JurisprudenţaCurţiideJustiţieaUniuniiEuropene ... · Uniunii Europene, în condiţii egale cu cele impuse de statul membru gazdă propriilor cetăţeni. Acest lucru este posibil

Uniunii Europene, în condiţii egale cu celeimpuse de statul membru gazdă propriilorcetăţeni. Acest lucru este posibil în temeiulTitlului IV – Libera circulaţie a persoanelor, aserviciilor şi a capitalurilor, Capitolul 1 –Lucrătorii, art. 45 şi următoarele din Tratatulprivind funcţionarea Uniunii Europene. Astfel,în temeiul art. 45 alin. (1) „libera circulaţie alucrătorilor este garantată în cadrul Uniunii”. Încontinuare, la alin. (3), întâlnim prevedereadestinată să confere conţinut liberei circulaţii alucrătorilor, şi anume: „libera circulaţie alucrătorilor implică dreptul:

– de a accepta ofertele reale de încadrare înmuncă;

– de a circula liber în acest scop pe teritoriulstatelor membre;

– de şedere într-un stat membru pentru adesfăşura o activitate salarizată în conformitatecu actele cu putere de lege şi actele administra-tive care reglementează încadrarea în muncă alucrătorilor statului respectiv;

– de a rămâne pe teritoriul unui stat membrudupă ce a fost încadrat în muncă în acest stat, încondiţiile care vor face obiectul unor regulamenteadoptate de Comisie”.

„Prin urmare, libera circulaţie a persoanelor,ca libertate fundamentală în UE, implică dreptuloricărui cetăţean al unui stat membru al UniuniiEuropene de a se deplasa pe teritoriul altui statmembru, în scopul de a accepta o ofertă reală deîncadrare în muncă, de a-şi stabili reşedinţa peteritoriul statului gazdă pentru a desfăşura oactivitate salarizată în conformitate cu actele cuputere de lege şi actele administrative care

I. IntroducereDupă cum se ştie, unul dintre principalele

drepturi ale cetăţenilor2 statelor membre aleUniunii Europene este acela de a putea desfăşurao activitate remunerată oriunde pe teritoriul

Buletin de informare legislativă nr. 4/2017 3

1 Varianta în limba engleză a prezentului articol a fostpublicată în CKS 2017 – Challenges of the KnowledgeSociety 2017, „Nicolae Titulescu” University PublishingHouse, pag. 528-532 (http://cks.univnt.ro/cks_2017.html).

2 Prevederile Tratatelor UE fac referire la cetăţenie, şinu la naţionalitate, şi condiţionează cetăţenia UniuniiEuropene de existenţa cetăţeniei unui stat membru (art. 9TUE şi art. 20 alin. (1) tezele 2 şi 3 TFUE: „este cetăţeanal Uniunii orice persoană care are cetăţenia unui statmembru. Cetăţenia Uniunii nu înlocuieşte cetăţenianaţională, ci se adaugă acesteia”). Astfel, sub aspect strictconstituţional, cetăţenia Uniunii, instituită prin Tratatul dela Maastricht, din anul 1992, şi dezvoltată prin Tratatul dela Lisabona, din anul 2007, nu este comparabilă cu ceaatribuită unui cetăţean al unuia dintre cele 28 statemembre. Cetăţenia Uniunii Europene plasează cetăţeniisub protecţia dreptului UE (potrivit Augustin Fuerea,Dreptul Uniunii Europene – principii, acţiuni, libertăţi,Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2016, pag. 193).Cetăţenia Uniunii Europene conferă o serie de drepturicetăţenilor statelor membre şi consolidează protecţiaintereselor acestora. Sistematizate, acestea sunt: dreptul deliberă circulaţie şi de şedere pe teritoriul statelor membre;dreptul de a alege şi de a fi aleşi în Parlamentul European,precum şi la alegerile locale în statul membru unde îşi aureşedinţa, în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestui stat;dreptul de a se bucura, pe teritoriul unei ţări terţe în carestatul membru ai cărui resortisanţi sunt nu este reprezentat,de protecţie din partea autorităţilor diplomatice şiconsulare ale oricărui stat membru, în aceleaşi condiţii caşi resortisanţii acestui stat; dreptul de a adresa petiţiiParlamentului European, de a se adresa OmbudsmanuluiEuropean, precum şi dreptul de a se adresa instituţiilor şiorganelor consultative ale Uniunii în oricare dintre limbileTratatelor şi de a primi răspuns în aceeaşi limbă.

STUDII, OPINII, INFORMĂRI

Jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europenecu privire la noţiunea de „administraţie publică”

utilizată în art. 45 alin. (4) TFUE1

conf. univ. dr. Roxana-Mariana POPESCUşef sector

Consiliul Legislativ

juridic de drept derivat] lucrătorii angajaţi înadministraţia publică a unui stat membru (…) întemeiul unui contract de muncă de drept privat”6.Pentru a răspunde acestei întrebări, Curtea aconsiderat necesar să stabilească domeniul deaplicare a excepţiei privind administraţiapublică. Astfel, în opinia Curţii „întindereaexcepţiei prevăzute la art. 48 alin. (4) poate fistabilită în funcţie de încadrarea raportuluijuridic dintre lucrător şi administraţia care îlangajează7. În absenţa vreunei deosebiri încadrul prevederii menţionate, nu prezintă interesdacă un lucrător este încadrat în calitate demuncitor, angajat sau funcţionar, cu atât maipuţin dacă raportul de muncă intră sub incidenţadreptului public sau a dreptului privat [şi aceastadeoarece] respectivele încadrări juridice diferăîn funcţie de legile naţionale şi, prin urmare, nupot oferi un criteriu de interpretare corespunzătorcerinţelor de drept comunitar”. Curtea aconsiderat că „excepţia prevăzută de aceastădispoziţie are în vedere exclusiv încadrarea înposturi din administraţia publică şi că naturaraportului juridic dintre lucrător şi administraţieeste irelevantă în această privinţă”8.

Prin urmare, potrivit Curţii de Justiţie aUniunii Europene, „în sistemul tratatului, alprincipiilor liberei circulaţii şi egalităţii detratament a lucrătorilor în cadrul Comunităţii,derogările permise de [art. 45 alin. (4) TFUE] nupot să privească un domeniu de aplicare care sădepăşească scopul în vederea căruia a fostintrodusă această clauză de exceptare. Intereselepe care aceasta le protejează permit statelormembre să le respecte prin posibilitatea de arestrânge admiterea resortisanţilor străini înanumite activităţi din administraţia publică.Această dispoziţie nu poate justifica măsuridiscriminatorii în privinţa remunerării sau a altorcondiţii de muncă împotriva lucrătorilor odatăadmişi în serviciul administrativ”9.

III. Limitele noţiunii de „administraţiepublică”

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene nu s-amulţumit numai cu identificarea domeniului de

6 Hotărârea Curţii din 12 februarie 1974, GiovanniMaria Sotgiu c./ Deutsche Bundespost, cauza 152/73,ECLI:EU:C:1974:13, pct. 6.

7 Ibidem, pct. 5.8 Ibidem, pct. 6.9 Ibidem, pct. 4.

3 Augustin Fuerea, op. cit., pag. 192.4 În dreptul român, conceptul de „resortisant” este definit

în Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare aRomâniei la Uniunea Europeană, la art. 3, articol potrivitcăruia „în înţelesul Tratatului de aderare, al Tratatului deinstituire a unei Constituţii pentru Europa, al Tratatului deinstituire a Comunităţii Europene, al Tratatului de instituirea Comunităţii Europene a Energiei Atomice şi al Tratatuluiprivind Uniunea Europeană, precum şi al altor reglementăricomunitare cu caracter obligatoriu, următorii termeni sedefinesc după cum urmează:

a) prin resortisant al unui stat se înţelege persoanafizică sau juridică având cetăţenia, respectiv naţionalitateaacelui stat, în conformitate cu legislaţia internă a acestuia;

b) prin resortisant român se înţelege persoana fizică saujuridică având cetăţenia, respectiv naţionalitatea română,potrivit legislaţiei române”.

5 Paul Craig, Gráinne de Búrca, Dreptul UniuniiEuropene. Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină, ediţia aIV-a, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, pag. 950.

4 Buletin de informare legislativă nr. 4/2017

Studii, opinii, informări

reglementează încadrarea în muncă a lucrătorilorstatului respectiv şi de a rămâne în respectivulstat membru după ce a fost încadrat în muncă înacel stat”3. Însă, potrivit alin. (4) al aceluiaşiart. 45 TFUE, „dispoziţiile (...) [menţionate] nuse aplică încadrării în administraţia publică”.Altfel spus, art. 45 alin. (4) TFUE constituie oexcepţie de la libera circulaţie a lucrătorilor.

La nivel naţional nu există, însă, o listă care săcuprindă locurile de muncă ce implică suve-ranitatea de stat şi care pot, prin urmare, să fierezervate numai propriilor cetăţeni, fiind astfel„închise” pentru cetăţenii altor state membre aleUniunii Europene. Este de competenţa admi-nistraţiei să determine, de la caz la caz, în raportde natura funcţiilor şi a responsabilităţilor pe carele implică postul în cauză dacă acesta poate fioferit şi resortisanţilor4 Uniunii Europene, saunumai propriilor cetăţeni. Acestei situaţii i seadaugă şi faptul că, la nivelul Uniunii Europene,conţinutul noţiunii de „administraţie publică” nuse găseşte în cuprinsul legislaţiei primare oriderivate. Acestea sunt motivele pentru care„principiile de bază privind interpretarea art. 45alin. (4) au fost stabilite”5 pe cale jurisprudenţială.

II. Domeniul de aplicare a excepţieiprivind „administraţia publică”

În anul 1973, Curţii de Justiţie de laLuxemburg i-a fost adresată întrebarea „dacă, întemeiul excepţiei prevăzute la art. 48 alin. (4) dinTratatul CEE [actualul art. 45 alin. (4) TFUE],pot fi excluşi de la norma privind nediscri-minarea formulată (…) [într-un instrument

condiţiile pentru aplicarea acestei clauze deexcepţie nu sunt îndeplinite pentru locurile demuncă de natura celor vizate de ofertele de locuride muncă în cauză”13.

În opinia Curţii, art. 45 alin. (4) TFUE „scoatedin domeniul de aplicare al primelor trei alineateale aceluiaşi articol o serie de locuri de muncăce implică participarea directă sau indirectă laexercitarea puterii publice şi a funcţiilor care auca obiect protejarea intereselor generale alestatului sau ale altor colectivităţi publice. Astfelde locuri de muncă presupun, într-adevăr, dinpartea titularilor, existenţa unui raport special desolidaritate faţă de stat, precum şi reciprocitateadrepturilor şi obligaţiilor, care reprezintă funda-mentul legăturii de cetăţenie. Aşadar, în funcţiede obiectivul urmărit de [art. 45 alin. (4) TFUE](...), trebuie stabilit domeniul de aplicare alderogării pe care articolul o aduce principiilorliberei circulaţii şi egalităţii de tratamentconsacrate de primele trei alineate din acelaşiarticol. Stabilirea domeniului de aplicare alarticolului [art. 45 alin. (4) TFUE] genereazătotuşi dificultăţi deosebite deoarece, în diferitelestate membre, puterea publică îşi asumă respon-sabilităţi cu caracter economic şi social sau seimplică în activităţi care nu se pot identifica cucele ale funcţiilor tipice ale administraţieipublice, dar care, dimpotrivă, datorită naturii lor,aparţin domeniului de aplicare al tratatului. Înaceste condiţii, extinderea excepţiei prevăzute la[art. 45 alin. (4) TFUE] asupra unor locuri demuncă care ţin de stat sau de alte organisme dedrept public, dar care, în acelaşi timp, nu implicănicio asociere cu sarcini din administraţiapublică propriu-zisă, ar avea drept consecinţăsustragerea de la aplicarea principiilor tratatuluia unui număr considerabil de locuri de muncă şicrearea unor inegalităţi între statele membre, înfuncţie de disparităţile ce caracterizează orga-nizarea statului şi a anumitor sectoare ale vieţiieconomice”14.

Curtea a rămas consecventă acestei opinii,reluând-o şi în alte cauze. Astfel, în Lawrie-Blum15, Curtea a subliniat că „prin posturi înadministraţia publică, în sensul art. 48 alin. (4),

13 Ibidem, pct. 7.14 Ibidem, pct. 10-11.15 Hotărârea Curţii din data de 3 iulie 1986, Deborah

Lawrie-Blum c./ Land Baden-Württemberg, cauza 66/85,ECLI:EU:C:1986:284.

10 Hotărârea Curţii din 26 mai 1982, ComisiaComunităţilor Europene c./ Regatului Belgiei, cauza149/79, ECLI:EU:C:1982:195.

11 Ibidem, pct. 1.12 Ibidem, pct. 6.



aplicare a excepţiei privind administraţia publicăşi, în anul 1982, reia problema excepţieiprevăzute la art. 45 alin. (4) TFUE, în cauzaComisia c./Belgia10. În speţă, Comisia a sesizatCurtea cu o acţiune având ca scop constatareafaptului că Belgia, „impunând sau permiţândimpunerea deţinerii cetăţeniei belgiene ca ocondiţie de recrutare pentru locurile de muncăcare nu intră sub incidenţa art. 48 alin. (4) TCEE[actualul art. 45 alin. (4) TFUE], nu şi-aîndeplinit obligaţiile care îi incumbă în temeiulart. 48 din tratat şi al Regulamentului (CEE) nr.1612/68 privind libera circulaţie a lucrătorilor încadrul Comunităţii”11.

În fapt, deţinerea cetăţeniei belgiene repre-zenta o condiţie de acces la posturile din cadrulautorităţilor locale şi întreprinderilor publicebelgiene, indiferent de natura atribuţiilor careurmau să fie îndeplinite. Exemple de astfel deposturi erau cele ale muncitorilor necalificaţi lacalea ferată, infirmierelor şi paznicilor de noapte.Reprezentanţa permanentă a Regatului Belgiei arăspuns acuzaţiilor care i s-au adus, în special, că:

– „condiţia cetăţeniei aflate în litigiu cores-punde dispoziţiilor din Constituţia belgiană,conform căreia „numai belgienii… pot fi admişipentru ocuparea locurilor de muncă civile şimilitare, cu anumite excepţii care pot fi stabiliteprin lege pentru cazuri speciale”;

– interpretarea pe care o dă Comisia art. 48alin. (4) din tratat impune stabilirea uneidistincţii în interiorul fiecărei entităţi admi-nistrative între locurile de muncă care ţin deexercitarea autorităţii publice şi cele care nuaparţin acesteia şi ridică, astfel, o problemă acărei soluţie ar trebui găsită de toate statelemembre, la nivel comunitar”12.

La rândul ei, Comisia a susţinut că excepţiaprivind administraţia publică „are în vederenumai locurile de muncă a căror exercitarepresupune o participare efectivă la autoritateapublică, respectiv implicând existenţa puterii dedecizie cu privire la persoanele de drept privatsau care pune în discuţie interesele naţionale, înspecial pe acelea care implică securitatea internăsau externă a statului. În plus, a adăugat că

Curtea a susţinut, în cauza Bleis21, că locurilede muncă excluse din sfera de aplicare a art. 45alin. (4) TFUE „sunt doar acelea care, având învedere sarcinile şi responsabilităţile inerenteacestora, sunt susceptibile de a prelua carac-teristicile activităţilor specifice ale administraţieiîn domeniile descrise mai sus”22.

În hotărârea Colegio de Oficiales de laMarina Mercante Española23, Curtea a precizatcă „noţiunea de administraţie publică, în sensul[art. 45 alin. (4) TFUE] trebuie să aibă ointerpretare şi o aplicare uniforme în toate statelemembre ale [Uniunii] şi, prin urmare, nu poate filăsată în totalitate la latitudinea statelormembre”24. Acesta este motivul pentru care, încontinuare, Curtea reia faptul că excepţiaprevăzută la art. 45 alin. (4) TFUE „nu se aplicălocurilor de muncă, care, deşi ţin de un organismpublic de stat sau de altă natură, nu implică nicioasociere cu atribuţiile din administraţia publicăîn sine”25. Potrivit Curţii, un stat membru poaterezerva resortisanţilor săi postul de căpitan şi postulde secund pe nave din sectorul privat care arbo-rează pavilionul său numai dacă drepturile şiatribuţiile conferite în temeiul dreptului public suntexercitate efectiv în mod regulat şi nu reprezintă oparte foarte redusă din activităţile acestora.

Prin urmare, „un stat nu poate încadraanumite activităţi, de exemplu, de tip economicsau social, în sfera derogării prevăzute de Tratat,prin simpla includere a acestora în domeniuldreptului public al statului şi prin asumarearesponsabilităţii îndeplinirii lor”26. Curtea aconsiderat că „indiferent de clasificarea lor înstatul membru, asistentele medicale, profesorii –de şcoală primară sau de liceu – precum şiasistenţii de limbi străine de la universităţi nusunt angajaţi în administraţia publică”27, în

21 Hotărârea Curţii din 27 noiembrie 1991, AnnegretBleis c./ Ministère de l’Education nationale, C-4/91,ECLI:EU:C:1991:448.

22 Ibidem, pct. 6.23 Hotărârea Curţii din 30 septembrie 2003, Colegio

de Oficiales de la Marina Mercante Española c./Administración del Estado, C-405/01, ECLI:EU:C:2003:515.

24 Ibidem, pct. 38.25 Ibidem, pct. 40.26 Paul Craig, Gráinne de Búrca, op. cit., pag. 952.27 Allan Thatham, Eugen Osmochescu, Dreptul

Uniunii Europene, Editura Arc, 2003, pag. 180.

16 Ibidem, pct. 27.17 Hotărârea Curţii din 30 mai 1989, Pilar Allué şi

Carmel Mary Coonan c./ Università degli studi di Venezia,cauza 33/88.

18 Ibidem, pct. 7.19 Hotărârea Curţii din 2 iulie 1996, Comisia Comu-

nităţilor Europene c./ Marelui Ducat al Luxemburgului,C-473/93, ECLI:EU:C:1996:263.

20 Ibidem, pct. 2.



excluse din sfera de aplicare a alin. (1)-(3) aleacestui articol, trebuie să se înţeleagă o serie delocuri de muncă ce implică participarea directăsau indirectă la exercitarea puterii publice şi afuncţiilor care au obiect protejarea intereselorgenerale ale statului sau ale altor colectivităţipublice şi care presupun, prin urmare, din parteatitularilor, existenţa unui raport special desolidaritate faţă de stat, precum şi reciprocitateadrepturilor şi obligaţiilor care reprezintă funda-mentul legăturii de cetăţenie. Posturile exclusesunt numai cele care, având în vedere sarcinileşi responsabilităţile care le corespund, pot luacaracteristicile activităţilor specifice aleadministraţiei în domeniile descrise anterior”16.În cauza Allué şi Coonan17, Curtea a răspunsinstanţei naţionale că „locurile de muncă pentruprofesori nu presupun o participare directă sauindirectă la exercitarea autorităţii publice şi lafuncţiile care au drept scop protejarea intereselorgenerale ale statului şi ale altor autorităţi publiceşi nu implică existenţa unui raport special desolidaritate cu statul şi reciprocitatea drepturilorşi îndatoririlor care stau la baza legăturii decetăţenie”18.

De asemenea, în cauza Comisia c./Luxemburg19, Curtea a amintit că, „potrivit juris-prudenţei sale, (...) [noţiunea de administraţiepublică] priveşte locurile de muncă care implicăparticiparea directă sau indirectă în exercitareaautorităţii şi a funcţiilor publice care au ca scopprotejarea intereselor generale ale statului sau alealtor autorităţi publice, şi care presupuneasumarea din partea celor care le ocupă existenţaunei relaţii speciale de solidaritate cu statul şireciprocitatea drepturilor şi îndatoririlor care suntfundamentul legăturii de cetăţenie. Cu toateacestea, excepţia prevăzută la art. 48 alin. (4), nuse aplică locurilor de muncă care, deşi intră subincidenţa statului sau a altor organisme publice,încă nu implică nicio asociere cu sarcinile dincadrul administraţiei publice în sine”20.

raport special de solidaritate faţă de stat, precumşi reciprocitatea drepturilor şi obligaţiilor careconstituie fundamentul legăturii de cetăţenie.Aceste criterii trebuie să fie evaluate de la caz lacaz în funcţie de natura sarcinilor şi aresponsabilităţilor pe care le implică locul demuncă respectiv.

Totodată, noţiunea „administraţie publică” însensul art. 45 alin. (4) TFUE trebuie să pri-mească o interpretare şi o aplicare uniforme înîntreaga Uniune şi nu poate fi, prin urmare, lăsatăla discreţia totală a statelor membre. În plus,această derogare trebuie să primească o inter-pretare care îi limitează sfera de aplicare la ceeace este strict necesar pentru a conserva intereselepe care statele membre le pot proteja.

Jurisprudenţa în materie a Curţii de Justiţie aUniunii Europene trebuie luată în considerare decătre autorităţile statelor membre atunci cândhotărăsc ce locuri de muncă din sectorul publicpot fi rezervate resortisanţilor. Acest aspect afost recunoscut inclusiv de către Comisia Euro-peană31.

31 Comunicarea Comisiei Către Consiliu, ParlamentulEuropean, Comitetul Economic şi Social European şiComitetul Regiunilor, Reafirmarea liberei circulaţii alucrătorilor: drepturi şi evoluţii majore, Bruxelles,13.7.2010 COM(2010)373 final, pag. 10.

28 Paul Craig, Gráinne de Búrca, op. cit., pag. 952.29 Idem.30 Idem.



înţelesul art. 45 alin. (4) TFUE şi aceastadeoarece nu există „o legătură specială de loia-litate şi reciprocitate a drepturilor şi îndatoririlorîntre stat şi angajat”28. Din jurisprudenţa Curţiirezultă că „posturile despre care se poate spunecă necesită o astfel de loialitate şi că depind delegătura de cetăţenie”29 trebuie să cuprindă,cumulativ, două aspecte, şi anume: 1. parti-ciparea la exercitarea puterilor conferite dedreptul public şi 2. trebuie să presupună înda-toriri menite să apere interesele generale alestatului”30.

IV. ConcluziiPotrivit unei jurisprudenţe constante a Curţii

de Justiţie a Uniunii Europene, noţiunea de„administraţie publică” în sensul art. 45 alin. (4)TFUE priveşte încadrările în muncă ce implică oparticipare, directă sau indirectă, la exercitareaputerii publice şi la funcţiile care au ca obiectconservarea intereselor generale ale statului sauale celorlalte colectivităţi publice şi presupunastfel din partea titularilor lor existenţa unui

Reprezentarea politică a femeilor la nivel europeanşi internaţional din perspectiva egalităţii de şanse

dr. Raluca DINUşef sector


2 L. Luckhaus, Egalité de traitement, protection socialeet garantie de ressources pour les femmes, Revueinternationale du Travail, vol. 139, nr. 2/2000.

3 Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului estecarta fundamentală prin care, la data de 26 august 1789 aufost puse, în Franţa şi în lume, bazele democraţieimoderne.

1 A se vedea în acest sens: Directiva 79/7/CEE privindaplicarea progresivă a principiului egalităţii de tratamentîntre femei şi bărbaţi în domeniul securităţii sociale;Directiva 86/378/CEE din 24 iulie 1986 privind punereaîn aplicare a principiului egalităţii de tratament întrebărbaţi şi femei în cadrul regimurilor profesionale desecuritate socială. În pofida existenţei acestei ultimedirective, în urma cazului Barber c. Guardian RoyalExchange Assurance Group (cauza C-262/88, 1990), art.119 din Tratatul Uniunii Europene, care consacra egalitateade remuneraţie între bărbaţi şi femei, a devenit o dispoziţieesenţială în materia prestaţiilor în cadrul regimurilorprofesionale privind pensiile.



formulată ca o exigenţă privind egalitatea pentrufemei2 .

Al doilea concept politic privind egalitatea deşanse se referea la o independenţă financiarăpentru munca prestată de femei şi se puneaaccentul pe necesitatea de a pune capăt depen-denţei financiare instituţionale a femeilor carelucrează şi care nu sunt remunerate la egalitatecu bărbaţii, care erau consideraţi drept cei caresusţin familia. Prin urmare, această concepţie aegalităţii de tratament tinde să elimine dinsistemele de securitate socială noţiunea dedependenţă între parteneri.

Dintre normele europene şi internaţionalecare consacră şi promovează egalitatea de trata-ment, se impune a aminti art. 6 din Declaraţiadrepturilor omului şi ale cetăţeanului3, caredispune că toţi cetăţenii sunt egali, ei sunt „la felde eligibili pentru toate demnităţile, locurile şiangajările publice, în funcţie de capacitatea lorşi fără a face altă distincţie decât cea privitoarela virtuţile şi talentele lor”; art. 3 alin. (3) dinTratatul privind Uniunea Europeană, care pre-vede că „Uniunea combate excluziunea socialăşi discriminările şi promovează justiţia şiprotecţia sociale, egalitatea între bărbaţi şifemei, solidaritatea între generaţii şi protecţiadrepturilor copilului”; art. 8 din Tratatul privindfuncţionarea Uniunii Europene, care arată că „Întoate acţiunile sale, Uniunea urmăreşte săelimine inegalităţile şi să promoveze egalitateaîntre femei şi bărbaţi”; art. 10, art. 153 şi art. 157alin. (1) din acelaşi tratat, care dispun că „În

Conceptul juridic al egalităţii de tratamentîntre femei şi bărbaţi este consacrat în numeroaseinstrumente juridice naţionale şi internaţionale şise referă la egalitatea între sexe, pe de o parte,precum şi la protecţia socială, pe de altă parte1.Convenţiile adoptate de instituţiile UniuniiEuropene în materia egalităţii de tratamentdefinesc acest principiu drept o interdicţie dediscriminare, în special o interdicţie care vizeazădiscriminarea întemeiată pe sex şi pe situaţiacivilă a individului.

În ceea ce priveşte conceptele politicereferitoare la egalitatea de tratament, în forma loractuală, precizăm că definiţiile privind egalitateade şanse au început să apară în timpuldezbaterilor politice la nivel european şi inter-naţional, la sfârşitul anilor ’60. Prima dintreaceste definiţii, care prevedea eliminarea dinsistemele de securitate socială a dispoziţiilorfinanciare defavorabile femeilor, a rezultat înurma analizei efectuate de anumite grupuri defemei şi de universitari. Aceste dezbateri serefereau la situaţia defavorabilă a femeilor încadrul sistemelor de protecţie socială, în speciala muncii care nu era remunerată şi a tipurilor deîncadrări cu timp parţial. Acesta era motivulpentru care se revendica egalitatea de tratament,

4 R. Papadima, G. I. Caramihai, (Dez)echilibru de genprivind administratorii şi directorii societăţilor europenecotate la bursă? Studiu de drept comparat, Revista românăde drept al afacerilor nr. 6/2015, p. 68.



de bunuri şi servicii, Rezoluţia Consiliului95/110/CE privind reflectarea imaginii femeilorşi bărbaţilor în media şi în publicitate etc.

Experienţa la nivel mondial relevă că nuexistă modele unice de promovare a femeilor înpolitică, acestea variind în funcţie de ţară.Creşterea reprezentării femeilor în politică s-arealizat prin măsuri politice, în special prin:aplicarea cotelor electorale de gen; măsurifinanciare de stimulare a partidelor politice de apromova femeile la nivelul partidelor şi înalegeri; valorificarea experienţei din cadruladministraţiilor locale care permite lansareafemeilor în politică; utilizarea unor mijloaceparlamentare de formare şi de elaborare pe calelegislativă a unor iniţiative care să facilitezeaccesul femeilor în politică.

Totodată, participarea femeilor la viaţapolitică face parte din politica europeană arealizării echilibrului de gen în procesul deci-zional. Studiile comparative arată că tipul desistem electoral are un impact major asuprareprezentării femeilor în politică. În raportulInstitutului european pentru egalitate întrebărbaţi şi femei se subliniază că sistemeleelectorale de tip majoritar (plurality – majoritysystems) sunt considerate cele mai puţinfavorabile reprezentării femeilor în politică, înaceste sisteme implementarea cotelor fiind foartedificilă şi depinzând doar de părăsirea unorlocuri de către candidaţii bărbaţi.

În ceea ce priveşte managementul compa-niilor, la nivel european se observă un deze-chilibru de gen privind administratorii şidirectorii societăţilor europene, în special a celorcotate la bursă. În anul 2014, de exemplu, femeilereprezentau numai 20% din numărul total demembri în consiliile de administraţie, 21% dinnumărul administratorilor neexecutivi, 13% dinnumărul administratorilor executivi şi 3% dinnumărul de directori generali. Există, totodată,diferenţe semnificative între statele membre cuprivire la reprezentarea femeilor în consilii4.

Promovarea echilibrului de gen necesită odiscriminare pozitivă, un concept care continuă săfie controversat şi sensibil, dar care este, în acelaşi

definirea şi punerea în aplicare a politicilor şiacţiunilor sale, Uniunea caută să combată oricediscriminare pe motive de sex, rasă sau origineetnică, religie sau convingeri, handicap, vârstăsau orientare sexuală”, „Uniunea susţine şicompletează acţiunea statelor membre, întrealtele, în domeniul egalităţii între bărbaţi şifemei în ceea ce priveşte şansele pe piaţa forţeide muncă şi tratamentul la locul de muncă” şi„Fiecare stat membru asigură aplicareaprincipiului egalităţii de remunerare întrelucrătorii de sex masculin şi cei de sex feminin,pentru aceeaşi muncă sau pentru o muncă deaceeaşi valoare”.

Carta drepturilor fundamentale a UniuniiEuropene, care este obligatorie după intrarea învigoare a Tratatului de la Lisabona, interzicediscriminarea inclusiv pe motiv de gen (art. 21) şirecunoaşte dreptul la egalitate de tratament şi însfera exterioară raporturilor de muncă (art. 23).

În ceea ce priveşte interpretarea art. 6 dinDeclaraţia drepturilor omului, este recunoscutfaptul că aceasta interzice orice formă dediscriminare între candidaţi pe motive de sexpentru stabilirea listelor de candidaţi la alegerilepentru demnităţi, locuri de muncă şi ocupareafuncţiilor publice, altele decât cele care au uncaracter politic.

Pe plan internaţional, cele mai importanteinstrumente juridice sunt Convenţia de la NewYork privind eliminarea tuturor formelor dediscriminare referitoare la femei din 1 martie1980 şi Protocolul facultativ la Convenţia ONUdin 6 octombrie 1999.

La nivelul dreptului european derivat, aufost adoptate cu privire la egalitatea de şanse şitratament: Directiva 2006/54/CE privind punereaîn aplicare a principiului egalităţii de şanse şi alegalităţii de tratament între bărbaţi şi femei înmaterie de încadrare în muncă şi de muncă;Directiva 79/7/CEE privind aplicarea progresivăa principiului egalităţii de tratament între femeişi bărbaţi în domeniul securităţii sociale;Directiva 2010/41/UE privind aplicarea princi-piului egalităţii de tratament între bărbaţii şifemeile care desfăşoară o activitate independentăşi de abrogare a Directivei 86/613/CEE;Directiva 2004/113/CE de aplicare a principiuluiegalităţii de tratament între femei şi bărbaţiprivind accesul la bunuri şi servicii şi furnizarea

9 A. Phillips, Democracy and Representation: Or WhyShould It Matter Who Our Representatives Are?, OxfordUniversity Press, 1998, p. 227.

10 A se vedea Deciziile Curţii Constituţionalenr. 107/1995 şi nr. 27/1996, prin care dispoziţiile cu privirela vârsta diferită de pensionare pentru bărbaţi şi femei aufost apreciate ca fiind constituţionale.

11 Juriştii reprezintă, în prezent, un procent redus dinmembrii consiliilor de administraţie. De exemplu, înFranţa, în anul 2013, juriştii reprezentau numai 8% dinmembrii consiliilor societăţilor (a se vedea AssociationFemmes AAA+, Association du Cercle Montesquieu,Skadden, Arps, Slate, Meagher & Flom LLP, Evolutiondes missions du conseil d᾽administration et renouvel-lement des mandats d᾽administrateurs: Nommer desprofessionnels du droit au sein des conseils d᾽admi-nistration, aprilie 2013, disponibil la http://www. cercle-montesquieu. fr/gene/main. php?base=99 , pp. 1, 6).

5 Comisia Europeană, Femeile în poziţie de decizieeconomică în cadrul UE: Raport de monitorizare, martie2012, http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/women-on-boards_fr.pdf, pp. 17-19; Comisia Europeană,Echilibrul de gen în consiliile societăţile comerciale,martie 2015, http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/womenonboards/wob-factsheet_2015-04_en.pdf,pp. 4-5.

6 Acest lucru denotă o creştere de numai 5 procente faţăde 11% în 2006 şi de numai 2 procente faţă de 14% în anul2012.

7 La fel ca în anul 2012.8 Comisia Europeană, Femeile în poziţii de decizie

economică în cadrul UE, op. cit., p. 12.



a decis, la începutul anilor ’70, să creascăprocentul femeilor, în special a celor de culoareşi a celor tinere, prin intermediul prevederilorConvenţiei din anul 1972, care dispune alegereacandidatului la preşedinţie. Convenţia din 1972prevedea, astfel, o proporţie de 40% de femei,dintre care 15% de culoare şi 21% de femeidelegat cu vârsta cuprinsă între 18 şi 30 de ani9.

Adoptarea unor măsuri cu caracter obligatoriude către statele membre pentru a corecta deze-chilibrul de gen existent la nivelul consiliilor, fieîn mod voluntar, fie în cazul adoptării propuneriide directivă, implică o formă de discriminarepozitivă, ca o excepţie de la principiul egalităţii,ceea ce conduce la protejarea unui drept superior.

În România, evoluţia principiului egalităţii şidiscriminării pozitive a fost destul de rapidă, fiindapreciată ca necesară pentru dezvoltarea statală şiinclusă în principiul constituţional al egalităţii10.Astfel, România nu a adoptat legi speciale care săpromoveze discriminarea pozitivă a femeilor, îngeneral sau în cazul specific al femeilor admi-nistratori, legitimitatea unor cazuri de discri-minare pozitivă în favoarea femeilor fiindinterpretată pe baza normelor constituţionale cuprivire la egalitatea între genuri.

Apreciem că, în cazul în care propunerea dedirectivă va fi adoptată sau dacă România vaintroduce reglementări naţionale similare,femeile juriste vor reprezenta alegeri excelente,întrucât acestea îndeplinesc nu numai exigenţadiversităţii de gen, dar şi alte cerinţe, precum:diversificarea consiliilor din punct de vedere alcompetenţelor profesionale11 faţă de contabili

timp, o condiţie necesară din perspectiva femininăde top la nivel de management al companiilor.

Astfel, în acest context, în noiembrie 2012,Comisia Europeană a propus adoptarea uneidirective menite să asigure, prin măsuri cucaracter obligatoriu, un echilibru între bărbaţi şifemei ca administratori neexecutivi în consiliilesocietăţilor cotate la bursă, însă lentoarea proce-sului legislativ european a condus la adoptareade către anumite state membre a unor măsurilegislative obligatorii, pe bază de cote fixe cuobiective eşalonate pe o perioadă de timp,însoţite de anumite sancţiuni (de exemplu:Belgia, Franţa, Germania, Italia) şi/sau măsuridiverse cu caracter facultativ, prin intermediulunor recomandări prevăzute în codurile naţionalede guvernanţă corporativă (de exemplu: MareaBritanie, Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda,Franţa, Luxemburg, Olanda şi Suedia). În altestate membre, măsurile adoptate se aplică numaisocietăţilor controlate de stat (a se vedea Austria,Danemarca, Finlanda, Grecia, Slovenia)5.

La nivel internaţional, în SUA femeilereprezentau, în anul 2014, aproximativ 16% dinnumărul total de membri în consilii6 şi numai4% din numărul de directori generali7. Proporţiade 16% a femeilor administratori era mai micădecât procentul bărbaţilor administratori. Deşisituaţia nu este ideală nici în Uniunea Europeanăşi nici în SUA, este totuşi mai favorabilă decât înalte ţări cu pondere semnificativă în economiamondială. Prezenţa femeilor în consilii este de10% în Australia şi Canada, între 5% şi 10% înArgentina, Brazilia, China, India, Mexic şi Rusiaşi doar 1% în Japonia8.

Totodată, în SUA puţinele dispoziţii depromovare a femeilor se înscriu în aceleaşiinterese ale partidelor. Astfel, Partidul Democrat

13 Declaraţia parlamentară de la Beijing, adoptată princonsens de participanţii la Ziua parlamentarilor, ţinută cuocazia celei de-a 4-a Conferinţe mondiale a femeilor, la7 septembrie 1995.

14 Alianţa Kvennalistinn a femeilor (partidul politic alfemeilor islandeze), citată de V. Uip, Participation desfemmes à la vie politique. Bilan de l᾽évolution au sein desparlements nationaux, des partis politiques, desgouvernements et de l᾽Union interparlementaire, cinq ansaprès la Quatrième Conférence mondiale sur les femmes,Union interparlementaire, Série „Rapports et documents”,nr. 35, decembrie 1999.

15 M. Eduards, Participation des femmes et changementpolitique: le cas de Suède, în Ephesia, La place de femmes.Les enjeux de l᾽identité et de l᾽égalité au regard dessciences sociales, Paris, La découverte, coll.„Recherches”, 1995, p. 506.

16 M. Sawer, The Representation of Women inAustralia: Meaning and Making Believe, ParliamentaryAffairs, vol. 55, 2002, p. 8.

17 V. Sapiro, When are Interests Interesting? TheProblem of Political Representation of Women, CambridgeUniversity Press, 1981, pp. 161-192.

12 G. Morange, La femme dans la fonction public,D. 1955, cronica XXIV.



obiectiv principal promovarea „intereselorspecifice femeilor”13, precum şi „propriilenecesităţi, dorinţe şi drepturi”14. Platforma deacţiune adoptată la Beijing enunţă în paragraful181 că „participarea egală a femeilor în viaţapolitică joacă un rol central în cadrul procesuluigeneral privind promovarea femeilor. Parti-ciparea egală a femeilor (…) este totodată ocondiţie necesară pentru ca interesele femeilorsă fie luate în considerare”.

În aceeaşi manieră, în Norvegia, sunt invocatetrei argumente în favoarea unei reprezentări maimari a femeilor în politică: primul se referă laconceptul de echitate; al doilea, la resursele şiexperienţele specifice ale femeilor; iar al treileala faptul că „femeile şi bărbaţii au interesediferite şi adesea, contrare, iar cele ale femeilornu pot fi exprimate. Femeile doresc să ducă oaltă politică, care riscă să fie în dezacord cuordinea patriarhală”15.

După anumite sondaje, 89% dintre femeilealese în funcţia de parlamentar din 65 de statediferite consideră că au o responsabilitatespecială în ceea ce priveşte apărarea intereselorfemeilor. Mai mult de 50% dintre femeileparlamentar din Suedia afirmă că „este importantpentru ele de a prezenta opiniile femeilor”16.Potrivit acestui argument, interesele speciale alefemeilor vor fi mai bine apărate chiar de cătreele, astfel că se impune adoptarea anumitordispoziţii antidiscriminatorii17. Combaterea

sau economişti, iar profesia juridică este prepon-derent feminină spre deosebire de profesiile deinginer sau economist, preponderent masculine;responsabilizarea membrilor consiliilor, în sensulnecesităţii de a acorda timp şi atenţie sporitemandatului de administrator, de unde derivă şitendinţa recentă de limitare a cumulului demandate (profesia juridică fiind plasată în modunic pe baza regulilor profesionale proprii,exigenţele unui contract de mandat şi reguliledeontologice aferente) şi necesitatea implicăriimembrilor consiliilor în activitatea de gestiune ariscurilor, care are o importantă componentăjuridică.

Din punct de vedere politic, pentru îmbu-nătăţirea reprezentării politice a femeilor, lanivelul statelor membre s-au adoptat măsuricomplexe referitoare la implicarea crescută afemeilor în conducere, la perfecţionarea abili-tăţilor de conducere a femeilor, la combatereastereotipiilor de gen, precum şi la stabilirea unormăsuri legislative şi de introducere a cotelor degen.

Principiul egalităţii sexelor în cadrul funcţiilorpublice şi de conducere reprezintă un deziderat,care are drept scop restabilirea unui anumitechilibru între femei şi bărbaţi. Astfel, aşa cumafirma G. Morange12, „în 1944, colapsul tuturorforţelor tradiţionaliste care le-au fost ostilefemeilor trebuie să permită Guvernuluiprovizoriu să acorde femeilor franceze cu oîntârziere destul de mare în majoritatea ţărilorstrăine, plenitudinea drepturilor politice”.Afirmarea principiului egalităţii între bărbaţi şifemei va fi, astfel, completată de măsuri diversecare vizează să asigure o mai mare eficacitateacestui principiu.

Semnalăm că reprezentarea politică afemeilor este necesară în cadrul organelor dedecizie, esenţiale ale societăţii, în ceea cepriveşte preocupările, revendicările şi opiniilelor. Se au în vedere, în special, prin intermediulpoliticilor antidiscriminatorii, măsuri de realizarea agendei politice a femeilor privitor la violenţadomestică, la copii, educaţie etc.

Astfel, femeile care au candidat şi au fostalese sau numite în diferite funcţii politice au ca

21 http://www.mmuncii.ro/pub/imagemanager/images/file/Domenii/Egalitate%20de%20sanse/PARTIC1. pdf.

22 W. Quffa, Statutul femeilor în societate – întreprevederile legislative şi realitatea socială, Revista deDrept Public nr. 3/2014, Editura „Universul Juridic”,Bucureşti, p. 142.

18 J.-F. Renucci, Tratat de drept european al drepturiloromului, Editura Hamangiu, Bucureşti, 2009, p. 150.

19 Tratatul de la Lisabona, ratificat de România la datade 11 martie 2008.

20 M. Constantinescu, I. Muraru, A. Iorgovan,Revizuirea Constituţiei, Explicaţii şi comentarii, EdituraRosetti, Bucureşti, 2003, p. 15.



bazate pe criteriul de sex, în toate sferele vieţiipublice din România”.

Comparativ cu o medie de 20,8% de femei înparlamentele lumii, ţara noastră este reprezentatăcu doar 11,7% femei în Parlamentul României,în condiţiile în care femeile reprezintă aproape51% din populaţia ţării.

Astfel, la nivelul Camerei Deputaţilor, seobservă că sunt mai multe locuri ocupate defemei, comparativ cu cele ocupate în Senat. Înperioada 2008-2012, s-a ajuns la un procent de11,3% femei la Camera Deputaţilor, faţă de5,83% la Senat, în aceeaşi perioadă21. Dinstatisticile analizate nu rezultă o creştereconstantă, de o manieră care să aducă femeia înviaţa publică, prin ocuparea unor funcţii şidemnităţi publice, într-un procent aproape egalcu cel al bărbatului. În schimb, în cazul ocupăriifuncţiilor în administraţia publică de către femei,procentul acestora este foarte mic comparativ cucel al bărbaţilor, cea mai mare reprezentareexistă la nivelul Consiliului judeţean înperioada 2004-2008, unde femeile ocupă 15,34%din funcţii, un procent care nu demonstrează oegalitate între femei şi bărbaţi la ocupareafuncţiilor şi demnităţilor publice22.

În Uniunea Europeană, România devan-sează Cipru şi Ungaria, ca pondere a femeilor înParlament, iar la nivel mondial se află pe locul99 din 141, în urma unor state precum Turkme-nistan, Azerbaijan, Zimbabwe, Bangladesh, Iraksau Afghanistan. În aceste condiţii, România nureuşeşte să îndeplinească obiectivul privindegalitatea de şanse pentru femei şi bărbaţi dindecalogul Obiectivelor de Dezvoltare aleMileniului, dar se situează peste medie doar încazul ponderii femeilor în ParlamentulEuropean, cu 36,4% de eurodeputate, faţă demedia europeană de 35,2%.

Motivele pentru slaba reprezentare a femeilorîn politică sunt facil de identificat: prejudecăţileşi discriminarea, procesul de socializare şimediatizare a femeilor, responsabilităţile fami-liale, miturile legate de lipsa de calificare,

discriminărilor ale căror victime sunt femeile sedesfăşoară într-un cadru general al unui sistempolitic, al cărui principal scop este de ademocratiza şi a dezvolta reprezentativitateafemeilor în funcţii politice.

Egalitatea de gen reprezintă încă o problemăactuală în societăţile democratice, întrucât deşilegislaţiile europeană şi naţională urmăresc săanuleze discriminările, realitatea socialădovedeşte că reglementările nu sunt suficientepentru o egalitate de fapt. „Este important deprecizat că, deşi discriminările sunt interzise,diferenţierile nu sunt interzise, dacă suntîndeplinite anumite condiţii”18. Dreptul europeanrecunoaşte un drept la diferenţă prin careanumite persoane sau grupuri de persoane potavea parte de un tratament diferenţiat, însăniciodată de o discriminare. Pot exista, deexemplu, situaţii în care statul, în cadrul unorpolitici cu caracter general şi social, poate crea,„inegalităţi de drept”, destinate a înlătura sau aatenua consecinţele unor „inegalităţi de fapt”19.

În România, se afirmă că „între participareafemeilor în politică, în economie şi nivelul dedezvoltare al unei ţări există o legătură directă.Există studii care arată că acele companii care aufemei în funcţii importante sunt maiperformante”.

Reglementările constituţionale prin care „s-aprevăzut garanţia egalităţii dintre femei şibărbaţi în ocuparea unei asemenea funcţii,garanţie ce corespunde unui curent de ideicaracteristic dezvoltării democraţiilor contem-porane şi prezintă semnificaţia unei discriminăripozitive, în favoarea femeilor, pentru a dobândiun rol mai important în viaţa publică a ţării”20

sunt dublate de dispoziţiile Legii nr. 202/2002privind egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi,republicată, cu modificările şi completărileulterioare, care prevede la art. 1 că se urmăresc„măsuri pentru promovarea egalităţii de şanseşi de tratament între femei şi bărbaţi, în vedereaeliminării tuturor formelor de discriminare



Totuşi, România şi Europa continuă sămiliteze pentru diminuarea decalajului de gen laconducerea companiilor şi a statelor. O demo-craţie adevărată solicită implicarea femeilor.Energia, talentul şi puterea femeilor reprezintăcele mai de preţ resurse ale omenirii, încăinsuficient valorificate.

În concluzie, de lege ferenda, considerăm căeste de reflectat dacă nu este oportun să seprevadă o dispoziţie constituţională expresă caresă reglementeze real şi efectiv o egalitate de genîn viaţa politică din România, care să vizezefuncţiile şi demnităţile publice, civile saumilitare, ce vor fi ocupate de femei, fiind astfel omăsură de discriminare pozitivă în favoareafemeilor.

accesul limitat la fonduri pentru campanii,acestea fiind doar câteva dintre aspectele carelezează participarea femeilor la viaţa politicăromânească.

Slaba reprezentare a femeilor în funcţii şidemnităţi publice determină, astfel, caracterulinegal care se manifestă în societatea româneascăsub aspectul accesului femeii în viaţa politică,acest lucru fiind cu atât mai greu de înţeles cucât în societăţile contemporane există exemplefeminine care au determinat schimbări funda-mentale în statele în care au exercitat funcţii şichiar schimbări la nivel supranaţional, precum:Margaret Thatcher în Marea Britanie, AngelaMerkel în Germania, Cristina Kirchner înArgentina, Laura Chinchilla în Costa Rica,Dilma Rousseff în Brazilia sau Hillary Clintonîn SUA.

Raportul dintre ordinea juridică a UE şi ordinea juridicănaţională reflectat în deciziile Curţii Constituţionale (I)

Cristian SIMAconsilier


4 Ibidem, pag. 127.5 Ibidem, pag. 117.

1 Augustin Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Ediţiaa VI-a revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura UniversulJuridic, 2016, p. 228-229.

2 P. Craig., G. de Burca, Dreptul Uniunii Europene.Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină, Ediţia a VI-a,Bucureşti, Editura Hamangiu, 2017, p. 122.

3 Ibidem, pag. 123.



Pe treapta următoare se situează acteledelegate, iar pe ultima treaptă, actele de punereîn aplicare. Distincţia acestor ultime douăcategorii de acte a fost introdusă în urmaTratatului de la Lisabona, cu scopul de „adistinge între măsurile secundare «legislative»ca natură – actele delegate – şi cele care ar puteafi considerate ca fiind mai «executive» – actelede punere în aplicare.”4

Tratatul privind funcţionarea UniuniiEuropene, prevede la art. 288 că, pentru exer-citarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptăregulamente, directive, decizii, recomandări şiavize.

Regulamentul are aplicabilitate generală.Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şise aplică direct în fiecare stat membru.

Directiva este obligatorie pentru fiecare statmembru destinatar cu privire la rezultatul caretrebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale com-petenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele.

Decizia este obligatorie în toate elementelesale. În cazul în care se indică destinatarii,decizia este obligatorie numai pentru aceştia.

Recomandările şi avizele nu sunt obligatorii.Referitor la instrumentele juridice obligatorii

ale UE, trebuie precizat că regulamentele,directivele şi deciziile pot îmbrăca atât formaactelor legislative, actelor delegate sau actelor depunere în aplicare, în funcţie de aceastadepinzând plasamentul acestor instrumente înierarhia generală a normelor5.

În legătură cu Convenţia Europeană a Drep-turilor Omului (CEDO), se impune precizareacă, deşi, formal, aceasta nu este încorporată îndreptul UE, prevederile sale au constituit o sursăesenţială de inspiraţie pentru principiile generaleale UE, în jurisprudenţa sa, CJUE reţinând că

Ordinea juridică a Uniunii EuropenePotrivit literaturii de specialitate1, în sens larg,

ordinea juridică a Uniunii Europene esteconstituită din totalitatea normelor juridice careguvernează raporturile juridice la care participăUniunea Europeană iar, în sens restrâns, aceastacuprinde totalitatea normelor materiale şiprocedurale aplicabile în cadrul Uniunii Euro-pene – tratate, regulamente, jurisprudenţă, etc.

Din punct de vedere al forţei lor juridice,aceste norme sunt dispuse ierarhic, în vârfulacestei ierarhii situându-se Tratatul privindUniunea Europeană (TUE) şi Tratatul privindfuncţionarea Uniunii Europene (TFUE).

Pe acelaşi nivel cu tratatele se situează şiCarta Drepturilor Fundamentale a UniuniiEuropene, drepturile, libertăţile şi principiileprevăzute de Cartă fiind recunoscute de art. 6alin. (1) TUE ca având aceeaşi valoare juridicăcu cea a tratatelor. Mai mult decât atât, însăşidispoziţiile Tratatelor vor fi interpretate înlumina Cartei când este vorba de drepturi recu-noscute de aceasta2.

Sub Tratatele constitutive, dar deasupraactelor legislative delegate şi de punere înaplicare, se situează principiile generale3.Acestea au fost consacrate pe cale jurispru-denţială de către instanţele Uniunii.

Pe nivelul următor se situează actele legis-lative, care sunt acele acte juridice adoptateprintr-o procedură legislativă, potrivit art. 289alin. (3) TFUE. Acestea pot îmbrăca forma regu-lamentelor, directivelor sau deciziilor.

8 P. Craig., G. de Burca, op. cit., pag. 208.9 Ibidem, pag. 227.10 Ibidem, pag. 298.11 Ibidem, pag. 300.

6 Ibidem, pag. 432.7 Mihaela Augustina Dumitraşcu, Dreptul Uniunii

Europene şi specificitatea acestuia, Bucureşti, EdituraUniversul Juridic, 2012, pag. 24.



Pentru înţelegerea modului în carereglementările UE influenţează dreptul intern, seimpune o scurtă precizare referitoare la noţiuneade efect direct. Noţiunea a fost dezvoltată deCJUE în jurisprudenţa sa, începând cupronunţarea Hotărârii din 5.02.1963, în CauzaVan Gend en Loss (Cauza C-26/62 N. V.Algemene Transport – en ExpeditieOnderneming van Gend en Loos c. NederlandseAdministratie der belastingen). În sensul clasical noţiunii, prin efect direct se înţelegeaptitudinea unei dispoziţii a dreptului UE de aconferi persoanelor private drepturi pe careacestea le pot valorifica în faţa instanţelornaţionale8. Efectul direct este vertical, atuncicând este invocat împotriva statului sauorizontal, când este invocat în cauzele dintreparticulari.

În privinţa directivelor, trebuie menţionat căCJUE a statuat în jurisprudenţa sa că acestea potavea doar efect direct vertical, nu şi orizontal. Deasemenea, de principiu, efectul direct al uneidirective operează de la data expirării termenuluifixat pentru implementarea acesteia9.

Raportul dintre ordinea juridică a UE şiordinea juridică naţională.

a. Perspectiva CJUETratatul CEE nu conţinea nicio dispoziţie

explicită referitoare la supremaţia dreptuluicomunitar asupra dreptului naţional. Cu toateacestea, CEJ a statuat încă din primii ani aiexistenţei Comunităţii că normele de drepteuropean prevalează în faţa normelor juridice alestatelor membre10. Astfel, în Cauza C-6/64Flaminio Costa c. E.N.E.L. (Hotărârea din 15iulie 1964), Curtea a adus patru argumentepentru a justifica prioritatea dreptului UE faţă dedreptul naţional11:

1. Un prim argument este de ordincontractualist – dreptului UE trebuie să i seacorde rang prioritar întrucât decurge dintr-unacord asumat de toate statele membre la mo-mentul aderării, acestea transferând instituţiilorUniunii „puteri reale derivate din limitarea

reglementările UE referitoare la restrângereacompetenţei autorităţilor statelor membre de alimita libera circulaţie şi şedere, sau referitoare ladreptul de acces la justiţie sau la drepturileîmpotriva discriminării pe criteriul sexului sau laprotecţia datelor personale şi a vieţii private,reprezintă manifestări speciale în cadruldreptului UE, ale principiilor generale cuprinseîn CEDO6.

Încă de la început, ordinea juridică instituităprin tratatele de înfiinţare a celor trei ComunităţiEuropene – Comunitatea Europeană a Cărbu-nelui şi Oţelului (CECO), ComunitateaEconomică Europeană (CEE) şi ComunitateaEuropeană a Energiei Atomice (CEEA/Euratom) – a fost una distinctă de ordineajuridică internaţională. Până la 18 aprilie 1951,când a fost semnat la Paris Tratatul de instituirea Comunităţii Europene a Cărbunelui şiOţelului (CECO), tratat care a avut ca scopplasarea producţiei de cărbune şi oţel din statelemembre, în special Germania, sub o autoritatecomună independentă, organizaţiile interna-ţionale funcţionau pe principiul cooperăriistatelor membre, deciziile luate de organizaţieurmând a fi aplicabile în statele membre doar încazul ratificării acestora prin acte specificesistemelor de drept ale fiecărui stat în parte7. Or,această modalitate de funcţionare, care lăsaposibilitatea neratificării, cu riscul neaplicării înunele state a deciziilor luate la nivelul instituţiilororganizaţiei, nu era adecvată realizării scopuluipropus, fiind necesară gândirea unui noumecanism de funcţionare care să nu aibă acestneajuns. S-a ajuns astfel la propunerea metodeiintegrării ca mod de funcţionare, metodă cepresupune renunţarea de către statele membre, înfavoarea organizaţiei, la drepturile lor suveranede a lua decizii în domeniile în care statele auconvenit să exercite competenţe în comun,deciziile luate de instituţiile abilitate ale orga-nizaţiei urmând a face parte din ordinea juridicăinternă a statelor membre din momentuladoptării lor, în mod automat, fără a mai finevoie de ratificare.

19 Ibidem, pag. 99.20 Ibidem, pag. 100.21 Ibidem, pag. 101-103.

12 Ibidem.13 Ibidem.14 Ibidem.15 Ibidem.16 Ibidem, pag. 301.17 Tudorel Toader, Marieta Safta, op. cit., pag. 98.18 Ibidem.



Curtea Constituţională Federală aGermaniei, a consacrat, la rândul ei, o juris-prudenţă care a limitat supremaţia dreptului UE,în special în privinţa acelor reglementărireferitoare la drepturile fundamentale19.Relevantă în acest sens este cauza Solange I din1974, în care Curtea a statuat că, atâta timp câtnivelul de protecţie a drepturilor fundamentaleconferit de reglementările UE este inferior celuiconferit de Constituţia germană, Curtea lasă„neaplicat” dreptul european referitor la acesteaspecte. Odată cu evoluţia dreptului european înacest sens, Curtea Constituţională germană şi-anuanţat poziţia, în cauza Solange II statuând că,având în vedere aceste evoluţii în legislaţiaeuropeană, atâta timp cât aceste norme suntcapabile să asigure un standard de protecţie adrepturilor fundamentale similar cu cel impus înmod necondiţionat de Constituţia germană,Curtea nu îşi va mai exercita competenţa sa de adecide asupra aplicabilităţii legislaţiei unionalederivate.

Curtea Constituţională a Italiei a statuat cădreptul UE este prioritar doar în raport curegulile „ordinare” ale Constituţiei italiene darnu şi în raport cu cele care consacră drepturilefundamentale ale cetăţenilor şi că temeiulaplicabilităţii dreptului UE rezidă în Constituţieşi nu în considerentele deciziilor CJUE20.

Curţile constituţionale din EuropaCentrală şi de Est, au avut o poziţionareneuniformă în jurisprudenţa lor dar, în acelaşitimp, prudentă, cu privire la problematicaraporturilor dintre dreptul UE şi Constituţie21.

c. Perspectiva Curţii Constituţionale aRomâniei

Sistemul juridic naţional are o structurăpiramidală, în vârful acestei piramide situându-seConstituţia, aşa cum rezultă din art. 1 alin. (5)din Legea fundamentală: „În România, respec-tarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legiloreste obligatorie”.

Potrivit doctrinei, „superioritatea Constituţieieste o construcţie teoretică întemeiată pe logicaformală a aşezării normelor juridice într-o ordineierarhică, în funcţie de criterii raţionale şi peprincipiul suveranităţii naţionale, potrivit căruia

competenţei”, prin aceasta limitându-şi drep-turile lor suverane12.

2.Al doilea argument este de ordin funcţional –întrucât scopurile tratatului au fost integrarea şicooperarea, atingerea acestora ar fi periclitatădacă un stat membru ar refuza să pună în aplicareo dispoziţie a Uniunii care ar trebui să fieobligatorie în mod uniform13.

3.Al treilea argument este de ordin egalitarist –dacă dreptul naţional al unui stat membru arprevala faţă de dreptul UE, s-ar crea o discri-minare între statele membre în ceea ce priveşteobligaţia de aplicare a dreptului UE şi ar însemnaca acesta să beneficieze de toate drepturiledecurgând din calitatea de membru, fără să-şiasume şi toate obligaţiile14.

4. Ultimul argument este de ordin analitic15 –obligaţiile asumate de statele membre nu ar maifi necondiţionate, ci doar eventuale dacă acesteaar putea fi lipsite de efectivitate prin dispoziţiiadoptate în legislaţia internă.

Ulterior, Curtea a dezvoltat principiul stabilitîn cauza Costa statuând că nici chiar o normă deordin constituţional din dreptul naţional nu arputea fi invocată pentru a contesta prioritateadreptului UE şi că acest principiu se aplicăindiferent dacă dreptul naţional este anterior sauulterior faţă de dreptul UE16.

b. Perspectivele curţilor constituţionale alestatelor membre

Perspectiva curţilor constituţionale estediferită cu privire la caracterul necondiţionat alsupremaţiei dreptului UE şi cu privire la temeiulacestei supremaţii, acceptând această supremaţie,de regulă, în raport cu normele infraconsti-tuţionale şi considerând drept cauza a acesteisupremaţii voinţa statelor de a transferarespectivele competenţe, în condiţiile stabiliteprin constituţiile proprii17.

Consiliul Constituţional din Franţa nurecunoaşte supremaţia dreptului UE în raport deconstituţie, considerând că reglementările UEpătrund în ordinea juridică naţională prin voinţaconstituantului francez18.

25 Tudorel Toader, Marieta Safta, Dialoguljudecătorilor constituţionali, Bucureşti, Editura UniversulJuridic, 2015, pag. 64.

26 Ibidem.

22 Cristian Ionescu, Constituţia României Titlul I.Principii generale art. 1-14, Bucureşti, Editura C.H. Beck,2015, pag. 48.

23 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,nr. 653 din 23.10.2013.

24 Ştefan Deaconu, Metodologie juridică Curs practicpentru studenţi Ediţia a 3-a, Bucureşti, Editura Hamangiu,2013, pag. 117.



În legătură cu tratatele ratificate deParlament, trebuie menţionat faptul că „acesteacapătă în dreptul intern forţa juridică şi poziţiaîn ierarhia actelor normative dată de actul deratificare”25. O particularitate prezintă tratateleîn materia drepturilor omului, care pot avea,după caz, o forţă juridică infraconstituţională,constituţională sau supraconstituţională26, dupăcum standardul de protecţie a dreptului conferitde norma conţinută în tratat este sau nu superiorcelui conferit de Constituţie.

Aderarea României la Uniunea Europeană aridicat problema poziţionării Tratatelorconstitutive ale Uniunii Europene şi a celor-lalte reglementări comunitare cu caracterobligatoriu în cadrul ierarhiei actelor normative.În vederea acestei aderări, România şi-a revizuitConstituţia în anul 2003. Potrivit art. 148Integrarea europeană, nou introdus prin legeade revizuire:

„(1) Aderarea României la tratateleconstitutive ale Uniunii Europene, în scopultransferării unor atribuţii către instituţiilecomunitare, precum şi al exercitării în comun cucelelalte state membre a competenţelorprevăzute în aceste tratate, se face prin legeadoptată în şedinţa comună a CamereiDeputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de douătreimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.

(2) Ca urmare a aderării, prevederiletratatelor constitutive ale Uniunii Europene,precum şi celelalte reglementări comunitare cucaracter obligatoriu, au prioritate faţă dedispoziţiile contrare din legile interne, curespectarea prevederilor actului de aderare.

(3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică,în mod corespunzător, şi pentru aderarea laactele de revizuire a tratatelor constitutive aleUniunii Europene.

(4) Parlamentul, Preşedintele României,Guvernul şi autoritatea judecătorească garan-tează aducerea la îndeplinire a obligaţiilorrezultate din actul aderării şi din prevederilealineatului (2).

(5) Guvernul transmite celor două Camereale Parlamentului proiectele actelor cu caracter

poporul este îndreptăţit să pretindă Guver-nantului ca acesta să-i respecte voinţa suveranăexprimată în principiile şi dispoziţiile consti-tuţionale. În consecinţă, toate actele normativeadoptate de Parlament şi Guvern, precum şiactele emise de celelalte autorităţi publicepotrivit competenţelor de reglementare alocate,sunt obligate să se conformeze normelor şiprincipiilor constituţionale”22.

Pe treapta imediat următoare se situează legileconstituţionale (legile de revizuire a Constituţiei).

Legile organice şi legile ordinare se află peurmătorul nivel al piramidei. Pe acelaşi nivel seaflă ordonanţele de urgenţă ale Guvernului şiordonanţele simple, emise în baza unei legi deabilitare, care, deşi emise de o autoritateexecutivă, conţin reglementări cu putere de lege,cu precizarea că prin ordonanţele simple se poatereglementa numai în domeniul legilor ordinare,în timp ce ordonanţele de urgenţă pot conţinedispoziţii de domeniul legii organice.

Referitor la Regulamentele parlamentare,este de menţionat că, prin Decizia nr.413/201323, Curtea Constituţională a reţinut că:„Parlamentul, în dubla sa calitate – de auto-ritate legiuitoare, respectiv de corp autonom,învestit cu o putere de organizare şi funcţionareproprie –, adoptă acte normative de sinestătătoare – legi, respectiv regulamente –, întrecare nu există niciun raport de ierarhizare(s.n.), întrucât obiectul de reglementare vizeazădomenii diferite, ab initio nu sunt susceptibile declasificare”.

Pe nivelul următor se poziţionează Hotă-rârile Guvernului, acestea având forţă juridicăinferioară legii sau actelor normative asimilatelegii, iar pe ultimul nivel se situează ordineleminiştrilor, celelalte acte emise de autorităţilepublice centrale, precum şi actele autorităţiloradministraţiei publice locale.

„Cu cât actul normativ reglementează relaţiisociale importante în societate, cu atât sferadestinatarilor săi va fi mai mare, ajungând ca elsă se aplice erga omnes”24.





atingere prevederilor constituţionale privitoarela limitele revizuirii şi nici altor dispoziţii aleLegii fundamentale, fiind o aplicaţie particularăa dispoziţiilor actualului art. 11 alin. (2) dinConstituţie, potrivit căruia „Tratatele ratificatede Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptulintern.”

Curtea Constituţională a statuat în repetaterânduri în jurisprudenţa sa că aceasta nu arecompetenţa să analizeze conformitatea uneidispoziţii de drept naţional cu textul Tratatuluide la Lisabona prin prisma art. 148 din Legeafundamentală întrucât ar încălca astfel com-petenţele Curţii de Justiţie a Uniunii Europene,aceasta fiind singura care are competenţa săinterpreteze tratatele (art. 267 din tratat), şi cănumai instanţa de judecată poate stabili dacăexistă sau nu o contrarietate între norma internăşi dispoziţia din legislaţia europeană, în acestsens, putând eventual apela la mecanismulîntrebărilor preliminare pentru a ajunge la oconcluzie corectă.

Având în vedere rolul Curţii Constituţionalede garant al respectării Constituţiei, este evidentcă, în exercitarea controlului de constitu-ţionalitate, aceasta trebuie să aibă ca sistem dereferinţă numai dispoziţiile cuprinse înConstituţie. Cu toate acestea, cu ocazia pro-nunţării Deciziei nr. 668/201128, Curtea a statuatcă, în anumite condiţii, normele de drepteuropean pot fi folosite în cadrul controlului deconstituţionalitate. Astfel, în considerenteledeciziei amintite s-a reţinut că „întrucât CurteaConstituţională nu este nici legiuitor pozitiv şinici o instanţă judecătorească cu competenţă dea interpreta şi aplica dreptul european în litigiilece antamează drepturile subiective alecetăţenilor (…) folosirea unei norme de drepteuropean în cadrul controlului de constitu-ţionalitate ca normă interpusă celei de referinţăimplică, în temeiul art. 148 alin. (2) şi (4) dinConstituţia României, o condiţionalitate cumu-lativă: pe de o parte, această normă să fiesuficient de clară, precisă şi neechivocă prin eaînsăşi sau înţelesul acesteia să fi fost stabilit înmod clar, precis şi neechivoc de Curtea deJustiţie a Uniunii Europene şi, pe de altă parte,norma trebuie să se circumscrie unui anumit

obligatoriu înainte ca acestea să fie supuseaprobării instituţiilor Uniunii Europene.”

Cu prilejul pronunţării Deciziei nr.148/200327 privind constituţionalitatea propu-nerii legislative de revizuire a ConstituţieiRomâniei, Curtea Constituţională a reţinut cureferire la calitatea României de membru alUniunii Europene că aceasta „presupunetransferul unor atribuţii ce ţin de „suveranitateastatului către Uniunea Europeană.(…) Prinactele de transfer al unor atribuţii cătrestructurile Uniunii Europene, acestea nudobândesc, prin înzestrare, o „supracom-petenţă”, o suveranitate proprie. În realitate,statele membre ale Uniunii Europene au decis săexercite în comun anumite atribuţii care, în modtradiţional, ţin de domeniul suveranităţiinaţionale. Este evident că în actuala eră aglobalizării problematicii omenirii, a evoluţiilorinterstatale şi a comunicării interindividuale lascară planetară conceptul de suveranitatenaţională nu mai poate fi conceput ca absolut şiindivizibil, fără riscul unei izolări inac-ceptabile.(…)

Curtea mai reţine că aderarea la UniuneaEuropeană,(…) implică o serie de consecinţecare nu s-ar putea produce fără o reglementarecorespunzătoare, de rang constituţional. Primadintre aceste consecinţe impune integrarea îndreptul intern a acquis-ului comunitar, precumşi determinarea raportului dintre actelenormative comunitare şi legea internă. Soluţiapropusă de autorii iniţiativei de revizuire are învedere implementarea dreptului comunitar înspaţiul naţional şi stabilirea regulii aplicăriiprioritare a dreptului comunitar faţă dedispoziţiile contrare din legile interne, curespectarea prevederilor actului de aderare.Consecinţa aderării pleacă de la faptul că statelemembre ale Uniunii Europene au înţeles săsitueze acquis-ul comunitar – tratateleconstitutive ale Uniunii Europene şi regle-mentările derivate din acestea – pe o poziţieintermediară între Constituţie şi celelalte legi(s.n.), atunci când este vorba de acte normativeeuropene obligatorii. Curtea Constituţionalăconstată că această dispoziţie, cuprinsă înart. 1451 [actualul art. 148 n.red.], nu aduce

30 Tudorel Toader, Marieta Safta, op. cit., pag. 66.29 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I,

nr. 433 din 28.06.2010.



dezvoltă prevederile constituţionale în materiadrepturilor fundamentale, cu alte cuvinte, înmăsura în care nivelul lor de protecţie este celpuţin la nivelul normelor constituţionale îndomeniul drepturilor omului”. Cât priveştetemeiul constituţional al invocării Cartei, acestaeste art. 148 din Constituţie, iar nu art. 20,drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute deCartă fiind recunoscute de art. 6 alin. (1) TUE caavând aceeaşi valoare juridică cu cea a tra-tatelor.30

nivel de relevanţă constituţională, astfel încâtconţinutul său normativ să susţină posibilaîncălcare de către legea naţională a Constituţiei– unica normă directă de referinţă în cadrulcontrolului de constituţionalitate”.

Cu privire la Carta Drepturilor Funda-mentale a Uniunii Europene, Curtea Consti-tuţională a reţinut în Decizia nr. 871/201029 că prevederile acesteia, „de principiu,sunt aplicabile în controlul de constituţionalitateîn măsura în care asigură, garantează şi

Ombudsmanul din Olanda – o instituţie eficientăîn apărarea democraţiei

Tudor PRELIPCEANU



Ombudsman, ce şi-a dovedit din plin eficienţa,se plasează în Olanda, ca importanţă, după celedouă Camere ale Parlamentului, după Consiliulde Stat şi Curtea de Conturi.

Instituţia Ombudsmanului are, în Olanda,drept obiectiv să investigheze, la cerere sau dinproprie iniţiativă, dacă rezolvarea dată deGuvern unei probleme ridicate de un cetăţean înplângerea sa contra unei autorităţi a statului estecorectă sau nu. Plângerile cetăţenilor pot fiîndreptate nu numai împotriva autorităţiloradministrative centrale, ci şi contra autorităţiloradministrative regionale şi locale.

Dovadă a independenţei de care se bucurăOmbudsmanul în Olanda

O dovadă a independenţei de care se bucurăOmbudsmanul o reprezintă faptul că şefulacestei instituţii este numit de Camera Inferioarăa Parlamentului şi nu de Coroană, situaţieneobişnuită în Olanda. Numirea şefului insti-tuţiei Ombudsmanului de către Camera Infe-rioară a Parlamentului olandez se face larecomandarea unui comitet alcătuit din vicepre-şedintele Consiliului de Stat, preşedintele CurţiiSupreme de Justiţie şi preşedintele Curţii deConturi din Olanda. Ea se face pe o perioadă deşase ani, dar şefului instituţiei i se poate acordaşi un al doilea mandat. El nu are voie să ocupealte funcţii publice sau să deţină vreo poziţie caresă fie incompatibilă cu îndeplinirea adecvată aîndatoririlor sale oficiale, sau cu imparţialitateaşi independenţa sa, sau cu încrederea acordată decetăţeni.

Camera Inferioară poate să-l demită pe şefulinstituţiei Ombudsmanului doar pe bazaprevederilor legii. El poate fi demis, de pildă,pentru subminarea încrederii care i-a fostacordată. Salariul său este stabilit printr-o legeseparată şi corespunde cu cel al miniştrilor.

Rădăcini din 1801 pentru cel „carepledează pentru altul”

La 1 ianuarie 1982, în Olanda şi-a începutactivitatea instituţia Ombudsmanului, dar pânăla intrarea în vigoare a Legii care o regle-mentează au fost necesari douăzeci de ani dediscuţii şi dezbateri în cercurile academice şi maitârziu politice din Ţara lalelelor. Originileinstituţiei amintite se află în Suedia, unde aînceput să funcţioneze din 1809. De altfel,termenul suedez de ombudsman îl desemnează,din punct de vedere etimologic, pe cel „carepledează pentru altul”. Acest termen este utilizatgeneric pentru indicarea instituţiilor statalecorespondente, potrivit sistemelor naţionale dedrept, abilitate cu supravegherea administraţiei.Dar încă din 1801 în Olanda a existat un„sindicat naţional” ce avea drept misiune săsupravegheze activitatea funcţionarilor publici.Acest precursor al instituţiei Ombudsmanuluişi-a desfăşurat activitatea doar până în 1805.Modelul urmat în prezent de olandezi a fostoferit de instituţia Folketingets Ombudsman careactivează în Danemarca din 1955.

Guvernul olandez a publicat, în 1969 pentruprima dată un document politic referitor lainstituţia Ombudsmanului. În Camera Inferioarăa Parlamentului din această ţară s-a hotărât să seînfiinţeze o instituţie independentă care să seocupe de plângerile cetăţenilor privindactivitatea Guvernului. Ea trebuia să se adaugecomitetelor celor două Camere ale Parlamentuluiînsărcinate cu primirea petiţiilor cetăţenilor. În1976, a fost înaintat în Parlamentul olandez unproiect de lege privind crearea instituţieiComisarului pentru investigaţii. Numele deOmbudsman a fost propus, printr-unamendament, în 1980. Proiectul de lege privindinstituţia Ombudsmanului a devenit lege la 4februarie 1981, aducându-i-se de atunci maimulte amendamente. Instituţia National



Un grup constituit din angajaţi ai celor treidepartamente de investigaţii poartă răspundereapentru cele 12 provincii şi municipalităţi care seaflă în competenţa Ombudsmanului. Din 1912 lis-a adăugat şi insulele Bonaire, St. Eustatius şiSaba. Sub jurisdicţia Ombudsmanului dinOlanda au intrat astfel toate autorităţileadministrative ale acestor insule.

În componenţa instituţiei mai intră, pe lângăcele trei departamente de investigaţii, undepartament de relaţii cu publicul, biblioteca şiun departament care se ocupă de sistemele deinformaţii.

Principala sarcină a OmbudsmanuluiPrincipala sarcină a Ombudsmanului este de a

investiga, atunci când este cazul, activitateadesfăşurată de autorităţile administrative. ÎnOlanda sunt două căi ce pot duce la declanşareaunei astfel de investigaţii: prin depunerea uneipetiţii sau prin sesizarea din proprie iniţiativă.

Orice persoană are dreptul să ceară în scrisOmbudsmanului să cerceteze modul în care oautoritate administrativă a acţionat faţă de opersoană fizică sau juridică într-un domeniuanumit, dacă nu a trecut mai mult de un an decând a avut loc acţiunea respectivă.

Înainte de a se adresa Ombudsmanului,petiţionarul trebuie să informeze autoritateaadministrativă sau funcţionarul public în cauzădespre plângerea sa. Autoritatea administrativăsau funcţionarul public la care face referireplângerea trebuie să aibă posibilitatea de a da oexplicaţie. O petiţie trebuie să conţină numele şiadresa reclamantului, o descriere a problemei lacare se referă plângerea, identitatea persoaneicare poartă responsabilitatea, motivele pentrucare petiţionarul crede că plângerea sa estejustificată.

Ombudsmanul are puterea să se autosesizezeşi să pornească o investigaţie din proprieiniţiativă asupra modului în care o autoritateadministrativă a acţionat într-o anumită pro-blemă.

Instituţia Ombudsmanului are obligaţia săprezinte celor două Camere ale Parlamentului şiminiştrilor raportul ei anual. Acest raport estepublicat ca document al Parlamentului şi sebucură de o largă distribuire. Preambululraportului conţine, întotdeauna, un rezumat al

Legea privind Ombudsmanul permitenumirea unuia sau mai multor adjuncţi, care este,de asemenea, făcută de Camera Inferioară, larecomandarea instituţiei în cauză. Dr. MartinOosting, fost profesor de drept administrativ şiadministraţie publică la Facultatea de Drept dela Universitatea din Gröningen, a fost ales, în1987 şi 1993, şef al instituţiei Ombudsmanuluidin Olanda. La 1 octombrie 1993, Leig de Bruin,fostă vicepreşedintă a Tribunalului districtual dinRotterdam, a devenit adjunctul său.

Pe lângă oficialităţile care deţin funcţiile deconducere, la instituţia Ombudsmanului dinOlanda sunt încadrate circa 170 de persoane.Aproape toţi angajaţii implicaţi în investigaţiileinstituţiei mai sus amintite sunt absolvenţi aiFacultăţii de Drept. Circa 62% din personal esteconstituit din femei. Conducerea de zi cu zi ainstituţiei este asigurată de un director, care estenumit şi demis de Coroană, la recomandareaOmbudsmanului.

O structură cu funcţii preciseInstituţia Ombudsmanului din Olanda are trei

departamente de investigaţie. Departamentul Ideţine, în primul rând, răspunderea pentruevaluarea petiţiilor din punct de vedere alcompetenţei şi admisibilităţii, înainte caOmbudsmanul să hotărască dacă să investighezesau nu cazurile aduse în atenţie. AngajaţiiDepartamentului I răspund, de asemenea,solicitărilor, adeseori telefonice, ale cetăţenilor.

Celelalte două departamente se ocupă deinvestigarea curentă a activităţilor organelorpublice şi ale oficialităţilor care intră încompetenţa instituţiei Ombudsmanului. Astfel,Departamentul II se ocupă de cazurile privindpoliţia, ministerele afacerilor generale, afacerilorexterne şi justiţiei, ca şi cele ce privesc uneleautorităţi administrative autonome a căroractivitate este legată de cea a ministerelorafacerilor externe şi justiţiei.

Departamentul III se ocupă de celelalteministere şi de plângerile ce vizează autorităţileadministrative autonome şi consiliile degestionare a apelor şi a bunurilor de larg consum.O bună parte a activităţii lor se axează pecercetarea plângerilor ce privesc relaţiile finan-ciare dintre Guvern şi cetăţean şi cele ce privescocuparea forţei de muncă.



S-a constatat că majoritatea plângerilor suntmai vechi de un an, că nu sunt fondate sau că nueste îndeplinită cerinţa notificării prealabile aautorităţii administrative în culpă sau a func-ţionarului public învinuit. Deci multe petiţii nuîndeplinesc condiţiile de admisibilitate. Pe dealtă parte, numeroase petiţii sunt retrase la scurttimp după ce au fost depuse. Astfel, în 1997, înOlanda, au fost respinse 30,2% din petiţii şi doar25,1% au fost examinate.

Din momentul în care Ombudsmanul ahotărât că o petiţie îndeplineşte toate condiţiilepentru a se declanşa o investigaţie, aceastăinstituţie poate alege ca metodă de lucru fiemetoda raportului, fie pe cea a intervenţiei.

Metoda principală de lucru, după cum aratăLegea privind Ombudsmanul, se bazează peinvestigaţie. Se constată faptele. Pe baza lor,Ombudsmanul stabileşte dacă acţiunea inves-tigată este sau nu corectă. Rezultatele suntîntotdeauna incluse într-un raport. Acest tip decercetare ia ceva timp, deoarece părţile aflate înconflict trebuie să fie audiate. Notificarea celorinteresaţi de constatările Ombudsmanului trebuiesă preceadă raportul Ombudsmanului. De pildă,în 1997, un număr de 619 de astfel de rapoarte aufost publicate în Olanda.

Cea de a doua metodă este cea a intervenţieiinstituţiei Ombudsmanului. Ea este des folosităîn cazurile în care principala cerinţă apetiţionarului este ca Ombudsmanul să între-prindă o acţiune promptă. Sunt cazurile în carepetiţionarul a aşteptat timp îndelungat un răspunsdin partea autorităţilor administrative sau în careautorităţile amintite au dovedit că nu suntdispuse să ajungă la un compromis cupetiţionarul. Ombudsmanul informează auto-ritatea administrativă despre plângerile ce oprivesc şi constată dacă există vreo perspectivăpentru rezolvarea problemelor ridicate înplângeri. În aceste situaţii, autoritatea admi-nistrativă implicată dă de obicei un răspuns rapidpentru a clarifica problema. Petiţionarul,atingându-şi obiectivul propus, nu mai esteinteresat de continuarea investigaţiei.

După o intervenţie încununată de reuşită,Ombudsmanul informează în scris toate părţileimplicate asupra hotărârii sale de a nu maicontinua investigaţiile. Totuşi, dacă instituţiaOmbudsmanului consideră că există un motiv de

celor mai frecvente probleme întâlnite în cursulinvestigaţiilor, cauzele lor şi alte aspecterelevante. Raportul anual din 1997 a fost primulcare a apărut pe Internet.

Din 1998, jurisdicţia Ombudsmanului includetoate autorităţile administrative autonome, cuexcepţia câtorva care prin ordin nu intră încompetenţa acestei instituţii.

Există, în prezent, un consens larg în CameraInferioară a Parlamentului din Olanda cu privirela perspectiva ca în câţiva ani locuitorii fiecăreimunicipalităţi să aibă acces la o instituţieindependentă la care să poată depune plângeri.O municipalitate sau mai multe municipalităţipot să întemeieze împreună propria lor instituţiea Ombudsmanului. Unele municipalităţi au făcutdeja acest pas.

Ombudsmanul dă, întotdeauna, răspunsul îndouă sau trei săptămâni, indicând autoritateapotrivită pentru soluţionarea problemei ridicate.Se dau, de asemenea, explicaţii petiţionarului.Cetăţenii cer la telefon numeroase informaţiiinstituţiei Ombudsmanului. Ea îndeplineşte, înconsecinţă, şi importanta sarcină de a îndrumacetăţenii spre instituţiile care pot să le rezolveproblemele. În 1997, la instituţia Ombuds-manului din Olanda au avut loc, de pildă, circa15000 de convorbiri cu cetăţenii ce ridicaudiferite probleme.

Ombudsmanul nu poate porni o investigaţieîn situaţia în care un tribunal administrativ s-apronunţat asupra problemei în discuţie. Aceastăinstituţie nu are competenţa de a cerceta acţiunilecare se află în jurisdicţia tribunalelor, în schimbse poate pronunţa asupra activităţii de zi cu zi aorganelor guvernamentale.

Primul obiectiv al instituţiei Ombuds-manului din Olanda

Primul obiectiv al instituţiei Ombudsmanuluidin Olanda este de a stabili dacă problemaridicată într-o petiţie intră în competenţa sa. Decipetiţia trebuie examinată pentru stabilireaadmisibilităţii.

Nu trebuie să treacă un an de la înfăptuireaacţiunii care este incriminată în petiţie. Plângereatrebuie să fie fondată, iar petiţionarul trebuie săfie persoana vătămată de acţiune sau să aibăconsimţământul părţii vătămate.



da informaţiile cerute de Ombudsman şi de apermite acestei instituţii acces în toate locurileunde autoritatea respectivă îşi desfăşoarăactivitatea. Trimişii instituţiei Ombudsmanuluivizitează frecvent sediile organelor admi-nistrative pentru a strânge dovezi de la faţalocului.

Ombudsmanul are acces şi la informaţiileclasificate ca fiind confidenţiale, cum sunt celece pot fi oferite de serviciile de informaţii şisecuritate, ca şi la o serie de date de ordinjudiciar şi fiscal. Ombudsmanul este obligat prinlege la confidenţialitate. Informaţiile sunt date înmulte situaţii în scris, iar în cazurile simple printelefon. Când este necesar, informaţiile se daudirect persoanei care se ocupă de investigaţie,oficialitatea implicată fiind audiată.

Investigarea faptelor se încheie cu un bilanţal constatărilor. Răspunderea pentru efectuareabilanţului o are adjunctul şefului instituţieiOmbudsmanului. Bilanţul este trimis petiţio-narului, autorităţii administrative şi când estecazul oficialităţii a cărei activitate a făcutobiectul investigaţiilor. Ei au două săptămânipentru a-şi exprima opiniile, care uneori potdetermina producerea unor modificări de ultimmoment. Procedura are în vedere ca faptele ceţin de acţiunea cercetată să fie stabilite cu o câtmai mare claritate. Caracterul incontestabil alfaptelor ce se desprind din cazul investigat poateasigura Ombudsmanului baza pentru hotărâreace o ia.

Uneori investigaţia arată că autoritateaadministrativă în cauză a răspuns plângerii dinpetiţie prin luarea unor măsuri care să-lmulţumească pe petiţionar. Acest lucru îl poatedetermina pe petiţionar să-şi retragă plângerea.Ombudsmanul poate hotărî atunci dacă încheieinvestigaţia aflată în curs fără a elabora un raport.

Legea privind Ombudsmanul arată că dinmomentul în care a fost încheiată o investigaţie,Ombudsmanul trebuie să elaboreze un raportcare să includă constatările făcute şi hotărârea pecare a luat-o. Ombudsmanul trebuie să sta-bilească dacă o autoritate administrativă aacţionat sau nu corect în ce priveşte problemacercetată. Hotărârea poate fi însoţită de orecomandare. Raportul este trimis petiţionarului,autorităţii administrative şi când este necesaroficialităţii implicate.

a nu le sista, ea poate hotărî continuareacercetărilor, folosind însă metoda raportului. Caurmare a folosirii cu succes a metodeiintervenţiei, în 1997, în Olanda, în 66,6% dincazuri nu a mai fost nevoie ca investigaţiile săfie duse până la sfârşit.

La întocmirea raportului se începe de obiceicu un rezumat al plângerii aşa cum esteprezentată în petiţie. Autorul petiţiei este anunţatcă în urma sesizării sale s-a hotărât instituireaunei investigaţii. Petiţionarul are posibilitateasă-şi exprime obiecţiile cu privire la redactarearezumatului plângerii. Se expediază autorităţiiadministrative petiţia, rezumatul plângerii şi ocerere prin care i se solicită opinia cu privire laconţinutul materialelor trimise. Când este cazulşi dacă se cunoaşte identitatea, se trimit copii şipersoanei oficiale la comportamentul căreia sereferă plângerea. Pentru îndeplinirea acestuiprocedeu sunt prevăzute, în general, patrusăptămâni.

În cazurile simple, investigaţia începe cu oconvorbire telefonică. Constatările suntînregistrate în scris. Cunoaşterea argumentelorcelor două părţi este o condiţie de bază pentrubuna desfăşurare a procesului de investigaţie.Instituţia Ombudsmanului din Olanda joacă unrol activ în timpul investigaţiilor. Ea iniţiazăacţiuni, pune întrebări şi hotărăşte când ceiimplicaţi au posibilitatea să-şi exprime părerea.În final, instituţia Ombudsmanului face un bilanţal constatărilor sale. În unele cazuri nu se potstabili faptele pe care se bazează plângerea dincauza contradicţiilor care apar în declaraţiilepărţilor sau ca urmare a lipsei dovezilor con-cludente. În acele cazuri, instituţia menţionată nuva lua nicio hotărâre.

Puteri conferite instituţiei Ombudsma-nului

Legea conferă instituţiei Ombudsmanului oserie de puteri care să-i permită să finalizezeinvestigaţiile. Astfel, ea poate dispune inspec-tarea locului indicat în plângere şi poate somaautoritatea administrativă în cauză, petiţionarul,martorii şi experţii. Citaţiile pot fi aduse laîndeplinire cu forţa de către poliţie, o putere carenu a fost încă folosită în Olanda. Martorii pot fiaudiaţi sub jurământ, deşi acest lucru se întâmplărar. Autoritatea administrativă are obligaţia de a



trebuie să se conformeze reglementărilor scrise,ce exprimă voinţa Parlamentului, precum şiprincipiilor legale nescrise. Dacă o anumităacţiune a Executivului intră în conflict cu acestereglementări şi principii şi nu pare să aibă o altăjustificare, se încadrează în cadrul unuicomportament „neadecvat” al Guvernului. Înconsecinţă, Ombudsmanul priveşte acţiuneaaflată în curs de investigare în lumina legilorscrise, ca acelea care se referă la drepturileconstituţionale şi la drepturile omului. Pe de altăparte, acţiunea este luată în considerare şi înlumina principiilor legale nescrise. Aici pot fienumerate principiile tratamentului egal în cazuriidentice, a rezonabilităţii, a proporţionalităţii, acertitudinii legalităţii, a legitimităţii aşteptărilorcelor în cauză, a respectării îndatoririlor.

În acest context, instituţia Ombudsmanuluidin Olanda foloseşte criterii care pot ficonsiderate călăuzitoare pentru o bună guver-nare. Acestea includ cerinţa de a asiguraindividului informaţii relevante, de a ascultapunctul de vedere al individului, de a trataoamenii în mod corect, de a respecta demnitateaumană, de a fi nepărtinitor şi îndatoritor. Se au,totodată, în vedere criteriile de coordonare,monitorizare, de protejare a intimităţii indivi-dului, accesibilitatea la autorităţi. InstituţiaOmbudsmanului are în vedere aceste criterii încadrul deliberărilor ce duc la luarea hotărâriifinale privind corectitudinea comportamentuluiinvestigat.

A fost pusă la punct o bază de date referitoarela cazurile întâlnite. În computer se află stocatedatele necesare pentru elaborarea raportuluianual. Criteriile de evaluare sunt unelte analiticeimportante folosite de Ombudsmanul dinOlanda.

Reinstaurarea încrederii în rândul cetă-ţenilor

Ombudsmanul este un organism independent,constituit din specialişti, care primeşte plângerilecetăţenilor referitoare la practicile guverna-mentale. Această instituţie poate ajuta lareinstaurarea încrederii în rândul cetăţenilor.Conform legii privind Ombudsmanul, o singurăpersoană, şi anume şeful acestui organism,reprezintă instituţia în ochii opiniei publice.

O versiune a raportului care nu dezvăluieidentitatea persoanelor în cauză este datăpublicităţii şi trimisă Camerei Inferioare aParlamentului, precum şi altor destinatari. Pebaza constatărilor făcute, Ombudsmanulstabileşte viitoarea sa conduită în timpul inves-tigaţiilor. În 1997, în Olanda, în 45,2% din cazuriconduita Ombudsmanului a fost consideratăcorespunzătoare, iar în 48,5% din cazuri neco-respunzătoare.

Când ia o hotărâre, Ombudsmanul dezvăluiefaptele pe care se bazează şi criteriile relevantepentru decizia sa. Instituţia Ombudsmanuluicaută să ia, astfel, o hotărâre raţională cu privirela plângerea investigată. În concluzia raportuluise arată dacă plângerea a fost întemeiată sau nu.Dacă autoritatea administrativă întreprindemăsuri pentru soluţionarea plângerii, Ombuds-manul poate adăuga un post-scriptum la raportprin care aprobă măsurile efectuate de autoritateaadministrativă respectivă. Ombudsmanul poate,de asemenea, recomanda când este necesarăluarea de către autoritatea administrativă a unorasemenea măsuri.

Neobligativitatea hotărârii instituţieiOmbudsmanului

Hotărârea instituţiei Ombudsmanului nu esteobligatorie. Rămâne la latitudinea Guvernuluiolandez, a autorităţii administrative în generaldacă se supune sau nu unei asemenea hotărâri.De aici decurge diferenţa dintre hotărârea luatăde această instituţie şi o sentinţă judecătoreascăce este obligatorie.

Ca urmare a faptului că hotărârea instituţieiOmbudsmanului nu este executorie, munca pecare ea o depune trebuie să fie de o calitatedeosebit de ridicată. De ea depinde prestigiulinstituţiei. Din acest motiv este esenţial ca inves-tigarea faptelor să se desfăşoare cu meticu-lozitate şi rapiditate şi să ducă la concluzii care sănu poată provoca noi litigii în viitor. Hotărârealuată şi recomandările făcute trebuie să fie binegândite şi convingătoare. Rapoartele trebuie săfie bine redactate. Aceste cerinţe au o deosebitde mare importanţă, deoarece nu există drept deapel la hotărârea luată de instituţia Ombudsma-nului.

Ombudsmanul urmăreşte respectarea de cătreGuvernul olandez a supremaţiei legii. Guvernul



numai la problemele ridicate de plângerileincluse în petiţii, dar şi cererilor privindacordarea de consultaţii şi informaţii.

Angajaţii Departamentului I se străduiesc dinrăsputeri să dea răspuns tuturor cererilor.Buletinul de informaţii al Ombudsmanului sebucură de o difuzare la scară naţională. Nouă dinzece petiţii sunt supuse direct atenţieiOmbudsmanului şi nu prin intermediari, cum arfi cazul avocaţilor sau a unor organe specializateîn primirea de petiţii. Dacă informaţiile incluse înpetiţie nu sunt suficiente pentru pornirea uneiinvestigaţii, petiţionarului i se oferă posibilitateasă transmită informaţii în plus, în scris sau latelefon. Pe parcursul investigaţiilor se păstreazăcontactul cu petiţionarii prin intermediulscrisorilor, telefonului sau, în mod direct, prinintermediul audienţelor la instituţia Ombudsma-nului. Rolul Ombudsmanului de a oferi serviciicetăţenilor este făcut cunoscut opiniei publiceprin intermediul mijloacelor de comunicare înmasă. Din martie 1998, Ombudsmanul dinOlanda poate fi abordat prin Internet.

Contactul Ombudsmanului cu autorităţileadministrative se face în scris, la telefon saupersonal. O reţea de funcţionari publici a foststabilită de departamentele autorităţilor admi-nistrative să ţină legătura cu Ombudsmanul.Angajaţii instituţiei Ombudsmanului joacă, larândul lor, un rol important în ce priveşterealizarea schimbului de informaţii.

În afară de şeful instituţiei Ombudsmanului,şi adjunctul său are întrevederi regulate cuminiştrii şi funcţionarii superiori de la departa-mentele guvernamentale, în limita competenţeisale. Specialiştii instituţiei Ombudsmanului au şiei legături cu departamentele şi organele guver-namentale.

Comitetul permanent pentru probleme interneal Camerei Inferioare a Parlamentului olandezpoartă răspunderea pentru problemele institu-ţionale privind Ombudsmanul, cum ar filegislaţia, chestiunile bugetare şi raportul anual.Comitetul dezbate raportul anual al Ombudsma-nului, care este, de asemenea, dezbătut într-osesiune plenară a Camerei Inferioare.

Ombudsmanul trimite Comitetului pentrupetiţii al Camerei Inferioare un buletin, careapare de patru ori pe an, ce cuprinde răspunsurileprimite la recomandările sale în precedentele trei

Aceasta este o veritabilă contrabalanţă labirocraţia deseori fără „faţă”.

Pentru ca Ombudsmanul să-şi îndeplineascărolul, cetăţenii olandezi trebuie să aibă încredereîn imparţialitatea şi în activitatea sa. Munca debună calitate este de la sine înţeleasă, dar nu estesuficientă în privinţa Ombudsmanului. Este, deasemenea, vital pentru Ombudsman sprijinulpolitic şi susţinerea din partea mijloacelor decomunicare în masă, care să-i facă cunoscutămunca în rândul opiniei publice.

Investigaţia pornită de Ombudsman aducecazul cercetat în atenţia oficialităţilor şipoliticienilor olandezi. Organul guvernamentalimplicat ia, în mod obişnuit, măsuri în vedereasoluţionării cazului. Experienţa arată cărecomandările Ombudsmanului sunt, în general,urmate de organul în cauză în cursul uneiperioade rezonabile de timp. Eficienţa activităţiiOmbudsmanului determină autorităţile să-şiîmbunătăţească prestaţia în domeniul admi-nistrativ, fapt ce are un efect preventiv tradus înpractică prin micşorarea numărului de plângeriîn viitor. Se poate trage concluzia că muncaOmbudsmanului poate avea un efect preventiv.

Problemele cu care s-a confruntat instituţiaOmbudsmanului din Olanda, în ultimii ani, suntîntârzierile nejustificate întâlnite în activitateaautorităţii administrative; lipsa de informarepromptă şi adecvată a cetăţeanului cu privire ladrepturile şi obligaţiile sale sau cu privire lasoluţionarea cazului său; nerespectareaprincipiilor rezonabilităţii şi proporţionalităţii.Ombudsmanul a avut în vedere respectareaacurateţii activităţii administrative, care are oimportanţă deosebită în privinţa strângerii dedate şi în procesarea lor, precum şi modul în caresunt trataţi cetăţenii. Comportamentul adecvateste o trăsătură a profesionalismului oficia-lităţilor. Primele două probleme mai susmenţionate sunt cele mai des întâlnite.Problemele care continuă să rămână sunt legatemai ales de comportamentul autorităţilor faţă decetăţean.

Legătura dintre Ombudsman şi cetăţeni serealizează, în Olanda, prin telefon, princorespondenţă şi în cadrul audienţelor. Mii deolandezi se adresează anual instituţieiOmbudsmanului. În 1997, numărul lor s-a ridicatla peste 22000. Ombudsmanul răspunde nu



prezente şi în alte ziare. Se trimit rapoarte şieditorilor periodicelor de specialitate. Hotărârileimportante ale instituţiei Ombudsmanului şipublicarea raportului ei anual sunt anunţate înbuletinele de ştiri şi în programele care se ocupăde problemele curente ale Olandei ale posturilorde radio şi televiziune din Ţara lalelelor.

Instituţia Ombudsmanului din Olanda întreţinelegături cu instituţiile similare din alte ţări aleEuropei şi din întreaga lume prin intermediulInstitutului Internaţional al Ombudsmanului.

O largă prezenţă în lumeÎn prezent, există peste 80 de state în lume în

care funcţionează instituţia Ombudsmanului sauinstituţii similare, purtând denumiri specifice, înfuncţie de ţara în care-şi desfăşoară activitatea.Astfel, în România această instituţie poartădenumirea de Avocatul Poporului (fiind oautoritate administrativă de natură constitu-ţională, înfiinţată în scopul apărării drepturilor şilibertăţilor cetăţenilor în raporturile acestora cuautorităţile administraţiei publice), în Austria senumeşte Volksanwaltschaft, în Franţa –Mediatorul Republicii, în Ungaria – Comisarpentru Drepturile Omului, în Portugalia –Provedor de Justiça, în Federaţia Rusă – ÎnaltComisar pentru Drepturile Omului, în Spania –Apărător al Poporului, în Marea Britanie –Comisar Parlamentar pentru Administraţie.Suedia, ţara de origine a acestei instituţii, are treiOmbudsmani. Austria şi Ungaria au câte treiinstituţii similare, cu propria lor ariejurisdicţională. În unele ţări, Ombudsmanul seocupă şi de reclamaţiile îndreptate împotrivaautorităţilor regionale şi locale. În Austria,Belgia şi Spania, şi regiunile au propria lorinstituţie asemănătoare Ombudsmanului. Suntţări care au astfel de instituţii doar la nivelregional, cum este cazul Italiei, al unor cantoanedin Elveţia şi al unor landuri din Germania. Înunele ţări sunt instituţii ale Ombudsmanului lanivel local, cum sunt cele din municipiile mariale Olandei (Amsterdam, Rotterdam, Haga şiUtrecht), din Belgia (Anvers, Leuven şiMechelen) şi din Elveţia (Basel, Winterthur şiZürich). În Marea Britanie sunt comisari localipentru observarea administraţiei.

În conformitate cu articolul 138 E alTratatului de la Maastricht, a fost creată InstituţiaOmbudsmanului la nivelul Europei, care are

luni. Buletinul este prefaţat de un scurt rezumatce trece în revistă rapoartele relevante. În felulacesta, Comitetul parlamentar amintit poateurmări părţile cele mai importante ale activităţiiOmbudsmanului şi poate angaja o discuţie, dacăeste necesar, cu ministrul sau secretarul de statce poartă răspunderea pentru rezolvareaproblemelor aflate în atenţia Ombudsmanului.

Comitetul de petiţii şi Comitetul permanentamintit ale Camerei Inferioare primesc toaterapoartele Ombudsmanului. Lista petiţionarilorcare se adresează Ombudsmanului este com-parată cu cea a petiţionarilor care apelează laComitetul de petiţii, pentru a se evita parale-lismele în activitatea acestor organisme.

Extinderea competenţei Ombudsmanuluidin Olanda

Ca urmare a extinderii competenţeiOmbudsmanului în Olanda la nivelul provin-ciilor şi al unui număr de municipalităţi, raportulanual este trimis, de asemenea, adunărilorreprezentative ale provinciilor şi consiliilorlocale. Trimiterea rapoartelor Ombudsmanuluicercurilor profesionale contribuie la creştereaimpactului muncii sale.

Rapoartele sunt tipărite, în Olanda, în diferitepublicaţii de drept, uneori într-o formă adnotată.Ombudsmanul ce funcţionează la nivel naţionalpăstrează o legătură regulată cu instituţiileOmbudsmanului ce-şi desfăşoară activitatea înmunicipalităţile olandeze mai mari.

Mijloacele de comunicare în masă din Ţaralalelelor evidenţiază eficienţa activităţiiOmbudsmanului. Ele ţin la curent cetăţenii ţăriicu privire la activităţile Ombudsmanului,instituţie la care ei pot depune plângeri împotrivaadministraţiei publice.

Oficiul de informaţii al Ombudsmanuluimenţine un contact activ cu presa. Acest oficiuemite comunicate de presă cu privire larapoartele importante şi trimite redacţiilorziarelor copii ale unor rapoarte selectate.Raportul anual este prezentat în cadrul uneiconferinţe de presă. Atât presa naţională cât şicea regională acordă o atenţie constantăactivităţii instituţiei Ombudsmanului. Unul dincotidienele importante ale Olandei aresăptămânal o rubrică în care se ocupă de câte uncaz interesant supus investigării Ombudsma-nului. Astfel de rubrici sunt, de asemenea,



European al Ombudsmanului în cadrul căreia aufost alese organele sale de conducere şi s-adesfăşurat o conferinţă internaţională în cursulcăreia a fost abordată problematica promovăriişi apărării drepturilor şi libertăţilor funda-mentale, principalele teme de discuţie fiind„Independenţa politică a Ombudsmanului înviitor” şi „Rolul Ombudsmanului în eliminareadiscriminării”.

Oaspeţii străini la acest eveniment, incluzândpeste 70 de Ombudsmani naţionali, regionali dinEuropa, Zona Caucazului şi Africa, preşedinteleşi secretarul general al Institutului Internaţionalal Ombudsmanului, vicepreşedintele InstitutuluiInternaţional al Ombudsmanului – Europa,preşedintele Asociaţiei Ombudsmanilor Franco-foni, preşedintele şi secretarul general alInstitutului European al Ombudsmanului, alăturide înalţi demnitari ai statului român, precumCălin Popescu Tăriceanu, preşedintele SenatuluiRomâniei, şi Valer Dorneanu, preşedintele CurţiiConstituţionale a României, dar şi de alţi invitaţidin România au fost prezenţi, la 21 septembrie2017, la evenimentul tematic aniversar „Douădecenii de la înfiinţarea instituţiei AvocatulPoporului” în România, în care au fostprezentate, între altele, principalele etape aleevoluţiei instituţionale, dar şi provocările cu cares-a confruntat Avocatul Poporului de laînfiinţarea sa în anul 1997. În mesajul transmisde preşedintele României Klaus Iohannis, cuprilejul acestei aniversări, se preciza că „punereabinelui public deasupra oricăror altor interese,garanţia că nu sunt încălcate principii de bază aledemocraţiei sunt mai mult decât simple obligaţiilegale, reprezentând o datorie de onoare pentruAvocatul Poporului”. La acest eveniment a fosttransmis conducătorului instituţiei AvocatulPoporului, Victor Ciorbea, un mesaj şi din parteapreşedintelui Consiliului Legislativ, DragoşIliescu.

abilitatea de a conduce anchete privind insti-tuţiile şi organele Uniunii Europene, pornind dela reclamaţiile primite. Primul şef al instituţieiOmbudsmanului Europei a fost, cu începere dinseptembrie 1995, Jacob Söderman, ce a deţinutanterior funcţia de şef al instituţiei Ombudsma-nului din Finlanda. O masă rotundă a instituţiilorOmbudsmanului şi a celor similare din ţărileEuropei are loc din doi în doi ani.

Pe plan mondial, a luat fiinţă InstituţiaInternaţională a Ombudsmanului, cu sediulcentral în Canada. În perioada 20 octombrie1994 – 28 octombrie 1998, preşedinte al acesteiinstituţii a fost Marten Oosting, şeful instituţieiOmbudsmanului din Olanda. De remarcat că dela 1 aprilie 2015, Reinier van Zutphen este şefulinstituţiei Ombudsmanului din Olanda. InstituţiaInternaţională a Ombudsmanului publică unbuletin şi organizează periodic ateliere de lucru.Conferinţa mondială a Ombudsmanilor, orga-nizată de instituţia mai sus menţionată, are locdin patru în patru ani. Ea impulsionează înfi-inţarea unor noi instituţii ale Ombudsmanuluisau instituţii similare în special în noile statedemocrate şi în ţările în curs de dezvoltare. Deşiîn unele din aceste ţări instituţia Ombudsmanuluisau instituţia similară ei nu şi-a dovedit eficienţa,prezenţa sa se dovedeşte a fi necesară pentruconsolidarea democraţiei în aceste state, impu-nându-se ca instituţia respectivă să depunăeforturi susţinute pentru a-şi pune în evidenţăutilitatea. De altfel, răspândirea instituţieiOmbudsmanului şi a celor similare acesteia peglob reprezintă o contribuţie importantă ladezvoltarea democraţiei, la asigurarea buneiguvernări şi la protecţia drepturilor omului.

20 de ani de la înfiinţarea instituţieiAvocatul Poporului în România

În perioada 20-22 septembrie 2017 a avut locla Bucureşti Adunarea Generală a Institutului

PERSONALITĂŢI ALE CONSILIULUI LEGISLATIVDE-A LUNGUL TIMPULUI

M e d a l i o n

Ștefan Cicio-Pop – om politic și jurist remarcabil,susţinător al înfiinţării unui

Consiliu Legislativ permanent

Sorin POPESCU Tudor PRELIPCEANUpreşedinte de secţieConsiliul Legislativ

privitor la înfiinţarea unui Consiliu Legislativpermanent1. Acest proiect n-a fost, însă, luat îndezbaterea niciunei Camere2.

În cursul timpului, Ştefan Cicio-Pop s-aremarcat ca om politic, jurist, membru marcantal Partidului Naţional Român din Transilvania,apoi al Partidului Naţional Ţărănesc. A luptat cudârzenie pentru recunoaşterea de cătreautorităţile austro-ungare a drepturilor naţionaleale românilor din Transilvania şi, totodată,pentru Marea Unire cu ţara.

Ştefan Cicio-Pop s-a născut la 1 aprilie 1865în comuna Şigău de lângă Dej, judeţul Solnoc-

1 George Mârzescu, Alocuţiunea rostită în CameraDeputaţilor, la 16 februarie 1925, cu prilejul prezentăriiproiectului Legii pentru organizarea şi funcţionareaConsiliului Legislativ, în Desbaterile Adunării Depu-taţilor, „Monitorul Oficial” din 7 martie 1925, p. 1509.

2 Valer Dorneanu, Sorin Popescu, Ilariu Mrejeru,Victoria Ţăndăreanu, Tudor Prelipceanu, ConsiliulLegislativ. Tradiţie şi modernitate. 1926-2001, Bucureşti,Editura Lumina Lex, 2000, p. 39.


Dăbâca din acele vremuri. A rămas orfan de miccopil, fiind adoptat şi crescut de către un unchidupă mamă, canonicul Vasile Pop din Gherla,care l-a susţinut material în anii de şcoală. Aurmat şcoala primară la Gherla, liceul la Dej şiSibiu, studiile juridice le-a făcut, pe rând, launiversităţile din Viena şi Budapesta, iar în 1891şi-a luat doctoratul în ştiinţe juridice laUniversitatea din Budapesta.

După încheierea studiilor, Ştefan Cicio-Pop s-astabilit la Arad unde a practicat avocatura. Încădin timpul studenţiei s-a încadrat în rândurilePartidului Naţional Român din Transilvania,fiind dornic să lupte pentru mişcarea naţionalăunionistă a românilor din Transilvania. În„procesul memorandiştilor” din 1894, ŞtefanCicio-Pop s-a numărat printre avocaţii apărării,reuşind să obţină amnistierea semnatarilor cuajutorul intervenţiei regelui României Carol I pelângă împăratul Franz Joseph al ImperiuluiAustro-Ungar. Ştefan Cicio-Pop a fost unsusţinător al cauzei ţăranilor din împrejurimileAradului şi un renumit avocat al apărării înprocesele intentate românilor de către autorităţileaustro-ungare de atunci din Transilvania. Aapărat inclusiv un ziarist de origine sârbă.

Conducerea Partidului Naţional Român dinTransilvania l-a desemnat să susţină intereseleromânilor la Conferinţa de la Haga a UniuniiInterparlamentare din anul 1894. În 1895 a

În sesiunea parlamen-tară 1919-1920, minis-trul ad-interim al justiţieidin acea perioadă, ŞtefanCicio-Pop, a depus unproiect, întocmit de cătreo comisie de jurişti,intitulat Proiect de lege

Conferinţa Uniunii Interparlamentare de laBruxelles, unde, alăturându-se trimişilor sârbi şislovaci, a făcut rechizitoriul politicii demaghiarizare şi opresiune naţională practicate deguvernele Ungariei. Cu prilejul ConferinţeiPartidului Naţional Român din Transilvania din10 ianuarie 1905, ţinută la Sibiu, Ştefan Cicio-Pop s-a numărat printre cei care s-au pronunţatpentru trecerea partidului la lupta parlamentară.Acesta este unul din motivele pentru care ŞtefanCicio-Pop a fost ales în Comitetul Executiv alpartidului.

În urma alegerilor din februarie 1906, ŞtefanCicio-Pop a intrat în Parlamentul de la Buda-pesta, fiind ales deputat de Şiria, mandat pe carel-a deţinut până în 1918. Din această poziţie, els-a străduit să facă cunoscute drepturile naţionaleale românilor din Transilvania. La 24 septembrie1906 a fost condamnat la Cluj de autorităţilemaghiare la 3 luni de temniţă şi o amendă de 800de coroane pentru două articole publicate în„Libertatea” şi care contraveneau politicii austro-ungare privind naţiunea română din Transilvania.După declanşarea primului război mondial,Ştefan Cicio-Pop a rămas printre puţinii deputaţiromâni din Transilvania în parlamentul maghiar.În anul 1911, când a avut loc la Arad, în CasaNaţională, Adunarea Naţională Poporală, ŞtefanCicio-Pop s-a bucurat de o popularitatedeosebită, fiind, în consecinţă, desemnat, cuentuziasm, preşedinte al acestei adunări.

A participat, la 30 octombrie 1918, laconstituirea Consiliului Naţional Român Central,format din şase socialişti români şi şasereprezentanţi ai Partidului Naţional Român dinTransilvania. La începutul lunii noiembrie 1918,


Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

Consiliul Naţional Român Central şi-a stabilitsediul în oraşul Arad, în casa lui Ştefan Cicio-Pop. Din poziţia de Preşedinte al ConsiliuluiNaţional Român Central, Ştefan Cicio-Pop aorganizat gărzile naţionale româneşti. Pe1 decembrie 1918, Ştefan Cicio-Pop a avutonoarea de a deschide şi prezida lucrările MariiAdunări Naţionale de la Alba Iulia. El a fost, dealtfel, vicepreşedinte al acestei adunări cu o atâtde mare încărcătură istorică. De remarcat căpreşedinte al adunării a fost Gheorghe Pop deBăseşti. În calitate de membru al ConsiliuluiDirigent, Ştefan Cicio-Pop a activat pentrupregătirea unirii administrative cu Vechiul Regat.La 2 decembrie 1918, a fost ales vicepreşedinteal Consiliului Dirigent şi şef al resortuluiArmatei şi Siguranţei Publice.

După Marea Unire, Ştefan Cicio-Pop a fostministru de stat pentru Transilvania înperioadele: 17 decembrie 1918 – 12 septembrie1919, 27 septembrie – 28 noiembrie 1919 şi1 decembrie 1919 – 13 martie 1920. În perioada9 decembrie 1919 – 13 martie 1920 a fost, deasemenea, ministru ad-interim al justiţiei. Deprecizat că Ştefan Cicio-Pop a deţinut, de la9 decembrie 1919, interimatul la MinisterulJustiţiei în urma plecării ministrului de atunci aljustiţiei, Ion Pelivan, la Paris, unde se desfăşuraConferinţa de pace. În scurta perioadă în care s-aaflat în fruntea Ministerului Justiţiei, ŞtefanCicio-Pop s-a preocupat de îmbunătăţireacalitativă a conţinutului legilor şi de crearea înacest scop a unui Consiliu Legislativ permanent.Pentru îndeplinirea acestui deziderat, el a depusîn Parlament Proiectul de lege privitor laînfiinţarea unui Consiliu Legislativ permanent,întocmit de o comisie de jurişti cu experienţă.

În urma alegerilor din noiembrie 1919, ŞtefanCicio-Pop a devenit deputat în ParlamentulRomâniei întregite. În cursul timpului a fost şisenator.

Pe 10 ianuarie 1920, primul ministru înfuncţie şi ministru al afacerilor străine,Alexandru Vaida-Voevod, a plecat în străinătatepentru a obţine recunoaşterea actelor legislativece consfinţeau Marea Unire. În locul său a fostales ad-interim la Preşedinţia Consiliului deMiniştri Ştefan Cicio-Pop, care a preluat şifuncţia de ministru al afacerilor străine. Acestcabinet a guvernat doar până la 13 martie 1920,

participat la lucrările Congre-sului Naţionalităţilor asupritedin Austro-Ungaria, ţinut laBudapesta. Ştefan Cicio-Popa citit proiectul de programcare a pus bazele colaborăriidintre români, sârbi şi slovaciîn lupta pentru drepturipolitice naţionale, pentru re-prezentarea în Parlamentulmaghiar corespunzător cunumărul populaţiei. Tot înanul 1895 i-a reprezentat peromânii din Transilvania la

3 http://glsa.ro/arad/193266-stefan-cicio-pop-150-ani-de-la-nastere.html.


Personalități ale Consiliului Legislativ de-a lungul timpului

apropiere de Arad, fiind înmormântat cu funeraliinaţionale. Cu acest prilej, după cum arătaprofesorul universitar doctor Corneliu Pădureanîn articolul Ştefan Cicio-Pop – 150 de ani de lanaştere, Iuliu Maniu afirma: „Toată naţiunearomână jeleşte alături de Dumneavoastră (seadresa Eugeniei Cicio-Pop, n.n.) trecerea la celeeterne a scumpului nostru Ştefan, marele şineîntrecutul luptător totdeauna intransigentpentru libertate, conducător şi povăţuitor în zilegrele şi senine, nemuritor fost preşedinte alConsiliului Naţional în vremea prefaceriloristorice, întotdeauna consolator al celorsuferinzi şi încurajator, luminat îndrumător alluptătorilor, el va rămâne etern în amintireaneamului românesc”3

când a fost înlocuit, la intervenţia liderului liberalIon I. C. Brătianu asupra regelui Ferdinand I, de unnou guvern condus de generalul erou al războiuluide reîntregire a ţării, Alexandru Averescu.

După fuziunea la 10 octombrie 1926 aPartidului Naţional Român din Transilvania cuPartidul Ţărănesc din Vechiul Regat, din care arezultat Partidul Naţional Ţărănesc, Ştefan Cicio-Pop a devenit vicepreşedinte şi membru marcantal noului partid politic. Din această poziţie a fostales preşedinte al Adunării Deputaţilor înperioadele: 23 decembrie 1928 – 30 aprilie 1931şi 10 august 1932 – 18 noiembrie 1933, când laguvernare se afla Partidul Naţional Ţărănesc.

Ştefan Cicio-Pop a încetat din viaţă la data de16 februarie 1934 în comuna Conop din

Prezentare selectivă a unor articole din revistelede drept româneşti*

REVISTA REVISTELOR

* Lucrare realizată de Cristina Păiş, ConsiliulLegislativ.


În ceea ce priveşte conţinutul şi amploareaprincipiului securităţii juridice, literatura juridicăa identificat trei niveluri de abordare: securitateajuridică prejudiciară; securitatea juridicăprocedurală şi securitatea juridică substanţialăpostjudiciară; toate acestea se întâlnesc pentru aasigura „previzibilitatea legii”, astfel încâtpărţile/justiţiabilii să aibă un sentiment desecuritate.

Dreptul nr. 8/2017 – Răspunderea civilă ajudecătorului şi procurorului pentru daunelecauzate prin acte efectuate în exerciţiulfuncţiunii în dreptul francez, italian şi spaniol –Gheorghe Bocşan

Fiind tipice pentru sistemul juridic continentalşi purtând repere comune recomandate deConsiliul Europei şi de Uniunea Europeană,Franţa, Italia şi Spania sunt cele trei exemple destate cele mai potrivite pentru a ilustra viziuneaeuropeană privind răspunderea civilă a jude-cătorilor şi procurorilor pentru prejudiciile cauzateîn exerciţiul puterilor lor legale în luarea deciziilorasupra actelor şi măsurilor luate în cadrullitigiului, inclusiv decizia finală asupra cauzei.

Analiza acestor exemple reprezintă conti-nuarea unui studiu anterior publicat în acelaşijurnal juridic în materie, dar văzut prin lentileleCurţii Supreme de Justiţie a SUA şi ale legilor.

Pe baza Cartei Consiliului Europei privindStatutul Judecătorilor şi a Recomandării privindindependenţa, eficienţa şi responsabilităţilejudecătorului, ghidate de jurisprudenţa Curţii deJustiţie a Uniunii Europene şi Curţii Europene aDrepturilor Omului, legea şi practicile juridiceprivind răspunderea civilă a judecătorilor şiprocurorilor îşi găsesc expresia într-o manierăuşor diferită în Franţa, Italia şi Spania, dar toaterespectă principiul fundamental al răspunderiiindirecte care ar putea fi adoptat numai pe bazarăspunderii directe a statului. Există unele diferenţe

Dreptul nr. 8/2017 – Noţiunea şi fundamentulprincipiului securităţii juridice – Vasile Pătulea

Noţiunea de „principiu” a cunoscut treiabordări pe parcursul istoriei: ontologică (filo-sofică), logică şi normativă. În sens ontologic,noţiunea de „principiu” ar însemna obiectulprimar al cunoaşterii căreia îi dă naştere actulintelectual, prin procedeul inducţiei, generalizării(o formă de raţionament), pornindu-se de laparticular şi ajungându-se la general, de la faptela concepte. În sens logic, este o propuneregenerală indusă din reguli particulare, fiind osursă de raţionamente deductive în careconcluzia decurge în mod necesar din premisecare sunt puncte de orientare: idei, fapte, situaţii.Logica juridică are un conţinut larg şi seconsideră că principiile logice desemnează, pede o parte, un corp de reguli născute dintr-oelaborare metodică şi reflectată, reguli dispuseîntr-o ordine sistemică, iar, pe de altă parte,axiomele care fundamentează o structurăraţională. Astfel se corelează principiile cuactivitatea perpetuă a organizării raţionale adreptului (activitatea legislaţiei).

Într-un sens normativ, principiul nu maidescrie obiectul sau o formă de logică, şi nici nudescrie o axiomă sau un sistem de reguli construitpe raţiune, ci o normă juridică/un standard juridicprin care se afirmă o obligaţie, stabilind o resursăpentru interpretul juridic. Adagiile de interpretarecare ţin, totuşi, de regulile formale aleraţionamentului logic, se pot contrazice şi pot filipsite de orice forţă de constrângere, fiindfolosite de judecător în elaborarea propriei salepolitici. Rolul principiilor este acela de a asiguracoerenţa şi armonia sistemului juridic, ele fiindexpresia unor valori superioare, regăsindu-se înspiritul dreptului.


Revista revistelor

recurge la utilizarea unor noţiuni cu caracterinovator în cuprinsul actelor normative şi nu ledefineşte chiar în cuprinsul acestora, suntem înprezenţa a tot atâtor motive pentru care CurteaConstituţională va constata că sunt încălcatedispoziţiile art. 1 alin. (5) din Constituţie, textulfiind deficitar redactat.

Dreptul nr. 10/2017 – Ziua Justiţiei –expresie a unităţii şi solidarităţii juriştilorromâni – Ovidiu Predescu

„Sărbătorirea Zilei Justiţiei este un bun prilejpentru teoreticienii şi practicienii dreptului săsupună reflecţiei teme care suscită un interesdeosebit, soluţii legislative şi jurisprudenţiale, oriaspecte de lege ferenda. Un astfel de evenimentpermite, de asemenea, evaluarea raporturilorinstituţionale între autorităţile care au un rolconstituţional bine definit în exercitarea auto-rităţii judecătoreşti, precum şi a contribuţieidiferitelor profesii juridice la procesul general şicomplex de aplicare a dreptului. Din aceastăperspectivă, autorul subliniază nu numai impor-tanţa reunirii sărbătoreşti a reprezentanţilorprincipalelor instituţii şi organizaţii profesionaleale juriştilor, ci şi cerinţa ca un astfel de eve-niment să fie marcat de manifestări ştiinţifice, încare participanţii să facă cunoscute propriilecercetări în domeniu, să dezbată într-un spirit decolegialitate şi solidaritate probleme careconfruntă justiţia ca serviciu public, statutulmagistraţilor, ca şi al celorlalte profesii juridice.Într-un fel, fiecare om al dreptului este respon-sabil pentru triumful ideii de dreptate în profesiape care o exercită.” afirmă prof. univ. dr. OvidiuPredescu, directorul Publicaţiilor „Dreptul”.

Dreptul nr. 10/2017 – Temeiul juridic alangajării răspunderii statelor pentru neînde-plinirea obligaţiilor asumate prin tratateleUniunii Europene – privire specială asupraRomâniei – prof. univ. dr. Augustin Fuerea

Autorul menţionează că motivele care stau labaza cercetării sunt justificate de numeroasele actejuridice ale Uniunii Europene adoptate în cele maidiverse domenii, acte care includ o dezvoltare fărăprecedent a dreptului material al UniuniiEuropene, în special în ultima perioadă (2000-2017). În consecinţă, autorul arată că situaţiile încare poate fi iniţiată procedura de infringement seînmulţesc, de asemenea, exponenţial. O analizăaprofundată a subiectului poate fi edificatoare

naţionale, dar, cu toate acestea, ele nu reprezintăabateri de la abordarea comună europeană.

Studiul de faţă examinează toate opiniilediferite şi comune ale celor trei state cu privire laacest subiect, subliniind principalele principiicare ar trebui să ghideze statele sistemului juridiccontinental în acest sens.

Dreptul nr. 8/2017 – O nouă competenţă aCurţii Constituţionale a României: protejareacompetenţelor Uniunii Europene – drd. Andrei-Răzvan Lupu

Jurisprudenţa recentă a Curţii Constituţionalea României dă naştere unei noi doctrine privitoarela rolul acesteia în asigurarea respectării de cătrelegiuitorul naţional a competenţelor UniuniiEuropene. Pentru a identifica premisele apariţieinoii doctrine, prezentul articol analizează evoluţiajurisprudenţei constituţionale române cu privirela aplicarea dreptului unional. Ulterior, poziţiaactuală a Curţii Constituţionale este descrisă pelarg, fiind evidenţiate atât consecinţele saleimediate, cât şi posibile evoluţii viitoare.

Dreptul nr. 9/2017 – Claritatea, precizia şiprevizibilitatea – cerinţe necesare pentrurespectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi alegilor în România – Roxana-Mariana Popescu

Nu de puţine ori, Curtea Constituţională estepusă în situaţia de a stabili dacă o normă esteconstituţională sau nu, raportându-se laprevederile art. 1 alin. (5) din Constituţia, repu-blicată. Pentru respectarea prevederilor acestuiarticol este necesar ca legea, a cărei respectareeste cerută chiar din primul articol al Legiifundamentale, să fie clară, precisă şi previzibilă.Sunt numeroase deciziile Curţii Constituţionalecare constată faptul că legea este lipsită de„calitate”, adică legea nu este clară, precisă şinici previzibilă. Neîndeplinirea acestor cerinţeare drept consecinţă încălcarea prevederilorart. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privindnormele de tehnică legislativă pentru elaborareaactelor normative, republicată, cu modificările şicompletările ulterioare, potrivit căruia proiectulde act normativ trebuie să instituie regulinecesare, suficiente şi posibile care să conducăla o cât mai mare stabilitate şi eficienţă legis-lativă. Astfel, ori de câte ori legiuitorul foloseştenoţiuni a căror natură juridică este incertă, ori nuse integrează, din punct de vedere conceptual, însistemul normativ, sau atunci când legiuitorul


Revista revistelor

Revista de drept public nr. 2/2017 –Reforma funcţiei publice după 10 ani de laaderarea României la Uniunea Europeană.Cazul înalţilor funcţionari publici – dr. IrinaAlexe

Reglementarea funcţiei publice se află îndomeniul de competenţă al fiecărui stat membrual Uniunii Europene însă în ultimii ani reformelecare vizează administraţia publică, inclusiv celereferitoare la resursele umane, sunt monitorizateprin intermediul instrumentului de coordonare lanivel european a politicilor economice naţionale,denumit Semestrul European.

Aflată, prin rolul prevăzut de lege, dar şi prinmodul de reglementare la nivel secundar şi, maiales, de aplicare a normelor, la limita dintrepolitică şi administraţie, categoria înalţilorfuncţionari publici a fost supusă, în ultimii anide existenţă, multiplelor interferenţe ale deci-denţilor politici, iar modificările propusemateriei prin eliminarea unor categorii de funcţiişi includerea altora nu conţin garanţii suficientecă astfel de practici abuzive nu vor mai fi, pentruviitor, posibile.

Revista română de drept privat nr. 2/2017 –Este recursul graţios un parcurs proceduralobligatoriu în litigiile privind plata salariilorcuvenite personalului remunerat din fonduripublice în cazul modificării legislaţiei sala-rizării? – prof. univ. dr. Alexandru Athanasiu,asist. univ. dr. Ana-Maria Vlăsceanu

În prezentul studiu, autorii şi-au propus săavanseze soluţii cu privire la modul de solu-ţionare a unor probleme de drept în legătură cuposibilitatea obligării angajatorilor la plata unordrepturi salariale solicitate în baza legii depersonalul plătit din fonduri publice.

În acest context, autorii menţionează că ÎnaltaCurte de Casaţie şi Justiţie a fost învestită decătre Colegiul de Conducere al Curţii de ApelConstanţa, în temeiul art. 514 din Codul deprocedură civilă, cu soluţionarea unui recurs îninteresul legii, având ca obiect interpretareaart. 34 din Legea nr. 330/2009 privind salarizareaunitară a personalului plătit din fonduri publice,art. 7 din Legea nr. 285/2010 privind salarizareaîn anul 2011 a personalului plătit din fonduripublice şi art. 11 din Ordonanţa de Urgenţă aGuvernului nr. 83/2014 privind salarizareapersonalului plătit din fonduri publice în anul2015, precum şi alte măsuri în domeniul chel-

dacă se face o comparaţie cantitativă, şi nu numai,a acquis-ului Uniunii Europene, existent în anii1960, la începutul construcţiei Comunităţii,comparativ cu prezentul, la 60 de ani deja dupăsemnarea Tratatelor de la Roma, care au condus laadoptarea unei legislaţii derivate extrem deconsistente în cadrul unei Uniuni de 28 de statemembre. În ceea ce priveşte procedura deinfringement, pentru doctrinari, dar mai alespentru practicieni, autorul va analiza următoareleaspecte deosebite: cine poate declanşa procedura;împotriva cui se poate declanşa procedura;situaţiile şi metodele de iniţiere a procedurii şimăsurile luate. Autorul prezintă toate acesteaspecte luând în considerare calitatea Românieide stat membru al Uniunii Europene cu drepturişi obligaţii depline.

Revista de drept public nr. 2/2017 – Preemi-nenţa dreptului într-o societate democratică.Raportul dintre dreptul Uniunii Europene şidreptul naţional al Statelor membre. România –10 ani de la aderarea la UE – prof. univ. dr.Marin Voicu

Carta de la Paris pentru o Nouă Europă –21 noiembrie 1990 – prevede că „drepturileomului, democraţia şi statul de drept” suntcondiţii ale „libertăţii, justiţiei şi păcii” şiconstituie cheia de boltă a „noii Europe”.

După J. Chévallier, „statul de drept este atâtun mecanism de protecţie a drepturilor omului,cât şi un mijloc de realizare a cerinţelordemocratice, astfel că acest concept are conţinutnumai în relaţie cu celelalte două dimensiuni –drepturile omului şi democraţia”.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului,adoptată în 1950, de Consiliul Europei, nu arenicio referire la conceptul „stat de drept”, dar înPreambul se arată că „Guvernele StatelorEuropene, însufleţite de acelaşi spirit şiposedând un patrimoniu comun de idealuri şitradiţii politice, de respectarea libertăţii şi desupremaţia dreptului, sunt hotărâte să iaprimele măsuri menite să asigure garantareacolectivă a unora din drepturile enunţate înDeclaraţia Universală”.

Statutul Consiliului Europei, adoptat la 5 mai1949, la Londra, prevede în art. 3 că „Oricemembru al Consiliului Europei recunoaşteprincipiul preeminenţei dreptului şi principiulîn virtutea căruia orice persoană aflată subjurisdicţia sa trebuie să se bucure de drepturileomului şi de libertăţile fundamentale”.


Revista revistelor

accesată în orice loc şi în orice moment ales, înmod individual, de către public”.

Revista română de dreptul proprietăţiiintelectuale nr. 3/2017 – Consideraţii privinddreptul şi obligaţia de citare – conf. univ. dr.Bujorel Florea

În acest articol, autorul analizează obligaţiade citare a operelor la care se raportează oricecreaţie intelectuală ulterioară punând accent pecondiţiile dreptului de citare prevăzute de Legeanr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturileconexe, alte cerinţe configurate de doctrină şiunele cerinţe propuse chiar de autorul pre-zentului studiu.

Dreptul de citare îşi are sediul în cuprinsulunor acte normative internaţionale precumConvenţia de la Berna pentru protecţia operelorliterare şi artistice din 1886, Acordul TRIPS(art. 13), Tratatul Organizaţiei Mondiale de Pro-prietate Intelectuală (art. 10) şi Directivanr. 2001/29/EC a Parlamentului European pri-vind armonizarea dreptului de autor şi a drep-turilor conexe în societatea informaţiei (art. 5.5).

Cât priveşte izvoarele interne, autorulmenţionează Legea nr. 8/1996 privind dreptul deautor şi drepturile conexe (art. 33). În cuprinsulacestui text de lege se arată că este permisăfolosirea de scurte citate dintr-o operă, în scopde analiză, comentariu sau critică, ori cu titlu deexemplificare, în măsura în care utilizareaacestora justifică întinderea citatului.

Curierul judiciar nr. 6/2017 – Reflectareadreptului la bună administrare în dreptuladministrativ român. Necesitatea reglementăriilui într-un viitor Cod de procedură admi-nistrativă sub forma principiului care stă la bazaemiterii actelor administrative – drd. Maria-Loredana Haiduc

În acest articol, autoarea şi-a propus sărealizeze o cercetare cu privire la modul în carese reflectă în legislaţia noastră naţională nouldrept care s-a născut la nivelul dreptuluicomunitar – dreptul la bună administrarereglementat de art. 41 din Carta drepturilorfundamentale a Uniunii Europene – şi cu privirela necesitatea reglementării acestui drept noucreat în viitorul Cod de procedură administrativăsub forma principiului care stă la baza emiteriiactelor administrative.

tuielilor publice, în sensul de a se stabili „dacăaceste prevederi legale instituie sau nu oprocedură prealabilă sesizării instanţelor dincadrul jurisdicţiei muncii cu acţiuni având caobiect obligarea angajatorilor la plata, în temeiullegii, a unor drepturi salariale care nu suntrecunoscute prin acte ale ordonatorilor de crediteori prin contracte individuale de muncă sau acteadiţionale la acestea”.

În vederea întocmirii raportului asuprachestiunii de drept deduse judecăţii de cătrejudecătorii raportori, instanţa supremă a solicitatopinia specialiştilor din cadrul Facultăţii deDrept a Universităţii din Bucureşti, care a fostexprimată de autorii acestui articol.

Revista română de dreptul proprietăţiiintelectuale nr. 2/2017 – Dreptul de comunicarepublică a operelor – Gheorghe Gheorghiu

Dreptul de comunicare publică a operelor seregăseşte în reglementări europene şi a fostclarificat prin jurisprudenţa Uniunii Europene.Astfel, sediul materiei este Directiva 2001/29/CEa Parlamentului European şi a Consiliului din 22mai 2001, privind armonizarea anumitor aspecteale dreptului de autor şi drepturilor conexe însocietatea informaţională. Dreptul de comu-nicare publică a operelor se regăseşte şi în altereglementări europene anterioare, pentruanumite categorii de opere ori moduri de folo-sire: art. 2 din Directiva 93/83/CEE a Consiliuluidin 27 septembrie 1993 privind coordonareaanumitor norme referitoare la dreptul de autor şidrepturile conexe aplicabile difuzării de pro-grame prin satelit şi retransmisiei prin cablu; art.8 alin. (1) din Directiva 2006/115/CE a Parla-mentului European şi a Consiliului din 12decembrie 2006 privind dreptul de închiriere şide împrumut şi anumite drepturi conexedreptului de autor în domeniul proprietăţiiintelectuale.

În legislaţia noastră, conform art.13 din Legeanr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturileconexe, modificată, utilizarea unei opere dănaştere la drepturi patrimoniale, distincte şiexclusive, ale autorului de a autoriza sau de ainterzice terţilor actele şi faptele enumerate detext: reproducerea, difuzarea, închirierea, „co-municarea publică, direct sau indirect a operei,prin orice mijloace, inclusiv prin punerea opereila dispoziţia publicului, astfel încât să poată fi


Ne revine deosebita onoare de a semnalarecenta apariţie editorială a unei lucrări care vinesă omagieze împlinirea a 70 de ani de viaţă aprofesionistului Ioan Vida.

Este vorba de lucrarea apărută în colecţiaEditurii Hamangiu IN HONOREM dedicatăsărbătoririi marilor personalităţi ale lumii juri-dice intitulată „In Honorem Ioan Vida. Reformastatului în cadrul democraţiei constituţionale”.Această lucrare, editată şi coordonată de IoniţaCochinţu şi Marian Enache, reprezintă de fapt olecţie de constituţionalitate şi, în acelaşi timp, unmesaj de prietenie şi sărbătorire la ceas aniversardin partea celor care au avut şansa ca, pe par-cursul vieţii lor să se intersecteze cu traiectoriaprofesorului Vida.

Pentru cei care au tangenţă cu domeniuljuridic şi nu numai pentru aceştia, numele prof.univ. Vida este unul de referinţă în această tagmă,fiind o prezenţă îndelungată în cadrul unorinstituţii fundamentale ale statului român. Înacest sens, menţionăm pe scurt o parte aparcursului profesional, suficient însă a conturapersonalitatea puternică şi complexă a juristuluiIoan Vida. De asemenea, personalitatea prof.univ. Ioan Vida a fost evocată şi în cel de-alIII-lea volum din lucrarea „Personalităţi aleConsiliului Legislativ de-a lungul timpului” –autori Sorin Popescu şi Tudor Prelipceanu.

Înainte de Revoluţia din decembrie 1989 afost numit şef al Secţiei documentare şi evidenţalegislaţiei din cadrul celui de-al doilea Consiliu

Legislativ (1988-1989), iar imediat după schim-bările de la sfârşitul anului 1989 îl regăsim încalitate de expert la Comisia constituţională,juridică şi pentru drepturile omului a CFSN/CPUN, participând şi la Comisia de redactare aproiectului de Constituţie în cadrul AdunăriiConstituante.

Între anii 1990-2001, Ioan Vida a îndeplinitfuncţiile de şef al Departamentului TehnicLegislativ, apoi al Departamentului pentruLucrări Parlamentare, respectiv director generalal Departamentului Legislativ din CameraDeputaţilor. În paralel, lucrează şi ca profesoruniversitar la Şcoala Naţională de Studii Politiceşi Administrative din Bucureşti, fiind un autor denumeroase manuale, cursuri, monografii şi studiiîn domeniul dreptului constituţional, al institu-ţiilor politice, teoriei generale a dreptului şi maiales al legisticii formale.

În iunie 2001, a fost numit, de către CameraDeputaţilor, în demnitatea de judecător al CurţiiConstituţionale a României pentru un mandat de9 ani. La data de 8 iunie 2004, judecătorul IoanVida a fost ales preşedinte al Curţii Constitu-ţionale, pentru un mandat de 3 ani, mandat careulterior a fost reînnoit pentru încă trei ani de zile.

Referitor la conţinutul lucrării spicuim dinCuvântul înainte al acesteia redactat de cei cares-au ocupat de editarea şi coordonareavolumului, respectiv Ioniţa Cochinţu (magistrat-asistent la Curtea Constituţională şi director decabinet în perioada în care Ioan Vida a fost

APARIŢII EDITORIALE

In Honorem IOAN VIDA. Reforma statuluiîn cadrul democraţiei constituţionale

coordonatori Ioniţa COCHINŢU; Marian ENACHEBucureşti, Editura Hamangiu, 2017


Apariţii editoriale

o părere despre prestigioasa companie de care s-abucurat de-a lungul vieţii cel aniversat. Astfel,printre cei care au adresat mesaje de salut şi deprietenie, menţionăm pe Valer Dorneanu,actualul preşedinte al Curţii Constituţionale, peDragoş Iliescu, preşedintele Consiliului Legis-lativ, pe Ion Craiovan, Ştefan Diaconu, RaduMotica, Attila Varga, Petre Lăzăroiu, VerginiaVedinaş, Simona Maya Teodorovici, Ioan EugenIoja şi multe alte personalităţi ale vieţii publice.Nu putem să nu remarcăm faptul că printre ceicare au materiale publicate în prezentul volumse află şi Ioana Cristina Vida, fata sărbătoritului,care din fericire calcă pe urmele celebrului săutată în ceea ce priveşte înclinaţia către dragosteafaţă de cărţi şi scris.

Vom menţiona doar un scurt citat dinmultitudinea de urări, însă elocvent pentru acreiona personalitatea sărbătoritului: „Multe sepot spune despre acest om deosebit, căruia îimulţumim pentru ce a făcut de-a lungulexistenţei sale în dezvoltarea ştiinţei juridice lanoi în ţară, dar cuvintele sunt de prisos, fiindumbrite de modestia caracteristică domnuluiprofesor”.

În final dorim să ne alăturăm şi noi tuturorcelor care au transmis gânduri bune şi urări desănătate şi putere de muncă în continuare omuluişi profesorului universitar Ioan Vida.

La mulţi şi rodnici ani alături de cei dragidumneavoastră, domnule profesor!

Cătălin CIORAconsilier, şef sectorConsiliul Legislativ

preşedinte al acestei instituţii) şi Marian Enache(actual judecător la Curtea Constituţională):„Spune bine Legea fundamentală că cetăţeniisunt egali numai în faţa legii şi a autorităţilorpublice şi nu statuează cu privire la o egalitategenerală, circumstanţiind cu privire la anumitecriterii de discriminare, deoarece noi, oamenii,nu suntem egali prin firea lucrurilor, prin voinţanaturii. Câţi nu ne-am dori să îl egalăm, să fimegali sau chiar să-l depăşim pe distinsul profesorIoan Vida? De ce considerăm că este diferit? Iatăcă, din alăturarea tuturor cuvintelor adresate decătre „actorii” acestui volum, dedicat activităţii şiîmplinirii unei venerabile vârste de către dis-tinsul profesor, putem să împletim o imensăcunună, în care să prindem nenumărate şi celemai reprezentative adevăruri despre un om aldreptului, care a îmbinat teoria cu practica.Desigur, cuvintele nu pot exprima întotdeaunaceea ce vrem să transmitem, dar, credem noi, căprin multitudinea gândurilor împărtăşite prinlaudatio sau prin cuvintele aşternute minuţios încadrul articolelor de drept scrise de distinşiiprofesionişti ai dreptului, şi nu numai, colegi,prieteni, actuali şi foşti doctoranzi ai domnuluiprofesor Ioan Vida, conştientizăm faptul că celcăruia îi dedicăm acest volum aniversar s-abucurat şi se bucură de o largă recunoaştereprofesională, fiindu-i apreciată în mod special şicalitatea umană, căldura vorbelor şi a expresieisale”.

Este suficient a aminti doar câteva nume dinpleiada de prieteni ai profesorului Vida care autransmis cuvinte de laudă şi materiale care aufost incluse în prezenta lucrare pentru a ne face



Elogiul adevăruluiVasile STĂNESCU

Bucureşti, Editura Universul Juridic, 2017

ipostatică şi fragilă a noţiunii de adevăr. Astfel,adevărul poate fi: absolut sau relativ; total sauparţial; adevărul parţial, la rândul lui, poate ficert sau probabil, iar adevărul probabil poate fiabsolut sau relativ.

În introducerea capitolului dedicat adevăruluijuridic, sunt aduse în discuţie o multitudine dealte noţiuni: drept, drept obiectiv, drept subiectiv,drept pozitiv, normă juridică, dreptate, justiţie.În continuare, sunt prezentate trăsăturile de bazăîn procesul determinării adevărului juridic, şianume: gândirea juridică, metodologia juridicăşi metoda de cercetare, logica juridică, argu-mentarea juridică, interpretarea juridică, limbajuljuridic, precum şi modalităţile, procedeele,tehnicile şi mijloacele conexe specifice (pre-zumţia, prezumţia judiciară, ficţiunea, analogiajuridică, eroarea, simulaţia). În legătură culimbajul juridic, profesorul Vasile Stănescuafirmă că acesta este fundamental pentru ştiinţelejuridice şi practica dreptului, întrucât dăexpresie, într-un mod specific, propriu dreptului,formalismului juridic.

În partea finală a lucrării, după descriereatipurilor de adevăr sus-menţionate, autorul facecâteva considerente comparative, punându-lefaţă în faţă şi desprinzând caracteristicile funda-mentale ale fiecăruia. Din compararea adevăruluiştiinţific, adevărului istoric şi adevărului juridic,autorul observă că, în timp ce adevărul ştiinţificstă cu faţa spre viitor, adevărul istoric stă cu faţaspre trecut, iar adevărul juridic, cu faţa cătreprezent. Ştiinţele juridice în întreaga lor prestaţieau ca obiectiv stabilirea adevărului – adevăruljuridic în cazuistica nelimitată a existenţialuluiuman.

La Editura Universul Juridic a apărut Elogiuladevărului, cea de-a treia serie de eseuri semnatede academicianul Vasile Stănescu, după Elogiultăcerii (2015) şi Elogiul iubirii (2016), în cadrulcolecţiei coordonate de prof. univ. dr. OvidiuPredescu.

Tema Elogiului adevărului este prezentată încinci capitole care tratează istoria, definirea şitipologia adevărului, valorile complementare şimijloacele suplimentare conexe în determinareaadevărului, adevărurile cu un conţinut special(adevărul ştiinţific, adevărul istoric, adevăruljuridic, adevărul în artă, medicina aplicată şiadevărul, adevărul teologic, adevărul politic,adevărul virtual). Lucrarea, însoţită de o vastăbibliografie, este completată de cugetări, maximeşi citate ale marilor gânditori, dar şi trimiteri laînţelepciunea populară, adresându-se tuturorprofesiilor, pentru că, aşa cum răspundeprofesorul Vasile Stănescu la întrebarea de ceelogiul adevărului? în Argumentul lucrării,adevărul este una din valorile fundamentale carestă la baza existenţialului uman…, adevărul stăla baza cunoaşterii, în general, a cunoaşteriiştiinţifice, în special (…). Este singura valoarecăreia i s-a dedicat o ştiinţă – a dreptului – învederea stabilirii bazelor teoretice ale drumului,metodei, procedurilor, tehnicilor şi mijloacelorpentru aflarea adevărului (…). Pentru căadevărul a intrat, alături de frumos, în sferaesteticului….

Referindu-se la adevărul juridic, acade-micianul Vasile Stănescu afirmă că în nicio altăştiinţă, ca în ştiinţa dreptului, nu vom întâlni –aparent surprinzător – o mai mare diversitate



membru marcant al celui de-al doilea ConsiliuLegislativ, întregeşte o operă multidisciplinarăremarcabilă, cu neaşteptate reverberaţii în planulgândirii umane la nivel global.

Izabella NAVROŢCHIconsilier, şef sectorConsiliul Legislativ

Cartea Elogiul adevărului a academicianuluiVasile Stănescu este un îndemn pentru cititori lacăutarea în permanenţă a adevărului, începândcu adevărul din noi înşine, pentru că, aşa cumspune autorul, nevoia de adevăr este vitală, maiales căutarea lui.

Eseu filozofic, dar în acelaşi timp şi lucrareştiinţifică, cu certe calităţi literare, această nouăizbândă a academicianului Vasile Stănescu, fost


Constituţia României.Comentarii şi explicaţii

Coordonatori: Cristian IONESCU; Corina Adriana DUMITRESCUBucureşti, Editura C.H. Beck, 2017


naţionale, potrivit căruia poporul este îndreptăţitsă pretindă Guvernantului ca acesta să-i respectevoinţa suverană exprimată în principiile şidispoziţiile constituţionale”.

Titlul II al Constituţiei – Drepturile, libertăţileşi îndatoririle fundamentale – începe printr-uncomentariu al conf. univ. dr. Titus Corlăţean, careanalizează articolele 15-20. Noţiuni precumuniversalitatea drepturilor, libertăţilor şi îndato-ririlor fundamentale, egalitatea de drepturi,extrădarea şi expulzarea sau tratatele inter-naţionale privind drepturile omului sunt, rând perând, abordate din unghiuri de vedere careînlesnesc cititorului înţelegerea lor. În acestcontext, nu se analizează doar conţinutul noţiu-nilor, termenii propriu-zişi, făcându-se şi unstudiu comparativ al normelor de la art. 11 şi art.20, arătându-se printre altele, argumentat, obli-gaţia Parlamentului de a verifica „dacă proiectelede lege supuse dezbaterii şi adoptării sale secorelează cu obligaţiile care decurg din tratateleinternaţionale la care România este parte”.

Următoarele 11 articole, de la art. 21 laart. 31, sunt comentate de prof. Cristian Ionescu.Accesul la justiţie, drepturile şi libertăţilefundamentale, libertatea individuală, dreptul laapărare, la libera circulaţie sau la viaţa privată,domiciliul, corespondenţa sau libertatea deexprimare, iată o serie de noţiuni cuprinse înConstituţie care şi-au găsit în paginile cărţii oanaliză profundă a sensului, bazată atât pedoctrină, cât şi pe jurisprudenţa Curţii Europenea Drepturilor Omului.

Articolul 32 – Dreptul la învăţătură al Legiifundamentale, este comentat de prof. C.A.Dumitrescu, după care art. 33 – Accesul lacultură, este preluat din nou de prof. C. Ionescu.

Semnalăm o nouă lucrare apărută la EdituraC.H. Beck, referitoare la Constituţia României,sub coordonarea prof. univ. dr. Cristian Ionescu şia prof. univ. dr. Corina Adriana Dumitrescu.Colectivul coordonat de cei doi distinşi profesoriai Facultăţii de Ştiinţe Juridice şi Administrativedin cadrul Universităţii Creştine „Dimitrie Cante-mir” este compus din: prof. univ. dr. CristinaBălăceanu, conf. univ. dr. Titus Corlăţean, prof.univ. dr. Cristian Jora, conf. univ. dr. LauraMacarovschi, lector univ. dr. Bogdan Pătraşcu,conf. univ. dr. Agata Mihaela Popescu, conf. univ.dr. Roxana Popescu şi conf. univ. dr. Doina MariaTilea.

În paginile volumului (peste 1.600) autoriianalizează şi comentează fiecare articol din cele156 ale Constituţiei României, aşa cum este eaîn vigoare în prezent, în urma revizuirii din anul2003, ajungându-se uneori la judecăţi şiconcluzii neaşteptate, aparte, faţă de cele avan-sate în doctrina de specialitate.

Articolul 1 din Titlul I – Principii generale,este comentat de prof. univ. dr. Cristian Ionescu,care ţinând cont şi de numeroase lucrări dereferinţă şi studii de specialitate, face o analizăminuţioasă, academică, a elementelor definitoriiale Statului român, precum: caracterul unitar,suveranitatea, indivizibilitatea, statul de drept,principiul separaţiei şi echilibrului puterilor,obligativitatea respectării Constituţiei şi asupremaţiei sale, cetăţenia, dreptul de identitate,partidele politice, sindicatele, limba oficială şidrapelul. În acest context, se arată că „superio-ritatea Constituţiei este o construcţie teoreticăîntemeiată pe logica formală a aşezării normelorjuridice într-o ordine ierarhică, în funcţie decriterii raţionale şi pe principiul suveranităţii

El arată în acest context că dispoziţiile consti-tuţionale „nu precizează explicit dacă accesul lacultură a fost perceput de Adunarea Constituantăca un drept sau ca o libertate. În doctrinaconstituţională nu se fac distincţii nete întredrepturi şi libertăţi, dar cel puţin etimologic,exercitarea libertăţilor este lăsată la latitudineacelor interesaţi”. De asemenea, se subliniazălipsa unei legături structurale între primele douăalineate ale art. 33 şi cel de-al treilea: „cele treialineate nu formează o unitate legislativă, fiecarepărând că are un obiect propriu de reglementarediferit de cel al altuia”. În ceea ce priveşte art. 34 –Dreptul la ocrotirea sănătăţii, comentariulaparţine conf. Laura Macarovschi, iar art. 35-37revin prof. C. Ionescu. Articolul 38 – Dreptul dea fi ales în Parlamentul European este comentatde conf. univ. dr. Roxana Popescu, consilier – şefsector în cadrul Consiliului Legislativ. Ea aratăcă „în prezent, alegerea membrilor ParlamentuluiEuropean se face în temeiul Actului din 1976,astfel cum a fost modificat de-a lungul timpului,cărora li se adaugă prevederile în materiaprocedurii electorale reglementată în fiecare statmembru de dispoziţiile de drept intern. Actul nuinstituie o procedură electorală uniformă, ci selimitează să aducă în prim-plan numai câtevareguli minimale, obligatorii, însă, pentru unelestate membre”. Aspectele referitoare la muncă şiprotecţia socială a muncii şi de dreptul la grevăsunt comentate de conf. A.M. Popescu, care aratăprintre altele că „obligaţia constituţională astatului nu este de a asigura un loc de muncăpentru orice persoană, ci de a împiedica orice actsau fapt prin care s-ar leza libertatea de a munci[…]” şi că „greva este recunoscută ca unul dintremijloacele legale pe care salariaţii îl pot folosi dedrept, de fiecare dată când drepturile şi intereselelor sociale, profesionale şi economice suntîncălcate”. În ceea ce priveşte dreptul laproprietate privată (art. 45), textul constituţionaleste analizat şi amplu comentat de prof. CristianJora. Definiţia, caracterele juridice, conţinutul,garantarea, limitele şi restricţiile dreptului deproprietate privată sunt câteva dintre noţiunilecare explică unul dintre cele mai importantedrepturi reale. Urmează comentarea articolelorreferitoare la libertatea economică (art. 45),nivelul de trai (art. 47), familia (art. 48), protecţiacopiilor şi a tinerilor (art. 49), a persoanelor cu

handicap (art. 50), îndatoririle fundamentale alecetăţenilor (art. 54-57). Comentariul la dispo-ziţiile privind Avocatul Poporului (art. 58-60),încheie Titlul II din Legea fundamentală. Cureferire la acest ultim articol al Titlului II, autorularată că „Avocatul Poporului nu face parte dinschema clasică a separaţiei puterilor legislativă,executivă şi judecătorească, dar are o legătură curefacerea echilibrului dintre ele. Punctul comun,linia de legătură a Avocatului Poporului cufiecare dintre cele trei puteri şi toate împreună, oreprezintă cetăţeanul, ca atom al societăţii”.

Titlul III al Constituţiei este rezervat deAdunarea Constituantă autorităţilor publice, iarcomentariul acestuia, cu excepţia articolelor 133şi 134, realizat de prof. C.A. Dumitrescu,aparţine prof. Cristian Ionescu. Între instituţiilecare îşi au originea în Legea fundamentală se aflăşi Consiliul Legislativ (art. 79). Potrivit voinţeiAdunării Constituante, Consiliul Legislativ esteorgan consultativ de specialitate al Parla-mentului, care avizează proiectele de actenormative în vederea sistematizării, unificării şicoordonării întregii legislaţiei. El ţine evidenţaoficială a legislaţiei României. Sorin Popescu,preşedintele Secţiei de Evidenţă Oficială aLegislaţiei şi Documentare a ConsiliuluiLegislativ, arăta într-o lucrare anterioară privindcomentariul Constituţiei României1 cu privire laart. 79, că dezbaterile legate de această teză aufăcut ca subiectul legat de Consiliul Legislativsă fie una dintre cele mai controversateprobleme, având în vedere importanţa, locul şirolul ce urma să-i fie atribuit. Instituţiaprezidenţială (art. 80), Guvernul (art. 102),Administraţia publică, Autoritatea judecăto-rească, Ministerul Public, Curtea Constituţionalăsunt tot atâtea instituţii fundamentale care îşi auoriginea în Constituţie şi care s-au bucurat deanaliza minuţioasă a prof. C. Ionescu.

Întreg conţinutul Titlului IV este comentat deprof. C. Bălăceanu şi de conf. D.M. Tilea.Referitor la art. 135, autorii arată că „rolul maimic sau mai mare pe care statul îl joacă în viaţaeconomică amplifică sau dimpotrivă, restrângefuncţia de coeziune socio-economică încondiţiile în care poate orienta, prin politici


1 S. Popescu în Ioan Muraru, Elena Simina Tănăsescu(coord.), Constituţia României. Comentariu pe articole,Bucureşti, Editura C.H. Beck, 2008, p. 374.



publice, tendinţele de dezvoltare ale uneieconomii”. În ceea ce priveşte proprietatea(art. 150) prof. C. Jora arată printre altele că„proprietatea privată, spre deosebire deproprietatea publică nu este exclusivă şi limitată.În calitate de titulari ai acesteia pot apărea, înegală măsură, persoanele fizice sau persoanelejuridice de drept privat”. Ultimul articol alacestui Titlu (art. 141 – Consiliul Economic şiSocial) este comentat de conf. A.M. Popescu,care observă printre altele că „deşi ConsiliulEconomic şi Social este catalogat ca fiind unorganism tripartit, reprezentanţii Guvernului, înprezent, sunt eliminaţi din structura sa, fiindînlocuiţi cu reprezentanţi ai societăţii civile,numiţi de primul ministru la propunereaministrului muncii, familiei şi protecţiei sociale”.(Denumirea actuală a acestui minister esteMinisterul Muncii şi Justiţiei Sociale – n.red.).

Cel de-al cincilea Titlu este comentat înîntregime de prof. C. Ionescu. Acesta cuprinde6 articole (art.142-147), destinate exclusiv CurţiiConstituţionale. În comentariu se arată căinstituţia Curţii Constituţionale „are, pe lângăprerogative de control constituţional al legilor şial unor categorii de acte normative adoptate deParlament şi Guvern, şi alte atribuţii carevizează, fără îndoială, asigurarea supremaţieinormelor constituţionale în domenii de activitatede interes social şi politic deosebit, cum ar fiprocedura de alegere a Preşedintelui României,procedura de suspendare din funcţie a acestuia,exercitarea de către cetăţeni a dreptului deiniţiativă legislativă, revizuirea Constituţiei,contestarea constituţionalităţii unui partidpolitic”.

Titlul VI, compus din două articole (148 şi149) s-a bucurat de atenţia colegei noastre,consilier – şef sector, conf. univ. dr. RoxanaPopescu. Integrarea în Uniunea Europeană areprezentat unul dintre obiectivele pe careRomânia şi le-a propus pe plan extern, după anul1990; împreună cu aderarea la TratatulAtlanticului de Nord, ele constituie două etapeîn viaţa statului român cu urmări covârşitoare înplan politic, social, economic şi în general asupraîntregii societăţi.

Ultimele două titluri (Titlul VII – RevizuireaConstituţiei – cu art. 150-152 şi Titlul VIII –Dispoziţii finale şi tranzitorii – cu art. 153-156)sunt integral comentate de prof. C. Ionescu.Astfel, se arată că „din punct de vedere allegisticii formale, revizuirea Constituţiei constăîn modificarea acesteia fie prin reformularea sauabrogarea anumitor articole, fie prin adăugareaunui text nou”. Sunt analizate şi alte elemente deinteres, cum ar fi modificarea implicită aConstituţiei sau distincţia dintre constituţiasimplă şi constituţia rigidă, şi altele. În ceea cepriveşte ultimul Titlu, referitor la momentulintrării în vigoare a actualei Constituţii, seprecizează că aceasta „a intrat în vigoare carezultat şi la data aprobării sale populare prinreferendum. La aceeaşi dată a fost abrogatăexpres Constituţia statului român adoptată la21 august 1965.”

Elaborarea acestei monumentale lucrări s-afăcut în timp, necesitând multe ore de studiu; înpaginile revistei Dreptul, editată de UniuneaJuriştilor din România, au fost publicate diferitefragmente, poate şi pentru a cunoaşte reacţiilecititorilor cu privire la cele susţinute. Volumulinformaţiei cuprinse în aceste pagini esteimpresionant. Astfel, s-a avut în vedere tot ce s-apublicat până acum în acest domeniu: originileinstituţiilor, jurisprudenţa Curţii Europene aDrepturilor Omului în diverse materii, precum şiideile doctrinarilor mai vechi şi mai noi.

Chiar dacă nu putem achiesa la toatecomentariile şi concluziile pe care autorii le facîn paginile cărţii, ea este, cu siguranţă, o lucrarenu numai de amploare, ci şi de referinţă, utilă nudoar specialiştilor dreptului, ci şi oricăreipersoane care doreşte să înţeleagă cum funcţio-nează şi care este rolul acestei „pietre unghiu-lare” din vârful piramidei actelor normative.

Sorin POPESCUpreşedinte de secţie

Lucica-Violeta NICULAEexpert




În ziua de 4 octombrie a.c. a avut loc, laAteneul Român, festivitatea prin care a fostmarcată apariţia numărului 100 al Revistei„Memoria – revista gândirii arestate”, editată deFundaţia culturală Memoria, sub egida UniuniiScriitorilor.

Revista „Memoria”, al cărei iniţiator şifondator a fost regretatul luptător anticomunistBanu Rădulescu, apare începând cu anul 1990,propunându-şi să dezvăluie în paginile salecrimele, atrocităţile şi abuzurile regimuluicomunist, prin glasul victimelor acestuia, măr-turiile supravieţuitorilor, ale urmaşilor lor oriprin publicarea arhivelor secrete ale fostelororgane de represiune.

De menţionat că în ultimii ani revista„Memoria” a publicat o serie de evocări ale unorjurişti de excepţie, membri de seamă aiConsiliului Legislativ interbelic care au suferitani grei de recluziune după instaurarea regimuluidictatorial în România ori chiar şi-au pierdutviaţa în temniţele comuniste, devenind adevăraţimartiri ai neamului. Dintre aceste articole (aicăror autori sunt Sorin Popescu, preşedinte desecţie la Consiliul Legislativ, şi TudorPrelipceanu, fost consilier), remarcăm cele dedi-cate lui Mihail Măgureanu, Istrate Micescu,George Z. Strat, I.N. Fiinţescu, Hurmuz Azna-vorian, Gheorghe Taşcă, Victor Bădulescu etc.

La festivităţile de la Ateneu au luat partereprezentanţi ai organizaţiilor foştilor deţinuţipolitici, personalităţi ale vieţii politice, ştiinţificeşi culturale, ale clerului, reprezentanţi ai mass-media, un numeros public, care a umplut până larefuz sala Ateneului.

Gazda evenimentului a fost Andrei Dimitriu,directorul Filarmonicii „George Enescu”, care arostit cuvântul de deschidere. În continuare auevocat anii de început ai publicaţiei, impactulsocial al articolelor apărute de-a lungul timpului,precum şi episoade ale luptei anticomuniste:prof. univ. dr. Emil Constantinescu, fost pre-şedinte al României, distinsa dnă MicaelaGhiţescu, reputată traducătoare şi scriitoare,actuala directoare a publicaţiei „Memoria”,domnii Octav Bjoza, Nicolae Constantinescu şiRadu Preda, colaboratori apropiaţi ai acesteiprestigioase reviste.

Programul manifestării a inclus un momentmuzical de succes, susţinut de grupul psaltic„Tronos”, cât şi monologul dramatic „20 de aniîn Siberia”, interpretat de Amalia Ciolan şiregizat de Sorin Misirianţu.

Sorin POPESCUpreşedinte de secţieConsiliul Legislativ

MANIFESTĂRI ŞTIINŢIFICE

Revista „Memoria” la centenar


Societatea Română de Drept European aorganizat sesiunea a 5-a de conferinţe, intitulată„România după 10 ani de la aderarea la UE –Realităţi, provocări şi perspective”, încolaborare cu ATC Training, în ziua de 26octombrie 2017, la Hotel Marshal Garden, înSala Panoramic.

Evenimentul a fost onorat de prezenţa unordistinşi profesori universitari din majoritateacentrelor universitare, de judecători români lainstanţe naţionale şi europene, de diplomaţi aiMinisterului Afacerilor Externe, de miniştri dindiferite legislaturi parlamentare, de avocaţi,executori judecătoreşti, senatori, de reprezentanţiai Curţii Constituţionale, Camerei Deputaţilor,Senatului şi ai Consiliului Legislativ, de AgentulGuvernului României pentru Curtea de Justiţie aUniunii Europene şi nu în ultimul rând, deformatori INM.

Dintre reprezentanţii Consiliului Legislativ,amintim: Sorin Popescu – Preşedintele Secţiei deEvidenţă Oficială a Legislaţiei şi Documentare,conf. univ. dr. Benonica Vasilescu – Preşedinteleinterimar al Secţiei de Drept Public, conf. univ.dr. Roxana Mariana Popescu – şef sector,dr. Raluca Dinu – şef sector, Marieta Călina – şefsector, Elena Galiceanu – consilier, conf. univ.dr. Cezar Corneliu Manda – consilier, lector univ.dr. Eduard Călinoiu – consilier.

Lucrările conferinţei au fost deschise de pre-şedintele executiv al SRDE, conf. univ. dr. CezarCorneliu Manda, care a mulţumit încă o datăcelor trei raportori – prof. univ. dr. AugustinFuerea, Universitatea „Nicolae Titulescu”,dr. Raluca Dinu, şef sector la Consiliul Legislativşi ambasadorul Ion M. Anghel – pentru muncade documentare şi de elaborare propriu-zisă aRapoartelor corespunzătoare celor 3 topic-uri alechestionarelor Federaţiei Internaţionale de DreptEuropean – FIDE, respectiv „Piaţa internă şieconomia digitală”, „Taxe, ajutor de stat şi

distorsiuni ale concurenţei” şi „Dimensiuneaexternă a politicilor UE”, ca părţi integrante aleRaportului Naţional al României, în cadrulangajamentelor derivate din calitatea SRDE deproaspăt membru al FIDE.

Totodată, în deschiderea conferinţei a luatcuvântul prof. univ. dr. Ion M. Anghel, care aapreciat activitatea intensă şi susţinută a celor 3raportori, fără de care nu ar fi fost posibilăredactarea şi transmiterea la timp către FIDE aRaportului Naţional.

Sesiunea I a conferinţei a debutat cu lucrareaprof. univ. dr. Adrian Năstase, specialist în dreptinternaţional public, care a dezbătut „Conside-raţiile asupra recentelor poziţii ale PreşedinteluiComisiei Europene”, fiind urmat de conf. univ.dr. Titus Corlăţean, senator în ParlamentulRomâniei, care a susţinut tema „Răspundereapenală internaţională pentru crimele împotrivaumanităţii şi genocid”.

Prof. univ. dr. Camelia Toader, judecător laCurtea de Justiţie a Uniunii Europene, aprezentat „Protecţia asigurată de CJUE împo-triva actelor instituţiilor Uniunii – ProceduraAvizului”, conf. univ. dr. Răzvan Horaţiu Radu,Agentul Guvernului României pentru Curtea deJustiţie a Uniunii Europene, a lansat spredezbatere lucrarea „Evoluţii jurisprudenţialerecente ale CJUE în materia protecţiei consuma-torilor”, iar prof. univ. dr. Florin Vasilescu aîncheiat Sesiunea I cu articolul „Vocaţia euro-peană a constituţionalismului din România”.

În timpul networking lunch a avut loc lansareavolumului „Reglementări ale Uniunii Europenede un interes aparte – sui generis, pentruRomânia”, apărută la Editura „UniversulJuridic”, sub coordonarea ambasadorului Ion M.Anghel, precum şi a volumului „Criminalitateacolectivă a statelor şi dreptul penal alviitorului”, autor Vespasian V. Pella, apărută laEditura „Hamangiu”, în traducerea excelentă a

Manifestări ştiinţifice

Conferinţa SRDE 2017 „România după 10 anide la aderarea la UE – Realităţi, provocări şi perspective”,

în colaborare cu ATC Training– Bucureşti, 26 octombrie 2017 –


unui colectiv format din Aurora Ciucă, AlinaGentimir şi Rodica Boca.

Sesiunea a II-a a conferinţei s-a caracterizatprin dezbateri ample privind „Politica socială aUE – perspectiva imediată şi de lungă durată –implicaţiile sale asupra legislaţiei române”,prelegere susţinută de prof. univ. dr. AndreiPopescu, fost judecător la Tribunalul UniuniiEuropene, „Posibile consecinţe juridice aleBREXIT-ului”, lucrare prezentată de prof. univ.dr. Augustin Fuerea, „Uniunea Europeană şiDreptul Internaţional”, articol propus spreanaliză de prof. univ. dr. Ion Diaconu, ambasadorşi expert în domeniul Drepturilor Omului,precum şi „Detaşarea lucrătorilor în UniuneaEuropeană: Afecte şi Efecte politice şi juridice”,comunicare prezentată de prof. univ. dr. NicolaeVoiculescu, director IOSUD, Universitatea„Nicolae Titulescu”.

Lucrările celei de-a III-a sesiuni s-au desfă-şurat sub auspiciile „Evoluţiei reglementărilorîn domeniul financiar-bancar după aderareaRomâniei la UE”, lucrare prezentată de conf.univ. dr. Vasile Nemeş, avocat în BaroulBucureşti, care a expus diferenţa între rezoluţiabancară şi falimentul clasic. În continuare, au

luat cuvântul prof. univ. dr. Irina Zlătescu,membru în consiliul de administraţie al FRA,care a prezentat comunicarea „FRA – 10 ani deactivitate: realizări şi perspective” şi BogdanDumitrache, formator INM, care a susţinutprelegerea „Jurisprudenţa recentă a CJUE înmateria clauzelor abuzive”, în care şi-a exprimatpunctul de vedere cu privire la Cauza Andriciuc,aflată pe rolul CJUE, referitoare la creditele înfranci elveţieni.

Conferinţa s-a încheiat prin prezentareaactivităţii SRDE din anul 2017, de cătrepreşedintele executiv, Cezar Corneliu Manda,care a reamintit importanţa şi semnificaţiileprofunde ale proiectului naţional al Societăţii,prin remiterea scrisorii Asociaţiei Portugheze deDrept European, gazda Congresului FIDE dinluna mai a anului 2018, de la Estoril, cu referirela coordonatele site-ului şi la programul acestuieveniment ştiinţific, ce facilitează totodată,înregistrarea directă la lucrările Congresului, ooperaţiune care intră în responsabilitatea fiecăruiparticipant în parte.

dr. Raluca DINUşef sector




O delegaţie a Ministerului Justiţiei dinRepublica Moldova a efectuat, în perioada 23-27 octombrie 2017, la invitaţia MinisteruluiJustiţiei din România, o vizită de studiu în ţaranoastră, având ca teme de interes problematicaafacerilor europene şi, respectiv, elaborarea şiavizarea proiectelor de acte normative. DelegaţiaMinisterului Justiţiei din Republica Moldova aavut următoarea componenţă: Cristina Melnic,Şef direcţie generală legislaţie (DGL); ZinaidaCarp, Consultant, Direcţia elaborare actenormative în cadrul DGL; Ana Rusu, Consultantprincipal, Direcţia avizare acte normative încadrul DGL; Elvira Donighevici, Consultantsuperior, Direcţia avizare acte normative încadrul DGL; Dumitru Cazac, Consultant,Direcţia relaţii internaţionale şi integrareeuropeană.

În acest context, având în vedere specificulactivităţii Consiliului Legislativ şi rolul său înprocesul legislativ, de avizare a proiectelor deacte normative, precum şi de ţinere a evidenţeioficiale a legislaţiei României, delegaţia Minis-terului Justiţiei din Republica Moldova, însoţităde experţi ai Ministerului Justiţiei din România,a fost primită, în data de 25 octombrie 2017, lasediul Consiliului Legislativ, care a fostreprezentat la această întâlnire de următoarelepersoane: Benonica Vasilescu, Preşedinte ad-interim, Secţia de drept public; Liviu Vîtcă,Preşedinte ad-interim, Secţia de drept privat;

Cătălin Ciora, Şef sector, Secţia de evidenţăoficială a legislaţiei şi documentare; CezarManda, Consilier, Departamentul pentru armo-nizarea legislaţiei cu reglementările UniuniiEuropene; Bogdan Dobrescu, Şef serviciu,Serviciul de relaţii externe, protocol, presă,petiţii şi relaţii cu publicul; Cristina Stancu,Consultant, Serviciul de relaţii externe, protocol,presă, petiţii şi relaţii cu publicul.

Întâlnirea a debutat cu o prezentare a organi-zării şi funcţionării Consiliului Legislativ,susţinută de doamna Benonica Vasilescu, urmatăde întrebări formulate de reprezentanţii Minis-terului Justiţiei din Republica Moldova, la careau oferit răspunsuri doamna Benonica Vasilescu,domnul Liviu Vîtcă şi domnul Cătălin Ciora. Dindiscuţiile purtate a reieşit că Direcţia GeneralăLegislaţie a Ministerului Justiţiei din RepublicaMoldova cuprinde în structura sa trei com-partimente, responsabile cu elaborarea pro-iectelor de acte normative, avizarea proiectelorde acte normative şi, respectiv, ţinerea evidenţeioficiale a legislaţiei. În ceea ce priveşte obiectulavizului, Ministerul Justiţiei din RepublicaMoldova, spre deosebire de Consiliul Legislativ,se poate pronunţa, în avizele sale, şi asupraaspectelor de oportunitate ale soluţiilor legis-lative propuse.

Bogdan DOBRESCUşef serviciu



Vizita delegaţiei Ministerului Justiţieidin Republica Moldova


* Lucrare realizată de Mirela Paven, Consiliul Legislativ.

Propuneri de lege ferenda extrase din articolelepublicate în revistele de drept românești

(semestrul II 2017)

– Bibliografie indexată și adnotată* –

1. BALACI, CARMEN – Valenţe practice ale contestaţiei în anulare în procesul penal =În: Dreptul – nr. 2, 2017, p. 144-154.

Autorul apreciază, de lege ferenda, din perspectiva consecinţelor practice ale admiterii contestaţiei în anulare,că soluţia ar fi înlăturarea menţiunii privind „rejudecarea cauzei după desfiinţare” – soluţie exhaustivă şi, prinurmare, adecvată modalităţii concrete de judecare a căii extraordinare de atac –, pentru a se elimina orice confuziecare ar putea apărea ca urmare a interpretării izolate, mult prea restrictive, a art. 432 alin. (1) din Codul deprocedură penală.

Subiect: contestaţie în anulare; proces penal.

2. BODOAŞCĂ, TEODOR; DRĂGHICI, AURELIA – Contribuţii la studiul procedurii dejudecată în cazul cererilor din materia adopţiei = În: Revista română de jurisprudenţă – nr. 1, 2017,p. 163-174.

Referitor la procedura de judecată a cererilor în materie de adopţie, autorii propun, de lege ferenda, să se abrogedispoziţiile art. 87 alin. (1) şi alin. (2) teza I din Legea nr. 273/2004.De asemenea, faţă de împrejurarea că unele dispoziţii normative ale art. 92 din Legea nr. 273/2004 nesocotescprincipiul prevăzut de art. 49 alin. (1) din Constituţie, iar altele constituie paralelisme, se recomandă abrogareaacestui articol.

Subiect: adopţie; Legea nr. 273/2004; procedură de judecată; procedură necontencioasă.

3. BODOAŞCĂ, TEODOR; TARNU, LUCIAN – Contribuţii la studiul reglementărilor legalereferitoare la creaţiile tehnice pentru care nu se acordă brevet de invenţie = În: Revista românăde dreptul proprietăţii intelectuale – nr. 1, 2017, p. 115-128.

Autorul propune, de lege ferenda, să se introducă un alineat în cadrul art. 3 din Codul civil, în care să sestabilească cu precizie ce se înţelege prin „activitate comercială”, pentru evitarea interpretărilor diverse pe aceastătemă. În privinţa legislaţiei privind invenţiile, se sugerează modificarea art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1991,în sensul înlocuirii expresiei „exploatare comercială” cu termenul „folosire”. Acelaşi remediu se impune şi încazul art. 27 paragr. 2 din „Acordul TRIPS”. De asemenea, se recomandă modificarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1)lit. a) din Legea nr. 64/1991, în sensul că nu se acordă brevet de invenţie pentru „invenţiile a căror publicare saufolosire este contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, cu condiţia ca această excludere să nu depindă numaide faptul că folosirea lor este interzisă prin legi sau regulamentele lor de aplicare”.

Subiect: brevet de invenţie; invenţie; Legea nr. 64/1991; morală publică; ordine publică.

4. BODOAŞCĂ, TEODOR – Discuţii asupra posibilităţii obligării la muncă a debitoruluiobligaţiei legale de întreţinere, apt de muncă, dar care, din motive imputabile lui, nu obţinevenituri din muncă şi nici nu dispune de alte mijloace pentru executarea acesteia = În: Dreptul –nr. 5, 2017, p. 37-45.

În materia obligaţiei legale de întreţinere, autorul recomandă, de lege ferenda, ca legiuitorul să modifice textulart. 42 alin. (2) lit. c) din Constituţia României şi să înlocuiască sintagma „obligaţii civile” cu aceea de „obligaţii

REFERINŢE BIBLIOGRAFICE


Referințe bibliografice

civice”, astfel încât Legea fundamentală să fie conformă cu normele internaţionale. De asemenea, propune săse introducă un text în Codul civil, eventual în conţinutul art. 527, care să prevadă expressis verbis că „instanţade tutelă poate dispune ca cel obligat la întreţinerea unei persoane, care, deşi apt de muncă, din motive imputabilelui, nu obţine venituri din muncă şi nici nu are alte mijloace materiale pentru executarea acesteia, să fie obligatla prestarea unor activităţi aducătoare de venituri”.

Subiect: obligaţie civilă; obligaţie de întreţinere.

5. BODOAŞCĂ, TEODOR – Aspecte privind competenţa instanţelor judecătoreşti române înmaterie de adopţie = În: Dreptul – nr. 4, 2017, p. 25-34.

În materia adopţiei, sub aspectul localizării în spaţiu a copilului ce urmează a fi adoptat, autorul propune, de legeferenda, modificarea art. 4 lit. a) din Legea nr. 273/2004, în sensul de a se referi şi la „copilul apatrid”. Deasemenea, referitor la exigenţele principiului imparţialităţii justiţiei, recomandă legiuitorului să stabileascăcompetenţa curţii de apel în ceea ce priveşte nulitatea adopţiei. S-ar putea reformula art. 84 alin. (3) în consenscu împrejurarea că, potrivit Legii nr. 304/2004, instanţele de judecată au „circumscripţii teritoriale”, şi nicidecum„raze teritoriale”.

Subiect: adopţie; instanţă judecătorească, competenţă; Legea nr. 273/2004.

6. BUTA, PAUL GEORGE – Despre limitările şi excepţiile dreptului de autor. După 10 ani =În: Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale – nr. 2, 2017, p. 90-96.

În privinţa dreptului de autor, autorul propune utilizarea noţiunii de „limitare (sau excepţie) a dreptului de autor”,iar nu de „limitare a exerciţiului dreptului de autor”, sens în care s-ar impune, de lege ferenda, şi modificareatitlului marginal al capitolului VI din Legea nr. 8/1996.

Subiect: drept de autor; Legea nr. 8/1996.

7. CĂTANĂ, EMILIA LUCIA – Omisiunea autorităţii publice de a acţiona în exercitareacompetenţei legale sau a celei stabilite „din oficiu” – formă atipică a tăcerii administraţiei =În: Dreptul – nr. 3, 2017, p. 149-157.

Autorul consideră, de lege ferenda, că se impune reglementarea în mod expres în Legea contenciosuluiadministrativ nr. 554/2004 a acţiunii în contencios administrativ împotriva omisiunii administraţiei de a acţionaîn realizarea competenţei legale sau a celei stabilite „din oficiu”. Aceasta implică şi detalierea condiţiilor,termenelor şi obiectului acţiunii în ipoteza analizată, care este o formă atipică de inacţiune a administraţiei cese cuvine a beneficia de un cadru normativ adecvat.

Subiect: autoritate publică; contencios administrativ; tăcere; administraţie.

8. CIMPOERU, DAN – Regimul juridic al folosirii medicamentelor de uz uman în tratamentelede ultimă instanţă („compassionate use”) în România. Propuneri de lege ferenda = În: PandecteleRomâne – nr. 2, 2017, p. 52-70.

Autorul formulează următoarele propuneri de lege ferenda privind instituirea unui nou mecanism de folosire amedicamentelor de uz uman în tratamentele de ultimă instanţă, structurat pe trei etape:a) etapa 1 – de la data obţinerii autorizaţiei de folosire a medicamentului în tratamente de ultimă instanţă pânăla data obţinerii autorizaţiei de punere pe piaţă prin procedura centralizată. În cadrul acestei etape, costuriletratamentului de ultimă instanţă ar fi suportate integral de compania farmaceutică.b) etapa 2 – de la data obţinerii autorizaţiei de punere pe piaţă prin procedura centralizată şi până la data adoptăriiunei decizii privind includerea în lista medicamentelor compensate. În această etapă, costul tratamentuluiurmează să fie suportat integral din bugetul Ministerului Sănătăţii.c) etapa 3 – ulterior adoptării unei decizii privind includerea în lista medicamentelor compensate. Costuriletratamentului vor fi suportate din Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate şi din bugetulMinisterului Sănătăţii numai în măsura în care medicamentul a fost evaluat favorabil şi inclus pe lista decompensate.Trebuie precizat că acest model propus respectă conceptul de „împărţire a riscurilor” între plătitor şi producător.

Subiect: medicament; medicină; sănătate publică.

9. CORAŞ, LEONTIN – Schimbarea încadrării juridice în apel cu respectarea exigenţelorpracticii Curţii Europene a Drepturilor Omului = În: Dreptul – nr. 2, 2017, p. 155-159.

Pentru respectarea exigenţelor practicii CEDO, schimbarea încadrării juridice date faptei prin actul de sesizare,în apel, se face prin încheiere şi nu direct prin decizie. În acest sens, autorul propune, de lege ferenda,introducerea unui alineat nou al art. 386 din Codul de procedură penală, alin. (3), cu următorul conţinut: „Instanţase pronunţă prin încheiere motivată asupra schimbării încadrării juridice, care se comunică inculpatului, dacănu este prezent la pronunţare”. O astfel de dispoziţie ar avea un caracter general şi ar asigura respectarea dreptului



la un proces echitabil garantat la art. 6 § 1 din Convenţie la judecata în fond şi în apel, recunoscându-i acuzatuluidreptul de a fi informat şi cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Subiect: apel; Curtea Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudenţă; încadrare juridică.

10. DUŢĂ, CRISTINA RAMONA – Cauza Târşia sau despre necesitatea reglementării în noulCod de procedură civilă a unui nou motiv de revizuire = În: Dreptul – nr. 2, 2017, p. 120-143.

Reglementarea, în mod distinct, în noul Cod de procedură civilă a unui nou caz de revizuire ar asigura respectareacompatibilităţii dintre dreptul Uniunii şi legislaţia internă, în speţă legislaţia civilă. În acest sens, autorulrecomandă, de lege ferenda, introducerea, în conţinutul alin. (1) al art. 509 din Codul de procedură civilă, apunctului nr. 12, potrivit cu care „revizuirea unei hotărâri pronunţate asupra fondului sau care evocă fondulpoate fi cerută dacă, după ce hotărârea a rămas definitivă, s-a consacrat că aceasta se dovedeşte a fi incompatibilăcu o interpretare a dreptului Uniunii, reţinută printr-o hotărâre a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene”.

Subiect: contencios administrativ; Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, jurisprudenţă; impozitare; noul Cod deprocedură civilă; revizuire.

11. FLOREA, BUJOREL – Vânzarea cu opţiune de răscumpărare = În: Dreptul – nr. 1, 2017,p. 107-120.

Cu referire la etapele concrete pe care le urmează vânzătorul când exercită dreptul de opţiune de răscumpărare,autorul propune, de lege ferenda, ca aceste etape să fie cuprinse în art. 1759 din Codul civil, consacrat exercităriiopţiunii, şi nu în art. 1760 din Codul civil, afectat efectelor opţiunii de răscumpărare.

Subiect: răscumpărare; vânzare.

12. GHENICI, OTILIA – Recursul în casaţie. Scopul şi condiţiile de exercitare = În: Dreptul –nr. 3, 2017, p. 95-111.

În privinţa recursului în casaţie, autorul propune, de lege ferenda, modificarea art. 436 alin. (1) din Codul deprocedură penală prin adăugarea persoanei vătămate în rândul persoanelor îndreptăţite să formuleze recurs încasaţie, numai în ceea ce priveşte latura penală a cauzei.

Subiect: instanţă competentă; recurs în casaţie.

13. IMBRESCU, ION; CIOBANU, DARIAN LAURENŢIU – Câteva adnotări pe margineapracticii administrative cu privire asupra operaţiunilor administrative şi a procesului-verbal alşedinţelor consiliilor locale şi judeţene = În: Dreptul – nr. 1, 2017, p. 167-175.

Autorii propun, pentru a rezolva practica administrativă neunitară a autorităţilor administraţiei publice locale,completarea prevederilor art. 42 din Legea nr. 215/2001.

Subiect: act administrativ; administraţie publică locală; consiliu local; operaţiune administrativă; proces-verbal.

14. LEŞ, IOAN – „Erorile materiale” – temei al contestaţiei în anulare în reglementarea nouluiCod de procedură civilă = În: Dreptul – nr. 5, 2017, p. 18-28.

Configurarea actuală a căilor legale de atac, în materie civilă, nu poate suferi modificări substanţiale atâta timpcât se păstrează actuala structură a sistemului judiciar românesc. De lege ferenda, se poate introduce în legislaţiaprocesuală a unei căi extraordinare de atac, de genul celor existente anterior, cum este cazul recursuluiextraordinar sau al recursului în anulare. Este utilă concedarea competenţei de soluţionare a contestaţiei înanulare specială Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, cu denumirea, eventual, de recurs în casaţie, aşa cum este şiîn penal, prin care se urmăreşte judecarea conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile (art. 433din Codul de procedură penală). O abordare mult mai dificilă este cea referitoare la instituirea unei căiextraordinare de atac care să permită cenzurarea unei hotărâri judecătoreşti pentru netemeinicie, lucru posibilprin modificarea corespunzătoare a art. 488 din Codul de procedură civilă, care instituie, în prezent, 8 motivede nelegalitate.

Subiect: cale de atac; Codul de procedură civilă; contestaţie în anulare; eroare materială.

15. LUPOU, DALIANA – Ordinul european de protecţie = În: Caiete de drept penal – nr. 1, 2017,p. 80-113.

În materia ordinului european de protecţie, autorul propune, de lege ferenda, ca alin. (9) şi alin. (11) din cadrulart. 13 din Legea nr. 151/2016 să fie reglementate în cadrul art. 14 din aceeaşi lege, după ce, în prealabil, s-a făcuttrimitere şi la alin. (4) teza întâi şi la alin. (10) de la art. 13 din aceeaşi lege. De asemenea, în cadrul art. 18 dinLegea nr. 151/2016 ar trebui instituit un nou caz de încetare a executării ordinului european de protecţie, care,de altfel, este prevăzut în legislaţia altor state membre şi care ar putea îmbrăca următoarea formă: „ulteriormodificării ordinului european de protecţie de către autoritatea competentă din statul emitent, în România nu sepoate modifica ordinul european de protecţie şi nici nu există vreun motiv de nerecunoaştere prevăzut la art. 14”.

Subiect: cooperare judiciară; Legea nr. 151/2016; ordin european de protecţie; Uniunea Europeană; victimă, protecţie.



16. MAREŞ, MIHAI – Mandatul european de arestare (II). Protecţia drepturilor fundamentale =În: Pandectele Române – nr. 1, 2017, p. 52-70.

Autorul recomandă, de lege ferenda, să se reglementeze un mecanism care să asigure dreptul la reparaţii pentruvictimele unor încălcări ale dispoziţiilor ce reglementează procedurile privind mandatul european de arestare.

Subiect: drepturile fundamentale ale omului; Legea nr. 302/2004; mandat european de arestare; principiul recunoaşteriireciproce.

17. NARIŢA, ILIE – Principiile fundamentale ale dreptului, între măreţie şi derizoriu – o privireretorică, ad-hoc, asupra valorizării lor în câmpul noilor coduri şi al jurisprudenţei atribuite lor =În: Dreptul – nr. 1, 2017, p. 42-83.

Autorul recomandă, de lege ferenda, restabilirea, în câmpul Codului penal şi al Codului de procedură penală,precum şi al jurisprudenţei atribuite lor, a suveranităţii principiilor constituţionale şi convenţionale: al legiipenale mai favorabile, al legalităţii, al egalităţii în faţa legii a situaţiilor juridice egale, al securităţii juridice şiprevizibilităţii. Remarcând orientarea legislativă a adunării constituante române de după 2003 (subsecvent, şi ajudecătorului constituţional) spre decizia-efect abrogarea normei, iar nu spre decizia-efect nulitatea normei,acelaşi autor propune revizuirea normelor astfel încât:– controlul asupra legilor organice să fie posibil exclusiv anterior promulgării;– controlul posterior care declară neconstituţionalitatea normei legii ordinare să atribuie deciziei efectul nulităţii,în deplinătate consecinţelor acestei sancţiuni;– revizuirea să fie ataşată tuturor situaţiilor juridice soluţionate definitiv în baza normei neconstituţionale, lacererea celor interesaţi;– implicit, decizia de neconstituţionalitate să se aplice de drept, imediat, în procesul în care s-a invocat excepţia,precum şi în celelalte procese în care n-a fost invocată, dar este incidentă în soluţionarea fondului, iar aplicareaei se revendică de cei interesaţi.

Subiect: constituţionalitate; Curtea Constituţională a României; prescripţie; principiu de drept.

18. POPESCU, EMILIAN-FLORIA – Despre legalitatea şi legitimitatea adunărilor publice =În: Dreptul – nr. 4, 2017, p. 72-86.

Autorul recomandă, de lege ferenda, reglementarea situaţiei adunărilor publice spontane, ca o completare laLegea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice. Este necesară configurarea condiţiilorpe care trebuie să le îndeplinească o adunare publică pentru a fi considerată spontană:– să nu existe organizatori subversivi;– să se constituie în mod spontan;– să aibă caracter paşnic;– scopul său, constituit tot în mod spontan, să fie legitim.

Subiect: adunare publică; Legea nr. 60/1991.

19. PUIE, OLIVIU – Analiza constituţionalităţii jurisdicţiilor speciale administrativereglementate prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 = În: Dreptul – nr. 2, 2017,p. 104-119.

Autorul propune, de lege ferenda, ca soluţia legislativă instituită de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să fieaceeaşi cu cea instituită de art. 6 alin. (4), respectiv şi în ipoteza în care partea înţelege să nu exercite proceduraadministrativ-jurisdicţională, procedura administrativă prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/2004să nu se mai exercite. O atare soluţie legislativă ar elimina starea de neconstituţionalitate a prevederilor art. 6alin. (2) şi art. 7 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Subiect: contencios administrativ; jurisdicţie administrativă specială; Legea nr. 554/2004.

20. PUIE, OLIVIU – Contestaţia formulată pe cale judiciară în contextul noului cadru normativinstituit de Legea nr. 101/2016 = În: Dreptul – nr. 1, 2017, p. 22-41.

În privinţa instanţei competente cu soluţionarea pe cale judiciară a litigiilor derivate din actul administrativ,autorul propune, de lege ferenda, modificarea alin. (2) al art. 49 din Legea nr. 101/2016, în acord cu prevederileLegii nr. 554/2004 şi ale noului Cod de procedură civilă, în sensul că instanţa competentă cu soluţionarea acestorlitigii să fie, la alegerea reclamantului, fie secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în a cărei razăteritorială se află domiciliul sau sediul reclamantului, fie secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunaluluiîn a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii contractante.

Subiect: achiziţie publică; act administrativ; concesiune; contencios administrativ; contestaţie; instanţă competentă;Legea nr. 101/2016; litigiu administrativ.



21. ŞTEFAN, ELENA EMILIA – Scurte consideraţii asupra răspunderii membrilor Guvernului =În: Revista de drept public – nr. 2, 2017, p. 83-91.

Pentru a putea fi îndeplinit rolul Guvernului în limite clare, în sensul de a nu se depăşi cadrul constituţional înemiterea ordonanţei de urgenţă, autorul propune, de lege ferenda, revizuirea art. 67 din Constituţie sub aspectulcompletării acestuia cu un nou alineat, alin. (2) cu următorul cuprins: „Legile pot fi adoptate şi în procedura deurgenţă a Parlamentului (...)” şi imaginarea unui mecanism de convocare de urgenţă a Parlamentului şi adoptareacu un anume tip de majoritate a acestor legi, indiferent de denumirea sub care sunt adoptate (ordonanţe deurgenţă sau legi).

Subiect: Constituţia României, revizuită; delegare legislativă; Guvern; ordonanţă de urgenţă; Parlament.

22. TODUŢA, VALENTIN-GHEORGHE – Întreruperea cursului sarcinii = În: Caiete de dreptpenal – nr. 2, 2017, p. 28-53.

Referitor la infracţiunea de întrerupere a cursului sarcinii, autorul recomandă, de lege ferenda, definirea noţiuniide „în scop terapeutic” folosită în cuprinsul art. 201 alin. (6) din Codul penal şi delimitarea clară a limiteloracesteia. O altă propunere de lege ferenda se referă la reformularea art. 201 alin. (6) din Codul penal, în sensulînlocuirii sintagmei „24 de săptămâni” cu noţiunea de viabilitate, urmând a se stabili, de la caz la caz, dacăprodusul de concepţie putea sau nu să trăiască independent de corpul mamei. O ultimă propunere de lege ferendase referă la art. 201 alin. (7) din Codul penal, respectiv la cauza de nepedepsire a femeii însărcinate care îşiîntrerupe cursul sarcinii.

Subiect: avort; dreptul la viaţă; făt; femeie însărcinată; graviditate.

23. TUDORAN, MIHAI VIOREL – Conflictul penal de interese = În: Dreptul – nr. 6, 2017, p. 149-170.Din cauza numărului crescut al infracţiunilor de conflict de interese ieşite la iveală, autorul propune, de legeferenda, definirea exactă, în cadrul titlului X al Codului penal – „Înţelesul unor termeni sau expresii în legeapenală” – din cadrul părţii generale, a noţiunii de „folos necuvenit”, deoarece sintagma respectivă estegeneratoare de interpretări diferite în practica judiciară, cu consecinţa unor posibile abuzuri în calificarea acesteia,aspect care, prin opoziţie, ar servi inclusiv la înţelegerea corectă a noţiunii simple de „folos material/patrimonial”,utilizată în incriminarea infracţiunii de conflict de interese.

Subiect: conflict de interese; folos material; folos patrimonial.


* Lucrare realizată de Lucica-Violeta Niculae, Consiliul Legislativ.

Articole din revistele de drept străine intrate recentîn Biblioteca Consiliului Legislativ

– Bibliografie adnotată* –

JOURNAL DU DROIT INTERNATIONAL

1. JEAN-BAPTISTE-ALTBUCH, MATHIEU – Le problème de l’identification des produitsimportés de territoires contestés: le cas d’Israël = Problema identificării produselor importate dinteritorii contestate: cazul Israelului. În: Journal du droit international – nr. 1, 2017, p. 99-116.

Problema frontierelor şi contestarea lor este una centrală în dreptul internaţional. Ea atinge, evident, domeniulmilitar şi diplomatic şi chiar schimburile comerciale. Se pune întrebarea cum trebuie să fie considerate bunurileşi serviciile produse în teritorii asupra cărora suveranitatea juridică nu coincide cu suveranitatea materială dinmomentul producerii lor. Teritoriile în chestiune fac obiectul unui diferend internaţional între cel puţin douăstate care revendică suveranitatea legală. Apoi se pune întrebarea: care este naţionalitatea unui produs, mai alespentru unul complex, asamblat într-un stat, dar ale cărui componente au fost fabricate în celălalt stat. Pe lângăchestiunea suveranităţii teritoriale se pune şi cea a naţionalităţii produsului. Apoi, după ce criterii se determinănaţionalitatea unui produs? Se ia în calcul naţionalitatea investitorului, a muncitorilor care l-au fabricat sau ainstalaţiei? Dacă mai adăugăm complexitatea situaţiei din Orientul Apropiat şi mai ales cea din teritoriiledisputate între Israel şi Palestina, s-ar putea propune mai multe soluţii. Dar examinarea îndeaproape a fiecăreiaduce la concluzia că niciuna nu este satisfăcătoare.

Subiect: drept internaţional; import; teritorii contestate.

2. CAZALA, JULIEN – La défiance étatique à l’égard de l’arbitrage investisseur-Etat expriméedans quelques projets et instruments conventionnels récents = Suspiciunea statală referitoare laarbitrajul dintre investitor şi Stat, evidenţiată în câteva proiecte şi instrumente convenţionale recente.În: Journal du droit international – nr. 1, 2017, p. 81-97.

Arbitrajul dintre investitor şi stat a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă începând cu anii 1990, înlesnită de omultiplicare a tratatelor bilaterale de promovarea şi de protecţia investiţiilor ce conţin clauze arbitrale. De câţivaani s-a dezvoltat o mişcare de contestare a acestei forme de soluţionare a litigiilor. Acest lucru a făcut canumeroase state să încadreze mai strict în tratatele mai recente condiţiile în care un investitor străin poate recurgela arbitrajul internaţional pentru reglarea litigiilor sale cu statul. Altele, mai puţin numeroase, au suprimat totalposibilitatea arbitrajului între investitor şi stat în instrumentele lor cele mai recente. Putem concluziona că dreptulinternaţional al investiţiilor se află într-un moment de cotitură.

Subiect: arbitraj; CIRDI; Clauza naţiunii celei mai favorizate; investitor; litigiu.

3. DE NANTEUIL, ARNAUD – Les mécanismes permanents de règlement des differends, unealternative crédible à l’arbitrage d’investissement? = Mecanismele permanente de soluţionare alitigiilor, o alternativă credibilă la arbitrajul investiţiilor? În: Journal du droit international – nr. 1,2017, p. 55-80.

Comisia Europeană a emis, în cadrul mai multor tratate în curs de negociere, o propunere de Curte permanentă,destinată a înlocui tribunalele arbitrale în materia investiţiilor. Acesta a fost răspunsul la principalele critici aduseacestei forme de justiţie. În afară de faptul că aceste critici nu sunt totdeauna fondate, iar răspunsurile aduse nusunt totdeauna potrivite, mecanismul propus ridică importante puncte de întrebare în plan juridic. Aşa cum esteîn stare de proiect pare foarte greu de realizat, dacă nu se vor aduce modificări în privinţa câtorva aspecte.

Subiect: arbitraj; investiţii; state; Uniunea Europeană.

REVUE CRITIQUE DE DROIT INTERNATIONAL PRIVÉ

4. JOUBERT, NATALIE – La dernière pierre (provisoire?) à l’édifice du droit internationalprivé européen en matière familiale. Les règlements du 24 juin 2016 sur les régimesmatrimoniaux et les effets patrimoniaux des parteneriats enregistrés = Ultimul element(provizoriu?) al edificiului dreptului internaţional privat european în domeniul familiei.




Regulamentele din 24 iunie 2016 asupra regimurilor matrimoniale şi efectele patrimoniale asupraparteneriatelor înregistrate. În: Revue critique de droit international privé – nr. 1, 2017, p. 1-26.

Obiectivul acestor texte normative, pe fondul principiului capital al liberei circulaţii, este acela de a ţine cont demobilitatea în creştere a cuplurilor în timpul vieţii lor comune şi riscul de diversitate care decurge de aici pentruacestea, nu doar pentru drepturile substanţiale naţionale, ci şi din soluţionarea unor litigii rezultate din acestesituaţii; ele sunt uneori generatoare de soluţii nepotrivite, iar dreptul internaţional privat a dorit din totdeaunasă evite crearea lor.

Subiect: drept familial; efect patrimonial; parteneriat înregistrat; regim matrimonial; Regulamentul (UE) 2016/1103;Regulamentul (UE) 2016/1104.

REVUE DE SCIENCE CRIMINELLE ET DE DROIT PÉNAL COMPARÉ

5. KUHL, LOTHAR; PANAIT, ROMANA – Les négociations pour un Parquet européen: unorgane d’enquête et de poursuite européen pour la lutte antifraude dans l’Union européenne, ouun deuxième acteur de coordination judiciaire? = Negocierile pentru un Parchet european ca organde anchetă şi urmărire europeană pentru lupta antifraudă sau ca un al doilea actor de coordonarejudiciară? În: Revue de science criminelle et de droit pénal comparé – nr. 1, 2017, p. 41-79.

Când a fost conceput, proiectul Parchetului european nu s-a dorit a fi un simplu instrument proceduralsuplimentar de cooperare transnaţională. Având ca scop interesul comun al contribuabililor europeni, acestproiect novator dorea să aducă un răspuns între graniţele spaţiului penal european, dând Uniunii cele mai bunemijloace de protecţie a propriilor interese financiare. La momentul în care negocierile pentru un proiect deParchet european în cadrul Consiliului pare a fi în impas pentru găsirea unui text de compromis, nereuşind săadune toate opiniile statelor membre într-un text comun, este oportun să ne reamintim care au fost motivele careau stat la baza acestui proiect. Calea deschisă pentru o cooperare întărită în scopul creării Parchetului reprezintăo oportunitate pentru a reflecta din nou asupra bunelor direcţii şi ambiţii ale proiectului.

Subiect: coordonare judiciară; finanţe publice; fraudă; organ de anchetă; parchet european.

REVUE FRANÇAISE DE DROIT CONSTITUTIONNEL

6. BARRUÉ-BELOU, RÉMI – Le développement des références juridictionnelles dans les visasdu Conseil constitutionnel: vers une fonction de Cour suprême? = Dezvoltarea referinţelorjurisdicţionale din motivările emise de Consiliul Constituţional: spre o funcţie de Curte Supremă?În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 106, 2016, p. 259-282.

Părţile introductive din deciziile Consiliului Constituţional sunt o parte a deciziei în care se arată textele pe carese bazează elaborarea acesteia din urmă. Ele sunt plasate la începutul deciziei. Aceste introduceri pot acoperidouă concepţii relativ distincte. Prima, de natură formală, conduce la considerarea acestei părţi ca fiind elementulce precedă deciziei. Ea se compune din textul normativ conform căruia este sesizat Consiliul, data sesizării,identificarea părţilor, textele pe care se sprijină Consiliul pentru emiterea deciziei şi indicarea observaţiilorpărţilor. A doua constă în a considera aceste introduceri ca texte, documente şi referinţe jurisdicţionale, pe carejudecătorul constituţional le aplică în decizia sa şi pe care se bazează în stabilirea convingerii sale. Or, elementeleluate în considerare nu se limitează doar la concepţia formală. Studiind dosarul de documentare, se constată cănumărul deciziilor jurisprudenţiale luate în considerare este mai mare decât cele care fac parte din decizie. Într-unstudiu al acestor părţi introductive este pertinent a căuta identificarea deciziilor jurisdicţionale prezente în dosarulde documentare şi pe care Consiliul se sprijină pentru a lua o decizie, în scopul evaluării la justa valoare aimportanţei studiului jurisprudenţei altor instanţe. Dat fiind că menţionarea jurisprudenţei nu se face şi în deciziedecât în mică măsură, în dosarele de documentare care servesc ca bază de lucru membrilor Consiliului suntuneori – şi din ce în ce mai mult – luate în considerare.

Subiect: Consiliul Constituţional; Curtea Supremă; decizie; Franţa; jurisprudenţă.

7. CHAVY, PIERRE – L’application de l’article 40 de la Constitution: des jurisprudences et despratiques parlementaires méconnues = Aplicarea articolului 40 din Constituţie: jurisprudenţă şi practiciparlamentare necunoscute. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 109, 2017, p. 23-47.

În ciuda faptului că este destul de puţin cunoscută, inadmisibilitatea bazată pe articolul 40 din Constituţieconstituie expresia cea mai „vizibilă” a parlamentarismului raţionalizat, în măsura în care se aplică în modobişnuit amendamentelor parlamentare şi propunerilor legislative. De fapt, articolul 40 interzice membrilorParlamentului să diminueze resursele publice şi să creeze sau să agraveze o datorie publică, limitând astfeliniţiativa legislativă şi depunerea de amendamente. Acest articol propune explorarea practicilor concrete de



valorificare a aplicării articolului 40 din Constituţie de către Adunarea naţională şi Senat, precum şi procesul deelaborare de jurisprudenţă către organele competente, dezvoltate ca urmare a textului articolului sus-menţionat.

Subiect: buget; controlul iniţiativei parlamentare; diminuarea resurselor publice; raţionalizarea parlamentului.

8. CUVELIER, CLAIRE – La désobéissance de l’agent public à l’ordre fondé sur une loi qu’ilestime inconstitutionnelle = Nesupunerea agentului public la ordinul bazat pe o lege apreciată deel ca fiind neconstituţională. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 109, 2017, p. 49-72.

Dreptul francez nu favorizează contribuţia agenţilor publici la evaluarea constituţionalităţii legii. Totuşi, agentulpublic ar putea deveni ultima verigă a lanţului, după controlul de constituţionalitate, care să confirmesuperioritatea Constituţiei asupra legii. Agentul exercită deja acest rol în ceea ce priveşte dreptul UniuniiEuropene. Consiliul de Stat a admis faptul că autorităţile administrative nu trebuie să aplice normele carecontravin dreptului Uniunii Europene, chiar dacă sunt date în executarea unei legi. Astfel, s-a apreciat într-odecizie că faţă de o lege incompatibilă cu reglementările Uniunii Europene „ministerele, dacă este cazul, pot dainstrucţiuni agenţilor lor să nu aplice o astfel de lege”. Astfel, principiul potrivit căruia administraţia este ţinutăsă nu aplice o reglementare ilegală întăreşte principiul supremaţiei dreptului Uniunii.

Subiect: agent public; constituţionalitate; dreptul Uniunii Europene; nesupunere.

9. GOESEL-LE BIHAN, VALÉRIE – A quoi sert le contrôle de l’adéquation dans la jurispru-dence récente du Conseil constitutionnel? = Rolul controlului de compatibilitate în jurisprudenţarecentă a Consiliului Constituţional. În: Revue française de droit constitutionnel – nr. 109, 2017,p. 89-102.

Dacă tripla semnificaţie a controlului de proporţionalitate a fost consacrat prin decizia din data de 21 februarie2008, doar controlul de compatibilitate este, alături de cel de proporţionalitate şi în afară de cel de necesitate,foarte des invocat de către Consiliului Constituţional. Chiar declararea de neconstituţionalitate intervenită caurmare a exercitării acestui tip de control nu este frecventă, se pune întrebarea asupra rolului pe care îl joacăacesta în jurisprudenţa recentă a Consiliului, controlul constituţionalităţii contribuind la furnizarea de ocaziisuplimentare de statuare. Prin verificarea dacă măsura – ce se va lua prin adoptarea actului normativ – permitesau facilitează realizarea scopului urmărit de emitent, controlul de compatibilitate a apărut în anul 1990 înjurisprudenţa Consiliului sub forma unui control al „apropierii” măsurii faţă de obiectivul urmărit.

Subiect: Consiliul Constituţional; control de compatibilitate; control de necesitate; control de proporţionalitate;neconstituţionalitate.

REVUE INTERNATIONALE DE DROIT COMPARÉ

10. CAROSI, MARIA BENEDETTA – Le notaire latin est-il un „gatekeeper”? Quelques réflexionscomparatives sur le rôle du notariat = Este notarul un „gatekeeper”? Câteva reflecţii comparativeasupra rolului notarului. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 4, 2016, p. 999-1015.

Termenul de „gatekeeper”, apărut în Statele Unite în studiile de analiză economică a dreptului referitoare lacontrolul preventiv de legalitate, este adesea asociat astăzi cu termenul latin de notar, şi funcţiei sale specificede gardian al legii. Se pune întrebarea dacă este oportun a se extinde această definiţie şi notarului în sens generic– întrucât ea a apărut în sistemul de common law – care nu cunoaşte o funcţie publică asemănătoare. După ce aexaminat studiile din doctrina americană cu ajutorul analizei economice a dreptului, studiul pune accentul asuprapoziţiei de imparţialitate şi de independenţă proprie notarului de civil law, concluzia fiind că este el mai multdecât un simplu control de legalitate şi face din el o instituţie aproape de neînlocuit.

Subiect: gatekeeper; notar.

11. FONDIMARE, ELSA; MARGUET, LAURIE – La parité en France et en Allemagne =Accesul egal între femei şi bărbaţi la funcţiile politice în Franţa şi Germania. În: Revue internationalede droit comparé – nr. 3, 2016, p. 649-679.

În Franţa, ca şi în Germania, luarea în considerare a accesului egal al femeilor şi bărbaţilor la funcţiile politice,a condus la acţiuni pozitive. Dar în Franţa, opoziţia de principiu a Consiliului constituţional din anul 1982,referitoare la proporţia sexelor a condus pe constituant să intervină pentru înscrierea în Constituţie a unui accesegal. Acesta se bazează pe justificări specifice contextului francez, prin trimitere la conceptul de „paritate”. ÎnGermania însă, măsurile referitoare la cotă au fost adoptate spontan de către partidele politice, ajungându-se lao mai mare eficacitate a măsurilor decât în Franţa. Aici intervenţia constituantului sau a legiuitorului nu a fostnecesară, dar nu este sigur că această reformă ar fi fost posibilă din punct de vedere juridic. Pare însă că decalajuldintre cele două state, atât în ceea ce priveşte justificarea acţiunilor cât şi punerea lor în aplicare, tinde să se



micşoreze, mai ales datorită intervenţiilor comune ale legiuitorilor francezi şi germani pentru favorizareaegalităţii reale a femeilor şi a bărbaţilor, dincolo de sfera politică.

Subiect: egalitate între sexe; Franţa; Germania; paritate.

12. HOLLE, MARIE-LOUISE – Discerning public policy in public liability. A comparativeanalysis of French and Danish law = Identificarea politicii publice în răspunderea administrativă.Comparaţie între legislaţia franceză şi cea daneză. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 3,2016, p. 723-742.

Obiectivul principal al acestui articol este acela de a identifica politicile publice în dreptul răspunderiiadministrative. Cooperarea public-privat are la bază contracte de lungă durată, dar cum este şi firesc, acesteaajung să se încheie la un moment dat; ele nu pot să prevadă totuşi, toate problemele juridice ce pot apărea legatede această cooperare. Articolul subliniază diferenţele importante din dreptul francez şi cel danez, dar ia în calculşi elemente ale dreptului norvegian. O chestiune importantă este aceea de a şti dacă autorităţile publice suntsupuse unei răspunderi stricte sau dacă circumstanţele particulare în care autorităţile funcţionează conduc spreo răspundere atenuată. Este cercetată şi chestiunea distribuţiei pierderilor, pentru că dacă statul ramburseazăpierderile pe care le suportă cetăţenii, sumele sunt „pulverizate” în vasta economie a statului. Pe de altă parte,sunt destule argumente convingătoare pentru limitarea răspunderii administrative.

Subiect: contract public-privat; politici publice; răspundere administrativă.

13. KISCHEL, UWE – La méthode en droit comparé. L’approche contextuelle = Abordareacontextuală – metodă de drept comparat. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 4, 2016,p. 907-926.

Abordarea contextuală se sprijină pe nucleul dreptului comparat tradiţional – sau funcţionalismul – subliniindu-iproblemele şi defectele. Detractorii săi aduc ca argument o pretinsă lipsă de teoretizare şi consideră metodeleştiinţelor sociale un panaceu, încercând astfel să golească de legitimitate dreptul comparat convenţional. Aceastăcritică ideologică declară că sunt ştiinţifice doar modelele analitice, împrumutate de la ştiinţele naturii şi încearcăsă ducă ştiinţele sociale într-o dezbatere metodologică cam depăşită. Propunerea pe care o face abordareacontextuală în faţa acestor probleme este hermeneutică: este necesară familiarizarea progresivă cu dreptul străinşi domeniul juridic în cauză, căutarea stilului şi dezvoltarea unei intuiţii fondate pe experienţă. Abordareacontextuală insistă astfel pe aspectele practice ale dreptului comparat. Analizarea şi clasarea diferitelor contextejuridice ale lumii nu este decât consecinţa directă a acestei metode: ea încearcă să furnizeze comparatistuluiinformaţia de care are (atâta) nevoie, pentru a înţelege atmosfera şi stilul specific diverselor ramuri juridice.

Subiect: abordare contextuală; drept comparat; hermeneutică.

14. KNETSCH, JONAS – La réception du droit français de la responsabilité à Maurice =Acceptarea dreptului francez referitor la răspundere în insula Mauritius. În: Revue internationale dedroit comparé – nr. 1, 2017, p. 79-99.

Dreptul în insula Mauritius face parte din familia sistemelor juridice mixte care suscită un interes deosebit îndoctrina comparatistă contemporană. Obiectivul acestui studiu este acela de a contribui la analizarea sistemelorde drept hibride prin observarea izvoarelor care influenţează dreptul acestui stat referitor la răspundere – civilăşi administrativă. Materia a cunoscut evoluţii interesante în cursul ultimilor ani, ce fac dovada multiplelorposibilităţi, dar şi dificultăţi ale raţionamentului juridic care are ca sursă uneori dreptul francez, alteori pe celbritanic.

Subiect: common law; drept comparat; drept francez; Mauritius; răspundere administrativă; răspundere civilă.

15. LAFFAILLE, FRANCK – Biens publics, biens communs, fonction sociale de l’Etat. Lalagune de Venise et le statut des „valli salse di pesca” = Bunuri publice, bunuri comune, funcţiasocială a statului. Laguna veneţiană şi statutul „vali salse di pesca”. În: Revue internationale de droitcomparé – nr. 3, 2016, p. 681-698.

Curtea de Casaţie italiană a emis în anul 2011 o opinie juridică referitoare la statutul valli salse di pesca allagunei veneţiene, potrivit căreia acestea aparţin bunurilor publice. Dar Curtea a mers mai departe, trecând dela încadrarea la bunuri publice la bunuri comune, amestecând „bunurile comune/drepturile fundamentale/statulsocial”. În noţiunea de bunuri comune nu mai există diferenţă între „bunuri publice/bunuri private”, cele careau fost centrul dezbaterilor, ci funcţia pe care bunul o poate îndeplini în cadrul comunităţii. Astfel, s-a ajuns lao democraţie a bunurilor comune. Atât doctrina – reprezentată de Ostrom – cât şi raţionamentul judecătorilorapar ca fiind criticabile: nu există o democraţie a bunurilor comune, iar valli salse di pesca sunt bunuri private.

Subiect: bunuri comune; bunuri publice; Italia; laguna veneţiană; valli salse di pesca.



16. LATOURNERIE, MARIE-AIMÉE – Réflexion sur le socle des ordres juridiques = Reflecţiidespre baza sistemelor juridice. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 4, 2016, p. 945-976.

Dincolo de distincţia între dreptul public şi dreptul privat, semnificativ în dreptul francez şi în sistemele de dreptmarcate de amprenta dreptului roman, curiozitatea conduce spre găsirea unei baze comune a tuturor sistemelorde drept care au existat şi există azi în lume şi asupra caracteristicilor acesteia. Geografia şi istoria îndepărteazărapid ideea că o asemenea bază ar fi formată din principii comune tuturor societăţilor umane trecute şi prezente.În schimb, se poate observa că fiecare societate şi-a construit în baza propriilor factori limitatori, a obiceiurilormentale şi valorilor, un mic set de noţiuni identice şi în mod obişnuit sensibile, adică: persoana, bunul, contractul,ordinea publică. Acest material reprezintă o reflecţie asupra folosirii acestor patru noţiuni, evidenţiindtemporalitatea dreptului.

Subiect: baza sistemelor de drept; sisteme de drept.

17. SANTERRE, CHRISTINE – Etude franco-canadienne du principe légaliste: le processusqualificatif et interprétatif du texte pénal = Studiu franco-canadian asupra principiului legalităţiiincriminării: procesul de calificare şi de interpretare al textului penal. În: Revue internationale de droitcomparé – nr. 4, 2016, p. 977-997.

Veritabil pilon al dreptului penal, principiul legalităţii incriminării cunoscut ca nullum crimen nula poena sinelege stabileşte că nimeni nu poate fi condamnat penal decât în virtutea unui text de lege precis. Dar are acestprincipiu acelaşi înţeles în Franţa ca în Canada? Are el acelaşi fundament şi aceeaşi încărcătură? Acestea suntîntrebările la care încearcă să răspundă autoarea în acest studiu. Pentru aceasta, s-au comparat principalele punctede divergenţă şi de convergenţă, pentru ca apoi să confrunte două manifestări comune, pentru a răspunde într-omanieră comparativă şi critică unor chestiuni legate de semnificaţia lor, teoretică şi practică. Mai precis, primaparte a acestui studiu priveşte principiul legalităţii incriminării din prisma autorităţii legiuitoare – respectiv cuprivire la exigenţa de calitate a legii, iar în partea a doua se concentrează pe aplicarea acestui principiu de cătreautoritatea judecătorească – respectiv în ceea ce priveşte interpretarea textului represiv.

Subiect: Canada; Franţa; nullum crimen nulla poena sine lege; principiul legalităţii incriminării.

18. TORRE-SCHAUB, MARTA – La justice climatique. A propos du jugement de Cour dedistrict de La Haye du 24 juin 2015 = Justiţia climatică. Observaţii pe marginea hotărârii Curţii dela Haga din 24 iunie 2015. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 3, 2016, p. 699-722.

Acest studiu analizează un număr de concepte care fac să devină efectivă o justiţie climatică prin judecătoriieuropeni. Se observă o mişcare în centrul Europei care se întinde peste graniţele acesteia, şi care permitedepăşirea obstacolelor care făceau dificil accesul la instanţele judecătoreşti în cauze legate de schimbareaclimatică. Aducerea în faţa instanţei a litigiilor legate de climă nu fusese posibilă înainte de această hotărâre aCurţii de la Haga din 24 iunie 2015. Astfel, hotărârea constituie o contribuţie importantă în invocarea directă adreptului internaţional în faţa judecătorilor naţionali. Se observă apariţia unui veritabil dialog al judecătorilor peplan internaţional, făcând posibil accesul la justiţie în materie climatică. Mai multe obstacole ţinând de dificultăţide tehnică juridică sau de rationae materiae limitau accesul la instanţă pentru ONG-uri şi societatea civilă.Trebuia depăşit obstacolul referitor la interesul pentru acest tip de acţiune pentru generaţiile viitoare; apoi maitrebuia stabilită o legătură de cauzalitate. În sfârşit, chestiunea obligaţiei de protecţie a statului faţă de cetăţeni,mai precis Duty of care, noţiune puţin folosită până în prezent datorită neclarei sale definiţii, devine crucialăpentru a face efectivă o justiţie climatică.

Subiect: Curtea de la Haga; justiţie climatică; schimbări climatice.

19. VRELLIS, SPYRIDON – Quelques réflexions sur l’influence des droits fondamentaux endroit international privé = Câteva reflecţii asupra influenţei drepturilor fundamentale în dreptulinternaţional privat. În: Revue internationale de droit comparé – nr. 1, 2017, p. 47-64.

Cel care ar dori să examineze repercusiunile drepturilor fundamentale în dreptul internaţional privat s-ar găsi înfaţa unei antinomii sau rivalităţi între două ansambluri de norme: divergente în ce priveşte mentalitatea care leîntreţine, dar convergente în ceea ce priveşte obiectivul urmărit: pe de-o parte, normele de conflict al drepturilorbilaterale, deschise în mod tradiţional lumii întregi, tolerante la divergenţele existente şi aspirând la consensulstatelor; pe de altă parte, normele de origine constituţională, internaţionale sau regionale, dezvoltate ca urmarea unei jurisprudenţe neatente la particularităţile naţionale şi destul de reticentă – dacă nu ostilă – cu divergenţele,calificate ca discriminări. Dar în acelaşi timp, cele două par a viza acelaşi obiectiv, uniformizarea şi armonizareanormelor juridice: armonizarea internaţională a soluţiilor, foarte dorită dar niciodată realizată şi nici realizabilăîn dreptul internaţional privat, pe baza egalităţii şi suveranităţii statelor; armonizare materială pe care ojurisprudenţă mulţumită de ea însăşi, sigură de superioritatea propriilor valori –, caută să o impună, cel puţin lanivel regional, prin respectarea drepturilor fundamentale.

Subiect: drept internaţional privat; drepturi fundamentale; jurisprudenţă.



REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT CIVIL

20. HILT, PATRICE – Pour une réécriture de l’article 16-11 du code civil = Pentru modificareaarticolului 16-11 din Codul civil. În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 1, 2017, p. 27-41.

Caracterul foarte restrictiv al articolului 16-11 din Codul civil care reglementează în materie civilă recurgereala expertiza genetică, contravine nu doar exigenţelor pe care le extrage Curtea Europeană a Drepturilor Omuluidin articolul 8 al Convenţiei, dar se află şi într-o situaţie incompatibilă cu evoluţia generală a dreptului francezreferitor la filiaţie. Consacrarea de către textul normativ al unui veritabil drept la expertiza biologică este astăziindispensabilă. Dar acest lucru va antrena şi oarecare perturbări.

Subiect: CEDO; expertiză genetică; filiaţie biologică; respect pentru corpul uman.

21. LARDEUX, GWENDOLINE – Le droit à la preuve: tentative de systématisation = Dreptulla dovadă: încercare de sistematizare. În: Revue trimestrielle de droit civil – nr. 1, 2017, p.1-26.

Dreptul la dovadă este ultimul drept apărut în dreptul probatoriu francez. Recunoscut oricărui litigant ca autonomîn cadrul dreptului la apărare, domeniul său de aplicare pare că ar trebui să fie mai general. Totuşi, recent,punerea sa în aplicare ridică numeroase probleme, indiferent că priveşte condiţiile în care confruntarea sa cudreptul la viaţă privată este supus, sau forţa sa în faţa Titanilor juridici reprezentaţi de secretul profesional,principiul loialităţii sau cel al libertăţii contractuale. Aplicarea dreptului la probă fiind marcat azi de două defectemajore – empirismul şi pointilismul – se impune o încercare, chiar provizorie, de sistematizare.

Subiect: dovada proporţională; drept probatoriu; dreptul la probă; Franţa.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT COMMERCIALET DE DROIT ÉCONOMIQUE

22. VINGIANO-VIRICEL IOLANDE – La faute lucrative: une notion en construction en droitfrançais = Despăgubire pentru încălcarea legii: o noţiune în curs de construcţie în dreptul francez.În: Revue trimestrielle de droit commercial et de droit économique – nr. 1, 2017, p. 19-30.

Despăgubirea pentru încălcarea legii, prezentată în străinătate ca un răspuns la neajunsurile dreptului la reparaţie,nu a fost integrată prin reforma dreptului contractelor din anul 2016. Totuşi, diferitele proiecte de reformă adreptului contractelor recunosc existenţa comportamentelor aducătoare de beneficii. Obiectivul acestui articoleste acela de a arăta că nerecunoaşterea de către legiuitor a compensaţiei pentru încălcarea legii nu împiedicăsancţionarea acestui comportament. Traversând răspunderea contractuală şi pe cea delictuală, sancţiunea pentruprimirea de beneficii pentru încălcarea legii este admisă indirect de către judecător care sancţionează punctualunele comportamente. Dar construirea unei noţiuni solid ancorate în drept i-ar conferi o autoritate generală cei-ar permite asocierea la o sancţiune adecvată.

Subiect: compensaţie pentru încălcarea legii; răspundere civilă; răspundere delictuală.

REVUE TRIMESTRIELLE DE DROIT EUROPÉEN

23. BLANC, DIDIER – L’exclusion du Conseil européen de la fonction législative: la lettre etl’esprit = Excluderea Consiliului European din funcţia legislativă: litera şi spiritul acestui fapt.În: Revue trimestrielle de droit européen – nr. 1, 2017, p. 9-21.

Articolul 15, paragraful 1 din Tratatul asupra Uniunii Europene (TUE) afirmă principiul excluderii ConsiliuluiEuropean din funcţia legislativă. În realitate, de la instituirea sa prin Tratatul de la Lisabona, Consiliul Europeanexercită o influenţă directă şi identificabilă asupra producţiei de norme derivate, cu care era însărcinat la origine,în baza aceluiaşi mandat recunoscut de tratat, sau le supraveghează redactarea. Dacă aceasta este concepţiaconformă cu litera tratatului, Consiliul nefiind în mod formal autor al legislaţiei europene, nu constituie oîncălcare a spiritului său. Această constatare reiese din legătura concluziilor emise de Consiliul European,începând cu anul 2009, cu un mare număr de acte normative adoptate – cel mai adesea într-un context de crizăşi de urgenţă.

Subiect: acte normative; Consiliul European; funcţie legislativă; Tratatul de la Lisabona.

Consiliul Legislativ – Bucureşti, Palatul Parlamentului, Corp B1Calea 13 Septembrie, nr. 1-3, sector 5, cod poştal 050711Tel: 021.313.66.08; fax: 021.414.20.61; website: www.clr.ro

� Colegiul ştiinţific: Dragoş Iliescu, Preşedintele Consiliului LegislativSorin Popescu, Preşedintele Secţiei de evidenţă oficială a legislaţiei şi documentare,locţiitorul Preşedintelui Consiliului LegislativLiviu Marian Vîtcă, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept privatBenonica Vasilescu, Preşedintele ad-interim al Secţiei de drept publicCristian Kevorchian, Şeful ad-interim al Departamentului de informatică legislativăEduard Călinoiu, consilier, Departamentul pentru armonizarea legislaţiei cu reglementărileUniunii Europene

�Colegiul de redacţie: Sorin Popescu (coordonator)Lucica-Violeta NiculaeMirela PavenCristina Păiș

� Tipografia „Monitorul Oficial” R.A., str. Parcului nr. 65, sectorul 1, Bucureşti

Punctele de vedere exprimate în această publicaţie reprezintă doar opiniile personale ale autorilor.

ISSN 1583-3178

Documents

JurisprudenţaCurţiideJustiţieaUniuniiEuropene ... · Uniunii Europene, în condiţii egale cu cele impuse de statul membru gazdă propriilor cetăţeni. Acest lucru este posibil