Draga jurnalule,

Ceea ce urmează să îţi aştern pe aceste pagini sunt frînturi dintr-o călătorie ce mi-a uluit existenţa chiar daca am trecut demult de lumea poveştilor . Se făcea că trezindu-mă speriat dintr-un vis, mi-am ridicat privirea şi… ce să vezi? Eram în mijlocul unui ocean imens, stăteam pe o barcă care plutea în derivă, era aproape dimineaţă, soarele răsărea, parcă străpungea întunericul cu fiecare secundă trecută. Deodată, în spatele meu am auzit o voce :

-Ești gata pentru aventura pe care  ți-am pregătit-o?!  Era un mic greieraș , îmbrăcat într-un costum negru și o pălărie albastră. Speriat, mi-am întors privirea şi, oglindindu-mă în apă… ce să vezi? Eram un biet băiețel de lemn: mâinile, picioarele, capul, întregul corp erau niște bucăți de lemne, până și ochii imi erau pictați pe două bucăți de lemn, nasul era ca un bastonaș mic, iar gura imi era trasată cu un creion negru…  Speriat de ceea ce văzusem, am inchis repede ochii, nu știu ce s-a întâmplat în acele secunde, dar când am redeschis ochii, totul era altfel; eram doar entuziasmat de magia aventurii pe care mi-o promisese greierul şi, curios din fire, eram întru totul pregătit de o călătorie în necunoscut.  Încet, încet, am început să vedem niște clădiri mari, care parcă pluteau şi ele, asemenea nouă, pe   apa cristalină în lumina soarelui.   -Aici este prima noastra destinație, orașul  Veneţia, numit și „Orașul apelor” sau „Orașul podurilor”; poți zice că străzile sunt înlocuite de„apă”, ai senza ția că totul plutește, orașul este traversat de zeci, chiar sute de canale, legate între ele prin peste 400 de poduri…  -Totul e înconjurat de ape?! Peste 400 de poduri?! Trebuie să fie un oraș minunat care debordează de romantism.  -În acest oraș nu trebuie să cauți atmosfera romantică, pentru că, la urma urmei,este  știut faptul că este decretat orașul îndrăgostiților. În timpul celor câteva zeci de minute petrecute în farmecul acestui ora ș , am ajuns la o concluzie: este într-adevăr o altă lume; canale înguste la aproape fiecare pas, cu micuțe poduri arcuite, clădiri vechi cu o impresionantă arhitectură de piatră, cascade colorate de flori, revărsându-se peste bordura balcoanelor, gondolieri fredonând un refren melodios, ganguri labirintice, fântâni cu pietre splendid, pe marginea carora se odihnesc mii de porumbei, toate acestea iți deschid in fața ochilor o cu totul altă lume pe care, o dată ce ai văzut-o, n-o po ți uita! -Vrei să continuăm călătoria noastră?  -Dacă aș putea, aș locui aici toată viața… dar hai să mergem mai departe!  -Un alt oraș care este plin cu bogăția unei frumoase povești de iubire este Verona, Orașul lui Romeo si al Julietei, protagoniștii poveștii de iubire, pe care toți oamenii o cunosc. -Cum să nu știu povestea, este cea mai frumoasă poveste de iubire din istoria întregii lumi, iar balconul, unde Julieta își aștepta iubitul acum câteva secole, se pare că este vizitat de milioane de îndrăgostiți, care își jură credință veșnică de la acest balcon. Este, într-adevăr, o atmosferă foarte romantică… Astfel, am vizitat şi orașul lui Romeo şi al Julietei şi, urcându-ne într-un balon şi plutind deasupra acestui minunat oraș , ne-am îndreptat spre o înaltă columnă în vârful căreia se afla parcă statuia unui mare impărat …oare ce ora ș este? - Bun venit în capitala Italiei, Roma! - A cui este statuia din vârful columnei? întreb eu plin de curiozitate.  - Este numită Columna lui Traian, iar statuia înfăţișează chiar chipul marelui împărat Traian, care, în urma războaielor daco-romane de la începutul secolului al doilea, a dat ordin să se ridice această columnă, care imortalizează victoria sa în campania de cucerire a Daciei.  - Și iată, astfel, columna lui Traian joacă un rol deosebit de important pentru în țelegerea modului cum a luat naștere poporul român, nu?!

-Așa este! Columna are o înălţime de 30 de metri şi conţine 18 blocuri masive de marmură, pe care sunt prezentate scene de luptă din cele două războaie din 101-102, scenele acestui război sunt prezentate în partea de sus, iar în partea de jos sunt prezentate scenele din războiul din 105-106. Soldații romani şi daci sunt prezenta ți în timpul bătăliei.Aflându-ne tot în balon, se părea că această călătorie se apropie de sfârșit.

-Deja a început să apună soarele… -Da, iar călătoria noastra mai are doar un popas… Uite am ajuns, orașul Florența, oraşul cunoscutului scriitor Carlo Collodi, care a scris impresionanta poveste a unui băieţel de lemn… -Aşa, ca mine, nu? Spune-mi povestea, te rog!  -A fost odată ca

niciodată un tâmplar dintr-un mic orășel italian, care găsește într-o bună zi o buturugă năzdrăvană, din care cioplește o păpușă de lemn pe care o botează Pinocchio… Astfel, am coborât din balon si am intrat intr-o casă  şi, asezându-mă într-un pat pentru a asculta restul poveștii, am adormit prins in mijlocul acelei povești, dar aveam în gând o nelămurire…  “Oare ce se va întâmpla cu mine…?” Rămâi cu cu bine , amice, până la o nouă întâlnire să auzim numai de bine!!!