TU MAI TRADAT

Daca nu greseam lacrimi nu aveamNici cind pe fata n-as fi suferit, n-as fi patimitNecaz in viata de-atita dor mi s-a urit sa mai traiescCe mult as vrea, ce tare as vrea sa pleci in calea taSi de voi raminea cu amintirea taChiar de-mi va fi greu si trist voi incerca sa rezistIn suflet eu te voi ierta, dar Domnul cum va vreaVa trebui sa rezisti sa te gindesti la DomnulDoar el iti va arata drumul …Ai lasat in urma ta, durere, amintiri triste ce dorMai tare ca taisul de cutit …Vei avea timp sa gindesti ai ranit femeia ce spuneai c-o iubestiDar n-ai stiut s-o pretuiesti, banul ti-a rapit dragosteaSi te-a facut sa uiti chiar si de mama taAi vindut pe bani sufletul ce te iubeaNu mai pastrat sa fim alaturi …Tu ai considerat ca-i mai buna plecarea meaN-ai sa stii cite lacrimi au curs pe obrazul meuChinurile ce m-au urmarit mereu … Iti doresc sa treci si tu prin ce am trecut euSa curga singe pe obrazul tau …Ca ai facut in lumea asta numai rau Tu ai crezut ca raul vine si pleacaDar raul sa stii ca nu se uita nici odata

STRAINATATEA

Am plecat si eu din taraCu gindul ca in viitorAm sa-mi fac viata usoaraIntr-un timp mult mai usorStrainatatea haina greaTu mi-ai luat toata sanatateaCit am suferit doar Dumnezeu stieSi nu mai am nici o bucurieDeparte am plecat de casaChinul si dorul ma apasa

Inima imi singereaza mereuCa mii dor de frati si tatal meuCum de nu a-ti intelesCa pe drum de cotituriPina acum am mersNu stiu ce ma asteapta mai departeEu merg inainte si soarta mea in spateSufletul mi-i plin de uraEl a inghetat fara calduraDoamne cum imi picuraOtrava din inimaFratii mei, viata-n straini e amaraCu voi in gind am pasit pe a vietii searaChiar de primul cui s-a ruptEu cu al doilea am trecut Singura in voia sortiiAm descuiat lacata portiiSi cind acasa am ajunsLacata era prea susDupa atita timp si ani de zileNu mai stiu ce-i rau sau bineNu stiu daca mai mereti iertareBarbate m-ai vindut si sufletul ma doareN-as regreta, daca stiam unde plecNici cind nu pot ca sa te iertEu nu as mai pleca chiar de cineva mi-ar cereCred ca ar fi greseala vietii meleM-ai mintit fara sa vreauAm plecat ca te-am crezutCe ai crezut cind m-ai vindutTirziu ti-ai dat seama cit ai pierdutM-ai mintit si acum te-am iertatCind nu aveam ce sa mai pierdDaca nu credeam in tineIn cine puteam sa credSi mi-i frica tare si ma doareCind cu tine o sa ma intilnescDoamne asta a fost marea mea gresealaTu, te rog sa nu ma parasestiNu mi-i frica de asta lumeDar ma sperie un singur gindNu as vrea sa mai repet greseala

Care m-a facut amar sa plingCa o frunza verde m-am uscatIn straini cind am plecatCu masina m-au calcat, m-au batut si m-au lasatSapte luni am stat la patSoarta grea si dureroasaSi acuma ma apasaCu lumanarea in mina am plinsSi zilele nu mi s-au stinsCu doctori strani am stat la patNu am murit, ei m-au salvatCind ma sculam ei imi ziceauCu cine te-ai sfatuitCind de-acasa te-ai pornitEram straina pe acel pamintCu fratii mereu in gindmi-am inchis durerea-n suflet cu o lacataNimeni nu poate sa mi-o scoataSi acasa cind am ajunsM-ati privit de jos in susSi mi-ati zis sa ies inapoi pe poarta Ca nimeni sa nu vadaNu m-ati ascultat ce vroiam ca sa va spunCum am merspe al vietii drum

RIUL VIETII

Singura innot in mareSufletul de rani ma doareCapatul nu-l mai vedeamRiul vietii cind treceamInconjurata de rechiniBeam din apa cu veninNu puteam s-onpart cu nimeniEra toata pentru mineMai aveam insa speranteCa prin vis treceam prin viataSoarele greu patrundeaSa-mi incalzeasca inimaCit de greu mi-a fost si trist

Am luptat ca sa rezistZbuciumata-i apa mariiBeau din cupa invieriiLiban cu soare tropicalSa arzi in flacari si metalVa mor copii nevinovatiVa mor surori, va mor si fratiiSa va piara al vostru neamMi-as dori in acest anDar cad copiii abia infloritiDe-a voastre gloante ciuruitiSe sting pe al vostru plai natalUcisi de neam americanAi vostri oameni mercenariPentru omor primesc dollariVa mor batrini, va mor femeiUcideti copiii mititeiToti se-ntreaba pina cindVa curge singe pe al vostru pamintCit timp ve-ti face crime noiSunteti un neam doar de razboiCopiii mor nevinovatiDe-ai vostri gangsteri seceratiO mama striga in vapaiNu-mi omoriti copiii meiCopii rapusi in munti si vaiUcise-s fete si flacaiDe ce strigati! Voi mame, tatiCu a voastre fiare voi luptatiMi s-a implitit voia sau asa a vrut intimplareaIn lumea umana am intilnit tradarean-am stiut in acea clipa vreo doza de-ndoialadar simturile noastre de atitea ori ne-nsealadeacum mi-i frig in jur si-n suflet bate vintulma sprijin in puteri sa ma mai tina pamintulmacar o punte, Doamne intinde-mi cit de micaacusi mi s-or inchide ochii si mii tare fricade-acum vine noaptea si ziua vrea sa plecesi viata mea inzorita acusi, acusi va treceI-am cutezat prostia si n-am stiut sa ascultNu am gindit, am suferit mai multEu am plins si-am ars cumplit in piept

Si am crezut in omul cel desteptCare ni-a batut chiroane in luminaSi m-a facut sa plec anume o pricinaEram insingurata in strainii ce veneauO ceata beata hohotind din urmaEi care cite unul nu mergeau Avind curajul mersului in turmami-amintesc cum stateam in camera intunecata Asteptam lumina prin gratii sa se facaMa uscam ca o planta sub lespedea grea Beam un strop de apa, era amara si eaAcum vin prietenii cu sfaturi ca niste fratiVin ca sa-mi faca durerea amaraE facut sa te zbuciumi si amar sa te zbatiSoarta ta e atit de amara Dar cuvintele lor ma strapung durereaSi poate-s spuse cu inima bunaPentru mine cer norosSunt zile lungi, nopti fara lunaFara margine mi-i durerea si chinul cumplitSi mai rau cu ora ma doboaraMingiierea aceasta e nedeamna-n zenitSoarta asta e atit de amaruie Daca ai sti cit de trista am plecat De te cunosteam nu cadeam in pacat Daca ai sti cite lacrimi s-au uscat,Cita durere am induratCite flori amare am strinsCite nopti in straini am plinsDaca ai sti cit am cintatSa scap de chin si de iadDaca ai fi vazut cum cintam in zadar Prin gaura cheii o steaCit de greu a patruns prin gratii o raza la inima meaIn fiecare seara cu ingerii vorbeamSa-mi lumineze caleaDar capatul nu-l mai vedeamTot singura ma trezeamO, Doamne, ce stinca ai prabusitSi sufletul mi l-ai indureratMi-ii scris sa fiu copilul dureriiDin fasa pe brate ea m-a purtat

Bolesc de mult de-o tristete mareMa duce in pamint si nu la steleDe-acum se scurg anii de floare Se fac carari in calea vietii meleSi ziua inainte ce-o sa-mi iasaCa chipul nu mii luminat de bineAs vrea sa chem o clipa norocoasa Ca sa-mi dezlege vraja ce ma tineAm obosit si eu sa fug de toate Dar uneori ma incolteste fricaSi eu boling trecutul meu prea poateAm sa ma trec si n-o sa stiti nimicDe-acum ma-apasa un val de obosealaVreau sa plec in paduri departe Si nimeni n-o sa m-a fereasca de cadereSi nimeni nu ma apara de moarteMoartea a trecut pe alaturi de mineCind la pamint zaceam insingerataEu nu te-am stris in brate bineSi nu vei muri de-odataEsti conceputa intr-un an de chinSi harazita in grele suferinte In fiecare zi eu am sa vinn-akm sa ma las de cruda mea vointa te simt in mine ca un rasarit Cum bate la usa vietii insistentNu vrei pamintul sa-l vezi parasitChiar de te lupti cu greul si-n prezentEu iti zic nu cu fruntea ridicataMa duc in zari si nu privesc inapoiTu nu primesti nici n-ai primit vre-odata Dureri oftate hai pleaca de la noi De astazi chipul tau in mine-l portSi stiu mii fi rasplata pentru totDar cite-n viata mi-a fost dat sa-ndurn-am dovedit din fericire ca sa furIar eu am fost de moartea mea iertataCind era gata sa ma faca roabaVointa mi-a fost dezlegata Ca sa traiesc de ea neobservataTot ce-a trecut a fost sa fieDestinul asa a dorit

Din moarte omul sa invieCu inima ce a iubitChiar de mai simt in piept arsuraAcelui an de vis cu chinAsa in viata cunosti ura Cind nu mai vezi cerul seninEu stiu ce-n viata se mai iartaChiar de-am indurat atita greuSi acum rostea cu voce moartaBlestemind numele tauStim ca viata-i scurgatoareSi inima izbucneste in pieptCu plete albe de ninsoareCaut si-acum drumul cel drept.Privesc la chinul lumii greleCu ochi de om muritorSi ce rasplata vom avea in ceruriIn gheara vietii numai cu torturiCu ce-am gresit asa amarCa sa infrunt acest calvarSa strig ecoul e stingherSi nu ajunge sus in cerO fi cereasca vina ta Sa ma deprind a cugetaSi tot luptind sa intelegiPovara vietii omenestiNumai sunt o neinfricataMii frica chiar de lumea toataTu, Doamne, da-mi din harul tau divinSa stric paharul greu si plinIn cap se-ascund si fire sureDurerea cit o sa ma fureStapinul meu de sus cerescmi-ai dat un chin neomenescCe ma mai poate asteptaOsinda o fi tacerea meaPrivesc deacum la negre zariSi-n piept simt doar amenintariAsa eu soarta o infruntMoartea-n viata preschinbindtarim pustiu a murit o fataDe gangster strain impuscata

O zi pe amurg inoptataO seara pe veci neuitataUn glas nebun aud racnindDe viata vreau sa ma desprindO clipa am ramas tacutaOrice speranta e pierdutaEu am fugit de saracieIntr-o viceta mai pustieIn rind stateam ca un soldatDe acea straina n-am uiatEcoul rasuna a jaleCe viata mica omul areAlearga-n lumea eronataO saracie e-n lumea toata.