C.G. Jung

Analiza viselor

C. G. Jung

ANALIZA VISELOREdi ă ie cri t ica

Selecăie de texte, introducere si notede JEAN CHIRIAC

Ediăia a II-a revazuta si adaugita

“ AROPA, 1998-2003, pentru introducere si noteISBN 973-98126-1-9

2

SUMAR:

INTRODUCEREJung si ”visul diagnostic„ p. 4

Lamuriri preliminate p. 15

ANALIZA VISELORI. Importanăa viselor p. 20

II. Trecutul si viitorul ın inconstient p. 40III. Funcăia viselor p. 57IV. Analiza viselor p. 84

V. Arhetipul ın simbolismul viselor p. 94

ANEXAPsihologia visului, de Roland Cahen p. 122

3

INTRODUCERE

Jung s i ”visul diagnostică

Jung a afirmat adeseori ca visele preludiu, visate laınceputul curei psihanalitice, descriu evoluăia psihicaulterioara a pacientului. Studiul acestor vise ne ofera oserie de informaăii ca niste balize de orientare ın privinăasensului pe care ıl va capa ta viaăa pacientului ın viitor.Adeseori un ”vis mare„ de acest gen ne urma reste dincopila rie si numai la maturitate reusim sa -l interpretam

Evoluăia noastra psihica este un proces care debuteazafa ra stirea noastra ın inconstient si se finalizeaza atuncicınd sıntem prezenăi, ”de faăa „ (constienăi), martori aiprocesului launtric. Exista ıntotdeauna o schema , un ar-hetip al evoluăiei noastre spre o plenitudine cu neputinăade imaginat ın chip constient. S i daca îceva„ este dejahota rıt ın privinăa noastra nu trebuie sa ne mire ca îdru-mul„ nostru interior poate fi zugravit, simbolic, ın viselenoastre. Ma refer, desigur, la ”visele mari„ , la acele ”visediagnostic„ de care pomenea Jung, la visele viziune.

4

Un ”vis diagnostică neelucidat

Primul vis pe care mi l-am notat ın jurnalul meu dinmomentul ın care am ınceput sa -l studiez pe Jung1, sunacam asa:

Asist la o ceremonie religioasa . Ca luga rii ımbra caşiın rase intoneaza cıntece grave religioase, iar eu ıncercsa -mi unesc glasul cu al lor. Momentul este de o adıncasolemnitate. Brusc s tiu ca unul dintre cei prezenşi, nu ımieste clar cine, intenşioneaza sa -l ucida pe Marele Maes-tru, persoana sacra care conduce ıntregul ceremonial.Intr-un fel sau altul individul este ınsa prins s i pedepsitıntr-o maniera bizara . El este introdus ıntr-un soi de ve-hicul circular sau sferic, fixat ın centrul unei fıntıni arte-ziene. Dupa mimica s i gesturile sale contorsionate ınşe-leg ca pentru criminal locul detenşiei este o teribila tor-tura . Curınd ” vehicululŞ ıncepe sa se ınalşe la cer.

Sınt extrem de contrariat: locul supliciului ımi evocamai degraba sacralitate s i nu pricep cum i se poate re-zerva o asemenea cinste unui pa ca tos vinovat de crima .

Iata ın detaliu visul meu pe care l-am visat, repet, laınceputul experienăei mele cu psihologia jungiana . Esteun ”vis mare„ , un ”vis diagnostic„ , de tipul celor caredescriu evoluăia noastra ulterioara , drumul nostru spreindividuaăie.

1 Am ınceput sa -l studiez pe Jung prin 1982. Paralel cu con-

spectarea operei sale ımi ıntocmisem un jurnal de vise ın careıncercam sa -mi notez cu scrupulozitate tot ce visez si sa -mi analizezvisele ın maniera specifica lui Jung.

5

Care este ınsa semnificaăia visului? Ce ıncearca sa -micomunice el? S i, mai ales, cum sa fac sa descifrez "me-sajul„ sau obscur?

Aceste ıntreba ri nu si-au primit raspunsul pe loc. Autrecut mai bine de patru ai pına cınd o persoana erudita ,cunoscuta ıntr-o conjunctura de spiritualitate indiana ,mi-a spus cam asa: ”Cel care vrea sa -l ucida pe MareleMaestru este ınsusi Maestrul, alterego-ul sau, umbra sa.Partea teriomorfa , abjecta a Maestrului, ra ul este pusın Centru2 pentru a fi purificat. De aici si chinurilegroaznice ale celui ce Diavol fiind nu poate ındura purifi-carea, metamorfoza. Crima este astfel explicata : Umbranu accepta de buna voie sa fie convertita !„

Ma rturisesc ca la vremea acestei explicaăii am fost ab-solut ıncıntat. Ulterior aveam sa aflu ca satisfacăia mea nuavea nici o consecinăa 3. Pentru ca nu aflasem, ın fond,care este sensul confuziei mele finale din vis: nu price-peam de ce i s-a rezervat locul sacru, Centrul, odiosuluicriminal care intenăionase sa -l ucida pe Maestru. Aceastacontrarietate era, la urma urmei, cheia visului.

Logic vorbind, unui criminal nu i se poate rezerva lo-

2 Aluzie la mandala, studiata de Jung, care apare pregnant ın vis:

vehiculul sferic, fıntına arteziana„ - imagini ale Centrului, ale Sineluisau Totalita ăii psihice.

3 Este interesant de semnalat faptul ca ori de cıte ori primim ex-plicaăii de ordinul celor pe care le-am primit eu, sa le zicem explicaăiiteologale, simăim brusc un sentiment de usurare: ”Ei, da! - ne spunem- lucrurile au o logica „ . In realitate, aceste ”explicaăii„ nu au nici ologica . Ele sınt variaăiuni teoretice pe teme arhicunoscute ale ideolo-giei crestine, ca de pilda ” raul„ , ”pacatul„ , ”purificarea„ etc. Nevoiade conformism social, teama de nou, de necunoscut, se exprima , fa raındoiala , si ın domeniul experienăelor noastre vizionare.

6

cul de onoare - sa ne gındim, de pilda , la Iuda si la desti-nul sau tragic! Nu exista nici o apropiere simbolica princare am putea identifica sinuciderea culpabila a”vınza torului„ lui Isus cu soarta insului anonim din visulmeu. Care sa fie, deci, ınăelesul acestor anomalii carefrizeaza cel mai elementar bun simă?

Freud s i teoria sexuala

In aceeasi perioada ın care am obăinut interpretarea demai sus am ınceput sa ma ocup mai puăin de lucra rile luiJung pentru a ma dedica, treptat, cu trup si suflet, psiha-nalizei freudiene, ın special lui Freud. Aceasta curioasaschimbare de direcăie o datorez tot unui vis. Un alt vis”mare„ :

Cinam la un restaurant pe care ıl frecventam ıntr-adeva r ın viaşa de zi cu zi. La un moment dat am obser-vat la o masa ala turata un domn distins, ımbra cat ıntr-unhalat alb, imaculat. S tiam ca este un doctor apreciat s isimşeam pentru el o veneraşie aproape mistica . M-amapropiat de masa lui - m-a invitat sa iau loc - s i am ınce-put sa -i povestesc despre activitatea mea psihanalitica ,despre la comia cu care devoram tratatele lui Jung - i-amcitat s i cıteva titluri - toate acestea pe un ton ınfla ca rat,partizan.

Doctorul nu a pa rut deloc surprins. Ba dimpotriva ,am avut impresia ca nu-l agrea deloc pe Jung. M-a privitlung, s i mi-a zis ıntr-un tırziu, cu o nedisimulata unda deadmiraşie: ” S i totus i, Freud!Ş In sensul ca Freud estetartorul psihanalizei, maestrul cu ” mŞ mare pe care artrebui sa -l studiez. ” Freud s i teoria sexualita şiiŞ , a şinut

7

el sa precizeze.

Curınd am realizat ca pe nebagare de seama ma dedi-casem aproape ın totalitate studiului lui Freud. Freuddespre care nu stiusem nimic odinioara , pe care ıl dis-preăuisem ın ascuns, pentru ca stiam ca Jung nu l-a iubitsi pentru ca nu vedeam ce poate fi spiritual ın studiulsexualita ăii. Am ınceput sa studiez opera lui Freud cuaceeasi patima cu care ma hranisem, ani de-a rındul, cucea a lui Jung.

Asa am aflat despre complexul lui Oedip, complexulnodal al nevrozei umane, dupa pa rerea lui Freud.

Ipoteza oedipiana

Se ınăelege ca am cedat ispitei de a interpreta primulmeu ”vis mare„ ajutındu-ma de teoria freudiana .

Este evident chiar si pentru amatorii ın ale psihanalizeica tema visului meu este oedipiana . ”Maestrul„ este unsubstituit al tata lui. ”Criminalul„ este o ipostaza a fiului.Mandala - acea ciudata structura circulara pe caream numit-o vehicul - si fıntına arteziana reprezinta ipos-taze ale mamei4, datorita simbolismului lor feminin.”Nimic nou sub soare„ , ar exclama un adept freudian,daca i-ar cadea sub ochi textul visului meu. Faptul ca euasist la scena oedipiana nu l-ar ıncurca mai mult: ”Dum-neata, mi-ar zice el, te iluzionezi crezınd ca nu esti atinsde acest morb! Iata rezistenăele psihice care se ridica ım-potriva constientiza rii complexului oedipian. Toăi sıntem

4 Visul pare o dramatizare a oedipului realizata cu ajutorul unorimpresii reziduale recente, asa cum a dovedit-o Freud.

8

oedipieni, dar nu toăi admitem deschis acest lucru.„ S i arcontinua sa turuie pe tema cenzurii morale, a supraeului,a refula rii si refulatului, a ıntoarcerii refulatului ıntr-omaniera deghizata , greu de recunoscut, cum e de pildaınscenarea din visul meu.

Meditınd la toate aceste posibile argumente admit caam fost la un pas sa ma las convins ca visul meu nu estedecıt un vis oedipian. Ceva, ınsa , ma stırnea sa caut ıncontinuare, sa nu ma las cucerit de corul adepăilor luiFreud, asa cum nu am sucombat nici seducăiilor spiritualeale operelor lui Jung.

Un vis capital

Dupa despa răirea dramatica de Freud5, Jung a avut unvis capital. As vrea sa -l redau ın versiunea autorului, ın-soăit de intuiăiile sale remarcabile:

S ase zile mai tırziu (la 18 decembrie 1913), am avuturma torul vis: ma aflam ımpreuna cu un adolescent cupielea ıntunecata , un sa lbatic, pe un munte singuratics i stıncos. Era ınainte de a se cra pa de ziua ; la ra sa -rit, cerul era deja limpede iar stelele ıncepeau sa sestinga . Dincolo de munşi ra suna corul lui Siegfried s iam s tiut ın chiar acel moment ca trebuie sa -l omorım.

5 Jung a fost cu siguranăa cel mai important discipol al lui Freud.Acesta din urma avea planuri mari cu mai tına rul sau confrate - maiprecis, intenăia de a-l numi succesorul sau la ” tronul„ ımpa ra ăieipsihanalitice. Despa răirea lor are o poveste constienta si una inconsti-enta . Profesional vorbind, cei doi titani ai psihanalizei nu ımpa rta -seau aceleasi convingeri privind natura libidoului si rolul vieăii sexu-ale ın mitologia nevrozelor.

9

Eram ınarmaşi cu pus ti s i ne-am postat ıntr-o ambus-cada pe un drumeag ıngust.

Brusc a apa rut Siegfried ın depa rtare, la ına lşimeacrestelor muntoase, odata cu primele raze ale ra sa ri-tului. El cobora cu o viteza ameşitoare pe coastastıncoasa a muntelui ıntr-un car fa cut din oseminte.Cınd a apa rut la o cotitura , am tras ın el s i l-am va zutpra bus indu-se atins de moarte.

Plin de dezgust s i de remus ca ri ca am distrus ceva atıtde mare s i de frumos, am luat-o la fuga cuprins de teamaca crima ar putea fi descoperita . In acel moment ıncepusa ploua cu spume s i s tiam ca ploaia va s terge urmeleatentatului. Sca pasem de pericolul de a fi descoperit,viaşa ıs i relua cursul, dar mai ra mınea ın mine un senti-ment intolerabil de vinova şie.

Trezindu-ma dupa acest vis, m-am gındit la el dar ımiera cu neputinşa sa -l ınşeleg. Am ıncercat atunci saadorm din nou, dar o voce la untrica mi-a zis: ” Trebuiesa ınşelegi visul, s i asta cıt mai degraba !Ş Un impulsinterior nu-mi da dea pace pına la un teribil paroxism ıncare vocea ımi zise: ” Daca nu ınşelegi acest vis, trebuiesa -şi tragi un glonş ın cap!Ş Ori ın noptiera mea existaun revolver ınca rcat, as a ıncıt am fost cuprins despaima . Am ınceput sa reflectez din nou la vis s i brusci-am descoperit sensul: ” Dar visul acesta trateaza oproblema care tocmai agita lumeaŞ . Siegfried, amgındit eu, reprezinta ceea ce vor sa realizeze germanii,adica sa -s i impuna eroic propria lor voinşa . ” Acolounde exista o voinşa , exista o cale!Ş . Era exact ce ın-cercasem eu sa fac. Dar nu mai era posibil. Visulara ta ca atitudinea ıncarnata de Siegfried, eroul,nu-mi mai corespundea. De aceea ar trebui ca el sa pia-

10

ra .Dupa ımplinirea ın vis a acestei fapte, am simşit o

compasiune debordanta , ca s i cum as fi fost ımpus cat euınsumi. Aceasta exprima identificarea mea secreta cueroul, cu suferinşa pe care o resimte omul atunci cındeste constrıns sa -s i sacrifice idealul s i atitudinea cons ti-enta . S i totus i trebuia sa pun capa t acestei asema na ri cuidealul eroului; pentru ca exista valori mai ınalte decıtvoinşa eului, valori ca rora trebuie sa ne supunem6.

Siegfried al lui Jung este o ıncarnare a mitului eroului,dar nu al eroului care se lasa ınghiăit, devorat de Monstru,ci al celui care ucide Monstrul; un mit care domina sicultura noastra crestina . (Christos care biruie forăele rau-lui, pe Satan etc.).

”Monstrul„ este un simbol al inconstientului nostruanimal, care ısi are obırsiile ın instinctele crude ale sauri-enilor, ın ceea ce are mai primitiv viaăa. Aceasta ”mon-struozitate„ a ınspa imıntat ın asa masura lumea ıncıt oricecivilizaăie care se considera ca atare a trebuit sa -si inven-teze eroii sa i, eroi care ınfrunta si supun componentaanimale a personalita ăii umane.

Jung a ıncercat sa formuleze aceasta inimaginabilarasturnare de valori: nu trebuie sa ınfruntam si sa ucidemmonstrul din noi; nu trebuie sa rıvnim sa subordonam, cutoate consecinăele care decurg, animalitatea constiinăeinoastre morale si etice (nu vom supune inconstientul con-stientului). Dimpotriva , trebuie sa renunăam la acestideal eroic ıncarnat de siegfriezi si de christosi si sa

6 C.G. Jung, ”Ma vie - Souvenirs, reves et pens´es„ ,Gallimard, p.209-10.

11

ıncerca m sa integra m animalul, ra ul moral si celmetafizic, ın asa fel ıncıt binele sa nu mai fie bine sinici raul-rau; adica , sa obăinem o fuziune de elementeantinomice la modul evocat de filozofia taoista a cupluluiyin-yang. S i ın acest sens, Siegfried, personificarea trufieiraăiunii dominante, care vrea sa impuna lumii animaliceordinea si disciplina sa puritana , trebuie sa piara 7.

Lamuri, elucidari

Primul meu ”vis mare„ era ilustrarea aceleasi cute-zanăe imperioase ın contextul lumii noastre moderne,inspirate lui Jung de visul sau cu sacrificarea luiSiegfried. Poate ca visul meu era chiar mai clar. El puteafi tradus astfel: daca vrei sa realizezi individuaşia (pleni-tudinea, Totalitatea psihica ), daca vrei sa realizezi Sinele(lit. sa fii ın Sine8, asa cum esti ın Dumnezeu, ın Tao, ınNirvana etc.), atunci trebuie sa -l ”ucizi„ pe Maestru. Ma-estrul este una din ipostazele eroului care ıl ınfrunta peMonstru, una din faşadele lui Siegfried. In contextul vi-sului meu el personifica supraeul nostru cultural crestinorientat spre asceza si cultivarea atenta a virtuăilor etico-

7Ma tem ca ”sacrificarea„ lui Siegfried va sugera cititorului o re-

vansa primejdioasa a animalita ăii fa ra limite. Observaăiile mele nupot fi interpretate ın aceasta viziune. In realitate, nu avem de-a facecu o bestialitate revansarda , ci cu o degajare a tensiunilor psihicecare se nasc din confruntarea constient-inconstient. O detasare seninacare ia locul crispa rii psiho-somatice atıt de familiara omului mo-dern.

8Toate aceste idei sınt sugerate de simbolismul mandalei din visulmeu (vezi si nota 2).

12

morale9.

De la Jung la Freud s i viceversa

De la Jung la Freud si de la Freud la Jung, timp de 17 aniam pendulat mereu ıntre acesti doi poli esenăiali ai cercetariiadıncurilor psihicului nostru. Niciodata nu am putut sa madesprind total de Jung si sa ma declar un partizan al luiFreud si viceversa. Pentru ca Jung a vorbit pentru primaoara , ın termenii psihologiei experimentale, despre Sine,despre individuaşie, despre unirea contrariilor si integrarea(plenitudinea) psihica . El a creat astfel puntea de lega turadintre psihologie si doctrina mıntuirii, dovedind prin martu-rii clinice cum se deseneaza , ın psihicul abisal, procesul rea-lizarii de sine.

Freud ne-a ara tat ce anume trebuie sa integram.Pulsiunile sexuale si agresive, elementele vitale ale vieăii,care au fost intens refulate (si sublimate) ın civilizaăia noas-tra . El a descris pentru prima oara structura aparatului psihic,a adus probe irefutabile ın sprijinul tezei existenăei inconsti-entului psihic si ne-a invitat sa exploram acest univers neli-nistitor.

La drept vorbind, o psihanaliza completa nu se poate li-mita la constientizarea inconstientului freudian si nici nu sepoate cantona numai ın orizonturile teoretice, ce-i drept fas-

9In realitate, supraeul nostru nu este structurat ın ıntregimedupa eul sa u biblic. O mulăime de elemente ” pa gıne„ sınt dejaprezente ın structura sa. Global ınsa , etica de orientare crestina -iata o expresie mult mai fericita - opune vieăii instinctive rezis-tenăe de cele mai multe ori absurde. Supraestimarea si valorizareamistica a sa ra ciei ın crestinismul ortodox este un exemplu deexagerare morbida a superiorita ăii culturii ın detrimentul naturii.

13

cinante, ale opticii jungiene. Contrariile - aparente - se ating,se contopesc si concura la realizarea Totalitaăii chiar si ıntarımul metodologiei autocunoasterii.

N.B. Regret ca nu pot extinde aici studiul materia-lelor mele, care ăintesc spre procesul de individuaăie,ın maniera familiara lui Jung: amplificarea si analizacomparata apelınd la izvoarele mitologice si religioase,la alchimie etc. Un element as mai lamuri totusi:ipostaza de vehicul a Sinelui din primul meu vis evo-ca o concepăie mistica ce s-ar putea rezuma astfel:realizarea Sinelui (adica unificarea contrariilor consti-ent-inconstient, integrarea ” raului„ , reevaluarea si asi-milarea vieăii instinctive etc.) este calea (vehiculul, ınsens de disciplina care ”conduce„ undeva) ”ına lăa rii laceruri„ , ceea ce este identic cu ”Viaăa vesnica „ .

Cititorul a ınăeles, probabil, urma rind analiza sumara aprimului meu vis, de ce i s-a rezervat locul sacru, Cen-trul, odiosului criminal - adica ” raului„ , ın sensul amintitmai sus. El, ” raul„ , instinctul la Jung, este acea funcşieinferioara care aduce cu sine Totalitatea.

14

LA MURIRI PRELIMINARE

Cu puăine luni ınainte de a muri, Jung a avut urma torulvis: era asezat la biroul sau si vorbea unei mulăimi deoameni despre opera sa. Se pare ca publicul ıl ınăelegea ınciuda faptului ca opera sa se adreseaza mai ales specia-listilor.

Acest vis a fost punctul de plecare al ca răii, ultima sacarte: ”Eseu de investigare a inconstientului„ , ın care elface efortul de a explica pe ınăelesul tuturor concepăiilesale psihologice.

Am extras din aceasta ultima lucrare cıteva texte carese ocupa ın mod special de analiza viselor si am botezataceste fragmente ”Analiza viselor„ , titlul ca răii de faăa .

Nu m-am limitat la simpla traducere a acestor materi-ale. In paralel, am oferit si o serie de note explicative, desinteze si aprecieri critice de pe poziăiile freudiene.

Adeseori, critica de pe poziăia freudiana este destulde dura , de nemiloasa , creınd senzaăia ca personal masituez de partea lui Freud ın problema controversata a

15

analizei viselor. Nimic mai fals. Abordarea freudiananu vine decıt sa fixeze cadrul gındirii psihanaliticecare, dupa cum se stie, nu a debutat cu Jung, ci cuFreud. Acest cadru, care nu neglijeaza teoria nevroze-lor1, topica freudiana , problema refula rii, a refulatului,transferul etc., ofera cititorului o viziune mai ampla asu-pra fenomenelor descrise si interpretate de psihologiaabisala .

Nu trebuie sa ignoram urma torul fapt: de cele maimulte ori ın expunerile sale Jung s-a forăat sa eliminevocabularul si problematica freudiana a psihanalizei, ın-locuind, unde s-a putut, noăiunile freudiene cu propriilesale expresii. ”Umbra„ , de pilda - care desemneaza laJung tendinăele pe care acesta le neglijeaza , le ignora saule refuleaza - acopera de fapt noăiunea de ” refulat„ , laFreud. Jung a ıncercat sa ocoleasca tot ce a stabilit Freudın teoria si practica psihanalitica , atunci cınd nu a susăinutca propriile sale descoperiri merg mai departe de viziunealui Freud (de altfel, Jung si-a botezat propria sa psihana-liza psihologie analitica , pentru a o deosebi de psihanali-za freudiana ).

Adeseori ın comentariile mele am adus exemplifica ride vise interpretate parăial2, dar care au meritul de a ori-enta privirea cititorului si spre o alta maniera de abordare

1Foarte des ın comentariile mele am pomenit cuvıntul ”paci-ent„ tocmai pentru a sugera cititorului ca psihanaliza autentica nuse poate lipsi de funcăia sa terapeutica , ın sensul freudian al ter-menului.

2In realitate, nici un vis nu poate fi interpretat pına la capa t. Intot-deauna ramıne ceva necunoscut care ne face sa ıntreza rim indetermi-nabilul.

16

a visului, care nu evita chestiunile delicate ale vieăii se-xuale3. Jung a izolat sexualitatea si dificulta ăile eimulăumindu-se sa vorbeasca , la modul cel mai general,despre instincte. Dupa pa rerea mea, aceasta atitudineproduce un mare prejudiciu deoarece atenueaza impactulideilor legate de viaăa sexuala (si mai ales de refulareasexualita ăii) asupra mentalita ăii obisnuite4. Daca esteadeva rat ca nu trebuie insistat pe problemele sexualeın mod exagerat, nu trebuie neglijat nici faptul ca minima-lizarea acestor probleme nu aduce nici ea nimic bun.

Trebuie sa marturisim ca daca ınăelegem concepăia glo-bala a lui Jung despre Totalitatea psihica , despre omul uni-ficat, despre realizarea Sinelui, este tocmai pentru ca amasimilat ın prealabil problemele ridicate de psihanaliza luiFreud, ın special cele aflate ın directa atingere cu viaăa noas-tra sexuala .

In domeniul teoriei arhetipurilor inconstientului colectivgasim deopotriva exagerari inadmisibile.

In ultimul capitol tradus si comentat de mine ıntılnim maimulte afirmaăii hazardate ın lega tura cu o serie de vise asa-

3Regret, desigur, ca dorind sa pa trund mai adınc ın miezul viselor

interpretate a trebuit sa renună uneori la pudoare si sa spun lucrurilorpe nume. Sper ca cititorii sa ınăeleaga aceasta abatere intenăionata dela normele limbajului decent.

4Atenuarea acestui impact explica de ce o terapie analitica de ori-entare exclusiv jungiana nu produce modifica ri notabile ın viaăa celuianalizat. Daca ıi vorbim cuiva despre instinct, despre nevoia de aintegra instinctul ın viaăa constienta , dar nu punem degetul perana ca sa ara ta m ın detaliu ce anume trebuie integrat,ra mınem la nivelul conferinăelor teoretice de psihanaliza .Adica ınăelegem multe dar nu putem modifica nimic.

17

zis arhetipale aparăinınd unei fetiăe de cıăiva anisori. Obser-vaăiile lui Jung sınt deplasate pentru ca ignora , voit sau nu,ceea ce ıi sare ın ochi unui analist imparăial: aceste vise tra-teaza , cu ajutorul unor materiale simbolice (cu imaginile pecare le gasim din abundenăa ın fabulele si basmele copilari-ei), interese pulsionale care nu au nimic ın comun cu filozo-fia, cu mistica sau cu viaăa spirituala .

Jung ignora acest aspect si se desfasoara pe pagini ın-tregi ıncercınd sa ne convinga ca visele fetiăei au un ca-racter iniăiatic si ca nu sınt cu nimic mai prejos decıt sce-nariile mitico-iniăiatice ale religiilor antice, decıt miturilecrestine sau koan-urile Zen etc. El vrea sa dovedeascaastfel ca viaăa noastra spirituala este o rabufnire interioaraa inconstientului arhetipal, un act natural de care de careluam cunostinăa prin visele si viziunile noastre.

Desigur ca aceasta idee naste o serie ıntreaga decomplicaăii, mai ales pentru ca nu vedem clar ce artrebui sa ınăelegem prin spiritualitate.

Daca identificam ”viaăa spirituala „ cu activitatea unuiinstinct specific, o pulsiune transcendentala , ceva ce ur-ma reste unificarea personalita ăii scindate a individului,atunci ne aflam pe terenul psihanalizei, care poate admiteexistenăa unei funcşii psihice totalizante5 si unei fenome-nologii aferente.

Daca ”viaăa spirituala „ defineste fenomene de alt or-din, adica ceea ce Biserica oficiala ne cere sa credem,atunci viziunile jungiene nu mai au nici o relevanăa ! Esteabsolut necesar sa lamurim lucrurile ın aceasta privinăa .

Eu cred ca Jung a oscilat mereu ıntre o viziune psihicaa spiritualita ăii si una teologica . De aici si sentimentul

5 Vezi notele 8 si 9, cap. V.

18

pregnant al oricui citeste opera lui Jung ca , la urma ur-mei, gındirea autorului ramıne oarecum nelamurita .

NOTA :Notele mele nu au atasata nici o extensie. Exista ınsacıteva note care provin de la autor (C. G. Jung) pe carele-am subliniat cu extensia ”N.A.„ .

19

ANALIZA VISELOR

I. Importanîa viselor

Omul utilizeaza cuvıntul vorbit sau scris pentru atransmite altuia ce are pe limba . Limbajul sau este plin desimboluri, dar el foloseste si semne sau imagini care nusınt descriptive, precum abrevierile, succesiunile de iniăi-ale ca de pilda O.N.U., U.N.I.C.E.F., U.N.E.S.C.O. Maiexista si ma rcile cunoscute ca si numele de medicamente.Am mai putea adauga decoraăiile si insignele. Desi toateacestea nu au semnificaăie prin ele ınsele, au capa tat to-tusi una (ın ochii nostri), prin folosirea lor generalizatasau pentru ca le-am atribuit noi una ın mod deliberat.Totusi acestea nu sınt simboluri, ci semne care conducnumai la obiectele ca rora le sınt asociate.

Ceea ce numim simbol este un termen, un nume sau oimagine care, chiar si atunci cınd ne sınt familiare ın viaăacotidiana , poseda totusi implicaăii care se adauga la sem-nificaăia lor convenăionala si evidenta . Simbolul implicaceva vag, necunoscut sau ascuns pentru noi.

Multe monumente cretane, de pilda , conăin desenul

20

unei tesle duble. Obiectul ne este cunoscut, dar noi igno-ram implicaăiile sale simbolice. Sa luam un alt exemplu,cazul acelui indian care, dupa o ca la torie ın Anglia, sereıntoarce acasa si povesteste amicilor sa i ca engleziiadora animalele pentru ca a vazut vulturi, lei si boi ınvechile biserici. Nici el nu si-a dat seama, ca si mulăicrestini, ca aceste animale sınt simbolurile evanghelisti-lor, simboluri derivate dintr-o viziune a lui Ezechiel, careare ea ınsasi o analogie cu zeul egiptean al soarelui,Horus cu cei patru fii ai sa i. Pe de alta parte, exista o su-ma de obiecte cunoscute pretutindeni, ca de pilda roata sicrucea, obiecte care au totusi o funcăie simbolica ın anu-mite condiăii. Pe buna dreptate natura exacta a ceea cesimbolizeaza ele ramıne totusi obiectul speculaăiilor sicontroverselor.

Asadar, un cuvınt sau o imagine sınt simbolice atuncicınd implica ceva ın plus faăa de sensul lor evident siimediat. Acest cuvınt sau aceasta imagine au un aspect” inconstient„ mai vast, care nu s-a definit niciodata cuprecizie si nici nu s-a explicat pına la capa t. Nimeni, dealtfel, n-ar putea spera s-o faca . Atunci cınd mintea ıntre-prinde explorarea unui simbol, ea ıntılneste idei care sesitueaza dincolo de ceea ce poate sesiza raăiunea noastra .Imaginea roăii poate sa ne sugereze, de pilda , conceptulunui soare ”divin„ , dar ın acest punct raăiunea noastraeste obligata sa se declare incompetenta , caci omul esteincapabil sa defineasca o fiinăa ”divina „ . Cınd, ın limiteleinteligenăei noastre, calificam un lucru drept ”divin„ , nuavem aici decıt un cuvınt care se poate fonda pe o cre-dinăa , dar niciodata pe un dat concret.

Deoarece o mulăime de lucruri se situeaza dincolo delimitele ınăelegerii umane, utilizam constant termeni sim-

21

bolici pentru a reprezenta concepte pe care nu putem nicisa le definim, nici sa le ınăelegem complet. Acesta este siunul din motivele pentru care religiile utilizeaza un lim-baj simbolic si se exprima prin imagini. Dar aceasta utili-zare constienta a simbolurilor nu este decıt un aspect alunui fapt psihologic de o mare importanăa : omul creazasimboluri ın chip inconstient si spontan.

Acest fenomen nu este usor de sesizat. Totusi trebuiesa -l ınăelegem daca vrem sa stim mai mult ın privinăamodului de funcăionare a minăii noastre. Omul, dupa cumne putem da seama ındata ce reflectam, nu percepe nicio-data totul. El poate vedea, auzi, atinge, gusta. Dar infor-maăiile care ıi sınt astfel transmise prin vaz, auz, simăultactil, gustativ, depind de numa rul, calitatea si de calitateasimăurilor sale. Simăurile omului ıi limiteaza percepăiasa despre lumea care-l ınconjoara . Utilizınd instru-mente stiinăifice, el poate, ıntr-o anumita ma sura , sa leatenueze deficienăa. De pilda , el poate sa -si extindaaria vizuala sau fineăea auzului folosind un binoclu si,respectiv, un amplificator electronic. Dar chiar si apa-ratul cel mai perfecăionat nu poate face mai mult decıtsa -i apropie obiectele ındepa rtate si sa faca audibile su-netele slabe. Indiferent de instrumentul folosit omul vaajunge mai devreme sau mai tırziu la limita certitudiniipe care cunoasterea stiinăifica nu o poate depasi.

In plus, percepăia realita ăii comporta la noi aspecte in-constiente. Mai ıntıi, chiar si atunci cınd simăurile noastrereacăioneaza la fenomene reale, la senzaăii vizuale sauauditive, ele au fost transpuse din domeniul realita ăii ıncel al minăii. Iar ın mintea noastra ele devin realita ăi psi-hice a ca ror ultima natura nu este cognoscibila (caci psi-hicul nu poate fi cunoscut de ca tre propria sa substanăa ).

22

Iata de ce exista ın fiecare experienăa un numa r indefinitde factori necunoscuăi, fa ra a mai vorbi de faptul ca fieca-re realitate concreta ramıne ıntotdeauna necunoscuta ınanumite privinăe, caci noi nu cunoastem natura ultima amateriei.

Acestor aspecte inconstiente ale percepăiilor noastreconstiente trebuie sa le adaugam evenimentele de care nuam luat cunostinăa ın chip constient. Ele au ramas, cum-va, sub pragul constient. Ele s-au produs, dar noi le-amınregistrat subliminal, fa ra stirea noastra . Putem lua cu-nostinăa de aceste evenimente ıntr-un moment de intuiăiesau printr-un proces de reflectare profunda , care ne ajutasa ne dam seama post festum ca ele trebuie sa se fi pro-dus. S i desi, iniăial, nu am apreciat importanăa lor emoăi-onala si vitala , ele ăısnesc mai tırziu din inconstientulnostru, ca o gındire de mına a doua.

Aceasta gındire se poate manifesta de pilda sub formaunui vis. Este ceea ce se produce de obicei: aspectul in-constient al evenimentelor ne este revelat prin vis, undese manifesta nu printr-o gındire raăionala , ci printr-o ima-gine simbolica . Din punct de vedere istoric studiul viseloreste cel dintıi care a oferit psihologilor posibilitatea de aıntreprinde o explorare a aspectelor inconstiente ale eve-nimentelor psihice constiente.

Acestea sınt observaăiile care au condus psihologiila presupunerea existenăei unui psihic inconstient, cutoate ca mulăi filozofi si savanăi au refuzat sa creada ınasa ceva. Ei obiectau, naivi, ca asemenea presupuneriar implica existenăa a doua obiecte sau - pentru a ex-prima lucrurile ıntr-un limbaj obisnuit - a doua perso-nalita ăi prezente ın acelasi individ. Ori este tocmai ceimplica aceste presupuneri. Nu e nici o nenorocire

23

pentru omul modern ca multe persoane sufera astazide aceasta dualitate caci, ın principiu, nu este vorba deun simptom patologic. Aceasta dualitate este un faptnormal pe care ıl putem observa pretutindeni, ın toateepocile. Nevrozatul a ca rui mına dreapta nu stie ceface mına stınga nu este un caz unic. Faptul ca nu ob-servam aceasta dualitate este efectul unei inconstienăecare se constituie ın mostenirea comuna a omenirii.

In fond, omul a devenit constient treptat, pas cu pas,ın cursul unui proces care s-a prelungit de-a lungul anumeroase secole, ınainte de a ajunge la stadiul decivilizaăie (al ca rui ınceput s-a stabilit arbitrar odata cuinventarea scrierii, ın urma cu circa 4000 de aniı.d.C.). S i aceasta evoluăie este departe de a se fi ın-cheiat caci regiuni vaste ale minăii omenesti sınt ıncaınva luite ın ıntuneric. Ceea ce noi numim psyche nupoate fi identificat ın nici un caz cu constiinăa noastrasi cu conăinutul ei.

Cel care neaga existenăa inconstientului presupunede fapt ca astazi noi cunoastem complet psihicul. Iaraceasta presupunere este de o falsitate la fel de evi-denta ca si presupunerea ca am cunoaste astazi tot ceeste de cunoscut ın privinăa universului fizic.

Psihicul nostru face parte din natura , iar enigma saeste la fel de nema rginita . Rezulta ca noi nu putemdefini nici psihicul si nici natura. Putem numai saafirmam convingerea ca ele exista si sa le descriem, ınma sura posibilului, modul de funcăionare. Prin urmare,ın afara observaăiilor acumulate ın cursul cerceta rilormedicale exista argumente logice, cu greutate, care neincita sa respingem afirmaăii ca ” inconstientul nuexista „ . Asemenea afirmaăii nu fac decıt sa exprime un

24

vechi misoneism, adica teama de ceea ce este nou sinecunoscut.

Exista raăiuni istorice care explica rezistenăa pe care oopunem la ideea unei parăi necunoscute a psihicului. Minteaconstienta este o achiziăie foarte recenta a naturii, si ea seafla ınca ın stadiu experimental. Ea este fragila , ameninăatade pericole specifice si usor de va tamat. Dupa cum remarcaantropologii, una din tulburarile mentale cele mai frecventela primitivi este ”pierderea sufletului„ , adica o sciziune saumai degraba o disociere a constiinăei.

La popoarele a caror constiinăa nu a atins ınca gradul dedezvoltare al constiinăei noastre, ”sufletul„ (sau psihicul) nueste resimăit ca o unitate. Mulăi primitivi cred ca omul pose-da , ın afara de sufletul sau propriu, un bush soul sau sufletanimal si ca acest suflet animal se ıncarneaza ıntr-un animalsa lbatic sau ıntr-un arbore care capa ta atunci un soi de iden-titate psihica cu individul uman1. Este ceea ce eminentuletnolog francez Levy-Bruhl a numit participare mistica2.Mai tırziu, sub presiunea criticilor care s-au opus teoriei sale,el a retractat cele avansate anterior, dar eu cred ca adversariisa i greseau. Este un fenomen arhicunoscut ın psihologie

1Primitivul resimte anumite componente ale sufletului sau caparticipınd la o alta ordin, non-umana , de manifestare: animala si vegeta-la . Totodata eul sau poate sa cada prada unor emoăii inconstiente - ınambele cazuri disocierea psihica este de necontestat si mai ales un faptnatural.

2Participarea mistica se ıntemeiaza pe credinăa ın corespondenăeledintre lume umana si cea naturala . In virtutea legii corespondenăelor omulpoate acăiona asupra naturii imitınd sau simulınd anumite fenomene pecare doreste sa le provoace.

La fel, prin identificare el poate ımprumuta eficacitatea simbolica saureala a obiectelor si fiinăelor din lumea ınconjura toare. El ımpartasesteastfel virtuăile lor sau ”participa„ la excelenăa lor.

25

posibilitatea individului de a se identifica inconstient cu oalta persoana sau cu un obiect3.

Aceasta identitate poate capa ta formele cele mai diversela primitivi. Daca sufletul animal este identificat cu un ani-mal real, animalul respectiv este considerat un soi de frate alomului. De pilda , un om care ar avea drept frate un crocodilar putea sa ınoate fara grija ıntr-un rıu infestat cu aceste ani-male. Daca sufletul animal este asociat cu un copac, atunciorice rau facut copacului respectiv se rasfrınge automat siasupra omului, ın virtutea unei lega turi mistice intime ıntreom si copac.

Unele triburi cred ca omul are o pluralitate de suflete.Aceasta credinăa exprima sentimentul pe care ıl au primitiviica fiecare om este constituit din mai multe unitaăi distincte,desi ınlanăuite. Aceasta semnifica faptul ca sufletul indivi-dului este departe de a fi definitiv unificat. Dimpotriva , el sepoate fragmenta ın orice clipa sub socul emoăiilor ne-controlate4.

Aceste fapte cu care ne-au familiarizat studiile antropolo-

3In visele, fanteziile si obsesiile omului modern apar adeseori

identifica ri cu animale, forme vegetale, fenomene ale naturii si chiarcu obiecte anorganice. Un pacient al psihanalizei tra ia obsesia vie cadupa moartea sa se va transforma ın piatra . Alt pacient viseaza caeste un taur care se lupta ın arena cu un matador, iar altul ca este unpa ianjen urias care prinde ın pınza sa o mulăime de victime omenesti.Cineva a visat la un moment dat ca este un vırtej de vınt.

4Este vorba de emoăiile stimulate de evenimentele lumii exte-rioare. Omul primitiv, ca si omul modern de altfel, se teme deıntımpla rile nepreva zute din viaăa sa care i-ar putea induce emo ăiiputernice, imposibil de controlat. De aceea el cauta sa lepreıntımpine prin diferite mijloace: respectarea riguroasa a tradi-ăiei ın viaăa de zi-cu-zi, consultarea si interpretarea diferitelorsemne divinatorii etc.

26

gilor nu sınt chiar atıt de stra ine civilizaăiei noastre maiavansate. Putem fi si noi cuprinsi de disocieri psihice Putemdeveni prada dispoziăiilor emoăionale si putem fi profundafectaăi de ele; putem deveni iraăionali, incapabili sa neamintim lucruri importante, care ne privesc pe noi si pe cei-lalăi, ın asa fel ıncıt sa ne ıntrebam ”ce m-o fi apucat?„ . Pre-tindem ca sıntem capabili sa ”ne controlam„ , dar controlulde sine este o calitate remarcabila prin raritatea ei. Avemdoar iluzia ca ne controlam. Un prieten ar putea spune des-pre noi lucruri de care noi nu sıntem constienăi.

Nu ıncape ındoiala ca pına si ın ceea ce numim un ınaltnivel de civilizaăie constiinăa umana nu a atins ınca un gradsatisfaca tor de continuitate. Ea este ınca vulnerabila si sus-ceptibila de a se fragmenta.

Aceasta facultate pe care o avem de a izola o parte dinpsihicul nostru este, de fapt, o caracteristica de mare valoare.Ea ne permite sa ne concentram atenăia pe un singur lucru sisa excludem tot ceea ce ne solicita din alte parăi. Dar exista odiferenăa radicala ıntre decizia pe care o luam la un momentdat de a da la o parte si de a suprima momentan o parte dinpsihicul nostru s i o stare ın care fenomenul se producespontan, fara stirea si consimăamıntul nostru, ba chiar ımpo-triva voinăei noastre. Primul proces este o cucerire a fiinăeicivilizate - al doilea corespunde la ceea ce primitivii numescpierderea sufletului si, mai aproape de noi, el poate fi cauzapatologica a unei nevroze.

Astfel, unitatea constiinăei ramıne ceva precar chiar siın zilele noastre. Ea se poate fragmenta foarte usor. Pe dealta parte, facultatea noastra de a ne domina emoăiile -care ni s-ar putea pa rea dezirabila dintr-un anumit punctde vedere - nu mai este o calitate, deoarece ea rapestevarietatea, culoarea, ca ldura si sarmul relaăiilor umane.

27

In acest context este necesar sa examinam importanăaviselor, a acestor fantezii imateriale, insesizabile, ınsela -toare, vagi, nesigure, produse de inconstientul nostru.Pentru a face sa se ınăeleaga mai bine punctul meu devedere as vrea sa povestesc cum s-a constituit el treptat ındecursul anilor si cum am fost determinat sa concluzio-nez ca visele sınt cımpul de explorare cel mai accesibil sicel mai frecvent pentru individul care vrea sa studiezefacultatea de simbolizare a omului.

Sigmund Freud este primul care a ıncercat sa explo-reze empiric fundalul inconstient al minăii constiente.El a pornit de la ipoteza ca visele nu sınt produsulıntımpla rii, ca ele au lega tura cu gındurile si cu pro-blemele noastre constiente.

O asemenea ipoteza nu avea nimic arbitrar. Ea sebaza pe concluzia, la care ajunsesera neurologi emi-nenăi (de exemplu Pierre Janet), ca simptomele nevro-tice sınt legate de o experienăa constienta . Ba maimult, ca aceste simptome ar fi manifestarea zonelordisociate ale minăii noastre, care ar putea deveni con-stiente ın anumite ımprejura ri.

La sfırsitul secolului trecut, Freud si Josef Breuerau constatat ca simptomele nevrotice, isteria, anumitetulbura ri psihice, comportamentele anormale au ınrealitate un sens simbolic. Ele sınt, ca si visele, unmod de expresie a minăii noastre inconstiente.

De pilda , un pacient confruntat cu o situaăie intole-rabila poate fi cuprins de spasme ori de cıte ori ıncear-ca sa ınghita : el ”nu poate ınghiăi situaăia.„ In alte con-diăii asemana toare un alt subiect va avea un atac deastm: ”atmosfera„ caminului sau i se pare irespirabila .Un al treilea sufera de o paralizie a picioarelor: el nu

28

poate sa mearga , altfel spus, nu poate continua sa tra iascaastfel. Un al patrulea, care vomita tot ceea ce manınca , nupoate ”digera„ vreun fapt degradabil. As putea citamulte exemple de acest gen.

Dar aceste reacăii fizice nu sınt decıt una din formeleprin care se manifesta problemele care ne tulbura incon-stient. Aceste probleme se exprima si mai frecvent prinvise.

Orice psiholog care a ascultat oamenii ce ıi descriu vi-sele lor stie ca simbolurile care apar ın vise sınt mult maivariate decıt simptomele fizice ale nevrozei. Ele se pre-zinta sub forma fantasmelor complexe, pitoresti. Dar da-ca analistul, confruntat cu acest univers oniric, utilizeazatehnica ”asociaăiilor libere„ , creata de Freud, el realizeazaca visele pot fi reduse, ın final, la anumite scheme fun-damentale. Aceasta tehnica a jucat un rol important ındezvoltarea psihanalizei, caci ea l-a pus pe Freud ın ma -sura de a lua visele ca punct de plecare pentru investiga-rea problemei inconstiente de care sufereau pacienăii sa i.

Freud a facut aceasta remarca simpla dar penetranta cadaca ıncurajam visa torul sa-si comenteze imaginile viselorsale si sa exprime gındurile sugerate de ele, el se va trada siva revela fundalul inconstient al tulburarilor de care seplınge, fie prin ceea ce zice, fie prin ceea ce omite sa zica . Laprima vedere, ideile pe care le exprima visa torul ıi pot pareailogice, stra ine; curınd, ınsa , devine relativ usor de descope-rit ce ıncearca el sa evite, adica gındirea sau experienăadezagreabila pe care vrea sa o suprime. Indiferent de siretli-cul folosit pentru a o disimula, fiecare din cuvintele pe carele utilizeaza ăintesc drept ın inima situaăiei.

Psihanalistul vede atıt de des cela lalt aspect al lu-crurilor ıncıt este rar departe de adeva r atunci cınd

29

interpreteaza acest amestec de eschiva ri si aluzii dreptindicele unei constiinăe ınca rcate5. Iar ceea ce el sfırsesteprin a descoperi ıi confirma asteptarile.

Pına aici nu-i putem obiecta nimic lui Freud si teoriei re-fularii si satisfacerii imaginare a dorinăelor ca origine apa-renta a simbolurilor care apar ın vise. Freud a acordato importanăa particulara viselor ca punct de plecarepentru tehnica ”asociaăiilor libere„ . Dar, la un mo-ment dat, am ınceput sa cred ca aceasta maniera de autiliza boga ăiile de fantasme produse de inconstientulnostru ın timpul somnului era totodata ınsela toare si insu-ficienta . Indoielile mele au apa rut cu adeva rat atunci cındunul din colegii mei mi-a povestit despre o experienăacare o avusese ın cursul unui voiaj cu trenul ın Rusia.Desi nu cunostea rusa si era incapabil sa descifreze ca-racterele alfabetului chirilic, el a sesizat faptul ca cuvin-tele stra ine pe care le vedea pe panouri si afise i-au pro-dus o stare de reverie ın care le atribuia tot felul de sen-suri posibile.

O idee sugera o alta, ıncıt, ın aceasta stare de detenta ıncare se afla, el ınăelese ca aceasta ”asociaăie libera„ trezise ınsine multe amintiri de odinioara . Printre ele descoperi cuneplacere subiecte dezagreabile, ıngropate de mult ın memo-ria sa, lucruri pe care dorise sa le uite si pe care mintea sa leuitase ıntr-adevar. El izbutise sa descopere ceea ce psihologiinumesc ”complexe„ , adica experienăe emoăionale refulate,

5In realitate, nu constiinăa este ınca rcata , ci inconstientul. Eschi-

va rile pacientului nu sınt ıncerca ri premeditate de a disimula ın faăamedicului o gındire perversa . Aceste eschiva ri sınt expresia rezis-tenăelor care se opun, ın chip inconstient, gındurilor incompatibile cuatitudinea morala a pacientului .

30

susceptibile de a provoca tulburari permanente ın viaăanoastra psihica sau chiar simptomele unei nevroze.

Aceasta ıntımplare mi-a revelat faptul ca nu este necesarsa utilizezi visul ca punct de plecare pentru o asociere liberacınd vrei sa descoperi complexele unui pacient. Mi-am datseama ca putem atinge centrul prin orice punct al circumfe-rinăei. Am putea porni de la alfabetul chirilic, de la o medi-taăie pe un glob de cristal, de la un rozariu pentru rugaciune,un tablou abstract sau chiar de la o conversaăie ıntımpla toareapropo de un eveniment banal: visul, ın aceasta privinăa , nuare o utilitate mai mare sau mai mica ın comparaăie cu oricealt punct de plecare. S i totusi visele au o importanăa care leeste proprie, chiar daca sınt adeseori suscitate de o bulversa-re afectiva ın care sınt implicate si complexele obisnuite aleindividului. (Complexele obisnuite ale individului sıntpunctele sensibile ale psihicului care reacăioneaza cel mairapid la o stimulare, la o perturbare exogena .) Asadar, amputea sa reducem oricare vis la gındurile secrete care ıl bul-verseaza pe individ daca folosim asociaăia libera .

Dar tocmai ın aceasta privinăa am ınăeles ca , daca amavut dreptate pına acum, as putea afirma pe drept cuvıntca visele au o funcăie proprie, mai importanta . Adeseorivisele au o structura bine definita , cu un sens vizibil,si exprima idei si intenăii subiacente precise, desi ıngeneral acestea din urma nu sınt imediat inteligibile. Prinurmare, am ınceput sa ma ıntreb daca nu cumva ar fi maioportun sa acord mai multa atenăie formei si conăinutuluivisului, ın loc de a ma lasa antrenat de asocierea ” libera „si de ınlanăuirea de idei care conduc la complexele pecare le-as putea atinge la fel de simplu prin alte mijloace.

Aceasta idee noua a marcat o turnanta ın evoluăia psi-hologiei mele. Pornind din acest moment am ıncetat

31

treptat sa mai urma resc asociaăiile care se ındepa rtau preamult de textul visului. Am decis sa ma concentrez maidegraba asupra asociaăiilor care se raporteaza direct lavisul propriu-zis, convins ca aceasta exprima ceva speci-fic pe care inconstientul ıncearca sa ni-l comunice.

Aceasta schimbare de atitudine cu privire la vise a an-trenat si o schimbare de metoda . Noua mea tehnica tre-buia sa ăina cont de toate aspectele mai vaste si mai vari-ate ale visului. O poveste povestita de mintea noastraconstienta are un ınceput, o dezvoltare si o concluzie. Totastfel se ıntımpla si cu visul. Difera dimensiunile sale ıntimp si spaăiu. Pentru a ınăelege visul trebuie sa -i exami-nez fiecare aspect, asa cum ai face-o cu un obiect necu-noscut pe care ıl tot rasucesti ın mına pına ce fiecare de-taliu al formei sale ıăi va fi devenit familiar.

Probabil ca este suficient ce am spus pına acum pentrua face sa se ınăeleaga cum am fost condus sa ma opun dince ın ce mai mult la asocierea ” libera „ , asa cum a fostutilizata ea mai ıntıi de Freud. Intenăionam sa urma rescındeaproape visul ınsusi si sa exclud toate ideile si asoci-aăiile suplimentare pe care le-ar fi putut evoca. Fa ra ın-doiala ele puteau sa ma conduca la descoperirea comple-xelor care ıi provoaca unui pacient tulbura ri nevrotice,dar eu aveam ın minte un scop mult mai vast.

Exista multe alte mijloace care permit identificareaacestor complexe: psihologul, de pilda , poate obăine toatecheile care ıi sınt necesare utilizınd testele de asociereverbala (cerındu-i pacientului sa asocieze la un numa r decuvinte si sa -i studieze reacăiile). Dar daca vrem sa cu-noastem si sa ınăelegem organizarea psihica a personali-ta ăii totale a unui individ, este esenăial sa ne dam seamaca visele au un rol mult mai important de jucat.

32

Aproape toata lumea stie astazi, de pilda , ca actul se-xual poate fi simbolizat (sau, daca vrem, reprezentat subo forma alegorica ) printr-un mare numa r de imagini dife-rite. Fiecare din aceste imagini poate, printr-un proces deasociere, sa ne conduca la ideea de raporturi sexuale, si lacomplexele specifice care influenăeaza comportamentulsexual al unui individ. Dar putem la fel de bine sa punemın lumina asemenea complexe graăie unei reverii apropode un alfabet rus indescifrabil. Prin urmare, am fost de-terminat sa presupun ca visul poate conăine un mesaj dealta natura decıt simbolul sexual (si aceasta din motivebine definite). Dau un exemplu:

Cineva viseaza ca introduce o cheie ıntr-o broasca , camınuieste o bıta sau ca izbeste ıntr-o poarta cu un berbec.Fiecare din aceste instrumente poate fi privit ca un simbolsexual. Dar faptul ca inconstientul a ales una din acesteimagini mai degraba decıt pe celelalte doua are de ase-menea o mare importanăa si implica o intenăie. Problemareala este de a ınăelege de ce a fost preferata cheia ın lo-cul bıtei si bıta ın locul berbecului6. Adeseori ınăelegem

6 Problema alegerii de ca tre inconstient a unui simbol sexual mai de-graba decıt a altuia ăine, de fapt, de impresiile reziduale datınd din ziuacare a precedat visul. Ele sınt reorganizate de procesul de elaborare oniri-ca ın asa fel ıncıt sa capete sensul dorit de inconstient (de dorinăa refula-ta).

Iata , de pilda , un pacient viseaza ca cineva, o persoana importan-ta , i-a dat cadou o sabie de samurai. Visa torul ısi aminteste ca deu-nazi a conversat cu soăia pe marginea simbolismului sexual relevındfaptul ca penisul, ın vise, ar putea fi reprezentat printr-o sabie. To-tusi, s-ar putea ıntreba pe buna dreptate Jung, de ce tocmai o sabie desamurai ? Visul ar fi putut alege orice alta sabie pentru a-si atingescopul - de ce a optat el, oare, precis, pentru o sabie de samurai?Simplu: deoarece ın urma cu puăine zile visa torul s-a ıntreăinut cu un

33

astfel ca nu actul sexual a fost desemnat ın vis, ci o altasituaăie psihologica 7.

prieten pe marginea diferenăelor dintre sabia ”noastra „ si sabia desamurai. Prietenul i-a spus ca sabia de samurai are centrul de greutateasupra mınerului ın timp ce sabia noastra - asupra lamei.

7 In realitate, visul prelucreaza si impresii sexuale arhaice chiar dacanu pare sa se axeze pe ele. Este vorba de supradeterminare, de faptul caun vis poate fi interpretat la mai multe niveluri sau poate reproduce maimulte tendinăe inconstiente, adeseori contradictorii.

In visul comentat de mine la nota 6 sabia de samurai este unsimbol care condenseaza mai multe aluzii sexuale. Mınerul sabiei -care este centrul de greutate la japonezi - reprezinta sexul masculin,organul viril. Lama sabiei reprezinta sexul feminin - femeia. Faptul cavisa torul primeste ın dar o sabie de samurai evoca dorinăa acestuia capersoana care ıi ofera sabia - este vorba de un domn care deăine o funcăieimportanta si caruia visa torul ıi solicitase sprijinul necondiăionat ıntr-oafacere importanta - sa preăuiasca mai mult solidaritatea masculina (cf.importanăa acordata mınerului la sabia de samurai) decıt relaăia sa cu ofemeie - ın speăa soăia sa care s-ar fi putut opune cooperarii dorite ınrealitate.

Lama sabiei mai are si semnificaăie de castrare. Nu este vorba de ocastrare genitala : visa torul se teme ca barbatul careia i-a solicitat sprijinular putea ”s-o taie„ cu el, adica sa nu-i acorde sprijinul dorit, influenăat desoăia sa.

Este interesant de vazut ca toate speranăele si temerile prezente ın visısi au obırsia sau modelul ın copilaria visa torului. Visa torul a avut partede o familie dezbinata . Parinăii sa i au divorăat si el a ramas ın sarcina si ınıngrijirea mamei. Totusi se simăea solidar cu tata l sau - ar fi dorit saramına mai departe cu tata l sau. Tata l, ınsa , ısi gasise o femeie cu care s-acasa torit ulterior. De aici provine dorinăa visa torului de azi ca binefaca to-rul sau sa manifeste o solidaritate masculina , adica sa nu ofere prioritatefemeii (soăiei) sale etc. Dorinşele intense ale copilului de odinioara revinasta zi - practic neschimbate - ın visul omului adult, readuse la viaşa decircumstanşe exterioare actuale.

Am spus ca visul are si un caracter sexual asupra caruia nu voi insistaınsa . Ma voi rezuma sa spun ca el evoca si descoperirea fericita a copilu-

34

Acest raăionament m-a determinat sa conchid ca numaiimaginile si ideile care fac manifest parte din vis trebuie sa fieutilizate pentru interpretarea sa. Visul poarta ın el ınsusi pro-priile sale limite. El are o forma specifica , proprie, care neindica ceea ce raporteaza la el si ceea ce nu-i aparăine. Intimp ce asocierea ” libera„ ne antreneaza din ce ın ce maideparte de materialele originale ale visului printr-un demersın zigzag, metoda pe care am conceput-o ne determina maidegraba sa efectuam un soi de promenada circulara careare ca centru imaginea visului. Eu ma ınvırt ın jurul ima-ginii visului si refuz sa ăin cont de tentativele pe care leface visa torul pentru a se ındepa rta. Adeseori am fostınclinat sa repet, ın cursul practicii mele profesionale,urma toarea fraza : ”Dar sa revenim la vis. Oare, ce spuneel?„

De pilda , unul din pacienăii mei a visat o femeie beata ,desanăata si vulgara . In vis se pare ca era vorba de soăia

lui de odinioara (visa torul este foarte fericit de darul primit ın vis) caposeda un penis ca si tata l sau.

Trebuie sa atrag atenăia cititorului asupra faptului ca metoda lui Jungde interpretare a viselor se axeaza pe interesul imediat al visa torului (areun caracter prospectiv). Jung refuza sa reduca visul la impresiile sexualeinfantile, asa cum o face Freud. El afirma ın repetate rınduri ca este inte-resat nu atıt de complexele inconstiente ale pacienăilor sa i cıt mai ales deceea ce face inconstientul cu complexele lor. Astfel, Jung s-ar rezuma saacorde visului interpretat de mine numai sensul sau actual legat de intere-sele curente ale visa torului, trecınd cu vederea reminiscenăele arhaicedisimulate de noile situaăii .

Dar el ar putea merge chiar si mai departe ara tınd ca sabia este unsimbol spiritual. Ea reprezinta spiritul de discriminare, ta ios, care estecapabil sa discearna realitatea de iluzie. Prin urmare, visa torul primeste ındar acest spirit de la un maestru asiatic, care nu este decıt o ıncarnareistorica a Sinelui arhetipal.

35

lui care, ın realitate, era complet diferita . Visul l-a tulbu-rat si a fost respins de ındata pentru caracterul sau absurd.Daca ın calitatea mea de medic i-as fi permis visa toruluisa se angajeze ıntr-un proces de asociere de idei, el ar fiıncercat ın mod inevitabil sa se ındepa rteze cıt mai multposibil de sugestia neplacuta a visului sau. In acest caz, elar fi sfırsit prin a atinge unul din complexele sale obisnu-ite, care n-ar fi avut probabil nici o lega tura cu soăia sa,iar noi n-am fi apucat sa stim ceva cu privire la sensulspecial al acestui vis.

Oare, ce ıncerca sa -i comunice inconstientul prinaceasta afirmaăie atıt de vizibil falsa? Visul exprima clarideea unei femei degenerate care avea o lega tura strınsacu viaăa visa torului. Dar pentru ca proiecăia acestei ima-gini asupra soăiei era nejustificata si contrazisa de fapte, atrebuit sa caut altundeva ceea ce ar fi putut reprezentaaceasta imagine respinga toare.

In Evul Mediu, cu mult ınainte ca fiziologii sa fi demon-strat ca structura glandulara confera fiecaruia din noi ele-mente concomitent masculine si feminine, un dicton afirmaca ”fiecare barbat poarta ın sine o femeie„ . Acest elementfeminin din fiecare barbat l-am numit anima. Anima repre-zinta , asadar, o anumita maniera interioara pe care o arebarbatul de a se raporta la anturajul sau, maniera pe care oascunde faăa de ceilalăi si faăa de sine. Chiar si atunci cındpersonalitatea vizibila a unui individ pare normala este posi-bil ca el sa disimuleze faăa de alăii si de sine ınsusi ”femeiape care o poarta ın el„ , a carei condiăie este adeseori deplo-rabila .

Cazul pacientului de care vorbesc este asemana tor. As-pectul sau feminin era departe de a fi frumos. Visul lui ıispunea de fapt: ”In anumite privinăe te porăi ca o femeie

36

degenerata„ , si de aici socul. (Nu trebuie sa conchidem dinacest exemplu ca inconstientul se preocupa de ”porunci mo-rale„ . Visul nu-i cerea visa torului sa se poarte mai frumos.El ıncerca doar sa contrabalanseze influenăa unei constiinăefalse care se ıncapaăıneaza sa-i repete pacientului ca este ungentleman perfect.)8

8 In exemplul sau comentat, Jung ıncearca sa lamureasca cıteva din con-

ceptele cheie ale psihologiei sale. Mai ıntıi: interpretarea pe planul subiec-tului, adica o orientare personala a interpretarii jungiene care atribuie visato-rului aspectele psihice si fizice care apar ın visele sale ca atribute ale persoa-nelor din anturajul sau imediat. Acest tip de interpretare nu este ınsa operantın orice condiăii. Cineva, de pilda ,viseaza ca seful sau de la serviciu este unhomosexual. Visul aparăine unei femei care asociaza pe marginea ideii dehomosexualitate masculina dispreăul feminin faăa de barbatul care ramınerece la seducăiile femeii. In realitate, visul pacientei este expresia aversiuniiei faăa de seful care nu-i acorda decıt o atenăie profesionala . In acest caz,interpretarea jungiana pe planul subiectului ar fi eludat situaăia sociala speci-fica a pacientei, atracăia ei irezistibila de sef, dorinăa de a-l seduce si aversi-unea ei faăa de indiferenăa sefului la farmecele ei. In cel mai bun caz, Jung arfi afirmat ca pacienta se poarta ca un barbat, ceea ce, de fapt, nu era departede adevar - pacienta avea ıntr-adevar o conduita masculina pronunăata .Totusi, interpretarea lui Jung nu ar fi epuizat semnificaăiile visului.

In al doilea rınd, Lung introduce conceptul de ”anima„ . Anima perso-nifica la barbat sfera sa emoăional-afectiva . Anima este totodata un arhe-tip, adica un dat colectiv care ăine de ereditatea speciei.

In fine, conceptul de compensaşie: inconstientul compenseaza prin vi-se atitudinea unilaterala a constiinăei visa torului (ın fond, a conduitei salemorale, etice, spirituale, sociale).

Exemplul utilizat ın scop didactic de Jung nu rezolva ınsa problemasemnificaăiei visului pacientului sau. Jung ar fi trebuit, de pilda , sa seıntrebe de unde provine, oare, ınclinaăia morbida a visa torului de a sepurta ca o femeie degenerata? El ar fi trebuit sa investigheze natura relaăi-ei pacientului cu soăia sa.

Este probabil ca soăia, care era ın realitate contrariul unei destraba late,sa fi ”paca tuit„ tocmai printr-un exces de cuminăenie si pudoare. Adese-ori, o educaăie severa , care recuza ınclinaăiile erotice, ”beăia„ simăurilor

37

Este usor de ınăeles de ce visa torii tind sa ignore sauchiar sa respinga mesajul care le este astfel comunicat.Constiinăa rezista natural la tot ceea ce este inconstient sinecunoscut. Am semnalat deja existenăa la popoareleprimitive a ceea ce antropologii au numit ”misoneism„ ,adica o teama profunda , superstiăioasa , de nou. In faăaevenimentelor dezagreabile, primitivii au aceleasi reacăiica si animalul sa lbatic.

Dar omul ”civilizat„ reacăioneaza la fel ın faăa ideilornoi, ridicınd bariere psihologice pentru a se proteja ım-potriva socului de a ınfrunta o noutate. Vedem aceastalimpede din reacăiile individului confruntat cu propriilesale vise, cınd ele ıl obliga sa admita o gındire care ılsurprinde9.

Mulăi precursori din domeniul filozofiei, al stiinăelorsau al literaturii, s-au izbit de conservatorismul ınnascutal contemporanilor lor. Psihologia este o stiinăa dintre

desca tusate de orice interdicăie morala , excelınd ın schimb prin ”cura ăe-nie„ excesiva , face din femeie un fel de sfınta frigida inaccesibila dorin-ăelor mult mai pamıntesti ale barbatului. Asadar, visul comentat de Jungar fi putut ınsemna cu totul altceva. El ar fi exprimat dorinăa soăului de aavea o soăie mai ”desfrınata„ , adica mai accesibila nevoilor sale erotice.Un vis erotic ın sens freudian.

9 Adeseori, rezistenăele pacientului, refuzul sau de a admite de-agata ideile penibile vehiculate de vise, sınt binevenite, mai ales atuncicınd, ca si ın exemplul comentat de Jung, terapeutul se pripeste cuinterpretarea sa.

”Rezistenăa pe care o opune pacientul interpreta rii analistului -scrie Jung altundeva - nu este ıntotdeauna o reacăie eronata ; ea indicamai degraba , cu siguranăa , ca ceva nu merge. Fie ca pacientul nu aatins ınca nivelul de ınăelegere necesar, fie ca interpretarea lasa dedorit„ (C.G. Jung, ”Essai d…exploration de l…inconscient„ , Denoel1964, p. 103) .

38

cele mai tinere si se izbeste de o forma extrema de miso-neism atunci cınd ıncearca sa elucideze ce se petrece ıninconstient

39

II. Trecutul s i viitorul ın incons tient

Pına acum am schiăat unele principii pe care m-am ba-zat pentru a aborda problema viselor, caci atunci cındvrem sa exploram aceasta facultate pe care o are omul dea produce simboluri visele constituie materialul cel maiimportant si cel mai accesibil examenului nostru. Estenecesar sa ăinem cont aici de un punct esenăial: visul tre-buie tratat ca un fapt ın privinăa ca ruia nu trebuie sa avemo idee preconceputa , ın afara de aceea ca el are oarecumun sens, fiind o expresie specifica a inconstientului1.

1 Jung revine neıncetat asupra diferenăei dintre metoda sa de in-

terpretare a viselor si cea a lui Freud. S i aceasta pentru ca , ın fond, ceeace respinge Jung la abordarea freudiana este accentul pus pe refulareapulsiunilor sexuale.

Definiăia visului lui Freud comporta ın general urma toarele aspecte: 1.visul este ımplinirea deghizata a unei dorinăe refulate (inconstiente); 2.aceasta dorinăa este de natura sexuala (a nu se confunda cu erotica geni-tala); 3. dorinăa refulata are un caracter infantil (ın sensul ca refularea s-aoperat ıntr-o perioada arhaica a experienăei individului). Toate aceste idei

40

Ar fi dificil sa dam acestor principii o expresie maimodesta . In pofida dispreăului pe care ıl ara tam faăa deinconstient, fiecare trebuie sa admita ca el trebuie sa fieexplorat. Inconstientul se situeaza ın cel mai rau caz lanivelul unui paduche care, la urma urmei, se bucura deinteresul onest al entomologiei. Daca cineva care adobındit ceva cunostinăe si experienăe ın privinăa viselorcrede ca ele nu sınt decıt fenomene haotice, lipsite desens, e perfect liber sa o faca . Dar daca le priveste ca

conduc la consecinăele semnalate ın ıntreaga opera freudiana , printre caresi aceea ca visul nu are decıt o importanăa clinica . Interpretarea viseloreste unul din adjuvanăii majori ai terapiei psihanalitice. Ea readuce ınconstiinăa visa torului emoăii si impresii, traumatisme si fixaăii la traumesituate, dupa cum am mai spus, ın prima copilarie. Interpretarea orientea-za terapia, efortul de suprimare a simptomelor nevrotice, indicınd cauzainconstienta a afecăiunii de care sufera pacientul.

Jung dezbraca visul de aceasta sarcina pur terapeutica . Terapiajungiana este, ın acest sens, mai degraba o forma de stimulare a dezvolta-rii spirituale a individului, de vreme ce inconstientul sau deăine cheileevoluăiei sale (arhetipurile) si soluăiile salvatoare ale disocierilor psihice.Pentru Jung o disociere psihica nu se rezuma la o nevroza sau la o psiho-za , ın sensul psihiatric al termenilor. Disocierea este la Jung expresiaunei unilateralita ăi a constiinăei subiectului care eludeaza , ın virtuteaunei educaăii limitate, trebuinăe si aspiraăii sufletesti ce ăin de dome-niul atins de obicei de disciplinele spirituale, de religii.

In acest din urma sens, teoria jungiana este o transpunere psiho-logica a itinerarelor spirituale cu care ne-a familiarizat tradiăia, sicare ısi propun unificarea omului prin fuziunea cu divinul.

Dar Divinul ısi are locul ın suflet, afirma Jung. El este arhetipulSinelui, totalita ăii. Un complex psihic colectiv, ınnascut, caracterizatprintr-o energie specifica si, concomitent, printr-o serie de reprezen-ta ri (fantasme) specifice care capa ta , de-a lungul timpului, expresiiculturale. Cıt priveste energia arhetipului, ea se traduce printr-oemoăie numinoasa care calchiaza experienăa mistica a lui Dumnezeua oamenilor religiosi.

41

evenimente normale (si sınt asa ceva), trebuie sa presu-puna ca ele au o cauza raăionala sau macar un scop dacanu chiar ambele la un loc.

Sa privim mai ındeaproape felul ın care sınt corelate con-ăinuturile constientului si inconstientului minăii noastre. Saluam un exemplu familiar pentru toăi. Realizaăi subit ca nuva mai reamintiăi ceea ce doreaăi sa spuneăi, desi ideea fuseseperfect clara cu o clipa mai ınainte. Sau, sınteăi pe cale sa-lprezentaăi pe unul din prietenii dvs., dar numele lui va scapachiar ın momentul ın care urmeaza sa-l pronunăaăi. Pretindeăica nu vi-l mai amintiăi. In realitate, ideea a devenit inconsti-enta sau cel puăin s-a separat temporar de mintea constienta .Acelasi fenomen se produce la nivelul simăurilor. Dar as-cultam o nota continua situata la limita audibilului ni se pareca sunetul se ıntrerupe la intervale regulate, pentru a se reluaiar. Aceste oscilaăii se datoreaza unei cresteri si descresteriperiodice a atenăiei noastre si nu unei schimbari a notei.

Dar atunci cınd ceva scapa minăii constiente acest lu-cru nu ınceteaza de a exista, cum nici masina care disparela colăul strazii nu se dizolva ın neant. N-am facut decıtsa o pierdem din vedere. S i dupa cum putem revedeaaceasta masina mai tırziu, putem de asemenea sa regasimgındurile pe care le-am pierdut momentan.

O parte din inconstient consista deci dintr-o mulăimede gınduri, de impresii, de imagini uitate temporar care,desi sınt pierdute pentru mintea noastra constienta ,continua sa o influienăeze2. Un om distrat, a carui minte ”a

2 Jung descrie aici ceea ce prima topica freudiana a numit

”preconstient„ . Un gınd, o impresie, o idee - constiente - pot deveni latentinconstiente. Aceasta latenăa presupune faptul ca ele pot reveni ın minteaconstienta daca facem efortul de a ni le reaminti.

42

luat-o razna„ , traverseaza o camera pentru a cauta ceva. Ilvedeăi oprindu-se, perplex. A uitat ce avea de gınd sa faca .Mıinile lui rascolesc obiectele de pe masa ca si cum ar fiprada unui acces de somnambulism. El si-a uitat intenăiainiăiala , dar ramıne ghidat de ea ın mod inconstient. Apoi ısiaminteste ce dorea sa faca .

Daca observaăi comportamentul unei persoane nevro-zate, o vedeăi facınd o gramada de lucruri ıntr-o manieraaparent constienta sau deliberata . S i totusi, daca ıi puneăiıntreba ri, realizaăi ca habar nu are de ce se ıntımpla , ca eaare altceva ın minte. Ea aude fa ra a auzi. Vede fa ra a ve-dea. S tie, fa ra a sti3. Asemenea exemple sınt atıt deraspındite ıncıt specialistul ınăelege rapid ca conăinutulinconstient al minăii provoaca acelasi comportament ca sicel constient si ca nu putem niciodata sa determinam cucertitudine, ın acest caz, daca un gınd, un cuvınt sau oacăiune sınt sau nu constiente.

Acest tip de comportamente i-au incitat pe mulăi me-dici sa respinga ca fiind mincinoase afirmaăiile istericilor.Indivizii de acest gen fac cu siguranăa mai multe declara-ăii false decıt media oamenilor, dar ”minciuna „ nu estetermenul cel mai potrivit. De fapt, starea lor mentala pro-voaca o incertitudine a comportamentului, pentru camintea lor constienta suporta eclipse imprevizibiledatorita unei interferenăe cu inconstientul4. Chiar si

3 In sensul ca persoana respectiva nu este atenta la ceea ce face, spune,gındeste. Exista o serie ıntreaga de acte reflexe care ne permit sa acăionamfara a mobiliza mintea constienta ın direcăia acăiunii .

4 Interferenăa inconstientului ın scurtele momente de eclipsare a minăiiconstiente este un fenomen psihic de alt ordin decıt cel creionat mai sus.In descrierea lui Jung este vorba de persoane distrate care acăioneazareflex ın timp ce gındurile lor se abat de la ceea ce fac. Exista ınsa si

43

senzaăiile lor tactile pot fi marcate de aceste fluctuaăii. Laun moment dat, o persoana isterica va simăi acul cu careıi ınăepam braăul. In clipa urma toare ınsa ea nu va maisimăi nimic Daca reusim sa -i concentram atenăia pe unpunct dat, rezulta o anestezie completa a ıntregului corppına cınd tensiunea care provoaca aceasta suprimaremomentana a orica rei senzaăii se va fi dizolvat. Percepăiasenzoriala este atunci imediat stabilita . Dar ın tot acesttimp pacientul a ınregistrat inconstient ce i s-a ıntımplat.

Medicul poate observa clar acest proces atunci cınd hip-notizeaza un astfel de pacient. Este usor de demonstrat capacientul a ınregistrat corect fiecare detaliu. Inăepa tura de acsau remarca facuta ın timpul eclipsei de constiinăa pot fireamintite la fel de exact de parca n-ar fi existat nici aneste-zie si nici ”uitare„ . Imi amintesc de o femeie care a fost adu-sa la clinica ıntr-o stare de confuzie totala . O zi mai tırziu, situaăii de alta natura . De pilda , atunci cınd dorim sa ne ara tam bucuria dea revedea o ruda apropiata si comitem ”un act ratat„ , adica ın loc de arosti un bun venit, rostim cu totul altceva, care exprima contrariul. Inacest caz, spunem ca intenăia noastra constienta a fost substituita de unainconstienta si trebuie sa presupunem ca mesajul nostru nepotrivit cores-punde si el unei intenăii (inconstiente). Prin urmare, avem de-a face cu uninconstient dinamic care intersecteaza mintea constienta si se substituie ei.

Conăinuturile acestui inconstient sınt de cele mai multe ori imorale sirespinse pe acest motiv din mintea constienta . In cazul nostru, putem deduceexistenăa ın inconstient a unei tendinăe ostile faăa de ruda respectiva si deaici urarea noastra nepotrivita . Dar aceasta tendinăa ostila contravine res-pectului pe care ar trebui sa i-l purtam rudei si de aceea este refulata , respin-sa din mintea constienta . Insa ostilitatea nu dispare atunci cınd este refulata(de aceea vorbim de caracterul ei dinamic) si se reıntoarce ın mintea consti-enta cınd anumite condiăii ıi permit.

Ceea ce s-a refulat Freud numeste ”refulat„ . Refulatul care se reıntoarces-a numit ”(re)ıntoarcerea refulatului„ . Aceste noăiuni sınt fundamentale ınpsihanaliza freudiana .

44

cınd si-a recapa tat constiinăa, ea stia cine este, dar nu stianici unde se afla , cum sau de ce a venit aici si nici macardata sosirii ei. S i totusi, ındata ce a fost hipnotizata , ea mi-apovestit cum s-a ımbolnavit, cum a venit la clinica si cine aprimit-o. Toate aceste detalii puteau fi verificate. Ea mi-aputut spune chiar si ora la care a venit, ıntrucıt la intrareexista un ceas. Sub hipnoza , memoria sa era la fel de clara casi cum ar fi fost constienta tot acest timp.

Atunci cınd discutam despre aceste probleme, trebuie sane raportam ın general la dovezi extrase din observaăiileclinice. Acesta este motivul pentru care mulăi din cei care necritica cred ca inconstientul, cu toate manifestarile salesubtile, aparăine numai domeniului psiho-patologiei. Ei con-sidera toate aceste manifesta ri ale inconstientului ca unsimptom de nevroza sau de psihoza , fa ra raport cu stareamentala normala . Dar fenomenele nevrotice nu sınt nici-decum produsul exclusiv al unei maladii. Ele nu sınt defapt decıt exagera ri patologice ale fenomenelor normale,mai usor de observat tocmai ın virtutea acestei exagera ri.Simptomele isterice pot fi observate la orice persoananormala , ınsa ele sınt atıt de firave ıncıt de obicei nu leobservam.

A uita, de pilda , este un proces perfect normal ın careunele din ideile noastre constiente ısi pierd energia specificapentru ca atenăia noastra este ındreptata spre altceva5. Atunci

5 Jung insista ın continuare asupra caracterului natural al amneziei detip isteric. Dar aceasta amnezie nu are nimic din naturalul evocat de autor.Jung ıncearca sa evite iar si iar teoria freudiana despre cenzura psihica ,despre refulare si refulat fenomene psihice studiate de Freud si care con-stituie elemente esenăiale ale psihanalizei freudiene.

In realitate, o buna parte a amneziilor noastre au sens si semnificaăie.Reprezentarile care cad parăial sau total ın uitare sınt legate cumva de

45

cınd interesul nostru se deplaseaza spre altceva, el lasa ınurma lucrurile de care ne-am preocupat pına acum, tot asacum un proiector lumineaza o noua parte din peisaj lasındrestul ın ıntuneric. Este inevitabil, caci constiinăa nu poateconserva decıt un mic numar de imagini ın plina claritate, ınacelasi timp, si chiar ın acest caz exista fluctuaăii de claritate.Dar ideile uitate nu au ıncetat sa existe. Desi nu sta ın pute-rea noastra sa le reproducem voluntar, ele sınt prezentateıntr-o stare subliminala , dedesubtul pragului amintirii, deunde pot reveni ın mintea noastra ın orice moment, adeseoridupa ani de uitare aparent totala6.

Vorbesc aici despre lucrurile pe care le-am vazut sauauzit constient si pe care le-am uitat mai apoi. Dar ni seıntımpla tuturor sa vedem, sa auzim, sa simăim, sa gus-ta m lucruri fa ra sa le remarcam, fie pentru ca atenăianoastra este ocupata altundeva, fie pentru ca excitaăiatransmisa simăurilor noastre este prea slaba pentru a lasa ınnoi o impresie constienta . Inconstientul, totusi, le-a notat, si

ceea ce am numit deja ”refulat„ . Nevroza nu este altceva decıt o expresiede compromis a refulatului. Simptomele nevrotice dispar ındata ce paci-entul este capabil sa constientizeze tendinăa refulata . Practica terapieipsihanalitice consta , ın mare, ın efortul de a constientiza refulatul. Sigurca adeseori simpla constientizare nu este suficienta - mai este nevoie de oclarificare si reorientare a conduitei pacientului.

Incercarea lui Jung de a eluda aceste probleme sau de a le minimalizaprovine din dorinăa lui de a respinge tot ce este freudian ın psihologia sa.Astfel se face ca visele, la Jung, devin fenomene naturale ale psihicului, iaraspectul lor absurd la prima vedere - aspect pus pe socoteala deformariloroperate de cenzura visului, la Freud - decurge din specificul unui pretinslimbaj oniric care pare cifrat pentru mintea constienta .

6 In psihanaliza trebuie facuta distincăia ıntre impresiile sublimi-nale care pot reveni oricınd ın mintea constienta si impresiile refula-te, care sınt asociate unor tendinăe inconstiente refulate.

46

aceste percepăii senzoriale subliminale joaca un rol impor-tant ın viaăa noastra cotidiana7. Fara ca sa ne dam seama, eleau o influenăa asupra modului ın care reacăionam ın faăaevenimentelor si a oamenilor.

Un exemplu limpede ın acest sens mi-a fost furnizat deca tre un profesor care se plimba la ăara ımpreuna cu unul dinelevii sa i, si care era absorbit de o conversaăie serioasa .Brusc, el remarca faptul ca firul gındurilor sale fusese ıntre-rupt de un val imprevizibil de amintiri datınd din prima sacopilarie. Nimic din ce urma sa spuna nu parea sa aiba vreunraport cu aceste amintiri. Privind ınapoia lui realiza ca mer-sese pe lınga o ferma atunci cınd i-a aparut prima amintiredin copilarie. El ıi propuse elevului sau sa se reıntoarca pınaın locul unde aparusera aceste fantasme. Indata ajuns acolo,remarca un miros de gıste si realiza ındata ca tocmai acestmiros ıi declansase talazul amintirilor8.

In tinereăea sa crescuse la o ferma de gıste asa ıncıt

7 Inconstientul care ”noteaza „ impresiile noastre subliminale este,

fa ra ındoiala , o figura de stil. In realitate, nu exista un inconstient ınsensul definit de Jung: un soi de banda magnetica pe care se imprimaimpresiile noastre. Nu exista nici o entitate organica ce ar putea fiasimilata inconstientului. Noăiunea de ” inconstient„ traduce de faptideea ca orice pulsiune psihica ıncepe prin a fi inconstienta si tinde sase constientizeze, daca i se permite accesul la mintea constienta (deca tre cenzura psihica ). Jung se refera aici mai degraba la facultateade memorare a minăii noastre. Dar, memoria si inconstientul sıntdoua noăiuni care nu au nimic ın comun. Ideea ca ınregistrarea im-presiilor se face ın chip inconstient, fa ra stirea noastra , este singurarelaăie, formala , pe care o putem stabili ıntre afirmaăiile lui Jung siceea ce psihanaliza freudiana a numit ” inconstient„ .

8 Aici se afla fa ra ındoiala sursa fenomenelor catalogate la capi-tolul ”d ja vu„ , care sınt puse de parapsihologi pe seama vieăiloranterioare.

47

mirosul lor caracteristic lasase ın el o impresie durabila ,dar uitata . Trecınd prin faăa fermei ın cursul plimba riisale, el ınregistrase subliminal acest miros si percepăiainconstienta ıi amintise experienăele, de mult uitate, alecopila riei. Percepăia fusese subliminala deoarece atenăiasa era angajata altundeva, iar excitaăia nu fusese atıt de pu-ternica ıncıt sa atinga direct mintea constienta . Cu toateacestea, ea facuse sa reapara aceste amintiri ”uitate„ .

Acest efect pe care ıl au percepăiile inconstiente de a de-clansa o succesiune de fenomene psihice poate explica apa-riăia simptomelor nevrotice, dar si a amintirilor benigne,atunci cınd o imagine, un miros, un sunet, ne amintesc cir-cumstanăe trecute.

O fata tınara , de pilda , ar putea lucra ın biroul sau plinade sana tate si de voie buna . O clipa mai tırziu, ea are o mi-grena acuta si manifesta si alte semne de deprimare. Fara safi remarcat constient, ea a auzit sirena de vreme rea a unuivapor, departe, si aceasta i-a amintit inconstient mıhnirea pecare i-a produs-o plecarea barbatului iubit, mıhnire pe careıncercase s-o uite9. Ala turi de procesul normal de uitare,Freud a descris multe cazuri care implica uitarea unor amin-tiri dezagreabile, amintiri pe care vrem sa le uitam.

Dupa cum a remarcat Nietzche, atunci cınd mındrianoastra este lezata , memoria prefera adeseori sa cedeze. Deaceea gasim printre amintire uitate multe fapte ramase ınstare subliminala si pe care nu le putem reproduce voluntar

9 Sunetul sirenei readuce pe tapet amintirea iubitului si totodata

suferinăa sufleteasca datorata despa răirii. Totul se petrece ınsa la unnivel inconstient. La nivelul constientului tına ra nu ınregistreazadecıt o indispoziăie, un ınceput de deprimare. Aceasta indispoziăiepoate fi numita simptom nevrotic.

48

pentru ca sınt dezagreabile si incompatibile. Psihologii nu-mesc aceasta refulare. Un exemplu ar putea fi acela al se-cretarei care este geloasa pe una din asociatele patronului. Eauita ıntotdeauna s-o invite pe aceasta persoana la conferinăe,desi numele sau figureaza pe lista pe care o utilizeaza . Dardaca ıi atragem atenăia asupra acestui fapt, ea raspunde ca a”uitat„ sau ca a fost distrata . Ea nu va admite ın ruptul ca-pului, nici macar ın forul ei interior, motivul autentic alacestei omisiuni10.

10 Rolul refularii ın expunerea lui Jung este, dupa cum se vede, foarte

vag. Pentru Jung, refularea este practic identica cu uitarea, asa ıncıt el nupomeneste nimic de instanăele psihice aflate ın conflict, de dialectica consti-ent-inconstient. In exemplul sau, secretara uita s-o invite pe asociata patro-nului pentru ca este geloasa pe aceasta. Uitarea este pusa ın legatura cugelozia. In realitate, avem aici un conflict puternic ıntre dorinăa ei erotica dea-si pastra seful numai pentru ea si etica profesionala care ıi cere sa executeordinele patronului si sa o invite pe asociata . Sa mai adaugam la etica profe-sionala si educaăia morala care, ın viaăa curenta , ne interzice sa dam cursostilitaăii faăa de semenii nostri.

Adeseori, atıt etica profesionala , cıt si cea morala pot merge pına la ex-cese scrupuloase care nu mai au nimic raăional ın ele. Este cazul unui paci-ent care urmatorul vis repetitiv:

El viseaza ca munceste din greu ıntr-un atelier tehnic, numai ın schimbulde noapte, singur cuc, ın condiăii mizerabile. Cu toate astea este scrupulos ınprivinăa muncii sale; mai mult chiar, nu se sinchiseste nici de faptul ca nu areun contract de munca , asa ca munceste practic pe degeaba. ”In realitate -afirma visatorul - numai un nebun ar putea face asa ceva!„ - ”Sa muncestiıntr-un atelier, ıntr-o mizerie cumplita , noapte de noapte si fara salariu, mi separe absurd„ , mai precizeaza el.

Confruntat cu vise neplacute de acest gen, Freud a lansat doua ipotezeexplicative: prima, avem de-a face cu un vis de parvenitism. Este cazulinsului care s-a ridicat de jos si a ajuns pe o poziăie sociala foarte ınalta iaracum ısi savureaza reusita amintindu-si ın vis de unde a plecat. A douaipoteza aduce ın discuăie o tendinăa masochista inconstienta , care se mani-festa prin intermediul visului. A te pune ın condiăiile de munca cele mai

49

Mulăi oameni comit eroarea de a supraestima rolulvoinăei si cred ca nimic nu se poate petrece ın mintea lorfa ra a fi premeditat. Dar trebuie sa ınva ăam sa facem odistincăie minuăioasa ıntre conăinuturile intenăionate sineintenăionate ale minăii. Primele deriva din personalita-tea eului. Celelalte, ın schimb, ăısnesc dintr-o sursa carenu este identica cu eul si este inversul sau. Acest ” invers„este cel care a incitat-o pe secretara sa uite invitaăia.

Exista multe motive care ne fac sa uita m ceea ceam remarcat sau simăit. Exista tot atıtea maniere de a jalnice ınseamna a te coborı ın ochii tai, a te umili.

Totusi, problema pe care o pune visul nostru este de ce, oare, visatorul asoci-aza la scenariul visului sau ideea ca se comporta ca un nebun? ”Poate ca vreau safiu mai catolic decıt Papa„ , adauga el. Altfel spus, pacientul este un ins for-midabil de exigent cu sine refuzınd ”s-o lase mai moale„ chiar si atunci cındcondiăiile exterioare sınt deplorabile. Exista oameni care dau cel mai bunrandament ın asemenea condiăii. Exista anumite caractere sau firi care seınversuneaza tocmai ın ımprejurarile de viaăa cele mai mizerabile.

Analiza a mai scos la iveala un fapt curios: cuvıntul ”nebun„ folosit devisator nu trebuie luat ca atare; el nu indica nimic nici ın privinăa sanataăiipsihice si nici ın sensul figurat de prost, de om lipsit de minte, de ”batut ıncap„ etc. ”Nebun„ exprima sentimentul inadecva rii, ca ın expresia ne-bun,adica nu-e-bun! Visul ıi arata pacientului ca se comporta ın viaăa sa ca unom ne-bun, un om care nu este bun, si de aceea are tot timpul sa-si reprose-ze cıte ceva. Pe acest fond, masochist, de auto-subestimare se dezvolta , ıncompensaăie, o conduita extrem de scrupuloasa - care poate merge pına lamanie - ın toate domeniile vieăii sale.

Inclinaăia morbida de a se minimaliza, de a-si subestima valoarea,realizarile indiscutabile, provine din doua surse. Una este cea pe care amsugerat-o deja: firea individului sau ceea ce am putea numi caractereereditare. A doua provine din experienăele nefericite ale copilariei care aulasat urme durabile.

Visul nostru implica toate aceste elemente si insista implicit asupraabsurdita ăii eforturilor visa torului, ıncıt putem spune ca sentimentul ab-surdului este indiscutabil refulat la pacient.

50

ne aminti aceste lucruri. Un exemplu interesant ne estefurnizat de criptomnezie - o amintire disimulata .

Un autor dezvolta o serie de argumente sau scrie sce-nariul unei povestiri urma rind continuu un plan prestabi-lit cınd brusc se angajeaza ıntr-o direcăie divergenta . Laprima vedere, pare sa -i fi venit o idee noua , o imaginediferita sau o intriga secundara , inedita . Daca ıl ıntrebaăice a provocat aceasta digresiune, el nu va fi capabil sa vaspuna . Poate ca nici n-a remarcat macar schimbarea dedirecăie a gındirii sale, desi a scris ceva total nou desprecare iniăial nu avea nici cea mai mica idee. Totusi putemuneori sa ara ta ca ceea ce a scris se aseamana ındeaproa-pe cu opera altui autor, opera pe care crede ca nu va fivazut-o niciodata .

Am gasit un asemenea exemplu fascinant ın cartea luiNietzsche ”Asa gra it-a Zarathustra„ , ın care autorul reprodu-ce aproape cuvınt cu cuvınt un incident consemnat ıntr-unjurnal de bord al unui vapor din 1686. Din ıntımplare, citi-sem relatarea acestui incident ıntr-o lucrare publicata ın1835 (cu o juma tate de secol ınainte ca Nietzche sa-si scriecartea). Iar atunci cınd am gasit acelasi pasaj ın ”Asa gra it-aZarathustra„ am fost frapat de stilul sau particular, diferit deal lui Nietzsche. Am fost convins ca Nietzsche trebuie sa ficitit si el cealalta carte. I-am scris surorii sale, care mai tra iaınca , si ea mi-a confirmat ca ea si fratele sau citisera efectivcartea ımpreuna cınd ea avea 11 ani. In acest context nu credca Nietzche ar fi comis deliberat un plagiat; mai degrabacred ca acea ıntımplare reaparuse inopinat din inconstientulsau cincizeci de ani mai tırziu.

In cazurile de acest gen exista ıntr-adeva r o rememora-re a amintirilor chiar daca nu ne dam seama. Acelasi lu-cru poate sa i se ıntımple unui muzician care a auzit cınd

51

era copil niste cıntece populare ce i se prezinta la matu-ritate sub forma unei misca ri simfonice. O ideea sau oimagine a retrecut din inconstient ın constient.

Tot ce am spus ın prezent despre inconstient nu estedecıt o schiăa superficiala despre natura si funcăionareaacestei pa răi complexe a psihicului uman. Totusi esteposibil ca ea sa ne ajute sa ınăelegem conăinutul ma-terialului subliminal din care se pot produce spontansimbolurile viselor noastre. Acest material subliminalpoate cuprinde tot soiul de trebuinăe, de impulsuri si in-tenăii, de percepăii si intuiăii, de gınduri raăionale sau ira-ăionale, de concluzii, inducăii, deducăii si premise. Elpoate cuprinde o ıntreaga gama de sentimente. Oricaredintre aceste fenomene psihice poate deveni parăial, tem-porar sau definitiv inconstient.

Acest material a devenit inconstient pur si simplu pentruca nu mai exista, ca sa spunem asa, loc pentru el ın minteaconstienta . Unele din gındurile noastre ısi pierd energiaefectiva si devin subliminale (adica nu mai primesc aceeasicantitate de energie constienta) pentru ca nu mai au pentrunoi acelasi interes, pentru ca nu mai au nici o lega tura cuceea ce ne preocupa sau pentru ca , dintr-un motiv oarecare,dorim sa le ındepartam din mintea noastra11.

11 Refularea, asupra ca reia - dupa cum am observat deja - Jung nu

sta ruie, nu este totuna cu uitarea. Pe de alta parte, atıt refularea cıt siuitarea nu sınt fenomene psihice premeditare. Refularea este un actmecanic, asa cum este respiraăia sau defecaăia. Refulatul nu pa rasestemintea constienta pentru ca nu mai exista loc pentru el, ci pentru caeste respins, alungat, ımpiedicat sa se constientizeze. Schema deinconstient oferita de Jung, este o schema statica ; dupa cum am maispus, inconstientul descris de Jung este preconstientul, atunci cınd nudevine o funcăie psihica de sine sta ta toare sau o entitate mistica .

52

De fapt, a uita este normal si necesar ın aceasta privinăa ,deoarece astfel se face loc ın mintea noastra pentru noi impre-sii, noi idei etc. Daca aceasta uitare nu s-ar produce, ıntreaganoastra experienăa ar ramıne ın stare subliminala , iar minteanoastra ar fi stınjenita pına la insuportabil. Acest lucru este ınasa masura de cunoscut astazi ıncıt toăi cei care au habar deceva psihologie ıl recunosc.

Totodata , la fel cum conăinuturile constiente ale minăiinoastre pot disparea ın inconstient, tot astfel alte conăinuturi,noi, care nu au fost niciodata constiente, pot aparea. Putemavea impresia, de pilda , ca ceva este pe punctul de a patrundeın constient, ca ”ceva pluteste ın aer„ , ca ”e ceva necurat lamijloc„ . Descoperirea ca inconstientul nu este doar un sim-plu depozitar al trecutului nostru, ca el este umplut de ase-menea cu germenii situaăiilor psihice si ideilor viitoare, adeterminat noutatea atitudinii mele proprii cu privire lapsihologie. Exista un mare numar de controverse ın acestsens, ınsa nu ıncape ındoiala ca pe lınga amintirile unui tre-cut ındepartat care a fost constient pot aparea din inconstientsi idei noi, creatoare, conăinuturi care nu au fost niciodataconstiente. Ele se nasc din profunzimile obscure ale minăiinoastre ca un lotus si constituie o parte foarte importanta apsihicului subliminal12.

12 Profesorul Culianu, reputatul savant disparut prematur dintre noi,

ara ta, nu fara justeăe, ca ipoteza jungiana a inconstientului arhetipal nueste necesara pentru a explica producerea unor reprezentari, fantezii, vise,mitologeme etc. cu caracter colectiv. Pornind de la alte premise, Culianuara ta ca asemenea producăii apar ın chip necesar, si fara o influenăa di-recta , oriunde descoperim transmiterea orala a unui set de idei care lepresupune.

Analiza comparata a religiilor a scos la iveala anumite scheme care serepeta , indiferent de spaăiu si timp. Prezenăa acestor paradigme nu poate

53

Gasim exemple ın acest sens ın viaăa cotidiana unde dile-mele sınt uneori rezolvate printr-o reevaluare neasteptata aproblemei. Mulăi filozofi, artisti si chiar savanăi ısi datoreazaunele din cele mai bune idei unor inspiraăii bruste proveninddin inconstient13. Facultatea de a atinge un filon deosebit debogat din acest material si de a-l transforma eficace ın filozo-fie, ın literatura , ın muzica sau ın descoperirea stiinăifica ,este ceea ce se numeste ın mod obisnuit geniu. Gasimma rturii evidente ın acest sens ın ınsasi istoria stiinăelor.

De pilda , matematicianul Poincar si chimistul Kekuledatoreaza , dupa propria lor marturie, importante descopeririunor imagini revelatoare bruste aparute din inconstient. Pre-tinsa experienăa mistica a lui Descartes care i-a revelat ıntr-o

fi explicate ıntotdeauna prin influenăele exercitate de o cultura asupraalteia, influenăe reductibile la materiale culturale. Mintea, spunea Culianu,este un soi de moara care macina fara ıncetare gınduri. Daca oferim minăiinoastre un set de idei oarecare atunci ea produce toate expresiile cultura-le, artistice, spirituale etc. care au ca punct de plecare si schema de orga-nizare setul de idei dat.

Opinia lui Culianu, cu anumite amendamente, mi se pare multmai apta sa explice apariăia unor materiale psihice ”arhetipale„ ınvisele si fanteziile omului modern. Prin urmare, nu ar fi vorba de omostenire filogenetica a unei capacita ăi miraculoase de a produceasemenea lucruri - cum susăine Jung -, ci de o ”programare„ culturalaa minăii noastre care produce gındurile ın funcăie de anumite schemede organizare.

13 Freud admite si el ca o serie de preocupa ri din starea de veghepot apa rea ın vise. Am avea de-a face cu materiale psihice rezidualedin ziua ın care a precedat visul. Totusi, Jung se refera aici, maidegraba , la un soi de inspiraăie creatoare care este, evident, un procespsihic involuntar. Insa acest proces nu are nimic de-a face cu incon-stientul psihanalizei. Dupa cum am mai spus deja, Jung atribuie in-constientului virtuăi care nu intra ın domeniul de interes al psihanali-zei clinice.

54

fulgerare ordinea stiinăelor14 releva dintr-un fenomen analog.Romancierul Robert Louis Stevenson a visat povestea careconstituie cartea ”Dr. Jekyll si Mister Hyde„ dupa ce ani de-arındul a cautat ceva care sa exprime sentimentul profund pecare ıl avea privitor la dubla personalitate a fiinăei umane.

Voi descrie mai tırziu, mai pe larg, modalitatea ın careaceste materiale rasar din inconstientul nostru si voi examinaatunci forma ın care se exprima ele. Pentru moment ma voimulăumi sa remarc ca facultatea pe care o are psihicul nostrude a produce asemenea materiale inedite este semnificativamai ales atunci cınd vrem sa explicam simbolismul viselor,caci experienăa mea profesionala m-a facut sa constat ın repe-tate rınduri ca imaginile si ideile conăinute ın vise nu pot fiatribuite numai unui fenomen al memoriei. Ele exprimagınduri noi, care nu au trecut niciodata pragul constiinăei15.

14 Visul din 1916 ın care Descartes ıntrevedea ”arborele stiinăei„ .(N. A.)

15 Aluzia la ” fenomenul memoriei„ se vrea o noua replica la teo-ria freudiana a visului. Materialul visului la Freud ıl constituie impre-sii din starea de veghe. De aici rolul memoriei. Jung afirma ca o seriede materiale onirice nu pot fi reduse la experienăele tra ite aievea devisa tor. S i aceasta pentru ca la prima vedere visa torul nu le poateasocia cu asemenea ıntımpla ri. In realitate, o structura onirica oricıtde complexa poate fi redusa - dupa o munca de asociere susăinuta - laıntımpla ri sau gınduri care au existat cındva ın mintea constienta avisa torului.

De pilda , o pacienta viseaza ca se afla ıntr-un subteran - ”ca lametrou„ - si asteapta un ” troleu„ [sic] care sa o duca ın centru. Ob-serva ca troleul este de fapt metrou sau viceversa.

Ea asociaza la ideea de subteran faptul ca ”merge pe burta „ , adicaascunde intenăia ei de a-si procura un alt serviciu, mai comod, si a-lpa rasi pe actualul. Dar ”mersul pe burta „ ıl evoca si faptul ca multavreme a ascuns pa rinăilor ei, oameni foarte autoritari si suspiciosi,intenăia ei de a veni la Bucuresti, unde ısi gasise actualul post. De ce

55

atıta taina? De teama ca tata l s-ar putea opune, ca de obicei, opăiuni-lor ei.

S i tot tata l apare si ın amintirile ei legate de ideea de a merge ın cen-tru. Ori de cıte ori vine la Bucuresti ca sa o vada : ” tata o apuca cumasina numai pe drumuri pline de hırtoape, la turalnice (m-am uitatcurınd pe harta si am observat ca locuiesc tocmai la margineaBucurestiului), pe sina tramvaielor, ın loc sa o ia prin centru, unde oricume mai frumos, drumurile sınt mai bune« „ .

Tot despre centru este vorba si ın obiceiul pacientei de a spune cuivaverde-n faăa , fara diplomaăie, tot ce gındeste. Adica , ”nu o ia pe ocolite„ .Cındva mama sa i-a reprosat acest lucru: ”Imi gasisem de lucru la Bucu-resti si i-am spus-o lui tata ın ultimul moment, ca sa nu mai aiba nimic deobiectat; mama, ın schimb, m-a certat ca nu sınt diplomata , ca ar trebuisa-l iau de departe pe tata.„

Observam ca din relata rile pacientei apar doua idei care se batcap ın cap: pe de o parte, ea ”merge pe burta „ , adica ısi ta inuiesteintenăiile adeva rate de teama unui refuz din partea tata lui, pe de altaparte, nu este deloc ”diplomata „ , adica nu se sfieste sa spuna verde ınfaăa ceea ce gındeste. Aceste atitudini, contrare, rezulta si din structu-ra ciudatului vehicul oniric despre care pacienta nu poate spune ni-mic ın stare de veghe: metrou (care merge, subteran, pe sine) si ” tro-leu„ (care merge la suprafaăa si, oarecum, tot pe sine: cablurile elec-trice)! Aceasta construcăie ciudata , metrou-troleu, sugereaza , deci,ambivalenăa purta rii pacientei faăa de tata l ei.

Desi, iniăial, vehiculul straniu nu-i evoca nimic pacientei, analizaminuăioasa a ideilor ei contradictorii a rezolvat ” taina„ lui. Asadar,nu avem de-a face cu o idee care nu a existat niciodata ın constiinăavisa toarei - ciudatul vehicul metrou-troleu - ci cu o reprezentareplastica a purta rii ei alternative care ımbraca o forma bizara .

56

III. Funcîia viselor

Insist asupra originii vieăii noastre onirice pentru ca eaeste solul ın care majoritatea simbolurilor ısi gasesc ori-ginea cresterii lor. Din nefericire, este dificil sa ınăelegemvisele. Dupa cum am remarcat deja, un vis nu seamanadeloc cu o poveste relatata de mintea constienta . In viaăacotidiana reflectam asupra a ceea ce vrem sa exprimam sialegem maniera ca mai frapanta de a vorbi, straduindu-nesa oferim remarcilor noastre o coerenăa logica . De pilda ,o persoana cultivata va ıncerca sa evite o metaforaheterogena pentru ca ea poate deforma efectul spuselorsale. Dar visele au o textura diferita . Visa torul este asaltatde imagini care par contradictorii si ridicole, simăul tim-pului este abolit, iar lucrurile cele mai banale pot sa ım-brace un aspect ıncınta tor sau ınspa imınta tor.

S-ar putea sa ne para straniu ca mintea inconstienta lu-creaza cu materialele sale ıntr-o maniera atıt de diferitade schemele aparent disciplinate pe care le putem impunegındurilor noastre ın stare de veghe. S i totusi, daca ne

57

dam osteneala sa ne amintim un vis, contrastul este fra-pant, si de aici unul din motivele care fac visele de neın-ăeles pentru omul profan.

Dupa logica experienăei diurne normale visele nu ausens si de aceea avem tendinăa sa nu ăinem cont de elesau sa ne declaram total derutaăi de ele1.

Probabil ca acest punct va deveni mai clar daca ınce-pem prin a lua cunostinăa de faptul ca ideile care ne preo-cupa ın timpul vieăii noastre diurne, idei aparent discipli-nate, sınt mult mai puăin precise decıt ne place sa o cre-dem. Dimpotriva , sensul lor (si importanăa lor afectivapentru noi) devine din ce ın ce mai imprecis atunci cındle examinam ındeaproape. Motivul este ca tot ce am auzitsau resimăit poate deveni subliminal, adica poate trece ıninconstient. Ba chiar ceea ce reăinem ın mintea noastraconstienta si putem reproduce dupa dorinăa se asociaza cuceva inconstient care coloreaza ideea ori de cıte ori esteamintita . De fapt, impresiile noastre constiente se ımple-tesc cu elemente inconstiente care au o semnificaăie psi-hologica pentru noi, desi nu avem cunostinăa de existenăaacestui sens subliminal, nici de maniera ın care el ampli-

1 In realitate, publicul profan acorda interes viselor ın ciuda aspectuluilor confuz. Lumea antica a apreciat visul si i-a acordat valenăe divinatoriiFreud afirma el ınsusi ca atracăia pentru vis i-a fost indusa nu de lumeastiinăifica , ın majoritatea ei ostila unei abordari raăionale, ci de tradiăiapopulara care se ıncapa ăıneaza sa acorde visului o semnificaăie si un sens.

Nu-i mai puăin adevarat ca omul profan abordeaza visul ıntr-o manie-ra mecanica atunci cınd apeleaza la carăile de vise. Freud a insistat asuprainterpretarii pornind de la asociaăiile visa torului ara tınd ca atunci cınd nedam silinăa sa asociem pe marginea elementelor visului luate separatacesta capa ta sens . Ceea ce este specific interpretarii psihanalitice estetocmai acest apel la asociaăiile visa torului, apel care lipseste ın cazulaplicarii metodelor de descifrare populare.

58

fica sau deformeaza concomitent sensul convenăional.Fireste, acest ceva inconstient difera de la o persoana

la alta. Fiecare din noi recepăioneaza orice noăiune gene-rala sau abstracta ın contextul sau mintal propriu si, prinurmare, o ınăelegere ıntr-o maniera care ıi este particula-ra . Cınd utilizez ıntr-o conversaăie cuvinte ca ”stat„ ,”bani„ , ”sana tate„ sau ”societate„ , pornesc de la supoziăiaca ele semnifica mai mult sau mai puăin acelasi lucrupentru cei care ma asculta . Dar tocmai restricăia ”maimult sau mai puăin„ importa aici. Fiecare cuvınt are unsens usor diferit pentru fiecare persoana , chiar si atuncicınd este vorba de persoane care are acelasi fundal cultu-ral. Motivul acestor variaăii este aceea ca o noăiune gene-rala se integreaza de fiecare data ıntr-un context singularsi ca ea este deci ınăeleasa si aplicata ıntr-o maniera per-sonala . Iar variaăiile de sens sınt, fireste, cu atıt mai mar-cate, cu cıt difera mai mult experienăa sociala , religioasa ,politica a persoanelor respective2.

Ori de cıte ori conceptele sınt identificate cu cuvintele,variaăia este imperceptibila si nu joaca nici un rol practic.Dar ındata ce o definiăie exacta sau o explicaăie precisadevin necesare, descoperim adeseori variaăiile cele maisurprinza toare, nu numai ın ınăelegerea pur intelectuala atermenului, ci mai ales ın valoarea afectiva care ıi esteatribuita si ın aplicaăia ei. In general, aceste variaăii sınt

2 Variaăia de sens a cuvintelor obisnuite provine din aceea ca elerascolesc ın noi, odata pronunăate, complexe personale de coloraturaafectiva . Atunci cınd admiram un apus de soare, de pilda , sau cındcomunicam cuiva contemplaăia noastra , fiecare tra ieste, emoăional,o experienăa proprie. Cu toate astea, apusul de soare ramıne unapus de soare. Ceea ce ıi confera un relief personal este experienăasubiectiva .

59

subliminale, asa ıncıt oamenii nu au cunostinăa de ele.Am putea, evident, sa respingem aceste diferenăe

considerındu-le superflue sau nuanăe de care nu ar trebuisa ne sinchisim pentru ca ele nu au prea mult de-a face cunevoile vieăii cotidiene. Dar faptul ca ele exista arata capına si cele mai pozitive conăinuturi ale minăii constientesınt incerte.

Chiar si conceptul filozofic sau matematic cel mai ri-guros definit, despre care nutrim convingerea ca nu con-ăine decıt ce am pus ın el, este totusi mai mult decıt ba -nuim. El este un eveniment psihic si, ca atare, este parăialincognoscibil. Chiar si numerele pe care le folosim pentrua face operaăii aritmetice sınt mai mult decıt am crede;ele sınt si elemente mitologice (pitagoricienii le-au consi-derat ca divine). Dar noi ignoram acest aspect atunci cındle utilizam ıntr-un scop practic3.

Pe scurt, fiecare concept al minăii noastre poseda pro-priile sale asociaăii psihice4. Daca asemenea asociaăiivariaza ın intensitate (ın funcăie de importanăa relativa aacestui concept ın cadrul personalita ăii noastre totale saude natura celorlalte idei si chiar de cea a complexelor care

3 Caracterul ”divin„ al numerelor nu trebuie privit ca o particula-

ritate mistica ce le este proprie. Pitagoricienii vad ın numere ceva denatura divina pentru ca ei reduc ıntregul univers, ıntreaga existenăa ,la numa r si la operaăiile care se pot face cu numere. In fond, avemde-a face si aici cu o convenăie.

4 Concepăia pe care o dezvolta Jung aici aminteste de teoriaplatoniciana a ideilor absolute. In conformitate cu aceasta teorie,experienăa individuala a binelui, de pilda , este subiectiva ın raport cuideea absoluta de Bine. Jung atribuie conceptelor noastre raăionale o”umbra „ inconstienta care reprezinta tocmai acest caracter subiectival experienăei personale.

60

ıi sınt asociate ın inconstientul nostru) este posibil ca elesa ajunga pına la a modifica caracterul ”normal„ al con-ceptului. Ba chiar este cu putinăa sa se transforme ın cevacu totul diferit, pe masura ce se scufunda mai adınc subpragul minăii constiente. Aspectele subliminale a tot ceeace ni se ıntımpla joaca un rol insignifiant la prima vedereın viaăa noastra cotidiana . Dar ın analiza viselor, undepsihologul are de-a face cu expresii ale inconstientului,ele devin foarte importante, caci ele sınt radacinile,aproape invizibile, ale gındurilor noastre constiente. Deaceea obiectele sau ideile curente pot capa ta ın vis osemnificaăie psihologica atıt de puternica ıncıt noi netrezim profund tulburaăi, desi am visat ceva foarte banal:o odaie ıncuiata cu cheia sau trenul pe care l-am pierdut5.

Imaginile viselor noastre sınt mult mai pitoresti si maifrapante decıt conceptele sau experienăele care sınt cores-pondentele lor ın viaăa diurna . Unul din motive este ca ınvis aceste concepte pot exprima sensul lor inconstient. Intimp ce ın mintea constienta noi ne menăinem ın limiteleafirmaăiilor raăionale, care au mult mai puăina culoaredeoarece le-am dezbracat de majoritatea asociaăiilor lorpsihice.

Imi amintesc de un vis pe care l-am avut si pe carel-am gasit foarte dificil de interpretat. In acest vis, un

5 Reprezenta rile minăii constiente sınt asociate cu alte idei si chiarcu complexe inconstiente care explica de ce ele capa ta o semnificaăieaparte de la un om la altul. Chiar si ın vis obiectele lumii materialecare par sa aiba o semnificaăie univoca ın viaăa reala capa ta semnifi-caăii speciale pentru visa tor. De pilda , atunci cınd visam ca am pier-dut trenul, cum sugereaza Jung, tra im o emoăie intensa tocmai pentruca acest tren pierdut semnifica ceva special pentru noi: poate o oca-zie pierduta care nu se mai ıntoarce.

61

oarecare ıncerca sa se apropie de mine prin spate si sa -misara ın cırca . Nu stiam nimic despre acest om decıt capreluase una din remarcile mele si-i deformase sensulpına la grotesc. Dar nu puteam sa vad nici un raport ıntreacest fapt si tentativa de a-mi sa ri ın cırca . Totusi, mi s-aıntımplat adesea ın viaăa mea profesionala ca cinevasa -mi denatureze cuvintele, atıt de des ıncıt nu mi-am maidat silinăa sa ma ıntreb daca acest lucru m-a enervat saunu. De fapt, noi avem interesul sa pastram un controlconstient asupra reacăiilor noastre emoăionale si tocmaiacesta era, mi-am dat seama curınd, sensul visului meu:un dicton austriac apa ruse ın vis sub forma sa vizuala .

Expresia, banala ın Austria, Du kannst mir auf denBuckel steigen (poăi sa -mi sari ın cırca ), semnifica defapt: ”Puăin ımi pasa de pa rerea ta„ 6.

6 Iata un vis asemana tor ın care se ilustreaza o zicala foarte cunoscuta .Cineva viseaza ca ın semineul sau arde un foc de gaze si ca nu se sinchi-seste de risipa de gaz, spunındu-si ca plata gazelor ıi revine proprietaruluiapartamentului. O expresie uzuala ta lmaceste sensul acestui vis: ”a ardegazul de pomana„ .

Totusi, faptul ca am redus acest fragment de vis (ın realitate visul estemult mai lung) la expresia respectiva nu ıi epuizeaza sensul. Ideea ca”arde gazul de pomana„ ıi evoca visa torului faptul ca eforturile sale ındirecăia realizarii unui proiect la care ăine foarte mult sınt zadarnice. Cıtpriveste aluzia la proprietarul caruia i-ar reveni plata gazelor, acest episodıi evoca un alt vis. Un vis ın care se punea problema ambiăiilor sale de ase descurca pe cont propriu fara ajutorul familiei. Aceasta dorinăa deemancipare personala aparea atunci ıntr-o maniera simbolica : visa torulurma sa ınchirieze o camera la mansarda . Cineva, ın vis, ıl avertizeazaınsa ca chiria solicitata de proprietar este mai mare decıt face. In actualulvis apare o inversiune: nu chiriasul (visa torul) va ”pla ti„ (pentru faptul caeforturile sale nu sınt ıncununate de succes) ci ”proprietarul„ .

Alte asociaăii ale visa torului evoca , de asemenea, masturbarea (”a ar-de gazul de pomana„ = ”a o freca„ = masturbare). In Biblie se povesteste

62

Am putea spune ca un asemenea vis este simbolic,ıntrucıt el nu reprezinta situaăia ıntr-o maniera directa , ciindirecta , cu ajutorul unei metafore al ca rei sens iniăialımi scapa . Cınd se produce asa ceva - ceea ce se ıntımplaadeseori - nu este vorba de o travestire deliberata ımpru-mutata de vis. Totul se datoreaza pur si simplu dificulta ăiide care ne izbim ın general ın sesizarea conăinutuluiafectiv al limbajului simbolic7.

isprava lui Onan care a refuzat sa se conformeze legii mozaice si si-arisipit samınăa ın loc de a-si fertiliza cumnata. Dumnezeu l-a pedepsit cuasprime. De aici provine ideea de ”plata„ , ın sensul de ispasire a uneinesupuneri faăa de Divinitate. Inăelegem, totodata , ca ”proprietarul„ estede fapt Dumnezeu.

Visul pare sa exprime un protest ımpotriva Proniei si o consolarepentru visa tor: ”Daca ceea ce faci este zadarnic, daca arzi gazul de poma-na - pare sa spuna el - nu e din vina ta, nu tu trebuie sa » pla testiâ , ciDumnezeu, deoarece el este responsabil de viaăa ta. Numai El poatehotarı ın destinul tau. S i de vreme ce tu nu ai nici un fel de raspunderefaăa de propria ta viaăa , de ce sa-ăi asumi vina faptului ca esti » neproduc-tivâ ?„

Dincolo de complicaăiile psihice legate de practica masturbarii, com-plicaăii pe care insista psihanaliza freudiana , observam ca aluziile sexualeservesc, ca si alte expresii uzuale, unor idei care nu mai au nimic sexual ınele. Este, parăial, ceea ce pretinde Jung atunci cınd se arata interesat, ıninterpretarea sa, nu atıt de complexele sexuale ale visa torului, cıt mai alesde ceea ce face inconstientul visa torului cu aceste complexe.

Accentul pus de Jung pe expresiile familiare, de genul celei ilustratede propriul sau vis, nu este ıntotdeauna bine venit. Visele nu vorbescıntotdeauna prin proverbe si cuvinte de duh. Sau, mai precis, acolo undeapar asemenea expresii verbale, ele nu epuizeaza sensul total al visului.

7 ”Travestirea„ este o noua aluzie la teoria visului lui Freud.Acesta afirma ca aspectul absurd, deformat, al viselor noastre ar fiopera cenzuri psihice, care deformeaza conăinutul latent al ideilorvisului. Jung vrea sa evite, dupa cum am mai vazut, ideile freudienedespre vise, pentru a-si impune propriile sale opinii. Din nefericire,

63

In viaăa cotidiana trebuie sa expunem lucrurile cıt sepoate de precis, si am ınva ăat sa ındepa rtam elementelefanteziei atıt din limbaj, cıt si din gındirea noastra ,pierzınd concomitent un aspect ce caracterizeaza menta-litatea primitiva . Cei mai mulăi dintre noi au respins ıninconstient toate asociaăiile psihice bizare atasate fieca reiidei sau fieca rui lucru. Primitivul, ın ceea ce-l priveste,are ınca constiinăa acestor proprieta ăi psihice8; el atribuieanimalelor, plantelor, pietrelor, puteri care ne par straniisi inacceptabile9.

Un bastinas al junglei africane, de pilda , vede ziua un aceste opinii se traduc prea des prin expresiile nefericire de genul”dificultatea de a sesiza conăinutul afectiv al limbajului simbolic„ !

8 Este fa ra ındoiala o exagerare sa credem ca primitivul este con-stient - ın sensul ın care ınăelegem noi, astazi, faptul de a fi constient- de aceste conăinuturi psihice. Mai degraba putem spune ca anumiteemoăii provocate de unele reprezenta ri sau asociaăiile sale pe margi-nea unor reprezenta ri - banale pentru noi - i se impun ıntr-un modobsedant, delirant, si ca nu sınt produsul activita ăii sale mantale deli-berate.

9 Primitivul atribuie obiectelor si fiinăelor lumii materiale anumiteınsusiri ın virtutea unei programa ri culturale. El primeste la nastere sisuccesiv ın fazele de iniăiere ın misterele tribului un cod de repre-zenta ri colective convenăionale asociate obiectelor si fiinăelor lumiimateriale. Urmele acestui cod pot fi gasite si azi ın superstiăii si pre-judeca ăi oculte: de pilda , persoanele anxioase evoca adeseori caracte-rul fast sau nefast al animalelor, al plantelor, pietrelor etc. Credinăa ınmaleficitatea pisicii negre care ıăi taie calea este un exemplu ın acestsens.

Desigur ca acest cod de reprezenta ri colective poate fi suportulproiecăiilor psihice inconstiente. Asa se explica faptul ca nu sıntemtot timpul afectaăi de superstiăii, ci numai ın momentele de viaăacaracterizate printr-o constelare afectiva puternica . Astfel, tına ra fatacare numa ra petalele florii pentru a avea sau nu confirmarea ca esteiubita , va uita total acest gest atunci cınd nu este ındragostita .

64

animal nocturn si ıl recunoaste ca o ıncarnare temporara avına torului, a vra jitorului. Sau poate sa -l considere unsuflet animal, ba chiar si spiritul unuia din stramosii tri-bului. Un copac poate juca un rol decisiv ın viaăa unuiprimitiv, ca si cum ar deăine ın custodie sufletul si voceasa, iar omul va avea impresia ca soarta lor este comuna .Indienii din America de Sud afirma ca sınt papagalii Arasrosii, desi ısi dau seama ca nu au nici pene, nici aripi sinici cioc. In universul primitivilor lucrurile nu sınt sepa-rate de frontiere atıt de riguroase ca ın societa ăile noastre” raăionale„ 10.

Noi tra im ıntr-o lume ”obiectiva „ pe care amdespuiat-o de ceea ce psihologii numesc identitate psihicasau ”participare mistica „ 11. Dar tocmai acest halo de aso-ciaăii inconstiente da aspectul colorat si fantastic univer-sului primitivului12. Noi nu mai stim nimic de acest haloın asa masura ıncıt nu-l recunoastem cınd ıl descoperimla alăii. La noi, aceste fenomene ramın dedesubtul pragu-lui constiinăei, iar atunci cınd se manifesta spontan cre-dem ca se ıntımpla ceva anormal.

Mi s-a ıntımplat nu numai o data ca persoane cultivate,

10 Mai degraba putem vorbi de un fenomen constatat ınca si azi:coexistenăa a doua tipuri de gındire, credinăe sau reprezenta ri, anti-nomice, care nu se exclud mutual. Copilul, de pilda , poate descopericu regret ca Mos Craciun nu exista si cu toate astea continua sa crea-da ın existenăa lui, sa -l astepte an de an cu aceeasi emoăie. Gındireaomului adult modern se bazeaza pe discriminarea dintre percepăie sidorinăa (fantezie). Nu acesta este cazul la copil si la primitiv.

11 Vezi si nota 2, cap. I.12 Acest univers exterior ”colorat„ afectiv al primitivului este in-

teriorizat la omul modern. Emoăiile omului modern sınt oarecumautonome ın raport cu realitatea perceputa . Ele pot fi stimulate ınsade dorinăele refulate ale individului.

65

inteligente, sa vina sa ma consulte apropo de vise stranii,imaginaăii sau chiar viziuni care le-au socat adınc. Ele aupresupus ca asemenea lucruri nu se pot ıntımpla omuluicu mintea sana toasa si ca daca avem ıntr-adeva r viziunieste pentru ca suferim de o afecăiune patologica . Un teo-log mi-a spus cındva ca viziunile lui Ezechiel nu eraudecıt simptome morbide si ca atunci cınd Moise si ceilalăiprofeăi auzeau ”voci„ care le vorbeau ei sufereau de halu-cinaăii. Va imaginaăi care a fost panica acestui om atuncicınd un fenomen asemana tor i s-a ıntımplat ”spontan„ luiınsusi13. Sıntem atıt de obisnuiăi cu natura aparent raăio-nala a lumii noastre ıncıt cu greu ne putem imagina ca s-ar putea produce ceva pe care bunul simă nu l-ar puteaexplica. Omul primitiv, expus la un soc de acest gen, nus-ar ındoi de sana tatea sa mintala : el s-ar gındi la fetisuri,la spirite, la zei14.

13 Un fenomen de acest gen, la prima vedere total inexplicabil,este si visul unei doamne credincioase, un adeva rat cosmar. Ea visea-za ca doarme ın pat si ca o faptura nedeslusita , sinistra , se aseazapeste ea. Cautınd sa o ınla ture, mıinile visa toarei nu ıntılnesc nici orezistenăa , ca si cum faptura ar fi fost imateriala . Panicata , visa toareaısi aminteste ca ın asemenea cazuri trebuie sa rostesti o rugaciune.Gura ıi este ınsa ınclestata si nu poate rosti un cuvınt.

In realitate, acest vis terifiant are o explicaăie foarte simpla : visa -toarea citise ın ”Pateric„ ca lupta cu Diavolul este apanajul persoanelorrealizate, de mare ăinuta spirituala , ca de pilda Moise, Isus etc. Ceilalăi,simpli ca lugari, nu sınt ispitiăi de diavol ıntrucıt oricum, ıntr-un fel saualtul, ei sınt ai diavolului. Or, visul pacientei ne evoca tocmai o asemeneaconfruntare. Este un vis de ambiăie si parvenitism.

14 In realitate universul omului primitiv este la fel de ”raăional„ ca sicel al omului modern. Este suficient sa ınlocuim ideea de ”raăional„ cucea de ”familiar„ pentru a ınăelege ca nici primitivul si nici modernul nu”gusta„ cu placere situaăiile neprevazute, necunoscutul, straniul si ıngeneral o alta ordine socio-culturala decıt cea prestabilita .

66

S i totusi, emoăiile care ne afecteaza sınt la urma urmeiaceleasi. De fapt, angoasele care se nasc din edificiulcivilizaăiei noastre pot fi mult mai terifiante decıt cele pecare primitivii le atribuie demonilor. Atitudinea omuluicivilizat modern ımi aminteste adeseori de un pacientpsihotic, el ınsusi medic, pe care l-am avut ın clinicamea. Intr-o dimineaăa ın care ıl ıntrebasem cum ıi merge,el ımi raspunsese ca -si petrecuse noaptea dezinfectındcerurile cu clorura de mercur, dar ca ın cursul acesteicura ăenii radicale nu gasise nici urma de Dumnezeu.

Aceasta este o nevroza sau, probabil, ceva mai grav. Inloc de Dumnezeu sau de ” teama de Dumnezeu„ gasim onevroza sau un soi de fobie. Emoăia a ramas aceeasi, doarobiectul ei si-a schimbat numele si natura, si aceasta spremai rau.

Imi amintesc de un profesor de filozofie care a venitıntr-o zi sa ma consulte apropo de o fobie de cancer. Elsuferea de convingerea obsedanta ca avea o tumoare ma-ligna desi nimic de acest gen nu se descoperise ın cursulzecilor de radiografii. ”Of, stiu ca nu am nimic„ , ımi spu-se el: ”Dar totusi ar putea fi ceva„ . Ce-i bagase ın capaceasta idee? Ea provenea dintr-o teama care nu datoranimic voinăei constiente. Gındul morbid ıl absorbea bruscsi poseda o putere proprie pe care nu putea s-o controle-ze. Era mult mai dificil pentru acest om cultivat sa ma rtu-riseasca asa ceva decıt pentru un primitiv de a se declarabıntuit de o fantoma . Influenăa maligna a spiritelor releeste admisibila , cel puăin ın cazul unei mentalita ăi primi-tive, dar este un soc considerabil pentru o persoana civili-zata faptul de a trebui sa recunoasca ca durerile de caresufera sınt datorate imaginaăiei pe care nu dai doi bani.Fenomenul primitiv al obsesiei nu a dispa rut nicidecum;

67

el a ramas acelasi. Dar este interpretat ıntr-o maniera di-ferita , mai va tama toare pentru minte15.

15 Iata un caz de fobie de cancer care nu are nimic din angoasele

omului primitiv. Este vorba de un pacient de psihanaliza care viseazaın repetate rınduri ca i-au cazut dinăii si ca va trebui sa accepte cugroaza ca fenomenul este ireversibil. In paralel, a apa rut si o fobie decancer care se manifesta ın realitate.

Pacientul, un ins cultivat, citise despre viaăa lui Freud si aflaseastfel ca ”pa rintele psihanalizei„ a suferit de un cancer la maxilar,care l-a chinuit pına la moarte. El a suportat operaăii dureroase succe-sive si a trebuit sa poarte o proteza dentara . Aceasta facea penibilefortul de a vorbi si mai ales de a se hrani.

La prima vedere, pacientul se identificase cu Freud, atıt prinsimptomele din vis, cıt si prin cele din stare de veghe. Se punea ınsaıntrebarea care este detaliul biografic care justifica aceasta identifica-re? Raspunsul nu a fost greu de gasit. Ca si Freud, pacientul ısi ınce-puse experienăa psihanalitica printr-o autoanaliza . Ori, se stie ca aziautoanaliza nu este admisa ca ma rturie a unei experienăe analiticetemeinice. Daca vrea sa se dedice practicii psihanalitice - asa cumdorea pacientul despre care vorbesc aici - analizatul trebuie sa sesupuna unei psihanalize didactice, sub ındrumarea unui analist con-sacrat. Altfel spus, pacientul nostru trebuia sa -s i admita noviciatul.El trebuia sa adopte poziăia pruncului nestiutor care suge de la sınulmamei sale, draga vrem sa folosim o metafora foarte draga scrierilorcrestine. Simbolic, caderea dinăilor visata de pacient exprima tocmairegresiunea psihica de la vırsta adulta la stadiul sugarului care, evi-dent, nu poseda ınca dantura .

Putem conchide ın aceasta faza a interpretarii noastre ca fobia reala decancer a pacientului era deplasarea temerii legate de aceasta regresiune.Inlocuirea regresiunii cu cancerul s-a realizat conform unei analogii inte-resante ıntre aceste doua idei: ın astrologie exista zodia cancerului sau aracului. Iar racul este o creatura despre care se spune ca merge ıntotdeau-na ınapoi. A merge ınapoi ınseamna a regresa«

Identificarea cu Freud la care trimit asociaăiile visului mai are o im-portanăa suplimentara : ea trebuie sa consoleze visa torul si sa-l asigure caeste un adevarat maestru al psihanalizei, ca si Freud. Ca maestru nu mai

68

Am facut multe asemenea comparaăii ıntre omul civi-lizat si cel primitiv. Ele sınt esenăiale - asa cum voi ara tamai tırziu - daca vrem sa ınăelegem tendinăa omului de acrea simboluri si rolul pe care-l joaca visele ın acest con-text. Caci gasim ın multe vise, imagini si asociaăii, analo-gii ale ideilor, miturilor si riturilor primitivilor. Acesteimagini onirice au fost numite de Freud ” reziduuri arhai-ce„ . Expresia sugereaza ca ele sınt elemente psihice datınddin timpuri ındepartate care survin ın mintea omului. Acestpunct de vedere este caracteristic atitudinii celor care consi-dera inconstientul o simpla anexa a constiinăei (sau, multmai pitoresc, o pubela care recepăioneaza tot ceea ce re-fuza constientul16).

Un examen mai profund m-a condus la ideea ca asoci-aăiile si imaginile de acest gen fac parte integrala din in-constient, ca le gasim pretutindeni, indiferent de ınzestra-rea visa torului: cultivat sau analfabet, inteligent sau idiot.Ele nu sınt nicidecum reziduuri moarte sau lipsite de sensEle au o funcăie care le este proprie si o valoare particula-ra , tocmai ın virtutea caracterului lor ” istoric„ . Ele ıntindo punte ıntre maniera ın care ne exprimam gındirea noas-tra constienta si un mod de expresie mai primitiv, maicolorat, simbolic. In plus, acest mod de expresie se adre-seaza direct sentimentelor si emoăiilor noastre. Acesteimagini ” istorice„ sınt lega tura dintre universul raăional alconstiinăei si lumea instinctului.

Am vorbit deja despre contrastul interesant care existaıntre gındurile ”controlate„ ale vieăii noastre de veghe siboga ăia imaginilor pe care ni le propun visele noastre. are nevoie de noviciat si de regresiune.

16 O noua aluzie la concepăiile lui Freud.

69

Acum puteăi sa percepeăi un alt motiv al acestei diferenăe:ın lumea noastra civilizata am despuiat atıtea idei deenergia lor afectiva , ıncıt ele nu mai provoaca ın noireacăii. Le folosim ın discursurile noastre, reacăionamıntr-o maniera convenăionala atunci cınd alăii le folosesc,dar ele nu lasa ın noi nici o impresie profunda . Este ne-voie de mai mult pentru a face sa penetreze ın noi anu-mite lucruri, ceva atıt de eficace ıncıt sa ne determine sane modificam o atitudine sau un comportament. Estetocmai ce se ıntımpla ın limbajul oniric: simbolismul sauare atıta energie psihica ıncıt sıntem obligaăi sa -i damatenăie.

Iata un exemplu: o femeie era ”celebra„ pentru stupidita-tea prejudecaăilor ei si pentru rezistenăa ıncapaăınata faăa deorice argument rezonabil. Am fi putut discuta cu ea o noapteıntreaga fara rezultat - ea nu s-ar fi sinchisit deloc de discu-ăie. Visele ei, totusi, foloseau un limbaj total diferit. Intr-onoapte, ea visa ca asista la o importanta reuniune monde-na . Gazda o primi zicındu-i: ”Vai ce frumos din parteadvs. ca aăi venit. Toăi prietenii dvs. sınt aici si va asteap-ta „ . Dupa care o conduse pına la usa si o deschise.Doamna trecu pragul si intra« ıntr-un staul.

Acest limbaj oniric este suficient de simplu pentru a fiınăeles de mintea cea mai ıncuiata . Iniăial, femeia refuzaınsa sa admita sensul unui vis care o atingea atıt de directın amorul propriu. Dar, curınd, mesajul visului a fost to-tusi ınăeles, si ea trebui sa -l accepte pentru ca nu puteascapa de senzaăia ca se minte pe sine ınsasi17.

17 Sensul visului acestei paciente nu mi se pare deloc simplu. La urma

urmei, ıncapa ăınarea si insensibilitatea ei totala la discursul logic se poateexplica si altfel.

70

Asemenea mesaje ale inconstientului sınt de o impor-tanăa mult mai mare decıt se crede ın general. In viaăanoastra constienta sıntem expusi la tot soiul de influenăe.Cutare ne stimuleaza sau ne deprima , evenimentele vieăiinoastre profesionale sau sociale ne abat atenăia - lucruricare ne poate incita sa ne angajam pe ca i care nu convinindividualita ăii noastre. Fie ca ne dam sau nu seama, con-stiinăa noastra este tulburata constant de asemenea inci-dente si este expusa aproape fa ra apa rare ın faăa lor. S iaceasta cu atıt mai mult ın cazul persoanelor extravertite,care se ataseaza ın ıntregime de lumea exterioara , sau alcelor tra iesc un sentiment de inferioritate si au ındoieliprivind personalitatea lor profunda .

Cu cıt mintea este mai mult influenăata de prejudeca ăi,de erori, de fantasme si de dorinăe puerile, cu atıt maimult se la rgeste prapastia deja existenta pına la disociereanevrotica , aducınd cu ea o viaăa mai mult sau mai puăinartificiala , foarte ındepa rtata de instinctele normale, denatura si de adeva r.

Funcăia generala a viselor este de a ıncerca sa restabi-

Mai mult ca sigur ca pacienta ıl supraestima pe Jung si anturajulacestuia (pe care visul ıl evoca prin ıntılnirea mondene). Dar aceastasupraestimare intelectuala , spirituala sau morala are un efect negativasupra personalita ăii ei, care risca sa fie anihilata . Impotriva acestui peri-col cauta sa lupte, fara succes, pacienta, prin ıncapa ăınarea ei de a acceptadiscursul logic al terapeutului. Visul o consoleaza spunınd: ”N-ar trebuisa te simăi inferioara faăa de terapeut si anturaj, toăi sınteăi o apa si unpamınt„ .

Jung nu observa , din nou, rolul ambianăei existenăiale precise a visa to-rului ın apariăia visului. El trateaza visul ca pe un soi de profeăie salvatoa-re care nu are nimic de-a face cu realitatea existenăiala a visa torului. Ori,tocmai acest lucru este pagubitor ın terapie. Caracterul artificial al in-terpretarii lui Jung rezulta si din refuzul visa toarei de a o admite.

71

leasca echilibrul nostru psihologic cu ajutorul unui mate-rial oniric care reconstituie subtil echilibrul total al ıntre-gului nostru psihic. Este ceea ce numesc funcăie comple-mentara (sau de compensare) a viselor ın constituăianoastra psihica .

Aceasta explica de ce cei care sınt lipsiăi de realism,cei care au o foarte buna opinie despre ei ınsisi sau ceicare fac proiecte grandioase fa ra lega tura cu capacita ăilelor reale, viseaza ca zboara sau ca se prabusesc. Visulcompenseaza deficienăele personalita ăii lor si ıi avertizea-za totodata de pericolul demersului lor. Daca nu se ăinecont de aceste avertismente se pot produce accidente ade-va rate. Individul poate cadea pe sca ri sau poate avea unaccident de masina 18.

Imi amintesc de un ba rbat care era prins fa ra scapareın niste afaceri necurate. El dezvolta o pasiune aproapemorbida pentru formele cele mai periculoase de alpinism,ca un soi de compensaăie. Incerca sa se depaseasca pesine. Intr-un vis, la un moment dat, s-a vazut depasindpiscul unui munte ınalt si ca lcınd practic ın gol. Cındmi-a povestit visul, am vazut ındata pericolul care ılameninăa si am ıncercat sa dau multa greutate avertis-mentului, pentru a-l convinge sa se potoleasca . Am merspına la a-i spune ca visul sau ıi prevesteste moarteaıntr-un accident la munte. In zadar. S ase luni mai tırziu ela pasit la propriu ın gol. Un ghid l-a observat atunci cınd

18 Visele de zbor si de cadere sınt foarte dese ın zilele noastre. Un

astfel de vis de zbor, ınsoăit de fobia de cadere, are o pacienta care ısidoreste din inima sa se descurce pe cont propriu ın viaăa . Teama decadere evoca frica ei ca nu ısi va putea menăine multa vreme ”plat-forma„ , ca va trebui sa amestece pa rinăii ın afacerile ei personale.

72

ımpreuna cu un prieten cobora pe o coarda ıntr-un locdificil. Prietenul sau pasise momentan pe un soi de corni-sa , iar visa torul ıl urmase. Brusc, el respinse coarda - du-pa propriile ma rturii ale ghidului - ”ca si cum ar fi pasitın gol„ . Cazu peste prietenul sau pe care ıl antrena ın ca -derea sa si murira amındoi19.

Un alt caz tipic este cel al femeii care ducea o viaăa foarteambiăioasa . In stare de veghe ea era trufasa si autoritara , daravea vise socante care ıi evocau tot felul de lucruri neplacu-te. Cınd ıi explicam despre ce e vorba refuza cu indignare saadmita . Treptat, visele au devenit tot mai ameninăa toare sipline de referiri la plimbarile pe care avea obiceiul sa le facasingura ın padure, lasındu-se ın voia unor reverii sublime.Eu am realizat pericolul care o ameninăa, dar ea refuza sa-miasculte avertismentele. La puăina vreme a fost atacata sa lba-tic ın padure de un pervers sexual. Fara intervenăia cıtorvapersoane care i-au auzit striga tele ar fi fost ucisa .20

Nu exista nici un fel de magie. Visele mi-au revelat faptulca aceasta femeie dorea ın secret sa i se ıntımple un aseme-nea incident, asa cum alpinistul cauta inconstient satisfacăiade a gasi o iesire definitiva din dificultaăile sale. Dar ici unul,

19 Moartea ”voluntara „ a visa torului nu trebuie privita ca un soi

de fatalitate datorata inconstientului. Visele noastre exprima desigurdorinăele noastre cele mai tainice, dar o fac ın chip halucinant si nu ınrealitate. Coincidenăa visului cu realitatea, ın cazul citat de Jung,poate fi pur ıntımpla toare. Ea nu implica neapa rat o relaăie cauzala dela vis la accidentul mortal.

20 Daca visele care evocau o situaăie ca cea ıntımplata ın realitates-au petrecut ın timpul curei psihanalitice, ele trebuie interpretate ınfuncăie de relaăia pacientei cu psihanalistul ei. Mai mult ca sigur caele exprima dorinăele erotice ale pacientei care ıl au ca obiect pepsihanalist. Din nou conjunctura existenăiala explica visul.

73

nici altul nu se astepta sa-si pla teasca dorinăele cu un preă atıtde mare. Ea s-a ales cu cıteva oase rupte - el si-a pierdutviaăa.

Visele, asadar, pot uneori sa anunăe anumite situaăii cumult mai ınainte ca ele sa se produca . Acesta nu este ın modnecesar un miracol sau o profeăie. Multe nenorociri din viaăanoastra au o poveste inconstienta lunga . Noi ne ındreptamtreptat spre aceste dezastre fara sa ne dam seama de perico-lul care se acumuleaza . Dar ceea ce scapa minăii noastre esteadeseori perceput de inconstient, iar el ne poate transmiteinformaăii prin intermediul visului.

Visele ne adreseaza adeseori avertismente de acest gen.Dar se ıntımpla la fel de des sa nu conăina nici un fel de pu-nere ın garda . De aceea, a presupune ca ele constituie un felde mına binevoitoare care ne va salva la timp nu este delocjustificat. Pentru a exprima lucrurile ıntr-o modalitate maipozitiva , sa spunem ca uneori visele sınt inspirate de o in-tenăie binevoitoare iar alteori nu.21 Mına misterioasa poata saascunda si capcane. Visele acăioneaza uneori ca si Oracoluldin Delfi, care spune regelui Cresus ca daca va traversaHalys va distruge o mare ımparaăie. S i numai dupa ce a sufe-rit o ınfrıngere totala nefericitul a ınăeles ca ımparaăia res-pectiva era a sa.22

Nu ne putem permite sa fim naivi ın interpretarea viselor.Ele se nasc ıntr-o minte care nu este tocmai umana , ci se

21 Freud a studiat visele paranormale - profetice - si a tras o con-cluzie mai adecvata . Visele profetice, credea el, nu sınt de fapt vise.Altfel spus, daca exista transmitere de informaăie privind viitorul ınvis, acest fenomen nu este identic cu visul. El nu se supune legilorpsihice care duc la formarea viselor. Profeăiile onirice nu sınt vise.

22 Totusi nu profeăia a fost de vina , ci Cresus care, orbit de laco-mie si de dorinăa de glorie, nu a cercetat mai adınc sensul ei.

74

aseamana mai degraba cu un murmur al naturii - mintea uneifrumoase si generoase dar si crude zeiăe. Daca am vrea sacaracterizam aceasta minte, ne-am apropia de ea mai degra-ba ıntorcındu-ne la mitologiile vechi sau la lumea fabuloasaa padurii primitive, decıt limitındu-ne la constiinăa omuluimodern. Nu neg nicidecum marile cuceriri pe care ni le-aadus evoluăia societaăii civilizate. Dar aceste cuceriri s-auefectuat cu preăul unor enorme pierderi a caror amploare deabia ıncepem sa o ıntrevedem. Comparaăiile pe care le-amfacut, ıntre mentalitatea primitivului si mentalitatea omuluicivilizat, aveau parăial ca scop acela de a ara ta cu ce se sol-deaza cıstigurile si pierderile.

Omul primitiv era mult mai mult guvernat de instinctelesale decıt descendentul sau omul modern, ”raăional„ , celcare a ınvaăat sa ”se controleze„ . In procesul civilizaăiei amridicat un perete desparăitor din ce ın ce mai ermetic ıntreconstiinăa noastra si straturile instinctive mai profunde alepsihicului si am desparăit-o, ın final, de baza somatica a fe-nomenelor psihice. Din fericire, nu am pierdut aceste straturiinstinctive fundamentale. Ele continua sa faca parte din in-constient si se exprima numai prin limbajul imaginilor oniri-ce. Aceste fenomene instinctive pe care nu le recunoastemıntotdeauna ca atare caci se manifesta sub o forma simbolicajoaca un rol vital ın ceea ce am numit funcăia de compensarea viselor.23

23 Cu alte cuvinte, mesajele profetice din visele noastre sınt de-

terminate de instinctele biologice. O idee cel puăin ciudata daca ınăe-legem prin instincte sexualitatea, agresivitatea, conservarea etc.

Jung a susăinut ınsa ca arhetipul nu este o reprezentare colectivaconstienta , transmisa pe linie culturala , ci o predispoziăie inconstientacolectiva de a produce structuri simbolice ca cele prezente ın miturisi religii. Totodata , pentru Jung arhetipul echivaleaza pe planul psi-

75

Pentru a salvgarda stabilirea mentala si chiar sana tateafiziologica , trebuie realizata o conexiune integrala ıntreconstient si inconstient, pentru ca sa evolueze paralel24.Daca apare separare sau ”disociere„ , rezulta tulbura ripsihologice. In aceasta privinăa simbolurile viselor noas-tre sınt mesagerii indispensabili care transmit informaăiiledinspre partea instinctiva spre partea raăionala a minăiiumane, iar interpretarea lor ımboga ăeste sa racia minăii, ınasa fel ıncıt ea ınvaăa sa ınăeleaga din nou limbajul uitatal instinctelor.

Fireste ca este inevitabil ca oamenii sa se ındoiasca deaceasta funcăie ıntrucıt simbolurile sale trec adeseori neob-servate sau nu sınt ınăelese. In viaăa normala , ınăelegerea

hic ceea ce biologii si etologii numesc ”patterns of behavior„ , adicastructura comportamentale ınnascute.

24 Ideea ”legarii„ constientului si inconstientului, a evoluăiei lor ”pa-ralele„ , este cıt se poate de neinspirata . In realitate, nu este cu putinăa salegi aceste doua instanăe psihice pentru simplu motiv ca ele desemneazafenomene de alt ordin. Jung vorbeste de constient si inconstient ca si cumar avea de-a face cu entita ăi organice distincte. De pilda , emisfere cere-brale care ar adaposti chipurile, fiecare ın parte, o modalitate de gındirespecifica . S i atunci, desigur, aceste doua identita ăi ar trebui ”legate„ pen-tru a restabili unitatea gındirii care include constient+inconstient. In psi-hanaliza freudiana , constientul si inconstientul nu desemneaza entita ăi, cimodalita ăile unei pulsiuni care tinde sa se descarce prin accesul la motili-tate.

Inconstientul la care se refera Jung exprima dimensiunea ”mitologico-filozofica„ a reprezentarilor noastre curente. In acest sens, ”legarea„constientului si inconstientului ar putea ınsemna o invitaăie la constienti-zarea si ta lmacirea ”mesajelor„ interioare, adevarate enigme iniăiaticepentru mentalitatea omului modern. Traducerea acestor ”informaăii„interioare ın termenii ınăelegerii noastre curente, integrarea sensului lor ınconduita noastra zilnica formeaza ceea ce Jung numeste evoluăia lor (aconstientului si inconstientului) paralela .

76

viselor este adeseori considerata ca superflua . Pot da caexemplu experienăa pe care am avut-o ıntr-un trib primitivdin Africa orientala . Spre marea mea surprindere, membriiacestui trib negau ca viseaza . Dar ın cursul conversaăiilorrabda toare si indirecte am descoperit curınd ca ei visau la felca orice om, dar ca erau convinsi ca visele lor nu au sens.”Visele oamenilor obisnuiăi nu valoreaza nimic„ , susăineauei. Ei socoteau ca singurele vise care au importanăa sınt celeale sefilor si vracilor. Numai acestea, care priveau prosperi-tatea tribului., aveau o mare importanăa ın ochii lor25.

Nenorocirea era ca atıt seful tribului, cıt si vraciul pretin-deau ca nu aveau decıt vise lipsite de sens. Ei puneau acestfenomen pe seama epocii ın care englezii venisera sa se in-staleze ın ăinutul lor. S eful districtului, adica funcăionarulenglez ınsarcinat sa se ocupe de acest trib, ısi asumase ınochii lor rolul de a visa aceste vise privilegiate, ın funcăie decare tribul purtarea pına atunci.

Atunci cınd oamenii acestui trib admiteau ca visau, dar cavisele lor nu ar avea sens, ei acăionau ca si omul modern carecrede ca visul nu are importanăa pentru el, pur si simplu pentruca nu-l ınăelege 26. Dar chiar si omul civilizat poate remarca cu

25 Aceasta mentalitate este prezenta si la omul modern chiar dacanu ın mod special ın privinăa viselor. In domeniul politic, de pilda ,exista prejudecata ca numai opiniile ”specialistilor„ , adica ale politi-cienilor de profesie, sınt autorizate. La fel ın economie: tehnocraăiisınt chemaăi sa rezolve problemele economice.

Diviziunea muncii ın lumea moderna aminteste ın buna masura dementalita ăile primitive. Dar aceasta asemanare este numai formala . Inrealitate, pretenăia unui membru ”profan„ al tribului ca visele sale nuau sens poate ascunde si o alta idee. Aceea ca nu toate visele noastresınt importante (pentru colectivitate).

26 Paralela este forăata . Omul modern nu acorda importanăa visuluiıntrucıt cultura sa stiinăifica , raăionala , accentueaza latura materialista a

77

ocazia unui, de care nu-si aminteste ıntotdeauna, ca acesta ıimodifica favorabil sau defavorabil dispoziăia psihica . Visul afost sesizat totusi ın chip subliminal. De obicei asa seıntımpla . Rareori un vis este atıt de impresionant sau revineiar si iar ıncıt oamenii sa doreasca sa-l interpreteze 27.

Trebuie sa avertizez aici cu privire la analiza confuza sauincompetenta a viselor. Exista oameni atıt de dezechilibraăimental, ıncıt este foarte periculos sa le interpretezi visele. Intr-un asemenea caz, o minte unilaterala este separata de un in-constient iraăional sau ”dement„ la fel de unilateral, asa ıncıtnu le putem pune ın lega tura fara precauăii speciale 28.

In ansamblu este cıt se poate de stupid sa credem ca arexista metode prefabricate si sistematice pentru interpretareaviselor, ca si cum am putea cumpara pur si simplu o lucrare deconsultat ın care sa gasim traducerea unui simbol dat29. Nici vieăii. Psihanaliza, insistınd asupra viselor, a creat o categorie de ”specia-listi ai visului„ , limitınd ınsa interpretarea lui la interesele pur terapeutice,legate de un pacient care acuza simptome nevrotice.

27 Este interesanta , ın acest sens, ıntımplarea unui prieten care afirmahotarıt ca el nu viseaza niciodata . El era de parere ca preocuparea meapentru vise este inutila pierdere de vreme. La un moment dat a avut un visel ınsusi si s-a trezit cuprins de spaima . Mi-a cerut sa-l interpretez.

Analiza a scos la iveala un fapt un fapt curios: pentru ca era de parere caa te ocupa de vise, a visa este o pierdere de vreme, visele lui erau uitateıntotdeauna. In acelasi context, faptul de a visa, de a reăine un vis, deveneapentru el ceva degradant. El credea ca un barbat activ, ıntreprinzator nu arevise sau nu se ocupa de vise - daca o face, este ca si cum s-ar coborı pe sine.Este aici un prejudiciu narcisic ımpotriva caruia psihicul visatorului mobili-zase angoasa.

28 ” Inconstientul dement„ este din nou o expresie neinspirata . Nuexista nimic ”dement„ ın inconstientul nostru. Poate exista ınsa un euimatur, fragil, incapabil sa integreze tendinăele inconstiente si care serefugiaza ın nevroza .

29 Asa zisele ”chei de vise„ , foarte cautate de publicul cititor, nu

78

un simbol care apare ın vis nu poate fi sustras minăii individu-ale care ıl viseaza - nu exista nici o interpretare determinata sidirecta a viselor. Maniera ın care inconstientul completeazasau compenseaza mintea constienta variaza atıt de mult de laun individ la altul, ıncıt este imposibil sa stabilim ın ce masuraam putea clasifica visele si simbolurile lor.

Este adevarat ca exista vise si simboluri izolate (pe careprefer sa le numesc ”motive„) care sınt tipice si revin adeseori.Printre aceste motive gasim caderea, zborul, visele ın care estiurmarit de animale salbatice sau de oameni ostili, ın care estiinsuficient sau absurd ımbracat ın locuri publice, ın care estigrabit sau pierdut ıntr-o mulăime confuza , cele ın care te baăicu arme inutilizabile sau fara putinăa de aparare, cele ın carealergi fa ra sa ajungi undeva etc. Un vis tipic al copila rieieste cel ın care visa torul devine infinit de mic sau infinitde mare sau trece dintr-o extrema ın alta ca, de pilda , ınAlice ın şara minunilor. Dar subliniez din nou ca acestemotive trebuie considerate ın contextul visului si nu caniste cifre ale unui cod de valoare universala 30.

Visul recurent este un fenomen demn de remarcat. Existacazuri de persoane care au avut acelasi vis din copilarie pınala ba trıneăe. Un vis de acest gen este ın general un efort pen-tru a compensa un anumit defect ın atitudinea visa torului

au, ın acest sens, nici o eficienăa . Surprinde ınsa ca exista persoanecare desi s-au lamurit ın aceasta privinăa apeleaza totusi la ”cheile devise„ sau la diferitele liste de simboluri gata interpretate, cautınd sa -si explice astfel visele. Un motiv ar fi acela ca aceste persoane nu potadmite ca visele au numai un caracter ”profan„ , ın sensul ca nu oferainformaăii profetice, si ıncearca sa le gaseasca semnificaăii oculte.

30 Jung insista totusi asupra faptului ca simbolurile onirice nu potfi interpretate automat, la modul absolut. Trebuie luat ın considerare”contextul visului„ .

79

vizavi de viaăa . Sau el poate sa se traga dintr-un traumatismcare l-a marcat pe individ cu o cicatrice caracteristica . Visulpoate anticipa, totodata , un eveniment important din viitor31.

Eu ınsumi am visat mai mulăi ani la rınd acelasi motiv ıncare descopeream o parte despre care nu stiam nimic dincasa mea. Uneori era vorba de apartamentele parinăilor meimorăi de multa vreme, ın care tata l meu - spre marea measurprindere - avea un laborator ın care studia anatomia com-parata a pestilor, iar mama mea avea un hotel pentru fanto-me. De obicei aceasta aripa necunoscuta a casei mele era unedificiu istoric vechi si uitat, pe care ıl primisem mostenire.Acolo se gaseau mobile vechi interesante, iar spre sfırsitulseriei de vise am descoperit o biblioteca veche cu carăi necu-noscute mie. In final, ın ultimul vis, am deschis una dinaceste carăi si am gasit o mulăime de imagini simbolice sur-prinza toare. Cınd m-am trezit inima-mi ba tea cu putere.

Cu puăina vreme ınainte de a fi avut acest ultim vis co-mandasem unui librar o culegere clasica din alchimistiiEvului Mediu. Gasisem un citat, pe care vroiam sa-l verific,dintr-o opera despre care gındeam ca este probabil ın lega tu-ra cu alchimia bizantina . La cıteva saptamıni dupa visul cucartea necunoscuta am primit un pachet de la librar. El con-ăinea un volum ın pergament, datınd din secolul al XVI-lea,care era ilustrat cu imagini fascinante, simbolice, ce ımiaminteau si ele de visul meu. Intrucıt redescoperirea princi-piilor alchimiei devenise o parte importanta din munca mea

31 Exista , mai precis, vise recurente si motive onirice recurente.”Visele recurente„ sınt impresii tra ite care se repeta cu obstinaăie.Sınt visele caracteristice nevrozelor traumatice. ”Motivele recurente„sınt anumite teme, care revin, ın mod general, ın vis. De pilda , unuldin motivele recurente ale unui pacient este marea, vacanăa la mare.El se viseaza adeseori la mare, ın vacanăa .

80

ın calitate de pionier al psihologiei, motivul visului meurecurent era usor de ınăeles. Casa era, fireste, simbolul per-sonalitaăii mele si al cımpului ei constient de interese. Iararipa necunoscuta reprezenta o anticipare a unui cımp deinteres si de cercetari care scapa ınca constiinăei mele. Dinacel moment n-am mai visat niciodata acest vis 32.

32 Din nefericire, Jung ısi trateaza propriul vis, mai precis seria de”motive recurente„ onirice (vezi si nota 31), la fel de dogmatic ca siscoala freudiana , care reduce visele la tendinăe sexuale, refulate. Casi Freud, Jung nu observa mulăimea factorilor care interfereaza ınexistenăa sa si ısi imagineaza ca ultimul sau vis din seria respectivanu are nimic mai bun de facut decıt sa -i prevesteasca un evenimentintelectual viitor. Reducăionismul interpreta rii jungiene nu este cunimic mai presus, cel puăin ın acest caz, decıt cel freudian. Numai cala Jung accentul este pus pe interesele constiente ale visa torului, ınspeăa pe preocupa rile sale intelectuale. Jung procedeaza cu viselesale ca si cum si-ar fi asimilat ın totalitate inconstientul - ceea ce este,evident, imposibil.

Dupa experienăa mea, ”motivele recurente„ nu trebuie interpretateıntr-o serie cauzala . In exemplul citat la nota 31 visa torul viseaza ınrepetate rınduri ca se afla pe litoral, ın vacanăa , dar visele sale, ca sicele ale lui Jung, nu se repeta identic. Interpretarea este nuanăata ınfuncăie de situaăia visa torului ın momentul producerii visului. Cu altecuvinte, aceleasi motive onirice capa ta un alt sens ın alte situaăii deviaăa ca si cum ele ar deveni pa răile unui limbaj specific utilizat devis pentru a exprima orice.

Intr-unul din aceste vise, visa torul se viseaza la mare, ın vacanăa ,ımpreuna cu familia sa (soăia si pa rinăii). Vacanăa este pe terminate siei hota rasc sa mai dea o ultima raita pe malul ma rii. Ciudat lucrunisipul este cenusiu spre negru, dar nu datorita polua rii. Visa torulpaseste spre mare si ısi baga picioarele ın apa .

In limbajul strazii ”a-ăi baga picioarele„ este o expresie care de-nota dispreăul faăa de ceva. Marea ıi sugereaza visa torului mai multelucruri:

” - Am scris un eseu scurt despre simbolismul apei si ın special alma rii ın vise, ne povesteste el. Am descoperit recent ca apa nu se

81

limiteaza la sensuri legate de descompunere, disociere, dizolvare,ıntr-un cuvınt de moarte. Apa este si cea care cura ăa , spala , purifica .In fond, ne spa lam cu apa de la chiuveta . Purificarea poate fi desigursi morala . Alte idei legate de apa trimit la anumite persoane care sıntnascute ın zodii de apa .

- La mare, ın vacanşa , cu familia슏 Vara trecuta am fost ıntr-adeva r la mare ımpreuna cu familia. Am mers ımpreuna pentru ca amredescoperit brusc valorile familie, cu atıt mai mult cu cıt mama meaeste ın etate si mıine-poimıine se va stinge. Am vazut ce regrete teapasa atunci cınd ıăi moare cineva drag si descoperi peste noapte ca aınsemnat ceva pentru tine (acest aspect ımi aminteste precis de dece-sul socrului meu care era nascut ıntr-adeva r ıntr-o zodie de apa ).

- Vacanşa este pe terminate s i mai da m o raita 슏 Ultima zi de va-canăa este cıt se poate de stresanta pentru mine. De obicei sınt nerab-da tor sa ma ıntorc acasa , sa -mi reiau activitatea, iar momentele deragaz mi se par prea lungi. Sınt extrem de excitat si nerabdarea ımiprovoaca dificulta ăi gastrice. Este clar ca raita pe care o mai dam ımidisplace pentru ca ıntırzie plecarea acasa .

- Nisipul cenus iu, negru슏 S tiu intuitiv ca am vazut undeva asaceva. Nu este un nisip poluat de scurgeri de petrol sau de alge. Poateun nisip vulcanic. Ceva natural care pare foarte interesant pe malulma rii.„

Tonalitatea generala a visului pare pesimista , funebra . Ultimilemomente de bucurie pe aceasta lume vor face loc curınd neantului,nimicului.

Aceasta scurta caracterizare ıi aminteste visa torului nostru - unba rbat cultivat, de circa 35 de ani - de ”Cartea schimba rilor„ , o lucra-re antica chineza pe care a citit-o ın tinereăe, atunci cınd ıl pasionacivilizaăia si cultura Chinei. Cartea este concomitent un manual deınăelepciune, de filozofie (confucianista ) si un oracol. Ea poate fifolosita pentru a investiga viitorul si a stabili conduita care se impunepentru a avea succes. Acolo exista un paragraf care vorbeste despreasfinăitul vieăii, adica de moarte.

In faăa morăii iminente oamenii adopta 2 atitudini se spune: unahedonista , la modul ” trage tare pe ultima suta „ , fa -ăi de cap, distrea-za -te cıt mai ai timp etc., si cealalta ascetica , caracterizata prin depre-sie si renunăare lenta la bunurile ”acestei lumi„ .

82

Filozoful din ”Cartea schimba rilor„ nu ımbra ăiseaza nici una din

aceste atitudini. Pentru el ambele sınt gresite. Sfatul sau este sa neperfecăionam continuu, sa ne cultivam mai departe caracterul, firea,ca si cum nimic nu s-ar ıntımpla. Cel puăin, se zice, aceasta ar trebuisa fie atitudinea omului nobil.

Dar aceasta viziune este una pur confucianista . Confucianismul -doctrina etica prin excelenăa promovata de Confucius - este extremde atent la om si la valorile umanismului, la omenie si dreptate.Confucius pune ın centru eticii sale omenia si corectitudinea ca ele-mente absolute ale cultiva rii caracterului omului nobil sau omuluimare. Un alt punct de vedere, cel al filozofiei taoiste, contrazice totalaceste viziuni. Esenăa taoismului poate fi concentrata ın cuvintele:”adaptarea la condiăiile specifice„ . In taoism nu exista nimic asema -na tor cu confucianismul. Cultivarea omeniei si drepta ăii ca valorisupreme ale convieăuirii si afirma rii sociale nu are nici o relevanăa . Intaoism, omul nobil trebuie sa se adapteze continuu condiăiilor siımprejura rilor sale de viaăa care sınt determinate de miscarea misticaa Cerului, de Tao al cerului.

Visul analizat aici trebui integrat ıntr-adeva r ın suma acestor ideicare constituie interesele culturale ale visa torului. El reia chiar otema recurenta - cea a vacanăei la mare. Interpretarea visului ne vadovedi ınsa ca tema recurenta este asa cum am spus deja un limbajoniric, iar interesele intelectuale (filozofia chineza , ”Cartea schimba -rilor„ etc.) sınt si ele un suport pentru tendinăele pe care visul le puneın scena .

Am vazut ca elementul central al visului este momentul ın carevisa torul ısi baga picioarele ın mare. Am sugerat ce ınseamna acestgest ca expresie verbala si am lasat la urma asociaăiile visa torului.Gestul respectiv are pentru visa tor o singura interpretare: ”sa maobisnuiesc treptat cu apa„ . Aceasta explicaăie ne ofera si interpretareavisului.

Dupa cum se pare, visa torul a adoptat atitudinea taoista : adapta-rea la condiăii, ın speăa el ıncearca sa se obisnuiasca cu apa rece ama rii, mai exact cu moartea sau cu ideea morăii cuiva. Pe de altaparte ”ısi baga picioarele„ ın mare - adica , ın puritate si cura ăenie sausi mai precis ın valorile de omenie si dreptate promovate de unConfucius. (N.B. Ambele idei - puritatea si moartea - sınt sugerate

83

IV. Analiza viselor

Am ınceput acest studiu subliniind diferenăa dintreun semn si un simbol. Semnul este ıntotdeauna maipuăin decıt conceptul pe care ıl reprezinta , ın timp cesimbolul trimite mereu la un conăinut mai vast decıtsensul sau imediat si evident. Pe de alta parte, simbo-

concomitent de simbolismul apei despre care am vorbit mai sus.)Concluzia care se impune este urma toarea: visul nostru este legat demoartea a ceva sau a cuiva si exprima totodata ınclinaăia visa toruluide a nu da curs omeniei confucianiste. El va accepta aceasta moarte,ba chiar va da frıu liber imensei bucurii provocate de ea. Facındastfel el nu este mai puăin un om nobil deoarece a ımbra ăisat filozofiataoista .

Adeseori visul este o ıncercare de mediere a conflictului eterndintre constiinăa morala a individului si tendinăele sale instinctuale.Nu ne mira deci ca gasim si ın acest vis, dupa un efort de interpretarepe care l-am scurtat ın relatarea mea, o dorinăa de moarte care nu esteinhibata oniric deoarece si supraeul civilizat este satisfacut.Imbra ăisınd formal filozofia taoismului, visa torul este asigurat caramıne un om nobil chit ca nutreste sentimente ostile, criminale.

84

lurile sınt produse naturale si spontane. Nici un geniu,niciodata , nu aluat o pana sau un stilou zicındu-si”acum voi inventa un simbol„ . Nimeni nu poate lua ungınd mai mult sau mai puăin raăional, constituind con-cluzia logica a unui raăionament sau creat deliberat,pentru a-i da apoi o forma ” simbolica „ . Oricıt de neo-bisnuita ar fi expresia pe care i-o dam, o asemeneaidee va ramıne ıntotdeauna un semn atasat la gındireaconstienta pe care o semnifica si nu un simbol caresugereaza ceva care nu a fost ınca cunoscut.

In vise, simbolurile se prezinta spontan, caci visuleste un eveniment si nu o invenăie. Ele sınt deci sursaprincipala din care ne extragem cunoasterea simbolis-mului.

Dar trebuie sa subliniez ca simbolurile nu apar numaiın vise. Ele intervin ın tot soiul de manifesta ri psihice.Exista gınduri si sentimente simbolice, fapte si situaăiisimbolice. Adeseori se pare ca chiar si obiectele inani-mate coopereaza cu inconstientul ın crearea formelorsimbolice. Exista numeroase ıntımpla ri demne de crezutcu pendule care se opresc ın momentul morăii proprieta-rului: cum ar fi cea a lui Frederic cel Mare de la Sans-Souci. Alte exemple foarte raspındite sınt oglinda care sesparge sau tabloul care cade atunci cınd survine un deces.Sau sfa rımarea inexplicabila a unor obiecte banale ıntr-ocasa ın care unul din locuitori trece printr-o criza afecti-va . Chiar daca scepticul refuza sa creada ın asemeneapovesti, ele reapar frecvent si aceasta este suficient pentrua dovedi importanăa lor psihologica .1

1 Aceste fenomene atestate si ın literatura parapsihologica sınt

trecute de Jung la categoria sincronicita şii. Personal am asistat la un

85

Exista , totodata , multe simboluri dintre cele maiimportante care nu sınt individuale ci colective, atıtdin punct de vedere al naturii, cıt si al originii lor.Acestea sınt mai degraba imagini religioase. Credinci-osul le atribuie o origine divina si le considera un pro-dus al unei revelaăii. Scepticul afirma ca ele au fostinventate. Ambii gresesc. Este adeva rata remarcascepticului ca simbolurile si conceptele religioase aufost de-a lungul secolelor obiectul unei elabora ri mi-nuăioase si constiente. De asemenea, este adeva rata siconvingerea credinciosului ca obırsia lor este atıt deındepa rtata ın misterul trecutului ıncıt par sa nu aiba oorigine umana . Dar ele sınt de fapt ” reprezenta ri co-lective„ care emana din vise si din imaginaăia creatoa-re profunda . Ca atare, ele sınt manifesta ri involuntare,spontane, care nu datoreaza nimic unei intenăii delibe-rate.2

Acest fapt, dupa cum voi explica mai tırziu, are oinfluenăa directa si importanta asupra interpreta rii vi-selor. Este evident ca daca vom presupune ca un viseste simbolic ıl vom interpreta altfel decıt persoanacare presupune ca el ısi extrage forăa esenăiala de la

asemenea fenomen care provoaca ıntotdeauna confuzie si groaza .

Aceste fenomene pot fi adeseori interpretate ıntr-o maniera sim-bolica si sınt legate de acumularea psihica , inconstienta , a unei per-soane.

2 Acest punct este fundamental ın psihologia lui Jung. Toate re-prezenta rile religioase, miturile si misterele au existat mai ıntıi ınvisele oamenilor, ın fantasmele lor sau ın imaginaăia activa . Noi nucunoastem ınsa decıt expresia lor elaborata cultural. Aceste vise sifantasme sınt spontane, provocate de arhetipurile inconstientuluicolectiv prezent ın toăi oamenii.

86

gınduri si emoăii cunoscute si travestite ın vis. In acestdin urma caz nu prea ar mai avea sens sa interpretamvisul deoarece nu am ga si ın el decıt ceea ce stim de-ja3.

Din acest motiv am spus mereu elevilor mei: ” In-va ăaăi cıt mai mult posibil cele referitoare la simbo-lism, apoi uitaăi totul atunci cınd interpretaăi un vis„ .Acest sfat este de o asemenea importanăa practica asaıncıt mi-am impus dintotdeauna sa -mi zic ca nu ınăelegsuficient visul altuia pentru a-l putea interpreta corect.In fond, o fac pentru a controla talazul propriilor meleasociaăii si relaăii, ın asa fel ıncıt sa nu le substitui incer-titudinilor si ezita rilor pacientului4. Intrucıt este de ceamai mare importanăa terapeutica pentru analist sa sesi-zeze corect mesajul particular al unui vis (adica con-tribuăia adusa constientului de ca tre inconstient), esteesenăial pentru el sa -i exploreze conăinutul ın amanunt.

In epoca ın care lucram cu Freud am avut un vis careilustreaza bine acest punct particular. Am visat ca eram” la mine„ , aparent la primul etaj ıntr-un salon agreabil si

3 Voit sau nu, Jung continua sa ignore teoria freudiana despre in-constient si implicit despre conăinuturile psihice refulate. ”Refulatul„nu este nicidecum o idee constienta ca reia i se retrage interesul si sescufunda ın inconstient. Exista idei care nu au pa truns niciodata ınmintea constienta pentru ca au fost ımpiedicate sa o faca de instanăelemorale (ın speăa supraeul). Aceste conăinuturi revin ıntr-o manieradeghizata ın centrul interesului constient fie sub forma simptomelornevrotice - obsesii, idei fixe, fobii, fantasme delirante etc. -, fie subforma viselor.

Deoarece acest conăinuturi nu au fost niciodata prezente ın minteeste necesar sa le abordam prin analiza simptomelor si a viselor.

4 Exista o derogare de la aceasta regula atunci cınd psihanalistuljungian practica metoda amplifica rii materialului oniric.

87

confortabil ın stilul secolului al XVIII-lea. Am fost sur-prins ca nu mai vazusem pına atunci aceasta camera siam ınceput sa ma ıntreb cu ce seamana parterul. Amcoborıt si am descoperit ca oda ile erau mai ıntunecate, cupereăii acoperiăi de lambriuri de lemn, cu mobile masivedatınd din secolul al XVI-lea sau chiar dintr-o perioadaanterioara . Surprinderea si curiozitatea mea crescura .Voiam sa vad ıntreaga arhitectura a casei.

Am coborıt ın pivniăa unde am gasit o usa dınd spre oscara care ducea la o camera ampla boltita . Ea era pavatacu pietre mari, iar pereăii pa reau foarte vechi. Am exami-nat mortarul si am descoperit ca era compus din fa rımede ca ramida . Evident pereăii erau de origine romana . Cu-riozitatea mea nu ınceta sa creasca . Intr-un colă am vazutun inel de fier fixat ıntr-o dala . Am ridicat-o si am vazuto alta scara , foarte strımta , care ducea la un soi de beci cesemana cu un mormınt preistoric si conăinea cranii, cevaoase si fragmente ceramice. In acel moment m-am trezit.

Daca atunci cınd a analizat acest vis Freud ar fi urmatmetoda mea care consta ın explorarea asociaăiilor referi-toare la vis si la contextul sau, el ar fi auzit o poveste pecinste. Dar ma tem ca ar fi minimalizat-o considerınd-o osimpla tentativa de a scapa de o problema care era ın rea-litate a sa.

Visul era de fapt un rezumat al vieăii mele si mai alesal evoluăiei mele spirituale. Am crescut ıntr-o casa vechede 200 de ani, cu un mobilier de circa 300 de ani, iarintelectual aventura mea spirituala fusese lectura lui Kantsi a lui Schopenhauer. Marele eveniment al zilei era operalui Charles Darwin. Cu puăin ınainte tra iam ınca ın uni-versul medieval al pa rinăilor mei ın ochii ca rora lumea sioamenii erau guvernaăi de omnipotenăa si providenăa di-

88

vina . Aceasta lume a devenit brusc arhaica si perimata .Credinăa mea crestina ısi pierduse caracterul absolut prindescoperirea religiilor orientale si a filozofiei grecesti. Deaceea parterul casei mele era atıt de ıntunecos, de silenăi-os si mai ales nelocuit 5.

Interesul pe care mi l-a inspirat istoria fusese trezit destudiul anatomiei comparate si al paleontologiei ın timpce eram asistent la Institutul de anatomie. Eram fascinatde osemintele omului fosil - ın particular de omul dinNeanderthal - ın jurul ca ruia se discuta mult si de craniulpitecantropului din Dubois, care era ınca obiectul contro-verselor celor mai violente. De fapt, acestea erau asocia-ăiile reale ale visului meu. Dar nu am ındraznit sa -i vor-besc lui Freud de cranii, de schelete sau de cadavre, caciexperienăa ma ınva ăase ca aceste teme ıi erau dezagrea-bile. El nutrea ideea ca mi-as fi dorit moartea sa prematu-ra . Ajunsese la aceasta concluzie ın urma interesului pecare ıl ara tasem pentru mumiile lui Bleikeller din Bremepe care le-am vizitat ımpreuna ın 1909, cınd intenăionamsa ne ımbarcam spre America.

Astfel se face ca am ezitat sa -mi exprim propriile melegınduri deoarece ın urma unei experienăe recente fusesemfrapat de prapastia de netrecut care separa concepăiilemele de cele ale lui Freud. Ma temeam sa nu-i pierd pri-etenia daca i-as fi revelat lumea mea interioara care i s-arfi pa rut bizara dupa opinia mea 6. Nefiind absolut sigur

5 Totusi nu ınăelegem de ce parterul casei din visul lui Jung esteıntunecos si mai ales ce corelaăie exista ıntre parter si credinăa luicrestina?!

6 Jung se afla ıntr-o perioada de ”criza de personalitate„ . In faăapatriarhului Freud personalitatea lui Jung pa lea. Sentimentul lui deinferioritate, ın special ın domeniul profesional, razbate neıncetat din

89

de psihologia mea, i-am spus aproape automat o minciu-na privind ”asociaăiile mele libere„ ın scopul de a nu finevoit sa ıntreprind sarcina imposibila de a-l face sa ın-ăeleaga constituăia mea psihica foarte personala si totaldiferita de a lui 7.

Trebuie sa -l rog pe cititor sa ma scuze ca m-am opritatıta asupra ıncurca turii ın care m-am aflat atunci cınd amavut de gınd sa -i vorbesc lui Freud despre visul meu. Dareste un exemplu bun care ilustreaza dificulta ăile de carene izbim ın analiza efectiva a unui vis atunci cınd nu ăi-nem cont de diferenăele care exista ıntre personalitateaanalistului si cea a analizatului 8.

Mi-am dat curınd seama ca Freud cauta ın mine vreo”dorinăa de nema rturisit„ . S i aceasta m-a determinat sa -i

scrisorile adresate, ın perioada de cooperare zeloasa , lui Freud. Deaici teama de a nu-si pierde ca lauza intelectuala si profesionala , cuatıt mai mult cu cıt Jung se plıngea mai mereu de lipsa sa de experi-enăa ın domeniile studiate de Freud. Dar admiraăia fa ra egal pe carei-o ara ta lui Freud ascundea o ostilitate o forma certa . De aceea, dupacum vom vedea imediat, banuiala lui Freud privind intenăiile agresiveale lui Jung nu este deloc deplasata .

7 Nu stim ce ınăelege Jung prin diferenăa de ”constituăie psihica „ !Este probabil ca ısi aminteste aici despre ambiăiile sale de a constituio psihologie ariana , o psihologie naăional-socialista care sa se adre-seze germanilor, o alternativa la psihologia "evreiasca" a lui Freud!Jung a ıncercat sa realizeze asa ceva ın timpul ascensiunii nazismuluisi a facut mult pentru a ınlocui lexicul psihanalizei freudiene cu unvocabular mai adecvat idealurilor naăional-socialiste.

8 Nu este vorba aici de diferenăe de ”constituăie psihica „ . Indife-rent de formaăia culturala si de interesele eului indivizilor dinamicavieăii lor inconstiente este identica . Intotdeauna si pretutindeni gasimrefulare si, ın speăa , refularea instinctelor sexuale si agresive. AiciJung ıncearca sa explice pe baze culturale, exterioare vieăii inconsti-ente, conflictele sale cu Freud. O ıncercare sortita esecului.

90

sugerez ca craniile pe care le visasem constituiau proba-bil o referinăa la unii membri din familia mea ca rorale-am dorit moartea dintr-un motiv sau altul. Aceastasupoziăie a avut aprobarea sa, dar eu n-am fost satisfacutde aceasta soluăie trucata .

In timp ce cautam un raspuns convenabil la ıntreba rilelui Freud am fost brusc tulburat de o intuiăie privind rolulpe care ıl joaca factorul subiectiv ın comprehensiuneapsihologica . Aceasta intuiăie a fost atıt de puternica ıncıtnu am mai avut decıt ideea sa ies cıt mai repede dinaceasta situaăie ıncurcata , ceea ce am facut prin interme-diul facil al minciunii. Nu era deloc elegant si nici moral,dar daca n-as fi facut-o as fi riscat un conflict definitiv cuFreud, si nu ma simăeam capabil de asa ceva din mai multemotive.

Intuiăia mea era ınăelegerea brusca si neasteptata ca vi-sul meu ma avea pe mine ınsumi, viaăa mea si universulmeu ca sens, opunınd realitatea mea unei structuri teoreti-ce axate pe o mentalitate stra ina mie9, din raăiuni si sco-puri care ıi erau proprii. Nu era visul lui Freud - era visulmeu si i-am ınăeles imediat mesajul10.

9 Vezi si notele 7 si 8.10 Problema opoziăiei dintre realitatea mea culturala si realitatea

altuia ascunde la Jung ostilitatea pe care el o neaga . Este vorba deaversiunea faăa de Freud, faăa de reputaăia si talentul lui, aversiunecare se deplaseaza ınsa pe planul conflictului superfluu de ” realita ăi„culturale.

Interpretarea osemintelor din visul lui Jung ca expresii ale dorin-ăei sale de a-si suprima ”pa rintele„ spiritual nu este deplasat. Jungınsusi asociaza vizavi de aceste imagini interesul sau pentru anatomiacomparata (o noua aluzie de diferenăiere de natura ”culturala „ ) si, ınspecial, pentru paleontologie. Acest interes tradeaza de fapt ceea ceFreud cauta ın visul lui Jung, conform urma toarelor asociaăii: ”Eram

91

Acest conflict ilustreaza un punct esenăial al analizeiviselor. Ea este mai puăin o tehnica pe care o putem ın-va ăa si aplica urmınd reguli, cıt mai ales un schimb dia-lectic ıntre doua personalita ăi. Daca tratam aceasta anali-za ca pe o tehnica mecanica , personalitatea psihica a vi-sa torului ın individualitatea sa nu mai are posibilitatea dea se manifesta, iar problema terapeutica este redusa laaceasta simpla ıntrebare: care va domina si care va fi do-minat, dintre analist si visa tor? Am renunăat sa practichipnoza din acest motiv precis: nu voiam sa -i impun al-tuia voinăa mea.11 Doream ca procesul de vindecare sa

fascinat de osemintele omului fosil - declara Jung - ın particular deomul din Neanderthal, ın jurul ca ruia se discuta mult si de craniulpitecantropului« care era ınca obiectul controverselor celor maiviolente„ . Sublinierile mele din declaraăia lui Jung scot ın evidenăaadeva ratul obiect al interesului sau care era tot om, ıntr-un fel ”stra -mosul„ sau pa rintele sau, ale ca rui teze nasteau vii dispute si contro-verse la acea vreme - e vorba evident de Sigmund Freud.

Visul a operat o deplasare de la Freud la omul preistoric. Jung nusesizeaza acest lucru si se revolta ımpotriva evidenăei, ımpotrivainterpreta rii lui Freud. In acelasi context nu trebuie neglijat faptul cainteresul lui Jung pentru osemintele omului fosil tradeaza , pe de oparte, faptul ca Jung se ocupa de soarta operei lui Freud, pe de altaparte, ca el ıi doreste moartea lui Freud - sugerata de ramasiăele ome-nesti.

Este surprinza tor faptul ca desi evoluăia ulterioara dramatica arelaăiilor profesionale si amicale dintre Freud si Jung a confirmat-o,Jung ramıne ınca tributar ”psihologiei„ sale si nu realizeaza sau nuadmite ınclinaăiile sale oedipiene care, fa ra ındoiala , au stat la bazavisului sau .

11 Freud susăinea ca terapia prin hipnoza nu are rezultate satisfa -ca toare pe termen lung. De asemenea, ea nu este aplicabila orica ruipacient deoarece nu toăi oamenii pot fi hipnotizaăi. In al treilea rınd,lucrul cu sugestia hipnotica mascheaza fenomenul transferului.

92

vina de la pacient si nu din sugestia aplicata de mine, alca rei efect ar fi fost pasager. Scopul meu era de a protejasi de a menăine intacte demnitatea si libertatea pacientuluimeu, asa ıncıt sa -si poata modela viaăa dupa propria sadorinăa .

Din aceasta disputa cu Freud am realizat pentru primaoara ca ınainte de a construi teorii generale cu privire laom si la psihicul sau, ar trebui mai ıntıi sa cunoastem maibine fiinăele umane reale cu care avem de-a face.

Individul este singura realitate. Cu cıt ne depa rtam maimult de ea, cu atıt mai mult ıi substituim idei abstractedespre Homo Sapiens, si cu atıt mai mult riscam sa neınselam. In acest secol de bulversa ri sociale si de schim-ba ri rapide este de dorit sa stim mult mai mult desprefiinăele umane luate individual, caci mult depinde de ca-lita ăile mentale si morale ale fieca reia dintre ele. S i totusi,daca vrem sa vedem lucrurile ın justa lor perspectiva ,trebuie sa ınăelegem la fel de bine trecutul omului ca siprezentul sau. De aceea comprehensiunea miturilor sisimbolurilor este esenăiala .

93

V. Arhetipul ın simbolismul viselor

Am sugerat deja ca visele deăin o funcăie compensa-toare. Aceasta ipoteza implica faptul ca visul este un fe-nomen psihic normal, prin care reacăiile inconstiente sauimpulsiile spontane sınt transmise la mintea constienta .Multe vise pot fi interpretate cu ajutorul visa torului, carefurnizeaza concomitent asociaăiile si contextul imaginiloronirice, cu ajutorul ca rora ıi putem explora toate aspec-tele.

Aceasta metoda convine tuturor cazurilor obisnuite,cele ın care o ruda , un prieten, un bolnav va povestesteun vis ın decursul unei conversaăii. Dar cınd este vorbade vise obsedante sau puternic ınca rcate afectiv, asoci-aăiile personale pe care le propune visa torul nu sıntsuficiente pentru o interpretare satisfaca toare. In acestecazuri trebuie sa luam ın considerare faptul (pe careFreud l-a observat si l-a comentat primul) ca ga sim ınvis elemente care nu sınt individuale si nu pot fi extra-se din experienăa personala a visa torului. Aceste ele-

94

mente, despre care am vorbit deja, sınt ceea ce nu-meste Freud ” reziduuri arhaice„ , adica expresii psihicepe care nu le poate explica nici un incident al vieăiiindividului, care par sa fie ınna scut, originale si con-stituie o mostenire a spiritului uman 1.

Dupa cum corpul omului este o ımpletire complexade organe sau fiecare organ ın parte este rezultatul uneilungi evoluăii istorice, tot astfel trebuie sa ne asteptamsa ga sim ın minte o organizare analoaga . Asa cum nicicorpul, nici mintea n-ar putea fi un produs fa ra istorie.S i prin ” istorie„ nu vreau sa vorbesc de cea pe care oconstruieste mintea, cu ajutorul limbajului si a altortradiăii culturale, atunci cınd se refera constient la tre-cut. Ma refer la dezvoltarea biologica , preistorica siinconstienta a minăii, la omul arhaic al ca rui psihic eraaproape de cel animal.

Acest psihic incredibil de vechi este fundamentulminăii noastre, dupa cum structura corpului nostru sefondeaza pe tipul cel mai general de structura a mamife-relor. Ochiul exersat al anatomistului sau biologului ga -seste multe urme ale acestui tip iniăial ın corpul nostru. S icerceta torul care are experienăa explora rii minăii umanepoate vedea analogii care exista ıntre imaginile mentali-ta ăii primitive - ” reprezenta rile colective„ - si temelemitologice.

Dupa cum biologul are nevoie de anatomia comparata ,psihologul nu se poate lipsi de o ”anatomie comparata a

1 Freud vorbeste explicit de aceste componente psihice ereditare

atunci cınd observa ca intensitatea unor afecăiuni nevrotice nu poatefi pusa numai pe seama importanăei incidentului traumatic tra it depacient.

95

psihicului„ . Astfel spus, ın practica este necesar ca psiholo-gul sa aiba o experienăa suficienta a viselor si a celorlalteexpresii ale activitaăii inconstiente, dar sa si cunoasca mito-logia ın sensul sau cel mai larg. Daca el nu este echipat ast-fel, nimeni nu poate identifica analogiile importante. Nu esteposibil, de pilda , sa evidenăiezi analogia dintre un caz denevroza compulsiva si clasica posedare demonica daca nu aio cunoastere exacta atıt a uneia, cıt si a celeilalte.

Punctul meu de vedere privitor la ” reziduurile arhai-ce„ , pe care le-am numit ”arhetipuri„ sau ” imagini pri-mordiale„ , a fost atacat constant de oameni care nu pose-da o cunoastere suficienta a psihologiei viselor si a mi-tologiei. Se crede adeseori ca termenul ”arhetip„ desem-neaza imagini sau motive mitologice definite. Dar acesteadin urma nu sınt nimic altceva decıt reprezenta ri consti-ente: ar fi absurd sa presupunem ca reprezenta ri atıt devariate ar putea fi transmise ca mostenire.

Arhetipul rezida ın tendinăa de a ne reprezenta aseme-nea motive, reprezentare care poate varia considerabil ındetalii, fa ra a-si pierde schema fundamentala . Exista , depilda , multe reprezenta ri al motivului fraăilor dusmani,dar motivul ınsusi ramıne acelasi. Criticii mei au presu-pus gresit ca as vrea sa vorbesc de ” reprezenta ri moste-nite„ si ın consecinăa au respins ideea arhetipurilor cafiind complet falsa . Ei nu au ăinut cont de faptul ca dacaarhetipurile ar fi fost reprezenta ri originale ale constiinăeinoastre (sau mostenite de ea), ar trebui sa fim ın masurasa le ınăelegem, ın loc sa fim nedumeriăi si derutaăi atuncicınd le abordam.

”Arhetipul„ este ın realitate o tendinăa instinctiva la felde precisa ca si impulsul care ımpinge pasa rea sa -si con-struiasca cuibul sau determina furnicile sa se organizeze

96

ın colonii. Trebuie sa precizez raporturile dintre arheti-puri si instincte. Ceea ce noi numim ” instinct„ este opulsiune fiziologica perceputa de simăuri. Dar aceste in-stincte se manifesta si prin fantasme iar, adeseori, ele ısireveleaza prezenăa numai prin imagini simbolice. Acestemanifesta ri sınt cele pe care le-am numit arhetipuri. Ori-ginea lor nu este cunoscuta . Ele reapar ın orice epoca sipretutindeni ın lume, chiar si acolo unde nu este posibilsa explici prezenăa lor prin transmiteri din generaăie ıngeneraăie, nici prin fecunda ri ıncrucisate rezultınd dinmigraăii2.

Imi amintesc de mulăi oameni care au venit sa ma con-sulte pentru ca erau derutaăi de visele lor sau de cele alecopiilor lor. Ei nu ınăelegeau nimic din ele, deoarece vi-sele lor conăineau imagini a ca ror origine nu o puteau gasiın amintirile lor sau pe care erau siguri ca nu le-autransmis copiilor lor. S i totusi, unele din aceste persoaneerau extrem de cultivate. Printre ele existau chiar si psihi-atri.

Imi amintesc ın mod special de un caz al unui profesorcare a avut brusc o viziune si se credea nebun. Am luat din

2 Dezvoltarea teoriei arhetipurilor sau a inconstientului colectiveste una din contribuăiile jungiene cele mai importante la studiulpsihicului abisal. Jung nu se ma rgineste la analiza incons tientuluipersonal, adica a refulatului ın accepăia freudiana . El afirma ,bazındu-se pe materiale clinice adunate de-a lungul timpului, caindivizii cei mai obisnuiăi, fa ra pretenăii culturale, deruleaza ın vise,fantasme, reverii, imaginaăie activa etc. motive arhetipale, familiaresimbolismului religios, legendelor si miturilor popoarelor. Intrebaăiasupra sensurilor acestor motive, ei dau din umeri, incapabili sa ofereexplicaăiile lamuritoare. Jung conchide ca aceste viziuni se nasc spontan,fara contribuăia deliberata a subiectului si provin din inconstientul colec-tiv.

97

raft o carte veche de patru sute de ani si i-am ara tat o gravuraantica reprezentınd exact viziunea sa: ”N-aveăi dreptate sa vacredeăi nebun, i-am zis. Viziunea dvs. era cunoscuta cu patrusute de ani ın urma„ . La care el se aseza pe un scaun, socat,dar revenit la normal.

Un caz foarte important mi-a fost oferit de un om careera el ınsusi psihiatru. Intr-o zi, el mi-a adus un carneăelmanuscris pe care i-l daduse cadou de Craciun fiica sa dezece ani. Carneăelul conăinea o serie de vise pe care ea levisase la vırsta de opt ani. Era seria de vise cea mai stra-nie pe care am vazut-o vreodata , si am ınăeles pe deplinde ce tata l fusese mai mult decıt mirat citindu-le. In ciudaalurii lor infantile, visele aveau ceva de supranatural siconăineau imagini a ca ror origine era total incomprehen-sibila tata lui. Iata motivele principale care figurau acolo:

1. ”Fiara raufaca toare„ , un monstru ın forma de sarpe cumulte coarne, care ucide si devoreaza toate celelalte animale.Dar Dumnezeu survine din patru colăuri, fiind de fapt patruzei, si face sa renasca la viaăa animalele moarte.

2. O urcare la cer, unde se ăine o serbare cu dansuripagıne. S i o coborıre ın infern, unde ıngerii fac fapte bune.

3. O haita de animale mici o ıngrozesc pe fetiăa - animalelese maresc ıntr-o maniera ınspaimıntatoare si unul dintre elesfırseste prin a o devora.

4. Un soricel este invadat de viermi, de serpi, de pesti sifiinăe umane, si astfel soricelul devine uman. Acest vis re-prezinta cele patru etape ale originii umanitaăii.

5. O pica tura de apa apare ca un microscop. Fetiăa vedepica tura plina de ramuri de copac. Aceasta reprezinta origi-nea lumii.

6. Un copil rau are ın mına un bulgare de pamınt din carearunca fragmente ın toăi treca torii. Astfel toăi treca torii devin

98

ra i.7. O femeie beata cade ın apa si iese apoi dezmeticita si

ameliorata .8. Scena este ın America, unde mulăi oameni se

zvırcolesc ıntr-un furnicar, atacaăi de furnici. Fetiăa, ıntr-unmoment de panica , cade ıntr-un rıu.

9. Un desert pe luna , ın care fetiăa se scufunda atıt deadınc ıncıt ajunge ın infern.

10. Fetiăa vede o bula luminoasa : o stinge. Se degaja va-pori. Apare un om care o ucide.

11. Fetiăa viseaza ca este grav bolnava . Brusc, din pieleaei ies pasari si o acopera complet.

12. Roiuri de muste ıntuneca soarele, luna si toate stelele,mai puăin una. Aceasta stea cade pe fetiăa .

In textul original, german, fiecare vis ıncepe cu frazarituala : ”A fost odata ca niciodata« „ . Prin aceste cuvintefetiăa lasa sa se ınăeleaga ca ea considera fiecare din viseca un soi de basm, pe care ar vrea sa -l povesteasca tata luica un cadou de Craciun. Tata l a ıncercat sa explice viseleprin contextul lor. Dar nu a izbutit, caci nu pa rea sa con-ăina nici o asociaăie personala .

Posibilitatea ca aceste vise sa fie produsul unei elabo-ra ri constiente nu poate fi exclusa , desigur, decıt de cine-va care a cunoscut-o suficient pe copila pentru a fi sigurde sinceritatea ei. (Chiar daca erau imaginate, fa ra ındo-iala ca n-ar fi constituit mai puăin o provocare la adresaınăelegerii noastre.) In cazul prezent, tata l era convins deautenticitatea viselor, asa ıncıt nici eu nu ma puteam ın-doi de acest lucru. Am cunoscut-o eu ınsumi pe copila ,dar ınaintea epocii ın care i-a oferit tata lui aceste vise.Astfel ca nu am putut sa o ıntreb ın privinăa lor. Ea tra iaın stra ina tate si a murit de o boala infecăioasa , la un an

99

dupa acest Craciun.Visele ei au un caracter special care iese ın evidenăa .

Ideile lor dominante au o natura filozofica marcata . Pri-mul vis, de pilda , vorbeste de un monstru care le ucide pecelelalte animale. Dar Dumnezeu face sa renasca totulprintr-o Apokatastasis divina sau restaurare finala . Inlumea occidentala , aceasta idee este cunoscuta graăie tra-diăiei crestine. Ea este menăionata ın Faptele ApostolilorIII, 21: acel Christos ”pe care trebuie sa -l pastreze cerulpına la timpurile restauraăiei universale„ . Pa rinăii Biseri-cii, greci - dintre care Origene, de pilda - au insistat asu-pra ideii ca la sfırsitul timpurilor Mıntuitorul va restauratoate lucrurile ın perfecăiunea sta rii lor originare. Dardupa apostolul Matei (XVII, 11) exista deja o foarte ve-che tradiăie evreiasca care afirma ca mai ıntıi trebuie savina Ilie pentru a restaura toate lucrurile. Regasim aceeasiidee ın prima Epistola ca tre Corinthieni (XV, 22) ”Cacidupa cum mor toăi ın Adam, tot asa vor retra i ınChristos„ .

Am putea presupune ca copila a extras aceasta gındiredin educaăia sa religioasa . Dar ea avea o cultura religioasafoarte limitata .3 Oficial, pa rinăii sa i erau protestanăi, darde fapt nu cunosteau Biblia decıt din auzite. Este cu ne-putinăa ca o imagine atıt de subtila ca cea aApokatastasiei sa -i fi fost explicata micuăei.4 Cu sigu-

3 Ceea ce nu o ımpiedica sa viseze despre infern (cf. viziunea nr.2). Infernul este un concept religios transmis pe cale culturala - esteexclus ca el sa poata fi visat ın mod spontan.

4 Jung neglijeaza faptul ca conceptul Apokatastasiei nu a fost vi-sat de fetiăa ca atare. Jung este cel care numeste astfel fragmentul devis. Avem aici o mostra de amplificare ın sensul metodei folosite deJung. Dar aceasta amplificare, apelınd la cunostinăele analistului,

100

ranăa ca tata l sau nu auzise niciodata vorbindu-se de acestmit.

Noua din cele douasprezece vise conăin tema distrugeriisi a restaurarii4. S i nici unul nu arata urmele unei educaăiisau a unei influenăe specific crestine. Dimpotriva , ele au unraport mult mai strıns cu miturile primitive5. Acest raport poate conduce la false dificulta ăi de genul: ”cum a putut visa torul sastie ın prealabil despre conceptul cutare, de vreme ce nu a avut oeducaăie ın acest sens?„ Visa torul nu a stiut si nu stie nimic despreconceptul respectiv - analistul este cel care stie si crede ca regasesteıntr-un vis acest concept.

4 Tema distrugerii si a restaurarii prezenta ın majoritatea viselor citate,este amplificata ın chip nepermis de Jung. In fond, aceasta tema evocajocul alternanăei pulsiunii agresive care, atunci cınd si-a atins scopul, ınvis, se transforma ın inversul ei. Jung pare sa neglijeze faptul ca travaliulvisului organizeaza impresiile preconstiente ale visa torului ın funcăie depulsiunea care se cere descarcata (ın speăa , agresivitatea). Conăinutulimagistic al visului este mai puăin important; la urma urmei - el cuprindeimagini familiare universului copilariei, oferite din abundenăa de basme.Faptul ca fetiăa este ea ınsasi obiectul agresivitaăii, ca ın fragmentele 3, 10,11 se explica simplu daca trecem ın revista destinul probabil al pulsiunilor.O pulsiune poate fi transformata ın inversul ei, asa cum am vazut mai susatunci cınd am vorbit de restaurare, sau ıntoarsa ımpotriva subiectului, asacum este cazul aici.

Visele fetiăei angajeaza o agresivitate psihica clivata care ıi apare ast-fel, cu totul stra ina , ca o proprietate a obiectelor exterioare. (De altfel,este curios ca desi Jung ınsusi observa mai sus ca pulsiunile - instinctele -”se manifesta de asemenea prin fantasme„ sau prin imagini simbolice, elneglijeaza acest aspect atunci cınd analizeaza visele fetiăei).

Faptul ca ıntılnim referiri biblice la tema ”distrugere si restaurare„ nuare nimic surprinza tor: ın fond, agresivitatea este o componenta univer-sala a speciei umane. Ca aceasta agresivitate capa ta la Parinăii bisericii oexpresie religioasa este un fapt secundar .

5 Ceea ce dovedeste odata ın plus ca agresivitatea este o constantaumana . Sau ca , mai precis, refularea agresivita ăii - cu toate consecinăele ei- este una din condiăiile civilizaăiei umane.

101

este confirmat ın al doilea motiv - ”mitul cosmologic„(creaăia lumii si a omului) - care figureaza ın al patrulea si alcincilea vis.

Aceeasi legatura ıntre moarte si ınviere - Adam si Christos(moartea si ınvierea) - figureaza ın Epistola ca tre Corinthieni(I, XV, 22) pe care am citat-o deja. Trebuie observat aici caideea unui Christos mıntuitor este reluarea unei idei precresti-ne, raspındita pretutindeni, cea a eroului si a salvatorului carea fost devorat de un monstru si reapare miraculos dupa ce atriumfat asupra lui. Unde si cınd a luat nastere aceasta temaeste un mister. Nu stim nici macar cum sa ne conducem in-vestigaăiile. Singura certitudine aparenta este ca acest motiv afost transmis ca mostenire din vechime de la o generaăie laalta. Astfel am putea presupune fara sa gresim ca originea sase afla ıntr-o epoca ın care omul nu era constient de faptul caare un mit al eroului, deoarece nu reflecta ınca asupra a ceeace zicea. Personajul eroului este un arhetip care provine dintimpuri imemoriale6.

Producerea arhetipurilor de ca tre copii este si mai im-portanta pentru ca putem avea certitudinea ca copilul nu aavut acces direct la tradiăia ın cauza . In cazul prezent, familiamicuăei nu avea decıt o cunoastere superficiala asupra tradi-ăiei crestine. Temele crestine, fireste, puteau fi reprezentatede idei ca Dumnezeu, ıngerii, cerul, infernul si raul. Darmaniera ın care le utilizeaza copila indica o origine totalnecrestina .7

Sa luam primul vis, cel cu Dumnezeu compus din patruzei, venind din ”patru colăuri„ . Colăuri a ce? Visul nu face

6 Jung afirma cu alte cuvinte ca viziunile fetiăei au ın spate o isto-

rie precrestina care se pierde ın negura civilizaăiei.7 Vezi si nota 3.

102

aluzie la nici o camera , care de altfel nu s-ar potrivi cu ceeace pare a fi un eveniment cosmic ın care Fiinăa Universalaintervine ea ınsasi. Aceasta ”cuaternitate„ , importanăa datacifrei patru, este prin ea ınsasi o idee stranie, care joaca toto-data un rol important ın multe religii si filozofii. Crestinis-mul i-a substituit noăiunea de Trinitate, pe care fetiăa banu-iesc ca o cunostea deja. Dar cine ar fi putut sa audavorbindu-se de cuaternitate divina ıntr-o familie aparăinındclasei mijlocii de azi? Cuaternitatea era o idee suficient deraspındita printre oamenii care studiau filozofia ermetica ınEvul Mediu, dar ea s-a pierdut ca tre ınceputul secolului alXVIII-lea si s-a uitat cu desavırsire de cel puăin doua sute deani. Oare unde a gasit-o copila? In viziunea lui Ezechiel?Dar nici o ınvaăa tura crestina nu-l identifica pe Dumnezeucu serafimii8.

Ne-am putea pune aceeasi ıntrebare ın privinăa sarpeluicu coarne. In Biblie, ıntr-adevar, gasim multe animale cucoarne - ın Apocalipsa , de pilda . Dar toate par sa fie patru-pede, desi domnul lor este dragonul al carui nume grec(drakon) semnifica de asemenea sarpe. S arpele cu coarneapare ın alchimia latina a secolului al XVI-lea, unde se vor-

8 Problematica ”cuaternita ăii„ este inadecvata aici. In fond,”cuaternitatea„ , cele ”patru colăuri„ din fragmentul 1, poate fi pur sisimplu o indicaăie spaăiala care ar traduce expresia ”de pretutindeni„ .Ideea acestei totalita ăi spaăiale evocata prin cuaternitatea poate ca-racteriza o civilizaăie urbana . In mediul rural ” totalitatea spaăiala „trebuie sa aiba o reprezentare sferica (vezi ”bula„ din fragmentul 10).

Pe de alta parte, sa nu neglijam faptul ca integrarea psihica a pulsiuniiagresive presupune, atıt la copil cıt si la adult, angajarea unei fun-căii/pulsiuni specifice care are un caracter totalizant - totalitateapoate fi exprimata si ea, simbolic, sub forma spaăiala . Totodata , fap-tul ca funcăia totalizanta a psihicului exista ca pulsiune implica posi-bilitatea de a fi reprezentata simbolic ın vise.

103

beste despre quadricornutus serpens, simbol al lui Mercur,opus Trinitaăii crestine. Dar aceasta referinăa este puăin acce-sibila . Dupa cıte stiu eu, ea nu figureaza la nici un autor. S iaceasta fetiăa nu avea nici un mijloc de a o cunoaste9.

In al doilea vis apare un motiv care este indiscutabilnecrestin si conăin o rasturnare a valorilor stabilite; depilda , dansurile pagıne executate de oameni ın paradis sifaptele bune facute de ıngeri ın infern. Oare, unde a gasitcopila o noăiune atıt de revoluăionara , demna de geniul luiNietzsche?10.

Aceste ıntreba ri aduc o alta: care este importanăa com-pensatoare a acestor vise ca rora micuăa le-a atribuit oasemenea valoare ıncıt le-a da ruit tata lui ca dar de Craci-un? Daca aceste vise ar fi fost visate de un vraci dintr-untrib primitiv, am fi putut pe buna dreptate sa presupunemca ele reprezinta variaăii pe temele filozofice ale morăii,ınvierii sau restauraăiei finale, ale originii lumii, creaăieiomului si relativita ăii valorilor. Dar daca le-am ıntruchipala un nivel personal, am putea fi tentaăi sa renunăam lainterpretarea lor datorita dificulta ăilor pe care le ridica .

Aceste vise conăin indiscutabil imagini colective,analoage ıntr-o oarecare masura doctrinelor predate tine-rilor ın triburile primitive, ın momentul iniăierii lor. Inacest moment li se spune ce a facut Dumnezeu, zeii sauanimalele fondatoare, cum s-a creat lumea, omul, cumvor sfırsi si care este sensul morăii lor. Exista , oare, cir-

9 De fapt, nu este deloc nevoie ca visa toare sa fi cunoscut imagi-nea sarpelui dintr-o sursa exterioara . Imaginea ın sine este o conden-sare onirica ce aduce laolalta caractere animale opuse - cornutele-tırıtoarele - care evoca si ele, simbolic, pulsiuni antagonice. S i aicigasim la lucru funcşia sau pulsiunea totalizanta .

10 Vezi nota 9.

104

cumstanăe ın care oferim si noi, ın civilizaăia crestina ,ınva ăa turi similare? Da, la vremea adolescenăei. Dar mulăinu se mai gındesc la aceste lucruri decıt la ba trıneăe sauın pragul morăii.

Ori micuăa se gasea concomitent ın aceste doua situa-ăii: ea se apropia pubertate si concomitent de finalul vie-ăii11. Aproape nimic din simbolismul viselor sale nuanunăa debutul unei vieăi normale de adult, ci exista ,dimpotriva , multiple aluzii la distrugere si restauraăie.Cınd am citit aceste vise pentru prima oara am avut ıntr-adeva r sentimentul tulbura tor ca ele sugereaza un dezas-tru iminent12. Motivul era natura particulara a compensa-ăiei pe care o deducem din simbolismul lor. Compensaăiaera contrara a tot ceea ce ne-am fi asteptat sa gasim ınconstiinăa unei fetiăe la aceasta vırsta 13.

Aceste vise ne reveleaza un aspect nou si oarecumterifiant al vieăii si al morăii. Ne-am fi asteptat sa ga -sim imagini de acest gen la o persoana ın vırsta carepriveste ınapoi, si nu la un copil care, normal, privesteınainte. Atmosfera lor aminteste de vechiul dicton latindupa care viaăa nu este decıt un vis de scurta durata , si

11 Jung vrea sa afirme aici ca cele doua momente existenăiale cru-

ciale - pubertatea si moartea -, ele ınsele arhetipale, determinaimageria arhetipala prezenta ın visele fetiăei .

12 Poate ca ın aceasta constatare, ca visele ”sugereaza un dezastruiminent„ , gasim si raspunsul la ıntrebarea lui Jung privind caracterulcompensator al viselor fetiăei. Oricum ea nu s-a ındoit de faptul casınt preăioase de vreme ce i le-a facut cadou de Craciun tata lui ei.

13 Afirmaăii care trebuie sa ne surprinda pentru ca nu stim de cenu am putea sa ne asteptam la prezenăa tendinăelor agresive la o fetiăade 8 ani ? Conduita agresiva este general umana - ea nu ăine de vırstasi nici de sex.

105

nicidecum veselia si exuberanăa primei tinereăi. Viaăaacestei copile seamana cu legamıntul sacrificiului pri-maverii14 de care vorbeste poetul. Experienăa ne arataca apropierea nebanuita a morăii arunca o umbra pro-fetica asupra vieăii si viselor victimei. Chiar si altarulbisericilor crestine reprezinta pe de o parte mormıntul,pe de alta ınvierea, deci transformarea morăii ın viaăaeterna .15

Iata ideile pe care visul le sugereaza copilei.16 Acestevise erau o prega tire pentru moarte, exprimata prin scurteistorioare, analoage basmelor care fac parte din iniăiereaprimitivului sau koanurilor din buddhismul Zen17. Acestmesaj nu seamana cu doctrina crestina , ci mai degraba cumentalitatea primitiva 18. El pare sa fi luat nastere ın afaratradiăiei culturale istorice, la izvoarele de mult timp uitate

14 Ver sacrum vovensum. (N. A.)15 In crestinism ınvierea nu este transformarea morăii ın viaăa , ci

biruirea morăii. Nu avem de-a face cu un ciclu moarte-viaăa , ci cureinstaurarea Vieăii vesnice, care a fost condiăia paradisiaca a cuplu-lui adamic ınainte de cadere.

16 Compensaăia onirica pe care o cauta Jung ın aceste vise ar pu-tea consta tocmai ın ideea consolatoare ca toate fiinăele si lucrurilemor, dar ca moartea nu este o neantizare definitiva . Moartea esteurmata de viaăa .

17 Koan-ul nu are nimic de-a face cu iniăierea ın misterele morăii, ınsensul comentat aici de Jung. Un koan este o formulare succinta a unuiadevar evident care socheaza tocmai prin simplitatea si evidenăa sa. El aremenirea de a zdruncina mentalitatea discipolului de Zen, o mentalitateformat la scoala unei logici formale.

18 In masura ın care ”doctrina crestina „ poate fi asemanata cu oelaborare secundara , ın sensul acordat acestui termen ın interpreta-rea viselor, gındirea visului, visul propriu-zis (la fetiăa noastra ) are uncaracter primitiv. Pentru ca ne apropie mult mai direct de surselepulsionale agresive prezente ın aceste materiale.

106

ale psihicului care, ıncepınd cu epoca istorica , au ali-mentat speculaăia filozofica si religioasa asupra vieăii simorăii.

Este ca si cum evenimente ınca viitoare si-ar proiectadeja umbra asupra copilei trezind gınduri, ın mod normaladormite, care acompaniaza sau descriu apropierea uneiıntımpla ri fatale. Desi forma particulara ın care se expri-mau ele este mai mult sau mai puăin personala , schemalor generala este colectiva . Le gasim pretutindeni, ın toatetimpurile si variaza ca si instinctele, care sınt modificateconsiderabil de la o specie la alta desi servesc acelorasiscopuri generale.

Nu credem ca fiecare animal care vine pe lume ısi cre-eaza propriile instincte ca o achiziăie personala si cu atıtmai puăin ca fiinăele umane inventeaza la nastere com-portamentul care le caracterizeaza ca specie. Ca si in-stinctele, schemele colective de gındire la om sınt ınnas-cute si mostenite. Dar ele funcăioneaza , atunci cınd auocazia, ıntr-o maniera mai mult sau mai puăin asemana -toare la toăi oamenii. Fenomenele afective din care de-curg tipurile de gındire sınt vizibil asemana toare la toatalumea. Le putem identifica si la animale, chiar si la celecare provin din specii diferite. Daca acest caracter ınnas-cut al arhetipului surprinde, ce sa spunem atunci de in-secte si de complexitatea funcăiilor lor simbolice? Caci,la urma urmei, majoritatea dintre ele nu-si cunosc pa rinăiisi nu au primit nici un fel de ınva ăa tura . Oare, de ce artrebui, ın schimb, sa presupunem ca omul ar fi singurafiinăa vie lipsita de instincte specifice sau ca psihicul saunu mai conăine nici o urma a evoluăiei sale?19

19 Poate pentru faptul ca omul nu este un animal specializat, asa

107

Fireste ca daca identificam psihicul cu mintea consti-enta am putea usor concepe ideea eronata ca omul senaste pe lume cu un psihic vid si ca mai tırziu psihiculsau nu conăine nimic mai mult decıt ceea ce a ınva ăat prinexperienăa individuala . Dar psihicul este mai mult decıtmintea constienta . Constientul animalelor este limitat sitotusi multe din reacăiile si impulsurile lor denota exis-tenăa unui psihic. Iar primitivii fac o gramada de lucruri aca ror semnificaăie le este necunoscuta 20.

Veăi constata acelasi fenomen daca ıi ıntrebaăi pe oa-menii civilizaăi sensul real al pomului de Craciun sau aloului de Pasti. De fapt, si ei fac o gramada de lucruri fa rasa stie de ce. Inclin sa cred ca , ın general, ıntıi acăionamsi mult mai tırziu ne preocupam sa stim de ce am facutcutare lucru21. Practicantul se gaseste mereu ın faăa unorpacienăi altminteri inteligenăi care se comporta ıntr-o ma-niera stranie si complet imprevizibila , pe care nu o potexplica.

La prima vedere, asemenea reacăii si ımpulsuri par saaparăina unei naturi intime, personale, si ıncetam sa ne ıncıt anumite componente ınnascute ale bagajului sau biologic si-audiminuat forăa pulsionala , atunci cınd nu au mai fost utile adapta rii.Poate ca limbajul articulat - transmiterea informaăiilor culturale princuvinte - a facut inutila transmiterea ereditara a ınsusirilor speciei pecalea ”viziunii interioare„ a arhetipului.

20 Ceea ce nu dovedeste neapa rat ca am avea de-a face cu mani-festa ri ale psihicului colectiv. Primitivii nu fac decıt sa repete ordo-nanăele tradiăiei, chiar daca nu li se lamureste sensul lor. A face cevamecanic nu ınseamna neapa rat ca acel ceva provine din sferele psihi-cului colectiv.

21 In cazul riturilor religioase nu ne mai preocupa sa stim careeste semnificaăia lor pentru ca sıntem ıncreza tori ın eficacitatea lormagica .

108

mai ocupam de ele caci le consideram particulare. Defapt, ele se fondeaza pe un sistem instinctual preformat simereu activ care caracterizeaza omul. Unele forme degındire, unele gesturi universal comprehensibile simulte atitudini urmeaza o schema stabilita cu multınainte ca omul sa atinga stadiul reflecăiei. Este chiarde crezut ca originile ındepa rtate a acestei faculta ăireflexive, proprie omului, sa -si fi avut obırsia ın con-secinăele penibile ale ciocnirilor afective violente.

Sa luam, daca vreăi, ın scopul ilustra rii acestei teo-rii, cazul omului primitiv care, ıntr-un moment demınie sau de decepăie - pentru ca nu a prins nici unpeste - ısi stranguleaza fiul mult iubit, apoi este cu-prins de un imens regret privind cadavrul micuăului pecare ıl ăine ın braăe. Un astfel de om ar putea sa -siaminteasca de acest moment toata viaăa.22

Nu putem sti daca o experienăa de acest gen nu afost cumva cauza iniăiala a dezvolta rii constientului laom. Dar nu ıncape ındoiala ca un soc analog de naturaafectiva este adeseori necesar pentru a trezi oamenii sia-i determina sa ia aminte la ceea ce fac. Este si cazulcelebru al aristocratului spaniol din secolul al XIII-lea,Raimond Lullus, care, dupa o curte ındelungata a reu-sit sa obăina o ıntılnire secreta cu doamna pe care oındragea. Ea ısi descheie tacuta rochia si ıi ara ta sınulmıncat de cancer. S ocul schimba viaăa lui Lullus. El

22 Aluzie la teoriile lui Freud privind complexul lui Oedip. Dife-

renăa este ca ın acest exemplu tata l este criminalul si fiul victima.Este puăin probabil ca dintr-un incident izolat ca acesta sa provinaritualuri magice complexe care, mai tırziu, sa dea nastere unei reli-gii.

109

deveni un eminent teolog si unul dintre cei mai marimisionari ai Bisericii. In cazul unei schimba ri atıt debruste putem demonstra adeseori ca un arhetip lucra demulta vreme ın inconstient, aranjınd abil circumstan-ăele care aduc criza.

Asemenea experienăe par sa demonstreze ca structu-rile arhetipale nu sınt forme statice. Sınt elemente di-namice care se manifesta prin impulsuri la fel despontane ca si instinctele. Unele vise, anumite viziunisau gınduri pot sa apara brusc si, oricıt de minuăioasaar fi investigaăia, ea nu le poate revela cauza. Asta nuınseamna ca aceasta cauza nu exista . Dar ea este atıt deındepa rtata , atıt de obscura , ıncıt nu o putem percepe.Intr-un asemenea caz, trebuie sa asteptam fie ca visulsi sensul sa fie ınăelese, fie sa survina un evenimentexterior care sa explice visul.

In momentul visului, un asemenea eveniment poateaparăine ınca viitorului. Dar ca si gındurile noastre con-stiente, inconstientul nostru si visele sale se ocupa deviitor si de posibilita ăile sale. Toata lumea a crezut multavreme ca principala funcăie a viselor este de a preziceviitorul23. Din Antichitate si pına ın Evul mediu, visele aujucat un rol ın pronosticul medical. Pot confirma printr-un vis modern elementul de pronostic (sau de pre-cunoastere) conăinut ıntr-un vis antic pe care ıl citeazaArtemidor din Daldis, ın secolul al II-lea dupa Christos.

23 Nu toate visele erau considerate importante ın acest sens. In anti-chitate se stia ca exista vise neimportante care provin din fermentareaunor griji sau dorinăe nefinalizate din ziua care a precedat visul. Un arti-col pe aceasta tema a fost publicat ın revista de psihanaliza OMEN, nr.1/1998 (Articolul este semnat de Horia Vasilescu si se intituleaza ”Cheiaviselor si psihanaliza„ .)

110

Un om a visat ca ıl vede pe tata l sau pierind ın flaca rileunei case incendiate. Nu dupa multa vreme, moare elınsusi de un phlegmon (un foc24 sau febra mare) datorat,presupun, unei pneumonii. Intımplarea a vrut ca unul dincolegii mei sa fi suferit de o febra cangrenoasa , de fapt deun phlegmon, care i-a fost fatala . Unul din fostii sa i paci-enăi, care nu stia nimic despre boala medicului sau, a vi-sat ca doctorul a murit ıntr-un foc mare. Era momentul ıncare medicul tocmai fusese internat, iar maladia lui seafla ın stare incipienta . Visa torul nu stia nimic ın afara defaptul ca medicul sau se ımbolnavise si fusese internat.Trei saptamıni mai tırziu medicul a murit25.

24 Din grecescul phlegein - a arde. (N. A.)25 Visele diagnostic ın adevaratul sens al cuvıntului nu au nimic ın

comun cu premoniăia. Pentru medicii antici visul era o sursa de informaăiiprivitoare la natura maladiei pacientului. Exista chiar un simbolism alvisului medical studiat de tamaduitorii antichita ăii ın care corpurile siorganele sale, sıngele, funcăiile biologice etc. capa ta expresii materiale,ımprumutate din elementele lumii reale.

Cıt priveste visul ın care fiul ısi viseaza tata l murind ıntr-un incendiu,pentru ca la scurt timp sa moara el ınsusi de o febra mare, credem canimic nu indica aici o constelare premonitiva . Visul poate fi interpretatseparat de moartea propriu-zisa a fiului. Ca si ın cazul Dora, studiat deFreud, unde avem de-a face cu un vis de incendiu oarecum asemana tor,putem admite ca ıntılnim si aici, la fel, pulsiuni agresive scindate, adicaevacuare din personalitatea visa torului si autonomizate. Aceste pulsiunisınt asociate unor forăe ale naturii sau catastrofelor naturale: fulger, tunet,cutremur, inundaăie (potop), incendiu etc., care pot sluji ca suport dorin-ăelor refulate ale visa torului.

Acest tip de vise de calamitate au avantajul ca elibereaza eul visa to-rului de culpabilitatea morala care succede exploziei necontrolate demınie. Visa torul contempla ıntreaga scena onirica a dezastrului fara aavea sentimentul ca a provocat-o el. El poate resimăi chiar sentimentecontrare, de ıngrijorare faăa de soarta persoanei calamitate.

111

Dupa cum arata acest exemplu, visele pot avea un ca-racter de anticipare sau de pronostic, asa ıncıt orice per-soana care intenăioneaza sa le interpreteze trebuie sa ăinacont de acest aspect, mai ales atunci cınd visul nu poate fiexplicat numai prin contextul sau asociativ. Adeseori unasemenea vis pare ca provine din neant, si ne ıntrebamcare i-ar putea fi cauza. Fireste, daca am cunoaste eveni-mentul ulterior al ca rui mesaj este visul am putea clarificasi cauza.26 Caci numai mintea constienta este ınca igno-ranta - inconstientul pare deja informat si ajuns deja la oconcluzie pe care o exprima ın vis.

In fapt, se pare ca inconstientul este capabil sa observefaptele si sa extraga concluzii din ele, la fel ca si consti-entul. El poate chiar utiliza unele fapte si poate anticiparezultatele lor posibile tocmai pentru ca noi habar n-avemde asa ceva. Dar atıt cıt putem judeca dupa vise, operaăi-ile inconstientului, ın acest caz, sınt instinctive. Aceastadistincăie este importanta . Analiza logica este prerogativaconstiinăei. Procedam, ın virtutea ei, la o selecăie confor-ma raăiunii si cunostinăelor noastre. Inconstientul, ınschimb, pare a fi ghidat mai ales de tendinăele instinctu-

26 Un asemenea vis de calamitate a avut un pacient ın vırsta de 27

de ani. Era casa torit cu o femeie nepotrivita si avea un copil. Visullui arata lumea dupa potop. Resturi de case, construcăii ın ruina , multnamol pe strazi. Apele se retrasesera si se punea problema sa se iatotul de la ınceput.

Acest vis s-a repetat ın cıteva rınduri cu mici variaăiuni. La circa2 ani de la prima sa apariăie a survenit divorăul dintre visa tor si soăiasa. Convieăuirea cuplului devenise imposibila .

Ideea de a lua totul de la ınceput este lamurita prin evenimentelecare au urmat visului. Eliberat de obligaăiile sale conjugale, visa torulse afla, cumva, ın situaăia ın care fusese ınainte de casa torie.

112

ale reprezentate de forme de gındire corespunza toare,adica de arhetipuri. Un medic ca ruia ıi cerem sa descriederularea unei maladii va utiliza concepte raăionale ca” infecăie„ sau ” febra „ . Visul e mai poetic. El reprezintacorpul bolnav al omului ca si cum ar fi casa sa terestra sifebra - focul care a distrus-o27.

Casa cum arata visul pe care l-am evocat, spiritul ar-hetipal a rezolvat situaăia ın aceeasi maniera cum o faceape timpul lui Artemidor. Ceva, a carui natura este mai multsau mai puăin cunoscuta , a fost sesizat intuitiv de inconstientsi supus acăiunii arhetipurilor. Aceasta sugereaza ca spiritularhetipal s-a substituit gındirii constiente si raăionamentelorsale pentru a asuma sarcina pronosticului. Arhetipurile sıntdeci dotate cu o iniăiativa proprie si cu o energie specifica .De asemenea, ele pot furniza concomitent, ın forma simbo-lica care le este proprie, o interpretare plina de sens si pot saintervina ıntr-o situaăie data cu propriile lor impulsuri sigınduri. In aceasta privinăa ele funcăioneaza ca niste com-plexe. Ele vin si pleaca dupa bunul plac, adeseori opunındu-se intenăiilor noastre constiente sau modificındu-le ıntr-unchip extrem de deranjant.

Putem percepe energia specifica a arhetipurilor atuncicınd avem ocazia sa apreciem fascinaăia pe care o exercitaele. Ele par sa vra jeasca . Gasim aceeasi caracteristica la

27 Jung sugereaza aici cele doua tipuri de activitate mentala care ca-racterizeaza funcăionarea minăii noastre. In speăa , el se refera la gındireadereistica specifica proceselor inconstiente, sustrase controlului mintalconstient. Expresiile psihice ale acestui tip de gındire sınt visele si tot ceăine de oniric (oniroid). Jung nu face nici o distincăie ıntre ”gındireadereistica„ , care se desfasoara inconstient, si inconstientul propriu-zis. Bamai mult, el atribuie acestei gındiri o cunoastere magica care nu se limi-teaza la determinarile spaăio-temporare.

113

complexele personale si, la fel ca si complexele personale,complexele sociale cu caracter arhetipal au o si ele o istorie.Dar ın timp ce complexele individuale nu suscita decıt ca-pricii personale, arhetipurile creeaza miturile, religiile sifilozofiile care influenăeaza si caracterizeaza naăiuni si epociıntregi. Consideram complexele personale o compensare aunei atitudini care izvoraste dintr-o minte unilaterala si per-vertita28. La fel, miturile cu caracter religios pot fi interpre-tate ca un soi de terapeutica mentala dirijata ımpotriva sufe-rinăelor si angoaselor care afecteaza umanitatea: foamea,razboiul, bolile, moartea.

Mitul universal al eroului, de pilda , se refera ıntotdeaunala un om foarte puternic sau la un om-zeu care triumfa asu-pra raului ıncarnat de dragoni, de serpi, de monstri, de de-moni, eliberındu-si poporul de distrugere si de moarte.29

Nararea sau repetarea rituala a textelor sacre si a ceremonii-lor, cultul eroului cuprinzınd dansuri, imnuri, rugaciuni,sacrificii inspira asistenăei emoăii numinoase30 (asa cum arface-o o vraja magica) si exalta individul pına la un punct ıncare se identifica cu eroul.

Daca ıncercam sa privim cu ochii credinciosului poate careusim sa ınăelegem cum poate fi eliberat omul obisnuit deneputinăa si de mizeria sa, cum poate fi el dotat, macar tem-porar, cu un caracter aproape suprauman. Adeseori, o ase-menea viziune ıl va susăine multa vreme si ıi va impune un

28 Nu ın sens moral. (N. A.)29 Acest mit este inversul riturilor primitive de purificare prin sa-

crificiul uman. Mitul eroului reabiliteaza cumva imaginea acestuiasau, mai exact, ıl readuce la viaăa . Eroul nu mai este el ınsusi sacrifi-cat unei creaturi divine, ci sacrifica aceasta creatura .

30 Sa amintim ca numinosul (din latinescul numen: divinitate) de-semneaza ceea ce pare divin. (N. A.)

114

anumit stil de viaăa . Dar viziunea poate influenăa chiar si osocietate. Un exemplu remarcabil ın acest sens ne este dat demisterele din Eleusis care au fost suprimate ın cele din urmala ınceputul secolului al VII-lea d. C. Impreuna cu oracoluldin Delfi, aceste mistere exprima esenăa spiritului vechiiGrecii. La o scara mult mai mare era crestina ısi datoreazanumele si importanăa sa misterului antic al omului-zeu, careısi are radacina ın mitul arhetipal al lui Osiris-Horus, dinEgiptul antic.

In general se crede ca ın timpurile preistorice ideilemitologice fundamentale au fost ” inventate„ la un mo-ment dat de un venerabil si ingenios filozof sau profet sica un popor credul si lipsit de simă critic le-a ımbra ăisatcu credinăa pentru totdeauna. Se spune, de asemenea, capovestile relatate de un cler avid de putere nu sınt adeva -rate, ca ele nu sınt decıt simple scorneli. Dar cuvıntul ”ainventa„ provine tocmai din latinescul invenire, adica ”agasi„ , si de aici a gasi ”cercetınd„ . In cel de-al doilea sensse sugereaza chiar o anumita intuiăie a ceea ce vei gasi.

Permiteăi-mi sa revin la ideile ciudate conăinute ın vi-sele fetiăei. Mi se pare improbabil ca ea sa le fi cautat,deoarece ca a fost mirata atunci cınd le-a gasit. Acesteidei i s-au prezentat mai degraba ca niste povesti ciudatesi neasteptate, care i s-au pa rut atıt de remarcabile ıncıt sale faca cadou tata lui ei de Craciun. Totodata , facındu-lecadou, ea le-a ridicat pına la nivelul crestin, mereu viu,unde nasterea Domnului este ımpletita cu secretul po-mului vesnic verde, care poarta lumina ce tocmai s-a nas-cut (aluzie la al cincilea vis)31.

31 Metoda de interpretare a viselor folosita de Jung se inspira din exer-ciăiul silogismului. El compara tematic visele fetiăei cu miturile si legendele

115

Desi exista numeroase ma rturii istorice a relaăiei sim-bolice care exista ıntre Christos si arbore, pa rinăii fetiăeiar fi fost foarte ıncurcaăi daca ea le-ar fi cerut sa -i expliceexact motivul pentru care ei decoreaza un brad culumına ri aprinse pentru a sa rba tori NastereaMıntuitorului. ”Oh, dar asta-i un obicei crestinesc„ , ar firaspuns ei. Un raspuns serios ar fi necesitat o disertaăieprofunda asupra simbolismului antic al morăii zeului,lega tura sa cu cultul Marii Mame si cu simbolul sau, ar-borele, pentru a nu menăiona decıt un aspect al acesteiprobleme complicate32. antice, gaseste numitori comuni - ın speăa, ideile de distrugere si de restau-rare - si conchide ca aceste vise sınt identice funcăional si semantic cu mitu-rile respective, ca si unele si altele sınt opera inconstientului clarvazator. Defapt, aceasta metoda nu sta ın picioare. Numai si pentru faptul ca miturileantice, inclusiv cel crestin - asa cum le avem noi azi - sınt rezultatul unorelaborari ındelungate ın timp, ın care intervenăia constienta , ideologica , nueste absenta .

In al doilea rınd, nu putem aprecia valoarea mitico-iniăiatica a vi-selor fetiăei decıt ın masura ın care ignoram natura lor compensatoare- aluzie facınd la agresivitatea clivata - si ne deplasam asupra structuriiscenariului oniric care aminteste izbitor de elaborari asemana toare.

32 Impodobirea pomului de Craciun este, probabil, o restaurare sim-bolica a momentului nasterii lui Christos. Se ıntımpla ca si ın crizele demelancolie, cınd retra im ın amintire, cuprinsi de emoăii intense, detaliileunor evenimente tra ite cındva ın trecut, care au lasat urme adınci ın su-fletul nostru.

Pomul de Craciun si lumınarile reprezinta cosmosul, bolta ınstelata ;globul din vırf - steaua magilor care anunăa Nasterea Mıntuitorului siindica locul nativita ăii. Restaurarea acestui moment precis, cu mari rezo-nanăe ın sufletul credinciosului crestin, se face ın chip magic, prin ceea ces-a numit ”participare mistica„ (simularea simbolica a evenimentului).

Tot ceea ce adauga Jung la aceste fapte, inclusiv ceea ce lasa sa seınăeleaga , nu este decıt o amplificare de ordin speculativ, o elaborare detip teologal. Evenimentele si intenăiile lor ”crude„ sınt ignorate de dragul

116

Cu cıt plonjam mai adınc ın originile unei ” imagini co-lective„ (sau, ın limbaj ecleziastic, ale unei dogme), cu atıtdescoperim mai mult un amestec de scheme arhetipale care,ınaintea timpurilor moderne, n-au facut niciodata obiectulcugetarii33. Iata de ce noi stim paradoxal mai multe despresimbolismul miturilor decıt generaăiile care ne-au precedat.In realitate, oamenii de odinioara nu reflectau asupra sim-bolurilor. Ei tra iau si erau inconstient animaăi de semnifica-ăia lor34.

Voi da exemplul unei experienăe pe care am avut-o laprimitivii de la muntele Elgon, ın Africa. In fiecare dimi- unui simbolism care nu mai are rezonanăe ın realitatea tra ita .

33 ”Amestecul„ cu pricina este opera savanăilor care s-au preocupatmai mult de natura mistica si mai puăin sau deloc de aspectul psihologic,de fapt tra it, consemnat de mituri. Filozofia omului-zeu, si altele la fel, esteopera savanăilor care au scapat din vedere eficacitatea reala a mitului, ca-racterul sau de eveniment trait.

34 Aici se ıntımpla ca si ın viaăa de zi cu zi a oricaruia dintre noi. Cuta-re se simte cuprins de nostalgie si retra ieste cu emoăie momentele esenăi-ale ale vieăii sale. Isi aduce aminte, de pilda , cum a cunoscut-o pe soăiasa, cum s-a ındragostit de ea, cum s-au ca sa torit si multe alte deta-lii care s-au estompat ın timp.

La nivel colectiv, asemenea reamintiri, care evoca evenimentecosmice repetate ritual, capa ta noi si noi contururi si valenăeada ugate cu sau fa ra voie de naratori, filozofi sau teologi. Infinal, un savant modern va descoperi ın cutare poveste anticasensuri care sca pau/scapa naratorului.

In exemplul individului care ısi trece ın revista propria viaăa ,un urmas al lui Jung ne va vorbi despre arhetipurile inconstien-tului colectiv si va afirma ca noi, care am tra it de fapt experien-ăele reamintite, nu reflecta m asupra simbolismului lor; ca el, carereflecteaza asupra simbolurilor sacre care ar fi aceste evenimen-te, stie mai multe decıt noi! Interesul pentru evenimentul tra it sedeplaseaza astfel ın sfera speculaăiei intelectuale sterile, care numai are nici un ecou asupra vieăii imediate.

117

neaăa , ın zori, ei ısi pa raseau colibele, suflau sau scuipauın mıini si le ridicau spre primele raze de soare ca si cumi-ar fi oferit suflul sau saliva lor lui mungu35 - zeului careurca la orizont. Cınd i-am ıntrebat care era sensul acestuigest sau de ce ıl faceau, s-au ara tat total ıncurcaăi. Tot ceau gasit sa spuna a fost: ”L-am facut dintotdeauna. Asas-a facut mereu atunci cınd soarele rasare„ . Au izbucnitın rıs atunci cınd le-am sugerat ca o concluzie evidenta casoarele este mungu. In fapt, soarele nu este mungu decıtatunci cınd se afla deasupra orizontului. Mungu este, maiprecis, rasa ritul soarelui36.

35 Acest termen al limbajului swahili, pe care ıl utilizau pentru aexplica un act ritual, este derivat dintr-o radacina polineziana careechivaleaza cu mana sau mulungu. Aceste cuvinte si alăi termenianalogi desemneaza o ”putere„ de o extraordinara eficacitate, careimpregneaza totul si pe care o calificam drept divina . Cuvıntulmungu este echivalent pentru ei cu Dumnezeu sau Alah. (N. A.)

36 Daca ne imaginam o gradiniăa de copii ın care, ın fiecare dimi-neaăa , copii sınt obligaăi sa -si expuna mıinile la inspecăia sanitara ;daca acest obicei se perpetueaza la infinit fa ra ca cineva sa se maisinchiseasca de rostul lui, ba chiar si ın absenăa educatoarei care esteeventual ınlocuita de luna plina , putem avea o imagine asupra mo-dului cum se ıntımpla ın realitate ın cazurile studiate de Jung.

Desigur ca pentru ochii unui spectator nestiutor acest obicei nuare nici un sens. Daca totusi el vrea sa -i gaseasca unul, se va jucade-a detectivul si va reflecta cam asa: ”Mai mult ca sigur ca faptul dea-ăi expune mıinile la vedere este ın lega tura cu dorinăa de a-ăi dovedinevinova ăia, bunele intenăii - ara ăi astfel ca nu ai nimic de ascuns, canu ai pus mına pe nimic ce nu-ăi aparăine etc. Luna plina evoca si eacutare si cutare lucru„ Toate aceste deducăii didactice nu au ınsanimic ın comun, asa cum am ıncercat sa demonstrez, cu semnificaăiaobiceiului studiat.

Poate ca ar fi bine sa revenim cınd si cınd la Mircea Eliade careafirma cu justeăe ca nu putem cunoaste intenăiile care au condus lacreaăia produselor culturale arhaice pornind de la analiza vestigiilor.

118

Sensul a ceea ce faceau era evident pentru mine, darnu si pentru ei. Ei se mulăumeau sa faca fa ra sa gındeascala ce fac. De aceea erau incapabili sa se explice.

Am conchis ca ei ısi oferea sufletele lui mungu, cacisuflul (vieăii) si saliva semnifica ”substanăa sufletului„ . Asufla sau a scuipa pe ceva are un efect magic. Christos, depilda , si-a folosit saliva pentru a-l vindeca pe orb. Un altexemplu este cel al fiului care aspira ultima rasuflare atata lui sau muribund cu scopul de a-i lua sufletul. Estefoarte improbabil ca acesti africani, chiar ıntr-un trecutındepa rtat, sa fi stiut mai mult despre sensul ceremonieilor. De fapt, stramosii lor stiau probabil si mai puăin,pentru ca erau si mai inconstienăi de motivele lor si re-flectau si mai puăin asupra faptelor lor37.

Faust al lui Goethe spune foarte bine: ”Am Anfangwar die Tat„ (”La ınceput era fapta„ ). ”Faptele„ nu aufost niciodata inventate. Ele au fost facute. De altfel,gındirea este o descoperire relativ tırzie a omului38. Maiıntıi, el a fost ımpins sa acăioneze de factori inconstienăi.Mult mai tırziu a ınceput sa reflecteze asupra cauzelorcare ıl ımping. Fa ra ındoiala ca i-a trebuit mult timp ca sa

Izvoarele materiale, arheologice etc. sınt opace informaăional.

37 Jung insinueaza aici ca manifesta rile rituale, de genul celor ob-servate de el ın munăii Elgon, s-au impus constiinăei primitivului ınmod spontan, fa ra nici o explicaăie logica . Dar, dupa cum o dove-deste ceremonia ımpodobirii pomului de Craciun, aceasta logicaexista (chiar daca este ignorata de executant, de privitor). Ea derivadintr-o intenăie constienta grefata pe o trebuinăa pragmatica .

38 Mai precis gındirea speculativa , pentru ca studiile asupra pri-mitivilor au dovedit existenăa gındirii pragmatice ıntr-o manieraabsolut identica cu cea a omului modern. Primitivul este extrem deinventiv si deloc naiv atunci cınd vrea sa manınce.

119

ajunga la ideea absurda ca este ımpins de el ınsusi, pentruca mintea sa nu putea identifica nici o alta forăa motricadecıt a sa proprie.

Ideea ca o planta sau un animal s-ar inventa singurene-ar face sa rıdem. S i totusi mulăi oameni cred camintea s-a inventat singura , fiindu-si astfel propriulcreator. De fapt mintea a atins stadiul sau actual deminte constienta tot asa cum ghinda se transforma ınstejar, asa cum saurienii s-au transformat ın mamifere.Ea a evoluat de-a lungul timpului si continua s-o facasi azi, asa ıncıt noi sıntem stimulaăi atıt de forăe exte-rioare cıt si interioare39.

Aceste forăe interioare vin dintr-o sursa profundacare nu este alimentata de constient si scapa controlu-lui sau. In mitologia veche, aceste forăe erau numitemana, spirite, demoni sau zei. Ele sınt ınca si azi la felde active. Daca sınt conforme dorinăelor noastre, vor-bim de inspiraăie sau de impulsuri fericite si ne felici-tam pentru ca sıntem ” isteăi„ . Daca aceste forăe ne sıntdefavorabile, declaram ca nu am avut noroc, ca anu-mite persoane ne sınt ostile sau ca pricina nefericiriinoastre trebuie sa fie patologica . Singurul lucru pe carenu vrem sa -l admitem este ca depindem de ” forăe„ care

39 Evoluăia istorica a minăii, ca si a modelului ei - transformarea

saurienilor ın mamifere evoluate - este o concepăie care trebuie celpuăin amendata . Se pare ca anumite evenimente bruste exterioare,cataclisme naturale, schimba ri accidentale radicale ale ecosistemului,a ambianăei culturale (la om) etc. produc mutaăii imprevizibile atıt ınordinea animala , cıt si ın cea umana -mentala . Asa ıncıt se pune ıntre-barea care mai este rolul ” forăelor interioare„ , al arhetipurilor, ındezvoltarea si evoluăia minăii? Daca totusi arhetipurile au un rol,acesta nu trebuie absolutizat.

120

scapa voinăei noastre.Este totodata adeva rat ca , ın ultima vreme, omul ci-

vilizat a obăinut o anumita doza de voinăa , de care sepoate folosi dupa bunul plac. El a ınva ăat sa -si facatreaba eficace fa ra a recurge la incantaăii si la tam-tampentru a se pune ın stare de hipnoida . El se poate chiarlipsi de rugaciunea zilnica prin care implora ajutoruldivin. El poate realiza ceea ce a ales sa faca si-si poatetraduce ideile ın fapte oarecum fa ra piedica . In timp ceprimitivul pare sa fie jenat la fiecare pas de temeri, desuperstiăii si de alte obstacole invizibile40. ”A vreaınseamna a putea„ , rezuma superstiăia omului modern.

Dar omul contemporan ısi susăine credinăa cu preăulunei evidente lipse de introspecăie. El nu vede ca ın ciudaraăiunii si eficacita ăii sale, el este totusi posedat de ”pu-teri„ care scapa controlului sau. Zeii si demonii sa i nu audispa rut cu totul. Nu au facut decıt sa -si schimbe numele.S i ei ıl ăin ın sah prin neliniste, angoasa , complicaăii psi-hologice, o nevoie insaăiabila de pilule, de alcool, de tu-tun, de hrana si mai ales prin proliferarea impresionanta anevrozelor.41

40 Omul modern a realizat o societate civila care ıi garanteaza si

susăine activitatea individuala . El a ınlocuit ordinea juridica divina cucea omeneasca , instanăele ceresti cu cele pamıntesti. De aceea el sesinchiseste mai puăin de zei si de acăiunile lor. De aici si lipsa deactualitate a riturilor de a face propice prezente pretutindeni ın lumeaprimitiva si ın antichitate.

41 Nevrozele nu erau mai puăin absente ın lumea primitiva . Numaica purtau alte nume si erau puse pe seama unor forăe oculte exterioa-re.

121

ANEXA

Psihologia visuluiUtilizarea lui ca mijloc de cunoastere si agent terapeutic

de Roland Cahen

122

” Psihologia visului - utilizarea lui ca mijloc de cunoas te-re s i agent terapeuticŞ este un articol semnat de RolandCahen s i publicat ıntr-o monografie dedicata visului,ıntr-un context mult mai larg de abordare. Am publicatın Anexa acest articol din doua motive: 1. el ne ofera osinteza pe puncte a principalelor probleme care incumbainterpreta rii onirice; 2. ilustreaza comparativ modalita -şile de interpretare specifice lui C.G. Jung s i lui SigmundFreud. Astfel, putem observa cum cele doua metode, ınciuda divergenşelor lor mai mult teoretice, se ımpletesc,ın special ın privinşa rezultatului comun obşinut.

Dar cine este Roland Cahen? Cel mai important tra-duca tor al operei lui C. G. Jung ın limba franceza s i celmai autorizat. El ınsus i analist practician jungian,Roland Cahen abordeaza problema visului de pe o pozi-şie relativ imparşiala des i, ın cıteva rınduri, opşiunea sapartizana se face simşita . In mare ınsa , articolul sa u nucontravine intereselor teoretice ale celor doi corifei aipsihanalizei: Sigmund Freud s i C. G. Jung.

Acest articol are un caracter ilustrativ, demonstrativ,care vine sa fixeze teoriile visului expuse de Jung ın pa-ginile acestei ca rşi.

J. C.

123

I. Fenomenologia visuluis i tentativa de definire

Ce este visul?Nu am nevoie sa -l definesc. Toăi stim: visul este un

fenomen care releva din lumea faptelor. Este un dat alexperienăei. Visul releva dintr-un plan existenăial care s-aimpus mai mult sau mai puăin fieca ruia din noi si care neınscrie ın realitate, ıntr-o anumita realitate umana simentala la care trebuie sa participam, care merge de labeatitudine si de la sentimentul fericirii supreme1 la an-goasa cea mai profunda si la cosmar.

Pare paradoxal ca zicem ca visul ne ınscrie ınreal. Acest paradox este totusi pivotul orica rui in-teres care ne apropie de vis: visul este ın lumeainterioara echivalentul obiectului din lumea exte-rioara . In lumea exterioara percepem obiectul; ınlumea interioara percepem, la fel, visele. Acestea 1 "Atunci cànd Dumnezeu va pune capa t robiei Sionului, vom fi ca sicei care viseaza", Psalmi, 126. (N. A.)

124

din urma au chiar ın economia noastra mentala oimediatitate mai mare decıt percepăiile pentru ca numai au nevoie de intermedierea simăurilor. Intrucıtvisele se refera adeseori la obiectele exterioare, elele ınscriu si le fac sa tra iasca ın interior si, prinurmare, contribuie la edificarea realita ăii umane:cuplul uman, de pilda , s-ar mai constitui el oarefa ra partea sa de visare?

Cınd spun: "vis", fiecare din voi stie la fel debine despre ce e vorba ca si cum as spune: noaptesi zi. Visul este un dat iraăional, ca orice dat alpercepăiei externe sau interne. Este o suita de ima-gini, cel mai adesea descusute, care se deruleaza ınfiinăa mea mentala si i se impune. Am spus bine"ın fiinăa mea mentala ", ca ci visul este ca si o mar-fa care nu poate fi exportata . Adeseori dificil dememorat, el se lasa si mai greu de povestit. Poves-tit, el a devenit altceva decıt tra irea care a fost.Visul este un munte de iraăionalitate si de aparenteincoerenăe care, mai mult sau mai puăin, noapte denoapte, vine sa sfideze raăionalitatea noastra , vinesa zdruncine cadrele noastre cele mai sigure,plonjındu-ne de fiecare data - si chiar plonjındu-lpe cel mai echilibrat, pe cel mai solid dintre noi,pe cel mai raăional - ıntr-o lume de iraăional. S iacest fenomen este ın asa ma sura de derutant ıncıtprimul gest, la trezire, este sa -l numim absurd, bachiar delirant si sa -l alunga m: ” ceea ce este maiaproape este si mai obscur„ (L´vi-Strauss).

Aceasta este, cel puăin la o prima aproximare,atitudinea si reacăia ignoranăei si a ” defenselor„mele de individ ajuns la raăionalitate ın faăa acestei

125

lumi imaginare, proteiforme, din care s-a desprinscu chiu cu vai raăionalitatea si din care continua sase desprinda zi de zi, iar si iar.

Pentru noi, analistii, visul apare ıntr-o linistedubla : linistea nopăilor si linistea acestei situaăiiumane speciale, unica ın istoria oamenilor si a re-laăiilor lor, care este confruntarea analitica .Aceasta confruntare este de o originalitate majorasi creatoare graăie ” linistii analitice„ , liniste ac-centuata de prezenăa noastra indiferenta ın aparen-ăa , dar vigilenta .

In cadrul acestei ambian ăe silenăioase, securi-zante si catalizante, noi facem sa iasa la luminaimaginaşia persoanelor care ne ofera ıncrederealor, ca s i scamatorul care scoate iepurele din pa -la rie. Dar tot asa cum iepurele s-a aflat deja ınfundul dublu al pa la riei, ignorat de gura -casca , lafel erau deja prezente si tonele de psihism - carevor avea nevoie de trei ani pentru a se deversa si ase verbaliza - ın fundul dublu, insondabil si ignoratal personalita ăii constiente care s-a numit, ın lipsaunui termen mai potrivit, inconstient. Din acestfund dublu, insondabil si ignorat al personalita ăiiconstiente a visa torului se iveste, treptat, materia-lul sa u oniric.

Asadar, visul se iveste ın linistea nopăilor visa -torului si ın linistea analitica ce trimite eul visa to-rului la obscurita ăile aparent insondabile ale vieăiisale interioare, de unde vor apa rea treptat elemen-tele nedigerate ale refulatului, cele ale prospect i-vului si ale dorinăei na scınde.

Daca raăiunea si constientul, fa ra ındoiala pentru

126

a se afirma, au ıncercat ın decursul secolelor delumini sa minimalizeze visul, numerosi autori i-ausubliniat totusi importanăa:

- pentru Aristotel visul era activitatea mentala asufletului omului adormit;

- pentru Moreau de Tours tocmai activitateamentala a visului este responsabila de lumea nebu-niei, atunci cınd este exagerata ;

- pentru Freud visul este o confiden ăa , dar o con-fidenăa voalata fa cuta ın termeni improprii;

- pentru Jung visul este o exteriorizare specificaa inconstientului care apare ın constient.

Este bine stabilit azi (si aceasta este si poziăianoastra personala ) ca visul este expresia acesteiactivita ăi mentale care se manifesta ın noi, caregındeste, simte, ıncearca , speculeaza ın marja acti-vita ăii noastre diurne, si la toate nivelurile - de laplanul cel mai biologic, la cel mai spiritual al fi-inăei - fa ra ca noi sa o stim. Angajınd un curentpsihic interior si necesita ăile unui program vitalınscris ın profunzimea fiinăei, visul exprima aspi-raăiile profunde ale individului si, ın acest context,va fi pentru noi o sursa inestimabila de informaăiivariate.

Astfel ne apare fenomenologia de baza a visului.

II. Poziîia lui Freud s i cea a lui Jung

Sa ne oprim o clipa asupra demersului nostru.Oare ce ınseamna a vrea sa interpretezi visele? Maiıntıi ınseamna sa le ınăelegi. Dar ar mai trebui sane ıntreba m si ce este ınăelegerea?

127

Kant - la care este ıntotdeauna util sa revenimatunci cınd avem interogaăii axiomatice - a definitcomprehensiunea ca o cunoastere adecvata intenăi-ilor noastre. Expresia ” intenăiile noastre„ face saintre ın fenomenul ınăelegerii subiectivitatea siparticularita ăile psihologice si mentale ale celuicare ıncearca sa ınăeleaga .

Prin urmare, fenomenul interpreta rii visului nupoate fi decıt inter-relaăional si subiectiv la pa trat;ca de pilda ıntre doi indivizi: medic - pacient sauıntre raăiunea cerceta torului si natura care trebuiedescifrata .

Daca ” intenăiile noastre„ variaza , adica dacapresupunerile, referinăele si astepta rile cerceta to-rilor difera , ” ınăelegerile„ lor difera si ele.

De aici, parşial, certurile dintre s coli, care aumarcat domeniul nostru s i dincolo de care ıncer-ca m sa ne situ a m.

” Nimic nu e mai gresit decıt sa pretinzi sa ex-plici visele cu ajutorul categoriilor si psihologieiımprumutate de la constient. Visul ınfa ăiseaza oanumita funcăionare care este independenta de sco-purile constiente ale eului, de voin ăa sa, de dorin-ăele si de intenăiile sale. Adeseori el se opuneacestora. Aceasta funcăionare se prezinta - si toc-mai ın aceasta consta titlul sa u de nobleăe - ca o» derulareâ lipsita ın aparenăa de intenăionalitate, catot ce se deruleaza ın natura „ ; aici l-am citat peJung2. ” Prin urmare, ın psihologie visului prejudeca - 2 C.G. Jung: ”L’homme la d´couverte de son àme„ . Pr faces ettraduction du Dr. Roland Cahen, 6e ´dition, E dititons du Mont-

128

ăile teoretic se confrunta cu cele mai violente dez-minăiri si se afla cel mai puăin ın largul lor„ 3.

In timp ce Freud - apropo de Freud voi fi maiscurt, prea scurt si schematic, si ımi cer scuze de lacolegii nostri freudieni - are tendinăa sa vada ın viso manifestare oarecum perturbata a vieăii mentalesau o forma de activitate psihica care, daca se vaagrava, se va ındrepta spre patologic - simptomeisterice, idei obsesive si delirante, care au, deci,prea puăin sens ın sine si care exprima , ın cel maibun caz, o dorinăa mai mult sau mai puăin infantila .Jung s-a eliberat complet de aceste prejudeca ăi re-ziduale vizavi de vis. El vede ın vis o expresiespontana , normala , creatoare, a inconstientului, subforma imaginara si simbolica .

Freud a ıncercat, mai degraba , sa detecteze ınvise, oarecum independent de ele - reducındu-le larangul de simple mijloace de cercetare -, perturba-ăiile complexuale si patologice pe care le-ar puteaconăine. Jung, dimpotriva , s-a interesat de sensullor.

In privinăa psihologiei visului, de asemenea, casi apropo de multe alte lucruri, Jung a criticat sicontinuat lucra rile marelui sa u predecesor.

S i, pentru a afisa poziăia mea, voi spune ca ope-ra lui Jung este, ın ochii mei, o tentativa reusita de Blanc, Genëve et Hachette, Paris, 1962, et 8e ´dition, PetiteBibliothëque Payot, 1966. (N. A.)3 C.G. Jung: ”Ma vie„ . Traduction du Dr. Roland Cahen et d…YvesLe Lay, Gallimard, Paris, 1967; si ”La gu rison psychologique„ .Pr face et adaption du Dr. Roland Cahen, Librairie de l…Universit ,Geneve et Buchet-Chastel, Paris, 1953. (N. A.)

129

a merge dincolo de opera lui Freud, nu de a oscurt-circuita, nu de a i se opune, ci de a mergedincolo.

Daca Jung considera ca fundamental valabileunele din datele psihologiei onirice freudiene (pre-supun ca sınt cunoscute fenomenele de condensare,de aglutinare) el condamn a ın schimb ıngustimeasi unilateralitatea acestei psihologii; ın special,intenăia de a reduce toate visele la un monism oa-recare - fie el sexual, la Freud, sau voluntarist, laAlfred Adler; monismul explicaăiei prin dorinăa , depilda , ıi pare lui Jung absolut inacceptabil, indife-rent de importanăa sferei sexuale pentru fiinăa .

La urma urmei, pentru Jung lumea viselor este lafel de bogata , la fel de diversa si la fel de polimor-fa ca si lumea constientului. Ca ci ea poate includetoate structurile care privesc eul si constientul - nunumai cele afective (pla cere, nepla cere), ci si celeideative, perceptive, senzoriale; visul prezinta chi-ar o diversitate, o boga ăie care le pot depa si pe celeale constientului; pentru ca visul poate face apel,printre altele, la toate materialele psihice sublimi-nale, amintiri, percepăii si apercepăii, criptomnezii,refula ri, la toate elabora rile endogene, la toateconăinuturile psihice ın devenire, care nu au atinsınca pragul constiinăei.

In aceasta lume onirica si vasta visul poseda , ınochii lui Jung, o valoare care nu ar trebui subesti-mata : el este pentru Jung - ca si pentru noi - auto-reprezentarea si auto-descrierea spontana a uneisituaăii constelate momentan si prezente ın incon-stient. Visul ofera un soi de bilanş interior, cel al

130

situaşiei intrapsihice prezente.Daca noi le cerem pacienăilor nostri sa -si noteze

visele este mai ales pentru ca visele pacienăilor -pe care nu-i cunoastem decıt superficial - ne con-duc ın gra dina necunoscuta , ın gra dina secreta ıncare se ăes dinamismele care au importanăa pentruterapia acestor bolnavi.

Experienăa a ara tat ca visele pot fi reacăionale lao situaăie ın care tra irea si constientul sınt ele-mentul determinant sau pot fi alca tuite din mani-festa ri complet spontane si endogene ale inconsti-entului, fa ra nici o stimulare din realitatea consti-enta . Intre aceste doua posibilita ăi extreme sınt po-sibile o mulăime de nuanăe si combinaăii.

Visul ne apare ca un punct geometric, un loc deintersectare ıntre o tra ire depozitata ıntr-un soi demagazie de accesorii - ma refer la memoria vitala -si un conăinut care nu se poate exprima.

Cınd inconstientul vrea sa exprime ceva anume,el merge cu o siguranăa - e cazul sa -i spunem som-nambulica - si cauta imaginea cea mai potrivita sicea mai expresiva pentru ceea ce vrea sa zica .Aceasta imagine este adeseori frapanta , pertinenta ,ba chiar impertinenta ; ea exprima cu o precizieadeseori extraordinara ceea ce ar necesita ınschimb multe fraze sau chiar perifraze.

Astfel, Jung nu poate accepta ca generala noăiu-nea de faăada a visului. Departe de a fi cutare saucutare lucru, visul este adeseori tocmai ce este,adica o expresie valabila a vieăii interioare mo-mentan constelate, care cere sa fie luata ın sensulei cvasiliteral: fa ra nici o concesie pentru vreo teo-

131

rie, oricare ar fi ea. Faăada visului este proiecăiapropriei noastre ignoranăe.

III. Atitudinea analistului la ınceput

Care trebuie sa fie atitudinea analistului ınpractica ?

In faăa acestui fenomen extraordinar de schim-ba tor, analistul trebuie sa uite tot ceea ce stie,limitındu-se oarecum la cultura sa generala , lacıteva ipoteze de lucru, ca de pilda ipoteza caexista un inconstient, ca ın acest inconstient se ăessi se formeaza lucruri importante pentru viaăa,echilibrul, pentru sa na tatea visa torului. S i chiar siaceste ipoteze de lucru trebuie folosite ın fiecarecaz aparte cu tact, nuanşat s i cu ma sura .

IV. Necesitatea cunoas teriibiografiei visatorului

Inainte de a ıncerca o interpretare onirica , oprima condiăie indispensabila este cunoasterea bio-grafiei visa torului, cunoastere suficient de profun-da , de clara si minuăioasa pe cıt posibil (romanulfamilial, anamneza medicala , genul de educaăie,bagajul de studii, formaăie stiinăifica si religioasa ,profesia exersata , iubiri, ca sa torie, ambianăa tre-cuta si actuala ın care a tra it si ın care tra ieste,drame exterioare, colective, intime, generale, pecare a fost obligat sa le tra iasca ; daca a fost de-portat, de pilda , este altceva decıt daca n-ar fi fost

132

etc.).Inainte de a ne lansa ın munca de interpretare

onirica trebuie sa cunoastem fisa medicala a visa -torului care ne ofera datele privind relaăia cu cor-pul sa u, schema sa corporala - statica si dinamica -relaăia sa cu boala, ba chiar si cu moartea. Trebuiesa cunoastem planul sa u social, care ne ofera ra-portul sa u cu societatea; nu este totuna daca estebogat sau sa rac; planul sa u sexual, care ne oferaraporturile sale cu lumea tentaăiilor, cu viaăa do-rinăelor si cu obsesiile; planul sentimental, care neofera raportul cu ” tu„ ; planul vieăii spirituale, carene ofera raportul cu sacralul si cu divinul; planulsa u formativ, care ne ofera raportul cu concretul;planul profesional, care ne ofera la muriri privindactivita ăile sale.

V. Asociaîiile s i incons tientul personal

Dupa ce am obăinut informaăiile biografice ana-liza este mult mai usoara .

Dar, oare, cum va proceda practicianul care astiut sa se descotoroseasca de toate ipostazele salede lucru, de toate impedimentele sale teoretice?

Fiind o exteriorizare a psihicului profund, carese exprima numai cu vocabularul de care dispune,adica cu materialele imaginare, mai mult sau maipuăin arhaice, primitive, personale sau colective,visul constituie la prima vedere, ın general, un me-saj ermetic si incomprehensibil atıt pentru visa tor,cıt si pentru analist. Intr-adeva r, analistul se aflade fiecare data , ca si Champollion, ın faăa primelor

133

hieroglife.Ei bine, la Jung, ca si la Freud, asocia ăiile sınt

chemate ın ajutor ca sa furnizeze grila care vapermite descifrarea mesajului aparent incompre-hensibil. Asociaăiile furnizeaza alfabetul personalsi ocazional, vocabularul, lexicul, limbajului oni-ric. Astfel, daca noi am visat acum 8 zile despreMarcel si mai visa m despre el peste 14 zile, Marcelnu va mai avea aceeasi valoare asociativa ın primulsi ın al doilea caz.

Prin urmare, asociaăiile sınt cele care ne permitsa ” decripta m„ acest mesaj formulat ıntr-un limbajpersonal si totodata variabil. Vedeăi, aceste con-stata ri moderne au dat lovitura de graăie ” cheilorde vise„ stıngace si banale.

Dar si aici Jung, desi a acceptat asocia ăiile si le-a dat toata importanăa pe care o merita , ne-a ınva ăatsa mınuim procedeul asociativ cu nuanăe esenăiale:el ne-a ınva ăat sa nu ne pierdem ın lanăurile asoci-ative rectilinii care ating, oricare ar fi punctul deplecare, complexele momentan active si constelateale visa torului, complexe a ca ror prezenăa nu maieste de demonstrat, a ca ror ma rturie nu mai este deadus: existenăa complexelor este empiric si stiinăi-fic stabilita .

Daca ne pierdem ın seriile asociative rectilinii, neımpiedicam fa ra doar si poate de niste complexe careexista ın fiecare din noi. Trebuie sa o spunem mereu,complexele sınt un element normal, necesar, al unuipsihic normal. ” Psihicul„ profund este bazat pecomplexe personale sau mostenite, fundamentalprezente ın fiinăa umana ; aceste complexe sınt la

134

fel de indispensabile unei fiinăe normale ca si oanatomie si o fiziologie corporale normale. Estedesigur nedrept ca aceste complexe au o reputa ăieatıt de proasta ın ochii publicului larg.

Din punctul de vedere al igienei mentale, trebuiesa reabilita m complexele, deoarece ele sınt la felde formative si indispensabile pentru psihic ca siastrele pe cerul ınstelat: un individ care ar fi lipsitde complexe ar fi un soi de debil mintal sau afec-tiv. Dar, ca toate lucrurile din natura , complexelepot fi calitativ si cantitativ ra u venite. Numaiatunci le remarca m, la fel ca o indigestie stomacalasi de aceea au o reputaăie atıt de proasta .

Impiedicındu-ne de complexe am putea sca pasensul unui vis. Astfel, daca unul din noi va visa ınaceasta noapte o masa de conferinăa , va trebui sa -icerem asociaăiile privitoare la cuvıntul masa si celeprivitoare la cuvıntul conferin ăa ; ca ci aceasta masanu este orice masa ; ea este o masa precisa si, dacavisul ısi da silinăa sa o precizeze, trebuie sa ăinemcont de acest fapt. Trebuie sa ınregistra m ın chipconcentric detaliile specifice visului daca vrem saizbutim sa -i capta m sensul si nu sa ne pierdemıntr-o ınsiruire infinita de idei.

Aceasta metoda a asociaăiilor are o importanăacapitala pentru tot ceea ce este ” tematism perso-nal„ la visa tor, dar exista si cazuri ın care visa torulnu are nici un fel de evoca ri asociative. Acesta afost unul din punctele de plecare ın divergenăele degındire dintre Jung si Freud.

In loc de a se limita dogmatic, ca acesta din ur-ma , la noăiuni ca cele de rezistenăa si cenzura (noăi-

135

uni care, natural, ın multe cazuri ısi pa streaza valoa-rea lor fundamentala ), Jung a interpretat aceasta ” ste-rilitate ideativa si asociativa „ a analizei ca o ma rturiea faptului ca ar putea exista aici, probabil, un elementcare nu a fost niciodata ın relaăie cu eul si cu consti-entul visa torului. Poate fi vorba de un factor careemana , ın chip endogen, din stra fundurile fundamen-tale ale psihicului, fie ca e vorba de un element alsintezelor personale fie, dimpotriva , de un elementcare, desi prezent la visa tor, nu este achiziăia vieăiisale individuale - un element, asadar, inconstient,preexistent planurilor personale, un element al incon-stientului colectiv.

Aceasta sa ra cie asociativa a pacienăilor a fostuna din temele disputelor dintre Freud si Jung siunul din punctele de plecare care l-au dus pe Jungla celebra noăiune de incons tient colectiv.

VI. Metoda amplificariis i incons tientul colectiv

Ce-i de fa cut atunci cınd nu exista asociaşii?Ajungem la celebra metoda a amplifica rii. Cınd

asociaăiile au fost evocate, cınd toate resurseleasociative au fost solicitate cu ınca pa ăınare si epui-zare fa ra succes, Jung considera ca analistul esteautorizat sa faca un efort asociativ personal pentrua-i oferi pacientului ” elemente de depanare„ , extra-se din paralele istorice, etnografice etc. In acestcontext stiinăele, aporturile disciplinelor ınvecinatene sınt extrem de utile. In acest sens le sıntem re-cunosca tori colegilor nostri din disciplinele ınveci-

136

nate pentru contribuăiile lor importante.Paralele istorice, sociologice, mitologice, etno-

logice, extrase din folclor ca si din istoria religii-lor, ne permit sa punem ın lega tura conăinutul vi-sului lipsit de asociaăii cu patrimoniul psihic siuman general.

Sınt perfect constient de faptul ca aceasta in-tervenăie a analistului se situeaza ın cadrul general alcontratransferului. Cititorul este ın general la curentcu ceea ce spun aici, asa ca nu voi insista: cınd sıntprezent ın cımpul vital al pacientului meu, exista dejatransfer si contratransfer; dincolo de contra-transferulspontan, pe care ıl asigur prin prezenăa mea, dincolode elementele de contratransfer afectiv, de simpatie,de devotament, Jung considera ca analistul are drep-tul, ba chiar datoria sa aduca o contribuăie decontratransfer intelectual, punınd la dispoziăia paci-entului sa u stiinăa de care dispune.

Astfel, noăiunea de amplificare intra ın cadrul ge-neral al ıntılnirii inter-umane care inseparabila denoăiunile de transfer si contra-transfer.

Metoda amplifica rii cere sa fie mınuita cu cea maimare rezerva si cu cea mai extrema prudenăa ,altminteri deschidem poarta abuzurilor si proze-litismelor de tot felul.

Aceasta metoda , mınuita cu competenăa , ne ajutaın practica sa iesim cu bine din impasuri. Ea ıi per-mite subiectului sa se confrunte cu problemele gene-rale ale omenirii care depa sesc cu mult anverguraeului sa u constient si a individualita ăii sale, problemepe care adeseori el nici ma car nu le ba nuieste pre-zente ın sine, dar care ıncolăesc de ani sau poate chiar

137

de decenii.Ajunsi aici, sıntem mult mai bine echipaăi pentru a

aborda interpretarea unui vis: ne-am dezba rat deja decunoasterea noastra teoretica ; dispunem de biografiavisa torului; asociaăiile sale ne-au oferit ıntregul sa ucontext asociativ. Metoda amplifica rii se stra duiestesa faca la fel ın privinăa datelor relevınd din stratulinconstientului colectiv.

Metoda amplifica rii, care constituie una din origi-nalita ăile esenăiale ale lui Jung si ale scolii sale, esteconcomitent o metoda de depanare accidentala siocazionala si o metoda sui generis, care a devenitnecesara prin existenăa problemelor legate de incon-stientul colectiv.

Metoda ne conduce, deopotriva , spre aprecieriteoretice si spre teoria cunoasterii. Dar ea nu tre-buie folosita superficial, fa ra sa fi extras materialulasociativ, fa ra ca pacientul sa fi depa sit nu stiu cetabu, nu stiu ce conăinut inflamant care nu poate fiverbalizat. Daca analistul se lanseaza ın paraleleistorice neavenite, el induce sau risca sa inducapacientului sa u un soi de sechestru mental.

In ciuda si tocmai datorita discursurilor saleıncınta toare, analizatul nu va fi capabil sa se elibe-reze de conăinutul mental personal pe care nu l-aputut verbaliza. Daca analistul se lanseaza cu usu-rinăa ın consideraăii etnografice, religioase, filozo-fice generale, ın simbolism, el risca sa treaca pelınga o tra ire interioara . Este neındoielnic ca unuldin lucrurile care risca cel mai mult sa discreditezescoala lui Jung este apelul usuratic la aceasta me-toda a amplifica rii.

138

VII. Colectarea asociaîiilor

Munca de interpretare onirica comporta trei faze.1. visul este visat si memorat ıntr-o oarecare ma su-

ra ;3. analistul si visa torul vor ıncerca aventura in-

terpreta rii.Dar pentru a trece de la punctul 1 la 3 trebuie sa

trecem prin:2. treapta intermediara , indispensabila , care este

colectarea asocia ăiilor.Din cele trei faze cea mai delicata este, aăi ghi-

cit, a doua. Prima este foarte simpla : visul este unautomatism mintal, el este visat sau nu. Visul estemai mult sau mai puăin clar, mai mult sau mai pu-ăin net, mai mult sau mai puăin vag; el este memo-rat cu detalii sau vag - totusi el exista . Modifica rilevisului, care se produc ın momentul trecerii dinstarea de somn la starea de veghe, trebuie incluseın travaliul imaginar al visului.

La a treia faza , analistul l-ar putea ajuta ıntr-ooarecare ma sura pe pacient: ambii pot cooperapentru a ajunge la o interpretare care sa -i mulău-measca deopotriva . La colectarea asocia ăiilor, ınschimb, analistul nu mai poate fi de nici un ajutor:ambii depind de bunul plac al psihicului asociativsi subiacent eului pacientului, de capacitatea dereceptare a constientului sa u, care trebuie sa stiesau sa ınveăe ın cursul analizei cum s a adune aso-ciaăiile cu o receptivitate aproape matern a .

Aceste asociaăii sınt adeseori abia schi ăate sigreu de surprins. Dar ele sınt capitale ıntrucıt ın

139

lipsa lor sensul visului ra mıne de cele mai multeori litera moarta , cel puăin pentru tot ceea ce relevadin sfera constientului si inconstientului sa u perso-nal.4

VIII. Visul este ca o piesa de teatruın patru acte

Pentru a usura analiza, Jung ne sfa tuieste saconsidera m visul ca si cum ar fi o scurta piesa deteatru ın patru acte:

1. expoziăia si personajele sale, locul geografic,epoca, decorurile;

2. acăiunea care se anunăa si se ınnoada ;3. peripeăia sau drama;4. aceasta drama evolueaza spre punctul termi-

nus, spre soluăionare, deznoda mınt, detenta , indi-caăie sau concluzie.

Aceasta schema de repartiăie ın patru acte este ıngeneral foarte la muritoare si valabila .

In privinăa viselor care ıl trezesc din somn pe vi-sa tor, Jung este de pa rere ca ele conăin un mesaj psi-hologic de o asemenea importanăa si urgenăa ıncıt afost necesar sa stra punga toate mecanismele protec-toare ale somnului pentru a accede la mintea consti-enta ın speranăa ca nu va fi neglijat.

4 Roland Cahen: ”Vocation et affectivit´ „ , Cahiers Laennec, 1950,nr. 3. (N. A.)

140

IX. Noîiunea de compensare

Una din perspectivele cele mai utile ın practicaeste noăiunea de compensare. Nu vreau sa ma pierdın planurile biologice dar, asa cum se stie, tot bio-logicul este format din sisteme cu autoreglare; psi-hologicul, care ăine de biologic la o scara pe carenu vrem sa o discuta m aici, nu scapa acestei nor-me. Echilibrul psihologic al fiinăei se realizeaza ,dupa Jung, ıntre planurile sale constiente si celeinconstiente, ın dimensiunea verticalita ăii sale, cala o corabie cu pınze, ıntre pınze si chila .

Daca avem nevoie de o cunoastere biograficaatıt de minuăioasa ca aceea pe care am descris-omai sus, este pentru ca graăie acestei cunoasteribiografice putem ca uta relaşia de complementari-tate dintre situaşia cons tienta , tra ita obiectiv deca tre visa tor, s i imaginile visului sa u. Exista orelaăie de complementaritate, o rela ăie de compen-sare realmente dinamica , ıntre constient si incon-stient, exprimata ın actualitatea misca rii ei de ca trevis.

Mulăumita aportului materialelor inconstienterevelate ın vis se pot crea extensii, compensa ăii alesubiectivismelor constiente. Unilateralita ăile, do-rinăele, angoasele, defectele, aspiraăiile constien-tului vor ga si ın imaginile onirice care au fost ın-ăelese cum se cuvine o compensare salvatoare si,prin urmare, corecăii esenăiale.

Aceasta noăiune de compensare, asupra ca reia nuvreau sa insist, este de o mare utilitate practica ; eaeste, ıntr-adeva r - ımpreuna cu ipoteza inconstientu-

141

lui - unul dintre criteriile pe care le pa stra m ın minte,ın travaliul practic.

Una din ipotezele care trebuie pa strate ın minteeste aceea de a te ıntreba, atunci cınd te confrunăicu un vis obscur, oare ce vrea el s a compenseze?

Noăiunea de compensare este foarte usor demınuit cıta vreme avem de-a face cu problemelepersonale ale subiectului. In caz de conflict, ın cazde afectivitate alertat a - ca ci tocmai ın caz deafectivitate alertata sıntem noi consultaşi - putemvedea adeseori cu multa precizie ce element alconstientului este compensat de cutare vis.

Noăiunea de compensare este ca si ” bara„ ba-lanăei - ea leaga constientul si inconstientul. In faăaunei afectivita ăi alterate, aceasta noăiune de legareprin compensaăie este foarte usor de utilizat.

Dar gındiăi-va la cele zece miliarde de celule ce-rebrale descrise de profesorul Bremer! Acest num a rdepa seste de patru ori populaăia globului ıncıt fie-care individ responsabil este ca un sef al unui gu-vern mondial, ıntr-o lume de patru ori mai nume-roasa ! Rezultanta murmurului acestor celule - dacaputem compara fiecare celula cerebrala cu un lo-cuitor al pa mıntului - este ceea ce numesc eu con-stiinăa mea, ” inconstientul„ meu fiind o rezultantaneactualizata , care trece de obicei neba gata ın sea-ma . Veăi fi de acord ca compensaăiile care se audın aceasta simfonie pe nenuma rate voci ıntre con-stient si inconstient pot fi infinite ca num a r.

Complexitatea fa ra limite a compensaăiilor uma-ne posibile, dincolo de schemele interpretative,dincolo de monisme, este asa de mare ıncıt ideea

142

compensa rii devine dificil de utilizat din momentulın care nu mai avem de-a face cu probleme practi-ce, imediate, cu probleme personale. Poate fi vor-ba, de pilda , de situaăii sociale, de situaăii culturalesau de probleme spirituale.

Compensa ăiile spontane care se ivesc de la sineaduc mari servicii oamenilor. Din nefericire, fa-cultatea reparatorie a compensa ăiei nu este nelimi-tata . Din momentul ın care lucrurile s-au agravat ınmare ma sura , este posibil ca tentativa de compen-sare sa fie la fel de dezechilibrata si dedezechilibranta ca si tendinăa iniăiala care trebuiaredresata .

Noăiunea de compensaăie este limitata din cauzaautonomiei inconstientului, pentru a nu mai po-meni despre limitarea ei de ca tre infinitatea com-pensaăiilor posibile. Procesele autonome ale incon-stientului pot aduce la suprafaăa lucruri a ca rorsemnificaăie ăine de alte planuri, de alte dimensiuniale reflecăiei.

Nu este mai puăin adeva rat ca arta terapeutica aanalizei consta ın mare ma sura ın a la sa sa aparacompensaăiile salvatoare, ın facilitarea constienti-za rii lor, ın accelerarea integra rii lor. Compensaăi-ile vor contracara defectele si infirmita ăile uneipersoane.

X. Perspectivele de interpretare

O alta ipoteza de lucru pe care trebuie s-o pa s-tra m ın minte este noăiunea de perspectiva de in-terpretare.

143

Freud, dupa cum stiăi, se foloseste de vise pentrua cerceta instinctele si pulsiunile, aceste determi-nante esenăiale ale comportamentului uman. Tipulsa u de interpretare este reductiv si cauzal. Jung arecunoscut ceea ce este valabil ın aceasta perspec-tiva , dar a atras atenăia si asupra limita rilor ei,asupra insuficienăelor si chiar pericolelor ei dacaeste folosita cu sectarism si exclusivism.

La interpretarea reductiva sau cauzala el a ara tatnecesitatea de a ada uga - nu este vorba de exclude-re - o perspectiva prospectiva , sintetica si finala .Prospectiva si vizionara nu ın sensul unei profeăii,ci ın sensul unei ipoteze de lucru derivate din ca u-tarea ” pantei energetice„ , afective si libidinale,care se poate manifesta ın vis.

Interpretare sintetica , ca ci viaăa mentala procedea-za nu numai prin analiza , ci si printr-o suita necesarasi ineluctabila de sinteze mentale, mai mult sau maipuăin parcelate, mai mult sau mai puăin succesive,mai mult sau mai puăin generale. Din acest punct devedere, trebuie sa spunem chiar ca termenul psihana-liza este unul eronat. Daca psihanaliza nu ar facedecıt sa analizeze si nu ar sintetiza, ea ar fi o activi-tate destinata esecului si care ar provoca mult ra u.Orice analiza si orice efort analitic sınt urmate impli-cit si automat de o noua sinteza , fie ca vrem sau nu.(Adeseori analistii nu doresc asa ceva; aceste sintezetreca toare, precipitate si premature, vor fi si ele di-zolvate si vor sta astfel la originea unor noi obstacolesi a unor noi rezistenăe, ın funcăie de inerăia lor pro-prie). Daca visele aduc cu contextul lor asociativelemente majore pentru analiza reductiva si cauzala

144

a unei situaăii prezente sau trecute, ele aduc ın acelasitimp, cu pertinenăa si subtilitate, la momentul dorit,ın chip cvasi-organic si cu o consecvenăa fa ra cusur,elementele necesare sintezei travaliului analitic simental care se desfa soara .

In fine, interpretarea finala . Perspectiva de in-terpretare nu trebuie sa se lipseasca de dimensiu-nea finalita ăii care releva si ea din stiinăa ca si di-mensiunea cauzalita ăii. Dimensiunea finalita şii nutrebuie sa fie stra ina vieşii biologice, psihologices i mentale.

Jung a ara tat, ca si mulăi alăii ınaintea sa, ca fi-nalitatea este o ma rime, o dimensiune inerentavieăii biologice, ca ea este de asemenea inerentaevoluăiei mentale, vieăii psihice, iar cauzele nu sıntadeseori decıt un mijloc ca tre scop.

In concluzie, daca Freud se ıntreaba care estecauza visului, de unde provine simptomul, Jung seıntreaba care ıi este scopul, ce semnifica , ba chiarce simbolizeaza si spre ce tinde visul.

Este cıt se poate de evident ca aceasta perspecti-va prospectiva , sintetica si finala , ada ugata la per-spectiva reductiva si cauzala , ne permite adeseorisa discernem tendinăele dinamice inerente autore-gla rii si auto-evolu ăiei psihice a unui subiect.

Psihoterapia ıncearca sa stimuleze prin prezenăanoastra catalitica aceste virtuăi vitale majore caresınt autoreglarea si auto-evolu ăia unei fiinăe,binecuvınta ri ale naturii care funcăioneaza dincolode toate stınga ciile noastre de analisti.

Acum putem preciza ca pentru Jung visele pot ficoncomitent:

145

1. o expresie a trecutului tra it, fie ca trecutul afost tra it ın realitate, fie ca a fost imaginat;

2. un bilană al situaăiei prezente si al compromi-surilor dintre tendinăele comportamentale si celeintrapsihice;

3. expresia unei determina ri subliminale a viito-rului ın gestaăie, a proiectului vital al unei fiinăe.

Sa repeta m pentru a evita orice neınăelegere capsihologia analitica ıncearca ın fiecare caz ın partesa concilieze metoda reductiv-cauzala si cea pros-pectiv-sintetica : aici este vorba de doua perspecti-ve ıngema nate care fac parte din acelasi ansambluunitar.

XI. Planul subiect, planul obiect

Avem aici unul dintre punctele ın care dezacor-dul dintre Freud si Jung ra zbate cu cea mai mareforăa si totodata ıntr-o maniera revelatoare. Adese-ori trebuie sa spunem: tra iasca divergenăele! Nueste vorba de faptul de a crea o unanimitate sus-pecta unde nimeni nu mai distinge ce-i aparăine.Problema este ca fiecare s a -si agite drapelul ın chiploial.

Cınd cineva ıl viseaza pe unul din apropiaăii sa isau pe o persoana cu care ıntreăine relaăii vitale,bunul simă comun ne invita sa rega sim ın persona-jul visului personajul ın carne si oase din viaăa cu-renta . Visul ar trata astfel relaăia vitala dintre vi-sa tor si persoana din anturajul sa u.

Din aceasta perspectiva , visul poate fi astfel re-flectarea unui dezechilibru relaăional, el poate ex-

146

prima o neliniste, o problema de adaptare recipro-ca , proiecte, pe scurt este vorba de o problemacomportamentala concreta sau de o tensiune inter-umana - este planul obiectului (ıl iau pe prietenulmeu, ca atare, ca fiinăa sau obiect existınd ın rea-litate).

Dar apropo de un personaj cu care visa torul nuıntreăine relaăii importante sau nici un fel de relaăiisau atunci cınd e vorba de un personaj istoric, bachiar de un personaj pur si simplu imaginat saufantastic, trebuie sa ma rturisim ca perspectivaspontana a bunului simă se arata absolut sterila .

Jung a ara tat ca atunci cınd visa torul ıl viseazape papa Pius al XII-lea, pe Napoleon sau pe GengisKhan, trebuie sa concepem figura din vis ca fiindexpresia unui aspect al visa torului, ıncarnarea uneifracăiuni sau a unei ” facăiuni„ din el ınsusi, traves-tita oportun si exprimata prin figura selecăionata .Astfel, daca ıl visez la noapte pe Gengis Khan,Gengis Khan va exprima partea din mine invada-toare, distruga toare, cuceritoare; este ca si cuminconstientul ar merge sa caute ın magazia de acce-sorii, cam ca la opera , personajul cel mai apropiatsi totodata cel mai pertinent pentru a exprima oanumita parte din mine.

Nici aici nu avem de-a face cu perspective carese exclud; interpretarea pe planul obiectului si in-terpretarea pe planul subiectului sınt adeseori difi-cil de separat. Iar ın practica , adeseori, numai printatona ri sau ın funcăie de asociaăiile visa toruluitrebuie sa alegem planul clivajului, planul in-terpreta rii corespunza toare situaăiei exterioare,

147

imaginii visate, situaăiei intrapsihice a visa torului.Avem cınd una din interpreta ri, cınd cealalta , pu-tem sa le avem chiar pe amındoua ın proporăii sinuanăe infinite.

Cele doua planuri de interpretare sınt productivedeopotriva . Interpretarea pe planul obiectului vaoferi indicaăii de comportament obiectiv; interpre-tarea pe planul subiectului va ajuta la elaborareaintrospectiva - ın sensul de reflectare, cugetare - siintrapsihica a problemelor ın curs.

Impletirea practica a acestor doua planuri de in-terpretare continua pına la realizarea lor; o reajus-tare a comportamentului poate aduce noi reflec ăii,noi elabora ri utile pentru maturizarea subiectuluisi, pe de alta parte, elaborarea intrapsihica a pro-blemelor pe planul subiectului ar putea contribuisubstanăial la determinarea si la deciderea uneischimba ri comportamentale.

Rega sim, apropo de aceste doua planuri de in-terpretare, marile probleme inerente coopera rii aceea ce s-ar putea numi doua realita ăi: realitateaexterioara - extraversiunea - si realitatea interioara- introversiune. Cele doua planuri de interpretareconstituie astfel prelungirile acestor realita ăi ındomeniul psihologiei onirice.

Psihologia onirica trebuie sa oglindeasca neapa -rat acest dat fundamental cum ca lumea exterioaranu este decıt una din cele doua surse de impresiicare ne asalteaza . Cealalta sursa este lumea in-terioara , care este concomitent suportul si alambi-cul elabora rilor noastre intime care vor ăısni larındul lor spre exterior. Dialectica dintre cele doua

148

lumi - exterioara si interioara - se rega seste pe pla-nul interpreta rii.

De regula , ın practica , la ınceputul unei analizedomina planul obiectului - mai ales la persoaneletinere - pentru a ceda treptat interpreta rii pe planulsubiectului si elabora rii intrapsihice a problemelor.Natural ca aceasta indicaăie cere sa fie ınăeleasa cumulta supleăe. Cu cıt analizatul este mai avansat ınvırsta , cu atıt mai mult ne astepta m ca ea sa nu maicorespunda .

Cu siguranăa ca aăi simăit deja ca exista o relaăieıntre interpretarea reductiva , cauzala , care se situ-eaza mai ales pe planul obiectului - deoarece secauta o cauza care sa se atribuie la modul concret- si interpretarea prospectiv-sintetica , finala , carese situeaza mai ales pe planul subiectului.

Nu vreau sa insist; totusi problema este de o im-portanăa capitala . Cred ca tocmai datorita planuluisubiectului si obiectului exista atıtea dispute teo-retice ıntre scoala freudiana si cea jungiana . Pentruca scoala freudiana ignora planul subiectului, ea nereproseaza noua , jungienilor, atitudinea noastranuanăata vizavi de fenomenul transferului. Intrucıtcolegii nostri freudieni ignora aceasta dimensiune aplanului subiectului, totul trebuie sa treaca , pentruei, pe planul obiectului. Ei ıi ıncarneaza bucurosisi pe Lucifer si pe Dumnezeu Tata l, deopotriva .Cınd am putea, graăie interpreta rii pe planulsubiectului, sa ajuta m pacientul sa ınăeleaga camulte lucruri privesc demonismul si idealismul sa uinterior. Nu ar mai fi nevoie, cum e cazul lafreudieni, sa ıncarna m toate tra irile lui prin

149

transferul ın personalitatea analistului.Cred ca ın ziua ın care colegii nostri freudieni

vor accepta aceasta noăiune a planului subiectului,majoritatea discuăiilor, de altminteri inutile, dintrescoli, cıt si divergenăele noastre teoretice vor ın-ceta5.

XII. Seriile de vise

Ceea ce da soliditate si validitate efortului deanaliza onirica ın psihoterapie nu este interpretareaunui fragment de vis, ci studiul si interpretareaunei serii de materiale onirice, care se ıntinde pe operioada mai mare sau mai mica de timp din viaăapacientului. Daca nu avem decıt un fragment devis, am face mai bine sa ne schimba m specialita-tea! Ca ci ar fi o activitate riscant a , amintind maidegraba de ghicit.

In cursul interpreta rii unui vis, erorile sınt ıntot-deauna posibile. Ceea ce-i va oferi siguranăa trava-liului de analiza onirica este studiul seriei de viseale aceluiasi pacient.

Studiind o serie de vise pe o perioada mai multsau mai puăin lunga vom ıntılni repetiăii tematicecare scot ın evidenăa sub o forma de fiecare datanuanăata si un pic diferita - revelınd ” panta evolu-tiva „ a pacientului - marile teme ale personalita ăiistudiate, ba chiar filozofia sa, miturile personale si

5 Urmeaza un scurt pasaj pe care nu l-am mai tradus ın care autorulse adreseaza direct adepăilor freudieni. Nu are nici o relevanăa ıncontextul problematicii onirice. (N. Tr.)

150

colective, ” mitologemele„ sale individuale.Daca comitem erori - si uneori ele exista -, vi-

sele ulterioare - graăie mecanismului de compensa-re despre care am vorbit mai sus, graăie mobiliza riiinterferenăelor subtile ıntre constient si inconstient- vor comenta cumva interpreta rile precedent for-mulate, confirmınd pertinenăele, infirmınd erorile,permiăındu-ne astfel sa rectifica m a posteriori oındoiala care a subzistat eronat sau o afirmaăieavansata cu prea multa fermitate.

Mulăumita studiului unei serii de vise, muncaanalitica poate fi comparata cu o sinusoida careoscileaza si se restrınge ın jurul axei sale ascen-dente.

In practica , este cıt se poate de evident ca acesteserii de vise sınt comparabile cu un film format dinnumeroase episoade de genul celor epocii mute din1925, ca de pilda ” Le maıtre de forges„ , unde ınfiecare sa pta mına ga sim un nou episod.

Nu va fi mica surpriza analistului atunci cınd vaconstata coeziunea interioara si coerenăa extraordina-ra a materialelor, acolo unde pına la Freud si Jung nuse credea ca s-ar putea afla altceva decıt incoerenăa ,dezordine, confuzie alogica , cınd de fapt seriile devise exprima un talaz vital constructiv si dinamic,daca stim sa -l urma rim si sa -l utiliza m.

In general, materialul oniric al unei persoane ana-lizate este atıt de abundent, ıncıt se ıntımpla sa nuputem examina complet toate visele din lipsa detimp. La fel, ın practica , o interpretare nu epuizeazaaproape niciodata sensul si semnificaăia unui vis, cise limiteaza la ceea ce pare util. Trebuie sa ne con-

151

sola m deoarece nu exista aici un inconvenient major.Experienăa a ara tat ca daca un lucru important a fostneglijat, el va reapare ın materialele ulterioare.

Un vis bine ınăeles, bine asimilat, ıl ajuta pe visa -tor sa faca asemenea progrese sau ıi deschide aseme-nea orizonturi ıncıt neglijarea unor vise, din lipsa detimp, nu este ceva ireparabil.

XIII. Atitudinea analistului

In faăa acestei lumi fascinante si cu multiple faăete,atitudinea oportuna a analistului angajat ın travaliuloniric este cea pe care a definit-o Freud ca fiind unade atenăie flotanta si distrata . Trebuie sa lasi lucrurilesa se deruleze de la sine, si cred ca analistul este ade-seori comparabil cu un bun mamos, un bun radiologsi ın special cu un bun catalizator al recoltei asociati-ve.

O interpretare de vise reus ita constituie un acord;acord ıntre analizat s i analist. Nu poate fi vorba de ocompetiăie intelectuala ; cei doi protagonisti trebuie sapoata sa adere cu toata inima la interpretarea ga sita sipropusa ın comun. Nici pentru unul si nici pentrucela lalt, o repet, nu poate fi vorba de o confruntareintelectuala . Mai ales pentru tratament ar fi eronat, bachiar periculos, ca analistul ” sa aiba dreptate ın de-trimentul pacientului„ . Marea schimbare, marea re-voluăie psihiatrica ıncepınd cu primele lucra ri ale luiFreud este ca din acest moment psihiatrul nu stie maimult decıt pacientul sa u. Psihiatrul, din acest mo-ment, ın loc de a fi un soi de pater familias si de au-tocrat, se afla la dispoziăia pacientului; el urmeaza

152

indicaăiile acestuia. Nici nu se pune problema caanalistul sa aiba dreptate ın detrimentul pacientuluisa u, ca ci acest lucru ar naste reticenăe si rezistenăebine fondate ıntr-un asemenea caz.

Aici se pune problema de a ajuta pacientul saatinga mai mult decıt o ınăelegere pur intelectuala .Daca analiza constituie pentru Jung ” arta linistii,populata si creatoare„ 6, este pentru ca aceasta li-niste, graăie unui moment acut al metabolismuluiideativ - daca ımi permiteăi aceasta imagine - tre-buie sa ajute pacientul sa simta ın fiinşa sa propriediscursul psihologic al ca rui teatru este el, saparticipe emoşional la acest discurs. In acest sens,visul este un fragment smuls curentului inconstientnecurmat, el este un exponent fragmentar al acestuicurent.

Prin urmare, trebuie sa -l aducem pe visa tor satra iasca emoăional afectivitatea si conflictele vise-lor sale.

XIV. Interes practic

Interesul practic al travaliului nostru oniric depına acum este ca visul aduce perspectiva incons ti-entului; interpretarea sa fie ca este verbalizata , fieimplicita , face manifesta perspectiva inconstientu-lui, situınd progresiv pacientul ın axa psihiculuisa u profund. Este ca si cum analistul - daca in-terpreteaza un vis, ceea ce, de altfel, nu face ın- 6 ”L…art du silence, peupl et cr´ateur„ , ın franceza , ın original. (N.Tr.)

153

totdeauna - s-ar insinua ın perspectiva inconstien-tului pacientului pentru a-l ajuta sa simta si sa des-copere sau pentru a indica cu voce tare constien-tului visa torului ceea ce inconstientul exprima ınimagini.

Este si motivul pentru care analizatul este ıncli-nat sa -i atribuie analistului s a u puteri ” supranatu-rale„ , trans-constiente, adica tocmai acelea din in-constientul sa u. De unde, parăial, si celebrul feno-men al transferului.

In cursul travaliului analitic, analistul trebuie saăina cont si de perspectiva constientului; numaiăinınd cont deopotriva si de perspectiva constien-tului vom putea avansa spre confruntare si, de aici,spre armonizarea acestor doua planuri majore aleunei personalita ăi care trebuie sa parvina la armo-nizare, la convieăuire ideo-emoăionala : constientulsi inconstientul.

Adeseori, pentru ca pacienăii nostri sınt deja per-soane cu constient fragil, trebuie, cu cea mai maregrija , sa menaja m valorile lor constiente, ca ci dacale-am ca lca ın picioare am distruge si constientul, asaıncıt nu ar mai exista nimeni care sa fie prezent pen-tru a integra materialele care vor apa rea.

Vor rezulta din aceasta procedura lua ri de cunos-tinăa progresive care se adauga succesiv; el vor fiurmate de acăiuni consecutive asupra inconstientului.Constientizarea ne apare asta zi - s i este unul din me-ritele istorice ale lui Freud de a fi scos ın reliefaceasta noşiune de ” luare de cunos tinşa Ş - drept de-tonatorul unei reacăii ın lană care debuteaza la nivelconstient, care se perpetueaza si se deruleaza ın pro-

154

funzimile fiinăei si care, din lană ın lană - verigi dincare noi nu cunoastem de altminteri decıt cıteva -merge ” sa se piarda ın intimitatea silenăioasa a ăesu-tului„ , pentru a folosi frumoasa expresie a profeso-rului Leriche. Atingem aici ındeaproape ınsa si medi-cina psihosomatica .

Astfel, analiza viselor, graăie interferenăelor dintreconstient si inconstient pe care le declanseaza ea ınambele sensuri, va prezida la mobilizarea energieipsihice, la eliberarea sa din simptome si, ın bunaparte, la transferul ei din inconstient ın constient.

De ındata ce pacientul ” ınăelege„ - ın sensul mailarg si nu numai intelectual al termenului -, ındata ceel simte, ” prinde„ semnificaăia, noua pentru el, aunui vis, se deschide o noua perspectiva asupraproblemei cutare sau chiar asupra vie ăii sale.Aceasta la rgire a cımpului constient constituiepentru orice viaăa mentala individuala un fapt ma-jor. Iar ın cazul nevrozaăilor pe care ıi trata m, careau din cauza nevrozei lor un cımp constient micso-rat si restrıns, aceasta la rgire este de doua ori im-portanta . Pentru ca se va atinge astfel, gra ăie vise-lor, o noua treapta de constiinăa si vor deveni posi-bile noi sinteze.

Este ceea ce Jung a numit calea integra rii perso-nalita ăii. In fond este vorba de a-i reda cuiva via ăa,o viaăa legitim definita ca o integrare integranta .Totul se constituie ın ceea ce Jung a numit caleaindividuaşiei.

De altminteri, dupa cum vedeăi, munca analiticase situeaza pe patru planuri:

1. un plan al confidenăei, ın care pacientul se con-

155

feseaza ;2. un plan al analizei transferului care s-a format

ın cursul confesiunii;3. un plan de educare si de auto-educare, pacientul

trebuind sa se situeze ın faăa a ceea ce el ınsusi a des-coperit;

4. un plan de metamorfoza si de transformare apersonalita ăii ın care converg si se consolideaza celetrei planuri ini ăiale de acăiune.

Aceste patru planuri se ımpletesc la nesfırsit, iareu le-am separat numai ın scop didactic.

Lucra rile experimentale cele mai recente ınneuro-fiziologia somnului si a visului confirma ,dincolo de orice astepta ri, importanăa vederilorasupra visului pe care tocmai le-am expus. Deacum stim ca noi visa m ın mai multe faze noaptede noapte si daca ımpiedica m un subiect de experi-enăa sa viseze el reprezinta nervozitate si, dupacirca zece zile, tulbura ri mentale. Visul are deci oimportanşa vitala . El este, pare-se, exponentul uneifuncăii recuperatoare si integratoare a ca rei impor-tanăa nu e cu nimic mai prejos decıt cea a circulaăi-ei sau a respiraăiei. In timpul somnului se produceun travaliu mintal si psihic infraconstient care arecele mai mari consecin ăe:

1. El face sa dispara din constient tra irea caretrebuie stearsa si memorata pentru ca la trezireconstientul sa fie din nou disponibil. (Surmenajulapare atunci cınd materialele se acumuleaza ın asama sura ıncıt nu mai pot fi elaborate ın timpul som-nului: ele sınt cumva dispuse ıntr-o magazie in-termediara , ıntre constient si memorie, asteptınd un

156

moment de acalmie pentru a fi reluate de travaliulintegrator si transferate ın memorie).

2. Munca integratoare inconstienta apare decica o ” menajera „ a constientului. Toate detaliileacestui efort, ın lipsa ca ruia constientul s-ar su-praınca rca ın loc sa se usureze dispar, sınt uitate.Daca , dimpotriva , aceste detalii ar fi memorate,constientul ar fi ınca rcat ın loc sa fie usurat.

Travaliul integrator se face deci ın manieracea mai discreta , cea mai puă in vizibila , cea maiutila si mai economica cu putin ă a , redınd dispo-nibilitatea aparatului mental pentru realul lumiisi tra irea de mıine.

3. Nu este re ă inut sub forma de vise decıt ceeace mai este ınca important pentru constient sauceea ce trebuie sa fie supus unui nou examen deca tre constient, dupa o elaborare insuficienta laacest nivel.

” Uitarea viselor„ , atıt de des criticata , pare safie, deci - ın perspectiva globala al acestui travaliuintegrator - o ma sura economica de cea mai ınaltautilitate. Memorarea, adeseori mediocra , a viselor -demers care necesita efort si voinăa - tempereaza ,la invitaăia analistului, uitarea prea radicala .

Ca ci, la urma urmei, este vizibil ca eforturileanalizei si ale psihoterapiei analitice vizeaza saredobındeasca si sa perfecteze ceea ce a fost insu-ficient sau gresit structurat ın integrarea spontana .De unde utilitatea metodelor terapeutice care facdeliberat apel la inconstient, la preconstient, laimaginaăia activa , la vis.

S-a va zut prea mult ın imaginaăie numai aspectul

157

iluzoriu neglijındu-se aspectul sa u creator, inte-grator si vital. Ajutındu-i pe pacienă ii nostri sa -simobilizeze imaginarul, sa -si situeze propriul euın faăa imaginaă iei lor si sa colaboreze cu ea,psihoterapiile analitice fac o lucrare dintre celemai utile: ele substituie un om unificat omuluiparcelat care era omul bolnav. Ele ıi permit sa seelibereze dintr-un trecut ın sınul ca ruia era ra ustructurat, sa tra iasca ıntr-un prezent mai calm,mai destins si mai senin, sa -si ga seasca pantaviitorului sa u, panta unei fiinăe ın lume care co-respunde adeva rului sa u si autenticit a ă ii sale.

Pına la revoluă ia analitica , afirma ă ia ca toă ioamenii - ba rbaă i si femei - ar avea un sufletra mınea un postulat teoretic sau dogmatic, dacala sa m la o parte mistica. Incepınd cu psihanalizasi mai ales cu aportul lui C.G. Jung acest postu-lat a devenit realitate concreta si posibila pentrufiecare, pentru tra irea fieca ruia, de la cel maistra lucitor si mai dotat, pına la cel mai umil simai modest.

XV. Perspectivele generale s i culturale

Din punct de vedere general, si aceasta va ficoncluzia mea, analiza onirica este un lucru ca-pital pentru o civiliza ă ie si pentru spiritul aces-teia.

Ca o civiliza ă ie accepta numai si principiulanalizei onirice, aceasta echivaleaz a cu suspen-darea condamna rii sub care au gemut, timp desecole, potenă ialele iraă ionale ale fiinăei si ale

158

fiin ăelor. Din acest moment ira ă ionalul este im-pus de raă ionalul ınsusi - de un raă ional care astiut sa -si depa seasca si sa -si recunoasca limitelesi restric ă iile - ca tranzi ă ie necesara ıntre cu-noasterea logica pe de o parte, si carnea vie sitra irea, pe de alta parte.

Astfel, dupa cum vedem, dialectica tradiă io-nala devine un raport triunghiular. Ca ci oriceefort care ne apropie de demersul gındirii hegeli-ene declanseaza la nivelul psihologic eliberareaunor for ăe extraordinare. Cred ca amicul meu,profesorul C. A. Meier, a zis ca ” sinteza activi-ta ă ii psihice constiente si a activit a ă ii psihiceinconstiente constituie esen ăa ınsa si a travaliuluimental creator„ .

Daca vreă i, omul este o ” bolta„ , ınsa devineevident din ce ın ce mai mult ın ultima perioadaca cheia de bolta este psihicul sa u.

Visul si studiul sa u ne deschid orizonturineasteptate; erupă ia no ă iunii de inconstient ınvieă ile noastre, prin visele noastre, ne obliga petoă i, ın chip izolat sau ımpreuna , sa ca uta m noischeme de viaă a si de gındire.

XVI. Exemplu de interpretare

Vom demonstra printr-un exemplu cıt se poatede scurt si concis utilizarea practica a celor 15 pa-ragrafe care sınt ca si 15 axe de reflec ăie.

Exemplul pe care l-am ales si pe care vi-l pro-pun este urma torul: unul din pacienăii mei mi-apovestit urma torul vis: ” STAU IN PICIOARE

159

INTR-O ODAIE S I TREBUIE SA INGHIT UNPES TE CRUD„ .

Sa ne punem pe treaba si sa explica m succesivcele 15 perspective metodologice pe care le-amdescris.

Cu privire la paragraful I:Este sigur ca acest vis derulat ın linistea unei nopăi

arunca o provocare raăiunii, ınăelegerii, ba chiar tutu-ror teoriilor; dorinăa sexuala , voinăa de putere, refula-re, nu vedem deocamdata cum ar putea una din acesteteorii sa cadreze si sa explice ın chip satisfa ca toracest exemplu, exemplu pe care l-am ales tocmaipentru ca este foarte scurt si simplu.

Freud a zis ca visul ar fi ” via reggia„ spre incon-stient. La prima vedere aceasta cale regala pare maidegraba un labirint ıntortocheat, puăin promiăa tor sipuăin ıncurajator.

II. Apropo de exemplul nostru, sa ne pa zim deconcluzii gra bite, dar sa ra mınem animaăi de ipotezade lucru ca inconstientul pacientului nostru are sa neınveăe ceva prin acest mesaj.

III. Oare, nu avem cumva impresia ın faăa exem-plului nostru ca sıntem ın faăa unui text ininteligibilsi indescifrabil? Faăada sau nu, trebuie sa considera mproblema acestui vis ın toata amploarea ei. Daca ac-cepta m aceasta cale de abordare vom vedea ca aplica-rea paragrafelor urma toare ne va permite, treptat, saelucida m enigma.

160

IV. In privinăa exemplului nostru, iata elementelebiografice de care dispunem: este vorba de un ba rbatde 30 de ani, ca sa torit, tata de familie, venit sa neconsulte pentru o timiditate, un fel de blocaj, o rigi-ditate, o apraxie, un randament total insuficient. An-samblul se reprezinta ca o nevroza difuza si usoara laprima vedere, dar se va revela a fi mult mai grava simai profunda .

In general, omul era sa na tos, avea o situaăie so-ciala satisfa ca toare pentru vırsta sa si multa ambi-ăie. Viaăa sa sexuala cu soăia era normala , fa cuse oca sa torie din dragoste, fa cuse studii superioare ca-re-l costasera un efort substanăial, ca ci el proveneadintr-un mediu modest si, nu prea dotat, a trebuitsa se agaăe serios de studiile sale pentru a ajungesa -si realizeze ambi ăiile.

V. In privinăa exemplului nostru: iat a asociaăiile pecare le-a avut visa torul apropo de visul sa u:

- stau ın picioare: ” nu as ezatŞ ;- ıntr-o odaie: ” aceasta odaie ımi amintes te de

cabinetul analistului unde are loc tratamentul meuŞ ;- trebuie sa ınghit un pes te crud: ” pes tii sınt locu-

itorii adıncurilor acvatice. Faptul ca sınt cruzi madezgusta .Ş

VI. In privinăa exemplului nostru:Elementele de care dispunem pına acum ne permit

sa situa m visul astfel: acest vis are cumva un raportcu tratamentul psihanalitic al subiectului, pentru cavisa torul sta tea ın picioare ıntr-o camera care ıiamintea de cabinetul analitic. Acest vis se ınscrie

161

deci ın linia generala a tratamentului. Totusi, si ınaceasta privinăa remarcaăi fineăea extraordinara a in-constientului: visa torul sta ın picioare, la care el aso-ciaza "nu asezat", ceea ce pare sa ınsemne - pentru caun tratament analitic se petrece asezat (la Jung) sauculcat (la Freud), dar nicidecum ın picioare - casubiectul nu a izbutit ınca , la untric, sa intre ın trata-ment. Este ca si cum el ar fi ınca ın afara , ca si cumel n-ar fi intrat ınca ın jocul analitic. (Eram cam la azecea sedinăa .)

Iar ın aceasta situaăie, el trebuie sa ınghita un pestecrud.

Am putea avansa ipoteza ca tocmai pentru ca nu aınghiăit ınca acest peste crud procesul analitic nu aınceput cu adeva rat.

De altminteri, trebuie sa ne ıntreba m ce e cu pes-tele acesta. Aici, din nefericire, asociaăiile visa toruluiıi lasa pe visa tor si pe analist ıntr-o pana totala . Vi-sa torul asociaza numai ca pestele este un locuitor aladıncurilor acvatice.

Ne ınvırtim zadarnic ımpreuna cu visa torul ın jurulacestui peste: nici o asociaăie.

Natural, am fi tentaăi ın acest moment sa recur-gem la metoda amplifica rii si sa ca uta m o elucidareın simbolica general a a pestelui.

Dar pe ce drum sa o apuca m?1. Oare, sa reăinem pestele ca simbol falic? Pestele

ar evoca atunci sexualitatea si acest vis l-ar pune oa-recum pe visa tor ın poziăia de a ınghiăi, adica de aaccepta si de a integra sexualitatea sa.

Sau:2. Ar trebui, oare, amintindu-ne de expresia ” a fi

162

ca un peste ın apa „ sa reăinem mai degraba ideilede adaptare si de arivism ındra gite de Adler?

3. Dar s-a mai zis de acest peste ca este crud.Oare, sa ne plasa m ıntr-o perspectiva pla cere-nepla cere, luınd ın considerare senzaăia de dez-gust?

Sau:4. In fine, sa reăinem mai degraba simbolismul

general al lui Christos care, dupa cum se stie, eradesemnat ın crestinismul primar cu termenul” ichthys„ , pestele?

S tiăi desigur ca , pentru Jung, Christos simboli-zeaza Sinele, totalitatea, perfecăiunea globala aunei fiinăe. Fa ra ındoiala ca pacientul nostru tre-buia sa o realizeze, dar orice analist stie ca asa ce-va este extrem de dificil si ca necesita un travaliude sine ındelungat .

Vedeăi primejdia: sa ıi impunem pacientului o psiho-logie care nu este a sa, primejdie cu atıt mai mare cu cıtın psihoterapie, cam ca la dentist, ceea ce conteaza estemai ales ceea ce scoatem, chiar mai ınainte de a ne gındisa punem ceva ın loc; ındata ce piedicile au cedat, ınsasinatura participa la reconstrucăie, actualizınd potenăia-lita ăile prezente, posibilita ăile creatoare.

Asa ca eram ın mare ıncurca tura , dar va zınd capacientul meu avea un aer vizibil jenat am insistatdin nou, si el a sfırsit prin a zice:

” Ei bine, doctore, exista ceva aici care nu-mi vi-ne sa va spun pentru ca mi-e jena . Ceva ce n-amspus nima nui, iar dumneavoastra sınteăi primul ca -ruia ıi zic: iata , socrii mei sınt pescari.„

Altfel spus, socrii sa i erau negustori de peste,

163

soăia sa era fiica de negustori de peste, iar el seca sa torise cu ea pentru ca nu avusese ıncotro.

Ori aceasta breasla , desi absolut onorabila , estesocialmente vorbind foarte ra u va zuta . Iata faptulcare ıl fa cea pe visa torul nostru ” sa nu se simta ınapele sale„ , fapt pe care ıl ascundea cu grija si lacare refuza sa se gındeasca ; un fapt pe care ıl ta i-nuia faăa de ceilalăi si ıl refula pentru sine ınsusi.

Este inutil sa spunem ca daca analistul s-ar filansat cu usura tate ın consideraăii psihologice, se-xuale sau voluntariste - adica freudiene, adleriene,ba chiar jungiene -, ın consideraăii etnografice, re-ligioase sau poate ın simbolismul general al peste-lui - trecınd pe lınga acest fapt major care aveapentru economia interna a visa torului o importanăafoarte mare: ideea ca soăia sa era fiica de pescari -am fi provocat desigur numeroase neınăelegeri.Dupa discursurile noastre ıncınta toare, pacientulnostru n-ar fi izbutit sa scoata niciodata la ivealaacest fapt. Prin urmare, am fi contribuit involuntarla crearea unui sechestru mental ın lumea interioa-ra a pacientului care ar fi avut - structural si dina-mic ın viaăa sa - un rol si o importanăa care s-arputea compara cu un corp stra in ıntr-o articulaăie,care este astfel blocat a si doare.

Este sigur ca unul din lucrurile care risca sa dis-crediteze cel mai mult S coala lui Jung este apelulmult prea usor la aceasta metoda a amplifica rii, cuun recurs insuficient la alfabetul asociativ personalsi la verbalizare.

Dar notaăi ceea ce urmeaza : luminaăi de aceastarevelare biografica a visa torului ınăelegem din

164

acest moment ca el ar fi opus o vie rezistenăa - cir-cumstanăa care paraliza analiza dar, suprimata , i-arfi permis sa ia loc - cıta vreme ınghiăirea pesteluiınsemna:

1. sa ınghita , sa -si accepte sexualitatea si situa-ăia penibila ın care l-a antrenat ea (perspectivafreudiana );

2. sa domine chiar aceasta situaăie sociala peni-bila (perspectiva adleriana ).

Aceste perspective ınsemnau sa -si accepte socrii sisa se accepte pe sine ınsusi - acest sine ınsusi care ısialesese niste socri nepotriviăi -, sa dea dovada cumvade iubire crestina faăa de semeni si faăa de sine ınsusi.

3. Sau daca pacientul nu mi-ar fi oferit asociaăiilesale si daca am fi reăinut perspectivele amplificatoareale pestelui - simbolul lui Christos -, ınghiăirea pes-telui ar fi ınsemnat sa -si accepte crestinismul. Peaceasta cale pacientul ar fi trebuit sa se ıntrebe ce nua acceptat la el si la lumea exterioara . Astfel s-ar fiıntılnit din nou cu problema socrilor s a i.

Ceea ce ni se pare fundamental ın mijloacele decare dispunem actualmente pentru a interpreta unvis este aceasta convergenşa a ca ilor interpretati-ve. Daca o amplificare este reusita , ea trebuie sa seıntılneasca cu rezultatul obăinut graăie asociaăiilor,daca au existat asociaăii. Daca nu au existat, ea tre-buie sa remedieze lipsa lor.

Cum o spune ınăelepciunea populara : ” toate dru-murile duc la Roma„ . Oricare ar fi calea de gındireadoptata trebuie sa ajungem la Roma, adica la adeva -rul interior al visa torului, asa cum se exprima el ıntr-o maniera imaginara ın chip pertinent, ba chiar im-

165

pertinent, prin imaginea unui vis.

VII. Vedem din exemplul nostru dificultatea careexista atunci cınd purcedem la colectarea de asociaăii.Mult depinde de un detaliu biografic, de o asociaăieoferita sau nu! Aceasta dificultate provine din ınsa sidialectica rezistenşelor.

De altfel noi nu ındra gim acest cuvınt ” rezistenăe„care implica ıntotdeauna ideea de rezistenăa la ceva,rezistenăe la constientizare sau faăa de analist, careeste catalizatorul si promotorul lor. Cuvıntul ” rezis-tenăe„ scoate prea mult ın prim plan analistul si nar-cisismul sa u.

Adeseori avem de-a face mai puăin cu o rezistenăafaăa de analist, cıt mai ales cu o forma de inerşie s i deconservatorism care marcheaza toate structurilementale existente. Inainte de a fi ınlocuite de alta, ostructura mentala existenta , activa si tra ita ın consti-ent opune la fel de multa rezistenăa la ınlocuirea eicu o alta, ca si un guvern la ınlocuirea sa cu unaltul. Daca corpurile fizice au calitatea iner ăiei,structurile mentale o prezinta si ele, agravata decomoditate, ınca pa ăınare, convenăii. Dupa proprianoastra experienăa , inerăia mentala este la fel demult vinovata ca si rezistenăele inconstiente.

Nu vrem sa insista m dar credem ca cuvıntul” inerăie„ trebuie introdus si el ın terminologia ana-litica deoarece are imensul avantaj de a dezintoxi-ca, cel puăin parăial - ın mintea pacientului si aneiniăiatului -, confruntarea dintre analizat si ana-list.

Asa cum am va zut din exemplul nostru, recolta-

166

rea asociaăiilor decurge pe tot parcursul analizeidin dialectica dintre progresul constientiza rilor sidificulta ăile (rezistenăe, inerăie) care le fac atıt dedificile.

VIII. In exemplul nostru, ın primul act: personajul,unic de altfel, este visa torul, ın acest loc foarte speci-al al geografiei sale interioare care este cabinetulanalistului sa u.

Al doilea act: visa torul sta ın picioare. Am va zutca aceasta indica pietrificarea momentana ın demer-sul sa u analitic.

Al treilea act: peripeăia este marcata de faptul ca eltrebuie sa ınghita un peste crud.

Al patrulea act: lipseste ın visul nostru si absenăalui deschide poarta demersurilor interpretative pecare le ıncerca m.

Aceasta perspectiva , ıntr-un vis atıt de scurt, nueste desigur capitala , ınsa ın visele mai lungi si chiarın visele care sınt un soi de romane fluviu, ea esteextrem de utila .

IX. In exemplul nostru ni se pare destul de evidentca visul vine sa compenseze refuzul ın care s-a ınchispına acum visa torul.

X. In exemplul nostru, din perspectiva reduc-tiva , visul se reduce la problema socrilor si putemafirma ca aceasta din urma este cauza lui. Dar dinperspectiva prospectiva , daca povestea pestelui aredrept cauza problema socrilor, soluăia pe care si-opropune subiectul pentru a iesi din impas este de a

167

ınghiăi situaăia, de a nu se sinchisi de ea, de a nucontinua sa faca din ea o boala a mındriei si a or-goliului, o disociere persona-umbra , adica mascasociala -conăinuturi mai mult sau mai puăin refulatesi culpabilizate.

Notaăi cu luare aminte ca aceasta soluşie pros-pectiva , sintetica s i finala nu vine de la sine. Cau-za socri este precisa si univoca , ın schimb nu siperspectiva finalista . Visa torul ar fi putut visa ınacelasi context cauzal ca a plecat ın America cusoăia si copiii sau ca a plecat singur ın Australiasau chiar ca a divorăat; regresınd, s-ar fi putut visadin nou adolescent, celibatar sau mai stiu eu ce.

Finalitatea ar fi fost alta si imprevizibila : intere-sul visului este ca el propune un ra spuns pe ma su-ra , personal si nuanăat, corespunza tor stadiului deevoluăie si de maturizare a visa torului ın momentulvisului. As putea sa va dau numeroase exemple ınacest sens, dar nu l-am ales decıt pe acesta ıntrucıtel ofera o "concluzie" pastorala si moralizatoare.

Vedeăi cum un vis simplu a eviden ăiat o situaăiefa ra ındoiala banala la care pacientul a reacăionatprintr-o ınchidere nevrotica , din motive pe care levom vedea. Pentru moment, sa reăinem numai camotivul visului sınt socrii si ca panta de dorit saudorita de fiinăa mentala a pacientului este de a-iaccepta crestineste.

XI. In exemplul nostru, planul obiectului careintersecteaza planul cauzal este clar, este vorba desocri care sınt desemnaăi ın carne si oase de acestvis.

168

Dar, oare, de ce i-a investit visa torul cu atıtaimportan ăa ? Sa presupunem, pentru a ınăelege cevreau sa zic, ca socrii si toate circumstanăele rea-lita ăii nu ar exista, ca toate aceste circumstanăe arfi fost inventate de visa tor, ca ele sınt produseleimaginaăiei sale. Ne-am afla atunci pe planulsubiectului, iar socrii si circumstan ăele care ıl ın-conjoara ar ıncarna o problema personala a visa to-rului: cea a extracăiei sale sociale pe care o consi-dera mult prea modest a .

Altfel spus, socrii ar ıncarna inferioritatea vi-sa torului. Se pare ca tocmai din aceasta cauza ,pentru ca el si-a proiectat propria sa umbra si infe-riorita ăile sale asupra socrilor, el i-a investit cu atıtde mult libido negativ. De altfel, el ısi tra ieste ıncontact cu ei propria sa problema interioara ca sicum ar fi o problema exterioara , de relaăie: el a” externalizat„ drama si tensiunile nevrotice care semanifesta ın el.

Iata , fa ra ındoiala , de ce pacientul ridica totul larang de afacere importanta si se ımbolna veste, dece socrii sa i au devenit, printr-o neınăelegere tristasi atıt de frecventa , ăapi ispa sitori ai problematiciisale intrapsihice.

Vedem asadar ca planul obiectului camufleazaadeseori planul subiectului. Problema socrilor adevenit o problema afectiva grava care a perturbatserios comportamentul vis a torului si i-a pus ın pe-ricol chiar si ca minul, ca ci el a simăit vibraăia pro-blemelor sale de extracăie si de inferioritate - pro-bleme jenante atunci cınd visezi sa fii un om deseama - ın contactul cu socrii sa i - prilej care daca

169

ar fi lipsit ar fi fost ınlocuit de un altul. Acest lu-cru ne mai permite sa constata m si faptul ca nuexista complex de inferioritate. Ceea ce desemna mastfel este ıntotdeauna un complex de inferio-superioritate (sau, invers, superio-inferioritate).

Interferenăa acestor doua planuri de interpretareapare ın exemplul nostru ın chip limpede.

Pe planul obiectului, acceptındu-si socrii ın car-ne si oase, visa torul va constata graăie acestei de-tente eficacitatea virtuăilor crestine ale toleranăei,ba chiar ale ierta rii si va reflecta ın aceasta privin-ăa . Mulăumita planului obiectului, el va fi ımpa catın viaăa sa relaăionala si ımboga ăit pe planurilesubiectiv si intrapsihic. Pornind din afara , el vaface un progres de maturizare interioara .

Dar si invers, daca neglija m planul obiectului sidemara m de pe planul subiectului, daca visa torulınăelege si resimte tot ceea ce proiecteaza din elınsusi si din lipsurile sale asupra socrilor sa i, rela-ăiile sale cu ei se aplaneaza si se dezintoxicaaproape miraculos. De unde si numeroasele urma riasupra ca minului sa u: soăia sa, de pilda , nu s-armai ımpa răi ıntre soă si pa rinăi.

Dupa cum vedem, aceste noăiuni de plan al obi-ectului si plan al subiectului permit discutarea s idistingerea fina a aparenşelor.

Intr-o expunere ca aceasta lucrurile sınt atıt deevidente si de clare ıncıt cititorul are fa ra ındoialaimpresia ca autorul ısi pierde vremea, ın practicasa analitica , cu forăarea unor usi deschise. In rea-litate nu e deloc asa. In viaăa exista o ımpletire si oıntreăesere atıt de fina ıntre realul obiectiv si

170

subiectivul proiectat, ıncıt o persoana chiar foarteinteligenta este incapabila sa o scoata singura lacapa t. In faăa atıtor pseudo-obiectivita ăi aparente,mintea neaga intrapsihicul proiectat. Nu vrem sainsista m aici asupra acestui aspect, dar aceast aatitudine curenta ni se pare ca ra spunde la trei mo-tivaăii:

1. Regula orbirii specifice, pe care am descris-oaltundeva (” Cahier La nnec„ , 1950, nr.3).

2. Faptului ca proiecăia modifica , travesteste, atenuea-za percepăia, ansamblul proiecăie-percepăie devenind unconglomerat indescifrabil.

3. Faptului rezistenăelor afective active care provindin narcisismul inerent orica rui eu: acesta din urmaprefera ıntotdeauna sa incrimineze pe altul decıt pesine ınsusi.

XII. Am ales ca exemplu un vis excesiv de scurt.A exemplifica aceasta noăiune de serie de vise ar ne-cesita mult loc si expunerea unui material bogat decare dispune din plin orice analist experimentat, darnu o putem face aici.

XIII. In exemplul nostru, analistul nu este prezentdecıt ın marja , mai mult virtual si funcăional. Se pareca nu s-a stabilit deja o relaăie personala de transfer.Una din dificulta ăile acestui tratament este ca paci-entul nu trece niciodata printr-o faza de transfer cla-sic.

XIV. In exemplul nostru constientul visa torului ıirefuza pe socri - inconstientul propune acceptarea lor

171

ca operaăiune fructuoasa atıt pentru relaăiile sale, cıtsi pentru inserăia sa ın lume sau pentru maturizarea sapersonala . Acest vis si ınăelegerea lui i-au permispacientului, luınd cunostinăa de aceasta tendinăa dinel, sa puna punct si sa faca ordine ın acest sector alpersonalita ăii sale. Nu ın funcşie de un imperativ exte-rior lui, arbitrar, ci ın funcşie de tendinşa sa cea maipersonala , cea mai propice lui ınsus i s i cea mai inti-ma .

Acesta este un lucru capital ıntrucıt procedura ıiindica un demers vital acceptabil si necesar pentru el,o soluăie de conciliere si de sinteza a tendinăelor salediverse si opuse, un echilibru ıntre mizeriile trecutu-lui si viitorul sa u, devenirea sa. Intrucıt aceasta pro-cedura provine din propria sa tendinşa , ea poate fiacceptata fa ra sentimentul capitula rii.

XV. Sa nu uita m, ın fine, mulăumita exempluluinostru, ca disocierea-conflict care constituie nevrozapacientului nostru este, ca orice nevroza , la fel dealienanta ca si o disociere-sciziune sau psihoza . Dacaprima este aparent mai puăin intensa decıt a doua,ıntrucıt ea nu antreneaza o izolare sociala ında ra tulpereăilor unei clinici, nu are mai puăine consecinăepentru celula familiala si pentru anturajul subiectuluiafectat. Dar, oare, cine nu este purta torul unei pornirinevrotice ın secolul nostru aberant?

In exemplul nostru, visa torul a ınăeles - ceea ce ıimai ra mıne ınca de ınăeles omului secolului XX - caexista ın chip iraăional, ına untrul sa u, un aliment careeste hra nitor, dincolo de dezgustul pe care i-l inspiracruditatea sa.

172

Tot astfel, se prea poate ca fiinăa contemporana saga seasca ın studiul propriei sale nevroze ma duvasubstanăiala pe care o cauta cu pasiune, prin mii delabirinturi si avataruri, secolul nostru.

173