Jurnal Esential - Monica Lovinescu

MONICALOVINESCU

Jurnalesenţial

Volum apãrut cu sprijinulInstitutului de Investigare a Crimelor Comunismului

ºi Memoria Exilului Românesc

Monica Lovinescu (19 noi. 1923–20 apr. 2008), jurnalistã ºi critic literar,cea mai importantã voce femininã a exilului românesc. Fiica lui E. Lo-vinescu ºi a Ecaterinei Bãlãcioiu Lovinescu. Dupã absolvirea Facultãþiide Litere din Bucureºti (1946) devine asistenta lui Camil Petrescu la semi-narul de Artã Dramaticã ºi colaboreazã la diverse publicaþii (RevistaFundaþiilor Regale, Kalende, Vremea, Democraþia lui Anton Dumitriu),cu pagini literare, cronicã dramaticã etc. Obþine o bursã a statului francezºi, în 1947, pleacã la Paris în condiþii deosebit de primejdioase. (Mamaei, rãmasã în þarã, e arestatã de comuniºti ºi lãsatã sã moarã în închisoare,ceea ce îi creeazã fiicei o traumã ºi un sentiment de culpã niciodatã vin-decate.) Imediat dupã abdicarea forþatã a Regelui Mihai I cere azil politicîn Franþa. Dupã câþiva ani în care face diverse încercãri regizorale,traduceri ºi în care publicã sub pseudonim, se dedicã, din 1951, activitãþiiradiofonice ºi „þãrii din gând“. Din 1962 trece la microfonul EuropeiLibere (lucreazã aici pânã în 1992, la închiderea postului), unde devineuna dintre cele mai iubite ºi, dupã caz, temute voci. Are emisiuni sãptã-mânale ascultate cu enorm interes în România (deºi sau tocmai pentrucã postul era interzis): cronica de carte de la „Actualitatea culturalã“,precum ºi „Teze ºi antiteze la Paris“. În ajunul zilei ei de naºtere, în 1977,se face asupra ei o încercare de asasinat politic de cãtre un terorist aflatîn solda lui Nicolae Ceauºescu. Monica Lovinescu a fost cãsãtoritã cuVirgil Ierunca ºi sunt, amândoi, unele dintre cele mai iubite ºi respectatefiguri ale exilului românesc.Dupã 1990, cãrþile i se publicã constant la Editura Humanitas, cele maiimportante fiind cronicile literare citite la radio (ºase volume de Undescurte), memoriile (La apa Vavilonului I ºi II), jurnalele, cronicile dinRomânia literarã (Diagonale) ºi Cuvântul din cuvinte, primul romandistopic scris la noi. De asemenea un volum de Întrevederi cu Mircea Eliade,Eugen Ionescu, ªtefan Lupaºcu ºi Grigore Cugler. În pregãtire se aflã ultimul jurnal al Monicãi Lovinescu, mai multevolume de corespondenþã (între care ºi cea cu mama ei) ºi un albumde fotografii.

Ediþie deCRISTINA CIOABÃ

Prefaþã deIOANA PÂRVULESCU

Colecţia „Zeitgeist“ este coordonatăde VLADIMIR TISMĂNEANURedactor: Ioana PârvulescuCoperta: Angela RotaruTehnoredactor: Manuela MăxineanuDTP: Emilia Ionașcu, Dan Dulgheru

© HUMANITAS, 2010

ISBN: 978-973-50-2839-8 (pdf )

EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1, 013701 Bucureşti, România tel. 021/408 83 50fax 021/408 83 51 www.humanitas.ro

Comenzi online: tel./fax 021/311 23 30 e-mail: [email protected] www.libhumanitas.ro

Monica Lovinescu

În preajma zilei de naºtere a Monicãi Lovinescu (s-a nãscutîn 19 noiembrie 1923, a murit în 20 aprilie 2008), Editura Huma-nitas publicã un Jurnal esenþial al autoarei. Este o selecþie, fãcutãcu mult discernãmânt ºi cu mânã sigurã de Cristina Cioabã,din toate cele ºase jurnale apãrute deja. Ceea ce ni se oferã acumeste un concentrat de viaþã, asemenea esenþelor de parfum stã-ruitoare, greu de uitat. ªi este, în acelaºi timp, un prilej de reci-tire nu numai a unor însemnãri zilnice, ci a întregii noastre istoriidin 1981 pânã în 2000.

Am avut ºansa ca, dupã publicarea unora dintre cãrþile mele,sã sune telefonul, iar la celãlalt capãt sã aud vocea cu perfectãdicþie radiofonicã ºi cu plãcuta rãguºealã care-i dãdea ceva ire-mediabil boem, a Monicãi Lovinescu. Urma o adevãratã cronicãoralã a volumului abia apãrut, o recenzie telefonicã rotundã,agerã, generoasã, dovedind un lung exerciþiu ºi un talent înscrisprobabil în genele ei de fiicã de critic literar. ªi pentru cã, spresurpriza mea, autoarea iese din Jurnalul esenþial mai vie ºi maiprezentã ca niciodatã, îmi vine sã pun ºi eu mâna pe telefon, sã-ispun cât de mult mi-a plãcut „noua“ ei carte. Rândurile careurmeazã n-ar fi existat dacã aº fi putut s-o fac.

Redus la miez, decojit de redundanþe ºi de fraze-parazit, jur-nalul Monicãi Lovinescu pune în luminã, ca oglinzile veneþiene,faimoase pentru claritatea lor, un om fãrã ascunziºuri, fru-mos ºi curat. Nici o minciunã – nici mãcar acele benigne fraze

neadevãrate cu care avem obiceiul sã ne consolãm uneori penoi înºine – nu încape în aceste pagini. Autoarea a avut, capuþini alþii, vocaþia ºi, mai ales, vitejia luciditãþii ºi a adevãrului.Ceea ce nu înseamnã cã nu s-a înºelat, cã n-a fost pãcãlitã dedestule ori, ci doar cã, oricât efort i-ar fi cerut, corecta mereuimaginea oamenilor ºi a lumii, în cãutarea celei reale: o calitateumanã ºi în acelaºi timp o „deformaþie“ profesionalã de jurnalistcorect, de om conºtient cã a vorbi la microfon nu e un premiu,ci o teribilã responsabilitate.

Crescutã în interbelic într-o lume liberã, educatã estetic demicã, ºi-a descoperit, dupã plecarea din þarã, în 1947 (în împre-jurãri care par desprinse dintr-un film de aventuri), ºi dupãstabilirea ei la Paris, o vocaþie eticã. Le-a îmbinat pe amândouãºi le-a îndreptat spre România. A vorbit la microfonul EuropeiLibere în numele est-eticului (dupã formula lui Ash) cãruiai-a sacrificat orice altceva. Este triada, ca sã nu spun treimea vieþiiei: eticul, esteticul ºi estul. Acestora le-a dedicat tot timpul ºitoatã grija. Dar sã nu ne înºelãm: sacrificiile fãcute de MonicaLovinescu (carierã, somn, cãrþi proprii ºi, într-o bunã mãsurã,viaþa personalã) nu sunt de dragul unor principii sau valori ab-stracte, ci de dragul unor oameni concreþi pe care se fãceauexperienþe politice dezastruoase. Se simþea rãspunzãtoare pentrufiecare dintre cei în suferinþã sau în pericol, iar dacã exista ceamai micã ºansã de ajutor pentru oricare dintre ei, necunoscuþisau cunoscuþi, nimic n-o mai putea opri sã li-l dea. Într-unscurt bilanþ din 5 august 1999 spune: „În afarã de întâlnireacu V., sensul existenþei mele acesta a fost: înfruntarea cu unsistem totalitar, un microfon, solidaritatea cu purtãtorii deculturã ce se cereau salvaþi, încãierarea cotidianã cu cãlãii ascunºiîn cutele utopiei.“

A fost dintre oamenii privilegiaþi care au putut ajuta ºi alecãror cuvinte se transformã în fapte. A salvat vieþi, ºi prea puþinimai par sã-ºi aminteascã de asta. A ocrotit, a vegheat, a ridicatzid de cuvinte în jurul celor care protestau, a cãutat cãile cele

6 PREFAÞÃ

mai eficiente de luptã dreaptã. Dacã n-aº ºti cã se temea de vorbemari, aº spune cã a fost, în felul ei, o eroinã, a þinut piept, alãturide Virgil Ierunca ºi de alþi doi-trei, unui întreg sistem represiv,aºa cum, pe vremuri, câþiva oameni apãrau o cetate împotrivaunei întregi armate, creând impresia cã sunt ºi ei o armatã. Iarcând n-a aflat la timp de vreo persecuþie ºi n-a putut interveni(cazul Gh. Ursu), a suferit ºi a compensat prin sensibilizareapresei occidentale, pentru a împiedica, pe cât posibil, ca aseme-nea lucruri sã se mai repete.

O descoperire pe care o fac citind acest jurnal vechi ºi mereunou, ºi mereu impresionant, este cã sincronismul, teoria luiE. Lovinescu, a funcþionat perfect ºi în cazul Monicãi Lovinescu,însã cu semnul schimbat. Criticul teoretiza sincronizarea noastrãcu Occidentul, trãirea în unul ºi acelaºi timp cu acesta. MonicaLovinescu, în schimb, are grijã sã se sincronizeze cu Estul (îndefavoarea ei), sã fie mereu pe aceeaºi lungime de undã, chiarºi la propriu, cu România. Aflã imediat tot ce se întâmplã înþarã, înaintea celor care trãiesc în ea, ba mai mult, cei care trãiescîn România aflã adesea abia prin vocea Monicãi Lovinescu, dela Paris, ce e la ei acasã. „Trãim în fond la Bucureºti“ – spune laun moment dat autoarea.

Se întâmplã uneori sã nu reciteºti o operã clasicã decât atuncicând apare într-o nouã traducere ºi sã constaþi, din nou, câtde importantã e cartea pe care o uitaseºi în raft, ºi ce bucurieeste s-o reiei. Aceastã „nouã traducere“ este, în cazul de faþã,concentrarea celor ºase jurnale ale Monicãi Lovinescu într-unulsingur. Impresia la a doua lecturã este chiar mai puternicã decâtla prima, pentru cã aceea era ruptã, separatã, de la un volumla altul, de intervale lungi de timp, pe când aceasta este adunatãºi feritã de redundanþe.

La a doua lecturã, însemnãrile câºtigã o nouã dimensiune.Acum a trecut destul timp pentru a se vedea ansamblul, evoluþia

PREFAÞÃ 7

ºi transformãrile României în ultimele decenii. Prima lecturãera bruiatã de curiozitate, tentaþie inevitabilã în cazul jurna-lelor contemporane: cine ce-a spus ºi ce-a fãcut, cum „iese“cutare sau cutare, micile istorii individuale. (ªi la acest nivel aparnoutãþi de perspectivã prin evoluþia biografiei tuturor perso-najelor din jurnal, care obligã mereu la comparaþii.) La a doualecturã bruiajul dispare, iar documentul istoric se decupeazãnet din cotidian. Iese acum la ivealã ºi adevãrata staturã a autoa-rei. Într-una din consemnãrile anilor ’80, Monica Lovinescuse amuzã cã diverºi oameni din þarã, care n-o vãzuserã, dar oauziserã, ºi-o închipuiau mare, serioasã, îmbrãcatã eventual întaior, ºi cã s-au mirat aflând cã e micuþã ºi poartã blugi! (Recu-nosc cã ºi eu m-am mirat, la prima întâlnire de la Librãria Kretzu-lescu, sã vãd o femeie veselã, plinã de cãldurã, într-o rochieînfloratã, pentru cã feminitatea ei evidentã ºi fermitatea ei deluptãtor de mare clasã erau greu de asociat.) Astãzi, prin acestconcentrat de viaþã, statura Monicãi Lovinescu (cãreia, în celã-lalt capãt al firului biografic, adicã în copilãrie, Ion Barbu îidedica chiar poemul Staturã) dobândeºte alte dimensiuni. Din-colo de trãsãturile ei care puteau pãrea, de la distanþã, severe,izbucneºte o dragoste de oameni cum rar se poate întâlni. Cânde dezamãgitã de cineva o spune în treacãt, ascunzându-ºi rana,când, dimpotrivã, poate sã spunã cã s-a înºelat sau cã s-a grãbitcu o judecatã negativã, e fericitã ºi o afirmã rãspicat. Ironia isto-riei face ca perioada de dupã ’90 sã-i ofere decepþie dupã decep-þie, iar intelectualii, scriitorii sã fie aici la concurenþã cu oameniipolitici. ªi totuºi, Monica Lovinescu îºi cautã fãrã sã oboseascãnoi prieteni, oameni frumoºi pe care sã-i poatã admira ºi lãuda,între care „descoperirea lui Virgil“ care este Horia-Roman Pata-pievici, „emoþionanta calitate umanã a lui Vlad Zografi“, „umorullui Dan C. Mihãilescu etc. etc.“ Dintre cei vechi, noteazã cãse bizuie în continuare pe „prietenia exemplarã cu Liiceanu“,prietenie care este, fãrã îndoialã, unul dintre firele luminoaseale acestui jurnal.

8 PREFAÞÃ

În paginile acestea sunt surprinse, mai bine ca în oricaredin cãrþile apãrute dupã 1990, furtunile psihologice colectivepe care le suportam în perioada ceauºistã, cu toatã grozãvia lor,dublatã pe-alocuri ºi de comic, ºi de absurd. Cum se agãþa lumeade zvonuri despre comploturi, lovituri de stat, atentate, boliºi operaþii ale dictatorului, cum se puneau în circulaþie, pentrua teroriza psihic oamenii, ipotetice mãsuri orwelliene, cum se speramereu într-o salvare picatã din cer. Între acestea, ca ºi între nume-roasele provocãri ºi sabotaje, Monica Lovinescu trebuia sã dis-cearnã, iar inteligenþa ei a ajutat-o sã cadã rareori în capcanã.

Jurnalul e eliptic, iute, fãrã cea mai micã grijã stilisticã, cuun scop vãdit documentar: „doar o agendã mai amplã, putândservi unei istorii a exilului sau a disidenþei“. E destinat aºadarmemoriei, nu literaturii, crede autoarea, dar formulãrile concise,unele aproape aforistice, îi depãºesc adesea intenþia. N-are timpde jurnal, pentru cã e mereu contracronometru: „Prea neîntre-ruptã stare de urgenþã“, scrie ea în 11 decembrie 1985. Abiadupã 1990 ºi, mai ales, dupã închiderea definitivã a micro-fonului Europei Libere, ritmul devine mai blând, iar notelecapãtã o anume tihnã a meditaþiei ºi melancolia densã a celeicare vede cã-ºi pierde, pe mãsurã ce-i mor prietenii, bucãþi totmai mari din trecut. Martorul, cu tot omenescul lui, iese lasuprafaþã din faldurile Istoriei. Multe pagini din anii din urmãdau seamã de scriitorul pe care Monica Lovinescu l-a sacrificat,de altminteri fãrã sã-ºi plângã de milã.

Pagini cu deosebire emoþionante sunt legate de prima ºi a douaîntoarcere în þarã, dupã aproape 50 de ani de exil. Acum MonicaLovinescu ºi Virgil Ierunca îºi verificau opþiunea ºi sacrificiulîntregii vieþi ºi, din fericire, au vãzut cã a meritat. Un singurexemplu: la aeroportul Otopeni funcþionara care trebuie sã punãviza pe paºaportul celor doi, „o fetiºcanã“, izbucneºte în plânscând citeºte numele, apoi iese din ghiºeu ºi îi îmbrãþiºeazã.

Deºi trãieºte în exil, nu marii noºtri exilaþi sunt figurile prin-cipale (dar, când apar, e ca într-o minunatã piesã de teatru, cu

PREFAÞÃ 9

un Cioran ataºant, un Ionesco fragil, un Eliade complicat, toþi„strãlucind de nefericirile Istoriei“), ci, culmea, în centru suntoamenii din România, cu toate ale lor. De fapt, personajulprincipal al jurnalului este România. Eul propriu e neglijat –e unul din punctele în care autoarea nu seamãnã cu interbelicii –,pentru cã o intereseazã doar ceilalþi, dar ar fi stupid sã nu vezi,dupã cortina discreþiei, adâncimea sentimentelor ei bune ºi amarilor ei dureri, între care moartea mamei ºi remuºcãrilecronice ale fiicei. În preajma autoarei e mereu V., Virgil Ierunca.Monica ºi Virgil, Pamina ºi Tamino în tinereþe, Baucis ºiPhilemon dupã ce se trezesc cã le-a trecut viaþa ºi cã nu mai dorescdecât sã moarã împreunã.

„Doi oameni restabilind «binele» împotriva unui întreg statorganizând rãul“, cum a spus Imre Toth despre ei, în 1982. For-mulã care e ºi cea mai concisã prezentare a Jurnalului esenþial.

Ioana Pârvulescu

10 PREFAÞÃ

Notã asupra ediþiei

Ediþia de faþã a fost alcãtuitã pe baza celor ºase volume deJurnal publicate de Monica Lovinescu la Editura Humanitas între2002 ºi 2006, cuprinzând însemnãri din perioada 1981–2000 (maipuþin anul 1989): Jurnal 1981–1984 (2002), Jurnal 1985–1988(2002), Jurnal 1990–1993 (2003), Jurnal 1994–1995 (2004),Jurnal 1996–1997 (2005), Jurnal 1998–2000 (2006).

Se ºtie cã Monica Lovinescu a þinut jurnal ºi înainte de anul1981, dar cã toate însemnãrile fãcute în tinereþe au fost distrusede autoare, nu înainte de a fi fost „topite“ în cele douã volumede memorii intitulate La apa Vavilonului. Însemnãrile din aniide mai târziu, publicate în cele ºase volume de Jurnal, ar fiurmat probabil sã fie supuse unui tratament similar sau sã fiereduse, într-un fel sau altul, la esenþial:

„Tot amân […] momentul când mã voi hotãrî ce fac cu Jurnalul scristimp de 20 de ani (1981–2000). Îl supun tratamentului din Vavi-lonul ? Îl comentez? Tai doar pasajele prea intime sau neinteresante?În orice caz, aceastã operaþie din urmã va trebui efectuatã. Dacã varãmâne timp.“ (5 august 2000)

Prezenta ediþia oferã, sub titulatura de Jurnal esenþial, o varian-tã „concentratã“ a celor ºase volume amintite. Aºa cum seîntâmplã adesea în cazul consemnãrilor de jurnal, acestea suntfãcute sub impulsul nemijlocit al prezentului, când întâm-plãrile majore vin laolaltã cu cele care, în timp, îºi pierd din

însemnãtate. Simpla privire asupra jurnalului, în întregul lui,poate distinge, prin recurenþa referirilor autoarei la anumiteevenimente din epocã, importanþa pe care ea le-o acordã. Înacest sens, textul însuºi ne-a oferit o îndrumare pentrurealizarea selecþiei care, sperãm, îi va oferi oricãrui cititor, câtmai direct ºi mai percutant, imaginea unei epoci ºi a conºtiinþeicare a oglindit-o.

Decisiv este, în cazul ediþiei pe care o prezentãm, faptul cãtextul integral al Jurnalului a fost deja publicat. El este aºadaroricând accesibil ºi la îndemnâna cercetãtorului interesat sãurmãreascã în detaliu o temã sau alta. Însã ºi pentru cercetãtor,nu doar pentru cititorul obiºnuit, volumul de faþã poate pre-zenta interes, mijlocindu-i o privire de ansamblu asupra con-semnãrilor cu caracter istoric ºi, totodatã, aducându-i mai aproapepersonalitatea autoarei.

Aºa cum mãrturiseºte Monica Lovinescu în „Cuvântulînainte“, însemnãrile au avut, în anii ’80, caracter de „agendã“,însã treptat au luat forma unui jurnal propriu-zis. Acest faptse oglindeºte ºi în cantitatea diferitã de text pe care o cuprindefiecare volum: primele trei cuprind, fiecare, notaþii fãcute de-alungul a câte patru ani, pentru ca, începând cu cel de-a patruleavolum (1994–1995), sã acopere doar câte doi (sau trei) ani.Pe de altã parte, însemnãrile din anii ’80 (1981–1988) sunt con-centrate mai cu seamã pe evenimente, pentru ca în cele ulterioare(1990–2000) – ºi datoritã trecerii de la hârtie la computer (înjurul anului 1995) – consemnarea sã devinã mai elaboratã, acor-dând spaþii generoase scriiturii autoreflexive:

„Din pricina computerului, am început sã scriu din nou despre mineîn acest jurnal. Exerciþiul «tehnic» m-a împins spre o stare confesivãpe care o abandonasem odatã cu narcisismul adolescenþei ºi maniatinereþii de a-ºi inventa sau amplifica dramele ºi problemele. Mãpãrãsisem, fãcând din jurnal o simplã agendã – ºi era bine aºa. Vatrebui sã revin spre o mai mare uscãciune sau sã mã las de notaþia zil-

12 NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

nicã, reclamatã, spun eu ca sã mã scuz, de acomodarea cu monstrul,care a început sã mã accepte mai uºor, aºa cã nu mai e nevoie de închi-nãciunea zilnicã.“ (19 martie 1995)

Selecþia ce a stat la baza volumului de faþã a încercat sãsurprindã aceastã „evoluþie“, pãstrând totodatã echilibrul în cepriveºte spaþiul acordat fiecãrui an în parte, precum ºi raportuldintre consemnarea de tip informativ ºi cea subiectivã. Prinurmare, decupajul s-a fãcut atât prin renunþarea la fragmentemari, cuprinzând notaþia referitoare la o zi întreagã, cât ºi lafragmente mai mici, inserate în scrisul cotidian. Acest tip deselecþie a fost facilitat tocmai de caracterul fragmentar al nota-þiei, ce dã autonomie pãrþilor fãrã a dezasambla întregul.

Pentru a nu-l îngreuna inutil pe cititor ºi, din nou, pentrucã accesul la ediþia completã este la îndemânã, am optat sã numarcãm prin paranteze pãtrate pasajele eliminate. Din acelaºimotiv, al cursivitãþii lecturii, nu am mai dat note de subsol lacele câteva abrevieri recurente în text: FE (Free Europe), DST(Direction de la surveillance du territoire, serviciu de contra-spionaj francez, care a funcþionat între 2004 ºi 2008, când atrecut sub direcþia DCRI, Direction centrale du renseignementintérieur), RFI (Radio France Internationale) ºi OFPRA (L’Officefrançais de protection des réfugiés et apatrides).

Refuzând într-o oarecare mãsurã „pactul autobiografic“,Monica Lovinescu a scris, aºa cum ea însãºi mãrturiseºte, maimult „despre ºi pentru ceilalþi“. Însã, dintre faldurile cotidianului,pãstrat cu gândul „de a servi cercetãtorului de mâine“, transparcontururile parcã mereu disimulate ale unui alt tablou: în spa-tele peisajului tumultuos al evenimentelor din cei 20 de ani,începe sã se întrevadã tot mai distinct autoportretul unei perso-nalitãþi ce a marcat decisiv istoria noastrã recentã. Cele douãimagini suprapuse – evenimentele ºi eul care le parcurge – compunîmpreunã un întreg ce se dezvãluie, credem, pe deplin, abia

NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI 13

în clipa în care e privit din aceastã dublã perspectivã. ActualulJurnal esenþial oferã astfel cititorului nu doar o cronicã a vre-murilor recente, ci ºi, mereu cumpãnit în talerele fine ale minþiicare le-a consemnat, un mod exemplar de a le înþelege ºi de ane face sã ni le asumãm.

Cristina Cioabã

14 NOTÃ ASUPRA EDIÞIEI

Cuvânt înainte

Jurnalul acesta nu reconstituie o existenþã, ci o agitaþie. Amrevenit la acest „gen“, abandonat la sfârºitul anilor ’50, în 1981,numai pentru cã foile de agendã, oricât de încãpãtoare ar fifost ele, nu mai puteau adãposti cantitatea de notaþii – emisiuni,telefoane, apeluri ºi urgenþe de la Bucureºti, manuscrise, cores-pondenþã, vizite. De mai totdeauna ciuruitã, memoria mea eraincapabilã sã înmagazineze totul. Aº fi intitulat aceste însem-nãri – ce merg din 1981 pânã în 2001 – Agende, dacã n-aº fiales titlul pentru jurnalul zilnic ºi „sburãtorist“ al lui E. Lovinescu.

Chiar dacã jurnalul meu – pe care n-aº îndrãzni sã-l comparcu al tatei – nici ca valoare, nici ca interes – are ºi alunecãripersonalizate, „pactul autobiografic“ se anuleazã de la sine dinmoment ce paginile de faþã sunt scrise despre ºi pentru alþii.

Cum exilul a luat niºte proporþii necunoscute în istoria noastrã,cum fenomenul e aproape inedit, aceste notaþii (de fond saude detaliu) mi s-au pãrut utile cercetãtorului de mâine. Într-ade-vãr, cei de azi par împãrþiþi în douã categorii distincte ºi chiarantinomice: unii, rarisimi, pentru care tot ce þine de exil esteexcepþional, alþii – mai numeroºi – nedispuºi sã-l ia în seamãºi sã-i confere sens ºi valoare. O bunã parte din scriitorimearomânã pare a evita cât mai sistematic orice referire la exilaþi.În general, memoriile ºi jurnalele semnate de scriitori ºi apãruteîn ultimul deceniu nu þin seama de legãturile – uneori foartestrânse ºi active, mergând pânã la complicitate în mai multe

cazuri –, care se stabiliserã între scriitori din þarã ºi alþii din exil.Mai curios, unii dintre aceºti negatori cu orice preþ sunt uneoriaceiaºi de la care primeam mesaje stãruitoare. Presupun cã ºidin acest punct de vedere – ca în atâtea alte domenii –, punereala zi a trecutului reprezintã o condiþie esenþialã a supravieþuirii.

În sprijinul nepredominãrii eului (inevitabil, dar cu insis-tenþã evitat) mai vãd o dovadã. În prima jumãtate a lui 1981fãcusem o cãlãtorie aparte. Nu spre rãdãcini, ca în Grecia sauîn Israel unde ne îndreptasem spre izvoare, fie contemplândPartenonul, cu gândul la Socrate sau plângându-i pe atrizi, fiecutreierând prin Biblie în jurul Ierusalimului. De data aceastane loveam de necunoscut: New York ºi Mexic. Ciocnirea întreceea ce aºteptam ºi ceea ce ne aºtepta fusese atât de puternicã,încât orice jurnal ar fi înregistrat-o ºi comentat-o pânã la saþie-tate. Nici o urmã a acestei schimbãri de viziune în jurnalul ceurmeazã: eul este suprimat aici cu bunã ºtiinþã.

Totuºi ºocul a fost puternic. New York-ul mi-a oferit ceamai exactã ilustrare a Turnului Babel, nu atât prin mozaiculde limbi ºi de etnii, cât prin verticalitatea sa de unic reprezentantal utopiilor arhitectonice din vremea noastrã. Desigur, credeamcã-l cunosc din cinematograf ºi albume, de unde însã lipseascara între propria ºi mãrunta fiinþã ºi nemãsurata lui înãlþime.Noaptea nu mai puteam dormi, privind de la etajul 20–30 laturnurile ce mã înconjurau. Iar ziua sufeream de un torticolisfizic, dar ºi de unul cultural. Dacã mã bucuram, fãrã sã mãmir, de Mãiastra lui Brâncuºi (dimpotrivã, mã readucea acasã)sau de Marcel Duchamp, Man Ray, Max Ernst, Yves Tanguyde la Muzeul de Artã Modernã sau de Guernica (aceeaºi impresieca în reproduceri, deºi intensificatã), dacã la Galeria Guggenheimdeplângeam absenþa provizorie a lui Brâncuºi din colecþie, dacãascultându-l în sala micã de la Carnegie Hall pe compatriotulnostru Dino Ghezzo dirijând Pierrot Lunaire de Schönberg îmiaminteam de versiunile înregistrate pe disc din aceeaºi com-

16 CUVÂNT ÎNAINTE

poziþie, dacã mi se pãrea cã mã plimbam prin filme ori de câteori dejunam, cinam sau treceam prin China Town, GreenwichVillage, Wall Street, Little Italy, înstrãinarea nu era mai puþinobsedantã, prin verticalitatea neasemuitã a oraºului. Unul dintrecele pe care mi se pare cã-l cunosc cel mai bine tocmai fiindcãn-am stat în el decât vreo sãptãmânã. Am rãmas cu amintireaacutã a New York-ului privit de la fereastra hotelului nostru,de pe 7th Avenue, ale cãrei jaluzele nu le coboram nici noaptea,lãsând oraºul sã ne nãpãdeascã trezia ºi somnul. Din fericire,n-am stat acolo îndeajuns ca sã ni se dezmorþeascã uimirea ºiastfel New York-ul este mai departe, pentru mine, locul undesecolul al XX-lea se poate recunoaºte în elanurile sale cele maipuþin îndoielnice.

În vreme ce New York-ul mi s-a pãrut deci un fel de prezental viitorului, Mexicul ºi-a propus parcã sã-mi relativizeze, defor-meze ºi rãpeascã trecutul. Dracii împeliþaþi din frescele orto-doxiei sau chiar monºtrii de pe faþadele catedralelor Apusuluinu mã pregãtiserã în nici un fel sã înfrunt rânjetul de smoalãal mãºtilor aztece sau maya. Urcând pe piramidele de laTeotihuacán sau Chichén Itzá, nu te puteai sprijini pe nici oreferinþã cunoscutã. Erai nevoit sã domesticeºti alte forme aleviolenþei. Din moment ce soarele se opreºte din mers dacã nui se oferã inima extrasã dintr-un om viu, altele sunt – sau artrebui sã fie – razele sale. Cã soarele ºi-a abandonat adoratoriide atunci ºi cã violenþei aztece i-a urmat, devastatoare, ceaspaniolã ºi catolicã, nu uitasem, desigur. Formele de fanatismsau nihilism european le cunoºteam prea bine. Cele descoperiteaici nu le completau ºi nici nu le scuzau. Mi se pãreau cu totuldiferite. Din aceastã vertiginoasã înstrãinare, când ne petreceamzilele la Mexico, în admirabilul Muzeu Antropologic, ne-a scosN. Petra propunându-ne un drum pânã la Pueblo, unde îºi aveareºedinþa de varã. Înconjuratã de case de tip colonial spaniol,la poalele vulcanului, într-un peisaj de pe altã lume, îºi construise

CUVÂNT ÎNAINTE 17

o casã copiatã întocmai dupã cea a bunicilor de la Sibiel. Izo-latã, conºtientã parcã de fragilitatea propriei durate – a maievocat-o ºi Virgil Ierunca –, ea ni s-a pãrut simbolicã pentruun exil asumat pânã la absurd. Totul era românesc în ea, pânãla ºtergare sau la cãrþile din „Biblioteca pentru toþi“. Pentru aduce paradoxul pânã la capãt, Virgil a citit, înainte de culcare,Pãr de Lup, dramã de C. Rãdulescu-Motru...

Dupã astfel de întâlniri mã întorceam la Paris cu cel puþincâteva metamorfoze ale gustului. Or, la Jurnal revin – dupãmai bine de 20 de ani întrerupere – cu însemnãri oarecare, omi-þând în schimb tot ceea ce ar fi putut þine de „pactul auto-biografic“.

Intram din nou în „agitaþie“. Al cãrei martor destul de fideleste acest Jurnal, ce n-ar fi vãzut lumina tiparului fãrã gene-roasele insistenþe ale lui Gabriel Liiceanu. A-i mulþumi mi separe prea puþin...

Paris, martie 2002

18 CUVÂNT ÎNAINTE

1981

Duminicã 6 septembrie

Gãsesc într-o scrisoare a tatei cãtre Rebreanu (din Scrisori ºidocumente, ed. Nicolae Scurtu, Bucureºti, 1981, p. 271), adresaºi anul când am stat cu tata ºi mama la Paris dec.– ianuarie1929, 19–21 rue Pasquier. Dintr-altã scrisoare, aflu cã mergeamºi la ºcoalã ºi îmi aduc brusc aminte cum am udat, þinându-leîn gurã, ca sã-mi îmbrac haina, „les bons points“ (mici car-tonaºe) pe care le primisem în clasã.

P. S. Tata scria la Memorii I.

Marþi 8 septembrie

Seara Greg (Ctin Grigorescu) cu Irène – Retrouvailles? Dintrecut, scena cu mama care, la ora când, la Paris, ne cãsãto-ream V. ºi cu mine, a invitat acasã (pe masã un buchet de mariée)pe Irène, pe tatãl lui Greg, pe Cioculescu, sã le spunã. Încânta-rea lui C(ioculescu) când a auzit cã e V. „Va fi mai mare caLovinescu“ a conchis el elogiile.

Joi 10 septembrie

Telefon Lucian Pintilie: filmul Caragiale blocat mai departe.A scris 500 de scrisori (adicã aceeaºi trasã în 500 ex.) ºi le-a tri-mis peste tot: de la Scânteia ºi ºeful Securitãþii la ziarele „anti“(gen Echinox). Va mai aºtepta ºi apoi va scrie 1 000 de scrisori.

Poate deci Pintilie sã facã scandal? Va trece sãptãmâna viitoaresã ne sfãtuim pentru o strategie.

Vineri 11 septembrie

Searã la Eliade (reveniþi din Italia), cu Marie-France ºi unvãr prin alianþã de-al ei, venit din Bucureºti. Multe poveºti cu ºerpi.La Ascona, Mircea a omorât un ºarpe. Realizând apoi cã nu erao viperã, cum bãnuise, ci un ºarpe inofensiv, a avut coºmarurimai multe nopþi, mama ºarpelui venind sã i-l cearã în somn.

Luni 14 septembrie

Eu: emisiunea Lacan, V. înregistreazã prima emisiune cuPatimile dupã Piteºti.

La Télé: Sur les quais de Elia Kazan, pe care nu-l vãzusemîn 1954. Mare pãcat de a-l vedea dublat. Pentru prima oarãMarlon Brando mi se pare un mare actor. În Télérama se vor-beºte de ambiguitatea acestui film pe seama delaþiunii, când ºiKazan, ºi Brando îºi „denunþaserã“ colegii în vremea maccarthys-mului. Nu-i ºtiam atât de anti-comuniºti! De aceea sã fiejustificatã „denunþarea“ celor „rãi“ în acest film admirabil?


Seara Alexandru George. Rãmâne peste noapte aici pentrucã îi e fricã (sau nu ºtie – e doar de ieri în Paris ºi pentru primaoarã în Occident) sã se întoarcã la gazdele lui de-o noapte, camciudate. A. G. deconcertant. Ni se spusese cã e ascuns, tãinuit,confuz ºi monosilabic: e deschis, logoreic (cum spune ºi se scuzãel) ºi… obiectiv. Interesat de toate aºa încât literatura nu ocupalocul dintâi în convorbire. E ºi pãgubos. Ca sã-l lase sã plece,tot felul de anchete cu generali ºi colonei de Securitate pentrucare – ne confirmã – pãrem a fi inamicii numãrul 1.

22 JURNAL ESENÞIAL


Seara Mihai Zamfir, cu noi detalii despre Conferinþa Scri-itorilor. Ileana Mãlãncioiu a fost cu adevãrat îndrãzneaþã. „Setot vorbeºte de obsedantul deceniu – a spus ea. Dar s-ar puteaca al nostru sã nu parã mai târziu ca mai puþin obsedant ºi sãni se cearã socotealã pentru felul în care am trecut prin el.“Nimeni nu ne spune nimic de Dorin Tudoran. Probabil cã n-afost prezent.

Luni 21 septembrie

ªtiri despre Calciu: a declarat a cincea grevã a foamei, atâtpentru a protesta cât ºi pentru a se dezintoxica: i se pun droguriîn alimente. E la Jilava, la spitalul închisorii. E deseori bãtut,ultima oarã pe degete. Refuzã sã facã cererea de graþiere sugeratãde senatorul american de Pensylvania (Schwartz), care ar fi obþi-nut promisiunea lui C. cã-i dã drumul cu aceastã condiþie. Refuzãºi din demnitate, ºi din prudenþã, ºi-ar recunoaºte implicit vino-vãþia ºi s-ar expune unui nou proces. Soþia lui e disperatã.Urmãritã, prigonitã, visul ei – irealizabil – e sã ajungã pânã laAmbasada Statelor Unite.

Miercuri 23 septembrie

Din Jurnalul tatei: la botezul meu din 17 februarie 1924au participat 60 de persoane (!).


Seara, telefon trãsnet de la New York: Cornel Dumitrescu.Doctorii americani i-au spus lui Bernard cã are cancer, cã mediciigermani doar s-au fãcut cã-l opereazã, cã mai are douã pânãla ºase luni de viaþã. Bernard s-a întors la München sã facãscandal medicilor, sã-ºi pregãteascã un volum, din cronici, iarVlad Georgescu e din ianuarie numit ºef. De ce ne temeam

1981 23

mai mult, ºi în privinþa lui Noël, ºi a postului de radio s-aîntâmplat deci. Catastrofã. Nici nu îndrãznim sã-i telefonãmlui Noël acasã…

Marþi 29 septembrie

Dejun ºi toatã dupã-amiaza Alexandru George. Vorbeºtefãrã întrerupere de la 2 la 7. ªi nu e nici o clipã inutil. Dar pânãºi el se întreabã – el, care e exemplar ca intransigenþã eticã –dacã atitudinea moralã a scriitorului are vreo importanþã (Ceºtiu eu dacã a existat Mallarmé?) Trebuie sã-i explicãm pânãºi lui de ce – pentru prima oarã – presiunea unui regim intro-ducându-se în cuvântul scriitorului, pe care-l forþeazã sã-idenatureze sensul, sã mintã deci – atitudinea eticã devine ati-tudine literarã –, opera lui „Mallarmé“, în acest caz e pãtatã ºirãspunde. Totul pornise de la Radu Petrescu cu imposibila luiizolare în literaturã (Pãrul Berenicei).

Joi 1 octombrie

Seara la Mircea Eliade. Pleacã poimâine la Chicago. Vreasã se întoarcã înapoi în mai ºi sã renunþe la catedrã. Nu ºtie cuisã dea cãrþile de orientalisticã. Le-ar dona Academiei Române,dar ar ajunge pânã acolo? Uºoarã sfâºiere: pentru prima oarã,anul ãsta, dã, sau are senzaþia de bãtrâneþe.

Sâmbãtã 3 octombrie

Lucrez la emisiunea asupra Afganistanului. Încerc sã-mitemperez entuziasmele ºi mai ales optimismul. Tot arãtându-lecum rezistenþii sunt stãpâni pe munþi ºi vãi, iar ruºii retranºaþiîn cazãrmi, sã nu dau iluzia celor din þarã cã mâine, poimâinese ºi libereazã Afganistanul. Insist deci mereu asupra dispro-porþiei în material, armament ºi oameni. Dar nu prea cred cândo scriu.

24 JURNAL ESENÞIAL

În noi, speranþa mereu dezisã ºi care se tãinuie din ce în cemai adânc, ca sã n-o putem stârpi. Orice s-ar întâmpla. ªtiucã n-o sã mã mai întorc niciodatã în România, de pildã, darsperanþa mea n-o crede.

Duminicã 4 octombrie

Socialiºtii francezi încep sã semene într-adevãr cu comuniºtii:aceeaºi dezinvolturã în minciunã, demagogia acoperind realulºi neþinând seama de el. Diferenþele – din fericire – mai existãºi sunt mari, în primul rând: libertatea. Ameninþatã? Mi-e greua crede, dar cum faptele se încãpãþâneazã sã le contrazicã teoriile,mai ºtiu ce se poate întâmpla cu aceºti doctrinari înguºti caredispun de toatã puterea? În orice caz: suntem invadaþi de insti-tutori, trãim sub domnia lor de cap pãtrat.

Miercuri 7 octombrie

Seara, dupã mari pregãtiri interioare, telefon, împreunã cuV. lui Bernard. E uimitor. Cã el e un om raþional, ºtie cã tottrebuie sã mori (!?), nu-i e fricã deci de moarte, ci doar de durere(pe care va ºti s-o suprime la timp – adicã sã se suprime). Lasfârºitul lunii doctorii vor vedea dacã chimioterapia are efect,dacã nu, o vor opri. Are de ales, cum spune el, între cimitirulimediat ºi câþiva ani de amânare cu chimioterapie insuportabilã.


Dupã-amiaza Pãrintele Stãniloae cu fiica lui. A þinut sã neaducã ultima lui carte ºi a avut curajul sã scrie o dedicaþie (nutoþi îl au). Parcã visez la un alt timp, în care l-aº fi putut aveaaproape ºi aº fi învãþat ºi eu ceva din ortodoxie ºi despre Dum-nezeu. Mare cãldurã, pace – amarã – (timpul i se pare a merge spresfârºitul lui), o umilinþã cinstitã (ne-excluzând sentimentul valoriisale). Cuvinte simple, de toate zilele. Nici o emfazã, nici o retoricã.

1981 25

Prin Nicu Steinhardt (ºi poate altãdatã Yvonne Rossignon) aº fiputut sã cred. P. St. m-ar fi putut învãþa ce e credinþa.


La Televiziune – prima emisiune din trei Raymond Aron,spectateur engagé. Spectacolul e el: al inteligenþei angajate înbunã credinþã ºi luciditate. Purã încântare.

De la Ioneºti mã întorc spre searã cu un extras din Manu-scriptum (nr. 1, 79) despre Jurnalul lui Anton Holban. Deschi-zându-l, înþeleg de ce mi l-a trimis Barbu Brezianu: o fotografiedin august 1924, la nunta bunicilor, în care sunt ºi eu (de câtevaluni) în braþele mamei. Descopãr deci cã ceea ce crezusem euera fals: bunicul din partea Lovineºtilor nu murise înainte denaºterea mea. Fâºii de trecut restituite brusc. Astfel odatã, fãrãsã ºtiu de ce, mi-am amintit numele exact al bisericii pe caree fresca înaintaºilor din partea mamei: Hurezani, iar nuHurezul, cum fals îi indicasem Ilenei Vrancea pentru a identi-fica niºte personaje din Mãlurenii. Iar Cella Delavrancea mi-aamintit cã pe primul meu pisic nu-l chema Kiki (era al doilea)ci Caºu. (El era mereu pe biroul tatei.)

Zilele trecute, dar neproducând de data asta vreo reme-morare – o scrisoare a lui Steinhardt mi-a atras atenþia asupraunei alte fotografii din Secolul 20, ultimul numãr – pe biroultatei o fotografie a mea la vreo 12 ani. Ce complot trebuie sãfi fost ºi ce dovadã de curaj ca s-o lase, în loc sã taie aceastãfotografie (cu Jebeleanu în spate), ca pe coperta din spate avolumului de Corespondenþe Lovinescu, în care colþul de biroucu portretul meu e tãiat.

Miercuri, 14 octombrie

Cu toþii la Oana Orlea ºi Rodica Iulian. Suntem prea mulþica sã se discute ceva serios. Spre searã, începem oarecum sãvorbim de parti-pris-urile estetizante de la Bucureºti – pe

26 JURNAL ESENÞIAL

marginea Jurnalului lui Radu Petrescu, Pãrul Berenicei, în careînaintez (în ciuda culturii ºi scrisului lui) cu o enervare cres-cândã: nimic din contextul politic sau social al anilor ’60 nutrece în aceste pagini rezervate exclusiv literaturii. Dar poatefi literatura o „rezervaþie“?

Joi 15 octombrie

Continui Pãrul Berenicei. Enervatã (deºi mai puþin) deoarecenu voi putea scrie pentru radio exact ce cred. A-l ataca pentru„turnul sãu de fildeº“ ar însemna sã dau argumente troglodiþilorneorealiºti socialiºti. A nu pune însã problema unui „jurnal“(doar nu e un roman) de-realizant, nelãsând sã filtreze nimicdin teroarea asupra literelor (cel puþin asupra lor) ar fi unnonsens. Impas.

Vineri 16 octombrie

Îi voi trimite lui Mihnea ºtirile sosite la FE ºi o telegramãAssociated Press despre incidentul de la Timiºoara – o luptã întremiliþie ºi oamenii care voiau sã ajungã la aeroport ºi sã fugãcu un avion (evadaþi din închisoare ºi înarmaþi cu puºti mitra-liere – cum spune o versiune?). În orice caz au fost morþi. Astala 22 august. La 23, la paradã, manifestanþii au scandat „Ceau-ºescu – carne“ ºi parada a fost întreruptã. Iar la sfârºitul luiseptembrie, la Ploieºti, au explodat douã bombe, una în faþavitrinei unei librãrii cu operele complete ale lui Ceauºescu, adoua la un sediu local de partid – Cismãrescu vrea sã le dãmîn presa francezã sã le poatã transmite ºi ei.


Greg ºi Odile (Grigorescu) la cafea, întorºi din Americaîncântaþi. Greg venise sã ne arate Jurnalul II al lui Mircea Eliade,pe care nu l-am primit încã. L-am citit înainte de publicare ºi

1981 27

dupã multe ezitãri i-am scris lui E. sã scoatã cel puþin paragrafulîn care-l plânge pe scriitorul român cenzurat în însãºi persoana…cenzorului suprem, Vasile Nicolescu, venit sã-l vadã, ºi sã adaugemãcar câteva rânduri cu Goma, ciudat absent acolo unde suntprezenþi – mereu – emisarii regimului: de la Cândea la PaulAnghel. Din aceeaºi dorinþã – sau obsesie – de a nu se punerãu cu autoritãþile din România, spre a continua sã fie publicat,evitã sistematic în Jurnal sã citeze lungile noastre conversaþiiimediat ce soseºte la Paris pentru a-l pune la curent cu ce enou în litere la Bucureºti. Se preface cã aflã totul de la „vizi-tatori“. Pe V. ºi pe mine ne numeºte, bineînþeles, dar numaicând nu e esenþial.

Marþi 20 octombrie

Reagan face o gafã monumentalã privind rãzboiul tacticnuclear numai în Europa, dând o armã nouã pacifiºtilor dinGermania ºi o loviturã lui Schmidt, Mitterrand la Mexico faceoratorie pentru a susþine subversiunea în America Latinã, Haniae înlocuit în Polonia. Europa a început sã valseze. Bineînþelespe margini de prãpãstii. Cu scadenþe care fac din Orwell unprofet. Experþii militari prevãd într-adevãr posibilitatea unuirãzboi atomic pentru… 1984 (!).


Cu V. la Beaubourg douã zile înainte de închidere, pentruexpoziþia Paris – Paris. Cum majoritatea pieselor expuse cores-punde cu tinereþea noastrã la Paris aveam simpla impresie dea ne fi întors acasã (nu din strãinãtate, ci din timp).

Miercuri 4 noiembrie

V. întors de la München. Cu Piteºti apãrut (foarte frumoasãcoperta lui Pupãzan) ºi cu veºti foarte proaste: l-a gãsit pe Noëlîn ultimul hal de sfârºealã ºi vorbindu-i de niºte „metastaze“

28 JURNAL ESENÞIAL

la ficat care s-ar fi cicatrizat în urma tratamentului. Ar fi deciºi mai grav decât credeam.

Liiceanu i-a scris lui V. ºi i-a trimis cartea. Nego, altã scri-soare, sã intervenim la Cioran – Eliade – Ionesco pentru bursaHumboldt a lui Liiceanu.

Duminicã 8 noiembrie

Centenar Lovinescu în toate ziarele literare din þarã. O actua-litate polemicã, pateticã, de urgenþã, care – sunt sigurã – l-arfi încântat pe tata. În România literarã Eugen Simion, Dimi-sianu, ªerban Cioculescu – dar, mai neaºteptat pentru mine,aproape liric, Lucian Raicu.

Fac trei cronici despre Jurnalul lui M. E. Extrag doar întâlni-rile cu românii – ºi mai ales – cei din þarã. Care vor fremãta.Începând cu Noica…

Marþi 10 noiembrie

Cismãrescu telefoneazã – din surse serioase s-a aflat la FE –în bazinul carbonifer Motru, minerii de la suprafaþã ºi þãraniiau aruncat cu pietre în elicopterul lui Ceauºescu ºi l-au seches-trat – pe un ºantier de lucru – pe Bobu (însãrcinat cuagricultura). În regiunea Giurgiu, mulþimea a atacat pe primulsecretar de partid ºi pe adjunctul sãu. Acesta din urmã ar fimurit. Dupã incidentele de la Timiºoara ºi bombele de la Ploieºti,situaþia explozivã se confirmã. Telefonez lui Mihnea B. ºi luiGoma sã încerce a da ºtirile la ziare.

Vineri 13 noiembrie

La 16 oct. dupã decretele lui Ceauºescu, primul interzicândcelor din localitãþile rurale sã se aprovizioneze în cele urbane,al doilea cu interzicerea stocãrii de alimente (cu pedepse deînchisoare), au început grevele din regiunea Motru (mineriifiind în cea mai mare parte þãrani navetiºti). În oraºul Motru,

1981 29

manifestaþie cu ocupare de clãdire oficialã (probabil sediul departid). Reacþie brutalã a miliþiei. Nu se ºtie care (arestãri,rãniþi?). C. îl trimite pe Bobu, care e sechestrat ºi dupã ce crederegiunea „pacificatã“, vine sã-l „recupereze“. Atunci se produceincidentul cu elicopterul (în jur de 6 nov.).

Douã zile numai de telefoane ºi enervãri: americanilor lee probabil fricã sã nu „incite“ la revoltã. Muncitorii noºtri aurãmas niºte þãrani care iau, ca în 1907, furca; datul cu pietreîn elicopterul lui C. e o metaforã care acoperã totul. Dacã s-ar da prin radio ºtirile imediat ºi s-ar asigura astfel legãtura dela o regiune la alta (ca la cutremur), situaþia e atât de explozivãîncât într-adevãr 1907 s-ar putea repeta.

Nici nu mai ºtiu cum îmi fac emisiunile într-o astfel deatmosferã de… urgenþã. Aproape ca în 1977.

Vineri 20 noiembrie

Telefon Pintilie – demoralizat: filmul e stopat ºi nici unadin cele cinci sute de scrisori de protest ºi scandal trimise dinBucureºti „personalitãþilor“ politice din România n-a sosit ladestinaþie. În afarã, bineînþeles, de aceea cãtre ºeful Securitãþii.Care l-a chemat sã ºtie ce vrea. Plângându-i-se de povestea cuscrisorile, acesta i-a rãspuns cã de asta se ocupa Poºta, apoi, lainsistenþa lui P., i-a dat numãrul biroului de Securitate „res-pectiv“ (cum s-ar spune la Bucureºti). P. zice cã românii nusunt buni de nimic. Îi amintesc rãzmeriþele recente. Rectificã:intelectualul român. Îi amintesc Conferinþa Scriitorilor. Bref,dupã ce la început voia sã lase filmul baltã ºi sã se ocupe doarcu ce poate în Franþa, în final se vede în rolul unui nou Goma.Îl sfãtuiesc, mai terre à terre, sã mobilizeze pe scriitori în jurulfilmului ºi sã nu-i creadã pe cei de la Secu care-i spuseserã cãse aºteaptã la scandalul la FE – ca ºi cum nu le-ar pãsa. Le pasã!Zice cã am dreptate.

Seara, Ioana Mãgurã direct de la Noël, de la spitalul lui Israelunde e internat. Cinãm cu ea, pe la 10 vine ºi Goma. Noi detalii

30 JURNAL ESENÞIAL

asupra dizgraþioasei opacitãþi americane pe planul reacþiilor lorla terorism ºi a prudenþelor „obiective“. ªi cum se luptã Bernardcu ei. Noël n-ar mai avea metastaze la ficat. Amândoi aºteaptãde la Israel o minune. Aºteptãm ºi noi. Mai greu nu e de aºtep-tat, ci de crezut în ea.

Tot repertoriind cu Ioana ºi Goma aceste reacþii americane,mi-am adus aminte brusc de impresia de malaise pe care mi-alãsat-o în 1945–’46 nunta uneia dintre noi cu un ofiþer ame-rican. Noi, toþi tinerii bucureºteni de la aceastã nuntã, eramcu sute de ani mai bãtrâni, mai rafinaþi, mai inteligenþi decâtnaivii ºi bravii cetãþeni americani, reduºi la universul strict alprezentului lor. Mã înfioram – de asta cel puþin mi-aduc precisaminte, la gândul transplantãrii fetei aceleia peste Ocean, printreastfel de oameni, de parcã o floare de serã avea sã fie plantatãprintre scaieþi. Convingerea cã nu se poate exista decât în Europaºi care m-a împiedicat în momentul rãzboiului din Coreea sãparticip la panica cvasigeneralã printre refugiaþii de la Paris ºisã-mi caut un loc aiurea. Dar în aceastã searã de vineri îmiamintesc exact nunta, antitezã între douã civilizaþii.

Vineri, 27 noiembrie

Ioana Bernard la telefon: Noël nu mai vrea sã continuechimioterapia la Israel, se va întoarce probabil la München,renunþând la orice tratament.

Seara La Tragédie de Carmen a lui Peter Brook, la Bouffesdu Nord. (Bizet transformat în muzicã de camerã, de MariusConstant.) Purã ºi emoþionantã perfecþiune.

Sâmbãtã 28 noiembrie

Întreaga zi pentru scrierea a douã cronici-bilanþ cu Confe-rinþa scriitorilor. Am întins hãrþile cu note pe masã ca pe niºtehãrþi strategice. ªi într-adevãr de strategie e vorba, singura solu-þie pentru a nu se zdrobi solidaritatea manifestatã la Conferinþãar fi un discurs de tipul urmãtor: Partidul, care avea scriitorii

1981 31

cei mai cuminþi, ºi i-a radicalizat asmuþind asupra lor grupulBarbu, acum, pedepsind Uniunea ºi rãpindu-i rând pe rândprerogativele, riscã sã-i îndemne sã transgreseze limitele proble-melor de breaslã ºi sã-ºi uneascã nemulþumirea cu cea generalã.Pentru a închipui ce ar însemna aceastã transgresare, vezi cazulPoloniei. Inaplicabil în România?


Sunã Doinaº, care ne cãuta de vineri. Cinãm împreunã.Întrevedere pateticã nu prin expresie, ci prin reþinere. Doinaºîncordat, gata de explozie. D.R. Popescu încearcã sã guvernezeacordând câteva avantaje celor mai redutabili adversari ai lui.(Cãlãtoriile lui Doinaº sau Manolescu.) În rest, nici o reuniunenu mai poate avea loc la Uniune fãrã ca ordinea de zi sã fi fostmai înainte aprobatã de CC. Obþinând câteva avantaje caretot ar fi venit pentru scriitori (mãrirea pensiilor, mai multãhârtie), D. R. presimte cã le va înmuia rezistenþa ºi va puteaguverna singur (adicã partidul prin el). Deºliu, care-ºi depusesecarnetul de partid când se desfiinþase organizaþia de bazã dela Uniune, a fost exclus. E printre cei care exaspereazã cel maimult partidul.

Înþeleg ºi mai bine, vãzându-l, de ce Doinaº e consideratde toþi ceilalþi ca un posibil ºef al opoziþiei scriitorilor. Þoiu e– sau se crede – mai tactician ºi, reproºându-i radicalizarea, în-cearcã sã-l liniºteascã.

Luni 30 noiembrie

Cred cã dupã întâlnirea de azi cu N. Manolescu (de la 5 la3 ºi jumãtate dimineaþa) pun un punct final Conferinþei Scri-itorilor. Tacticianul ei – ºi motorul –, M. e precis, concis, fãrãparanteze ºi literaturã, obiectiv, interesant ºi la curent cu toate.De la el aflãm cã minerii de pe Jiu veniserã sã facã joncþiuneacu cei de la Motru – securitatea le-a oprit camioanele. Tot de

32 JURNAL ESENÞIAL

la el, cã temperatura maximã în case e de 14°, apã caldã numaide douã ori pe zi (ºi nu prea caldã), ºcolile ºi spitalele neîncãlzite.Chirurgii strãnutã ºi tuºesc când opereazã.

Ce mai înseamnã scriitorii într-un astfel de context de ciumãa lui Caragea? Înseamnã. Sau ar putea însemna. A reuni zecescriitori pe un memoriu care sã depãºeascã problemele bresleipentru a atinge principiile – chiar ºi ale breslei – i se pare greude conceput.

Joi 3 decembrie

La St. Germain-des-Près sã vedem Stalker de Tarkovski.Mi-aduce aminte de butada lui Soloviov când pe la 3 dimineaþaniºte prieteni voiau sã plece de la o reuniune, „Cum sã plecaþi,n-am discutat încã de nemurirea sufletului.“ Se discutã, seinsinueazã, se simbolizeazã, cu cuvinte mari (cum numai înRãsãrit se poate face) ºi imagini admirabile, doar despre nemu-rirea sufletului. Cineast mereu excepþional, spirit profund reli-gios, Tarkovski nu mai regãseºte totuºi suflul din Roubliov. Sãfie de vinã prestigiul pe care îl are la el inconºtientul, sau o culturãdevenitã provincialã prin izolare? Facem sau nu o masã rotundã?

Duminicã 6 decembrie

Dupã masã mã duc sã-l vãd pe Noël. E ras în cap, cu figuraînjumãtãþitã, dar nu spectacular (poate pentru cã mã aºtep-tam). Speranþele i-au scãzut mult. Insistã din nou sã-i facã V.necrologul. L-a ascultat pe acela al lui Sergiu Al-George. Dis-cutãm un ceas jumãtate de radio, Vlad Georgescu etc. Atât deimpresionatã încât nici nu-mi dau seama cã nu fumez (nu su-portã bineînþeles fumul). Spune: ca în Monteverdi, îmi vinesã zic lasciate mi morir.

Seara nu ajung sã adorm pânã la 5 dimineaþa. Evident seapropie sfârºitul – prin boalã sau sinucidere.

1981 33

Miercuri 9 decembrie

Cu N. Manolescu searã mai lungã la noi (doarme aici). Turde orizont nu numai literar. Are privire de romancier (detali-ile semnificative) ºi capacitatea de analizã (sau de sintezã) a unuicritic: diagnostic exact. Ne întâlnim în toate, doar într-o anumefervoare intelectualã nu. Poate ºi pentru cã nu avem timpul –sau pofta – sã discutãm literaturã.

Joi 10 decembrie

Reacþii din lumea întreagã la greva foamei pe care o fac Saharovºi soþia lui.


V. mã trezeºte cu ºtirea de care ne tot temem de mai binede un an: starea de asediu a fost decretatã în Polonia, ºefii Soli-daritãþii arestaþi, în afarã de Wałęsa cu care s-ar negocia – armataia puterea. Din douã, una: fie ruºii fac astfel economia uneiintervenþii ºi normalizarea va merge pânã la capãt, fie, cum i-aspus un polonez lui Goma la manifestaþia de azi dimineaþã (aufost toatã ziua manifestaþii în faþa ambasadei poloneze), ar fidoar o „paradã“ pentru ruºi. Dar nu cred. Mâine iar manifes-taþie sindicalã de la Montparnasse la Invalides. Mi-aduc amintede cele pentru revoluþia maghiarã ºi mã înfior: tot în acelaºisacrificiu inutil se va termina?

Luni 14 decembrie

Ieri, Ella mi-a adus o tãieturã de presã: la Bucureºti a murit, la91 de ani, Pica Dona. În fiecare searã îmi închid ochii pe portre-tul mamei fãcut de ea pe când erau amândouã tinere la InstitutulDelavrancea, portret pe care mi l-a trimis Cella (Delavrancea).

Dupã emisiune telefonez Ioanei B. Noël tot vrea s-o con-vingã sã-l omoare (!) ca sã nu mai sufere.

34 JURNAL ESENÞIAL

Marþi 15 decembrie

Când mã întorc de la dentist (abcesul) îl gãsesc acasã peGabriel Liiceanu. Mã aºteptam la un filozof desprins de realitateºi dau peste cineva infinit mai aproape de noi decât îmi închi-puiam. Punându-ºi întrebãri asupra pedagogiei (altfel fertilã)a lui Noica ºi gata de rãzmeriþe interioare. Îi e greu sã maicontinue a fi doar în carte ºi nu în act. Pleºu a scris un articolîmpotriva patriotismului, el, de când e în Germania, n-a pututscrie un rând de filozofie. În acest timp Noica, irealist, sublimºi îndãrãtnic, strãbate þara în lung ºi-n lat pentru a gãsi genii,a-i educa ºi a salva România prin culturã. Liiceanu, o revelaþie.


45 000 arestãri ºi nouã morþi în Polonia. Polonia, mereuPolonia. Ca altãdatã pentru Budapesta, stãm agãþaþi de radio,citim toate ziarele, de data asta ascultãm ºi televiziunea. Pentruprima oarã în presa francezã de stânga Yalta repusã în chestiune.B.-H. Lévy scrie în Le Matin „La Honte de l’Occident“. Într-unnumãr special din Le Nouvel Observateur, Jean Daniel pledeazãpentru antisovietism, J. Julliard reclamã renunþarea la împãr-þirea de la Yalta.

Vineri 18 decembrie

Mã chinui de la începutul sãptãmânii sã gãsesc un mijlocde a vorbi de Polonia într-o emisiune (Teze) care nu poate treceînainte de 2 ianuarie. Or, pânã atunci situaþia poate sã evoluezeîn toate sensurile. Reacþiile franceze, ºi ele, se pot atenua saupot lua alte forme. Pe de altã parte, e de negândit – emisiuneaintitulându-se „Teze ºi Antiteze la Paris“ – sã nu mã ocup dePolonia, când toatã lumea s-a înflãcãrat de parcã am fi în Franþalui Michelet. ªi apoi eu însãmi sunt incapabilã sã mã gândescla altceva: între televiziune, flash-uri la radio ºi telefon, îmi petreczilele cu o singurã obsesie: Polonia.

1981 35

Sâmbãtã 19 decembrie

Am gãsit soluþia pentru Polonia: reacþiile de aici îmi vor servide revelator pentru marea fisurã dintre puterea de stânga ºiintelighentzia de stânga demarxizatã în sferele ei înalte, ºi înopoziþie cu intelighentzia medie de profesoraºi marxiºti carea luat puterea. Pot astfel vorbi ºi de pamfletul lui Revel La Grâcede l ’État, ºi de poziþia unor „noi filozofi“ (Glucksmann, Lévy)pentru care socialiºtii francezi sunt „anacronici“. Lucrez cufrenezie toatã ziua.

Ger, ninsoare – Bernard dus cu ambulanþa la aeroport, atrebuit sã aºtepte douã ore decolarea. A ajuns la München într-ostare deplorabilã. În vocea Ioanei nu mai e nici o speranþã.

Luni 21 decembrie

Parcã într-adevãr se apropie 1984: Polonia unde curge sângeleºi se pietrificã teroarea ºi în jurul meu se strâng ameninþãrile.Christiane mai întâi, care nu e bine, Bernard apoi, fãrã speranþeºi, pe deasupra prieteniei pe care i-o purtãm – soarta acestuipost de radio. Dar, evident, Christiane înainte de toate.

Marþi 22 decembrie

Christiane dusã cu ambulanþa (ºi Odile) la Spitalul Foch.E deci atât de grav? Coºmarul se precizeazã. De duminicã trãiescîn spaima asta.

Seara cu Manolescu. Ascult, vorbesc, dar toate pleacã ºi ajungla mine ca printr-o pânzã de absenþã. Pe la 1–2 noaptea, tele-fonul Ioanei: Noël Bernard a murit lãsând prin testament caV. sã-i scrie necrologul.


V. care a petrecut o noapte albã ºi o zi cu migrenã în faþa foiialbe, scrie totuºi spre searã un necrolog pe care Noël l-ar fiascultat fericit.

36 JURNAL ESENÞIAL

1981 37

Luni 28 decembrie

Polonia începe sã treacã pe planul al doilea al ºtirilor laTeleviziune.

Seara la noi, dupã emisiune, Claudia Dumitriu cu o tânãrãde la Timiºoara ºi Orizont, dna Babeþi, din fosta echipã a „tele-jurnaliºtilor“ români. Cu ea vine nu numai toatã Timiºoara(unde sunt marile expoziþii de picturã…), dar ºi Târgoviºtea,deoarece e biografa „Grupului de la T.“: Radu Petrescu, Mircea-Horia Simionescu, Þopa ºi Costache Olãreanu. Când îmi spunece a însemnat pentru Radu Petrescu (care suferã de margi-nalizare) cronica pe care i-am fãcut-o la Pãrul Berenicei, nu mairegret zilele de enervare cu care am plãtit-o. Confirmã ºi „tur-neul“ de descoperiri al lui Noica. Nu cautã genii, ci destui tineri(pânã la 28 de ani) pe care el i-ar învãþa greaca, iar ªora germanaºi pentru a salva cultura românã. Patetic pariul lui. Vrea sãînlocuiascã singur universitãþile distruse acum unele dupã altele.


Seara telefon de la Odile: Ch. e azi mai rãu ºi a fãcut febrã(38 cu 5). Doctorii sunt incapabili sã se pronunþe, poate evoluaºi înspre bine ºi înspre mai rãu. Reîncepe coºmarul atenuat o clipã.

Toatã ziua la noi, G. Liiceanu. Totul în jurul lui Noica cuJurnalul de la Pãltiniº pe care l-a þinut L. Fabulos dialog socraticºi nu mai puþin fabuloase sofisme. Dar chiar când e greºit,eronat, primejdios prin capacitatea intelectualã de a susþineorice, Noica din acest Jurnal seduce, subjugã ºi-þi lasã regretulde a nu-l fi întâlnit când aveai între 25 ºi 28 de ani, singuravârstã când admite sã-þi fie „antrenor“. L. se zbate de fapt acumîntre recunoºtinþã ºi o rebeliune amarã. Impresia pe care ne-oface L. continuã sã fie covârºitoare.

1982

Vineri 1 ianuarie

Azi la ora zece seara a murit Christiane.Fusesem dupã-amiaza la Foch, la Christiane. Sufla greu ºi

obosea imediat, dar nu pãrea în pericol. Avusese un coºmar(sau o dereglare datoratã proastei circulaþii la creier) ºi îi spuseseinternului cã „vin ruºii“ ºi ceva cu Polonia. Subconºtientul eiera plin de obsesiile noastre. Mai era puþin speriatã ºi de„arãtarea“ din camera ei, o bãtrânã fãrã minþi. „Sã ajung caea?“ – îmi spusese. Nu cred cã-ºi presimþea moartea, dar îi erafricã sã trãiascã diminuatã. O consolare când mã gândesc laea. Dar pentru mine – ruinã.

Duminicã 3 ianuarie

Panã de curent în cartier de la 6 dimineaþa la 7 seara. Lucrezmai întâi la lumina zilei (cam mohorâtã), apoi la aceea a uneiamãrâte de lumânãri, pânã ce nu mai e nimic de fãcut: dautelefoane, între altele lui Lucie (Rosetti) pentru florile la înmor-mântarea Ch. Cinãm imediat ce revine curentul, apoi mã punpe lucru demenþial pânã la 4 ºi jumãtate dimineaþa. Scriu douãemisiuni. Ca sã mã abrutizez, sã n-am când gândi. În a douaanunþ – sub pretextul cã era în editurã ºi se interesa de litera-tura românã – ºi moartea Christianei. Sã ºtie cei din þarã care-iscriau pentru noi.

Marþi 5 ianuarie

Ne sculãm în zori de zi (pentru noi zori de zi…): avemîntâlnire cu Odile ºi Greg la Ch. acasã pentru a ne alege – ceidintâi – ce vrem ca amintire. Luãm niºte cãrþi, icoana la careþinea mama ºi pe care i-o dãruisem ei, darurile pe care ni lepregãtise de Crãciun. Era, la Paris, casa permanenþei mele. M-amtot mutat, dar din toate locuinþele succesive, aici veneam sãregãsesc – ºi regãseam – un fir, o continuitate. Acum parcelelede trecut zboarã în toate sensurile.

Ne întoarcem pe la 2 dupã-amiaza acasã ºi toatã ziua nusunt în stare sã fac nimic.

Miercuri 6 ianuarie

Înmormântarea Christianei. Înainte de închiderea sicriuluisuntem duºi s-o vedem. E intolerabil. Nu mai e ea. S-a dusde pe faþã lumina, dãruirea cãtre ceilalþi pânã la uitarea de sine.Tot ceea ce fãcea din Christiane un fel de sfântã laicã. Pentruea (mi-o mãrturisise odatã), preceptul „a-þi iubi aproapele cape tine însuþi“ era fals; se iubea prea puþin pe sine ºi prea multaproapele – pentru un echilibru existenþial ar fi trebuit inversat.Acum, trãsãturile, dacã nu schimonosite, cel puþin bruiate, ºio expresie ciudatã o transformã, nu-mi vine sã cred cã a muritchiar aºa senin în somn, cum spusese infirmiera.

Mã întorc acasã pe la 3. Nimic, bineînþeles, nu va mai fica înainte.

Joi 7 ianuarie

Cu Gabriel Liiceanu toatã dupã-amiaza ºi seara. Mereu acelaºiacord profund. Vorbim de data aceasta mai puþin de Noica ºimai mult de Eliade ºi Cioran. Despre primul, rezerve comune:Noica le citea (lui ºi lui Pleºu) scrisorile lui E. de la primulrând la ultimul, vorbind numai despre el: de la cel mai mic semnde boalã pânã la cel mai infim rând scris despre el. În plus, în

42 JURNAL ESENÞIAL

România trimite scrisori tuturor celor ce-l aduleazã: RãzvanTheodorescu se plimba prin tot Bucureºtiul cu o scrisoare a lui E.,în care-l asigura cã este cel mai mare medievist contemporan (!?)

În Sãptãmâna atac abject al lui Corneliu Vadim Tudor împo-triva tatei. O nouã dovadã – jalnicã – a actualitãþii lui. Jeneazãmai departe pe rinoceri.

Luni 11 ianuarie

Seara, dupã emisiune, acasã, Ion D. Sârbu cu Goma. Cutotul altfel decât mi-l închipuiam din scrisori (firav ºi plân-gãreþ). Un munte de om, fiu de miner, pasionat de mineri (areºi teatru, ºi povestiri cu ei), ºi o viaþã aventuroasã chiar ºi pentruRomânia, unde a mers din închisoare în închisoare, adicã dinaventurã în aventurã. Comunist din clandestinitate (în sfârºitîntâlnesc ºi eu aceastã ficþiune obsedantã), evadând mereu întimpul rãzboiului, dar nu ºi dupã. Arestat din pricina unei pie-se cu mineri, pe care a rescris-o apoi punând piesa în 1941 (ceeace nu-i împiedicã pe securiºti sã-l reþinã ori de câte ori se petrececeva în Valea Jiului). Ultima în ’77. Are ºi teorii interesante desprereabilitarea prostiei, calitate indispensabilã pentru a ocupa locuriîn ierarhie, despre limba românã care se „retrage“ – asediatãde vulgaritate – despre satul românesc, devenit un mister(nimeni nu se mai duce pe acolo fãrã misiuni ºi sarcini…).Terorizat la ideea cã la întoarcere s-ar putea sã-l ia din nou laSecuritate. Ar fi în stare sã rãmânã numai din frica asta. Îmi amin-tesc cã la colocviul de la Cluj fusese dintre cei mai îndrãzneþi.

Joi 21 ianuarie

Mihnea mã cautã – în stare de urgenþã, de douã ori. L-asunat Vasile Paraschiv, care era dat mort de vreo doi ani de zile.N-a fost oare pus de Securitate (a doua convorbire n-a fost delocîntreruptã) care are interesul (dar de ce atât de brusc) sã se ºtiecã e în viaþã? Mihnea, Anne ºi ceilalþi au hotãrât sã nu spunã

1982 43

44 JURNAL ESENÞIAL

nimic la nimeni ºi sã trimitã la Bucureºti, repede, douã per-soane, dintre care una din Sindicatul corectorilor CGT carea fost mereu alãturi de Paraschiv. Dupã câte spunea la telefon,P. ar vrea sã vinã în Occident.

Luni 25 ianuarie

O schimbare la FE – Mike e numit, oficial, director.

Miercuri 27 ianuarie

Seara îl caut pe Cismãrescu acasã. Sã-l conving sã rãmânãcât mai mult timp „director“ (are rol „istoric“, cum spune V.).Sã-l întreb, mai ales, dacã „Shakespeare“ a anunþat vreo liniemai durã. Rãspunde ºi nu prea. De fapt, îl cred: americaniinu vor anunþa niciodatã cã s-a schimbat „linia“. Ar însemnacã cea precedentã a fost greºitã. Dar sunt mai supli. Au începutatacuri împotriva „cultului“.

Sâmbãtã 30 ianuarie

Pentru a face câteva rectificãri la „dosarul Lovinescu“ al luiPopescu-Cadem din Manuscriptum, mã hotãrãsc sã vorbesc despreînchisoarea mamei. La urma urmei, discreþia mea exageratã odeserveºte: vorbesc de orice deþinut politic, numai de ea, carea avut o atitudine exemplar de intransigentã ºi care s-a lãsatsã moarã ca sã nu fiu eu ºantajatã, nu. Jumãtate de zi în cãutareprin arhive: gãsesc caietul din Israel, unde în 1962 am culesmãrturiile codeþinutelor ei, dosarul cu prozele Monicãi Alfandari(Sevianu), pe care mi le-a adus fiul ei dupã ce murise. E lucrulcel mai „inteligent“ ce s-a scris asupra ei de cineva care i-a fostalãturi la Jilava.

Au trecut peste douãzeci de ani ºi nu suport mai uºor. Scriuo cronicã probabil proastã pentru cã e îngheþatã. Dacã mi-aºda drumul, ar ºiroi microfonul de lacrimi.


Livada cu viºini, retransmisie la televiziune dupã spectacolulde anul trecut al lui Peter Brook la Bouffes du Nord, pe care-lratasem. Nu atât din lene, cât din credinþa cã între Brook ºiCehov nu puteau exista fuziuni exemplare. Îl socoteam dotatmai curând pe Pintilie pentru astfel de întâlniri. Complet greºit:acolo unde Pintilie se rãsuceºte – ºi rãsuceºte textul – pentrua se exprima pe sine, ºi o face de altminteri pasionant, Brookse dezbarã ºi pe el ºi îl dezbarã ºi pe Cehov de tot ce nu esteesenþial. Nimic „rusesc“. Nici umbrã de cehovisme. A dispã-rut ºi plictiseala – tot în sensul cehovian. O direcþie de actoricum nu cred cã mai existã alta în clipa de faþã. ªi o rigoarecare, în loc sã usuce, e o zi întâi a creaþiei. E prima oarã cândmã simt total implicatã într-un text cehovian. Fusesem surprinsãvãzând Carmen. Credeam cã e o stare de graþie aparte. (Nu-lmai vãzusem pe Brook de la un Timon din Atena, în care îºilãsase actorul principal sã þipe în stilul Comediei Franceze).Mã înºelasem. Livada cu viºini dovedeºte cã starea de graþie ela el, dacã nu permanentã, cel puþin repetitivã.

Miercuri 3 februarie

La Sãptãmâna sunt înnebuniþi de atacurile lui V. dezvãluindantisemitismele lui Corneliu Vadim Tudor (care de douã nu-mere nici nu mai apare). Speranþa lui E. B. cã prin astfel deenormitãþi mã/ sau ne (deoarece ºi V. e atacat) forþeazã reacþia.Sã intru (intrãm) în polemicã cu el, ceea ce pânã acum reuºisemsã evitãm. (Tãcerea noastrã îl înnebunea în cel mai înalt grad.ªi într-un fel a câºtigat, deoarece contraatac.) În treacãt îiironizez ºi cu fotografia lui V. în „cãmaºã verde“, a cãrei publi-care o tot anunþã de doi ani… ºi cu I. Caraion (cãruia îi publicãniºte poeme legionare de la liceu) ºi care, deci, pânã acum adejucat vigilenþa nu numai a Securitãþii, ci a lui Ceauºescu însuºi(au fost colegi la Scânteia Tineretului…).

1982 45

Duminicã 7 februarie

Mare serbare mare la Uniune pentru aniversarea lui Ceau-ºescu: versuri de Deºliu, de Daniela Crãsnaru (cei doi mai înfipþila Conferinþa de astã-varã, mai radicali). Printre recitatori: CristinaTacoi. La discursuri D. R. Popescu (inevitabil) ºi Bãlãiþã (CarteaRomâneascã oblige). Intermitenþele curajului sunt la scriitoriiromâni clinice.

Luni 8 februarie

V. îmi aduce La Pensée des anciens Mexicains de LauretteSéjourné. Atât aº fi vrut s-o citesc în Mexic, acum vreun an.Totul era însã epuizat. Când voi reuºi acum s-o fac? ªi cum,când orice lecturã nu-mi este decât utilitarã?

Am aflat zilele trecute – dar de la cine? – cã Paul Dimitriuare un birou juridic (probabil cel al lui Cosãcescu) prin careface „afaceri“ (moºteniri etc.) cu Bucureºtii, unde se duce dintimp în timp. De aceea nici nu mai îndrãzneºte sã telefoneze.Toþi cei convinºi cã de ani de zile e un agent (în închisoare, în1964, fãcea reeducare marxistã) pot fi încântaþi de confirmare.Noi suntem triºti. Ducea o mizerie neagrã aici: plimba câini,fãcea pe plasatorul într-un cinematograf. N-a mai rezistat. Deunde ºi apropierea lui de Veniamin. Îl plângem deci, dar nuvãd ce contact am mai putea avea cu el.

Marþi 9 februarie

V. se întoarce cu un sac de la poºtã. Ziare cu campanii depresã ale grupului, care se înteþesc, dar ºi o veste care ne loveºteneaºteptat de tare: moartea lui Radu Petrescu. Nu-l cunoºteam,Pãrul Berenicei m-a enervat îndeajuns, dar era ºi un pãgubos,ºi un conºtiincios: servea literatura – pentru care intrase în sãrã-cie – ºi nu se servea de ea. Rara avis la Bucureºti.

De la Liiceanu primim Jurnalul de la Pãltiniº – întrevede-rile lui ºi ale lui Pleºu cu Noica. Sunt luni – poate chiar ani – de

46 JURNAL ESENÞIAL

1982 47

când o lecturã nu m-a mai pasionat atât. Cum s-ar spune Pãl-tiniº pe greceºte? Acolo, în orice caz, s-a refugiat un neo-Socrateîn veacul nostru ºi în Balcani. Uit pentru aceastã lecturã – cãreiaîi ofer toate orele ºi clipele smulse de la emisiuni ºi lecturi utile –imaginea sâcâitoare a lui N. din ultima (mai ales) întrevedereparizianã cu el, protocronismele, naþionalismele – chiar ceauºis-mele lui, uit c-am îndrãznit chiar sã þip la el (cât trebuie sã mãfi scos din minþi!) ºi freamãt de imposibile nostalgii. Cum sãnu-þi închipui existenþa intelectualã transformatã, dacã „Pãlti-niºul“ ar fi existat pentru tine la 20 de ani? Mã bate un vântde blândã ºi lucidã autodepreciere. Mi se pare cã nimic n-aresens din toatã agitaþia noastrã în faþa acestui spectacol al ideiipure. Îmi va trece, desigur, deoarece totdeauna sfârºim prin areveni în cotidian ºi în iluzii…

Nu e mai puþin adevãrat cã atunci când Noica coboarã încetate, farmecul dispare, chiar ºi pentru Liiceanu, a cãrui rãzvrã-tire se deseneazã în ultimele pagini.

Joi 11 februarie

Marcel Petriºor îi telefoneazã lui Marghescu. Are timp sã-ispunã cã Secu îl omoarã pe Calciu – dupã care e – bineînþeles,tãiat. Îi telefonez lui Mike. Sceptic – nu crede cã s-ar puteaîntâmpla aºa ceva când Haig e la Bucureºti (vineri). Va avertizatotuºi Ambasada Americanã la Bucureºti.

Vineri 12 februarie

Telefon de la Goma care mã cautã: Bernard Poulet de laLe Matin a fost asearã bãtut mãr la Ploieºti, când ieºea din casalui Paraschiv, i s-au luat magnetofonul ºi aparatul de fotogra-fiat, ºi a fost lãsat leºinat în stradã. La spital i s-au pus treisprezececopci. Acum e la Ambasada Franþei la Bucureºti. Duminicã searava fi înapoi la Paris.

48 JURNAL ESENÞIAL


Se întoarce Bernard Poulet din România: în stare ºi mailamentabilã decât se anunþase. Mâine apare articolul lui P. înLe Matin. Miercuri – conferinþã de presã. Deci Paraschiv se aflãmai departe în mâinile lor ºi telefoanele erau comandate deSecu pentru a se zvoni în Occident cã trãieºte. România va aveade-acum înainte acces la Le Matin prin fiecare dintre punc-tele de suturã ale lui Poulet: cincisprezece!


Conferinþa de presã Bernard Poulet. Mã recunoaºte (dar eunu-mi amintesc a-l fi cunoscut) ºi-mi vorbeºte de agresiuneaîmpotriva mea din ’77. E cu tot capul bandajat ºi ochii tumefiaþiºi privindu-l de aproape îmi dau seama cã în ’77 funcþionarul dela poºtã care la þipãtul meu i-a pus pe fugã pe agresori, m-a scãpatîntr-adevãr de la ceva mult mai grav. Mã întrebasem de-atuncimereu dacã voiserã sã-mi dea doar o lecþie sau sã mã suprime.Rãspunsul îl am acum: sã-mi dea o lecþie – ca lui Poulet – darmult mai tare ºi pe care paºii cuiva fugind spre ei pe stradã ascurtat-o. Bietul Poulet, ºi el a strigat, dar cine sã vinã la Ploieºti,când poliþia de la putere e cea care bate? Strigase chiar „Haig“, înloc de ajutor, gândindu-se cã-i va impresiona cu vizita de a douazi a lui Haig, care s-ar fi putut sã afle ºi sã protesteze (!!). Haig arfi fost însã mult prea ocupat sã se congratuleze cu Ceauºescu.

Cum îºi face regimul de la Bucureºti propagandã. Paraschivfusese de mult uitat. Agresiunea împotriva lui Poulet îl aduceîn titlurile ziarelor ºi pe ecranele de TV din Franþa. Întrebarea –singura interesantã – este de ce ei se comportã politic în România(ca ºi în Cehoslovacia ºi URSS) de parcã n-ar fi la putere, fãcândterorism de stradã. Panicã, eºec, presimþirea sfârºitului?

Sâmbãtã 20 februarie

Toate zilele acestea ºtiri despre represiunea în Polonia carese înteþeºte. Primele acte de terorism. ªi pe ziduri la Gdańsk,inscripþia: „iarna a fost a voastrã, primãvara va fi a noastrã“.Cu toate cã n-a rãmas urmã din încrederea mea în istorie, cutoate c-am trãit uitarea Budapestei ºi a Pragãi, cu toate cã n-amnici un motiv – dar absolut nici unul – sã dau speranþei ce-arfi trebuit sã fie al ei – nu ajung sã cred cã „normalizarea“ Polo-niei este cu putinþã.

Dar oare nu aºa gândeam ºi despre cea cehoslovacã?

Marþi 23 februarie

Scrisoare de la Caraion, încântat de cronica prin care-lapãram împotriva lui E. B. Cade bine! Cea mai dezgustãtoarepaginã – atac din Sãptãmâna. Un aºa-zis „jurnal“ lãsat deCaraion în România (!) – cu pagini fotocopiate în aºa fel încâtsã nu se vadã nimic ºi consacrat lui V. ºi mie. De fapt, pre-supunem, depoziþii de-ale lui Caraion la ancheta celei de adoua arestãri, larg completate de E. Barbu însuºi. Tema prin-cipalã: nu sunt fiica tatei; mama m-a fãcut cu unul Paul La-hovary (un gazetar care trebuie de fapt sã aibã vreo cinci-ºaseani mai mult ca mine); între mama ºi mine era o iubire camanormalã care explicã fanatismul meu actual etc. etc. Uitam:tata era… neputincios.

Îmi vine sã vãrs. Ies cu greu din aceastã murdãrie pentrua petrece seara la Rainer, cu Wolf von Aichelburg. Venit dinGermania, cel care mi-a fãcut când aveam vreo douãzeci de aniun horoscop uimitor este cu adevãrat un domn.

Vineri 26 februarie

Manifestaþie organizatã de „grupul Paraschiv“ în faþa Amba-sadei. Vreo treizeci de persoane doar. Famelicã deci. Dar decisã.Urlãm lozinci de parcã am fi vreo sutã. În afarã de anarhistul

1982 49

român ºi prietenii lui din „grupul P.“, noi, aceiaºi: Mihnea, AnnePlanche, Goma, Paruit.

Miercuri 3 martie

Telefon de la Mike: a primit ºi el scrisoare cu ameninþarede omor. E pãzit. Nu ºtim dacã speriat sau nu. Caraion nu parea vrea sã rãspundã. E dezgustat. Cam facil, nu?

Sâmbãtã 6 martie

Îi telefonez lui Stroescu. Vorbim îndelung despre „jurnalul“lui Caraion. Simt – îmi ºi spune – cã-l crede autorul cel puþinal unei pãrþi din ce-a publicat E. B. (restul asezonat de el). Îiexplic impresia noastrã (rapoarte de la Secu) ºi-l împing sã obþi-nã o punere la punct radiofonicã de la Caraion.

Total indignat pe Caraion (trebuie sã-l calmez) îmi telefo-neazã Chihaia care vrea sã i se refuze microfonul E. L. pânãnu se explicã public. Pânã ºi cei care „nu sunt de acord cu noi“(probabil cei de la Apoziþia) – spune el – sunt indignaþi. Îi facºi lui aceeaºi teorie ca lui Stroescu.

Rezultatul? Mã montez ºi eu din ce în ce mai mult împotrivalui Caraion. Nu credem în continuare cã e „Jurnalul“ lui, darla baza reconstituirii murdare a lui E. B. sunt rapoarte la Secuºi nu numai din timpul procesului lui, ci ºi apoi, dupã întoar-cerea lui de la Paris. Cum poate sta, fãrã sã reacþioneze, fãrãsã ne scrie? Ce „râmologie“ (de la râme, se poate spune?) carecorespunde „ºobolanocraþiei“ lui Zinoviev.

Bine cã plec la Megève.

Duminicã 21 martie

Întoarcere la Paris la 12 noaptea. În vraful de scrisori care mãaºteaptã, de la Dorin Tudoran: memoriul indignat al scriitorilorîmpotriva articolelor din Sãptãmâna cu „xenofilia deplasatã“a lui Lovinescu – ºi un studiu asupra unui plagiat masiv al luiIon Gheorghe.

50 JURNAL ESENÞIAL

Telefon pe la 1 dimineaþa lui Mihnea: þine neapãrat sã nevadã, pe V. ºi pe mine, Vidraºcu, socrul lui Nego ºi mare comu-nist din ilegalitate. Luãm rendez-vous pe mâine searã.

Luni 22 martie

Cu Vidraºcu la Mihnea. Pentru prima oarã am impresia cãvãd, în carne ºi oase, un personaj din romanele realist-socia-liste: erou pozitiv, comunist cinstit ºi autodidact. ªi bineînþe-les dezamãgit. Deci existã ºi aceastã speþã! N-am mai întâlnit-o.Mai atentã la aceastã revelaþie decât la argumentele ºi zbaterile lui.

Marþi 23 martie

V. aduce de la poºtã ºi noua Sãptãmânã. Data trecutã fuseseatacat Goma (ºi în parantezã E. Ionesco), mai înainte V. Acumdin nou Goma, ºi eu, ºi iarãºi V. Dar pentru prima oarã seamãnãa jurnal. Împreunã cu Goma citim, comentãm, ascultãm ºibenzile trimise de la München cu interviul lui Caraion. Nedezolãm cu toþii cã I. C. nu rãspunde în nici un fel. Dupã ple-carea lui Goma, V. rãsfoind emisiunile de la München (primitetot azi) dã la „Actualitatea româneascã“ din 12 martie ºi pesteacest rãspuns pe care I. Caraion l-a fãcut aºa cum se puteaface: evocând declaraþii fãcute, sub presiune, la Securitate, prito-cite, aranjate, combinate cu manuscrise confiscate la perche-ziþii. Mai mult ce putea spune, când de fapt, dupã detalii, noine dãm seama cã cea mai mare parte îi aparþine? Dar importantnu e ce credem noi despre Caraion (credem mai de mult), cisã nu izbuteascã manevra lui E. B. Or, a reuºit cu atât mai puþin(sã ne despartã în vãzul lumii de Caraion) cu cât, în aceeaºiemisiune cu rãspunsul lui Caraion, V. îºi închide revista preseicu o frazã în care refuzã sã înregistreze „documente de arhivãale Securitãþii pritocite de E. B.“. Deci atitudinea e unitarã ºifaþada e salvatã. Cât despre rest…

La cimitir (Montparnasse) la Christiane, cu Greg ºi Odile.Pentru prima oarã vãd ºi mormântul lui Brâncuºi.

1982 51

Vineri 26 martie

Excepþional – ca de obicei – articol al lui Liiceanu despreNoica pentru un ziar german. Orice rãmãºiþã de sofism disparedin filozoful de la Pãltiniº interpretat de L. Sunt convertitã laimaginea lui idealã. Idealizatã?

Sâmbãtã 27 martie

Lucrez toatã ziua – rescriind în fond – la articolul lui DorinTudoran despre plagiatul lui Ion Gheorghe – pentru a-l facede nerecunoscut, slujindu-mã de ficþiunea unui intelectual refu-giat care mi-ar fi trimis acest studiu.

Duminicã 28 martie

ªoc: Dorin Tudoran vrea sã-i fie transmis articolul cu pla-giatul lui Ion Gheorghe, dar… sub numele lui. A vorbit cuVirgil Tãnase la telefon, soþiei ºi copilului li s-a respins viza deieºire, lui nu i se dã rãspunsul, ºi nici hotãrârea de excluderedin redacþia Luceafãrului, de unde a fost dat afarã. ªi toatearticolele pe care ni le-a trimis i-au fost refuzate. Ion Gheorghegrãbeºte cât poate ieºirea cãrþii sale Zicere din ziceri, în care suntºi versurile copiate din Lao-Zi, dar în care îºi recunoaºte sursa.

Dar tot ne e fricã pentru el. ªi-a dat înapoi ºi carnetul departid… Îi telefoneazã din nou joi seara lui Tãnase. Mike ne-apromis cã dacã reuºeºte sã iasã, îl angajeazã la FE.

Sâmbãtã 3 aprilie

Scriu pentru Vinerea Mare din nou despre Pãrintele Calciureluând, în mare parte, ce spusesem acum doi ani. Deoarece,dacã s-a schimbat ceva, e doar în rãu.

Miercuri 7 aprilie

Telefonez lui Alain Besançon, care e plecat la þarã. Dau latelefon de bãiatul lui: ºi mai anticomunist decât taicã-sãu!

52 JURNAL ESENÞIAL

Vineri 9 aprilie

Revedem Le journal d’un curé de campagne (Bresson–Ber-nanos), care ne înfioarã tot atât ca în anii ’50. V. îºi aminteºtecã a scris despre film în Caiete de dor, eu mãsor ºansa pe caream avut-o de a ne vedea tinereþea parizianã, coincizând cuBernanos ºi Bresson (acela din Le Journal… deoarece pe urmãs-a pierdut în rigoarea lui glacialã), iar nu cu sferturile de mãsurãde azi. Emoþie albã.


V. Tãnase a fost avertizat de DST cã Ceauºescu trimite pecineva sã-l omoare (din pricina articolului din Actuel) ºi sfãtuitsã plece undeva la þarã cu întreaga familie pe vreo trei luni. ªiasta cât mai repede. Flammarion i-a dat 20 000 de franci, Actuelîi cautã un refugiu. Secretul trebuie pãstrat deoarece „sursa“din preajma lui Ceauºescu care a dat informaþia DST-ului nutrebuie compromisã. Facem, cam nãuciþi cu toþii, un plan derãzboi, cãutãm soluþii. De fapt, nu e mai nici una pânã nudispare Ceauºescu. A înnebunit. Îi dãm lui Tãnase un revolvercu gaz, cumpãrat dupã agresiunea mea din ’77.

Miercuri 14 aprilie

În Luceafãrul (10 aprilie) „rãspuns“ al lui Artur Silvestri laarticolul lui Dorin Tudoran cu plagiatul lui Ion Gheorghe. Înafarã de insulte împotriva FE, nici un argument. Ba da: nu eplagiat, fiindcã n-a fost publicat decât într-o revistã, ºi revistae un „laborator al procesului creator în plinã acumulaþie“. Sãciteºti ºi sã nu crezi!

Joi 15 aprilie

Goma, ºi el chemat la DST: un ucigaº vine de la Bucureºtipentru el (acelaºi ca pentru Tãnase). Vede mâine pe „mareledirector“ de la DST. Încerc, fãrã sã-i spun direct, sã-l conving

1982 53

pe Tãnase sã ia contact cu el. E stupid sã nu ºtie nimic unulde altul, noi, legaþi prin cuvânt, sã ºtim de amândoi. Situaþiadevine cel puþin incomodã. Spre deosebire de Tãnase, Paul ºiAna admirabil de calmi.

Scrisoare de la Ujicã cu detalii despre persecutarea lui DorinTudoran. Pe 18 aprilie începe greva foamei.

Vineri 16 aprilie

Ana ne aduce veºti de la întrevederea cu DST. Top secretpânã la 1 mai. Omul trimis de Ceauºescu sã-l otrãveascã peGoma s-a predat la poliþie. Cu o otravã fãrã urme: mori ca deinfarct. Exact ce i s-a întâmplat recent în Germania unui tânãrpe care-l chema … Ceauºescu.

Duminicã 18 aprilie

Goma ºi Ana cu detalii: romanul poliþist e de cel mai prostgust, dar e sigur macabru. Cei de la DST spun cã în afarã deGaddafi n-au mai vãzut ºef de stat care sã se ocupe direct cuastfel de lucruri. Deoarece le tueur a fost trimis de Ceauºescuînsuºi! Vor ca Paul sã organizeze (adicã sã inventeze) un cocktail,în care ucigaºul sã se prefacã cã-i dã un pahar pe care o agentãde-a lor sã-l rãstoarne. În aºa fel, cel care s-a predat ar fi acoperitºi ar încerca sã-ºi aducã familia din România… Deci tãcerea artrebui sã fie respectatã câteva luni de zile. Aberant. E sigur cãCeauºescu a înnebunit! Dar cât timp vom mai avea noi toþi –din þarã ºi acum din afarã – sã-i suportãm nebunia?

Marþi 27 aprilie

Scrisoare de felicitare de Paºti de la… Patriarhie – cu en-têtecu tot, semnatã de doi preoþi – Vasile ºi D. Soare. Rezultatulemisiunii de Paºti – dar ce curaj! Prin poºtã, din România.

Lung telefon cu fetele sã-mi citeascã scrisoarea lui Manolescusositã din Canada, unde e la un colocviu (trimis de Uniune).Confirmã gravitatea atacurilor concertate ale grupului

54 JURNAL ESENÞIAL

împotriva Uniunii, confirmã ºi intuiþia lui V. cu Suplimen-tul Scânteii Tineretului trecut în întregime în mâinile grupu-lui. Tot aºa cu impresia dezolantã lãsatã de „apãrarea“ luiCaraion prin radio. Ori nega violent totul, ori analiza ºiexplica în ce circumstanþã a dat la Secu declaraþiile publi-cate acum. S-a creat ca o psihozã printre scriitori: se ferescunii de alþii ºi mai ales de cei care au fost închiºi. M. þinesã-l convingem pe Caraion sã „clarifice“ totul. N-o vom face.N-avem cum s-o facem.

Joi 29 aprilie

La manifestaþia organizatã în faþa Ambasadei, de Ligã,pentru Calciu, Paraschiv ºi ceilalþi deþinuþi, printre care CarmenPopescu. De când nu mai dau rezultate (Calciu e de vreo treiani în închisoare – în ciuda protestelor), manifestaþiile au gustde cenuºã.

Luni 3 mai

Treizeci de ani de la cãsãtoria noastrã. E nuntã de argintsau de aur?

Remarcabilã masã rotundã despre tracomanie cu Poghirc,Mihnea B. ºi Matei Cazacu. Exemplele delirului tracoman suntatât de irezistibile încât trebuie sã ne strãduim ca întreaga emi-siune sã nu devinã doar prilej de haz ºi ca ameninþarea acestei„Cântãri tracice“ sã fie analizatã ºi serios.

Marþi 4 mai

Ieri, Mihnea: Botez cu alþi intelectuali au trimis unmemoriu-protest lui Ceauºescu.

Asearã la jurnalul de la 11, bomba cu Polonia: manifestaþiimonstru ale Solidaritãþii la Varºovia ºi în alte oraºe (Gdańskdin nou izolat). Parcã plutim pe alt pãmânt ºi pânã ºi atacul englezpentru insulele Malvine ni se pare a dobândi un sens.

1982 55

Vineri 7 mai

Scandalul: „Meditaþia Transcendentalã“. Telefon de la Nicodimdestul de nãucit. Hãulicã (prudentul, optimistul, niciodatãalarmatul Hãulicã) i-a spus azi prin telefon de la Bucureºti cãe „foarte grav“ acolo, cã sunt excluderi, cã Ariana N. sã nu seîntoarcã în þarã.

Scandalul „Meditaþia Transcendentalã“ pare ieºit dintr-o cari-caturã a unei nuvele de Eliade. (ªi noi care îi reproºãm cã inven-teazã situaþii de negândit în România!) În cadrul Institutuluide Psihologie, un grup fãcea yoga ºi tehnici de meditaþie. Orga-nizatorul – Nicki Stoian – a fost expulzat în Elveþia. OrganulMAI (Apãrarea Patriei) a revelat faptele – United Press le-a reluat.Sã fie numai atât, sau ºi un pretext, sau o provocare pentruradicalizarea poziþiilor înainte de Plenara ideologicã de la sfâr-ºitul lui mai?

Spre searã, telefon de la Hillerin (soþul Sandrei Vulcãnescu)întors – înspãimântat, de la Bucureºti. „E ca în 1952.“ Ar fifost daþi afarã din posturi nu o sutã, ci trei mii de persoane –mai bine zis personalitãþi (pânã ºi din Comitetul Central), vice-ministru etc. Printre intelectuali e implicat ºi Andrei Pleºu.Acum sunt cu toþii anchetaþi. Cea mai monstrã anchetã aSecuritãþii. Institutul de Psihologie s-a suprimat. Cineva dincercurile Securitãþii ar fi avansat cã în realitate era vorba deun complot pentru a scoate România din lagãrul socialist.Telefonez peste tot ºi cred cã Mihnea are explicaþia cea maibunã: e un argument al lui Ceauºescu sã convingã pe ruºi câtle e de necesar. S-a servit de acest pretext (Meditaþia Trans-cendentalã), sã lichideze pe intelectuali, sã lase impresia Rusieicã a salvat-o de un nou caz polonez ºi, pentru cã nu e în staresã soluþioneze criza alimentarã, sã facã saltul în teroare. Pretextneverosimil: toþi membrii „sectei“ – o mafie internaþionalã –ar fi semnat cã se angajeazã sã þinã secretul. Îl vede cineva peSorescu semnând aºa ceva?

56 JURNAL ESENÞIAL

Joi 13 mai

Ieri telefon de la Liiceanu, la Paris. Catastrofat când îi spunde Pleºu. Vine la noi astã-searã.

Seara – Liiceanu mereu (hai sã nu ne ferim de cuvinte mari)entuziasmant. Acum se tortureazã întrebându-se dacã n-artrebui sã se întoarcã pentru Pleºu. Telefoneazã de la noi lui Polac(german din România ºi care dã burse la toþi românii bine),la care a sosit Cornel Regman. Veºti mai potolite parcã. Epiteteleaceleaºi: panicã, disperare, dar faptele mai puþin grave. NiciPleºu, nici Sorescu n-ar fi sub anchetã, cu toþii (ªora confirmat)au fost daþi afarã din partid în genul de ºedinþe pe care-l ºtim.Sorescu dat afarã de la Ramuri, nu ºi din Uniune. În schimbe în „Meditaþie“ ºi Sorin Dumitrescu.

Liiceanu ne povesteºte cum a început toatã povestea cu ceidoi veniþi din Elveþia (Stoian provocator?), iar la prima ºedinþãde la Institutul de Psihologie, au venit vreo 40 de persoane,din curiozitate mai mult mondenã, au semnat cu toþii cã-ºivor þine „mantra“ secretã (!), pânã ºi-au dat seama cã la toþi lise dãduse aceeaºi „mantrã“ ºi a început o bãºcãlie bucureºteanãcare se terminã acum în dramã. Dacã se terminã…

Sâmbãtã 15 mai

Americanii de la FE, care numai gazetari nu sunt, ci tot felulde funcþionari declasaþi care se ocupã cu „poliþia ºtirilor“ –expresia e a lui V. – ºi le verificã mereu, ezitau, îmi spune Mike,pânã ºi cu Le Monde, întrebându-se cu umor sau nu dacã AmberBousoglou nu sunt oare eu (!?). În orice caz, ce au transmisdin cele trei articole au tradus fãrâmiþat ºi rãspândit. Chiar ºisub domnia lui Noël era o luptã grea pe care o duceam sã fimla zi ºi la febra aºteptãrilor. Acum devine din ce în ce mai greu.Tot Bucureºtiul aºteaptã comentariile cu „Meditaþia“, ºi noi lespunem bazaconii! Am fãcut cu Mihnea efortul acesta de a avea

1982 57

pagini întregi în trei mari ziare, ºi acolo (la München) nu ºtiusã se serveascã aºa cum trebuie de ceea ce le oferim.

Marþi 18 mai

Ziua „Z.“ a înscenãrii otrãvirii ratate a lui Goma. Îl cautpe la 12 noaptea. A mers. Detalii mâine. Nu le dã prin telefon.La aceastã cinã-dezbatere „asasinul“ urma sã-i cearã un auto-graf ºi altcineva sã-i dea cu mâna peste paharul care ar fi trebuitsã conþinã otrava (aceasta din urmã se aflã în laboratoareleDST-ului…). Ceauºescu se crede pe un tron de Renaºtere…Ce-o fi aflat ºi el cã e Renaºterea: morþi violente prin otravã…Ce-a ajuns þara asta!

Cinã Liiceanu. Tot despre Pleºu, „Meditaþia“ ºi perspectivarãmânerii lui aici care începe sã i se parã greu evitabilã. Chiarposibilã dacã soseºte viitoarea lui soþie (Carmen) ºi se decidesã plece din þarã Pleºu. Calitatea lui umanã (cea intelectualãnu mai avea nevoie de verificãri) mereu fãrã greº.

Vineri 21 mai

Zi cu adevãrat demenþialã, în care telefonul nu se opreºtenici cât sã ne lase sã dejunãm sau cinãm. ªi nici nu-l putemînchide, veºtile fiind prea importante. Când în jur de 12 noap-tea înceteazã, îmi vine sã caut cui sã-i telefonez, într-atâta gestula devenit mecanic.

Încep cu „bomba“ lui Mihnea. O telegramã France Pressede la Viena anunþã remanierea guvernului român. Cad Verdeþ(înlocuit cu Dãscãlescu) ºi Burticã. Convocare a Marii AdunãriNaþionale. Comentariul lui Mihnea: cad „oamenii“ ei. Luptãpentru putere între ei doi, Ceauºescu ºi soþia.

Pe la 5–6 începe a doua afacere a zilei cu un gazetar de laFrance Soir, cu ºtirea, încã incertã, a dispariþiei lui Tãnase. LaGoma, care se precipitã acasã la Tãnase ºi nu gãseºte pe nimeni,sosesc toþi gazetarii. Iar la noi, cine nu telefoneazã!! Cel mai

58 JURNAL ESENÞIAL

miºcãtor Greg: vine de la Courbevoie (telefonul fiind mereuocupat), sã ne spunã cã noi ºi Goma trebuie sã purtãm un aparatcare sã ne semnaleze peste tot prezenþa. ªtirea la toate jurnalelede radio ºi televiziune, cu fotografia lui Tãnase în fundal.

Luni 24 mai

Dupã radio, la Palais de Justice, unde sunt convocatã sã dauo declaraþie despre Tãnase. E prima oarã când vãd Quai desOrfèvres altfel decât în filme. Vine sã-mi vorbeascã întâi unulde la DST, care a anchetat asupra agresiunii mele (Simon) ºicare-mi spune cã a fost confirmat caracterul ei politic ºi cãagresorii erau… sirieni! Apoi un biet comisar, tot scuzându-secã ei nu au de a face cu intelectualii, bate la maºinã rezumândcu greutate ºi zbãtându-se sã se descurce printre referinþele „cul-turale“. Totul þine mai bine de un ceas.

Duminicã 30 mai

Lung telefon de la Pintilie: sigur pentru prima oarã cã numai are mult Ceauºescu. Pânã ºi el îºi ia dorinþele drept realitate.Exasperarea e atât de mare, încât sunt aºteptaþi ruºii sã vinã înþarã. Oamenii – depãºiþi de nebunia lui C. – nu se mai gândesccã ar putea face ceva. „Propria lor viaþã le-a devenit o ficþiune.“Pentru a fi scos din „complotul Meditaþiei T“, Sorescu s-a milo-git peste tot ºi a cãzut în genunchi. Dar nici de el nu e preasatisfãcut Lucian Pintilie – familiar de altminteri cu astfel de auto-devorãri ºi masochisme: e prima oarã – spune el –, la dispariþialui V. Tãnase, cã ºi-a dat seama cã P. Goma e un om liber – gatade protest – ºi el nu. Are generala cu Flautul fermecat la 13 iulie.

Luni 31 mai

Scriu cu mare caznã un articol despre cartea lui Caraion(prima în exil, apãrutã la Ion Dumitru, la München), Insecteletovarãºului Hitler. De fapt, cazna a fost înainte: pânã m-amhotãrât sã dau eu serialului din Sãptãmâna rãspunsul pe care

1982 59

nu poate sã-l dea el. Nu-i puteam lãsa interminabil aceastã vic-torie lui Eugen Barbu, dar nici nu puteam sã mã prefac a credeceea ce nu cred: cã totul ar fi o invenþie ºi o pritocealã. Dacãn-a scris despre noi, de pildã, toate rândurile ce-i sunt atribuite,majoritatea sunt sigurã cã da, ºi acestea sunt sentimentele(resentimentele) lui faþã de noi. Cred cã am gãsit tonul ºi mã-sura. Cu atât mai greu cu cât Insectele sunt o carte nu slabã,ci inexistentã: interviuri ºi articole repetitive cu câteva inter-jecþii ºi sudãlmi. E bolnav de sine. Orice scrie i se pare menitoperelor complete, chiar mãrunþiºurile.

Miercuri 2 iunie

Zi care începe mai liniºtit, dar se zbârleºte pe searã. La telefonVlad G. destul de îngrijorat: doctorii i-au prelungit lui Cis-mãrescu concediul medical. Îi telefonãm lui Mike acasã: va intraîntr-o nouã clinicã pentru un tratament special ºi pronunþãcuvântul „sarcom“. Deci asta e, ºi ºtie! Sã mai descriu efectulasupra noastrã?

Botez (matematicianul disident) a trimis la l ’Alternative, unmanuscris în româneºte: o carte politicã.

Luni 7 iunie

Dezgust citind presa dupã discursul lui Ceauºescu. MarinSorescu se reabiliteazã scriind în Flacãra un poem – pe primapaginã – „Tricolorul“. D. R. Popescu: o cuvântare prostituatã.Ca sã luãm doi scriitori. Deoarece de delirul unui Pãunescupentru care discursul lui C. la Plenarã reprezintã cât bãtãliade la Cãlugãreni, cine se mai poate mira? Sunt zile în care mi-arveni sã citesc literaturã în altã limbã decât cea românã.

Vineri 11 iunie

Telefon asearã de la un prieten al lui Dorin Tudoran, dinMünchen: nu i se dã vizã, nu mai are nici carnet de partid, lareuniunea Pen-clubului de la Londra unde era invitat, a fosttrimis altcineva sã-l „scuze“ ºi… sã facem ceva. Ce?

60 JURNAL ESENÞIAL

Luni 14 iunie

La radio vorbesc cu Stroescu (Vlad Georgescu e plecat laLondra) ºi aflu cã Mike va fi operat a doua oarã. Dar canceruln-ar fi atins nici un alt organ ºi nici osul. Suntem totuºi foarteneliniºtiþi. Are concediu pânã în 15 iulie.

Apoi la Christinel ºi Mircea. Mircea lasã, în sfârºit, sã scapeceea ce nu ne spusese încã: promisese, sau lãsase sã se înþeleagã(ºi cui: lui Sorin Popa!) cã dacã Bucureºtiul l-ar propune (oficial,prin Uniunea Scriitorilor) pentru premiul Nobel, s-ar întoarceîntr-adevãr în þarã, dar numai pentru a pune o floare pe mor-mântul mamei lui ºi alta pe mormântul lui Nae Ionescu. Roman-tic, dar neconvingãtor. Noroc – e chiar singurul noroc – cã e dinnou interzis în România. Sunt înfioraþi de dispariþia lui Tãnase.Mircea, pe de altã parte, nu s-a putut opri sã-l invite sã colabo-reze la enciclopedia lui americanã pe Virgil Cândea, cu toate cã-lºtie general de securitate. Nu-i nimic de fãcut. Absolut nimic.

Duminicã 27 iunie

Telefon de la Christinel: sunt totuºi de o generozitate carespalã multe. Au primit banii dupã biletul Air France pe care-ltrimiseserã unui necunoscut român pierdut prin India ºi pecare acesta nu l-a întrebuinþat. Sunt 5 000 de franci pe care einu contau. ªi atunci mã roagã sã-i propun lui Goma. Cu atâtmai extraordinar cu cât Paul nu face parte dintre admiratoriiexpansivi ai lui Mircea ºi nici n-are cu ei relaþii de mare prie-tenie. Totdeauna Eliade a fost aºa: gata sã ajute – chiar cândnu avea sau avea mai puþin.

Marþi 29 iunie

Dupã-masã indigestã: citit prozele celor doi Ceauºeºti la Con-gresul Consiliului pentru culturã ºi educaþie socialistã + alte in-tervenþii limbã de lemn, clei ideologic. Nici o surprizã, nici ohotãrâre gravã (ne temeam de comasarea Uniunilor), ci numai greaþã.

1982 61

Seara cu Mihnea ºi Catherine, pe care-i ducem la restau-rantul românesc pentru cei 30 de ani ai Catherinei, care simteprãvãlindu-se bãtrâneþea asupra ei. Nu pot sã fiu prea ironicã:mi-aduc aminte cu ce angoasã i-am spus lui Eliade, tot pe pragulcelor 30 de ani, cã timpul se precipitã. Ziua mi se pãrea brusccã începe sã galopeze. Mircea a avut tactul sã nu râdã de mine.

Duminicã 4 iulie

Ieri – alaltãieri (nu mai ºtiu), telefon de la Hãulicã: preºe-dinþii de Uniuni au fost convocaþi la Bucureºti sã li se spunãcã Pleºu ºi Sorin Dumitrescu (pentru care s-a luptat NichitaStãnescu) au fost „spãlaþi“ de pãcatul „Meditaþiei Transcen-dentale“. Au din nou dreptul la semnãturã, sunt scoºi dinmoartea civilã. Pleºu nu-ºi regãseºte locul la Institut – unde s-aufãcut compresiuni – dar e totuºi salvat.

Joi 8 iulie

Securitatea, uimitã poate de scandalul provocat de dispariþialui Tãnase, a avut reacþii lente. (Sau poate la început nu ºtiaudecât unii de foarte sus, ordinul fiind dat direct de Ceauºescu?)În orice caz, abia de câteva zile au reînceput scrisorile anonime,una fiind semnatã tot cu „Garda“, lãsând sã se înþeleagã cãpoliþia francezã e de vinã. Sanda ne-a adus-o luni la emisiunepe aceasta, scrisã cu litere de maºinã de o ºchioapã (din celepe care le poate citi Ceauºescu fãrã ochelari) ºi în care se ceresã dispãrem noi, adicã V., eu, Goma, Frunzã („haidamacii“).Mihnea îmi telefoneazã azi cã i-a sosit ºi lui o alta, cam în acelaºistil. Amândouã din Germania.

Sâmbãtã 17 iulie

Zi de bagaje (deci oribilã). Plec mâine cu Marie-France laIleana Cuºa, la Eygalières, unde-i vom regãsi pe Eliazi.

Telefon de la Liiceanu care ne tot cautã de vreo ºase zilede când e la Paris. Nu mai am când sã-l vãd. Pleacã ºi el în

62 JURNAL ESENÞIAL

august în þarã sã se cãsãtoreascã, cunoscând bine riscul de anu mai putea sã se întoarcã. (Cum s-a întâmplat cu Dorin Tudo-ran.) Nu e nimic de fãcut decât de prevãzut, vag, cum s-ar puteaprotesta dacã nu i-ar mai da drumul.

Luni 19 iulie

Eygalières. Vacanþele n-au poveste. Totuºi, de notat reacþialui Mircea Eliade la Ethos: e prea mare „Antologia ruºinii“(!)Nu cumva mai curând îi displace pentru cã supãrã Bucureºtiul?Aflu de la el ºi Christinel cã au primit de la Bucureºti (prin ceemisar nu-mi spun) propunerea de a face o vizitã acolo, contraasigurãrii cã va fi propus de România pentru premiul Nobel(!!).A devenit o obsesie.

Amândoi – pentru prima oarã – îmbãtrâniþi, ceea ce mãîntristeazã îndeajuns pentru ca sã trec pe planul al doilea irita-rea cu premiul Nobel. Eliade lucreazã dupã-amiezele în biblio-teca din turnul în care se aflã camera mea, aºa cã ori de câteori trec, îl vãd cãznindu-se sã scrie cu degetele deformate deartritã. Se pregãtise sã-mi libereze jumãtate din birou, sã potlucra alãturi de el. Declin cinstea ºi-i prefer piscina, unde înotîn fiecare zi, ºi dimineaþa ºi dupã-amiaza, cu Marie-France. Doarseara citesc din Contre Sainte-Proust. Întoarcerea autorului deEugen Simion, onestã recapitulare a avatarurilor criticii moderne.

Miercuri 28 iulie

Paris: Mitterrand îºi anuleazã vizita în România din pricina„cazului Tãnase“.

Vineri 30 iulie

Ieri seara lung telefon de la Cioran, care comenteazã cu V.lovitura de teatru Mitterrand – anularea cãlãtoriei în România,iar cu mine viitoarea-i cãlãtorie la Eygalières. Când îi spun cãIleana se duce în fiecare zi, singurã, la mormântul lui Ioan, cuun trandafir cules proaspãt, nu vrea sã creadã: „je vais lui parler

1982 63

et lui apprendre le cynisme“. Retorism gratuit. Dar cum e de-opoliteþe rafinatã, n-o va face evident niciodatã.

Marþi 10 august

Seara: Nego cu Cornel Regman ºi soþia, ºi Goma. Regmanne confirmã moartea lui Karin Rex, pe care o bãnuisem, dupãverbele la trecut din douã articole ce-i erau consacrate. Nici-odatã nu se vorbeºte despre moarte în presa din România.Moartea nu existã în socialism. În curând nu vor mai existanici bãtrânii. Dupã 70 de ani nu mai poþi fi internat în spital.S-ar pregãti – spunea Mihnea – o nouã lege: dupã 70 de aninu mai ai dreptul la pensie, dar te ia statul în sarcinã ºi te punela azil. Orwell sau Ubu?

Joi 12 august

Apar, tot graþie stãruinþelor lui Mihnea, articole în Le Monde(Amber B.) ºi în Le Canard Enchaîné despre noua provocarea lui Ceauºescu: un plan de alimentare „raþionalã“ ca sã nudevinã populaþia obezã!! Numai cât sport face la cozi ºi tot arferi-o de aºa ceva. Dacã ar exista vreo dreptate, o astfel de palmãºi derâdere faþã de un popor care a început sã rabde de foame,ar trebui sã-l coste tronul.

Sâmbãtã 21 august

Cu Eugen Simion în Cartierul Latin toatã seara. Pentruprima oarã „i s-a spus“ sã nu ne vadã (ca ºi lui Mircea Iorgu-lescu) ºi se ferea sã vinã acasã. Crede cã cineva s-a infiltrat încercul nostru. (Ideea lui Manolescu.) Crede cã au devenit mai„atenþi“ cu el de când a scris cu Crohmãlniceanu un memoriupentru apãrarea lui Lovinescu (atacat de Vadim Tudor), carea fost semnat de zeci de scriitori. Rãmâne uimit când aflã cã-lavem. Ne confirmã cele spuse de Iorgulescu: emisiunile maiascultate ca oricând, ºi cu influenþã. „Sfatul“, „rugãmintea“,

64 JURNAL ESENÞIAL

„ordinul“ de a nu ne mai vedea provine din exasperarea Secu-ritãþii – ºi nu numai a ei – de-a ne ºti atât de bine informaþi.

Duminicã 22 august

Scriu, neinspirat, despre N. Steinhardt, la cei 70 de ani. Ne-inspirat, fiindcã nu pot spune esenþialul: cã e ca un sfânt. Restulnu e decât literaturã.

Miercuri 25 august

Goma: agentul care urma sã-l omoare pe el ºi sã-l lichidezepe Tãnase a primit de 23 August nu ºtiu ce decoraþie a merituluisocialist pentru aceastã lichidare presupusã. Sunt mai proºtidecât credeam: nici nu ºtiu sã citeascã ziarele franceze care arfi trebuit sã-i punã pe gânduri, sã le inoculeze bãnuiala cã agen-tul nu ºi-a pus planul în practicã, i-a trãdat. Din fericire sunt,din când în când, ºi imbecili.

Luni 30 august

Izbucneºte – cu o zi înainte de data prevãzutã, afacerea Tãnase.

Marþi 31 august

Conferinþa de presã Tãnase – Goma – Spionul (Moþu Haiduc).Îmbulzealã nemaipomenitã de gazetari, radio, televiziune. Eprobabil prima oarã când ziariºtii sunt invitaþi sã vadã în directun spion. Deoarece Domnul Z (pe numele pe care nu ºi-l dã,Moþu Haiduc – îl recunoaºte în salã Cazacu), securist, fiu de ºtabsecurist – în mijlocul celor douã victime desemnate ale sale.Cel mai mult el va vorbi, povestind totul ºi confirmând cã ordi-nul a venit direct de la Ceauºescu. Tãnase mult mai potolit ºimãsurat decât ne aºteptam (V. e aproape entuziasmat).

Acasã, repede, pentru a da un interviu la FE. Cum au laMünchen un tehnician imbecil, nu se poate face sub formãde interviu, ºi atunci improvizez 10 minute. Iese bine, în ciuda

1982 65

stãrii aproape de epuizare în care mã aflu. M-am sculat la 10dimineaþa, sã-i pun la curent la München. În aceeaºi stare scriupânã la 4 dimineaþa alte 20 de minute de transmis mâine laprânz, prin telefon.


Presa de ieri ºi de azi extraordinarã. Tonul dat de editorialuldin Le Monde: „Ceausescu démasqué“. În France-Soir (tot deieri), „N. C., alias Caligula I-er“. Restul, cam la fel: Bokassa,gangsteri, flagrant-delict de asasinat etc. etc. Pagini întregi.Asearã toate canalele de televiziune cu conferinþa de presã, radiola fel. Visãm, inutil probabil, la un atac de apoplexie al luiCeauºescu.

Luni 20 septembrie

Seara la restaurant cu Eliazii. Bârfim, destinºi. Aflãm cãMircea nici n-a citit „interviul“ pe care i l-a acordat lui Cãprariuºi pe care i-l trimisesem, indignatã, sperând cã va da o dezmin-þire. De câte ori sunt gata sã mã enervez pe el, mã înmoaiecâte ceva. Astã-searã, mãrturisirea cã nu mai poate încheiavol. III din Histoire des idées et des croyances religieuses, aºteptatãde peste doi ani de Payot. ªi nu dã vina numai pe mâini, cipe greutatea de a se concentra. Îndârjirea din mine amuþeºte.


Încep azi corecturile la Agenda Sburãtorului (cred cã acestaîi va fi titlul, „Jurnalul lui E. L.“ fiind prea pretenþios ºi inexact).100 de pagini cu greu – ºi sunt vreo 1 500, fiindcã mã opresclung asupra câte unui cuvânt indescifrabil ºi prea rareori ajungsã-l decriptez. Agenda începe cu 1923 – anul naºterii mele ºichiar în uscãciunea notaþiei directe ºi cu atenþia concentratãasupra corecturii ºi descifrãrii sunt acoperitã încetul cu încetulde imagini dezordonate (o faþã, casa din Câmpineanu 40, un

66 JURNAL ESENÞIAL

fragment de stradã, mobile), de parcã m-ar invada nu trecutul,ci un fel de puzzle nesemnificativ, din care nimic cronologicºi coerent nu poate ieºi. Dintr-o astfel de ceaþã ºi suprapuneride imagini, cum sã alcãtuieºti o biografie?


Liiceanu, care îºi aºteaptã acum soþia sã soseascã în Germa-nia. Povestirea „intervenþiilor“ sale pentru acest paºaport e unadevãrat roman. Redã într-adevãr cu mare acuitate a observaþieiaceastã lume între Kafka ºi Caragiale. Din Bucureºti –dezvãluirea afacerii Tãnase–Goma s-a transformat într-un felde sãrbãtoare naþionalã. La Radio ºi la Televiziune, în primelezile, s-a ordonat sã nu se mai pronunþe cuvântul „Franþa“ (!?).Lumea spera sã cadã imediat Ceauºescu, nimeni neºtiind cum.

Efectul emisiunilor noastre, disproporþionat. Cei atacaþi denoi nu mai sunt salutaþi (Ulea, despre care a scris V. în legãturãcu cazul lui Pleºu, Sabin Bãlaºa care nu mai primeºte comenzide la ºtabi). Rezumând acest prestigiu „mitic“, butada lui ImreToth: V. ºi cu mine suntem o probã a… existenþei lui Dum-nezeu. Doi oameni restabilind „binele“ împotriva unui întregstat organizând rãul. Reacþionãm invocând binecunoscutulumor al lui Imre Toth, dar L. pare a-l fi luat în serios.

Pleºu e în aceeaºi situaþie. L. n-a putut vorbi despre noi cuel, pentru cã spune tot la toatã lumea. Astfel, a fost imprudent,dezvãluindu-i lui Pleºu cã va vorbi cu „prietenii noºtri de laParis“ sã mai facã emisiuni pentru el, fiindcã s-a grãbit sã repetepeste tot. Datã fiind deci tãcerea în aceastã privinþã a lui L.,Pleºu se întreba uimit de unde ºtia V. detalii de la ºedinþa luide excludere. Pentru a-ºi restabili situaþia, Pleºu a telefonat luiPaler, care l-a îndrumat spre Pãunescu. Acesta i-a cerut un articol(„Arta ºi poporul“) pentru Flacãra, cu citate din Ceauºescu (aºas-a salvat Sorescu cu un poem, „Tricolorul“) ºi un memoriucãtre… el, Pãunescu. Dupã mult zbucium, Pleºu a refuzat.Înainte vorbise cu Noica, care-l sfãtuise sã fie ferm ºi sã nu

1982 67

„vorbeascã cu golanii“ (Pãunescu). Noica complet dezamãgit,obosit (de-abia mai „pâlpâie“) ºi recomandându-le sã plece înstrãinãtate. Nichita Stãnescu l-a salvat pe Sorin Dumitrescuprezentându-l pe la ºtabi ca pe un „Eminescu al picturii“. ªii-a promis lui Andrei Pleºu cã vor face împreunã greva foamei,dar „dupã vacanþã“…

Va trebui deci sã revenim asupra victimelor „Meditaþiei“ ºia lui Pleºu.

Vineri 8 octombrie

Dieta polonezã a desfiinþat „Solidaritatea“.


Cu Pintilie lungã convorbire telefonicã. Un nou „ºef“ la cul-turã: ªtefãnescu. Îi plac maximele latineºti. ªtiind-o, Pintiliea scris o scrisoare de protest împotriva cenzurãrii filmului unuicoleg în care a pus ceva în genul „cum intraþi în filmul acestamanu militari“. ªtefãnescu era încântat. Tot repeta „nu putemintra aºa, manu militari“. Ãsta-i nivelul. Dupã ce a sperat cã„afacerea Tãnase“ îl va rãsturna pe C., Bucureºtiul intelectuale acum dezamãgit. Cine sã-l dea jos? Mitterrand? Nu, ruºii.Mereu speranþa cã alþii vor face ceva în locul nostru. Umorsinistru: pânã-n ’56 se aºteptau americanii, acum speranþa e înruºi, sã-l debarce pe C. Care, în aºteptare, tot debarcã el pe alþii.

Marþi 12 octombrie

Grevã din nou ºi lupte la Gdańsk. Mitterrand condamnã„sistemul“ însuºi din Polonia. Cu comuniºtii în guvernul fran-cez? Mike telefoneazã cã iar trebuie sã facã economii pânã lasfârºitul anului: sã repet câte un „Teze“ la sfârºit de lunã.


Occidentul e mereu incapabil fie chiar de un gest simbolic:nu i s-a dat premiul Nobel pentru pace lui Wałęsa, cum se spera.

68 JURNAL ESENÞIAL

1982 69

Dorin Tudoran o duce foarte prost: e dat afarã de peste totºi îi e fricã cã-i vor „monta“ un accident. Alt mesaj primit de„fete“ de la Manolescu: spunea cã situaþia lui s-a înrãutãþit dupãce-a vãzut pe un gazetar de la L’Express, trimis de Goma.


Mã strãduiesc toatã ziua sã descurc iþele noilor campaniiale grupului lui Eugen Barbu. Contra lui Manolescu, Niþescu,României literare, Uniunii etc., cu acelaºi sistem de delaþiuneºi insinuãri cã cei care nu sunt de acord cu el, Eugen Barbu,sunt agenþii EL. Cronicile scrise trudnic sunt neinspirate. M-amplictisit sã mã bãlãcesc în acest noroi. Dar momentul mi se paredin nou grav ºi nu trebuie lãsat sã treacã fãrã replicã.


Seara, Sorin Dumitrescu, sã ne vorbeascã de „MeditaþiaTranscendentalã“ ºi de ce se poate face pentru Pleºu ºi ªora.Ne aduce cartea lui cu Nichita, pe care-l considerã ca pe unfrate. Lungã discuþie ºi esteticã, ºi eticã, personajul într-adevãrfoarte bine, deºi tipic bucureºtean (Nichita „cel mai mare poet“etc. – dar nu ºi despre el – îl crede pe Bernea mai puternic,mai concentrat). Nevoia de superlative, de impunere (nu a lui,repet, ci a scriitorilor pe care-i admirã ºi le dã dreptate esteprodusul unui provincialism exasperat de experienþa comu-nistã). Scene la Casa Scriitorilor: Petre Stoica îi dã 100 de leilui Velea, sã þipe în gura mare lui Iulian Neacºu: „Tu, care-aifost acasã la M. L. ºi V. I.“. Jebeleanu se topeºte de râs; Lãn-crãnjan înverzeºte, Iulian N. vrea sã se batã, dar Velea ºi-acâºtigat de bãut… În Iugoslavia, unde a luat premiu, scriitoriii-au pus lui Nichita Stãnescu (care vrea mereu Premiul Nobel)întrebãri stingheritoare despre V. Tãnase. Nichita Stãnescu arfi acum împotriva grupului. Dupã ce l-a servit pânã la ridicol…


Scriu – cu plan strategic – o cronicã despre Tudoran. Teza:regimul îºi fabricã singur ºi disidenþii, ºi samizdatul. Mai înainte,încercasem sã-i explic lui Mihnea cazul Tudoran, s-o convingãpe Amber Bouzoglu sã facã în Le Monde un articol. Nu preaînþelege. Ce-a fãcut exact: e disident sau nu. Parcã lucrurile arfi atât de simple la scriitorii noºtri. De-abia dacã înþelegem V.ºi cu mine.

Marþi 26 octombrie

Scrisoarea de la Steinhardt (încã una), tot emoþionat decronica pe care am scris-o pentru cei 70 de ani ai lui. Când erade fapt sub adevãr, ºi toatã în parafraze, pentru a evita cuvântulsfinþenie ºi pe toate ducând spre… Mai mult din discreþie decâtdin prudenþã – doar prudent nu e el însuºi: ne scrie clar, de parcãn-ar exista cenzurã. Cred cã e singurul caz.

Joi 28 octombrie

În cursul unei convorbiri cu Mike, aflu c-a murit azi IaniPopa. Mi-l amintesc la una din primele mele vizite la München.Prezenta programul politic sãrind pe scaun ºi tot atât de excitatde parcã a doua zi avea sã izbucneascã al Treilea Rãzboi Mondial.Cu el, totul devenea eveniment. Era, cred, spre începutul destin-derii ºi postul avea un ton cam moderat. Uneori prea. M-a luatpatetic de braþ pe culoar ºi mi-a ºoptit: „Noi facem compro-misuri, dar voi s-o þineþi aºa. Sã nu cedaþi niciodatã.“ Bietulde el: a murit la 70 de ani ºi pentru mine a rãmas încã tânãrulde atunci.


Cronicã despre victimele „Meditaþiei T.“ Tot în seria tacticã.Fãrã stil, fãrã har, doar cu strategie.

70 JURNAL ESENÞIAL


Bucureºtiul obligã acum pe emigranþi sã-ºi plãteascã – îndevizã forte – studiile pe care le-au fãcut în þarã. E drept cãMoscova ceruse unui emigrant evreu sã-ºi plãteascã anii de închi-soare (!). Nu-l þinuse statul gratuit? A existat oare timp maiaberant ca al nostru?

Altã cronicã asupra campaniei împotriva lui Buzura ºi Paler.M-au intoxicat neoproletcultiºtii. Tot repetând acelaºi lucru(nu-ºi schimbã nici þinta, nici argumentele, nici metodele), simtcum îmi sãrãceºte gândirea, secãtuieºte stilul, dispare bucuriade a scrie. Dac-ar fi numai asta! Dar nu vãd cum n-ar câºtiga.


Asearã, de fapt pe la trei dimineaþa, când ne întorceam acasã,citesc cu o bucurie pe care n-o mai avusesem de mult douã arti-cole de contraatac: al lui Manolescu în România literarã ºi maiales al lui Octavian Paler în Flacãra, de o violenþã salutarã ºicare pune pe douã coloane un plagiat al lui Corneliu VadimTudor. Rãspunsesem ºi eu articolului lui Vadim Tudor împo-triva lui Paler, dar important e sã se facã din interior. Pe tonulacesta – mi se pare a fi prima oarã de ani de zile. ªi asta, ºipublicarea plagiatului ni se par a arãta cã ceva e pe cale de ase schimba.

Joi 11 noiembrie

A murit Brejnev. Wałęsa va fi liberat. Probabil fãrã legãturãcu moartea lui B. dar explicând atitudinea Bisericii care a admisca vizita viitoare a Papei sã fie anunþatã de Jaruzelski în ajunulgrevei anunþate de Solidaritatea clandestinã – ºi care a fost – dinaceastã pricinã, un semi-eºec. Totul pe muchie de cuþit.

Vineri 12 noiembrie

A fost liberat Wałęsa. În locul lui Brejnev: Andropov (fostºef KGB) ca secretar general.

1982 71

Marþi 16 noiembrie

Seara, Liiceanu cu soþia, cãreia nu-i spusese în România cãne cunoaºte, iar eu am gafat telefonându-i la Heidelberg sã-iurez bun-sosit. Liiceanu avea de gând sã ne-o aducã fãrã sã-ispunã unde, ca sã facã „un infarct“. Liiceanu rãmâne ºi pentrumine ºi pentru V. intelectualul de-acolo. Dar cel mai frãmân-tat. În ºi pe problemele esenþiale.

Vineri 19 noiembrie

Prima aniversare fãrã Christiane.Seara cu Liiceanu ºi soþia lui la restaurant în Cartierul Latin.

Ne simþim acum tot atât de bine cu amândoi, pe cât ne simþeamcu el când venea singur. Insistent împins de V., Liiceanu a înscrisun doctorat de stat în loc de unul de troisième cycle. De altminteri,într-o adevãratã panicã a modestiei, spune cã doi oameni l-aufãcut pe el, obligându-l sã se ridice peste statura lui: Noica ºiV. E în plinã crizã, pretinde cã n-a citit nimic, nu ºtie nimic,n-a scris nimic. La vârsta lui (are 40 de ani), Hegel… Poateprimul nevanitos care soseºte din România. ªi fãrã complexulprovincial rãspândit la atâþia, cã aratã ei Occidentului. Dim-potrivã. Nu se crede ceea ce e: de talie europeanã. Foarte obo-sitor pentru el, excesiv de odihnitor pentru ceilalþi. O calitatenu numai intelectualã, dar ºi umanã remarcabilã pe care o simtºi la soþia lui, Carmen. Mi-ar plãcea sã fim tineri ºi sã avem oviaþã de dus împreunã. ªi lui V. la fel. Sperã cã-i va ieºi laBucureºti Jurnalul de la Pãltiniº. Se ocupã Sorin Mãrculescu.Mi se pare de negândit. Dar la Bucureºti nebunia e în toatesensurile, uneori pânã ºi în cel bun.

Marþi 7 decembrie

Telefon de la Coelu!, care vrea sã ne vadã, sã-l „pregãtim“pentru München.

Telefon ºi de la Rainer, care le-a încurcat pe toate. Nu numaicã Souvarine nu vrea sã mã vadã decât pe mine (la „jeune

72 JURNAL ESENÞIAL

roumaine“ – on a les jeunes qu’on peut – la 90 de ani), dar doreº-te interviu fãrã magnetofon! Citesc culegerea lui de articoleL’Observateur des deux mondes apãrutã recent. Nu pot sã numã întreb: e oare mai bine sã-þi petreci viaþa având dreptateîmpotriva tuturor decât greºind alãturi de toþi? Întrebarea mãpriveºte ºi pe mine. Iar rãspunsul e, bineînþeles, afirmativ. Binec-a trãit 90 de ani sã vadã cã i se dã dreptate. Stalin-ul sãu a deve-nit ceea ce ar fi trebuit sã fie de la început: o lucrare de referinþã.

Joi 9 decembrie

La Boris Souvarine. Trec mai înainte sã-l iau pe Rainer, careumblã greu (bãtrâneþea – spune el). Dar alãturi de B. S. va rede-veni tânãr. În taxiul care ne duce spre reºedinþa troisième âgeîn care locuieºte B. S. cu soþia, aflu cã S. nu e rus, ci fiul unuiceasornicar din Paris, care ºi-a pãstrat apoi pseudonimul pe carei l-au dat bolºevicii sau ºi l-a luat în lupta comunã. Din 1921pânã în 1924 – doar trei ani alãturi de ei, dar care i-au marcatviaþa. Trei ani cu ei, restul existenþei combãtându-i. Are 87 deani, e foarte mic de staturã, nu mai vede aproape deloc ºi nicide auzit nu prea mai aude. Vorbeºte politicos ºi rece desprebãtrâneþe („e de neînchipuit pânã n-o suferi“). Un prieten oftal-molog îi promisese ceva sã se poatã suprima când vor începescãderile pe care nu le suportã. Între timp, prietenul a murit,iar fiul lui, oftalmolog ºi el, care l-a operat recent la ochi, iesela pensie… Totul spus cu o decenþã aproape indiferentã, deparcã ar vorbi de timpul de afarã. Nici o slãbiciune cerebralã:capul întreg, memoria (pentru tot ceea ce nu priveºte prezen-tul imediat) prodigioasã. Revoluþia bolºevicã constituie pentruel agenda zilei. Dacã ºi-ar spune amintirile la dictafon, ar reînviaistoria. În Occident, e ultimul care l-a cunoscut pe Lenin. ªibine. Dar nu poate sã gândeascã decât cu pana în mânã. A-ipropune o înregistrare e probabil ca ºi cum m-ai pune pe minesã lucrez cu un terminal. Blocaj peste care nu încerc prea multsã trec, deºi am adus un magnetofon cu mine.

1982 73

74 JURNAL ESENÞIAL

O ordine în biroul lui, ca de testament. Corespondenþa cla-satã, presa în dosare, revistele lui cartonate. Se îndreaptã imediatspre ce vrea sã ne arate: corespondenþa cu Simone Weil (nuºtiam cã au fost atât de legaþi), rãspunsul pe care i l-a dat Lenin(republicat în Contrat Social) etc. Nu simte marea schimbareintelectualã a Parisului. Mai vede peste tot staliniºti. Blocaj capentru magnetofon. Lucrurile recente nu-l mai ating decâtsuperficial. ªi eu, ºi Rainer pledãm pentru colecþia lui Goma.Nu ºtie dacã va mai putea, prevede sfârºitul. Promite totuºi,dacã terminã volumul cu corespondenþa Simone Weil, o lucraredespre Lenin. De Gaulle ar fi spus: Si Dieu me prête vie. Darîl detestã pe de Gaulle (creator al tuturor legendelor despreStalin…) ºi ar fi mai mulþumit sã i se ia viaþa decât sã i se mai„împrumute“ la preþul ãsta.

Ies de-acolo cu Rainer ca ºi cum aº fi asistat la asaltul Palatu-lui de Iarnã. Dar, în acelaºi timp spunându-mi cã are dreptate:ar trebui probabil sã ne putem cu toþii suprima când nu maiþinem la statutul de supravieþuitori. ªi el nu mai þine. În primacafenea, cafea ºi þigãri (acolo n-am fumat), cu exasperarea vitalãa celui care a lãsat un operat grav sau un muribund pe un patde spital. Câtã memorie totuºi – ºi de ce calitate – se va stingeodatã cu el!


Loviturã de teatru, top secret: Emil Georgescu i-a telefonatlui Goma cã joi, la Congresul Partidului, Ceauºescu va cãdea!Goma vine la cafea, dar nu comentãm mult pentru cã întretimp se anunþã Sorescu, care ºi-a revenit dupã „Meditaþia T.“ce i-a dat bãtãi de inimã (la propriu), iar neveste-si – zice el, ºisper sã nu fie adevãrat – un cancer al pielii. Ca totdeauna, binecu el, cu toate cã nu prea sunt atentã, mereu cu gândul la „com-plot“. Pe searã îmi vine brusc ideea c-ar putea fi o provocare.

Marþi 14 decembrie

Goma a vorbit ieri cu E. Georgescu ºi a avut noi precizãri:grupul anti-Ceauºescu e condus de Verdeþ ºi Trofin (bieþiiromâni n-au ºansã, Trofin e un sadic). Dupã-amiazã primimde la FE ºi emisiunea („Actualitatea Româneascã“ din 8 dec.)în care a fost difuzatã „scrisoarea“ grupului, un adevãrat apella rãsturnarea lui Ceauºescu.

Vineri 17 decembrie

Nimic de la Congresul de la Bucureºti. L-au arestat pe Wałęsa ºi l-au plimbat cu maºina doar cât

sã evite sã ia cuvântul la Gdańsk.

Luni 20 decembrie

Seara privim la televiziune Flautul lui Pintilie, filmat pentruteleviziune la Aix. Chiar fãrã legãturã cu libretul, viziunecoerentã ºi puternicã de univers totalitar, concentraþionar chiar,în care probele iniþiatice iau un aspect torþionar, iar Paminaºi Tamino nu se mai regãsesc decât îmbãtrâniþi, dupã o viaþãîn care n-au fãcut decât sã se pregãteascã sau sã fie pregãtiþipentru moarte.

Joi 23 decembrie

Zi pierdutã cu cumpãrãturi pentru cadourile de Crãciun.ªi cu plictiseala rãspunsurilor la felicitãri. Care se acumuleazãºi mã fac de vreo sãptãmânã sã-mi pierd vreo orã pe zi. Nu maiºtiu sã comunic decât prin telefon. Generaþie pierdutã pentrugenul epistolar.

Vineri 24 decembrie

Moartea lui Aragon. La început decisã sã nu scriu nimic,apoi, încetul cu încetul, mã rãzgândesc. Dacã acest elogiu alminciunii (le mentir-vrai) ºi al uitãrii (Blanche ou l ’Oubli) carea fost opera ºi viaþa lui A. nu este dezvãluit în clipa în care

1982 75

omagiul curge de peste tot (nu numai de la PCF, ceea ce enormal, dar ºi din celelalte pãrþi, superficialul de d’Ormessonvorbeºte de geniu în fiecare paragraf al articolului sãu), atuncinu mai are nici un sens sã dau lecþii de moralã scriitorilor dinþarã, care, cel puþin, au fost mai mult sau mai puþin forþaþi ºin-au cântat GPU-ul ºi pe Stalin („cel mai mare filozof al timpu-lui“ – dixit Aragon) în huzur ºi libertate. Fãrã insultã directã,va trebui sã gãsesc tonul punerii la punct ºi în memorie.


Lung telefon cu Cioran, ne rugase Steinhardt sã-i trans-mitem urãrile lui (între timp însã îi scrisese). Cioran îmi spunecã Steinhardt i-a smuls promisiunea cã nu-l va mai „vorbi derãu“ pe… Christos! Dar pe Dumnezeu, îl întreb – „Là j’ai tousles droits“ – îmi rãspunde el. Îl mai înºtiinþez cã în atacul luiCãprariu e citatã dedicaþia pe care i-a dat-o pe o carte ºi e pre-zentat ca un prieten ºi – în opoziþie cu noi – ca un bun român.Fulmineazã, dar nu vrea sã-i scrie, sã-l punã la punct. E ambalatacum de Italia, unde s-a apucat sã dea interviuri. S-a sãturatde Germania. Dupã ce o viaþã întreagã a stat în Cartierul Latin,acum l-au apucat cãlãtoriile.

Vineri 31 decembrie

De la moartea mamei, nici un an n-a fost mai negru. Mâinee aniversarea de un an a morþii Christianei.

76 JURNAL ESENÞIAL

1983

Miercuri 5 ianuarie

Primim urãri de la Noica. Semnate în clar cu numele lui. Înfelul lui, Noica este deci deosebit de curajos sau, acum când previ-ziunile lui nu s-au împlinit ºi a dat drumul bãieþilor (Liiceanu,Pleºu) sã se realizeze ºi altundeva decât în þarã, detaºat depropria-i viaþã.

Primim cartea lui Bernard, foarte frumos apãrutã.

Joi 6 ianuarie

Telefonul Ioanei Bernard care-mi confirmã, din nefericire,cancerul lui Mike, pe care s-a dus sã-l vadã la spital. Îi facchimioterapie… Ne întrebãm o datã mai mult dacã douã cancereconsecutive la doi directori de la FE sunt treabã curatã. Dartot nu-mi vine sã cred, deoarece Mike era „tranzitoriu“ ºi toturma sã iasã la pensie.


Scriu pânã noaptea târziu (adicã 5 dimineaþa) cronica desprepremiile Uniunii, pentru a ataca Marele Premiu acordat luiBeniuc. Lipsa de memorie a românilor e fãrã egal. Se dã dreptiertare (bietul om, a greºit ºi el…) ceea ce nu e în fond decâtlaºitatea de a menþine pânã la capãt un verdict sau o atitudine.Intermitenþele curajului, intermitenþele memoriei; balcaniadã.Þara zace mai departe „turcitã“ pânã în profunzimi. Exultarea

tuturor când Beniuc, în 1965, a cãzut de la Preºedinþia Uniunii!Denunþul lui împotriva lui Blaga, în Pe muchie de cuþit. S-a uitattotul. Criticii încep sã gãseascã cã e totuºi un mare poet. Aºa secreeazã legendele în România: prin complicitãþi ale prostului gust.Aºa a devenit ºi E. Barbu mare scriitor. Criteriul estetic se molip-seºte ºi el de bolile curajului, cronice printre intelectualii noºtri.

Marþi 11 ianuarie

Seara, la generala lui Pintilie cu Azilul de noapte. Tocmaiun text de Gorki a gãsit pentru a-l servi, în loc sã-l punã sã-islujeascã lui fantasmele. Despuiere deci, respectul textului,accentul pe jocul actorilor, o purificare – poate o modestie,deºi nu cred – pe o piesã care nu meritã nimic din toate acestea.În afarã de orice regie, Gorki rãmâne pentru mine scriitorulcare a fãcut elogiul universului concentraþionar, iar Azilul... artrebui sã fie o capodoperã pentru a mã face sã uit. ªi nu e.

Marþi 18 ianuarie

Azi, pe când era doctorul la mine (sã-mi dea antibiotice pen-tru bronºitã), un telefon de la Cazaban: a auzit cã a murit BebeRoman. Dacã n-ar fi fost luna aceea de toamnã la Roma (însept. ’77) în care ne-am legat atât de tare de el, poate acumam suferi mai puþin. Telefona în fiecare zi (eram bolnavã). „Cemai face fata lui Lovinescu?“ Îmi recita pe dinafarã din tata ºimã acuza cã nu sunt în stare sã fac la fel. Ne întâlneam princafenele, la Yvonne acasã (unde stãteam), la ei, în una din celemai aiuristice ºi fermecãtoare case din câte am vãzut vreodatã,cu grãdinã, pisicã, câini ºi uºi deschise spre terasã. „Vasileasca“(pisica) a murit acum câteva luni. Cu tot viciul jocului ºi curselor(pentru care ºi-ar fi furat ºi prietenii, vânzându-le tablourile),era pentru noi unic: toatã cafeneaua literarã bucureºteanã dintrecele douã rãzboaie trãia în el ºi el o trãia cu har.

Regãsim cele douã convorbiri înregistrate, pe care V. le avu-sese cu el într-un studio fãrã ferestre (ca o celulã de închisoare),

80 JURNAL ESENÞIAL

la Roma. V. le va retransmite. ªi altceva ce va mai rãmâne dinaceastã memorie fabuloasã? O singurã carte de amintiri. Câtdespre Yvonne, îi tremurã degetele ºi nu poate scrie. Septembrie1977 a fost ultima noastrã oazã la Roma.

Vineri 21 ianuarie

Cu Vlad Georgescu la prânz – în Cartierul Latin. Deschis,amabil, bine-crescut: n-am avea decât sã ne bucurãm, V. ºi cumine. Între ce aºteptam ºi ce este, diferenþa e mare. Totuºi eo lipsã absolutã de vibraþie la el, care înãbuºã entuziasmele,împotmoleºte urgenþele, descurajeazã iniþiativele. Sper sã neînºelãm din nou.

Între timp, Mike e aproape pe moarte, iar Vlad G. primeºteregulat scrisori de ameninþare de la ofiþerul de Securitate care-lanchetase. Pentru prima oarã evocãm împreunã coincidenþatulburãtoare a douã cancere la doi directori consecutivi ai secþieiromâneºti. Au fost iradiaþi de trimiºi ai Secu? Vlad nu crede.Nici americanii. Nici noi? Nu mai e atât de sigur.

Dupã aceea la Danton-ul lui Wajda care ne entuziasmeazãpe amândoi. În plan politic (Revoluþia francezã vãzutã nu prindihotomia Jaruzelski–Wałęsa, cum au scris atâþia imbecili, ciprin optica celui care a trãit sub comunism. Dupã modelulprimelor instituþii ale terorii ºi delaþiunii din timpul Revolu-þiei franceze. Procesele politice de la Moscova nu reiau ºiamplificã tiparul Tribunalului revoluþionar?). Capodoperã ºipe plan pur estetic.


Ieri, telefon de la vãrul lui Liiceanu care a primit o conferinþãa lui Pleºu þinutã la Lugoj asupra culturii în secolul XX, se pareadmirabilã. Lui Andrei Pleºu i s-a cerut sã scrie împotriva noastrãpe prima paginã a Scânteii. A rãspuns cã e de acord, dacã pe adoua E. B. îºi face autocritica pentru stilul sãu de „polemicã“cu noi, pe pagina a treia se criticã restalinizarea culturii etc.

1983 81

I s-a mai pretins sã ne cearã sã nu ne mai ocupãm de el. „Cumsã le cer aºa ceva, a rãspuns, când nici nu-i cunosc?“ – Ceeace e purul adevãr.

Marþi 25 ianuarie

Eram hotãrâtã sã notez aici ce se noteazã într-o agendã (deunde ºi forma): întâlnirile sau mesajele din þarã ce nu trebuieuitate etc. etc. ªi iatã cã încetul cu încetul se strecoarã clima,afectivitatea, pisicile ºi bolile.

Azi, de pildã, dejunând pe lângã rue du Bac cu Jean Budin(la 75 de ani pledeazã în continuare la Curþi internaþionale ºiare un nou birou de avocaþi), ascultând ºtiri de la toþi cei cucare Alla se încãpãþânase sã mã-nconjoare, parcã pentru a-midãrui mie rãdãcinile pe care nu ºi le putuse da ei înseºi, cumsã nu-mi sarã din nou în faþã, ca ºi cum amintirea s-ar trans-forma în jivinã ºi s-ar arunca pe tine, o anumitã culoare a tim-pului când Alla exista ºi ne forþa ºi pe noi sã existãm în ritmulei exacerbat. La Megève, la Vaumain, la Lurs, în Corsica, laParis, ce senzaþie de viaþã prin imixtiunea ei freneticã ºi deseoriexasperantã. Parcã ne servea, mie mai ales, de rezervã vitalã.Dar n-ar fi ºtiut sã îmbãtrâneascã. Cine ºtie?

Joi 27 ianuarie

Aranjând biblioteca de sus, dau de douã numere din Kalendeºi Preocupãri literare de prin ’42–’43 cu proze de-ale mele. Unamai pasabilã (la þarã, în trei medii, þãranii vorbind în dialectoltenesc), dar alta (Nuni – Mica, Radu) intolerabilã. Prozã rãz-gâiatã, inutilã, sub orice nivel, bunã de palme. Cum m-a pututlãsa tata sã public aºa ceva? ªi mai târziu, Camil, cum de mi-aluat romanul În Contratimp pentru Revista Fundaþiilor Regale?

Dar mai ales cum puteam eu sã fiu aºa la aproape 20 de ani?O lume întreagã de Picki, Vicki ºi alte nume idiotizate de dimi-nutive la modã, o iritare sentimentaloidã de domniºoarã depension care l-a citit pe Huxley, totul artificial ºi gãunos.

82 JURNAL ESENÞIAL

Presupun cã nu mi-am venit în fire decât dupã 30 de ani, pela 40 începând sã exist intelectual. Sunt furioasã pe aceastãadolescenþã care în scris rãmâne ca o boalã, în timp ce în amin-tire e toatã numai aur ºi miere. Lupt toatã ziua cu dezgustulde mine. Un singur detaliu justifica aceastã relecturã: pe pisicamea angora o chema Djiala. Odatã cu numele – uitat – mi-arevenit parcã un întreg timp.


Ceauºescu – iar –, în þarã s-a dezlãnþuit un delir la aniversareaa 65 de ani (nenumiþi ºi travestiþi în 50 de ani de activitaterevoluþionarã) de la care nu mai scapã de data asta nici criticiibuni (Raicu de pildã), Mircea Iorgulescu se salveazã spunândcã niciodatã România nu s-a transformat ca sub domnia lui(ceea ce e evident), dar nu spune cã în bine.

Numai Nicolae Manolescu nu scrie nimic. Îmi pare bine,dar mi-e ºi fricã: n-o va plãti?

Luni 31 ianuarie

La cinã la Aurora ºi Aurel, cu Cazabanii ºi Breban. Acestadin urmã amabil, ameliorat ca susceptibilitate când i se taievorba, tot atât de convins cã nu-i gust literatura pentru cã areprea multe idei (nimeni nu-ºi poate închipui despre sine cã leare proaste) ºi teoretizând mereu ca ºi cum ceea ce se petreceîn Rãsãrit e o luptã pentru putere ºi nu un fenomen fãrã prece-dent. N-a citit nici pe Zinoviev, nici pe Orwell, nici pe Besançon.Trei lecturi – cel puþin trei – fãrã de care nu se poate faceliteraturã de profunzimi asupra fenomenului comunist.

Vineri 4 februarie

Nunta lui Mihnea cu Catherine, pe care ei o iau cam înglumã (sunt de vreo zece ani împreunã), dar tot fac petrecerecu vreo 50 de invitaþi la Olympia, cã la ei e prea mic. Cinenu e? Din fericire nu e prea multã mondenitate, deoarece aici

1983 83

84 JURNAL ESENÞIAL

toatã lumea cunoaºte pe toatã lumea. E „ramura“ exilului cureale contacte cu Parisul intelectual ºi gazetãresc. Ca-n 1848.

În Times, ºtirea unei încercãri de loviturã militarã în România.Ratatã. Ofiþeri ºi generali executaþi. Telefonez imediat lui VladG., n-are nici o confirmare. (ªtie de vineri ºi nu se agitã.) Insists-o dea. Da, recunoaºte el: a dat-o ºi Deutsche Welle. Da, adaugeu, ºi BBC-ul. ªi azi posturile de radio franceze. Antenne 2 deasemenea – cum aflu mai târziu. V. G. nu crede cã e în legãturãcu „complotul“ anunþat în decembrie.

Marþi 8 februarie

O scrisoare de la Stamatu în care, entuziasmat de articolulde apãrare a lui Caraion, îmi defineºte atitudinea prin trei versuride Dante care încep cu „transhumanar“ – a depãºi condiþiaumanã. Articolul a apãrut în Limite. Când a trecut la radio,Steinhardt m-a gãsit creºtinã. Tare mi-e teamã cã adevãrule mai puþin frumos: nu trebuia ca noi doi, cei mai atacaþi deI. C. (V. ºi cu mine) sã cãdem în capcana întinsã de E. Barbu.Deci mai curând tacticã, decât creºtinã.


Goma vine la cafea cu o veste pe care n-o lanseazã decâtpe la sfârºit ºi dupã oarecare ezitãri. Germain de la DST i-adat-o. Un agent de vreo 20 ºi ceva de ani – Bistran, acelaºi numecu anchetatorul mamei ºi al lui Caraion (Sever Bistran) – eratrimis sã-l suprime pe V.

Nu ºtim de ce Goma credea cã V. va intra în panicã. E foartecalm. Eu am suportat mai bine când era vorba de mine. Totule sã ºtim când i s-a dat ordinul acestui Bistran, înainte sau dupã31 august (dezvãluirea „afacerii Tãnase“). Dacã e dupã, e grav:înseamnã cã nebunia lui Ceauºescu nu mai þine seama nici dereacþiile din Occident.


Reiau o cronicã pe care o pregãtisem acum un an (un rãs-puns la Manuscriptum unde un domn care de altminteri venisesã mã vadã la Paris, Popescu-Cadem, dã într-un „dosar“ Lovi-nescu câteva date asupra morþii mamei, fãrã a vorbi bineînþelesde închisoare). O pregãtisem, dar n-o putusem trece, deoareceîn acelaºi moment E. B. lansase campania cu „jurnalul“ luiCaraion, plin de orori asupra mamei: aº fi avut aerul cã-i rãs-pund. O refac acum: pãstrând fragmentele din scrisoarea MonicãiAlfandari (Sevianu) despre felul cum col. Butika încercase s-oºantajeze pentru ca eu sã devin agenta lor, ºi cum, la refuzulei indignat, o trimisese din spitalul închisorii unde era îngrijitãpentru hidropizie, înapoi la închisoare, cu interdicþia de a i seda îngrijire medicalã. Un asasinat. Despre care trebuie totuºisã vorbesc, chiar dacã mi-e atât de greu s-o fac ºi sã pãstrez unton de proces-verbal. Când, în mine, rana e mereu deschisã.Dar în fond ºi mama are drept la memoria publicã – nu numaicei care-mi sunt indiferenþi, îndepãrtaþi. Pentru cã o iubesc preamult, sã tac asupra ei? Scriu deci, dar chinuit.

Joi 17 februarie

O revelaþie: Proba de microfon de Mircea Daneliuc. Prin elne dãm seama cã se comite o crimã împotriva limbii în þarã:e lãtratã, rãstitã, agresivã ºi nu numai mahalagizatã. De fapto dublã revelaþie: esteticã mai întâi (alãturi de Piþa ºi Veroiuºi bineînþeles, dupã Pintilie). Iatã un adevãrat regizor românde film, cu real curaj, apoi: toate conformismele sociale suntdenunþate aici. Sau aproape toate. Marie-France spune „anti-omulde marmurã“ ºi poate are dreptate. Reportera vânând imagini nuvâneazã aici adevãrul, ca la Wajda, ci devine un fel de copie asecuritãþii ºi miliþiei. E ºi scena finalã cu ieºirea din uzinã –tot Wajda pe dos. Dar ºi revelaþia vulgaritãþii fãrã seamãn alimbajului: parcã nu se mai vorbeºte româneºte. Nici un roman

1983 85

86 JURNAL ESENÞIAL

(în afarã poate de Vocile nopþii de Buzura) nu oferã un astfelde exemplu al limbajului rãstit. Nimic nu înlocuieºte imagineapentru imersiunea în social.


V. mã trezeºte cu ºtirea morþii lui Cismnãrescu, auzitã laFE. Telefonãm lui Stroescu acasã: Mike a murit pe la orele 18,ieri. Joi s-a mai interesat dacã vine sã-l vadã V., vineri n-a maivrut sã primeascã pe nimeni. Triºti, aproape uluiþi, ca ºi cumnu ne-am fi aºteptat.

V., în ciuda unei dureri de cap, face un necrolog pentruvineri, foarte inspirat. A devenit – spune el cu umor mai multdecât negru – un autor de necrologuri. Adevãrul e cã rãmânemdin ce în ce mai singuri; martorii – cel puþin cei cu care am pornitpe calea mãrturiei – dispar unul dupã altul în mod precipitat.

Luni 28 februarie

Textele trimise de Dorin Tudoran pentru retransmiterea prinEuropa Liberã – vreo 100 de pagini. Oricât de prudent prezen-tat: disidenþã.

Vineri 4 martie

A venit Cristovici sã-mi spunã de sinuciderea lui Koestler,cu soþia. Avea 78 de ani ºi leucemie. Am scos din bibliotecã toatecãrþile lui ºi am recitit pânã la 5 dimineaþa. Continui ºi azi.Nu ele îmi revin în memorie (nu le uitasem), ci toatã tinereþeala Paris, legatã de aceste puþine figuri ce încercau sã þinã pieptterorismului intelectual de stânga. Prin ei respiram ºi noi aerul,puþinul oxigen la care aveam dreptul. Dac-ar rãmâne – pentrumâine – doar Zero ºi Infinitul, 1984 ºi Gulagul, esenþialul arfi transmis. Toate proiectele mele de emisiuni zãdãrnicite. Tre-buie sã-i fac una lui Koestler. Simt cã nu pot altfel.

Duminicã 6 martie

Votãm ºi pentru prima oarã câºtigãm. Iese la primul tur listalui Chirac ºi scãpãm de primarul comunist pe care-l avem decând stãm aici.

Luni 7 martie

Emisiune, V. despre plagiatul lui E. Barbu, care va cãdeaprost (se va crede cã tot Tudoran l-a trimis… dar cum sã maischimbi?), eu despre Koestler. Cu Gelu ºi Alain apoi la o cafe-nea. Gelu crede cã pentru transmiterea la FE îl vor închide peDorin Tudoran. ªi nouã ne e fricã de aºa ceva. Dar cum sãnu-i îndeplineºti dorinþa?

Miercuri 16 martie

Lung telefon de la Pintilie. Lui Daneliuc i-a prins bine cro-nica mea despre el: tocmai i se oprise filmul pe care-l face acum,Glissando – i s-a dat imediat drumul. Masa rotundã despreAzilul... i-o copiaserã vecinii, care se mirau de ce ne „certãm“mereu (nu mai ºtiu la Bucureºti ce e o discuþie). De la Ambasadade aici, Pintilie tot primeºte anunþuri de reuniuni cu români.De data asta în plic era ºi o foaie de denunþ împotriva lui VladGeorgescu, pasãmite a cuiva de la FE, care-l acuza de a fi fostcomunist. ªi imbecilii de la Ambasadã, ca sã facã economiede timbre, ºi-au dat arama pe faþã, punând-o în acelaºi plic.

Joi 17 martie

Telefon de la Goma: l-au dezlegat de secret (de la DST – avenit Germain la el) în ce priveºte atentatele prevãzute împorivalui în octombrie ºi a lui V. în februarie. Cu condiþia sã punã totulla condiþional. Rãmâne pentru „Droit de réponse“ din 9 aprilie.

Duminicã 3 aprilie

Tãnase i-a reproºat lui V, þipând la telefon, cã-l susþine peGoma! V. i-a închis telefonul în nas. „Nu mai avem nimic sã

1983 87

88 JURNAL ESENÞIAL

ne spunem.“ Într-adevãr nimic. L-am suportat pânã acum peTãnase pentru „cauzã“. S-a terminat.


În sfârºit „Droit de réponse“. Nici un scandal. Polac n-afost de rea-credinþã. Tãnase ºi-a stãpânit furia. Afacerea Gomas-a despãrþit de cea a lui Tãnase (în sfârºit): primul credibil,crezut; al doilea, incredibil ºi infatuat. Focul l-a deschis V. Pusîn cea mai proastã dintre situaþii: sã se prezinte singur ºi sã ex-plice de ce e el atât de important, ca Bucureºtii sã-ºi trimitãucigaºii. A scãpat cu bine dintr-o situaþie dificilã ºi, dupã reacþiatuturor dupã aceea, a scos de la început dezbaterea din zonaspionaj în care o situase Polac. Eu, cu martorul ºi salvatorulmeu (Vialanek – care-ºi adusese ºi soþia, ºi cumnatul) ºi apoidezbaterea Tãnase în care, fãrã a vorbi mult, a dominat…Goma. ªi foarte bine spionul Moþu Haiducu (de nerecunoscut)ºi plin de bun-simþ.

Detaliile nu conteazã. N-a fost ceartã între noi: e esenþialul!

Joi 14 aprilie

Tudoran a fost chemat (23 martie) la Comitetul PCRMunicipiul Bucureºti ºi ameninþat cu o prelucrare în faþamuncitorilor de la „23 Aug“. Crede cã adevãratul pericol vaveni dupã ce se vor fi terminat emisiunile. E încântat cã serialui a corespuns cu emisiunile lui Virgil despre plagiatul luiEugen Barbu, astfel cã amândouã cazurile au fost puse înacelaºi comunicat al Biroului Uniunii (30 martie), dictat desus ºi fãrã punere la vot. E mare scandal la Uniune. Cumtoþi scriitorii sunt împotriva lui E. B., Tudoran nu mai poatefi transformat în þap ispãºitor.

Ceauºescu a dat un decret contra maºinilor de scris. E ºiîn France-Soir. Cei cu cazier nu mai au voie sã aibã maºinide scris.

Vineri 15 aprilie

Telefonez lui Vlad G. pentru detalii asupra decretului pri-vind maºinile de scris: îi trebuie lui Goma pentru un articol.Lungã convorbire: nu i-a plãcut cartea lui Goma Chassé–Croisé:vrea sã ºtie dacã-l consider „scriitor mare“. ªi pe Tãnase? Mare?Îi replic cã mari sunt doar câþiva pe secol, ajunge sã fie scriitor.Îi smulg patru emisiuni pentru Goma. Nu ºi preþul, pe care-lva fixa cu el.

Marþi 19 aprilie

V. se întoarce de la poºtã cu un pachet de ziare româneºtiºi radio-ascultarea trimisã de la München: sac de insulte alecelor doi Eugeni (Florescu ºi Barbu) împotriva Europei Libere.Nemulþumiþi doar cu presa, ºi-au luat cronici radiofonice spe-ciale. Totul e în plinã deºãnþare. Nu mai ajung sã pun ordinenici în insulte: sunt prea multe.

Vineri 22 aprilie

Cu V. la Théâtre de la Ville pentru Maestrul ºi Margaretaa lui Andrei ªerban. Strãlucitor, dar în suprafaþã. Parcã nu eacelaºi regizor care a fãcut Medeea. Se pierde ideea centralã dinBulgakov: Satana obligat sã facã binele deoarece Moscova e preaînecatã în rãul totalitar. În spirit de contradicþie, ce-i rãmânede fãcut, dacã nu binele? Or, înãbuºeala totalitarã e completabsentã de pe scena învãpãiatã de culori trouvailles tehnice. Lalimitã, este acceptat ºi integrat ºi music-hall-ul. Dar prin presãeram pregãtitã pentru ºi mai rãu. Când ieºim de-acolo: potop.De-abia gãsim un taxi.

Marþi 26 aprilie

Ieri, luni, la radio, telefon cu N. C. Munteanu – în ultimalui emisiune, E. Barbu pretinde cã Pen-clubul e în mâna… mea(sau a noastrã), prin influenþa pe care o am (sau o avem) asupra

1983 89

lui Pierre Emmanuel. Nu înþeleg reclama nebunã pe care ne-ofac neoproletcultiºtii: dupã ei, Parisul întreg ar fi moºia noastrã,editurile, instituþiile, enciclopediile ºi mass-media n-ar face decâtceea ce le dictãm noi.

Miercuri 27 aprilie

Citesc Comment les démocraties finissent de Revel. Nu se com-parã cu efectul provocat prin anii ’50, de 1984, deoarece pe cândîl citeam pe Orwell (îmi aduc aminte, în mansarda din bd.Raspail, pe caniculã), mã întrebam real dacã-mi mai rãmâne altcevadecât sã mã sinucid. Într-un pesimism ce sporeºte cu fiecarenou volum, Revel inventariazã toate rateurile, laºitãþile guver-nelor occidentale ce nu ajung sã priceapã adevãrata naturã atotalitarismului sovietic (dupã cum nu l-au înþeles pe Hitler).Totul e evident (nu aºa bine scris cum se spune), dar þine poateprea puþin seama de de-dogmatizarea intelighenþiei franceze,de schimbarea radicalã de atitudine mentalã faþã de imperiulsovietic, ca ºi de cei de la periferiile lui. Cassandra are poatedreptate, dar atunci nu mai e nimic de fãcut. ªi nu e cel maimic din paradoxurile acestei cãrþi: menitã sã trezeascã, aratãcã somnul este ireversibil ºi nu mai poate deci obþine vreo reacþie.Am ºi aranjat masa rotundã, dar cum sã descriem românilor„modul de ne-întrebuinþare“: cã nu mai e nimic de fãcut?

Joi 5 mai

O scrisoare din America semnatã „Monteverdi“, în care unprieten al lui Nicu Steinhardt ne dã ºtiri uluitoare. N. a fostchemat la Secu, unde i s-a pus în vedere sã nu ne mai trimitãscrisori sau cãrþi. Un decret secret (nr. 23) ar fi fost dat recent,interzicând corespondenþa cu „duºmanii neamului“, în specialcei de la Europa Liberã. N. a fost chiar ameninþat cu înscenareaunui proces, dacã persistã. Peste amãrãciunea lui (nu ne e greus-o închipuim), peste inconvenientele de ordin practic pentru

90 JURNAL ESENÞIAL

noi (procurarea cãrþilor), dominã, o datã mai mult, impresiacã þara asta a devenit pradã unui nebun care-ºi suprapune demen-þa personalã peste aceea inerentã oricãrui regim comunist.

Sâmbãtã 7 mai

La bisericã, de Înviere, mã aºez lângã Lupaºcu, venit cu fiica.Merge cu douã bastoane: a fost operat recent. Printre entu-ziasmele sale pentru slujba ortodoxã (jamais on n’a vu ça chezles catholiques ou les protestants!), spune cã ne-a vãzut la televi-ziune ºi ce interesant era. Când îi vorbesc însã de „ucigaºul luiV.“, cade din cer: cum, l-a ameninþat cineva? Ce-o fi înþelesel din „Droit de réponse“ nu se ºtie.

Dupã slujbã, la Maria B. – unde vine ºi V. – cu Eugen,Rodica Ionesco, Marie-France, cei doi Mihnea, Cazacu, SandaSto, Gelu (Ionescu). Discuþii mai ales asupra a ceea ce s-a întâm-plat la ultimul Consiliu al Uniunii (din comunicat nu se vedenimic). De sancþiunea pe care o vor lua împotriva lui DorinTudoran (expulzare – închisoare) sau de lipsa de sancþiune, vadepinde soarta ºi a Uniunii, ºi a scriitorilor. Ar fi probabil oiluzie sã credem cã Uniunea va putea rãmâne o insulã de raþio-nalitate în oceanul nebuniei ceauºiste.

Marþi 10 mai

Rãsfoiesc Scrierile Cellei Delavrancea (Râpeanu a reunit înpeste 700 de pagini totul, de la nuvele ºi roman la amintiri ºicronici muzicale). Dezamãgire iritatã. Ficþiunea (cu excepþiaunei nuvele fantastice) dominatã de narcisism ºi de scrierea artis-ticã sau mai curând „artistã“. Care pãteazã ºi multe dintre amin-tiri. În fond, Cella s-a adorat pe sine, proiectându-se într-unpersonaj insuportabil de rãsfãþat ºi adorat de toþi ceilalþi. Cro-nicele sunt, în plus, dominate ºi ele de un fel de complezenþãce tranºeazã cu verdictele ei orale, tãioase ºi fãrã apel. Nu numaifaptul cã la capitolul Lovinescu (în loc s-o numeascã pe mama

1983 91

ºi pe mine) se înclinã în faþa Ioanei Postelnicu m-a iritat, cifaptul cã aceastã longevitate excepþionalã unitã cu talent, culturãetc. n-a dat ce-ar fi putut da. Memoriile unui veac. Toatã lumeaºi le scrie prea târziu. De câte ori am revãzut-o însã la Paris,emoþia a fost mai puternicã decât toate rezervele. Va trebui sãscriu despre ea, nu contrariul a ceea ce cred, ci sã caut punctelede luminã – existã – din acest conglomerat de posibilitãþi.

Vineri 13 mai

Seara Liiceanu cu soþia lui, la noi. Sorin Mãrculescu i-a scriscã Jurnalul de la Pãltiniº s-a întors de la cenzurã doar cu câtevapagini tãiate ºi lãsându-i-se lui Bãlãiþã rãspunderea publicãrii.S. M. crede deci cã va fi publicat. ªi brusc ne întrebãm îm-preunã – dar cu cea mai mare înfiorare tot Liiceanu se întrea-bã – cum va reacþiona Eliade la paginile atât de dure împotrivalui, dar nu numai Eliade, ci ºi Noica însuºi, care poate fi furiosde repetarea a ceea ce a spus el despre Eliade ºi de dezvãluireaconþinutului scrisorilor acestuia din urmã, al cãrui egotism ab-solut îl deplânge Liiceanu în Jurnal.

Acum Noica spune cã s-a terminat în România cu cultura,pe treizeci de ani. Cum se înºalã în toate pronosticurile, poatefi un motiv de speranþã.

Marþi 17 mai

Mama lui V. a avut o crizã cardiacã. A fost salvatã. Preþul celmai insuportabil pe care l-am avut de plãtit a fost de-a nu neputea îngriji la bãtrâneþe pãrinþii. Iar pentru mine: închisoareamamei, de care încã nu m-am vindecat.

Vineri 27 mai

Miercuri, când înregistram la Radio, vestea – prin presa ame-ricanã – morþii Josettei Lazãr. O ºtiam grav bolnavã de inimã(la criza de data trecutã fusese peste pragul morþii), dar atât de

92 JURNAL ESENÞIAL

puþin vorbea de ea ºi atât era doar aplecatã pe soarta altora, încâtparcã uitai cã oricând s-ar putea sfârºi. Cred cã, alãturi deChristiane, era omul cel mai puþin egoist pe care l-am cunoscut.Atât de puþin cunoscut de altminteri. Ne vedeam de douã–treiori pe an, de fiecare datã de parcã ne despãrþisem în ajun.Dacã n-ar fi fost timpul ãsta blestemat de drãmuit, pe ea aº fivrut-o aproape. ªi acum… Cad în jurul nostru mereu, mereu.

Marþi 31 mai

O searã cu adevãrat suprarealistã. La Josette Lazãr acasã neîntâlnim ºi împrietenim din primele secunde cu sora ei ºi cuPia, sora lui Dinu. Au promis femeii de menaj a Josettei, oalgerianã, la care Josette þinea („ca la o sorã“) sã meargã – cuinvitaþii lor cu tot – la un couscous. Algeriana (Semºa) cu soþulei þin o cafenea-bar, prin al patrulea arondisment. O salã dinfund ne este rezervatã, ºi ospitalitatea arabã (pe care n-o trãisemîncã) se dezlãnþuie. Antonia C. (prietenã a Monicãi Pillat) ºiDan Bocaniciu (prieten al lui Dinu cu care Pia l-a vegheat peDinu în ultimele clipe) vin ºi ei. Noi îi punem în legãturã ºiîntre revãrsãrile de couscous ºi scurtele convorbiri, de altminteri„fraterne“, cu Semºa ºi soþul ei, defileazã un Bucureºti aproapelunar: V. povesteºte episoadele cu Fãrcãºanu ºi cronica despreel (Mihail Vilara) care a dus la interzicerea Lumii, sau lecþiape care i-a dat-o Ion Pillat invitându-l la „ceai“ dupã ce (V.)scrisese un articol abominabil despre el, Pia cum a trebuit sãardã un manuscris al lui Fãrcãºanu (rãzboiul lui din Caucaz)când erau urmãriþi (ºi nu ºi-o iartã), sora lui Josette despre Viºoianuºi Fãrcãºanu cu întâlnirile lor hebdomadare la Washington,totul cu o animaþie – dacã nu chiar bucurie, care i-ar fi plãcutJosettei. Toþi reuniþi prin ea, în cel mai neaºteptat dintre locuri,ºi în fundal… cafeneaua plinã de algerieni. Am tot timpulimpresia ficþiunii, dar ºi alta: oameni de calitatea aceasta e greusã mai fie „produºi“ de societatea româneascã de azi. Din toate

1983 93

punctele de vedere eram într-un ailleurs. Ce extraordinar a fostBucureºtiul!

Joi 2 iunie

Seara, N. C. Munteanu cu ºtiri dezolante de la FE. Din vecheaechipã americanã pleacã ºi Brown… Vlad Georgescu, moale,s-a plictisit deja ºi nu mai are de gând sã stea mult, Stroescue mort de prudenþã. În rest, nimeni nu prea lucreazã ºi – înorice caz – nimeni nu e pasionat de ce face. ªi când te gândeºticã FE e singura speranþã a românilor. Sinistru.

Luni 6 iunie

Mesaj de la Tudoran: ameninþat cu „proces“, nu i se dãdrumul, cere ca lucrul sã fie comentat violent în presa francezã(care nu-l mai comenteazã „violent“ nici pe Saharov!). Vorbesctotuºi cu Mihnea: va încerca la Le Monde.

Joi 9 iunie

Seara la Eliazi. Nu e bine la vârsta asta sã te desparþi preamult: iar mi se pare îmbãtrânit. ªi, cu toate cã n-o spune,conºtient de asta. Îi apare volumul III din Croyances et idéesreligieuses la Payot, dar pe al patrulea nu-l mai poate terminasingur: ºi-a luat doi studenþi colaboratori pentru unele capitole.Dac-ar fi numai mâinile deformate. Dar nici memoria nu maie aceeaºi. De mai mulþi ani, de altminteri. Nu de asta a ºi scrisnuvela cu personajul reîntinerit prin trãsnetul cãzut asupra lui(Tinereþe fãrã tinereþe)? Suport cu greu inevitabilul, sunt probabildin rasa bietului Lucian Bãdescu. Îmi mãrturisea cu toatã can-doarea de care era el în stare (ºi era imensã) certitudinea cãpânã sã ajungã sã îmbãtrâneascã se va inventa ceva împotrivamorþii. ªi Mircea (fãrã candoare) vorbeºte mult de dna Aslanºi de un medicament experimentat în America pentru rege-nerarea celulelor.

94 JURNAL ESENÞIAL

Nu trebuie dramatizat însã: e mereu întreg. Dovadã: cele treiprime capitole din al doilea volum al Amintirilor sale pe care nile-a dat sã le citim – ºi am ºi fãcut-o imediat ce ne-am întors dela ei, cele mai dificile ºi pe care le evitase pânã acum (în afarãde transpunerea literarã în Noaptea de Sânziene): internarea luicu legionarii la Miercurea Ciucului, faptul cã n-a vrut sã semnezedeclaraþia de desolidarizare care se cerea pentru a fi eliberat, moar-tea lui Nae Ionescu. Curajos. Toatã lumea – cum singur o spune– va fi împotriva lui: nelegionarii, pentru admiraþia faþã de viziu-nea sacrificialã a lui Codreanu, legionarii pentru condamnareanu numai a asasinatului lui Iorga, dar a tot ce a urmat morþiilui Codreanu. Mircea încearcã sã obiectiveze niºte fapte care n-au trecut încã în istorie, au rãmas în exasperarea unora ºi altora.Invazia comunistã a îngheþat trecutul care astfel ne rãmâne buncontemporan. Interesul acestei mãrturii (ºi luãri de poziþie) pentruprima oarã enunþatã, mã face sã uit nu lipsa de stil (E. n-a vrutniciodatã sã aibã aºa ceva), ci de freamãt.

O singurã anecdotã în aceste pagini: Cioran îi trimite dela Paris o c. p. în care-i scrie cã e gata sã vinã în România numaipentru a mânca o mâncare gãtitã cu sarea scoasã din ocnã deNae Ionescu. Mircea o tãiase în text, V. îl implorã s-o lase.

Luni 13 iunie

La Radio, vestea demisiei lui Brown. Venind dupã cea a luiWalter, mã neliniºteºte. Am suferit în destule rânduri de pru-denþele lor excesive, dar mãcar cunoºteau dosarele Europei deRãsãrit. Dacã cei noi vor fi dupã chipul ºi asemãnarea lui…Shakespeare (da, da, aºa îl cheamã pe noul director suprem!)care a venit sã viziteze sãptãmâna trecutã biroul din Paris, s-arputea sã nu fie bine. „Reacþionarismul“ nu înlocuieºte cunoaº-terea. (Nici n-o împiedicã, evident.) Numai sã nu strice acestexcepþional „instrument“ care este FE. Mai util ca „PactulAtlantic“ – cum spune V.

1983 95

Vineri 17 iunie

Cãlãtoria Papei nu va fi „recuperatã“ de Jaruzelski. Dim-potrivã. Papa a vorbit de acordurile din 1980 (de la Gdańsk)ºi de necesitatea respectãrii lor, iar la slujba de azi, mulþimeanenumãratã e în picioare cu semnul victoriei (V cu douã degete)ºi al lui Solidarność. În plus, se anunþã oficial cã-l va vedea peWałęsa (sechestrat la Gdańsk). Cum sã nu visezi a fi… polonez?

Sâmbãtã 18 iunie

Papa pronunþã cuvântul „solidaritate“. Delir printre sutelede mii de persoane – un milion – venite sã-l asculte.

Luni 20 iunie

Papa a vorbit pentru prima oarã de sindicatul Solidarność.Îl vor mai lãsa sã-l întâlneascã pe Wałęsa? La ei se face istoria,în România se fac… istorii.

Joi 23 iunie

Telefon la dna Cristovici de la Veteranu (Dumitru Mirces-cu) – vrea paºaport. Iar îl bat. Cere sã-l salvãm ºi sã plecedin þarã. Telefon lui Stroescu sã reia încã de mâine cazul. Tele-fon lui Mihnea. Cu presa, puþinã speranþã. Pentru o bãtaie,când gazetarii nu se mai excitã nici pe cazul Saharov (sau multprea puþin).

Miercuri 29 iunie

Pe la trei, Mihai Stãnescu, graficianul al cãrui volum de „cari-caturi“ a fãcut un atât de mare scandal în þarã încât a fost retrasdin circulaþie, iar multe din desene au fost reluate în numãrulspecial din L’Alternative asupra României. Personajul e straniu.Inocent, naiv, pãrând, în ciuda desenelor sale, cã nu ºtie pe celume trãieºte. Nu-i face nimeni nimic ºi e lãsat în pace sã meargãpe la tot felul de concursuri în strãinãtate unde, de altminteri,

96 JURNAL ESENÞIAL

câºtigã toate premiile (din Japonia în Belgia). L-a întâlnit peSorin Dumitrescu ºi i-a spus imediat cã vine la noi, în timpce Sorin D. cam tremura sã nu-l întrebe acelaºi lucru. În oricecaz, o privire mai candid albastrã rareori am mai vãzut. Poatenumai la bietul Mircescu.

Duminicã 3 iulie

Cum la Bucureºti s-au sãrbãtorit 75 de ani de la crearea primeiSocietãþi a Scriitorilor (cu mesaj Ceauºescu plus alte reînnoiteplecãciuni scriitoriceºti), mã hotãrãsc sã scriu repede (s-o pottrimite mâine en express) o cronicã spre a aminti ce a fost Socie-tatea. Vorbesc cu Mircea E. la telefon (el a fost, sub Herescu,secretar) ºi V. îmi dã un numãr din 1940 al Revistei Funda-þiilor Regale consacrat celor 10 ani de restauraþie ai lui Carolal II-lea. Rãmân uimitã: deci plecãciunea la Curte, cu osanaleºi epitete umflate peste mãsurã – e o tradiþie. O ºtiam, dar nucitisem textele. E înfiorãtor. Nu numai Arghezi, lingãu vulgar,nu numai Cãlinescu care tot comparã „curtea“ lui Carol al II-leacu a lui Ludovic al XIV-lea, nu numai Sadoveanu, dar ºi Camil P.(de Cezar P. ce sã mai vorbim), care teoretizeazã asupra „sta-torniciei“ regimului lui Carol al II-lea într-o Europã în ebuliþie.ªi câþi, câþi alþii. Poate cã mai mult decât pentru opera lui, îisunt recunoscãtoare tatei de a nu-l fi gãsit în acest numãr, dea ºti cã niciodatã nu ar fi putut semna aºa ceva.

Profund deprimatã de aceastã tradiþie de lingãi. Sã mai spericeva de la intelectualul român? Pe atunci nici nu erau forþaþi:o simplã vocaþie de a se gudura la picioarele stãpânului. Oricarear fi. Evident cã „stãpânul“ fiind azi cel care e, asistãm la ocaricaturã a caricaturii.

Joi 7 iulie

Telefoneazã din nou Mircescu, de data asta nouã direct: etot la Ploieºti – l-au bãtut atât de tare, cã are faþa în sânge ºia trebuit sã meargã la doctor.

1983 97

Vineri 8 iulie

V. scrie o cronicã specialã pentru D. Mircescu, tacticã, vio-lentã, deºi fãrã iluzii. ªi va repeta în august programele incri-minate (a doua repetiþie). E maximum ce se poate face.

Luni 11 iulie

Seara dupã radio, în canicula cea mai desãvârºitã din 1976încoace, mergem sã le luãm de la hotel pe Cella cu Elena Bala-maci ºi aterizãm într-un restaurant de pe lângã St. Lazare, cumese afarã (înãuntru nu se poate sta). Cella merge deci pe 96 deani ºi parcã întinereºte. I-a dispãrut ºi privirea puþin apoasãde ultima oarã: e vie, casantã, uimitoare. Dintre noi toþi, ei îie mai puþin cald: bea vin, mãnâncã, îl imitã pe Lupaºcu pecare e furioasã din pricina vanitãþii lui copilãreºti, dar care penoi nu ne ºocheazã, tocmai din pricina puerilitãþii ei. Furioasãºi pe Eliade (pe care l-a vãzut data trecutã): nu-i iartã „laºitatea“de a fi refuzat sã-l vadã pe Nae Ionescu înainte de moarte. N. I.avea domiciliul supravegheat, dar Cella, care-i telefonase sã-icomunice dorinþa profesorului de a-l vedea, îi putea obþine unbilet de voie… Probabil cã M. Eliade tocmai ieºise din lagãrulde la Miercurea Ciuc ºi îi era fricã. Cella rãmâne inflexibilã.E o întrebare pe care n-o pot pune lui M. E.: oricare i-ar firãspunsul, n-ar putea decât sã-l ºi sã ne stinghereascã. În aºtep-tare, Cella e o minune a naturii.

Sâmbãtã 16 iulie

În Le Quotidien (15 iulie) Philippe Sollers pune în chestiuneRevoluþia francezã: „Qui aura le courage de dire que c’est enFrance qu’a été inventé la terreur moderne?“ Frazã-simbol arãsturnãrii totale de viziune în elita intelighenþiei de aici. Între-bare ºi frazã de negândit înainte de „noii filozofi“. Acum „moda“lor a trecut – dar ideologia e la pãmânt. Franþa intelectualã –cum o visam când am sosit aici în 1947. ªi cum a întârziat sãfie pânã în anii ’70…

98 JURNAL ESENÞIAL

Miercuri 20 iulie

V. scrie o excepþionalã introducere la textul lui Mircea Vulcã-nescu (apãrarea lui la proces), pe care-l va publica în Ethos. Eu,în acest timp, mai puþin, mult mai puþin inspiratã, o cronicãdespre Treizeci ºi trei de Tudor Dumitru Savu, din pricina cãruiaa trebuit sã recitesc Cent ans de Solitude a lui Márquez. Savua luat personaje, situaþii, imagini, cu o dezinvolturã specificãatmosferei literare româneºti de azi, când plagiatul nu mai dezo-noreazã. Recititul lui Márquez are un singur avantaj: îmiconfirmã impresia supradimensionãrii lui. Un unic procedeu:gigantismul, iar în locul realismului magic de care se tot vor-beºte, superstiþii pitoreºti. Dar supradimensionarea nu e numairomâneascã – ci universalã: vezi Premiul Nobel acordat unuiscriitor care, în plus, a fãcut cele mai ruºinoase declaraþii par-tizane (refugiaþii din Vietnam n-ar fi decât bogãtaºii etc.). Înacest timp Borges n-a luat Nobel-ul pentru cã ar fi spus nu ºtiuce – de bine – despre Pinochet…

Vineri 22 iulie

Telefoneazã Noica (mai întâi Simina ºi pe urmã el). Vreaneapãrat sã ne vadã. N. vrea sã vadã pe toatã lumea ºi e cumplitde pesimist, s-a terminat totul. Eliade sau Christinel (scena sepetrecea la Jianu) l-a întrebat de ce se mai întoarce atunci: maiare de crescut niºte tineri.

Luni 25 iulie

Ce poþi spune dupã o întâlnire cu Noica? Poate c-a fost ceamai paºnicã de pânã acum. Noica nu mai are speranþa de asalva cu totul România prin culturã, nu mai are deci a ne cereimposibilul (pentru noi ºi în general pentru o elementarã eticã):sã-i „dãm drumul lui Mircea“ sã vinã în þarã, „sã-l traducempe Paul Anghel“ ºi toate celelalte aberaþii de data trecutã (dincare nu lipsise nici o anume justificare a lui Ceauºescu). „Medi-taþia Transcendentalã“ i-a dat lovitura de graþie: s-a retras ºi ºi-a

1983 99

îndemnat chiar emulii sã plece unde vãd cu ochii, cu Românias-a terminat. Pleºu – ne spune el – i-a rãspuns cã el se va întoarcemereu în România sã continue ce a început el (discipoli, demerssocratic etc.), ceea ce l-a remontat. Vede acum o „nucleizare“a culturii: iniþiative locale ºi limitate pentru supravieþuire. Cumasta se ºi face, de fapt, de mai multã vreme (complicitatealuminoasã, ºi numai ea, îngãduie atâtor cãrþi bune sã aparã),suntem pentru prima datã, el de o parte ºi noi doi de alta, peun fel de linie de plutire a acordului aparent. Ceea ce ne permitesã petrecem o searã fãrã probleme.

Vine cu Simina ºi mergem împreunã la restaurant, nu fãrãsã se plângã cã-l muiem în bine ºi întâlnirea spiritualã nu semai poate petrece. Lucrurile mai importante le spune de faptîn faþa metroului, înainte de despãrþire: nu ºtie ce sã aleagãpentru anii care-i rãmân, o logicã sau o carte despre firea româ-neascã, sau cum a putut Cioran sã-ºi piardã ani fãcând aforisme(Cioran i-a replicat: m-am plictisit ºi de asta), cum poate Mirceasã-ºi încheie ciclul cu o operã de erudiþie, ºi nu una de idei(întrebare pe care presupun cã nu i-a pus-o).

Searã molcomã ºi care nu zgârie. Insist: probabil pentru cãnu mai aºteptãm nimic unii de la alþii.

Joi 1 septembrie

La Mangalia (2–3 aug.) a avut loc o consfãtuire a lui Ceau-ºescu cu activiºtii, care n-a apãrut decât retuºatã ºi îndulcitãîn ziare, ceea ce explicã cum de V. nu i-a acordat mai mareimportanþã decât altor discursuri anterioare, unele mai clinicedecât altele. În schimb, V. mai ºocat de darea afarã a lui Palerde la România liberã. De fapt amândouã se þineau, primaexplicând-o pe a doua. Conferinþa (sau consfãtuirea de laMangalia) mai gravã chiar decât Tezele din iulie (înfrumuseþarearealitãþii, eroul pozitiv, amatorismul), ºi prin activiºtii lãtrãtorilansaþi împotriva culturii, ºi pentru cã în faþa ofensivei nu se

100 JURNAL ESENÞIAL

mai aflã ca în 1971 instituþii ºi personalitãþi, care prin reacþialor sã-l facã pe C. sã dea înapoi.

Monopolul culturii în mâinile ei: aprobã (mai ales dezapro-bã) planurile editoriale, interzice reeditãrile, vrea sã se rãzbunepe Academie.

În schimb, Paler – poate ºi alþii (de pildã nu l-am vãzutniciodatã pe Pintilie spunând cã ar trebui sã renunþe la contrac-tele în strãinãtate ºi sã stea în þarã, cu pilula de cianurã alãturi, ºisã scrie împotriva lui Ceauºescu) – Paler deci, radicalizat.

Sâmbãtã 10 septembrie

Ieri, Gelu Ionescu telefoneazã de la München. O telegramãFrance-Presse: Dorin Tudoran declarând cã Ceauºescu a ajunsla dictatura absolutã ºi cã partidul nu mai existã. Telefonez luiMihnea sã facem ceva la Le Monde. (De data asta îl cred cuadevãrat pe T. în primejdie.).

Cei de la Dialog (Iaºi), Antonesei, Piþu, Petrescu, dãduserãniºte „hârtii“ lectorului francez de acolo, sã le memoreze ºi sãle distrugã: nu le-a distrus, l-au prins la vamã, Securitatea l-abãtut (!). Bãieþii de la Dialog au fost anchetaþi, dar n-au fostdaþi afarã (încã).


ªtefan Niculescu cu soþia. Îl întâmpinãm nu fãrã o oarecareemoþie. În fond, ºi asta o spun toþi compozitorii, graþie lui,prin el, a început sã existe muzica modernã în România. Pânãcând a adus el de la Varºovia primele benzi cu Stockhausen,„modernitatea“ se confunda acolo cu Honegger, maximumMessiaen. Ne cere sã le dãm (acum când nu mai circulã cãrþiºi reviste) mai multe comentarii asupra ideilor filozofice ºi for-melor noi care se ivesc aici, în toate domeniile. Are probabildreptate: forþaþi de evoluþia situaþiei în România, am pus în ultimavreme mai mult accentul pe ideologie ºi politic.

1983 101

Luni 12 septembrie

Seara, acasã: Lucian Raicu cu soþia. Cu profilul lui M.R.P.(spune V.) ºi o calitate umanã evidentã, cu o discreþie din careºi-a fãcut un stil, dupã ce a fost, fãrã îndoialã, o obsesie, Raicu,pe care-l aºteptam de atâta vreme, ne place la amândoi, ca ºisoþia lui. Seara, dupã plecarea lor, citesc din cartea lui recentã,Calea de acces, capitolul consacrat tatei („E. L.: construcþiade sine“). Nu e o psihanalizã – cum scrisese Manolescu – maicurând o psihologie a profunzimilor. Gãsesc, intuit cu preci-zie, sentimentul dominant al zãdãrniciei, pe care tata mi l-atrecut ºi mie. Pagini care l-ar fi încântat pe tata: ce posteritateînsoritã are!


Seara, Aurel Stroe. Ca un frate. E persecutat sistematic deDoru Popovici ºi ar vrea sã emigreze cu toatã familia. Persecuþiaasta îl îndeamnã la urgenþe: scrie la birou un testament (are 50 deani, ºi mai ºtii!) pentru cazul în care, dupã moartea lui, auto-ritãþile ar vrea sã-l „anexeze“; nu-ºi recunoaºte drept „pãcate“decât douã cantate de prin 1959; ca o întâmpinare pentru apreveni orice declaraþie i-ar fi smulsã cu forþa la Bucureºti. Levom pune pe amândouã în safe. Dar la un singur lucru nu s-agândit Stroe: cã vom muri foarte probabil înaintea lui!

Luni 19 septembrie

La Radio, V. vine cu ºtirea morþii lui Horia Lovinescu.Cazaban e probabil mai alb ca mine, dar nici mie nu mi-e uºor:mã gândesc mai puþin la copilãria noastrã comunã (cu toatecã ºi la ea…), cât la ratarea lui, pe care ºtia prea bine cã ºi-aprovocat-o prin prostituare. Anul trecut îi spusese lui GeorgeBanu „ºtiu cã Monica mã dispreþuieºte, dar copilãria tot îm-preunã am petrecut-o“. Nu-l dispreþuiam. Îl plângeam. Acuma murit. De când îi rãmãsese soþia în Germania, era o umbrã.


Bea. De fapt, bea de mult. Mi-l aduc aminte prin ’45, într-ocârciumã cu Georges (Rosetti) – (fuseserã colegi de militãrie) –bând (el) þuicã, la nesfârºit.

Un om frânt.


Am privit la televiziune emisiunea cu Raymond Aron. Interlo-cutorii lui Aron, J. Julliard ºi François Georges, corecþi, fãrãexces. Aron însã, ca o imagine a ceea ce ne este din ce în ce mairar dat sã întâlnim: mãsurã, ironie netãioasã, fermitate, surâscare-i transfigureazã urâþenia, discreþie. Intelectualul în contact– continuu ºi în fond primejdios – cu realul. Specie rarisimã.Alþii vor lãsa poate o operã mai importantã. El: modelul (timpde decenii neimitat) al luciditãþii împotriva curentului.


Scriu, dupã materialul dat de Paul Stahl, cronica despreMuzeul Satului. Am ajuns sã fac numai cronici „tactice“, avântulanti-cultural al familiei Ceauºescu e atât de demenþial încâtnici nu mai ºtim ce mai poate fi salvat din naufragiu: textelenoastre se situeazã între þipãtul de alarmã ºi semnul exclamãrii.


Mi-am dat ºi mai bine seama cât de „tactice“ sunt acestecronici azi, când V. m-a rugat sã transcriu pentru Limite croniciledespre Dorin Tudoran, despre consfãtuirea de la Mangalia ºidestituirea lui Octavian Paler. Pentru primul mã strãduisemsã arãt cã partidul vrea sã-l transforme în disident (sã avem ºinoi faliþii noºtri!), iar despre al doilea, cã în fond e fidel prin-cipiului Congresului al IX-lea pe care partidul l-a trãdat.

Argumentare utilã (D. Tudoran a fost lãsat în pace dupãaceastã cronicã), dar falsã: pentru peisajul românesc, D. T. etotuºi un „disident“ (ºi-a dat chiar demisia din partid), iar între

1983 103

cãrþile lui Paler cu morala lor camusianã ºi o funcþie de rãs-pundere într-un partid comunist e o prãpastie.


De la trei dupã-amiaza la 12 noaptea, Liiceanu la noi. ªil-am mai fi þinut ºi toatã noaptea. E în plinã crizã. Dificultateade a alege între a rãmâne fãrã un rost aici ºi a se întoarce încatastrofa de acolo îl paralizeazã: nu mai reuºeºte sã scrie, sãciteascã, se pune în chestiune, se vede pândit de ratare, puneîn cauzã toatã filozofia ºi nu-l mai reþine decât pe… Cioran.

Îi telefoneazã la Heidelberg lui Andrei Pleºu, în clipa cândacesta chiar a intrat în casã. I-au dat drumul cu copilul. Casã nu se mai întoarcã? Cu ºtiri catastrofale din Bucureºti (întrealtele s-au interzis toate traducerile – albanizare?) ºi aºtep-tându-l probabil pe L. ca sã-l îmbãrbãteze, care ºi el aº-teaptã sã-l revadã pentru a fi îmbãrbãtat. Ce hotãrâre vor lua,sau nu, împreunã? Datã fiind calitatea lor excepþionalã – ºiîntr-un caz ºi în altul nu numai ei vor avea de pierdut, darºi nãpãstuita de culturã românã. Formaþia lor e cel mai maresucces al lui Noica, situaþia în care se aflã azi demonstreazã,în schimb, falsitatea teoriei lui: a crea culturã în afara istoriei,fãrã a te opune ei.

Liiceanu nu-l mai poate citi pe Nietzsche, nici pe Hegel,de-abia pe Heidegger, dar devoreazã cãrþile lui… Soljeniþîn.

Marþi 4 octombrie

Dupã-amiaza – Liiceanu, cu tot felul de ipoteze: ce pot faceintelectualii români în caz de naufragiu total… ªtirile rele curglanþ. De la Institutul de folclor au fost date afarã 27 de persoanedupã urmãtoarele criterii: apropiere de pensie, dosar, rude înstrãinãtate.

Telefon de la Cioran. Politicos ca totdeauna, pentru a-mimulþumi: i-am trimis traducerea dupã niºte aforisme ale lui,


din Viaþa Româneascã. Uimit de nevolnicia traducerii. Cândai „nimicnicie“ sau „zãdãrnicie“, cum sã preferi „vanitate alucrurilor“. „Je suis très exigeant pour le roumain“, îmi spuneCioran. Vorbim iar – ºi lung – despre delirul lui Ceauºescu:va distruge þara, afirmã Cioran, care-mi aminteºte – ceea ceeste adevãrat – cã e primul dintre noi care a presimþit-o.


Wałęsa are (cu un an întârziere) premiul Nobel pentru pace!Nici nu ajung sã mã bucur cum ar trebui: la dentist ºi apoi lacoiffeur mi-e când prea cald, când prea rece, nu gãsesc taxipentru întoarcere ºi mã târãsc prin metro. Acasã, 38,8. Searadeci în pat.

Vineri 7 octombrie

Bolnavã de ieri, cu febrã mare. Dar nu seamãnã a gripã.Ultimele ºtiri de la Andrei Pleºu (prin L.). Traducerile (toate)

au fost scoase din planul editorial pe 1984. Banc: ºeful ar fispus „N-am nimic împotriva traducerilor, dar de ce din limbistrãine?“ S-au cerut planurile editoriale din ultimii cinci-ºaseani sã se vadã ce erori fundamentale au fost comise. Acum, toatelucrãrile propuse spre editare trebuie prezentate din punctulde vedere al educaþiei politice a maselor. Ultimele muzee careau rãmas, ar urma sã fie transformate în ceainãrii (TheodorAman ºi Gheorghe Tattarescu).

Vineri 14 octombrie

De fapt în ajun sã mã îmbolnãvesc ajunsesem la o fazãdepresivã (care probabil cã a ºi încurajat boala, odatã cu obosealaacumulatã de mai bine de o lunã, de când întoarcerea din vacan-þã a coincis cu nãvala oamenilor ºi a ºtirilor). Mi se pãrea cãnu se mai poate face nimic, cã vor reuºi sã radã cultura. Certi-tudinea aceasta negativ absolutã a cedat însã odatã cu febra:poate totuºi cã se mai poate încerca.

1983 105



Citesc (între un somn ºi o corecturã) ultimul roman al luiPetru Dumitriu, La liberté. Nu ºtiu dacã am scris aici. L-amvãzut la „Apostrophes“ sãptãmâna trecutã: nu numai îmbã-trânit, dar aproape desfigurat. Cazaban a gãsit formula cea maiexactã: portretul lui Dorian Gray… A expiat – scrie el în carteaîn care naratorul e autorul – vreo 25 de ani pãcatul colaborãriilui cu comuniºtii ºi complicitatea în povestea Canalului. ªi,într-adevãr, dintre toþi „foºtii“ el este cel mai chinuit. Dar dacãa „expiat“, s-a „creºtinat“ etc., de ce aceste stigmate (ca de viciu)pe faþã, ºi aceastã impresie de nesinceritate pe care o lasã per-soana ºi – uneori – literatura lui?

Luni 17 octombrie

Moartea lui Raymond Aron.În ultimii ani, R. A. avusese timpul sã vadã intelectualitatea

devenind „aronianã“ ºi istoria dându-i dreptate. De fapt, istoriaîi dãduse totdeauna dreptate, dar acum o recunosc ºi intelec-tualii care nu mai sunt drogaþi cu opiul ideologiei. Dar pânãsã-mi spun cã moartea la R. A. a avut graþia sã semene cu viaþalui, pe care astfel a autentificat-o din plin, mai întâi durerea cãnu va mai fi printre noi. Douã decenii a fost unul dintre atâtde rarii, de puþinii, de izolaþii care te fãceau sã nu disperi cutotul nici de Occident, nici de condiþia intelectualului. Raþiune,raþionalism, luciditate – se spune. Desigur. Dar mai întâi: bu-nul-simþ ridicat la rangul unei sfidãri. ªi onestitatea intelectualãla rangul unei virtuþi când aerul, jur-împrejur, era viciat.

Vineri 21 octombrie

Ieri, telefon de la Liiceanu. Dana Dumitriu, sositã în Ger-mania, i-a adus exemplarul semnal din Jurnal de Pãltiniº. Nici-odatã n-aº fi crezut cã poate apãrea.

Marþi 25 octombrie

De la 5 dupã-amiazã pânã pe la 1 dimineaþa: Dana D. Mesajede la D. T. Ar vrea sã-i trimitem gazetari, ar vrea, cu MihaiB., sã facã o întâlnire a „disidenþilor“ din lumea întreagã laBucureºti, adicã sã lanseze un apel în acest sens, cu condiþiaca Ionescu sã-i acopere cu un articol. Restul? Ce ºtiam. Ah,da: cenaclul lui Manolescu s-a terminat, nu li s-a mai dat…local. Tristeþe, obosealã, lipsã de orizont bucureºtene: pe faþaDanei cu atât mai grãitoare, cu cât sunt mai puþin exprimate.


Ieri, seara de rãmas-bun Eliade, la Barbãneagrã. Cioran cuSimone – foarte în formã. I-a promis lui Steinhardt cã nu-l vamai „ataca“ pe Isus. „De-aia te-ai pornit pe Buddha“, replicãEliade, spre bucuria lui Cioran.


Încerc trudnic, neinspirat ºi fãrã poftã, sã fac un plan pentru„sinteza“ cerutã de Vlad G. Atâta am scris despre „strategiile“culturale, despre scriitorii români (orfani ai curajului), despreoriginalitatea cazului românesc – scriitori fãrã baricade, cã nu-mimai rãmâne decât sã mã repet.

Luni 7 noiembrie

Seara, dupã emisiune, cu V. la Odéon pentru La Tempesta(Strehler ºi Piccolo Teatro di Milano), care deschide stagiuneaTeatrului Europei – unul din momentele cele mai pure de teatrupe care mi-a fost dat sã-l vãd. (Câte într-o întreagã existenþã,zece, douãzeci?) Cu ochii umeziþi de emoþie în faþa unei atareperfecþiuni, redusã la esenþial.

De acolo, cu V., în braseria alsacianã de la Odéon, undeintrãm în vorbã (o discuþie lungã) cu un cuplu (el italian, ea

1983 107

franþuzoaicã) ºi aflãm cã Strehler e în spital la Milano cu odepresie. Poþi deci sã-þi mai oferi depresie ºi dupã ce eºti creatorde asemenea raiuri estetice?


Telefon tot joi cu Liiceanu. El ºi Andrei Pleºu discutã pemarginea cãrþii lui V. (Româneºte) pe care au citit-o de-abia acum:ce va reþine istoria din cazurile Cãlinescu, Vianu etc. Verdictulpentru compromiterea lor dat de V. sau faptul cã, graþie acestuicompromis, sunt singurii de la care generaþia tânãrã a pututînvãþa carte de-a lungul realismului socialist? Jurnalul de laPãltiniº a ieºit în librãrii. Doinaº nu e sigur cã va putea apãreacronica scrisã despre carte.

Vineri 11 noiembrie

Am vãzut vineri seara a doua parte din Ivan cel Groaznical lui Eisenstein, dupã ce cu o sãptãmânã înainte revãzusem(pentru a câta oarã?) partea I. Nici estetismul exacerbat, niciexpresionismul din Ivan n-au îmbãtrânit. Nici fervoarea esteticãcu care l-am privit. Ne întrebam însã (V. ºi cu mine) ce sã facemcu acest caz Eisenstein, care ne infirmã teoria cã opera de artãnu se poate sã nu sufere de pe urma minciunii, slugãrnicieietc. – a autorului. Cred cã pe Eisenstein arta l-a trãdat. A vrutsã facã tot ce-i stã în fire ºi în posibilitãþi pentru a fi pe placullui Stalin. Dacã partea a doua a fost interzisã de tiran, estepentru cã arta lui E. a fost mai puternicã decât E.

Peste tot, de la icoane pânã la oameni, ochiul privegheazã(ca la Orwell), ochiul e delaþiune. Nevroza puterii ia locul puterii,dezaxarea dominã. Albului lui Tissé (operatorul lui E.) din par-tea I îi rãspunde clarobscurul bolnãvicios ºi chiar culoarea (osecvenþã) ea însãºi debordând aproape demenþialã – din parteaa II-a. Fãrã a mai vorbi de marile procese, teroarea, opricina,care nu puteau sã nu fie citite de Stalin în limbaj contemporan.


E. a avut prima crizã cardiacã pe când Stalin viziona partea aII-a – ca într-o secvenþã posibilã din Ivan.

Luni 14 noiembrie

La Radio, o convorbire înregistratã cu Poghirc asupra Cen-trului de cercetãri din Paris. Numai de n-am da impresia celorce ascultã a cine ºtie cãrei debordante activitãþi. Îmi aduc amintece ne-a povestit Eliade în tinereþe: el ºi prietenii lui auzind cãIorga vorbea la Sorbona, îºi închipuiau unul din marile amfi-teatre plin de public. Or, în salã erau zece-douãzeci de persoane!ªi era Iorga! Tot punând accentul în emisiuni – ceea ce e nor-mal – pe „activitãþile româneºti“ la Paris, existã riscul de atransforma realitatea puþinã în ceva fabulos. Chiar dacã nu pre-tindem cã e fabulos. Ceea ce nici nu facem. Fapte, doar fapte.Dar aureolate de Paris. Nu pot totuºi sã-mi petrec timpul repe-tând constatãrile pesimiste asupra ne-inserþiunii noastre în„universal“ – marele nostru complex provincial ºi nevindecabil.


Ziua mea. Aº fi dat-o uitãrii dacã V., dupã ce a cutreierat tottârgul de câteva sãptãmâni, nu mi-ar fi adus atâtea daruri câtsã uit de timpul ce trece ºi – vorba lui – ne petrece.

Dupã-amiaza la Collège de France pentru comemorarealui George Brãtianu. Amfiteatrul plin ºi, în afara lui NeaguDjuvara, ceilalþi conferenþiari francezi, cam specializaþi ºianoºti. Dar suntem aºa de încântaþi când ceva românesc sepetrece la un nivel civilizat încât trecem ºi peste plictisealã. Re-cepþie dupã aceea.

Joi 24 noiembrie

Lucrez fãrã întrerupere la studiul promis lui Vlad Georgescudespre relaþia dintre scriitori ºi Partid dupã 40 de ani (deja!).Adicã bat pe curat ºi mai ales pun la punct notele. Cum nu

1983 109

avem fiºiere ºi nici colecþii complete – nici mãcar din Limite,totul merge foarte greu. Ce-ar trebui în casa asta este un arhivar.Înainte de orice. Dar cum sã gãseºti aºa ceva ºi mai ales de undesã afle V. timpul sã se ocupe de el? Suntem acoperiþi de cãrþi,ziare, manuscrise, arhive (garajul e plin) ca Locatarul din Ionescude mobile. Fãrã perspectiva vreunei ameliorãri. Mã mir mereucând îl vãd pe V. descurcându-se totuºi în aceastã nebunie.

Luni 28 noiembrie

Cinã la Aurora, unde-l regãsesc pe V. cu Breban ºi prietenalui, care a cerut azil politic aici. Pentru prima oarã Breban neconvinge de autenticitatea lui, pe V. ºi pe mine. Vorbeºte clarde paranoia lui, dar e simplu ºi nu lipsit de patetism. Vrea acumsã cucereascã Parisul, degeaba încercãm sã-l convingem, V. ºicu mine, de greutãþile ºi inutilitatea unui astfel de proiect, scopullui e fixat. Îi spun cã e prea vanitos ºi nu îndeajuns de orgoliosdacã þine atât de mult la recunoaºterea celorlalþi, admite ºi asta.Pleacã la Bucureºti sã-ºi scoatã romanul Drumul la zid ºi apoi…Paris, à nous deux! Nu i se pare mai greu decât Bucarest, à nousdeux! De fapt, a fost mai impresionat când a venit din provincialui la Bucureºti, decât din Bucureºti la Paris. Ne povesteºte cudetalii inconfundabile de romancier, ce lentã ºi nesigurã a fostmaturizarea lui, în timp ce ceilalþi în jur, de la Nichita la Fãnuº,strãluceau deja. Maicã-sa, care venea dimineaþa sã-i facã foculîn camera unde teoretizase toatã noaptea cu Nichita, maicã-sadisperatã cã are un fiu care nu face nimic, nu s-a liniºtit decâtatunci când i-a spus cã este nebun. De atunci n-a mai întrebatnimic ºi l-a ajutat totdeauna.

Vineri 9 decembrie

Soljeniþîn la Televiziune. Pivot s-a dus la el ºi l-a filmat înVermont. Soljeniþîn a întinerit: toatã lumina lui Dumnezeuºi a spoturilor e asupra lui: e magnific de certitudine, mãsurã,


rigoare, concreteþe. A scos un pamflet împotriva „pluraliºti-lor“ (termenul nu mi se pare prea fericit). Dar mâniile luisunt nevocative, albe ºi întemeiate. Mã întreb dacã maiexistã vreo altã prezenþã în secol care sã ne emoþioneze atât,pe V. ºi pe mine.

Marþi 13 decembrie

Tefoneazã „fetele“: au vorbit cu Dana ºi Nicolae M. carele-au spus cã Nichita Stãnescu a murit azi-noapte.


Nichita a fost probabil cea mai neaºteptatã ºi mare degradaredin literaturã ivitã prin 1960. Cu el a reînceput poezia ºi a luatcapãt iluzia conºtiinþei. Goma, trecut pe aici înainte de a se ducela manifestaþia pentru Polonia – ne spunea ce curajos ºi prie-tenos s-a purtat Nichita cu el în 1977 ºi cum, pe de altã parte,a scris un poem cu un vers ce-l privea transparent: trãdãtor deþarã sau aºa ceva. Alcoolul ºi turcirea.

Joi 15 decembrie

Seara, telefon cu Liiceanu. Primeºte zeci de scrisori dupãJurnalul de la Pãltiniº. Unele entuziaste, altele furioase. Un„coleg“ îl trateazã de fratricid ºi paricid.

La Bucureºti, toþi îl plâng pe Nichita, dând vina pe bãieþii dela Secu care îl tot antrenau sã bea ºi voiau sã-l distrugã etc. etc.

Marþi 20 decembrie

V. a adus din oraº noua versiune a lui August ’14 deSoljeniþîn din ciclul La roue rouge ºi alte cãrþi cam tot atât demasive. Parc-am cãra bolovani (de fapt numai el carã) dupãnoi, la cinematograf, unde vedem Boat People, primul film ade-vãrat despre Vietnamul sub comunism. Culmea e cã, din urãfaþã de vietnamezi, chinezii au lãsat ca filmul sã fie filmat în China,

1983 111

fãrã a-ºi da seama (?) cã este ºi oglinda exactã a propriului lorregim. Nici n-avem timp – sau sufletul – sã mãsurãm valoareaartisticã a peliculei (ea existã!), într-atât imaginea ne absoarbe,reflectându-ne obsesiile. Acum zece ani ar fi fost de negânditca un astfel de film sã treacã la Paris. S-ar fi vorbit de „pro-vocare“ fascistã. Azi, sala e plinã ºi nu se aude nici un zgomot.Printre intelectuali (suntem doar în Cartierul Latin), ideologiae cu adevãrat rãpusã.


Golul Crãciunului. O zi întreagã fãcut pachetele cu cadouri.Iar rãspunsul la felicitãri ne ia timpul de mai bine de o sãptã-mânã. Acum, când nu mai e nici Christiane, nu mai fac pom.Dar am acceptat mai multe invitaþii.


În presa literarã din România, delir la toþi – ºi cei buni, ºicei rãi – despre Nichita Stãnescu. Comparaþie cu Eminescu,geniu, cel mai mare poet român din a doua jumãtate a secoluluiXX etc. etc. Am impresia (de fapt cred cã V. a gãsit aceastãipotezã) cã delirul în cultul lui Ceauºescu contamineazã ºi altesectoare: obiºnuinþa hiperbolei.

Joi 29 decembrie

Lucrez toatã ziua pentru masa rotundã Soljeniþîn. Adicã reas-cult ºi copiez unele fragmente din emisiunea „Apostrophes“ce i-a fost consacratã. Vreau sã-i introduc vocea în mai multerânduri în cursul discuþiei, pentru ca ea sã porneascã de la celespuse de Soljeniþîn. Asta pentru a evita, în parte, o prea largãdezbatere despre Les Pluralistes, pamfletul lui împotrivacelorlalþi disidenþi emigraþi, în care nu e nici inspirat ºi – une-ori – nici drept. Pânã ºi titlul nu e bine gãsit. Adevãrul lui


1983 113

Dumnezeu poate fi unic, nu ºi acela pe care vrem sã-l impunemîn ºi prin politicã.


Seara îi chemãm pe la 11 pe Goma, Ana ºi Filip, sã ciocnimun pahar de ºampanie ºi sã ne mirãm împreunã c-am ajunsîn 1984!

1984


Dacã existã semne pentru un început de an, acesta a fostcu adevãrat fast. De atâta vreme ne doream sã-i vedem îm-preunã pe Liiceanu cu Pleºu – ºi iatã cã s-a întâmplat. Toatãziua aici, de la 4 dupã-amiaza la miezul nopþii, împreunã cuCulianu ºi soþia lui. Ce ne-a izbit mai mult la Andrei Pleºun-a fost inteligenþa – pe care i-o ºtiam din cãrþi ºi articole –nici hazul ºi darul de povestitor, legendare în Bucureºti –, cibunãtatea. Nu numai cã hazul lui nu face rãu nimãnui, dar ºiîn replica intelectualã e profund generos cu „adversarul“ de idei,în cazul de faþã Culianu, pornit pe aceeaºi teorie împotrivaortodoxiei. Vizibilã ºi la el, ºi la Liiceanu, ºcoala lui Noica,discuþia nu e improvizaþie, înflãcãrare, o replicã se constituieca un mic sistem riguros. Însã, spre deosebire de Noica, nicila Liiceanu, nici la Pleºu, nici un sofism: ei nu demonstreazãorice. O zi cu ei, într-adevãr o sãrbãtoare.

Vineri 6 ianuarie

Masã rotundã cu Matei Cãlinescu ºi Ion Vianu asupra lite-raturii române. V. ºi cu mine suntem dupã o noapte de insom-nie aproape totalã: la restaurant asearã probabil cã în loc dedecafeinate ne-au dat cafele adevãrate. ªi V., în plus, o durere decap de zile grele. Iese totuºi bine – Vianu cu o intervenþie foarteriguros exprimatã, Matei cu o voce prin care, curios, nu trecemai nimic din freamãtul inteligenþei sale. La cafenea, dupã

aceea, ne dãm ºi mai bine seama cât s-a schimbat. El, esteti-zantul de altãdatã, s-a înrãdãcinat în etic, a descoperit cã marealacunã a lor în România era neinformarea în filozofia istorieiºi în politic, a încetat sã mai relativizeze totul ºi se întreabã –s-a întrebat ºi în cursul mesei rotunde – asupra ravagiilor pro-vocate în literatura românã de saltul pe care l-au fãcut, cu elîn frunte, din realismul socialist, direct în estetic, fãrã a treceprin etic. De acord deci cu noi.

Nu-l cred fericit acolo, la universitatea lui din Bloomington.Era fãcut pentru Paris ºi febrilitãþi intelectuale, nu pentru pro-vincia auritã de la Indiana University. S-a îngrãºat, are pãrulalb, ºi a început sã semene cu G. Cãlinescu.

L-am regãsit, V. ºi cu mine, cu bucurie.

Luni 9 ianuarie

Dupã radio, seara acasã, apoi la restaurant, apoi din nou acasã,Liiceanu ºi Pleºu. Nici o notã falsã, nici un cuvânt înþelesde-a-ndoaselea: o limbã comunã din care nici o virgulã nu epusã cum nu trebuie. Dacã atunci când ne certam cu Noicane-ar fi spus cineva cã cel mai bine ne vom înþelege cu discipoliilui, cine l-ar fi crezut?

Seara, dupã ce pleacã ei, pe la 2 noaptea, brusc febrã mare:38 de grade.

Vineri 13 ianuarie

Ultimul din viruºii acestui sezon e ºi cel mai puþin vãtãmãtor.M-a obligat doar sã stau în casã (ceea ce cu vântul ºi cu ploaiade afarã e o plãcere) ºi mi-a lãsat timp de citit mai tihnit.

Cristovici îmi lãudase destul manuscrisul lui Bujor Nedel-covici, refuzat în þarã ºi trimis aici prietenei lui, un fel de 1994cum îl intituleazã Cristovici, plecând bineînþeles de la Orwell.Citesc: e într-adevãr o utopie neagrã pe linie post-orwellianãdar nerepetitivã ºi atotcuprinzãtoare. În ciuda faptului cã nu-mele sunt franþuzeºti, nu înþeleg cum a avut curajul sã prezinte


aºa ceva la Cartea Româneascã. E o analizã în profunzime asistemului comunist – cu aplicaþiile lui precise în România.Acest roman politic este scris într-un stil total diferit nu numaide al sãu de pânã acum, dar ºi de cel practicat în þarã, în general;frazele compacte, interminabile, frazele unor scriitori care autimp în faþa lor, sunt aici abandonate. Fraze scurte, alerte, inte-resul stârnit de la primele rânduri: o carte pentru Occident.Trebuie sã iasã aici.

În timp ce eu citesc cartea, V. scrie despre Jurnalul de laPãltiniº al lui Liiceanu. Un tratat de libertate interioarã totalã,în plin regim ucigãtor de libertate. Mã „revanºez“ asupra „leneiîngrijorate“ (expresia e din Sfinþii Pãrinþi) ce mã cuprinde,scriind la rândul meu despre Calea de acces a lui Raicu. Cronicãpe care am întârziat-o mult, chiar am ºovãit s-o scriu, din pricinãcã despre cel mai bun capitol nu puteam vorbi: e despre tata.

Vineri 20 ianuarie

Telefon de la Cioran lui V. care-i trimisese un articol favo-rabil lui, semnat în þarã de un fost mare marxist. Vorbeºte cuV., apoi cu mine, de toate: inexistenþa marxismului în România,Eliade, Jurnalul de la Pãltiniº ºi „ridicolul“ iluziilor culturale(a salva neamul prin culturã, în afara istoriei) ale lui Noica,dar mai ales textul lui Vulcãnescu din Ethos, care l-a emoþionatprofund. Pentru a insista asupra „cinstei“ exacerbate a lui Vulcã-nescu, pe atunci directorul Vãmii, o amintire: la o cinã, la niºteprieteni, i se serveºte lui Vulcãnescu din nu ºtiu ce sticlã cu bãu-turã strãinã, netrecutã prin vamã – Vulcãnescu o confiscã (!).

Luni 30 ianuarie

Vãzut în sfârºit Odiseea spaþialã 2001 (din 1968) a lui Kubrick,pe care o ratasem mereu. „Gândirea“ cosmico-metafizicã mãlasã mai rece: imaginaþia vizualã e delirantã ºi superbã.

Termin apoi de citit ultimul roman al lui Milan Kundera,L’insoutenable légèreté de l’être, care a provocat delir în mass-media.

1984 119

Vinerea trecutã la „Apostrophes“ ºi Pivot, dar ºi Leys, dar ºiMaurice Nadeau (ultimul un mediocru) parcã se scuzau cã vortrata în aceeaºi emisiune cu Kundera despre „neartistul“ Or-well! Nici cea mai interesantã dintre cãrþile de pânã acum alelui M. K., mai rãnitã parcã decât celelalte ºi mai muzicalã, numã convinge cã M. K. e cu adevãrat un scriitor atât de mare pecât este uns ºi decretat. O continuã ambiguitate ºi mai ales relati-vizare dau o impresie de profunzime care mi se pare doar oaparenþã. N-a surprins kafkaianul istoriei suferite (ca Zinoviev),ci a redus-o doar la o componentã a deriziunii fragile din oriceexistenþã. Acea „légèreté“ care dã prozei lui ºi graþia, ºi muzica-litatea, ºi tonul inconfundabil îi sfideazã în acelaºi timp înrãdã-cinarea în cutremurele vremii ºi ale adevãratei mari literaturi.Dar poate mã înºel. Îl citesc sedusã ºi iritatã, niciodatã fascinatã.

Vineri 3 februarie

Seara la televiziune: Les dames du Bois de Boulogne de Bresson,pe care-l revedem nu fãrã oarecare teamã. Pãstrasem amintireaunei capodopere. Nu dateazã de fapt, dar evident, impactulnu mai e acelaºi. E drept cã dupã aceea Bresson ne-a obiºnuitcu un îngheþ al sensibilitãþii atât de deplin, cã Les Dames potapãrea aproape lãcrãmoase. Cineva scrisese despre Bresson –ºi-o aminteºte Jean Tulard în excelentul sãu Dicþionar al cine-matografului – cã are drept ideal un ecran alb, în timp ce ovoce în off ar citi monocord Discursul asupra metodei de Descartes.De fapt, când m-am despãrþit de Bresson, iar austeritatea luia început sã mi se parã uscãciune? Mi-aduc perfect aminte,odatã cu Pickpocket, în care muzica lui Mozart suna inutil alãturide imaginea care n-o chema ºi n-o justifica.

Vineri 10 februarie

A murit Andropov, ieri. Chiar dacã nu schimbã mare lucru,un monstru mai puþin.



Telefonãm spre searã lui Pleºu sã avem veºti de la Liiceanu,operat la rinichi. Operaþia a reuºit, dar pacientul e foarte de-primat (mai mult ca de obicei?). Pleºu, care l-a vãzut azidupã-amiazã, ne spune cu o urmã de umor cã Liiceanu l-aîntrebat dacã crede cã… viaþa are vreun rost. Nu-l întreb, larândul meu, ce crede. Îi mulþumeºte lui V. pentru croniciledespre Jurnal.

Marþi 14 februarie

La televiziune: înmormântarea lui Andropov: urmaºul, Cer-nenko (e drept cã la Moscova sunt minus 15 grade), nu reuºeºtesã-ºi ducã mâna pânã la ºapcã ºi nici sã-ºi rosteascã discursulfãrã poticniri. Pare mai bolnav decât Andropov când a luatputerea. Alt provizorat în gerontocraþia dominantã.

Vineri 17 februarie

Lungã convorbire telefonicã cu Sandra, pentru a ºti dataexactã a morþii lui Vulcãnescu. Îmi spune cã are ecouri asupraemisiunilor lui V. care, de nu ºtiu câte sãptãmâni, difuzeazãUltimul cuvânt al lui Vulcãnescu, apãrut în Ethos. Unii – spuneSandra – le înregistreazã. Cred ºi eu! Îi cer versiunea exactã amorþii tatãlui ei, mã întreabã cum a murit mama – numaiînchisori. Ele, Sandra ºi Mãriuca au dus flori ani de zile la unmormânt pe care îl credeau al tatãlui lor. Când a fost dezgropat,nu era el. Eu nici nu ºtiu unde e înmormântatã mama. Ceconvorbire! ªi pe un ton firesc.

Marþi 28 februarie

Telefon de la Vlad Georgescu: va trece prin Paris la 9 martiedirectorul secþiei române de la Vocea Americii, Edward Main-land, care vrea sã mã vadã, sã-i recomand redactorii pentru VoceaAmericii. Are trei posturi libere. Îi dau numãrul de telefon de

1984 121

la Megève, dar telefonãm imediat lui Pleºu. Ocazia pentru elºi Liiceanu e unicã dacã vor cu adevãrat sã rãmânã, ceea ce dealtminteri nu-i invitãm sã facã. Pleºu va discuta cu Liiceanu,care e ceva mai bine – deºi nu cu totul –, ºi se va întoarce, înprincipiu, pe la sfârºitul sãptãmânii, acasã. Ce discuþii vor fiîntre ei! Au numai trei zile sã se decidã, în cazul afirmativ trebuiesã-i pun în contact cu Vlad G., care la rândul lui… ºi aºa maideparte. Cu toate cã ar fi singurul mijloc sã rãmânã la cevasigur ºi sã primeascã un azil politic, nu ºtiu dacã, în locul lor,aº primi…

Duminicã 4 martie

La prânz, la telefon Liiceanu ºi Pleºu. Rãspunsul – cum neaºteptam (oarecum) – negativ. Liiceanu se scuzã, îºi cere iertare.N-are de ce. Nici noi nu ºtim cum ar fi fost mai bine. Pleºusintetizeazã – cu umor – situaþia, ºi-o închide într-o formulã:„Stoichiþã rãmâne aici sã urmeze soarta lui Mircea Eliade, ºinoi ne întoarcem sã facem ca Mircea Vulcãnescu.“ S-au totchinuit pânã seara târziu, ieri, apoi a cãzut peste ei o pace nouãcând ºi-au spus „nu“. Va fi cumplit – spune tot cu umorLiiceanu –, când ne va fi tare greu în þarã, ne vom spune: acumam fi putut fi la… Washington.

Joi 22 martie

Telefon de la Liiceanu. Carmen a fost anchetatã de cinci–ºa-se ori la Securitate, sã ºtie dacã ne-au vãzut. Mare vâlvã în urmaemisiunilor lui V. despre Jurnal: securiºtilor le era fricã sã nuprovoace un pelerinaj la Pãltiniº (!). Versiunea Securitãþii „cumãnuºi“ e cã Liiceanu ºi Pleºu, fiind „persoane importantepentru cultura românã“, vor sã-i „protejeze“. Cum spune L.,care nu ºi-a pierdut umorul: autoritãþile cred probabil cã sebat pe ei universitãþile strãine, sã-i þinã în Occident. „Bãieþii“au citit Jurnalul ºi i-au apreciat sinceritatea, deºi nu sunt


totdeauna de acord cu anumite „puncte“. Sunt furioºi pe Stoi-chiþã cã a colaborat la FE.

Impactul emisiunilor e din ce în ce mai mare la autoritãþi.Am devenit pentru ele o adevãratã obsesie. Astfel, dupã emi-siunea cu filmul – oprit – al lui Pintilie ºi cu cel interzis al luiDaneliuc, l-au chemat chiar a doua zi pe Daneliuc sã-i spunãcã filmul lui nu-i „chiar aºa interzis, cum s-a spus la FE“, ºicã nu existã nici o „problemã Pintilie“. – Cã „ei“ sunt conºtienþide valoarea lui (altul de „protejat“) ºi cã, scoþându-se unele scene,filmul lui va ieºi.

Joi 29 martie

Seara la Odéon spectacolul Ionesco cu care Roger Planchona sfârºit prin a sosi la Paris (premiera a avut loc pe când eramla Megève). Spectacolul prea lung ºi uºor didactic din pricinalui Planchon care nu s-a mulþumit sã îmbine cele douã pieseale lui Eugen: Voyage chez les morts ºi L’homme aux valises, cile-a adãugat fragmente de jurnal ºi confesiuni ale lui Eugen(unele publicate, altele inedite), care ferindu-se de literaturã,conþin – la modul naiv, sau convenþional – marile întrebãri înfaþa vieþii, morþii etc.

Spectacol fals intitulat Ionesco deoarece din opera ºi existenþalui nu reþine decât ultima fazã, depresivã, „dominatã“ de deºer-tãciunea deºertãciunii. Dar Eugen nu s-a mulþumit de-a lungulexistenþei sale sã culeagã cenuºa de pe frazele Ecleziastului; într-oprimã perioadã a fracturat teatrul ºi limbajul sãu. Acesta esteIonesco pe care nu va putea sã nu-l reþinã istoria teatrului –ºi a literaturii; nu neapãrat pe cel care a conjugat frica de a muri– sau în orice caz nu numai pe el.

Spectacol uºor deformat ºi din punct de vedere al atitudiniipolitice a lui E. Alegând doar fragmentele în care Eugen înfaþa coºciugelor lui Adamov ºi Sartre spune cã diferendele ideo-logice dintre ei n-aveau importanþã, Planchon trece cu buretele

1984 123

peste curajul de o viaþã al lui E. care ºi-a îngãduit sã fie împotrivacomunismului (ºi s-o scrie) de-a lungul unei întregi perioadeîn care o astfel de atitudine te izola iremediabil. Tot astfel, ale-gând niºte pagini de jurnal inedite asupra conflictului din Orien-tul Mijlociu ºi punându-le în scenã, Planchon le anuleazã petoate celelalte împotriva comunismului ºi a Gulagului. În locsã salute în Eugen pe premergãtorul demarxizãrii actuale, Plan-chon pare a-l acuza de a fi avut dreptate. Sã fie din pricinã cãel însuºi, Planchon (aºa cum i-o reaminteºte Colette Godardîn Le Monde) se pregãtea pe acea vreme sã scrie o piesã despre…Stalin.

Fac deci o întreagã emisiune despre douã spectacole carenu mi-au plãcut (acesta ºi Arden de Pintilie), fãrã s-o pot spune(din motive diferite): Pintilie – filmul pe care trebuie sã-l scoatãla Bucureºti, Eugen – sã nu-l demoralizez (deºi nu el e de vinã,ci Planchon).

Dar nici cã mi-au plãcut nu spun.

Miercuri 11 aprilie

Virgil atacat în numãrul 58 din serialul lui Artur Silvestri(Luceafãrul) ca fost legionar care a scris poeme pentru Cãpitan(!!!).Ca ºi la Eugen Barbu: calomnie fãrã urma vreunei ruºini.

Întâlnire într-o cafenea cu Nini Orezeanu ºi soþia lui. Dupão orã de discuþii amicale, îmi spun cã României, dacã ar scãpade comuniºti, i-ar trebui probabil o generaþie sã-ºi revinã dinspionitã ºi règlements de compte. Sãracii, suspecteazã pe toatãlumea: ºi pe biata Nicolette Franck – care e „într-un grup deagenþi“. Cum sã fie agenþi, replic eu, dacã scrie mereu împotrivacomuniºtilor? Asta e acoperire! mi se rãspunde doct. Sau: înRomânia toþi scriitorii fac realism socialist ºi propagandã regi-mului. Ca Serdici. Sau: cine a fost în partidul comunist, sã nuvorbeascã la radio. „Ce facem cu Soljeniþîn – le rãspund, doar


a fost în tineretul comunist. Ce ne facem cu Koestler? etc. etc.“Altfel amabili ºi deloc contrarianþi.

Sã te mai miri de starea actualã a exilului, atât de dezin-format ºi manipulabil? Plec de-acolo cu o stãruitoare senzaþiede obosealã moralã.

Joi 12 aprilie

Telefon de la Hãulicã, în drum spre Canada, ºi cu care cinãm.Mai pesimist ca oricând: nebunia lui Ceauºescu, care demo-leazã Bucureºtiul pentru a demola, e incomensurabilã. Înplus, oamenii au ieºit foarte slãbiþi din iarnã (în case între 7ºi 13 grade).

Marþi 17 aprilie

Sfârºesc de citit „studiul“ lui Dorin Tudoran. Orice urmãde prudenþã a dispãrut. Radicalizare. Tot sistemul comunist epus în chestiune. Un excelent portret (nenumit, dar transparent)al lui Breban, luat drept tip de „agent de influenþã“. Convin-gãtor, chiar dacã nu va fi adevãrat. Tudoran încearcã sã explicede ce intelectualii români sunt singurii care nu s-au revoltatîn Est. Explicaþiile sunt neîndestulãtoare, deºi deseori sugestive.În orice caz, curajul e extrem: e textul cel mai radical sosit dela un scriitor din România.


Sâmbãta Paºtelui. Nu mergem la bisericã. Nu mergem nicila Maria B. unde se reunesc toþi prietenii. V. are de lucru; eu,ca totdeauna când nu sunt îmbrâncitã de lucrul excesiv, aproapeextenuant, când mã gãsesc disponibilã (de fapt ar trebui sã faccorecturile la Jurnalul tatei) cad în cafard (azi s-ar spunedepresie). Mai ales de Paºti: copilãria, govia la Cruºeþ, tot ce seîntâmpla în România ºi în copilãrie. O altã viaþã. De care numã vindec.

1984 125

Miercuri 25 aprilie

Aflãm de moartea mamei lui V. ªi o aflãm la modul cel maiatroce. Ultimul mandat pe care i-l trimisesem – înainte deplecarea la Megève – s-a întors înapoi cu menþiunea: decedatã.V. primeºte vestea azi la poºtã. Restul nu ºtim nimic: nici când,exact, nici cum. Dar o vom ºti vreodatã? Acesta e fãrã îndoialãpreþul cel mai cumplit pe care l-am avut de plãtit, deoarecel-am plãtit prin ceilalþi care au suferit pentru noi, în absenþanoastrã.

Singurele momente în care m-am întrebat dacã aveamdreptate – ºi dreptul – sã ne angajãm într-o astfel de luptã.Nu m-am îndoit nici când am fost agresatã eu, nici când autrimis un ucigaº pentru V., ci la moartea mamei, la aceea atatãlui lui V. Acum a mamei sale. Nu e de altminteri îndoialã,ci un fel de vertij. Restul e, evident, tãcere.


Liiceanu la telefon: Noica în plin optimism, îi aºteaptã sãscoatã împreunã Caietele de la Pãltiniº (patru numere pe an!).Cioran ar spune cã optimismul lui N. e semn prost. Când adeclarat (N.) cã legionarii sunt la putere pe 2 000 de ani, aucãzut a doua zi, iar când Cioran a primit, în cursul Insurecþieimaghiare, o scrisoare de la N. cã „Apusul biruie peste tot“, afost sigur cã sovieticii vor interveni. ªi tot a doua zi au intrattancurile ruseºti la Budapesta. Liiceanu încântat: Alecu P. i-ascris o scrisoare de douãzeci de pagini. S-au împãcat.

Miercuri 9 mai

Telefon Vlad Georgescu: îmi promite cã vor interveni laamericani pentru viza de emigrare a lui Dorin Tudoran ºi cã-lva lua mai întâi colaborator, apoi sub contract la New Yorkºi-l va aduce poate chiar la München. Dar câte se mai pot


schimba pânã atunci. În orice caz, promisiune de reþinut ºi lanevoie de reamintit.

Balotã îmi povesteºte cum o înjurã Fãnuº Neagu la Uniune(la restaurant) pe „nebuna“ (Elena Ceauºescu). ªi când îi atrageatenþia cã una scrie ºi alta îi e vorba, Fãnuº mãrturiseºte slavºi beat: „Da, suntem niºte pãcãtoºi: ca slugile, nu ne criticãmstãpânii decât în absenþa lor, de faþã facem mai departe sluj!“ªi cu asta ºi-a liniºtit conºtiinþa sau ce-i þine loc de aºa ceva…

Luni 14 mai

Sãptãmâna sub semnul lui Saharov, care a declarat la Gorkigreva foamei, pentru ca Elena Bonner sã poatã veni sã se în-grijeascã în Occident.

Colocviul Yalta organizat de Goma la Senat, în cadrul Inter-naþionalei Rezistenþei. Sosesc doar la ºedinþa de dupã-amiazã,prezidatã de Alain Besançon. Totul ºi toþi – la nivelul aºteptat.Besançon încântat de câte ori îi spunem cã toate analizele salesunt originale. ªi cum sunt mereu…

Duminicã 20 mai

Comitetul Saharov nu organizeazã manifestaþia decât pe21, când Saharov ºi soþia lui sunt în a nu ºtiu câta zi de grevãa foamei ºi pot muri de pe o zi pe alta. Mai rapid se dovedeºteMitterrand ºi ceilalþi ºefi de stat occidentali. Protestul începeîn sfârºit sã ia proporþii. Chiar dacã Mitterrand pune în joccãlãtoria la Moscova, cum vor reacþiona sovieticii, mai în îngheþca oricând, ºi care boicoteazã ºi Jocurile Olimpice din StateleUnite? Existã o ºansã oricât de minimã sã cedeze?

Luni 21 mai

Seara cinã în Cartierul Latin ºi apoi acasã, cu Liiceanu, soþialui ºi Pleºu. Mã întreb dacã Liiceanu în primul rând, dar ºiPleºu, nu sunt cei cu care ne simþim cel mai bine, cu care am

1984 127

sta mereu. De fapt nici nu mã întreb. Mi se pare neverosi-mil cã se vor întoarce în þarã în august, cã nu ne vom mai vorbila telefon, cã nu ne vom mai vedea. Nu spun „niciodatã“ darmã tem.

Marþi 22 mai

Toatã dupã-amiaza, cam moþãind, deoarece L. ºi P. au plecatla 4 dimineaþa ºi ne-am culcat pe la 5 ºi ceva, citim, V. ºi cumine, „jurnalul“ Jurnalului de la Pãltiniº, adicã „dosarul“ pecare ni l-au adus, cu toatã corespondenþa ºi reacþiile la Jurnal.Din care ar putea ieºi oricând o nouã carte. Aº spune nepu-blicabilã în þarã, dacã n-aº fi fost dezisã – din fericire – încertitudinea mea cã ºi Jurnalul nu va putea fi publicat. Haosulgenereazã ºi surprize plãcute. Majoritatea scrisorilor ni le tri-misese deja Liiceanu au fur et à mesure.

Noica scrie scrisori dumnezeiesc de simple, Liiceanu deprofunde, Pleºu de inspirate. În aceastã vreme a telefonului,un astfel de roman epistolar e un admirabil arhaism.

Miercuri 23 mai

Masã rotundã „Yalta ºi România“, cu Mihnea, Cazacu,Mihai Sturdza ºi Goma. Mihnea ºi Cazacu îmi reamintesc pânãºi mie (care am studiat aceste lucruri când scriam cartea pentruStephen Lighton [Lupescu] L’Amérique n’a pas encore parlé ºicredeam cã nu uitasem) cã dacã „vânzarea“ nu s-a fãcut la Yaltae pentru cã se sãvârºise de fapt la conferinþele anterioare (Teheran,mai ales). Mihnea reia declaraþii publice, cinice ºi dezolante,ale unor Eden ºi Churchill, care mã indignaserã atât de multcând le citisem prima oarã (prin anii ’50), cã probabil m-amstrãduit sã le mai uit, pentru a putea exista. Cinismul Anglieicombinat cu naivitatea iresponsabilã a americanilor a fãcut dina doua jumãtate a acestui secol un nonsens tragic ºi-a sfârtecatEuropa. Ruºinea „zidului Berlinului“ de ei e contrasemnatã.


De la ruºi nu ne puteam aºtepta la altceva. Ei confundauimperiul cu un Gulag ºi lucrul era clar pentru cine ºtia sã vadã.Ceilalþi se mai credeau sau voiau sã se creadã morali.

Timpul care a trecut nu mi-a stins nici un dezgust, nu mi-amãcinat nici o furie. Îi detest.

Vineri 25 mai

Toate ziarele de stânga pentru Saharov, în timp ce Chiracdeclarã la televiziune cã în URSS sunt mii de Saharovi ºi cãdrepturile omului n-au nimic de a face cu relaþiile între puteri.Sã te vezi obligat sã-l preferi pe… Mitterrand!!

Ajungem la Liiceanu ºi Pleºu (stau la Oprescu acasã) pentruo cinã care nu ºtiam cã e de aniversare (L. împlineºte 42 deani). Pleºu ne citeºte – cu indescriptibilul sãu umor – din volu-mul de „aforisme“ al unui „profesor“ de la Academia ªtefanGheorghiu, pe care nu l-ar fi putut inventa nici Caragiale. Îlcheamã Marin Voiculescu ºi enormitatea prostiei lui agramatela modul socialist e atât de mare, încât þine de capodoperã.„Amorul e un fel de anticamerã a iubirii“ nu e decât o palidãmostrã a acestui adevãrat Dicþionar al Prostiei.

Duminicã 27 mai

La Bisericã, parastas pentru mama lui V. Punem în pomel-nic, în afara pãrinþilor noºtri ºi în locul interminabilei liste derude, doar pe Christiane. Pentru noi, care nu credem, pe ea,care nu credea, ca un fel de semn inutil. Cum sã converteºtineantul în veºnicie? Dar în vremelnicia memoriei noastre, loculChristianei era lângã ai noºtri.

Marþi 29 mai

ªtiri despre Radu Filipescu, un inginer de 27 de ani, condam-nat la zece ani închisoare pentru a fi rãspândit (ºi tipografiat)manifeste împotriva lui Ceauºescu. E la Aiud. Trimit textulla München.

1984 129

Joi 31 mai

Seara vãd cu V., la Cristovici, o casetã cu Fanny et Alexandrede Bergman, pe care-l ratasem stupid (cum se rateazã altfeldecât stupid?) când trecuse pe ecrane, în 1983. De mult n-ammai vãzut un film care sã mã facã atât de fericitã. Nu numaipe plan estetic (albul la el, tot atât de cehovian ca la Strehler).Parcã-mi dãruieºte o a doua copilãrie, un al doilea trecut. Odensitate de existenþã rar întâlnitã. ªi nu ºtiu de ce un acordmai perfect decât pentru toate filmele lui precedente. Poatepentru cã moartea, mai intolerabilã în celelalte filme ale lui,deºi, relativizând, ºi aici, tot ce nu e ea, trece totuºi pe un plansecund, pierdutã odatã cu copilul prin cotloanele acelor sa-loane stil 1900 încãrcate de obiecte kitsch care se pun ca unparavan între ea ºi copil, ea ºi spectator. Sau cã spectatorulidentificându-se cu Alexandre îºi simte – chiar atunci cândmoartea irupe – viaþa (interminabilã) în faþa sa? Oricum, e unuldin rarele filme pe care aº vrea sã-l rãsfoiesc, din când în când,ca pe o carte.

Dacã nu ne-ar rãpi din timpul lecturii, am cumpãra un mag-netoscop. E curios, prima oarã când am poftã s-o fac. Darnumai o clipã. ªi aºa suntem prea asaltaþi de imagine.

Duminicã 3 iunie

Ieri, de la Goma, caseta cu emisiunea fãcutã de Suisse Ro-mande pentru inaugurarea Canalului Dunãre – Marea Nea-grã. Titlul excelent, începând cu reportajul ºi comentariilegazetarului, William Heinzer, pânã la interviul luat lui Goma,care spune tot ce trebuie ºi nimic mai mult decât trebuie,cu formule de impact gen „Canalul e pentru români ce a fostAuschwitz-ul pentru evrei sau Vorkuta pentru ruºi“. „Bomba“ –ca sã zicem aºa – emisiunii: interviul luat la Bucureºti unuiDorin Tudoran care pune în cauzã nu numai pe Ceauºescu, ciîntregul sistem.


Luni 4 iunie

La Radio, Mathias, polonezul, în mare agitaþie: pe lista luiLe Pen se aflã Pordea (prieten cu Drãgan) ºi care face jocul luiCeauºescu. Îmi dã o broºurã a lui Pordea, sã alertez etc. Broºura(o conferinþã despre România la Maison de l’Europe) subtilperversã: trebuie ca opozanþii sã dialogheze cu opresorul (aºae îndemnul Papei ºi al lui Wałęsa), emigrarea sã încurajeze ºidirijeze chiar „independenþa“ româneascã pentru a evita erorileregimului. ªopârle ceauºiste introduse într-un text aparent anti-comunist. Pordea a dat o recepþie la care au participat Raþiu(venit special de la Londra), Serdici (cel care gãseºte cã eu facpropagandã comunistã deoarece laud pe scriitorii români)!

Miercuri 6 iunie

Seara: interminabile telefoane în problema Pordea. Mihneanãpãdit de gazetari pentru interviul Tudoran, nu vrea sã se maiocupe ºi de Pordea. Mã pune în legãturã telefonicã cu prietenalui Bernard Poulet, Agathe Logeart de la Le Matin, imediatfoarte interesatã.

Joi 14 iunie

Telefon ieri de la Marie-France. A primit printr-un englezcare a fost la Mânãstirea Rohia ºtiri de la Nicu St.: i-au recon-fiscat manuscrisul cu amintirile din închisoare. Noroc cã leavem – în dublu: un volum pe care i-l confiscaserã ºi i l-au redat,un altul pe care l-a rescris crezând cã nu i-l vor mai înapoianiciodatã pe cel dintâi. Manuscrisele sunt deci salvate, dar ceva fi în sufletul lui! Iar percheziþii, iar plictiseli.

Vineri 15 iunie

Seara la televiziune, Senso de Visconti, pe care nu-l vãzusem.ªi e poate filmul lui care mã satisface cel mai mult. Mai târziu,reconstituirea istoricã avea sã devinã maniacã: aici coboarã depe scena operei pentru a continua artificiul ei în film. Iar scena

1984 131

finalã a execuþiei confirmã impresia: câmpul vizual (o imensãpiaþã) se goleºte de toþi actorii – e o scenã de teatru goalã înaintede coborârea cortinei.

Tot triºez de câteva zile ºi amân lucrul: am intrat pentruprima oarã în ªalamov (vol. III din Kolîma) pe care nu-l citisempânã acum din saturaþie de literaturã concentraþionarã. Evi-tasem astfel nu numai pe cel mai mare scriitor al ororii Gula-gului – alb ca gerul Siberiei –, dar ºi pe cel mai neînduplecat.Pe lângã el, Soljeniþîn e speranþa însãºi. Aici suntem pe tãrâmulîn care totul e foame ºi frig. A rãmâne om devine aproape oexcentricitate. Tot restul e cu adevãrat… literaturã.

Sâmbãtã 16 iunie

Apare articolul lui Agathe Logeart în Le Matin, desprePordea. Excelent. Aflu de la Catherine cã l-a „curãþat“ cuMihnea.

A fost publicatã la Plon ºi cartea lui… Haiduc despre „afa-cerea Goma – Tãnase“.

Lucrez prost ºi neinspirat. E drept c-a venit vara.

Vineri 22 iunie

Într-una din aceste seri – nici nu mai ºtiu care –, surprizãincredibilã: corespondenþã de la Moscova la televiziune. Mitte-rrand în cursul convorbirilor cu Cernenko a vorbit ºi despreSaharov, ºi despre Afganistan, ºi despre necesitatea Pershin-gurilor. În dãrile de seamã (radio, televiziune, agenþia Tass,Pravda) sovieticii îl cenzureazã. Nu va fi fost el prea ofensiv,nu va fi insistat, nu va fi revenit asupra acestor subiecte tabu,e, totuºi, primul ºef de stat occidental care o face! E drept cãdupã aceea se duce la Stalingrad sã se închine în faþa monu-mentului eroului necunoscut, dar Giscard nu depusese tran-dafiri pe sicriul lui Lenin?


Luni 2 iulie

Întâlnire cu Manolescu dupã emisiune. Apoi cu V. sã luãmcãrþile de la Marie-France, cinãm la Montparnasse, stãm pânãnoaptea târziu ºi Manolescu doarme la noi. Probabil cel maidegajat de orice fricã ºi reticenþã dintre toþi. Aºa a fost de cândîl ºtim. Dar acum ºi mai schimbat în bine: întinerit ºi maturizatîn acelaºi timp. O libertate realã, dar nu imprudenþe inutile:e singurul care pãstreazã mereu legãtura cu Dorin Tudoran(dupã interviul lui la Suisse Romande nici n-au îndrãznit sãvinã de la Secu sã-l vadã). Tudoran a primit viza americanã.ªtie sã vadã, sã asculte, sã sintetizeze, sã reþinã esenþialul, sãredea. De pildã, frica Partidului de anumite cuvinte: nu se maispune „grevã“, ci „muncitori grupaþi“. ªi sunt mereu „grupaþi“într-o uzinã sau alta.

Peste ºase ore de convorbire irezumabilã.

Vineri 6 iulie

Ziua începe cu un telefon de la Doinaº, de abia sosit la Paris.Vine la noi pe la 2 dupã-amiazã. Bolnav de Bucureºti, cu aceeaºilehamite, enervare ºi atitudine ca M., dar dominând mai puþinsituaþia ºi încurcat în propriul sãu umor negru.

Luni 9 iulie

Seara, pe o cãldurã cumplitã, cinã cu V. ºi Doinaº în Cartie-rul Latin. Complet deschis de data asta – simplu, ºi în finalchiar patetic. E probabil un emotiv care se interzice; trebuievãzut de mai multe ori, numai a doua oarã se restabileºte legã-tura. Vorbim ºi despre Buzura, care la un moment dat l-aîntrebat pe Doinaº dacã vrea sã-ºi dea foc, cã el ºi Zaciu auhotãrât s-o facã. Numele acestuia din urmã a mai scãzut ispitelede autodafe ale lui Doinaº.

Ne despãrþim în Place de l ’Odéon, amintindu-ne de versurilelui de adolescenþã: „Când marile focuri se sting la Apus/ pe

1984 133

praguri de ape sonore“. Trec anii, trece ºi viaþa ºi marile focurinu s-au stins ºi nu se vor stinge, sau noi nu vom mai asistala… stingere.

Sâmbãtã 14 iulie

Cel mai ploios 14 Iulie. Pãcat de balurile la care visa Mano-lescu.

Manolescu toatã dupã-amiaza la noi. Ne povesteºte între-vederea cu Vlad G. ºi Gelu, de asearã (amândoi au plecatazi-dimineaþã spre München). Le-a spus atât de fin lucrurile,cã nu s-au supãrat, dar nici nu ºtiu dacã au înþeles prea bine.Vlad (foarte absent când se vorbea de culturã) a reacþionat doaratunci când Manolescu a spus cã postul e mai puþin violentca înainte. S-a apãrat amintind, pe drept cuvânt, cã a dat dru-mul sã fie atacat Ceauºescu. E adevãrat. ªi nu cenzureazã penimeni. Ceea ce nu-ºi dã seama (ºi cine sã-i spunã?) e cã tonullui e moale, neconvingãtor (chiar atunci când atacã). Pentru pro-gramele culturale, M. cam aºa le-a spus: sã ne lase nouã politicaculturalã, cã suntem credibili ºi de treizeci de ani nu ne-am înºelatniciodatã ºi sã nu ne amestece cu ceilalþi colaboratori literari.

Miercuri 18 iulie

Valize toatã ziua. Am moºtenit-o pe mama, care cu toatecã era pe drumuri trei sãptãmâni pe lunã, era panicatã înaintede orice plecare ºi-i trebuia o zi sã-ºi facã valizele. Veneauchiar de la Wagons-Lits s-o ia de-acasã. Altã þarã ºi mai ales altetimpuri. Mergem cu Marie-France ºi Maria B. (o sãptãmânã) –ºi noi douã, la Cassis, unde trecusem anul trecut ºi ni se pã-ruse frumos.

Duminicã 5 august

Prin Ioana Berindei, de la Marcel Petriºor: Calciu s-ar aflala infirmeria Securitãþii, sã se mai vorbeascã de el, numai aºava mai fi þinut în viaþã. În aceeaºi ordine de idei: Mircescu


i-a telefonat lui V. de la Mangalia cã-l „bat“ mereu, sã facemscandal la radio.

Duminica seara la Mihnea, ca sã-i vedem mama care pleacãîn þarã. Nu m-am obiºnuit încã sã identific în aceastã doamnãbãtrânã – care are probabil vârsta mea – pe Ioana Hudiþã pecare o întâlneam alãturi de logodnicul ei, Dan Berindei, lacursurile lui Hudiþã. E înfioratã de demolãrile din Bucureºti.Ni le aratã pe o hartã pe care nu mai recunosc nimic: Bucu-reºtiul meu a devenit mitologic. Aflu de la ea cum se spuneplasei de provizii, în þarã: PPC („poate picã ceva“…). Face câto întreagã analizã economicã.

Luni 13 august

Seara, la noi, Mircea Dinescu cu soþia (din mamã rusoaicãºi tatã ungur, are alurã), cu Ioana Crãciunescu (fericitã de cronicalui V. despre ea) ºi Marie-France. Tineri, fãrã reticenþe, deschiºi,neatinºi de compromis. Ne spun atâtea de efectele emisiunilornoastre (cum se ruºineazã cei atacaþi, cum sunt luaþi în seamãchiar ºi de „foruri“ cei lãudaþi), încât, dacã n-ar fi prea târziucând pleacã, am face un duº rece sã ne trezim din… mit. Numaicã, volens-nolens, mitul existã ºi noi suntem actorii lui.

Joi 23 august

Scrisoare de la Pleºu pentru noi doi: cât sã-þi justifice oîntreagã existenþã. Parcã pentru câteva clipe toate au un rost.Îl cãutãm de mai multe ori la telefon, fãrã sã-l gãsim.

Între timp Oprescu a telefonat cã Liiceanu a ajuns cu bine.

Luni 27 august

Libération: „Ceaucescu, le bulldozer de Bucureºti“. (Mihneaa lucrat bine.) Iar agitaþie gazetãreascã în jurul României.Tocmai când mã plângeam cã marile ziare îºi fac de cap, fãrãsã se indigneze nimeni, s-a indignat Mihnea.

1984 135

Miercuri 29 august

Telefonãm lui Pleºu, de rãmas-bun de data asta. Numai ºtiriproaste: Liiceanu primit dezagreabil la Institut ºi obligat sã facãºi norma din timpul acestor doi ani, când n-a mai fost plãtit.Pentru Pleºu, nici unul din cele douã posturi promise nu paresigur. Se întreabã – pentru prima oarã cam cutremurat – dece se întoarce.

Seara, la Eliazi. Searã cu har. Parc-am fi cu zece-douãzecide ani în urmã: aºa de exact ne înþelegem.

Joi 30 august

Telefoane Mihnea – Goma: ar fi fost eliberat Calciu. LeMonde ºi Le Quotidien reiau ºtirea, dar nu la condiþional. Edrept cã americanii au pus aceastã eliberare drept condiþie lareînnoirea clauzei, dar pânã n-avem confirmarea ne e aproapefricã sã sperãm.

Luni 3 septembrie

Telefon cu Stroescu. Calciu a dat un interviu la AssociatedPress: mulþumeºte organizaþiilor internaþionale care s-au lup-tat pentru el. Condiþiile de detenþie au fost „foarte dificile“(a fãcut greva foamei cel puþin de cinci ori). În ultimii doi animai uºor. A cerut Patriarhiei sã-i dea înapoi Biserica Radu-Vodã(cea în care-ºi þinea celebrele predici pentru tinerii seminariºti).ªi ne mai plângem cã n-avem eroi. Chiar ºi martiri. Pânã ºiîn arvunita noastrã bisericã ortodoxã.


Ziua începe cu o veste aproape incredibilã: la Figaro, gazetaraprietenã cu Mihnea a reuºit sã publice un articol anti-Ceauºescu(cu prilejul demolãrilor) de o vehemenþã rarã. Cade ultimacitadelã (prin Hamelet ºi Miot) a lui Ceauºescu la Paris.

Telefonez lui Gelu – ºi de aici începe enervarea: nu ºtiu dacãîl vor da, cã au fost cam multe cu demolãrile! Mã enervez serios


ºi încep prin a-i spune cã parcã a venit din România de unsecol, a uitat ce poate însemna acolo un astfel de articol tocmaila Figaro. Ce furie pe Ceauºescu, ce bucurie pentru ceilalþi! Apoiîi fac un zadarnic curs de gazetãrie aplicatã: un articol înseamnão informaþie, altele, în alte ziare (chiar dacã asemãnãtoare),creeazã evenimentul. Noi (ºi mai ales Mihnea) ne zbatem aicipentru a obþine astfel de texte în ziarele cele mai importante,ºi ei, acolo, nici nu le difuzeazã. Nu l-au trecut nici pe cel dinLe Monde cu intelectualii.


Ieri la emisiune, Alain vine cu fotografia tânãrului RaduFilipescu care a fost condamnat la zece ani închisoare pentrucã punea în cutiile poºtale, imobil cu imobil ºi cartier dupãcartier, manifeste împotriva regimului Ceauºescu, îndemnândoamenii sã iasã în stradã duminica ºi sã protesteze. Manifestelesemnate Strada sunt sobre. Fotografia extraordinarã. Toatãîncrederea lumii e pe faþa ºi în privirea frumoasã a acestui ado-lescent. Ce va rãmâne din ea dacã-l vom scoate ºi când îl vomscoate din închisoare?


De la Cerna-Rãdulescu, veºti despre moartea mamei lui V.:a murit de o pneumonie, fiindcã nu putea încãlzi decât osingurã camerã din casã. Nepoata care stãtea în aceaºi curtecu ea (ºi pe care noi i-o credeam ostilã) îi sãrea în ajutor oricândvenea cineva s-o vadã, de când fusese la ea abjectul Sãraru cuinterviul sãu.


Agathe Logeart (de la Le Matin) a telefonat cam panicatã.În absenþa ei de douã sãptãmâni (i-a murit tatãl), Pordea i-aintentat un proces de defãimare pentru articolul ei (foarte pru-dent ºi bazat pe textele lui Pordea). Vrea sã fim martori la proces.

1984 137

Îl alertez pe Korne, iar Mihnea care (cu o infecþie dentarã ºicu teza de doctorat de trecut în decembrie hotãrâse sã nu semai ocupe câteva luni de problemele româneºti), reintrã masivîn acþiune; eu îl avertizez pe Goma.

Luni 22 octombrie

Moartea lui Michaux – în noaptea de joi spre vineri – anun-þatã doar azi. El însuºi ceruse sã nu se spunã nimic înainte deincinerare. Aceeaºi discreþie. Crizã cardiacã. Avea 85 de ani.Poetul care-mi era cel mai aproape.

Joi 25 octombrie

Citesc, citesc, citesc pentru emisiunea Michaux, înciudatãpe obligaþia de a lichida în douã zile – ºi într-o emisiune – ceeace mi-ar cere timp ºi disponibilitate interioarã. Aº vrea atât sãrecitesc pe Michaux, dacã nu integral, pânã când aº regãsiprospeþimea ºocului iniþial. Ultimul mare poet? – e drept – înafarã de René Char, dar de Michaux eram cel mai aproape.Cu fiecare rând al lui îmi retrãiesc tinereþea parizianã. Încãaici – pe o bancã din place Furstemberg, într-o carte a luiMichaux – ºi, în acelaºi timp, atât de departe. Mama spuneacã toate vârstele unei vieþi nu sunt de fapt parcurse de aceeaºifiinþã, cã, reprivind trecutul, i se pare a vedea mai multe eu-uri strãine. Aºa e desigur: „te parcurgi“, cum ar fi spus Michaux,dar nu e sigur cã revenind asupra propriilor tãi paºi, mai regã-seºti pe cel ce începuse drumul. Banalitãþi. Dar moartea luiMichaux m-a readus spre l ’espace du dedans pe care l-am pãrãsitcomplet de atâþia ani, atât de complet, încât nu mai ºtiu sãvorbesc despre el. Michaux, prizonier al nãpãstuitelor ºi mira-culoaselor sale „proprietãþi“, a ºtiut s-o facã pânã la capãt. Darel îºi fãcuse din anorexia iniþialã metodã de cunoaºtere, respin-gere ºi creaþie. „Aventura de a fi în viaþã“ – ce se „parcurge.“Dar se poate trãi ºi altfel. Prost, dar altfel.


1984 139

Vineri 2 noiembrie

Ieri – sau alaltãieri, lung, foarte lung telefon cu Pintilie: punetotul în chestiune. Stã singur în casã ºi nu vrea sã vadã penimeni. Filme în România nu prea vede cum ar mai face. Înstrãinãtate nu l-ar interesa decât un film despre… Piteºti. Catotdeauna, sfâºiat între egoismul operei ºi ispita disidenþeiradicale. Dur, amar, zbuciumat. Îl atacã ºi pe Stroe care – ammai spus-o? – în ultima versiune vrea sã dea un interviu cuscandal ºi apoi sã se întoarcã în þarã. Ah, dac-ar fi el Stroe –sã n-aibã nevoie decât de hârtie ºi creion!

Vineri 9 noiembrie

Descoperirea unei reþele teroriste româneºti în Germaniaºi proiectul de atentat la FE. Ceauºescu e nebun absolut clinic.O astfel de operaþie de terorism de stat, înainte sau în timpulvizitei sale la Bonn!! Mihnea ºi Goma alerteazã presa. Gomaºi pe cea americanã. Dacã diplomaþia americanã n-ar fi atâtde laºã, un simplu ºantaj cu clauza ar fi de ajuns.

Tot vineri, interviul cu Eugen într-o formã absolut excepþio-nalã. Parcã ar fi cel de acum douãzeci–treizeci de ani.

Vineri 23 noiembrie

Seara la Sorbona: conferinþa lui Culianu. Cu atât mai oare-care cu cât face tot felul de bancuri cu spionajul plecând dela… magia Renaºterii.

Dupã conferinþã, cu V. fugind amândoi, vedem filmul 1984,foarte bine fãcut, dar care mã lasã tot timpul rece. Mai multeexplicaþii posibile: fie regizorul ar fi trebuit sã fie genial – ºinu e decât corect –, fie prea ºtim 1984 pe dinafarã, fie problemas-a deplasat azi în þãrile comuniste, nu þi se mai cere sã creziîn comunism, ci doar sã te prefaci. Cinãm apoi în acelaºi loc,încântaþi de a fi împreunã doar noi doi.

Luni 26 noiembrie

Acasã, Cristovici ca fulgerul, un mesaj de la Tudoran, venit,via Polonia, de la Bujor Nedelcovici, care a fost acolo. Confirmãce ne spusese deja Pintilie: Tudoran primeºte telefoane de ame-ninþare cu moartea („de Crãciun se taie porcul“) ºi vrea s-ospunem la FE.


Dintr-un editorial al lui Vlad Georgescu aflãm ceea ce uitasesã ne spunã în numeroasele noastre convorbiri telefonice: MihaiBotez a fost agresat pe stradã ºi lovit în inimã cu un fel de mãnu-ºã de fier.

Marþi 11 decembrie

V. se întoarce de la poºtã: memoriul lui D. Tudoran cãtreCeauºescu excelent – ºi un volum de poeme. Un fragmentdintr-o scrisoare a lui Mihai Botez: important. Memoriul luiD. T. ºi fragmentul lui Botez au trecut la FE. V. se teme cã seva porni marele asalt împotriva intelectualilor.

Vineri 14 decembrie

Miercuri seara din nou la restaurantul de lângã Odéon cuVlad Georgescu, pe douã–trei zile la Paris. Dupã ce ne-amtemut de venirea lui la FE, acum, când ne anunþã cã mai multde vreo trei ani nu mai stã acolo, ne pare rãu. În sfârºit, deo-camdatã e aici ºi ne înþelegem destul de bine cu el, deºi contactule limitat de lipsa lui permanentã de entuziasm. Orice replicãloveºte ca într-un zid de cauciuc, nu numai cã se amortizeazãºocul, dar se înfundã ºi pumnul. Altfel, occidental ºi agreabil.


Pentru a ne pune un gard nou, instalatorul a smuls nu nu-mai pe cel vechi de lemn – pe care-l regret deºi era putred –dar ºi o ramurã de copac ce ne acoperea toatã faþada. Pe albul


1984 141

ei se vãd ca tot atâtea urme murdare mângâierile apãsate alefrunziºului. Acum e nu numai murdar, dar ºi gol, fãrã sens.Regret, cât de mult regret, creanga smulsã care, e drept, ne în-doia gardul, dar pãrea a da un sens casei. Niciodatã nu va maicreºte alta în loc.


Seara de Crãciun la Ioneºti. Ca totdeauna, regia de sãrbã-toare a lui Marie-France impecabilã ºi rafinatã. Numai noi ºiMaria B. Le-am dus o copie dupã emisiunea în care Eugen avorbit de pictura lui. Începem prin a o asculta. Eugen pare –pe bunã dreptate – încântat, îi plac ºi muzicile alese („mi-a pusºi lãutari“ – spune el cu tot umorul regãsit). Apoi cina, pomulde Crãciun, darurile, tot dichisul. Sau mai precis ritualul.

1985

Marþi 1 ianuarie

Când mã gândesc cã pentru 1984 începusem anul cuLiiceanu ºi Pleºu (veniþi în ajun cu Culianu). Acum Liiceanue pe pragul altei operaþii, Pleºu n-a fost încã încadrat niciundeºi amândoi sunt în România fãrã mari speranþe de a mai reieºiîn curând.

În afara acestei tristeþi, nu mare lucru: telefoane, telefoane –bineînþeles. Altfel, pregãtirea emisiunilor (îl atac pe C. VadimTudor – „vadimita cronicã“) ºi mãrunþiºurile plicticoase deînceput de an: schimbãri de agendã, carnete de adrese etc.

Mereu superstiþia reînnoirii.


Ger de Boboteazã. ªi ninge. Terasa ºi strãzile albe sunt caun travelling arrière asupra copilãriei. Lucrez ascultând tare Mahlerºi Vivaldi. Ceea ce nu mi s-a mai întâmplat de mult.

Luni 7 ianuarie

Nu ºtiu ce-mi vine sã-i telefonez Yvonnei. Mã aude prostde la Roma, îmi vorbeºte de tremuratul degetelor care-o împie-dicã nu numai sã scrie, dar ºi sã mãnânce ca lumea, ºi-mi spune,insistent: Rodica. Încerc sã rectific, nu mã aude. Renunþ. Zãpã-ceala sau bãtrâneþea? Dar îi resimt dureros degradarea. Ca peo insultã pe care timpul mi-o aduce ºi mie, prin ea.

Joi 10 ianuarie

Ieri a telefonat Ariana Nicodim, întoarsã de la Bucureºti,unde continuã demolãrile. O ºtire care mã bucurã: Cella Dela-vrancea i-a trimis lui Ceauºescu un memoriu drastic de protestîmpotriva distrugerii de monumente ºi biserici. Va sã zicã maiexistã ºi bãtrâneþe verticalã!

Iar la FE aflu cã s-a luat o iniþiativã excelentã: douã-treiminute în finalul „Actualitãþii româneºti“, în fiecare zi, pentrufiºa unui monument sau a unei biserici demolate sau ameninþatecu distrugerea.


Ieri, telefon de la Lucian Pintilie, sosit cu ºtiri de la Bucureºti.Nebunia frigului: era sã nu poatã fi incineratã mama lui Clody,nu se ºtia dacã e destulã presiune la gaze – unele cadavre fu-seserã înapoiate familiilor doar pe jumãtate arse! La familiaCeauºescu o echipã specialã a venit sã fixeze temperatura la 28°!!În acest timp, în celelalte case e între 4 ºi 10°! Au murit cu 10%mai mulþi bãtrâni ºi copii ca anul trecut. Se ascultã televiziuneabulgarã. Oamenii au ºi început sã înveþe bulgãreºte. Au fostscoase din circulaþie amplificatoarele care îngãduie sã prinziteleviziunea de la Sofia, dar manualele de bulgarã se vând pecapete. Oamenii vor sã urmãreascã filmele strãine dublate înbulgãreºte!

Luni 28 ianuarie

Telefon lui Vlad G., ºtiri despre Calciu (via Petre Rosetti –care a fost în România – ºi Petriºor). C. a fost rãspopit ºi secu-riºtii sunt în jurul lui ciorchine. Vrea sã emigreze în Statele Unite.

Joi 31 ianuarie

Totul începe pe la ora 3, cu un telefon de la Agathe, sã-mianunþe enormul scoop pe care-l pregãteºte pentru mâine: un


interviu cu Pacepa, care e la Paris. Plinã de delicateþe, þine sãmã previnã cã P., care, se pare, vorbeºte de mine cu admiraþie(!),reproduce ordinul pentru agresiunea împotriva mea: cei doipalestinieni tocmiþi urmau sã mã lase fãrã grai, nici cap, encharpie. Îi e fricã sã n-am un ºoc citind termenii prea duri aiordinului dat direct lui P. de Ceauºescu. Mai vrea sã ºtie dacãaccept sã-l vãd pe P. (tot povestea cu admiraþia). Nu ºovãi nicio clipã ºi refuz. Nici n-am nevoie sã-mi aduc aminte de Ber-nanos, repulsia în faþa agenþilor (oricât ar fi ei de dubli sau tripli)e la mine fizicã.

Vineri 1 februarie

Le Matin – Pacepa-Pordea – cinci pagini!Proces Pordea – Le Matin, 17ème Chambre correctionnelle.

La proces, presa din plin, fotografii, televiziunea. Dureazã vreopatru ore pe care nu le pot rezuma aici.


Sã copiez totuºi ordinul primit de serviciul lui Pacepa pentruagresiunea mea?

„Il faut faire taire Lovinescu. Il ne faut pas la tuer. Nousn’avons pas besoin d’enquête américaine ou française qui pourraitnous mettre mal à l’aise. Il faut la réduire en charpie. Lui briserla mâchoire, les dents et les bras. Pour qu’elle ne puisse plusjamais parler ni écrire. Elle doit devenir un cadavre vivant. Unexemple inoubliable pour les autres. Il faut la passer à tabacchez elle pour qu’elle et les autres apprennent qu’il n’existe aucunendroit sûr pour ceux qui calomnient la dictature du prolé-tariat, même leur propres maisons.“*

1985 147

* „Trebuie sã i se închidã gura Monicãi Lovinescu. Nu trebuieomorâtã. N-avem nevoie de anchetã americanã sau francezã care sã nestânjeneascã. Trebuie fãcutã bucãþi. Sã i se zdrobeascã falca, dinþii ºi braþele.Ca sã nu mai poatã niciodatã sã scrie ºi sã vorbeascã. Trebuie sã devinão legumã. Un exemplu de neuitat pentru alþii. Trebuie sã fie bãtutã mãr


Din ce m-a scãpat Vialanek!Pacepa mai spune cã s-a hotãrât sã fugã când a fost ordonatã

asasinarea lui Goma, în iulie 1978. Despre Pordea susþine nunumai cã o parte din articolele lui erau scrise direct la Bucureºti,dar cã a fost însãrcinat ºi cu recrutarea altor agenþi. Care?

Luni 4 februarie

„Serialul“ Pacepa continuã în Le Matin. Nu totdeaunaconsistent, ºi cu gafe! Ar fi fost mult mai bine dacã rãmâneaula interviu. Dar el este acela care voia sã scrie o scrisoare deschisãfetei sale, Dana. Cãreia sã-i explice cã nu voia sã fie ucigaº (Goma,Tãnase etc.) ºi de aceea a fugit când au început sã curgã ordinelede lichidare a duºmanilor externi, de sus (nu prea pronunþãcuvântul Ceauºescu – fata îi este ostatic acolo).

Vineri 22 februarie

O adevãratã bombã: în timp ce aºteptam liniºtitã rezultatulprocesului Pordea – Le Matin, convinsã, ca noi toþi, cã-l pierdePordea –, îmi telefoneazã Mihnea: Pordea a câºtigat!! Telefonezimediat la München: nu dau de Vlad G., ci de Stroescu, cãruiaîi dictez formula pentru programul politic. Umblu apoi nervoasãvreun ceas prin casã: mi se pare cã a dispãrut orice justiþie, îivãd pe toþi istericii „noului exil“, manipulatori recent sosiþi(acum a apãrut unul ºi în America, de acelaºi stil, care pretindecã Pacepa e agent comunist ºi noi, Goma, V. Tãnase, SandaSto etc., lucrãm cu el…), exultând ºi luându-ºi ºi mai tare na-sul la purtare, Bucureºtiul securist frecându-ºi mâinile cubucurie etc. Virgil e mult mai calm. Fiind convins dinainte cãtotul e absurd (aºa e istoria!), primeºte confirmãrile cu oare-care filozofie.

la ea acasã pentru ca ea ºi toþi ceilalþi sã afle cã nu existã nici un locsigur pentru cei care denigreazã dictatura proletariatului, nici chiarpropria lor casã.“ (n.ed.)

Joi 28 februarie

Pentru un program cuprinzând „autobiografia“ lui Robbe-Grillet(Le miroir qui revient) ºi al patrulea volum de eseuri critice alelui Roland Barthes (Le bruissement du langage), îi citesc intensivºi cu o tot atât de intensivã melancolie. Acesta era – probabil –universul meu adevãrat ºi nu cel în care m-a fixat istoria. Preatârziu pentru nostalgii – totul e „jucat“ (les jeux sont faits). Citescpaginile neteoretizante din Barthes cu un fel de fraternitate ºicomuniune rar întâlnite. De pildã cele despre inutilitatea dea þine un jurnal (de aceea nu mai „þin“ decât o agendã pentru aregãsi – la nevoie – firul întâmplãrilor ºi al oamenilor care vindin þarã cu tot felul de mesaje. Celelalte, atât de rare, inflexiunipersonale sunt un pãcat ºi o reminiscenþã de pe vremea cândþineam intermitent, dar convinsã, jurnal). ªi cu Robbe-Grilletmã întâlnesc în imposibilitatea „pactului autobiografic“. Nuexistã autobiografie linearã, certã, cronologicã, ci numai frânturica din ceaþã care vin spre tine în dezordine. Nu se poate sã te poves-teºti fãrã a pune în chestiune certitudinea acestei povestiri.Evanescenþã nu numai a amintirilor, dar ºi a persoanei care ºile deapãnã: ea e compusã din mai multe, uneori juxtapozabile,niciodatã identice. O viaþã nu e o biografie, ci o suprapunerede cliºee biografice. Cele mai multe nesemnificative.

Vineri 8 martie

Ieri-searã, la Teatrul Europei, Regele Lear în regia lui Bergman,cu Teatrul de la Stockholm. Nu ºtiu ce termeni sã întrebuin-þez – decepþie e infinit prea puþin; prãbuºire sau aºa ceva armerge mai bine. De neconceput. Suntem sideraþi ºi noi, ºi ceidoi Banu, alãturi de care ne aflãm. Parcã autorul lui Fanny etAlexandre nu l-a întâlnit niciodatã pe cel al acestui spectacolde zonã vetustã.

Mergem dupã, acasã, în patru, sã mâncãm stridii, de bui-mãciþi ºi amãrâþi ce suntem.

1985 149


Am cumpãrat de la librãria din Megève cam ce-am pututgãsi: Croquis de mémoire a lui Jean Cau (inegal, dar în care des-copãr cu mirare un bun scriitor) ºi un dialog-interviu al luiRomain Gary cu François Bondy. Mã încântã libertatea de spiritºi de stil a unui Romain Gary, de care nu mai citisem nimic,de la Promesses de l ’aube. Îmi dau seama, o datã mai mult, cãnu mai citesc decât fie eseuri, fie literaturã românã. Ficþiuneae aproape integral rezervatã României. ªi deodatã respir regãsindimpertinenþa salutarã a limbii franceze chiar când e mânuitãde scriitori nu de primã mãrime, cum ar fi Gary ºi mai ales Cau.Portretul lui Sartre de Cau nu e numai antologic, dar ºi de orarã omenie, de abia maliþioasã. În schimb, Lacan e executatcu un umor uimitor.

Luni 1 aprilie

Azi la Trocadéro reînvie manifestaþiile. De data asta, nupentru oameni; pentru pietre. O nouã Asociaþie pentru salvareamonumentelor istorice, alcãtuitã de un arhitect Gane, dar ºide Beldiman, Antonia, Dan C. etc.… S-au dus sãptãmânatrecutã la UNESCO, iar azi la 18 au organizat manifestaþiade la Trocadéro.

Marþi 2 aprilie

Scriu ºi eu în grabã (ºi nu prea inspirat) o cronicã desprerãstignirea trecutului în piatrã, pe care o înregistrez acasã ºio trimit en express, sã treacã în Vinerea Mare. Ei ºi? Se vor opri osãptãmânã, o lunã (cum au fãcut-o dupã ultima masã rotundã)ºi vor reîncepe. Nebunia lui Ceauºescu a intrat în faza ofensivãa distrugerii. Impresia – obositoare – cã nu mai e nimic de fãcut.

Luni 8 aprilie

O scrisoare de la o fostã deþinutã politicã – azi în Australiaºi cu nervii zdrobiþi –, care a fost în închisoare cu mama: odoamnã Hudjinski. Un amãnunt care face cât un întreg volum


de mãrturii: mama i-a scris adresa mea de la Paris pe pereþii vop-siþi cu maro în ulei ai celulei de la Malmaison, servindu-se înloc de cretã de… antinevralgice.

Miercuri 10 aprilie

Seara avem întâlnire cu Rainer pentru a-i sãrbãtori, larestaurant, cei 75 de ani – în locul lui Mimi (þintuitã în casãde o migrenã) vine cu Jeanne Hersch, pe care a smuls-o dintraducerea Metafizicii lui Jaspers. Aceeaºi vârstã cu Rainer,dar nimic n-a atins-o. Cãlãtoreºte dintr-un capãt la altul allumii aºa cum alþii iau metroul. Dar mai ales inteligen-tã, capacitatea ei de atenþie ºi reflecþie neatinsã de trecereaanilor. Era gata sã refuze ºefia delegaþiei elveþiene la Buda-pesta, pentru un post Helsinki „cultural“. O convingem decontrariul, promiþându-i cã-i vom da lista scriitorilor ungurifie disidenþi, fie integri. Ne povesteºte cum a reuºit sã obþinãca viitorul congres de filozofie sã aibã loc în Marea Britanieºi nu în Berlinul de Est. (Cum sã faci filozofie la umbra unuizid? ºi-a dezvoltat ea argumentaþia.) Îi amintim ceea ce ni separe a-i defini cel mai exact probitatea intelectualã – în anii’50, la College Philosophique, la o întrebare a rãspuns: „Jene sais pas, il faut que j’y réflechisse“.

Dupã aceea, V. îmi reproºeazã cã am vorbit tot timpul, ºimã tem cã are dreptate. La urma urmei, e vina ei: prea mã incitasã gândesc, chiar dacã, din pãcate, nu filozofic.

Miercuri 17 aprilie

La dejun cu Vlad Georgescu (tot la Odéon) ºi fiul lui devreo ºase ani. Evoluþia lui bunã se confirmã, am ajuns atât dedeschiºi împreunã, cã-i propun chiar sã ne spunem pe nume,ceea ce, poate, aºtepta de mai mult timp. Se plânge de Goma:cã nu respectã nici unul din tabuurile asupra cãrora totuºicãzuserã de acord ºi cã în ultima vreme nici nu i-a mai trimiscronici. Încerc sã-l scuz. Nu ºtiu dacã reuºesc.

1985 151

De acolo, cu V., ne precipitãm sã vedem La déchirure, filmulasupra genocidului din Cambodgia, care era pe „lista noastrãde aºteptare“ încã înainte de plecarea la Megève. Pânã la „demarxi-zarea“ Parisului, deci pânã acum vreo zece–doisprezece ani, unastfel de film n-ar fi putut trece pe ecranele de aici.

Marþi 23 aprilie

Dorin Tudoran a început greva foamei la 15 aprilie, la Bucu-reºti, pentru a obþine paºaportul. A depus cererea de emigrareacum un an. ªtirea pe care mi-o telefonase Mihnea a provocatun atare vârtej de telefoane, încât am lãsat sã treacã trei zileînainte de a mai scrie ceva, aici ºi acum nici nu le mai pot puneîn ordine. V. a fãcut o cronicã de adevãratã strategie pentruFE, dar care nu le va ajunge decât sãptãmâna viitoare. Deocam-datã, în fiecare zi FE a trecut ceva.

Sur pied de guerre, dar fãrã mari iluzii. Regimul e demen-þial, ca ºi ºeful.

Vineri 26 aprilie

Telefon de la Hãulicã, din Germania: dus la Secu, ameninþatcu proces de trãdare ºi cu copilul, Tudoran a încetat grevafoamei. De la Vlad G., Ambasadei americane i s-a promis cãse va „rezolva“ urgent cazul. FE nu mai transmite nimic pânãmarþi. Apoi reîncepe, dacã nu s-a rezolvat.

Marþi 30 aprilie

Cum mã aºteptam, americanii prelungesc la FE tãcereaasupra lui D. T. Sâmbãtã ºi duminicã mã ocup cu scurtcircui-tarea tãcerii impuse Europei Libere. Important era ca alte pos-turi de radio cu emisiuni în româneºte sã transmitã mai departeecouri ale reacþiilor în strãinãtate. În felul acesta, dacã e ocapcanã, nu cãdem în ea, Bucureºtiul realizând cã nu poateobþine tãcerea totalã.


Duminicã 5 mai

Fug dupã zilele agendei ºi ele dupã mine. Deci ieri dimineaþatelefon de la Hãulicã cu mesajul lui D. Tudoran: situaþia acutã,face greva foamei, cu toate riscurile, sã-i trimitem gazetari.Telefon la Mihnea: nu trimitem pe nimeni. Celor cunoscuþinu li se va da vizã, ceilalþi, cu paºaport de turism, riscã sã li seîntâmple ce i s-a întâmplat lui Poulet.

Duminicã 12 mai

Vineri, Arielle Thédrel, jurnalista curajoasã de la Figaro, îmitelefoneazã cã pleacã la Bucureºti, sã-l vadã pe D. T., cores-pondentul la Belgrad al lui Reuter: Richard Balmtorth, ºi-micere adresa lui. I-o dau, împreunã cu aceea a lui Botez.

I-am comunicat ºtirea sâmbãtã lui H., care a ºi telefonat-oîn… cod. Aºa cã acum D. T. îºi aºteaptã gazetarul. Eu aºteptmai ales sã vãd ce efect va fi avut cronica lui V. de vineri,care, pervers strategic, acuza autoritãþile din Bucureºti cã seautosaboteazã, nedând drumul lui D. T. ºi lãsând scandalulsã se amplifice.

Marþi 14 mai

Telefon Vlad G.: nici o ºtire nouã de la americani asupranegocierilor pentru Dorin Tudoran. Iar americanii sunt foartepesimiºti. România se lasã greu.

Miercuri 15 mai

Telefon cu Mihnea de la FE: Ambasadorul american laBucureºti ºi-a dat demisia pentru a protesta împotriva politiciiDepartamentului de Stat care ia în serios politica de indepen-denþã a României (purã iluzie dupã el) ºi a dat un interviu rãsu-nãtor în Washington Post de azi.

O telegramã AFP de azi: D. T. a început greva foamei la26 aprilie, o continuã de atunci ºi are un doctor lângã el.

1985 153

Joi 23 mai

Surprizã la expoziþia lui Paul Pãun, unde mã duc cu V., laînceputul dupã-amiezii. Nu atât pentru desenele sale cu totulaparte: învolburãrile în alb ºi negru, pale de aer învrãjbit saufrânturi de aripi ciocnite, care pe mãsura anilor (din ’75 în ’84)se ºterg progresiv, lãsând albului – ºi poate tãcerii – dominanta,cât pentru om, pe care nu ºtiu de ce îl presupuneam altfel. (Pro-babil cã un anume stil de insolenþã e inseparabil de imagineape care mi-o fac despre suprarealism.) Tãcut, singuratic – totuºicald. Ceva ciudat, ca o liniºte, emanã din el, refugiat acum pecolinele de la Haifa.

Înainte de a intra, dãm de Constantinovski, care cãutagaleria (ascunsã în fundul unei curþi). Se regãsesc dupã vreopatruzeci de ani. Parcã vãd, ca într-o imagine de film mut,defilând – sau reconstituindu-se – generaþiile. Ilia Constan-tinovski rupe gheaþa parafrazând o frazã din Porunca Vremii:„mai era ºi imbecil“, „mai eram ºi revoluþionar“! ªi, într-adevãr,scena e ciudatã. Stãm vreo trei ore de vorbã pe scaune în Galeria,unde nu vine nimeni ºi cea mai ascuþitã ºi negativã analizã acomunismului vine de la un scriitor azi moscovit, fost comunistînfocat, pe care o ascultã aprobând un alt fost comunist (e dreptcã numai pânã în anii rãzboiului): Paul Pãun.

Vineri 24 mai

Telefoane succesive de la München: Washington cere insis-tent sã nu se mai facã despre D. T. comentarii. Deci sã-i lãsãmsã „negocieze“. Adicã sã dãm ºtiri, dar nu ºi comentarii perso-nale. Sare, deci, al meu. Care n-avea nici o însemnãtate „este-ticã“, ci era strategie purã. ªi adecvatã, cred eu. Vlad a fãcutce-a putut. Ceea ce mi se pare grav nu e numai probabilitateaca americanii sã se lase atraºi într-o cursã, dar ºi precedentulastfel creat. E pentru prima oarã când Departamentul de Stattrateazã direct FE ca pe o filialã cãreia îi dai ordine.

Obosealã ºi uºor dezgust.


Joi 30 mai

Seara la ora 6, în faþa Ambasadei pentru manifestaþia Tudoran.Suntem cam aceiaºi: vreo douãzeci ºi cinci în tot. Îl pun peMatei în mijlocul grupului sã înregistreze sloganurile strigateºi fac pe ºeful de orchestrã. Dupã aceea, cu el la birou (înaintede a-i regãsi pe ceilalþi la cafenea) la FE, sã lãsãm caseta s-otransmitã la München în zori de zi. La cafenea ne consolãmla gândul cã sloganurile vor rãsuna la Bucureºti, transmise prinradio, ca þipate de sute de voci.

Vineri 31 mai

Telefonez de douã ori lui Gelu, sã insist sã transmitã bandasunet, fãrã a-l gãsi (e în studio). Insistenþa mea era de fapto presimþire: seara, Marie-France, care a vorbit cu Gelu, îmispune cã au difuzat reportajul lui Matei, dar fãrã banda-sunet,care nu li s-a pãrut de prea bunã calitate! Iremediabil orbiþi!Nu numai cã nu ºtiu ce e aia radio (în cel mai bun caz facpresã scrisã), dar au uitat ce impact bucureºtean poate aveasunetul înregistrat, cât de mult faptul de a auzi cum se strigãîmpotriva regimului poate consola pe cei mulþi ºi înfricoºape ceilalþi.

Luni 3 iunie

Dupã Radio, mergem sã vedem Nostalghia lui Tarkovski.Ca totdeauna, admirabile imaginile, dar pe mine lentoarea lui,în loc sã mã exalte, mã sufocã. În plus, spiritualitatea la el epe un fond de slavofilie ce mã iritã.

La întoarcere, telefon de la Mihnea: i-a telefonat Noica dela Sorin Alexandrescu, unde se aflã în clipa de faþã. Vine pestedouã sãptãmâni la Paris. Vrea sã facem (sã facã?) ceva împotrivadãrâmãrii vechiului Bucureºti. Mihnea – uimit ºi foarte ispititsã-i prezinte un gazetar, ca sã vadã pânã unde merge curajullui Noica.

1985 155

Marþi 4 iunie

Îi telefonez lui Vlad. E enervat pe americani ºi, dacã nu seschimbã atitudinea lor, e hotãrât sã treacã din nou comentarii,începând de luni, cu al meu, ciopârþit… Dar o atât de lãudabilãîndârjire nu-i evitã pe alt plan gafele: el n-a trecut „sunetul“de la manifestare, cã i se pãreau vocile prea „rârâite“, prea „bur-ghezo-moºiereºti“. Ia þãrani sau mahalagii de unde nu-s! Amglumit, de necaz, dar i-am ºi explicat – pedagogic ºi pentruviitor – importanþa sunetului în astfel de emisiuni.

Miercuri 5 iunie

Gelu, telefon la trezire: misterul interdicþiei de a se vorbide D. T. dezlegat. Delegaþia românã la Conferinþa de la Ottawapromisese celei americane „cã se face“ dacã… se tace. ªefuldelegaþiei americane furios acum c-a fost „dus cu preºul“. Înschimb, s-a acordat României clauza fãrã contra-parte. Rezul-tatul pe plan de Radio: vineri reintroduc cronica mea despreD. T. ºi douã minute din sloganurile de la manifestaþie (rezul-tatul probabil al convorbirii mele cu Vlad, ieri). Iar Vlad a luatun interviu ambasadorului american, care trece joi.

Sâmbãtã 15 iunie

Telefon de la Vlad Georgescu. A apãrut depeºa Reuter a cores-pondentului de la Belgrad: Dorin Tudoran a întrerupt grevafoamei pe 3 iunie din motive de sãnãtate ºi o va relua când îiva fi mai bine. Gazetarul s-a dus la el acasã, dar n-a fost lãsatde poliþiºti sã intre pe motive cã e „epidemie de tuberculozãîn bloc“. Fie nu le mai pasã în nici un fel de ceea ce se poatecrede despre ei, fie sunt cu adevãrat proºti: nu puteau inventao „epidemie“ mai verosimilã!

În acest timp, la procesul de la Gdańsk, condamnãri neaº-teptat de mari. Michnik: trei ani! Poate cã într-adevãr nu lemai pasã.


Marþi 18 iunie

Telefon de la Noica, ajuns la Paris în aceeaºi zi în care ne soseºteprin poºtã ºi traducerea lui din Blaga. Telefonez imediat Elia-zilor sosiþi ºi ei la Paris, dar care nu ºi-au revenit încã dinoboseala traversãrii Oceanului. Ne dãm în principiu întâlnirepe joi seara. Noica la telefon, ºi mai apropiat, ºi mai cald decând – zice el – se vede nevoit sã dea dreptate „pesimismului“nostru. Ne mulþumeºte cã nu i-am reþinut în Occident pe Pleºuºi pe Liiceanu. De când îl ºtiu, crede cã noi putem reþine sauda drumul oamenilor. Prima oarã ne ceruse sã-i „dãm drumul“lui Eliade sã facã un Institut de Orientalisticã la Bucureºti…I-o spun râzând, replicã – tot cu umor – cã „ascendentul nostrumoral e atât de mare…“

Reuniunea cu Eliade pentru a vedea unde poate fi publi-cat Blaga.

Ne mai spune sã-l „iertãm“ pe Bogza cã n-a semnat un pro-test contra demolãrilor. El, care a renunþat la eticã, are mereunevoie de o „instanþã“ justificativã.

Vadim Tudor ne acuzã în Sãptãmâna, pe mine ºi pe V., cãne „plagiem“ reciproc. Marea lor obsesie: toatã lumea sã pla-gieze, ca Eugen Barbu sã nu mai fie singurul…

Joi 20 iunie

Cu Noica deci, seara, la Eliade. Îi vorbeºte mai întâi vreunceas despre proiectele sale: ce va face pentru opera lui în þarãºi despre statura lui în general. Apoi planul pentru a-l „lansa“pe Blaga: Mircea îl va prezenta la Payot ºi lui Ricœur (pentruo prefaþã). Cea pe care a scris-o Noica e de altminteri exce-lentã – ca tot ce scrie el. Lasã impresia cã în acest climat dederelicþiune filozoficã – tocmai Blaga cu opera lui din primajumãtate a secolului este cel aºteptat, cel mai actual. Pentruprima oarã Noica ne explicã de ce n-a vrut ca Eliade – aºa cumîi propusese, de altminteri la instigaþia mea, într-o varã la Ileana

1985 157

Cuºa – sã prezinte tot la Payot una din cãrþile lui. Se temeca, în cazul unui succes, sã nu i se scoatã articolele sale deextremã dreapta din tinereþe. Dar nu e, evident, singura expli-caþie: în nebunia lui „culturalã“, Noica e cu adevãrat generos,se ocupã de el numai atât cât trebuie.

Ne aduc acasã Noica ºi Simina (care are maºinã) ºi mai stãmde vorbã pânã pe la 2 dimineaþa. În ciuda sofismelor – nu l-aupãrãsit – Noica cel puþin pare mereu mai interesat de ceilalþidecât de el însuºi.

Marþi 25 iunie

Prin Alain ºi apoi prin Vornicu veºti de la Tudoran, sositede la o persoanã sigurã, dar care nu vrea sã-ºi dea numele. Neroagã sã stãm liniºtiþi pânã la 15 iulie. I s-a promis paºaportulºi a primit formularele mari. Greva a început-o dupã ce, ieºindcu fetiþa de la Ambasada americanã, a fost arestat ºi þinut lamiliþie douãzeci ºi patru de ore, împreunã cu ea. Greva a þinut-o de la 23 aprilie la 3 iunie (patruzeci de zile) ºi a slãbit douãzecide kg (de la ºaptezeci la cincizeci). Soþia sa, într-o stare psihicãfoarte proastã – deºi nu a fost datã afarã din serviciu. Securitatean-a luat act oficial de greva lui (nu i-au trimis nici un doctor).

Ce s-a întâmplat la ºedinþa de Consiliu? Tudoran i-a datlui Dan Deºliu o scrisoare despre felul cum trateazã autoritãþilegreva lui. Când Deºliu a început s-o citeascã, D. R. Popescua vrut sã ridice ºedinþa. Deºliu a replicat cã va citi ºi în faþa unorscaune goale, ºi a dus-o deci pânã la capãt, ºedinþanesuspendându-se. De altminteri, dintre scriitori, Dan Deºliuºi Mircea Dinescu l-ar fi vizitat foarte des. Alãturi de el ar fifost ºi Ana Blandiana, ºi Solomon Marcus, ºi Manolescu. Tuturoracestora din urmã li s-ar fi refuzat paºaportul din aceastã pricinã.

Marie-France vorbeºte ºi ea la telefon cu Tudoran, care-imulþumeºte pentru tot ºi-o roagã sã stãm liniºtiþi pânã în 15 iu-lie. Deci confirmare.


Sâmbãtã 6 iulie

Vorbind cu Mihnea la telefon, aflu dintr-o parantezã cã satulde pescari în care se duc scriitorii – Costineºti – e de faptMangiapunar-ul copilãriei mele. Un nume pe care-l uitasemde treizeci de ani! Deodatã mã simt asaltatã de Mangalia!

Telefon de la Noica. I-a sosit fiica de la Londra. Are camtot atât de puþini bani ca ºi el. A consolat-o amintindu-i cespunea Socrate: „Mã uit în jur sã vãd ce nu-mi trebuie.“ Cândmã gândesc la pustnicia lui Noica de la Pãltiniº, simt cã iarmã împac cu el.

Noica ne cere sfatul: sã-i dea lui Cazaban interviul pe carei-l cere pentru Vocea Americii? Îl disuadez uºor: e o impru-denþã inutilã, Vocea Americii nici mãcar nu este prea ascul-tatã. Noica mulþumeºte – iarãºi, lui V. ºi mie, cã-l protejãm.Relaþii au beau fixe.

Marþi 9 iulie

Seara, la cinã la Eliade, cu Marie-France. Ca în familie (etotuºi o familie). Îi spun lui Mircea cã, în atacurile împotrivanoastrã din þarã, el e dat ca exemplu pozitiv: cã nu ni se alãturã.Reacþie bunã ºi promptã: „E adevãrat, n-am mai vorbit de mult,sã mai înregistrãm ceva.“

Miercuri 17 iulie

Vacanþã doar cu soare, înot, somn, cu un singur intermezzo„cultural“, pe 18 iulie, la Festivalul de la Aix, Orfeu al lui Monte-verdi în regia de patronaj a lui Goretta ºi sub bagheta – pen-tru prima oarã anti-monteverdianã – a lui Corboz. Ridicol demediocru.

Vacanþã punctatã de un unic eveniment, dar de primãînsemnãtate: la 24 iulie V. îmi telefoneazã cã Tudoran soseºtela Roma, rezumându-mi apoi, zi de zi, ºtirile ºi convorbiriletelefonice cu el.

1985 159

St. Tropez – la petite madeleine – n-am mai fost aici de maibine de zece ani, înainte de moartea Allei, cu ea ºi cu Lucette.Portul mai invadat ca niciodatã, nãpãdit de turiºti ºi magazine.Dar noi stãm într-o vie liniºtitã ºi nu coborâm în port decâtrareori, pentru cinã ºi telefoane. Dupã iarna atât de proastã casãnãtate: e ca o reînviere, parcã m-am reîntors cu douãzeci deani în urmã. Între cãrþi, magnetofon ºi maºina de scris, la Parismã macinã de fapt viaþa prea sedentarã.

Duminicã 4 august

Întoarcerea la Paris. Casa curatã ca o jucãrie sau o scenã deteatru. V., singurul care a suferit de pe urma acestei zugrãviri,a fost ºi el recompensat, o scarã comodã i-a pus la dispoziþieºi podul pentru arhivã, dupã ce garajul ºi pivniþa sunt deja pline.

Telefon lung la Roma cu Dorin Tudoran: e în ajunul plecãriispre America. Cumpãtat, lucid, nerevendicativ.

Marþi 6 august

Marþi dimineaþa un telefon de la Marie-France, care a aflatde la Maria, via Radina, de sosirea azi-noapte a lui Calciu laRoma, unde nu era aºteptat decât pe la sfârºitul lunii.

Aflu de la Stroescu tot ce nu putuse sã-mi spunã de la radio:Departamentul de Stat a înfiinþat pe lângã un consulat americandin Germania o secþie specialã de control al Europei Libere ºiRadio Liberty. Dus pânã la ultimele-i consecinþe, lucrul acestaar însemna transformarea FE într-un fel de Voce a Americii.Fãrã a merge pânã acolo, controlul acesta, fãrã precedent, ºiîn contradicþie cu politica lui Reagan, începe sã-ºi dea roadele:sã nu i se ia imediat un interviu lui Calciu (ca sã nu se jenezenegocierile pentru alþii), de pildã. Aºa se explicã ºi repetateleimixtiuni ale Departamentului de Stat în momentul greveifoamei a lui Tudoran. E în logica absurditãþii ºi laºitãþii lumiiîn care trãim ca ea sã-ºi boicoteze singurã unica ei armã eficace:acest post de radio spre Est.


V. ºi cu mine îi telefonãm lui Calciu la Roma: e atât de emo-þionat, cã de-abia mai poate vorbi, noi la fel. Spune cât l-aususþinut moral emisiunile noastre etc. La aerodrom l-au con-dus ºi îmbrãþiºat vreo patruzeci de persoane, dintre care camjumãtate necunoscute (cu toþii identificaþi apoi de Securitate).Mai sunt deci speranþe ºi în România, unde se pot gãsi atâteapersoane în stare sã riºte pentru un astfel de gest. Va pleca vineriîn America. Avea de ales între Statele Unite ºi Elveþia, dar seconsiderã legat de un fel de obligaþie moralã faþã de americaniicare l-au scos ºi din închisoare, ºi din þarã. Nu ºtiu dacã are drep-tate, dar cum sã aleagã în doar douã zile ºi într-o atare stare de ºoc?


Telefon lui Noica, afabil ºi cald, aºteptând rezultatele unoranalize ale unicului sãu rinichi. „Sunt cam ºubrezit“, mãrtu-riseºte laconic. Între timp, a mai enervat pe câþiva români, careau vãzut în el pe trimisul lui Ceauºescu.

Luni 12 august

Vorbesc cu Gelu ºi apoi cu Stroescu: Nestor Rateº le-a luatla sosirea în America interviuri atât lui Calciu, cât ºi lui Tudoran.Au fost difuzate ieri ºi sunt repetate azi ºi mâine. În sfârºit.Stroescu a fost la Roma ºi l-a vãzut pe Calciu (care va colaborala emisiunea lui religioasã). L-a gãsit absolut senin ºi neatinsde suferinþe. „Un Rasputin blond“ – spune el. Insist din nouºi transmit „mesajul“ din þarã pentru colaborarea lui Tudoranla FE. Mi se rãspunde mereu afirmativ. Dar ºtiu cã pentru„bãtãlia finalã“ trebuie sã-l aºtept pe Vlad.

Joi 15 august

Ziua lui V. Cinãm, ca sã ne mai „rusificãm“ puþin (de faptpentru cã toate restaurantele româneºti sunt închise), la „Domini-que“, apoi mergem la Eliade unde se aflã ºi Noica. Malaise –

1985 161

Noica nu poate sta fãrã sã gândeascã, a mai inventat ceva. Vreasã-l convingã pe Raþiu ca, în loc de comitetele actuale de exil,sã întreþinã cu bani un fel de comitet cu reprezentanþi ai tuturorþãrilor din Rãsãrit, care sã se situeze altfel faþã de Occident.Sã nu mai „cerºeascã“ ajutoare ºi paºapoarte (deci sã renunþela orice formã de protest ºi solidaritate) ºi sã þinã Occidentuluiun alt discurs. Bineînþeles nu politic, ci cultural. Sã îndemneFranþa ºi mai ales Germania sã-ºi reactiveze creativitatea pentrua deveni din nou un pol de atracþie. Astfel ne rezolvãm toateproblemele. Nu comunismul (nu mai existã). Ci lumea a treia,cu care stabilim raporturi nu de exploatant–exploatat, ci defrãþietate. Concepþia centralã ar putea fi cea a lui Mircea. Evizibil enervat când îi spun cã un astfel de proiect (de altminteriirealizabil: cum sã „comanzi“ creativitate Occidentului?) va firãu privit de toatã lumea: exilaþii care îl vor gãsi „diversionist“(nu pronunþ cuvântul) ºi corespunzând intereselor regimurilorcomuniste pe de-o parte, iar pe de alta, regimul de la Bucureºti,cãruia o astfel de iniþiativã i-ar displãcea, l-ar sabota, punându-lºi pe el în primejdie.

Noica are un demon al ambiguitãþii (sã te mai miri cã uniiîl cred trimis de Ceauºescu?).


O ºtire nãprasnicã. Joi, în timp ce-ºi pregãtea valiza sã plecela Toronto, Petra a murit fulgerãtor: crizã cardiacã. De abiaajung sã-i spun ºtirea lui V,. care soseºte vreun sfert de orã dupãaceea. Sideraþi. Totul ne revine: cãlãtoria în Mexic, atelierullui Petra, în care ne instalase, ºi mai ales casa din Sibiel repro-dusã întocmai la poalele vulcanului mexican ºi în care nici unpicior de român nu va mai cãlca vreodatã. Zãdãrnicia zãdãr-niciilor. Nu va mai rãmâne nimic din acest om generos, caren-a fost nici pictor mare, nici poet mare, ºi care îºi exprimaseobsesia lui româneascã în aceastã casã în contrast absolut culocul, peisajul, arhitectura înconjurãtoare. O sfidare de nisip.


ªi apoi e o cotiturã ºi pentru noi. Nu vom mai putea scoateLimite, pe care le susþinea financiar, ºi nici cãrþile proiectate.De abia renunþasem la Ethos, ºi acum vine rândul Limitelor.Se închide cercul. Cine sã mai fie interesat de o revistã ºi oediturã româneascã ºi sã aibã ºi bani, ºi spiritul de sacrificiu –sau ctitorie – spre a-i cheltui astfel? Nimeni.

Dupã ce dãm o telegramã Isabelei Petra (dar cine o sã i-otraducã din franþuzeºte?) rãmânem ca anesteziaþi.

Luni 19 august

Dupã ce îi spun lui Christinel de Petra ºi finalul Limitelor,telefoneazã Mircea lui V. (el, care are oroare de telefon), pentrua-i spune cã va da el bani ºi va gãsi ºi pe alþii care s-o facã pentruLimite. Îl regãsesc pe Mircea tinereþilor noastre, preocupat deafirmarea culturalã în exil, ºi mã nãpãdeºte un fel de bucurieca pentru o revedere întârziatã. E deci capabil sã-ºi depãºeascãegotismul. Mi-e aproape ruºine cã i-am notat toate zvâcnirilede vanitate, neiertându-i nici una. Nu cred cã ceva se va rezolvaîn acest fel pentru Limite, dar gestul lui Mircea are o valoareîn sine, chiar fãrã eficacitate.

Mihnea, ºi el, mã surprinde. Gãseºte cã dispariþia Limitelorar fi un imens eºec ºi cã neapãrat trebuie gãsitã o soluþie. Înschimb, la telefon, Goma e laconic. „Pãi, sã câºtigãm la loterie“,lanseazã drept unic comentariu. (Din ’77, Limite devenise unfel de buletin de ºtiri al activitãþilor sale ºi de tribunã de afirmareºi apãrare a lui. O simplã conferinþã a lui era tot atât de comen-tatã ca o întreagã carte a lui Eliade.)

Oameni ºi oameni. Dar trebuie sã învãþ sã nu mai judeccu atâta asprime. Mircea mi-a dat o lecþie.

Joi 22 august

Telefon de la Rãuþã: se oferã sã plãteascã el pentru conti-nuarea Limitelor! Dar, curios, nu ajung sã mã bucur de soluþianeaºteptatã pe cât mã lovise ideea întreruperii oricãrei publicãri.

1985 163

Sunt, foarte probabil, infinit mai dotatã pentru drame decâtpentru bucurie.

Marþi 27 august

Telefon Vlad G., revenit din Statele Unite, unde a luat inter-viuri lui Dorin Tudoran ºi pãrintelui Calciu. Cu D. T., îmi spune,contactul a fost foarte bun ºi l-a gãsit mult mai bine decât seaºtepta (Calciu i se pare mai „simplu“). Dupã o astfel de decla-raþie preliminarã, te-ai putea aºtepta sã-i fi propus, dacã nu unangajament, cel puþin colaborãri regulate. Aº! L-a sfãtuit sã se„americanizeze“ serios ºi – la întrebãrile mele insistente – îmirãspunde cã da, i-a spus lui D. T.: când are ceva de scris, poatesã-i trimitã. Iarãºi impresia cã nu e nimic de fãcut cu Vlad.Azi una, mâine alta. Pe D. T. cred totuºi cã nu-l vrea în echipalui radiofonicã. De ce?


Caraion ar fi pe moarte (cancer de ficat). Bietul de el. Chiarviperã, a fost una suferindã.

Luni 2 septembrie

Seara privesc la televiziune Psychose al lui Hitchcock, pe care,paradoxal – în afara faimoasei scene cu asasinarea sub duº (relua-tã omagial ºi de Brian de Palma) –, n-o vãzusem, nici V., nicieu. Schimb de fapt aprehensiunile cotidiene contra groazei – dinfericire artificialã – a filmului. Excelent ºi ca terapeuticã, ºi ca film.

Joi 12 septembrie

Azi pãrintele Calciu a fost primit la Congresul american.


Sâmbãtã, telefon de la Oprescu: nu-i dau drumul lui Liiceanusã vinã la Congresul de la Madrid. Alte detalii: soþia lui a fostchematã la Secu sã spunã pe cine a vãzut în Germania; nu ºi


el. În schimb, Pleºu ºi cu el au fost invitaþi la ªtefan Andreipentru o convorbire „amicalã“, în cursul cãreia totuºi ministruli-a spus lui Liiceanu cã „nu cu o carte se rãstoarnã un guvern“(aluzie la Jurnalul de la Pãltiniº).


În cadrul Festivalului de toamnã la Beaubourg, noul Kantor:Et qu’ils crèvent, les artistes! Suntem entuziasmaþi. Chiar ºi Banu,care-l vãzuse la Avignon ºi-i plãcuse mult mai puþin (era mailung ºi în salã erau cincizeci de grade). De data aceasta mã simtimplicatã ºi altfel decât estetic în inconfundabilul sãu univers,nu mai e vorba de el sau nu numai de el, Polonia se aflã pe scenãiar deriziunea scheleticelor sale armate nu ascunde tragicul, ci-ldezvãluie, iar prin alfabetul morse din scenele închisorii(loviturile amplificându-se pânã a ne asurzi), parcã tot Poloniane lanseazã interminabilul sãu apel, mereu rãnit de istorie.

Luni 30 septembrie

Seara târziu, Hãulicã venind direct de la expoziþia lui Apostu.E sumbru. Se închid frontierele. Secolul 20 poate fi ameninþat.Nouã ofensivã a grupului E. Barbu (la care s-a alãturat ºi IoanAlexandru), mai ales împotriva lui Râpeanu, care nu le-a publi-cat nu ºtiu ce carte cu diatribe împotriva Uniunii. Vor o editurãa lor, se plâng cã n-au destule reviste. E. B. fericit cã a scãpatde concurenþa lui Pãunescu (a ºi „lucrat“ la cãderea lui). Altfel,asemãnãtori: ni se spune cã ºi-au pus averea nu numai în case,dar ºi în… oi. (Nu ºtiu câte sute ar avea fiecare!)

Graþie Europei Libere, Stroe a putut pleca în Statele Uniteunde e visiting professor. A trecut, între douã avioane, prin Paris.

Joi 3 octombrie

Seara, cu Buzura. Pânã pe la douã noaptea, conversaþie des-chisã. Buzura, tãcutul, prudentul, în afarã de textele sale, nu maitace. Ne explicã (mai ales lui V., care-l atacase) cum i s-a reluat

1985 165


la nesfârºit un nenorocit de articol pe care-l scrisese despreCeauºescu (ºi pe care-l încheiase totuºi spunând cã-i doreºteceea ce îi doresc toþi minerii, þãranii, muncitorii etc.), adãu-gându-se ºi modificându-se la fiecare reluare câte ceva. ªi laun interviu în Flacãra i s-a adãugat o referinþã la nu ºtiu ce cuvân-tare a lui C. de la nu ºtiu ce congres. E al doilea care ne vor-beºte de astfel de intervenþii ºi adãugiri în texte (prima, CristinaTacoi), care nu se mai practicau din vremea stalinismului.

Luni 7 octombrie

Soþia lui Culianu a fost în România, unde l-a vãzut pe DanPetrescu ºi pe cei de la Dialog. În zgomotul de la cafenea ºi cuatâta lume, nu-mi poate da ºtiri multe. Doar una amuzantã:pe V., grupul de la Iaºi îl vedea cam aºa cum i l-a descris ea,cu trabuc, elegant etc. Pe mine, în schimb, mare ºi impunãtoare.„Cum se îmbracã?“ au întrebat-o, bãnuind cine ºtie ce tailleursever. „În blugi“, le-a rãspuns – ºi se pare cã i-a apucat bucuriape toþi, de nu mai vorbeau decât de asta.

Marþi 8 octombrie

Buzura ne povesteºte – inocent – cã dna Cornea (disidenta)a venit la el, rugându-l sã-i transmitã lui Tudoran banii colectaþide ea la Cluj. Buzura a refuzat. Aºteaptã sã-i dãm dreptate?

Vineri 11 octombrie

Ieri, interminabil telefon cu Gelu. Îmi spune cã în cursulvizitei lui Ceauºescu la Beijing, corespondenþii strãini l-au gãsitcadaveric, cã nu se putea scula de pe scaun decât ajutat, cã aredoi doctori în delegaþie etc. etc.

Toatã lumea nu sperã decât în boala lui.

Joi 17 octombrie

Telefon-bombã de la Madrid. Goma mã anunþã cã, în afarãde Tudoran, cel cãruia i s-a dat drumul din þarã – singurul –a fost Mihai Botez (!), care va veni ºi la Paris sã ne întâlneascãpe noi ºi pe Vlad. Îi telefonez lui Vlad, pe care pentru primaoarã îl surprind real emoþionat. Botez vrea sã se întoarcã înþarã ºi ne întrebãm dacã e bine sã încercãm a-l convinge sã numai riºte ºi sã rãmânã.

Vineri 18 octombrie

Mã scol târziu ºi, imediat, un telefon de la Marie-France:s-a anunþat la jurnalul televizat starea de urgenþã în România,unde armata a luat direcþia uzinelor de electricitate. Câteva mo-mente de speranþã: complot împotriva lui Ceauºescu? Dupão zi de telefoane: eu cu Vlad, Mihnea cu Rosenthal de la Vienaºi cu gazetarii, versiunea se modificã ºi nu mai lasã locul niciunei speranþe. Ceauºescu este acela care a declarat „starea denecesitate“, a numit guvernatori militari la uzine (mai înainteîi numise la mine ºi metrou) ºi a demis pe ministrul Energieiºi pe viceprim-ministru. În România a ºi început frigul ºiprobabil c-au fost pene de electricitate.

Luni 21 octombrie

La Radio, studio supraîncãrcat: Cristina Ionescu (în drumdin Canada spre Africa), Nicolette Franck, Nego. Cu Nego,discuþia înregistratã, pe care încerc s-o fac pe cât pot de amabilã,despre Marin Preda. Dar în contradicþie totalã. Îi spun: e aproapeun vertij intelectual! Impresia cã n-am citit aceleaºi cãrþi ºi nuvorbim despre acelaºi om.

La o primã cafenea, cu toþii, apoi la a doua, unde ne aºteaptãMihai Botez, doar cu Nicolette Franck, care îi ia în grabã ºientuziasm un scurt interviu pentru La Libre Belgique. De fapt,

1985 167

entuziasmul ni se întãreºte dupã ce, singuri cu el, ne ducemla restaurant în Cartierul Latin.

Surpriza a fost totalã. Mai întâi, aºteptam un „tinerel“ devreo 45 de ani ºi pare mai bãtrân ca V. (Pe unde trece, Securi-tatea lasã urme – ºi el e deseori chemat la ei.), în plus modestiape care o simþisem ºi la telefon, ºi care se confirmã. În sfârºit,o culturã profundã, o inteligenþã ascuþitã, o maturitate, o capa-citate de analizã pe care lectura eseului sãu „sociologic“ Lumeaa doua nu mã lãsaserã în nici un fel s-o presimt. Teoria lui – pecare o plãteºte prin atitudine – e simplã: vrea sã dovedeascãcelor din þarã cã poþi trãi în cadrul acestui regim spunând cecrezi ºi cerându-þi drepturile garantate prin lege. ªi cã nu suferiprea mult din aceastã cauzã. Cum sã nu suferi? Cariera lui dematematician e compromisã, Securitatea îl hãrþuieºte, a fostºi lovit pe stradã cu un „pumn american“ în inimã. Dar nuvrea sã se insiste asupra eroismelor ºi suferinþelor, ci numaiasupra faptului cã poate trãi ca un om normal acolo. De aceease ºi întoarce. Îi cunoaºte pe toþi. Nu numai ambasadorii (ell-a „instruit“ pe Funderburk), dar ºi pe Manolescu (o datã maimult i se dovedeºte curajul), ºi pe Noica (l-a chemat sã-l întrebede ce þine sã „irite“ autoritãþile). Are ºi umor: ne spune cumi-a slujit la început drept interpret lui Tudoran, care a nãucit-ope trimisa de la Helsinki Watch cu tot felul de nume ºi detaliiale conflictelor din lumea literelor. Va încerca sã-l convingã peVlad, care vine la Paris special pentru el, sã-l ia pe D. T. Nu credcã va ajunge la vreun rezultat, dar probabil cã dacã cineva îlpoate influenþa pe Vlad, el e.

Suntem aºa de ambalaþi, cã mi-e fricã de decepþii.


Sâmbãtã seara – la Barbã, searã Eliade mai mult cu francezi.Totul prinde cheag, mai ales din pricina unui Cioran în ceamai extraordinarã dintre forme ºi care povesteºte cu inenarabilul


sãu umor întâlnirea fortuitã în sudul Italiei cu un admiratoral sãu austriac, care nu voia sã creadã cã e el.


Trebuie totuºi, cu riscul de a înghiþi spaþiul celorlalte zile,sã rezum întâlnirea lui Cioran cu austriacul sãu: se întâlneaula micul dejun, pe terasa unui hotel din sudul Italiei. ªi vorbeau– ca tot omul la micul dejun – de timp ºi de „existenþa luiDumnezeu“. Pânã îi spune austriacul lui Cioran cã o carte a luiCioran e cartea lui de cãpãtâi. Cioran îi mãrturiseºte cã el eCioran. Celãlalt nu vrea sã creadã. Când se convinge, mai sã-icadã în genunchi. Îl declarã „mein Gott“. Cioran: „Nu, vreausã fiu ober-Gott“. Celãlalt cere un timp: sã discute problemacu nevastã-sa. Apoi revine: e de acord! Cioran – la Barbã – i-amãrturisit unei americance ce greu s-a rupt el de Rãºinari ºi apoide Sibiu. ªi când l-a întrebat ce se simte a fi: „Roumain, voyons.“

Joi 31 octombrie

Ieri, toatã dupã-amiaza, la noi, Norman Manea. Surprizã ºiambalament, ºi la V., ºi la mine. Mi-l aminteam complicat, tãindfirul în douãzeci ºi patru ºi reducând aproape totul la sine. Îlregãsim cu aceeaºi sensibilitate exacerbatã, dar judecând cu mã-surã situaþii ºi oameni, ºi preocupat nu de el (de care nu ne vor-beºte aproape deloc), ci de situaþia catastroficã generalã. Seaºtepta sã punem câteva accente diferite: noi mai mult pe„disidenþi“, el pe scriitorii retraºi. Discutând, ajungem cam laaceleaºi rezultate totuºi. E mai sever însã decât noi: nu iartã ºinu uitã pe cei care au fost în Partid, nici pe Paler deci, în jurulcãruia i se pare cã se face prea mult caz.

Aceeaºi pãrere ca noi despre rabinul lor, care face elogiul luiCeauºescu, iar lor mai mult rãu decât bine, dând în Eminescu.Se pare cã a încercat sã-i explice Crohmãlniceanu ºi n-a reuºit.Gãseºte chiar cã acum catastrofa e atât de generalã, încât nu

1985 169

antisemitismul (de altfel existent) e problema de care trebuiesã se vorbeascã, ci supravieþuirea unui întreg popor supus geno-cidului prin foame ºi frig.

Luni 4 noiembrie

Dupã emisiune cinãm din nou cu Mihai Botez, care ºi-a maiamânat plecarea din pricina numãrului sporit de conferinþe ºiparticipãri la seminarii. Aceeaºi bunã impresie, evident, dar mãîntreb dacã, pentru a fi fidel proiectului sãu de a spune cegândeºte într-un asemenea regim (ºi asta cu un admirabil curaj),n-a ajuns într-o oarecare mãsurã sã gândeascã numai ceea ce poatespune. Se declarã ne-disident (când în fond este), îºi stabileºteanaliza ºtiinþificã privind „lumea a doua“ pe premisa stabilitãþiiunui regim care nu funcþioneazã decât graþie umbrelei sovie-tice ºi se mulþumeºte sã cearã doar ceea ce un regim comunistceva mai puþin dement (maximum = Kádár) ar putea da.


Duminicã noaptea, un vis urât. Sã-l notez sau, dându-i impor-tanþã, riscã sã devinã semn? Casa noastrã (din vis, nu din reali-tate) se clãtina ca de un cutremur. Nu ºtiam ce sã luãm înbagaje. I-am telefonat Christianei sã ne caute un hotel. Darmi-a spus cã e prea bolnavã. Mai aveam oare nevoie de un visca sã mãsor cât îmi lipseºte Ch. – zidul tuturor plângerilor mele?

Vineri 15 noiembrie

Telefon de la Oprescu, care a vorbit cu Liiceanu. I-a cerutdouã lucruri: traducerea din Heidegger a lui Martineau (de negã-sit, nici V. n-o are) ºi un „instrument“ de luminat (chiar ºi lumâ-nãri) ca sã poatã citi în ciuda tãierilor de electricitate.

România a fost întoarsã înapoi la vremea opaiþelor! ªi niciacelea nu pot fi gãsite. Lumânãrile s-au epuizat la Bucureºti. Cumsã mai asculte de Noica, ce spunea cã se poate citi ºi la luminaunui felinar? La care felinar, când toate se sting la miezul nopþii?



Dimineaþa începe foarte prost. Mihnea, care s-a sculat la 8sã-i telefoneze, nu dã de Botez acasã: nu s-a întors. Neliniºtiþi,presimþim cã l-au reþinut la Secu. Ceea ce s-a ºi confirmat:dupã-amiazã când, în sfârºit, Mihnea dã de el, îi spune textual:„Primul ºoc a trecut. Dur, dar suportabil. Pentru câteva zilecred cã sunt liniºtit.“ Când ºtii moderaþia termenilor la Botez,mãsori mai bine ce va fi fost.

Din întâmplare, telefonându-i eu pentru Botez, Goma îmispune cã ne cautã Camillo Baciu: l-au arestat pe Gheorghe Ursuºi vrea scandal în presã. Ursu, un inginer cu o slãbiciune pentruliteraturã (a publicat la Litera un volum de poezii, cu prefaþa deNina Cassian) – ºi pe care l-am vãzut în mai multe rânduri –þinea un jurnal. Telefoane cu Mihnea: Anne Planche are la eaun dosar ºi o cerere a lui Iordan Chimet, sã fie repede adusîncoace pentru a nu fi implicat în „procesul“ lui Ursu. O partedintre scriitorii despre care scria el în jurnal tremurã. Aºteptîntoarcerea Annei Planche din weekend pentru a vedea „dosa-rul“. Îl sensibilizez pe Mihnea. Îi telefonez Cellei Minart, prie-tenã cu Ursu. Va trebui sã facem ceva. Dar ce nebunie sã þiiun jurnal într-un astfel de regim!

Marþi 19 noiembrie

Încep de asearã sãrbãtorirea aniversãrii, fugind cu V. sã vedemseara târziu, dupã plecarea lui Manea, filmul iugoslavuluiKusturica, Papa est en voyage d’affaires, premiat la Cannes.Înþelegem de ce i l-a dat Forman: toatã deriziunea cenuºie aRãsãritului e pe peliculã. Dar nu numai atât. ªi grotesc, dar ºio nesfârºitã tandreþe umanã. Un copil cum poate cã n-am maivãzut altul pe ecran. Continuãm azi cu l’Année du Dragon allui Cimino, acuzat aberant de rasism. Mai riguros decât DePalma (Scarface) ºi Coppola (Cotton-Club) reunite.

1985 171

Când mã întorc eu seara acasã, telefon în noapte de la Mihneaºi Anne Planche: asearã pe la 6 s-a anunþat, de la Secu, fiuluilui Ursu, cã e foarte grav bolnav. A fost anchetat „liber“ dinianuarie pânã în august ’85 pentru cele 30 000 de pagini dejurnal pe care-l þinea de la 18 ani ºi în care scria tot. Apoi ares-tat la 21 sept. ’85, Securitatea spunând familiei mai întâi cãva fi deþinut o lunã, douã, apoi mai mult, ºi ieri… Scriitorii„prezenþi“ în Jurnalul sãu, înspãimântaþi, noi, cu prea puþineiluzii asupra sorþii lui.


Ursu a murit (probabil în torturi). Toatã ziua cu telefoanepentru el. La FE (e sãrbãtoare) dau doar de Munteanu – trecetot ce le spun la ºtiri, la Suzy, la Cella: a ieºit depeºa FrancePresse. Seara aflu prin Goma, apoi prin Camillo Baciu, cã fami-lia lui Ursu a mai primit un telefon în noapte (aceeaºi) ºi li sespune cã „a încetat din viaþã“. Furioasã pe C. Baciu: de ce nune-a avertizat mai devreme sã facem scandal prin Radio, îlputeam salva! Nu voia familia: sã nu-ºi piardã fiul postul. Acumºi-a pierdut tatãl.

V. îi gãseºte volumul de versuri. Îi va face o emisiune. ªieu alta. ªi cât mai mult scandal: l-au ucis în chinuri probabil.Mãcar sã împiedicãm un proces fãcut unor scriitori pe baza jur-nalului. O milã nesfârºitã pentru acest biet om cinstit ºi incon-ºtient, care credea cã a þine un jurnal într-un astfel de regimnu e o crimã.

Vineri 22 noiembrie

Ieri, iarãºi toatã ziua cu telefoane pentru Ursu. Obþin tele-fonul fiicei lui, Olga Miron, care stã la Chicago (nu la NewYork) ºi i-o dau lui Gelu, care o cunoaºte. Azi Gelu mã rechea-mã. A vorbit cu ea o jumãtate de orã: plângea ºi ea, ºi soþulei. ªtia, bineînþeles. ªi de mult. Nu mai e vina lui Camillo Baciu


cã nu ne-a avertizat sã facem scandal, ci a lui Ursu însuºi. Iatãversiunea completã:

La 3 ianuarie ’85 când s-a dus la serviciu, n-a mai gãsitcaietul de jurnal în sertar! Deoarece era nu numai naiv, dar ºitotal inconºtient: îºi scria jurnalul pânã ºi la birou. Douã-treizile nu s-a întâmplat nimic: avea tot timpul sã-ºi distrugã jur-nalul sau sã încerce a-l ascunde altundeva: n-a fãcut nimic. Apoipercheziþia ºi ancheta la Secu. Într-o primã oarã, zi de zi (dupãorele de birou), apoi o datã pe sãptãmânã. A dat dintru începuttot ce ºtia, cu declaraþii speciale despre Radu Albala, Nina Cassian(doar la Bogza n-a vrut sã dea detalii). A interzis familiei sã spunãceva ºi mai ales sã nu ajungã la FE (cu care recunoscuse cã arecontacte). ªi-a pus singur laþul de gât.

În ziua de 2 august a avut loc o ºedinþã de demascare lainstitutul unde era inginer (ISLGC) ºi ºi-a fãcut o autocriticãtotalã. Securitatea i-a spus cã ºi-a încheiat treaba cu el.

S-a dus la mare!La 21 septembrie a fost arestat la slujbã. A avut sau nu loc

un proces? Nu se ºtie. Avea un avocat din oficiu, Ion Pora(cunoscut om al regimului). Acuzaþiile principale: bursã neagrã(vânduse niºte chewing gum adus din strãinãtate), trafic de dolari(avea 50 de dolari la el), raporturi cu FE. Din altã sursã, aflãmcã ar fi avut loc un proces similar cu condamnare la ºapte ani,dar nu se ºtie dacã era al lui. Familia a fost acum chematã sãfacã formalitãþile la morgã. Incinerat sâmbãtã. Familia din Sta-tele Unite a fãcut multe intervenþii: la un senator american,la Mitterrand, la Rosen (Ursu era din mamã evreicã), unele maiabsurde sau inutile ca altele – din moment ce nu voia scandal.Dacã am fi fãcut dintru început ce-am fãcut acum (o coloanãîn Libé, alta în Le Quotidien, mic articol în Le Monde – cu toaterepercutate prin Radio, unde Vlad scrie ºi un editorial) sau chiaracum o lunã, douã sãptãmâni, era aproape sigur salvat. O atareinconºtienþã ºi fricã a lui ºi a familiei au fost de-a dreptulcatastrofale. Uitasem un detaliu care nu e unul: în jurnal, lui

1985 173

Ceauºescu îi spunea mereu „porc“, iar ei: „vacã“. Sã te mai miricã, având aºa ceva la mânã, l-au ucis?

Luni 25 noiembrie

Cu V. în Cartierul Latin sã vedem Ran de Kurosawa. Decep-þie. Bãtãliile atât de stilizate în Kagemusha nu evitã realismul, iaractorul care interpreteazã acest King Lear japonez, melodramã.Rãmân culorile, flamurile, câteva scene demne de munþii trufaºiai tragediei. Dar nu e de-ajuns. A dispãrut Paolo Uccello.

Marþi 26 noiembrie

Seara, cinã la restaurant cu Mihnea ºi Catherine, apoi acasã,pentru a pune la punct un fel de protest, manifest (nici nu ºtiucum sã-i spun) pentru definirea noþiunii de exil (un exilat poateface orice, numai sã colaboreze cu regimul de care a fugit nu)pe marginea „afacerii Pordea“… Textul cu cât mai multe sem-nãturi trebuie sã-i slujeascã lui Agathe Logeart pentru procesul(al doilea) cu Pordea, de la sfârºitul lui decembrie. Atunci sedã ºi rezultatul Apelului pentru primul proces, inexplicabilpierdut în prima instanþã.

Joi 5 decembrie

Procesul Pordea. La 12 jumãtate întâlnire cu Agathe ºi mar-torii în cafeneaua din faþa Palatului de Justiþie. Numai Gomae mai nervos ca mine. Chiar mã întreb de ce o atare stare denervi. Probabil ºi pentru cã de la primul proces am rãmas cuimpresia cã justiþia e în afara oricãror realitãþi ºi cã e în fondneinteresatã de tot ce considerã certuri de ghetou ºi exilaþi.Pentru cã am obosit ºi vom continua sã ne agitãm în van. Cândmã gândesc ce eforturi de o parte (vreo 40 de semnãturi, cutoate asociaþiile din Paris, plus reprezentanþii Solidarność, plusungurii), martori de primã mânã, articolele lui Pordea, contradosarului aproape gol al lui Pordea. Totuºi el va câºtiga.


1985 175

Ieºim de acolo epuizaþi, dar decontractaþi, în fine. Doar avemobiceiul eºecurilor. Luãm din nou o bere la cafenea ºi ne numã-rãm puþinele avantaje: semnãturile pe ceea ce ar putea deveniun fel de „chartã“ a exilului. Au semnat-o neaºteptat de mulþi:pânã la sfârºit ºi Korne, ºi Câmpeanu, ºi Casa Românã, ºi Liga,ºi Biserica Ortodoxã etc. etc. Se mai aleg puþin apele.


Asearã am descoperit în Contemporanul o dare de seamã asu-pra unei adevãrate ºedinþe de „demascare“ a lui Paler (pentruromanul Un om norocos), organizatã de Biblioteca municipalãM. Sadoveanu la o uzinã din Bucureºti, în care tot felul de strun-gari îi denunþã viziunea „sordidã“, „dãunãtoare pentrutineret“. Evident, Paler era de mai mult timp þinta dintâi a celorde la Luceafãrul ºi Flacãra, dar de aici pânã la reluarea acestuigen stalinist de proces public! (Prin el e atacatã ºi presa!)

Simt cã e primul pas dintr-un nou asalt ºi o schimbare înmetodele de intimidare. ªi lui V. i se pare grav. Iarãºi „pe bari-cade“. De abia mã mai liniºtisem puþin dupã procesul Pordea.Prea neîntreruptã „starea de urgenþã“.


Dupã-amiazã telefon cu Vlad G. ªtire ce i se pare senza-þionalã (dar Mihnea crede cã e o miºcare de purã rutinã):Ceauºescu l-a demis pe ministrul Armatei, de abia revenit(ministrul) de la Moscova. Mã bucur câteva secunde, gata –ca tot românul – sã cred în vreun complot, apoi îmi revine repede,prea repede, luciditatea. Nici acum nu va fi nimic. Ceauºescuare ºansa nebunilor la putere: nimic nu-i abate.

Vineri 20 decembrie

Telefon Marie-France cu douã veºti:Sentinþã în procesul Pordea – severã: 10 000 ziarul, 10 000

Agathe – 30 000 despãgubiri lui Pordea. La nausée!Infinit mai grav: a ars biblioteca lui Mircea E. de la Univer-

sitate, cu arhiva lui cu tot. Jurnalul mai ales. Seara târziu – noapteamai curând – o chem pe Christinel, care aproape plânge. Darnu numai din aceastã pricinã: anemia lui Mircea s-a accentuatºi va fi internat mâine sã i se facã transfuzii! Cât despre biblio-teca-arhivã, nu ºtie încã ce s-a putut sau se va putea salva. Auvenit specialiºti de la o altã bibliotecã (aceea cãreia Mircea îidãduse testamentar manuscrisele), au umplut vreo patru camerecu ce n-a fost ars ºi încearcã sã recupereze ce mai poate firecuperat, dezlipind foaie de foaie. Christinel îmi spune ce marea fost ºocul pentru Mircea ºi nici nu-i nevoie sã ne descrie preamult, nu numai cã înþelegem, dar ºi participãm (n-am fãcut oareo scarã spre pod pentru a putea pune în ordine tocmai arhivele,nu pentru inexistenta noastrã operã, dar pentru memoria demâine – dacã va mai dãinui – a exilului).

Suntem traumatizaþi.

Marþi 24 decembrie

Seara, Crãciun la Ioneºti. Suntem numai noi cu Mihnii ºiei. Telefonãm lui Christinel ºi Mircea, întorºi de la spital – maibine. Nu se ºtie încã ce a ars ºi cât, dar ºi sãnãtatea, ºi moralulpar a reveni.

Reuºim sã avem ºi taxiul comandat în ajun ºi care era princi-pala preocupare a sfârºitului de searã, ºi cum dãm de un ºofercare nu mai putuse sã se miºte din maºinã de la 9 seara (e 1 ºijumãtate), îl invitãm sã ia un whisky acasã. E uluit de atâteacãrþi (ne întreabã dacã suntem librari), cât ºi de gest (aºa cevaprobabil cã nu i s-a mai întâmplat).


1985 177

Joi 26 decembrie

Suport greu discurile cu o þigancã, Puceanu, asupra prostuluigust al cãreia Cristovici ºi V. divagheazã. Mahalaua nu erapitoreascã decât atunci când te duceai spre ea, la grãdinã, chefetc., ca spre un exotism sau o expediþie antropologicã. De cânds-a instalat la cârmã, dominã totul, prolifereazã, e intolerabilã.Într-un fel, o regãsisem ºi ieri, când Marina ne-a pus o casetãcu niºte sketch-uri de Anul Nou de prin 1970 ºi ceva ale lui TomaCaragiu (mort în cutremur). Curajoase, cu „ºopârle“, dar peacelaºi fond, greu suportabil, al vulgaritãþii. Ori de câte ori iesdin cercul de intelectuali care par ca pe vremea noastrã, mãînfior ºi-mi spun cã n-aº mai putea trãi acolo. Dar cum n-avem,în nici un caz, vreo ºansã de a ne întoarce vreodatã, ce impor-tanþã…

Mi-e fricã totuºi cã au reuºit sã schimbe un popor.


Telefon surprizã (ºi ce surprizã!) de la Goma, la trezire: SundayTimes, pe prima paginã, reia „afacerea Pordea“ cu mult maimulte detalii.

1986

Marþi 7 ianuarie

Ieri, dupã emisiune, cu Sanda Sto (care a venit sã-mi aducãSunday Times cu Pordea), cu Antonia (care vine cu DanIonescu de la documentarea din München) ºi cu Cristovici,la cafenea. Discut cu Dan Ionescu despre atmosfera de la FEla München: noua generaþie – nou-veniþii, spune el – e maipragmaticã, foarte diferitã de militantismul celei precedente:ºtie cã nu mai existã întoarcere. Totuºi el e „militant“, membruactiv în asociaþia lui Gane pentru monumentele istorice, fãcândcronici regulate la radio asupra distrugerilor ºi demolãrilordin Bucureºti.

Joi 9 ianuarie

De neînchipuit reportajul lui Warrin care a trecut totuºiazi la „Résistances“ pe A2. Centrul Bucureºtiului (Uranus) eca un câmp sublunar. Filmat în ceaþã ºi pe ascuns, totul seamãnãcu o zonã din Tarkovski (apropierea de Stalker a remarcat-oGoma, ºi are dreptate). Zguduitor ºi macabru. Mihai Botez,foarte curajos, dã un interviu pe faþã (lui V. îi e teamã cã dedata asta îl aresteazã). O voce de femeie (aflãm de la Mihneacã e soþia lui) comenteazã inteligent ºi într-o francezã perfectãacest peisaj al morþii. România întoarsã în urmã cu vreun secol:cãruþe, femei cu broboadã pe strãzile Bucureºtiului sau ce-arãmas din ele.

Sinistru. Degeaba mai sperãm. Ceauºescu a ºi distrus acestpopor. Poate cã e cea mai densã ceaþã istoricã pe care a cunos-cut-o vreodatã.


Agitaþie la români. Îmi telefoneazã Aurora cã un arhitectPârjol (!) a asigurat-o cã Ceauºescu, în ultimul hal de cancer,soseºte la spitalul din Créteil la 28 ianuarie. Asta ieri. Azi, româ-naºii noºtri l-au ºi ucis. Cristovici a primit douã telefoane cãCeauºescu a murit de douã zile ºi cã l-au pus în „frigider“, sãregleze succesiunea! Totul din surse medicale ºi… sigure. Nicinu-i mai telefonez lui Vlad a doua ºtire (prima i-o comunicasemca total incertã, ieri). Nemaiavând decât aceastã speranþã,românii se agaþã de orice zvon, oricât de aberant ar fi el.


Telefon de la Sanda Sto. În Herald Tribune din 17/I, se cereoficial deschiderea unei anchete la Parlamentul European îm-potriva lui Pordea ºi Le Pen.

Pe de altã parte, Geta D. îi telefoneazã din Bucureºti, alar-matã, lui Marie-France: va apãrea în România literarã un inter-viu al lui Cioran acordat lui Florian! Telefonez lui Cioran: l-aprimit pe Florian ºi au stat de vorbã. Dacã Florian povesteºtedoar întrevederea, nu va reacþiona; dacã o prezintã sub formãde interviu, va da o dezminþire prin FE. Eu i-o cer, pentru primaoarã, destul de dur. E afolat, jurã cã nu va mai primi românietc. Florian este marxistul care a scris bine despre el. Când mãgândesc cã Cioran îl atacase pe Mircea cã a dat un interviu luiPãunescu! Îi spun cã e acelaºi lucru. Protesteazã moale.


Bucureºtiul, ca sã se apere de „indiscreþiile“ gazetarilor, nunumai cã nu le mai dã vizã, dar a decretat cã directorul agenþieiFrance Presse de la Viena, Didier Fauqueux, e „indezirabil“ ºi


persona non grata pe cinci ani în România, din pricina articolelorlui din noiembrie. Albanizare crescândã ºi gafe în serie.

Marþi 28 ianuarie

Dupã-masã, casa literalmente invadatã de Twenty Televisionde la Londra. Andrew Bell vine nu numai cu traducãtoareaDanielle Hartmann ºi cu o gazetarã, dar ºi cu vreo cinci tehni-cieni ducând lãzi ce ocupã toatã camera. Stil britanic, totuºi,parc-ar ieºi toþi de la Cambridge, nu-i simþi, nu-i auzi. Vine ºiGoma – rãcit. ªi acelaºi scenariu: agresiunea, cum, când etc.…Ne filmeazã ºi pe scãri, ºi în grãdinã, totul de atâtea ori repe-tat… Aº renunþa evident cu plãcere la aceastã… celebritate defapt divers, dacã n-ar sluji sã denunþe terorismul de stat de laBucureºti. Cafele, whisky, amabilitãþi.

Joi 30 ianuarie

Cu o punctualitate ce nu-i stã în fire, la 3 ºi jumãtate precis:Hãulicã. Dintre ºtiri, presimþiri, interpretãri:

Cele douã procese cu „cititori“ erau pregãtite sã preludiezeadevãratele procese (tot cu cititori, împotriva Ilenei Mãlãncioiuºi a Anei Blandiana). Vor sã arate cã cititorul are aceleaºi drepturica ºi critica (teza Ungheanu, pe care l-am atacat într-o cronicã)ºi cã scriitorii nu sunt la adãpost. Au început cu Paler (pe carenu-l considerã scriitor, ci activist de-al lor) ºi cu cãpitanul demiliþie Mânãstire, socotind ºi mai gravã revolta ce vine dinrândurile lor.

S-a reactivat ºi agravat decretul împotriva raporturilor custrãinii. Nu numai cã nu-i poþi vedea decât de faþã cu doi mar-tori, dar la ziare s-a atras atenþia redactorilor-ºefi (ca ºi pentruUniune) cã nu pot fi primiþi decât într-un anume salon (pro-babil bine echipat cu microfoane). Rezultatul reportajelor gaze-tarilor occidentali despre România?

Restul: iarnã blândã, dar multe accidente cu gaze. ªi o sin-gurã speranþã la orizont: sovieticii au invitat la Moscova pe

1986 183

Iliescu – singurul schimb posibil al lui Ceauºescu. În ultimavreme, Ea dicteazã din ce în ce mai mult, ºi mai toatã campaniaanticulturalã vine de la Cabinetul II.

Luni 3 februarie

Telefon la birou de la Vlad Georgescu, care mã tot cautãde vineri încoace. Nu poate veni marþi la Paris, cum era con-venit, deoarece va fi mare ºedinþã la FE: se schimbã mai toþiºefii, în frunte cu Urban (cel mai intelectual dintre ei), pentru –se teme el, deºi nu e prea temãtor – a aduce FE pe o „linie“mai apropiatã de Vocea Americii. Bineînþeles, americanii suntîn stare de orice, chiar ºi a-ºi sabota singuri arma cea mai eficace.Dar nu-mi vine sã cred într-o astfel de catastrofã, deoarece arfi una, pentru România în orice caz, FE fiind ultimul ei balonde oxigen. Nu-mi vine sã cred, cu toate cã e în logica politiciiamericane ca tocmai sub Reagan sã se petreacã aºa ceva. Aface-rile Departamentului de Stat sau un gest de bunãvoinþã înaintede… destindere ºi pentru a o pregãti. Cum spune V. cândcomentãm – sumbri –, Occidentul ar merita cu adevãrat sãfie înfrânt. Prea face totul pentru asta!


La Londra, cu Marie-France. Drumul atât de scurt cu avio-nul (45 de minute), încât nici n-am timp sã-mi fie – ca de obi-cei – fricã. Cu taxiul londonez, ºi primele case de stil georgiantrec din realitate în film (singurul care m-a familiarizat cu ce-arrisca altfel sã-mi parã de-a-ndoaselea ºi insolit). Surpriza – câtexistã – e mereu agreabilã.

A nins peste Londra.


Strada noastrã e un „rezumat“ al Londrei. Cãsuþe cu douãetaje, toate identice – aliniate cuminþi. Dupã o noapte foarteproastã, întâlnire în oraº cu Mihai Niculescu. Cinãm împreunã


1986 185

la BBC. Uitasem cã are 77 de ani. Bolnav (inimã), cu problemede circulaþie la cap, este împuþinat, dar de aceeaºi reconfortantãdiscreþie. Modestia e la el ca o vocaþie sau o boalã. Singura bogã-þie pe care ºi-a permis-o vreodatã a fost… stilul.

La National Gallery redescopãr, dupã câþiva ani de relativãtrecere printr-un deºert emoþional, bucuria exaltatã a privirii.ªoc în faþa Nativitãþii lui Piero della Francesca (cu grupul înge-rilor muzicanþi). Îl înþeleg pe V. care va spune seara la telefoncã îºi începea fiecare zi la Londra cu un popas în faþa lui Piero.Îl lãsãm pe Mihai sã ne aºtepte în aceastã salã ºi fugim, Marie-France ºi cu mine, cam în acelaºi ritm ºi cu aceleaºi pasiuni,oprindu-ne mai ales la primitivi, la Paolo Uccello: Bãtãlia dela San Romano, în faþa Autoportretului lui Rembrandt – ultimul,la 63 de ani, Vermeer, Turner etc. Trei ore de nebunie, dupã carenici nu putem fuma o þigarã la cafeteria Muzeului – e interzis.Prima o fumez deci afarã, privind Trafalgar Square, silueta luiNelson din spate ºi perspectiva spre Buckingham Palace.

Seara cinãm într-un restaurant… francez! Nu din cine ºtiece fidelitate gastronomicã, ci pur ºi simplu fiindcã pub-ul dincolþul strãzii noastre e prea înfumat ºi zgomotos.

Telefon lui V. sã-i spun entuziasmul meu de la NationalGallery. La Paris sunt minus 10°. La Londra minus 5°. Dar nusimt frigul.

Marþi 11 februarie

British Museum de dimineaþã pânã la 4 ºi jumãtate. Decep-þie la egipteni, indiferenþã culpabilã în marea salã cu frizaParthenonului, participare entuziastã la asirieni, nu numai înfaþa monstruoasei masivitãþi a porþii Palatului de la Khorsabad,a transeptului ºi statuilor Palatului lui Assurbanipal al II-lea, laNimrud, dar ºi a basoreliefurilor cu vânãtorii de lei de la acelaºipalat sau scenelor de bãtãlie de la Ninive.


Întoarcere la Paris seara.

Marþi 25 februarie

Seara, Cristovici ne cheamã brusc, de parcã ar fi incapabilsã mai suporte singur vizionarea casetei primite de Mihnea cuproducþiile Televiziunii Române, un omagiu adus în 1985 luiCeauºescu la 40 de ani de domnie comunistã ºi telejurnaluldin 30 decembrie 1984 cu urãrile din faþa Comitetului Central.Noi, care ºtim totul, citim totul, îi vedem pe toþi, trãim în fondla Bucureºti, ne dãm seama cã nu ºtiam nimic atâta timp câtimaginea nu ne adusese revelaþia mitocãniei, prostiei, inimagi-nabilului prost gust sigur de el. E ca o transformare biologicãa acestui popor, nu numai a limbii, dar ºi a înfãþiºãrii sale. Impo-sibil sã crezi cã þara asta a fost odatã civilizatã. Uluitor: oricerâs îngheaþã pe buze. Se confirmã marea noastrã spaimã: vamai putea fi recuperat ceva? Nu printre scriitori ºi artiºti (cuei nu e nici un decalaj), dar în toate celelalte pãturi sociale. S-auîngroºat cefele, s-au mitocãnit feþele, s-au idiotizat expresiile.

Fascinant de sinistrã perspectivã.

Joi 27 februarie

Mereu sub impresia emisiunilor de la Televiziunea Românã.Mai avusesem, de fapt, revelaþia mitocãnirii – reversibile? – cândam vãzut Reconstituirea lui Pintilie sau Proba de microfon a luiDaneliuc. Dar acolo mahalaua era denunþatã de artiºti ce nu-iaparþineau – prin artã ºi prin virulenþa acestui denunþ, efectulputea pãrea terapeutic. Pe când aici, mahalaua în frac ºi rochielungã dominã ºi se celebreazã pe ea însãºi, la putere. Aº vreasã fac o cronicã ºi mi-e fricã: de prea mare violenþã în termenisau de prea multe semne de exclamaþie. Cum sã gãseºti tonuljust când e depãºit Caragiale, ºi ironia e neputincioasã?


Vineri 28 februarie

Totul e îngheþat. A nins ºi gerul, de vreo lunã ºi mai bine,nu conteneºte. În România e sinistru: s-a oprit toatã circulaþiaºi pentru a-þi duce bagajele de la aeroport, trebuie sã le târãºtivreo 15 km pe o sãniuþã. Pentru a mã întoarce în Franþa – undesunt de fapt atât de puþin – nu-mi pot stãvili indignarea. Beckett,alãturi de alþi intelectuali – e drept, mai mult strãini decâtfrancezi (Strehler, Brook, Eco etc.) –, a semnat o petiþie în favoa-rea lui Jack Lang. Sã ieºi dintr-o neutralitate ºi tãcere respectatãcu stricteþe de-a lungul unei vieþi pentru a semna nu un apelesenþial – pentru Saharov, de pildã –, ci un manifest electoralnu scade doar o staturã, pentru mine ruineazã o operã clãditãpe aceastã tãcere. E ºi Marguerite Yourcenar printre semnatari.Mã stinghereºte mai puþin. Contrar atâtor contemporani ai mei,nu sunt deloc sigurã cã e o mare scriitoare.

Luni 3 martie

Soleil de nuit de Taylor Hackford, cu un dansator sovietic trans-fug jucându-ºi într-un fel propriul rol – Mihail Barîºnikov –ºi cu Skolimovski. Cel mai profund ºi mai realizat estetic dintretoate filmele antisovietice pe care le-am vãzut pânã acum.Emoþie pe toate planurile. Titlul american e White Nights.

Luni 10 martie

Îºi anunþase vizita pentru azi – de vreo sãptãmânã – un ga-zetar de la France-Soir, François Corre, care scrie o carte despreKGB (alta!). ªi brusc, asearã, când ascultãm jurnalul televizatpentru veºti (atât de improbabile) cu rãpirea de la Beyruth,alunecând pe acest teren lunecos al terorismului, mã întreb:ºi dacã n-ar fi de la France-Soir, ºi dacã n-ar fi ziarist, ºi dacã…Dimineaþã telefonez la France-Soir (chipurile sã confirmrendez-vous-ul). Rãspuns: nu mai lucreazã acolo, e la Figaro.Noroc cã-mi aduc aminte cine mi-a vorbit de el. Mathias de

1986 187

la FE. Îl chem, îmi confirmã, ºi mai are ºi inspiraþia sã mi-l descrie:se uitã saºiu, are nasul turtit etc. Altfel poate cã nici nu i-aº fideschis: capul unui ucigaº care te taie în bucãþi ºi te bagã apoiîn frigider sau în valizã. Psihoza mea avea ºi o altã cauzã: V.nu era acasã.

În fond, cel mai deschis, mai informat (a fãcut pe terenmarile reportaje asupra terorismului, acum ºi-a luat un an sabaticsã-ºi scrie cartea, iar la Figaro doar colaboreazã din când încând), dintre ziariºtii care au venit aici. Mai interesat de faptde discurile de aici (în special Monteverdi) decât de Securitate.Descriindu-i contextul politic în care acþioneazã Securitatea,determin douã etape de activitate ºi douã forme care mi se parpentru prima oarã evidente ºi mie: spionajul pur, pânã în anii’70 (dupã ce distruseserã opoziþia internã); dezinformarea ºiterorismul de stat, dupã 1977, când, surprinºi de noul vânt dedisidenþã (Goma, miºcarea pentru drepturile omului), decidinfiltrarea ºi intoxicarea exilului – sau suprimarea celor ce-ijeneazã în acest exil (de la FE în primul rând). Totul devineclar ca o epurã.

Seara, Cristovici: Tarkovski e pe moarte ºi se dã un concertpentru susþinerea materialã a familiei sale.

Duminicã 16 martie

Votãm pentru legislative. Vom scãpa de socialiºti (peMitterrand, vulpe bãtrânã, îl pãstrãm în orice caz)? Au fostdetestabili nu atât din pricini de demagogie economicã (la carene aºteptam), cât prin felul de a minþi, preluat de la comuniºti,de parcã din trunchiul ideologic comun ar porni acelaºi venin.A minþi, a se contrazice fãrã ruºine. A fi iresponsabili.

Seara rezultatele (mai precis estimaþiile) la televiziune. Opo-ziþia nu va avea majoritatea confortabilã care i-ar fi permis sã-iþinã piept lui Mitterrand, ci, în cel mai bun caz, una la limitã.V. ºi cu mine nu suntem sumbri, ci doar dezamãgiþi: cinci ani


de socialism n-au fost deci de ajuns pentru a-i dezbãra pe fran-cezi de obsesiile lor de stânga. E un soi de boalã la ei, pentrucare nu s-a inventat nici un vaccin.

Vineri 28 martie

Telefon cu Mihnea. Vlad a fost la el cu Poulet ºi ThierryWolton ºi i-au telefonat lui Mihai Botez. Întâi nu era acasã,probabil iar la Secu (i s-a difuzat la FE textul despre relaþiileromâno-americane), deoarece soþia lui – care în general se þinefoarte bine – aproape plângea. Apoi au dat ºi de el. Cum vamai fi rezistând? Avea dreptate Dorin Tudoran sã-i dedice –ca unui simbol – textele ce le-a trimis la FE.

Mihnea îmi spune cã Yves Daoudat de la Présent îi faceproces lui Wolton. E cel intoxicat de falºi exilaþi, trimiºi aiBucureºtiului ºi care au dus campania anti-Europa Liberã,denunþatã de Wolton în Le KGB en France, în acest ziar deextremã dreaptã a lui Le Pen. Cum V. ºi cu mine suntem, alãturide Vlad G., agenþii KGB la FE, iar trebuie, probabil, sã nepregãtim ca „martori“. Ceea ce, dupã experienþele cu Pordea,mã enerveazã prodigios.

Vineri 11 aprilie

Un numãr din Stindardul, în care V. ºi cu mine suntem pre-zentaþi drept acoliþii lui Goma care am introdus comunismuldisident la FE, semnat de un „specializat“ în calomniile îm-potriva noastrã: Octavian Vuia – psihiatru nebun (a nu se con-funda cu filozoful). Manipulatorii Securitãþii lucreazã pe unteren cu totul prielnic: extrema dreaptã, proºtii, invidioºii, vani-toºii, naþionaliºtii fanatici etc. … Un amestec de prostie ºi rea-credinþã nãucitor.

Seara, la Mihnea, nu mai discutãm despre asta (ºi eu suntîn fazã de saturaþie ºi dezgust). Ieºim din „aria calomniei“ în faþaunui foc ca în vatrã. Ca la Megève, pe vremuri, la Alla… Mi-ar

1986 189

mai trebui o vacanþã ºi o plecare, sã pun totul în parantezã.Vacanþã voi avea, nu însã ºi plecare, rãmân la Paris: V. trebuiesã-ºi pregãteascã o carte (îl aºteaptã Rãuþã), voi încerca ºi eusã încep lucrul pentru volumul II din Unde Scurte. De parcãn-am avea doar douã sãptãmâni în faþa noastrã. Pentru aseme-nea proiecte ne-ar trebui douã luni. Ca pe vremuri, când plecamcu dosarele la Megève sau la munte la Georges ºi lucram.

Marþi 15 aprilie

Reagan a bombardat Libia. Geddafi rãnit. În mijlocul agitaþiei politice create de riposta americanã în

Libia ºi al morþii Simonei de Beauvoir ºi a lui Genet (oricât amdetestat-o pe prima, parcã ceva din tinereþea mea parizianãpleacã ºi cu ea), alte româneºti ºtiri – la Casa Românã a ars ºiBiblioteca Fundaþiei care era depozitatã acolo. Praf ºi pulbere.Ne scrie Neagu Djuvara, vorbim cu Cristina Sturdza. Ne jelim.Ce altceva sã facem?

Miercuri 16 aprilie

În sfârºit, vedem expoziþia Viena de la Beaubourg. Cum doc-torul meu de ochi are un permis de liberã trecere în plus (stãpe rue Rambuleau ºi-l vãd înainte de a merge la expoziþie),V. cu acest bilet ºi eu cu cartea de jurnalist scãpãm de vreodouã ore de coadã. Tot e bun doctorul la ceva. Dacã nu mã facebine la ochi (o inflamaþie) de vreo trei luni de zile, mãcar sãne scape de cozi la expoziþii.

Revelaþia Gustav Klimt (pe care-l bãnuiam doar din câtevareproduceri) ºi ale cãrui femei ºi chiar peisaje îl plaseazã printrecei mai moderni – ºi originali – ai sfârºitului-începutului desecol. Revelaþiile ºi desenele ºi picturile lui Schönberg (adusemasiv de la Los Angeles). Ca ºi pentru Klimt, e aproape o retros-pectivã. Nu-l ºtiam deloc pe desenatorul Alfred Kubin (probabilpentru cã le-am vãzut de curând, mã urmãreºte o asemãnare


cu cele ale lui Blake). Nimic neaºteptat, în schimb, laKokoschka, iar la Egon Schiele ne reþin mai mult desenele decâtpictura. De fapt, ori de câte ori expresionismul e prea virulent,mã înstrãinez.

În ultima salã, în care pe un ecran trec fotografiile tuturorcelor care s-au exilat din Viena (majoritatea la intrarea lui Hitler),pe un zid mai dosnic tocmai acuarele fotografico-academiceale lui Hitler. ªi nu te poþi împiedica o clipã sã te gândeºti cã,dacã i s-ar fi întâmplat sã fie apreciat ca „pictor“, chiar academic,poate cã nu ºi-ar mai fi cãutat ieºirea în istorie ºi aceasta ar filuat un alt curs.

Prea masiv ilustratã din punct de vedere arhitectonic, expo-ziþia are mari lacune: Berg, Webern etc.… ºi, fiind conceputãla Viena, n-are nici deschiderea pe care o arãtau Paris-Berlinsau Paris-Moscova. Orice ar fi, chiar în reuºitele cele mai evi-dente, Viena nu justificã locul central – mitul – pe care începesã-l dobândeascã în postmodernism.

Dar este una din cele mai mari bucurii estetice, de când m-amîntors de la Londra.


Mircea: cancer galopant la plãmâni, condamnat. Absolut,dar absolut nici o speranþã.


Ieri se spunea cã moartea lui Mircea e o chestiune de zile.Azi, de ore. Intolerabil. De 48 de ore ºtim – brusc – cã Mirceae pe moarte. Lui Christinel nu i se lasã decât alegerea de a-l trezidin letargie pentru dureri cumplite ºi moartea fãrã sã-ºi fi regãsitconºtiinþa. Alege – just ºi eroic, a doua soluþie. Mircea E.,luciditatea personificatã, e redus la starea de „legumã“.

Am o crizã de lacrimi. Apoi – absenþã ºi cu ameþeli. Tele-fonez la prieteni. Duminicã seara îl avertizez totuºi pe Vlad

1986 191


Georgescu. Sã ne pregãtim. Nu, sã scriem. Incapabilã – cât maie un fir de viaþã – sã scriu despre moartea lui. Bolnavã, fulgeratã.Mi se furã o parte de viaþã (oricare ar fi fost enervãrile împotrivalui). Nu cred ºi cred. Un lucru însã am învãþat: cã nu mai pot spera.

Dorm prost, puþin. Ideea dispariþiei lui e insuportabilã. Caatrofiatã.

Marþi 22 aprilie

Azi, la 9, 53 (ora de la Chicago ºi 18, 53 – ora de aici) a muritMircea Eliade.

La Radio, sã copiez ºi sã trimit en express la München patruinterviuri, discuþii cu Mircea Eliade: primul din 1967, la apariþiaomagiului de 60 de ani (cu V.); al doilea pentru Zalmoxis (1970);al treilea Noaptea de Sânziene – la Cuºa – 1971; ultimul despreHistoire des croyances. Ideea mi-a venit ieri ºi am cãzut imediatde acord cu Vlad: astfel, o datã pe lunã, M.E. va fi prezent peunde ºi se va rãspunde ºi neoproletcultiºtilor care pretind cãM.E. n-a avut niciodatã de-a face nici cu noi, nici cu FE.

Apoi îi telefonãm lui Christinel acasã (îi spusese Gizei c-oputem face). Sfãtuitã de Giza ºi Dinu, încerc sã gãsesc argu-mente de supravieþuire: Mircea are mai mult ca oricând nevoiede ea…, opera etc. V., mai scurt decât mine, e probabil maicredibil; în exacerbarea încurajãrilor, tonul trebuie sã-mi sunefals. Când ºtiu cã nu mai e nimic de fãcut – cã, într-un cuplude vase comunicante ca al lor, moartea unuia înseamnã, într-unfel sau altul, ºi sfârºitul celuilalt.

Pânã la 1 noaptea, lanþul neîntrerupt al telefoanelor. Dinnecesitate (V. va face un numãr omagial din Limite ºi, în acelaºitimp cu transmiterea ºtirii, cere colaborãrile) ºi pentru a evitasã mã aflu singurã în faþa acestei intolerabile realitãþi.


Marie-France organizeazã la bisericã o slujbã pentru Mircea.Toatã lumea: Eugen, nãucit, Rodica, Cioran, Simone, Jianu,Payot, Natalia D., Goma, Maria B., Ella etc. etc. Când plecãmde la bisericã, pe stradã, cineva iese din maºinã ºi-mi spune:când eram copii, am fost operaþi de apendicitã în acelaºi timpºi am stat în aceeaºi camerã la spital. Îl cheamã Necºeºti – sauaºa ceva.

Dupã ce V. pleacã acasã, unde îl aºteaptã ªtefãniþã, iar JeanBlot îi aduce acasã pe Ioneºti, eu plec cu Marie-France la „Balkans“sã mâncãm ceva. ªi trãim o scenã ca într-o nuvelã de M. E. Chel-nerul, auzindu-ne vorbind româneºte, ne pomeneºte mai întâide Panait Istrati, apoi, brusc, ne întreabã: „Dar pe Mircea Eliadeîl cunoaºteþi?“ Uimite, îi rãspundem cã venim tocmai de la slujbapentru el. Apoi: „Dar Forêt Interdite aþi citit? Dacã l-aþi cunoscut,poate îmi puteþi spune: credea în Dumnezeu?“ Nãucite: parcãde undeva Mircea, cu pipa-n gurã, râde de noi sau cu noi.

Seara, la noi, mai întâi Sorin Alexandrescu (venit de la Amster-dam pentru slujbã). Mergem cu el ºi cu Marie-France la restau-rant. Christinel i-a telefonat indignatã cã popii de acolo n-auvrut sã facã slujbã deoarece Mircea a fost… incinerat. Se întrebadacã aici n-am avut dificultãþi. Nici una. Cu atât mai mult cucât Marie-France nu le-a spus popilor cã M. E. fusese incinerat.Îmi aduc aminte cã la incinerarea tatei spusese rugãciunea unpopã rãspopit. Din aceeaºi cauzã.

Luni 28 aprilie

Christinel vorbeºte la telefon cu Marie-France, nu numai cãortodocºii au revenit asupra primei decizii, dar s-a dat ordin(de la Episcopal – presupun) tuturor bisericilor române orto-doxe din America sã þinã slujbã pentru Mircea. Christinel era – cumspune Marie-France, punând bineînþeles termenul între toate

1986 193

ghilimelele cu putinþã – „încântatã“. Se leagã ºi ea de ce poate.ªi, în primul rând, evident, de ceea ce i-ar fi fãcut plãcere lui Mircea.

Marþi 29 aprilie

Recviemul de la Chicago. Parastasul de la Bucureºti.Pe la ora prânzului, telefon de la Christinel, care s-a trezit

la ora 7 pentru a fi sigurã cã ne gãseºte. E impresionatã deRecviemul de la Universitate, unde erau mii de studenþi ºi toþiprofesorii. Au vorbit Paul Ricœur ºi Saul Bellow. Pe mine –dar evident nu e acelaºi lucru – mã emoþioneazã mai mult mo-destul parastas pe care i l-au fãcut la biserica Silvestru din BucureºtiNicu Steinhardt, Alecu Paleologu ºi Sorin Dumitrescu. A slujitpãrintele Galeriu, confesorul lui Sorin D. Coliva a pregãtit-oNicu St. Erau de faþã Geta D., Paler, Aurel Dragoº Munteanu (!)care a ºi scris primul articol din presa din þarã (în Luceafãrul)despre Mircea. Bineînþeles, Geta e cea care i-a telefonat luiMarie-France spunându-i c-au auzit „la radio“ ºi vocea lui Eugen,ºi pe a lui Mircea (în discuþiile cu mine, dar asta n-a adãugat-ototuºi!) ºi au fost foarte miºcaþi. Era evident vorba de FreeEurope, dar Geta nu se mai fereºte!

Miercuri 30 aprilie

Cinã la Eugen. Înainte de a ieºi la restaurant, iau un interviupentru Nu. E încã sub ºocul morþii lui Mircea, total abãtut,dar în faþa microfonului reînvie. Vorbeºte peste treizeci de minute,eu gãsesc interviul bun, el, slab. Eugen e emoþionat, iar româ-neasca sa este plinã de cuvinte pe care aproape le uitasem.

Eugen a mai scris ºi un text pentru Limite (numãrul omagialEliade) excelent ºi cu o formulã pe care Cioran o va invidiadesigur. Spunând cã nu-ºi dã seama dacã Mircea era credinciossau nu (nimeni dintre noi n-a dezlegat acest mister), adaugã:„Il a rendu à Dieu des services incalculables.“*


* I-a fãcut lui Dumnezeu servicii inestimabile. (n.ed.)

Duminicã 4 mai

Printre „creºtineºtile“ telefoane cu „Hristos a înviat“ de azi,îl chem ºi pe Dinu Tãtãrescu. Nu fiindcã mi-e vag vãr (astauitasem de mult), dar Giza e plecatã la Christinel ºi vreau veºtide la ea. Îmi spune cum s-a produs atacul lui M. E. Se retrãseseîn birou sã citeascã din Cioran (Exercices d’admiration) ºi dupãvreo zece minute Christinel îl cheamã ºi el nu rãspunde. Doarapropiindu-se ºi vãzându-l imobil înþelege c-a avut un atac –zâmbea însã. Parcã zâmbea. ªi dacã, dacã atacul, coma, moarteaapoi vor fi luat pentru el figura de luminã pe care se încãpãþânas-o caute, s-o închipuie, s-o cerceteze mereu, ca într-o pedagogiea optimismului?

Luni 5 mai

Seara, dupã emisiune, Mihai ªora, la restaurant ºi apoi acasã.Primul care nu se plânge de schimbarea firii românului. Nedescrie, în detaliu, câte tramvaie trebuie sã aºtepþi, sã nu iei,sã te lupþi necruþãtor ca sã intri, pentru a ajunge dintr-un colþal altuia din Bucureºti. Eºti nevoit, pentru a trãi, sã fii arþãgos,indiferent la ceilalþi etc. Îl vede ºi nu-l aprobã pe Noica ºioptimismele sale culturale. Dragomir îl vede ºi el, dar nu discutãcu N. filozofie. Aprobã atacul lui Pleºu împotriva lui N., nue de acord, pe plan filozofic, cu cel al lui Liiceanu.

La Bucureºti se vorbeºte stãruitor cã Secu n-ar fi strãinã nunumai de moartea lui Marin Preda (ceea ce poate fi discutat),dar ºi de a lui Mazilescu ºi Robescu (ceea ce mi se pare aberant).ªora în plinã formã cunoaºte pe toþi tinerii. Horasangian îi placecel mai mult, dar ºi Ioan Groºan, profesor la o ºcoalã lângãBucureºti (cum a scris el pe tablã printre sarcinile de partid,colectarea de sticle, fier vechi etc. ºi aceea de viermi ºi a fostluat în serios de toatã lumea, intrând… în plan).

ªora ºi curajos: întrebat de Secu dacã ne cunoaºte ºi ne vede,a rãspuns imediat: „Da. Îmi sunt excelenþi prieteni.“ „Dar

1986 195

Ierunca a fost legionar“ (deci a prins la nivel de Securitatecalomnia lui E. B.). ªora explicã: „Dimpotrivã.“ „ªi M.L. ceare cu noi?“ ªora: „Mama moartã pe nedrept în închisoare. Dvscum aþi fi reacþionat?“ Iar s-au prefãcut miºcaþi: nu, nu ºtiau.

Poate cã ªora nu e atât de pesimist ºi pentru cã din februariestã la München, la Mariana, ºi nu se va întoarce decât în varã:a mai uitat. Dar iarna trecutã avea în casã minus 3 grade!

Miercuri 7 mai

Ieri am primit de la Culianu (pentru numãrul din Limite)„jurnalul“ ultimelor clipe ale lui Mircea. Scris cu pudoare ºipatetism în acelaºi timp: un document de neînlocuit. Pânã s-adescoperit cancerul, în primele douã zile s-a crezut cã-ºi va revenicomplet. ªi surâdea mereu. A intrat deci în moarte cu acestsurâs. O moarte care-i seamãnã.

Îi telefonez lui Cioran, care – ca de obicei, grimaseazã: poatecã nu era surâs, ci rictusul de pe urma atacului. E în fond jenat(sau poate culpabilizat) cã Mircea a avut atacul pe când îi citeacartea (pe care nu i-o trimisese). Eugen îi telefoneazã sã-i vor-beascã de acelaºi surâs, e însã refuzat de Simone. De ce nu-lva fi iertând nici dupã moarte Cioran, pe Eliade?

Duminicã 11 mai

Cacania, þara pentru genii a lui Musil, Apocalipsul vesel allui Broch – nu e numai o planetã pe care am circulat prea puþin,dar ºi una care mi s-a pãrut totdeauna neliniºtitoare. Curiostotuºi, intelectualitatea bucureºteanã, atât de aproape geograficde o Vienã care chiar între cele douã rãzboaie era încã presti-gioasã cultural, nu privea – ca ºi azi – decât spre Paris.

Luni 12 mai

Masã rotundã despre Viena cu V., Cristo, Pupãzan. Ceea ce nu mi-a adus în fond expoziþia atunci când am vizitat-o,

mi-au adus aceastã masã rotundã ºi pregãtirea ei. În timp ce


1986 197

vorbeam sau ascultam iritatã cã nu vom putea spune totul,brusc mi-am dat seama câte aveam de spus: Viena deveneapentru mine un fenomen magic ºi eram din ce în ce mai nãucitãcã nu numai eu îl putusem ignora, dar ºi întreaga intelec-tualitate bucureºteanã ce-o avea vecinã ºi la îndemânã. Cândmã gândesc cã în trecerea mea nevoit clandestinã de frontierã,când ruºii m-au întors de la Ensdorf spre Viena ºi în pere-grinãrile mele pe la serviciile franceze de ocupaþie acolo, n-amvãzut Ringul (nu ºtiam ce e), n-am avut un gând pentru Freud(cel puþin pe el îl citisem), nu m-am gândit la Klimt (nu-ivãzusem nici o reproducere), nici la Musil sau Broch (pe carei-am citit doar mai târziu, la Paris, când au apãrut în traducerefrancezã). Pe Kokoschka îl situam în expresionismul german,dodecafonismul – chiar dacã ºtiam de el, îmi rãmânea strãin,sensibilitatea mea muzicalã nu depãºise pragul unor Stravinskisau Satie.

E drept cã, chiar dacã aº fi ºtiut ce ºtiu acum (ºi bineînþelesnu numai de la aceastã expoziþie), tot n-aº fi putut face „turismcultural“. Plecasem din Bucureºti (era în septembrie 1947) cutoate actele în regulã, dar sovieticii, la podul de pe Ens, maivoiau o ºtampilã în plus pe paºaport. De unde „eroica“ ºi ratatamea trecere clandestinã pânã m-au descoperit. Nu aici îmi voireaminti de ea. Dar asupra ei am scris ultima mea „nuvelã“publicatã prin anii ’50 în Înºir-te mãrgãrite (revista lui Baciu cred,apãrea prin Argentina) ºi care se intitula Acum se moare. Aºreciti-o cu plãcere, nu ca literaturã – era sigur, ca toate prozelemele de tinereþe, rãzgâiatã ºi proastã – dar ca document psiho-logic. Deoarece îmi amintesc cã, scriind-o, am avut aproaperevelaþia cã nu pot lãsa pe cei rãmaºi acolo sã „plãteascã“ pentrumine, cã solidaritatea cu ei era inevitabilã, cã ceva trebuia într-ade-vãr sã moarã în mine, pentru a „plãti“. Atunci cred c-am începutsã mã obiºnuiesc cu gândul cã voi renunþa la literaturã.

Vineri 16 mai

Cioran ºi-a trimis în sfârºit ºi el textul pentru numãrul dinLimite dedicat lui Eliade. Nici acum nu s-a potolit – „Enfinune existence accomplie“ ºi-l intituleazã, pentru a vedea apoimaliþios tot ceea ce o astfel de împlinire are dubios. Nu pe faþã,bineînþeles, ci subtil, cum ºtie el sã „admire“. Altfel, cu toateaparenþele modestiei, îi scrie lui V. cã, dacã nu gãseºte textuldestul de elogios, poate sã nu-l publice etc. Dar în convorbireatelefonicã de a doua zi, cere neapãrat sã-ºi revadã corecturile.Dacã i-ar fi deplasatã o virgulã, ce catastrofã în perspectivã!Nu sunt rea. „Admir“ doar ºi eu în stilul lui.

Luni 26 mai

Târziu seara, cu V. la Sacrificiul lui Tarkovski. Amândoi dez-amãgiþi de a nu putea fi total entuziaºti. Imagini admirabile,autentificarea scenariului prin propria sa suferinþã (cancerulde care moare), spiritualitate certã, dar o filozofare constantãnu de cea mai bunã calitate. (Nietzsche dupã ureche…) Totuºicea mai intensã culoare cehovianã.

Marþi 3 iunie

Azi, timpul mãcinat de telefoane ºi scrisori. Telefon de laIoniþoiu: e în posesia unei reviste de ºaptezeci de pagini, în româ-neºte, Noua dreaptã, numerele 13-14-15, care apare în Americaºi e condusã de Burlacu (apãrãtorul lui Pordea) ºi de un preotcare s-a singuralizat la Traiskirchen ca „bãtãuº“, Tudor Crãciun,de un antisemitism virulent ºi care dã în noi toþi (ca ºi înReagan). Perla e când spune cã un autor dramatic pe numelelui adevãrat Eugen Ionescu-Isaac, nebucurându-se de succesîn Franþa, are drept singuri sprijinitori pe… Ierunca ºi Goma.De ce comuniºtii noºtri au nevoie de agenþi atât de imbecili?În orice caz, îi spun lui Ioniþoiu, care se duce la München, s-odea lui Vlad la fotocopiat. Document.


Duminicã 8 iunie

Ieri, telefon de la secretara Regelui, dna Constantinescu –Regele voia neapãrat sã ne invite la o slujbã în Alsacia la mor-mântul unor soldaþi români morþi în cursul Primului RãzboiMondial. E multã zarvã în jurul acestei comemorãri organi-zate – între alþii – de Raþiu, Comaniciu ºi Radina. Dar în careîncearcã sã se bage ºi Pantazi (cel cu Stindardul probabil cum-pãrat de Legaþie). O pun în gardã pe dna C. – care ºtia – ºi orefuz politicos. E încântatã de tonul meu urban: cineva îispusese cã „suntem împotriva Regelui“. Poate Cernovodeanu,care s-a autoproclamat „ºef al protocolului“. Vanitatea – ca ºiridicolul – nu ucide.

Luni 9 iunie

Seara, acasã, Mihnea cãruia îi dau piese de dosar pentruprocesul Thierry Wolton. Toatã ziua de ieri am petrecut-o în-fundându-mã din nou în murdãria acestor calomnii rãspânditeprin agenþi simpli, dubli, plãtiþi sau inconºtienþi, în publicaþiilede extrema dreaptã.

Miercuri 11 iunie

Telefon de la Eugen, cãruia Marie-France i-a pus pe casetãmasa rotundã despre Nu. Vrea sã-i mulþumeascã lui V., care l-aemoþionat cel mai mult. Niciodatã – spune el – criticii francezin-au fost în stare de aºa ceva. Îi face lui Marie-France un elogiudelirant al culturii române.

Vineri 13 iunie

Seara, Calciu, cei doi Pupãzan, soþia lui Marcel Petriºor,Dana, Marie-France. Stau vreo trei ore. Ce impresie? Pe planintelectual nu comunicãm: filozofia, zero; Heidegger, neesen-þial; un cioban care vorbeºte cu Dumnezeu preþuieºte mai

1986 199

mult etc. etc. Nu insistãm. E vital, mic ºi surâzãtor. L-amfi vrut tragic? Ajunge sã fi fost martir. Când sã plece, vede(în sfârºit) cãrþile. ªi-l întreabã pe V. dacã nu e, cu atâteacãrþi… livresc!

Vineri 20 iunie

Seara, la Horia Bernea, în atelierul lui din babilonia cartie-rului Beaubourg. Sub ferestrele lui, pânã la patru dimineaþazgomotul restaurantelor, iar ziua cosmopoliþii mai mult sau maipuþini urlãtori. Cât sã-l facã sã viseze ºi mai intens la mânãstirilemoldoveneºti în care se retrage când se întoarce în România.Ortodoxism declarat. Replica noastrã nu întârzie. Nu justificã,dar admite cã mulþi preoþi ortodocºi îi reproºau lui Calciu dea fi înfruntat puterea temporalã. Ca ºi cum Patriarhia n-ar fiîn plinã „temporalitate“, supunându-se, aºa cum o face, luiCeauºescu. Patriarhul n-ar fi vrut sã semneze memoriul pentrunedemolarea Vãcãreºtilor, ca sã nu închidã Ceauºescu bisericile.Eternitatea în care se situeazã ºi cei mai „sfinþi“ dintre cãlugãriicitaþi de el – ºi vizitaþi stãruitor – are ceva din inerþia vegetalelor.Nu pare a-i combate nici când condamnã Solidaritatea sau maiprecis sprijinul pe care i l-a adus Biserica polonezã. Nu aveaea sã se coboare în arenã. Ce-i mai rãmâne atunci Bisericii, sãdãinuie în inerþia Bizanþului?

Discuþie totuºi neiritatã. Îi reproºeazã cu decenþã lui V. ata-curile împotriva lui Bãlãiþã (care are meritul de a-i fi publicatpe taicã-sãu ºi pe Ioan Alexandru, care e… ortodox).

Din pictura lui, ºi lui V., ºi mie ne place mai puþin seria„prapurilor“, sau chiar unele peisaje de cimitire (ca cel de laTescani), decât niºte peisaje de stratificãri savante în mijloculcãrora – singur element figurativ – stãruie amintirea unui pom(minuscul). Îndoiþi oarecum ºi în faþa iconostasului, în ciudacurajului pe care i-l recunoaºtem de a îndrãzni o picturã atâtde direct religioasã.


Nu tratãm deloc cu neglijenþã aceastã întâlnire dupã atâþiaani, prima în care discutãm serios cu un intelectual ºi artist detalia lui, despre acest subiect.

Vineri 27 iunie

Pe caniculã, cu V., sã vedem la un cinema de lângã Hôtelde Ville, la Latina, un film de Veroiu, în cadrul unei „sãptãmâniexcepþionale a filmului românesc“. Excepþionalã într-adevãr:trei filme, din care unul, Luchian, mai fusese o datã trimis laParis, iar al doilea, Horia, e patriotic ºi probabil greoi, ca Iondupã Rebreanu, pe care-l vãzusem deja (regizor: Mureºan). Câtdespre Veroiu, decãdere totalã: filmeazã (frumos) lupteleimaginare ale partidului comunist din ilegalitate. Minciuna deStat, pe peliculã. Un partid cât un club, transformat într-o forþãvie (în anii ’30) ce organizeazã sabotaje ºi evadãri spectaculoase.Aceastã epopee a minciunii se intituleazã Sã mori rãnit dindragoste de viaþã.

Sâmbãtã 28 iunie

Scriu (tot pe caniculã) despre „sãptãmâna excepþionalã“,profitând sã rãspund astfel la mai multe solicitãri directe ºiindirecte ºi sã pomenesc din nou ºi de interzicerea filmului luiNicolae Opriþescu, Sezonul pescãruºilor. Se pare cã prima cro-nicã, din octombrie trecut, a salvat pelicula de ciopârþire. Nucred cã a doua o va salva de interdicþie, dar dac-aº intervenidoar când e speranþã… acum când nu mai e aproape deloc…Situaþia fiind total blocatã în þarã, mi s-au tocit ºi argumentele,mi s-a blocat strategia. Fãrã poftã, deci ºi fãrã inspiraþie. Darscriu: s-ar putea altfel?

Marþi 1 iulie

În fugã, acasã, unde sosesc Goma cu Tudoran (venit azi-di-mineaþã din Germania). Îl chemãm ºi pe Cristovici ºi stãmpânã pe la 2 dimineaþa. ªi mai întinerit, Tudoran e ºi mai

1986 201

echilibrat. Implacabil cu diverºi scriitori din þarã, dar deschiscontradicþiei ºi dialogului. Aproape o surprizã. Niciodatãnu l-am vãzut într-o formã mai fericitã. E o enciclopedie aBucureºtiului literar. Am putea vorbi zile de-a rândul ºi nune-am plictisi o clipã.

Joi 24 iulie

Telefoneazã Goma, apoi ne confirmã Cristovici (de laTomaziu): a murit Caraion. Telefonez imediat lui Stroescu: ºtia,dãduse ºtirea de marþi seara. Aranjez cu el, nu vom vorbi niciV., nici eu. Nu cã i-am mai purta picã, mais le coeur n’y seraitpas… Face Negoiþescu o cronicã.

Sâmbãtã 2 august

Seara George Munteanu cu soþia. Simpatic, cam „stufos“,cum spune nevastã-sa, vorbeºte aproape de unul singur de la9 la 12 noaptea ºi ar mai continua, dacã l-aº lãsa. În ciudaataºamentului pe care ni-l aratã, a laudelor obiºnuite (ce repre-zentaþi pentru noi etc.), a cãldurii lui reale, ne face o impresienu prea clarã. Suntem siguri cã nu e „trimis“, în þarã nu secompromite, ºi totuºi nu-l simþim ca pe ai noºtri. Poate cã fuseseiniþial puþin pus pe învârtealã. Poate cã nici mãcar.

Povestea însã cea mai importantã, pe care mi-o anunþaseprin telefon ºi pentru care l-am primit în ciuda stãrii de ºantierîn care era casa, priveºte „interviul“ pe care Dinu Sãraru i l-aluat mamei lui V. ºi care a dezgustat pânã ºi pe „duºmanii“noºtri. George Munteanu l-a auzit pe fotograful care-l însoþiseºi care mãrturisea la Casa Scriitorilor cã au fãcut o adevãratãdescindere: cu jandarmul, cu primarul, au percheziþionat sãgãseascã scrisorile, au ameninþat-o: ce „bandit“ are ca fiu (vreasã rãstoarne regimul). Mirarea tuturor era „ce bine s-a þinutbãtrâna“, ce demnã.

„Crima“ asta a lui Sãraru e singurul gen de crimã pe caren-o voi ierta niciodatã.


1986 203

Duminicã 31 august

La trezire, V. mã anunþã cã a fost cutremur la Bucureºti (6,5 pescara Richter): nici o victimã, nici o pagubã, dar panicã. Þaraasta a ajuns cu adevãrat blestematã: ce nu distruge mâna omului,nãruieºte natura ºi ce lasã intact natura, e demolat de oameni.(Adicã de un singur om: mitocanul nostru de tiran paranoic.)

Marþi 2 septembrie

La St. Eustache cu V. pentru a asculta Recviemul polonezal lui Penderecki, care dirijeazã el însuºi orchestra ºi coruriledin Cracovia. Nu l-am mai însoþit de mult pe V. la un concert,ºi rãu am fãcut: regãsesc toate emoþiile mele muzicale tocitede disc. Mai ales în Lacrimosa, comandatã lui P. de Wałęsapentru inaugurarea monumentului de la Gdańsk. Evident,lacrimile care sunt gata sã mã podideascã n-au numai mo-tive estetice. P., despre care auzisem cã fusese în audienþã laJaruzelski (dar cine ne-a spus-o?), dã acum în presa parizianãinterviuri foarte curajoase. Împãcare deci pe toate planurile,ºi uman, ºi estetic.


Trecut vineri pe la Christinel ºi lungi telefoane sâmbãtã. Voiasã ne dea biroul (imens) pe care lucra Mircea, ca ºi biblioteca(ar vinde apartamentul din Paris). Mã întorc cu o sfoarã, sãmãsor spaþiul disponibil. Imposibil de pus, nici jos, nici sus.Mai mare decât camerele noastre reunite. Când aflã cã nu-lputem lua, e gata sã pãstreze mai departe apartamentul, numaisã nu încapã masa de lucru a lui Mircea pe alte mâini decâtar fi dorit el.

Pateticã ºi dezorientatã.

Joi 9 octombrie

Seara telefon Culianu – care e la Christinel. Vreau sã ºtiudacã sora lui, Tereza Petrescu, s-a întors în þarã. Primisem dela ea, pe la sfârºitul lunii trecute, o scrisoare pateticã pentrua-mi spune cum i-am salvat soþul (Dan Petrescu), foarte ame-ninþat în povestea de la revista Dialog – manuscrisul transmislui Culianu printr-un profesor (lector) francez de la Iaºi, carea fost prins la frontierã. Acum e din nou sub anchetã din pricinaunor denunþuri ºi nu i s-a dat drumul sã vinã cu ea.

Din scrisoarea emoþionantã – deºi prea laudativã –, evocarea raporturilor dintre noi doi de aici ºi ei de-acolo, rezumatã –dupã ea încã insuficient – de o dedicaþie a lui Petru Creþia depe o carte pe care n-am primit-o niciodatã (Norii) „cu nesfârºitãgratitudine, din umbra veacului“, reþin nu gratitudinea, ciumbra veacului. Neagrã ca în Duhovniceasca lui Arghezi. Deparcã nimeni n-ar mai bate „în fundul lumii“.


I-a telefonat Dumitru Mircescu (Veteranul) dnei Cristoviciºi n-a avut decât timpul sã-i spunã cã a fost o percheziþie lael, cã soþia i-a cãzut pe fereastrã de la etajul opt ºi a murit, ºicã vrea paºaport. Când a rostit: „Au doborât-o“, s-a tãiat comu-nicarea. Nu ne dãm seama dacã trebuie înþeles la figurat (s-asperiat atât de tare, încât a sãrit pe fereastrã) sau la propriu (auîmpins-o). Apoi ore întregi la telefon (cu FE – Vlad – N. C. Mun-teanu, pentru a-i sensibiliza sã nu o dea ca o simplã ºtire –reuºesc), N. C. Munteanu va face douã pagini; apoi cu Mihnea,rapid ºi eficace ca de obicei: Canetti pentru France Presse, ziare.Când e ceva important, e de neînlocuit.

Cioran foarte impresionat de ultimul numãr din New YorkRevue of Books, cu un articol în chenar negru despre România,a cãrui obiectivitate e mai necruþãtoare ca orice þipãt.


Vineri 17 octombrie

Articole despre Mircescu în Le Matin, Le Monde.Mihnea a lucrat admirabil – în Le Matin articol mare Mir-

cescu, mãriºor în Le Monde, o notã în Libé. Mãcar de l-ar punela adãpost pe Mircescu de noi bãtãi ºi persecuþii. Soþia tot nu-iva fi înviatã, iar paºaportul, dacã i s-ar acorda, ce þarã l-ar maiprimi ca emigrant la 74 de ani?

Joi 13 noiembrie

Întâlnire cu Sorescu într-o cafenea la Châtelet. Mulþumin-du-mi pentru cronica scrisã despre cartea lui ºi spunând cã avemmai multã importanþã „decât toþi criticii din România“. ªidespre felul în care ne-am sacrificat etc. Dupã ce epuizeazã tema,atent sã dea cât mai puþine informaþii. Ca de obicei. „Las-oîncurcatã“, conform formulei sale.

Premiera lui Strehler (Châtelet) cu l’Opéra de Quat’ sous.Tehnic, perfect pusã la punct, decor inspirat etc. etc. Dar –mai întâi în franþuzeºte sãrãcia textului brechtian, sumar didac-tic, de nivelul ideologic al unei gazete de perete, reiese supãrãtor.Cum mai poþi fi brechtian dupã aºa ceva?


În oraº, dupã un aparat de compact-disc (ne-a convins Cris-tovici, care ºi-a luat unul). E într-adevãr o revoluþie: nici urmãde suflu, bruit de fond etc. ªi o puritate a sunetului incredibilã.

Un nou telefon de la Arielle Thédrel, care-mi mãrturiseºtecã îi e cam fricã sã umble când se lasã seara în bezna bucu-reºteanã. N-a uitat probabil de aventura lui Poulet. O sfãtuiescºi eu sã fie prudentã, spre exasperarea lui Mihnea, care ar dori-ointrepidã pentru întâlnirile clandestine.


Am citit cu încântare – ºi azi scriu cronica – al treilea volumdin Prinþul Ghica de Dana Dumitriu. Roman de idei politice,

1986 205


mai mult decât roman istoric, ºi alungarea pitorescului. Mãsurprind nostalgicã dupã secolul al XIX-lea, când românii seagitau atât în politicã ºi fãceau, bine, rãu, istorie. Acum totule stãtut ºi fãrã orizont. Iar când se agitã în exil, nu e politicã,ci þigãnie. Sã fie iremediabilã degenerarea?

Vineri 28 noiembrie

Arielle Thédrel s-a întors azi dupã-amiazã de la Bucureºti.Vorbesc seara cu Mihnea: a gãsit realitatea mai neagrã decâti-am descris-o noi. Depusese la Uniune, unde a fost primitãde Balaci (ºi mai înainte la Consulul din Paris, care-i replicase„Da’ ce, Nedelcovici mai e în þarã?“) lista de scriitori pe carei-o dãdusem eu. N-a putut vedea pe nici unul, în afarã deNedelcovici care a venit la Botez ºi i-a recomandat sã nu scriecã l-a vãzut, însãrcinând-o cu salutãri pentru noi toþi ºi mul-þumiri pentru Goma. Cu Botez a fost tot timpul. El ºi cu soþialui au rãmas singurii care au curaj sã vadã gazetari strãini. Fostulconsul securist Badea i-a „organizat“ cãlãtoria. Cinic ºi rãu. Asimþit deodatã ce înseamnã un securist.

Pentru referendumul de faþadã organizat de Ceauºescu, afost la Uzinele 23 August. Cu toate cã în dreptul lui DA ºiNU (pentru… pace) trebuia sã-þi pui numele ºi adresa, Boteza votat NU, ºi þine sã se ºtie. E atât de curajos ºi discret asuprapresiunilor ºi anchetelor la care îl supune periodic Securitatea,încât pe la unele ambasade pare chiar… suspect. ªi asta trebuiesã intre în calculele Securitãþii.

A fost urmãritã pas cu pas. Ambasadorul Franþei refuzã sãtreacã prin valize manuscrise etc.

Luni 1 decembrie

Telefon cu Vlad G. Au avut o reuniune – cred cu noii ºefi,emisiunea româneascã a fost consideratã cea mai bunã, iarprogramele de la Paris excelente. Bine cã ºi-au dat seama ºinoii directori.

Luni 8 decembrie

În sfârºit o veste bunã prin Mihnea: Thierry Wolton a câºti-gat procesul intentat lui (dupã publicarea lui Le KGB en France)de Yves Dandal ºi Présent, cel care ne atacase (pe baza calom-niilor emigranþilor-agenþi) pe noi ºi pe Vlad G. ca agenþiKGB-iºti infiltraþi la FE. Primul mare succes împotriva cam-paniei iniþiate de Bucureºti (via extrema dreaptã francezã)împotriva noastrã. (Présent condamnat la cheltuielile procesuluiºi 3 000 de franci amendã.)

Marþi 9 decembrie

Telefon dimineaþã de la Eugen Simion ºi întâlnire seara. Nune-am mai vãzut de patru ani, îl gãsim mai deschis ca niciodatã.Noi ecouri asupra efectelor „demenþiale“ ale emisiunilor. I. D.Bãlan s-a fãcut de râsul lumii dupã emisiunea lui V. asupraplagiatului lui (ºi de aceea n-ar mai fi fost numit decan) etc.etc. Simion îºi apãrã câþiva prieteni, de pildã Piru. Unul a venitcu un întreg dosar de articole dupã o cronicã a lui V. ce-l ataca,pentru a-i dovedi cã de vreo doisprezece ani n-a mai scris pen-tru regim, cei atacaþi se vãd desconsideraþi de copii, rude, vecinietc., ºi aceleaºi ecouri asupra disperãrii din România.

Când asist la laxismul ºi iresponsabilitatea de aici, nu potsã nu admir pe aceºti atât de huliþi – ºi de mine chiar descon-sideraþi, pentru a nu se fi urcat pe baricade – intelectuali românicare luptã cu încãpãþânare, de decenii, pentru a salva o culturãce reprezintã singura lor formã posibilã de rezistenþã.

Nu-mi pare rãu cã mi-am petrecut existenþa alãturi ºi pentru ei.

Marþi 23 decembrie

Saharov ºi Elena Bonner au sosit la Moscova (la iniþiativapersonalã a lui Gorbaciov). Saharov a ºi dat interviuri (pentruprizonierii de opinie ºi contra rãzboiului din Afganistan),

1986 207


gazetarilor occidentali ºi chiar unei televiziuni americane, pu-nându-i-se la dispoziþie un studio la Televiziunea sovieticã!

E greu sã mai crezi într-o simplã manevrã a lui Gorbaciovpentru a face uitatã moartea lui Marchenko în închisoare ºipentru a înºela Occidentul. S-au înlocuit preºedinþii la UniuneaScriitorilor ºi Cineaºtilor. Se dau drumul filmelor ºi cãrþilorinterzise. Pare începutul unei destinderi. ªi chiar dacã ar fimanevrã, trebuie profitat de ea.

Joi 25 decembrie

Dejun (vine Henriette sã ne ia cu un taxi) la Laura acasã(Asnières) cu Odile (întineritã) ºi Greg (îmbãtrânit). Mi-e milãde Greg, teribil de milã, dar reuniunea mi se pare greu de supor-tat: fãrã Christiane nimic nu se leagã, e ca o parodie tristã aCrãciunului la ea. Seara, la Ioneºti acasã, cu ei ºi cu cei trei Balotã.Ca de obicei când e organizatã (pusã în scenã) de Marie-France –sãrbãtoarea perfectã.

Telefon de la Eugen Simion – brusc patetic, cã el nu e demon-strativ din fire, dar sã ºtim cã ne iubeºte mult.

Marþi 30 decembrie

Telefon Ariana Nicodim: efectul cronicii V. pentru Secolul 20,rãsunãtor. Afacerea a devenit publicã ºi e mai greu (niciodatãimposibil) sã se suprime revista. Se pare cã Hãulicã e încântat.Efectul emisiunilor continuã – din fericire – sã fie inexplicabilde mare. O serie de bãtãlii câºtigate, care trebuie însã mereurecâºtigate.


Un an atât de prost nu meritã un revelion. Nici nu-l facem.Refuzãm o minipetrecere la Cristovici ºi lucrãm ziua întreagã,cu o pauzã la miezul nopþii, pentru a asculta – pe disc com-pact – Mahler ºi Monteverdi.

1987

Joi 1 ianuarie

Seara, Eugen Simion. Noroc cã prevãzusem o cinã acasã –afarã plouã constant ºi e atât de cald, cã putem sta cu fereastradeschisã. Prima lui scrisoare, mi-amintesc, am primit-o la începu-tul liberalizãrii – acum un veac – la Megève ºi, de la început,el cu V. ºi cu mine ne-am înþeles. Evoluþia lui, remarcabilã –dupã Lovinescu, dupã Paris – se simte în scrisul sãu. Încercãmsã-l convingem sã nu-l atace pe Nego (care i-a pus în cauzã ido-lul, pe Marin Preda), pentru a nu intra într-o campanie îm-potriva emigranþilor, ce-ar conveni regimului.

Marþi 6 ianuarie

Blocaþi în casã de greve. Seara, timp de un ceas ni se taieºi lumina.

Telefon ºi de la Pintilie, cu mesaje de la Hãulicã. Cronicalui V. extrem de binevenitã ºi de abilã: revista ºi-a reluat activi-tatea ºi le-au dat salariile, dar numãrul incriminat tot n-afost pus pe piaþã. Problema se va redeschide peste vreo douãsãptãmâni pentru numãrul viitor. Pe Hãulicã l-a chemat unºtab mai mic, „foarte tremurând“, sã-i spunã cã „nu mergecoperta“, sã se scoatã „revistã de sintezã“. H. nu vrea sã cedeze.Dacã-l dau afarã, ne va comunica prin Pintilie sã facem„scandal“.

Miercuri 7 ianuarie

Primul articol al lui Arielle Thédrel în Le Figaro despreRomânia: excelent.

Cu Goma, discuþie lungã (din nou!). Vlad G. voia sã-l aducãla München sã facã o serie de emisiuni care sã þinã peste o lunã,la cei zece ani de la „miºcarea Goma“ din ’77. Ar fi fost, evident,excelent. Goma refuzã cu îndârjire: nu i-au trecut, fãrã expli-caþie, mai multe cronici ºi nu i-au mai scris din mai trecut.Acum, Vlad G. i-a telefonat, i-a scris, i-a spus chiar cã-l „iubeºte“,nimic nu-l mai înduplecã. Mã strãduiesc sã-i explic cã deasuprajignirilor personale existã un alt interes ºi cã seria de comemorãriare o însemnãtate care depãºeºte susceptibilitatea, chiar justi-ficatã (cronicile erau probabil prea violente, dar s-ar fi pututcel puþin justifica sau scuza nedifuzarea lor). Nimic de fãcut.În fundal se aude vocea Anei care þipã. Vor mai insista ºi Mihneaºi Marie-France. Dar pornirea e atât de intensã, încât nu vãdcum ar juca argumentele raþionale.

Joi 15 ianuarie

Parisul înzãpezit, cu întreruperi de electricitate nu din pri-cina grevelor (s-au cam lichidat), ci a gerului – noi n-am avutde suferit –, complet dezorientat în asemenea situaþii extremecare se repetã cam în fiecare an (deºi acum e probabil mai gerca niciodatã) ºi se uitã imediat dupã. Franþa e o þarã fãrã ima-ginaþie pentru frig.


Seara: Lucian Raicu, Sonia Larian ºi, puþin mai târziu, Kiro-pol. Veniserã de la început hotãrâþi sã rãmânã. N-au îndrãznitsã ne-o spunã deoarece ºtiu cât „ne luptãm“ ca sã continue acolocultura românã. Mirific de cinstiþi: nu vor sã ia ajutoare dindouã pãrþi, nici sã exagereze, nici sã înºele, pe oricine ar fi. Raicuºi-a lãsat toate însemnãrile literare acasã. Sperã ca Mircea


Dinescu (care are cheia) sã se gândeascã sã le ia. Dar cum, dinmoment ce nu ºtie cã nu se mai întorc?


Petrecem toatã ziua cãutând documente pentru Raicu ºiSonia Larian ºi scriind „scrisori“ de recomandaþie. La OFPRA,dna Petrulian le-a cerut rapoarte de la noi, de la Mihnea, extrasede presã etc. – sã le facã un dosar „beton armat“. ªi nu detestnimic mai mult decât acest gen de referate „administrative“.Dar oameni de calitatea lor – ºi în plus pãguboºi – meritã toateeforturile. Când mã gândesc cã, dacã nu-i puneam în gardã, s-arfi dus ca niºte flori, spunând doar cã Secu omoarã pe scriitoriianticonformiºti ºi convinºi cã vor fi primiþi cu braþele deschise.


Telefon cu o veste uimitoare de la cei doi Raicu – comisiale-a ºi aprobat azilul politic: îl vor avea peste douã sãptãmâni.Aºa ceva n-am mai auzit de ani de zile – e nevoie de un mini-mum de trei luni. E drept cã nimeni nu s-a mai prezentat pro-babil cu un asemenea dosar: „beton“, cum spune Raicu. Suntembucuroºi sã-i vedem câºtigãtori pe aceºti pãguboºi (în sensulbun al cuvântului – e drept cã pentru mine nici nu existã altsens decât bun).

Vineri 6 februarie

Scrisoare de la Norman Manea cu detalii asupra antisemitis-mului oficial ºi… popular. ªi cu scene ale vieþii literare. Darnici el nu vrea sã le spunã-scrie încã: are pãrinþi bãtrâni în þarã.E cu o bursã la Berlin, pe un an, dupã care presupun cã va rã-mâne. Tot un refugiu politic, dar secret. Nu e un reproº. Nescrie hiperbolic despre rolul nostru acolo.

Marþi 10 februarie

Alain Besançon ne trimite noua sa carte, Une génération.Îi telefonez imediat: are un lumbago ºi e – ca de obicei –

1987 213

sumbru în perspective. Nu crede absolut deloc în „destinderea“Gorbaciov (manevrã etc.). Nici eu nu cred, dar îi amintesc cãde pe urma primei destalinizãri (cu toate limitele ei) s-a ivitSoljeniþîn. De n-ar fi decât asta. Vrea pãrerea noastrã despre„autobiografia“ lui. De abia aºtept sã am timp s-o citesc.

V., întorcându-se de la FNAC: cele douã cãrþi ale lui Ciorans-au ºi epuizat. Îi telefonez lui Cioran. Rãspuns: „Je m’imagi-nais les pires choses qui pouvaient m’arriver. Mais, j’avoue, pascelle-là.“ O cochetãrie care-i stã bine.

Joi 12 februarie

Cu Mihnea ºi Catherine, pe rue de l’Odéon, sã aleg un covorpentru camera mea. Vânzãtorul, un armean din Turcia, prietencu Mihnea, care-l citeºte pe Bennigsen (!) ºi ne oferã ceai dementã. Vroiam un covor, nu un chilim, ºi mã întorc, bineînþeles,cu un chilim. Atmosfera locului? De când m-am refugiat înprovincia mea din Buttes-Chaumont, am cam pierdut din vedereacest Paris insolit, în care vânzãtorii de covoare pot sã-l citeascãpe Bennigsen.

Chilimul e frumos.

Vineri 13 februarie

Telefon Nedelcovici. Cererea lui de azil politic a primit ºiea aprobarea comisiei. Niciodatã n-a mers mai repede ca înaceste douã cazuri din urmã („fraþii Raicu“ ºi el). A fost ºi laAlbin Michel cu Goma.

Pentru masa rotundã asupra miºcãrii Goma, reiau „docu-mentele“ de acum zece ani (din Limite mai ales). Parcã suntde pe alt continent. Mi-e greu sã mã mai aºez (fie chiar înamintire) în atmosfera de atunci: speranþã, evenimente, mani-festaþii, orizont deschis. Acum totul s-a stins: trãim sub semnuldemolãrilor ºi al noroiului. Iar exilul e complet infestat ºi infil-trat de Securitate. Nu toate amintirile sunt însã trandafirii: nunumai represiunea împotriva celor din þarã, dar ºi agresiunea


împotriva mea. Dar ºi ea fãcea parte dintr-o luptã. Din viaþã.Acum, când (sincerã sau tacticã) destalinizarea reîncepe în Est(în Rusia mai ales), la noi mai nimic. Câteva manifeste ºi onouã „miºcare“ cu pseudonime nu au cum destupa orizontul.

Marþi 17 februarie

Revista Arta blocatã ºi ea, cu un numãr dedicat lui Baba,la cei 80 de ani ai sãi. Pe copertã era un rege nebun, iar încuprins Baba declara cã nu mai picteazã „decât regi nebuni ºischizofreni“. Pe plan mai general: s-a început distrugerea înCotroceni, iar taxiurile nu mai au voie sã circule în centrulBucureºtiului. Spaimã, frig, întuneric (s-au sporit economiilela luminã).

Marþi 24 februarie

Telefon de la Mihnea: Botez a fost atât de bãtut de Secu-ritate, încât a fost nevoit sã se interneze în spital. ªtirea vineprin Vlad cãruia Botez i-a cerut sã nu spunã nimic. Mihneae de un aviz contrar ºi are dreptate: telefonul lui Botez seîntrerupe dupã câteva secunde de convorbire cu soþia lui, trebuieimediat fãcut ceva. Adicã scandal: articole în presa de aici reper-cutate de Europa Liberã. E singurul sistem care mai funcþio-neazã ºi are efecte aproape imediate în România.

Duminicã 1 martie

Am ajuns, ca în fiecare an, pe acel prag de saturaþie cândtrebuie sã plec. Telefonez deci la Megève sã reþin un apartament,fãrã chef, dar din necesitate. Voi încerca sã-l târãsc dupã minepe V. care face mai departe teorii cu „vacanþa e un mit“ ºi n-amai pãrãsit Parisul de vreo doi ani. De fapt nu atât Parisul vreausã-l pãrãsesc, ci coºmarul bucureºtean cu ecou imediat înButtes-Chaumont. Pentru a continua sã mã „lupt“ fãrã a crede

1987 215

în victorie, îmi trebuie cel puþin douã paranteze de aer neîm-bâcsit pe an.

Vineri 6 martie

Mihnea vrea neapãrat sã-i scriu un studiu despre literaturaromânã actualã pentru un numãr consacrat de L’Autre Europeliteraturilor din Est. ªi asta pânã în iunie. ªi sã-i gãsesc texte.Ce texte? În timp ce polonezii ºi ungurii vin cu proze incen-diare, la noi domneºte fãcutul cu ochiul sau literatura atemporalã.Sã mai adaug cât de obositor e sã te îndoieºti de propriul tãuneam, acþionând mai departe ca ºi cum ai avea încredere în el?

Marþi 24 martie

Între 7 ºi 8 la „Vernisajul“ desenelor-caricaturi ale lui Zino-viev, într-o prãpãditã de galerie de pe bulevardul Beaumarchais.Dacã un Zinoviev nu-ºi poate oferi la foarte mondiala lui gloriealtceva, ce sã ne mai plângem noi de proporþiile reduse ºi desituarea excentricã a Casei Române! Zinoviev semneazã noualui carte (o luãm ºi noi) ºi, vãzându-l, n-ai impresia cã e chiaratât de paranoic (acum câteva sãptãmâni a dat o declaraþie laun ziar cã singurul semn al unei reale schimbãri în Rusia ar fidoar publicarea lui acolo).

Dupã aceea la Mihnea, sã-i vedem mama, de abia sositã,ºi atât de încercatã de iarnã, încât nici nu-i vine sã iasã din casã.Altfel, bravã, neînfricatã, directã, aºa cum o ºtiam. Gabi Bossies-a mutat nu departe de ea ºi se vãd mereu. Îmi vorbeºte ºi deo altã prietenã comunã, Leºi, ºi-mi dau seama cã-i uitasem nu-mele de peste douãzeci-treizeci de ani. Tinereþea noastrã co-munã, ce biatã colecþie de fantome. Toþi cei despre care nevorbeºte sunt bolnavi, încercaþi, scuturaþi de iarnã ºi mizeriaalimentarã. Chiar ºi aºa-ziºii privilegiaþi. Ca Valentin Lipatti,de pildã.



Plecãm disearã la Megève, fãrã o poftã realã de vacanþã. V.deloc (se sacrificã pentru a-mi þine companie). Eu, limitat.

Duminicã 29 martie

V. suferã cã e în vacanþã ºi se uitã la Mont Blanc de parc-ar fi un HLM. Serile vedem toate filmele pe care le-am ratatla Paris, în frunte cu Thérèse al lui Cavalier ºi Le nom de la Rose(spectacular, cu un Ev Mediu simplificat ºi tendenþios).

Umblu pentru un an de imobilism. Sfârºim cu douã zilesub ploaie. În tren, cum ajungem la Paris, din garã, V. se trezeºteca dintr-o toropealã ºi dã semne de fericire. Suntem uºor bron-zaþi. Va trece repede.

Vineri 10 aprilie

Întoarcere la Paris. Tot o primãvarã cu iarnã (nu se maisfârºeºte) ne aºteaptã ºi aici, împreunã cu tot curierul pe careV. se duce sã-l ia de la poºtã încã de la 8 dimineaþa.

Telefon Vlad Georgescu. Sumbru: nu mai sunt bani, bugetuln-a fost votat, poate ne închide… îi rãspund: aºa a fost ºi anultrecut. E hotãrât pesimist: acum, cu perspectiva de înþelegereîntre ruºi ºi americani, s-ar putea sã se sfârºeascã ºi cu FE.…Sunt impermeabilã – pour une fois! – la astfel de anxietate. Fata-lism, resemnare sau, dimpotrivã, forþa dobânditã în aceastãscurtã vacanþã? Nu ºtiu, dar deocamdatã nu-mi pasã.


Fãrã a mai trece pe la bisericã (unde unii preoþi îi denunþãpe ceilalþi cã sunt agenþi, ceea ce, adãugându-se atmosferei de„cafenea“ ce domneºte de sãrbãtori, ne îndepãrteazã de „sfântullãcaº“), direct pentru Paºte la Maria B., unde regãsim pe ceitrei Ionescu, pe Mihni, Stolojani, Korne cu Laura, Romanescu

1987 217

(la care s-a produs ani de zile în urmã cearta noastrã cu un Noicaieºit din fire, atacând pe Soljeniþîn ºi gãsind justificãri lui Ceau-ºescu) ºi bãiatul Cristinei Sturdza, cu soþia lui. Zi aproape devarã, anormalã pentru anotimp. Insensibilã anul acesta la „fol-clorul“ ouãlor roºii. Dar searã agreabilã.


Balotã a primit aprobarea de azil. Dar lipsesc punctele deexclamaþie. El are o insuficienþã hepaticã, soþia lui o vagã depre-sie, nu par a-ºi da seama ce-ar fi însemnat sã mai aºtepte trei-ºaseluni. E drept cã sã iei calea asta la peste ºaizeci de ani nu tepoate predispune la cântece de bucurie. În plus, ea mai are untatã ºi un bãiat în þarã. Bieþi oameni, mereu bieþi oameni…

Sâmbãtã 2 mai

Telefon zilele acestea de la Oprescu: a primit o scrisoare dela Liiceanu, în care noi purtãm numele „Agatha“. – „Ne ajutãmult cã Agatha nu ne-a uitat.“ Altfel, îi iese Epistolarul pemarginea Jurnalului de la Pãltiniº ºi lucreazã la o nouã traduceredin Heidegger. Dupã aceea se va ocupa de Cioran. Aflãm cãPleºu ºi Bernea sunt amândoi cardiaci.

Duminicã 17 mai

De la Vlad G. prin Mihnea, cãruia i-a telefonat sã facã uncomunicat al Ligii care, transmis prin France Presse, îi va îngã-dui ºi lui sã treacã ºtirea la FE: În luna martie, manifestaþiistudenþeºti la Iaºi (în jurul statuii lui Cuza). Tinerii au cerutcãldurã, luminã, mâncare, au cântat Internaþionala ºi Hora Uniriiºi au avertizat cã, dacã vor fi arestãri ºi represalii, vor veni dince în ce mai numeroºi la manifestaþii. N-au fost represalii ºis-a cedat pe toatã linia: cãldura ºi lumina.

Alte manifestaþii studenþeºti la Cluj, Timiºoara ºi Braºov,în aprilie.


La Bucureºti, manifestaþii, îndeosebi la Facultatea de Drept,cerând demisia lui Ceauºescu ºi solidaritatea cu populaþia înluptã. Se miºcã totuºi ceva?

Luni 18 mai

Masã rotundã cu Balotã, care uitã însã, circumstanþial, sãenunþe între cele trei atitudini posibile pentru un intelectualîn regim comunist (luate dupã modelul primilor creºtini dinImperiul Roman) – ºi prin care a trecut el însuºi – pe aceea a„colaborãrii“. Enumerã martiriul (închisoarea), fuga (exilul luide azi), dar pentru perioada lui „colaboraþionistã“ îndulceºtetoþi termenii. Oare chiar va fi crezând cã toatã lumea a uitat?Altfel masã rotundã onorabilã cu V. ºi cu el asupra „traumelor“literaturii române contemporane. Se fereºte sistematic sã dealecþii. Presupun cã va plãcea.

Joi 21 mai

A apãrut în sfârºit în L’Express interviul lui Mihai Botez,inteligent, curajos ºi mergând de data asta pânã la capãtul pro-blemelor.

Telefonez imediat lui Vlad. Apoi lui Mihnea.

Sâmbãtã 23 mai

Excepþional editorialul extrem de violent din Le Mondeîmpotriva lui Ceauºescu, pe marginea cãlãtoriei lui Gorbaciovla Bucureºti. Parcã l-am fi scris noi (de fapt l-a scris Amalrik).Sper sã-l dea la FE întocmai, în ciuda violenþei cu care-l atacãpe Ceauºescu.

În previziunea sosirii lui Gorbaciov la Bucureºti, mare foialãprintre jurnaliºti. Véronique Soulé a primit viza ºi a ºi plecat.Ziaristului de la Le Matin i s-a refuzat. Pe ceilalþi îi vede Mihnealuni, cu dosarele Ligii, la reuniunea prevãzutã.

1987 219

Luni 25 mai

Gorbaciov la Bucureºti Toatã presa continuã cu articoledespre România: Le Point, Le Monde (din nou), Le Matin ºibineînþeles corespondenþa lui Véronique Soulé din Libé. ªi LaCroix. Fotocopii dupã fotocopii de trimis la München. Tele-fonez lui Stroescu, vorbesc cu Gelu: nu par prea încântaþi deatare abundenþã; ºi în Germania a apãrut mult, nu mai ºtiucum sã dea de capãt. Aproape cã s-ar plânge. Exagerez, dar preapuþin – patru gazetari, dar nu ai noºtri, au fost daþi afarã dela frontierã. Printre care austriacul care fãcuse reportajul televizatcu distrugerea Bucureºtiului.

Miercuri 27 mai

Ieri, spre searã, V. vine de la poºtã cu o scrisoare de injurii(de o vulgaritate ireproductibilã) ºi de ameninþãri cu bãtaia,de la George Barbu. N-o semneazã, dar e acelaºi stil (deºi agravatpânã la greaþã) ºi mai ales aceeaºi maºinã de scris. E nebunul(real) pe care Liga ºi noi toþi l-am scos din þarã ca „disident“.El ºi cu cei doi Manoliu (pictorul ºi cu mama lui), de ciudãcã le-a luat Goma locul, duc campania de dezinformare visatãde Securitate. E prea târziu sã telefonez la DST. Îl chem peGoma, care-i va avertiza.

Sunt evident supãratã pe mine cã m-am enervat atât. Astavor ºi ei, ºi n-ar trebui sã le fac jocul. Apoi, atâtea lãturi vãrsateasupra noastrã de vreo douãzeci–treizeci de ani ar fi trebuit sãmã obiºnuiascã, sã nu mã mai surprindã „aria calomniei“. ªipoate cã m-aº fi enervat mai puþin dacã aº fi putut face ca Vlad:sã arunc scrisoarea la coº. Dar nu pot. Trebuie, dimpotrivã, sãculeg din nou piesele mai importante din dosarele pregãtitepentru procesul lui Wolton, sã-mi bag nasul iarã ºi iarã în toatãaceastã murdãrie. Un dosar pentru DST, altul pentru Souffletcare vrea ºi el sã mã vadã, sã-i explic etc., o zi pierdutã cel puþin,una-douã, plus la nausée.


Marþi 9 iunie

La cafenea ºi apoi la restaurant cu Ilia Constantinovski. Catotdeauna, cu teorii originale ºi profunde. Nu ºtiu dacã ºi adevã-rate. ªi cu mania celor din Est dupã care numai cei care trãiescacolo pot analiza ce se întâmplã. Bref, ne spune I. C., ce seîntâmplã în Rusia e o minune ºi o tragedie. Minunea: Gorba-ciov – care vrea cu adevãrat reforme în profunzime. Tragedia:poporul rus, abrutizat de ºaptezeci de ani de regim, nu e pregãtitpentru aºa ceva. Lui Gorbaciov i-ar trebui… poporul polonez.Furios pe Besançon care spune în toate editorialele din L’Expresscã totul e înºelãtorie. Ce se petrece – cât se va mai petrece –i se pare lui I. C. spectacular. Dacã cineva i-ar fi spus aºa cevaacum ºase luni, n-ar fi vrut sã creadã. Deocamdatã, pe plancultural, profitã doar cinematograful. La Uniunea Scriitori-lor opoziþia celor instalaþi în fotolii. În literaturã miºcã înschimb revistele.

I.C. a îmbãtrânit. El, care se asculta cu bucurie vorbind ore-nºir, dupã numai vreo douã ceasuri oboseºte.

Vineri 12 iunie

Douã ore la coadã azi, cu V., la Primãrie, pentru a ne prelungibuletinele de identitate. Când suntem mai furioºi pe lipsa deorganizare ºi coada prea mare, ne amintim unul altuia ce în-seamnã a obþine un paºaport în… România. ªi ne calmãmbrusc. Îmi aduc aminte cã ºi acum zece ani (la acelaºi tip decoadã, cu acelaºi scop) am procedat la fel. Rezultatul identic.Tot serveºte ºi „exemplul“ românesc la ceva.

Miercuri 1 iulie

Rainer ne telefoneazã de la o clinicã: are cancer la plãmâniºi va fi operat. Mi se pare intolerabil. Chiar dacã nu-l vedeamdes, Rainer face parte din viaþa mea, nu numai ultimii ani bucu-reºteni când lucram împreunã corecturi pentru Institutul Francez,

1987 221


dar ºi Parisul cu agenþia noastrã literarã… ªi mai ales Christianespre absenþa insuportabilã a cãreia totul revine ºi, cu cel maimic prilej, se învolbureazã. Impresia asta de a fi din ce în cemai asediaþi. Ca un cerc care se strânge, se strânge.

Vineri 3 iulie

Scriu – moale ca ºi vremea: au început cãldurile – cronici.Despre Agopian, al cãrui ultim roman – Sara – îmi este îm-prumutat de Maria Mailat. Somptuos ºi obsedat de o materia-litate densã ºi scârnavã: viscere, secreþii, digestie. Personajele –cât le îngãduie autorul sã se constituie (a trecut ºi peste el odârã de textualism) n-au psihologie, ci doar fiziologie. Iar istoriaîn cadrul cãreia se înscrie naraþiunea (Transilvania la începutulsec. al XVIII-lea) numai sânge ºi ºtreanguri. Fantasticul (magia)nu se poate spune cã ar coborî în real sau ar urca din el, deoarecerealul e sistematic deconstruit. Cruzimea acestei poveºti a mãdu-larelor n-are sfârºit. Dar sens? Nu-mi dau seama ºi scriu destulde prost despre o carte ce mi se pare totuºi remarcabilã.

S-ar spune cã, pe mãsurã ce situaþia în þarã se degradeazã,apropiindu-se de gradul zero al mizeriei fiziologice ºi culturale,scriitorii devin mai rafinaþi, mai experimentaliºti. Pentru a facesã explodeze o realitate devenitã insuportabilã? E teza ispititoare,a lui Sorin A. Nu înlãtur însã ipoteza – contrarã – a evaziuniiîn deliciile esteticului ºi rebusurile teoriei literare.

Sâmbãtã 11 iulie

Conflictul Calciu – Tudoran în plin. Calciu i-a spus luiPupãzan cã Tudoran l-a reclamat la senatorii americani ca „fas-cist“ ºi cã de-acum încolo îl „va rade“ ori de câte ori îl va întâlniîn cale. ªi s-ar fi ºi dus – o ºtiu mai de mult, prin Tudoran –la Asociaþia care-i dã lui T. bani pentru revistã, sã-l denunþeca „agent comunist“. Atunci? Iar n-avem noroc.

Marþi 14 iulie

La adãpost de zgomote. Au plecat ºi copiii, ºi negrii din cartier,care a redevenit paºnic ºi provincial. Lucrãm. Veºti nu prea bunede la Rainer prin Mimi, în fiecare searã la telefon. Nu prea mã-nâncã, nu respirã bine, ºi când am încercat sã-i vorbesc la clinicã,mai mult tuºea decât vorbea. Sã fie evoluþia atât de rapidã?

Joi 16 iulie

Ne telefoneazã Cazaban: a murit Fãrcãºanu. Pierise de multdintre noi, dar ºtirea ne loveºte amintirile. V. se resemneazãsã-i scrie… necrologul. Altul. Devine cvasicotidian.

Telefon de la Pintilie, sosit de la Bucureºti. Articolul meu(despre sechestrarea numerelor din Secolul 20) a fost imediaturmat de chemarea lui Hãulicã la Enache. Mai încearcã sãtergiverseze. Miercuri, Hãulicã a fost chemat la D. R. P., carei-a spus cã se dã imediat drumul la revistã dacã… scoate depe copertã tabloul lui Bernea cu cruciuliþa. Adicã ce-i ceruserãde la început. Hãulicã le-a râs în nas. Balaci s-a apropiat ºi aspus în aºa fel sã nu poatã fi auzit prin microfoane „existã com-plexul Sfânta Vineri“. Dãrâmarea bisericii Sfânta Vineri, acumvreo lunã, a creat o atmosferã apocalipticã ºi a provocat soli-daritãþi neaºteptate în protest. Pânã ºi Fãnuº Neagu li s-a asociat.Pintilie gãseºte cã nu s-a exploatat destul la FE, cã pentru aºaceva trebuia „tonul apocaliptic al lui V.“. Telefonez imediat laFE, dau de Stroescu ºi încerc sã-l incit la mai ample comentarii.

Vineri 24 iulie

A venit Oprescu sã ne aducã trei exemplare ale Epistolaruluilui Liiceanu, care era sã nu iasã pânã în ultima clipã. Cu toatecã am citit mai toate aceste scrisori, primite cu prilejul apariþieiJurnalului de la Pãltiniº, mã reþin cu greu sã nu le recitesc ime-diat. Mã opreºte doar faptul cã trebuie sã scriu despre ultimacarte a lui Steinhardt, Escale în timp ºi spaþiu, nu totdeauna

1987 223

entuziasmantã de altminteri. Uneori, „sfântul“ nostru devineºi inchizitorial – în contratimp. Aºa e cu articolul Catharii dela Pãltiniº, unde se aratã prea clar furios cã n-a fost numãratprintre prietenii lui Noica (el ºi Paleologu). Urme de vanitateliterarã sau înverºunare de a-l apãra pe Alecu, considerându-latacat (ºi era) în Jurnalul de la Pãltiniº? În orice caz dã dovadãde ceea ce în Epistolar Pleºu numeºte „blândeþe sângeroasã“.

Dar, de scris, scriu, bineînþeles, numai de bine. Cu o sin-gurã rezervã: a… „catharilor“, nerezistând ispitei de-a cita frazalui Pleºu.

Miercuri 29 iulie

CassisLa Hotel de la Rade, alegere totuºi mai bunã decât credeam.

În prima sãptãmânã marea e îngheþatã (18°) ºi înot în piscinã,conºtiincios ºi plicticos, de treizeci de ori în lungime ºi de douãori pe zi, sã ajung aproape de un kilometru pe zi.

ªtirea din pãcate aºteptatã, dar nu atât de repede, îmi e datãde V. cu care vorbesc în fiecare zi, uneori chiar de douã ori pezi: moartea lui Rainer la 1 august. I-a comunicat-o telefonicMimi, la 4 august… dupã înmormântare. A murit uºor, însomn. Când mã gândesc la suferinþele lui Noël Bernard timpde vreun an, sfârºitul acesta benign mã mai liniºteºte. Nu-mifuge doar o parcelã de adolescenþã cu dispariþia lui Rainer, parcã,într-un fel, mai moare o datã ºi Christiane.

Restul, marea, odihna, înotul la care trebuie sã renunþ înultimele douã zile din pricina unui lumbago, pe care doctorullocal mi-l trateazã mai rapid ºi mai bine decât cel de la Paris.ªi mã întorc neagrã-tãciune.

Marþi 18 august

Telefon de la Cristina Hãulicã, sositã la Paris cu fetiþa. Aieºit în sfârºit numãrul din Secolul 20 ºi toate cele în aºteptareau fost deblocate. Succes în care, dupã ea, am fi jucat rolul


determinant. Pleacã în Bretania, ºi ne vom vedea sãptãmânaviitoare. Prima veste bunã, de multã vreme.

Miercuri 26 august

Mihnea asearã: Botez va fi la Paris la 4-5 sept., în drum spreStatele Unite. Vine sã se sfãtuiascã cu noi. Cred, credem, cãde data asta va trebui împins sã rãmânã. Ce mai poate face laTulcea, ºi în gradul de uzurã în care se aflã?

Marþi 1 septembrie

Seara, cu V., la La Famiglia de Ettore Scola. Ca ºi pentruLa Terazza, S. e cel care filmeazã cel mai pregnant trecereatimpului, amãrãciunea ei inexorabilã. ªi V., ºi eu, extrem desensibili la acest tip de umor care camufleazã, cu eleganþã sim-plã, pura disperare.


Citit cu pasiune, scris cu dificultate despre Epistolarul încare Liiceanu a reunit scrisorile primite ºi trimise la apariþiaJurnalului de la Pãltiniº. Pleºu ºi cu Liiceanu scriu atât de bine(cu o adecvare impecabilã a cuvântului la gând), încât nu poþisã nu fii complexat. Îþi suspectezi apoi toate cuvintele tale dea fi aproximative, alãturi, ornamente sau umpluturã. ªi aceastãpolemicã – departe de a fi numai una de idei – se desfãºoarãtotuºi pe un teren fãrã fereli ºi autocenzuri, ca o insulã de „irea-litate necesarã“ pe care se gândeºte. Or, în þarã, în afara teorieiliterare, nu se poate gândi. Se poate face literaturã, dar nu ºigândi. Aici, în Epistolar, pânã ºi marxiºti (e drept nuanþaþi) caIon Ianoºi par a face eforturi în acest sens. Sursa oxigenului eaici mai puþin Noica, mai mult Liiceanu ºi Pleºu.

Luni 7 septembrie

Seara, dupã emisiune, cu Mihai Botez ºi Mihnea la cinã înCartierul Latin. Botez ºi mai aproape de noi ca prima oarã; obo-seala i-a ºters orice urmã de mondenitate. Ne sfãtuim deoarece

1987 225

clipa e a cumpenei. Dupã cele trei luni de bursã în Statele Unite,sã se întoarcã? Unde? La Tulcea, pentru ca nici un gazetar sãnu mai ajungã pânã la el (deci finalul disidenþei spectaculare)?Sã rãmânã? N-ar face-o decât dacã i s-ar propune sã fie directoradjunct la FE (ceea ce Vlad sugerase mai demult). De-acoloar putea juca acelaºi rol. O carierã de matematician în StateleUnite nu-l intereseazã. Obosit vizibil, ºi de cei zece ani de disi-denþã solitarã, ºi de perspectiva alegerii. Totul depinde de ceva gãsi la Washington, la Departamentul de Stat, unde are mulþiduºmani în urma studiului sãu despre „Relaþiile româno-ame-ricane“ ºi a influenþei pe care a avut-o asupra lui Funderburk.(Un american – prieten al lui – de la Ambasada din Bucureºtia ºi fãcut sã circule prin ambasadã o scrisoare în care fãcea dinel un fel de agent al sovieticilor împotriva „independentuluiCeauºescu“.) Ciclul mârºãviilor e nesfârºit. Or, Botez n-ar vreasã aterizeze la FE fãrã sprijin de sus, pentru a nu depinde doarde buna sau reaua-voinþã a lui Vlad.


Mereu în ºirul bolilor, Vlad. Mã anunþã cã sãptãmâna vii-toare intrã în spital pentru analize. Se simte foarte obosit ºii-au scãzut globulele roºii. Nu pot sã nu mã gândesc la cancerelecelor doi predecesori, Noël ºi Cismãrescu, la zvonurile carecirculaserã atunci cã ar fi fost provocate, prin radiaþii, de Secu-ritate ºi sã mã cam înfior. Sper cã n-am de ce, dar…

Marþi 6 octombrie

Ieri, Matei Viºniec la Radio. Are 31 de ani, e bun poet ºi dra-maturg, sfios ºi, din câte ne putem da seama V. ºi cu mine, demare cinste ºi calitate. Cade la Radio peste Raici (pe care totvoia sã-i vadã ºi care, culmea umorului, îi dau sfaturi practicepentru azilul politic). Ar prefera sã rãmânã în Franþa. Îi vom darecomandaþii pentru dna Petrulian, dar nu prea înþeleg cum vaface. Nu ºtie decât engleza. Are, e drept, un enorm capital: vârsta.Ne aduce volumul sãu de versuri ºi câteva piese într-un act.


Marþi 10 noiembrie

Cu V., sã vedem filmul antistalinist al lui Abuladze, Cãinþa(Le repentir). În ciuda vâlvei care a precedat aceastã vizionare(patru milioane de spectatori doar la Moscova, aplaudând fre-netic), nu ne dezamãgeºte. Secvenþelor suprarealiste ºi burleºti(între Charlot ºi Buñuel) le preferãm însã pe cele realisto-poli-tice, ca aceea în care oamenii vin la gara de triaj sã caute pebutucii ce sosesc din zonele concentraþionare numele scrijeliteale deþinuþilor. Culoarea e tarkovskianã (cf. Stalker), emoþia eînsã ºi mai directã. Filmul e cu atât mai radical, cu cât nu înfie-reazã numai pe Stalin (de fapt dictator compozit între Stalin,Beria ºi Hitler), dar ºi stalinismul pânã la a treia generaþie(nepotul se va sinucide pentru a se spãla de pãcatele bunicului).Pe plan artistic ºi cultural, „glasnost“-ul exista deci cu adevãratîn URSS. Terminat în 1984, filmul n-a ieºit decât anul acesta,ca un fel de manifest al erei gorbacioviene.

Vineri 13 noiembrie

O cunoaºtem, în sfârºit, pe Gabriela Adameºteanu, al cãreiroman Dimineaþã pierdutã mi-a plãcut atât de mult (alãturide Moromeþii, cel mai bun roman postbelic). Goma ne aver-tizase cã e excesiv de timidã, Botez ne vorbise ºi el de retractili-tatea ei aproape bolnãvicioasã. Cu noi pare, din prima clipã,deschisã, inteligentã, judecând nuanþat situaþia scriitorului dinRomânia, implicându-se în judecãþi ºi analize. O luãm de lahotelul ei de pe lângã St. Lazare (nu se descurcã încã bine laParis), ºi cinãm în împrejurimi. Ne place la amândoi nespus.Nu e o surprizã (dupã carte era greu sã fie altfel), e totuºi obucurie. O vom revedea.

Marþi 17 noiembrie

Vlad îmi telefoneazã (nu l-a gãsit pe Mihnea ºi vrea imediatsã fie alertaþi gazetarii): duminicã 15 noiembrie, la Braºov, cuprilejul alegerilor la consiliile populare, cam o mie – poate mai

1987 227

mult – de muncitori de la Steagul Roºu (fabricã de camioaneºi tractoare) au manifestat îndreptându-se în coloanã spre cen-trul oraºului, scandând: „Jos dictatorul, jos miºeii, vrem pâine!“Li s-au alãturat mii de trecãtori. Au devastat centrul regionalde partid ºi Primãria, aruncând dosare, scaune, maºini de scrispe ferestre, apoi au dat foc în piaþa mare la pancartele, portretele,drapelurile pe care le-au smuls de pe faþade. Poliþia n-a inter-venit timp de trei ore. Apoi manifestaþia a fost împrãºtiatã detrupe ºi Securitate. Rãniþi (morþi?), arestãri.

Îmi petrec dupã-amiaza telefonând lui Dupoy, Ariellei Thédrel,lui Vincent Giret. O caut pe Véronique Soulé, pe care pânãla sfârºit o gãseºte, târziu, Mihnea, ca ºi pe Claudine Canettide la Agence France Presse. Mihnea pleacã mâine la Veneþia,deci rãmânem singuri cu gazetarii ºi cel mai important eve-niment de la greva minerilor din ’77 încoace.


Radio ºi Televiziune (I, II, III ºi 5-ème) despre Braºov. Ziîn întregime dominatã de Braºov. O telegramã de la Viena ºiun articol în Bild cu ºtiri noi, ºi cele mai multe incontrolabile:izolarea oraºului cu tancuri, doi miliþieni uciºi (unul cu beregatatãiatã), zeci de rãniþi ºi arestãri.

Telefoneazã ºi Aurel Cornea: televiziunea cautã – mai alespe 5-ème – pe cineva venit foarte recent din România – sã-laducã pe platou. Între timp ºtirile s-au umflat ºi devin delirante:oameni împuºcaþi etc. Dar dacã ar fi aºa? Încã un oraº dinRomânia sã se mai rãscoale ºi ar fi poate începutul sfârºitului.E în orice caz sfârºitul obsesiei pasivitãþii româneºti.

Luni 23 noiembrie

Manifestaþia (la care mergem cu toþii dupã emisiune – chiarºi Raicu!!) mult mai numeroasã decât mã aºteptam (peste treisute de persoane). – „Rãii“ (dna Manoliu, Barbu), pitiþi princolþuri, „bunii“, în frunte. Chiar cu câteva riscuri caragialeºti


(felul cum „dã intrarea“ la lozinci Ion Ghica, retorismele decircumstanþã), o reuºitã filmatã ºi de televiziune. Ratez repor-tajele de pe toate canalele deoarece cinãm apoi cu Dorin Tudoranºi stãm împreunã pânã pe la 2 dimineaþa. Îmi confirmã versiu-nea Vlad G. ºi schimbãrile lui de pe o zi pe alta, de pe o faþãpe cealaltã. Nu poþi fi sigur pe nimic. Dorin, curajos, înverºunat,dar lucid ºi cu totul în stare de a suporta contradicþia ºi a þineseama de ea.

ªi azi toate ziarele cu pagini întregi: Braºov. Ecou nesperatde statornic.

Joi 26 noiembrie

Frédéric Mitterrand a telefonat Ioneºtilor: vrea sã-ºi consacremiercurea viitoare emisiunea României (tot Braºov). Avea degând s-o invite ºi pe… fiica Regelui. (Mã întreb dacã ºtie undee România pe hartã.) Marie-France îi alcãtuieºte ea platoul,în doi timpi: ea, eu, Cazacu, Sanda Sto (Mihnea e la Veneþia),Eugen, dacã poate.

Între timp, presa în acelaºi ritm. Véronique Soulé, în fie-care zi o paginã. Azi în Libé ºi fotografii (slabe) ale unui turistfrancez, se vãd ceva fum ºi cioburi de sticlã în faþa unei clãdiri(Primãria?).


Telefoneazã Dinu Zamfirescu. Silviu Brucan (fost stalinistnotoriu) a dat de la Bucureºti un interviu la BBC. E reluatde UPA ºi-l citesc în Le Monde – împotriva actualei politicia direcþiei Partidului. În ciuda iritãrii pe care mi-o provoacãafirmaþiile sale, dupã care mai înainte Partidul ºi clasa munci-toare erau alãturi (vezi, pasãmite, binecuvântata ºi armonioasaepocã stalinistã!), interesant. Spune cã o represiune ar pune rãuRomânia nu numai cu Occidentul, dar ºi cu… þãrile din Rãsã-rit. Pentru aºa ceva, ºi pentru a avea îndrãzneala sã critice

1987 229

politica lui Ceauºescu din interiorul României, e greu de crezutcã nu avea acordul – dacã nu ºi îndemnul – ruºilor. În ce-amajuns sã sperãm!


Simina Noica ne confirmã nu numai cã Noica ºi-a rupt le coldu fémur (nu ºtiu cum se spune pe româneºte), ceea ce îi spusese,de joi, Bosnief lui V., dar e la spital cu o gravã bronho-pneu-monie. Cum stã în condiþii de pustnic (nealimentat ºi neîncãlzit)la Pãltiniº, e teribil de slãbit. Liiceanu ºi Pleºu s-au dus la cãpã-tâiul lui. Simina se întreabã dacã n-ar trebui sã plece ºi ea.

Lui V. îi pare rãu acum cã l-a atacat (fie ºi destul de cuviin-cios). Dar nu poþi, evident, sã scrii ºi sã reacþionezi gândindu-temereu la accidentele imprevizibile.


Emisiunea lui Fréderic Mitterrand „Permission de minuit“.Pe platou: Amber Bousoglou, Goma, Sanda ºi Vlad, Marie-Franceºi cu mine. Eugen a trimis un text foarte bine scris ºi foarteviolent în care se întreabã de ce e pedepsit un criminal ordinarºi nu existã tribunale pentru cei „istorici“ de tipul Ceauºescu.

O orã ºi jumãtate despre România. ªi F. Mitterrand bineinformat. Ar fi putut sã fie mult mai bine dacã Fr. Mitt. n-arfi venit cu un plan în funcþie de imaginile pe care le avea ºi nil-a arãtat cinci minute înainte de intrarea pe platou. Planulîncepea de la Adam ºi Eva, adicã de la… regele Carol, aºa încâtde Braºov s-a vorbit infinit de puþin, iar eu n-am putut sã-milansez scoop-ul, ºi am încheiat cu un poem de Matei Viºniectradus de V. Din primele reacþii ale gazetarilor: impresie bunã.M-a adus acasã… Duiliu Zamfirescu, nepotul Sandei, ºi n-amadormit decât pe la 5 dimineaþa.

Vineri 4 decembrie

Moartea lui Noica.



Ieri dimineaþã telefoane de la Marie-France, Simina, Cioran:a murit Noica, în noaptea de joi spre vineri, la 1 dimineaþa.Fusese mai bine toatã dupã-amiaza ºi perorase, febril ºi entuziast,în faþa discipolilor (venise Liiceanu de la Bucureºti, nu ºtimdacã ºi Pleºu). Apoi, o embolie pulmonarã.

Cioran mãrturiseºte cã e mult mai emoþionat decât de moar-tea lui Mircea. L-a pierdut pe cel care din tinereþe îi servea sãse delimiteze. E atât de emoþionat, încât îmi povesteºte, peromâneºte, o convorbire de pe Pont des Arts, când Noica îl între-base ce are el cu Ceauºescu ºi Cioran îi rãspunsese cu o înjurã-turã pe care o repetã ºi la telefon, pe ºleau.


Mereu sub ºocul morþii lui Noica. Îi telefonez lui Christi-nel – ºtia cã e grav de la Simina. V. scrie necrologul cu atâtmai mare greutate, cu cât cu douã luni în urmã polemizase cuNoica, provocat de articolul acestuia despre civilizaþia occi-dentalã („civilizaþie a lui bye-bye“).

Orice ar fi spus ºi fãcut sofistul din el (ºi în ultima vremeera pe o pantã lunecoasã), pierderea e imensã; cum sã crezi cãîn penuria spiritualã de azi s-ar mai putea ivi un personaj dedimensiunile lui? Ar trebui sã-mi amintesc emoþia mea cândl-am întâlnit prima orã. Dar încã de atunci ne-a ºi decepþionat(sã-l lãsãm pe Eliade sã vinã în þarã, sã nu repetãm greºealaintelectualilor care n-au colaborat în epoca fanariotã etc. etc.).Ce blestem ca singurul nostru mare filozof sã fi fost ºi… unsofist. Dar, fãrã el, i-am fi avut pe Liiceanu ºi pe Pleºu – aºacum sunt acum? Pãltiniºul a intrat în orice caz în legenda româ-neascã. Aºa cum e, ºi câtã mai e, biata de ea.

Joi 10 decembrie

Seara pe A2, reportajul lui Duplan, cu interviuri: DoinaCornea, Radu Filipescu, soþia lui Botez; cu un motto din…

1987 231

Negrescu ºi vederi din Bucureºti ca dupã un bombardament.Prea scurt, dar excelent.

Vineri 11 decembrie

Aflãm cã la Bucureºti s-a dat foc la cauciucuri puse la temeliastatuii lui Lenin (din Piaþa Scânteii) ºi s-a scris pe soclu: „Daþi-neþara înapoi“. Se confirmã ºi manifestaþiile studenþeºti de la Bra-ºov, la o sãptãmânã dupã cea a muncitorilor ºi pentru a-ºi exprimasolidaritatea cu ei. Agitaþia e deci departe de a se fi calmat.


Zi de nebunie telefonicã. Începe cu ºtirea arestãrii DoineiCornea (cu fiul) ºi a lui Radu Filipescu (cu al cãrui tatã a vorbitMihnea). Mihnea (doborât de telefoane) organizeazã cu Ligao manifestaþie pe joi – iar Ion Ghica îmi telefoneazã ºi el pentruo alta. Vorbesc cu Sanda Sto, sã le facã împreunã.

Agenþia France Presse confirmã cã pe 2-3 decembrie, la Timi-ºoara, 600-800 de studenþi au manifestat strigând: „TrãiascãBraºov! Jos Ceauºescu! Vrem pâine, vrem carne!“

Marie-France se pregãteºte sã culeagã semnãturi – celebre –pentru cei arestaþi. Vârtej de telefoane (vreo patru-cinci numaicu Mihnea). Ultimul pe la douã dimineaþa.


La prânz mã duc sã-i iau de la Le Matin pe doi dintre gaze-tarii cei mai competenþi asupra României: Christian Duplanºi Vincent Giret. Dejunãm împreunã. Tineri, ºi implicându-sela un mod nu prea obiºnuit: Duplan se simte responsabil dearestarea celor pe care i-a intervievat. În orice caz, rareori amavut impresia de a vorbi cu un gazetar strãin ca ºi cum ar fifost vorba de un compatriot. Amândoi înþeleg totul rapid ºinesuperficial.

Seara, acasã, Michel Labro de la L’Événement du Jeudi. Pleacãla Braºov ca… turist pentru schi la Poiana Braºov. ªi el tânãr,


ºi el bine intenþionat, dar – e poate numai o impresie – maisuperficial. Mihnea îmi spune – top secret – cã pleacã împreunãcu Sandrine Lavastine care tocmai îmi telefonase. Clandestinãºi ea: Bucureºtiul nu dã vize la gazetari. Din nefericire pentruregim, a apãrut o nouã generaþie de jurnaliºti, implicaþi, tineri,ºi având ºi un oarecare spirit de aventurã. Dacã scriitorii românin-ar fi atât de timoraþi, ce bine s-ar putea lucra.


Dintre toate telefoanele (aparatul zbârnâie fãrã încetare)dupã emisiune, cel mai mult mã emoþioneazã cel al Sentei Cerkez.A visat-o pe mama care-i spunea: „Ai ascultat-o pe Monica?“Emoþionat e puþin spus: de fapt trãiesc moartea ei, de fiecaredatã ca ºi cum ar fi fost ieri.

Joi 24 decembrie

Ajun de Crãciun la Ioneºti, cu Mihnea (a sosit ºi sora luiMihnea – Ruxandra), puºtiul lor de 7 luni ºi în final, MateiLãzãrescu. Acolo aflu cã au fost eliberaþi Doina Cornea cu fiulei. Printre cadouri ºi cinã, Mihnea ºi cu mine la telefon cu fiicaDoinei Cornea, care ne relateazã convorbirea cu mama ei: aufost arestaþi pe când împãrþeau la Cluj manifeste de solidaritatecu muncitorii de la Braºov ºi au fost bine trataþi.

Îi telefonãm: circuitul încãrcat. La Radu Filipescu nu rãs-punde nimeni: e încã arestat. Mariana Botez (cu cea mai obositãvoce pe care am auzit-o vreodatã), când o întreabã Mihnea dacãºtie ceva de ceilalþi, se taie legãtura. De douã ori.


Petrec ziua de ieri strãduindu-mã sã obþin ca FE sã dea laºtiri eliberarea Doinei Cornea. Vlad nu e acolo. Americaniisuferã de „complexul ’56“ (când s-a spus cã au încurajat Revo-luþia maghiarã), deci tremurã de fricã.

1987 233



De luni, telefoane nenumãrate cu München-ul. Cu Stroescu,cu Munteanu, cu Carp, cu cei de la ºtiri. Americanii nu-i lasãîn continuare sã treacã mai nimic. ªi ºtirile curg: tineri berlinezidin Est au manifestat în faþa Ambasadei Române, pentru Braºov;conferinþa de presã a Ambasadei de la Bonn a fost anulatã etc.etc. Mihnea ºi noi dãm ºtirile la BBC ºi la RFI, unde trec cucâte 48 de ore înainte de FE. E pur ºi simplu un scandal. Desprecare discutãm ºi seara la Mihnea ºi ne indignãm cu toþii.

Joi 31 decembrie

Dinu Z.: i-a telefonat plângând Mircescu – l-au arestat la12 decembrie ºi l-au bãtut sãlbatic. I-au dat drumul acumpatru-cinci zile. Iarãºi lupte cu FE. Dau de Comºa care îmi faceun tablou sumbru al lui Central News. În schimb BBC-ul treceºtirea imediat.

Dupã atâtea veºti luminoase, nu-i de mirare cã nici nu negândim sã petrecem revelionul.

1988

Sâmbãtã 2 ianuarieMihnea: a vorbit cu tatãl lui Radu Filipescu. Eliberat ºi el

la 26 decembrie, dupã ce fusese arestat la 12 decembrie. Dartatãl lui Filipescu i-a spus cã nu i-l poate trece la telefon – „seodihneºte“. Mai mult: nu va putea vorbi nici mai încolo.Înseamnã cã Filipescu rãmâne inculpat ºi cã Securitatea nu dãdrumul la telefon decât atât cât sã se afle în strãinãtate ºi peurmã taie.

Marþi 5 ianuarie

Tot ieri, la Radio, Vlad îmi telefoneazã ºtiri de la Botez:incredibil de monden (ºi-a luat ºi smoking). Venea din Hawai,se pregãtea sã plece la Beijing. De-acolo la Dubrovnic (tot laun colocviu), apoi la Paris, apoi la München. Finalul nu se ºtieîncã: întoarcerea în România? Mihnea e indignat cã nu i-a tele-fonat Marianei când era la ananghie. El pretinde c-a fãcut-odin Hawai. Sã mai crezi cã poþi cunoaºte oamenii!

Miercuri 6 ianuarie

Telefon cu Sandrine care s-a întors din „aventura“ ei clan-destinã în România cu Michel Labro ºi pune acum la punctarticolul ce va apãrea în L’Événement du Jeudi. Îmi spusese dejaMihnea duminicã seara cã pe Iorgulescu nu-l gãsiserã acasã.La Braºov, în schimb, îi întâlniserã pe Gheorghe Crãciun ºipe un „filozof“ care scrie în Astra, Vasile Gogea, incredibil de

curajos. Sandrine îmi mai povesteºte cã au vãzut-o ºi pe Mariana(la mama lui Botez) ºi cã – pe plan mai general – tot rãul pecare-l putem noi spune aici despre regim e o nimica toatã faþãde realitatea de acolo.


Scriu o cronicã despre Dumitru Mircescu (iar arestat, iarbãtut), pe care mã strãduiesc s-o fac sã intre în cadrul progra-mului cultural. Urgenþa e mare. Dupã 38 de lagãre ºi închisoriîn Uniunea Sovieticã, dupã procese ºi bãtãi în România, câtva mai rezista acest om de 75 de ani, care n-are decât pãcatulde a fi crezut, tânãr fiind, în comunism, ºi de a fi trecut clan-destin în URSS în 1936? Mi-l amintesc la Paris: ca un þãrancurat cu ochi albaºtri. V. ºi cu mine gãseam cã seamãnã cuFãrâmã din Pe strada Mântuleasa, a lui Eliade. Acum i-au fãcutºi dosar de nebun, la spitalul Berceni. Numai prin cât mai multscandal poate fi salvat. Dacã se mai poate!

Joi 14 ianuarie

Apare L’Événement du Jeudi cu excelentul reportaj al lui MichelLabro ºi Sandrine asupra revoltei de la Braºov, prima relatarecoerentã ºi detaliatã datoratã curajului lui Vasile Gogea, numitîn articol „Virgil“.

Lucrez de marþi fãrã o pauzã, într-un ritm extenuant, la douã„Teze…“ numai cu reacþiile la Paris, foarte puþin ºi slab redatela München. Montaj interminabil din emisiunile de radio ºiteleviziune, pentru ca cei din România sã le poatã auzi aproa-pe în direct.


Mihnea are o nouã „bombã“: Jean Stern (ºeful serviciuluiEurope de la Libé) s-a întors dintr-o cãlãtorie, tot clandestinã(turist), în România, cu un interviu incendiar al lui Dan Petrescu,


care va apãrea la 26 ianuarie (ziua lui Ceauºescu). Libé va scoatetrei pagini. Dupã care, zice Mihnea, sã ne pregãtim pentru apã-rarea lui Dan Petrescu: va fi sigur arestat – ºi o ºi vrea.


Pleacã o altã gazetarã „clandestinã“ de la TF1 pentru unreportaj în România. Noaptea târziu, telefon Mihnea. A vorbitcu ziarista de la TF1: o trimite ºi la Mircescu.

Dar altã „bombã“ de un inepuizabil umor: Ambasada invitãla o recepþie de aniversarea lui Ceauºescu pe gazetarii francezi (!!).Complet lipsiþi, oficialii ãºtia, de orice simþ al realului. Amba-sada i-a trimis ºi lui Véronique Soulé un carton cu bãuturi, s-o„cumpere“. Mihnea organizeazã contraofensiva: Liga va împãrþimanifeste la intrarea în Ambasadã, iar gazetarii se vor duce(Véronique Soulé, în orice caz) ºi vor pune cele mai stinghe-ritoare întrebãri. Probabil cã ordinul vine direct de la Bucureºti,altfel nu s-ar îmbarca totuºi Ambasada într-o astfel de aventurãcu gazetarii, pe care i-au citit ºi îi ºtiu, pe toþi, ostili. Sau atuncisunt ºi funcþionarii nebuni ca… ªeful.

Marþi 19 ianuarie

Hãulicã, seara. Cinãm în cartier. Insistã asupra ºtirilor dupãcare unii rãniþi de la Braºov ar fi fost iradiaþi la spital ºi nu s-arfi întors acasã decât pentru a muri. Mihnea, care a consultatun doctor, pretinde (zvonul circulã mai de mult) cã e o intoxi-care a Secu, pentru a intimida.

Eu sunt mai puþin sigurã dupã ce citesc în Pacepa (memo-riile transmise de RFE ºi ale cãror texte le-am primit) cã maide mult se practicã sistemul, denumit în cod „operaþia Radu“ºi cã Ceauºescu i-ar fi cerut sã-l iradieze pe Noël Bernard. Pevremea aceea (în 1978), Pacepa i-a rãspuns cã nu dispune dematerial mobil, transportabil. Dar dacã dupã aceea au avut?

1988 239

N. B., care a murit în 1981, se întreba stãruitor dacã n-a fostiradiat. ªi moartea, dupã aceea, suspectã, a lui Cismãrescu…


Tot în memoriile lui Pacepa, care ne sosesc emisiune dupãemisiune, o revelaþie (nu ºtiu din ce pricinã a cenzurat-o Vlad):Valentin Lipatti era ofiþer cu grad înalt în Securitate la secþiaDezinformare. ªi noi care-l credeam doar laº! Vlad se luptã cuamericanii pentru aceastã difuzare (de la Bucureºti a primit ame-ninþarea cã va fi lichidat dacã-l difuzeazã pe Pacepa), dar nuºtiu dacã, obligat de ei sau din proprie iniþiativã, nu numai cãscoate scenele cele mai scandaloase privind „familia“ (asta e siguriniþiativa americanã), dar ºi înlocuieºte termenii prea violenþi.În loc de „vrãjitoare“ Elena C. devine „tovarãºa“, iar violurilelui Nicu sunt transformate în aventuri!

Cea mai extraordinarã este însã ºtirea de azi în Le Monde ºiLibé: s-a publicat în Lumea o telegramã cu totul imaginarã aReginei Angliei pentru aniversarea lui Ceauºescu. Foreign Officea protestat viguros. Ar fi meritat sã caute un mijloc de-a facecu adevãrat scandal. O rechemare de ambasadori sau aºa ceva.

Marþi 26 ianuarie

Ieri, la emisiune, un vicedirector de la FE, Pool, mã trateazãca „star“ al postului. Mi-a reactivat reputaþia Pacepa în Orizon-turi roºii, unde vorbeºte de agresiunea împotriva mea.


Azi, în sfârºit, în Libération, cele trei pagini anunþate asupraRomâniei, cu interviul lui Dan Petrescu. Curajos, lucid, concis:un model. Poate cã ºi din pricina acestui model de curaj îl primimfãrã entuziasm seara, pe Abãluþã, la ale cãrui probleme literarenu vibrez. Noroc cu V., mai puþin capricios ca mine. ªi n-amdreptate. Abãluþã e cinstit, fin, cultivat, are talent ºi nu e nici


laº. Dar mi-a venit sã visez aºa absurd cã mai mulþi scriitoriromâni din þarã ar putea sã se comporte la fel. Absurditate! ªicei ce sunt în trecere aici o þin una ºi bunã la unison: cã scriitoriinu pot face nimic.

Luni 1 februarie

La cafenea, dupã emisiune, mulþime, pentru a pleca in corporela manifestaþie. Mai numeroasã (300-500 de persoane?). Altfel:nici o lozincã, doar o pancartã pe care o poartã încãpãþânatIoniþoiu ºi nu renunþã la ea – în rest, lumânãri ºi tãcere.

Dar mai impresionatã am fost de ºtirile de agenþie primitemai înainte la Radio: pentru prima oarã se manifestã solida-ritatea în Est. Aºa ceva nu s-a întâmplat nici la Revoluþiamaghiarã, nici pentru Primãvara de la Praga, nici pentru Polo-nia. ªi când de gândeºti cã, dacã Braºovul nu se repetã, totulva fi fost în zadar.

Joi 4 februarie

Am primit ultima carte a lui Eugen: La quête intermittente,despre bãtrâneþe ºi moarte. Sfâºietoare. Nici nu vrea sã dea vreuninterviu: nu poate vorbi despre ea. V. va face o „Povestea Vorbei“.Eu voi încerca o masã rotundã cu V., Balotã ºi Raicu. Spun,voi încerca, deoarece Raicu n-a vorbit niciodatã liber la microfon.

Marþi 16 februarie

La cafea, Mounette (venitã de la un festival din Monte Carlo)cu Lucie. Mounette stã la Braºov ºi a fost la manifestaþia din15 noiembrie. Când a trecut coloana pe sub ferestrele ei, i s-aalãturat plângând – de altminteri mulþi plângeau, femeile îºifãceau cruce, ºi a stat pânã la capãt, cu o scurtã pauzã, cânds-a dus la poºtã sã-i telefoneze maicã-sii la Bucureºti cã e „caîn Polonia“ (ce uimitã va fi rãmas Anda!). Când s-a întors, piaþaera evacuatã, dar începea marea plimbare în masã a braºovenilor(ca o a doua manifestaþie).

1988 241

Se vorbeºte peste tot de memoriile lui Pacepa (cel mai desîn trenuri). Oamenii ºocaþi mai ales de cele 365 de costume alelui Ceauºescu – unul pe zi, dupã care costumul e expediat la inci-nerare. Elena Ceauºescu ar fi fost cuprinsã de o furie atât demare la difuzarea memoriilor, încât ar fi spart totul în jurul ei.


„Walewska“, adicã Valeria Cãliman (fiica gazetarului VictorBraniºte), pentru a nu ºtiu câta oarã în Occident (Walewskae un nume romanþios de clandestinitate pentru corespondenþaei cu N. Bernard), a venit de la Haga sã mã vadã la Paris. Scurtãîntrevedere într-o cafenea la Châtelet unde o aduce prietenaei, dna Fejer (cumnata Etei Boeriu), cu fiul.

La 85 de ani, W. e mereu neînfricatã. A venit cu manifeste(cusute în rochie) pe care le-a lãsat lui N. C. Munteanu la FE.Cu vreo orã întârziere la rendez-vous (embouteillage) ºi cu floriîn buchet tricolor. Vrea sã-i trimitem gazetari ºi þine în casãcorespondenþa ei cu Bernard ºi cu noi. Bineînþeles cã se nascºi în… România oameni. Securistului venit în vizitã s-o întrebecare e motivul cererii ei de paºaport, i-a rãspuns: frigul ºi foa-mea. „Dar aici aþi pus turism“ – a încercat securistul sã replice.„Dacã n-aveþi o rubricã pentru frig ºi foame, nu e vina mea“.ªi aºa mai departe. Bineînþeles cã nu-i vom trimite gazetari.La vârsta ei, nu putem risca s-o ia la Securitate, fie ºi numaipentru câteva zile.

Toatã sãptãmâna, seara, de vorbã cu Mihnea. Nici o ºtireîncã de la Iaºi (gazetarii pleacã duminicã).


Seara, telefon Mihnea: cei doi gazetari au fost expulzaþi dinRomânia dupã cinci ore de interogatoriu la Secu. Perrichon dupãpatru zile (e acum la Paris), cel de la Quotidien dupã o zi (e înUngaria sã vadã refugiaþi români). N-au putut ajunge la Iaºi.


Vineri 1 aprilie

Mihnea e enervat la culme ºi pe drept cuvânt: Dan P., caren-a fost arestat, în loc sã-ºi dea seama cã a scãpat (ba a fostchiar numit bibliotecar-înlocuitor) datoritã scandalului organi-zat aici, pare, dimpotrivã, a ne reproºa aceastã ºtire „falsã“,atribuind-o unei „tactici a diasporei“. Versiunea e demnã dea fi lansatã de Secu, dar nu cred cã Dan P. e manipulat – cumbãnuieºte Mihnea. Mihnea o pune la inimã mai mult decâtnoi (obiºnuiþi cu astfel de situaþii). E drept cã Mihnea a dattelefoane Ligii cu… arestarea ºi se teme sã nu mai fie luat înserios altã datã.

Joi 7 aprilie

Îi telefonez lui Cioran: miercuri, agenþia Associated Press adat ºtirea sinuciderii lui, dupã ce France Presse îl trezise pe la2 dimineaþa sã aibã confirmare. E foarte probabil o glumãdetestabilã a lui Edern Hallier, el a telefonat la Ass. P. ºi F. Presse,ca ºi la ziare.

Luni 11 aprilie

Evoluþie sensibilã la Bernea, în atelierul cãruia mergem dupãemisiune. Nu numai în picturã (are curajul sã-ºi ducã postmo-dernismul pânã la recucerirea fãrã complexe a figuraþiei, ºi neînconjoarã de iconostase ºi de cele mai frumoase pridvoare debisericã), dar ºi în atitudinea politicã. Nu mai pare a da totaldreptate acelor duhovnici ºi cãlugãri ce recomandã pasivitateaºi ieºirea din istorie.

Luni 18 aprilie

Seara, premiera la Théâtre de la Colline (condus de Lavelli)a Scaunelor ionesciene în regia lui Jean-Luc Boutté. Înþeleg dece Eugen revenise iritat de la repetiþii. În loc sã fie drama

1988 243

condiþiei umane, Les Chaises nu mai e decât aceea a bãtrâneþii.V. are impresia cã a dispãrut dimensiunea metafizicã, eu, repet,mai ales aceea a umorului. În aceste limite, regia lui Boutté(bolnav de cancer osos ºi care vine sã salute pe scenã, în cârje)e coerentã, dar psihologizantã. Textul, în orice caz, n-are niciun rid, chiar dacã, personal, îmi aminteºte de propriile noastreriduri. În faþa noastrã, în salã, Cioran cu Simone. Eram în salãla crearea piesei, la Théâtre Lancry, cu toþii mai tineri cu vreotreizeci de ani. Ca atunci, Eugen se ascundea (de data asta încabina de sunet). Dar spre deosebire de sala goalã de la Lancry(câte douã-trei persoane), azi „le tout Paris“ se îmbulzeºte laThéâtre de la Colline. Nu piesa a îmbãtrânit, ci noi, specta-torii „angajaþi“ ai ei.

Inutil sã insist cã la nivelul de teatru realist e foarte binejucatã.


Dupã ce votãm (pentru Chirac), stãm seara pânã târziu lateleviziune: toate ºansele celui de-al doilea tur sunt pentruMitterrand. Când mã gândesc cã va reveni cohorta lui de socia-liºti (chiar într-un guvern de centru stânga), îmi spun cã nuvom scãpa niciodatã de socialism. Insuportabil, chiar cu aparen-þele lui cuminþite de social-democraþie.

Vineri 6 mai

Misã într-o bisericã de pe rue de Vaugirard pentru Rainer.De o sobrietate cvasiprotestantã (deºi slujba era catolicã). Religiaastfel redusã la raþiune ºi bune sentimente îºi pierde – odatãcu misterul – orice har.

Duminicã 8 mai

Mitterrand a câºtigat. Bineînþeles, cu 54 la sutã. Electoratuituc ºi nerod.


Miercuri 11 mai

Dupã-amiazã, la Eugen, la Necker. I-au fãcut din nou o micãintervenþie. Din februarie n-a mai ieºit din ciclul analizelor ºispitalelor. Plec de-acolo cu Marie-France ºi cinãm la italieniidin Montparnasse. E epuizatã. De fapt mã întreb cum mai þine.

Plec cu un maldãr de cãrþi trimise de Geta. Printre careDoctrina substanþei a lui Camil. Depunând manuscrisul laVatican, credea cã va salva omenirea ºi va ajunge la gloria uni-versalã. ªi acum e publicat – peste patruzeci de ani – de oediturã comunistã, iar textul epurat.

Marþi 17 mai

Asearã, revelaþii de la Mihnea. A vorbit trei sferturi de orãcu Botez (care e în California pânã în octombrie), i-a mãrturisitîn mare secret cã la un check-up pe care i l-au fãcut americaniis-a descoperit cã fusese iradiat. În doze mici: se sperã cã luândmedicamente ºi þinând regim, nu e în pericol. ªi-mi aminteºtecã, într-adevãr, în cursul anchetelor a fost lãsat de mai multeori singur într-o camerã. Deci „operaþia Radu“ n-ar fi ieºit doardin imaginaþia lui Pacepa. Ar trebui sã se hotãrascã Botez sãvorbeascã (pânã acum nu vrea): s-ar dovedi cã Ceauºescu evinovat de o adevãratã crimã împotriva umanitãþii.

Tot Botez, dupã Braºov, a fost ameninþat cu „braþul revo-luþiei“ în America ºi agresat pe stradã. Nici asta nu vrea sã sespunã. Tactica lui: nu vrea sã-i sperie pe români cu metodeleSecuritãþii. E veche, dar devine, cred, primejdioasã. E aproapeinfantil sã crezi cã românii vor pierde la auzul unor astfel deºtiri un curaj de care nici aºa nu dau dovadã.

În schimb, ecoul ar putea fi mare aici. Cel puþin atât.

Joi 19 mai

Dezvelirea plãcii pe casa lui Mircea Eliade, pentru care Chris-tinel îºi fãcea griji ºi sânge rãu de când a sosit. Mircea Eliade,„scriitor român“, a locuit deci în aceastã casã din piaþa Charles

1988 245


Dullin, între… Parcã toate serile petrecute de-a lungul anilorcu el ºi Christinel acolo s-ar putea rezuma în câteva cuvintedãltuite în piatrã pentru a fixa timpul. Mircea ar fi fost în-cântat. E, nu-i aºa, esenþialul. Iar Christinel, în sfârºit, uºuratã.

Marþi 24 mai

Dupã cinã, Nina Cassian cu Cella Minart. Nina a sfârºitprin a cere azilul politic în Statele Unite, deºi nu fãrã „arrières-pensées“ (dacã ar cãdea Ceauºescu, ea s-ar întoarce). ªi n-ar firãmas niciodatã, dacã n-ar fi fost numitã în jurnalul confiscatal lui Ursu (ºi autorul n-ar fi fost omorât în bãtãi la Secu).Mereu cu fidelitãþile ei absurde pentru un comunism ideal,sãlãºluind doar în mintea ei. În ciuda acestei aberaþii ºi a unorcomportamente prea pitoreºti pentru a nu fi oarecum dezagrea-bile, rar am comunicat mai uºor ºi mai agreabil (chiar în celemai vehemente antinomii) decât cu ea. Singura patrie fiind –cum spunea ea – limba, ºi simþindu-se iremediabil nostalgicãdupã România, ne cere sã-i consacrãm o searã sã ne recite ul-timele ei poeme pe care nu mai are – acolo – cui sã le citeascã.

Duminicã 5 iunie

Din nou, alegeri (legislative de data asta). Votãm conºtiinciosdeºi, desigur, inutil. Starea de spirit a francezilor e – de câteori s-o repet? – complet irealistã. Sau suprarealistã.

Dar de ce sã ne plângem doar de pasivitatea românului subvremi cel puþin cumplite, când francezul e pasiv faþã de pre-siunea – infinit mai blândã – a propagandei de stânga. Cumsã ne uimim de lipsa de memorie a românului, când francezul,cu toate informaþiile la îndemânã, a uitat ce s-a petrecut în1981? ªi aºa mai departe. Trebuie sã mã opresc, altfel mã voilansa în politicã pentru café du commerce.

Luni 13 iunie

La cafenea cu Tismãneanu, venit din America. Nu cã ar ficlandestin, dar avem de discutat cu el despre Tudoran, care secam supãrã cu toatã lumea. În mod normal e omul cu care sepoate discuta cel mai bine ºi mai cinstit, dar exilul probabilcã i-a sporit încrâncenãrile.

Nu-l pãrãsim pe Tismãneanu decât pentru a-l regãsi larestaurantul de pe rue Montessuy pe Toma Pavel, sosit ºi eldin Statele Unite. Douã cãrþi recente ale lui, dintre care una depolemicã cu structuralismul ºi semiotica, au succes la Paris.Voiam sã fac o masã rotundã, dar în afarã de V., nu prea vãdpe cine aº invita. Rãmâne deci sã-i facã V. mai multe cronici.V. zice chiar… patru, într-atâta e entuziasmat de cele douã studii.

Altfel, Toma Pavel, tel qu’en lui-même: amical, destins, fãcândmereu „bancuri“ ºi continuând sã-l imite pe… Ceauºescu.

Joi 16 iunie

M-am decis sã fac emisiunea cu scandalul Heidegger, careþine din toamnã pânã acum. Am tot aºteptat sã se încheiepentru un bilanþ, dar cãrþile ºi luãrile de poziþie nu contenesc.

Vineri 17 iunie

V. mi-a strâns un extrem de voluminos dosar: cãrþi, reviste,ziare. Sunt debordatã ºi cade ºi prost. Lucrãrile la canalizarecontinuã sub casa noastrã ºi mã trezesc de la 7 ºi jumãtate dimi-neaþa. Dorm printre picãturi ºi sunt nãucã. Mã trezeºte doarindignarea faþã de acest proces de tip stalinist. Se slujesc exactde acest termen ºi Aubenque, ºi Martineau (dar e prea violentîn pamflet) ºi alþii. Desigur, urmãresc din toamnã suprame-diatizata dezbatere, dar citind sau recitind, grupate, atacurile,îmi dau mai bine seama de natura ei. Cã pamfletul lui Farias(Heidegger et le nazisme) nu e o lucrare de anchetã istoricã, cipoliþieneascã, cã e de rea-credinþã, cã se serveºte de cele mai

1988 247


josnice tehnici de amalgam, o spun mai toþi heideggerienii dela Fédier (singurul prea incondiþional) la Palmier ºi Derrida(cu toate cã deconstructorul nostru e cam confuz). Dar uneleaccente (la un cvasianonim Goldschmidt, care scrie negru pe alb:Sein und Zeit = Mein Kampf sau heideggerianismul = Auschwitz)amintesc (ºi Martineau o spune) de campaniile staliniste dinanii ’50 cu Aron, „lacheu al imperialismului“, Camus,„vândut“, Koestler, „agent al Intelligence-Service-ului“ etc. Numai e pus în discuþie doar discursul de la rectorat, ci gândireaînsãºi a lui Heidegger. Cui serveºte o astfel de dezinformare înnumele informaþiei? Cã Heidegger a fost membru (doar unan activ) al partidului nazist, e o realitate cunoscutã mai demult. Polemici au mai existat. Dar, în loc sã discute problemacentralã a angajãrii atâtor intelectuali în sisteme totalitare încontrast cu opera (ºi exemplele au fost ºi mai numeroase înstalinism, ca în nazism), se reactualizeazã ca rãu absolut doarnazismul. Cui prodest acest revival la vreo patruzeci de ani dupãevenimente? Nu e pentru a se arunca Gulagul pe al doilea plan?Gulagul care mai existã încã ºi ar putea fi combãtut de toþi cuºanse de succes? De ce altfel ar fi propus ca prototip al rãuluidoar Auschwitzul? E o întâmplare cã Farias e comunist chilianºi a avut acces la arhivele secrete din Berlinul de Est?

Duminicã 26 iunie

A murit Ivaºcu. Va fi o catastrofã: vor profita probabil, punândun alt director – sã lichideze echipa criticã de la Românialiterarã. Dimisianu foarte îngrijorat la telefon. Gelu, cãruia îicomunic ºtirea, îmi spune cã Silviu Brucan se aflã la New York.Prin el s-a aflat cã mai multe „personalitãþi“ comuniste (el însuºi,Apostol, C. Pârvulescu) i-ar fi scris lui Gorbaciov ºi s-ar fideclarat pentru perestroika. Adicã au cerut, de fapt, eliminarealui Ceauºescu.

Marþi 5 iulie

Înregistrez, printre altele, o cronicã pe care am scris-o totcu emoþie: necrologul lui ªerban Cioculescu. Sonia Larian, caree de faþã, plânge. Nu e totuºi un panegiric, amintirea rezistenþeisale iniþiale (noaptea aceea albã ºi obsedantã de-a lungul cãreia,dupã bombardamente, ne-a descris precis ce va fi ocupaþiasovieticã, zilele când se ascundea la noi, provocãrile lui cândprezida ºedinþele Cenaclului, sub comuniºti ºi afirma el, voltai-rianul, cã orice literaturã e metafizicã sau nu e deloc) se loveºtemereu de uimirea în faþa cedãrilor sale de dupã ’60, duse pânãla proporþii neatinse de propagandiºtii de rând.

Joi 14 iulie

Mã enervez tot încercând sã scriu despre Dus-întors al luiNicolae Iliescu, un tânãr care are, exacerbate, toate ticurile„textualiºtilor“ (fãrã talentul major al unora dintre ei: Groºan,Horasangian). E vizibil iritat ºi Eugen Simion în cronica lui,dar cum cartea a fost violent atacatã în Sãptãmâna (CorneliuVadim Tudor), cu tragere la rãspundere a editurii ºi a redactoareide carte, nu pot sã nu contraatac. Spunând totuºi ce cred: chiardacã se considerã postmodernism, acumularea acestui tip deprocedee narative aparþine totuºi unui hipermodernism – azi,în fond, depãºit în Occident. Echilibristica pentru a scrie numaiîn nuanþe, a nu minþi, dar a nu da argumente neoproletcultiº-tilor etc. etc. În fond, textualismul bucureºtean e o modã ºiprãfuitã… ºi dogmaticã, aducând, în condiþiile actuale dinRomânia (unde nu se mai distrug doar oraºele, dar acum ºisatele), cu un mandarinat. Dar nu putem – ºi de altminteri n-aravea sens sã tragem în „mandarini“ cu armele Puterii. Dimpo-trivã, pe mãsura lor, micã, tinerii noºtri mandarini mai macinãºi ei la temeliile acestei puteri. Mai ales când au umor ºi copiazãdiscursul strãzii dupã modelul lui Monciu-Sudinski în Biografiicomune. Regimul îi suportã greu pe Caragiale ºi pe cei care au

1988 249

crescut „la umbra lui“: desantiºtii, lunediºtii, textualiºtii. Rãmâneun miracol cum s-au putut pune astfel la zi. Existã însã ºinegativul miracolului: obsesia bibliografiei la zi, ca ºi citareaà tort et à travers.

Miercuri 20 iulie

Seara, la noi, dr. Boeriu, soþul Etei, ce ne fusese cald reco-mandat de Nego. ªi pe bunã dreptate. Fin, cultivat, sensibil.O consolare sã mai vezi ºi români de o atare calitate. În afarãde Eta (sora lui Nicu Caranica), ne vorbeºte îndelung de Delia,care, în ciuda invitaþiilor repetate ale lui Pierre Oster, nu primeºtevizã sã vinã la Paris. Suntem cu toþii nãpãdiþi de amintirea –luminoasã – a lui Puiu Cotruº. De parcã ne-am întâlni subsemnul lui. A fost, probabil, unul din exemplarele umane celemai impresionante venite din România. Tristeþea lui de „supra-vieþuitor“, memoria lui excepþionalã, bunãtatea lui radiind depã-ºeau cu mult talentul sãu literar incontestabil. Talentul, la noi,prisoseºte. Caracterul e infinit mai rar. Cotruº le îmbina peamândouã.

Odatã am fãcut aici un revelion împreunã ascultând – tare –Bach. A telefonat, indignat, vecinul, cu o replicã rãmasã pentrunoi clasicã: „Ce, asta-i muzicã de revelion?“ Dar ce anoste ºinesemnificative par astfel de notaþii, pe lângã neºtearsa dârãpe care a lãsat-o în viaþa noastrã Cotruº.

Joi 4 august

Azi telefonez pe la 2 la FE, sã le spun cã a murit ªtefan Gane,sã dea ºtirea, ºi aflu cã mã cãutase Vlad sã-mi spunã cã va fioperat la creier! N-a avut decât douã mici ameþeli acum câtevazile, iar la tomografie s-a detectat o tumoare pe creier. Chirurgul(se pare de faimã) e român: Olteanu. Cincizeci la sutã ºanseca tumoarea sã fie benignã – în acest caz, dupã ºase sãptãmâniVlad va fi în picioare la lucru – cincizeci la sutã riscul sã fie


1988 251

malignã ºi atunci… Îi telefonez imediat acasã: pare a avea unmoral surprinzãtor de bun (dupã ce la birou lãcrimase anunþândvestea). Face chiar „bancuri“ cu V., care va fi nevoit sã scrie necro-logul celui de-al treilea director al postului. Dacã, din nefericire,ar fi cancer – aceastã a treia moarte ar credita teza iradierii (încare cam crezuse Noël B.), în ciuda faptului cã americanii l-arfi asigurat pe Vlad cã emiþãtorul de raze nu poate fi miniaturizat,deci „transportabil“.

Telefonez lui Mihnea (care pleacã în vacanþã), lui Cazacu,sã-l cheme la telefon. Ceea ce face ºi V. de îndatã ce se întoarcedin oraº. Nãucitã.

Sâmbãtã 6 august

Seara, acasã, un reporter belgian, Josy Dubié, care ne fuseserecomandat de Hurezeanu. Ne impresioneazã ºi pe mine ºi peV., care are impresia cã întâlneºte pentru prima oarã pe cinevadin clasa marilor reporteri. Eficace, rapid, la obiect. A fost înRomânia ca turist ºi n-a vrut sã întâlneascã nici un disident casã nu fie urmãrit. S-a întors cu ºase ore de film, din care vreasã facã un ceas, cu imaginile comentate de disidenþii de aici.Va veni sã filmeze, în septembrie, la noi, la Mihnea, la Goma.

Dar coincidenþa (unii ar spune soarta) l-a fãcut sã întâlneascãºi în România un disident. Avea maºina garatã în faþa uneibiserici, la Cluj, când o doamnã firavã s-a aplecat spre geamsã-i spunã: sunt o disidentã, puteþi sã-mi transmiteþi un mesaj?Era Doina Cornea, care tocmai se rugase în bisericã sã gãseascã,la ieºire, un strãin. Pregãtise mesajul scris mãrunt (ca la Soljeniþîn)ascuns în capul unei… pãpuºi. A fost urmãrit de trei Dacii aleSecuritãþii. Cei din ultima maºinã au rãmas în panã de benzinãºi i-au cerut lui sã-i depaneze! Ceea ce bineînþeles a refuzat.Percheziþie în regulã la vamã: n-au gãsit nimic.

ªi a trecut ºase ore de film!

Luni 8 august

Alain vine cu un mesaj de la Christinel. De fapt, îl presim-þeam. Nu înþelege de ce nu-i dãm replica lui Edgar Reichmannºi nu facem scandal în Le Monde. Îi telefonez de la Radio ºi-iexplic: cum circulã prin Italia ºi în Statele Unite unele articolecam „legionarizante“ ale lui Mircea, n-avem nici un interes sãdeschidem o polemicã în care sã ni se rãspundã cu citate dinele. Sã provocãm un miniscandal de tipul celui care a agitatParisul intelectual (ºi nu numai intelectual) în jurul „cazului“Heidegger. Îi explic îndelung, o ia la telefon ºi Alain, care-ivorbeºte calm ºi rezonabil: ea plânge mereu ºi crede cã articolelecu pricina nu pot sã fie decât falsuri. Totuºi înþelege.

În legãturã cu Heidegger. Paþi Doicescu, care-l vede pe V.la întoarcerea de la Bucureºti, îi povesteºte cum se oprise o tra-ducere a lui Liiceanu din Heidegger. „Responsabilul“ care-lconvocase îi arãtase un teanc de ziare din Franþa, cu „afacereaH“ ºi îi declarase cã într-un asemenea context nu mai poatefi publicat în România. Or, la puþin timp dupã emisiunea mea,au dat, fãrã explicaþii, drumul traducerii. Dacã aº fi contribuitla acest reviriment, aº fi încântatã. Emisiunea mi-a cerut atâtde lucru: citit, redactat ºi mai ales tacticã, încât merita o astfelde rãsplatã.

Miercuri 10 august

Telefon FE: Vlad operat timp de vreo cinci ore. E la reanimare.Telefon surprizã de la Eugen Simion, care e la Viena. Ne

gãseºte perfecþi, minus pentru Epistolar (evident), unde el seconsiderã atacat. A mai gãsit pe cine sã urascã: pe Liiceanu.

Vineri 12 august

Telefon direct lui Vlad la spital: citeºte ºi are vocea lui ceade toate zilele. Neliniºtit probabil – ca ºi noi – cã doctorul nui-a spus ce aspect avea tumoarea la operaþie. Se va ºti miercuri.


Dupã aceea, spre searã, îi telefonez lui Mihnea care, dinpãcate, ºtie mai mult: a vorbit cu soþia lui Vlad, Mary, cãreiadoctorul i-a spus cã la prima vedere tumoarea (mare cât omandarinã ºi plasatã lângã nervul vederii) ar fi canceroasã.Biopsia, al cãrei rezultat se aºteaptã miercuri, nu e decât pentruconfirmare.

6 septembrie

Cancerul confirmat al lui Vlad G. E la Washington pentruun tratament nou (se experimenteazã de cinci ani) la un Institutspecializat. Dupã un numãr incalculabil de telefoane cu Stroescu(care nu vrea sã devinã director, ci sã iasã la anul la pensie),cu Gelu, cu secretarele, obþin numãrul lui de telefon. E tonic,optimist (peste douã luni va fi înapoi…) Sunt topitã de admi-raþie în faþa unui atare curaj.

Aflu de la Dan Grigorescu (Negroponte) care mi-l citeºtela telefon, cã în Times (Londra) din 3 septembrie a apãrut unarticol despre „iradierea“ celor de la FE. De fapt, la condiþional,se exprimã mai ales temerile celor de la München. Trei directorimurind succesiv de cancer, nu pare într-adevãr lucru curat, maiales dupã lectura cãrþii lui Pacepa (cu operaþia „Radu“). Pro-blema e dacã sursa de iradiere poate sau nu sã fie „minia-turizatã“. Dan G. susþine cã da, a vorbit el cu un „savant atomist“:ºi sub forma unui creion e posibil.

Ajunge sã deschizi cartea lui Pacepa Orizonturi roºii (pe carereuºesc în sfârºit s-o cumpãr de la dna Brãescu), în oribila ºiagramata sa versiune româneascã (dar nu de stil poate fi vorbaaici), pentru a dobândi o viziune implacabil „spionizatã“. Începs-o citesc ºi rãmân înmãrmuritã. Lãsând la o parte calitatea pro-blematicã a martorului, tot ce povesteºte asupra celor doiCeauºescu, asupra familiei lor, a nomenclaturii, a pânzei depãianjen a Securitãþii (un securist la cincisprezece oameni) pareincredibil chiar pentru cei – ca noi – care presupunem cã ºtim

1988 253

totul. Un fel de Kafka de mahala, de Orwell mitocan. O mocirlãdin care ai impresia cã nu poþi sã ieºi neatins. Mã fascineazãtocmai prin murdãria iremediabilã a înseºi condiþiei umane.

Joi 15 septembrie

Dupã ce ieºim, V. ºi cu mine, foarte dezamãgiþi de la filmullui Guerman Mon ami Ivan Lapchine (mizerabilism bolºevic,viaþa „purã“ a primilor comisari bolºevici înainte de marea teroare),trecem aproape fãrã tranziþie (sãlile sunt aproape) la Complotul,pe care Agnieszka Holland (fosta asistenã a lui Wajda, azi exilatã)l-a fãcut plecând de la asasinarea pãrintelui Popieluszko. Unadevãrat ºoc. Nu numai emoþia „istoricã“ (la primele lacrimimã consolez la gândul cã Breton plângea la melodrame) ni-lprovoacã. Trecem de la ambiguitatea glasnost-ului ºi „liberali-zãrilor“ Rãsãritului, ambiguitate hrãnitã din aluzii ºi ºopârle,la adevãrul rostit integral, la singular. De la primele imagini(un imens „Solidarność“ desenat de manifestanþi direct pecâmp – apoi lovitura de stat a lui Jaruzelski) simt ºi ºtiu cã pedeasupra oricãror estetisme mã aflu (ca pentru Omul de mar-murã ºi Omul de fier ale lui Wajda) în faþa Memoriei aºa cumeste înregistratã azi spre a dãinui. Fericitã Polonie ce va aveamereu la ce sã se refere.

Ies de acolo nãucitã. Noroc cã a fãcut cronica despre film(ºi excelentã) Cristovici. Aº fi fost incapabilã – cel puþin imediatdupã vizionare, sã iau minimum de distanþã pe care-l cere analiza.

Luni 19 septembrie

Telefon cu Vlad G. (cu o voce foarte obositã din pricinatratamentului, dar e mulþumit cã n-are efectele secundare anun-þate ca posibile – vãrsãturi, ulceraþii), apoi cu Stroescu: a refuzatsã se instaleze în biroul lui Vlad pe timpul absenþei sale, tocmaipentru a-i întãri impresia – sau iluzia – cã va reveni în formãdupã tratament.



Gorbaciov ºi-a înlãturat adversarii ºi cumuleazã funcþiile desecretar general ºi preºedinte al Statului. Ca Stalin sau Ceauºescu,dar sã sperãm cu scopuri inverse.

Luni 10 octombrie

Lupaºcu a murit vineri. Crizã cardiacã. E drept cã avea 88de ani, e drept cã moartea i-a fost rapidã (deºi e tragic cã a muritla Cochin, unde douã etaje îl despãrþeau de soþia sa, în tratamentcardiac acolo, ºi care nu ºtia nimic). Dar rãmãsese atât de copi-lãros (la el ºi lauda de sine devenea suportabilã), încât s-ar zicecã moartea l-a surprins în tinereþe. Alertat, Basarab Nicolescun-a fost în stare sã-mi facã imediat o cronicã, mulþumindu-sesã-mi aducã – e drept, acasã – o fiºã biobibliograficã scrisãpentru Enciclopedia ARA. Aºa încât mi-am petrecut sâmbãtaºi duminica organizând o ediþie „Teze…“ în jurul acesteibibliografii ºi al unui interviu din 1971 cu el, în care am reuºitsã-l fac sã vorbeascã în românã. ªi nu m-am putut împiedicasã evoc – ceea ce mi se întâmplã mai rar – omul bonom ºifantast. O siluetã a Iaºiului din trecut, în trepidaþia parizianã.


Ieri dupã-amiazã, la Christinel, de unde vine sã mã ia pela 7 V. Aflu un detaliu care contrazice ceea ce se spune curentdespre Mircea – ºi credeam ºi eu: prea obiectiv în tratarea religi-ilor pe plan de egalitate, pentru a fi ceea ce se cheamã uncredincios. Or, Christinel îmi spune cã-ºi fãcea rugãciunea înfiecare searã.


N. C. Munteanu îmi spune cã Ceauºescu a semnat un decretpentru a acorda mai multã luminã ºi o orã în plus de…televiziune. Tot pentru a-ºi difuza imaginea lui?

1988 255

Marþi 18 octombrie

Marþi seara, un telefon al lui Mihnea care mã anunþã cã,împins de Tertulian, un fiu de ºtãbuþ stabilit în America, RaduIoanid, pregãteºte o tezã de doctorat asupra legionarismuluilui Mircea Eliade, în juriu fiind Stahl ºi Chiva, printre alþii.S-ar crea un nou – dar mai mic – caz Heidegger. Prima meareacþie, de furie nestãpânitã, mai ales împotriva lui Tertulian,fost ºi nepocãit stalinist notoriu, care joacã acum pe victimaºi se strecoarã în toate discuþiile Heidegger. A doua (reacþie),teama sã nu afle Christinel.

Lui Oprescu i-a telefonat de la Stockholm un domnNegoiþã, pentru a-l anunþa cã Securitatea a început sã se intere-seze de Liiceanu, Pleºu, Mircea Iorgulescu, Octavian Paler ºiNicolae Manolescu. Securitatea are, evident, „gust bun“ – suntºi cei mai „reprezentativi“, dar nu ºtiu (în afara momentuluicând Liiceanu, tot telefonând lui Dan Petrescu, a fost luat laîntrebãri) care au fost celelalte forme de „interes“. Pentru toþiaceºtia, atmosferã „defavorabilã“. Nu prea îmi dau seama dacãvor mai putea rãmâne în þarã. Liiceanu are douã invitaþii: înItalia ºi la Paris.

Vineri 28 octombrie

Cea mai proastã veste ce se poate închipui îmi soseºte viaRaluca Petrulian (confirmatã apoi în a nu ºtiu câta convorbirea zilei cu Gelu): Vlad are o nouã tumoare, i-a paralizat piciorul,tratamentul n-a dat nici un rezultat. Luni va avea loc un consultpentru a ºti ce decizie sã se ia. Mai existã o clinicã în Californiasau Montreal (versiunile diferã) unde ar putea fi tratat contra20 000 de dolari ºi 60 la sutã ºanse. Cu riscul de a rãmâne olegumã, Vlad, se pare, refuzã. Gelu se gândeºte cã, dacã FE(direcþia) nu poate da aceastã sumã, sã deschidem o listã desubscripþie. În dezolarea care pune stãpânire pe noi (sperasemîn acest tratament), un surâs când Mihnea, copilãreºte, propune


sã-ºi vândã colecþia lui de soldaþi de plumb, care i-ar aduce nuºtiu cât… Vlad se pare cã vrea pur ºi simplu sã se întoarcã sãmoarã la München.


Telefon la München. Confirmare Vlad: stare disperatã, nuse mai încearcã nici un tratament ºi nici o operaþie, are o partedin corp paralizatã. Vrea doar sã se întoarcã la München sã-ºivadã copilul înainte de a muri.

Vineri 4 noiembrie

Mihnea a vorbit cu Mihai Botez care a cerut, în sfârºit, azilpolitic, dar, contrar a ceea ce ne spusese nouã la Paris, nu preavrea sã candideze la FE (cã nu e gazetar etc. etc.). Dorin Tudoranavea impresia cã îi e fricã de iradieri. Mihnea n-o crede.

ªi mai grave ºtirile despre Vlad: a devenit netransportabil,o parte din corp e paralizatã, tumoarea creºte mereu, compa-niile aeriene refuzã sã-l transporte – n-ar mai rãmâne decât sãfie adus copilul de la München la Washington sã ºi-l vadãînainte de a muri. Când telefoneazã la München, soþia lui nicinu poate vorbi de cât plânge.


Îi telefonez lui Vlad la spital. Vorbesc cu Gelu, care îi stãla cãpãtâi. Mi-l trece pe Vlad, o voce de-abia pâlpâitã. Mihneaa luat hotãrârea sã plece la München, sã-l mai prindã lucid.

Cred cã iar am ajuns la un punct de saturaþie: prea multenenorociri în jur.

Joi 10 noiembrie

Lui Cioran i s-a oferit Premiul Paul Morand al AcademieiFranceze, de 300 000 de franci. L-a refuzat.

1988 257


Nu credeam totuºi cã va fi atât de rapid. Vlad a murit laorele 19 ºi un sfert. Catherine telefoneazã lui Cristovici (la noitelefonul era tãiat) sã mã avertizeze, ºi pânã pe la douã dimineaþacând scriu douã pagini de necrolog, telefoanele se þin evidentlanþ. Mihnea îmi spune cã Vlad s-a chinuit ultimele douã ore –nu mai putea respira: Mihnea era alãturi, Mary pe culoar, caºi Gelu („De la moartea tatii care m-a traumatizat, nu maisuport“, spunea Gelu).

Nici eu nu ºtiu de ce am un atare ºoc la vestea acestei morþi:mã aºteptam, nu ne era prieten ºi nici excesiv de bine nu neînþelegeam cu el (nu ca Noël). În general, nu þinea seama desfaturile noastre, raporturile erau civilizate, ºi atât. Proba-bil mi se pare anormal sã vãd un om dispãrând în plinã forþã,chiar dacã nu o datã i-am deplâns suficienþa (probabil ºivanitatea) ºi impresia cã FE era moºia lui. Dar sunt cu adevãratîndureratã.


De la München ºi apoi asearã, revenit la Paris, Mihnea mãanunþã cã Blanchet (pânã la sfârºit expulzat din România dupãce a încercat s-o vadã pe Doina Cornea) a stat de vorbã douãore ºi jumãtate cu Pleºu. Aflãm deci cã tot „grupul“ – desprecare era vorba în mesajul de la Stockholm – pregãtea un protestscris (împotriva sistematizãrii ºi politicii generale) ºi cã fiecarea fost chemat la sediul lui de Partid, în prezenþa unui securist,ameninþat ºi „presat“. Liiceanu, ceva mai mult decât alþii (pro-babil din pricina legãturii cu Dan Petrescu).

Eu gãsesc cã e foarte mult: prima oarã mai mulþi scriitori –ºi de prim-plan – vor sã depãºeascã, într-un protest colectiv,domeniul strict profesional. Mihnea socoteºte cã e foarte puþindin moment ce, ameninþaþi, au renunþat.



De ziua mea, V. îmi aduce, în afara unui telefon roºu (pentrulegãtura cu ce Kremlin?) de o eleganþã care mã îndeamnã sãtelefonez tot timpul, Dicþionarul critic al Revoluþiei Francezeºi imensul tom asupra Revoluþiei, de acelaºi François Furet.Amândouã se vor afla în centrul discuþiei la masa rotundãpentru bicentenar, la 14 iulie. Poate-mi vor modifica unele ideiprea fixe. Nu din copilãrie, când împãcam foarte bine peDanton cu Marie-Antoinette. Ci de când „revoluþia“ comunistãimportatã în România m-a vindecat de ideea însãºi de revoluþie.


Asearã, la „Apostrophes“, Mihai Stãnescu, cãruia i-au fãcutfarsa sã nu-i dea un interpret. În ciuda francezei sale elemen-tare (ºi umorul are nevoie de nuanþe), reuºeºte sã fie ºi curajos,ºi ironic. Întrebat dacã i se publicã în ziare caricaturile, rãspundesimplu: „Sigur cã da. În Libération.“ Face o atare impresie deautenticitate, încât îmi dispar dubiile aproape tot atât decomplet ca ºi lui Mihnea. Care mã cautã din nou insistent latelefon: Stãnescu vrea sã dea un interviu la FE. Aºa ceva nus-a mai întâmplat de pe la începutul anilor ’70. Mi-l trece ºipe el la telefon ºi fixãm înregistrarea pe luni.

De fapt, a mai fãcut-o ºi Mihai Botez (cu V. la „PovesteaVorbei“ ºi s-a întors, dar a fost destul de prudent.) Am impre-sia cã Stãnescu vrea sã spunã aproape totul, singurul lui tabufiind El ºi Ea. „Nu sunt portretist“, s-a scuzat el, tot ironic,în interviul pe care i l-a dat lui Véronique Soulé ºi care a apã-rut în Libé.

Luni 28 noiembrie

„Înregistrarea“ cu Mihai Stãnescu. Se laudã pueril cã l-aurecunoscut oamenii pe stradã dupã „Apostrophes“, ba chiar l-auinvitat la masã (într-un palat…), cã primul-ministru al Belgiei

1988 259

i-a dat premiul pe un podium, cã, cã… Printre toate acestenaivitãþi, e ferm ºi curajos: e rarisimã îndrãzneala de a acordaun astfel de „interviu“ – care însã a ieºit oarecare, deoarece ceamai mare parte s-a învârtit în jurul „succesului“ în Occident,cum e vãzut el de la… Bucureºti.


Florica Jebeleanu cu detalii asupra proiectului de protestpe care s-au reunit sã-l discute: Liiceanu, Pleºu, Paleologu, Paler,Dimisianu, Iorgulescu (dupã Buzura ºi Manolescu). Acasã laDinescu, care voia ca rezultatul final sã fie semnat ºi de Jebe-leanu (acesta, cu toatã trepanaþia ºi cataracta lui, fusese de acord).Dar nu s-au înþeles – Paleologu ºi Paler ar fi gãsit termenii preaviolenþi. Paleologu a primit vizita Securitãþii – „Cum dvs., fostpuºcãriaº ºi om bãtrân, sã vã duceþi la Dinescu vândut evreilor,ruºilor ºi… ungurilor.“ (Dinescu vrea ca ultimul manuscrisrefuzat de cenzurã, sã-i aparã în ediþie bilingvã la… Budapesta.)ªi mai vrea sã-i trimitem un gazetar.


De trei zile, într-un ritm înnebunitor, renunþând la o emi-siune care era deja fãcutã, am montat un program special fãcutdin flash-uri ºi interviuri la televiziune ºi consacrat sosirii laParis a lui Saharov ºi Wałęsa pentru a patruzecea aniversare aDeclaraþiei internaþionale a drepturilor omului. Erau invitaþiioficiali ai lui Mitterrand.

Luni 12 decembrie

Aflu despre teza de doctorat a lui Radu Ioanid împotrivalui Eliade cã a fost respinsã de Marc Ferro, pe dublul motivcã nu era ºtiinþificã ºi cã ce s-a petrecut în România nu poatefi catalogat drept… fascism.


Marþi 13 decembrie

La Uniunea Arhitecþilor se fac presiuni pentru a-i forþa pearhitecþi sã semneze o aprobare entuziastã a sistematizãrii, înso-þitã de indignarea cã mass-media din Occident se amestecã întreburile… interne. Deocamdatã toþi rezistã. Trebuie avertizateziarele: dacã primesc aºa ceva – e o imposturã.

La Uniunea Scriitorilor, altã presiune, ca toþi scriitorii sãse angajeze a nu vedea strãini în afara cadrului Uniunii.

Telefoane ºi cu Stroescu pentru ºtirea cu arhitecþii. Au primitºi ei o „scrisoare“ confirmând. Stroescu se apãrã mereu, de parcãl-aº ataca pentru „prudenþele“ lui.

Luni 26 decembrie

De vineri, Virgil gripã cu 39° ºi doctor. Ieri, începusem ºi euo rãcealã – nu ºtiu cum ºi dacã va degenera, care ne obligã sãnu ne ducem, pentru prima oarã de zece ani, de Crãciun, la Ioneºti.V. pentru cã nu se þine pe picioare, eu mai mult sã nu-i trec viru-sul lui Eugen. Îmi pare cu atât mai rãu, cu cât din pricina noastrãschimbaserã din 24 în 25 (de revelion nu se pot gãsi taxiuri).

Vineri 30 decembrie

De la Mihnea: Parlamentul European a votat o moþiunepentru Doina Cornea ºi împotriva sistematizãrii. Un diplomatbelgian a fost trimis la Cluj s-o vadã, ºi a fost oprit ºi dus lamiliþie. Ce se va fi petrecând cu ea?

Maria Brãtianu în timpul ãsta nu ºtie ce sã facã cu cele vreodouã mii cinci sute de scrisori pentru Doina Cornea (în urmaunui articol din Actuel). O sfãtuiesc sã trimitã o parte la FE,alta la BBC. Ne invitã la revelion. Obligaþi s-o refuzãm. Rãmâ-nem în dialogul nostru gripat între tuse ºi junghi.

În timp ce, la colþul strãzii, clubul de tineri artiºti (L’Usinede l ’Éphémère), iar umple strada de muzicã ºi derbedei. ªi noilucrãm, punând muzica clasicã sã acopere cacofoniile lor.

1988 261

1990

Marþi 2 ianuarie

FR3 a difuzat o casetã în care se aude cã Frontul SalvãriiNaþionale exista de vreo ºase luni ºi cuprindea, pe lângã Iliescu,ºi militari, chiar ºi un securist. Reacþia enervatã a lui Petre Roman(o nouã gafã), dupã difuzarea care a trecut în direct de peCanalul francez ºi la televiziunea românã, pare a acredita o astfelde Ligã. Nu cred în ea (fãrã dovezi) decât parþial. Frontul existaîntr-adevãr: ne-a trimis ºi un program la FE (difuzat), darnimeni nu ºtia cine se aflã în el. Mihnea a trebuit sã insiste casã fie luat în serios de Le Monde. Cã acest Front ar fi pregãtito loviturã de stat ºi cã a fost devansat de manifestaþia ºi repre-siunea de la Timiºoara e foarte probabil. Amestecul – direct –rusesc e infinit mai discutabil. ªi chiar dacã ar fi aºa, întru cear scãdea amploarea unei revoluþii populare? Probabil – insistãcomentatorii – cã Frontul actual, care vrea sã se prezinte laalegeri, se fereºte sã recunoascã legãturile sale cu foºti colabo-ratori ai lui C. militari ºi – mai ales – securiºti.


La miez de noapte, telefon de la Mihnea. Singurul integraloptimist asupra a ceea ce se petrece acolo. Nu vede, în schimb,cum se vor putea forma partide politice. El a fost (dar nu vreasã se ºtie) iniþiatorul Grupului pentru Dialog Social. Grupul aobþinut ºi un sediu: al fostului Comitet Central al UTC. Pentru

Mihnea, opoziþia (pentru alegeri) ar trebui mai curând sã sestructureze în jurul sindicatelor decât al fostelor partide politice.

Marþi 9 ianuarie

Grupul pentru Dialog Social s-a instalat pe Calea Victorieiºi a cooptat trei români din strãinãtate: pe Botez, pe Mihai DinuGheorghiu ºi pe Sorin Alexandrescu. Vor scoate un ziar intitulat22. Primesc telefoane de ameninþare din partea unora care sepretind purtãtori de cuvânt ai partidului comunist.

Citesc primele ziare politice sosite din þarã. În frunte cuAdevãrul (fost Scânteia). Ca ºi în buletinele de radio, aceeaºilimbã de lemn, doar în sens invers. Comunismul nicãieri pusîn cauzã sau chestiune. Sã aibã dreptate Doina Cornea ºi sã seîncerce cu adevãrat o „recuperare“ a revoluþiei?

Vineri 12 ianuarie

Coup de théâtre: manifestaþie monstrã la Buc. (peste 10 000de persoane, mai ales studenþi) protestând împotriva prezenþeiîn Front ºi guvern a prea multor comuniºti. În Piaþa Victoriei,Petre Roman se urcã pe un tanc, are întâi un reflex tipic comu-nist pretinzând (dupã gazetarul francez care filmase totul laBucureºti) cã „teroriºtii“ s-ar afla la originea manifestaþiei. Luatcu huo, îºi vine în fire ºi, dupã vreo 20 de minute, convingemulþimea purtând pancarte cu „Jos comunismul!“ sã se retragã.Destul de repede dupã aceea, Ion Iliescu decreteazã punereaîn ilegalitate a partidului comunist ºi anunþã un referendumasupra restabilirii pedepsei cu moartea. ªi promisiunea cã pro-cesele familiei Ceauºescu vor fi publice.

E foarte bine cã „strada“ îºi menþine presiunea asupra unuiFront prea ostentativ compus din „foºti“ deosebit de compro-miºi – nu atât Iliescu, nu doar Roman care a mãrturisit cã arupt cu comunismul doar cu douã zile înainte de revoluþie,


dar ºi Celac la Externe, ºi mai ales Brucan, atât de notoriu foststalinist. ªi nu sunt singurii.


Prin vãrul sãu, Oprescu, Liiceanu ne cere sã-l sunãm la Viena.Lungã convorbire de peste o orã, la început în doi, apoi în trei(ia ºi V. telefonul de jos). Liiceanu cam mirat cã nu-mi simteemoþia în voce, el, care, dupã ce ne-am vãzut ultima datã, în1984, la Paris, nici nu credea a ne mai vorbi vreodatã. Ne descriemai întâi situaþia generalã: vid de putere – singurii care au ooarecare experienþã a puterii – foºtii comuniºti. Cel mai repre-zentativ dintre ei: Ion Iliescu (înþeleg cã Pleºu n-are nici unfel de probleme cu el). Brucan, foarte inteligent, are, în schimb,apucãturi staliniste, bate cu pumnul în masã etc. Structurapiramidalã de tip leninist care dãinuie. Grupul pentru DialogSocial ar putea deveni o adevãratã forþã (primesc mii de scrisoride la tineri), dar n-a avut decât o singurã datã acces la televi-ziune, timp de vreo orã. Profit pentru a-i reproºa cã nu l-au cooptatºi pe disidentul între disidenþi, pe Goma. Da, recunoaºte el,dar am vorbit la televiziune de el. Dacã nu izbuteºte sã vinãcu Pleºu la Paris printre invitaþii lui Fabius, va trebui sã-i tele-fonez Annettei Laborey: nu-ºi va putea face programul edito-rial – aºa cum îl vrea – fãrã sã se dezmeticeascã puþin ºi sã stãmserios de vorbã. Îi pregãtim de pe acum o listã cu lucrãrile carear merita sã fie publicate prioritar. Sã nu omitem pe nedreptuitata Sociologie des révolutions a lui Jules Monnerot ºi, bine-înþeles, Besançon. ªi, ºi…

Sunt fericitã sã-l pot anunþa pe Goma cã Liiceanu l-a invocatla televiziune ºi mai ales cã doreºte sã-l publice. Simt cã ºi eleste. Va fi, în sfârºit, citit de cei pentru care a scris tot ce-a scris,cu încãpãþânare, în româneºte, fãrã speranþa cã aºa ceva se vaîntâmpla cândva.

1990 267

Azi am introdus în casã un répondeur. Nu ca sã filtrãmapelurile, ci pentru a putea cel puþin dejuna cinci–zece minuteîntr-o pace total iluzorie.


De când avem acest répondeur – viaþã ceva mai simplificatã.Doar cã s-a umplut casa de aparate de parc-am fi într-un labo-rator mass-media.

La ºtiri, la prânz, aflãm cã Iliescu a revenit asupra marii con-cesii de ieri: partidul comunist nu mai e declarat în afara legii,aceastã hotãrâre va fi ºi ea, odatã cu pedeapsa capitalã, supusãunui referendum. Nu înþeleg, parcã n-ar fi un profesionist alpoliticii, face gafe peste gafe.

E semnificativ cã celor prinºi cu armele-n mânã li se spuneteroriºti (iniþial expresia a fost lansatã de C. însuºi), ºi nu securiºti,pentru a nu mânji cu sângele vãrsat venerabila instituþie desprecare nu ºtiu ce ofiþer a îndrãznit sã pretindã la televiziune saula radio cã, în afara gãrzii lui C., apãra interesele poporului.Uºoarã greaþã, vorba lui Daneliuc.

Marþi 16 ianuarie

Seara, lung telefon cu Nego, întors de la Bucureºti. A parti-cipat la o masã rotundã la televiziune, cu Doinaº ºi MirceaMartin. Vorbind ºi despre Goma. S-a zbãtut, bietul de el, pesteorice aºteptare. Nici nu ºtiu dacã fãcea! În rest, cum spune Nego:au sãrit cu toþii în libertate. Mare efervescenþã. (Nu numai dupãposturi, dar ºi.)

Regman a fost la prima parte a manifestaþiei de vineri –foarte serioasã. N-ar fi degenerat decât dupã aceea. Dacã a dege-nerat (versiunea oficialã). Mai îngrijorãtor – sâmbãtã, dupãmanifestaþie, au defilat la televiziune tot felul de delegaþii,muncitoreºti ºi altele, pentru a „înfiera“, ca în vremurile bune,huliganismul manifestanþilor de vineri ºi a-l ridica în slãvi peIliescu. Tot mai mult se întãreºte zvonul cã discordia dintre el


ºi Mazilu ar sta la originea exceselor. Nu ºi a manifestaþiei,deoarece, cum spune Nego, ura împotriva comunismului sesimte peste tot – din inscripþiile de pe ziduri, de pildã. Aceleaºi„delegaþii“, tot atât de spontane ca pe vremea lui C., au criticatEuropa Liberã cã nu-ºi face datoria faþã de „poporul român“(emisiunile sunt destul de critice faþã de Front). Ceea ce, cuobrãznicia lui obiºnuitã, a fãcut ºi Brucan, într-un interviuacordat lui N. C. Munteanu.

Cãldura în case a scãzut iarãºi ºi alimentele au cam redispãrutdin magazine. Mizerie generalã. Nego foarte izbit de imaginilede murdãrie ºi dezolare ale unui Bucureºti pe care aproape cãnu-l mai recunoºtea.


Mihnea a reuºit sã-l aducã pe Liiceanu la Paris. I-a obþinutviza, i-a trimis la Viena un bilet de avion. I-a stabilit un programdrastic, ocupat de dimineaþa pânã seara cu rendez-vous-uri utileatât pentru Grup, cât ºi pentru viitoarea editurã. Facem primalistã de cãrþi.

Altfel, Liiceanu aºa cum îl cunoaºtem: cu un umor care nu-ieste în general atribuit ºi cu diagnosticuri exacte. Proiectat dincamera de lucru în plinã actualitate politicã, cu rol de prota-gonist, face un coºmar recurent: e împins la o masã rotundãla televiziune, care are loc în limba… englezã. Din coºmar, înrealitate: la Budapesta a fost chemat sã se pronunþe asuprarelaþiilor româno-maghiare. Nu prea ºtia nimic, dar tot a modi-ficat în final comunicatul comun. Convorbire pânã pe la douãdimineaþa, irezumabilã.

Joi 18 ianuarie

„Frontul“, din ce în ce mai penibil. Acum renunþã pur ºi simplula referendumul anunþat ºi declarã ne-dizolvarea partidului comu-nist (sigur ideea lui Brucan, care mai are ºi tupeul s-o revendice).

1990 269

Vãd în Le Monde – cu bucurie – cã Sinodul l-a demis pepatriarhul Teoctist, cel care trimitea urãri lui Ceauºescu. Într-unadintre ultimele îi exprima (în august trecut) „recunoºtinþa Bise-ricii faþã de opera (sa) istoricã grandioasã“. Asta când C. rãdeade zor bisericile, rând pe rând, le „sistematiza“. Caragiale lateologi. Hazul e de necaz. Cum fac vecinii de sunt mai puþincaraghioºi? Speram cã baia aceasta de tinereþe sacrificatã aveasã ne spele de toate. Tragicul nu þine decât în rãstimpul cândse trage ºi când se plâng morþii. Dupã care, nu ºtiu cum facemºi reapare Miticã.

Frontul cumuleazã structura leninistã cu flou-ul hotãrârilor.Cu indecizia, cu improvizaþia. Probabil cu luptele pentru putere.Mazilu e caraghios ºi penibil, Brucan provocator de insolent,Iliescu pãrea mai la locul lui, dar mai ºtii? Singura lor activi-tate – crezând cã astfel vor calma populaþia – e sã anunþeprocese. Dacã se vor desfãºura ca cel al lui C., mai mult rãune vor face decât bine. ªi cum sã fie altfel cu un corp de legistalinisto-ceauºiste?

Vineri 19 ianuarie

Dinescu pretinde – ºi Hãulicã îl susþine – cã nu trebuie sãfacem ca „ei“. Sã le lãsãm ziarele, acum avem unde sã le rãspun-dem, iar adevãrul, ca ºi valoarea se vor impune singure. Nimicmai fals. Dacã acum cei compromiºi nu sunt forþaþi sã se retragã(nu sã fie judecaþi, pedepsiþi, închiºi, ci doar sã se retragã lapensie sau la „munca de jos“), nici un temei solid nu va garantao nouã mentalitate. Am impresia – sau confirmarea – cã nefãceam iluzii sperând într-o reînnoire moralã a breslei scriito-riceºti dupã nesperata minune din decembrie. Cã vor fi în staresã porneascã pe alte baze. Deloc. Scriitorii vor scãpa de cenzurã,vor putea cãlãtori. ªi cam atât. Cucerirea rãspunderii interioare,asumarea unei responsabilitãþi colective – la care viseazã Paler –sau ucenicia realã a libertãþii par a rãmâne de domeniul visului


1990 271

sau al… cehilor. Acolo preºedinte este un Havel, acolo, în primulsãu discurs, el, disidentul fãrã patã, recunoaºte ºi propria lui res-ponsabilitate, împreunã cu a tuturor, în pasivitatea faþã de regi-mul totalitar. E astronomicã distanþa între Praga ºi Bucureºti.

Luni 22 ianuarie

Acasã – Liiceanu, pe care-l regãsim întocmai, de parcã nune-am fi despãrþit niciodatã. Profund dezamãgit – ca ºi noi –de primul numãr al revistei Grupului pentru Dialog Social, 22,prost conceputã grafic ºi, în ciuda unor semnãturi de prim-plan,cu aspect de magazin cu de toate pentru toþi. Ne jeneazã – îljeneazã ºi pe el – includerea unor fragmente dintr-o carte alui Silviu Brucan, concesie probabilã a lui Stelian Tãnase. „Euvã dau sediul, voi mã publicaþi“ – cam aºa aratã târgul. (Chiardacã n-ar fi, dar tare mã tem cã este.) Nimic nu distoneazã înrelaþiile noastre cu Liiceanu.

Marþi 23 ianuarie

Veºti nu prea bune de la Braºov, via Statele Unite: s-ar fi datdrumul la securiºtii arestaþi, ar fi apãrut pe ziduri ameninþãri:cã 26 ianuarie (ziua lui C.) va fi una a rãzbunãrii, iar disidenþiiprimesc telefoane tot de ameninþãri. Vreo 500 de oameni –considerându-se în primejdie – s-au „refugiat“ la Buc.

Doina Cornea, pe de altã parte, a demisionat din Front,iar ieri Silviu Brucan, într-un interviu în Le Figaro, a evocat„lipsa de tradiþie democraticã“ în România, pentru a prevedeacã democraþia nu va putea fi instauratã decât în vreo… 20 deani. Ceea ce l-a indignat pe Nego, care vrea sã facem un protestpublic.

Alegerile s-au fixat pentru luna mai – o concesie de o lunãfãcutã opoziþiei –, dar prea devreme pentru ca partidele sã poatãdobândi vreo substanþã realã.


Din þarã, alte ºtiri: Brucan e detestat. Mazilu, la început,a fost acceptat. Acum, dupã ce a îngenuncheat pe tanc ºi ºi-afãcut cruce, unii cred cã nu e în toate minþile, alþii cã e un Caþa-vencu. Restul, mizerie: în case nu curge apa, mâncare nu maiexistã, distribuþia ajutoarelor se face prost. E însã cãldurã încase ºi s-a redus costul luminii ºi al gazului.

Lupan se întoarce din România ºi mai pesimist ca primaoarã. Dupã el, revolta (nu-i spune revoluþie) a fost confiscatã.Oamenii cred c-au fost minþiþi (povestea cu cadavrele de laTimiºoara care proveneau în fapt de la morgã ºi nu erau alecelor torturaþi de Securitate), Securitatea e încã prezentã, aju-toarele se duc toate la armatã (ºi deci ºi la Securitatea ce-a fostinclusã – ºi nedizolvatã – în armatã). Televiziunea monocordã:vocea Frontului.

Val de scrisori – o femeie îmi cere un televizor ºi niºte blugi;o fetiºcanã din Fãlticeni (18 ani), o fotografie cu autograf; unprieten al lui Alecu (cu patru clase primare, trecut de puºcãriaººi umor), o fotografie în… taior. Barbu Cioculescu se prezintãca victimã a scriitorilor; apar þâfnoºii ºi veleitarii. Când sã lemai rãspundem? Doar Lenei Constante, pentru a o dirija cumanuscrisul despre închisoare (pe care ar dori sã i-l publicãmbineînþeles aici) spre Liiceanu. Fragmentul pe care ni-l citise(pagini de închisoare) pe vremuri, când venise cu Harry Braunerla Paris, ni se pãruse foarte interesant. ªtiri de la Varvara Florea,care a fost cu mama în închisoare, ºi atunci când a venit la Paris(am gãzduit-o la un hotel din apropiere) ne-a lãsat o impresiede inalterabilã puritate.

Joi 25 ianuarie

Raluca Petrulian: Iliescu a spus cã el considerã sistemulmultipartidic ca fiind „depãºit istoric“. Tot de la ea aflu cã anun-þând deschiderea campaniei electorale, Frontul a restrâns ºi


locurile ºi orele când se poate manifesta (numai dupã orele delucru sau în zilele de sãrbãtoare), prevãzând 1 800 de lei amendãºi pedepse cu… închisoarea (Ceauºescu redivivus).

La Ioneºti, azi, Regele ºi Regina. Regele, timid. Regina, ex-pansivã. Au un consilier de vreo 90 de ani. Aceeaºi întrebare: sãse întoarcã sau nu în România? ªi acelaºi rãspuns: sã mai aºtepte.

Vineri 26 ianuarie

Au „ieºit“ din Front pastorul Tökés ºi… Mazilu. În prevederea manifestaþiei de duminicã, Frontul anunþã cã

cine ar ataca armata sau „poliþia“ ar risca… zece ani închisoare.Mai rãu ca sub C.


Manifestaþia opoziþiei ia proporþii admirabile. Calea Victo-riei neagrã de oameni. La prânz îi vedem la televiziune. Apoiaflãm prin radio cã au forþat porþile sediului Frontului, cã armata(care-l pãzea) n-a tras ºi cã o delegaþie a opoziþiei a pãtruns înimobil ºi negociazã dizolvarea Consiliului ºi numirea unuiComitet care sã cuprindã reprezentanþi ai tuturor partidelor.

La miezul nopþii mai erau zece mii de oameni împotrivaFrontului, manifestând. ªi doar vreo mie pentru Front. Iliescua încercat sã vorbeascã din balcon. A fost întâmpinat cu þipete:„Demisia!“ A promis pe joi discuþii cu opoziþia. Numai sã seþinã de cuvânt. Ar fi prima oarã în ultimele sãptãmâni. Celpuþin se va fi speriat ºi-ºi va fi dat seama cã nu mai e de-ajunssã ameninþi cu închisoarea ca sã opreºti o manifestaþie.

Luni 29 ianuarie

Acasã, ultimele ºtiri rele date de V. Frontul a organizat un felde contraatac, mobilizându-ºi „forþele“ dupã modelul 1946–1947:muncitori aduºi cu camioanele ºi sloganurile din uzine nu numaipentru contramanifestaþie în Piaþa Victoriei, dar ºi pentru a

1990 273

ataca sediile partidelor „istorice“. Bieþii ºefi septuagenari îºiretrãiau tinereþea din anii ’40 – la fel se lucrase ºi împotrivatipografiilor tineretului liberal sau þãrãnist.

În acest timp, procesul lui Bobu, Dincã, Postelnicu, ManeaMãnescu a început ºi continuã nesatisfãcãtor. Îºi recitã parcã olecþie învãþatã pe de rost, cu alte cuvinte-cheie (eroismul poporu-lui etc.), dar cu aceeaºi docilitate de care dãduserã dovadã subC. O curte militarã. Se simte cã nu trebuie sã se depãºeascãnu doar tema acestui prim proces (complicitate în genocid –termen impropriu pentru numãrul victimelor de la Timiºoara),ci ºi limitele punerii în cauze ºi chestiune – era Ceauºescu, ºinu comunismul. ªi aceºti adevãraþi vinovaþi devin astfel simpliþapi ispãºitori aruncaþi poporului pentru a se acoperi cu un vãldiscret responsabilitatea partidului comunist din ’45 încoace.Frontul, din ce în ce mai suspect. Nu par a voi o schimbarede regim, ci doar de stil (un gorbaciovism care sã nu se atingãde temelii).

Marþi 30 ianuarie

Noaptea, douã lovituri de teatru:Prima, nesigurã, dar esenþialã: printre strategiile posibile ale

lui Gorbaciov se prevãzuse cã ar putea pãrãsi secretariatulPartidului pentru a rãmâne doar ºeful Statului ºi, spãlându-seastfel de pãcatele partidului, a-ºi salva situaþia ºi perestroica.Douã canale americane anunþã cã acest eveniment ar fi în cursla Moscova.

A doua, la Bucureºti: Consiliul Frontului s-ar scinda. Consi-liul care ºi-ar lãrgi compoziþia primind opoziþia (reprezentanþiai celorlalte partide) ar forma un guvern provizoriu pânã laalegeri. Frontul ar deveni un partid prezentându-se la alegeri.

Cu atât mai mare surpriza, cu cât, de-a lungul zilei, sosiserãdetalii asupra acþiunilor de comando de ieri: muncitorii s-ar fidus prin facultãþi ºi i-ar fi ciomãgit ºi pe studenþi. Aceºtia din


urmã au vrut sã protesteze prin Radio Buc. Imposibil. Au fãcut-oprin Radio Timiºoara, de unde protestul le-a fost repercutatprin Radio Europa Liberã. La Timiºoara, Consiliul Frontuluiar fi fost înlocuit printr-un Consiliu Municipal, politic neutru,condus de Vasile Popovici. Graþie acestui Consiliu, Timiºoaraar fi devenit un fel de enclavã a libertãþii. Hurezeanu se aflãacolo, de unde ºi-a trimis corespondenþa la FE.


În toate ziarele, procesul colaboratorilor lui C. (patru ºi numai mulþi), prezentat ca un nou Nürnberg, e tipic un processtalinist cu vinovaþi care-ºi recunosc mecanic toate greºelile.


Nici o clipã pentru scris – oricât de în fugã – de joi, când asosit delegaþia românã (89 de persoane!) invitatã de LaurentFabius.

Seara – joi – la Hôtel de Lassay, spectacolul mai ales în salã,iar nu pe scenã. Declandestinizare totalã, cãzând unii în braþelecelorlalþi. Pleºu, Dan Petrescu, Manolescu, Hãulicã, HoriaBernea, Sorin Dumitrescu, Ana Blandiana, Dinescu – cu Maºa,de cealaltã parte Marie-France, Goma, Oana Orlea, Barbã,Rodica Iulian, Cristovici, dar cine nu? Enumerarea nu are sens.Câteva momente, poate cã da. Întâlnirea cu Livius Ciocârlie(retras, modest, în contradicþie cu virulenþa articolului sãu dinRomânia literarã), Paler (cunoscut prima oarã acum), Geta D.,Caramitru patetic.

În sala transformatã pentru spectacol, ideea decorului luiBoruzescu bunã: un zid alb acoperit de un tricolor desenat, iarîn ruptura de la mijloc, un ecran pe care sunt proiectate scenedin Revoluþie. Dar chiar autentice, coralele de copii ºi cãluºariinu pot sã nu ducã cu gândul spre „Cântarea României“. Dinescuadus pe scenã nici nu ezitã sã spunã: „E prima oarã când particip

1990 275

la Festivalul Cântarea României.“ Nici Fabius, nici Jack Lang,nici Melina Mercuri, nici ceilalþi francezi nu înþeleg, bineînþeles,dar o tãcere jenatã intervine printre „organizatori“. Dna Hãulicãpe scaunul de lângã mine (lângã V. e Paler), îmi ºopteºte cu cegreutate au gãsit ei formaþii autentic arhaice ce nu erau admisela „Cântarea României“. Dinescu, impecabil – continuã cugafele voluntare. „M-aþi vãzut pe ecran cu un pulover roºu, pecare l-am purtat de-a lungul revoluþiei. Acum am unul negru.Dar mâine, când plec la Buc., unde se petrece ce se petrece,sunt gata sã-l îmbrac din nou pe cel roºu.“ Caramitru recitãcabotin din Eminescu. Felicia Filip cântã (cu voce, dar fãrã stil)din Mozart. Dan Grigore, în schimb (pe care mi-l lãudase atâtaCella Delavrancea), e un pianist de rasã. „Spectacolul“ esteamestecat, fãrã cap, nici coadã ºi nu poate fi salvat nici deadmirabilul fragment din Orestia III a lui Stroe. Când mãgândesc cã bietul Pintilie a avut de supervizat aºa ceva! ªi maiprost e când, în sãlile în care e bufetul, sosesc de pe scenã lãutariiºi se încinge ºi o… horã penibilã. În cel mai elegant dintre cadre,seamãnã cu o crimã de lèse-gust. (Hãulicã, peste douã zile, latelefon, mã va asigura cã francezilor tocmai asta le-a plãcut.Nu m-aº mira din partea unui Jack Lang.) În orice caz, ce n-avãzut Adunarea Naþionalã de când va fi fost ea.

Totuºi, o sãrbãtoare. Sã-i vãd pe toþi împreunã, de aici, deacolo, fãrã reþineri, sensul acestei seri pentru mine e unul singur:declandestinizarea. Mã repet, dar dupã 40 de ani de exil, insis-tenþa e explicabilã.

Joi 8 februarie

În sfârºit, la Alecu, pentru o searã dintre cele mai supra-realiste. Între Kafka ºi L’Année dernière à Marienbad. Kafka:prima parte din Ambasadã, cea de pe rue de l’Exposition. Cuaºteptare la grilaj, cu un cerber neîndoios securist ºi care se uitãla tine cu regretul vizibil cã nu-þi poate da în cap. Sfârºeºte prin


a sosi Alecu, plutind în kafkienele culoare, ºi ajungem în parteaHôtel particulier, cu grãdina, scãrile, sãlile de-abia luminate,îngheþate, pierdute: l ’Année dernière à Marienbad. ªi în sfârºitîn apartamentul lor, unde Pia tot descoperã microfoane. În jurulunui pahar de vin ºi al unor pains aux raisins, ne aºezãm, Alecu,Pia, fiul lor Toader (16 ani), fiul Inei, Radu, Andrei (fratelelui Alecu, sosit din Elveþia) ºi mai târziu Marie-France. Alecu,cum spuneam, pluteºte între Platon ºi… Securitate. Nu se vaputea dezbãra de toþi securiºtii din Ambasadã ºi nici nu para-l deranja prea mult. ªoferul e „simpatic“, altul are un copilbolnav de ochi, ce nu poate fi tratat decât la Paris; îl sfãtuiescsã-l înlocuiascã mãcar pe cerber. Ne vorbeºte chiar cu un umortandru de ultimul securist care era însãrcinat cu paza lui, îi citisecãrþile ºi-l sfãtuia sã nu facã acþiuni de „grup“. Dupã revoluþie,scãpat ºi aparent tot într-un post („ce sã fac, la altceva nu mãpricep“), l-a rugat sã intervinã pe lângã Liiceanu pentru fatalui, corectoare la Editura Politicã, lãsându-l sã înþeleagã cã „Dvsnu trebuie sã vã purtaþi ca noi“, adicã sã plãteascã, pentru pãrinþi,copiii. ªi Alecu, „înþelegãtor“, a intervenit.

Nu cred cã va putea organiza ºi schimba radical Ambasada.Nu ºtie sã punã piciorul în prag nici pentru leafa incredibilde mizerabilã pe care o primeºte (3 000 de lei – 2 000 pentruel, 1 000 pentru soþie, nici cât o femeie de menaj), nici pentruindispensabila „curãþenie“ de fãcut într-o Ambasadã ce-ar trebuidezbãratã de securiºti.

Între bârfã, mãrturii (despre Steinhardt), amintiri ºi jude-cãþi (despre Noica), convorbire spumoasã de salon, cum va fiauzit multe, în vremuri apuse, acest „hôtel particulier“.


Ieri, Doina Cornea a lansat un apel (are un interviu în Tribunede Genève de azi) pentru ca Occidentul sã nu mai trimitã aju-toare în România pânã nu o va lua pe calea democraþiei.

1990 277

Comuniºtii deci în deplinãtatea strategiilor obiºnuite. Celuleale Frontului în toate uzinele ºi instituþiile, înlocuindu-le pecele comuniste. Întreþinerea fricii prin presiunea unei Securitãþireactivate. Delegaþii ºi comandouri de „oameni ai muncii“. Etc.,etc. În acest etc. sã stea tot nenorocul românesc sau presiuneastudenþilor ºi intelectualilor sã poatã schimba ceva? Sau aceeaa Statelor Unite (Baker a ºovãit sã meargã la Bucureºti), carepot sã nu acorde clauza decât în funcþie de o democratizare realã?

Ar fi culmea nenorocului istoric: sã fim, chiar fãrã ArmataRoºie, singurii din Est care sã nu avem acces la democraþie,mulþumindu-ne cu un comunism moale, cu simple ºi necosti-sitoare aparenþe doar de democraþie.

Astã-searã mã înec în pesimismul integral.


Demisia lui Militaru a fost obþinutã vineri. Azi, am vãzut,seara, la televiziune, cea mai violentã dintre manifestaþii (cu Voicanmolestat), despre care P. Roman a declarat cã, de fapt, constituiao încercare de loviturã de stat. N-avem cum sã ºtim dacã eraun raz-le-bol al populaþiei susþinute de armatã (se cerea demisialui Iliescu) sau o provocare organizatã de Front împotriva luiînsuºi, putând sã justifice sancþiuni, stãri de urgenþã sau, înorice caz, restricþii aduse libertãþii presei. Ieri, de altminteri,într-un discurs, Iliescu a atacat presa „destabilizatoare“ (veziRomânia liberã).

Liiceanu scoate peste douã sãptãmâni, în 200 000 de exem-plare, Piteºtii ºi Unde scurte. Apoi pe Goma. Nu ºtiu dacã Gherlasau Cutremurul oamenilor. Vrea Memoriile lui Mircea. Îi tele-fonez lui Christinel, care îi va acorda dreptul de publicare.

Scriu o a treia cronicã violentã (prea?) împotriva Frontului.Nu-l mai suport, de la contramanifestaþiile organizate de el la29 ianuarie. Mi-au amintit prea bine de ’45-’46. ªi mai ales dela repunerea în acþiune a Securitãþii (e singura þarã din Est undecomuniºtii – peste tot împinºi la faliment – reacþioneazã cu o


ºiretenie atât de groasã, recurgând la vechile metode). N-aveaudreptate manifestanþii de azi care reclamau o a doua revoluþie?

A trecut pe aici Luli August Sturdza. Revoluþia a adus-o dinCalifornia. Tricolorul pe care-l poartã printre mãrgele îmi aduceaminte – cu imensã tristeþe – de casa lui Petra din Mexic. Pefundal de vulcani, în mijlocul arhitecturii de tip colonial, ocasã româneascã transplantatã parcã de la Sibiel ºi copiatã pânãîn cele mai mici detalii. Cu rãdãcinile pierdute în nisipul aztec.Pe Luli mi-o amintesc mereu la capul digului de la Mangaliavânzând centuri de lemn pictat. ªi în numele acestei imaginiºi al curajului ei neîntrerupt, îi trec cu vederea toate tricolo-rurile. Mai e nevoie sã adaug cã sunt destul de neliniºtitã deevoluþia situaþiei din România?

Marþi 20 februarie

La Aurel ºi Aurora, unde-l regãsesc pe V. Începem tot cuobsesia politicã – telejurnalele, la rând. Ieri, ca ºi azi, la prânz:minerii de la Lupeni aduºi în Piaþa Victoriei ca sã-ºi strigesprijinul pentru Front ºi sã critice (detalii în Le Monde) însãºinoþiunea de multipartidism, îngãduindu-i lui Iliescu sã fiemagnanim ºi sã-i potoleascã, apãrând, pasãmite, partidele deopoziþie. Comuniºtii nu vor învãþa nimic: aceeaºi reacþie ca la28-29 ianuarie, aceleaºi trenuri ºi camioane de muncitori furioºi,acelaºi tip de declaraþii la televiziune. De data asta planând ºiameninþarea unui regulament pentru manifestaþii, dacã nu chiara unei stãri de urgenþã.


S-a întors Cristovici din Bucureºti. Entuziasmat de eferves-cenþa ºi îndârjirea intelectualã, pe un fundal însã foarte grav.Ne confirmã cât a prins chiar ºi în familia lui campania cu DoinaCornea escroacã, ºi alte manipulãri. I-a vãzut mai ales pe Paler,pe Geta, pe Liiceanu. De la Liiceanu ne aduce coperta Piteºti-ului. Titlu: Fenomenul Piteºti. Tiraj 150 000 de exemplare. Cu

1990 279

aceasta începe ºi activitatea noii edituri (fosta Ed. Politicã), inti-tulatã acum Humanitas. Unde scurte va apãrea în colecþia„Memorii ºi jurnale“, imediat dupã amintirile lui Armand Cãli-nescu. Goma, cu Cutremurul ºi apoi Gherla, imediat dupã Piteºti.

Campania împotriva Doinei Cornea, consideratã ca cea maiprimejdioasã din pricina ecoului ei în strãinãtate, se înteþeºteºi în ziare. Bucureºtiul o duce mai bine. În provincie însã, undenu soseºte decât Adevãrul ºi nu se vede decât televiziunea, dezin-formarea a dat rezultate. Circulã ca de la sine înþeles cã DoinaCornea e o duºmancã a þãrii (n-a fãcut greva foamei, se prefãcea,o hrãnea fiica ei cu pachete din Paris), Combes vrea sã cumpereuzinele „23 August“, Iuhasz se vrea ministru, Raþiu a vrut sãcumpere Televiziunea Românã etc., etc. În plus, cum se trans-mit discuþiile de la Marea Adunare Naþionalã, care aduc a bâlcicaragialesc, pluripartidismul pare de tot hazul.


La cimitirul Montmartre, cu Cristovici, la dezvelirea mor-mântului-lespede pentru cei care au pierit în închisori (iniþia-tiva lui Ioaniþoiu). În afara dezvelirii de cãtre Coposu (demn,cu zece ani mai bãtrân decât vârsta lui), discursurile patriotardede rigoare. Am un moment de intensã emoþie în timpul scurteislujbe religioase, când simt cã o astfel de placã funerarã colectivãe singurul mormânt care-mi va rãmâne dupã mama.

Când mã duc la Coposu, cãdem unul în braþele celuilalt.Sã fiu dreaptã, e al doilea moment de emoþie – am tot respectulpentru acest om care a fãcut vreo 16 ani de închisoare; iarsoþia lui a murit în temniþã. De altminteri, l-am apãrat în maimulte cronici.

Duminicã 4 martie

La Bucureºti, s-au strãduit toatã ziua sã demonteze statuialui Lenin din faþa Scânteii, neizbutind. Cum sã „plece“ el cândleniniºtii au rãmas la putere? Existã o logicã ºi pentru statui.


Joi 8 martie

Marþi seara, telefon de la Doina Cornea (ne emoþioneazãreal), iar miercuri, conferinþa ei de presã la Hôtel Lutetia. E orevelaþie. O credeam capabilã doar de generalitãþi de tip moralistºi fãrã simþ politic. Dimpotrivã, fermã, nuanþatã, cu verdictefãrã cruþare, e prin esenþã un om politic – ºi încã unul de staturãoccidentalã. V. ºi cu mine i-o spunem când ne îmbrãþiºãm(patetic) la sfârºitul conferinþei. Doina Cornea a pus la punctºi declaraþia ce i-a fost atribuitã: cã nu trebuie dat ajutor Româ-niei pânã n-o ia pe drumul democraþiei. Or, ea n-a vorbit atuncidecât de ajutorul economic, nu ºi de cel umanitar ºi alimentar.

Când ne întoarcem acasã, pe répondeur prima înjurãturã(suntem trimiºi la origine, trataþi de securiºti, KGB etc.), decând avem telefon.

Duminicã 11 martie

Stau cu radioul deschis sã aflu cât mai mult despre manifes-taþiile de la Bucureºti, Timiºoara, Iaºi, cu „Jos Iliescu!“. Dardetalii nu am decât de la Stroescu, la prânz, când îi telefonezsã-i dau minutajul interviului meu cu Doina Cornea.

Marþi 13 martie

Azi dupã-amiazã, la cafenea, Mircea Daneliuc cu un pachetde ziare de la Geta. Nu pare nestãpânit ºi impulsiv, cum îmifusese descris, ci stãpân pe el ºi plin de nuanþe când relateazãconflictul lui cu Pleºu ºi greva foamei pe care a fãcut-o împreunãcu Gulea, spre a obþine autonomia cinematografiei. Din detaliilepe care le dã asupra strãzii la 21 ºi 22 decembrie ºi a manifes-taþiilor la care a asistat, reiese cã totul n-a izbucnit chiar aºadin senin. Sã fi fost într-adevãr o loviturã de palat în care eraangajatã ºi o parte din Securitate, ºi pentru care trebuia aþâþatãpopulaþia? În orice caz, pare din ce în ce mai clar cã revoluþiaspontanã a strãzii a fost precedatã, urmatã sau chiar manipulatã

1990 281

de cei câþiva comuniºti mai notorii din Front. De unde ºiprotejarea actualã a Securitãþii cu care s-ar fi trecut la un acord,iniþial. De unde, cadavrele de la Timiºoara scoase de la morgãºi prezentate ca victime ale teroriºtilor. Teroriºti dintre care niciunul n-a fost prins asupra faptelor.

Duminicã 18 martie

Sâmbãtã în Libé (mai lung) ºi în Le Monde – mai scurt –conferinþa de presã a lui Iliescu pentru gazetarii strãini. Ului-toare. ªi el, ºi Verdeþ spun c-au rãmas comuniºti, cã partidulnu trebuie confundat cu ce a fãcut Ceauºescu din el, cã revoluþiaa fost sãvârºitã de comuniºti, ºi alte afirmaþii care aratã fie cãºi-au pierdut minþile, fie cã sunt proºti, fie – ºi ar fi cel maigrav – cã într-adevãr Moscova e în spate ºi le-a dat asigurãricã se pot comporta astfel. Iar ne izolãm în restul Estului. Înaceeaºi zi, într-un interviu în Le Monde, Havel, descriind situaþia„post-penitenciarã“ în care se aflã Cehoslovacia, þinea singuruldiscurs pe care se poate reclãdi ceva: acela al cinstei ºi luciditãþii.

Marþi 20 martie

Alecu crede – cum am ajuns sã presupunem ºi noi – cã afost o loviturã de palat cu acordul unei pãrþi a Securitãþii (deunde acordul), pentru care a fost aþâþatã populaþia care a depãºitînsã prin violenþã ºi revoltã limitele prevãzute. De unde tendinþaactualã de a subevalua numãrul victimelor. E sincer, autentic,revoltat. Deºi nu reprezintã Frontul… ci guvernul, n-areintenþia sã le serveascã multã vreme drept alibi. Nu mai suportãnici Securitatea cu care e împânzitã Ambasada: e gata sã batãcu pumnul în masã.

ªtirea zilei e conflictul dintre români ºi unguri la Târgu-Mureº.Doi morþi ºi 150 de rãniþi. A fost trimisã armata cu blindate dela Buc. Budapesta protesteazã ºi cere intervenþia ONU. Asta


mai trebuia! Telefonez lui Culcer care a fost în România, ºi chiarla Târgu-Mureº. Îmi dã detalii asupra resurgenþei urii ancestrale.

Zi plinã de amãrãciune. Scosesem capul în Europa ºi iarsuntem loviþi – sau ne lovim singuri. Lãsând marele responsabilla o parte – Frontul –, ºi scriitorii noºtri se comportã lamentabil.Zâzanie, fugã dupã onoruri ºi posturi, mediocraþie în plin avânt.

Miercuri 21 martie

Imagini teribile de la Târgu-Mureº. Un om la pãmânt bãtutcu ciomegele ºi cãruia i se mai dã ºi în cap cu o pancartã. Un-gurii fugãriþi pe strãzi de „þãrani“ care nu par aºa ceva.

Ca o consolare – singura posibilã – citesc azi, în emisiunilesosite de la FE, Proclamaþia de la Timiºoara (11 martie), clarã,lucidã, curajoasã ºi care – printre punctele principale – puneºi lupta împotriva oricãrei forme de ºovinism.

Cad, în Contrapunct (numerele 7 ºi 8), în foiletonul cu inter-viurile luate lui Alecu de cãtre Stelian Tãnase, peste mãrturisirealui Alecu: cum a vorbit, în închisoare fiind, la Clubul pentrureeducare, cum a scris douã articole pentru Glasul patriei împo-triva lui Fãrcãºanu ºi a lui Cioran (care n-au apãrut), cum aacceptat apoi sã fie turnãtor. O parte cunoºteam. Nu ºtiu ce sãadmir mai mult, curajul de a o mãrturisi public (e primul înRomânia) sau inteligenþa de a o face înainte ca alþii s-o desco-pere. Vulnerabilitatea pe care ºi-o oferã acum îi va asigura invul-nerabilitatea de mâine.

Miercuri 28 martie

La cafenea, cu Marcel Petriºor (calm ºi înþelept), înconjuratîmpreunã cu V. de soþia lui, de Bacu ºi Barbã. E prieten cu Þuþea(la care vrea sã ne ducã) ºi a tot cãlãtorit prin Rusia – pânã laKolyma, deoarece în Occident nu i se dãdea drumul. PentruOvidiu Cotruº el însemna nu numai cel mai curat dintre deþi-nuþii politici (13 ani de temniþã), dar ºi cel mai bun dintre

1990 283

oameni. Senin ºi în problema conflictului cu ungurii: ne vommai bate, ne vom potoli, ne vom bate din nou. Cotruº ne spuneacã Petriºor, întâlnindu-i pe stradã pe foºtii lui torþionari, stãteaamabil cu ei de vorbã.

Luni 2 aprilie

La Radio, înregistrez un dialog cu Norman Manea care efoarte bine orientat – scriitorul sã facã politicã, vezi Vargas Llosa,sã se angajeze mãcar acum etc. Totul bine, dacã din pricinatraumatismului iniþial (la 5 ani a fost deportat cu alþi evrei dinBucovina într-un lagãr) n-ar pune ºi aici pe acelaºi plan „dic-tatura legionarã“ (de câteva luni) cu cea comunistã de 40 deani. O plaseazã ºi aici. În autobuz, la întoarcere, mã întreabãce cred: i se cere în Statele Unite sã scrie un eseu asupra cazuluiEliade – legionar. Cred cã reuºesc, într-un sfert de orã de parcursîmpreunã, sã-l fac sã nu accepte. Îi amintesc de compania (defii de ºtabi ºi agenþi) în care s-ar afla, de Tertulian (de care nuºtia), de faptul cã în afara articolelor incriminate – pe spaþiulvreunui an – nimic legionar nu existã în opera lui E., nici întemperamentul lui. Adaug cã noi îl vom apãra public, dacã enevoie. Chiar obositã cum sunt dupã o zi de radio – sau poatede aceea –, sunt calmã ºi aparent detaºatã. Vom vedea.

Marþi 3 aprilie

V. a adus ieri de la Pintilie ultimul numãr al României literare.Suntem uluiþi. În caseta redacþionalã, au fost repuºi în drepturitoþi marii compromiºi: Þoiu, Platon Pardãu, Ion Horea etc., etc.

Vineri 6 aprilie

Mâine iese noul ziar al Frontului (are deja douã, Adevãrulºi Dimineaþa), Azi, condus de… Augustin Buzura (decepþiilese þin deci lanþ), în tiraj de un milion de exemplare.

Pe de altã parte, Sorin Dumitrescu îl alertase pe Pupãzan,care prin mine voia sã dea de Paler spre a protesta: sinodul


l-a reales pe fostul ºi compromisul patriarh, cu felicitãrilelui… Iliescu.

Toatã dupã-amiaza, pentru a scrie un articol despre mamaîn urma revelaþiilor Ilenei Vrancea republicate de România literarãdupã Agora (închisoarea cãrþilor, dar ºi închisoarea oamenilor:vreau sã reamintesc cum a murit, asasinatã în fond), comit im-prudenþa necesarã sã caut, sã redeschid dosare ºi mai ales sãcitesc din ultimele ei scrisori. ªi sã constat ceea ce ºtiam de fapt:nimic nu s-a cicatrizat. Dupã care nu mai sunt bunã de nimic.


Ultimul telefon de la Paler, înainte de a ne aºtepta la aero-portul de la Otopeni. La telefon V. îi spune – ºi-mi sunã curios,ca o amintire extrem de îndepãrtatã – „când mã întorc la Buc.“Aºa spuneam noi, ne-intenþional, inconºtient, când reveneam,în primii ani de exil, dintr-o vacanþã, înapoi la Paris. Dar gre-ºeala, ticul verbal trecuserã. Ca ºi nãdejdea de a o realiza cândva.

Neverosimilul se produce deci. Începe chiar sã-mi fie oare-cum teamã de reacþiile mele în acel moment. M-a sensibilizatcert ºi recitirea scrisorilor ºi textelor despre mama ale fostelorei codeþinute. Mai ales textul Monicãi Alfandari, care ar meritapublicat (nu l-am citit decât dupã moartea ei, prin ’78). Cumsã mã „întorc“ într-un Bucureºti fãrã mama? Cel mult mã voi„duce“. De întors, n-am spre cine.

Marþi 10 aprilie

Au protestat totuºi ºi Pleºu, ºi ªora, ca ºi alte 140 de „per-sonalitãþi“ împotriva realegerii lui Teoctist ca patriarh.


Interminabile, pregãtirile acestea. Ca pentru a umple aºtep-tarea, recitit, în sfârºit, dupã 30 de ani, ultimele cãrþi poºtaleale mamei, dinainte de arestare, în 1958. Amânatã 32 de ani,

1990 285

recitirea n-a fost mai blândã. Micul, bietul meu noroc, caremi-a îngãduit sã nu stau mereu în faþã cu intolerabilul, a constattocmai în aceste pregãtiri mãrunte, sâcâitoare.

Ultimele ºtiri: agravarea panicii FSN înainte de alegeri. Dupãce acceptaserã vizita „particularã“ a Regelui (îi promiseserã chiaro vilã ºi o maºinã), alaltãieri îl declarã indezirabil. ªi Reginatrebuie sã se întoarcã de la aeroportul din Zürich. Rezultat:toate ziarele vorbesc de el. Popularitate neaºteptatã. În þarã, pânãºi Grupul pentru Dialog Social protesteazã. Pânã ºi… deoa-rece Grupul nu e monarhist.

Cam contrariatã de estetismele rezistente cu care se laudãscriitorii noºtri. Dar, de fapt, nu pentru scriitorime mã întorceu, dupã peste 40 de ani, în România. Am trecut prin viaþã aºtep-tând acest moment. Acum cã bate la uºã, mã întreb dacã amavut dreptate, dacã o astfel de punere în paranteze a unei exis-tenþe a avut vreun rost. Tocmai acum, când „rostul“ pare clarcelorlalþi. De vinã, în primul rând, eu. Care nu sunt în stare –ºi nu voi fi niciodatã – sã fac faþã arestãrii ºi morþii mamei înînchisoare. Nu de la superficialitatea eticã a scriitorimii românemi se trage „la nausée“, ci de aici.

Luni 16 aprilie

Plecare la Bucureºti.

Duminicã 13 mai – Paris

Mâine se fac douã sãptãmâni de când ne-am întors ºi totnu mã simt în stare sã mã adun. Îmi rãsfir timpul între somn(nopþile nedormite de la Buc.), citirea tot în neºtire a ziarelorºi telefoane. ªocurile au fost continue ºi puternice. Ca un capce s-a lovit de toþi pereþii: nici ideile, nici senzaþiile nu se maiaºazã la loc. Prin suprapunerea constantã a trecutului peste pre-zent, toate situaþiile – pânã ºi peisajele – mi se pãreau supra-realiste. Vârtejul, ritmul galopant în care se produceau întâlnirile,


interviurile, confruntãrile nu fãceau decât sã sporeascã aceastãsenzaþie de irealitate: nu mã mai aflam nicãieri, aflându-mãmereu în aceastã oscilaþie între ce lãsasem ºi ce-am gãsit.

Am þinut totuºi un fel de carnet de bord al întâlnirilor sprea-mi banaliza ºocul.

ªtiam cã va fi aºa. Cã cei prezenþi nu vor face decât sã seinterpunã între mine ºi umbrele în cãutarea cãrora mã aflam.Cã pe scara din bulevardul Elisabeta 95 B se vor îmbulzi ima-ginile – mama încercând sã-mi calmeze spaima la primul bom-bardament, mama dusã din casã de securiºti (nevãzutã aceastadin urmã, dar atât de obsesiv închipuitã). Cã o datã în aparta-ment – dar despre asta voi povesti –, tata va fi la birou. ªtiamcã toþi cei duºi se vor îmbulzi, pe fiecare stradã ºtiutã, sã iasãdin mulþime, cã de peste tot mã vor pândi semnele. Ceea cenu ºtiu încã, dupã ce am încercat sã aºez, prin somn, în mine,buimãceala de umbre, este tocmai dacã s-au aºezat cu adevãratºi ce s-a schimbat, ce s-a produs nou cu mine.

Îmi rãmâne doar sã fixez acum niºte repere, lãsând la o partelacrimile care n-au curs, rãnile – da, rãnile – care, prost cica-trizate de altfel, s-au redeschis probabil.

*

Pentru oricine, felul în care am fost primiþi, nu numai deintelectuali, dar ºi de „omul de pe stradã“, ar fi însemnat o con-firmare cã tot ce-am fãcut n-a fost în zadar. Îmi place sã credcã vanitatea e absentã dintr-o astfel de confirmare. Cã n-a existatdecât emoþia. Din prima clipã.

Aºteptam la ghiºeul unde se plãtesc vizele la Otopeni. Înrând: Marie-France, eu, V. Douã fetiºcane la douã ghiºeuri. Schim-bând câteva cuvinte cu Marie-France, am vãzut pe una dintrecele douã fete ciulind urechile. Când mi-a venit rândul ºii-am depus paºaportul pe tabletã, a început sã… plângã. I-a

1990 287

comunicat ºi colegei ei cine sunt, a ieºit din baraca ei ºi ne-amîmbrãþiºat. Când s-a întors în faþa paºaportului lui V., n-a maiavut putere decât sã scânceascã: – ªi domnul Ierunca!

De-a lungul celor douã sãptãmâni, scena s-a tot repetat, culacrimi sau fãrã, dar cu aceleaºi exclamaþii: „Ce-aþi însemnatpentru noi!“ La restaurante ni se gãsea loc imediat (la „Bucu-reºti“, V. a obþinut o masã pe care nici Dinescu nu reuºise s-oaibã, la „Capºa“, când am telefonat sã reþin, dupã ce mi se spusesecã nu e nici o masã liberã, la auzul vocii ºi a numelui mi s-arãspuns cã oricând, pentru oricâte persoane. – Dar mi-aþi spuscã nu e loc. – Pentru Dvs îi dãm afarã pe toþi). Cineva a venitcu buletinul de identitate sã-i semnez un autograf, o ºoferiþãde taxi mi-a þinut un discurs, la Muzeul Satului – din nouprimejduit – ni s-a cerut ajutorul sã-l salvãm etc. etc. Voceadevenise un „Sésame“.

Dar sã revin la Otopeni. La fetiºcana mea ieºind din cabinaei sã mã sãrute s-a zbârlit un securist în civil – nãscut, dar nufãcut – care pe urmã stãtea înclinat în unghi drept când a vãzutcã eram aºteptaþi de un ministru (Pleºu cu Catrinel), un vicepre-ºedinte al Culturii (Hãulicã cu soþia). ªi ne-a poftit slugarnicîmpreunã cu ceilalþi (mai veniserã Paler ºi Dimisienii, CarmenLiiceanu, Bogdan Ghiu, Hurezeanu cu Sandrine) în salonul„Diplomaþilor“, unde se afla deja Alecu, „rechemat“ dupã decla-raþiile sale monarhiste de la Paris.

ªi aºa am pãtruns în Bucureºti. Cu ei toþi, cu flori în braþe,ºi cu lacrimile fetei de la ghiºeu care însemnau doar atât: aiavut dreptate sã-þi petreci toatã viaþa la Paris, în aceastã nesfârºitãparantezã româneascã.

*

ªoseaua – eram în maºinã cu Carmen ºi mergeam sã-l luãmpe Liiceanu de la Grup ºi apoi acasã la ei, unde am ºi stat –,tot a ºosea semãna. Fostul bulevard Brãtianu însã nu. Casele


pe care le lãsasem albe, curate, occidentale, deveniserã maronii,decrepite, întunecate, ca într-un film prost colorat. Lumea a patra,am exclamat, întorcând capul sã zãresc fereastra de la bloculWilson care fusese a mea sau Universitatea, din care aproape directplecasem în Franþa. Nu regãseam decât murdãrie, decrepitudine.

Totul s-a colorat altfel a doua zi, în Ciºmigiu.Eram noi doi ºi Paler. Grãdina rãmasã intactã. Nu-mi regã-

seam însã orientarea. Pe unde intram venind din Câmpineanu40? Pe unde din bulevardul Elisabeta? ªi deodatã am dat spreun ºir de scaune verzi. Exact aceleaºi din copilãrie. Madlenaproustianã. Nãpãditã de prezenþa copilãriei. Într-o bruscã amal-gamare de planuri, am declarat cã Bucureºtiul e cel mai frumosoraº din lume, cã nu se poate trãi aiurea. Din moment ce aiciîmi trãisem copilãria. În loc sã mã aºez pe scaun, îmi venea sãmã cocoþ pe el. Ca atunci când eram prea micã pentru a mãputea aºeza pur ºi simplu. Poate atunci mi-am adus aminte degestul Allei, la Petersburg: nu-ºi mai amintea nimic, dar cânda ajuns pe Cheiul Nevei, în loc sã-ºi coboare braþele pentru ase sprijini de parapet, ºi le-a înãlþat. Ca atunci când avea 6 ani(sau 5). ªi totul i-a fost redat.

*

În Ciºmigiu, pe lângã mesele unde oamenii joacã ºah (obiceinou), auzit aceastã discuþie care aratã – contrar teoriei mele cãtrebuie sã renunþãm a caragializa constant, relativizând astfeltotul – cã I. L. Caragiale e mereu prezent. Un bãrbat mai înaltadmonestând pe altul mai scund: – Mie sã nu-mi vii cu argu-mente! Auzi, n-am nevoie de argumente. Eu vreau elemente,dom’le!

*

Altã zi. Ne duce Carmen cu maºina pânã în bulevardulElisabeta 95 B. Apoi ne lasã. Pentru aceastã întâlnire voiam

1990 289

sã fiu doar cu V. Îl cãutãm la lista locatarilor pe Calmuschi –care salvase ce putuse din ce fusese ars dupã moartea mameiºi fãcuse ºi parastase pentru ea. Nu e pe lista locatarilor. Dinascensor, ies câþiva oameni. Îi întrebãm pe fiecare. Nimeni nu-lcunoaºte. ªi atunci îmi iau inima în dinþi – ce-o fi o fi – urcscãrile. Sun. Ne deschide o femeie între douã vârste. Îi spuncã vreau sã vãd apartamentul. Se mirã. Pe drept cuvânt. Adaug:sunt M. Lovinescu. Se sperie. O liniºtesc: nu vin sã vã iau casa.Se bâlbâie: cã e o rudã venitã din provincie la vãrul ei care tocmaia ieºit, cã ea nu e responsabilã etc. Intrãm. În apartamentulmobilat acum în stil mic-burghez – plastic ºi naperoane, per-deluþe cu floricele –, miracolul negativ: nici o carte. Nici mãcarun dicþionar sau o carte de bucate. Nimic. Nici o carte în casalui Lovinescu unde totul era bibliotecã. Plecãm repede. Ce speram?

Într-o searã, la Doinaº – ºi apoi lui Simion – le spun s-opunã pe lista caselor memoriale. Dar de unde sã fie strânsãmemoria? Biroul tatei a dispãrut. ªi tocul de argint cu peniþã.ªi fotoliul lui. ªi cãrþile.

Uitasem: pe o masã exista o colecþie a ziarului Frontului,Azi. Proprietarul sau locatarul e deci de-ai lor.

*

Uimitoare Adunarea Generalã a Scriitorilor. Prima liberãdupã 43 de ani de totalitarism. ªi în care, în afara unei scurtemetafore iniþiale a lui Dinescu ºi a unui discurs al lui Grigurcu,nu se discutã decât legea drepturilor de autor, timbrul pe carte,achiziþia de case de creaþie. Sindicalism anost. Nivel incredibilºi din punct de vedere etic, ºi intelectual.

Din salã ies dupã al treilea sau al patrulea discurs cu drepturide autor. Stau, stãm de vorbã cu scriitorii – cei mai mulþi cunos-cuþi ºi regãsiþi, dar ºi alþii, fie tineri, fie care n-au cãlcat înOccident, ca Grigurcu. Sau Mihãieº. Majoritatea împotriva


Frontului. Cei care sunt pentru n-o mai mãrturisesc. Buzura,de pildã, pe care-l atac, se apãrã. Dintr-o greºealã a apãrut nu-mele lui în colegiul redacþional de la Azi. Va da o dezminþire.O ºi dã. Dinescu cu Pleºu, cu Hãulicã, cu Caramitru au ieºitdin Front ºi s-au înscris pe o listã de candidaþi la Camerã, inde-pendentã. Ceea ce nu înseamnã cã nu mai sunt cu Frontul (înafarã de Pleºu, adevãratã enigmã, dar despre asta mai încolo),ci doar cã le e ruºine s-o recunoascã.

Atâtea întrevederi ºi interviuri, încât, dupã câteva zile, V.rãguºeºte complet. Dar nu-ºi pierde umorul. „M. vorbeºte me-reu – pretinde el – ºi eu rãguºesc.“ Bineînþeles, fals. Niciodatãnu l-am auzit vorbind atât de mult, rareori, mai profund.

*

Dacã scriitorii în colectiv sunt marea decepþie a acestor zile(ºi nu numai pentru noi: în presa literarã, nenumãrate articoleîn acelaºi sens, nu atât de radicale pe cât s-ar fi meritat), Grupulpentru Dialog Social e o revelaþie. Nu ne primesc numai cuflori ºi aplauze, ci cu cãldurã. Aici comunicãm imediat. Aici sediscutã într-adevãr. Aici se pun adevãratele probleme. La unmoment dat, un elogiu delirant fãcut de Liiceanu. Stingheriþi,dar emoþionaþi. Venind de la el, e probabil cea mai deplinãconfirmare cã drumul a fost cel bun.

A doua zi, Gabriela Adameºteanu (mereu nãucã, autenticãºi foarte apropiatã) aduce textul discuþiei ce urmeazã sã aparãîn 22. Lui Liiceanu nu-i mai place ce-a spus. Scrie alt text ºimai ºi – ceva cu: „V-am spus cã ne vom întâlni într-o zi la Buc.,pe bulevardul M. L. colþ cu bulevardul V. I.“ Ni-l citeºte înfaþa lui Mihnea, sosit de la Paris, sã-l convingã (ceea ce noi n-amreuºit) sã-ºi prezinte candidatura la Preºedinþia Republicii (vaeºua ºi Mihnea). Îl întreabã ce crede despre text. ªi Mihnea –

1990 291

ironie, naivitate? – spune acest cuvânt de care ne vom amuzaapoi zile de-a rândul: „mãsurat“.

*

Ar trebui totuºi sã intercalez aici ºi felul în care ne-au primitGabriel ºi Carmen (ea o revelaþie prin surâsul cu care fãcându-þimereu servicii – ne ducea peste tot cu maºina – îþi lãsa impresiacã-i faci tu ei). Au douã apartamente, uºã în uºã, în intrareaLucaci 3, printre pomi ºi cocoºi cântând cucurigu ziua ºi noap-tea. Unul era al nostru, cu un salon mare, în care au putut, depildã, încãpea cei 15 optzeciºti de la Contrapunct, primiþi într-osearã pe la 11 pânã pe la vreo 3 în zori. Eram liberi, dar îm-preunã. Într-un fel de acasã al neîntreruptei întâlniri.

Liiceanu ne-a dus ºi la editurã sã semnãm contractele – almeu pentru Unde scurte, care va ieºi, al lui V. pentru FenomenulPiteºti, care a ieºit. În faþa noastrã, stând smirnã, „foºtii“ cenzori,printre care ºi corectorul en titre al operelor lui Ceauºescu, azizelos corector al cãrþilor noastre. De acolo am trecut alãturi (înfosta Casã a Scânteii) la Ministerul Culturii, unde ne aºteptaPleºu spre a ne arãta biroul, dormitorul, duºul… Suzanei Gâdea.(Dar duºul de la fosta Ed. Politicã, Humanitas-ul de azi, e ºimai „colonia penitenciarã“. De tip sovietic, cu zeci de guri ieºinddin ciment. Pentru o torturã a masajului.)

*

ªi aici, „enigma Pleºu“. L-am vãzut de mai multe ori. Dupãaeroport, seara la Liiceanu, unde Alecu, noi, Liiceanu l-am„judecat“ prieteneºte. Apoi la Ministerul Culturii, alt om: gatasã critice ca Paleologu, public, Frontul. ªi din nou „de-drama-tizând“ – de fapt minimalizând tactica neocomunistã a Fron-tului – la dejunul de la Capºa, cu Hãulicã. ªi, în sfârºit, la cinãla el ºi Catrinel acasã, înfruntându-se de data asta serios – pânã


la limita rupturii cu Liiceanu – pe aceeaºi temã. Nimeni nuînþelege. N-are gustul puterii – ca Dinescu. Nu e de rea-cre-dinþã. Dar parcã s-a hotãrât sã nu ºtie pe ce lume trãieºte. Purºi simplu. „De-dramatizare“ care îºi va atinge punctul culmi-nant într-un interviu pe care-l citim, cu uimire, într-un ziarparizian, la întoarcere, în care afirmã cã pânã ºi Michnik s-avãzut acuzat în þara lui de comunism. ªi atunci cum sã te maimiri de Iliescu? Simpla alãturare a acestor douã nume e ocvasiblasfemie. Tot la Paris vom afla cã, dupã un articol virulentîn România literarã, Dan Petrescu îºi va da demisia. Doar AndreiPleºu continuã. Pânã la alegeri, dupã care – anunþã în ziarulfrancez – îºi va da ºi el demisia. În orice caz, prea târziu.

*

Dacã sunt fericitã de ceva, e de felul în care calendarul a fãcutsã coincidã întoarcerea noastrã la Bucureºti cu manifestaþianonstop din Piaþa Universitãþii, un mai ’68 de-a-ndoaselea (înmai ’68, tinerii parizieni fãceau saltul în utopie, în aprilie–mai’90, tinerii bucureºteni fãceau saltul din utopie). Erau mai alestineri (nu numai) toþi cei care ºi-au fãcut din injuria lui Iliescu –„golani“ – titlul de glorie ºi de umor. „Zona liberã de neocomu-nism“, putând sã cuprindã de la Intercontinental la Universitatezece pânã la cincisprezece mii de oameni, a fost, este încã, atuncicând scriu aceste rânduri, nu doar o zonã a sfidãrii ºi a luciditãþiipolitice (concordanþa cu Alianþa pentru Proclamaþia de laTimiºoara), dar ºi una a inventivitãþii orale neîntrerupte. Folclorstudenþesc ºi citadin de cea mai bunã calitate, din care erau alun-gate ºi minciuna, ºi vulgaritatea. „Golanii“ ocupau spaþiul celmai lipsit de primejdie din þarã. Te plimbai printre ei în liniºte,emoþie, mirându-te ce buni pot fi oamenii.

Mai pe margine (ca sã nu fim recunoscuþi prin voce, atraºila balconul de unde vorbeau oratorii – ºi Doina Cornea, ºi Stelian

1990 293

Tãnase, ºi Ana Blandiana, care a scris cele mai curajoase rânduridespre golani –, sã nu fim recunoscuþi, nu pentru noi, ci pentruei, care-ar fi putut fi acuzaþi cã sunt organizaþi de o agenturãstrãinã ºi – s-a mai vãzut – poate chiar „dolarizaþi“), cu Carmenºi Gabriel, era sã ne dea – în seara dinainte plecãrii – lacrimile,când toatã piaþa relua în cor refrenul unui cântec folk, inventatpe loc de un chitarist, la balcon: „Doamne, vino Doamne, sã vezice-a mai rãmas din oameni“. O bunicuþã, în altã zi, purta înbraþe un prunc pe pieptul cãruia se lãfãia un: „mare golan mare“.

Eugen I. a trimis o telegramã de adeziune semnatã „un golande la Academia Francezã“. Într-una din seri s-a anunþat prezenþalui Paler. Piaþa scanda: „Ãsta da golan!“ A lui Liiceanu (cares-a urcat pe bicicletã ºi a reuºit sã scape din împresurarea celorce voiau sã-l ducã la balcon): „Alt mare golan“.

„Noi de-aicea nu plecãm, nu plecãm acasãPânã nu ne-om câºtiga libertatea noastrã.“N-o vor câºtiga. Dar au dat unei populaþii ce pãrea în stare

de prostraþie o lecþie de democraþie, de un fel de radicalismtihnit (dacã se poate aºa ceva – ºi se poate), care reprezintã singuraºansã de a retransforma – vorba lui Noica – aceastã populaþieîntr-un popor.

În schimb, pe ªtirbei Vodã cu maºina lui Paler, am fost prinºiîn resturile unei manifestaþii pentru Front ºi Iliescu. Am închisgeamurile ºi am aºteptat sã treacã puhoiul. Ameninþãtori, rân-jind (cineva îl recunoscuse pe Paler), beþi (credeam cã or sãrãstoarne maºina ºi Geta þipa: „Mi-e fricã!“) erau toþi din gloataceauºistã – activiºtii, turnãtorii, abrutizaþii erei Ceauºescu (existãdeci ºi omul nou).

Când am plecat, 80 de scriitori ºi artiºti semnaserã pentrusolidaritatea cu cei din Piaþa Universitãþii (Paler, Daneliuc,Liiceanu, Mihai Stãnescu, Pintilie, Dan Laurenþiu, Gabriela Ada-meºteanu, Florin Iaru, Angela Marinescu, Iosif Naghiu, PetruCreþia, Ion Iuga, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Adriana


Bittel, Mircea Ciobanu etc., etc.). Nu ºi Dinescu. Marea noastrãdezamãgire. Din seara în care, la Doinaº, a urlat patru ore înºir, lãudându-se cât e de „popular“. I s-a dat ºi o vilã. Riscã sãdevinã un fel de Pãunescu, mai palid doar în mãsura în careºi momentul istoric e mai îngãduitor cu oamenii. Dar mareadespãrþire de el s-a produs când l-am vãzut în ºedinþã la Parla-ment, spunând sã nu se trimitã poliþia cu scuturi împotrivamanifestanþilor, ci doar niºte tulumbe cu apã, ºi sã fie lãsaþiaºa, „în sucul lor“, „sã se bronzeze“.

*

Tineretul e într-adevãr extraordinar. I-am întâlnit pe studenþiîn marea aulã de la Facultatea de Drept, unde trebuia sã vincu V. Dar în ajun, la Capºa, cu Simion, i se fãcuse rãu (ºi miefricã) dupã zece zile de sarmale ºi alte naþionale mâncãruri laprânz ºi seara. N-a fost, din fericire, decât o trecãtoare intoxicaþiealimentarã.

Deci eram singurã. Urma sã rãspund la întrebãrile studen-þilor timp de vreun ceas. ªi am stat împreunã trei ore ºi jumã-tate, într-atâta întrebãrile lor erau de interesante. (Paler, careasista, cu Geta ºi Angela Marinescu, pretinde cã eu eram maiinspiratã ca oricând. Cum sã nu fii, când þi se oferã un asemeneabalon de oxigen?) Nu aplauzele de la Congresul Scriitorilor m-auîncãlzit. Ci ale lor. Însemnau cu adevãrat comunicare.

*

Cu V. ºi Paler, la Geo Dumitrescu. Cancer la esofag. Atâtde speriat de efuziunile posibile, încât a pretextat o gripã pentrua nu ne îmbrãþiºa. Mama lui, care-l îngrijeºte, are 90 de ani ºie… falnicã. Peste capetele noastre, cuminþi aºezaþi în jurul uneimese, fâlfâiau umbrele unei alte tinereþi, noi de prin 1945–1946,asemenea celor de azi din Piaþa Universitãþii. Doar cã atunci

1990 295

Geo trecea la comuniºti, V. era troþkist ºi deja disident, iar Caraion(sã îl ierte cine îl poate ierta) – îºi rupea carnetul de partid.

Geo se stinge încet, în amãrãciunile lui discrete.

*

Dacã tot pomenesc de adolescenþã: întâlnirea cu GabiBossie, dupã 40 de ani de tãcere (îi era prea fricã sã mã vadã,când trecea prin Paris). Îmi explicã. Ne întâlnim în faþa fostuluiInstitut Francez (acum Bibliotecã), stãm de vorbã în grãdinaAteneului ºi apoi la barul Ateneului. Ne strãduim sã fim natu-rale. Suntem doar triste. Era cea mai bunã prietenã a mea dinanii universitãþii.

*

Am fost ºi la modesta Asociaþie a Deþinuþilor Politici. Maiales pentru a le lãsa un dosar cu datele despre mama. Ne-acondus apoi cu maºina un fost deþinut trecut prin experienþade la Piteºti!!

*

Plecãm fãrã sã fi vãzut pe atât de mulþi care ne aºteptau:Anton Dumitriu. Sau Þuþea, la care voia sã ne ducã MarcelPetriºor. ªi alþii. De abia ajung pânã la o mãtuºã a mea, MarioaraPleºoianu, care are 84 de ani, mintea întreagã, judecata politicãlucidã. Stã într-o mahala bucureºteanã, unde mã duce Carmen.ªi vorbim de mama.

La Barbu Brezianu îmi întâlnesc ºi un vãr, cãsãtorit cu MonicaPillat. E ºi ea acolo cu Nelly, Arºavir Acterian, dna Elian ºi Reg-manii. Ca ºi Marie-France, cu care, în fond, petrecem primadin cele douã sãptãmâni. Împreunã aruncãm o privire compliceasupra oamenilor ºi lucrurilor. Complicitate care-mi face bine.

N-am vãzut decât douã-trei drumuri ale adolescenþei mele(Brãtianu, Elisabeta, Calea Victoriei, Notre Dame de Sion, într-o


noapte când trag un þipãt ºi opresc maºina lui Liiceanu, sprea merge pânã la poarta pe care opt ani de zile am trecut în fiecaredimineaþã, Cotrocenii, ºoseaua, lacurile, Universitatea).

În septembrie vrem sã ne reîntoarcem.

*

La crematoriu am fost de douã ori (cu flori). ªi de douãori era închis cu lacãt.

Duminicã 20 mai

Pe la 11 noaptea îmi telefoneazã de la France-Info primelerezultate ale alegerilor din România (estimaþii) date de PetreRoman: 83% Iliescu. Numai? Aºa ºi încep interviul pe care mi-lcer: „Seulement?“ Ruºine intensã de-a lungul acestei zile, înmãsura în care nu sunt sigurã cã doar falsificarea masivã explicãtotul. Teamã, prostie, nevoie de protecþia unui tãtuc, sã fie româniisingurii rãsãriteni care sã fi dat naºtere „omului nou“? Nu maicontinui: dezgustul riscã sã mã înece. Mi-e teamã, mai precis,cã dezgustul acesta nu priveºte doar pe neocomuniºtii de laputere, ci populaþia þãrii, care nu ajunge sã se ridice din noula stadiul de popor. Tot Noica, bietul de el.

Marþi 22 mai

Când mã gândesc cã acum o lunã eram la Bucureºti ºi mise pãrea cã totul s-a schimbat, cã toate speranþele sunt posibile…Astã-noapte, dupã miezul nopþii, se pare (France-Info) cã Iliescua acceptat – în sfârºit – dialogul cu „golanii“. Va trebui oaresã ne reducem pretenþiile ºi, în loc de o democraþie pentru carepoporul nu pare deloc pregãtit, sã ne mulþumim cu glasnost ºiperestroika?

Aºadar, din decembrie încoace n-am trãit o revoluþie, ci doaro iluzie liricã.

1990 297

Duminicã 27 mai

Plebiscitul lui Iliescu s-a încheiat cu cifre astronomice (peste85%). ªi în noua camerã nu va intra decât un independent.Altul la Senat. Mihnea e indignat. Prin telefon de la Buc. a aflatc-ar fi preferat Mircea Dinescu (pentru Camerã) lui Liiceanu,care a obþinut mai multe voturi, incomparabil mai multe.

Duminicã 17 iunie

Ce sãptãmânã! Negativul sumbru al zilelor revoluþiei dindecembrie. Un episod cum de la instalarea bolºevicilor în Rusiasau a lui Mussolini în Italia nu se mai vãzuse: Iliescu abando-neazã Bucureºtiul minerilor de pe Valea Jiului, douã zile stãpânipe oraº, pentru a fugãri ºi bate la sânge mai întâi tot ceea ceputea semãna a „golan“ (adicã tineri în blugi), ca ºi tot ce le cãdeasub mânã sau pãrea a le deprecia acþiunea (femei – chiar ºicopii). Spontaneitatea urii sângeroase e însã discutabilã, deoa-rece unii (securiºtii dintre ei) veniserã cu liste pregãtite, adreseºi fotografii ale opozanþilor. Astfel, nu sunt devastate doarsediile liberal ºi þãrãnist, nu e incendiatã doar România liberã,dar se efectueazã percheziþii, se fac intimidãri ºi la cei fãrãlegãturã cu golanii: Grupul pentru Dialog Social, editura luiLiiceanu etc. etc.

Liiceanu, care acum a plecat de la noi, n-a dormit acasã treizile, primind ameninþãri cu moartea zile în ºir la telefon ºi fiindnevoit sã pãrãseascã editura prin subteranele Casei Scânteii (clã-direa fusese înconjuratã de tipografii care, instigaþi, coborâserãde la etajele II ºi III ºi care strigau „Moarte lui Bãcanu!“,„Moarte lui Liiceanu“!). Era dat la televiziune, alãturi de Paler,Paleologu ºi Bãcanu, ca instigator moral al „rebeliunii legionare“.

O parte din Bucureºtiul intelectual s-a ascuns sau n-a ieºitdin casã (nu se cerea doar moartea golanilor, dar ºi a intelectua-lilor, în cea mai mare revãrsare de urã împotriva lor). MarianMunteanu, ºeful Ligii Studenþeºti, a fost filmat la spital, cu


spatele tumefiat ºi traumatism cerebral. O actriþã, Ioana Bulcã,a fost bãtutã acasã la ea – vorbise la balconul golanilor. Douãfemei care semãnau cu Ana Blandiana au fost bãtute la sânge.Alãturi de mineri, tipografii refuzau sã mai tragã România liberã,22, Expres ºi Baricada.

Dar oroarea era pe stradã, unde minerii fugãreau (uneori –ºi asta e groaznic ºi aratã cã societatea e bolnavã – în aplauzelemulþimii) câte o pradã, legitimau pe trecãtori, controlau maºi-nile etc. Imaginile de la televiziune (unde România era din nouvedeta) sunt de nesuportat.

Dupã douã zile, Iliescu ºi-a reunit pe bravii executanþi ºi i-afelicitat pentru „spiritul [lor] civic“. Asta dupã ce fãcuse ºi unapel la delaþiune. Mai rãu ca Ceauºescu, care nu-ºi asmuþisehoardele pe disidenþi – îi izolase doar, ºi le fãcuse închisori acasã.

Acest dezmãþ al ororii a avut repercusiuni imediate. Protesteale Statelor Unite (cel mai violent), Marii Britanii, Franþei(Mitterrand cel mai moale, preluând teza cã România n-a cunos-cut niciodatã democraþia) ºi, mai ales, nesperat de repede, sanc-þiuni economice. Comunitatea Europeanã ºi-a oprit contracteleîn curs cu România, Washingtonul orice ajutor de altã naturãdecât umanitar.

Minerii s-au întors deci spre minele lor, lãsând prãpãd pestrãzi ºi în conºtiinþe. Iar ºefii au început sã-ºi dea seama de im-pactul internaþional. ªi-au avansat pionul spre strãinãtate: PetreRoman (cu un interviu în care minciuna ºi scuzele se împle-ticeau la fiecare frazã). Uniunea Scriitorilor, Ministerul Culturiiºi Ministerul Învãþãmântului au dat comunicate regretând cãforþe civile s-au substituit poliþiei. Rãzvan Th. s-a declaratpentru republicarea lui 22. Tipografii au promis cã vor scoatedin nou România liberã, cu condiþia sã se scrie acolo cã ei nu suntde acord cu conþinutul. La televiziune s-au dat declaraþii alelui Raþiu ºi Câmpeanu. Nu s-a mai vorbit de „complot legionar“.(ªi un detaliu mai umoristic: înarmaþi, 200 de þigani voiau sã

1990 299

porneascã spre Valea Jiului sã-i batã pe minerii care îi loviserãpe biºniþari.)

Dau deci înapoi. Dar la ce bun? Rãmâne marea întrebare:de ce, cu majoritatea lui plebiscitarã, Iliescu a simþit nevoia sãse saboteze singur? Nu rãmân decât douã ipoteze: fie teza luiMihnea, cã totul a fost organizat de aripa durã a Securitãþii,care-l are la mânã pe Iliescu; fie cã, nesuportând, ca orice comu-nist autentic, contradicþia, a încercat sã intimideze pânã la tãcereorice formã de opoziþie. Or, în acest caz din urmã, n-a reuºit.Astã-searã, din nou, vreo 2 000 de persoane se reuniserã în PiaþaUniversitãþii.

Groaznic e desigur tot ce s-a întâmplat. ªi mai groaznic ecã oricând scenariul se poate repeta. Dar complet descurajatore faptul cã o bunã parte din „popor“ s-a lãsat intoxicat ºi urãºtesincer opoziþia, pe „golani“, pe strãini ºi orice ameninþare deschimbare realã.

Orice sã fii în clipa de faþã, numai român – nu. Depinde cefel de român. Alecu, cu care am fãcut douã interviuri joi, con-tinuã sã se poarte admirabil. Paler, cu care am vorbit de douãori la Montréal (i-am aranjat cu Mihnea sã trimitã un articolpe fax la Le Monde), exasperat, e ferm. Blandiana a fost admira-bilã. Ca sã nu mai vorbim de Liiceanu. Drept care devine supor-tabilã (nu ºi agreabilã) ºi aceastã identitate.

Vineri 29 iunie

Petre Roman ºi-a alcãtuit azi un guvern de tineri tehnocraþi,în afarã de Stãnculescu la Armatã, cu zâmbetele ºi competenþacãrora va cãuta ºi nu prea târziu va reuºi (Dumas de la Externese ºi declarã împotriva boicotului) sã obþinã pentru neocomu-nismul de la Buc. ajutorul Occidentului. Din guvern exit, sprecinstea lui, ªora (articolul sãu virulent din 22 împotriva expe-diþiei minerilor ºi-a fãcut efectul), dar rãmâne, spre durerea noastrã,Pleºu, pe lângã care, aflu de la Gelu, au insistat scriitorii sã se


sacrifice. ªi s-a sacrificat. Mi se pare cã e una dintre cele maimari pierderi morale ce se puteau înregistra, chiar dacã pe planpractic, cu Pleºu, o parte din culturã va fi salvatã. Parcã nu mãmai intereseazã atât de mult mandarinatul cultural într-o socie-tate atât de abrutizatã, înveninatã, agresivã, primarã, încât a ajunssã prefere libertãþii sau cvasilibertãþii sclavia. Nu mai ºtim dacã,salvându-se câteva instituþii, edituri, teatre, va mai putea fi salva-tã ºi o populaþie atât de degradatã. Mi-e milã de Pleºu, care-ºischilodeºte o biografie pentru o iluzie.

Duminicã 8 iulie

Manolescu i-a luat lui Iliescu un interviu în România literarã,care n-a ajuns încã pânã la noi. Îmi citeºte duminicã la telefonfragmente Marie-France. Întrebãrile lui Manolescu sunt bune,dar nu poate fi agresiv, nu-l poate „coincer“ pe Iliescu. Acestadin urmã îºi continuã discursul în frumoasa limbã de lemn. DacãManolescu a greºit cu ceva, nu e prin întrebãri, ci în ideea însãºide a lua un interviu acestui Preºedinte cu mâinile pãtate desânge, de a-l mai considera ca un interlocutor posibil. Nu-l credpe Manolescu, precum alþii, avid sã se arunce în arena puterii,lipsit de fibra tragicã. E mãsurat în comentariile sale, pune punctºi virgulã în loc de semnul exclamãrii, al uimirii, al urgenþei.Mânuitor de ironii elegante, de parcã printre bâte ºi mãciuciar mânui floreta unui imposibil duel. De altminteri, duel fãrãriscuri pentru el, puterea e încântatã tocmai de un astfel dedialog, unde nici o acuzaþie nu poate fi – din politeþe – dusãpânã la capãt. V. îi va rãspunde.

Doi noi academicieni numiþi de curând: Doinaº ºi… Buzura.

Duminicã 15 iulie

Detalii asupra manifestaþiei monstre de la Buc. 60 000 depersoane, dupã Televiziunea Românã (100 000, dupã alþii). Maiales tineri, dar nu numai. Primele rânduri, îmbrãcaþi în alb ºi

1990 301

cu flori în mânã, cer eliberarea lui Marian Munteanu ºi a celorarestaþi, ºi o delegaþie e primitã de Ministerul de Justiþie. Niciun incident: studenþii ºi-au alcãtuit propriul lor serviciu deordine. Totul a decurs în liniºte, cortegiul aplaudat de oameniide pe trotuare (aceiaºi care-i aplaudaserã pe mineri?). Înseamnãcã operaþia mineri a eºuat: tinerii – ca ºi intelectualii – nu s-aulãsat terorizaþi. Satisfacþie enormã.

Pentru Marian Munteanu, au plecat la Buc. trei avocaþi (unultrimis de Mihnea, doi de Sanda Sto ºi Maria). Dau conferinþede presã la întoarcere. Ultimii doi l-au putut ºi vedea. Iliescue ºi prost, nu numai comunist ºi panicos. Ar fi trebuit sã-l elibe-reze pe M. M. înainte sau cel puþin imediat dupã manifestaþie.Altfel va deveni – a ºi devenit de fapt – un caz. Nu vãd cumi-ar putea face proces.

Scriu un articol asupra inoportunitãþii publicãrii interviuluilui Iliescu în România literarã. Nu aflãm nou din el decât o com-paraþie pe care I. ºi-o îngãduie între ce s-a petrecut în Buc. ºiun… western. ªeriful cel bun, urmãrind pe bandiþi, ºi-ar fichemat potera de „oameni de bine“, care arestând pe „crimi-nali“ au mai fãcut ºi câteva victime inocente. Calea spre demo-craþia „originalã“ trece deci prin Far West-ul din trecute secole!Nu-l atac pe Manolescu pentru întrebãrile puse, ci pentru cãnu le-a putut (politesse oblige) duce pânã la capãt.


1991

Luni 20 mai

Îl vãd, într-o cafenea, pe Ticu Dumitrescu – împreunã cuIoniþoiu. ªi-a dat demisia din conducerea Alianþei, fiindîmpotriva alcãtuirii unui partid. El e pentru… repetarea lui22 decembrie. Cum, nu se încurcã în detalii. Soldaþii nu vortrage – e convins. Ceva sânge va curge, poate chiar un rãzboicivil. Dar altfel nu se poate.

Duminicã 2 iunie

În România literarã un text – pe douã pagini – din Mãlu-renii, trimis de mine lui Manolescu, cu o scurtã introducereîn care pomenesc felul în care manuscrisele au fost salvate demama. De fapt, n-am rãspuns cererii lui Manolescu decât pentrua-i putea face dreptate – o fãrâmã din marea dreptate pe carear merita-o – mamei.

Marþi 11 iunie

O dovadã zdrobitoare cã trebuie pus un semn de egalitateîntre Securitate ºi SRI: România liberã lanseazã scandalul Bere-voieºti. În acest sat au fost îngropate ºi, în parte, „arse“ dosaredin arhiva Secu. Dar ºi de la SRI (hârtii cu en-tête). Nu numaidin trecut. Sunt ºi documente luate de mineri în 14-15 iunie’90 de la sediile, rãvãºite de ei, ale partidelor de opoziþie. Arun-cate în general dosarele disidenþilor. Ca, din campanie de calomniiîn campanie de calomnii, sã nici nu mai poatã pretinde c-au

fost vreodatã aºa ceva? Mai sigur: trebuie spãlatã de trecut ºipãcat Securitatea reapãrutã, onorabil, la luminã, trebuie uitat.Se pãstreazã probabil doar dosarele cu care pot fi unii ºanta-jaþi. Sã se mai spunã cã Orwell cu Ministerul Adevãrului n-aprevãzut totul.

Mihai Botez pentru douã zile la Paris. N-avem când sã-lvedem: vorbim vreun ceas la telefon. În timp ce puternicii zileii-au propus orice vrea în guvern (Roman ºi Brucan, pe care i-arefuzat), opoziþia l-a dat uitãrii. Ani de zile a fost unicul disidentla care puteai trimite gazetari. Ani de zile s-a purtat admirabil.A fost ºi iradiat. ªi acum, nici mãcar postul înapoi de la Univer-sitate nu i l-a propus nimeni. ªi nici nu se prea scrie despre el.Timpurile sunt prea grave ca sã se poatã epiloga asupra ingrati-tudinii. Dar mai târziu (când?) va fi unul dintre capitolele descris ºi re-scris.

Vineri 5 iulie

La Buc., Parlamentul (FSN-iºtii, dar ºi o parte din opoziþie)a votat – în ciuda descoperirii gropii de la Berevoieºti – Legeasiguranþei statului, în care e cuprins ºi un articol ce nu existanici pe vremea lui C.: îndatorirea de… delaþiune a cetãþenilor.Sã tot votezi cu opoziþia parlamentarã!

Dezmembrarea Iugoslaviei, cu lupte de stradã, tancuri etc.,înseamnã ºi sfârºitul frontierelor de neschimbat în Europa deEst. Adãugându-se campaniilor tip România Mare (încurajaþide FSN) ºi Vatra româneascã, nu mai e imposibil ca unguriisã cearã autonomia Transilvaniei.

Numai semne rele.

Duminicã 21 iulie

A venit Gabriela Omãt de la Editura Minerva pentru a cola-þiona Agenda literarã a lui tata cu manuscrisul. Foarte simpaticã,inteligentã, sensibilã, apropiatã, dar de departe cea mai lunaticãpersoanã pe care am cunoscut-o.


1991 307

Duminicã 4 august

Lucrez nebuneºte la Jurnalul tatei pentru a-i da caietele defotocopiat Gabrielei Omãt (joi, de pildã, pânã la 6 dimineaþa).Nu mai ºtiu dacã e bine sã-l dau la tipãrit. Nu numai intimitãþipe care singur nu le-ar fi dezvãluit, dar ºi mizerii fiziologice lacare nu prea vãd de ce ar avea drept istoria literarã. Cu toateacestea fac doar minime ºtersãturi (vreo cinci pagini din 1 500…)care-o dezoleazã pe Gabriela Omãt. Mã someazã – în felul eitimid, dar ferm – sã spun în notiþa introductivã cã le-am fãcuteu personal. O reped ºi nu prea. Are pasiunea ediþiilor criticecum alþii au vocaþia religioasã.

Revenind la Jurnal – e prima oarã cã-l studiez serios –, maimulte descoperiri ne-literare. ªi în primul rând cât de bolnavºi vulnerabil a fost tata în ultimii ani. Discreþia lui fundamen-talã – dusã pânã la închiderea sistematicã în sine – m-a împie-dicat sã ºtiu sau mãcar sã simt acest lucru, chiar stându-i alãturi.Particip, citind, la amãrãciunile lui – majore ºi minore –, pânãla întunecarea finalã.

Duminicã 18 august

De la Stroescu aflu de moartea Cellei Delavrancea la 104 ani(cum îºi falsificase data naºterii, avea probabil 109 ani). E stra-niu cât de puþin emoþionatã sunt. Îmi spun doar cã odatã cuea dispare o memorie (doar ea, de pildã, îl mai cunoscuse pe Cara-giale). ªi-mi aduc aminte – ceea ce n-am uitat niciodatã – cãîn închisoare mama credea cã Cella a „dat-o“. Nu cred neapãratîn aceastã versiune, dar poate cã aºa se explicã cvasiindiferenþamea. Îi dau lui Stroescu data exactã când a trecut pe undecronica scrisã la Centenarul ei. Vrea s-o repete ºi sunt evidentde acord.

Duminicã 25 august

O sãptãmânã cu radioul într-o mânã ºi telecomanda în alta:sfârºitul comunismului în URSS. Începe luni – cu un puci alconservatorilor: Gorbaciov izolat în dacea lui din Crimeea ºiElþîn începând lupta în Parlamentul rus transformat în cetãþuie.

În afarã de enorma amãrãciune pe plan românesc, de iritareafaþã de un Mitterrand care, cât n-a fost încã sigur de victorialui Elþîn, a mers pânã la a citi la televiziune scrisoarea pe carei-au trimis-o puciºtii, iarãºi exultãm ca în momentul cãderiiZidului de la Berlin ºi ca în timpul evenimentelor din decem-brie ’89 în România. Suntem uimiþi cã am trãit destul pentrua asista la sfârºitul unui coºmar socotit interminabil. Începutulactului final l-am trãit. Peste tot, în afara… României. De fapt,n-am trãit sãptãmâna asta: am febricitat.

Mihnea ne anunþase de mai mult timp cã Pippidi ne rezervão surprizã. De fapt nu tuturor, ci doar nouã: un articol în 22,violent ºi absurd, împotriva lui Româneºte a lui V. (Probabilprovocat de atacurile lui V. din carte, contra lui Vianu.) Mareagitaþie la 22 unde se anunþã deschisã „dezbaterea“. Eu m-amcam sãturat. În afarã de România Mare ºi unele ziare feseniste(ceea ce era normal), nimeni nu ne-a atacat cu atare violenþãîn presa „bunã“ decât 22. Grav este cã 22 se pune astfel la oraexactã a campaniei – mai pe faþã, mai pe ocolite – împotrivaexilului ºi a luptei în jurul lui Goma, cãruia Breban îi reproºeazãîntre altele (argument de þoapã) cã „i-a bãut whisky-ul“ lui.

Din afara României, altã decepþie: Norman Manea, pe careîl anunþasem sã nu intre în campania anti-Eliade, a scos un arti-col, se pare superpenibil, împotriva lui Eliade ºi a drepteiinterbelice româneºti în general.


Ioanid de la FE, autor al unor amintiri de închisoare careau apãrut la Buc. ºi din care V. a transcris la „Povestea vorbei“pasaje inedite, telefoneazã. Aflãm, prin el, cã trece la Televiziunea


Românã un serial, semnat de o dnã Hossu-Longin, cu fosteleînchisori comuniste. La prima nu l-au putut filma pe Drãghici,ci numai pe nevastã-sa (nu se ºtia filmatã) care s-a vãitat cã edoar o simplã croitoreasã, cã sunt ºi ei victime etc. La a doua,despre Piteºti, Nikolski, intervievat, a declarat cã el n-a ºtiutnimic despre Piteºti, cã e o invenþie a lui Ierunca!


Excelentã terapia de la Antibes. Nu numai c-am înotat kilo-metrul meu cotidian (sau aproape), dar am ºi mers 3-4 kilometripe jos. Cam ºontâc, cam greu, cãznit, dar pentru prima oarãam mers. Am citit în vacanþã începutul cãrþii de interviuri dintreMircea Ciobanu ºi Rege ºi am fost nespus de bine impresionatãde þinuta Regelui, de absenþa oricãrei retorici ºi oricãrei limbide lemn, de discreþia cu care-ºi ascunde rãnile fãrã a le nega.Pãcat: la un referendum ar pierde precis. ªi cum sã vinã altfel?

Vedem videocaseta trimisã de Ioanid, cu Piteºtiul. Cât putemjudeca (trecerea din pal în secam întunecã totul), documentarule foarte bun. Iar Nikolski – în afarã de faptul cã pretinde devreo trei ori cã e doar „calomnia lui Ierunca“, are ºi fraza astarevelatoare: „parcã ne puteam închipui noi pe atunci cã va venidecembrie ’89!“ Neagã totul, bineînþeles. Nici nu ºtia de Piteºti,nici n-a anchetat personal vreun deþinut politic. Avea dreptateAdriana: are mutra unui ºobolan. Acum bãtrân, vreo 78 de ani.Stã în vilã: 7 camere ºi tablouri de maeºtri români pe pereþi.În alte þãri ar fi chemat în judecatã pentru „crime împotrivaumanitãþii“. ªi condamnat. La noi însã, ca la nimeni.

Luni 30 septembrie

Miercuri 25 septembrie, înainte de a sosi taxiul sã ne ducãla aeroport (plecãm la Colocviul organizat de Annette la Cracovia,Mentalités posttotalitaires et culture), telefon de la Marie-France:se îndreaptã din nou trenuri cu mineri spre Buc. Scenariul se

1991 309

completeazã încetul cu încetul, cu ultimele detalii aflate la întoar-cerea acasã: instigaþi, minerii cer de data asta demisia guver-nului (se acordã, deºi Roman expediazã mai departe „afacerilecurente“ ºi se considerã demisionat, iar nu demisionar). Apoipe cea a lui Iliescu. Atacã Cotrocenii. Atacã Televiziunea. Cersolidaritatea „studenþilor“ (!!) ºi a bucureºtenilor. Poliþia – laînceput depãºitã – trage întâi cu gaze lacrimogene. Apoi,de-adevãratelea. Chiar treziþi din prima lor manipulare, totuºinu de la minerii înarmaþi cu bâte vom obþine democraþia. Câtevasindicate lanseazã o manifestaþie de solidaritate cu minerii dumi-nicã. Rateazã. Nu vin decât vreo câteva sute de muncitori –unii, foarte tineri.

În acest timp noi ne aflãm în cel mai frumos oraº al Poloniei,care, la fiecare colþ de stradã, pare a vrea sã ne dovedeascã –pe viu – diferenþa între Europa Centralã ºi cea de Rãsãrit. Aici,da –, suntem în Europa. La Cracovia.

Deºi sunt de faþã Michnik (care a început sã cam delirezecu ameninþarea de tip fundamentalism iranian pe care ar repre-zenta-o Biserica Catolicã), Kołakowski, Rupnik, Timothy GartonAsh, Hassner, Kende, Krall, A. Liehm etc.…, intervenþiile nusunt strãlucite ºi dialogul nu se încheagã. Anei Blandiana, luiLiiceanu, dar mai ales mie, care într-o intervenþie foarte scurtãcer sã fie pedepsite – ca pentru naziºti – crimele contra omenirii,li se rãspunde cu rãcealã ºi uneori agresivitate (o bulgãroaicãmã gãseºte chiar „istericã“). Deci iertarea-uitare nu e specificãromânilor. Sã fie printre participanþi prea mulþi „foºti“ cãroratragerea la rãspundere sã nu le convinã?

V. îi reproºeazã lui Pleºu cã a dat revista Literatorul (plãtitãde Ministerul Culturii) feseniºtilor: Marin Sorescu, E. Simion,Valeriu Cristea, Fãnuº Neagu. Pleºu face exerciþii sofistice sãgãseascã argumente ºi pânã la sfârºit ni le comunicã tot prinLiiceanu: nu noi i-am lãudat pe vremuri pe aceºtia? Nu ajungemsã ne supãrãm cu el. Ne face sã râdem enorm ºi farmecul lui


1991 311

opereazã fãrã greº. Dar tot nu cedãm. Minima moralia e de multo amintire. Ciocnim cu el, felicitându-l cã nu mai e ministru.Dar n-ar fi fost mai bine dacã ºi-ar fi menþinut demisia pe ches-tiunile de principiu (13–15 iunie ºi expulzarea Regelui) pentrucare ºi-o prezentase ºi nu-i fusese acceptatã? În fond, poate cãîntreaga enigmã se rezumã la atât: nu poate recunoaºte cã a gre-ºit acceptând colaborarea cu ei. ªi atunci o duce pânã la capãt.


La Bucureºti, a murit Þuþea. ªi noi care n-am gãsit timpulsã-l vedem! Filmul asupra Piteºtiului se încheia cu un interviual sãu de pe un pat de spital. Epuizat, dar mintea întreagã, cucelebrele-i butade, mai bune ca ale lui Cioran.


Ascultãm copia pe casetã a unui disc fãcut recent la Bucureºti,cu cântecele Pieþei Universitãþii, înregistrate în studio. Subfolknici o emoþie, o caricaturã a ce-a fost.

Acum Mihnea pregãteºte vizita lui Manolescu (conferinþede presã, interviuri ºi întâlniri cu oamenii politici). O slabã,mijitã speranþã – dar singura: Partidul Alianþei Civice (PAC).Pânã acum Manolescu n-a fãcut nici o greºealã de parcurs. ªiMihnea lucreazã, lucreazã… Pânã la viitoarea dezamãgire.

Gabriel L. ne-a adus „ineditul“ Cioran, Îndreptar pãtimaº.Ultima lui carte scrisã la Paris, între 1940 ºi 1944, în limbaromânã. Nouã ne spusese Cioran cã a „aruncat-o în Sena“. Defapt, o dãduse (cum?) fratelui sãu Relu. Presupun, expurgatã.Liiceanu ne-a citit cu glas tare paginile despre „neantul valah“.Citesc ºi eu câte o orã, seara. Începutul e greu suportabil delirism. Dar Liiceanu are dreptate, e cartea de tranziþie sprefrancezã. Cioran „face“ stil, cu Patericul alãturi. „Descompu-nerea“ e încã valahã.


Luni 11 noiembrie

Enervatã de abuzul pe care-l fac scriitorii români de „neantulvalah“, scriu o cronicã despre oscilarea perpetuã între comple-xele de superioritate ºi inferioritate, între victimizare ºi masohism,între Mioriþa ºi neantul valah, între Meºterul Manole ºi Moftulromân, de parcã intelectualul de la noi n-ar putea trãi fãrã ase întreba mereu: „Comment peut-on être… Roumain?“ E cro-nica pe care o voi trimite la România literarã, ca un mic – ºidesigur ineficace – semnal de alarmã.


Peisajul „literar“ tinde sã revinã – dupã ce de-a lungul lui 1990se aleseserã apele – spre bãlmãjeala din vremea comunismului.ªi când mã gândesc cã l-am atacat (mental) pe Cioran pentru„neantul valah“!

Joi 5 decembrie

Mã întreb dacã mã ocup cum trebuie de memoria mamei.Dacã discreþia mea relativã nu e un pãcat. O iubesc prea multca sã n-o tratez ca pe mine: cu acea þinutã la care þinea. Suntfidelã demnitãþii ei. Poate nu ºi eroismului cu care a preferatsã moarã, decât sã-mi trimitã o scrisoare prin emisarii Securi-tãþii, acel eroism care s-ar cere proclamat ºi rãzbunat cu semnede exclamare ºi patetism. Mal à l ’aise. Ce sã fac? Sã plâng ºieu în faþa aparatului de filmat? Sã cer rãzbunare pentru anche-tatorii ei?

Se tot vânturã cã Nikolski va fi inculpat penal (?) pentruPiteºti. Pânã nu vãd, nu cred.

Fidelitatea mea adevãratã e somniferul pe care-l iau pentrua adormi, searã de searã, din 1958 încoace. Dar n-o ºtiu decâteu. ªi V.


Duminica trecutã, URSS a încetat sã existe, la Minsk! Pânãsã realizez cu adevãrat aceastã „clipã“ incredibilã (luni, toatã ziua,n-am avut timp de ºtiri), celor trei state slave (Rusia, Ucraina,Bielorusia) semnatare ale acordului li s-au alãturat ºi altele,asiatice, iar Gorbaciov (de care pentru prima oarã mi-a fost milã)a început sã semene cu un rege shakespearian, pierzându-ºi nunumai coroana, dar ºi pãmântul ce-l avea în stãpânire. Dãconferinþe de presã pentru sovietici ºi discutã ore de-a rândul,cu inconsecvenþe ºi întrebãri, demn de un Lear nebun. Sãptã-mâna asta, harta lumii s-a schimbat. Iarãºi ºi iarãºi, nu credeamcã-mi va fi dat sã vãd aºa ceva. Cu toate cã mã pregãtiserã ºi ZidulBerlinului, ºi „revoluþia“ din România.

Nici o previziune nu se mai poate face când istoria începesã se joace de-a miracolele.

Vineri 27 decembrie

Am redeschis „Dosarul“ mamei. Din recitirea ºi a ultimelorcãrþi poºtale, redescopãr cã i se propusese „târgul“ (sã mã las deactivitatea mea), reiterat în spitalul închisorii, unde preferasesã moarã decât sã-mi scrie câteva rânduri prin care m-aº fiangajat sã fiu agenta lor în schimbul eliberãrii ei. Evident,atunci, înainte de arestare, nu i-au propus târgul direct ca în închi-soare, dar au lãsat-o sã înþeleagã, destul de insistent ca sã-milanseze acest avertisment de ultim moment. Dupã ce am des-cifrat (totul era codat ºi uitasem formulele) câteva scrisori ºicãrþi poºtale, n-am mai fost în stare de nimic toatã seara. Nus-a cicatrizat.

Crãciunuri în serie:Miercuri seara, la Ioneºti, cu Paleologu, Irina Nicolau ºi soþul

ei, Radu. Vine ºi Eugen, ºi în salon, ºi la masã. Deci un succes.Sãrbãtoarea, ca totdeauna, frumos regizatã de Marie-France.Dar ce mai avem de sãrbãtorit? Avem totuºi ceva de sãrbãtorit:

1991 313


drapelul roºu nu mai fluturã asupra Kremlinului. L-a înlocuitElþîn cu cel rusesc. A pus mâna pe tot (armatã, KGB, televiziune,Kremlin, prin decrete), ºi-a semnat comunitatea la Alma-Ataºi l-a demis pe Gorbaciov. Pe care-l plânge azi tot Occidentul.

Eveniment istoric – cum se spune. ªi este.

1992

Marþi 7 ianuarie

Am fãcut revelionul la Iorguleºti, cu Oana ºi Rodica. Amreuºit sã ºi cânt. Am mimat ºi câþiva paºi de dans. Din purãsuperstiþie. Ca sub acest prim semn al anului sã mimez bucuria.

Mini ºi maxicomploturile continuã. Alecu i-a scris lui Coposuîmpotriva lui Manolescu, sã i se plângã cã a refuzat sã-l vadã peRege. Stelian Tãnase organizeazã un grup anti-Manolescu etc.Totul, petrecându-se pe fundalul evenimentelor din Rusia(Gorbaciov evacuat la limita mojiciei eficace din Kremlin), parederizoriu. S-ar putea într-adevãr sã nu fie mare lucru de fãcutcu românii.


De-a lungul sãptãmânii: problema suprimãrii biroului dela Paris. Stroescu sperã sã reuºim a obþine închirierea unui studio.ªi conteazã ºi pe mine sã-l conving pe March (cu interpret!).Evident, dacã stã de vorbã cu fiecare în parte, îi voi spunepovestea cu studiourile, dar dacã nu se face, am impresia cãîntr-un fel voi fi uºuratã. Pe de altã parte, emisiunile nu maiau nici impactul, nici necesitatea de altãdatã, iar eu sunt preairitatã, dacã nu chiar dezgustatã de betonata prostie americanã.Iar la München, Stroescu n-are stofa unui Bernard sã se batã. Primamea reacþie ar fi deci de uºurare, chiar dacã a doua ar deveni –inevitabil – de regret. Existenþa ni se confundã de atâta vremecu aceste emisiuni, încât nu poate sã nu se caºte un mare vid.

Pintilie ar vrea sã facã un film despre Piteºti, gãsind cã docu-mentul cel mai clar e prezentarea lui V. Dar nu ºtie cum va puteatransforma în imagini un atare paroxism al ororii. Are dreptate.Totul ar trebui doar sugerat, dar, fãrã descrierea exactã a tor-turilor, cum sã explici cã experienþa satanicã a reuºit?


A fost mult mai grav decât prevãzusem. March a venit sã neanunþe solemn cã se suprimã totul, ºi local, ºi funcþionari, ºicolaboratorii (n-ar da voie legea francezã sã-i întrebuinþeze fãrãsecuritate socialã). Totul era hotãrât dinainte: toate birouriledin Vest suprimate, cu personal cu tot. Ies din biroul Lydieiºi-i las pe ceilalþi nenorociþi sã-ºi pledeze, inutil, cauza. Ungurul,Sipoº, e furios: March a venit sã ne umileascã etc. Nici mãcar.A procedat americãneºte, ca în capitalismul sãlbatic (iatã-mãºi anticapitalistã).

Mihnea, care e într-o agitaþie continuã, cere telefonic luiLiiceanu o scrisoare-protest adresatã lui Pell ºi semnatã de scri-itori de vazã ºi cu titluri (Pleºu, Dinescu, Doinaº etc.). Liiceanuîi promite cã se va executa cu entuziasm. Se zbate Mihnea aºacum o fãcea când era vreun disident ameninþat în România.

Trece pur ºi simplu „Istoria“ (cu majusculã) prin faþa ochilormei ºi mã confirmã: n-au ºtiut americanii niciodatã sã câºtigepacea dupã ce câºtigaserã rãzboiul: Coreea, Vietnam ºi chiarGolful unde în numele drepturilor omului irakienii au fostlãsaþi sã-ºi masacreze în pace kurzii, iar Saddam a rãmas pe tron.Tot americanii înfiinþaserã la sfârºitul rãzboiului o Universi-tate la Strasbourg pentru studenþii refugiaþi din Est. Cu tim-pul se cam golise Universitatea, unde rãmãseserã mai alesprofesorii. ªi au închis-o tocmai atunci când, dupã revoluþiamaghiarã, s-a umplut Franþa de tineri maghiari ºi de studenþi.Pãstrând proporþiile, ºi acum fac la fel. Lichideazã un capitalde prestigiu adunat de peste douãzeci de ani, rãspunzând parcã


post-mortem dorinþelor lui Ceauºescu, iar în viaþã fiind alelui Eugen Barbu & company.

ªi când mã gândesc cã m-am trezit cu noaptea în cap ca sãasist la aceastã coridã în care, în prealabil, taurilor (adicã nouã) lise tãiaserã coarnele. În fond, faptul cã au putut sã existe emisi-uni ca „Teze ºi Antiteze“ sau „Povestea vorbei“ þine nu doar defermitatea ºi iniþiativele lui Noël Bernard, ci aproape de miracol.


Arºavir Acterian, care a auzit cronica mea despre Jurnalulsurorii sale (pe care i-am ºi trimis-o), îmi scrie o scrisoare care-miface bine: nu regretã c-a supravieþuit surorii sale ºi c-a ajuns la84 de ani, din clipa când a citit (auzit) cã prin el, graþie lui –cum spuneam eu – Jeni Acterian ºi-a ratat ratarea. E, îmi scrieel, cea mai mare bucurie a vieþii lui. ªi bucuria mea de a-i fidat iluzia unui sens regãsit al existenþei. A vorbit cu Nuni (prie-tenã cu Jeni), la care se va duce sã comenteze cronica. Nuni –tot la etajul 2 al casei de pe Romanã, colþ cu Viitor, unde beamcu ea ºi cu Pica ceai, cu covrigi, ºi admiram enigmaticele eitãceri? Ea adolescentã, eu încã copil. Mi-e brusc un dor freneticde propriul meu trecut pentru care, la Paris stând, mi-ampetrecut existenþa tot la Bucureºti. Mirificul, inexistentul meuBucureºti. Covrigii erau cu susan.


Gabriela Adameºteanu îmi telefoneazã de la Berlin. O rechemeu ºi stãm de vorbã vreo orã. Contrariantã discuþie. Vor publicaîn 22 articolul lui Norman Manea împotriva lui Mircea Eliadeºi nu ºtie pe cine sã punã sã-i rãspundã. Sã judeci o carierã de50 de ani ºi zeci de cãrþi (de la istoria religiilor la literaturã – ro-mane –, dar ºi memorii, jurnale, publicisticã) numai dupã puþi-nele articole incriminate este de-o rea-credinþã ºi un fanatismcare ne fac sã rupem punþile cu Norman Manea. Gabriela – cãreiaîi reproºez amical publicarea articolului lui N. M. – spune cã

1992 319

problema i se pare realã, tinerii din Ligã sau mai precis par-tidul lui Marian Munteanu fiind real de coloraturã legionarã –ar avea ºi cântecele legionare înregistrate pe… casete.

ªi pentru asta trebuie incriminat Mircea? Când ataci pe scri-itorii comuniºti, þi se rãspunde cã întreþii atmosfera „rãzboiuluirece“. E cu totul bine-venit, în schimb, sã-i incriminezi pe scri-itorii extremei drepte interbelice (Cioran-Eliade-Noica). Nürn-bergurile sunt rezervate numai unora.

Scriu un „Cuvânt înainte“ la Agenda literarã a lui E. Lovi-nescu, la Minerva, aºteptându-se acest scurt text ca sã se trimitãprimul volum la tipografie. Voiam s-o fac nu pentru a prezentao ediþie la care n-am prea contribuit, cât pentru a insista asupracurajului mamei, care a salvat la percheziþia din 1948 manu-scrisele tatei ºi mi le-a trimis, cu toate riscurile, enorme pe atunci.Anii ei de închisoare, moartea ei în închisoare trebuie amintite,cinstite mereu, altfel ar muri parcã a doua oarã. În aceastã pri-vinþã îmi dispare orice discreþie, cu toate cã e o poveste a meaºi nu ºtiu sã þip. Când numai asta ar trebui: sã þip.


Scriu – cu entuziasm – despre un document rar. Povestireaunei þãrãnci din Bucovina a celor 20 de ani de deportare înSiberia. O cheamã Aniþa Nandriº. Lipsa de culturã a acesteifemei simple o fereºte de orice cliºeu. Tundra siberianã, undee deportatã – dincolo de Cercul Polar – cu cei trei bãieþi ai ei, edescrisã cum rar mi-a fost dat sã citesc. Har literar, inocenþãculturalã, demnitate, cinste, onoare, totul se îmbinã. Nu numailiteratura are de câºtigat (firescul ca dat literar), dar ºi imagineape care mi-o fãceam – ºi vremea o desfãcuse – despre þãranulromân (în speþã bucovinean) ca aristocrat.

Cartea a apãrut la Humanitas, 20 de ani în Siberia, Destinbucovinean ºi i-a fost trimisã lui Liiceanu de un nepot alAniþei – Gheorghe Nandriº, doctor. Iatã pe ce se putea bizui


România dinainte, pe astfel de familii – o parte rãmasã la plugºi glie, alta rãspânditã prin universitãþile române ºi strãine. Osocietate în care meritocraþia avea o ºansã ºi era un temei.

Cât citesc cartea, mã mândresc cã sunt româncã. Nu-i niciun pericol – îmi va trece repede. Se vor însãrcina evenimentelesã mã reîntoarcã spre „moftul român“.

Duminicã 1 martie

Din poveºtile cu „va urma“: alegerile. Bun al doilea tur. Toþiprimarii Bucureºtiului aparþin opoziþiei. Consilierii la fel. Darcu sate cu tot, FSN-ul tot ajunge la vreo 30%. Comentariileîn Le Monde: e începutul sfârºitului pentru FSN.

Articolul lui Norman Manea împotriva lui Eliade. Îmi schimbpãrerea ºi îi rãspund lui Norman Manea. Mã mãcina gândulnedreptãþii ºi nu mai ajungeam sã mã concentrez pe altceva.Nu e un rãspuns cu scrisoare deschisã, ci un comentariu pe temadiferenþei de tratament: scriitorii comuniºti sau cei care au slujitpe comuniºti nu pot fi atacaþi. În schimb se trece prin sitã trecu-tul interbelic. Am impresia unei halucinaþii (ºi o scriu). Oarenu cumva ne-am înºelat, am visat, ºi în 1989 am scãpat de fas-cism ºi nu de comunism? Nu comuniºtii sunt aceia care au dom-nit (distrugându-ne fizic ºi moral) aproape o jumãtate de veac,ci legionarii. Comuniºtii n-au avut puterea decât puþine luniºi apoi, arestaþi de Antonescu în timpul rãzboiului, n-au maiieºit din închisori decât în… 1964! Numai o astfel de inversarear face normalã acum investigaþia asupra trecutului lui MirceaEliade ºi nu al lui… Arghezi, de pildã. Dac-am ezitat atâta timp,nu e numai din pricina lui Christinel (trebuia sã recunosc –ceea ce am ºi fãcut – cã citatele din articolele datând din ’37erau „regretabile“), ci ºi pentru a nu da argumente folosibilede România Mare. Am reuºit cred sã scap din capcanã, cerândtocmai interzicerea prin lege a publicaþiilor fascisto-comunistecare nu din Eliade se inspirã, ci din „gânditori cu epoleþi“. Ori-cum ar fi, mã simt uºuratã.

1992 321


Tudoran indignat ºi el de publicarea articolului lui NormanManea. I-l propusese ºi lui pentru Agora. Tudoran îl refuzaseîndemnându-l sã înceapã cu Ana Pauker (doar din pricina eisunt ei azi exilaþi, nu din a lui Eliade). Probabil cã NormanManea a tras o singurã concluzie – cã Tudoran e… antisemit.

Luni 30 martie

Azi am înregistrat ultimele emisiuni. Fãrã sentimentalisme.ªi fãrã impresie de dramã. Iritarea mi-am risipit-o pe laºitateacompactã ca un pãcat, a lui Stroescu. Toate ºansele de reluare,situabile în jur de 1%, vor fi irosite probabil de panica lui dea nu-ºi contraria stãpânii americani. La gradul ãsta – dar ammai scris-o – e o boalã.

Dupã, la cafenea, cu „permanenþii“ emisiunii: cei doi Raicu(cei mai loviþi material), fetele (venite de la þarã în semn de soli-daritate), Goma, Mircea Iorgulescu, Alecu (cu hazul sãu deodinioarã), Alain ºi, ca outsideri relativi, Sanda Sto, BogdanGhiu, Dorel Cazaban (care nu ºtia de „închidere“), Geta Dimi-sianu ºi, spre final, Victor Bârsan (outsider total). V. a venit lasfârºit sã ne ia la restaurant pe Geta ºi pe mine. Getei i-au curschiar câteva lacrimi pentru „tot ce am fãcut“…

Aºa sã se încheie oare 25 de ani de „Teze“ ºi 40 de ani de radio?

Miercuri 8 aprilie

A murit Vintilã Horia. A dispãrut deci ºi veºnic tânãrul,incorigibil optimistul Vintilã Horia. Sunt evident tristã, chiardacã aproape de el nu ne-am simþit cu adevãrat decât o datã:când cu scandalul Premiului Goncourt, când ne-am pierdutzilele ºi nopþile încercând sã dejucãm manevrele Bucureºtiului.V. îºi va aduce aminte totdeauna de acea dimineaþã la FundaþiaRegalã, când se reunise un fel de comitet de urgenþã pentruacþiune, cu teancul de ziare în faþã, care, toate, îl atacau. Pe la 11


a sosit ºi Vintilã, fluturând, senin, singura publicaþie ce-l apãra,cred cã Les Nouvelles Litt. Senin ºi nu prea. De dezgust, a pãrãsitFranþa ºi s-a întors în Spania. Cred cã mi-a fost mereu camstrãin, mai puþin din pricinã cã era de dreapta (o dreaptã foarteelementarã, susþinând dictatura din Argentina ºi negând tortu-rile de acolo), cât pentru cã certitudinile lui pãtrate ºi imper-turbabile mã iritau.


Telefon azi de la Ion Ioanid: a murit Nikolski. Înainte dea rãspunde de Piteºti în faþa unui tribunal… Ce tristeþe.

Marþi 28 aprilie

Triumful Regelui în România. Mai întâi la Putna, apoi laBucureºti. Primim telefoane, ascultãm Europa Liberã (Hure-zeanu a fost trimis de urgenþã), privim pe TF1, A2 ºi FR3 câtevaimagini: 300 000 de oameni, spune EL, 500 000, Geta la tele-fon, lui Marie-France; 100 000, agenþiile de presã. Atâta mul-þime, în orice caz, n-a mai fost pe stradã de la cãderea luiCeauºescu încoace. Indescriptibil entuziasm de-a lungul zileide duminicã. Invitat de episcopul Pimen la Putna, de Paºti,Regele, cu o vizã de patru zile, a fost apoi la Bucureºti ºi la Curteade Argeº (cu 30 000 de persoane). Vorbeºte ºi-l îneacã plânsul.

Aproape cã-mi dau ºi mie lacrimile. În amintirea lui 1946(când îl aclamam în Piaþa Palatului) sau pentru cã i se împlineºteîntr-un fel rotund destinul – cum spune V.? Nu ºtiu. Dupãcum nu ºtiu dacã ºi el, ºi mai ales politicienii noºtri vor ºti sãprofite de acest adevãrat cutremur.

În ciuda tuturor pronosticurilor în problema referendumu-lui, pentru prima oarã, revenirea lui Mihai I pe tron nu mi semai pare imposibilã. (A avut inteligenþa sã vinã cu singura dintrefete, Elena, care are un copil John Smith de ºase ani! Deci afost prezent ºi „moºtenitorul“ posibil.). „Succes, domnu’ Rege!“

1992 323

am auzit în reportajul lui Hurezeanu. Mulþimea scanda: „Regeleîn þarã, Iliescu-afarã!“ Ferestrele, balcoanele cu drapele, leºi-nuri, mare de oameni! Mi-e teamã cã ºi acest mare, nesperatprilej va fi într-un fel ratat. Prea n-au românii vocaþia fericirii.

Sâmbãtã 23 mai

Au fost „lansate“ (de Mãgureanu) dosarele de foºti infor-matori ale lui Florin Gabriel Mãrculescu ºi Roºca Stãnescu.Evident împotriva României libere (au sfârºit prin a fi daþi afarã).Alecu ne-a rugat sã semnãm un protest împotriva procedeuluiSRI-ului. Am semnat bineînþeles. Numai cã, citind în 22 inter-viurile cu cei doi, nu ºtiu dacã am fãcut bine. Florin GabrielMãrculescu pare mai spãºit, dar Roºca Stãnescu se mândreºtecu un roman poliþist de senzaþie ºi prost gust: cunoscând unterorist libanez, el singur ºi-ar fi propus serviciile Securitãþiica sã apere pe occidentali de bombe!!

Ultima: Alianþa Civicã îºi propune propriul ei candidat lapreºedinþie, pe Emil Constantinescu!

Duminicã 24 mai

La ora 5, întâlnire cu Regele la „George V“. Intrã Regeleºi Regina. El, mai tânãr decât aratã la televiziune, cu o distanþãaº spune caldã. Ea, afabilã. Prinþesa Margareta a mai învãþat româ-neºte ºi nu rãspunde, mândrã de eforturile ei, decât în limba„natalã“. În zumzetul de voci, Regele nu prea aude. Convor-birile din grup în grup rãmân cu atât mai convenþionale, cucât nici nu ne cunoaºte, în fond, pe unii ºi pe alþii. Face însãfaþã cu acel amestec de timiditate, dar ºi de simplitate care mise pare (odatã cu þinuta) principalul sãu atout. Atmosferã mereucordialã, deºi trebuie sã rãspund sec la aluziile privind anti-monarhismul meu, nu doar ale lui Barbã, dar ºi la alte mãruntepiºcãturi.

Cum ar putea Regele relua tronul? Deoarece aici e toatã pro-blema: nu monarhie sau republicã, ci cum ar putea pe o cale


legalã (fãrã un referendum, greu de câºtigat) sã revinã în Româ-nia. Unii conteazã pe alegerile legislative ce-ar aduce „Convenþia“,în Camerã, majoritarã. Dar Convenþia e divizatã ºi incapabilãpânã acum sã se punã de acord pentru un candidat unic laprezidenþiale. Azi, cineva din „anturaj“ mã lasã sã înþeleg cã-lvor impune americanii. Cum? Cu armata, cu avioanele, cu flota?Iar îi aºteptãm pe americani, care n-au venit din 1944 încoace?Nu se discutã însã despre asta. În salon domneºte o atmosferãmondeno-destinsã, de parcã de acum încolo calea regalã ar filarg deschisã. Regele însuºi nu pare a-ºi pune întrebãri. Sau n-oaratã? Îi vorbesc (tot trebuie sã-i spun ceva) de articolele (evittermenul „delirante“) apãrute dupã vizita în România. N-a avuttimpul sã le citeascã. Primeºte prea mult curier.

Acum vreo 40 de ani (!) mai avusese loc o „ºedinþã“ de acestgen. Mai severã deoarece vremile nu se deschideau asupra niciunei perspective de reînscãunare. Cu Mircea Eliade în frunte,noi, tinerii (pe atunci) intelectuali, fuseserãm prezentaþi Regeluisub privirea militãroasã a cerberului regal, generalul Lazãr. Cutoate cã revenirea lui în România ar fi de dorit, mã întreb dacãazi e mai bine „înconjurat“. Bietul Rege (dacã nu se gãseºte indi-cibila cale spre revenire). Biata þarã în aºteptare de un nou miracol.

Duminicã 7 iunie

Luna continuã prost. Joi 4 iunie, Eugen face un infarct. Dusla spital (Cochin) de urgenþã, pare în clipa de faþã în afarã depericol. M-am dus sã-l vãd ieri. Am trecut din nou prin faþafostei noastre case de pe rue Cassini, neînþelegând de ce, dinmoment ce iau acelaºi drum, nu mã întorc cu peste 30 de aniîn urmã. Nu e o figurã de stil. Nu înþelegeam de ce. Pe stradaCassini, între niºte barãci (nu ºtiu la ce pot servi) ºi casa, ca unculoar, pe care porumbeii zburau la înãlþimea unui om. Câte-odatã a unui copil. Ceva ireal, frumos, ºi care ar fi trebuit sãînfrângã timpul. La spital, Eugen, cu ochi de copil speriat.

1992 325


Ion Ioanid ne trimite videocaseta cu Memorialul durerii(nr. XI). Evadãrile din minele de la Cavnic, în care apare ºiel. Închisoarea noastrã cea de toate zilele, din care am citit celedouã volume apãrute, îi seamãnã. Cu o minuþiozitate care vaîmbogãþi cu date enciclopediile concentraþionare ale viitorului(dacã memoria va avea un viitor la noi, ceea ce cam încep sã mãîndoiesc), cu un efort de obiectivitate rar întânit, e una din lec-turile cele mai tonice asupra închisorilor. Descoperi, în con-diþiile înjosirii permanente, o solidaritate între deþinuþi, ocapacitate de a elimina excepþiile rele (turnãtorii izolaþi în dis-preþul generalizat), o tãrie a criteriilor de bine ºi rãu, un efortconstant spre demnitate pe care le-ar putea invidia orice socie-tate constituitã.

Sobru, fãrã vorbe mari, alb, lipsit de patetisme, neînfrumu-seþând nimic, necruþând, dimpotrivã, detaliile cele mai groaz-nice sau abjecte, Ion Ioanid ne îngãduie sã mai nutrim speranþeasupra celulei româneºti. E drept cã se referã la anii ’50. Cândcelula nu devenise cancerigenã. Ca azi.

Luni 6 iulie

Liiceanu îmi propune sã fac o carte, oricât de scurtã, cu ares-tarea ºi moartea mamei în închisoare. Nimic nu mi-aº dori maimult. Sunt însã incapabilã. Ar trebui sã-i ridic un monument.Cum n-am de spus despre ea decât lucruri frumoase, nobile,exaltându-i demnitatea ºi sacrificiul, ar trebui sã am geniu pentrua nu cãdea într-o proastã literaturã, degradând-o în primul rândpe ea. Nu numai geniu nu am, dar nici talentul de povestitorprin care Goma, de pildã, îºi transfigureazã pãrinþii. ªtiu totuºicã o datã ºi o datã va trebui sã fac. E singura datorie pe careo mai am. Faþã de ea.

Dar cum? Cum oare?

Luni 13 iulie

Aºa va fi politic: N. Manolescu susþinându-l pe E. Con-stantinescu. Dar am ºansa sã nu fiu implicatã ºi sã pot gãsi cãsituaþia a fost obþinutã prin intrigi de cea mai joasã speþã. Cinesã se mai uimeascã apoi cã un cetãþean chiar „neturmentat“ econdamnat, mai departe, sã se întrebe „eu cu cine votez?“.

Joi 20 august

Ion Ioanid ne-a trimis alte douã casete din Memorialuldurerii, dedicate femeii în închisoare. Pe prima, fotografia mameialãturi de cele ale Mariei Antonescu, Alice Voinescu etc. Episo-dul al XII-lea e mai ales centrat pe o þãrancã din Nucºoaraarestatã pentru a fi hrãnit ºi tãinuit partizani. Fabuloasã ca þinutã.

Somat de mine pe la începutul sãptãmânii, Stroescu se hotã-rãºte sã anunþe pe unde sfârºitul emisiunilor noastre. Îmi telefo-neazã sã-mi citeascã azi textul lui de câteva minute care trecemâine. Scurt, dar emoþionat ºi bineînþeles cu elogiile de circum-stanþã. Trece mâine la programul cultural.

Finis Europa Liberã.


Asearã, la o prezentare a filmului lui Pintilie: Le chêne. E purºi simplu un mare film. Isteria din De ce bat clopotele, Miticã?face loc adevãratei isterii din ultimii ani ai lui Ceauºescu ºi seîneacã în mâlul realitãþii. Acum pricep – poate pentru primaoarã atingând zone în care analiza devine ineficientã – din cese trage neputinþa þãrii de a se dezbãra de aceastã complicitateîn rãul cotidian, în mârlãnie, în rãstealã, în ne-rost, în vulga-ritatea minciunii tot atât de cotidianã ca ºi înjurãtura. În ciudametaforei finale a stejarului (rãdãcini, speranþã), e cel mai dez-nãdãjduit diagnostic ce a fost pus pânã acum.

Ne întrebãm chiar – într-o lungã convorbire telefonicã cuLiiceanu, pe la 2 dimineaþa – dacã nu ne-am înºelat dedicând

1992 327

unei Românii fictive o întreagã existenþã. Noi. El, dacã refugiulîn Heidegger ºi la Pãltiniº nu era un fel de a se ascunde, de arefuza sã vadã. Ne amintim excepþiile, de la þãranca din Nuc-ºoara la Vulcãnescu, ºi ne mai potolim. Inutil de adãugat cãnu calitatea esteticã a filmului (desãvârºitã) ne-a produs unasemenea ºoc.

Luni 28 septembrie

Primele „estimaþii“ au dat asearã 48% pentru Iliescu, la prezi-denþiale, contra 33 Emil Constantinescu. ªi pentru legislative:în frunte FDSN cu 27%. Surprizã chiar ºi pentru niºte pesimiºtica noi. Dacã intrigile de la Convenþie pot fi (ºi sunt) respon-sabile de 4-5% din voturile acordate lui Iliescu, restul rãspun-derii revine incontestabil poporului român, singurul din Estce-ºi mai voteazã… comuniºtii. Seamãnã a epitaf.


La cele douã zile ale „Marii Europe“ organizate de Jack Langerau invitaþi Andrei Pleºu, Liiceanu, Manolescu ºi Pintilie. Numai mergem la reuniuni. Spre mirarea noastrã însã, Andrei Pleºuþine neapãrat sã ne vadã (deºi, în Meridian-ul lui Tudoran, V.scrisese dupã Cracovia un articol cam împotriva lui). Soseºte cuMihnea asearã pe la zece, renunþând la o recepþie la Quai d’Orsay,ºi ne face farmece pânã pe la unu dimineaþa. Cine îi poaterezista? Numai cã de data asta nu cãdem victime doar ale inega-labilului sãu umor. Sau nu avem de ripostat sofismelor salenoiciste. E de o cãldurã ºi de o sinceritate care readuc în scenãpe Andrei Pleºu dinainte de a fi ministeriabil ºi romanist (de laRoman). Ceea ce nu ne împiedicã sã-i spunem – tot în glumã –ce credem. Dar într-un registru în care totul curge de la sine.

E imposibil sã rezum conversaþia. Scenele ºi-ar pierde oricesavoare. Povestite de el erau un regal. E un mister cum o þarãatât de subdezvoltatã ca cea de acum (o subdezvoltare în primul


rând moralã) poate da atare intelectualitate. ªi pe deasupratuturor pe cei doi învãþãcei de la Pãltiniº: pe Liiceanu ºi pe Pleºu.


Lucia Hossu mi-a trimis fiºa matricolã penalã a mamei, pecare o mãrise în telefilm (Memorialul durerii) insistând asupra„faptei comise“ sancþionate cu 18 ani închisoare (deci incul-parea oficialã n-o ºtiusem pânã acum): Discuþii duºmãnoaseasupra Reg. R.P.R. (cod ºi lege 209 paragraf 2 lit. a ºi b, g). Deci18 ani pentru „discuþii duºmãnoase“. Altceva nou: data morþii.Credeam cã e 8 iunie. Aici e indicat 7 iunie ’960 („Decedat înVãcãreºti“). Sunt douã foi. E tot ce-a obþinut Lucia Hossu dela Procuraturã.

Va veni oare ziua când sã obþin întregul „dosar“? ªi-l voisuporta, când o singurã fiºã penalã îmi lasã gura ºi minteaamare? Va trebui ºi sã-l dobândesc, ºi sã-l suport. Mai e scrispe aceastã foaie matricolã – Categoria C. R. (litere îngroºate)nr. matricol 140/60.

Mama – un numãr matricol! Dacã prind vreodatã curajulsã scriu mai mult despre închisoarea ei, acesta ar trebui sã fietitlul: numãr matricol 140/60.


Pentru alcãtuirea guvernului a fost desemnat un „tehno-crat“ – contabil-ºef nu ºtiu pe unde, încã sub Ceauºescu: NicolaeVãcãroiu. Un fost ºtab mijlociu, cum îl defineºte Iorgulescu.

De la Marie-France: a telefonat Simone la ei. Cioran foarterãu. Au chemat SOS Docteur (era, cred, duminica trecutã).I-au dat injecþii pentru irigarea creierului. Senilizare? Pare de-adreptul sinistru: creierul e atins (?!). Semne negre de peste tot.

Surprizã cu tânãrul Patapievici, care vine luni seara sã cinãmîmpreunã. V. îl descoperise cu înmãrmurire în Contrapunct –mai ales prin eseurile sale despre Cioran ºi Eliade. Culturã extinsã,

1992 329

talent, originalitate. Îl credeam, dupã texte, estetizant ºi impor-tant. Existau riscuri sã fie chiar infatuat. ªi deodatã descoperimun tânãr (are 35 de ani ºi pare cu vreo 10 mai puþin) simplu,emoþionant ºi emoþionat, aproape patetic. Pare încã un adoles-cent vulnerabil. E fizician ºi a sosit la Paris cu o bursã de douãluni. A scris vreo trei-patru cãrþi. Stau în biblioteca lui sub formãde dactilograme legate, ºi sub Ceauºescu n-a încercat sã publice.Îl împingem spre Humanitas ºi-i vorbim lui Liiceanu, entu-ziasmându-l. Pe V. ºi pe mine ne „entuziasmase“ calitatea luiintelectualã. Acum suntem sensibili la calitatea lui umanã.

Ce elite produce acest biet popor blestemat nu doar de geo-grafie, ci, în primul rând, de el însuºi!

Marþi 1 decembrie

A apãrut primul articol despre cartea Adrianei GeorgescuLa început a fost sfârºitul. De Al. Sãndulescu, în România literarã,cu o concluzie ce-ar putea s-o bucure pe Adriana: cartea artrebui sã figureze în ºcoli ca supliment la manualele de istorie.Dar ce-o mai bucurã pe Adriana? Când i-am primit cartea apã-rutã la Humanitas, am cãutat-o zadarnic acasã, în Anglia, apoiîn Belgia la cumnatul ei, în sfârºit la dna Grossu. Acasã nu rãs-pundea, ceilalþi nu ºtiau de ea: desigur, din nou în spital. A ieºitacum câteva sãptãmâni ºi m-a chemat cu o voce albã ºi tristãce nu anunþa nimic bun. Primise cartea, dar nu-i spunea nimic.Într-un fel Adriana a învins (dar cu ce preþ!) ºi nu mai e înstare sã-ºi dea seama. Personaj de tragedie, asta e Adriana. Suntsfâºiatã de soarta ei.

Tot timpul ne e luat cu pregãtirea cãrþilor pentru Huma-nitas. Ce bine a cãzut de fapt prostia americanilor de a închidebiroul din Paris! Altfel ne-am fi petrecut ce ne-a mai rãmas cazile fãcând emisiuni la Europa Liberã. Aºa, cel puþin, le strângemîn filele unor volume. Nu cã ar fi importante în sine, dar pentrupeisajul românesc invadat din nou de rinocerii culturali (ºi nunumai) ºi datã fiind tendinþa la amnezie generalã, poate cã aceste


1992 331

adevãrate „antologii ale ruºinii“ dintr-un trecut ce se prelun-geºte în prezent nu vor fi complet inutile.

Vineri 25 decembrie

Scriu, ascultând al 5-lea Brandenburgic. De Crãciun ºi detrecut. Darul cel mai adânc mi-a fost trimis de varã-mea Rodica.Ea – complet surzitã – nu mi-a vãzut la televiziune decât faþa.ªi-mi scrie: „Cred cã acum, la maturitate (finã, evitã cuvântulbãtrâneþe, n. n.), ai mult din trãsãturile Nãnicãi ºi din gesturileei.“ Dacã ceva din mama a trecut atât de vizibil în mine, nue totul pierdut. Un singur gest al ei devenit al meu o þine încãpe lumea aceasta. Numai la asta sã fi fost eu bunã (sã-i repet otrãsãturã, un gest) ºi tot n-am trecut inutil prin aceastã viaþã pecare – prin sacrificiul ei în închisoare – mi-a dãruit-o de douã ori.

Iorgulescu îmi trimite Dimineaþa ºi Adevãrul, unde mã atacãpoliticos, dar pervers Eugen Simion (exasperat de interviul meude la Televiziune în care demistificam, cred cã fãrã a-l numi,pretextul „autonomiei esteticului“ pentru sprijinirea puterii neo-comuniste). „Perversitatea“ stã în faptul de-a încerca sã mã punãîn contradicþie cu teoria lovinescianã – pretinzând cã trãdezmoºtenirea intelectualã a tatei.

Pentru a acorda viza Regelui, „autoritãþile“ (probabil directIliescu) au pus condiþii scandaloase: percheziþie corporalã, sãrecunoascã republica etc. ªi Regele a renunþat.

Trãim sub semnul ruºinii.

1993

Marþi 5 ianuarie

Vagã reîmpãcare cu Goma, cãruia nu-mi venea sã-mi deschidinima. Mare lucru pentru el nu mai pot. Nu ne mai are – eldixit – decât pe noi, ºi se înfundã într-o mizantropie care –oricâte explicaþii i-am gãsi – riscã sã atingã pragul clinic. Maimult decât atacurile Breban-Þepeneag l-a atins – pe drept cu-vânt – indiferenþa cvasigeneralizatã a celorlalþi. Identific rana,dar nu mai ºtiu ce alifie sã pun pe ea. Le-am încercat pe toate.Stau ºi privesc cum se pierde. Cu mare durere.

Marþi 2 februarie

Încrâncenarea situaþiei în þarã – sau chiar restauraþia în sensulstrict al cuvântului? Într-o singurã sãptãmânã, mai multe semnegrave. Paul Everac e numit director la Televiziune. A doua zi,Marie-France telefonând la Bucureºti aflã cã ipochimenul ºi-aºi rostit discursul de inaugurare pe micul ecran; ne-a îndemnatsã fim un popor mândru, sã nu cerºim ceva Europei cã doarnoi suntem aceia care „am creat Europa“. Trebuie sã fi fost multmai colorat decât se poate rezuma într-o convorbire telefonicã.Numai când mi se întâmpla sã-i comentez vreun articol înotamcu atâta bucurie în ironie. Preþiozitatea greoaie ºi grotescã apersonajului îmi era prilej de destindere. Numai cã sub Ceau-ºescu n-ar fi ajuns unde e acum.

Iar Lucia Hossu-Longin primeºte ameninþãri din ce în cemai precise (cu moartea) pentru admirabilul ei serial, ce va fiprobabil întrerupt de noii everaci.

Gabriel pleacã cu al treilea volum din Unde scurte. Posteri-tatea contemporanã. Am început sã lucrez la al patrulea. De undeiluzia necesitãþii lor ca repere ale memoriei? (Altceva nici nusunt.) E poate doar un fel de a-mi face bagajele.


Azi în zori, la ora 5, a murit Nego. Mã aºteptam ºi e mai binepentru el cã n-a suferit mai mult timp. Toatã ziua sunt însãnãpãditã de un fel de înecãtoare tristeþe. Deci asta e totul? Vici-ile, puritatea lui (demonicã?), tot ce-a scris ºi îndrãznit, închisoa-rea, adeziunea la apelul Goma, sinuciderea ratatã dintr-un23 August, exilul sãrãcãcios din München, scrisul cel de fiecarezi, Istoria literaturii ne-terminatã (ºi ratatã), singurãtatea lui,tot ce a fost vârtej ºi efort de-a lungul unei existenþe ºi apoi,deodatã, un gol. Ca ºi cum n-ar fi fost nimic?

Banalitãþi, evident. Dar e în mine o revoltã nesecatã ºi n-amreuºit s-o banalizez niciodatã. De Nego mã leagã un puzzle deimagini. El apãrând în cenaclul tatei, cu ochii atât de albaºtricã nu puteai evita epitetul „îngereºti“. Nego în Ciºmigiu, înrotonda cu statui, împreunã cu Irina (cred) ºi cu Georges decare se… îndrãgostise ºi cãruia îi scria poeme. (Deoarece „înge-rul“ era homosexual, mai târziu mãrturisind-o cu un soi deexhibiþionism moral.) Venind în miez de noapte, sã-i mãrturi-seascã lui V. nu numai dramele lui „hetero“ cu o partenerã „mon-struoasã“, dar ºi numele tuturor acelora de care fusese „sedus“sau pe care-i sedusese în literele româneºti ºi în seninã homo-sexualitate. ªi ce nume!

Nego cu Mira, în plin mai ’68, la Paris, când în faþa Sorboneine regãseam cu toþii în apartamentul Mirei: Alecu, Matei, Ma-rie-France. Convorbirile noastre nocturne, el într-un Münchenunde nu-l vedea decât pe Hurezeanu (din când în când) ºi se


plângea de Gelu (cã nu-l ia la emisiuni). Cu mine la radio, cândîl executase atât de tare pe Marin Preda, cã m-am simþit nevoitãsã-i iau apãrarea.

Nego viu, exasperant, cu un nedezminþit umor – politeþealui de a-ºi ascunde deznãdejdile –, gata de orice excentricitate,dar pe care, deloc paradoxal, simþeai, ºtiai cã te poþi bizui, Negonu mai e. Pe vremuri aº fi umblat ziua întreagã pe strãzi sã mãliniºtesc. Azi nu puteam. Trebuia sã termin corecturile adusede Gabriel (Unde scurte, II) pline de greºeli. ªi e ºi puþin ger.

Uite aºa se rup fâºiile de eternitate. Deoarece acolo, în Ciºmi-giu, în rotonda cu statui, ce fãceam altceva cu toþii decât sãne credem eterni?

Luni 8 martie

Cioran a fost operat de o fracturã a colului femural. Cumne enervaserã „iliecismele“ sale inconºtiente, nu-i mai telefo-nasem de vreun an. Nu face mai puþin parte din peisajul meuinterior ºi mi-e greu tolerabil sã mã gândesc cã se poate apropiaastfel, brusc, ziua când nu va mai fi sau, în orice caz, se vadescoperi diminuat. Prea se precipitã toate.

Miercuri 17 martie

ªi asearã, ºi azi, telefoane cu Simone: starea lui Cioran seînrãutãþeºte. I s-a redeschis ulcerul, pierde sânge ºi de ieri areºi o infecþie urinarã. I se pun antibiotice în perfuzie, dar trebuielegat de mâini, altfel rupe totul. În plus, în afarã de colulfemurului, mai are o fracturã ºi la picior, deci nu poate fi sculatdin pat.

Telefon de la Yvonne Rossignon, care vrea sã ne audã voceaînainte de… Are artrozã la cervicale, îi tremurã mâinile, nu sesimte bine, e sãracã, ar vrea sã moarã. Îi scriu o misivã pateticã.Ar trebui sã plecãm la Roma s-o vedem. Mi-e teamã. Mai teamãdecât pentru Cioran – totuºi nu atât de aproape, deºi fãcândparte integrantã din peisajul nostru parizian. Cu Yvonne –

1993 337

vechea madre – e altceva. O prietenie din prima clipã, o compli-citate în lumina Romei, certitudinea cã e bine sã trãieºti totuºipe un pãmânt unde se aflã astfel de oameni. O tinereþe fãrãbãtrâneþe a sufletului. ªi iatã: a venit ºi bãtrâneþea. A ei deocam-datã. A noastrã nu peste mult. Probabil cã o astfel de confrun-tare încerc, cu laºitate, s-o evit.

Vineri 26 martie

Am fost joi 18 martie sã-l vãd pe Cioran. Nu era nici Simone,nici Verena, nimeni în afarã de vecinul sãu de camerã: 92 deani, moþãind într-un fotoliu. N-aveam de ce sã mã tem. Nu ºtiudacã C. m-a recunoscut. Dar simþea nevoia unei prezenþe ºiera anormal de afectuos. Nu-l mai vãzusem aºa niciodatã. Neþineam de mâini, ne îmbrãþiºam ºi mã tot întreba dacã amsuferit în viaþã. Despre V., la fel. Dar fãrã anxietate. Cu o parti-cipare copilãresc de seninã ºi care nu-i seamãnã deloc. „Vousm’avez toujours été très sympathique“*– îmi tot spunea, fãrãsã-mi dau seama dacã, în fond, mã identificase. Cred c-am reuºitsã mã port normal. Sã-i vorbesc de „Coasta Boacii“. Reacþionarâzând ºi luând-o pe româneºte. Apoi absenþe ºi iarãºi frazeneduse pânã la capãt.

Am stat vreo orã ºi jumãtate, tot mirându-mã în mineînsãmi de fondul de bunãtate dezvãluit în absenþa cenzurii deluciditate ºi umor.

Ieºind de la Cochin, din nou pe strada mea din trecut –Cassini. La ferestrele apartamentului bãtea deseori Cioran. Intraºi bârfeam. Adora sã-l vorbeascã de rãu pe Eliade. Pânã într-ozi, vãzând cã V. îºi publicase fragmente de jurnal – de altmin-teri inodore ºi deloc indiscrete, s-a speriat. A suspendat pe untimp inocentele-i rãutãþi ºi – când ºi-a dat din nou drumul –le-a rãrit. „Dar unde sunt“… bãtãile lui în fereastrã? La doi


* „Mi-aþi fost întotdeauna foarte simpaticã.“ (n.ed.)

paºi ºi ani distanþã de patul de la Cochin, de unde priveºte ºivede în plafon ceva doar de el ghicit.

Psihodramã la Moscova între Parlament ºi Elþîn. Ce anarhie,ce rãzboi civil, ce dictaturã va ieºi din asta? În orice caz, e greude închipuit c-ar putea învinge… democraþia.


Paºtele ortodox. Nu l-am „onorat“ defel. Am ciocnit din ouãleaduse de la Aurora ºi Aurel, la care am sfârºit prin a cina miercuri,împreunã cu Prinþul ºi Tacou. Pârvulescu („Prinþul“) ºi-a aban-donat umorul excepþional de altãdatã, înlocuindu-l cu înjurãturi(când nu tace). Aurora ºi Aurel, deschiºi, bravi, generoºi. Dartimp de vreun ceas se împotmolesc toþi în anecdote (aºa de multen-am mai auzit din 1962, la Tel Aviv). Apoi Aurel îl antreneazãpe V. într-un miniconcert de jazz (un disc rar adus de la NewYork). ªi ne întoarcem pe la 2 dimineaþa, cu ouãle roºii…

Înainte de a mã duce miercuri la Aurel ºi Aurora, îmi dauîntâlnire la vechea cafenea a Europei Libere de pe avenue Rappcu Gabi Bossie. Roasã de complexe. Dar nu cred cã voi maiavea naivitatea de a-mi închipui c-am putea reînnoda o prietenieextenuatã de deceniile lor de fricã. Cu toþi oamenii aceºtia s-apetrecut ceva mai grav decât crezusem. Mutaþia n-a putut ficonstatatã decât dupã revelatorul miºcãrii din decembrie ’89.Va trebui probabil, ca în întoarcerea din Egipt, sã disparã gene-raþia ce a cunoscut sclavia psihicã. Cât îi cerea Dumnezeu luiMoise sã poposeascã în deºert? Nu 40 de ani? Nu vom mai vedeadeci adevãrata convalescenþã pe care o salutam inconºtienþi ºinãuci pe strãzile Bucureºtiului, în 1990.

Sâmbãtã 8 mai

Diagnosticul Cioran. Nu putea sã fie mai rãu: boala luiAlzheimer. Ar fi început acum patru ani. Cu cât „subiectul“e mai inteligent ºi mai „intelectual“, cu atât procesul e mai lung.Trec peste detaliile sinistre.

1993 339

Duminicã 16 mai

La telefon, asearã, cu Simone. De douã zile, Cioran ceva maibine. A putut ieºi (cu ea) în curtea clinicii. A privit porum-beii (!?). Mai înainte, traducãtoarea lui în germanã, Verena, i-acitit din aforismele lui cele mai teribiliste. ªi Cioran râdea dese prãpãdea. I se pãreau ridicole sau nu-ºi dãdea seama cã suntale lui? Simone nu ºtie (din voce o simt cum dã din umeri).Sã ajungem sã ne mulþumim (dacã nu chiar sã ne bucurãm) cãCioran poate privi câteva clipe pe zi… porumbeii.

Bietul de el, bieþii de noi.

Marþi 1 iunie

Primesc o scrisoare de la un domn Cocârþã, care lucreazã la„Galeria oamenilor de seamã“ de la Fãlticeni. Mã invitã lacomemorarea a 50 de ani de la moartea tatei. Deci o jumãtatede veac din acel 16 iulie 1943 când, aflând la Mangalia pe plajãmoartea tatei, voiam sã mã sinucid! Jurnalul meu din acelesãptãmâni era plin de astfel de retorice „hotãrâri“. ªtiu ºi azi rochianeagrã purtatã în acel iulie. Vãd balansoarul de pe balcon. Timpde ani de zile mi-era de ajuns sã pun în gurã o caisã pentru ca(mecanism proustian) totul sã redevinã hic et nunc: ºi durerea,ºi cãldura bucureºteanã, ºi mândria mea adolescentã de a mã fiþinut tare ºi a nu fi plâns la înmormântare (lui Minulescu îi ºiroiaulacrimile). ªi mama lângã mine, stâlp, reazem. Pentru eternitate.Eternitatea ei s-a încheiat în închisoare. A mea se apropie ºi eade final. O jumãtate de veac. De neînchipuit.

În rãspunsul meu îl rog sã se înscrie pe mormânt (cum erala Crematoriu, din iniþiativa – curajoasã – a Adinei) ºi numelemamei. ªi-i aduc drept argument felul în care a salvat manu-scrisele tatei, care, dupã publicarea Agendei la Minerva, le vorreveni (Jurnalul ºi Mãlurenii). Sper sã fi fost destul de convin-gãtoare. Altfel numele mamei nu va fi înscris pe nici o cruce(cum sã descopere unde e groapa comunã de la Vãcãreºti?).

Cât trãiesc, mormântul ei e în mine. Dar dupã?


Duminicã 13 iunie

Telefon de la Alexandru Niculescu. Bombã: a ascultat laEL un interviu al lui Mihai Botez. E numit ambasador al Româ-niei la ONU. Adicã acceptã sã semneze operaþia de cosmetizarea lui Iliescu, care în interior e cu ceauºiºtii de la România Mareºi toþi extremiºtii de dreapta, blocheazã reformele etc., iar înexterior vrea sã impunã potemkiniada democratizãrii. Ar fitrebuit sã fim blazaþi de atâtea dezamãgiri. ªi iatã cã nu suntem.Decepþia cu Botez e mare.

Joi 24 iunie

Liiceanu vine cu cartea: Seismograme. Unde scurte, II. Bineprezentatã, copertã frumoasã, dar subþiricã, 260 ºi ceva de pagini.O frunzãresc doar, o gãsesc oarecare ºi n-o mai recitesc.

Cu Gabriel, pe care-l vedem de douã ori, în aceeaºi comuni-care destinsã, fãrã nor, rãsturnãm datele proiectului nostru decãlãtorie în România. Þine neapãrat sã stãm la el (aranjasemsã ne cedeze apartamentul Rodica Palade) ºi împreunã sã mer-gem la mânãstirile din Bucovina. Temerii de a-l deranja îi faceloc un fel de sentiment al securitãþii afective. Fãrã el, Bucureº-tiul – chiar plin de prieteni – ni s-ar pãrea, fãrã îndoialã, maistrãin, un oraº de domesticit pentru a doua oarã. Certitudi-nea aceasta de a împãrtãºi în fiecare searã aceleaºi impresii înaceeaºi limbã se numeºte prietenie. E cel cu care o împãrtãºimcel mai deplin.

Sâmbãtã 3 iulie

Simone, la telefon, astã-searã, îmi povesteºte pe scurt scenape care Gabriel ne-o relatase detaliat, prinzându-i ºi tâlcul, ºiprofunzimea, ºi pânã la sfârºit, ºi umorul – nu încã macabru,dar sigur negru. De faþã deci cu Liiceanu ºi Marie-France, Simonedeschide o scrisoare adresatã lui Cioran de… Ion Iliescu, urândpromptã restabilire acestui „gânditor printre cei mai mari dela sfârºitul mileniului“ (citez din memorie, dar cam aºa

1993 341


suna). – Ce o sã-i rãspundeþi? întreabã Liiceanu. Simone tragedirect o înjurãturã în româneºte, iar Cioran, ca trezit la viaþã,intervine. „Ar fi poate mai bine sã-i trimitem ceva mai nuanþat.“Apoi râde fericit. Liiceanu l-a gãsit la început cu chipul des-compus ºi privirea în gol, figura clasicã dintr-o clinicã psihiatricã.

Apoi, frânturi de atenþie: când Gabriel i-a arãtat ediþia recentapãrutã la Pe culmile disperãrii, spunându-i: „Vous l’avez écrità 20 ans“*, Cioran, rãsfoind-o în gol, a replicat: „Et jusquelà, qu’est-ce que j’avais fait?“** Gabriel îºi aminteºte delectarealui Cioran pentru sfârºiturile de existenþã teribile, între tragicºi ignominie fiziologicã, cerebralã. Ca ºi cum ºi l-ar fi chematpe cel de acum.

Dar eu spun prost, neinspirat, ceea ce relatat de Gabrielsemãna cu o scenã din Lear rescrisã de Beckett.

Marþi 27 iulie

Eugen: infarct! Totul depinde de viitoarele trei–patru zile.Din nou în alarmã. ªi cum sã nu fii când, de bine, de rãu, omare parte din existenþele noastre au fost legate? Intrãm cu toþiiîn penultimul-ultimul act. Iar Eugen e atât de chinuit de ideeaneantului, încât a ajuns aproape sã se convingã cã ar putea crede.

Joi 2 septembrie

Ne trimite Gabriel (prin fax Savu) programul de „festivitãþi“ce ne aºteaptã. Scris cu atâta umor, încât înghiþim ºi piluladulce-amarã. Dulce: vrea sã ne facã primirea „triumfalã“ pecare, din „nãucealã“ – el dixit prin telefon –, n-au organizat-oprima oarã. Amarã: programul e extrem de încãrcat.

* „Aþi scris-o la 20 de ani.“ (n.ed.)** „ªi pânã atunci ce-am fãcut?“ (n.ed.)

Cãlãtoria în România

Marþi 12 octombrie

De la 10 septembrie la 1 octombrie – în România. De atuncitot risipiþi am rãmas, trãgând probabil din urmã osteneala atrei sãptãmâni sub extremã tensiune.

„Programul“ trimis de Liiceanu – depãºit cu totul. Nu ajungde fapt sã înþeleg de ce deosebirea – mare – între primirea din1990, deja extrem de cãlduroasã, ºi delirul de acum. Desigur,în 1990 eram cu toþii egali în speranþã ºi-n iluzie, mergeam de-avalma împreunã, visam ºi ne înºelam împreunã. Pe când în1993 s-a cãscat vidul dezamãgirilor, s-a închis orizontul. Sã seagaþe cei astfel disperaþi, obosiþi, sleiþi de orice nãdejde, deprezenþa noastrã acolo, ca de un semn? Mi se pare, ni se pare,singura explicaþie posibilã a acestui maraton al entuziasmuluicare ne-a confiscat clipã de clipã timp de trei sãptãmâni.

Reþin doar momentele-cheie.

Sâmbãtã, 11 septembrie: lansarea la Librãria Humanitasa celor douã cãrþi ale noastre. Curtea de la GDS e neagrã delume când sosim. În principiu poate cuprinde vreo sutã deoameni. Se pare cã sunt o mie. Scurt speech de prea mare laudãal lui Liiceanu. Eu, câteva cuvinte minimale ºi oarecare. V.,aplaudat frenetic de la prima frazã „Aici nu mai este EuropaLiberã“ ºi cu ieruncisme fericite de-a lungul celor douã-treiminute cât vorbeºte. Apoi suntem „fixaþi“ la o masã unde sem-nãm autografe fãrã a mai respira, la propriu aproape. Suntemcvasiînãbuºiþi de mulþimea care face coadã – timp de trei orenu am rãgaz sã aprind o þigarã, una singurã. Liiceanu se afoleazã,o cheamã pe Geta în ajutor, care cu o voce de sergent-majormustrã mulþimea. Un senator (sau deputat) ecologist îi strigãlui Liiceanu sã-ºi dea demisia dacã nu ºtie sã organizeze cumtrebuie. Nu mai vedem cerul, e înlocuit de capetele ºi trupurile

1993 343

aplecate asupra noastrã. Nu ºtiu cine ne salveazã, transportândmasa ºi scaunele pânã la un zid ce ne protejeazã din spate.

A început la 6 – s-a încheiat pe la 9.

Joi 16 septembrie. Fãlticeni. Fug (e termenul exact) pe vecheastradã a copilãriei (rãmasã intactã) în cãutarea casei tatei. Mãînºel o primã oarã, apoi ajung (eu singurã sau îndrumatã) sprecea adevãratã. Au dispãrut brazii din curte. A fost schimbatperonul. A fost împãrþitã casa în douã. Proprietarii actuali careau curãþat casa ºi au vãruit-o (fusese un internat nãpãstuit) mãduc, triumfali, în biroul tatei. De unde îmi vine imediat sã fug(ca din apartamentul bucureºtean în 1990). Au împãrþit odaiaîn douã. Prima, un salonaº cu tot felul de „floricele“. A doua:o bucãtãrie de varã. Cei doi bãtrânei sunt binevoitori ºi insis-tenþi: au pregãtit o gustare. O refuzãm (cu amabilitãþile de cuvi-inþã) ºi ne refugiem la Muzeul din casa lui Octav ºi a lui Netty.(Pe aceste scãri am citit Les trois Mousquetaires, vãd precis ºiazi, doar cã scara în amintirea mea rãmãsese încolãcitã – ºi edreaptã. A îndreptat-o timpul?) O salã E. Lovinescu. AltaSadoveanu. Un zid Horia. Altul Vasile (sau acelaºi?), undevaHolban (casa lui pe aceeaºi stradã, dãrãpãnatã, a fost cumpã-ratã de nu ºtiu ce oriental – va fi probabil demolatã). Cumîntr-o altã salã (deasupra scãrii) e, obligatoriu, un bufet, cumam timp puþin, cum mai vine ºi un gazetar cu cerere de interviupentru gazeta localã, cum trebuie sã scriu ºi în cartea de aur,sã privesc valea ªomuzului de pe balconul lui Octav ºi Netty,ºi sã mã duc la cimitir, nu-mi mai rãmân decât vreo cinciminute pentru a o vedea pe Stela (90 de ani, soþia cvasiparalizatãa lui Lala – Vasile) trãind mizerabil într-un subsol al Muzeu-lui. Nu ºtia cã eu eram aceea care-i trimisesem banii de laHumanitas anul trecut.

La cimitir, vãzând ºi numele mamei gravat pe stela funerarãa Lovineºtilor, simt, ca pe scara casei tatei, cã mã vor podidi


lacrimile. Le opresc deoarece sunt mereu fotografiatã. Cocârþã(Lovineºtii pretind cã nu se poartã bine, mergând pânã la aconfisca manuscrise pentru uzul propriu) mi-a pregãtit un dosarcu comemorarea a 50 de ani de la moarte, dominatã de acade-micianul Eugen Simion. În dosar, fotografii cu popi care punurna în cavou. Sobor de preoþi. Bietul tata, care se ascundeaîn baie când venea popa sã sfinþeascã apartamentul de Sf. IoanBotezãtorul!

De la 12 ani, când tata începuse sã mã înveþe latineºte (ºinu-i reuºea) ºi fusesem împreunã la mânãstiri, nu mai pusesempiciorul la Fãlticeni. Totuºi – sau poate tocmai de aceea –revenirea aici a fost momentul-ºoc al cãlãtoriei în Moldova.

În Moldova: Mânãstirile (luni 13 – duminicã 18 septembrie)Greu de povestit. De la Piatra-Neamþ înspre nord pare a

începe o altã Românie. Imuabilã. Demnã de toate spaþiile mio-ritice. Curatã ca lacrima. Cununatã cu cerul (ºi toate celelaltestereotipuri ale „spiritualitãþii“ româneºti). O Românie care anutrit nostalgiile exilului, pentru care merita sã-þi petreci viaþaplângând „pe malurile Vavilonului“. ªi pe care regãsind-o„telle qu’en elle-même“, îþi vine sã plângi de recunoºtinþã.Existã! Este!

Apoi îþi vii în fire. Eºti obligat. Rãmân neschimbate doaraparenþele. Dar atât de frumoase.

Pânã pe la Bacãu (inclus) pe drumul nostru, panã dupãpanã, cu maºina de la 22 ºi Gabriela Ad. În urmã, toate oraºelesunt interschimbabile, stil „alimentara“, iar între ele o întinsãmahala. De la Piatra-Neamþ încep satele adevãrate. De laHumuleºtii cu casa-muzeu a lui Creangã pânã la cel mai miccãtun: stil, curãþenie, natura ea însãºi prelungindu-se ºi topin-du-se într-o arhitecturã armonioasã. Cu mânãstirile captândlumina ºi dându-i un sens.

În jurul Pietrei-Neamþ: Vãratecul (unde stãm trei zile ºidouã nopþi, ca într-un tablou de Bernea, cerdacul în care dã

1993 345

apartamentul nostru ºi al Liicenilor – fiecare cuplu o camerã,baia între noi – lângã al Stareþei, leit celor pictate de B.): raiul;Agapia mai severã, Mânãstirea Neamþ cu biserica lui ªtefan celMare, Sihãstria, neasemuita mânãstire Secu cu geometria purãa balcoanelor sale. Apoi, de la Suceava în sus, mai precis de laPutna, unde stãm incomod ºi-n frig. Suceviþa cu scara virtuþilor(a lui Ioan Scãrarul), cu verdele mutat de pe pãºune pe zidurileexterioare ale Bisericii ºi umbra lui Macarie cel fãrã de mormânt(„a dispãrut în anonimatul smereniei“, ne spune o maicã de-opuritate de icoanã; cum sã scapi aici de cliºee?). Moldoviþa, Voro-neþul (cu albastrul de Voroneþ visat de V. obsedant prin toatemuzeele lumii ºi pânã ºi pe piramidele din Mexic, real de dataasta, ºi amplu rãsplãtitor pentru toate obsesiile de-o viaþã),Mânãstirea Humorului schimbând verdele de la Suceviþa ºi albas-trul de Voroneþ cu roºu aprins. Între ele, obcinele (dealuri înaltesau munþi teºiþi) unei Bucovine rupte-n douã (nu suntem preadeparte de Ucraina) prelungind frescele sau pãtrunzând în ele.În sfârºit, în amurg, fãrã urmã de om, în timp ce bat clopotele,ca un dar înainte de înserare: Arbore cu cel mai perfect oval(fãrã abside laterale) dintre toate. Moment de graþie (ce importãdacã de pe un zid au dispãrut frescele, din moment ce bisericapare a fi încheiat cu timpul un contract sau a fi stabilit o compli-citate?), pe o bancã, sub un mãr, în timp ce clopotele continuãsã batã (nu se vor opri decât la plecarea noastrã).

De ce doar aparenþele? Pentru cã oamenii sunt vãtãmaþi.Mai peste tot pe unde trecem suntem recunoscuþi. Fie cã eramanunþaþi, fie cã, vorbind prea tare, ni se recunoºteau vocile. ªiîn afarã de turiºtii care se adunã la autografe (care pe un jurnal,care pe o carte de rugãciuni – chiar ºi pe o Biblie) sosesc ºi mai-cile, stareþii, monahii. ªi la câte o masã de post, lungã, tot cao zi de post, ºi rafinatã, stãm ºi-i ascultãm. În afarã de rareexcepþii (maica de la Suceviþa, stareþul Irineu de la MânãstireaNeamþ), fie nivel teologic liceal, fie naþionalisme tip VatraRomâneascã, adeseori amândouã.


La Vãratec, maica stareþã Nazaria e super-intelectualã. ªtievreo patru–cinci limbi (inclusiv greaca). E trimisã la colocvii.A stat câþiva ani la Ierusalim. Pare cucernicã ºi înþeleaptã. Neprimeºte admirabil.

La Sihãstria, pãrintele Ioanichie Bãlan, cu toate studiile ºicãrþile lui, ni se pare prea plin de certitudinile naþionaliste-orto-doxe. Ne plimbã dintr-un loc în altul, doar-doar îl vom ratape Cleopa. ªi-l ratãm, ajungând la chilia lui când s-a retras înpãdure sã se roage.

La Voroneþ, maica muzeografã Elena se mândreºte cã a rãs-puns unui italian ce dibuise o asemãnare (falsã de altminteri)între un înger de pe fresca cu Judecata de Apoi ºi Botticelli,ceva în genul: Ce, credeþi cã numai voi (subînþeles papistaºiidin Occident) sunteþi demni de Botticelli? N-avem ºi noi„Boticelul“ nostru? Iar stareþa Irina, bãrbatã, practicã, ºoferiþã(merge cu 110 pe orã!), se plânge ºi ea de strãinii vinovaþi detot, în afarã de dolarii pe care ne cere sã-i recoltãm din Parispentru mânãstirea ei. Auzi ºi cã „Ceauºescu nu s-a atins aicide patrimoniu“. Sau „Veneau des securiºtii. Le dam o masã ºiplecau liniºtiþi. ªtiþi, erau cu toþii botezaþi“.

Pânã ºi Pimen, regalistul, care ne primeºte la Suceava ºi nespune cum a sfidat el ameninþãrile cu moartea primindu-l peRegele Mihai la Putna, ni se pare cam excesiv. Cum sã suporþisã-l auzi spunând „Un gest al meu, ºi aº ridica Bucovina toatã“.Care Bucovinã? Pe un monah de la Putna care, fost la protocol,a pãstrat sintagmele comuniste, pomenindu-ne de „sãrbãtorilede iarnã“ în loc de Crãciun? Pe þãranii manipulaþi ºi victimeiremediabile ale televiziunii? Cu Gabriela Ad. ºi Carmen, încer-cãm sã convingem vreo patru care vând covoare, V. discutã cualþi doi care vând pere (dimineaþa, în faþa mânãstirii la Vãratec).Dupã ce-ºi descriau lucid situaþia, jelindu-se, conchideau cã„e vina lui Coposu“. Din asta nu-i scoteai. Ba unul dintre eise ºi lãuda c-a fost paznic la Închisoarea Fãgãraº pe când Coposuera în închisoare. Or, era mult prea tânãr pentru aºa ceva. Se

1993 347

lãuda deci cu o faptã rea. Virgil avea dreptate sã încheie discuþiacu Gabriela Ad. ºi Andrei Cornea publicatã în 22, spunândcã într-adevãr a convins doi þãrani, din câte milioane, cã nu evina lui Coposu, dar nu e sigur cã la viitoarele alegeri aceiaºidoi nu vor vota cu Iliescu.

Mai sunt ºi alþii, bineînþeles. Excepþii? Varvara Florea, co-de-þinuta mamei, care crede cã e mai bine cã a trecut prinînchisoare, altfel cine ºtie ce compromisuri fãcea. Ne-au aºteptat,ea ºi soþul ei, vreo douã ore în picioare în faþa reºedinþei luiPimen ºi o altã orã (tot în picioare) cât am stat la el. Totul pentrua ne aduce la ei în apartament doar o jumãtate de orã (Gabrielse grãbea sã ajungem înainte de noapte la Putna). Cu masãpusã degeaba, cu daruri, cu sufletele deschise. Îmi povesteºtecum la Malmaison râdeau cu mama. Cum a tuns-o doar pejumãtatea capului (sã nu le prindã gardianul). Cum mama l-avisat pe tata în noaptea dinainte de pronunþarea sentinþei ºi is-a pãrut cã nu e semn bun. ªi n-a fost.

În ce proporþie sunt oamenii vãtãmaþi? Nu doar la noi, darºi în Polonia, unde îi voteazã pe comuniºti dupã zece ani deSolidarność ºi trei de libertate. Ca sã nu ne mai referim la Rusia(puciul ce a riscat o noapte sã degenereze în rãzboi civil ne-aprins la Paris, dar preliminariile lui le-am trãit în România),unde, în manifestaþii, portretul Þarului se învecineazã cu cel allui Stalin. Cât timp nu se face un Nürnberg al comunismului,primejdia recurentã a reinstalãrii lui – sub forme mai umane –va dãinui printre masele materialmente sufocate de mizerie.

Din fericire pentru noi, de-a lungul drumului prin Mol-dova, întrebarea aceasta nu ne sâcâie ºi, graþie „scenariilor“ luiGabriel, râdem cu o încãpãþânare adolescentinã.

Plecarea. La aeroport: Liiceanu, Paler, Geta, Gabriela, RodicaP., Tia ªerbãnescu (n-am reuºit decât s-o întrevedem). La vamãnu ne deschid valizele. – V-am vãzut la televiziune, spune vame-


ºul cu galoane ºi larg surâs. Iar ofiþereasa de la paºapoarte: – Vai,doamnã Monica, dvs.!

La aeroport la Paris, devotat ca totdeauna, Daniel Ilea. E1 octombrie. În sfârºit, în deplin incognito!

Vorbesc cu Simone. Cioran, când mai bine (a vorbit cuEugen la telefon!), când mai rãu: s-a închis într-un dulap ºinu-l mai gãseau în tot spitalul.

Ochii lui V. mult mai bine (16 tensiune). Ca ºi primaoarã – mai mult încã – i-a priit România. Cu mult mai puþinemigrene, în vervã fãrã discontinuitate, neobosit (faptul cã nudãdeam semn de obosealã de dimineaþa pânã noaptea târziuîl uimea oarecum pe Gabriel), a întinerit cu cel puþin zece ani.

Marea veste a zilei este moartea (aºteptatã de vreo douãsãptãmâni) a lui Fellini. Pe o zi ploioasã, la Veneþia, am intratcu V. într-un cinematograf la întâmplare ºi am vãzut (eram întimpul Mostrei cinematografice) La Strada. De-atunci, de cândam ieºit ca beþi de fericire dupã film, Fellini a fãcut parte dinviaþa noastrã. Nici o altã dispariþie a unui cineast (oricât de marear fi fost el) nu mi-a lãsat impresia asta: a unui mare segmentdin propria-mi existenþã care se cufundã. Roma mea – întrutoate cetatea cea mai iubitã – o împãrþeam cu Yvonne, cuMircea P., cu Horia R., cu Dan P. ºi – tot atâta cu Fellini. Opierd încã o datã (prima, cu moartea lui Mircea Popescu, adoua cu moartea lui Horia Roman, a treia cu boala Yvonnei)astã-searã. Tristeþea aceasta – singura irevocabilã – aruncãîntr-un plan secund prea cotidienele dezamãgiri.

Luni 15 noiembrie

Telefon azi de la Ion Ioanid: are cancer la gât, nu vrea sã seopereze (ar rãmâne fãrã voce ºi nu cu mult mai multe ºanse devindecare). Se duce, fãrã mari iluzii, la un fel de doctor-magdin Austria care a avut reuºite excepþionale. Sperã sã îi mairãmânã timp de terminat Închisoarea noastrã cea de toate zilele.

1993 349


Sperã ºi nu prea. Se gândeºte la un capitol de sintezã ºi încheiere.Odatã cu progresiunea tumorii e ameninþat sã se înãbuºe. Deabia l-am cunoscut. O singurã datã. Dar declaraþia lui de prie-tenie (ºi de regret de a nu ne fi cunoscut înainte) nu mã mirã,având ºi V., ºi eu, pentru el, acelaºi tip de sentimente. Sã mãmai mir cã ziua întreagã sunt ca sub un ºoc?

Vineri voi trece alt prag de vârstã. Cam uimitã. Nu maipot sã spun: va trece ºi asta, deoarece de-acum înainte va treceºi viaþa.


Revãd La Strada a lui Fellini. Mi-a adus-o V. de ziua mea.Încântarea de acum nu mai are mare lucru de-a face cu cea aprimei vizionãri de la Veneþia, þinând de o stare de graþie.Încântaþi suntem ºi acum. Dar cu totul altfel. Aºa se întâmplãcând îþi confunzi tinereþea ºi Veneþia sub ape cu imaginilecinematografice ce se rãzbunã, pãstrându-ºi alteritatea.

Joi 23 decembrie

Cãrtãrescu – pentru trei zile la Paris – cu flori ºi indefec-tibila lui politeþe, sobrã, dar ºi ceremonioasã. Ca totdeauna,ne place.

1994

Luni 10 ianuarie

Reducând „mondenitãþile“ la minimum, totuºi de Sãrbãtoriam ieºit prea deseori.

Cred c-am încheiat socotelile cu Goma. Dupã publicarearãfuielii din 22 (el rãspunzând Gabrielei, ºi Liiceanu rãspun-zându-i lui), ne certãm la telefon iar pe povestea Liiceanu. Dupãaceea vãd din Vatra (unde delireazã pe-o întreagã paginã) cãa dat spre publicare ºi jurnalul lui, Cãldurã mare, deºi îmi pro-misese cã n-o va face niciodatã. În acest „Jurnal“ îmi pune îngurã replicile lui ºi ies lamentabil de acolo, de parcã m-aº jelitot timpul cã vor sã mã coboare de pe soclu Þepe ºi Breban.Asta e, dupã el, esenþa intrigilor din jurul încercãrilor de consti-tuire la Paris, în vara ’89, a unei Uniuni a scriitorilor. Paginadin Vatra e un post-scriptum la volumul în curs de apariþie, ºiconstituie un nou exemplu de ceea ce unii definesc dreptparanoia lui G. Paul Goma cel apropiat, pentru care ne-amcertat cu duºmanii ºi deseori cu prietenii, parcã a dispãrut. Neînºelasem noi sau, pur ºi simplu, nedreptãþile suferite l-au aduspânã pe pragul clinic?


ªtirile din þarã (în special) ºi din Est (în general) nu sunt neapã-rat mai proaste ca pânã acum, dar s-au acumulat, împin-gându-mã spre un prag de unde nu mai vãd nici un orizont.

Prezent îmbâcsit, vrãjmaº, morocãnos. Singura soluþie ar fi „onouã revoluþie“. Dar „minuni în vremea noastrã“…Una, îndecembrie ’89, ºi românilor le ajunge pentru un secol.

Duminicã 6 martie

Citesc Jurnalul lui Zaciu (’79-’83) ca pe un roman poliþist(de fapt, nu citesc romane poliþiste, vãd doar filme poliþiste,suspansul nu-l suport decât în imagine ºi în spaþiul celor douãore ale unui film). Toate ºedinþele de la Uniune, lupta cucenzura, cotidianul vieþii scriitoriceºti. Viziunea nu e diferitãde ecoul perceput de noi aici, dar are avantajul instantaneuluiºi al trãirii directe.

De fapt, împreunã cu Jurnalul lui Livius Ciocârlie – deºifoarte diferite, abisal al lui Ciocârlie, exterior, faptic, raþionalal lui Zaciu – sunt primele douã cãrþi prin care scriitorii româniîncep sã se punã pe ei înºiºi, ºi ce-au trãit, în discuþie. Începutulunei noi etape sau douã excepþii?

Îi telefonãm lui Zaciu sã-l felicitãm. E mai bine cu inima.

Joi 17 martie

Gherasim Luca, la 80 de ani, s-a aruncat în Sena. Aflãm sinu-ciderea din Le Monde. Aceeaºi ca la Celan, numai cã C. aveape atunci nici 40 de ani (când te sinucizi mai „uºor“). Nu ºtiude ce ºtirea, de sãptãmâna trecutã, mi-a produs un atare ºoc.De poezia lui Gh. L. eram mai mult strãinã, iar pe om nu l-amcunoscut decât o datã: la un vernisaj parizian al lui Paul Pãun.Erau amândoi blânzi ºi buni, fãrã înverºunãri – cum le presupuila suprarealiºti –, nici susceptibilitãþi ca la Gellu Naum. Depus pe ranã. Dar nu era de ajuns ca sã mã simt personal atinsã.Ideea cã, la 80 de ani (când contrar oricãrei logici te agãþi maimult de viaþã – o vãd jur-împrejurul meu), un bãtrân iese dincasã cu paltonul pe el (e din nou frig) ºi se aruncã în Sena mise pare intolerabilã.


Un student la teologie, Manea, ne aduce noua ediþie dinJurnalul fericirii al lui Steinhardt, scoasã deoarece cartea se aflãacum în programul ºcolar ºi în subiectele de bacalaureat. Dinraiul sãu duhovnicesc, Steinhardt ar fi mulþumit – o suferinþãcare a „dovedit“ ceva. Cu raiul, eu stau mai prost. Aºa cã numi-e dat sã mi-l închipui surâzând.

Luni 4 aprilie

Luni 28 martie, pe la orele 2 fãrã vreun sfert (sau douãzeci),un telefon de la Marie-France: a murit papá! Incredibile cuvinte,tocmai pentru cã Eugen era (de atâþia ani) mereu ameninþatcu marele prag. Ne obiºnuiserãm cu clinicile, crizele, alarma.ªi acum, în zile mai calme (duminicã fusese plimbat cu maºinaprin Paris – ceea ce nu i se mai întâmplase de vreo ºase lunide zile), iatã cã l-a trecut (pragul). Nu avea decât o bronºitã.La masã, pe la 1 ºi un sfert l-a apucat tusea. A fost lungit pe patºi, un sfert de orã mai târziu, era mort. Moartea care l-a obsedato viaþã presupun cã nici n-a simþit-o. Altfel cum s-ar explicafaþa „serafic“ de seninã – cum nu i-am vãzut-o niciodatã.

Vineri, la înmormântare, biserica arhiplinã. Suntem în rândcu Marie-France, Rodica, Pintilie ºi Simone (nu crede cãCioran, care a mai avut un atac cerebral, a înþeles cã a muritEugen). În rândul din dreapta, Regele, Regina, Margareta cuo sorã a ei. Cu masca-i tragicã (dar deschisã generos spre afarã),drept (ca o lumânare), Regele are o atare þinutã încât nu potsã mã împieidic a-i spune mai târziu, acasã la Ioneºti, cã dacãl-ar avea drept model, românii ar fi obligaþi sã-ºi îndreptecoloana vertebralã.

Lângã mine, jalnic, Ion Ghica þine pironit un drapel româ-nesc (ce sens?). Tot lângã mine, ºi tot în picioare, o þaþã exclamã(cât i-ar fi plãcut lui Eugen!): „Ce miºcãtor cã s-au gândit sã-ipunã boneþica de noapte pe sicriu!“ Era bicornul de academi-cian. În spate, Ioana cu Sergiu Celibidache care de abia reuºeºte

1994 355

sã se ridice în picioare (nu mai poate merge), dar are ochi fru-moºi, plini de lacrimi. Faþa lui Glucksmann e ca o mascã tragicã:i-a dedicat lui Eugen ultima lui carte.

Discursuri, din fericire, puþine (un preot catolic, pe lângãcel ortodox, ºi un academician). ªi Marie-France care citeºte opaginã din Eugen, alb, dar ferm. Iliescu a trimis o telegramãde o paginã, Vãcãroiu ºi el, ca ºi Marin Sorescu, nici una n-aveaconcizia celei a lui Mitterrand, care a avut eleganþa sã nu-ºiaminteascã cã Ionescu l-a atacat în presã.

Joi 21 aprilie

Urâtã vizita lui Iliescu în Franþa, primit fãrã urme de remuº-care sau reproº de dreapta francezã la putere. Balladur mergepânã acolo încât acceptã o invitaþie oficialã în România. Dacãîn China nu s-a ferit de ruºinea de a vedea arestaþi, cu prilejulvizitei sale, pe disidenþii mai cunoscuþi fãrã sã reacþioneze vehe-ment, putea visa mãcar la cucerirea marii pieþe chineze pentruindustria francezã. Dar în România… E drept cã mica ruºinea primirii lui Iliescu (la care sunt sensibili doar românii) sedeseneazã pe fundalul marii ruºini occidentale în faþa tragedieidin Bosnia. Sârbii bombardeazã sãlbatic Goradzé, în timp ceNATO, ONU ºi capitalele vestice tot anunþã ºi amânã repre-saliile cu aviaþia. Douã avioane lanseazã douã bombe – ºi laasta se rezumã totul. Pânã ºi ruºii sunt dezgustaþi de sârbii lor(sau fac pe dezgustaþii). Occidentul pierde partida într-un Estîn care restauraþia îºi face de cap. Milošević e primit cãldurosla Bucureºti, iar Iliescu îndrãzneºte sã dea lecþii francezilor cãpolitica lor faþã de sârbi e nedreaptã. Sã dea, de ce nu? dinmoment ce sunt primite!

Acelaºi Iliescu a depus la Cimitirul Montparnasse o coroanãde flori pe mormântul lui Eugen, alta la Brâncuºi. Filmat, evi-dent, de Televiziunea Românã. Reportajul deja transmis. Anexa-rea morþilor. Procedeu verificat.


Vineri 27 mai

De vineri 20 mai pânã luni 23 (inclusiv), simpozionul Exilulromânesc, identitate ºi conºtiinþã istoricã. Organizat de mai mulþiasociaþi ºi „fundaþii“, dar în primul rând de Rãuþã (cu banii)ºi Barbã (cu ideile ºi munca), a reuºit douã performanþe: sã fie laun nivel onorabil ºi sã nu se certe public românii între ei.

Dintre întâlniri, singura neaºteptatã: cu Ioan Gavrilã, uniculsupravieþuitor al rezistenþei din Munþii Fãgãraºului. A stat 30 deani ascuns de þãrani înainte sã punã Securitatea mâna pe el.Evident cã suntem emoþionaþi. (Îi ºi aduc într-o intervenþieomagiul cuvenit ºi ridic sala în picioare sã-l aplaude, ca ºi pentruCoposu ºi Doina Cornea, de altminteri.)

Surprinzãtor de amical, vivace, nealterat de vârstã ºi suferinþe:Coposu. Bea câte ºase cafele pe dupã-amiazã, fumeazã 60 deþigãri ºi e prietenos de parcã ne-am cunoaºte de o veºnicie. Seridicã din salã când vorbesc, pentru a aduce un omagiu femeiiromâne (simbolizatã – zice el – de mine ºi de Doina Cornea).Nici n-am replicã, numai reprezentantã a femeii române num-am considerat vreodatã. E sprinþar pânã la întâlnirea cuRegele: a rãcit, are 39° ºi s-a posomorât. Cunosc ºi pe una dintresurorile lui, bunã ºi caldã, care insistã sã venim la ei într-o searãcând vom ajunge la Bucureºti. O vom face, desigur. Tot atâtde prietenoasã, Doina Cornea, dar pe ea o ºtim de mai multãvreme aºa. N-are cum sã ne surprindã.

Vineri 17 iunie

Chiar în grabã, nu pot sã nu acord zilei de azi câteva rânduri.Aº fi început cu „ce zi!“ dacã n-aº nota astfel pe acele aducãtoarede catastrofe: morþii, accidentele, ºtirile proaste.

Ei bine, „ce zi!“ în sens contrar. Tocmai plecam sã vedemfilmul lui Pintilie Un été inoubliable, când, de la Humanitas, odomniºoarã i-a cerut lui V. (el a rãspuns, eu ieºisem deja în curte)sã-i telefonez lui Doru Cosma. Întoarsã pe la 4 ºi jumãtate

1994 357

acasã, l-am chemat: a câºtigat procesul pentru apartamentuldin bulevardul Elisabeta! Bucuria nu e a unui proprietar cãruiai se redã un bun, ci i se restituie un trecut. Dacã totul va puteafi dus la capãt (transcrierea de acte, dar mai ales evacuarea „chiria-ºului“), aº putea deci: sã o rãzbun moral pe mama care a fostscoasã de acolo de gealaþi – ºi e cel mai puternic motiv de satis-facþie, sã fac o casã memorialã E. Lovinescu ºi un lãcaº culturalîn cadrul Fundaþiei Humanitas (am ºi vorbit cu Gabriel).

Dar sã nu visez încã. Revãd mereu scara pe care mã coboramîn fugã cu mama care mã liniºtea cum putea (mi-era o teamãnefireascã de bombardamente) ºi obsesiv mi-o închipui cobo-rând-o între securiºti, fãrã nimeni (fãrã mine) s-o liniºteascãpe ea. ªi mã întreb cu ce paºi aº mai putea-o urca spre a mã în-toarce acasã? Lamento deocamdatã inutil. Sã vedem ce va fi.

Filmul lui Pintilie ne-a entuziasmat. Rigoare clasicã – atâtde strãinã aparent lui. Tragedie esenþializatã – epurã din carenu se poate scoate, nici adãuga, nimic. Ca un diamant.

Duminicã 24 iulie

Atât de mare (canicula) cã asearã am întrerupt aceste însem-nãri (de altminteri inutile), cuprinsã de lehamite ºi trândãvie.Le reiau azi – de ce? – sub ameninþarea unei furtuni ce nu semilostiveºte sã izbucneascã ºi la o temperaturã de peste 30°.Îmi amintesc – evident – de verile bucureºtene când lui Gregîi rãmâneau sandalele în caldarâmul topit, eu jeleam în casãcu storurile trase ºi doar mama – ca totdeauna mai curajoasã –îºi petrecea ziua înfruntând cãldura prin comisiile de bacalau-reat. Ce timpuri minunate!

Întoarcerea lui Soljeniþîn în Rusia. Începutã cuvios ºi justprin debarcarea – acum douã luni – direct la Magadam – deunde i se trage destinul. ªi apoi Siberia (mereu Gulagul) ºi ver-santul vestic al Rusiei. Pãcat doar de cel mai profetic spirit allocului, sfidând Istoria ºi somând-o sã-i dea dreptate (ºi ea, Isto-ria, l-a ascultat), lovit de o subitã cecitate: în istoria ei, Rusia –


pretinde el acum – n-a fost niciodatã imperialistã, n-a obiditpe nimeni. Pentru a fi mai departe conºtiinþa cea bunã a Rusiei,nu e necesar, nici bine, sã-i negi pãcatele. Ajunge sã le recunoºtiºi – la nevoie, sã le asumi. Tremur – e totuºi un fel de a spune– sã nu-ºi încheie soarta – exemplarã – altfel decât ºi-a început-o.

Duminicã 28 august

În stocul de la poºtã, un singur eveniment. Un episod (32)din Memorialul durerii, trimis de Ion Ioanid, dedicat pilotuluiTudor Greceanu, „evadatul“ de la Aiud. Îl privim chiar în searasosirii mele, cu V., ºi suntem amândoi uluiþi ºi entuziasmaþide calitatea martorului. La etajul 10 dintr-un bloc de la mar-ginea Bucureºtiului, întins pe pat (are un picior tãiat din pricinaarteritei – i-au þinut picioarele în blocuri de gheaþã dupã eva-dare, ca pedeapsã), cu soþia bolnavã de sclerozã în plãci, perso-najul (de fapt un erou) e de o luciditate implacabilã. Lipsit deorice cliºeu patriotard, discret cu propriile-i sentimente, sobru,nepatetic, vorbind o limbã inventivã ºi personalã, totul neseduce la el.

Apoi vorbim cu el. Îi cer îngãduinþa sã-i trimit pentru unlung interviu pe cineva de la Memoria (îl ºi sunasem în ajunpe Zografi, sã facã o înregistrare). E cu totul de acord, dar i-aºi dat lui Banu Rãdulescu niºte „materiale“ pe care nu i le-apublicat pânã acum. Cu Tudor Greceanu luãm întâlnire sã-lvedem la Bucureºti. Mãcar admiraþia tardivã a câtorva sã-i maiîncãlzeascã ultimele luni, zile, ceasuri.

Marþi 18 octombrie

Reiau dupã rândurile notate în fiecare searã, cu obosealã,dar încãpãþânare, într-un carneþel, zilele acestei toamne româ-neºti. Doar întâmplãrile ºi oamenii. Faptul brut. Restul, adicãemoþia, se repetã. Cu un singur avantaj: ritmul în care trãim

1994 359

acolo nu-mi acordã timpul sã devin lacrimogenã. Cu toate cãla Timiºoara… Sã nu anticipãm.

Deci: Jurnal din România

Joi 15 septembrie

Sculat la 6 dimineaþa. La 8 vine Ilea sã ne ducã la aeroport.ªi taxiul. La Paris 15°. La Bucureºti 34°. Se repetã scenariulde anul trecut.

La Otopeni: Gabriel. Ne ducem la Humanitas sã luãmcãrþile ºi banii. Acum am în mâini Unde scurte, IV (Est-etice),iar Virgil Dimpotrivã, cu prima lui copertã frumoasã. O cafea,douã cafele (dupã o cafea-douã cafele în avion). Apoi, IntrareaLucaci 3. Carmen, cu aceeaºi primire ca o întoarcere acasã. ªipoftã de vorbã nestinsã. Drept care nici nu mã odihnesc, cumproiectasem. Luãm în posesie apartamentul lui Gabriel-sacri-ficatul ºi desfac valizele.

Mã culc pe la 2 dimineaþa, fãrã sã-mi dau bine seama cãsunt la Bucureºti. Cum am ajuns aici? Mi s-a pãrut mie sau ora-ºul, întrevãzut din maºinã, e mai curat, iar sosirea pe la ªoseaaproape frumoasã?

Luni 19 septembrie

Plecãm la 11. Trecem prin Slatina, Craiova, Filiaºi. Aici, laFiliaºi, ne coboram din tren când mergeam în copilãrie la Cruºeþ.Evident, nu recunosc nimic. În peisajul cu sate olteneºti se ivescbrusc (la Strehaia) niºte construcþii ciudate: case cu mai multeacoperiºuri suprapuse, stil pagodã. Sunt construite de þiganiireveniþi cu bani din Germania ºi care-ºi pun la vedere, în faþacurþii, ºi câte un Mercedes.

De la Turnu-Severin ºi Porþile de Fier, totul se schimbã. ªipeisajul: deluros ºi sever pe cele douã maluri ale Dunãrii, ºi sa-tele: casele se închid asupra lor însele (curþi interioare). Nu suntmai frumoase, dar mai civilizate. Intrãm în zona (aproape occi-


dentalã) a fostului Imperiu Austro-Ungar. De-a lungul dru-mului (lung ºi neîntrerupt decât o datã, vreo jumãtate de orã,spre a mânca ceva lângã maºinã), G. cu verva-i inepuizabilãsugereazã noi scenarii.

Ajungem la Timiºoara la 9 seara. În hotelul cam de lux nue apã caldã pentru o baie sau un duº recuperator. Nici n-amtimp sã-mi dau seama cã mã aflu la Timiºoara, de unde totula pornit. Aº vrea sã fiu emoþionatã ºi sunt numai frântã.


Sculare la 8 ºi jumãtate (n-am dormit decât vreo cinci ore, înciuda a douã somnifere, iar V. douã-trei). „Programul“ într-ade-vãr excesiv. Dar îl suportãm vajnic de pe la 11 pânã pe la2-3 noaptea.

Suntem aºteptaþi pentru semnarea de cãrþi la Universitate. –ªi tot semnãm, semnãm, 100–200 de ex. fiecare, în sala pro-fesorilor, unde vine ºi primarul PAC, Oancea (cel pe care nuavusesem timp acum vreun an-doi sã-l vedem, cu Mihnea, laParis), ºi care va deschide dezbaterea. Dar pânã s-o deschidã,mai trebuie sã ºi intrãm în amfiteatru. De abia reuºim sãcoborâm treptele printre cei înghesuiþi în picioare. Amfiteatrule ticsit, aerul irespirabil (saunã – declarã G.). Aplauzele suntatât de interminabile, încât nu ºtiu cum stãm în picioare lungiminute, întrebându-ne pe ce lume ne aflãm. ªi atunci mi seîntâmplã ceva incredibil: când sã le mulþumesc, mi se îneacãvocea-n plâns. Mã cãiesc ºi mi-e ruºine – e prima oarã când numã domin în public. Dar am realizat brusc cã, fãrã aceºti oamenicare au început totul pe strãzile Timiºoarei, nu s-ar fi pututîntâmpla incredibilul ºi eu nu m-aº fi întors niciodatã în þarã.Emoþia, þinutã în frâu, a scãpat, a þâºnit în acel fragment defrazã curmatã de presimþirea lacrimilor ce riscau sã curgã. N-aucurs, dar nici mulþumitã de mine n-am de ce sã fiu. Din fericire,V. e sobru.

1994 361

Ceea ce împiedicã reuniunea sã fie doar un „succes“ ºi unprilej de „lansare“ de cãrþi e – ca de fiecare datã, dar la Timiºoaraºi mai sensibil – emoþia acestor oameni, care ani de-a rândulne-au ascultat, ascunzându-se, ºi care-ºi regãsesc în astfel deîntâlniri cu noi propriul lor trecut. Disting – în timp ce curgîntrebãrile, în rândul doi, inconfundabila privire în lacrimi aDeliei Cotruº. Amintirea lui Puiu Cotruº pluteºte deci ºi eaasupra întâlnirii. V. îi aduce omagiu, arãtând cã prin el maiales a putut descifra „fenomenul Piteºti“, eu îl opun (rãspun-zând la o întrebare) lui Silviu Brucan, Cotruº fiind adevãratulsimbol al „generaþiei irosite“.

De abia dupã miezul nopþii la hotel. Din Timiºoara n-amvãzut nimic, în afarã de piaþa dintre Operã ºi Catedralã (undetotul a început). G. ne promite pentru mâine, când vom pleca„în zori“, un popas de un minut în Piaþa Unirii. La hotel nerefacem bagajele ºi dormim iarãºi prost ºi puþin.


Am zãrit doar o clipã Piaþa Unirii dintr-un colþ al ei. Înaintede plecare a venit Delia ºi i-a lãsat lui G., pentru noi, rulade,gemuri, clãtite (le pregãtise din ajun sperând cã vom locui cuG. la ea), trei ceºti de ceai chinezeºti ºi niºte monede de argintde pe vremea lui Mihai I. Din ruladã vom ºi dejuna, din noula botul maºinii, în drum spre Transilvania.

Pe la 5 dupã-amiaza sosim la Sibiu. Popas la Librãria Huma-nitas, apoi plimbare prin oraº. Nu-l mai vãzusem din anii ’40,când fusesem aici cu „cerchiºtii“ (Cercul de la Sibiu) ºi pãs-trasem amintirea feericã a celui mai frumos oraº din þarã.Frumos a rãmas, dar acoperit parcã de o peliculã cenuºie asocialismului, care pune urâþenie peste case, magazine, oameni.Cafeneaua unde încercãm sã înghiþim ceva leºios ºi insipid(aºa-zisã cafea) e ºi ea, într-o piaþã de burg german, ca pãrãginitãla un capãt de lume.


Urcãm, în noapte, tãcere ºi lunã, spre Pãltiniº. Pânã la 1 400de metri. La Schit, unde suntem aºteptaþi (aici au stat G. cuPleºu astã-varã ºi ºi-a încheiat G. cartea), apartamentul ce neeste rezervat a fost încãlzit de maica-stareþã: duduie sobele încele trei camere unde ne instalãm (doar baia îngheþatã ºi aparece). ªi un pisic (Miþi sau Iþic, dupã ocazie) descoperit deCarmen astã-varã, adoptat de stareþã ºi care se aciueazã la patulfiecãruia dintre noi cu aceeaºi pasiune debordantã ºi toarceþinând isonul focului din sobe.

Suntem rupþi de lume. Mâine coborâm din nou la Sibiupentru semnãturi ºi reuniunea de la Universitate. Cum la Rãºi-nari a planat asupra întâlnirii noastre cu Relu atrocea boalã alui Cioran, aici, din toate colþurile, parcã ne cheamã Noica,dezbãrat de toate impuritãþile sale, cel pe care probabil cã-l cautãmereu G., revenind spre locul iniþierii lui filozofice. Îl vom cãutaºi noi, mâine.

Joi 22 septembrie

Dimineaþa consacratã Jurnalului de la Pãltiniº. Cu etapele„iniþiatice“, cele douã case unde a stat Noica. ªi ghidul carene va duce de pe filele cãrþii lui spre originea lor: bineînþelesLiiceanu. Urcãm spre prima casã unde avea Noica odãiþa descrisãîn Jurnal. Ajunºi sus, nu mai gãsim nimic: casa e dãrâmatã, seconstruieºte un hotel. G. e furios. Ne consolãm la gândul c-ovom vedea pe a doua, unde a stat doar în ultimii ani. Uºa eînchisã cu lacãt. G. gãseºte o ºurubelniþã în maºinã ºi deschideminuþios lacãtul. Pentru a cãdea pe o a doua uºã închisã cuyale. Porneºte în sat sã cearã cheia: e la Sibiu! Renunþãm. Dealtminteri muzica uºoarã rãspânditã peste tot locul din mega-foane profaneazã aerul (e curat ºi cerul – albastru ca într-o cartepoºtalã). Urcãm iar printre brazi, înspre mormântul lui Noica.Aici spaþiu privilegiat, aristocratic, ca ºi mormântul sobru, înpiatrã, cu cruce bizantinã. În faþa unui schit, izolat de tot ºitoate, demn de tot ce-ar fi vrut Noica sã fie.

1994 363

Din nou bagaje pentru mâine, ultima etapã: Râmnicu-Vâl-cea. Din nou culcat târziu pentru trezit în zori.


Coborâm din Pãltiniº pe la 12, trecem la Sibiu sã-l salutãmpe Dragomir, care ia ºi el trenul spre Bucureºti. Drum cu ade-vãrat frumos de-a lungul Oltului pânã la Râmnicu-Vâlcea, undeajungem pe la 3 ºi jumãtate.

„Cel mai frumos oraº din lume“ – cum le spunea tuturorV., litanic ºi cu umor – complet desfigurat. Stilul „alimentarã“al blocurilor a înlocuit vechile case. (De unde, probabil, ºi lipsade emoþie aparentã a lui V., nu regãseºte, în afarã de LiceulLahovary, mai nimic din feerica ºi mereu amintita-i adoles-cenþã.) A rãmas (mutatã din loc) casa lui Anton Pann. Undee instalatã Librãria Humanitas. De acolo, dupã primire ºiflori, pornim în maºina lui G., cu un profesor, în cãutare detrecut. ªi mai ales la Liceul Lahovary, unde V. revede mai multesãli de clasã ºi curtea în mijlocul cãreia cautã zadarnic unsmochin rãpus.

Pe la 8 ºi jumãtate reuºim sã plecãm spre Bucureºti, unde sosimpe la 11 ºi ceva. Acasã, Carmen ºi Mihnea, venit ieri de la Paris.Pânã pe la 3 ºi jumãtate dimineaþa cinãm ºi stãm de vorbã.


La 4 ºi jumãtate, Gabriela: mergem la Tudor Greceanu. Neduce fiul Gabrielei, Mircea, cu maºina. Într-o suburbie cublocuri de mizerie. Când ies din maºinã sunt gata sã calc peo pisicã moartã cu roi de muºte pe ea. În jur, þaþe care pãlã-vrãgesc ºi pe care, în greaþa ce mã nãpãdeºte, le bãnuiesc de afi, toate, iliesciene.

La etajul 10. Întrevederea cu T. Gr. Oscileazã între coºmarºi sublim.

Coºmar: încãperea minusculã ocupatã de un pat ºi o „chaisepercée“. În acest spaþiu strâmt deambuleazã þinându-se de un


cadru metalic un fel de nebunã cu pãrul vâlvoi. (De fapt, nue nebunã, ci foarte lucidã, suferã de sclerozã în plãci: e soþialui Greceanu.) Când intrãm noi, îºi pune cu gesturi sacadateo rochie. Scenã demnã de expresionismul german din filmeleanilor ’30. Tot coºmar: piciorul tãiat (acum s-a cangrenat dinnou) al lui T. Gr. cu pijamaua prinsã cu ace spre a ascunde golul.

Sublim: capul lui. Parcã despãrþit de rest: întreg, lucid, im-pecabil. Ne spune într-o francezã fãrã umbrã de accent cã doc-torul, azi-dimineaþã, i-a mai dat o lunã de trãit: cangrena +tranzitul intestinal distrus de regimul alimentar de la Aiud(foamete sistematicã pe mai multe zile, alternând cu hranã multãºi grasã). Continuã pe româneºte. Îi plãceau integral emisiunilelui V., nu ºi „Tezele“ mele, pe care le criticã: de ce sã le vorbescde tot felul de cãrþi pariziene ce nu puteau ajunge pânã la ei?Îl înþeleg, eu emiteam pentru o lume cât de cât normalã cãreiael, chiar dupã ieºirea din închisoare, nu-i mai aparþinea. Nimicstingheritor nici în aceste critici, nici în omagiul sãu final,mereu aceeaºi inteligenþã descriind infernul fãrã patos.

Duminicã 23 octombrie (reluarea Jurnalului parizian)

Abia azi am terminat de transcris Jurnalul din România.Disearã, la cinã la Christinel, care a sosit de miercuri, mairãsfãþatã ºi mai egocentricã decât anul trecut. Numai de n-amîmbãtrâni la fel!

Restul? Cotidianul somnoros. V. are din nou migrene (LaBucureºti îi dispãruserã) ºi tace tot atât de sistematic pe câtvorbise în þarã. Recupereazã singurãtate. Eu mi-am pus ordineîn hârtii (probã: transcrierea jurnalului bucureºtean).


În fiecare searã înainte de a mã culca, citesc câte o scrisoarea lui I. D. Sârbu din volumul de Corespondenþã (cu Nego,Nemoianu etc.) publicat recent în þarã. De la Adio, Europa!,

1994 365

e una din vocile cu care mã împac cel mai bine. ªi-mi parerãu c-am ratat aceastã „întâlnire“ când a venit sã ne vadã laParis. Îmi vine sã-l înviu ºi sã-i cer iertare.


Foarte emoþionatã de o scrisoare-confesiune a lui Pata-pievici (le mal aimé), cãreia nu-i gãsesc calificativ, într-atâte de profundã, subtilã ºi necesar pateticã, ºi de o alta de laVlad Zografi, care ne spune ce a însemnat pentru el întâlnireacu Tudor Greceanu. Calitatea umanã la Zografi mi se pareexcepþionalã. Sensibilitatea lui la „celãlalt“, la valorile moraleincarnate de Greceanu, de la curaj la cinstea dusã pânã lasacrificiu, fãrã a uita de boieria spiritualã, rar am mai întâl-nit-o. Când pune o întâlnire cu Greceanu deasupra apariþieiprimului sãu roman, mi se pare cã-l revãd pe Virgil scriindîn tinereþe cã, în faþa sacrificiului lui Vulcãnescu, prestigiul„operei“ pãleºte. Am impresia, deloc modestã, a unei filiaþii:dacã am fãcut totuºi ceva în existenþã, este de a ne fi pus –la modul deloc cãznit, dimpotrivã, cu un fel de fervoarenaturalã – în „serviciul“ (nu neapãrat în sens strict mon-therlantian) de adus celuilalt pe deasupra împlinirii personale.V. ºi mai deplin. ªi e un dar, cel mai de preþ, când regãsescaceeaºi atitudine la alþii – la Zografi, de pildã. Printre tineri,Patapievici, pe plan intelectual, ºi Zografi, în sensul de maisus, sunt marile noastre recompense.

Vorbesc azi cu Zografi la telefon: a murit (cancer la plã-mâni ºi la ficat) Greceanu, dupã douã luni de intense suferinþe.ªi din interviurile luate de Zografi – care trebuiau sã conti-nue – nu ies decât 60 de pagini, prea puþine pentru carteape care acceptase s-o editeze Gabriel. Singurul dar pe care il-am putut face lui Greceanu a fost… Zografi. Faptul cã untânãr asculta ºi sorbea lecþia de eroism poate cã mãcar parþialîi justifica sacrificiul.


1995


Am început anul scriind un articol despre Tudor Greceanu.Altfel nu puteam scãpa de apãsarea pe care mi-a lãsat-o ºtireamorþii lui.

Alaltãieri noaptea, dupã ce privisem, din ciclul Montparnasse,un documentar consacrat lui Giacometti (cu un interviu ce-ifusese luat în 1960) ºi care ne emoþionase estetic cum de multnu se mai întâmplase, închizând obloanele pe la 4 dimineaþa,un spectacol ireal: ningea ºi cele douã strãzi ale noastre (VillaVerlaine ºi François Pinton) erau transformate în tablouri. Defiecare datã, ninsoarea ne readuce cu gândul (vãd cã nu doarpe mine, ci ºi pe V.) spre copilãrie. Parcã n-am mai fi vãzutninsori de atunci. Dacã n-ar fi fost ger, am fi rãmas cu ferestreledeschise sã privim fãrã oprire. Ca în prima noapte la New York,în hotelul nostru de pe 7th avenue, la etajul 10 sau 20, în insom-nie feericã cu zgârie-norii ce ne înconjurau. Dar atunci n-aveamtimp pentru „amintiri din coplãrie“.

Vineri 10 februarie

Sub dubla maledicþie: nefumatul ºi „mecanica“ aceastamonstruoasã a ordinatorului cu care am impresia cã niciodatãnu mã voi putea obiºnui, iau loc în casã, în viaþã, în gesturi. Sutede clape în loc de câteva, simple ºi cinstite (ah, prima noastramaºinã de scris de la Paris, portativa ce-a þinut vreo 20 de aniºi pe care au fost bãtute Caietele de Dor!).

Cu fumatul e, bineînþeles, infinit mai greu, parcã mi s-arpropune sã devin altcineva cu mâini fãrã de rost, neºtiind cesã fac din mine ºi cu mine; când mã gândesc la superioritateacu care priveam la bieþii drogaþi, de parcã ne-ar deosebi ceva.Ne deosebeºte doar natura drogului, la ei ducând la demisieºi decãdere, la noi (fumãtorii) numai la obiºnuinþã. Tot o sclavie,dar mai „nobilã“ – ca sã zicem aºa.

Cât despre Macintosh-ul scelerat, el ocupã mai întâi în casãun loc masiv, destrãmând geometriile încãperii, iar pe clapelelui, tulburãtor de uºoare, fac mai multe greºeli decât litere. Cumsã scrii pe aºa ceva ºi cum sã scrii fãrã sã fumezi? De ce mãrãzbun pe robotul ãsta, nevinovat de nepriceperea mea funciarã?Cât despre bietul Cristo, obligat sã mã înveþe alfabete „teh-nice“, îl voi întreba mâine de ce din când în când sar douã-treirânduri deodatã.

Luni 13 februarie

Tocmai acum a plecat Smaranda Vultur. Ne-a fãcut o im-presie deosebitã, fiind unul dintre rarii intelectuali cãruia ºocul„revoluþiei“ i-a fost benefic, îndemnând-o sã-ºi modifice dome-niul de cercetare. De la poeticã a trecut deci la problema depor-taþilor din Bãrãgan, alcãtuind, cu deplasãri în satele din Banat,un corpus aproape etnografic de interviuri ºi comentarii.

Studiu capital, Le passé d’une illusion. Essai sur l ’idée commu-niste au XXe siècle, de situat în marea descendenþã de la HannahArendt ºi Jules Monnerot la Raymond Aron ºi Alain Besançon,cartea lui Furet nu mã pune doar într-o stare de efervescenþãintelectualã, dar mã satisface ºi pe alte planuri: umple un golºi demistificã o nouã imposturã.

Golul: din 1990 încoace, de când s-a prãbuºit comunis-mul fãrã ca vreun intelectual sã fi prevãzut data sfârºitului,intelighenþia parizianã (de cea germanã sau americanã ce sã maipomenesc?) s-a pus în grevã de idei ºi creativitate. Rãmas fãrã


duºman ideologic (descoperit, e drept, tardiv, de-abia prin anii’70, odatã cu „noii filozofi“ ºi cu demarxizarea radicalã pe careîntâlnirea dintre ei ºi universul lui Soljeniþîn a provocat-o înelite), fãrã utopie, fãrã zei, redus la gospodãrirea modestã acetãþii – în plus, în crizã – intelectualul parizian „boude“. Excep-þiile sunt atât de rare (Glucksmann, Finkielkraut; Alain Minc),încât nici nu mai trebuie pomenite. Ivirea lui Furet cu un studiumenit unui impact asemãnãtor celui cu Penser la Révolutionfrançaise (din 1967, cred) poate fi semnul unei schimbãri declimat sau, în orice caz, al unei ieºiri din morozitatea ambiantã.

Demistificarea: pe inevitabilele urme ale lui Hannah Arendt,Furet comparã mereu comunismul cu fascismul (analizându-letrunchiul comun), dar merge mai departe, arãtând cum anti-fascismul a servit a masca realitatea sovieticã ºi a salva prestigiulMoscovei ºi al comunismului. Cum ºi cât a reprezentat o armã.Acum când, pentru a se evita procesul comunismului ce-ar fifost normal sã fie iniþiat în Est, se revitalizeazã antifascismul,fie prin redeschiderea tribunalelor ce-au judecat ºi condamnat,încã de la sfârºitul rãzboiului, ºi nazismul, ºi Vichy-ul, ºi peresponsabili, o astfel de repunere în chestiune a cliºeului cuprimejdia fascistã e mai mult decât salutarã.

Marþi 21 februarie

În sfârºit, am dezbãrat camera mare de monstru. L-am pusla intrare, sub scarã, unde nu a devenit frumos (aºa ceva nu i sepoate cere). Dar biroul sau livingul, sau biblioteca-discotecã –oricum i-am spune, doar salon nu – ºi-a regãsit proporþiiledinainte. De lucrat, lucrez mai puþin bine pe el, deoarece mãaflu în culoarul de trecere, pe „bulevardul“ casei, fãrã sã potcrea acel spaþiu închis al solitudinii, prielnic chiar ºi scrisuluicelui mai banal, notaþia cotidianã slujind mai degrabã exerci-þiului pe clavir decât dorinþei de a scrie. De dorit, nu doresc decâtsã mã întorc spre Furet, pãrãsit cu regrete, remuºcãri ºi pagubã.

1995 371

Orice ar fi, mutarea monstrului e ca o victorie (oh, atât demicã!) a simþului estetic asupra celui practic.

Joi 23 februarie

Telefon (9 seara) de la Ioana Patapievici. Speriatã, ºi e nor-mal: au venit – ca pe vremuri – la vecinii ei de palier niºte ofiþeride la SRI sã „întrebe“ de Horia. Cã a fost fotografiat alãturide un arab care ar face trafic de devize (pretextul), cã de ce eîmpotriva regimului. Ioanei nu îi este fricã sã i se întâmple cevalui Horia, dar e uimitã de reintroducerea acestui sistem de „an-chetã“, ce aratã cã securiºtii ºi ai lor nu se mai tem sã se mani-feste pe faþã. ªi-au arãtat ºi legitimaþiile!

O sfãtuiesc sã aibã o convorbire cu Liiceanu, înainte de a-lalerta pe Horia. ªi dacã e nevoie de scandal, atunci sã se facãpublic la 22, adicã chiar acolo unde a scris Horia articolele„împotriva regimului“. Înþeleg senzaþia ei: eu însãmi, auzindºtirea, am avut impresia cã mã întorc în timp cu peste cinciani. Dacã se ajunge la scandal, de data asta scriu ºi eu, tãcereadevine intolerabilã, nu mai poþi beneficia de scuza cã „þi-ai fãcutdatoria“ (expresie pe care o detest) cât a fost greul, iar acum,în cvasinormalitate, mai poþi lãsa pe alþii sã se indigneze. Deurmãrit deci cu „vigilenþã“, cum se spunea într-un limbaj departid, din pãcate reactualizat.

Miercuri 8 martie

„Agenþia de ºtiri Patapievici“, cum îºi spune cu umor Ioana,intervine de trei ori astã-searã cu veºti peste veºti. Încã o datã:suntem încântaþi cã povestea ia amploarea cuvenitã – cu multpeste aºteptãri – nu doar pentru cã P. devine omul cel mai pro-tejat din þarã, dar ºi fiindcã astfel se împiedicã legalizarea fostelorprocedee securiste (dosar, vecini, intimidare etc.). Cei de laSecuritate ºtiu prea bine pânã unde se poate merge… Cel puþinpe faþã. Dacã nici oamenii nu se mai lasã intimidaþi ºi-ºi


iau rãspunderea mãrturiei, ceva e pe cale sã se schimbe înmentalitãþi.

Luni 13 martie

Sunt astã-searã minunat de uºuratã: V. ºi-a fãcut o serie deexamene care sunt toate perfecte. Zgârcitã cum sunt în acestaºa-zis jurnal cu „sentimentele“ personale, nu mai adaug nimic.

Duminicã 19 martie

M-am întrebat astãzi brusc dacã, în afarã de V., aº mai aveape cineva pe care sã mã bizui, o cãrãmidã încã solidã la temeliaºubrezitei mele case. Stâlp – sau cãrãmidã-temei – nu mi-a fost,în Franþa, decât Christiane, zid al plângerii ºi totodatã reazemal bucuriilor, imperturbabilã în fidelitate prieteneascã: sã totmergi cu ea pânã la capãtul lumii. Nu pot sã uit cum m-a scosdin boala provocatã de moartea mamei, transportându-mã cape un obiect – de fapt devenisem unul – pânã la Menton, undecu o nesfârºitã rãbdare a aºteptat ca marea, soarele, ºi vitalitateatrupului încã tânãr sã mã readucã, obligatoriu, spre viaþã.

Alla nu avea astfel de devotamente, însã îþi umplea existenþacu fervorile ºi zbuciumul ei nestãpânit, impunându-þi datoriade a o salva. Fãrã sã þi-o cearã, bineînþeles. Dezechilibrul eidespletit la modul rusesc, dar corectat de fineþe, gust, inteli-genþã, talent, transforma cotidianul într-un fel de aventurã plinãde riscuri.

Mai aveam doi „stâlpi“ aduºi cu mine din România: peGeorges ºi pe Greg. Pericolul când te aflai alãturi de primulera mare, atât de la adãpost te simþeai, încât pe urmã nu maiputeai traversa singurã o stradã (exagerez evident puþin). Despreal doilea puteai fi sigurã cã dacã-i ceri, în numele prieteniei,fãrã altã explicaþie, sã se arunce în Sena, o va face. Dintre eitoþi doar Greg a supravieþuit, e însã departe, ocupat doar cubãtrâneþea ºi cu Odile.

1995 373

Pânã azi, nu m-am împãcat cu ideea cã dacã formez Maillot23-14, la capãtul firului nu-mi va rãspunde Christiane, al cãreirâs protector punea capãt angoaselor momentului. ªi cã, înfond, nu mai am absolut nici un astfel de numãr de formatîn clipele cu adevãrat grele.

Din pricina computerului, am început sã scriu din nou despremine în acest jurnal. Exerciþiul „tehnic“ m-a împins spre o stareconfesivã pe care o abandonasem odatã cu narcisismul adoles-cenþei ºi mania tinereþii de a-ºi inventa sau amplifica drameleºi problemele. Mã pãrãsisem, fãcând din jurnal o simplã agen-dã – ºi era bine aºa. Va trebui sã revin spre o mai mare uscãciunesau sã mã las de notaþia zilnicã, reclamatã, spun eu ca sã mãscuz, de acomodarea cu monstrul, care a început sã mã acceptemai uºor, aºa cã nu mai e nevoie de închinãciunea zilnicã.

În acest timp, o altã ilegalitate: în locul lui Gabriel, în Con-siliul de administraþie al Televiziunii a fost numit un „om“ alpreºedintelui, impus de Cotroceni, oferindu-se drept consolareun fotoliu ºi lui N.C. Munteanu. Iuga a intrat, ca protest, îngreva foamei, de 12 zile. Nu vor lãsa ãºtia puterea din mânã,în ruptul capului… „Ce e de lucrat?“ cum ar fi spus SimionBãrnuþiu (mai bine îl citez pe el decât pe inevitabilul Lenincu „ce-i de fãcut?“). Dac-am avea rãspuns.

Vineri 24 martie

Seara consacratã lui Ionesco (la un an de la moarte) de CasaRomânã la Paris IV (catedra deþinutã de Smaranda Vultur). Oreuºitã, ºi ca prestaþii (aºa se spune, nu? – urât cuvânt!), ºi capublic. Salã arhiplinã ºi civilizatã. Douã interviuri televizatecu Eugen, primul mai banal, urmat de o conferinþã a lui GillesPlézy (a scos recent o lucrare despre Ionesco) ºi el destul debanal. Al doilea, cu Liiceanu, infinit mai emoþionant, în româ-neºte, subtitrat. Vorbeºte apoi Gabriel, repetând, dacã am înþeles


eu bine, ce a spus astã-varã în Italia. Aºa ºi fusese convenit cânds-a programat reuniunea de azi. Face o excelentã impresie ºi eîndelung aplaudat.

Eugen, în acest ultim „cuvânt“ al vieþii sale, e de o auten-ticitate sfâºietoare, cu întrebãri de o naivitate aproape copilã-roasã, îþi vine sã-l ocroteºti. Dar în faþa morþii pe care n-o înþelegedecât drept un pãcat al divinitãþii (dacã ea va fi existând), ceocrotire poþi avea? Aminteºte o teorie sau intrigã dintr-o piesãde Salacrou: ar trebui sã ne naºtem bãtrâni, sã parcurgem exis-tenþa invers ºi sã murim în scutece. Nu era pentru Eugen otemã de teatru al absurdului, ci un fel de apãrare împotrivaîmbãtrânirii. ªi ea iluzorie, fireºte.


Gabriel e depãºit. O constat când ne telefoneazã pe la miezulnopþii, dupã ce ºi-a fãcut valiza. Îl aºteaptã editura, deschidereaLibrãriei franceze, Universitatea (luni are nu ºtiu câte ore Heideg-ger ºi altele Noica), desfãºurarea mai departe a protestelor împo-triva serviciilor secrete (cãpitanul Soare), când sã mai înceapã ºio altã ofensivã, sã deschidã un nou front Iuga-Televiziune? Cesã-i rãspundem altceva decât: imediat? ªi unica soluþie s-o legede cea precedentã. Zece personalitãþi au protestat în cazul Pata-pievici, aceleaºi, prin telefon, s-o facã ºi acum, de cum pune bietulG. piciorul „pe pãmântul patriei“ ºi mâna pe telefon. Îl simþimdinainte obosit ºi suntem dezolaþi cã nu-i putem fi de ajutor.

Marþi 28 martie

Zloatã (plouã cu zãpadã, ninge cu ploaie?) ºi frig. Le plângîn gând – la telefon nu dau de ele – pe Rodica ºi Marie-Francecare sunt la cimitirul Montparnasse pentru o slujbã la mor-mântul lui Eugen (azi e exact un an de la moartea lui).

Azi, V. are impresia cã nu mai vede destul de bine sã ci-teascã ziarul. Bat în neºtire la computer pentru a nu mã lãsa

1995 375

pradã angoasei. Aºa va fi cel puþin pânã sãptãmâna viitoare –miercuri –, când i se va face un nou examen. Mi se pare o eter-nitate pânã atunci.

La Bucureºti este aºteptat peste douã-trei zile Patapievici.A plecat normal ºi cam anonim, se întoarce aproape ca o vedetãa rezistenþei. S-ar fi lipsit cu bucurie, sunt sigurã, de aºa ceva.Iar mie, dacã mi-ar fi spus cineva, dupã ’89, cã voi fi obligatãsã redevin petiþionarã pentru a salva vieþi ºi principii în România,i-aº fi râs în nas. De-a-ndoaselea totul, mereu?

Vineri 31 martie

Am început sã notez prea multe în acest jurnal. Va trebuisã mai renunþ la mãrunþiºuri, sã mai tai din detalii, sã nu încarcmemoria, fie ea a unui robot, cu atâtea lucruri inutile. ªi sãmã apuc de lucru: sã termin în sfârºit volumul al VI-lea, celmai nãpãstuit dintre toate, dat fiind ritmul de delãsãri succesiveîn care a fost compus. Nu mai am scuza ucenicei la monstru:de bine, de rãu, am învãþat, nu tot, dar esenþialul, iar monstrulnu-ºi mai meritã numele.

Mai uitasem sã rectific o însemnare: nu m-am lãsat de fumat,cum, solemn, ºi amar, anunþasem pe prima filã bãtutã laMacintosh. Hotãrârea fermã n-a þinut mai mult de o zi. În schimb,am scãzut, de la vreo 32-33 pe zi, la 16. Scot mereu þigãriledin pachet sã le numãr, gest penibil de drogat, inestetic. Nude esteticã am eu nevoie însã, ci de nicotinã. ªi de gest. Acum,cã mi-am pus capãt iluziei de eroism din primele file ale jur-nalului, pot sã închei ºi ziua de azi.

Luni 3 aprilie

O nouã ocazie de a verifica falsitatea, cel puþin parþialã, aatacurilor intelighenþiei de lux – ºi nu numai – împotriva ima-ginii televizate, capacitãþii ei de abrutizare, incompatibilitãþiifunciare dintre televiziune ºi culturã. Pe una dintre cele maifrivol-intelectuale ºi „la modã“ emisiuni culturale, Le Cercle de


Minuit, bolnavã de toate cliºeele stângii intelectuale, azi ZoranMušič. Ascultându-l, vãzându-i desenele incredibile de laDachau, în care mormanele de cadavre devin un peisaj, în timpce peisajul toscan îºi dezvãluie scheletul, câþi neiniþiaþi nu sevor duce la expoziþia de la Grand Palais pe care altfel ar fiignorat-o?

O mãrturisire a lui Zoran Mušič: sosind la Paris pe vremeaterorismului abstracþiunii, în anii ’50, nu s-a lãsat contaminatdin pricina memoriei de la Dachau. „Morþii m-au eliberat dearta abstractã“ spune el, simplu. Din pricina lui, nu pot scãpaîn noaptea asta de cuvântul eroziune.

Marþi 4 aprilie

Vine V. cu recolta de la cutia poºtalã. Scrisoarea deschisãa lui Liiceanu cãtre Dumitru Iuga (faxul e din 31 martie). În-cheiatã pe un ton de ironie amarã faþã de poporul pentru careIuga se sacrificã în gol, e scrisã cu aceeaºi cernealã ca Apelcãtre lichele.

Mã întorc spre ieri, când, fiind prinsã de orele 4 dimineaþabãtând la Macintosch (nu-i mai spun Monstru, e semn bun –deºi mi-a mâncat acum câteva secunde un întreg paragraf ),n-am mai avut timpul sã adaug la ultimele rânduri ºi acestdetaliu, deloc nesemnificativ: Zoran Mušič are 88 de ani. Sãîmbãtrâneºti întreg, ca el sau Berberova, ce vis! Mã urmãreºte ºiazi cuvântul eroziune. Ce-ar fi sã-mi intitulez ultimul volum:Eroziuni? S-ar potrivi cu tot ceea ce se petrece în Est, primadintre eroziuni fiind a memoriei, a doua a demnitãþii, a treiaa omeniei, a patra a comunismului etc. Pomelnicul e nesfârºit,dar, înainte de a-l continua sau de a alege un titlu, ar trebui sãtermin cartea. Nu m-a oprit, în fond ºi în primul rând, uceniciape ordinator, cum am pretins (ºi sincer am ºi crezut). Probabil,infinit mai mult dezgustul faþã de unele metamorfoze umanedin România ºi ca totdeauna, inevitabil, gustul zãdãrniciei.

1995 377


Rãmân ºi azi sub impresia lui Zoran Mušič. Cei 88 de aniai sãi, încã interogativi ºi deschiºi spre lume, mai mult amaridecât înþelepþi, „erodaþi“ ca un desen sau o picturã a sa (ºi cada-vrele de la Dachau, dar ºi ultima serie de autoportrete), parcãmi-au deschis asupra bãtrâneþii cea mai „consolatoare“ pers-pectivã de pânã acum. La Zoran Mušič, totul mi s-a pãrut afi gândire vie, dubitativã, totul fixat la stadiul esenþial al între-bãrii ºi al uimirii de a fi om ºi martor în acest secol al ciumeiutopice. Rãnile oblojite de artã, nu ºi vindecate de ea, iar elînaintând în timp fãrã a le renega, nici a le exhiba. E decibãtrâneþea ce m-a „convins“ cel mai mult. Numai cã desprebãtrâneþe n-ar trebui sã-þi fie îngãduit a diserta decât dacã eºtiîncã departe de ea, pânã pe la 40-50 de ani când încã imaginezi,ºi nu descrii. Deoarece nu-mi amintesc ca dintr-o astfel dedescriere sã fi învãþat vreodatã cineva ceva.

De ce atâta sporovãialã? Pur ºi simplu, din aprehensiuneapentru analiza de mâine la ochii lui V., teamã stupidã deoarecenu vom avea imediat rezultatul. Totul se petrece însã pe unplan unde logica n-are nici preþ, nici greutate, trebuie suportatºi atâta tot. ªi atunci te ameþeºti scriind: orice ºi despre orice.

Miercuri 5 aprilie

A fost cum prevedeam: nu ºtim nimic precis. Întrebatã deV. dacã e foarte grav, dupã angiografie, doctoriþa a rãspuns doar„Je n’ai pas l’impression que ce soit très grave“. Orice ar fi, sunt,curios, mai liniºtitã. ªi pentru cã mã aºteptam la un examenlung ºi dur. Dupã doar vreun sfert de orã a reapãrut V., vãzândca mai înainte, uºor mirat cã n-a fost decât atât. Uºurat ºi el, dinmoment ce i-a venit ideea sã mergem la restaurantul nostru dela Odéon, la doi paºi de laborator. S-a lãsat deci cu stridii pentrumine ºi o impresie de înlãturare a primejdiei pe care îmi rãmânes-o sper întemeiatã. Impresia, evident, nu primejdia.

Vineri 7 aprilie

Cu telefonul, ca pe timpul Europei Libere, de la trezire pânãpe la orele 4, nu voi „prânzi“ decât la 5. Un ritm care mã „înti-nereºte“. (Mãsor la justa ei valoare ºansa de a fi fost atât deocupatã de ceilalþi ºi cu ceilalþi, încât n-am avut timpul sã mãgândesc la mine. Fãrã narcisism eºti mai puþin pândit de an-goasa trecerii, ºi aºa mai departe…)

ªtirea cea mai importantã: Iuga a încetat greva foamei.

Luni 10 aprilie

Nu înþeleg cum se poate vieþui altfel decât în stare de crizãîn România, de unde ecourile ne sosesc din ce în ce mai dez-nãdãjduite. Azi scrisoare în acest sens (nu cu vãicãrealã, ci culuciditate) de la Neagu Djuvara. Face într-o paginã o radio-grafie ºi politicã, ºi socialã, ce coincide cu propriile noastreimpresii: ºi asupra PAC-ului (bine a fãcut c-a ieºit din Conven-þie), a încãpãþânãrii ardeleneºti a lui Coposu, a puþinãtãþii luiEmil Constantinescu, dar ºi asupra stãrii societãþii româneºtiincapabile sã se refacã fizic ºi psihic dupã 45 de ani de comu-nism. Mã impresioneazã atât de mult, încât îi rãspund imediat.


Din curierul de ieri, cea mai emoþionantã scrisoare i-a fostdatã la Buc. Nicoletei Franck (care mi-o trimite din Elveþia)de o bãtrânã pensionarã de 87 de ani (aºa se prezintã ea însãºi),Sabina Novac. Era tânãrã profesoarã la Braºov când, în 1939,a venit mama în inspecþie în clasa ei. ªi i-a fãcut un pro-ces-verbal (mi-l trimite în plic). Îl citesc cu încântare. Nici umbravreunui stereotip. Inteligent, bine scris, de certã þinutã intelec-tualã. Mi se face un iremediabil dor de mama. Câte ºtersãturin-a produs timpul în aducerea-aminte! Acum îmi dau seama,de pildã, cã uitasem cum scria ºi cât de bine. Am o poftã nebunãsã stau de vorbã cu ea, mãcar un ceas, douã. Cum adresa ei

1995 379

pe procesul-verbal e „strada Wilson nr. 13“, de ce nu acolo?Fotoliile erau lângã radio (un Telefunken), în camera din fund.Deci acolo sau pe divanul din cealaltã odaie, de unde telefonamcu orele (de pe atunci sufeream de telefonitã cronicã). Singurullucru pe care aº mai vrea sã-l fac, în ce-mi rãmâne ca timp, arfi o carte despre ea. ªi unicul pe care nu-l voi putea nici începe.Trebuie sã ai geniu sã poþi recrea un personaj pentru tine fãrãdefect, pentru care nu te-ai putea sluji decât de punctele deexclamare patetice, între entuziasm ºi lacrimi. N-am evidentgeniu, nici mãcar suficient talent ºi rãmân cu aceastã mareabsenþã neexprimatã ºi inexprimabilã.

Aflãm de la Al. Cãlinescu nu doar ceea ce ºtiam de la Cris-tovici, cã Goma a mai scos roneotipate trei volume de Jurnalºi cã ne cam înþeapã ºi pe noi, dar ºi cã aceste „înþepãturi“ nusunt deloc anodine. Dacã se confirmã – ºi se va confirma –,Goma se va transforma în cea mai mare decepþie din câte amcunoscut – ºi n-am dus lipsã. Deoarece ea (dezamãgirea) nuse situeazã pe plan politic sau literar, ci pe cel uman. Ceea ceface el: sã publice convorbiri în general rãstãlmãcite, pânã laa pune în gura celuilalt ceea ce el însuºi a afirmat, nici mãcarnu cred cã are precedent. Fie chiar ºi în pãcãtoasele noastre demedii literare. În curând, se va întâmpla ceea ce Þepeneag îmiprezisese ºi eu nu crezusem în ruptul capului (ºi al inimii): îmiva pãrea rãu cã l-am cunoscut pe Paul Goma.

Luni 17 aprilie

Într-adevãr, îmi pare rãu cã l-am cunoscut pe Paul Goma.Nu cã l-am citit, nu cã i-am admirat ºi susþinut „miºcarea“ din1977, ci cã l-am cunoscut. Am primit sâmbãtã-searã cele treivolume de Jurnal, totalizând vreo 900 de pagini. Al treilea,Jurnal de Noapte-Lungã (23 sept.- 31 dec. 1993), ne este aproapeintegral consacrat. „Aproape“ deoarece, când nu înregistreazãdezamãgirile pe care i le provocãm (mai ales eu, cu V. vorbea


mai puþin la telefon, deci e mai ferit), nu mai noteazã în Jurnaldecât planurile sale de amenajare a Basarabiei, cu preferinþãhidraulice. Cum e pãrãsit de toatã lumea în afarã de noi (euam fost ultima ce-am întreþinut trudnic cu el o vagã legãturãtelefonicã), nu mai are pe cine diseca în afarã de noi. Mecanis-mul e simplu: porneºte de la câte un adevãr, apoi inventeazãsau deformeazã.

Ar mai rãmâne sã mã întreb – retoric – de ce acest val deindignare de abia acum, când de trei-patru ani Goma aruncãvenin ºi insulte în dreapta ºi-n stânga? Doar pentru cã de dataasta ne priveºte pe noi? Da, fiindcã nu credeam cã va trece acestultim prag. ªi la urma urmei, nu e vorba de indignare. Ci detristeþea de a pierde pe cineva pe care-l credeam prieten (nuspuneam eu cã, oricare i-ar fi defectele, Paul e atât de bun, încâte unul dintre rarii oameni în mâinile cãrora mi-aº pune viaþa?)ºi de greaþã la ideea cã tocmai unui astfel de om i-am stat alãturifãrã rezerve.

Îndrãznesc sã spun cã nu de Paul mi-e azi milã, ci de mine.Milã, cã-mi aleg atât de prost prietenii cei mai apropiaþi, cãsufãr de o atare miopie psihologicã. Dupã ce le terminã ºi V.(am impresia cã le citeºte mai paºnic decât mine, deºi cu aceleaºiconcluzii), voi restitui cele trei caiete ºi mã voi strãdui sã scotdin gând ºi din casã pânã ºi umbra unei amintiri ce-ar venisã-mi contrazicã unica iluzie ce mã poate liniºti: eu nu l-amcunoscut pe Paul Goma.

Miercuri 19 aprilie

De o lunã dureazã neliniºtea (panica mai degrabã), când maistãpânitã, când revãrsatã, pentru ochii lui V. Începând pe 18 mar-tie când V. a fost la Richard, se încheie azi, tot printr-o vizitãla oftamolog. Rezultatul: nu e nici glaucomul cel rãu, ci doarcataractã, de care urmeazã sã fie operat la sfârºitul lui mai, începu-tul lui iunie. Adicã tot ce puteam spera mai bun. Nici nu ajung

1995 381

sã mã bucur pe cât ar trebui. Anxietatea sã-mi stea oare – ºidin nefericire – mai în fire decât bucuria? Respir, în orice caz,de parcã m-aº întoarce de departe, de pe tãrâmul primejdi-ilor majore.

Atât de tare m-am destins azi, încât mi-e somn la 10 seara!Sã trãieºti ºi sã nu crezi.

Vineri 5 mai

De miercuri seara, handicapatã. M-am lovit tare cu umãrulde pereþii ascensorului la dr. Richard ºi aproape cã n-am simþit.Dupã vreo cinci ore au început durerile destul de violente înumãrul ºi braþul drept. Somnul, un chin. Joi, la doctor, în zoriizilei. Radiografii multiple (pierd vreo trei ore cu aceastã prostie):nu e fracturã, ci o tendinitã. Nimic grav, redescopãr însã cãfaptul de a dispune de douã braþe ºi mâini e un miracol pecare l-am trãit în neºtiutoare inocenþã. Fiecare accident sau boalãdã prilejul unei astfel de uimiri elementare, de care uitãm cutoþii imediat ce integritatea regãsitã ne face insolenþi ca pe niºteºcolari cu absenþe nemotivate de la esenþial.

Acum nu ºtiu câþi ani (15-20?), la Roma, mi-am cam ruptniºte coaste într-un autobuz care s-a pornit cu prea mare entu-ziasm la o cotiturã. ªi de-a lungul celor douã sãptãmâni aleraiului meu roman (la Roma, de fiecare datã mã regãseam înparadis) n-am prea putut sã respir, nici sã râd, nici sã merg multcu maºina. Dar pe acea vreme stãteam la Yvonne, Dan Petraºincu(Angelo Morretta) conducea cu o grijã foarte puþin romanãautomobilul, sã nu mã doarã, Horia Roman telefona în fiecarezi sã-l întrebe pe V. cum îi mai e „fetei lui Lovinescu“, ºi cânddãdea de mine, îmi recita îndelung din textele paterne, cer-tându-mã cã nu le ºtiu pe dinafarã, cu el toate cafenelele Romeise mutau la Bucureºti, iar ruinele înrudite cu strãzile, pieþele,monumentele ºi soarele îmi dãdeau senzaþia eternitãþii. Ce maicontau douã-trei coaste în minus? Le-aº da din nou pentru a


regãsi Roma de atunci, cu noi toþi împreunã. Trebuie sã închei.Altfel risc sã… lamartinizez.

Duminicã 7 mai

Dacã la primul tur al alegerilor prezidenþiale eram liniºtitã(nebãnuind succesul lui Jospin), pentru al doilea, de azi, mãaflam în pragul anxietãþii. De fapt, cu cât ne apropiam de orele8 seara, când se dau primele estimaþii (niciodatã dezminþite),teama creºtea. Aº fi râs dacã cineva, acum o lunã-douã, mi-arfi prezis cã-mi va veni sã cânt de bucurie, aflând la 8 precis vic-toria lui Chirac (52,8 %) contra vreo 47 pentru Jospin. Decântat, n-am cântat, dar am cam tras un chiuit, având senzaþiac-am scãpat din cine ºtie ce primejdie.

Am scãpat totuºi de anii Mitterrand, de „generaþia“ Mitterrand,de stilul de a minþi Mitterrand, de reaua-credinþã Mitterrand.Dreptei, când minte, îi e ruºine. E o minciunã simplã, ce nuare aroganþa de a se crede adevãr. Socialiºtii mint în stil comu-nist, cu morgã, de parcã ar enunþa o dogmã. Socialiºtii îºi vorreconstitui, cel puþin în parte, forþele (deoarece Chirac va fiincapabil sã resoarbã ºomajul în ritmul sperat de cei ce l-auvotat), se vor strãdui sã dobândeascã statura unei social-demo-craþii cumsecade ºi vor mai câºtiga la alte alegeri, municipale,legislative etc. Dar minciuna nu va mai sta „cu regele la masã“.Tot e ceva.

Marþi 9 mai

Ieri, 8 Mai, s-au împlinit 50 de ani de la capitularea Germa-niei. A trecut deci o jumãtate de secol de când, la Bucureºti,ieºind de la Seminarul de artã dramaticã al lui Camil, ciocneamcu el ºi ceilalþi „discipoli“, regizori sau actori en herbe pentruPeace Day. Într-o cârciumã de pe Sãrindari, probabil un paharde þuicã. Nu mai vãd locul exact. Le aud în schimb vocile,râsetele (da, râdeam, inconºtienþi de tot ce avea sã se întâmple,

1995 383

doar nu ne vor lãsa americanii, nici britanicii ºi mai ales nufranezii!). Era soare – de asta sunt sigurã –, un ucigãtor maibucureºtean ºi totul avea gustul de aguridã al tinereþii noastre.Nu ºtiu dacã era cu noi Maria Botta, dar Karin Rex, pe careCamil o adoptase imediat tocmai fiindcã semãna cu Maria,aproape sigur da.

Seminarul lui Camil era fascinant. Împotriva curentelor lamodã ºi în primul rând a lui Gordon Craig (ce fãcea ravagiinu numai în teoretizãrile antebelice ale lui Haig Acterian, darºi la Ion Sava ce monta atunci un Macbeth cu mãºti, artificial,nu lipsit însã de interes), Camil paria pe autenticitate ºi,îmbinându-l pe Husserl cu Stanislavski, ne ameþea oferindu-neiluzia cã participãm ºi noi la „noocraþia“-i fabuloasã. Inteligenþalui avea mereu febrã. Ne-o transmitea. Când am ajuns la Paris,dezamãgirea suferitã la cele câteva cursuri de teatru mai cunos-cute (începând cu asistentul lui Dullin), cu mult sub nivelul„învãþãmântului“ lui Camil, m-a fãcut de-a dreptul arogantã.Am pus un anunþ în nu ºtiu ce ziar spre a-mi constitui primacompanie teatralã, dând numãrul de telefon al Christianei, Maillot23-14. L-a introdus ºi Eugen într-o replicã din Lecþia sauScaunele, poate chiar Cântãreaþa: „si vous cherchez Monique,faites MAI 23-14“. Când am ajuns apoi en froid, nu numaireplica a fost tãiatã, ci ºi numele meu. Îmi dedicase, în primullui volum de teatru apãrut la o micã editurã (Arcanes, 1953),Lecþia. În versiunea de la Gallimard, dedicaþia s-a evaporat. Ava-tarurile prieteniei ionesciene sunt însã prea lungi, prea întor-tocheate ºi, în final, escamotate de felul lui de a îmbãtrâni,înþelepþindu-se, ca sã le enumãr aici ºi acum.

Vreau doar sã subliniez cã doza de orgoliu transmisã nouãde Camil era atât de mare, încât venisem la Paris decisã nunumai sã dau foc Comediei Franceze, dar ºi sã-i învãþ pe francezicum sã joace teatru. Nu altfel se explicã cum, dupã anunþuldin ziar, am avut tupeul sã „audiez“ pe tinerii ce s-au prezentat.


Cu Georges ºi Greg am alcãtuit o companie „Masques etLégendes“. Voiam sã punem în scenã o piesã de Sebastian. M-asalvat de la acest proiect mediocru întâlnirea cu Nicolas Bataille(pe acea vreme juca Une saison en enfer, în regia lui Akakia Viala)ce voia neapãrat sã montãm împreunã o operã-bufã. Am refuzatdin motive de modestie muzicalã ºi aºa am ajuns împreunã laTill Eulenspiegel ºi la Théâtre de Poche. Apoi la… Ionescu,supranumit în trupã Io-Io ºi devenit peste ani… Ionesco. Buclase închide la loc.

ªi revin la fabulosul 8 Mai 1945. În ferfeniþe ºi în doliu de-alungul anilor urmãtori. Acum, pentru supravieþuitorii ce-amdevenit, indiferent. Când nu ne revoltã, ca azi, cã ºefii occi-dentali au ales Moscova spre a-l comemora, trecând sub tãceremãcelul din Cecenia. E drept cã n-au asistat la defilarea trupelor,dar nu asemenea gesturi îi pot crea insomnii lui Elþîn. Singu-rul care a îndrãznit apãsat o aluzie la masa festivã a fost totMitterrand, care se trezeºte din când în când cã are de apãrat,ca descendent al Revoluþiei Franceze, terfelitul drapel al dreptu-rilor omului. Discursul lui n-a salvat necinstea occidentalã, cifinalul sãu de domnie. La televiziune se vedeau privirile chiorâºeale lui Elþîn ºi nedumerirea pãtratã a mareºalilor în uniformelelor de galã indecent acoperite cu decoraþii. Existã în cefele no-menclaturiste, în ochii lor cãscaþi de prostie primarã, în grãsimeace ºi-a depus straturile pânã pe creier o neruºinare ce necinsteºteomenia, dacã nu chiar, mai pompos (doar sãrbãtorim semicen-tenare, nu?), omenirea.

ªi aºa cu aniversarea de ieri: acum o jumãtate de veac, la 8 Mai1945, la Bucureºti… De aici ar putea începe orice roman? Deaici, în orice caz, soarta s-a rãsucit.

Sâmbãtã 13 mai

Îl sun ºi pe Ion Ioanid, mai precis pe ea, el neavând încãpus la punct aparatul ce ar urma sã-i þinã loc de voce. Ne-atrimis o videocasetã cu episoadele 39-40 din Memorialul durerii

1995 385

(luptele din munþii Banatului). Lucia Hossu-Longin înlocuieºtetoate instituþiile inexistente ce-ar fi trebuit sã ne foreze memoriacât mai sunt martorii vii. Ea pregãteºte arhivele viitorului. Nedesemneazã ºi vinovaþii de care nu se sinchiseºte nici o justiþie:de data asta casa unde locuieºte, în Braºov, tartorul de la Canal,Goiciu, azi pensionar înstãrit cãruia nimeni nu-i stricã tihna.Sã ne mai mirãm cã nu se poate reclãdi o societate pe o ataresfidare? Ne mirãm, ce sã facem. În episodul 39 se citeazã dinmanifestele rezistenþilor din munþi în 1949: „Români, nu maiiertaþi ºi nu mai uitaþi!“ Mereu de actualitate.

Duminicã 21 mai

Dacã dupã ’89 am avut atâtea dezamãgiri în prietenii ºiatâtea rupturi, s-ar putea sã fie echilibrate prin regãsirile maiinsistent afective decât ne-am fi aºteptat, fãrã a mai pomenide prietenia exemplarã cu Liiceanu. ªi mai surprinzãtoare aufost însã descoperirile neanunþate de cãrþi, articole, renume:Virgil „descoperindu-l“ pe Patapievici din primele sale textepublicate în Contrapunct ar putea reprezenta momentul-cheie.Au mai fost ºi altele: emoþionanta calitate umanã a lui Zografi,umorul lui Dan C. Mihãilescu etc. etc. Nu ºtiu cât pot acoperiaceste etc., dar e bine ca lista bunelor surprize sã rãmânã des-chisã. Mai ales cã de cele negre sau cenuºii suntem departe dea duce lipsã.

Vineri 26 mai

Revãzut astã-searã admirabilul Opening night al lui JohnCassavetes, singurul lui film care ajunsese sã mã convingã cãnu este o simplã modã cultul întreþinut în jurul sãu ºi, uneori,în detrimentul profundei sale valori ce nu þine de originalitateamiºcãrilor inedite de camerã. Rana pe care o exaltã, îngrijind-o,Cassavetes cred cã are prea mult de-a face cu underground-ulamerican. Iar Gena Rowlands nu mi s-a pãrut în nici un alt


film actriþã atât de patetic desãvârºitã. Cum atmosfera, beþia,nevroza sunt specific newyorkeze, poate pãrea curios cã m-amgândit la Maria Botta ca la singura ce-ar fi putut-o concuraîntr-un asemenea rol. Aºa cum putea recita minunat din IonBarbu, din care nu înþelegea nici o fãrâmã de vers, ar fi ajunssã înveþe ºi replicile mult prea sofisticate pentru ea ale intelec-tualului Cassavetes. Ar fi pledat în favoarea ei capacitatea deidentificare cu personajul, unicã în genul ei, ca ºi sensibilitateaexacerbatã, ducând ºi ea spre nevrozã, din motive evident maipuþin complexe decât cele ale personajului lui Cassavetes. Darde ce sã caut a aduce o figurã strãinã în acest film care se circum-scrie frumos ºi necesar în propriile lui limite? Numai din nos-talgiile mele bucureºteano-adolescentine, când regia mi se pãreaa se confunda cu Camil Petrescu, iar arta actoriei cu Maria Botta?De ce mai pun întrebarea când ea îºi conþine rãspunsul?

Marþi 6 iunie

Ne-a sunat ºi Christinel în ajunul operaþiei lui V. Cum îºiaduce aminte! Vrea sã vinã la Paris pe la sfârºitul lui octom-brie, când ne vom fi întors de la Bucureºti (de ne vom duce…).Se plânge tot de dureri. ªi doctorii nu le aflã decât origini…nervoase. Mã tot gândesc la ea citind din cartea lui Zigu Orneadespre extrema dreaptã româneascã a anilor ’30, pasionantãprin citate. Când dau de incredibilele articole ale lui Mirceaîn scurta lui perioadã legionarã (1937-1938) ºi-mi amintesc cumnouã ne declarase cã n-a scris niciodatã aºa ceva, iar ei (infinitmai grav) îi jurase cã n-a fost niciodatã legionar, îmi spun cãe nedrept ca totul sã cadã acum pe umerii ei. Nu înþelege nimicºi reþine doar cã e o campanie împotriva lui Mircea. Campaniee, din pãcate are pe ce se bizui, chiar dacã falsificã (nu Ornea,ceilalþi), generalizând ceea ce a fost o rãtãcire de un anotimpîntr-o existenþã ce s-a întins pe 78 de ani ºi o bibliografie începutã

1995 387

la l3 ani ºi încheiatã numai prin moarte. Dar Christinel credeîn Mircea, nu în texte.

Vineri 9 iunie

Nu mã mai întreb încã o datã (repetitivã ºi obsesivã, între-barea e ºi inutilã) de ce mã încãpãþânez sã notez aici tot felulde mãrunþiºuri. A fost, fireºte, scuza – sau poate chiar necesita-tea – de a face exerciþii pe acest instrument, acum domesticit.Rostul, în acest caz, i s-ar fi încheiat. ªtiu când m-am lãsat deJurnal ºi când l-am reînceput. Am pãrãsit aceastã îndeletnicire,recitind într-un caiet mai vechi, de prin 1950 ºi ceva, o darede seamã despre o expoziþie ºi nici una dintre descrierile detablouri nu-mi mai evoca nimic. Furioasã pe o astfel de memo-rie neajutãtoare, am pedepsit-o: am pus nu numai acel caietla o parte, ci ºi ideea însãºi de jurnal. Am reluat Jurnalul, subformã mai curând de agendã, în 1977, în plinã miºcare Goma,când din pricina ºtirilor ce ne soseau precipitat ºi din toatepãrþile (n-aveam timp sã pun telefonul în furcã, ºi iar suna)ajunsesem spre searã sã dau o ºtire tocmai celui ce mi-o trans-misese cu câteva ore mai înainte sau pe la începutul zilei.

De atunci continui Jurnalul din inerþie ºi sete de memorie,îndoindu-mã funciar de rostul lui. E doar o meteahnã fãrãconsecinþe.

Duminicã 11 iunie

Aflu despre Cioran detalii atroce. Nemaiputând mânca (cre-ierul nu mai comandã reflexele necesare înghiþitului) ºi fiindhrãnit cam cu forþa, niºte alimente au intrat în plãmâni. Infecþiepulmonarã: e întins ºi hrãnit prin perfuzie. A rãmas doar pieleºi os, cu trupul plin de escare. I-ar trebui o saltea specialã pentruescare, fãcutã din pungi de apã. Spitalul nu dã aºa ceva, iar înmagazinele specializate unde au trimis-o de la clinicã pe Simone,costã 40 000 de franci! Simone îi poate avea de la Gallimard.


De neînþeles pentru V. ºi pentru mine este speranþa ei cã infecþiapulmonarã va fi vindecatã ºi C. va scãpa ºi din asta. E oribilde mãrturisit, dar singura speranþã ni se pare, dimpotrivã, sãse încheie cât mai repede acest calvar degradant. Într-un fel,doar moartea îl mai poate reda pe Cioran propriei sale staturi.Dar cu moartea este ca ºi cu tortura: nu poþi ºti dacã ºi cumo vei înfrunta, înaintea clipei când îi faci faþã.

Va trebui totuºi, acum cã mi-am terminat treburile „inter-mediare“ (învãþatul pe Macintosh, articolele Furet), sã mã punpe recitirea volumului al VI-lea din Unde scurte, sã mai scriuprefaþa ºi anexele. Nu-mi dau seama de ce ºovãi atâta. E probabilun sentiment de saturaþie ºi de inutilitate. Nu l-am avut cuvolumele precedente (deºi nu în entuziasm le-am lucrat). Mainãdãjduiam într-o curãþare a atmosferei evident nu doar literaredin România. Atunci „arhiva“ mea ar fi fost poate utilã. Cândlumea nu viseazã decât uitare ºi mai totul e stãtut ca o apãclocitã, la ce bun? Mai ales cã volumul ce începe cu ianuarie1990 nu e decât o înºiruire de decepþii succesive ºi nu duce,bineînþeles, la nici o soluþie. N-are defel pretenþia asta. Într-oastfel de lehamite, cum sã-mi mai vinã sã lucrez? O voi facedoar pentru a mã dezbãra de manuscris. Dar când?

Sâmbãtã 17 iunie

Cazul Cioran. S-a renunþat la operaþie. Prin testament, Ciorana cerut o înmormântare religioasã. ªi alte douã detalii ce faccât zeci de studii asupra lui: a fost indignat când a aflat cãSimone nu era botezatã. Iar de Vinerea Mare… postea. ªi pen-tru Paºtele ortodox, ºi pentru cel catolic. Dacã plecau spre Nor-mandia ºi Simone pregãtise un picnic, se indigna când scotea(de Vinerea Mare) ºunca din coº. O refuza ferm. Nu punea elîn gurã aºa ceva! Socotelile cu Dumnezeu ale fiului popii dinRãºinari erau infinit mai puþin simple decât s-ar (sau aº) fi bã-nuit? Dacã disperãrile sale erau de hârtie, canoanele bisericeºti

1995 389

erau din… copilãrie. De undeva, de pe lângã Coasta Boacii.Deci invincibile.

Marþi 20 iunie

A murit Cioran. Azi-dimineaþã, tocmai când Simone, dupãtrei nopþi nedormite la spital, plecase acasã sã se odihneascãpuþin. Telefoane evident toatã ziua. De la M.-F., mai multe:s-a dus cu Simone la pompele funebre ºi a încercat sã aranjezecu biserica. Nu se ºtie când va fi înmormântarea: vineri sausâmbãtã. Aflu – iarãºi cu mirare – cã Cioran ºi Simone îºi luaserã„loc“ la cimitirul Montparnasse, unde se duceau, din când încând, sã vadã dacã s-a fãcut monumentul! Cioran parcã seîncãpãþâneazã sã nu semene cu „literatura“ lui.

Refuzãm comentariile cerute. Nu doar din lipsã de timp,ci ºi de… inspiraþie. Asupra scriitorului Cioran, am scris cumam putut la apariþia fiecãrei cãrþi. Despre om, aº fi ori preaconvenþionalã, ori prea personalã. Pe cine poate interesa cã,mai ales de când a cãzut bolnav, nu-l mai vãd decât pe cel cene bãtea în geam, aproape searã de searã, în rue Cassini, ºicu care bârfeam regeºte? ªi chiar dacã ar interesa pe cineva,amintirea aceasta îmi aparþine, n-am chef s-o împart cu nimeni.Eram cu toþii tineri, strãlucind de nefericirile Istoriei. V. des-coperea România (sau mai curând o mitiza), dupã ce o pierduseºi scotea Caietele de Dor (le trãgeam roneotipate la Force Ouvrière,alãturi de România muncitoare a lui Eftimie Gherman) ca osfidare imperioasã, Mircea Eliade încerca sã reediteze Rãzboiºi pace la scarã româneascã cu Forêt interdite, Eugen disloca scenaºi cuvintele ca sã scape de obsesia morþii, Cioran descompuneatonic ºi vital speranþele, totul pãrea frenetic ºi posibil. Acumnu mai sunt, nici Mircea, nici Eugen, nici Cioran. Am mairãmas noi sã mai plângem, cât ne va mai fi dat, „la apaVavilonului“.


Vorbesc, noaptea târziu, ºi cu Christinel. I-a telefonat luiSimone, noi n-am avut curajul s-o facem ºi i-am trimis o tele-gramã telefonatã. E drept cã n-aveam argumentele lui Christinelpentru a o consola: îl ºtie pe Cioran în Paradis, alãturi de Mirceaºi Eugen. Ferice de ea, crede!

Mi-e o milã sfâºietoare de felul, nedemn de el, în care s-auîncheiat zilele lui Cioran. Nu merita o atare desfigurare.

Sâmbãtã 24 iunie

Asearã, în ciuda oboselii (mã trezisem în zorii mei), termi-nasem aproape sã notez în detaliu înmormântarea lui Ciorancând, pe la ultimele paragrafe, a dispãrut orice semn scris,ieºiserã din „memoria“ aparatului cele 130 ºi ceva de paginiale Jurnalului! Din fericire, aveam copia Jurnalului, însã doarpânã alaltãieri. Iar încep sã regret maºina de scris, capriciilecomputerului n-au nici una din scuzele sau graþiile (dacã aºaceva existã) ale celor umane. Cum detest repetiþia, voi super-rezuma ceea ce ieri scrisesem cu de-amãnuntul.

La morga spitalului Cochin (i se spune decent „amfiteatru“)Cioran, în sicriul deschis, de nerecunoscut. Nu numai expre-sia feþei, dar ºi forma ei: maxilarul de jos pare deplasat, dacãnu chiar absent – ca ºi cum i-ar fi închis prost gura. De faþã,în afarã de infirmierele de la clinica unde a fost îngrijit C.,Toubon. O surprizã, deoarece nu mai e ministrul Culturii, cial Justiþiei. Scurtã slujbã religioasã, închiderea coºciuguluinespectacularã: nu se mai bat cuie, ca pe vremuri, se înºuru-beazã fãrã zgomot.

Cu Ileana Cuºa ºi infirmera lui Cioran, Ana, spre bisericã,unde evident nu s-au respectat locurile rezervate. Ambasadorulcu „culturalii“ sãi oficiali, în pãr. Cei doi Hãulicã (le dau mâna),„academicianul“ Eugen Simion mã salutã de departe, fiind înbisericã îi rãspund mai mult vag decât creºtineºte, V. se facecã nu l-a vãzut, Marin Sorescu care, la cimitir, când împãrþim,

1995 391

M.-F. coliva, eu vinul (Simone ne priveºte cu gentileþe apro-batoare), vine sã-mi spunã cã în faþa unui mormânt nu putemsã nu ne împãcãm. „Pentru asta, replic, ar trebui nu un moment,ci zile ºi zile de discuþii.“ Pleacã tot cu zâmbetul pregãtit pebuze. Pentru prezenþa masivã oficialã (prevãzutã, Simone pri-mise un telefon în ajun), M.-F. pregãtise replica: un mesaj alRegelui pe care-l va citi ºi în românã, ºi în francezã. Presupuncã au cam îngãlbenit în colþul Ambasadei.

La întoarcere, trecem prin Luxembourg, în ceea ce mã pri-veºte într-o stare de melancolie avansatã: tinereþea încã o datãpierdutã cu dispariþia lui Cioran, fântâna Médicis unde-l citeamromantic pe Rilke etc. etc. ªi ni se întâmplã un lucru ciudat:de pe o bancã destul de îndepãratã pentru a nu se auzi vocilenoastre, se ridicã trei fete ºi un bãiat, vin spre noi, ne-au recu-noscut la bisericã, sã ne declare ce-am însemnat pentru ei de-alungul anilor. Nici o flaterie, doar emoþie. Sunt profesori româniveniþi la un stagiu aici, aplicã o metodã de care n-am mai auzit(ºcoala Waldorf ) ºi ne lasã o revistã cu poemele ºi prozele elevi-lor lor. Recunosc cã suntem miºcaþi.

Ajungem acasã cu un taxi condus de un musulman laic cene consoleazã de cel fundamentalist pe care l-am avut dimineaþaîn drum spre Ioneºti, ºi care ne-a predicat fanatic de-a lunguldrumului, pânã ne-a nãucit. Nu credeam, deºi citisem, cã aºaceva existã.

Vineri 21 iulie

A murit Mihai Botez. Ne-o spune Mihnea care l-a vãzut,aparent mai bine dupã o hemoragie, la spitalul Elias din Bucu-reºti, rezervat, ca ºi mai înainte, ºtabilor. O nouã hemoragieavea sã-l rãpunã a doua zi, tocmai când urma sã se întoarcã laWashington spre a fi operat. Dupã Mihnea, toate se trag diniradierea de la Securitate pe vremea disidenþei sale. Dupã ce atrecut atât de sfruntat în diplomaþia lui Iliescu, recunosc cã


1995 393

mi-e mai greu sã cred în aceastã versiune, chiar dacã nu-l con-sider ca Dorin Tudoran drept un agent al Securitãþii care doara jucat rolul de disident. Aº vrea, în faþa acestei dispariþii tim-purii (n-avea decât 55 de ani), sã pot pãstra doar amintirea celuipentru care altãdatã ne-am luptat ºi în care aveam o totalãîncredere. Nu ºtiu însã dacã voi putea.

Duminicã 23 iulie

Dacã-l pun în fruntea listei pe Liiceanu, ºi o mai adaug peGabriela Adameºteanu, aceºtia sunt, mai ales, oamenii care mãfac sã regret, din când în când, cã nu stau la Bucureºti. Prieteniicei mai buni acolo îi avem. E de altminteri în logica existenþeinoastre: cât eram în România, visam la Franþa, sosind aici ne-amîndreptat privirile spre România ºi le-am lãsat astfel aþintite oviaþã de om – trãind mai mult la Bucureºti decât la Paris. Acum,aici, cei mai apropiaþi prieteni au murit, iar câteva din marileprietenii s-au stins ori învrãjbit. Nu-i mai am pe Christiane, peAlla, pe Georges, Greg e departe, Virgil l-a pierdut pe Luc, Gomane-a devenit un strãin, Þepeneag s-a metamorfozat: decese ºidezamãgiri au golit peisajul. Cel de la Bucureºti e încã plin. Nu-mai cã acolo a devenit pentru mine, prin timpul scurs, departele.Dacã ne-am întoarce de tot, nu m-aº putea împiedica sã-micaut prin toate ungherele copilãria, adolescenþa, pe mama maiîntâi, pe urmã pe tata. Ca, apoi, sã trãiesc în închipuire tot cen-a fost ºi ar fi putut sã fie. Sau poate s-ar termina totul ca înbasmul Tinereþii fãrã bãtrâneþe: aº înlemni pe pragul din bule-vardul Elisabeta, ca la porþile unui castel al trecutului netrãit.

Nu, într-adevãr, n-am curajul unui astfel de gest. Cu risculasumat de a continua sã vieþuiesc… în contratimp.

Sâmbãtã 29 iulie

A venit ºi rândul lui Cioran. Di granda. Nu o paginã ca lamoarte, ci douã, în Le Monde de ieri (28 iulie), pentru a „trata“cu toatã seriozitatea urmele în opera lui ale nebuniei legionaredin tinereþe. Ale antisemitismului sãu. Rolurile sunt distribui-te – presupun – abil (regia lui Reichmann ne fusese anunþatãde vreo sãptãmânã-douã de Tacou, dar nu-i prevedeam pro-porþiile). Deci, un pânã acum necunoscut „specialist“ în litera-tura românã, pregãtind o tezã de doctorat asupra Schimbãriila faþã…, pe numele lui Pierre-Yves Boisseau, face, cum sepetrecuse ºi în cazul Eliade, procesul întregii opere a lui Cioranpecetluite de culpa tinereþii ºi impregnate în totalitatea ei deantisemitism, tezã ridicolã, ºi de rea-credinþã. Dar necesarãpentru autorii campaniei în curs.

Nu înseamnã în nici un fel cã nu gãsesc penibile frazele incri-minate din Schimbarea la faþã…. Dar trop c’est trop. ªi nu poþisã te desprinzi, în campania anti-Eliade ºi anti-Cioran, de im-presia cã astfel se încearcã a se acoperi complicitãþile intelec-tuale cu ideologia comunistã ºi a se evita un Nürnberg alcomunismului.

Ioana Bernard ne trimite cartea alcãtuitã de ea în cinstealui Noël, intitulatã Directorul postului nostru de Radio. Dupãce a plimbat-o pe la nu ºtiu câte edituri, a apãrut la una totalnecunoscutã (nouã, cel puþin): Retromond, de la Bucureºti.Omul acesta care ar merita sã-i poarte numele o stradã dinCapitalã – ºi încã centralã! – este azi complet uitat… Suntem,foarte probabil, un neam pentru care nu face sã te sacrifici.Uituci din vocaþie.

Duminicã 20 august

M-am întors de la St. Tropez în seara zilei de 16 augustºi pânã azi mi-am pierdut tot timpul cu canicula, ziarele ºiscrisorile.


Ce-a fost la St. Tropez? Era sã scriu: ca de obicei. Nu cu totul.Mai puþin cald ca în anii precedenþi, iar kilometrul meu de înotde data trecutã s-a rezumat la vreo 700-800 de metri din cauzapalpitaþiilor a cãror umbrã mã tot urmãreºte de la Brides. Plajãdeloc, înot menþionat mai sus, dejunul la restaurantul de peplajã, mai înainte telefonul cotidian lui V., acasã, siesta lungãcu aparenþe paradiziace (ferestrele larg deschise asupra uneigrãdini scãldate în soare). ªi, în chaise-longue afarã, apoi în ca-merã, lecturã cam de pe la 5-6 pânã la douã dimineaþa. Curgeaupaginile cu sutele. Într-un asemenea ritm, evident cã cele 1 000ºi ceva de pagini din Saga moscovitã (în traducerea de la Gallimard)a lui Vasili Axionov, cu care credeam cã-mi voi umple cele douãsãptãmâni de vacanþã, au fost „înghiþite“ în mai puþin de una.Cu atât mai mult, cu cât aceastã încercare de a reedita, pe fundalde Gulag ºi Magadan, Rãzboi ºi pace, rãspundea unei mai vechiaºteptãri: ca literatura sã poatã rãscumpãra în Est suferinþeleunor „obidiþi ºi umiliþi“ sortiþi, în principiu, sã rãmânã zidiþiîn Ministerul Adevãrului. Nu am citit cu atâta pasiune niciromanele lui Soljeniþîn (fãcând excepþie O zi din viaþa lui IvanDenisovici ºi, fireºte, Arhipelagul Gulag – care nici nu e un roman.)Citindu-l, cu încântarea pomenitã, mã întrebam când oare vorajunge scriitorii români sã se dezbare de certitudinea straniecã descrierea unei dureri de dinþi (mã gândesc la ultimul romanal lui Gheorghe Crãciun) e mai postmodernã ºi mai esteticãdecât o arestare, o torturã, o închisoare. Gheorghe Crãciun neasigura în recenta lui antologie optzecistã cã viitorul literaturiiromâne stã în textualism, nevrând sã facã faþã adevãrului abrupt:literatura va reînvia numai recuperând ceea ce a fost tãcut ºiinterzis în ultima jumãtate de veac. Esteþii noºtri subþiri strâmbãdin nas, n-au asimilat încã nici singura încercare de frescã asuferinþei româneºti, Noaptea de Sânziene a lui Mircea Eliade.O trateazã cu un uºor dispreþ. Unii pot reacþiona ca DanielBãnulescu (fãrã legãturã cu ªtefan), cu o carte al cãrei titlu

1995 395

grãieºte de la sine, Te pup în fund, conducãtor iubit, mimândvulgaritatea derizorie din Groapa lui Eugen Barbu. Cu mai multtalent, dar neevitând, în ciuda fluxului verbal mereu inventiv,o anumitã monotonie argoticã. Ca ºi pentru romanul lui RaduAldulescu, Amantul Colivãresei, mi-e teamã cã ceea ce reþin„contestatarii“ perpetuãrii unui textualism extenuat nu este decâtun mizerabilism înecãcios ca glodul… Atât rãmâne pentru eidin trauma suferitã de mai multe generaþii: mahalagizareasocietãþii. E drept cã Aldulescu mizeazã (dar nu i-am citit încãromanul pânã la capãt) ºi pe un erotism proscris atâtea decenii,încât nu poate reizbucni altfel decât sub forme violente. Nupretind cã astfel de reacþii faþã de rafinamentele de laboratoranemiate ale predecesorilor direcþi nu sunt demne de semnalat,dar, din pãcate, nu vãd azi nici un scriitor român vrând (ºi la urmaurmei fiind în stare) sã imite demersul lui Axionov. ªi cum pre-supun cã e singurul purtãtor de sens pentru o literaturã tot atâtde bolnavã ca ºi oamenii ce-au scris-o, dezolarea mea nu e doarde ordin estetic. Dar cum mã vãd sistematic acuzatã cã singu-rele mele criterii sunt etice ºi politice, de ce sã mã mai ascund?

Miercuri 23 august

Trezitã azi de un coºmar: o visam pe mama, victimã a unuiatac cerebral, ghemuitã pe un pat de hotel, cu mine lângã ea,neºtiind ce sã fac. Parcã, dupã peste 30 de ani, o pierdeam dinnou…

Marþi 29 august

Ieri, incinerarea Liei Savu. La Crematoriul de la Père Lachaise.E prima incinerare parizianã la care asist, nu pot deci sã-midau seama cât din ea aparþine unui stil obiºnuit, ºi cât voinþeilui Andrei Savu. Amândoi (ºi Savu, ºi Lia) fiind agnostici, lipseaun preot (în cazul lor un rabin) ºi o slujbã religioasã, pe caretata, în ciuda ateismului sãu mult mai afirmat, o ceruse (redusã


la minimum) prin testament. Cum, respectând stilul ei dediscreþie, A.S. ceruse sã nu fie nici flori, nici discursuri, totuls-a redus la un „concert“ (pe discuri prost repercutate în salace nu era bine sonorizatã) de vreo orã ºi jumãtate, timpulnecesar pentru arderea corpului. „Publicul“ nu se prea foia (cutoate cã nu la un „concert“ venise), cu excepþia lui Reichmanncare tot ºuºotea în spatele nostru, vorbindu-i celui de alãturidespre restaurantele trois étoiles. Mie, care sunt pentru incine-rare, aceastã laicizare absolutã nu-mi convine. Pãstram în minteincinerarea tatei, ce mi-a rãmas ca un model. Primele mãsuribeethoveniene din Simfonia a V-a (loviturile de destin alese detata) rãmân indisociabile de ceremonia din Crematoriul de laBucureºti, pe care o revãd pânã în cele mai mici detalii. Pe Minu-lescu, surprins, de pildã, la ieºire, cu lacrimile curgându-i fãrãreþinere. Tata (sicriul era deschis) dispãrând, în sunetele Simfo-niei, spre adâncuri, încet ºi inexorabil: tragicul era prezent ºisacralizat. Fac însã o greºealã comparând. Eram atât de „anga-jatã“ (în Jurnalul din acel iulie 1943, nu scriam decât despresinucidere, uitând bineînþeles s-o trec ºi în faptã), încât incine-rarea de atunci era natural sã mi se parã paradigmaticã.


O lecturã ºi aberantã, ºi pasionantã: Cartea Mamei de AlbertCohen în traducerea Irinei Mavrodin. Aberantã deoarece numi-a fost nicicând dat sã citesc o traducere din francezã înromânã. Plecând în grabã, am luat însã primul volum la înde-mânã. Am simþit de-a lungul lecturii o constantã stingherealã.Pasionantã totuºi, aceastã lecturã. E tonul fãþiº liric pe care mil-aº fi dorit pentru a scrie despre mama. Mi-era, mi-e fricã deel, deoarece rezultatul ar semãna cu o ploaie de lacrimi. AlbertCohen îºi poate permite aºa ceva deoarece dimensiunea liricãeste dezlãnþuitã la el de fapte mãrunte, la limitã duios-ridicole,pentru cã mama lui e o „antieroinã“. Felul cum îl îngrijea sauîi pregãtea dulceþurile stã parcã în contrapunct cu delirul

1995 397

admiraþiei. Dar eu am de ce s-o admir pe mama, nu doar peintelectuala care a fost, dar ºi pe eroina care a devenit în închi-soare, refuzând cu preþul vieþii sã dea Securitãþii armele (oscrisoare cãtre mine) pentru a mã ºantaja. Atunci ºi acolo, mamam-a nãscut a doua oarã. Dupã ce-mi dãduse viaþa, mi-a dãruitºi libertatea sã mã comport dupã firea mea, fãrã a avea de alesîntre sinucidere sau a deveni unealta „lor“. Or, cum sã gãsesccuvintele pentru a o descrie pe mama fãrã a cãdea în cliºeelesublime? Trebuie probabil sã ai geniu, iar eu n-am nici mãcartalent. Cel puþin nu destul pentru a rivaliza cu un astfel de Model.Totuºi, o singurã carte aº fi vrut sã scriu: tocmai Cartea Mamei.

Vineri 8 septembrie

Dupã-amiaza, la noi, Marcel Petriºor. O memorie uluitoare,aproape cât a lui Puiu Cotruº. Închisorile revizitate cu el în celedouã cãrþi ale sale nu izbesc prin inedit, din teama de a rãnisau mâhni pe cineva, în volume nu dã numele lor adevãratedecât celor morþi. Atunci însã când le povesteºte, se dezleagãtotul: psihologia devine abisalã, situaþiile extraordinare, carac-terizãrile necruþãtoare. De pildã, preoþii catolici din înalta ierar-hie, puºi sã-ºi facã nevoile în curte cu mantourile episcopalepe umeri, spre a putea fi luaþi în derâdere, dupã ce îndepli-niserã corvoada de tinetã. Sau cedãrile spectaculare la „reedu-cãrile“ din faza a doua, cele fãrã torturã, deci fãrã scuzã. Cândîl asculþi ºi te laºi uimit de precizia ºi infinita nuanþare adiagnosticului, realizezi cã în scris e prea cuminte, aproapeconvenþional. Aceastã „cuminþenie“ nu provine doar din „delica-teþea“ lui (s-ar putea parodia rimbaudian: par délicatesse j’aiperdu… mon art), ci ºi, probabil, din oralitatea lui înnãscutã,în filiaþia Þuþea, dar fãrã teribilismele acestuia din urmã.Dimpotrivã. Cele suferite par a-l fi învãþat sã nu cearã de laoameni mai mult decât pot da. Lista demisiilor morale în


închisori este la el exhaustivã, ea nu-i slujeºte pentru a con-damna, ci pentru a insista ºi mai mult asupra excepþiilor.

Pesimism absolut, ca la toþi observatorii, asupra alegerilorapropiate. Nu crede într-o posibilã redresare a opoziþiei dezbi-nate ºi nu-i acordã ºanse nici lui Manolescu. Dupã el, actualamajoritate ar putea obþine chiar 80%. Doar procentul e pro-babil prea pesimist, nu ºi diagnosticul.

Stãm vreo patru ore împreunã ºi nu vedem timpul trecând.M.P. pune însã prea mult preþ pe noi. Crede cã dac-am þinecursuri la Universitate, cel puþin de douã ori pe an, ar dobândistudenþii „modele“. Încercãm sã-l convingem cã-ºi face iluzii.Zadarnic. Ne cere la despãrþire nici mai mult, nici mai puþindecât sã rãmânem sãnãtoºi la trup ºi mai ales la minte ºi sã…nu îmbãtrânim. Chiar aºa: de ce sã nu ne strãduim?


În Revizuirile lui Ion Simuþ, am dat la capitolul „Conºtiinþacriticã lovinescianã“ (p. 235) peste un pasaj din Memorii, II,la care subscriu cu înfiorare: „Îndãrãtul relativismului întregiimele opere se aflã, prin urmare, o realitate sufleteascã, conºtiinþade fiecare minut, stringentã, pururi actualã ºi nu teoreticã, aneantului universal, ce nu putea împinge decât la o viziunecosmicã în care valorile se degradeazã ºi se estompeazã în indi-ferenþa totalã. Deºi putea duce la anarhie moralã sau, cel puþin,la contemplativitate purã, sensul acut ºi prezent al labilitãþii n-adus nici la una, nici la alta; nimicind pânã ºi germenele voinþeide putere, în virtutea paradoxului trãit de oricine dintre noi,a lãsat neatinsã necesitatea activitãþii sprituale dezinteresate care,lipsitã de finalitate, dominã astfel într-un peisagiu de cenuºe.“

În afarã de „operã“, care la mine nu existã, tot restul mi-afost trecut de tata (n-aveam nevoie de aceastã nouã confirmarepentru a o resimþi la fiecare trezire). Iar gustul de „cenuºe“,într-un „peisagiu“ aºiºderea, n-a putut fi deplin, combãtut devitalitatea îndârjitã moºtenitã de la mama. Ce mult sunt ceea

1995 399

ce erau ei doi, ºi cât de puþin eu însãmi. ªi, deloc paradoxal,ce fericitã sunt cã e aºa!

Citind în cartea lui Simuþ rândurile de mai sus, parcã m-amîntors acasã.


De la 3 la 6, azi dupã-amiazã, pe France Culture, o excepþio-nalã emisiune consacratã lui Cioran, „Chemins obscurs versla sagesse“. „Le mot de la fin“ îl are Dima Eddé: întorcându-sedupã o cinã cu Cioran ºi trecând podul Concorde fãrã þipeniede om (era 12 noaptea ºi Parisul era incredibil de frumos),Cioran i-a pus mâna pe braþ ºi i-a spus privind pe fereastramaºinii: „Et dire que nous allons quitter tout cela!“* Frazarostitã poate atunci cu acel gâlgâit de râs înãbuºit ce-i permiteasã-ºi ascundã emoþiile, oferind, în aceeaºi clipã, o parodie a lor,îºi dobândeºte acum, dupã ce boala atroce i-a desfigurat „despãr-þirea“, o altã culoare. ªi-mi aminteºte cã atunci când m-am dussã-l vãd pe patul de spital de la Cochin, Cioran, pãrãsit de minteºi probabil nerecunoscându-mã, mi-a pus aceastã întrebare carem-a sufocat deoarece era în contradicþie absolutã cu felul sãude a fi: „Et vous, avez-vous beaucoup souffert dans la vie?“**Discretul Cioran, cu care nu schimbasem niciodatã vreo replicãmai personalã, punând o întrebare de midinetã, nu-mi veneasã cred. Când am aflat numele bolii ce-i devora creierul, decâtsã asist la aceastã degradare nu m-am mai dus sã-l vãd. Lui nu-ifãceam nici un bine, iar eu mã dezintegram.


V. îmi regãseºte una din temele muzicale ale emisiunii deieri, care n-a încetat sã mã obsedeze. Recunoscusem Bach, alãturide inevitabilul þambal menit sã ilustreze sorgintea româneascã


* „ªi când te gândeºti cã o sã pãrãsim toate astea!“ (n.ed.)** „Iar dvs. – aþi suferit mult în viaþã?“ (n.ed.)

a lui Cioran, dar rãmãsesem dubitativã privind laitmotivul cesublinia trecerea inexorabilã a timpului. V. l-a identificat ºi mi-adat azi discul, pe care l-am ascultat ca pe vremurile mele defervori muzicale, de patru-cinci-ºase-nu-mai-ºtiu câte ori. EAdagio – Nocturne für Klavier, Violine und Violoncello, în sibemol major, op. 148. D. 897 de Schubert. Discul compact încare a regãsit-o a fost înregistrat de Jörg Demus (la pian) lacentenarul lui César Franck, împreunã cu compoziþii proprii.Toate aceste referinþe pentru cã, dacã pasiunea mea pentruaceastã nisiparniþã de sunete va dãinui, mã ispiteºte gândul sãcer testamentar acest Adagio, pentru incinerarea mea. De câteori ascult Monteverdi, pe el îl aleg pentru astfel de macabreprilejuri, dar cum ºi V. îl vrea… Iar când îmi spun cã astfel deadnotãri muzicalo-testamentare sunt de un gust dubios, mãconsolez gândindu-mã cã ºi tata ºi-a ales o muzicã finalã, deºi,mai bine ca oricine, simþea cã e un nonsens sã doreºti ceva lacare nu vei mai participa.

Ar trebui sã adaug cã sunt – deocamdatã – sãnãtoasã, cãn-am nici presimþiri, nici semne, nici coºmaruri de moarte, ºicã singurele mele lacrimi la auzul notelor schubertiene au fost…muzicale. O notã de umor nu putea sã lipseascã. Dintr-o dis-cotecã precum a noastrã, sã cazi peste o temã muzicalã ascultândo emisiune la radio ºi deodatã s-o preferi tuturor celorlaltereprezintã o realã performanþã negativã.

În fond sunt ºi încântatã. De prea multã vreme nu maiavusesem acest tip de coup de foudre muzical, din cele care mãfãceau mai demult sã ascult un disc pânã la epuizare, indigestie,respingere. Reîntâlnirea cu o astfel de stare, via Cioran – care-lprefera pe Brahms –, mã bucurã.

Am primit de la Neagu Djuvara un extras din Revue rou-maine d’histoire a Academiei Române (nr. 1-2, ianuarie-iunie1995). Textul lui de 53 de pagini este intitulat „Souvenirs del’exil de 1948“. Poziþiile sale sunt de fiecare datã cele bune. În

1995 401


loc de 50 de pagini, Memoriile sale ar trebui sã ocupe mai multesute. Ceilalþi protagoniºti (ºefi de partide ºi diplomaþi) au murit,V. ºi cu mine ne-am „agitat“ mai mult în „culturã“, primii aniai exilului nu vor mai avea în curând martori. Neagu, care a avutun strãbun exilat tot la Paris acum un secol (cât de în „sensulistoriei“ erau exilaþii politici în 1848 ºi ce surdã devenise, înacelaºi Paris, istoria în l948!), nu poate sã nu-ºi dea seama ceimportanþã ar putea dobândi (pentru epoca în care româniiîºi vor recupera aducerea-aminte) un asemenea text. Îl vom în-demna s-o facã, dar cu ce obraz, când nici noi nu suntem laînãlþime. „Culturale“ sau nu, nu le-am scris pe ale noastre.Numai Matei Cãlinescu, Ion Vianu ºi Virgil Nemoianu auînþeles: memoriile se pun pe hârtie pe la 50 de ani, nu maitârziu, când pentru unii forþa intelectualã e în declin, iar pentrualþii sentimentul deºertãciunii acoperã totul cu cenuºã. Maitârziu e prea târziu.

Aºa cã „la apa Vavilonului“ nu se va mai ºti, în curând, câþiºi cum au plâns.


Cicerone Ioniþoiu. Aflu de la el ceea ce n-a fost chip sã obþinde la Asociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici din România: numã-rul arestãrilor ºi deceselor. Au existat 200 de locuri de detenþie.Pedepsele s-au ridicat la 25 de milioane de ani de detenþie. Aufost înregistrate 3 milioane de intrãri în închisoare (unii fiindarestaþi de mai multe ori). Aproximativ 300 000 de morþi îndetenþie. Tot aproximativ, 10 000 de femei. Cifre impresio-nante. Ar fi de ajuns sã citãm mereu aceste cifre pentru a mãsuraamploarea represiunii comuniste la noi. Asta ar trebui sã facãAsociaþia Foºtilor Deþinuþi Politici, nu discursuri ºi politicia-nisme de mucava.


Am terminat aproape de citit volumul 5 din Cartea Albãa Securitãþii ºi, chiar dacã documentele sunt adevãrate (ce amputut controla noi, în orice caz), cele trei sute de pagini înlimbaj de lemn securist lasã o asemenea silã (de parcã ai fi ºitu, simplu cititor, mânjit ºi nu reuºeºti sã te cureþi de atâtanoroi), încât nu cred cã voi izbuti sã însemn astã-searã celecâteva surprize sau confirmãri. Are dreptate Goma: Securitateaa reprezentat Rãul absolut. ªi tot „absolut“ ar trebui suprimatã.Nu fizic, fireºte, ci ca instituþie. În loc de asta, ea ne acordãsau nu picãturile de memorie la care avem dreptul. Umplând-ocu un amestec de adevãr ºi de minciunã, de spus ºi de ne-spus, dozat în aºa fel, încât sã ne îndoim de adevãr ºi sã nususpectãm minciuna.


Coposu e pe moarte la spitalul universitar. Metastaze la creier.Iliescu ia mereu ºtiri despre starea lui. Evident, îi convine, acumcã-l vede dus. La înmormântare îl va declara probabil mare ompolitic.


S-a sinucis Gilles Deleuze. Nu-mi dau seama de ce sunt atâtde ºocatã de ºtirea auzitã la Jurnalul televizat. I-o strig aproapelui V. care lucreazã jos, cu Ilea, la aranjatul discurilor. ªi el totatât de lovit. Nu-l cunoºteam, iar de citit, eu nu trecusem deanti-Oedip-ul lui. Dar ideea cã s-a aruncat pe fereastrã mi separe tot atât de intolerabilã pe cât mi-a fost sinuciderea luiGherasim Luca – la 80 de ani s-a aruncat în Sena, într-o noaptede iarnã. E altceva decât a lua doze prea mari de somnifer sauun gest analog. Trebuie o determinare, o singurãtate în disperarece aduc cu adevãrat a infern. Deleuze avea 70 de ani ºi sufereade insuficienþã respiratorie.

1995 403


A murit Coposu. Primul care s-a manifestat oficial, cu con-doleanþe cu tot, a fost, natural, Iliescu. Nu era sã rateze un ase-menea prilej. Coposu va deveni acum statuie în primul rândpentru adversarii sãi. Pentru noi, era mai de mult. Nu prinactivitatea lui politicã postdecembristã (cu toate cã a reînviatpartidul lui Maniu, a fost, alãturi de Ana Blandiana, la origineaneînþelegerilor din Convenþie, prin pornirea lui împotriva luiManolescu), ci din cauza atitudinii sale exemplare din închi-soare. Ultima oarã l-am vãzut, înainte de boalã, la ColocviulExilului de la Paris. Avea umor, fuma 60 de þigãri pe zi, eraprietenos ºi l-ai fi crezut indestructibil. Într-un fel, ºi e. Chiarpentru românii predispuºi, s-ar spune, genetic, la uitãciune,nu poate sã nu se transforme în legendã.


Coposu: la Bucureºti, mii de persoane defileazã prin faþacatafalcului, ºi tot cu miile asistã la înmormântare, în ciudafaptului cã cele douã surori ale lui C. n-au vrut funeraliile naþio-nale propuse de opoziþie.

Luni 4 decembrie

„Evenimentul“ acestor douã ultime zile e recitirea Jurnaluluimeu din 1945-1946, care mã dezamãgeºte atât de tare, încâtîi arunc majoritatea paginilor la coº. Sunt furioasã pe adoles-cenþa mea stupidã!


Toate zilele acestea consacrate Reperelor pe care îmi propu-sesem sã le alcãtuiesc pornind de la Jurnalul meu din ’45 –acuma aruncat la lada cu gunoi, nu la figurat, ci la propriu.M-am þinut de cuvânt, dar lucrul a fost migãlos. În plus, sprea nu cãdea pradã demoralizãrii, a trebuit sã gãsesc un ton cât


mai ironic pentru adolescenþa mea preþioasã ºi cam ridicolã.Acum c-am încheiat cele vreo nouã pagini de note, îmi permitdin nou – deºi cu o conºtiinþã încã împovãratã – luxul de amã proiecta pe strãzile, în grãdinile ºi în casa mea dintr-untrecut ce va fi liber sã redobândeascã încetul cu încetul culorilevii ºi mistificatoare ale Paradisului pierdut.

Dacã reîncep sã fiu miloasã cu mine însãmi, totul e de luatde la capãt.

Luni 18 decembrie

În Rusia, la alegerile legislative, cei care au câºtigat cel maimult (22 %) au fost comuniºtii. Urmaþi imediat de Jirinovskiºi ultranaþionaliºtii lui. Oricâte argumente s-ar gãsi pentru aexplica acest fenomen ce se întinde asupra întregului Rãsãrit(ºi sunt destule), tot în termeni de boalã ºi de viroze e mai laîndemânã sã-l descrii.

Joi 28 decembrie

Cina de Crãciun (în 25), cu pom ºi daruri, ca de obicei laMarie-France ºi Rodica (a scãpat de bronºitã). Cu Simone ºiMaria B.

V. mi-a gãsit ieri ºi ultimul caiet de Jurnal bucureºtean. Amprins nu doar obiºnuinþa, ci chiar voluptatea sã arunc la coºînsemnãrile acestei fiinþe inutil complicate, dizgraþios de senti-mentalã ºi narcisistã –, adolescenta care am fost. Pãstram o amin-tire de har a acelor timpuri. Timpurile, de fapt, nu ºtiu cumvor fi fost, eu însã… Singura consolare: mã judecam aspru, cruntchiar, propria mea deriziune fiindu-mi un exerciþiu cotidian.

Nu-mi dau seama cât timp îmi va lua introducerea acestuiultim caiet în textul încã necompletat al primelor Jurnale. Maitrebuie sã dau ºi computerul la reparat (de fapt sunt doar decontrolat nãbãdãile lui) ºi ar fi bine sã termin mai înainte aceastãprimã versiune. În orice caz, anul se încheie bine: am scãpat

1995 405


de mãrturia scrisã a acelei fete (mi se pare total strãinã) ce-ºianaliza cu lupa, pânã la exasperare, toate stãrile sufleteºti (ºislavã Domnului, numai de ele nu ducea lipsã). Unde pui cãmai scriam ºi versuri!

Mama îmi spunea (ºi-mi revine periodic) cât de puþin serecunoºtea în anumite ipostaze ºi etape din trecut, de parcãn-ar fi fost vorba nici de aceeaºi fiinþã, nici de aceeaºi viaþã.Dupã aceastã relecturã a Jurnalului din 1941–1947, îi dau, maimult ca niciodatã, dreptate.

1996

Luni 8 ianuarie

A murit Mitterrand. Ultimul mare politician (politician ºinu om politic) al generaþiei sale. V. avea sã-ºi aminteascã cumla Kremlin a cerut sã-l vadã pe Saharov, pe atunci exilat la Gorki(ceea ce nici un ºef occidental – de dreapta – n-a îndrãznit sãfacã). Eu mã gândesc la curajul sãu fizic în lupta împotrivacancerului ce l-a rãpus. Într-atâta ni se pare de indecent cuvân-tul de hulã aruncat într-o groapã de mormânt de-abia deschisã.(N-am fãcut-o nici pentru Eugen Barbu când, sositã la Aeropor-tul Otopeni, în septembrie 1993, am fost asaltatã de microfonulunei aferate dudui de la Evenimentul zilei cu întrebarea, gâl-gâind de râs în aºteptarea rãspunsului pe care-l spera gras:„Tocmai azi, când sosiþi Dvs., a murit E.B. Ce aveþi de spus?“Nimic în afara unui „Dumnezeu sã-l ierte!“, ce a lãsat-o fãrãreplicã pe fetiºcana în cãutare de scoop ºi rãfuieli. De fapt, numaide douã ori în existenþã m-am bucurat de moartea cuiva: Hitlerºi apoi Stalin. Nu puteam sã aplaud executarea cuplului Ceau-ºescu din pricina procesului de prost augur ºi garantatã obârºiestalinistã.)

De-abia dupã ce omul intrã în neantul lui, iar amintireaîn perenitatea-i posibilã, discuþiile pot reîncepe. Când se vorivi, nu vocile noastre se vor ridica întru apãrarea regelui de curtesocialistã care a fost Mitterrand.


De vreo zece zile am fost ocupatã – ºi fireºte preocupatã –cu controlul ritmului cardiac. Holter-ul a înregistrat iar extrasis-tole. Mai puþine, dar eu speram sã nu mai fie deloc. Metzgermi-a schimbat tratamentul: un regulator ritmic mai puternic.L-am întrebat dacã am o cardiopatie. Nu – a venit rãspunsulsec. O tahicardie? Tot negativ. Atunci ce? „Vous avez le coeurde votre âge“ mi-a rãspuns simplu, deloc graþios, dar evident.Ca sã mã rãzbun i-am spus replica lui Cioran. Adora ºi doctorii,ºi sã vorbeascã despre boli (astfel de convorbiri stau la temeliaprieteniei sale cu Michaux) ºi ni-i recomanda pe cei mai buni.Pânã ce, într-o zi, ne-a declarat cã el nu se mai duce la doctori.La ultimele consultaþii, ori de câte ori se plângea, i se rãspundeainvariabil: „à votre âge“… „Quel âge, quel âge?“ repeta el exasperat.

În rezumat: n-am mai nimic, dar trebuie sã mã tratez pentrua evita sã am ceva…

În plus, V. acum câteva zile a avut impresia cã nu mai vedebine: s-a dus la Richard ºi iar va începe seria de analize cuanxietatea aºteptãrii rezultatului.

Marþi 23 ianuarie

Plouã, e frig, umed, urât. A trebuit sã ies ºi luni, ºi marþi, ºisã-mi pierd dupã-amiezele la dentist. „J’ai mal aux dents.“ Nusunt franþuzitã, dar formula asta din La Leçon înnobileazã, fieºi la modul ionescian, durerea de dinþi. Ironia face ca sã fi luatcu mine în metrou cartea lui Ion Gavrilã despre rezistenþa înmunþi. Admiraþia mea – intensã – pentru felul cum cei maimulþi au suportat torturile Securitãþii devenea, pe mãsura multi-plicãrii descrierilor, abstractã. Când însã dentistul m-a împunsîn gingie pentru anestezie cu un ac ce mi s-a pãrut lung de-opoºtã, am tras un þipãt surd ºi m-am întrebat dacã aº fi rezistatla chinuri fãrã a-mi da prietenii sau complicii spre a scãpa deinsuportabila suferinþã. Retorica în jurul rezistenþei la torturã


e insuportabilã. N-avem însã dreptul sã refuzãm a ne sluji decuvintele mari pentru cei ce-au ajuns s-o practice.

Am terminat primul capitol de „Repere“: 1941-1947. Totironizându-mã, am dobândit iluzia de a fi gãsit un ton just.Ce voi face cu acest text nu ºtiu încã. Are 24 de pagini ºi mi-epreþios deoarece compunerea lui mi-a îngãduit sã arunc la coºtoate Caietele pe care le ºtiam ridicole, dar de care nu-mi veneasã mã despart cãci conþineau detalii ºi fapte uitate din tinereþeamea bucureºteanã.

Joi 25 ianuarie

Geta D. cu o veste total neaºteptatã. Mihai Pelin (colabo-ratorul lui Drãgan), care a scos sau va scoate a doua Carte albãa Securitãþii, i-a înmânat, ca sã mi le trimitã, ce-a mai gãsit în„dosarul“ mamei: fragmente din scrisorile mele ce stãteau labaza anchetei, ca ºi fiºe de urmãrire a mamei. Geta mi le va trimiteprin Vasile Gavrilescu, ce se întoarce la Paris pe la jumãtatealui februarie. Dupã o astfel de ºtire, tot restul serii n-am maifost bunã de nimic.

Luni 12 februarie

Am terminat azi lectura, când foarte atentã, când mai rãs-foitã, a tezei lui Sandrine despre Noica. Prima impresie mi-afost confirmatã. Calitãþile: bibliografie destul de vastã, la zi ºila modã, teorii „dans le vent“, cu obsesia naþionalismului rãufã-cãtor prin esenþã. ªi cu asta, ajung la defecte care þin de obsesiacentralã: legionarismul, de unde totul pleacã ºi unde totulajunge. Pânã într-atâta, încât îþi lasã impresia cã analiza filozofieilui Noica are drept unic scop condamnarea lui politicã. A luiºi a întregii generaþii din anii ’30: Nae Ionescu, Cioran, Eliade,Mircea Vulcãnescu, în faþa cãrora moderniºtii democraþi „nefont pas le poids“ ºi nu sunt numiþi decât în trecere. Nu numaigeneraþia cu pricina, ci ºi România în cvasiintegralitatea ei,

1996 411

vinovatã de toate pãcatele ºi dispreþuitã pentru „victimizarea“ei continuã pe linia unei Catherine Durandin, dar o ºi maiintensã pasiune negatoare. Cineva neavertizat ar putea credecã legionarii au stãpânit România interbelicã, perpetuându-ºiapoi spiritul în ceauºism ºi þinând sub teroare populaþia vreojumãtate de secol. Nici un rând despre faptul totuºi importantcã atentatelor lor le rãspundeau asasinatele de stat. Cine n-avãzut cadavrele legionarilor uciºi la întâmplare ºi lãsaþi pe strãzica sã serveascã drept pildã nu poate mãsura amploarea prigoaneiantilegionare, sub Carol ºi mai ales sub Antonescu. Nu se sem-naleazã nici cã legionarii au plãtit cu ani grei de închisoare,indiferent dacã erau vinovaþi de crime sau nu. A început prina-i închide Antonescu, au urmat mai consecvent ºi inumancomuniºtii. Nu mai continui, fiindcã ar însemna sã mã facavocatul acestei miºcãri pe care am detestat-o, cum se cuvenea,în epocã. Nu înþeleg însã ca, în locul unui proces al comunis-mului ce ni se refuzã, sã-l accept doar pe acela al Legiunii,care, slavã Domnului, se tot þine, de decenii. Or, tocmai unastfel de proces se ascunde sub aparenþele „filozofice“ ale tezeicu pricina.

Singurul lucru pe care nu-l înþeleg: de ce când dispreþuieºtisau urãºti în aºa hal un neam (precum Catherine Durandin sauSandrine ºi alþii, mulþi alþii) îl alegi ca obiect de studiu (Sandrine)sau „de carierã“ (Catherine Durandin)?


La cafea, Vasile Gavrilescu. L-am fi ascultat mai îndelungdacã nu m-ar frige prezenþa dosarului mamei (sau ce mi-a fosttrimis din el, foarte puþin).

Teama mea faþã de piesele de dosar ce-ar fi putut redeschiderãni ºi aºa prost cicatrizate nu era justificatã. Prostia celor carefac notele informative despre mama sau le comenteazã e atâtde densã, limba moartã atât de covârºitoare, încât anesteziazãdurerea prin inautenticitatea lor. Dacã mama nu ºi-ar fi lãsat


viaþa într-o astfel de sinistrã parodie, nici ca scenariu poliþistn-aº fi capabilã s-o iau în serios. Nu sunt doar proºti, ci ºi nein-formaþi. Nici fiºele de stare civilã nu ºtiu sã le citeascã. Pentrua nu mai pomeni de starea civilã intelectualã. Scrisorile noastre,câteva mostre din cele interceptate ºi traduse din francezã,rãsunã ca la Mizil, iar impresia dominantã este aceea de activi-tate în gol doar pentru a justifica „teoretic“ numãrul de arestãridecise dinainte.

Duminicã 3 martie

Azi, V. îl cheamã pe Alain Besançon. E convins cã ne vomstinge, noi, „les derniers Mohicains, dans la fausseté du men-songe qui regne en maître“*, ºi cã nu vom apuca sã vedem dacãposteritatea istoricã ne va da dreptate. Comunismul i se parepecetluit de diavol. O pecete pe care n-o uzeazã nici un raþio-nament, n-o rugineºte nici o imprecaþie. Cum sã faci semnulcrucii pe Istorie? Scrie acum o carte despre Biserici ºi Islam.Pretinde cã dupã asta se ºi opreºte: nu mai are idei. E greu sãþi-l închipui în stare de muþenie ideaticã pe el, cel mai profundinventiv dintre sovietologii francezi. Nu ºtiu de ce îi placromânii: „Ils sont plus humbles.“**

Frig ºi iarnã. Babele, probabil. De ce le-o fi spunând aºa?ªi mai ales de ce pânã azi nu m-am întrebat niciodatã?

Sâmbãtã 9 martie

Ca de fiecare datã când ajung în Cartierul Latin, am certi-tudinea cã acolo ar fi trebuit sã-mi duc viaþa parizianã. Poateaº fi fost mai… deºteaptã. E, fireºte, o iluzie, doar am stat înbulevard St. Michel, pe Val de Grâce ºi apoi în rue Cassini, ºi

1996 413

* „Ultimii Mohicani, în falsitatea minciunii care domneºte nestin-gheritã.“ (n.ed.)

** „Ei sunt mai modeºti.“ (n.ed.)

n-am dus-o mai bine cu inteligenþa sau cu soarta ca acum. Sãzicem cã într-un fel mã simt acolo „mai acasã“. Oarecum. Cala Neuilly sau la Megève, mereu parþial, adevãratul „acasã“rãmânându-mi inaccesibil. Acum, când geografic nu-mi maieste interzis, e prea târziu: toþi cei care-mi populau acea „casã“au dispãrut. Pot sã mã întorc sã-mi vãd prietenii, nu ºi sã mãregãsesc pe mine, cea din copilãrie sau adolescenþã, care se reflectaîn privirile celor azi trecuþi în nefiinþã. De aceastã „trecere“suferã de fapt ºi fiinþa mea: se tot împuþineazã cu fiecare dintrecei ce ne tot mor jur-împrejur.

Joi 14 martie

Uimire: la un telejurnal de noapte aflãm de moartea luiKieśłowski. La numai 54 de ani. Inima.

Kieśłowski rãmâne pentru mine, ca pentru atâþia alþii, uncineast care avea ºi dreptul sã se înºele, filmele bune, excepþio-nale sau parþial ratate beneficiind toate de o precizie matema-ticã ºi de o calitate aparte: personajele sale erau parcã puse sãdovedeascã doar cã „sufletul“ existã, din moment ce se ivea pechipurile lor. Oricare personaj al sãu te privea din interior ºite împiedica sã întreþii cu el o relaþie convenþionalã. Asemenea„priviri“ nu mai întâlnisem decât la Bergman, dar la el intero-gaþiile izvorau din hãul cel mai tenebros. În schimb, Frumosul,binele ºi adevãrul, trilogia pierdutã ºi dispreþuitã în secolulnostru, a fost reabilitatã de K. cu acea unicitate a tonului careizoleazã pe marii artiºti. Dintre polonezi l-am preferat, în teatru,pe Kantor – am vibrat nu doar estetic, ci ºi „istoric“ la filmelelui Wajda. Cu Omul de marmurã ºi cel de fier, am dobânditsenzaþia cã W. forþeazã „istoria“ sã-ºi vinã în fire. Odatã cuDecalogul sãu, K., fãrã sã þinã seama de capacitatea noastrã dea o suporta, ne-a impus rigoarea albã ce despoaie patetismulde orice urmã a lacrimii. Era uscat, nefamiliar, profund, auten-tic, cu orgoliu binecuvântat de a reconstrui lumea; în orice caz,


a îmbogãþit-o adãugându-i-o pe a lui, în care oricine dobân-deºte nu dreptul sã fie mai bun, ci altfel.

Joi 21 martie

Iritatã întreaga zi de faxul care din nou nu funcþioneazã cumtrebuie. Mã simt pierdutã, un fel de Alice, nefericitã, în þararoboþilor, peste care domnesc singurã, datã fiind indiferenþasuveranã a lui V. pentru astfel de obiecte, în afarã de aparatelelui de muzicã pe care le mânuieºte, tot suveran. Mie îmi rãmântelefoanele, magnetoscopul, casetofonul ºi în ultimul timp, faxul,fãrã a mai pomeni de acest ordinator care, zilele trecute, mi-amai mâncat niºte texte, fãcând sã aparã brusc un ecran negruca jalea. Am deschis un nou „document“ pentru acest Jurnal.Mac-ul are o slãbiciune pentru fragmentar, conformându-seesteticii contemporane. Hazul e cu totul de necaz. N-am dispo-ziþii tehnice, orice „mod de întrebuinþare“ fiindu-mi ilizibil.

Mã plâng de lucruri fãrã importanþã, celelalte le tac. Ieri,trecând prin place de la Concorde, am dat spre searã de uncer atât de „pascalian“, încât n-am putut, pânã la culcare, sãmã dezbãr de senzaþia aproape fizicã a „trecerii“ noastre inexo-rabile, al cãrei capãt începe sã se întrevadã. Singura consolare(evident, nu e una) stã în faptul cã astfel de stãri îmi sunt fami-liare din adolescenþã (o datã aripa neliniºtii esenþiale m-a atinsîn copilãrie), când timpul nu era încã mãsurat.

Nu e mai decent, într-o asemenea situaþie, sã mã opresc laenervãrile minore? Cele pricinuite de obiecte, de pildã? Cu con-diþia de a nu insista. ªi nu insist.


Gabriel ne-a adus volumul de corespondenþã a lui Cioran(Scrisori cãtre cei de-acasã). Îl evocãm, fireºte, pe Mircea Eliade,care se plângea cã el rãspunde la toatã lumea, pe când Ciorannu scrie decât atunci când are poftã ºi de aceea scrisorile luisunt antologice. Cele cãtre Noica ne par într-adevãr remarcabile

1996 415

prin fineþea maliþiei. Cea mai frumoasã dintre toate e însã ceaadresatã admirativ, în 1944, lui Mircea Vulcãnescu, care-i dedi-case Dimensiunea româneascã a fiinþei. Pânã ºi preludiul lapunerea în cauzã a „naturii valahe“ este plin de graþie. „Dacãrãul din mine ar fi o datã atât de lucid pe cât a fost binele întine, mã voi sforþa sã întunec puþin icoana Mioriþei, sã vorbescºi de gãlbeaza ei.“ V. ºi cu mine citim cu voce tare – ºi încântare– din aceste scrisori ce ne restituie un Cioran dinainte demimetismele ultimelor texte repetitive pânã la manierism.

La mine „restituirea“ a început cu volumul apãrut recentla Gallimard, Anthologie du portrait – De Saint-Simon à Tocqueville.Prefaþa „moralistului“ Cioran împotriva superficialitãþiimoraliºtilor ce l-au inspirat este ea însãºi antologicã. Pentruprima oarã, poate, de la Précis de décomposition, am impresiacã ideile la Cioran nu se întorc ºi rãsucesc dupã cum i se parede ispititoare o expresie, ci gândul este acela care struneºte stilul,renunþând chiar uneori la el, dacã ce are de spus nu-l impuneneapãrat. De mult n-am mai resimþit o atare bucurie a lecturii.

Miercuri 3 aprilie

Ultima searã, cu Gabriel, înainte de plecare, ieri. Emoþio-nant: ne vorbeºte de drumurile ce se închid în faþã-i – fiecontinuã aºa, fie îºi face cealaltã datorie, scriind despre filozofialui Noica, pornind de la Ontologia sa ºi creînd astfel un începutde dialog filozofic într-o culturã care nu s-a bucurat de nici ofiliaþie sau tradiþie în acest domeniu. Nu poate asuma totul:ºi editurã, ºi profesorat, ºi scrisul la o astfel de carte. Ar trebuisã aleagã ceea ce e cu adevãrat important. Rezum plat o mãrtu-risire mult mai dramaticã, deºi spusã alb, fãrã umbrã de pate-tism. În fond, e de ales între a urma modelul Noica – filozofiaîn pofida vremurilor – sau a sacrifica, aºa cum am fãcut-o noi,totul, pentru prezenþa în cetate (G. face comparaþia, nu noi).Replicãm nu prea convinºi cã timpul extremei urgenþe a trecut,


cã e mai bine sã se întrebe ce-i poate folosi lui mai întâi, ºi nu,ca altãdatã Noica, culturii române. Nu credem cã va fi în staresã renunþe la ctitoria lui (Humanitas) prin care, dacã e vorba sãne referim la culturã, a fãcut mai mult decât cu o carte saudouã de filozofie. Cu Humanitas ºi cu întreaga-i activitate civi-cã – tot ce intrã în sfera Apelului cãtre lichele – a realizat unmodel, a statornicit un hotar în bãlmãjeala actualã.

Miercuri 24 aprilie

Ne cheamã Mihnea, a vorbit cu Manolescu: luni i s-a ridicatimunitatea parlamentarã lui Vadim Tudor. Situaþia e atât dedegradatã în þarã, încât dispariþia de pe scena politicã a acestuipersonaj ignobil e chiar o veste bunã.


V. îmi tot pomeneºte de vreun an de o nouã ºi excepþionalãsopranã din România care a fost lansatã cu un succes enormde Solti la Londra în Traviata: Angela Gheorghiu. Ascultãmîmpreunã primul disc compact cu un recital al ei. E cu adevãrato revelaþie ca voce, dar nu izbuteºte sã mã emoþioneze ca peSolti (a plâns în finalul Traviatei) din pricina repertoriului eide operã care mã lasã indiferentã: Bellini, Gounod, Puccini etc.E probabil o lipsã a mea: nu suport în operã decât ceea ce nu-iaparþine la propriu: Mozart, bineînþeles, Monteverdi, ruºi ºi –la limitã – Verdi. Dacã adaug cã în adolescenþã ascultam Wagnerpânã la delir ºi mã lãsam sedusã de Debussy cu Pelléas, am trasatlimitele receptivitãþii mele. Uneori un interpret îmi îngãduiasã trec peste pragul propriilor mele preferinþe, aºa s-a întâm-plat cu Maria Callas, care m-a emoþionat în Norma prin joculei actoricesc de mare tragedianã mai mult decât prin voce, saucu Ghiaurov: ascultându-l în Don Carlos mi s-a deschis caleade acces la Verdi.

1996 417

Joi 2 mai

Irosirea dinaintea plecãrii cu mici belele circumstanþiale (ine-rente oricãrui ajun de cãlãtorie) care m-au tot dus de la doctorla farmacie. Nu cred sã fi plecat vreodatã altfel decât regretândc-o fac. Începând cu cea mai mare cãlãtorie: venirea la Paris.Dar sfârºind ºi cu cele mai mici, fãrã implicaþii existenþiale.Ca asta de acum.

BBUUCCUURREEªªTTII

Jurnal(Simple note la faþa locului)

Duminicã 5 mai

Trezit la 5 dimineaþa, ca vai de noi. La 7 ºi jumãtate vineDaniel Ilea sã ne ajute, ca de fiecare datã, la bagaje. Suntemmiºcaþi de fidelitatea lui.

Ne aºteaptã Gabriel ºi cu Carmen, Patapievici ºi Zografi. Deabia încãpem în maºinã. Ne instalãm în apartamentul lui Gabrieldin Intrarea Lucaci, cu impresia de a reveni „acasã“. Bucureºtiule înflorit, murdãria ºi mizeria sunt acoperite de verdeaþã. Ascunse.Camuflate. Seamãnã cu oraºul de altãdatã, ºi nu cu cel de acumcu gropi, bãlþi ºi gunoaie, cel mai urât probabil din toatã Europa.Dacã priveºti insistent, te întrebi dacã te mai afli, de fapt, în Eu-ropa. Ceva nedefinit, de lumea a patra. Dar Bucureºtiul ne acceptãimediat: parc-am ieºit de pe „calea rãutãþilor“ ºi ne merge bine.

(Notã la retranscrierea din iulie, la Paris: atât de bine, încât V.n-a mai avut nici o migrenã ºi a dormit fãrã somnifere. Sã-þi vinãsã te muþi în România. Parcã n-am ºti cã e prea târziu.)

Duminicã 12 mai

Alaltãieri primisem un telefon de la un regizor de operã:George Teodorescu, pentru a ne invita la reluarea operei luiPascal Bentoiu, Hamlet. Dupã felul în care mi se adreseazã


înþeleg cã „Ginel“ îmi era prieten în tinereþe. Reacþionez cuefuziuni pe care le datorez în primul rând celor pe care am avutprostul-gust sã-i uit. Dar nu e unicul motiv pentru care rãs-pundem la invitaþie: V. visa o Traviata la Opera din Bucureºti,în cea mai proastã interpretare posibilã. Are de ce sã fie dezamã-git: în afara unei Ofelii mult mai bãtrâne decât mama luiHamlet (dar voce bunã), spectacolul e de þinutã: ºi muzica luiBentoiu, ºi regia, ºi îndeosebi scenografia semnatã Roland Laub,de facturã occidentalã.

Nu doar spectacolul conteazã, ci ºi spectatorii. Când coborâmdin maºina cu care ne-au adus Gabriel ºi Gabriela, sunt cuprinsãde incertitudine asupra timpului în care mã aflu: „le Tout-Bu-carest“ e rãsfirat pe scara Operei, începând cu Alecu, în costumalb (début de siècle) ºi sfârºind cu Irina Eliade (Hanciu, altãdatã)cam ºchiopãtând, dar cu trãsãturile neschimbate. Mã revãd ºipe mine pe toate scãrile de la toate teatrele bucureºtene lapremiere, ºi mã simt cuprinsã de o uºoarã ameþealã „identitarã“(cum s-ar spune acum). Sunt azi, sunt ieri? Sunt eu sau ceeace aº fi putut fi dacã…? Nu dureazã mult. Intervin ceilalþi, caren-o cunosc decât pe M.L. de azi.

Marþi 14 mai

Prin Geo, contact telefonic cu Mihai Pelin: Mãgureanu vreasã-mi dea fotocopii din dosarul mamei de la SRI. Îi rãspundlui Pelin: „Nu vreau sã am de-a face cu Instituþia.“ Pelin: „Nue nevoie sã veniþi acolo. Vã puteþi vedea în oraº cu dl Mãgu-reanu.“ Eu: „Cum, în oraº dl Mãgureanu nu e tot directorulaceleiaºi instituþii?“ Când vede cã refuz, brusc, Pelin nu mai esigur cã mi se vor da documentele, trebuie sã vorbeascã cu „ºefu“.

Miercuri 15 mai

De la 2 la 4, audiem la catedra de filozofie ultimele lecþiiale lui Gabriel din cursul sãu despre Heidegger: Sein und Zeit„povestit“ în douã ore ca o dramã cu trei actori: fiinþa, fiinþarea

1996 419

ºi omul. De o uimitoare claritate, fãrã a pãcãtui prin populari-zarea simplificatoare. V. e sedus, eu uluitã. Îmi vine chiar sãtac pe restul dupã-amiezei, rezultat foarte greu de obþinut dela o guralivã ca mine. Visez, fireºte: ce-ar fi fost dacã la catedrade filozofie, în juneþea mea, când fugeam de la ºcoalã sã ascultcursuri la Universitate, la filozofie n-ar fi predat Petrovici, ciLiiceanu. Poate mi s-ar fi deschis altfel mintea.

În încheierea zilei, un detaliu: cum Facultatea de Filozofiee acum la Drept, ieºind de acolo mi-a venit sã traversez bulevar-dul Elisabeta, sã urc un etaj ºi sã mã întorc… acasã. Ceea ce,sunt sigurã, nu-mi va mai fi dat niciodatã.

De când am sosit la Bucureºti fac seara febrã. Micã. Psihicã?

Joi 23 mai

Zi îndesatã. Promisesem de la Paris o dupã-amiazã MarileneiRotaru. Voise sã filmeze exterioare cu noi la Paris, fusesem depãrere, V. ºi cu mine, cã mai nimerit ar fi la Bucureºti; dupãce ne-a adãpostit adolescenþa, nu ne-a acaparat nostalgia pri-mordialã? Ce alt sens are titlul primei reviste (de metafizicã ºipoezie) a lui V., Caiete de Dor, scoasã în exil? Bineînþeles cãnu vom da drumul la asemenea lamentaþii în faþa aparatelorteleviziunii, ne vom opri doar în câteva locuri alese de noi ºi nevom mulþumi sã spunem „aici ºezum“ tãcându-l pe „ºi plânsem“.

Soseºte la ora 3 Marilena Rotaru, cu un operator, Cristodulo,ºi începem cu bulevardul Elisabeta, bineînþeles. La parter s-adeschis o librãrie ºi una dintre vânzãtoare se repede sã-i dedicun volum din Unde scurte. Nu mai ºtiu care. În faþa plãcii come-morative, nu gãsesc absolut nimic de spus. Rãspund vag la niºteîntrebãri vagi. Mi-e gândul în altã parte. Pentru a ajunge petrotuarul casei, am staþionat maºina la Facultatea de Drept ºiam traversat strada, cu atâtea automobile ºi mergând atât derepede, cã riscai sã te calce. Or, nu-mi amintesc sã fi fost aºacând locuiam acolo. Era, pe acea vreme, o circulaþie mai puþin


densã? Sau eu mai inconºtientã? Dacã mã las pradã unorasemenea preocupãri minore e ºi pentru cã emoþia refuzã sãsoseascã la întâlniri fixate dinainte. Am fost de mii de ori maiaproape de intrarea, scara, uºa asta când le trãiam din depãrtaredecât acum sau în 1990, când am intrat în apartament. MarilenaRotaru ne întreabã dacã vrem sã sunãm la chiriaºul securist.Rãspund nu, habar n-am dacã din laºitate sau din dezgustulde a mã afla în faþa unui asemenea om, neavând certitudineacã este cel care a arestat-o pe mama sau altul, cel care l-a judecatpe Ceauºescu. Sau unul ºi acelaºi.

Mergem apoi în Ciºmigiu: e prima mea plimbare pe jos decând am sosit la Bucureºti. La fostul debarcader (unde ne opreamcu tata, el lua o bere, eu o limonadã, presupun) nu putem sta:un difuzor rãcneºte rock. Îl ducem pe V. în faþa bustului luiOdobescu. Va fi filmat acolo povestind cum îºi începuse, juve-nil, teribilist ºi insolent, un articol aºa: „Pe Odobescu, l-amcunoscut în Ciºmigiu.“ A doua zi se prezentase la redacþie ungeneral, strãnepot al scriitorului, sã-l batã pe V. Nu mai ºtiudacã l-au ascuns colegii sau s-a potolit generalul. În timp ceechipa televiziunii e fixatã pe reîntâlnirea dintre… Odobescuºi Virgil, eu mã duc sã dau bineþe la toate statuile. Aici, tot aºape o cãldurã mare, mã revãd cu Irina Eliade (pe atunci Hanciu)în espadrile (dar purtam oare espadrile în oraº?), aºezându-necu Nego pe o treaptã ºi discutând – ce altceva? – literaturã.Când terminãm cu statuile, poposim la un chioºc cu bãuturi,noi luãm câte o limonadã Fanta, ei ca proaspãt sosiþi pe piaþaliberã occidentalã Coca-Cola (aici îi zic „Cola“). E bine, e pace,ºi am tot Ciºmigiul copilãriei mele la îndemânã: nu resimt niciumbra emoþiei care îmi usucã gâtlejul numai la pronunþareanumelui Ciºmigiu. Sunt doar încântatã cã umblu pe jos.

De acolo, Universitatea. Filmãm în hol, pe scãri ºi în Amfi-teatrul Odobescu (e o obsesie numele ãsta, nu mai scãpãm deel), unde deranjãm doar trei studenþi stând de vorbã în bãnci.

1996 421

Aici, la Odobescu, studenþii se înghesuiau în picioare la cursurilelui Cãlinescu, Ralea, uneori chiar Vianu; aici, când nu gãseamloc, mã aºezam pe jos, pe podiumul de la catedrã. Aici, acum,nu simt nimic.

Încheiem turneul pe la 5 ºi jumãtate. Ne reîntoarcem spre Facultatea de Litere cu Ion Bogdan

Lefter, pe jos – redescopãr Strada Regalã, aproape uitasem deea. La Universitate, coborând de data asta scãrile ºi nu urcân-du-le, gãsim afiºe lipite pe coloane ºi ziduri: „Cafeneaua criticãvã invitã la întâlnirea cu M.L. ºi V.I. În discuþie: când, undeºi cum se poate scrie criticã literarã?“ Îl apostrofãm pe I.B.L.:între noi nu fusese vorba de un atare subiect, ci doar de oîntâlnire informalã cu studenþii lui, în acel loc, nou pentru noi,un bar în subsolul Universitãþii. E plin. Intrãm ºi ne aºezãmîmpreunã cu I.B.L. ºi Mihai Zamfir (ne aºtepta în hol cu…flori) la o masã mai mare din fund, cu o droaie de studenþi înfaþa ºi în jurul nostru.

Nu ºtiu ce se întâmplã, dar din primele clipe între ei ºi noicurentul trece. V. ºi cu mine ne contrazicem (aº spune cã ne facemcupletul dacã, de fiecare datã, n-ar fi un mod de a fi împreunãautentic) – studenþii sunt surprinºi, apoi râd, voia bunã se insta-leazã, neîmpiedicând discuþia serioasã: scandalul neacceptãrii luiGoma (n-are talent), minimalizarea romancierului Mircea Eliade,Jurnalul lui Radu Petrescu supradimensionat, eticul, esteticul –împreunã? separate? –, necesara revizuire a producþiei literare desub comunism. Asupra acestui punct, Mihai Zamfir e radicali-zat: nu va mai rãmâne nimic, absolut nimic din proza scrisãatunci. V., în mare formã, povesteºte episoade din anii ’44–’47.

Un har ne învãluie pe toþi: ei pun întrebãrile cele maiincitante ºi vibreazã la rãspunsurile noastre, noi devenim maipercutanþi, se fãureºte o complicitate ce ne oferã iluzia cã necunoaºtem de când lumea, cã am fost studenþi împreunã ºi nula o distanþã de jumãtate de secol. Nu cred cã e doar impresia


noastrã, încântaþi de aceastã baie de juventute, gata sã intonãmun Gaudeamus igitur recucerit asupra timpului, din momentce, începutã la 6 ºi jumãtate, ºedinþa se încheie – cu greu – pela 10 seara. Adicã, mai precis, ne ridicãm noi în picioare, fiindimediat înconjuraþi de tineri ce ne aduc care un volum deversuri, care desene, care flori.

Sâmbãtã 25 mai

Mihai Pelin cu trei plicuri: fotocopii din procesele-verbalede urmãrire a mamei (cele privind ancheta propriu-zisã ºi procesulnu sunt la SRI, pretinde el). Nu voi începe sã le rãsfoiesc decâtmai târziu, când voi fi singurã. De citit nu le voi citi decât laParis. Procesele acestea verbale înglodate în sloganuri securisteºi într-un fel de imbecilitate noroioasã mã îmbolnãvesc. ªi nutrebuie sã se vadã. Nu cu un Mihai Pelin pot vorbi despre mama.

Altfel, personajul în chestiune are aerul mai curând cumse-cade ºi bonom. Trebuie sã-i dau Insula ªerpilor a cãrei dedicaþieo cântãresc pe toate feþele, silabele ºi virgulele. A adus ºi el unexemplar: sã semnez pentru funcþionarul de la Arhive care afotocopiat dosarul mamei. Semnez, ce sã fac?

Toatã ziua chinuitã de obsesia acestor dosare conþinând ºifotocopiile unor scrisori ºi cãrþi poºtale oprite la cenzurã, uneletraduse – ne scriam în francezã sperând sã cãdem astfel pestecenzori ceva mai cultivaþi. N-a fost cazul. ªi traducerile, ºi celecâteva comentarii ale lor aparþin unei clase mental inferioare.E o frazã repetitivã care nu ºtiu de ce nu-mi dã pace. Transcrie-rea convorbirilor, de pildã cu Maria Botta, este întreruptã dincând în când de câte o parantezã, mereu aceeaºi „trece tram-vaiul“. ªi o vãd pe mama în camera din fund aplecându-se spreurechea Mariei Botta sã-i ºuºoteascã ceva mai secret tocmai cândtramvaiul huruia pe cheiul Dâmboviþei. Acum mi se pare cãhuruie în urechile mele.

1996 423

PARIS

Sâmbãtã 1 iunie

Ne-am întors de luni de la Bucureºti ºi încã nu mi-am reve-nit. De îndatã ce mã voi simþi în stare, voi citi cu creionul înmânã rapoartele de urmãrire a mamei, ce mi-au fost aduse dela SRI de cãtre Mihai Pelin, cam vraiºte ºi incomplete din mo-ment ce-am refuzat sã-l vãd pe Mãgureanu. Cum voi regãsidetaliile acestor travaux d’approche în „carnetul bucureºtean“,nu mai revin aici. Decât pentru a nota iar ºi iar dezgustul cleioscu care intru în acest univers cu iz kafkian, dar un Kafka desuburbie, unde gesturile, cuvintele mamei mele sunt deformatede prostia crasã a acestei specii ce urâþeºte tot ce atinge. Sunt înaceste plicuri pe care stã scris Arhiva SRI, Fond X, dosar 51631,scrisori de-ale noastre (mama cãtre mine, eu cãtre mama, Virgilcãtre Caraion), unele traduse ºi adnotate de „ei“. Mi-e încã silãsã le recitesc. Va trebui sã-mi adun minþile ºi curajul ºi sã n-oabandonez încã o datã pe mama în mâinile „lor“.

Parisul deci tot atât de rãcoros ºi salubru pe cât era de murdarºi încins ca în luna lui cuptor, Bucureºtiul. Casa ne aºteaptã,odihnindu-ne privirile prin geometriile ei nepãtate de nici unornament. Maºinile nu te zgâlþâie stricându-ºi arcurile pringropi, locurile virane nu sunt acoperite de gunoaie, oamenii nuse rãstesc pe stradã. Totuºi – mai e nevoie s-o mãrturisesc? –ducem lipsã de Bucureºti ca de o febrã bunã, pe care organismuln-ar suporta-o prea mult timp, dar fãrã de care n-ar lua deplincunoºtinþã cã existã.

Joi 6 iunie

Mâine-searã, Gabriel la cinã. Nãdãjduiesc cã Metzger numã va speria cu extrasistolele. ªi voi putea râde ca la Bucureºticând G. îl va imita pe Iosif Sava (a ºi început de astã-searã latelefon).


Duminicã 23 iunie

Nu numai cã Metzger m-a „speriat“, dar vãzându-mi electro-cardiograma m-a luat de mânã ºi, sub ameninþarea unui posi-bil atac cerebral, m-a dus la urgenþã, unde am stat din 7 pânã în21 iunie, când am fost autorizatã sã ies, în primul rând spre ascãpa de „la fête de la musique“ din chiar curtea spitalului (muzicatehno printre terapiile de la cardiologie: o inovaþie). Între timp,a plouat peste mine cu termenii savanþi: aritmie, fibrilaþie auri-cularã, plus o noutate de ultima clipã, o apnee retrogradã. ªicu examene: ecografiile inimii ºi (dezgustãtor) ale esofagului(inima e în stare bunã, jeune, cum spunea un doctor). Fãrã auita cele douã ºocuri electrice pe inimã, pentru a o forþa sã revinãla ritmul normal. ªocurile m-au impresionat cel mai puþin pen-tru cã eram adormitã vreo 10 minute. Erau probabil specta-culare dupã numãrul de infirmiere ºi elevi care veneau ca lateatru. Pe o cãldurã de asemenea spectacularã, am fost cruci-ficatã în pat cu un braþ prins de aparatul pentru perfuzia cuheparinã (pentru decoagularea sângelui), altul de aparatul cuelectrocardiogramã nonstop.

Trebuie sã fiu un caz atipic, deoarece nu mi-au gãsit în celepeste douã sãptãmâni de cvasichin nici un remediu. Când spun„chin“ nu mã gândesc la cele fizice: nu mã durea nimic ºi nicinu prea mai „extrasistolam“, deºi eram la 140-150 de bãtãi, faþãde 70-90 cât ar fi fost normal. Ci la viaþa de spital, care, chiarcu bunãvoinþã de o parte ºi de alta, e insuportabilã. Am suferitîn Franþa douã operaþii, amândouã însã în clinici unde pacientulrãmâne un om. În spitale, devine un numãr. Nu mai existamdecât în dosarele lor. Primul lucru pe care-l voi face dupãconsultaþia de miercurea viitoare cu Metzger va fi sã trec cuboalã cu tot la un alt cardiolog, român de data asta, care mi-atratat toþi prietenii de inimã. Îl cheamã ªerban Mihãileanu,lucreazã la Broussais, dar ºi la o clinicã particularã, ºi se parecã are ceea ce îi lipseºte lui Metzger: omenie.

1996 425

Am fost îngrijoratã ºi pentru V., care a aflat ºtirea printr-untelefon scurt ºi concis al lui Metzger: „Votre femme est auxurgences, mais ses jours ne sont pas en danger.“ Formulã carese cere neapãrat interpretatã invers. Vãzându-l ce neajutorat ºiînchis în el este fãrã mine, îmi dau seama cã n-am dreptul sãdispar. În afarã de o cinã cu Gabriel ºi alta cu Savu ºi Gabriel,a refuzat tot. Poate ºi fiindcã eram oarecum la adãpost de osentinþã capitalã (o aritmie nu e un infarct), mã simþeam gatasã închei fãrã drame: mai tot ceea ce era de fãcut a fost dus lacapãt, acum a sosit vremea corecturilor stilistice, a supravieþuirii.Dar perspectiva unui V. abandonat ºi înfundat în singurãtãþiledin care nici eu nu reuºesc totdeauna sã-l scot mã împiedicasã accept fãrã regrete cutremurate inevitabilul, deºi era primamea boalã gravã, atingând un centru vital.

Duminicã 30 iunie

Ieri, la cardiologul român ªerban Mihãileanu. M-a þinutvreun ceas ºi jumãtate ºi plecând de la o frazã relatatã de mine(un doctor de la Necker la ecografie a indicat, cu totul în trecere,cã o valvã nu se închidea – sau deschidea? – cum trebuie) mi-adescoperit la o ecografie pe un aparat mai sofisticat o insufi-cienþã mitralã provenind dintr-un reumatism articular de careaº fi suferit în copilãrie. ªi iatã cã acum am prima boalã realãºi fãrã ºanse de însãnãtoºire totalã, din întreaga existenþã. N-oiau, fireºte, prea bine. Mã consolez – sau ar trebui s-o fac –cu gândul cã pânã acum, neºtiind-o, am trãit într-un ritm fre-netic ºi sacadat. „Insuficienþa“ ºi aritmia m-au pãsuit pânã labãtrâneþe. Li se poate cere mai mult? Ce întrebare stupidã!Bineînþeles cã se poate: tinereþe fãrã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã demoarte. Cine n-a crezut în basmul ãsta (ºtiind cã nu e adevãrat),acela nu e om. Lucian Bãdescu socotea cã pânã va îmbãtrâniel se va gãsi leacul împotriva morþii – sublimã naivitate. Fãrãa cãdea în vreo utopie a veºniciei, undeva, într-un strãfund bine


tãinuit, mã visam pesemne invulnerabilã. Aºa cã decepþia existã,de ce sã n-o recunosc?

Vineri 5 iulie

Alegerile din Rusia. Nu ies comuniºtii, ci Elþîn. S-a votattotuºi pentru democraþie ºi împotriva reîntoarcerii la comunism.ªi asta în ciuda nostalgiei pentru o putere autoritarã care sãpunã ordine în haosul actual.

Am pierdut douã din cele trei kilograme ivite ca fulgerulcând am oprit brusc tutunul. L-am reluat mai mult simbolic(cinci-ºase þigãri pe zi). Astfel organismul nu se mai revoltã,lipsit deodatã de nicotina ingurgitatã timp de o jumãtate desecol, iar eu n-am insuportabila impresie de jamais plus care-mimohora zilele. La trezire, îmi iau cafeaua cu tutun. Altfel dece m-aº mai trezi? Mi-a trecut ºi somnolenþa.

Joi 11 iulie

A murit Ghiþã Ionescu. A trãit îndeajuns pentru a deveni,dupã 1989, maestrul tinerilor politologi români, începând cuAlina Mungiu ºi sfârºind cu Stelian Tãnase. Pentru a nu maipomeni de un învãþãcel anterior, Tismãneanu, care-i scrienecrologul în Lumea liberã. Pentru ei toþi, Ghiþã este cea maiserioasã referinþã pentru istoria P.C.R. Nici unul însã dintreei nu l-a cunoscut pe Ghiþã Ionescu ca V. ºi cu mine, pe timpulcând era director la Europa Liberã. Fãcea meseria aceasta cuatâta patimã, încât îºi petrecea nopþile ascultând buletine deºtiri. Era normal deci sã confunde Europa Liberã cu moºia luipersonalã, peste care domnea autocratic. Nimeni nu putea plecaîn vacanþã decât când hotãra el. Pe toþi îi teroriza. Când m-amdus prima oarã la München la invitaþia lui, fiind tratatã ca oreginã, a venit sã mã roage Iani Popa sã intervin: Ghiþã nu-idãdea drumul sã plece în weekend, consemnase pe toatã lumeapentru venirea mea, ca la cazarmã.

1996 427

Sâmbãtã 20 iulie

De ce n-am notat aici lucrul care ar fi trebuit, normal, sãmã intereseze cel mai mult în ultima vreme: Tribunalul de laHaga care i-a condamnat pe cei doi monºtri sârbi de la Pale,pentru „crime împotriva umanitãþii“. Doar fiindcã ei rãmânla adãpost printre sârbii care nu-i vor da ºi occidentalii carenu vor face nimic sã-i captureze? Sau din pricina felului cumse anunþã aceastã sentinþã în mass-media: cel mai mare genocidde la Holocaust încoace. Gropile comune ale comunismului,milioanele de morþi din Gulagul ce s-a întins pe jumãtate dinEuropa nu conteazã. Ar fi totuºi o idee ca Asociaþia FoºtilorDeþinuþi Politici din România sã se adreseze Tribunalului dela Haga cerând inculparea celor câþiva directori de lagãre ºi în-chisori rãmaºi în viaþã, ca ºi a schingiuitorilor mai notorii. Maitrãiesc, obraznici ºi ofensivi, aºa cum îi putem descoperi, cuadrese cu tot, în Memorialul durerii. Or, pentru crimele împo-triva umanitãþii nu existã prescripþie în timp. Touvier, care s-astins zilele acestea într-o închisoare din Franþa, fusese ºefulmiliþiei de la Lyon ºi fãcuse numeroase crime, printre care ceamai verificabilã: executarea a ºapte ostatici evrei. Touvier s-aascuns vreo 20 de ani; prins, a fost apoi graþiat de Pompidou,prins din nou, s-a vãzut din nou judecat, ºi de astã datã con-damnat definitiv. Pentru crimã împotriva umanitãþii. Foartebine. Rãmâne evident de ºtiut dacã victimele comunismuluifãceau parte din… umanitate.

Cui aº putea sã dau aceastã idee? Sau aceastã urgenþã? Mortorþionarii, dispare ºi tribunalul odatã cu pacea în Bosnia. AneiBlandiana?

Duminicã 21 iulie

Telefoane bucureºtene: Lui Patapievici pentru a anula oimpresie falsã pe care am fi putut sã i-o lãsãm ieri. Ne telefonase,având revelaþia unei „zone de aºteptare“ a exilului românesc,


mai precis a „culturii sale alternative“ faþã de cei din þarã, inca-pabili sã rãspundã acestei cerinþe. A luat puzderie de note dupãcartea Sandei Stolojan ºi ne cerea, ca martori privilegiaþi, sãscriem fiecare câte o carte cel puþin pe aceastã temã. Cum fusesemieri destul de drastici, azi am încercat sã încercuim teoria abstrac-tã pe cale de alcãtuire în mintea lui prin niºte detalii maiconcrete. Sanda – a cãrei carte n-am citit-o încã – insistã dupãcât mi s-a spus asupra prieteniei ei cu „marii“ exilaþi, Cioransau Ionesco. Or, nici unul, nici celãlalt n-au fost propriu-zis„exilaþi“. Revenind în Franþa, Eugen o considera ca adevãratasa patrie. Exilat se simþise de fapt în România. Nu tema exiluluihrãneºte opera lui Cioran sau atunci e vorba de exilul proveninddin simplul fapt de a exista. Mircea Eliade e, printre cei celebri,singura excepþie, el fiind cu adevãrat obsedat de România. Darde ce trebuie neapãrat confundatã celebritatea cu exilul? Cuexcepþia, nu neapãrat de valoare, a lui Vintilã Horia, odatã cuDieu est né en exil, nu la cei ce-au biruit pe plan internaþionaltrebuie analizat conceptul de exil, ci la alþii, mai mãrunþi, carei s-au dedicat prioritar, în dauna „operei“. V. i-l numeºte peMircea Popescu, eu îi evoc casa construitã dupã arhitectura dinSibiel de cãtre Petra la Pueblo, în inima Mexicului. Sub vulcanºi înconjuratã de reºedinþe în stil colonial spaniol, locuinþa luiPetra, insolitã, complet decalatã în spaþiu, absurdã ºi inutilã,rãmâne probabil simbolul cel mai adecvat al derealizãrii la careduce starea de exil, împinsã pânã la ultimele consecinþe.

Luni 5 august

Nu ºtiu exact cât îi datoreazã Liiceanu lui Noica, deºi a spus-o,declarat-o, descris-o pe sute de pagini. ªtiu, în schimb, cât îidatoreazã Noica discipolului sãu: fãrã Jurnalul de la Pãltiniº ºiEpistolar ar fi rãmas un filozof cercetat de studioºi ºi specia-liºti. Liiceanu i-a dãruit nu numai posteritate, ci ºi actualitate.Ne gândim, V. ºi cu mine, ºi mai intens la acest paradox –

1996 429

învãþãtorul înþelepþit de învãþãcel –, primind astã-searã prinfax douã texte despre Noica scrise recent de Gabriel: „Arestarea“(cu datele concrete date de dna Noica, dar nu numai rescrisã,ci ºi regânditã de G.) ºi „Sfârºitul“ (aºa cum l-a trãit G. veghin-du-l pe Noica, la spitalul din Sibiu). Episodul cu ºoarecele pecare de douã ori l-a auzit Noica ronþãind – prima datã la Pãltiniº,când a cãzut sculându-se din pat sã-l caute, a doua oarã la spi-talul din Sibiu – îi inspirã lui G. pagini de o realã profunzime.În „ordinea mântuitoare“ pe care Noica o opune prin sistemºi idee dezordinii vieþii trãite la întâmplare nu e loc pentru „ºoa-recele care roade într-un ungher al conºtiinþei“, tulburând astfel„apele de cleºtar ale geometriilor sale“.

Îl sunãm pe G. ºi încercãm sã-i comunicãm bucuria noastrã,evitând (eu, nu ºi V.) cuvintele mari. La urma urmei de ce sãle eviþi? Tot V. rezumã cel mai exact reacþia noastrã, spunându-ilui G. cã, dupã aceste texte, e din ce în ce mai greu sã-l criticipe Noica.

Joi 15 august

Ziua lui V. Vreau sã-l sãrbãtoresc cu versiunile mele preferatedin Gloria lui Vivaldi ºi din Magnificat-ul lui Monteverdi. ªi-midau seama cã, înregistrate pe disc negru (aºa se spune în Franþa,în România nu ºtiu cum sunt numite), ele n-au fost reluatepe compact. Am ascultat un Magnificat dirijat de Harnoncourt –somitate în materie, care – spre hazul lui V. – mã oripileazãºi-l silesc pe „sãrbãtorit“ sã se oboseascã scotocind prin discotecãspre a-mi satisface capriciile muzicale. Tot Edwin Loehrer mãconvinge în Magnificat ºi Deller Consort în Vespro (Nigra sum).Vivaldi nu-mi pune probleme deoarece Gloria e dirijatã de Muti.

În afarã de acest intermezzo „muzical“, veºtile proaste nucontenesc. Azi, ni se telefoneazã de la BBC: a murit Celibi-dache. Când? Unde? Cine sã vorbeascã despre el? O sun, cuinima îndoitã, pe Ioana. Rãspunde o bonã cu accent agresiv.


Ioana nu poate veni la telefon. Parcã ne-am afla cu toþii într-ocetate din ce în ce mai asediatã, aºteptându-ne rândul.

Vineri 16 august

Mi se pare nedrept, chiar dacã nu e decât într-un Jurnal,sã mã despart astfel de un om care, în afara talentului sãuevident, avea darul de a se pãgubi singur: refuza înregistrãrilepe disc (astfel dupã el rãmân mai ales discuri-pirat, deci mediocruînregistrate) ºi se încãpãþâna sã nu-ºi ia vreo naþionalitate, nerã-mânând nici mãcar cu paºaport de refugiat politic, ci cu unulNanssen pe care se dãdeau cu greu vize. În toate deplasãrilesale n-avea decât neplãceri, le înfrunta însã de dragul unui prin-cipiu. A îmbãtrânit frumos. Coamã leoninã albã, þinutã destatuie, porniri vehemente de adolescent. Nu acasã la ei, unde,ultima oarã când am fost, sta singur, retras într-un fotoliu, ciîntr-un documentar consacrat, pe Arte, lui ºi cursurilor muzicalepe care le dãdea la þarã, i-am putut admira vitalitatea intactãºi contactul lui mereu rãzboinic dacã nu cu muzica, cel puþincu interpreþii ei. ªi eu care-l crezusem total „înþelepþit“!

Aniversarea lui V.: nu e sigur când a venit pe lume, în 15 sau16 august. Preferã 16, deoarece e ziua de naºtere a lui Napoleonºi poate pretinde cã i-a moºtenit numai Waterloo-urile.

Vineri 6 septembrie

Marþea trecutã se anunþa ca o zi fastã. Deºi nu era, mi sepãrea prima mea mare ieºire în oraº de la accidentul cu aritmiaîncoace. Mai precis, prima fãrã un scop medical bine definit.Am plecat, ca tot omul: nu cu taxiul, ci cu metroul. ªi ca totomul, m-am trezit printre oameni pe Champs-Elysées inundatde soare. Nu cã aº nutri vreo admiraþie deosebitã pentru acestcartier, dar a fost al meu ani de zile. ªi deºi de atunci l-am par-curs de atâtea ori, parcã de-abia în acea marþi de aur reveneamspre locurile cotidianului meu de atunci ºi mã simþeam obligatã

1996 431

sã le dau bineþe: la 118 – aici era Radiodifuziunea Francezã,la 133 – aici era sediul parizian al Europei Libere. Între celedouã, 10-20 de ani de radiofonie militantã. Fie cã locuiam înrue Cassini, la St. Ouen sau chiar în Buttes Chaumont, dru-mul nostru, cotidian mai întâi, apoi doar sãptãmânal, spreChamps-Elysées se îndrepta: la metrou, George V, pentru RadioParis, la Franklin-Roosevelt pentru EL Cafenelele noastre ºiîntâlnirile cu cei veniþi din þarã, în acelaºi perimetru. ªi m-amîntrebat brusc de ce sã fug dupã trecut numai când ne aflãmla Bucureºti, ºi nu ºi aici, unde îmi stã mai la îndemânã?

Parcã fusesem aruncatã cu ani ºi ani în urmã. Binecuvân-tând, de data asta conºtientã, soarta care îmi îngãduie sã mãplimb din nou printre strãini ºi semeni, când în urâtele ceasuride spital nu mai eram sigurã de a redobândi dreptul la o verti-calitate umblãtoare ºi normalã.

Am fãcut ºi cumpãrãturi (totdeauna semn de vitalitate lamine) ºi mã întorceam aproape victorioasã când, coborând dinautobuz, lângã casã, m-am împiedicat ºi am cãzut. Din feri-cire, n-am decât o coastã sau douã fisurate ºi un genunchi cuépanchement de synovie (habar n-am cum se spune în româ-neºte, pe vremea copilãriei mele îmi juleam genunchii fãrã pro-bleme… semantice). M-am dus la doctor, îmi dau cu pomezi,umblu ºontâc, am pus la loc anii de care scãpasem acolo, peChamps-Elysées, am chiar senzaþia cã i-am dublat. Trece ºi asta.De altminteri, un fleac pe lângã ce mã mai aºteaptã: marþi,operaþia lui V. la ochi –, amânatã din pricina internãrii mele diniunie –, mâine reîntâlnirea cu Mihãileanu ºi strategia de urmat.


Ieri, la doctorul Mihãileanu. Iar e problematic: prefer sã mise punã pacemaker-ul la clinica din St. Cloud sau la el, la spi-talul Broussais? ªi iar hotãrâm: St. Cloud la începutul luioctombrie. Mihãileanu, devotat ºi extrem de omenos: el îmi


va lua rendez-vous-ul pentru clinica de la St. Cloud. Îi voi tele-fona sã ºtiu rezultatul (data etc.) miercuri, a doua zi dupã operaþialui V. Dupã cum se vede, un început de toamnã fremãtând defericire. Evident, se poate ºi mai rãu.

Afarã, zile mirifice de toamnã însoritã ºi puþin rece. Pe vremurin-aº fi ºovãit sã adaug inevitabilul citat arghezian:

„Niciodatã toamna nu fu mai frumoasã/ Sufletului nostrubucuros de moarte“.

Acum, nu. Pentru cã „sufletul“ nu e bucuros: prea se dez-lãnþuie, în rafale, moartea în jurul nostru, ca sã mai fac literaturãpe o astfel de temã.


Operaþia lui V. la ochi: „reuºitã perfectã“ – spune chirur-gul. Eram pe la 12 ºi jumãtate la Clinica sportivã; la 2 ºi jumã-tate plecam cu taxiul spre casã. Un joc de copii. ªtiam cã va fiaºa, însã tot mai bine mã simt acum decât azi-dimineaþã.

Joi 26 septembrie

Dupã-amiazã cu V. la Christinel, fãrã Christinel. ªtiind cãnu va mai ajunge pânã la Paris, s-a hotãrât sã-ºi vândã aparta-mentul din place Charles Dullin. L-a însãrcinat pe Bordeianucu lichidarea mobilelor, obiectelor, tablourilor, cãrþilor din casã,trimiþându-i ºi o listã cu cei care urmau sã ia ceva anume. Totule sã nu lãsãm timp amintirilor sã ne podideascã. Un ecran deinstalat între noi, cei de acum, ºi serile – atâtea! – pânã noapteatârziu la discuþii, aici, cu Mircea ºi Christinel. Apoi o întrebarece n-o mai puteam amâna: cum se vor descurca, dupã moarteanoastrã, cei cãrora le va reveni sarcina sã claseze, arunce, pãstrezetot ce se gãseºte la noi, în dezordine ºi prisosinþã? ªi cine vorfi ei? Dupã cum se vede, o dispoziþie de zile mari. Singura notãsuportabilã: e mai bine ca lucrul acesta sã fie fãcut cât se aflãCh. în viaþã.

1996 433



Azi dupã-amiazã, Mãriuca Vulcãnescu sã-i aducã lui V. dinpartea redactoarei Ruxandra Mihãilã numãrul special din Manu-scriptum închinat lui Mircea Vulcãnescu (1-2/1996), conþinândºi comunicarea fãcutã la Sorbona de V., la 12 octombrie 1984,în cadrul Simpozionului Hommage à Mircea Vulcãnescu. A fostgânditã, scrisã, spusã în limba francezã ºi V. a þinut sã fie pu-blicatã aºa din motive pe care redactoarea le aminteºte în noteledin josul paginii.

Din biografia lui M.V., vãd cã Mãriuca n-are decât cu zeceani mai puþin ca mine. Îmi rãmãsese imaginea ei de copil la LiceulRegina Maria, într-o bancã din faþa mea, cu ochii ei întrebândviaþa, iar gropiþele din obraji exprimând încredere în aceeaºiviaþã. „N-a fost sã fie.“ I-au rãmas totuºi gropiþele în obraji ºicând mã uit la ea nu o vãd pe femeia de peste 60 de ani de acum(cu un bãiat de 30 de ani ºi o fatã, stabiliþi la Paris), ci pe fetiþade odinioarã. De la mine, înlocuind-o pe mama la catedra defrancezã vreo câteva luni de zile, prin 1945–1946, i-au rãmasniºte cântece franþuzeºti pe care eu le-am uitat. Mã simt foartebine cu ea, chiar ciudãþeniile ei par de o neîndoitã autenticitate.Vorbind de un carnet al lui Vulcãnescu, spune simplu: „l-ammâncat“. ªi într-adevãr, aºa a fãcut. Micã, înghiþea hârtie. Ceeace continuã sã i se parã lucrul cel mai natural din lume. Astã-varãa fost la fâneþe, la Suceviþa. Orice excentricitate devine cu eanaturalã. Suferã însã de o modestie cvasibolnãvicioasã, care arputea deveni agresivã.

Vede în destinul celor trei surori Vulcãnescu un fel de para-digmã a sorþii româneºti postbelice. Trei posibilitãþi. Ea rãmâneîn þarã dezgustatã de tot ce vede în jur. Sandra se exileazã, visând,alãturi de „contele“ fost de stânga Charlie de Hillerin, doar laRomânia, iar Vivi e deplin asimilatã Franþei ºi „cosmopolitã“.

1996 435


Întoarsã de joi din „vilegiaturã“. E primul an când vacanþaîmi este înlocuitã cu spitalul. Necker în iunie, acum, mai luxos,clinica. De la l4 la 24 octombrie la Centrul Chirurgical de laVal d’Or. M-au þinut deci 10 zile. Mult. Mai ales cã nu mãsimþeam bolnavã. Speram sã scap numai cu examene. N-amavut un asemenea noroc. Mi-au pus pacemaker-ul. Cât o mo-nedã de 5 franci.

Acasã teancuri de ziare, ºtiri, scrisori ºi „evenimente“ dintimpul absenþei mele, de parcã aº fi plecat de nu ºtiu câte vreme.Preisz de la România liberã mi-a trimis prin fax una din notelede la sfârºitul volumului al II-lea din Cartea albã a Securitãþii,privind-o pe mama cu numele de cod „Balagia“. Trei pagini.Alcãtuitorul ediþiei – Pelin probabil – „înfiereazã“ aceastã acþiunea Securitãþii: „Un capitol nedemn în istoria Securitãþii îlconstituie ºi modul incalificabil în care a chinuit-o pe EcaterinaBãlãcioiu, mama Monicãi Lovinescu.“ De parcã în „istoriaSecuritãþii“ ar exista mãcar un singur capitolaº „demn“! Aceeaºisenzaþie de greaþã (de ce continuã oare a mi se pãrea mai exacttermenul francez la nausée? Doar din pricina lui Sartre?). Îmieste intolerabil s-o regândesc pe mama supravegheatã ºi comen-tatã de „ei“. Toþi termenii de care se slujesc în rapoarte nu suntdoar troglodiþi, prostia lor este agresivã, orice cuvânt spus, oricegest fãcut de o fiinþã ca mama nu poate sã nu li se parã, cumzic ei, „necorespunzãtor“. Peste limba de lemn a partidului sesuprapune limba de silã a Securitãþii. De aceastã „greaþã“ nu m-aºputea dezbãra decât scriind „Trece tramvaiul“: supraveghereaaceasta fãrã sens întreruptã doar atunci când trecea tramvaiulºi nu mai puteau înregistra nimic altceva decât uruitul vagonuluipe ºine, arestarea, ancheta, procesul, boala neîngrijitã, ºantajul,moartea. Nu îndrãznesc însã sã transcriu ce e în mine. Ce-afost cu ea. ªi azi e ca o boalã.

Marþi 29 octombrie

Ieri, spre searã, taxiul m-a dus de-a lungul Senei: am traversatParisul încet (evident, pe la 6 eram în plin embouteillage), culumina reverberelor clãtinându-se printre frunzele de aur alecopacilor, cu monumentele din cãrþile de ºcoalã ºi din plianteleturistice apãrând la fiecare cotiturã, ºi am realizat brusc cã nue neapãrat nevoie de depãrtare pentru a iubi un atare oraº. Încare am trãit o viaþã visând la o alta ºi pregãtindu-mã s-o regã-sesc, de parcã mã aflam într-o parantezã. Largã cât unica meaexistenþã ºi devorându-mi-o.

Am trecut ºi prin faþa ferestrei totdeauna iluminate de laConciergerie, unde pe la 6-7 ani o tot târam pe mama sãplângem soarta lui Marie-Antoinette. E drept cã al doilea drumera – inevitabil – pânã la statuia lui Danton, unde îmi epuizamrestul de emotivitate, în neconcordanþã deplinã cu sensulistoriei. De pe atunci sã fi ºtiut cã n-are nici unul? În vitezafoarte relativã a taxiului, revãd abstract imaginea de atunci –aºa cum mi-a fost probabil povestitã de mama – ºi concret nureacþionez decât la timpul ce s-a cernut ºi cernit de atunci.


De când se poate spera într-o victorie a opoziþiei în Româ-nia, Le Monde a început sã-ºi schimbe tonul, pânã ºi Libérationa renunþat sã-ºi consacre paginile doar problemelor cu SIDA,copii drogaþi, homosexuali ºi þigani persecutaþi. O minimã spe-ranþã ºi iatã cã România din obiect de deriziune devine unulde analizã serioasã. Dovadã cã, aºa cum am spus-o ºi am repe-tat-o prin tot felul de interviuri, „imaginea“ nu se poate schimbadecât la Bucureºti ºi de la Bucureºti. Nu plãtind sã facã propa-gandã tot felul de „specialiºti“ de teapa unui Petru Popescu înStatele Unite sau a unui Virgil Tãnase la Paris, ci schimbândlucrurile la faþa locului. Ceea ce e pe cale sã se înfãptuiascã.Chiar dacã nu e cum am fi vrut noi (între Emil Constantinescuºi Manolescu e ca de la pãmânt la cer), totuºi lichidarea lui


Iliescu ºi alor sãi e condiþia liminarã a oricãrei schimbãri. Evi-denþe, evidenþe…


Lungã convorbire cu Stelian Tãnase, care consultã sute dedosare pentru cartea lui despre procesul Noica. ªi descoperãuneori lucruri care nu pot fi încã dezvãluite, aventuri amoroase,de pildã, ai cãror protagoniºti mai sunt în viaþã.

S.T. se întreabã de ce, cu toate documentele ce mi-au fostdate de la SRI (extrasecrete ºi la care el n-a avut acces), nu stu-diez cazul mamei? Îi vorbesc de impresia de pângãrire pe caremi-o produc astfel de documente, dar, chiar în momentul încare mã motivez pentru exterior, îmi dau seama cã e ºi altcevamai profund ºi care þine de laºitatea mea: mi-e fricã sã mãapropii de acele strãfunduri unde zace culpabilitatea faþã demama. Evident, obiectiv, nu sunt culpabilã. De aici am fãcutimposibilul s-o smulg din ghearele lor. Dacã m-aº fi întors sãmã predau în locul ei, ar fi suferit ºi mai rãu, singura ei consolare(a tot repetat-o codeþinutelor) fiind sã mã ºtie la adãpost. ªisingura grijã: sã nu ajungã Securitatea pânã la mine ºi sã mãºantajeze. De unde ºi mesajele trimise din închisoare: sã con-tinuãm pe drumul nostru, sã nu ne lãsãm momiþi cu promisiuniprivind soarta ei etc., etc.

Vinovãþia mea e de alt ordin. Cã n-am avut viziune istoricãºi am plecat fãrã a realiza cã e pentru totdeauna. Cã n-am rãmasalãturi de ea sã suferim ºi sã murim împreunã. Cã am pus-oîn contact cu Caraion. Complexul meu e confuz, nu se lasã redusla cuvinte. Mi-aduc aminte, obsesiv, cã mamei îi plãcea unpoem de Richepin faþã de care eu nutream un dispreþ estetizant:un fiu îºi omoarã mama, care vãzându-i mâna pãtatã de sângemai are doar timpul sã murmure: „T’es-tu fait mal, mon enfant?“*Era premonitoriu. Mama în închisoare a þipat la securistul care-i

1996 437

*„Te-ai lovit, dragul meu?“ (n.ed.)

oferea sãnãtatea ºi libertatea în schimbul unei scrisori cãtre mineîndemnându-mã sã devin agenta lor. În acel moment pe minem-a nãscut a doua oarã, iar pe ea s-a condamnat la moarte.

Cum sã te instalezi cu bisturiul analizei în astfel de zonetulburi, gâlgâind ºi de puroiul vinovãþiei resimþite subiectiv,ºi de sângele nevinovãþiei reale?

ªtiu totuºi cã va trebui s-o fac ºi cã amânarea aceasta neis-tovitã n-are nici o scuzã.

Marþi 19 noiembrie

De duminicã seara comentãm la nesfârºit cu unii ºi cu alþiimarea bucurie: Iliescu a pierdut alegerile prezidenþiale. Aº fipreferat alt învingãtor decât Emil Constantinescu, dar mã inte-reseazã în primul rând învinsul, cel care bloca prin mentalitateasa de activist de partid evoluþia spre o democraþie realã. Bucuriaa fost atât de puternicã, încât a mãturat, în ceea ce mã priveºte(V. îºi drãmuieºte mai înþelept entuziasmele), amãrãciunea dedupã alegerile legislative vãzând cum într-un Parlament cu opo-ziþia majoritarã s-a gãsit loc pentru un Vadim Tudor ºi nu pentruManolescu. Îmi dau seama imediat ce aflãm rezultatul la prezi-denþiale cã esenþial este cine a pierdut, mai puþin cine a câºtigatfotoliul prezidenþial, deoarece Constantinescu în orice caz nuva bloca reformele din simplul motiv cã nu e în avantajul lui.

Primele proiecte ale Convenþiei au explodat din pricinadublei bombe aduse amabil, la domiciliu, de Mãgureanu: douãdosare. Primul al lui Radu Vasile, ce urma sã fie numit prim-mi-nistru (unii îl considerau dinainte suspect, ajunsese straniu derepede dintr-un post în provincie într-altul la Bucureºti, iarsoþia lui fusese secretarã la Comitetul Central). Dosarul va fifost suficient de încãrcat pentru ca în locul lui sã fie numit azi,spre searã, primarul Bucureºtiului, Ciorbea, gospodar cumsecade(ar fi ºi anunþat cã va deschide toate dosarele mafiei). Al doilea,Vosganian, cel care crease o „alternativã“ intelectualã ce-i reuºiseatât de puþin, încât o cedase dupã un an Convenþiei, spre a


dobândi un loc în Parlament. Acum se pare cã pe cel de minis-tru în orice caz nu-l va mai avea.

Dupã-amiaza, la cafea, Doina Jela. A fost la Goma ºi s-auînþeles foarte bine. Goma i-a dat tot felul de „materiale“ desprepuþinãtatea ecourilor revoluþiei maghiare în studenþimearomânã. L-a gãsit neaºteptat de „bun“. Mi-l închipui încântat,sãracul, cã mai vine cineva sã-l vadã. D.J. îmi aduce înapoicãrþile pe care le-a „studiat“ în cele douã sãptãmâni pariziene:Monnerot, Besançon, ªentalinski. O plãcere sã stai de vorbãcu ea: e autenticã, vie, pasionatã de fenomenul totalitar comu-nist pe care mai toþi vor sã-1 uite, iar ea, dimpotrivã, sã ºi-l explice.

Luni 2 decembrie

Telefon cu Simone: un neamþ originar din România a scriso carte despre Cioran susþinând, printre altele, cã C. a vorbitla Europa Liberã. S. voia infirmare de la noi. I-am amintit cã,vãzându-l ferindu-se declamativ de interviuri, ºi – dar asta nui-o spun lui S. – împingând ridicolul pânã la a pretinde cã nule-a dat nici pe cele în care era pozat în propria-i camerã, nui-am cerut niciodatã sã vinã în emisiunile noastre. Spre sfârºitulconvorbirii îmi vine însã un gând: ºi dacã în 1990, la recepþiaoferitã de Parlamentul francez intelectualilor români din þarã(vreo sutã de invitaþi, aduºi cu avionul de la Bucureºti), C.,vãzându-se înconjurat cu admiraþie de ei toþi ºi pornindu-sebrusc sã vorbeascã numai româneºte, intrând chiar pentrucâteva clipe într-o horã, s-ar fi trezit cã-i întinde cineva unmicrofon, ar fi rezistat ispitei? (Cred, nu sunt însã sigurã, cãtocmai acolo a avut cuvinte de admiraþie pentru Iliescu trans-mise prin Radio Bucureºti – nici de asta nu-i pomenesc luiSimone.) Parcã îl vãd, în mânã cu un… crin, ºi cu caschetapusã aiurea, lângã poartã aºteptând sã treacã ploaia ºi sã se poatãºi el avânta în stradã. Nu era beat, ci pur ºi simplu ameþit deacest moment incredibil: mai mult sau mai puþin disidenþiiRomâniei, primiþi ca purtãtori de cuvânt ai „revoluþiei“ la

1996 439


Parlamentul francez. Nu intrase totuºi în vreo transã liricã ºinu-l pãrãsise umorul. Când m-am arãtat miratã cã vorbeºteromâneºte, mi-a replicat cu surâsul lui ºtrengãresc, care nu sezbârcise: „Nu mai ºtiu deloc franþuzeºte, ce, asta-i limbã?“

Citesc Agenda „Sburãtorului“, în notele cãreia regãsesc textulpolemicilor de care tata nu pomeneºte decât într-o frazã-douã.ªtiam de cele cu Camil ºi de unele infamii barbiliene sau deCãlinescu. Nu-mi aminteam însã de agresivitatea primarã a luiCezar Petrescu sau de pretenþiile lui Aderca de a-l fi „iniþiat“ –sau în orice caz premers – în modernism. În afarã de tensiuneapolemicã – mai precis pamfletarã – cotidianã, cum îºi va fistãpânit oare iritarea de a vedea tot felul de veleitari ºi incapabiliirosindu-i timpul?

Am aproape o revelaþie (caraghioasã, fiindcã tardivã): din acestpunct de vedere i-am fost urmaºã fidelã, risipind la rândul meuorele, uneori zilele ºi sãptãmânile citind tot felul de manuscriseneroade, sau vãzând nepricopsiþi în serie. E drept cã el a gãsittimp sã scrie aproape 60 de cãrþi, pe când eu… Dar, evident,nu din punct de vedere al valorii literare îndrãznesc comparaþia.Ci al unui destin moºtenit ºi împãrþit apoi cu V., mai risipitordecât mine, deoarece avea ce sã risipeascã, mai multã culturã,mai mult talent, infinit mai multe posibilitãþi. A trebuit sã ajungpânã la aceºti ani tardivi – în secol ºi pentru mine – ca sã-midau seama cã nici în prieteniile cu scriitorii ne-amatori n-amcãzut mai bine, de când ne-am despãrþit de un Þepeneag sauun Goma mã tot întreb cum de-am putut avea cu ei relaþii atâtde intens amicale? Ca tata cu Camil, Ion Barbu ºi – redescopãrcu uimire – chiar Pompiliu Constantinescu, la început. El veninddirect de la Mihalache Dragomirescu, e, în bunã parte, explicabil.

Aceastã lecturã mi-l dezvãluie pe tata mai singur ºi maivulnerabil tocmai în mãsura în care nu putea comunica nimã-nui aceastã singurãtate. Mi s-a fãcut milã ºi dor de el.

1996 441

Marþi 31 decembrie

Mereu frig. A nins, dar totul e cenuºiu ºi urât. Mai binemã feresc de ispita convenþionalã a bilanþului. În orice caz, pe1996 îl las în urmã fãrã regrete.

Iar va trebui sã mã ocup cu nimicuri (rãspuns la felicitãri,lecturi de articole ºi manuscrise trimise din România), în timpulpe care speram mãcar acum sã-l rezerv analizei detaliate a „dosa-rului“ mamei de la SRI. Cu lectura lui mi-am petrecut ultimelesãptãmâni ºi zile ºi s-ar putea ca tocmai de aceea totul sã mi separã nu doar geros (ah, cât detesta mama iarna!), ci ºi mohorât.

1997


Început de an mãrunþit între telefoane ºi rãspuns la felicitãri.Frigul ne asediazã, timpul e mohorât, un fel de stare de alarmãa cenuºiului.

În fond, nimic nu e important în afara faptului de a fi ajunsla capãt cu citirea, notarea, clasarea dosarului mamei de la SRI.Retrãirea, zi de zi ºi document dupã document, a urmãririi ºiarestãrii ei, citirea schimbului nostru de corespondenþã muti-liat de traducere, pãtat de mahalagisme partinice, regãsirea ulti-melor mele cãrþi poºtale pe care mama nu le-a primit niciodatã(au sosit dupã arestarea ei), totul mi-a fost intolerabil. Nu m-amîmpãcat cu nimic din tot ceea ce s-a petrecut cu ea acum vreo40 de ani. Nu cred cã voi fi în stare sã pun pe hârtie capitolulpe care nãdãjduiam sã i-l consacru în ipoteticele mele Repere:„Trece tramvaiul“. Semprun a scris o întreagã carte, L’Écritureou la vie, explicând de ce a fost incapabil sã scrie despre expe-rienþa lui la Buchenwald. N-a supravieþuit decât fãcând un pactcu uitarea. Revenirea spre amintirea insuportabilã nu seînfãptuieºte decât printr-o ascezã aparte. Or, în ceea ce o priveºtepe mama, eu nu sunt în stare de un asemenea efort. Dacã aºfi fost eu victima directã, poate cã aº fi suportat mai uºor. Cumm-aº încumeta însã sã rechem imaginile suferinþei ºi morþii eiîn închisoare, când n-am izbutit s-o smulg din mâinile lor, înciuda intervenþiilor de fiecare zi? Doi ani zadarnici n-am maifãcut decât asta: sã bat la uºa politicienilor francezi.

Mã împleticesc în gânduri ºi în vorbe, ori de câte ori mã lovescde acest trecut-prezent. Or, de vreo douã sãptãmâni, retrãiesctoate senzaþiile de atunci. Cu ce preþ numai eu ºtiu.

Vineri 24 ianuarie

Miercuri seara, discutând telefonic cu Doina Jela, o surprizãde proporþii. Nu îndrãznea sã-mi spunã: ar vrea, dupã ce terminãcartea despre procesul Noica, sã scrie alta cu condamnareamamei. Când aflã cã am ºi dosarele de la SRI, ºi mãrturii aleunor codeþinute (nu citise decât pe cea din Memoria) pare ºimai determinatã. Mã întreabã dacã ar putea sã le consulte. Nu-mivine sã-i spun ceea ce îi mãrturisesc apoi lui V. (ºtiind cã înconvorbirea cu el pot sã-mi permit ºi cuvintele mari): dacã aºfi sigurã cã ea va scrie despre mama cartea pe care nu reuºescs-o fac eu – aº muri mai liniºtitã. Din moment ce suferinþa ºisacrificiul mamei ar lãsa urme, lucrurile ar redobândi un sensºi eu aº fi dus pânã la capãt ceva ce se situeazã între datorie,rãspundere ºi culpabilitate. Doina Jela a arãtat în cartea ei despreprocesul de la Canal atâta justeþe de ton, talent, fineþe psiho-logicã ºi ºtiinþã de a se sluji de arhive, încât e sigur cea maidesemnatã sã scrie despre mama. Eu patinez între riscul unuitext prea „alb“ ºi cel al delirului sentimental. Cu fiecare aº trãda-ope mama. În schimb, la cartea Doinei Jela aº putea colaboracu interviuri, documente, texte. Este semnul cel mai bun cemi s-a arãtat în ultimul an. Ce spun? Chiar de la „revoluþie“încoace. Sã-i pot oferi mamei în sfârºit mormântul unei cãrþi,din moment ce i-a fost refuzat cel pãmântean.

Marþi 18 martie

Ieri toatã dupã-masa cu Doina Jela. Nu numai cã a citit tot„dosarul“ mamei, dar vorbeºte cu atâta sensibilitate ºi inteli-genþã de el, se pasioneazã într-atâta de „subiect“, încât mi seridicã o piatrã – cea mai apãsãtoare – de pe inimã: o las pemama pe mâini bune.


În noaptea de duminicã spre luni, un vis din care m-amtrezit într-o stare de beatitudine: o regãseam pe mama. Ne întâl-neam pe o stradã, þipam de fericire ºi o instalam într-un acasã.Mama purta o rochie ºi un jerseu care mi-au revenit precis înminte, cu toate cã n-am nici o fotografie în care sã fie îmbrãcatãcu ele. Nu îmbãtrânise deloc. Totul se aºeza la loc, rana se cica-trizase, eram gata sã iau cu ea viaþa de la capãt, când, din neferi-cire, m-am trezit. Mã întreb, eu care de mult nu mai caut înCartea viselor un sens, dacã acesta n-a fost provocat tocmai decertitudinea cã toatã suferinþa ei nu se va ºterge în uitare, cãva gãsi adãpost în paginile unei cãrþi.

Duminicã 23 martie

François Furet a fost ales la Academia Francezã. Ne bucurãmcu toþii pentru cã i se întâmplã ºi Academiei sã facã o alegerefastã, dar ºi fiindcã astfel se va acredita poate mai temeinicviziunea lui Furet nu doar despre Revoluþia Francezã (a intratîn universitãþi, dacã nu ºi în mentalitãþi), ci despre comunism= nazism. În ziua când semnul acesta de egalitate va fi admis,procesul comunismului va deveni inevitabil. Se poate însã totaºa de bine sã nu se întâmple niciodatã.

Miercuri 16 aprilie

Ieri, am ieºit la cinã cu Cassian Maria Spiridon, care ne-aadus nu doar numãrul 3 din Convorbiri literare cu un articolal lui Cristian Livescu despre „Fascinantele agende ale lui E.Lovinescu“, dar ºi numãrul 1 de acum 130 de ani cu editorialullui Negruzzi ºi textul lui Maiorescu asupra poeziei noi. Sunt de-adreptul emoþionatã. În copilãrie, „Junimea“ fãcea parte pentrumine dintr-un orizont fabulos de îndepãrtat. Secole mã des-pãrþeau de Iaºiul lui Eminescu. De fapt, îmi dau seama acum,doar unul: o viaþã ºi ceva de om… Între ortografia lor de atunci

1997 447

ºi cea de azi parc-ar fi aceeaºi distanþã ca de la Rabelais la…Revel. Ce indecent de tineri suntem în culturã!

Miercuri 23 aprilie

Douã seri la rând, cu bucurie deplinã: Zografi. E în mareformã, s-a hotãrât simplu sã nu se mai amãrascã de succesulîntâmpinat de Petru (cartea s-a epuizat, iar piesa va fi montatãde alt regizor, care n-a înnebunit). Admite chiar cã ar fi în firealucrurilor sã se bucure. E un ºuvoi de idei, entuziasme, întrebãriºi neliniºti. Am îndrãzneala sã pariez din nou cã reuºita nu-i vaprovoca nici o metamorfozã. E printre primii care a hotãrâtsã nu se mai mire „cum poþi fi român“, rupând astfel cu exaspe-ranta manie etnocentristã ce confiscã atâtea studii politice prinrevistele noastre.

Vineri 25 aprilie

La cafea, Rodica Iulian, s-o punem la curent cu micile nou-tãþi ale casei (telefonul-fax) unde va locui în absenþa noastrã.În timp ce stãm de vorbã, un lung fax al lui Gabriel cu textulsãu despre Mihail Sebastian. Se intituleazã Sebastian, mon frère,ºi a fost rostit în faþa Comunitãþii Evreieºti din România. Ecu totul altceva decât ne aºteptam: un fel de paralelism sobru –dar în fond patetic – între douã feluri de a suferi de pe urmaapartenenþei la un grup hulit (prostia colectivã, aºa cum s-amanifestat împotriva lui S. sub formã de antisemitism, iar îm-potriva lui G. de comunism). Tonul e cu atât mai remarcabil,cu cât îi va nemulþumi pe toþi.

E Vinerea Mare ºi „simt“ Paºtele mai puþin ca oricând.

Luni 28 aprilie

Am vorbit cu Simone. Uimitã ºi exasperatã de violenþapornirii lui Enthoven (în Le Point), fost admirator ºi prietenal lui Cioran, dezgustatã de „nota“ lui B.-H. Lévy fãcând, în


aceeaºi revistã, din C. un fel de Jekyll and Hyde. Suprasaturatã,pleacã în Vendée sã scape de Parisul veninos. În plus, Gallimardn-a publicat Caietele lui Cioran ce urmau sã iasã în ianuarie,iar acum se vãd programate pentru la toamnã. Ea ar fi vrut sãiasã înainte de studiul lui Patrice Bollon care nu-i place defel.Îºi aminteºte de un dialog între Cioran ºi Eliade. Cioran încercasã-l „consoleze“ pe E. de campania pe cale de dezlãnþuire îm-potrivã-i, pretinzând cã se va stinge repede. Lucid ºi jucând,de data asta, el, rolul pesimistului, Eliade replicase: „Va þine osutã de ani!“

Vineri 23 mai

Din când în când, citind o carte, privind un spectacol,ascultând un disc, am certitudinea cã aparþin unui univers caren-are mai nimic comun cu preocupãrile din care mi-am þesutexistenþa. Astfel mi s-a întâmplat revãzând pe „Arte“ piesa fil-matã a lui Tadeusz Kantor, Wielopole, Wielopole, ºi un docu-mentar în care erau incluse secvenþe ce nu fuseserã pânã acumreproduse din Clasa moartã. Pentru mine, ca ºi pentru V., Kantorocupã în avangarda teatralã un loc aparte: emoþia nu e doaresteticã. Din nici un spectacol n-am ieºit mai curãþaþi de oricezgurã ca din cele ale lui Kantor, în cadrul Festivalului de Toamnãparizian, cu ani în urmã. ªi în nici un altul moartea nu s-areflectat atât de insistent nu doar în fiecare personaj, dar ºi înprezenþa lui Kantor pe scenã dându-i insistent târcoale, ofe-rindu-i chiar un rol, poate spre a nu fi obligat sã o înfruntedirect. Dacã un regizor ar fi trebuit sã moarã pe scenã, acelaera fãrã îndoialã Kantor. E totuºi semnificativ cã ultimul sãuspectacol, pe care-l repeta când l-a surprins moartea în decem-brie 1990, se intitula Aujourd’hui c’est mon anniversaire.

Din pãcate, în minusculul sãu volum de Entretiens (coll. ArtsEsthétique, ed. Carré, 1996), Kantor nu insistã îndeajuns petema repetiþiei din teatrul sãu ºi pe care o numeºte „metafizicã“.De reþinut dintre formulãrile sale „je cherche quelques chose

1997 449

entre les poubelles et l’éternité“. Dar pulberea aceasta ce trans-formã în fotografie îngãlbenitã orice amintire ºi face din morþiirechemaþi pe scenã niºte jucãrii dezarticulate – semãnând cusupramarionetele niciodatã împlinite ale lui Gordon Craig –,cenuºiul acesta inconfundabil din costume, machiaje, obiecte(evident ready-made-urile lui Marcel Duchamp, dar purtãtoarede dezolare ºi de sens), chiar sã n-aibã nimic de a face cu Istoriace mi-a devorat existenþa? Armata lui fantomã, soldaþii uciºi,procesiunea ritual-scrântitã atât din Wielopole, cât ºi din Qu’ilscrèvent, les artistes! reprezintã mai mult – ºi altceva – decât oderiziune a Istoriei. Poate umbra pe care ea o aruncã pesteexistenþele noastre.

ªi atunci? N-ar însemna oare cã nu m-am înºelat cu totul?

Sâmbãtã 31 mai

Ora 1 dimineaþa: „Sfârºit de veac“ sub socialiºti! Al doileatur de alegeri legislative: „raz de marée“* al stângii cu perspec-tiva unui guvern în care vor intra ºi comuniºtii. Pocherul lui Chiracse transformã în catastrofã. S-a dovedit tot atât de iresponsabilca ºi populaþia pe care a chemat-o anticipat la vot.

Mai greu de suportat mi se pare însã perspectiva de a neîncheia existenþa într-un regim socialist, aliat cu comuniºtii,dupã ce trãisem ca pe un miracol al sensului regãsit sfârºitulcomunismului. Mai tineri, probabil cã am fi ales sã ne întoar-cem în România. Acolo, cel puþin, deteriorarea mentalitãþilor,confuzia, starea dezastruoasã a þãrii ºi a oamenilor sunt sinistrumotivate de o jumãtate de secol de comunism care a îmbolnãvitpânã ºi pãmântul.

Desigur n-o vom face. La urma urmei, ar fi trebuit sã neobiºnuim cu decepþiile în serie din Franþa. Dogma marxistã carea domnit pânã în anii ’70, transformând pe intelectuali în ma-rionete ale Kremlinului ºi fãcând atmosfera literarã înãbuºitoare,


* „Val seismic.“ (n.ed.)

mass-media tendenþioasã, lipsa de ecou a suferinþelor din Rusiaºi din Est (erai considerat de-a dreptul fascist dacã îndrãzneaisã spui adevãrul), toate acestea ar fi trebuit sã ne asigureimunitatea, mai ales cã trecuserãm ºi prin falsa „revoluþie“ dinmai ’68. Demarxizarea galopantã a anilor ’70 a adus însã Parisulla ora noastrã ºi a disidenþilor. Zece ani de iluzie: ne credeamreveniþi spre 1848. Când a venit Mitterrand cu socialiºtii lui(în primul guvern cu comuniºtii), am crezut cã cinci ani desocialism vor vindeca definitiv Franþa. Aº! Nici dezvãluireaGulagului ºi apoi cãderea Zidului de la Berlin n-au avut unrol terapeutic. Franþa e iremediabil de stânga în ce are noþiu-nea mai penibil, mai demagogic. Baricade ºi Bastilii – suntimaginile simbolice ce populeazã imaginarul scâlciat al mulþimilordin Hexagon.

Nu ne simþim de aici, dar nu ne mai simþim nici de dincolo.Ideea unui astfel de sfârºit nu doar de veac – cum scriam maisus –, ci ºi de mileniu mi se pare brusc insuportabilã. Sã-þi fipetrecut o viaþã luptând împotriva totalitarismului, având im-presia cã ai contribuit la ruinarea lui, pentru a-i vedea palidelefantome înnegrindu-þi din nou orizontul ºi pãtându-þi puþinultimp ce þi-a mai rãmas þine de deriziunea supremã. Gustul dezãdãrnicie e atât de greu suportabil, încât m-a silit sã patetizezaici, ceea ce, în general, am învãþat sã evit.

Duminicã 8 iunie

Cum Doina Jela îmi cere textul în care relatam fuga dinþarã (mã refer la el în „Reperele“ pe care i le-am dat), Virgil acãutat cu Horia Moldovan în pod ºi a regãsit colecþia din Înºir-te,mãrgãrite unde a fost publicat. Amintirea rãmãsese vagã. ªtiamdoar cã se intitula Acum se moare (titlu care-mi place ºi azi) ºicã nu era ridicol, aºa cum mi s-au pãrut mai târziu nuveleleadolescenþei mele.

1997 451

Revista însãºi pare o relicvã sau un simbol al strãdaniei exi-laþilor de a-ºi strãmuta nostalgiile culturale pe alte meleaguri.Asemuindu-se din acest punct de vedere cu simbolul simbolurilor:casa insolitã clãditã dupã modelul exact al celor din Sibiel dePetra la Pueblo, în inima Mexicului, înconjuratã doar de vileîn stil colonial spaniol. Înºir-te, mãrgãrite apãrea la Rio deJaneiro, prezentându-se drept Buletinul trimestrial al grupuluicultural „Andrei Mureºanu“. Transilvania strãmutatã cu figu-rile ei eroice cu tot în Brazilia, e greu de imaginat deriziunemai totalã. Mã uit la aceste caiete ºapirografiate cu un fel deduioºie: ce groaznic de naivi ºi de tineri eram, dacã ne închi-puiam supravieþuiri posibile pe alte meridiane cu astfel de „proze“.

A mea a apãrut în numerele 2-3 din aprilie-septembrie 1951(anul I) ºi este semnatã cu pseudonimul Ina Cristu (spre a nu-iface rãu mamei). Doar „ideea“ centralã e de reþinut: nu poþipleca dintr-un loc al primejdiei extreme lãsând pe alþii sã moarãîn locul tãu. De aceea mi se pare mai departe cã titlul Acumse moare era semnificativ: atunci au murit preocupãrile meledinainte, s-a deplasat centrul lor, am început o nouã existenþãal cãrei orizont n-a mai încetat sã fie þara cu cei rãmaºi în ea.În felul acesta am „plãtit“ (fireºte, nedându-mi seama) supra-vieþuirea mea de pe podul de la Ensdorf, unde ruºii n-au trasîn mine ca în schiþa cu finalul schimbat.

Tocmai mã întorceam din oraº, târându-mi paºii sub cani-culã, când am dat de nuvela regãsitã de V. Citind rapid, în dia-gonalã, m-a cuprins un sentiment de zãdãrnicie pe care nucalitatea textului îl putea explica (prost, bun, nu mai avea im-portanþã). Brusc – ºi nu ºtiu de ce – existenþa mi s-a pãrutevanescentã, iar sensul ei problematic.

Miercuri 18 iunie

Doina Jela vrea sã fie pe piaþã cartea ei pânã în octombrieºi sã facem un scandal de mari proporþii în presã. Nu-ºi propune


1997 453

sã scrie doar o carte, ci ºi s-o rãzbune pe mama. Povestea ei adevenit pentru D.J. simbolicã.

Dacã nu existã Dumnezeu, nici îngeri pãzitori, cine mi-atrimis-o pe fata asta sã aducã mãrturia pe care eu am fost inca-pabilã s-o depun, neputând sã fac din cea mai cruntã traumãa existenþei mele o… naraþiune? De altminteri, de când „dosa-rul“ mamei de la SRI a ajuns în mâinile mele (un „dar“ otrãvit),adicã exact de un an, am lãsat la o parte ºi „Reperele“ pe carevoiam sã le mai „compun“ dupã volumele de Jurnal ce aºteaptãsã fie utilizate ºi apoi aruncate. Am fost blocatã.

Marþi 24 iunie

Sâmbãta trecutã m-am poticnit ºi am cãzut întorcându-mãde la târguieli: spectacular. Farmacie, doctor, radiografii la urgenþaclinicii de la Porte de Pantin. Nici o fracturã, dar buza ruptã,genunchiul triplat, mâna vânãtã ºi dureri în coºul pieptului.Se pare cã ar trebui sã mulþumesc Celui de Sus cã am scãpataºa de uºor. Mulþumesc, ce sã fac, dar numai cu jumãtate de gurã.De trei zile întinsã ºi scâncind la fiecare gest; de când sunt, n-amcãzut aºa de rãu.

Duminicã 29 iunie

În 22 (nr. 25) incredibilã „Scrisoare deschisã fratelui Gabriel“.Un profesor la Universitatea ebraicã de la Ierusalim, de originedin Cluj, fizician ºi apoi metafizician, Michael Finkenthal (autoral câtorva lucrãri în Statele Unite ºi pregãtindu-se acum sãpublice în Franþa una despre Lupaºcu), îl acuzã pur ºi simplupe Liiceanu de „antisemitism metaforic“ fiindcã a îndrãznit sã-ºicompare suferinþele ºi marginalizarea sub comunism cu ale luiM. Sebastian sub fascism. Îi rãspunde, mãsurat, dar ferm, AndreiCornea. Prea mãsurat? Pe mine m-ar fi împiedicat indignareasã discut nuanþat „argumentele“ ponegritorului.

Vineri 25 iulie

Am profitat de faptul cã trebuie sã stau mai mult întinsãpentru a citi Istorie ºi mit în conºtiinþa româneascã (Humanitas)de Lucian Boia. Demersul e încã ºi mai radical întru demisti-ficarea falselor certitudini locale decât al lui Mihnea. (Mi-amin-tesc cât de indignaþi am fost, pânã ºi Eugen Ionescu era ºocat,când Mihnea a îndrãznit sã afirme cã lupta de la Cãlugãrenin-a fost o victorie, aºa cum învãþaserãm noi la ºcoala primarã.)Numai cã tonul e atât de normal ºi de paºnic, încât nu te pro-voacã la polemici, chiar atunci când nu-þi mai lasã nici un reazemîn trecut. Nu poate fi decât benefic în atmosfera româneascã,deºi eu sunt mai curând de pãrerea lui Jacques Julliard dupãcare naþionalismul, asemenea colesterolului, e de douã feluri:cel bun ºi cel rãu. În orice caz, ºi la noi, ºi aiurea, naþionalismule departe – din pãcate – de a aparþine trecutului. Toatã Europa,în afara Elveþiei, atipicã, e încã în faza naþiunilor ce vor cooperade la stat la stat. Nici o federalizare, în perspectivã. I s-ar puteareproºa doar lui Lucian Boia o prea mare siguranþã de sine,izvorâtã poate ºi din faptul cã a publicat mai multe cãrþi înstrãinãtate – câteva chiar la Paris, la Plon ºi la Découverte.

Sâmbãtã 26 iulie

Ieri, searã privilegiatã cu Gabriel. V. i-a oferit un disc cuSchnabel. Cum Gabriel surâdea amuzat – de câte ori nu i-amreproºat superlativele sale? – când V. i-a spus cã Schnabel a fost„cel mai mare“ dintre pianiºtii generaþiei lui, V. i-a fãcut peloc dovada. În Larghetto din Concertul 27 (K. 595) de Mozarti-am ascultat rând pe rând pe Schnabel, pe Serkin ºi pe Perahia,e drept din generaþii diferite. Era însã imposibil ca ultimii doisã susþinã comparaþia. În ciuda faptului cã discul a fost înregis-trat în anii ’30 iar orchestra trecutã pe disc compact sunã lamen-tabil, de la primele note de pian se iveºte paradisul sunetuluipur, imaterial, lipsit ºi de virtuozitate, ºi de orice conotaþie


sentimentalã. De parcã sunetul þi-ar ajunge direct, fãrã vreointervenþie umanã. Nu doar Gabriel e înmãrmurit, ci ºi eu, carenu-l mai ascultasem de mult. Brusc, Gabriel descoperã cã avemo discotecã foarte mare ºi-ºi imagineazã ce concerte ne putemoferi cu atâtea versiuni ale unei aceleiaºi compoziþii. Eu îmiaduc aminte cum vibram continuu la muzicã. Acum, rareori.Timpul mi se pare invadat de uscãciune. Dar asearã mã repro-iectasem în trecut.

Marþi 29 iulie

La noi, duminicã, Alecu – pentru o zi la Paris – cu Toader.Sosesc cu peste o orã întârziere. La modul firesc, fãrã sã se scuze.Pânã ºi pentru înregistrãrile la „Teze ºi Antiteze“ fãcea la fel.Boieria lui e din Bizanþ, incapabilã sã se adapteze normelorapusene ale punctualitãþii. Ajunge însã sã ne instalãm la „ºuetã“ºi-mi trece enervarea. Farmecul sãu desuet opereazã ºi asupralui V. ºi ne trezim împreunã ca ºi cum distanþele nu ne-ar fidespãrþit. Nici mãcar faptul cã nu aude prea bine nu diminueazãgraþia convorbirii. Altfel, „il a pris un coup de vieux“ – ceeace constatã probabil ºi el la noi. Punctul de declanºare al dis-cursului sãu este sistematic paradoxal: afirmã exact contrariulnu doar al cliºeelor, ci ºi al evidenþelor. De pildã, acum, selanseazã într-un elogiu nu doar al bãtrâneþii, ci al „babelor“,cele „binecuvântate“ de altãdatã, care-ºi acceptau vârsta ºi-ºipuneau rochie neagrã ºi guleraº cu dantelã la momentul cuvenit,cam acelaºi pentru toate, de cum deveneau bunici. ªi eu, care-lprimesc în… blugi! Merge sã patroneze un festival la un castel,e surâzãtor ºi are baston. Mai simplu: ºtie sã îmbãtrâneascã.De când a sosit prima oarã la Paris, în 1968, cu picioarele goaleîn sandale, au trecut anii: acum este elegant, senator ºi bunic.Dar tot atât de degajat ca pe vremuri, politicos cu timpul,pentru ca acesta sã fie rãbdãtor cu el. Defectele ni le cunoaºtemreciproc, sunt însã dintre cele ce nu împiedicã nici convieþuirea,nici prietenia.

1997 455

Miercuri 20 august

Parisul a ajuns un uriaº cuptor poluat. Supravieþuim cu sto-ruri trase, rãbdare ºi… un ventilator. Mi-a pierit orice poftãde a scrie aici despre toate mãrunþiºurile cotidiene. Dar cãlduraºi toropeala indusã de ea nu sunt de ajuns pentru a mã împie-dica sã notez momentul în care am primit de la Bucureºti douãvolume ale tatei apãrute în 1995 ºi pentru care editorul îmicere autorizaþia de publicare în 1997, adicã peste doi ani! Odiseeae singura carte pe care mi-a dedicat-o tata. ªi singura pe carea dedicat-o în general. Aºa cã nu mã pot împiedica sã citez:

„Monicãi, Fetiþei de unsprezece ani care a citit în corecturibasmul minunat al lui Ulise cu o participare ce-mi îndreptã-þeºte truda.“

Scena îmi revine. Citisem într-adevãr cu atâta pasiune corec-turile, încât tata se gândise la dedicaþie. Nu luase însã hotãrâreadefinitivã înainte de a mã pune la încercare. Îmi dãduse de ales,ce prefer: sã primesc în dar dedicaþia sau 500 de lei (ceea cereprezenta cred o sumã pe atunci, în orice caz mai mult decâtascundea ipotetica mea puºculiþã de ºcolar; nici nu-mi amin-tesc dacã aveam aºa ceva, mama ºi cu mine risipeam banii câþierau, nu-i strângeam). N-am ºovãit o clipã – dedicaþia. Pentrua fi pus deasupra banilor literatura, tata mi-a dat, în plus, ºicei 500 de lei. Astfel, am trecut cu bine examenul la care mãsupusese spiritul pedagogic al tatei.

Joi 21 august

Papa, la Paris, pentru Zilele Mondiale ale Tineretului. Pri-mire triumfalã. Pe Champ de Mars, o jumãtate de milion depersoane dezlãnþuite. Papa, în ciuda bãtrâneþii lui accentuatede consecinþele atentatului ºi mai ales ale discursului „reacþio-nar“ contra avorturilor ºi a pilulei, se „vinde“ mai bine (aºa sespune acum) decât Jackson-ii deliranþi. Tot e ceva. Privesc lateleviziune doar câteva minute retransmisia, deoarece vreau sã


rãmân cu viziunea primei lui vizite la Paris. Dorind sã-i consacru„Teze“, m-am cãþãrat pe podiumul presei în faþa CatedraleiNotre Dame. Papa era pe atunci destul de viguros ca mesajulsãu sã fie ofensiv, împotriva modelor, curentelor ºi a ideologieicomuniste încã biruitoare. Când a apãrut în faþa catedralei,apunea soarele ºi deodatã stoluri de vrãbii s-au încruciºat de-asupra capului sãu, trecând peste faþada catedralei într-un ase-menea elan ºi atâta ordine, încât semnul pãrea dumnezeiesc.Franþa din alte vremuri, „la fille aînée de l‘Eglise“*, îºi trimiteaparcã din trecut emisarii, din moment ce fusese evocatã, nostal-gic, dar ºi oarecum ameninþãtor, de urmaºul lui Petru. Nu ºtiudacã emoþia ce a pus atunci stãpânire pe mine era esteticã,istoricã sau religioasã, însã mi s-a întipãrit scena în memoriepânã în cele mai mici detalii.

Vineri 29 august

Ieri, telefon de la nepoata Adrianei, Ilinca Gheorghiu. Nedã noul numãr de telefon al Adrianei, care a ajuns ºi ea la o„reºedinþã medicalizatã“, asemenea lui Greg. Mai urât spus, la…azil. O chemãm, e tristã, dar oarecum resemnatã. Sunt sigurãcã dacã mi s-ar fi spus, în tinereþe, cã doi buni prieteni ca Adrianaºi Greg îºi vor sfârºi zilele la azil, aº fi reacþionat indignatã. Nunumai cã nu ajungeam sã „concep“ bãtrâneþea, dar îmi închi-puiam cã vom gãsi posibilitatea sã stãm cu toþii împreunã ºisã ne þinem unii pe alþii. Era ca un pariu de generaþie, o solida-ritate elementarã. ªi iatã cã nu se poate. În afarã chiar de con-diþiile materiale, nici n-am urmat aceeaºi curbã ºi nu prea maiavem – în afarã de amintiri – ce sã ne comunicãm. E atât dedezolant, încât nici nu mai e nevoie sã comentez. Altfel, con-sacru restul paginilor ºi timpului scâncetului.

Visez spre dimineaþã din ce în ce mai urât. Deºi de mult numai caut „cheia viselor“, continui sã mã mir de absurditatea

1997 457

* „Fiica cea mai mare a Bisericii.“ (n.ed.)

lor. De ce, de pildã, Manolescu se costumase azi-noapte încãlugãr franciscan pentru a se duce clandestin la Universitateºi-mi fãcea semne sã nu-l deconspir? Altele izvorãsc din trauma-tisme precise. Nici nu mai pomenesc de visul în care uit sã-icaut pe tata sau pe mama aflaþi în acelaºi oraº cu mine. Desci-frarea e prea la îndemânã. Dar de ce coºmarul cu bacalaureatulpe care trebuie sã-l trec din nou ºi care m-a pãrãsit în ultimavreme, dupã ce mã persecutase cu tabla lui neagrã pe care mãaºtepta, sã-l descifrez, nu ºtiu ce calcul. A luat sfârºit mai demult ºi coºmarul tipic al exilatului, care viseazã cã s-a întorsîn þarã din imprudenþã ºi se întreabã cum mai scapã de data asta(Eugen a fãcut din el o piesã: L’homme aux valises). În schimb,eu, care n-am ratat niciodatã o emisiune, am aceastã inexpli-cabilã obsesie. În vise, am pierdut benzile, n-am tehnicieni, nicitext, nici colaboratori, se stricã microfonul etc. Acestor rateuriîn serie li se adaugã de câteva luni un gust sãlciu, de parcã„la ce bun?“ din registrul diurn ar trece, amplificat, la cel noc-turn. Unde sunt nopþile mele cele bune, din care ieºeam fãrãsã-mi amintesc nimic ºi la trezire îmi venea sã spun: nu visez,deci exist.


Azi-dimineaþã, m-am trezit cu o frazã în cap: „România esteo þarã rãmasã într-o suburbie a destinului.“

Luni 15 septembrie

Telefon: M.-F. plângând. Joi, chiar în ziua când apãrea arti-colul din Le Monde împotriva lui Cioran – mã speriasem cã-iva face atâta rãu – Simone Boué a murit. S-a înecat în Vendée.A fost imediat recuperatã de fratele ei, iar înmormântarea a avutloc la Paris, fãrã ca nimeni dintre prietenii ei sã fi fost anunþat.

ªoc mai puternic decât mi-aº fi închipuit. Ne vedeam destulde rar ºi de fiecare datã se þesea între noi un fel de complicitate


surâzãtoare. ªi lui V., ºi mie ne plãcuse de la început stilul iro-nico-afectuos în care Simone vorbea despre Cioran sau se purtacu el. Îmi vine stãruitor cliºeul cu „le Radeau de la Méduse“.Pierim unii dupã alþii, parcã þi-ar veni sã dispari mai repedeca sã pui capãt acestui lanþ necrologic.


În sfârºit o veste bunã! Telefoneazã la prânz Doru Cosma:am câºtigat definitiv apartamentul din fostul bulevard Elisa-beta. Nu-mi dau seama care vor fi urmãrile practice (de câþiani va dispune „chiriaºul“ pentru a-ºi gãsi o altã locuinþã), daresenþialul pentru mine constã în izgonirea din casã a celui carea condamnat-o pe mama: procurorul Ioan Nistor, înscris încartea de imobil din aprilie 1959, la câteva luni deci dupã pro-cesul din ianuarie acelaºi an. Deºi la pensie, mai lucreazã laprocuratura militarã tocmai în sectorul recursului în anulare.Rãmâne de ºtiut dacã voi mai trãi destul pentru a-l da afarãºi a organiza Casa Memorialã „E. Lovinescu“, cu o camerã, ceadin fund, rezervatã mamei.


Am revãzut serile trecute la televiziune La Terrazza lui EttoreScola, cu aceeaºi jubilaþie ca prima oarã. Pe atunci aveam înjur de 50 de ani ºi eroii filmului, cu toþii ajunºi sau de abiatrecuþi de acest prag de 50 de ani, înecaþi în ratare ºi vârstã,ni se pãreau gemeni. Curios, tot gemeni îi simt ºi azi, deºi aumai trecut vreo 20 de ani ºi dintru început nu le-am împãrtãºitiluziile ºi deci nici deziluziile „revoluþionare“. Sunt destule altefilme care, pe plan pur estetic, mi se par superioare, dar aparatulde filmat al lui Ettore Scola surprinde ca nici un altul trecereaineluctabilã a timpului, dezbãrând tristeþea ºi chiar sfâºierilede orice conotaþie sentimentalã, prin ironia ºi cumplitã, ºi înþele-gãtoare cu care sunt privite personajele ºi – prin ele – noi înºine.

1997 459

Pe „terasa“ noastrã s-au perindat atâtea umbre, încât mãîntreb cum de mai este loc – ºi încã destul! – pentru nou-veniþi.

Joi 9 octombrie

Cheamã primarul din Fãlticeni. Este la Paris cu alþi vreo20 de primari români veniþi pentru îngemãnarea de oraºe (aºase va fi traducând „jumelage“?). Îl cheamã Artenie, se cam scuzã:a fost primar ºi sub comuniºti, dupã „revoluþie“ s-a mutat laBuzãu, acum a revenit ºi a fost ales la Fãlticeni. Chiar dacã erade-al lor, el mã asculta în fiecare zi la radio (cum va fi fãcutcând nu vorbeam decât de douã ori pe sãptãmânã?). Mi-alãsat numãrul de telefon de la primãrie: când venim înRomânia… Nu-mi vine sã-i cer sã se intereseze dacã în cavoulfamiliei ar mai fi loc pentru urnele lui V. ºi a mea, când ne vasosi vremea. Cum au înscris-o fictiv pe piatra de mormânt ºipe mama printre cei ce se odihnesc acolo, nu vãd alt „loc deveci“ mai propice. În realitate însã, nu mã preocupã pestemãsurã unde va ajunge cenuºa noastrã, din moment ce nu vamai fi decât atât: cenuºã.


Teoctist nu e doar un patriarh nedemn (ultimul mesaj slu-garnic cãtre Ceauºescu când se hotãrâse sã-i reprime pe tineriide pe strãzile Timiºoarei a fost al lui), ci ºi un fãlos visând sãlase dupã el urme de piatrã. Ceauºescu ne vegheazã mai de-parte nenorocul din odioasa Casã a Poporului, Teoctist ºi-apus în cap, sprijinit de un cler netrebnic, sã clãdeascã ºi el unmonument enorm: Catedrala Neamului! Alexandru Paleologuºi-a regãsit toatã rigoarea intelectualã pentru a da un interviusever în 22 (nr. 39) sub acest titlu: „O catedralã a neamuluiar fi un kitsch mortal“. Numai faptul cã se poate duce o dis-cuþie în jurul unei astfel de iniþiative dã mãsura degradãrii,


nu doar estetice, în care a cãzut „neamul“ ce-ar urma sã fieastfel glorificat.


Astã-searã ne-am oferit, V. ºi cu mine, un rãgaz: ne-am pãrã-sit dosarele ce se acumuleazã pe birou, pentru a asculta video-caseta cu înregistrarea din 1955 a lui Don Giovanni, sub baghetalui Furtwängler, la festivalul de la Salzbourg. Ce dreptate aveaFrançois Mauriac atunci când îndrãznea sã nu se arate delocimpresionat de primul sputnic, pentru el progresul tehnic într-ade-vãr esenþial fiind discul ce-þi poate restitui muzica doritã lamomentul ales. Proust trebuia sã culeagã din toate cartiereleParisului instrumentiºti pentru a asculta la miez de noapte, lael acasã, un quatuor de Fauré, iar Baudelaire n-a putut auzimuzica lui Wagner decât o singurã datã, ea nemaifiind reluatãla Paris în nici un concert.

Vineri 31 octombrie

De abia faxasem la PAC azi-noapte o „diagonalã“ cu reacþiilela procesul Papon (de ce procesul interminabil doar al nazis-mului ºi nici unul pentru comunism?) cã am cãzut în Le NouvelObservateur (30 oct.-5 nov.) peste editorialul lui Jean Daniel,tot atât de tulburat ca Finkielkraut, Besançon, Edgar Morin(acesta din urmã ducând pânã la capãt întrebãrile capitale). Ces-a întâmplat? I-au fost trimise, de la Robert Laffont, înaintede apariþia în librãrii, corecturile (les bonnes feuilles) ale unei cãrþide peste 846 de pagini, Le Livre noir du communisme, în careºase istorici fac bilanþul represiunii comuniste, ajungând la cifratotalã de 100 de milioane de morþi! Jean Daniel e atât de nãucit,încât ajunge pânã la a se întreba dacã totalitarismul comunistnu are cumva prioritate în crimã asupra… nazismului.

Cititorii Cãrþii negre a comunismului – susþine el acum –pot rãmâne nedumeriþi: „cum de n-au auzit de tribunale unde

1997 461

sã fie judecaþi comuniºti acuzaþi de crime imprescriptibile împo-triva umanitãþii? Cum aºa: 100 de milioane de oameni ºi, de-alungul foametei organizate în Ucraina, al mãcelurilor dinCambodgia, a ceea ce s-a întâmplat în China, n-au existat oareHimmleri, Eichmanni sau alþi Klaus Barbie? Doar un mizera-bil precum Ceauºescu ºi un blestemat ca Pol Pot? Se va fi înþelesîntrebarea pe care o pune Cartea neagrã: cum e posibil sã avem,noi, cei de aici ºi de acum, mai prezente în minte crimelenazismului decât cele ale comunismului? Nu suntem oare maiînþelegãtori pentru acestea din urmã?“

Date fiind poziþia lui Daniel în stânga intelectualã de aici,ca ºi importanþa sãptãmânalului pe care-l conduce, luareaaceasta de poziþie, alãturându-se celor la care m-am oprit înultimele luni, mi se pare o etapã importantã în recucerirea unuielementar bun-simþ istoric. Dar cei doi termeni, istorie ºibun-simþ, nu sunt antinomici?


Am fost prea tulburatã asearã de telefonul Adinei Kenereºpentru a-l mai putea nota. Ce s-a întâmplat? Pur ºi simplu,citise manuscrisul Doinei Jela (care i-l lãsase pentru weekendºi fugise la Constanþa sã nu audã cine ºtie ce verdict înaintede luni) ºi era înfioratã. Dupã Adina, textul Doinei Jela despremama ar merita sã fie inclus în manualele ºcolare: e paradig-matic pentru ce s-a suferit sub comunism, scris cu atâta talentºi atât de limpede, încât tot ceea ce era ºtiut abstract, la rece,devine brusc insuportabil prin concreteþea sa.

În acelaºi timp, m-a nãpãdit un sentiment de recunoºtinþãfãrã de margini: pentru Doina Jela în primul rând (a fãptuitceea ce eu am fost incapabilã sã fac: sã asigur sacrificiului mameio memorie), dar ºi pentru Adina neaºteptat de participativã,fãrã a-l mai pomeni pe Gabriel (a pus aceastã carte în programulediturii înainte de a fi fost scrisã). Mã simt, poate pentru primaoarã, în mijlocul unui complot al binelui.



Noi ecouri asupra „controversei cu privire la caracterul cri-minal al comunismului“. E titlul generic din Le Monde (9–10 no-iembrie) unde, pe douã pagini pline, se descriu ºi se comenteazãnu doar opiniile divergente asupra Cãrþii negre a comunismu-lui, dar ºi dezbaterea de ieri de la Pivot. Dacã accepþi un bilanþde cel puþin 85 de milioane de morþi, nu îþi mai poþi îngãduiastfel de îndoieli, întrebându-te ipocrit sau fanatic dacã un astfelde regim a fost criminal sau nu. Atitudinea contrarã este operversiune a gândirii (nu numai politice) cum cred cã n-a maiputut fi observatã la asemenea dimensiuni.


Vineri seara, sosit cu o zi înainte de data prevãzutã, la Paris,Gabriel telefoneazã pe la miez de noapte. E cea mai lungã ºiincontestabil cea mai emoþionantã convorbire pe care am avut-ocu el. Credeam cã peste „complicitatea“ noastrã, în trei, pesteimpresia cã ne ºtim de când lumea ºi cã vorbim aceeaºi limbãde dinaintea Turnului Babel nu se poate trece mai departe. ªiuite cã se poate. A recitit, în versiunea corectatã pe care mi-oaduce mie, cartea Doinei Jela ºi împãrtãºeºte entuziasmul Adinei.În plus, ne descoperã ºi sub o formã pe care nu ne-o bãnuia:aceea a unei suferinþe cumplite, pe care masca noastrã civilizatã,pudoarea faþã de cuvintele mari, dominarea de sine îl împie-dicau s-o perceapã. E în felul în care se slujeºte de superlativeo adecvare, un fel de inimitabil patos fãrã patimã, ce transformãorice laudã în revelaþie ºi-i asigurã chiar ºi în hiperbolã o decenþãsecundã. De pildã, nu sunã ridicol termenul „sublim“ atuncicând îl atribuie nu numai mamei (îl meritã atât de deplin!),ci ºi mie, ºi lui V. pentru felul în care ne-am asumat durerea.Mi-e imposibil sã descriu efectul acestei convorbiri ce nu þineatât de felul în care ne descoperã pe noi, cât de certitudineacã a fost miraculos scris „hronicul“ suferinþei mamei. Îi suntrecunoscãtoare lui Gabriel pentru impresia cã dârzenia în faþa

1997 463


cãlãilor ei ºi iubirea mamei pentru mine vor fi înscrise ºi alt-undeva decât în trecãtoarea mea memorie. Sacrificiul ei va treceastfel în posteritate dupã clipa în care eu, unica depozitarã aacestui „secret“, mã voi fi stins. Aºtept acum cu nerãbdare dactilo-grama Doinei Jela pe care ne-o aduce azi Gabriel. Pentru mine,întâlnirea dintre D.J. ºi „povestea“ mamei ar trebui, cum spuneV., sã constituie dovada existenþei lui Dumnezeu.

Scandalul Cãrþii negre a comunismului a ajuns pânã în Parla-mentul francez. Unui deputat UDF care îl apostrofa, cu carteaîn mânã, asupra prezenþei în guvern a unor complici ai geno-cidului comunist, Lionel Jospin i-a rãspuns incredibil ºi cu ofurie nedominatã cã e mândru de colaborarea cu partidulcomunist. Dacã mi-aº mai face iluzii asupra Franþei intelectuale,aº spune cã, din pricina mândriei ruºinoase a lui Jospin, „j’aimal à la France“ (nu se poate traduce). Cum am depãºit fazailuziilor, mã simt doar cuprinsã de un imens dezgust.

Joi 27 noiembrie

De o sãptãmânã ºi mai bine, scufundatã în cele peste 230 depagini ale Jelei Doina, pe care Gabriel mi le-a adus ca pe orelicvã. Manuscrisul Jelei Doina este un imn adus mamei, cuo fineþe psihologicã, un rafinament al analizei ºi în acelaºi timpun patetism firesc care, bineînþeles, m-au covârºit. Nu ºtiu dacãi-am spus-o îndeajuns, având a-i transmite în primul rând –ºi rapid – cele câteva corecturi: nume sau date greºite, uneledelãsãri în arhitectura cãrþii.

Marþi 30 decembrie

În aceastã lume a intelectualilor ºi artiºtilor – pãcãtoasã ºistrãlucitoare – se mai ºi moare. Parcã ºi mai mult în cursulacestui an, ce se încheie cu încã douã dispariþii: Strehler (o crizãcardiacã la Piccolo Teatro di Milano) ºi Cornelius Castoriadis.Deºi de bunã clasã intelectualã, Cornelius Castoriadis nu m-aconvins când ºi-a propus sã dezlege enigma societãþii comu-

1997 465

niste, servindu-se de o singurã cheie: structura ei militarã. DeStrehler mi se pare cã se leagã o parte cel puþin din fervoareamea teatralã. ªi chiar dacã n-ar fi aºa – ºi nu e, pasiunea meapentru teatru a început mai demult, la Bucureºti, chiar înaintede Studioul experimental al lui Camil P. – nu voi uita uºor câtde transfiguratã am ieºit de la unele din spectacolele sale. Depildã, de la Furtuna shakespearianã, când, plecând de la Odéon,am simþit, V. ºi cu mine, nevoia sã ne oprim ºi sã cinãm cuGeorge Banu ºi cu soþia sa, ca pentru a prelungi o sãrbãtoare,discutându-i resorturile.

1998


Dupã ce-mi pierd timpul rãspunzând la felicitãri, n-are senssã-l mai risipesc aici plângându-mã. La urma urmei, cum aºreacþiona în faþa unei cutii poºtale goale ºi a unui telefon amuþit?Nu m-aº simþi pãrãsitã?

Detalii de la Christinel E. Îi telefonasem în Ajun de Crãciun,dar parcã se învolburase între noi Atlanticul: de abia o auzeam.O voce neutrã, îndepãrtatã, ai fi zis cã silabisea. Nu eram mãcarsigurã cã ºtie cu cine vorbeºte, de aceea ne-am reînnoit ºi urãrileprin scris. Aflu cã starea ei mentalã nu e prea bunã. Ar fi vorbasã i sã retragã dreptul de semnãturã ºi sã fie pusã într-un homepentru bãtrâni, ceva între spital ºi azil. E sinistru ºi – proba-bil – inevitabil. Îmi revin în minte – de fapt nu mã prea pãrã-sesc – imaginile din serile cu Mircea ºi cu ea, trecând cu multde miezul nopþii. În focul ºi bucuria discuþiilor de atunci, dacãmi s-ar fi proiectat cele prin care sunt nevoitã sã le înlocuiescazi, evident cã aº fi gãsit incredibilã o astfel de caricaturã. Trebuiamurit la timp. Care este însã clipa prielnicã? ªi cum?

Nu sunt gânduri negre la început de an. Ci cele de toatezilele, nici negre, nici excepþionale, cenuºii precum cotidianul.Cu un contur mai bine desenat din pricina acestor sãrbãtori,mereu în contrasens ºi pe care nu ne hotãrâm odatã ºi odatãsã le sabotãm cum trebuie.

Uºuratã cã am putut scrie un text, destul de greu pentrumine, spre a refuza „reabilitarea“ mamei. L-am faxat azi pentruRomânia literarã ºi parcã mi-aº fi îndeplinit o datorie. Sunt mailiniºtitã. De altminteri, dacã aº cuteza un bilanþ al anului trecut(rareori cad în capcana bilanþului: nu-l faci decât atunci cândluciditatea þi-a ros iluziile ºi a mãcinat aparenþele), n-aº puteadecât sã aduc prinosul meu de recunoºtinþã lui 1997: e anulcând altcineva i-a consacrat mamei cartea pe care aº fi fostdatoare s-o scriu eu ºi m-am dovedit incapabilã. Sacrificiul einu va fi îngropat nici în uitare, nici în discreþia vinovatã a fiiceisale care n-a fost în stare nici s-o salveze, nici s-o preamãreascã.Tonul devine lacrimogen, a sosit deci momentul sã închei, azivãd totul doar prin prisma perisabilului. Dacã ar fi numai azi...


Crizã politicã gravã în România. PD, dupã demiterea luiBãsescu, se retrage din alianþa cu PNÞ, deci cade în orice cazguvernul. Fie alcãtuiesc, aºa cum se spunea, pe la mijloculsãptãmânii un guvern minoritar, fie, dupã veºtile de ieri, cedeazãPNÞ ºi-l sacrificã pe Ciorbea.

Joi 5 februarie

Într-unul din episoadele Memorialului durerii (am primitde la Ion Ioanid trei emisiuni), Diaconescu – actualul preºe-dinte al PNÞ —, povestindu-ºi închisorile, dã unul dintre aceledetalii care trezesc participarea. Se tuºea mult în închisori. Într-unadin ele, dintre cele mai strict supravegheate, nu se putea vorbidecât la ora plimbãrii printr-un tuºit în... morse. O tuse – unpunct, douã – o linie. Rari erau deþinuþii destul de puternicipentru a comunica în acest fel, alcãtuirea ºi descifrarea unuisingur cuvânt presupunând timp îndelungat, o tuse bine ritmatãºi suflu. Alte douã amãnunte, din mãrturiile citite sau auzite,mi s-au pãrut la fel de percutante. Coposu povestind cum, dupã


ce a fost zidit într-o celulã la Craiova, în urma unei inspecþii,a fost dãrâmat un zid ca sã fie scos de acolo ºi dus la duº. Subapã straturile de murdãrie de mai multe luni de zile – poatechiar un an, formând o adevãratã crustã, au dispãrut, dar odatãcu ele ºi... pielea. Fâºii-fâºii. Fãrã acestã „protecþie“, ºi el, ºi altcoleg în aceeaºi situaþie au fãcut imediat pneumonie. Tot elmãrturisea cã a avut nevoie la ieºirea din izolare de mai multeluni de zile spre a reînvãþa sã vorbeascã.

De la Marcel Petriºor ultimul volum din mãrturia lui, dedata asta neromanþatã: La capãt de drum. Ar putea, povestinda doua „reeducare“ (cea „blândã“ cu ispita unei eliberãri dinînchisoare), sã umple un gol, dacã, de data asta pe faþã, n-arface ºi un elogiu al legionarilor ºi al „idealului“ lor. Cum sãînfierezi un totalitarism criminal – comunismul, elogiind unaltul – legionarismul? Mie mi se pare imposibil. Altfel, personajememorabile, ca prinþul Ghica refuzând de la comuniºti totul,chiar ºi punerea în libertate.


Am reluat „Reperele“ (1947-1950) a cãror redactare, dupãJurnalele din acei ani, am întrerupt-o când îmi era lumea maidragã, adicã mã resemnasem cu tonul prea patetic al Jurnaluluiºi începusem sã leg, cu oarecare spor, între ele, pagini în jurulunor persoane, fapte, situaþii. Nu ºtiu de ce m-am întrerupt.Trebuia sã transcriu texte mai vechi pentru Secolul 20 sau pentruVatra? Probabil. Rãu am fãcut. Recitind acum paginile alesenu pot sã nu mã sufoc din nou constatând mediocritatea expre-siei. Propria mea companie din trecut, în loc sã mã înduioºeze,mã iritã. Nu cã acum aº fi mult mai bine. Dar am învãþat celpuþin sã nu-mi pun întrebãri metafizice la care ºtiu prea binecã nu existã rãspuns pe mãsura mea. Mãsura prea micã sauîntrebãrile prea mari, nu are importanþã. Totul stã în dispro-porþia dintre ele.

1998 471

Acum trebuie deci sã fac din nou faþã ºi sã reconstitui dinatâtea trãsãturi aproape caricaturale un... tablou. „Trebuie“ fiindun fel de a spune. De fapt, mã încãpãþânez sã încerc a gãsi unsens acestui puzzle, alcãtuit de hazarduri, care era sã fie existenþamea, dacã nu m-aº fi întâlnit cu V. ºi... cu Istoria. Majusculi-zatã, evident.

Miercuri 11 martie

Ieri pe la 11 noaptea, când Gabriel îºi petrecea prima searãparizianã cu noi, telefon de la Alain: a murit Christinel. Însomn. O dorea atât de mult, ajunsese la capãtul puterilor, numai auzea, uneori aveai chiar impresia cã nu mai înþelege ce-ispui, încât îndrãzneºti sã crezi cã pentru ea e mai bine: visa sãse ducã sã-l regãseascã pe Mircea, care, cum spunea ea, din cre-dinþã sau prea mare iubire, „plecase“. Nu murise, „plecase“ doar.Pentru ea va fi mai bine, pentru noi însã dispare o nouã fâºiede existenþã. Cu îndãrãtnicie, o singurã imagine mi s-a fixatde ieri pe retinã: seara la ei, când veneau de la Chicago, deschi-zându-se cu formula clasicã de revedere: „Ce mai e nou laBucureºti?“

Acum am impresia cã nou nu prea mai e nimic în lumeaasta, câtã ne-a rãmas.

Miercuri 18 martie

Ascult chiar în clipa de faþã Cvintetul pentru clarinet op. 115al lui Brahms. ªi, ca de fiecare datã, îmi vine sã lãcrimez la ofrazã din miºcarea a doua ce mi se pare a rosti cel mai inexora-bil – ºi discret – finitudinea noastrã. Trecem, ca acest murmur,la suprafaþa lucrurilor, a noastrã, a lumii ºi dispãrem într-o tãcerece mai pãstreazã doar o clipã amintirea sunetului. De abia dacãzgâriem tãcerea.

Aproape cã aº ezita, ca muzicã funebrã, între ea ºi cea dejaaleasã, Nocturna opus 148 de Franz Schubert, al cãrei disc l-amºi pus deoparte.


1998 473


Aflu, ascultând ºtirile la PRO TV, cã Ciorbea a cãzut ºi afost numit prim-ministru Radu Vasile (cel al cãrui dosar i l-arfi dus în 1996 Mãgureanu lui Constantinescu spre a-l feri sãfacã – numindu-l premier – o gafã). Acum probabil cã gafeleacumulându-se, una în plus, chiar ºi de asemenea proporþii,nu mai conteazã.

Premiul politic a fost acordat pentru 1997, anul apariþieivolumului Le Livre noir du communisme, lui... Régis Debray,pentru o carte în care de fapt refuzã sã-ºi facã mea culpa politicã.Pour l ’amour de l ’art este tocmai un manual – admirabilscris – al parcursului pe care nu trebuie sã-l urmezi în politicã.Faptul cã este premiat spune tot atât de mult despre demisiarepetatã a intelectualitãþii franceze ca ºi dezbaterea din jurulCãrþii negre. N-aº putea vieþui în România de azi ºi nu-mi maiplace sã trãiesc nici într-o Franþã care nu învaþã nimic, repetândpapagaliceºte mereu aceleaºi erori de stânga.

Vineri 10 aprilie

Paºtele catolic. Cel ortodox va fi sãptãmâna viitoare. Plouãºi e frig. Ca în acele zile de „govie“ de la Cruºeþ, pentru caremã rugam la Dumnezeu ºi la Soare de timp bun, spre a vedeape þãranii veniþi la conac sã-ºi achite dijma înlãnþuindu-se înnesfârºite hore. Era un fel de prim bal la Curte; fetele îºi inau-gurau zãvelcile ºi bluzele la care cususerã o iarnã întreagã, dansaalãturi de ele ºi mama Moþu cu coafura ei de pe alte tãrâmuri(boucles à l ’anglaise). Flãcãii trãgeau þipãturi, orchestra de þiganicânta sub nucul din curte: se primenea lumea. Când ploua înmarþea de Paºti de „govie“ aveam impresia cã anul întreg varãmâne schimonosit. Acum poate sã plouã oricât. Nu mai intrãîn horã decât fantomele.

Duminicã 19 aprilie (Duminica de Paºti)

Nu ºtiu de ce notez cã e Duminica Paºtelui. Trist de laici,nu ne-am jucat deloc de-a sãrbãtoarea, nici mãcar ouã roºii n-amciocnit. Doar telefoanele cu „Hristos a înviat!“.

Mai important decât tot e însã apariþia cãrþii Doinei Jeladespre mama. Va fi lansatã marþi de Gabriela Ad. (care-mi tele-foneazã cutremuratã de ceea ce a citit ºi nu bãnuia), Alecu P.ºi Gabriel. Faxul primit vineri de la Gabriel pentru a ne spune ceînseamnã pentru el acest volum (cu care se deschide o nouãcolecþie: „Procesul comunismului“) ne emoþioneazã într-atât peV. ºi pe mine, încât mi-e greu sã rezist tentaþiei de a-l insera aici.

„Dragã Monica, dragã Virgil, Voiam sã vã spun cât de multmã bucurã apariþia cãrþii Doinei Jela. Pentru cã nu am mai scrisde luni ºi luni, mã miºc greu printre cuvinte ºi nu ºtiu sã legãsesc pe cele care ar trebui sã dea contur emoþiei mele. ªi, înplus, se învãlmãºesc prea multe în mintea mea: faptul cã seria«Procesul…» s-a deschis cu aceastã carte, cã mã simt aproapede d-voastrã prin aceastã atât de palidã «rãzbunare» postumã(aici Noica ne e necesar spunându-ne cã „rãzbunarea“ estereaºezarea lucrurilor în spaþiul bunãtãþii lor, care aici e adevãrul),cã mi-am împletit într-un fel destinul cu d-voastrã printr-unafect a cãrui calitate nu am ajuns s-o împart cu nimeni altcineva.Iertaþi-mi derapajele sentimentale. Mai voiam sã vã spun cãm-a tulburat teribil pagina care încheie interviul cu d-voastrã,extrasul de Jurnal privitor la «prezenþa mamei fãrã suportulfotografiei». E teribilã uman ºi e superbã în expresia ei. Nu oºtiam din prima variantã.Vã îmbrãþiºez tare. G.“

ªi noi „derapãm“ sentimental în relaþia noastrã cu Gabriel,cu totul aparte ºi, fãrã îndoialã, afectiv, cea mai puternicã aclipei de faþã. ªi privilegiem acest „derapaj“ fãrã de care n-armai fi loc decât pentru uscãciune ºi decepþii. Îmi vine sã comparînþelegerea dintre noi cu aceea pe care o împãrþiserãm cu OvidiuCotruº. A fost totuºi mai episodicã, nu s-a putut stratifica, îm-bogãþindu-se cu timp, ca aceea cu Gabriel. Dar prin natura


lor se asemuiau. Mi-a redevenit prezentã amintirea prietenieicu Cotruº aflând sãptãmâna asta, printr-o scrisoare de la revistaFamilia, cã voi primi în luna mai unul din premiile revistei,Premiul Ovidiu Cotruº.

Vineri 1 mai

Aflu de la Stelian Tãnase cã Francisc Butyka (unul dintrecãlãii mamei) a murit.

Iar eu ce devin? Ar fi decent sã mã aflu ca într-o stare degraþie. Dimpotrivã, recitind textul care prima oarã mã dezle-gase, m-am aruncat din nou în trecut, în angoasa de atunci,mãsurând însã mai lucid intolerabilul rãu fãcut mamei pe caren-am fost în stare s-o apãr. Scrie într-o carte poºtalã cãtre mine:„Cred cã un om moare cu adevãrat când nu mai existã nimenisã-ºi aducã aminte de el.“ Asta înseamnã cã ea nu va mai muriodatã cu mine, ci va supravieþui prin Aceastã dragoste care neleagã. Pot cere mai mult?

Luni 12 mai

De douã zile, caniculã. Am suportat-o vreodatã bine? Doarla Mangalia, în copilãrie. Pânã ºi la St. Tropez mã sufocam seara.Marea Neagrã avea asupra Mediteranei avantajul valurilor. Îmivorbea toatã noaptea. Cel puþin aºa o simþeam eu. Pe digul dela Mangalia mi-am inventat primele poveºti ºi cele mai împli-nite. Cum marea era imensã, eu mã socoteam eternã. Chiaraºa sã fie sau retuºez ºi camuflez, având nevoie de un paradisla îndemânã? N-am decât scuzã: insuportabila cãldurã.

Marþi 9 iunie

Am aflat, în zilele când întrerupsesem aceste notaþii, de moar-tea lui ªtefan Bãnulescu. Mã întreb, în afara creatorului debogate þinuturi imaginare, care Bãnulescu ne va rãmâne aproape.Cel cu chip de Artaud, pe care-l credeam prieten de încredere?Celãlalt, care nu a dat pãrinþilor lui V., prin Steinhardt, suma

1998 475

pe care i-am împrumutat-o ca sã-ºi plãteascã taxiurile pariziene(în metrou nu cobora în ruptul capului)? Sau tandemul celebru:el cu Marin Sorescu, care, când erau împreunã, vorbeau înacelaºi ton – de parcã ar fi fost fraþi gemeni întru prudenþã –despre clima parizianã ºi româneascã (meteorologie comparatã)ºi, imediat ce se despãrþeau ºi rãmâneam doar cu unul dintreei, nu-i mai tãcea gura asupra a ceea ce se întâmpla în þarã?

Cu toþii la un loc, desigur. E, în orice caz, printre rarii acãror prozã va supravieþui. Cât despre om, bietul de el, moarteai-a fost prematurã, deºi, pe fotografia apãrutã în România literarã,are aerul unui centenar sau al unei babe fãrã dinþi.

Mã uit spre fotoliul în care se aºeza când venea la noi, ºideodatã tot ce-am scris mai sus dispare în valul de tristeþe careacoperã, spulberã, aneantizeazã toate rezervele.

Joi 25 iunie

Am primit Memoriile tatei, în acelaºi volum masiv cu Aquaforte. Cartea de 841 de pagini a ieºit în condiþiile „socialiste“pe care (editurã de stat) le perpetueazã încã Minerva: punereîn paginã înghesuitã sã nu rãmânã spaþiu alb neocupat, decimargini strâmte, copertã subþire, aspect aproape mizerabilist.Importantã nu este însã prezentarea, ci aportul Gabrielei Omãtcare a fãcut din aceastã ediþie un real instrument de lucru: aluat din Agende tot ce se referea la Memorii, ca ºi articolele depolemicã din acei ani.

De fiecare datã când recitesc file din Agende mã detest pentrucã n-am simþit prin ce terori ºi drame interioare trecea omulcare, pentru mine, era ca o statuie a desãvârºirii. Zilele cele maipatetice nu sunt doar cele în care se simte bolnav, dar ºi celece trec fãrã vizitatori. Vãd din nou cã pentru o aniversare a sanu i-a telefonat nimeni ºi-mi rãmâne sã sper cã acest „nimeni“nu mã cuprinde ºi pe mine: nu m-ar fi lãsat, presupun, mama,sã trec peste o astfel de datã fãrã a mã manifesta.


În condiþii extrem de diferite, ºi pe el, ºi pe mama i-am lãsatsã moarã singuri. Pentru amândoi am scuze, faþã de amândoimã simt nesfârºit de culpabilã.

Recitesc ºi câteva din textele reeditate cu aceeaºi admiraþiepentru stilul sãu, e parcã dãltuit în piatrã, nimic nu poate fischimbat. (ªtiu cã imaginea e banalã, dar e singura ce convine.)

Joi 9 iulie

N-am mai notat demult în Jurnal deoarece am revenit spre„Reperele“ întrerupte de mai bine de un an din pricina dosarelormamei care mã paralizaserã. Vroiam, din Jurnalul þinut din ado-lescenþã pânã în 1952, pe de o parte sã arunc la coº paginilepline de tremolouri ºi sentimentalisme, pe de alta sã reþin dinele unele evenimente, date, situaþii în jurul cãrora – sau princare – mi s-a constituit existenþa. Nu pentru cã aº socoti-oimportantã în sine, ci din alte pricini. În primul rând, impresiaaceasta îndãrãtnicã, stãruitoare, cã nu trebuie sã disparã, odatãcu mine, câteva figuri fãrã altã descendenþã decât aminirea pecare le-o pãstrez. Apoi, rolul, oricât de modest l-aº considera,pe care l-am jucat alãturi de V. în exil ºi, prin microfon interpus,de-a lungul comunismului, în þarã, n-ar fi imposibil sã determinepe cineva sã se intereseze dupã moartea noastrã de filele pe carele lãsãm în arhive. (Se intereseazã de pe acum: Virgil a primitpropuneri insistente sã-ºi publice Jurnalul, nu doar de la Gabriel,ci ºi de la Editura Nemira.) De unde aceastã dublã acþiune dedistrugere ºi de reconstituire mult mai anevoioasã decât ar pãrea.Impresia cã-mi fac astfel valizele pentru ultima ºi inevitabilacãlãtorie ce se apropie transformã în stelã mortuarã ceea ce arfi putut fi doar o spornicã – uneori chiar plãcutã – recuperarea trecutului.

Nu demult, am fost la notar pentru testament, iar zileletrecute ne-am ºi plãtit, dinainte, incinerarea (spre a nu complicasarcina executorilor testamentari ºi urmaºi, Gabriel ºi Mihnea,

1998 477

ce vor avea deja sã transporte toatã arhiva, biblioteca ºi discotecaîn România, dacã s-ar putea în apartamentul tatei). Ne gospo-dãrim mai mult moartea decât am fãcut-o pentru o existenþãparcursã fãrã prudenþe, nici plan. Drept care, mã cam înfundîn… funerar.

Duminicã 19 iulie

Am terminat de scris ºi corectat – zilele acestea – partea adoua din „Repere“ mergând pânã la cãsãtoria noastrã din 1952.Nu sunt, din pãcate, decât 66 de pagini de ordinator, deci nudestul pentru un volum pe care Gabriel ar vrea sã-l scoatã ime-diat. Pânã prin 1980 nu mai am jurnal decât pe sãrite, cândîn franþuzeºte, când în româneºte, deci ar trebui sã-l supunaceluiaºi tratament ca precedentele, ceea ce presupune multlucru ºi mai ales timp din cel pe care de Gaulle îi cerea lui Dzeusã-i „împrumute“ mai departe – „Si Dieu me prête vie“. Râdeamca proºtii, tineri fiind, de aceastã formulare, care de abia acummi se dezvãluie ca necesarã. În nici una din vârstele sale (afarãpoate de copilãrie) omul nu are imaginaþie pentru celelalte.

Dupã 1980 ºi pânã azi jurnalul devine direct publicabil,fiindcã e doar o agendã mai amplã, putând servi unei istoriia exilului sau a disidenþei. Deci dacã „împrumutul“ s-ar încheiabrusc, n-ar fi publicabile decât cele douã capitole din „Repere“ºi apoi jurnalele din 1982 pânã în 1985, câte am parcurs pânãîn clipa de faþã, pentru a mai tãia din rãutãþi sau indiscreþii.

Ar fi totuºi momentul sã pun capãt acestei manii testamen-tare. De parcã aº mobila inevitabilul neant cu bagatele.

Vineri 31 iulie

Nu-mi pare rãu cã nu plec în vacanþã: cu piciorul, braþulºi inima mea, cum sã înot, sã mã plimb ore în ºir pe muntesau sã susþin ritmul frenetic din România? Nici Megève, niciSt.Tropez, nici Bucureºti sau Marea Neagrã pe care am întârziat


atât s-o regãsesc, încât am pierdut-o iar, probabil pentru totdea-una. Singurul meu fel de a mã odihni era de a mã cheltui fizi-ceºte intensiv, rãscumpãrând astfel lunile de imobilitate în faþamaºinii de scris, ieri, a computerului, azi. Nu mã plâng. E untimp de toamnã la Paris (adicã anotimpul care-i stã cel maibine). Aº cãlãtori acum numai fiindcã nu se prea mai poate:din spirit de contradicþie.

Joi 13 august

De ieri se respirã din nou. Când mã gândesc cât mã mirau,în Jurnalul tatei, referirile la climã: ger, caniculã, ploaie, nin-soare... ªi iatã-mã ºi pe mine...


E ziua lui V. Prea cald ca s-o sãrbãtorim la restaurant sauvizitând vreo expoziþie. Am mai încercat o datã sau de douãori sã „forþãm destinul“ ieºind, în ciuda vreunei migrene saufebre, ºi nu ne-a reuºit. Aºa cã rãmânem acasã, bucurându-necã suntem încã oarecum valizi. Sã mai spun enorma banalitatecare stã totuºi la baza uimirilor noastre: nu credeam nici unul,nici celãlalt cã vom ajunge la asemenea vârste. Dar din momentce am ajuns împreunã, ce se poate cere mai mult?

Joi seara, pe un canal de televiziune care ne indispune îngeneral prin pretenþia intelectualã ºi stângismul „corect dinpunct de vedere politic“ al echipei franco-germane ce-l animã,Arte, mai multe documentare asupra „Primãverii de la Praga“ºi invaziei sovietice. ªi lucruri ºtiute, dar ºi noi imagini din arhi-vele Armatei Roºii ºi Comitetului Central (mai ales reuniuniledintre Dubček ºi guvernul sãu cu Brejnev ºi adjuncþii, nego-cierea cu cuþitul între dinþi). Descoperim într-un alt reportaj,filmat la Praga de azi, cã tinerii întrebaþi nici nu mai ºtiu cinea fost Dubček ºi cum s-a produs invazia. ªi nu pare a-i interesa.Deci aceeaºi sete de a uita pe care o credeam specificã doar

1998 479

României. ªi, aºa cum analizeazã fostul preºedinte al UniuniiScriitorilor cehoslovaci, cei care s-au opus au fost totuºi o mino-ritate, Charta ’77 nefiind semnatã decât de 1 800 de inºi dincele 15 milioane de locuitori ai þãrii. În plus, nici o judecatã,nici o sancþiune nu vin sã cureþe aerul viciat. Ceea ce aratã cãaceleaºi cauze au produs efecte asemãnãtoare ºi cã nu trebuiesã cãutãm în trãsãturi pur etnice ºi alte „mioriþe“ dificultateade a exorciza trecutul. Acestea fiind spuse, prin „lustraþie“, prinaspectul strãzii, prin felul de a se purta al oamenilor, prin as-pectul occidental al Pragãi, Cehia nu se poate compara cuRomânia. Chiar bolnavã de amnezie ea se aflã în Purgatoriuluitãrii, iar noi în Infernul ei.


Am rãcit. Uitasem cum e. Fireºte, destul de fragilizant. Doarrãcelile ºi gripele din copilãrie ºi adolescenþã rãmân mai departeprivilegiate. Stana îmi instala telefonul ºi cãrþile (mai ales Proustcând aveam gripã, de ce?) în jurul divanului, mama îmi aduceadin oraº un dar cotidian ca sã mã consoleze. Reuºea atât de bine,încât am pãstrat nostalgia acestor stãri cel puþin dezagreabile.

Luni 9 noiembrie

Neliniºtiþi de absenþa lui Tudoran din România literarã îlchemãm astã-searã pe Niki. Ne confirmã presimþirile sumbre.Denunþat ca „antisemit“ la Departamentul de Stat, nu i s-amai prelungit contractul pânã în 2000 ºi ceva, ci doar pe 1999.Cu condiþia probabilã sã nu mai scrie nimic politic. În oricecaz, cu umor sau fãrã, Manolescu constatã cã el se bucurã demai mare libertate de opinie în nãpãstuita Românie decâtTudoran în þara-far a democraþiei ºi a drepturilor omului. Suntemcu toþii amari ºi amãrâþi. Pe când domnii Ioanid ºi Maneastãteau destul de cuminþi în banca lor, iar rabinul Moses pledapentru regimul Ceauºescu în Statele Unite, eu scriam, în 1983,


împotriva primului editorial antisemit din Sãptãmâna (al luiVadim Tudor). Dupã ’89 acelaºi Vadim scoate un ziar fãþiºantisemit cu acordul regimului iliescian ºi al lui Roman, iarevreii de la Muzeul Holocaustului sau din împrejurimi nudenunþã România Mare incitatoare la urã împotriva ungurilorºi evreilor, ci pe filosemiþii Manolescu ºi Tudoran, care au adã-postit în revistele lor din Bucureºti ºi Washington (Românialiterarã pentru Niki, Agora ºi Meridiane pentru Tudoran) pro-testele împotriva antisemitismului real. Ce imposturã!

În 22 (acelaºi numãr), trei pagini indignate. Constantinescua acordat Crucea comemorativã a veteranilor din al DoileaRãzboi Mondial (doar cei care au trecut în Divizia „TudorVladimirescu“ sau au luptat în a doua parte contra nemþilor),printre alþii ºi lui Vasile Ciolpan, directorul de la Sighet ºitorþionarul unor Maniu, Gheorghe ºi Dinu Brãtianu. Scandalulîn jurul acestei ruºini nu va þine probabil mai mult de osãptãmânã. Constantinescu nici nu se simte vinovat. Ce, eramisiunea lui sã controleze listele? În acelaºi timp, în sala detribunal unde era „reabilitat“ Maniu, nu se gãsea mai nimeni.Erau cu toþii la ceremonia decorãrii unui Vasile Ciolpan binecunoscut din Memorialul durerii ºi care se lãuda acolo cu celepatru mese zilnice pe care le dãdea la toþi deþinuþii. Ajunsesesã le invidieze hrana. El nu mânca atât de bine la el acasã. Ce,e vina lui dacã „ãia“ erau bãtrâni ºi au murit cã le sosise ceasul?

Nu e nimic de fãcut cu þara asta. Populatã, cum zice V., decel mult 100 de persoane.

Vineri 20 noiembrie

Ieri, zi demenþialã. Toate sau aproape toate mi se trag dineditorialul lui Manolescu intitulat „Declaraþie“ (România lite-rarã nr. 45), care, sub forma unei autocritici de partid, descriecum s-a lãsat el prins în „ideologia mea perversã“. E o formãde „omagiu“ de cea mai neaºteptatã facturã. Cum Niki îºi încheia

1998 481

proza cu „La mulþi ani!“, s-a rãspândit în târg vestea aniver-sãrii mele. ªi au curs telefoanele. De prea mult bine nu aidreptul, fireºte, sã te plângi. Nu e mai puþin adevãrat cã ºi lamasã, pentru o simplã felie de ºuncã, am fost nevoitã sã mãaºez de vreo trei-patru ori. Þârâia nonstop telefonul.

Asearã ne-am încheiat „sãrbãtoarea“ cu Gabriel. Afarã eger – unul de miez de iarnã. Între timp, am cinat ºi la Mihnea,cu Gabriel, care a insistat atât de patetic, încât, deodatã, Virgils-a hotãrât sã-i dea Jurnalul pentru care pledam inutil de lunide zile. În ce mã priveºte eram decisã s-o fac. Aºa cã V. ºi cumine redevenim viitori autori la Humanitas. În ce ritm vomreuºi sã facem faþã acestor angajamente rãmâne, bineînþeles,de vãzut. Gabriel ar vrea sã ne mutãm în imobilul sãu de la Bucu-reºti ca „sã aibã grijã de noi“. Perspectiva e imposibilã, daremoþionaþi tot suntem, chiar dacã o luãm în glumã. Cum altfel?

Totul ar fi fost deci minunat dacã jurnalistul de la Iaºi n-arfi amintit, cu respect, de trei ori de-a lungul emisiunii cã amîmplinit 75 de ani! O cifrã ce i se pãrea probabil o victorieasupra timpului ºi care nu este – inevitabil – decât un eºec.

Joi 26 noiembrie

Ritmul cvasidemenþial a mai continuat câteva zile. Îmi dauseama cã îmi convine, chiar atunci când mã epuizeazã. Mãreaduce spre orele de vârf ale Europei Libere, când n-apucamsã respir de telefoane, de reportaje, de evenimente. N-a fost,în fond, principala mea metodã de supravieþuire sã nu dautimpului timp spre a mã întâlni cu mine însãmi? M-a pasionatPascal înfierând „divertismentul“, dar nu mi-a priit decât acestadin urmã, fireºte, nu sub forma lui mondenã, ci a privirii în-toarse spre ceilalþi. Singurã, nu pot privi decât moartea ºineantul: prin excelenþã de neprivit. Câtva timp m-a „salvat“rescrierea Jurnalului. Acum, când se prevede publicarea lui,corectându-l, mã simt cuprinsã de o severitate uscatã: mi se


pare pur ºi simplu nul. Va trebui totuºi sã-mi treacã: suntnevoitã (mi-am fãcut-o singurã) sã duc la capãt proiectul.

Pivot îºi regãseºte frãgezimea ºi tactul ori de câte ori faceemisiuni cu cele câteva mari figuri literare. Pentru Soljeniþîna pãstrat acea reverenþã necesarã când te afli în faþa statuilorreale ale veacului: interviul are loc la Moscova. Soljeniþîn vaîmplini în curând 80 de ani, a avut douã infarcte ºi mulþu-meºte lui Dumnezeu cã-i dã aceastã boalã de inimã din carese moare pe loc. Figura i s-a îndulcit de bãtrâneþe, nu neapãratºi caracterul. Regret cã-ºi pune acum tãriile în slujba unui naþio-nalism exacerbat, când mai înainte, tot atât de rus, rezistenþalui ne susþinea pe noi toþi. Îmi pare rãu, dar nu-mi modificpãrerea: orice ar spune azi Soljeniþîn rãmâne acel om care a învins(de ce m-aº feri de cuvintele mari când pomenesc de un astfelde personaj?) Imperiul Rãului. Acum, în Purgatoriul tranziþiilor,ne putem permite ºi luxul aproximaþiilor. La urma urmei, cineºi-ar putea închipui un Dostoevski democrat ºi neslavofil?


Asearã, la cinã, Horia Bernea. E atât de cald, de autenticºi de prietenos, încât orele petrecute cu el devin o micã sãrbã-toare. Aflãm cã a murit pãrintele Cleopa. Am pierdut, în 1992,singurul prilej de a-l întâlni.


Bietul, bietul meu Greg! Când am intrat, luni seara, în apar-tamentul lui Alain Germain unde ne aºtepta cu Laura ºi fetiþele,pe canapea stãtea un bãtrânel cu barba albã. Era exact ca untânãr actor prost machiat, pentru a pãrea un moºneag. Sau tânã-rul este imaginea la care eu refuz sã renunþ. Oricum, tot înactul al III-lea ne aflam. Mi s-a strâns inima ºi, dacã n-am pier-dut ºi graiul, e datoritã unui destul de mare efort. Seara întreagãa stat sub semnul unei supravieþuiri mutilate. Greg adusese ºi

1998 483


douã albume cu fotografii din vremile ferice. ªi aºa s-a petrecutºi seara: inventariind morþii. Pânã la sfârºit, cum nu mai încetaacest catalog al nefiinþei, am intervenit violent, sã mai discutãmºi de altceva. Dar, în fond, ce „altceva“ mai aveam în comun?Noroc de V., care rãmãsese acasã.

Joi 31 decembrie

Nu mai înºir felicitãrile, telefoanele, scrisorile. Importante cu totul altceva: cum sã fac spre a nu încãrca acest penultiman al secolului nostru atroce cu cine ºtie ce inutile iluzii saugrave presimþiri? Soluþia cea mai la îndemânã: sã nu þin seamade schimbarea festivã a datei.

1999

Miercuri 6 ianuarie

Revãzut asearã, cu toatã neplãcerea, Tirez sur le pianiste, allui Truffaut. Se confirmã impresia noastrã – ori de câte ori amfãcut o astfel de verificare – cã Truffaut (ca ºi Godard, în ºimai mare mãsurã) e departe de cineastul glorios a cãrui mito-logie s-a instalat temeinic. Din „noul val“ cinematografic, din„ noul roman“ n-a mai rãmas decât amintirea unei mode. Printrecineaºtii de tip „clasic“ atacaþi cu furie în Cahiers du Cinéma,mulþi pot fi vãzuþi ºi azi fãrã sã dateze atât de iremediabil. Înacest film din 1960, artificiile sunt ºi mai evidente decât în altepelicule ale lui Truffaut, deoarece aici se lasã inspirat progra-matic de filmul negru american, ºi distanþa între model ºi copiedevine prãpãstioasã. Ar rãmâne sã ne întrebãm, V. ºi cu mine,(o ºi facem) cum de-am putut cãdea ºi noi, acum vreo 30 deani, în capcana modelor zilei. ªi încã, Truffaut are mai puþinezbârcituri decât Godard, Eric Rohmer ºi chiar ultimele filmeale lui Bresson, bolnave de uscãciune.


Iarãºi vin minerii. De vreo douã-trei zile primejdia se preciza.Miron Cozma ameninþa cã va sosi la Bucureºti cu ortacii sãi,în timp ce Vadim Tudor orchestra pe faþã în fiþuica lui loviturade stat. Îi telefonasem chiar lui Gabriel pentru a-l ruga, dacãse întâmplã aºa ceva, sã ia primul avion, îl invitãm noi. Reacþia

sa a fost normalã: nu poate pãrãsi ca un laº „câmpul de bãtãlie“.Dar ºi propunerea, ºi respingerea ei aparþineau mai curândretoricii, în fond nu credeam aºa ceva cu putinþã. ªi iatã cãazi-dimineaþã telefoneazã în plinã alarmã Rodica Palade, mineriisunt blocaþi (deocamdatã) la Horezu, dar altfel decât au plecat,zdrenþuiþi ºi pe jos. Dispun de autobuze, iar Miron Cozma deun camion inatacabil deoarece a pus copii pe capotã ºi agãþaþide uºi. Desearã, ne anunþã ea, reuniune de urgenþã la GDS.În aºteptare, un apel pentru statul de drept ºi instituþiile demo-cratice ce va apãrea mâine în toate ziarele. Ne cere semnãturile.Fireºte, i le dãm. Telefonez lui M.-F., semneazã ºi ea. DoinaJela, la fel. O chem ºi pe Sanda Stolojan, tot rãspuns favorabil.O uit, în aceastã repetiþie neaºteptatã ºi întârziatã a scenariilorºi protestelor de altãdatã, tocmai pe Maria Brãtianu. Noroc cão avertizeazã M.-F. Cât despre Mihnea, pe care-l reclamã RodicaPalade, îi las, fãrã rezultat, tot felul de mesaje: e ocupat cudelegaþia lui albanezã. A ºi gãsit momentul!

Altãdatã, pentru un disident sau altul, într-o singurã zi strân-geam sute de semnãturi. Dar acum nu mai suntem organizaþipentru urgenþe. Mi-am pierdut reflexele ºi nu mai vãd orizontul.E de altminteri invizibil pentru toatã lumea.

Vineri 22 ianuarie

Am plecat de acasã cu imaginea transmisã de televiziune atancurilor îndreptându-se spre Râmnicu-Vâlcea ºi cu anunþulºedinþei extraordinare a Parlamentului (care, aveam sã aflu maitârziu, era gata sã aprobe in corpore, inclusiv PDSR-ul ºi Iliescu,proclamarea stãrii de urgenþã). Pe drum, citisem în Le Mondeeditorialul ºi o paginã în care, în sfârºit, se pomenea de legãturilelui Cozma cu extrema dreaptã ºi cu Vadim ºi mã lãsasem sedusãde o variantã a speranþei (cea îndoitã de ea însãºi). Când m-amîntors pe la orele 7, l-am gãsit pe V. în plinã crizã de dezgust:Radu Vasile a negociat cu Miron Cozma la mãnãstirea Cozia,


cedând ºi asupra sporirilor de salariu, ºi asupra neînchiderii celortrei mine neproductive.

Cât de scump plãtim minunata iluzie din decembrie 1989!


Ieri, veste neaºteptatã: vin iarãºi minerii. Cum s-a întâmplato cvasiminune la nivel judecãtoresc ºi un magistrat integru (numai speram cã existã aºa ceva) l-a condamnat, în fine, pe MironCozma, la 18 ani pentru a doua mineriadã, acesta a dat o decla-raþie incendiarã, apoi ºi-a reunit ortacii sã coboare spre Bucureºti.De data asta numai 3 000. Azi-dimineaþã, dupã Craiova, s-aulovit de un baraj de poliþie, detaºamentele speciale care s-au bãtutcu ei ºi i-au învins. Iar Cozma, ieºit singur, din prostie sauîngâmfare, din vizuina sa (de unde ar fi fost infinit mai greude scos, dacã nu chiar imposibil), a fost arestat ºi dus în elicopterla Bucureºti, direct la închisoare. Dacã noua lege asupra imuni-tãþii parlamentare va fi ºi ea votatã, eliminându-l astfel de pescena politicã pe Vadim Tudor, ºi PRM-ul va fi desfiinþat capartid politic (dar avem oare dreptul sã ne luãm visele dreptposibile realitãþi?), atunci s-ar putea întrezãri un orizont. Ieriºi azi, la Televiziunea Francezã, imagini ale luptei dintre jan-darmi ºi mineri. Aºa ar fi trebuit sã se întâmple ºi prima oarã.Articol azi ºi în Le Monde. Primele veºti bune sosite de la Bucu-reºti, de câtã vreme?

Vineri, cãutând prin toate dosarele un document pe care mi-lceruse urgent prin telefon Gabriel, am dat peste grafologia pecare mi-a fãcut-o Camil Petrescu ºi horoscopul lui Wolf vonAichelburg, ºi mi-am amintit cu ce interes le tot citeam ºi reci-team în tinereþe, când bâjbâiam în cãutarea unui destin. ªi iatãdestinul s-a conturat numai din clipa în care am renunþat laaceastã contemplare a propriei ºi din ce în ce mai puþin iubiteimele persoane.

1999 489

Mã repet, ºtiu prea bine, dar nu mã pot dezbãra de senzaþiade risipire izvorâtã din atâtea pagini de Jurnal ºi corespondenþãrevizitate. Oricum, n-ar fi imposibil de scos din cele aproape150 de pagini scrise pânã acum un prim volum. Chiar cu semnede întrebare despre un al doilea. Voi mai avea timp? ªi putere?Dar cum de la o vârstã încolo tot orizontul se constituie într-unimens semn de întrebare, nu vãd de ce n-aº continua aceastãîntreprindere a inutilului.

Luni 22 martie

Am întrerupt „Reperele“ (pe care Gabriel le reclamã cât mairepede, ca ºi Trecut-au anii… ai lui V.) pentru a citi cele douãvolume ale lui Soljeniþîn. Primul, memorii din exil, fãrã pro-bleme, deºi fãrã strãlucire. Al doilea însã, La Russie sous l’avalanche,e uimitor. Dupã dezmembrarea Imperiului, Soljeniþîn aruncãvina în trecut doar pe micile popoare care-ºi cer acum indepen-denþa, susþinând cã ruºii le respectau limba ºi tradiþiile (ceeace ele nu fac acum cu minoritatea rusã persecutatã). Cel carene învãþase cu critica necruþãtoare a tot ºi a toate nu gãseºtenici una pentru poporul rus ºi istoria Rusiei, tendinþele ei impe-rialiste nãscându-se din rãzboaie „defensive“. E incredibil ºifoarte grav. Pentru mine, Soljeniþîn era cel mai important perso-naj al secolului, cel care vorbea în numele nostru, al tuturor. Acummã simt obligatã sã scriu, pentru prima oarã, împotriva lui. Mise pare de negândit, dar n-am voie sã-mi las propriile legendenezgâriate de dubiu. Când am asistat la felul în care dupã tre-cerea Armatei Roºii (pârjol ºi barbarie) se instala sistematic rusifi-carea, când în Basarabia (de pildã) nu mai aveai voie sã vorbeºtiromâneºte în ºcoli ºi în funcþii de stat, tabloul idilic schiþat deSoljeniþîn devine cu totul inadmisibil. Sub pana lui de acum,numai ruºii au dreptul la statutul de victime. Purta pe umeri unglob, l-a schimbat pe o singurã þarã a cãrei inocenþã – atât devinovatã – o proclamã tocmai „zek“-ul paradigmatic.

Cât va mai þine vremea decepþiilor?


Joi 25 martie

Într-o scrisoare mai mult decât amabilã, Mircea Zaciu nepune ºi o serie de fotografii luate în 1994 la lansarea unei cãrþia mea ºi a alteia a lui Virgil, în curtea de la Grupul pentru DialogSocial. Le privesc cu oarecare mirare: parcã sunt din altã viaþã.În orice caz de pe alt tãrâm: acela al speranþei. Dacã aº spune„ce s-a schimbat de atunci?“ – întrebarea ar fi prost pusã. Maiexact este: ce nu s-a schimbat de atunci? Totul, bineînþeles, nudoar nãdejdea în opoziþia ce va instala democraþia imediat ceva ajunge la putere, dar noi înºine. În 1994: din moment ce-mifusese dat sã mã întorc în România, semnasem un pact cu tim-pul. Aveam (eu cel puþin) pretenþia nesfârºirii. Acum a fost înlo-cuitã de conºtiinþa fragilitãþii. Pe care renunþ s-o mai comentez.

Marþi 30 martie

Un plic cu fotografii de la Cruºeþ. Fotografiile, de la nuntamamei, a Azotei ºi ale noastre, copiii lor, fireºte cã mã miºcã.Lui V. i se pare cã-ºi regãseºte din fotografie casa lui de la þarãaidoma celei de oaspeþi de la Cruºeþ (singura ce rãmãsese înpicioare, bunicul meu megaloman ºi nesãbuit, bietul de el, dãrâ-mând casa mare pentru a clãdi una mai arãtoasã. Fãrã bani lachimir, rãmãsese toatã familia în cea de oaspeþi, alãturi de careNenea Atu, de-a dreptul þicnit, îºi clãdise o camerã numai pentruel). În cerdacul casei pentru invitaþi ceream, în adolescenþã,sã mã culc când era lunã plinã („lunã tu, stãpâna nopþii“)*,în accesele mele pueril-romantice. Pe singura fotografie pe carefigurez ºi eu sunt doar un boþ (2-3 ani?) neºtiutor de ce mã aº-teaptã. Toþi cei fotografiaþi, la orice vârstã ar fi ei, nu ajung sã-ºipriveascã ºi sã-ºi prevadã soarta: Muma legatã de carul cu boiºi dusã pe ger ºi pe jos la Craiova ºi murind la puþine zile dupãaceea, Mama în închisoarea fãrã de îngrijire medicalã, Octav

1999 491

* Trimitere la versul din Scrisoarea I de M. Eminescu: „Lunã, tu,stãpân-a mãrii…“ (n.ed.)

în urma celor suferite în închisoare, Dan cu sechelele prizo-nieratului la ruºi. Douã supravieþuitoare: Rodica (surdã, bolnavãde inimã ºi nemaivãzând ca lumea) ºi cu mine, încã pe picioare.Am ºansa de a nu dispune nici de zid, nici de timp al plângerii.Ce-ar fi altfel...


Privim micul film despre apartamentul din bulevardul Elisa-beta, foarte bine fãcut ºi cu un comentariu sobru. Mã dezoleazãdoar silueta mea când intru ºi ies din holul casei (ne filmaseMarilena Rotaru), uºor gârbovitã ºi cu niºte paºi lamentabili,de bãtrânicã. Dacã tot mã întorceam spre „rãdãcini“, ar fi tre-buit sã fie ºterºi ºi anii imobilizaþi de absenþã – sã am un mersînvingãtor ºi juvenil. Când ne-a filmat plimbându-ne în Ciºmi-giu, pe V. ºi pe mine, apãream ca niºte fantome neînþelegândpe ce tãrâm se aflã ºi ce se întâmplã cu ele. Uºor penibil. Dece „uºor“? Fiindcã vreau sã mã þin bine ºi sã nu mã plâng. Dacãaº da drumul potopului de jelanie din mine nu s-ar mai uscapãmântul. ªi m-aº face ºi de râs. În primul rând faþã de mine.Aºa cã mai simplu e sã nu mai privesc reportajul cu pricina.Pânã ºi rampa scãrii din bulevardul Elisabeta e în stare sã mãarunce cu violenþã în trecut. Nu mã agãþam în neºtire de eala primul bombardament american asupra Bucureºtiului, întimp ce mama, bravã, mã consola ca pe un copil? Aveam aproape20 de ani, deci nici o scuzã. Scara aceea mã acuzã ºi azi. Câtaº fi vrut s-o urc din nou cu pasul meu de altãdatã!

Cristo trece cu cozonac. Telefoanele þârâie nonstop pentruurãri. Ziua trece fãrã spor. Dar e Duminica Paºtelui.


De la 17 pânã la 21 aprilie, prin spitale. Totul provocat deun fel de panicã în diagnostic a doctorului Mihãileanu. Ierine-am petrecut ziua, V. ºi cu mine, în acest adevãrat orãºel caree spitalul Broussais –, eu înmãrmuritã de proporþiile lui, gãsind


1999 493

pentru prima oarã farmec clinicii de la Val d’Or. Aici, bieþibolnavi care aºteptau câte douã-trei ore în cãruciorul lor, poliþiºtitransportând pentru operaþie un „tâlhar“, ca în serialele poliþistetelevizate, tot felul de oameni miºunând aparent fãrã sens. Înafarã de doctori, tot personalul format de negri ºi negrese. Uniibinevoitori ºi chiar veseli, alþii gata sã plãteascã bolnavului,cãruia îi sunt acum superiori prin sãnãtate, suferinþele semenilorlor de-a lungul anilor de dominaþie occidentalã. Am aflat decând am tot fost prin spitale cã existã în acest sens o discriminarepozitivã: negrii din coloniile rãmase franceze dispun de o „cotã“în anumite funcþii de stat, mergând de la mãturãtor la infir-miere. Nu ºtiu dacã din pricina lor se vorbeºte atât de tare înacest spaþiu ce ar trebui sã aparþinã tãcerii ºi ºoaptei. A vorbicel mai tare corespunde, probabil, cu a fi cel mai sãnãtos. Peacest fundal de voci înãsprite, un du-te-vino de bolnavi, oamenide serviciu, infirmiere, subdoctori, doctori, supradoctori carete duce cu gândul la Kafka sau la haos.

La dus ºi la întors, cu taxiul. Ajungând pe rue St.-Jacques,pe lângã Observatoire, ne lansãm, V. ºi cu mine, într-o litaniea nostalgiilor, cu care, în genere, bãgãm de seamã sã fim maieconomi: aici era cantina studenþeascã (Maison des Mines), aicistãteam eu, rue du Val de Grâce, aici mama lui Greg, de laLeul din Belfort nu era departe pânã la Lupaºcu etc., etc. Sub-textul tãcut din demnitate elementarã e mereu acelaºi: aici eramtineri, aici totul era încã nejucat pe scena existenþei, aici, aici...Ajunge sã privim o stradã ca sã treacã din nou cei care îºi plim-baserã paºii pe-acolo, venindu-ne în întâmpinare pe când stãteamîn rue Cassini. Plouã cu amintiri. Fãrã o umbrelã a decenþei,am fi muiaþi pânã la oase. „Niciodatã“, cuvântul de care mi-ecel mai teamã. ªi sunt nevoitã sã-l rostesc de nu ºtiu câte oripe zi. Din ce în ce mai des.

Duminicã 9 mai

O singurã imagine luminoasã: Papa la Bucureºti. Silueta sadecupându-se pe fundalul Palatului monstruos al lui Ceauºescuspalã ºi rãscumpãrã parcã ruºinea acestor vremi, chiar dacã alãturide el se afla un patriarh ca Teoctist, pe care desigur nu îngeriiîl vor fi împins sã facã atâtea genuflexiuni la Curte. Rezistentulalãturi de colaboratorul-slujnic, ultimul care l-a omagiat pe tiran.Totuºi nu unui discurs al lui Ceauºescu au servit aceastã piaþãºi acest palat grotesc, ci unei binecuvântãri papale în recule-gerea ºi emoþia unui milion de persoane. Are ºi Istoria sau Dum-nezeu revanºele sale. Se anunþase o zi de ploaie la Bucureºti:a fost soare. Atât de orbitor, încât oamenii îºi deschideau um-brele prevãzute pentru timpul urât. Se fereau parcã de preamarea luminã.

Vineri 28 mai

O atât de lungã tãcere din pricinã cã am profitat de plecarealui Mihnea în þarã pentru a trimite la Humanitas prima partea „Reperelor“ mele. Între timp, au primit ºi un titlu, descoperitde mine ºi – primul – agreat ºi de V., ºi de Gabriel: La apaVavilonului. „Am stat ºi am plâns“ mai ales scoþând cele 163 depagini pe o imprimantã rebelã la ordinele pe care i le dãdeamºi descoperind, la a nu ºtiu câta corecturã, mereu alte ºi altegreºeli. Acest gust sãlciu de lucru niciodatã încheiat m-a fãcutºi mai scepticã asupra rezultatului.

Luni 7 iunie

Îmi dau brusc seama cã în ciuda progreselor mele „tehnice“n-am încredere decât în pagina scrisã, singura concesie fiindmaºina de scris în locul creionului. Îmi este greu sã pricep cum,pentru a fi prezentatã unei edituri, o carte se poate lipsi desuportul „hârtiei“. Am trecut de la tocul cu cernealã la ordinatorîntr-o singurã existenþã, dar capul n-a urmat. Fac doar gesturile.


Are dreptate Jung: nevrozele noastre vin din faptul cã nu maistãpânim ceea ce punem în miºcare, de la electricitate la roboþi.

Frig ºi ploi de noiembrie, dupã ce vreo zece zile te-ai fi crezutîntr-un greu respirabil august. Lumea pe dos. Dacã nu mã plângprea mult e din cauza bunicii… Muma ne exasperase nouã,nepoþilor sãi, copilãria, încheindu-ºi orice observaþie sau ceartãcu „pe vremea mea“… Acum am impresia cã „pe vremea mea“anotimpurile erau mai bine desenate. Filmele mai bune. Cãrþilemai multe. Personalitãþile mai interesante. Dar n-o spun deteamã sã nu semãn cu Muma. Am citit deci cu satisfacþie ominianchetã din Le Nouvel Observateur unde Pierre Nora con-stata declinul rapid al ºtiinþelor umane, alþii al cãrþii în general.Acum lectura se „zapeazã“, iar din mare bulevard al culturii,Saint-Germain s-a transformat într-un impas. „Pe vremeanoastrã“, prin glorioºii ani ’70 – spun mai toþi semnatarii –, sediscuta la Paris ca niciunde pe lume. Acum chiar ºi gâlceavaasupra intervenþiei americane în Kosovo nu mai produce scântei.Régis Debray are argumente de sergent-major ideologic, extremastângã semneazã alãturi de extrema dreaptã, doar Finkielkrautsau Glucksmann se mai servesc de ascuþiºul ideii. Niveluldiscuþiei e submediocru. Se þipã ca pe uliþã, în timp ce „pevremea mea“ se clama în istorie.

Caut orice pretext pentru a nu mã apuca de partea a douaa „Reperelor“, la care ar fi trebuit sã mã înham de vreo douãsãptãmâni. Nu e lene, ci un fel de lehamite de mine însãmi,tot încercând sã dau existenþei mele un rost. „Reperele“ acestea,pompos intitulate La apa Vavilonului, ce sunt dacã nu cãutareaacestui rost? Din când în când mi se pare cã-l gãsesc într-ostrãfulgerare, cum mi s-a întâmplat citind o scrisoare a lui LucBãdescu, pe care, dacã mi-o regãseºte V., trebuie s-o copiez aici.Pentru a o citi în clipele de îndoialã. Adicã mereu. ªi fãrãnãdejdea cã-ºi va face efectul tonic mai mult decât o singurãdatã. Bunã ºi ea… Virgil a regãsit-o. Am copiat fragmente

1999 495

pentru „Repere“ – dacã le voi continua. Am tãiat, din modestie,paragraful în care ne comparã cu Eliade, Cioran, ºi ne gãseºteviaþa mai împlinitã decât a lor. Aºa trãia Luc, din exagerãririscate, dar ce prezenþã! Flamboyante.

Luni 28 iunie

Umblând azi pe bulevardul Montparnasse, cu gândul larememorãrile din Vavilonul II – la care scriu în fiecare zi ºi parcãdin ce în ce mai trudnic –, mi-am propus stupid sã provoc unfel de flash-uri ale amintirii. Intrând la Coupole, de pildã, amîncercat sã mã suprapun peste cea care cinase aici cu Ioneºtii –era o aniversare? – sau se întâlnise tot aici cu Cuºa ºi Cioran.Spre dezolarea lor ºi a lui V., am fost nevoiþi sã schimbãm masade trei ori, deoarece lui Cioran i se pãrea cã la fiecare îl „tragecurentul“. Pânã la sfârºit a ºi plecat, renunþând la cinã ºi scu-zându-se intens. Scena o vedeam, desigur, dar rãmâneamdoar cu mine cea de azi, care tocmai ieºise de la dentist ºi cãutaun taxi sã se întoarcã acasã. M-am gândit la facilitatea cu carese poate construi un scenariu cinematografic cu procedeulflash-back-ului ce permite sã se fragmenteze naraþiunea ºi, înacelaºi timp, sã se compunã nelinear un personaj. Artificiulaparþine însã (ca mai toate lucrurile prielnice) artei, realitateaîl refuzã. M-am rãzbunat pe pavajul bulevardului, cãlcându-lcu o pornire rea, deoarece refuza sã pãstreze urma paºilor meide altãdatã. Dacã i-aº fi regãsit, ce-aº fi fãcut cu ei?

Sâmbãtã 3 iulie

Mã cãznesc toatã dupã-amiaza cu pasajul despre Marin Predapentru La apa Vavilonului. Nu-mi iese. E greoi ºi neinspirat.În timp ce atât Aurora, cât ºi Ana Novac au venit în dicteuautomat. Niciodatã nu l-am „simþit“ pe Marin Preda. Nu mise pãrea deloc þãran, ci mai curând tipul de periferie ajuns preadevreme în centru. Mahalagiu sau mitocan, dar fãrã vervã, nici


pitoresc. Deºi felul cum stãtea la masã era epocal. Numai doioameni mi-a fost dat sã vãd mâncând astfel – hulpav ºi inde-cent – ªeicaru ºi cu el. Cioran umbla peste tot dupã ªeicarunumai ca sã vadã cum înghite bucatele, apãrându-ºi farfuriacu braþul ca pe o cetãþuie (sã nu i se fure hrana). Cu Marin Predao singurã datã am cinat (la „Rôtisserie de la Reine Pédauque“),dar mi-a ajuns, am crezut chiar cã mi se va face rãu. Or, n-aveamnici un motiv sã mã rãzbun spunând tot ce cred despre el, deºin-a înmânat pãrinþilor lui V. banii pe care i-a împrumutat înacest scop la Paris. Ceea ce a fost o miºelie purã. Ne-a comu-nicat-o a doua soþie a lui, Eta, când a venit a doua oarã sãrãmânã la Paris, pe 28 iulie 1966. Pe Marin Preda vreau sã-llas în plata lui Moromete, bãtrânul. E tot ce-a fãcut el mai bun.

Joi 8 iulie

În finalul unui articol al lui Nicholas Catanoy din Vatra(nr. 4) dau peste un detaliu de la sfârºitul vieþii lui Ciorandezvãluind mai mult ca tot ceea ce ºtiam – ºi credeam cã ºtiutot –, halul de degradare în care cãzuse. M-a apucat o tristeþede zile mari. Venise sã-l vadã la clinicã François Nourissier. Îiadusese un buchet de viorele ºtiind cã sunt florile lui preferate.Cioran a plimbat buchetul dintr-o mânã într-alta cu un gestde automat, apoi ºi-a apropiat florile de gurã ºi a început sãle… mãnânce. Pãºtea. N-am auzit nimic mai groaznic.

Virgil are dreptate, ruina acestui creier, devastarea lui pro-gresivã par a fi un act de rãzbunare cumplitã al apriguluiDumnezeu din Vechiul Testament care nu a suportat blasfemiaºi derâderea lui Cioran. Pedepsirea lui Iov – pentru care Jungcrede cã Dumnezeu ºi-ar fi trimis spre rãscumpãrare Fiul pepãmânt – devine o simplã glumã pe lângã un gest ca acesta,rãpindu-i vehement lui Cioran condiþia sa umanã. Nici Shakes-peare când nu vede în viaþã altceva decât „povestea unui idiotplinã de zgomot ºi de furie ºi neînsemnând nimic“ n-ar fi fost

1999 497

în stare sã închipuie un astfel de deznodãmânt. Nu ajung sãmã dezbar de o imagine atât de atroce. ªi nici s-o mai despartde amintirea lui Cioran. Oare îl voi mai putea citi vreodatã?

Singura mea ºansã: atât a trebuit sã mã agit cu computerulcare s-a stricat (dischetele nu mai pot fi recuperate), telefonândîn dreapta ºi-n stânga fãrã rezultat, încât nu m-am putut, dinfericire, instala în obsesia sinistrei scene. Sper cã Simone n-aaflat-o pânã la moarte.

Duminicã 11 iulie

Recitind o parte din corespondenþa lui V. cãtre mine sprea controla câteva date, înainte s-o arunc la coº, sunt izbitã deumorul din cele mai multe epistole. Printre ºtiri din România,comentarii asupra emisiunilor, persoane, îndeosebi venite dinþarã, de vãzut, multe ca într-o garã sau un muzeu, expoziþiide vizitat, texte de scris, cãrþi de citit, muzicã de ascultat, hazulcreeazã spaþii pentru o respiraþie tihnitã. Cum nimic nu va mairãmâne din ele, copiez câteva pasaje ca sã mi le amintesc.

Una din misive (din vara lui 1969) începe aºa: „Azi e Sâmbãtã. Mâine e Duminicã. M-am sculat cu un

torticolis ºi am impresia cã Neamu Niculae pe care l-am visatazi-noapte mi-a pus un alt cap. Rien ne va plus!

Azi e Sâmbãtã. Mâine e Duminicã. Adio filozofie nu-mimai rãmâne sã fac decât cuvinte încruciºate. Dar tocmai azin-au sosit ziarele. ªi nici nu e soare. Nici nu ninge (n. m: eravarã!). Nimic.

N-are nici o importanþã. Când vei fi primit aceastã epistolãacefalã totul va fi intrat în ordine.

Mã cobor repede la poºtã ºi-þi trimit ºi un poem; de bunãseamã cenzurabil.“

În alta, de la munte, din 12 februarie 1969: „Azi, spre deosebire de ieri ºi alaltãieri, cald cu ninsoare multã.

Un fel de pace ca la Mirceºti. (Dacã o sã þinã aºa, o sã încep


sã fac «pasteluri»). Între timp, din ciclul «doine ºi lãcrãmioare»încã un poem.“

Din 31 martie 1969: „Tu ºtiai cã ai luat o «întruchipare a geniului românesc în

exil»? Ãla sunt eu. Cine-o spune, e altã poveste: d. Stavila. Într-oscrisoare unde e citat ºi Goethe. [… ]

Altceva nimic, vânt, ploaie ºi români.“Dintr-un Marþi fãrã datã (din acelaºi an probabil ºi tot de

la munte, deoarece se afla în acelaºi plic): „Mi-a trecut pofta eleganþei, de când o bãtrânã milionarã

marseillezã îmi cam face curte. Are cãþel ºi conversaþie. O evitca pe dracu ºi citesc acum ºi la masã. Ca sã-mi consolidez legen-da mea de urs ºi sã fiu lãsat în pace.“

Aº putea cita la nesfârºit. La ce bun, din moment ce amândoiam ajuns la concluzia „coºului de hârtie“?

Sâmbãtã 17 iulie

Primim prin M.-F., cãreia i-a fost trimisã din greºealã, tra-ducerea lui Gabriel din Introducere în metafizicã de Heidegger.O limbã limpede ºi clarã care îþi dã iluzia cã vei înþelege totul.Îmi aduc aminte de cursul lui Gabriel despre Heidegger la caream asistat cu V., în 1996, la Universitatea din Bucureºti: deabia îmi stãpâneam impulsul de a lua note tot timpul, ca oricestudent cuminte, convins cã mai are doar unele cãrþi de citit,un sistem filozofic de parcurs, câþiva ani de studiu, înainte dea înþelege totul, de a dezlega enigma cunoaºterii absolute.

Vineri 30 iulie

Citesc cu mare interes Jurnalul lui V. din 1968. Îmi parerãu cã nu-l integreazã în nici un fel în volumul pe care i-l vada lui Gabriel pentru Humanitas, Trecut-au anii… Întâlnirilecu scriitorii veniþi din þarã dobândesc o altã pondere ºi un nousens la lumina Primãverii pragheze, opusã lui Mai de la Sorbona(tocmai în faþa Sorbonei îºi gãsise Mira Simian sã închirieze

1999 499

o garsonierã unde ne reuneam cu Nego, Paleologu, Matei Cãli-nescu, Doinaº, Barbu Brezianu, Ion Vianu, Marie-France). Eunu þineam Jurnal pe atunci ºi, fãrã cel al lui V., nu ºtiu cumm-aº putea descurca în reconstituiri. Citesc, iau note ºi-mi spuncã la urma urmei mã dedau la un fel de plagiat al memoriei.

Joi 5 august

Am pregãtit totul pentru capitolul cu Praga ºi Mai ’68 dinLa apa Vavilonului, dar ºovãi sã-l încep deoarece gândul îmiva fi stãruitor îndreptat doar spre plecarea la Megève. Anplin, constat din nou acum citind Jurnalele lui V., ce-a mairãmas din ale mele, corespondenþa dintre noi doi – ca de unzumzet constant, de întâlniri cu tot felul de oameni, unii pasio-nanþi, alþii deloc, într-un insuportabil verbiaj intelectual. Astfelde lecturi sistematice ale trecutului nu sunt deloc recoman-dabile. Întãresc bãnuiala – care devine certitudine – a pierderiide timp, a pierderii de vieþi. Dacã n-ar fi fost contactul fulgurantcu frumuseþea ascunsã a lumii, o carte, un tablou, muzica,rareori un peisaj, totdeauna vecinii mei întru entuziasme ºiangoase – prietenii –, nu ºtiu ce-ar rãmâne în afarã de cenuºã.

Nu-i adevãrat: ºtiu. Sentimentul de vremelnicie risipitã, dezãdãrnicie, atât de limpede moºtenit de la tata, nu trebuieconfundat cu vreo modestie ce n-ar fi decât ipocrizie. În afarãde întâlnirea cu V., sensul existenþei mele acesta a fost: înfrun-tarea cu sistemul totalitar, un microfon, solidaritatea cu purtã-torii de culturã ce se cereau salvaþi, încãierarea cotidianã cu cãlãiiascunºi în cutele utopiei. „Undele scurte“ – ca sã zic aºa. Nuam deci nici un drept sã mã plâng. Opresc jelania.


Nu vom putea evita toate „recepþiile“ lui Emil Constantinescu.Cel puþin nu pe aceea în care ne va decora (!). Ieri am gãsitpe répondeur un mesaj de la Sorin Alexandrescu: are pentrunoi o surprizã. Îl rechem la Amsterdam ºi, într-adevãr, rãmân


uimitã: Emil Constantinescu ne va remite „medalii“ pentruactivitatea noastrã în favoarea culturii române. Sorin insistãasupra încãrcãturii simbolice a medaliei care, prin noi, cinsteºteexilul, lãsându-ne sã întrevedem rolul pe care l-ar fi jucat acesta.

Mi-aduc aminte cât de izbitã am fost, punând ordine pebiroul tatei, dupã moartea lui, când am gãsit într-un fund desertar un pumn de medalii, aruncate vizibil acolo în nepãsare.ªi cât am apreciat acest gest de indiferenþã – dacã nu ºi dis-preþ – pentru recunoaºterile oficiale. Însã azi, e oarecum diferit.De pe pragul incert dintre trecutul totalitar ºi o nãzuinþã dedemocraþie pentru viitor, poate cã nu ne putem permite sãsfidãm un astfel de gest de bunãvoinþã faþã de exil.

De un lucru sunt sigurã. Cã ne vom simþi mai puþin binedecât atunci când Ioan T. Morar, în prezenþa Marianei Marinºi a altor optzeciºti, ne-a remis la Paris, în 1990, mai multedecoraþii de „eroi ai muncii socialiste“, imitând vocea luiCeauºescu. Atât de fidel, încât ne-am tãvãlit de râs. Nu e greude prevãzut cã recepþia de la ambasadã, în cursul cãreia vor fidecorate ºi câteva „personalitãþi“ franceze, va fi nu numai maiserioasã, dar ºi mai scorþoasã. În orice caz, dacã cineva ne-arfi spus, când ne duceam sã înregistrãm pe avenue Rapp, cã într-ozi vom primi de la ambasada (fostã comunistã) de alãturi, înfaþa cãreia ne regãseam cu toþii la manifestaþii de protest, omedalie, l-am fi gãsit de-a dreptul nebun.

Suprarealismele istoriei – cum ar spune V.

Marþi 19 octombrie

Asearã, Gabriel pe répondeur: mi-a ieºit Vavilonul. E primamea carte fãrã intenþii radiofonice. Provocatã de iritarea cu caremi-am recitit ºi distrus penibilele Jurnale adolescentine. Nepro-gramatã. Neprevãzutã. Poate cã e menitã sã fie unica mea carteºi nu, cum spunea cu o emfazã corectatã de umor Gabriel,volumul al 8-lea din „operele mele complete“. Cele precedente

1999 501

ieºeau din cronicile mele radiofonice. Chiar dacã sunt utilepentru o „cronicã“ a vremurilor sub care am stat, ele n-au fostscrise, ci doar rescrise. Pe când cu Apa Vavilonului am înºelatîntr-un fel nevinovat vârsta, jucându-mã de-a debutul.

Ar trebui deci sã mã bucur de aceastã apariþie ºi nu ºtiu dece n-o fac. Azi era rece ºi umed, mergeam zgribulitã pe stradã.O toamnã deodatã urâtã, anunþând iarna ce ne aºteaptã. ªitimpul din mine, asemãnãtor.

Marþi 9 noiembrie

Zece ani de la dãrâmarea Zidului Berlinului. Discuþii ºidocumentare pe mai toate reþelele de televiziune. Imaginile deatunci. Se suspendase timpul. Ne uimeam ca în Paradis. Azitineri din RDG se plâng în faþa microfonului: parcã era maibine sub comuniºti, fãrã ºomaj, din ºcoalã ºtiai cã vei avea locde muncã. ªi asta unde? La Berlin, la doi paºi de fostul Zid.Un reporter i-l aminteºte tânãrului nostalgic. „Da? Un zid?“Nu, nu ºtie. Parcã i s-ar fi spus ceva, dar pe el nu l-a stingherit.


La cinã, Gabriel, cu cel mai mare dar primit vreodatã: într-unplic, cheia de la apartamentul tatei. În astfel de cazuri, cuvântul„mulþumesc“ e neîncãpãtor.


Ca ºi cum ar fi trebuit sã-mi ridice moralul, Gabriel – parcãîn complicitate cu V. – s-a lansat într-unul din scenariile sale,în care sinceritatea este miºcãtoare, iar jocul îngãduie râsuluisã camufleze emoþia. A sosit spre searã, în þinutã de galã – eunu admisesem sã cedez ceremonialului decât o þinutã de schi(e ger afarã). Gabriel adusese o vazã înaltã cu o orhidee de toatãfrumuseþea. Cum V. þinea sã am stridii de ziua mea, ne-amdus dupã vreo 10-l5 ani de pauzã la restaurantul nostru de la


Laumière, unde fuseserãm pe vremuri cu Gabriel ºi cu Pleºu,ºi unde acesta din urmã îºi mâncase aici prima ºi ultima luistridie înghiþitã cu o strâmbãturã surâzãtoare. Gabriel a retrãitscena ºi a fost miºcat, ceea ce a dat o notã de sinceritate sce-nariului ce a urmat, o datã întorºi acasã.

Nu ºtiu de ce i-am citit din Jurnalul 1982-83 prima noastrãîntâlnire cu el, apoi cu el ºi Carmen, în sfârºit cu el ºi Pleºu.De aici încolo au început punctele lui de exclamaþie. Cã Jurnalulpe care îl þin regulat din 1980 încoace va fi publicat în cel puþin20 de volume, în timp ce V. în „praf-pulberismul“ sãu ºi l-aaruncat la coº, iar el Gabriel s-a dovedit incapabil sã scrie aºaceva. O lamentaþie de zile mari pe scena complexelor sale: n-afãcut nimic, nu lasã nici o urmã a trecerii prin viaþã, n-a scrisnimic cu adevãrat esenþial ºi aºa mai departe. În schimb, Jur-nalul meu… Fiecare frazã i se pare remarcabilã, fiecare formulãmemorabilã, fiecare paginã (noroc cã nu-i citesc decât vreodouã-trei) antologicã. Vede gigantic o operã clãdindu-se subochii lui ºi mãrturisind pentru noi toþi în posteritate!

Bineînþeles, se joacã. Dar emoþia lui e realã. Când am ciocnitla restaurant în cinstea inimaginabilei mele vârste, mi-a ºoptitcã pentru asta a venit la Paris: sã fim împreunã, ca de câþivaani în ºir, de ziua mea. Ne mai spusese, lui V. ºi mie, cã a venitla Paris pentru noi. Suntem desigur bucuroºi cã s-a gândit laasta, dar nu ºtim cum sã reacþionãm în faþa unei atât de delec-tabile complicitãþi. Gabriel este de fapt prietenul dobândit labãtrâneþe pentru a spãla toate defecþiunile, decepþiile ºi trãdãrilecelorlalþi amici de tinereþe, maturitate ºi luptã, toþi caraionii,gomii, þepenegii ºi alþii.

1999 503

2000


Va trebui sã încep Jurnalul ºi anul cu o constatare probabilcomunã mai tuturor contemporanilor în vârstã: nu credeamsã ajung în anul 2000! Ori de câte ori mi se pomenea aceastãcifrã incredibilã ºi parcã magicã, aparþinând în orice caz tãrâ-mului de dincolo, zâmbeam acru ºi înþelept, lãsând sã se înþe-leagã cã nu ajung eu pânã acolo.

ªi iatã-ne sub semnul lui 2000, pe V. ºi pe mine, într-ostare încã posibilã. Parisul l-a sãrbãtorit printr-un omagiudelirant adus kitsch-ului, prostului gust celui mai delirant.Predecesorii noºtri au clãdit monumente ºi au dat Parisuluicalea lui regalã, imperialã ºi republicanã: Champs-Élysées.Urmaºii se mulþumesc sã le urâþeascã agresiv. Ei numescasta creativitate. Noroc cã ne rezervaserãm revelionul sã-lpetrecem în doi ºi n-am fost obligaþi sã urmãrim stãruitor lateleviziune desfãºurarea sãrbãtoririi.

Luni 14 februarie

Doina Jela mi-a trimis un abecedar de prin 1938 pentruca sã-mi regãsesc „cucul“ pe care-l confundasem, panicatã, cuo cioarã când încercase tata sã mã „alfabetizeze“. Cel din carteaJelei e paºnic, cel din amintirea mea era net ameninþãtor, justi-ficând, în parte, spaima mea.


Numai indignarea mã împinge spre lucru. N-am mai rezistatºi am scris o „diagonalã“ despre „orfanii lui Sartre“. Cred cãlimita suportabilului a fost depãºitã când, la o discuþie peParis-Première, B.-H.L. s-a slujit, ºi el, de termenul „stalinism“spre a evita pe acela de comunism.

Cu volumul 2 din Vavilonul n-am ajuns decât în 1970 ºila pagina 100. Mã blochez, încurc datele, compun, descompunºi recompun greu, mã întreb mai ales dacã ceva n-a secãtuitîn mine. Nemulþumirea de mine însãmi e prea curentã ca s-oiau în tragic, dar poate din când în când sã fie un semn. V.,în care-mi pun toatã încrederea ºi restul de speranþã de care suntîn stare, îmi spune sobru când merge – în general „merge“ –ºi când nu. Mi-e teamã uneori cã nu e destul de critic ºi alteorimã întristez cã nu e suficient de entuziast. Sunt resturi dineducaþia mamei, ea ºtia cã doar prin încurajãri se poate obþineceva de la mine ºi nu era avarã cu ele.

Duminicã 5 martie

Tot felul de doctori, sãptãmâna trecutã ºi cele ce vor veni,pentru controale anuale. Primesc chiar felicitãri, cu ochii vãdmai bine, cu inima merge strunã, tensiunea e idealã, aproapecã nu-mi mai vine sã strecor ºi eu un detaliu: nu merg straºnic,deviez pe dreapta etc… Doctorii iau un aer plictisit; s-ar zicecã le stric plãcerea. Nu insist nici eu. Tot e bine cã mai „merge“capul. Bãtrâneþea, exaltatã de Alecu, trebuie sã se deprindã ase mulþumi cu puþin.


Citesc frenetic La Grande Parade a lui Revel chiar dacã, aºacum îi este obiceiul, graba sau lenea, gãseºti în carte ºi esenþialul,ºi accesoriul puse pe acelaºi plan. În sfârºit, cineva îndrãzneºtesã meargã pânã la capãt ºi sã explice clar manipularea prin care


comunismul eºuat este transformat într-un nou orizont alsperanþei, în timp ce liberalismul victorios e incriminat. Sã auzilucrurile spuse pânã la capãt, de pildã negaþionismul de stângaîmpotriva Gulagului situat pe exact acelaºi plan cu cel de extre-mã dreaptã împotriva Holocaustului, e o realã încântare intelec-tualã. Într-un fel, gãsim comparaþia ºi în miezul corespondenþeidintre Nolte ºi Furet, Fascisme et communisme (apãrutã acumîn volum la Plon, ca ºi Revel), dar mai timid, mai stingheritîndeosebi la Furet. Pe când lui Revel nu-i mai pasã. El se ºtiedinainte catalogat, nu mai are nimic de pierdut. Frunzãrindu-icartea, înainte de a mã apuca serios de citit, am dat ºi peste oparalelã între felul cum este demonizat Cioran (fascism) ºi cele-brat Aragon (comunism) care poate servi drept cheie a între-gului edificiu de dezinformare.

Marþi 21 martie

E prima oarã când, în loc de dispreþ, mi se face milã de IoanaPostelnicu. În România literarã (nr. 9) i se ia un interviu. Are90 de ani, a suferit un atac cerebral, nu mai poate scrie, dar mereuse gândeºte „duios“ la tata, fãrã a ºti sã evite ridicolul, ce îi estefamiliar. Când mãrturiseºte, vorbind de bãtrâneþe: „mã plic-tisesc“, îmi amintesc cât m-au impresionat aceleaºi cuvinte zisede Eugen. Eram în salon la ei, Eugen sta în fotoliu înconjuratde propriile lui cãrþi ºi pãrea mai mult absent decât atent lace se vorbea în jurul lui. Era probabil la puþinã vreme înaintesã moarã. A spus la un moment dat „mã plictisesc“. Parcã toatãbãtrâneþea lumii era inclusã în aceastã frazã minimalã, nu mailungã decât un suspin. „Mã plictisesc“: în ciuda unei opere sauunei vieþi cât o operã, „mã plictisesc“ înseamnã cã moartea te-aºi luat în posesie, trecerea dincolo nemaireprezentând decât oformalitate. Greu de îndeplinit ºi ea, deoarece plictiseala ºihotãrârea de a-þi pune capãt zilelor aparþin spiritului, iar cerinþavorace de a trãi vine din trupul intrat în rãzmeriþã.

2000 509


Joi 30 martie

Feyns telefoneazã de la Washington. Mi-a citit cartea ºi vreasã-mi mulþumeascã în numele generaþiei sale, cãreia i-am dã-ruit – spune el – un trecut. Însemnez aceastã reacþie aici nudin vanitate, ci pentru cã este exact ce vream sã fac, dar pentrugeneraþia mea. Sã n-o las sã se risipeascã în neîmplinirile ei ºisã transcriu de n-ar fi decât numele unora dintre „contem-poranii“ mei pe o paginã de carte. Când nu vor mai exista ceicare i-au cunoscut, sã se ºtie cã X-Y-Z ar fi putut lãsa urmedacã n-ar fi pierit prin închisori sau în anonimatele geograficeale exilului.

Luni 3 aprilie

De ce am întârziat sã notez cã Rusia are un nou þar, pe Putin?Conform tradiþiei decriptate de Custine, „l’esclave à genouxrêve à la domination du monde“*. Putin a dobândit victorianu doar prin falsificãri de urne, nu numai cu sprijinul lui Elþîn,ci mai ales flatând ºovinismul rus în rãzboiul din Cecenia, unde,ca de fiecare datã când are mâinile libere, Armata Roºie violeazã,tortureazã, ucide pe civili. S-a deschis în Cecenia un lagãr, înprincipiu pentru a filtra pe teroriºti, în fapt, pentru a supunepe toþi, de la copii la bãtrâni, unor torturi inimaginabile.

Spion de rangul doi al KGB-ului format de Andropov,mâncãtorul de disidenþi, Putin, deºi este criticat în unele pu-blicaþii mai lucide ale stângii, cum ar fi Le Nouvel Obs., nuare de înfruntat obiecþii majore. Sã ne închipuim la 10 anide la dispariþia lui Hitler un cadru al Gestapoului ca lider alGermaniei în curs de democratizare. Nu-i aºa cã nu se poate?E greu de înþeles cã-þi vine sã taci din simplu, iremediabilºi profund dezgust?

* „Sclavul în genunchi viseazã la dominaþia lumii.“ (n.ed.)


Nu ºtiu de ce tot ce vine de la Bucureºti îmi pare a sosi depe alt continent. Nu înseamnã însã cã mã simt pe continentulmeu nici la Paris. Ieri, îl traversam în taxi de la un capãt laaltul. Era o zi minunatã, aproape de varã, ºi nu mã bucuramdeloc. De fapt, continentul meu nu e în geografie. Ci în timp.Adicã în trecut. De unde ºi lucrul la Vavilonul. Deºi acum fãrãentuziasm ºi mai mult în silnicie, totuºi numai rostul acestami-l mai simt.

Sâmbãtã 13 mai

În momentul în care scriu aceste rânduri, în discul CD pecare l-am pus înainte de a mã instala la ordinator s-a ajuns laSonata nr. 2, „Funebra“, a lui Chopin, în inimitabila interpre-tare a lui Yves Nat (neegalat în Beethoven ºi neasemuitor înChopin). Cum îmi îngãduisem sã uit aceastã minune? Deodatãmã întorc în rue Cassini (ce vii mi-au rãmas toate detaliile dincasa aceea) ºi parcã bate în uºã proprietara, o doamnã Haas,rugându-ne sã punem mai tare muzica. Yves Nat era ºi pasiuneaei, i-ar fi fãcut plãcere sã-l asculte chiar ºi de pe culoar. Fireºtec-am invitat-o în casã. Era unul din primele noastre discuri.Totul se petrecea exact acum 47 de ani! Întreþin iluzia, ascultândpianul lui Yves Nat, cã dacã aº lua un taxi sau un autobuz ºiaº ajunge acolo, la nr. 14, rue Cassini, totul mi-ar fi redat. N-amde fapt o astfel de iluzie, mã joc cu mine ºi cu inepuizabilaabsurditate a acestei rotiri risipitoare ºi lipsite de sens. Doarcele câteva note, mai întâi ºovãielnice, apoi dezlãnþuite sub aripaneagrã a morþii, cu nuanþe ce nu-i aparþin decât lui (nu luiChopin, ci lui Yves Nat) pot sã punã, în clipa când sunt ascul-tate, o oarecare ordine în atât de disparatele momente ale vieþiifiecãruia dintre noi. În orice caz, eu am întrerupt firul Jurnaluluideoarece am regãsit cu o anormalã precizie emoþia esteticã ºiuimirea cã aºa ceva poate sã existe, cum le-am resimþit acum

2000 511

o jumãtate de secol când, la celãlalt capãt al Parisului, îl desco-peream pe Yves Nat. E de altminteri acelaºi disc trecut pe CDºi deci ameliorat din punct de vedere sonor.

Duminicã 4 iunie

Ieri, am terminat al doilea volum din Vavilonul. Nu credeamcã-l voi mai sfârºi, am dus-o din blocaj în blocaj. Lucrez la eldin mai anul trecut, ºi mi s-a pãrut interminabil. Aº fi sãrbãtoritcu V., dar ne-am cam sãturat de chinezi, ºi altã cârciumã maica lumea n-avem în cartier. ªi apoi mitologiile sãrbãtorii audispãrut din moravurile noastre odatã cu moartea lui Christiane,care ne þinea loc de familie. I-am telefonat lui Gabriel, ºtiamcã se va bucura. Altfel, cu moralul foarte jos, crede c-ar fi binesã vândã Humanitas, altfel nu va mai scrie nimic. ªi aºa, de10 ani s-a tot sacrificat.

Vineri 9 iunie

Ieri, mi-au trimis de la Humanitas articolul lui Alain Paruitîmpotriva mea din Contemporanul (8 iunie). Mã acuzã de „diver-sionism“, nu vreau sã accept cã pe lângã Gulag mai existã ºiShoah (am susþinut contrariul, revoltându-mã împotriva celorcare nu vor sã admitã cã pe lângã Shoah a mai existat ºiGulagul). Din nou, mã repun în chestiune. Cum de-a lungula 15 ani de colaborare sãptãmânalã ºi perfect armonioasã numi-am dat seama de adevãrata lui naturã ce se dezvãluie de abiaacum? Influenþa nefastã a lui Þepeneag nu explicã totul. Prie-tenia – chiar exclusivistã – cu greu poate provoca acelaºi tipde orbire ca iubirea. Înseamnã cã un sâmbure de urã preexista,era pitit prin adâncuri. Chiar aºa sã ne fi înºelat, V. ºi cu mine,rând pe rând asupra lui Goma, Þepeneag ºi acum Alain? Dacãaº fi la vârsta când se mai leagã noi prietenii, mi s-ar face fricãºi m-aº gândi de mai multe ori înainte de a întinde o mânã.De fapt, mã laud. Probabil cã aº proceda la fel. S-ar putea ca


o astfel de încredere neroadã sã-mi stea în fire, cu rãdãcini cenu mai pot fi smulse.

Sâmbãtã 10 iunie

Vine Mihnea, târând dupã el nouã exemplare din cartealui V. Al zecelea nu i-a mai încãput în valizã. Cartea e într-adevãrfoarte bine prezentatã ºi-l vãd pe V. neascunzându-ºi mulþumi-rea. Îi telefonãm ºi lui Gabriel sã-i mulþumim. De abia acumi-a venit ideea cã, date fiind proporþiile Jurnalului, tot volumuli-ar fi putut fi consacrat, fãrã articolele ºi scrisorile care potprezenta un aspect fie de fourre-tout, fie de antologie. Termeniisunt ai mei, Gabriel nu s-a slujit de ei, gãsindu-i poate vexatorii.Dar sensul tardivei sale observaþii ãsta era.

Cum e ºi cum nu e, volumul aratã frumos.

Vineri 16 iunie

Astã-searã, pe Arte, prima parte din cel mai interesant filmdespre Gulag. Realizatorii: Iossif Pasternak (fiul lui Boris?) ºiHélène Châtelain. Subiectul: Insulele Solovki, de unde subti-tlul primei pãrþi, Le temps de l ’eau. Deschizându-se cu un citatdin marchizul de Custine, slujindu-se ºi de ªalamov, neuitân-du-l fireºte pe Soljeniþîn, pelicula aceasta depãºeºte limiteledocumentarului, din toate punctele de vedere: peisajul insu-lelor, arhivele epocii ºi interviurile luate unor supravieþuitorini s-au pãrut de o calitate nemaiîntâlnitã. Mai ales un bãtrâncu faþa atât de brãzdatã de riduri, încât aducea mai curând asculpturã primitivã. Ca ºi o bãtrânã spunând, din gura-i fãrãdinþi, adevãruri cutremurãtoare. Probabil cã pe deasupra tuturorstrãdaniilor de a analiza aceastã utopie de întuneric, se ridicãºi rãmân puþinele cuvinte spuse de ea, cu o realã avariþie a vorbirii.Nu încerc sã le reproduc întocmai (îmi pare rãu cã n-am puso videocasetã sã copiez), dar sensul e cam acesta: ne-a luat soartaºi ºi-a bãtut joc de noi. De aici ar putea pleca un eseu: derâdereaca armã a totalitarismului.

2000 513

Vineri 14 iulie

V. foarte avar cu manifestarea emoþiilor, n-a putut sã n-orecunoascã pe cea resimþitã când Gabriel, acum douã seri, i-amãrturisit cã vine la Paris, în august, special pentru a sãrbãtoriîmpreunã cu noi cifra rotundã (prea?) de 80 de ani împliniþide V. Tot astfel, la ºtirea, datã de acelaºi, cã se deschide Librãria„Virgil Ierunca“ de la Râmnicu-Vâlcea.

Mi-am dus existenþa în obsesia cifrelor ce deschid câte unnou ciclu de vârstã (am început sã fac „crize“ încã de la 30 deani!), e natural deci ca aniversarea aceasta sã mã frãmânte. Încercs-o relativizez aducându-mi aminte cã la 60 de ani mi-a fostruºine cã mai exist. Nu ºi la 70, deoarece se deschiseserã porþileRomâniei ºi trãiserãm îndeajuns sã vedem sfârºitul comunis-mului. Tot ceea ce încercaserãm sã facem dobândea un sens,aveam drept la destin. Era mai mult decât sperasem?

Joi 27 iulie

Emil Constantinescu a renunþat sã mai fie candidat la preºe-dinþie. Se vorbeºte insistent de Isãrescu (actualul prim-ministru)sã-i ia locul. Gestul lui Constantinescu ar fi putut însemna cevadacã n-ar fi fost atât de tardiv. Acum pare mai curând o con-secinþã a sondajelor catastrofale pentru el. Dupã cum vor arãtaprobabil ºi alegerile. ªi nu doar pentru el. Alegãtorii ºi aleºiiaratã tot atât de pãcãtoºi, ºi unii, ºi alþii. Asta a fost oare þarapentru care mi-am pus existenþa în parantezã? Curios, nici mã-car nu-mi pare rãu.

Sâmbãtã 5 august

Tot amân, cu douã prefeþe plus o „diagonalã“, momentulcând mã voi hotãrî ce fac cu Jurnalul scris timp de 20 de ani(1981–2000). Îl supun tratamentului din Vavilonul? Îl comen-tez? Tai doar pasajele prea intime sau neinteresante? În oricecaz, aceastã operaþie din urmã va trebui efectuatã. Dacã varãmâne timp. Dar parcã a început sã batã un vânt de delãsare.


Miercuri 9 august

Searã cu Gabriel sosit sã-l pre-sãrbãtoreascã pe V. cu niºteiniþiative cel puþin originale: a pregãtit el masa, venind de laBucureºti cu roºii imense, telemea ºi o tocãniþã gãtitã de el,de duminicã. ªi o surprizã ce pare a justifica o existenþã:fotografia Librãriei „Virgil Ierunca“ de la Râmnicu-Vâlcea.Aceea în care i-ar fi plãcut, desigur, lui V. sã intre pe când studiala Liceul Lahovari de vis-à-vis. ªi în care ºi-ar fi cumpãrat,înainte de a-l întâlni pe Lucian Bãdescu, o carte vizibilã dinvitrinã. De ce nu Trecut-au anii…?

Discutãm despre viitorul Casei Muzeale „E. Lovinescu“ ºistructura pe care ar trebui s-o aibã Fundaþia „Aqua Forte“. Cumapartamentul e gata ºi se vor pune în curând rafturile, trebuiesã începem a ne gândi la transportul cãrþilor. Pentru octom-brie. Cu insistenþã, Gabriel ne vede locuind acolo ºase luni pean, acum când s-a creat o excelentã clinicã cardiologicã, încon-juraþi de cei mai buni doctori ºi de dragostea tuturor. ªtiu cãe irealizabil, dar mãcar în gând pot sã-mi îngãdui visul de aveni sã mor acolo unde m-am nãscut. Sau mai bine sã las „locul“acela imaginarului sãu de luminã.

Duminicã 13 august

Îi dãdusem lui Gabriel Vavilonul II, pe care normal ar fiurmat sã-l citeascã odatã întors la Bucureºti. Îl începe însãimediat ºi, o crizã de lumbago þintuindu-l o zi în pat, îi îngãduieaproape sã-l termine. Ieri, telefoneazã de mai multe ori cu unentuziasm nu doar provocat de textul meu, ci ºi favorizat degenerozitatea excepþionalã cu care-i judecã pe unii contempo-rani. Chiar cunoscându-i aceastã capacitate rar întâlnitã (defapt, o singurã datã, dar decisivã, la V.), nu pot sã nu mã bucur.Sã tot ai asemenea cititori: ar face sã scrii numai pentru ei.

Aceastã formã de Jurnal „povestit“ i se pare o formulã cutotul nouã: prin cronologia nerespectatã, îmbrâncitã spre viitor,

2000 515

reîntoarsã spre trecut etc., precipitatã sau þintuitã în loc, prinmulþimea de „story“ din care este alcãtuit ºi deplina stãpânirea douã lumi (România ºi Franþa) perfect îmbinate.

Marþi 15 august

De asearã, V., care îºi cultiva refuzul de a mai da interviuri,e cu pâlnia telefonului la ureche. Numai la Radio Bucureºti îisunt consacrate trei emisiuni, dintre care douã de peste o orãºi jumãtate. Nu numai cã V. „rãspunde“ la interviuri – pentruprima oarã din 1977 –, dar o face cu o vervã ce uimeºte pecei din studiouri. Asearã, la emisiunea Ilenei Corbea – undeRebengiuc îi recita din poemele sale, cu multã inteligenþã, i-afãcut pe toþi sã râdã în hohote, atât de rapide, de pline de umorºi de neaºteptate îi erau rãspunsurile. Eu reþin – evident intere-sat – pe cel care mã priveºte. Întrebat ce a fost mai importantîn viaþa lui, activitatea de polemist, de critic literar, de eseist,de publicist, a rãspuns: „întâlnirea cu M. L.“. Era în emisiuneºi Geo Dumitrescu, iar lui Alecu, de atâta vervã a lui V., i-aupierit toate paradoxurile. Barbu Brezianu i-a trimis un mesajcã-l aºteaptã cu rãbdare printre nonagenari.

Mâine reîncepe, tot pentru un program de aceeaºi lungime,ºi tot pe Radio Bucureºti. Sã tot împlineºti 80 de ani (vârstãce ni se pãrea la amândoi de neînchipuit)!

Vineri 1 septembrie

Râvneam de micã la soarta eroilor ºi eroinelor de la Curtealui Ludovic al XIV-lea, care, pe la 30 de ani, se retrãgeau lamânãstire sã-ºi punã sufletul ºi mintea în ordine, pentru moarte.De pe la 75 de ani (progresul ne-a schimbat treptele vieþuirii)ce fac eu altceva decât sã pun în ordine amintiri, jurnale etc.,sã las cât mai curat în urmã. Cum n-am norocul credinþei, nupot sã mã pregãtesc pentru un dincolo purtând culoarea nean-tului. Mânãstirea mea e fãrã pajiºti, nici capelã: camera de jos


ºi computerul ãsta trãsnit cu care îmi plãtesc pãcatele, reale –câte vor fi fost – ºi chiar pe cele imaginare (mai numeroase,fãrã îndoialã). Nu mai înot (inima), nu merg uºor (medicamen-tele pentru aceeaºi inimã), ies din casã numai prin împrejurimi.În rest, taxiuri. ªi nici nu mã plâng, cu o singurã condiþie: sãn-am a mã gândi la viitor.


Gabriel revenea asearã din bulevardul Elisabeta. „Vin de laCenaclu“, mi-a spus cu o voce între întristare ºi umor. Aparta-mentul este curat, impecabil, ºi plecând de-acolo G. nu s-aputut împiedica sã „viseze“ – e expresia lui. Adicã sã-ºi închipuiecã ne-am hotãrât sã ne mutãm acolo, mãcar ºase luni pe an.Nu-i vine sã înþeleagã cã este prea târziu.


Interviul lui Gabriel din 22 (nr. 38) este intitulat pe dreptcuvânt Declaraþie de iubire. Cum sã încerc a privi din afarãaceastã „declaraþie“, când ni se adreseazã atât de direct ºi deprofund? Cred totuºi în trudnicul meu exerciþiu de obiectivitate,într-atâta textul acesta se vãdeºte bogat în idei originale ºi for-mulãri memorabile. E admirabil scris, fiindcã este bine gândit.Pasajele sale despre prietenie în general ºi cea dintre noi doiºi el, îndeosebi, nu mi se par doar inedite, ci ºi, în ceea ce nepriveºte, reconfortante. Deodatã pierderile succesive din ulti-ma vreme (Goma, Þepeneag, ºi nu numai) nu mã mai fac sãpun la îndoialã capacitatea noastrã de a ne alege amicii, dinmoment ce am putut câºtiga, provoca ºi resimþi una de aseme-nea fervoare.

Copleºit, V. îi mulþumeºte prin telefon lui Gabriel de a-i fioferit, în viaþã fiind, o atare „posteritate“ cu librãria de la Râm-nicu-Vâlcea ºi cu acest interviu. Cui sã-i mai pese de cea postumã,mai îndoielnicã? Când Gabriel face din el un „rãzbunãtor“ al

2000 517


cuvintelor suferind de prostituþie, gãsind cã „a pus la punct otehnicã de a le trage în þeapã“, V. pare încântat de formulã, carenu e doar inspiratã, ci ºi adevãratã.


Suntem cu toþii niºte bieþi oameni care nu putem trãi fãrãiluzii. Eu (ce pildã mai bunã?) mã încrezusem într-una din afir-maþiile mai optimiste ale doctorului Mihãileanu dupã carebetablocantele (care mã abrutizeazã) au avantajul de a faceimposibilã orice tahicardie, ca ºi cum ar ridica în faþã-i un felde baraj. ªi iatã cã barajul a cedat acum douã zile. L-am vãzutîn chiar acea zi pe dr. Mihãileanu. S-ar putea sã fim nevoiþia-i pune capãt printr-un ºoc electric, deci sã mã internez câtevazile în clinica unde lucreazã el, la Nanterre. Încep hãrþuielile,laborator, medici ºi poate clinicã. Pânã ºi faptul de a ajungepânã în cartierul doctorului (rue Balard, la celãlalt capãt aloraºului), prin acest Paris gâtuit de embouteillages la orice orãdin zi, devine o performanþã. Fac peste un ceas la dus.

Deºi i-am telefonat lui V. de la doctor, sã-l previn de întâr-ziere, îl gãsesc în toate stãrile. Îl sperie la telefon ºi pe Gabriel,cãruia în loc de „Allo“ îi spune pe un ton irezistibil de dramatic,dar în acelaºi timp reþinut ºi demn: „Monica e bolnavã de ini-mã“, de parcã ar fi o noutate ºi boala n-ar þine din 1996 încoace.

Singura veste bunã în peisajul spitalicesc ce se redeschideîn faþa mea am auzit-o în taxiul ce mã aducea înapoi de ladoctor. La radiojurnalul de searã: revoluþia de la Belgrad, sfâr-ºitul lui Milošević, care n-a mai gãsit slujitori destul de devotaþispre a falsifica alegerile prezidenþiale. A câºtigat deci candidatulopoziþiei. Acum sunt toþi în faza liricã, de parcã s-ar repeta nunumai revoluþia din 22 decembrie ’89, dar ºi Piaþa Universitãþii.

Marþi 10 octombrie

Ascultând rezultatul alegerilor din Polonia, unde a câºtigatun fost comunist, în timp ce Wałęsa n-a obþinut decât vreo0,8 ºi ceva din voturi, V. ne propunea sã-l recitim de urgenþãpe Ortega y Gasset. Dar, pentru dezgustul din noi, mai avemnevoie de vreo confirmare teoreticã? ªi dacã am fi ispitiþi sãpunem tot în contul moºtenirii ºi deformãrilor comuniste oastfel de opacitate a caracterului ºi a inteligenþei, alte exemplecelebre ar dezminþi imediat iluziile noastre. Churchill câºtigândrãzboiul ºi pierzând alegerile, de Gaulle trimis ºi el, dupã operioadã, de la cârma þãrii, în provincie, sã mediteze la ingra-titudinea maselor pornite în invazia lor „verticalã“ sã instaurezemediocraþia.

Niºte evidenþe? Probabil. Dar noi am vibrat într-atât laSolidarność, Wałęsa, Papa, Wajda, KOR, încât ni se confundãexistenþa cu aceste mituri trãite. Stau deodatã ºi mã întreb:ce-am cãutat noi în Istorie? Oricât de bogat ar fi fost epilogul,dând vieþii noastre un sens, pe deasupra tuturor speranþelor,poate c-ar fi fost mai sãnãtos sã nu ne apropiem într-atâta deaceastã mistificare a luptei dintre Bine ºi Rãu care este Istoria.Trebuie sã mã opresc din enunþarea de evidenþe, iar dacã amaerul de a le descoperi pentru prima oarã, când le ºtiu de cândlumea, e din pricina pângãririi din Polonia. Care-ºi omoarãtrecutul cu ºi mai multã eficacitate decât noi, românii. Pentrusimplul motiv cã noi nu prea avem ce sã pângãrim. Pe cândpolonezii… La capul patului meu, ºcolãreºte, am prins detapiseria zidului o insignã „Solidarność“ pe care o purtam lamanifestaþii. Privind-o dupã ºtirea de asearã, am avut senzaþiaunei abjuraþii.

Vineri 13 octombrie

A doua revedere a Ghepardului lui Visconti. Nu ºtiu de cerãmãsesem agãþatã de secvenþele balului. Fiindcã mi-aduseserão boare îndepãrtatã din timpul proustian regãsit? Nici nu sunt

2000 519

sigurã. Acum sunt sensibilã la ceea ar fi trebuit sã mã seducãdintru început: ariditatea sublunarã a Siciliei, ironia tristã alui Lampedusa atunci când vorbeºte de sicilienii sãi aºa cumam putea vorbi noi de românii noºtri. ªi mai ales trecerea uneivieþi, sfârºitul unei epoci, în acelaºi timp farmecul ºi deriziuneaunei astfel de treceri. Sunt mai tristã cu fiecare secvenþã. ªi maiadmirativã. Nici un film al lui Visconti nu mi-a produs o astfelde impresie. Nici mãcar acesta, vãzut într-o vreme pe care opuneam doar sub semnul avangardei.


Mâine mã duc la clinica doctorului Mihãileanu de la Nanterresã-mi facã un ºoc electric. Flatter-ul dureazã de aproape treisãptãmâni.


M-am întors azi. Cu inima repusã pe ºine de ºocul electricpreconizat de doctorul Mihãileanu.

Joi 26 octombrie

Mã reinstalez în casã ca dupã o substanþialã absenþã. Nuseamãnã cu o întoarcere din vacanþã, cu imaginaþia încã pradãimaginilor: o palã de vânt, un pisc de munte, învolburarea unuival. Ce sã aduci cu tine dintr-o clinicã? Uniformitatea mediocrãa urâtului? Senzaþia de metalic care provine de fapt de la paturilemonstruoase de care atârnã toate firele pãmântului. Veaculnostru este ºi acela al firelor electrice ce ies din toate aparateleºi zebreazã toate zidurile. Lianele acestea dizgraþioase nu creeazão junglã, ci pãteazã locurile prin care trec, fãcând din oricecamerã ce le adãposteºte o magazie de vechituri mototolite. Aºaarãta ºi camera de trezire unde mi s-a fãcut ºocul.

Primesc o scrisoare aparte. De la un filatelist, Valeriu Avra-mescu (fost coleg de liceu de-al lui Gabriel Dimisianu, carei-a dat adresa noastrã). A „achiziþionat“ recent o carte poºtalã


pe care mama, în turneu la Oraviþa, mi-o trimitea mie în stradaWilson 13, pe data de 22 mai 1942. Tocmai uitasem numãrulde pe strada Wilson. 13! Se putea altfel?

Luni 30 octombrie

Dacã n-ar fi atât de bun ºi deschis nu doar spre prieteni,ci – ai zice – spre întreaga omenire chiar ºi atunci când nu omeritã, ce invidii ar putea trezi prin tagma bãtrânilor BarbuBrezianu, inepuizabilul nostru adolescent, care are 91 de aniºi se plimbã încã prin Europa ca într-un muzeu cu piese rareºi pasionante. Cap întreg (a atacat cu o implacabilã rigoare peniºte falsificatori care voiau sã impunã pe piaþã copii grosolanedupã Brâncuºi!), trup neîntinat, mers sãltat (îºi urcã cele treietaje de câte trei-patru ori pe zi), Barbiºon se plimbã încã dez-involt prin viaþã spre iritarea (oarecum) a Irinei, mai obositãdecât el. Pe ea nici n-am îndrãznit s-o întreb de vârstã, ne uimi-sem într-atât de a lui, încât n-am fi putut repeta acest apogeual entuziasmului. Au venit din capãtul celãlalt al oraºului sãne vadã, deºi nu i-am încurajat. Tenacitatea lui Barbu (trebuieºi aºa ceva, probabil, pentru a strãbate atâta drum printre ani)a fost mai puternicã ºi decât oboseala Irinei sau ºovãielile mele.Barbiºon îºi spusese probabil – ºi pe drept cuvânt – cã poatefi ultima oarã când ne întâlnim, deoarece minunile nu se înmul-þesc la nesfârºit, chiar dacã lui îi stã atât de bine cu ele. Ne-aadus ºi o cronicã despre volumul sãu recent apãrut cu poemelebarbiene din tinereþe, decente ºi azi. Sã tot visezi la o astfel de„bãtrâneþe“!

Joi 16 noiembrie

Horia P. era în toate stãrile. Se întorcea de la noua sa slujbã:controlul dosarelor. Numele ºi faptele de armã ale celor maineaºteptaþi „agenþi“, personalitãþi de frunte ale vieþii culturale,îi tãiaserã respiraþia. Unora li se plãtea chiar avionul pânã laParis. Horia nu-ºi revenea. ªi n-avea voie nici sã comunice altora

2000 521


acest „secret de stat“. Nu ºtiu dacã am spus îndeajuns cât amfost de izbiþi de maturizarea lui în ultimii trei ani, de când nu-lmai vãzuserãm. Pare mereu cumpãtat, deºi nu exclud furtunitãinuite…

Marþi 21 noiembrie

Cheamã ºi Gabriela Omãt de la „Minerva“. Volumul alpatrulea din Agendele „Sburãtorului“ trebuie sã aparã în decem-brie. Printre documentele cercetate se aflã ºi un numãr dinAdevãrul (1937) cu un interviu al tatei dat la Iaºi, pe când fuse-serãm împreunã la mânãstiri ºi apoi în cetatea lui Eminescu.Tocmai în faþa statuii lui Eminescu suntem fotografiaþi amândoi,el impunãtor, eu doar o fãrâmã de om. Se pare cã, maimu-þãrind pe scriitorii din jur, îmi scriam impresiile într-un carnetde cãlãtorie. Gabriela îmi mai dezvãluie cã romanul meu cupãpuºi a fost tradus în cehã de o sburãtoristã de acest neam,de care, timp de o secundã, îmi aduc perfect aminte. Detaliupovestit tot de tata în interviul cu pricina. Încep sã cred cã þineacu adevãrat la mine, fiindu-mi poate recunoscãtor cã, sosindîmpotriva voinþei sale lângã el, preluam comportamenteletagmei sale.

Azi-noapte am visat-o pe mama. I se fãcuse rãu, dar o þineamîn braþe ºi mã pregãteam sã-i dau un pahar cu apã. Nu mã gân-deam la ceva mai grav. Nu-mi va trece niciodatã.

Joi 23 noiembrie

Au început sã fie publicate listele cu informatori ai Securitãþiiprintre cei ce se prezintã acum pentru funcþii înalte. În cea deacum douã zile, apãrutã în România liberã, dupã Ionescu-Quin-tus se aflã ºi Alecu P. Normal, o spusese singur încã din 1990.


Deocamdatã sã fac o pauzã în consultarea fiºei mele de mala-die ºi sã mã ocup de cea a lui V. În afarã de ochi, mai are ºiproblema cu lipsa de echilibru ce se agraveazã. Pânã acum n-amºtiut sã-l îngrijim, de parcã am locui într-un deºert ºi nu laParis. Dar din punct de vedere medical, Parisul fãrã Cioran evãduvit de toate posibilitãþile sale terapeutice. La telefon îþi gãseadoctorul cel mai bun ºi cel mai mare. Cât a trãit Lucia deRenéville, te fãcea bine prin telefon, îþi gãsea spital ºi loc deconvalescenþã, chiar când te îngrijea, ºtia sã te convingã cã n-ainimic. Toatã vitalitatea ºi bunãtatea ei se refugiaserã în acestenedezminþite accese de Cruce Roºie. Restul plecase cu totul odatãcu André, de a cãrui moarte nu s-a vindecat niciodatã.

Fac incursiunea aceasta inutilã în trecut, probabil pentrua mai camufla semnele prezentului. Ne sunã Gabi I. De laFrance Internationale, primele estimaþii: Iliescu 46%, VadimTudor 26%. Incredibil, dar inevitabil. Îi telefonãm luiGabriel, al cãrui nume a apãrut în România Mare pe lista celorce trebuie împuºcaþi. Noi doi nu figurãm, deoarece nu maisuntem importanþi sau n-au intenþia sã-ºi trimitã teroriºtii „pestehotare“.

Joi 30 noiembrie

Telefoane peste telefoane pentru a presimþi, constata, confir-ma catastrofa. Ca telefonul de marþi seara al bietului VladZografi care îºi cere iertare cã trebuie sã ne comunice asemeneaºtiri! Gabriel înoatã ºi el într-o mare de pesimism, ajungândsã creadã cã Vadim riscã sã câºtige. GDS-ul s-a hotãrât sã lansezeun apel ca cel puþin sã fie ales… Iliescu. Între timp, vulpeabãtrânã a ºi fãcut declaraþii împotriva extremismului ºi oarecumpentru Europa. Pânã ºi Doina Cornea a apelat sã fie votat el,le moindre mal.

Presupun cã, în afarã de sentimentul zãdãrniciei – atât defamiliar mie – ºi de umorul mereu mai înnegrit, ceea ce m-a

2000 523

fãcut sã trec mai uºor peste „catastrofa naþionalã“ a fost agra-varea ameþelilor lui V., din pricina cãrora ieri l-am însoþit laosteopatul recomandat de Catherine ºi Mihnea. Noaptea carea precedat, de marþi spre miercuri, am avut un coºmar cu V.,cum nu mi se mai întâmplase de la cel cu mama în noapteaarestãrii sale. Mi-am dat seama, trezindu-mã, cã nu sunt în niciun fel pregãtitã sã fac faþã unei boli a lui V. Mi se pare imposibilde suportat, nu ca un sfârºit de lume, ci ca sfârºitul chiar allumii. Un coºmar doar pentru câteva zile de ameþeli, când euam trecut pe vremuri prin mai mulþi ani de vertijuri fãrã adramatiza!


Noi telefoane de miez de noapte de la Zografi. Râde amarnicde el însuºi în postura de apãrãtor frenetic al lui Iliescu. De lasecvenþa minerilor în Piaþa Universitãþii, Z. îl detesta pur ºisimplu. Acum e îngrijorat sã nu-i fie rupte afiºele electorale.Din absurdã ºi bufonã, perspectiva de a-l avea pe Vadim Tudorpreºedinte al unei Românii ce s-ar ºterge astfel de pe hartã s-atransformat într-o posibilitate concretã. S-a schimbat în conse-cinþã ºi discursul pedeserist. Argumentele electorale ale lui Iliescupar a fi luate de la GDS, cum ne spune – fireºte ironic – Gabriel.

Operaþia lui Bernea a reuºit. E la Mihãileanu acasã ºi camface scandal cã nu se simte imediat în formã pentru lucru ºi chef.

Marþi 5 decembrie

Asearã, în jurul orei 8, sunã Cristina Hãulicã sã ne anunþe,incredibil, moartea lui Horia Bernea… Fusese vesel toatã dupã-a-miaza de duminicã, petrecutã cu Mihãileanu ºi Hãulicã. Ieºisechiar sã se plimbe. Deodatã s-a prãbuºit. Mihãileanu, care con-sulta la Centrul sãu medical, alertat de Marga, a chemat imediatsalvarea. Nu i-au mai putut face nimic. În câteva minute totul


luase sfârºit. E din pricina operaþiei? Sper sã nu se simtã prearesponsabil bietul Mihãileanu, care probabil l-a sfãtuit s-o facã.

Suntem nãuciþi. Primul telefon lui Gabriel, care aflase deja.El s-a agitat azi toatã ziua pentru transportul sicriului cuTAROM-ul. A intervenit ºi Isãrescu.

Ziua de azi n-aduce cu ea nimic care s-o dreagã pe cea deieri. Plecat în zori de zi, cu bastonul sãu, la un control de „câmpvizual“, V. cade peste un alt „savant“ care nu exclude un nouglaucom. În schimb, la nervul optic, rãul n-a evoluat galopant.Îi dã betablocante pentru ochi. Ameþeli, obosealã. V. nu se maiplimbã prin Cartierul sãu Latin, cum avea intenþia, ºi vine acasãmai devreme.

Demoralizarea se întinde asemenea unei epidemii. Cam-pania electoralã din þarã e ca un fundal pe care se deseneazãgesturi de nebun.


În timp ce V. s-a avântat eroic sub ploaie – deci ºi cu baston,ºi cu umbrelã – pânã la bancã, pentru nevoile monetare ale„familiei“, eu m-am pierdut cu firea prin casã. N-am mai fostatât de zãpãcitã de multã vreme. Pe ce puneam mâna aban-donam imediat, spre a face alt gest ºi a-l uita pe cel început.E drept cã jocul acesta era ritmat de þârâitul telefonului ce numai înceta.


Fireºte, zi în întregime pierdutã în aºteptarea rezultatelorelectorale de la Bucureºti. Pânã pe la orele 18 participarea mini-malã ºi previziunile: 70% Iliescu, restul Vadim. La ºtiri, Româ-nia, în ciuda extremei importanþe a scrutinului de azi, continuãa fi ultima. Dupã alegerile din Coasta de Fildeº. E drept cã n-avemdecât ce meritãm, dar mi se pare cã atâta dispreþ stricã, nu poatesã împingã pe cel astfel privit decât spre o totalã delãsare.

2000 525

Marþi 19 decembrie

Cãlãtoria lui Gabriel la Paris se va rezuma la un du-te-vino.Programatã pânã în primele zile ale lui ianuarie, ea se va încheiade fapt joia viitoare. De ce? Odatã ajuns aici, ºi-a dat seamacã nu prea are mare lucru de fãcut. Criza e suficient de serioasãpentru a-l determina sã se întoarcã înainte de termen. Pentrua-l ajuta cât de cât sã traverseze aceastã crizã, ar trebui modificatãdin rãdãcini situaþia politicã a unei Românii ce s-a aruncat înbraþele lui Iliescu pentru a scãpa de Vadim. Îmi pare nesfârºitde rãu cã nu-i putem fi de folos. Nici nouã înºine nu ne maisuntem de altminteri de folos.

Marþi 26 decembrie

Ieri, la Mihnea ºi Catherine, de Crãciun. Cu sarmale ºi totalaiul. Suntem miºcaþi de inventivitatea de care dau dovadãîn darurile de sub brad. Ca aluzie la plângerile noastre repetatecã nu dispunem de suficiente exemplare din Trecut-au anii…au împachetat în hârtie de sãrbãtori ºi douã exemplare din cartealui V., unul pentru el, altul pentru mine.


Fiind ultima zi a anului, a secolului, a mileniului, ordina-torul a hotãrât s-o sãrbãtoreascã înghiþind texte ºi nemaiþinândseama de comanda de înregistrare. E a treia oarã când scrijelesc(un fel de a spune) niºte rânduri sãrace rezumând niºte faptefãrã importanþã. Am þinut sã dãm acestei date un aspect cât maicotidian, refuzând invitaþiile ºi nedeschizând sticle de ºampanie.

Azi-noapte, telefon de la Gabriel întors acasã cu acelaºi moralºubrezit.

Încerc sã imprim aceastã ultimã filã din an înainte ca ordi-natorul meu, care nu-ºi mai suportã mileniul, s-o devoreze dinnou. În orice caz, scriind de trei ori la rând niºte inepþii am datdovadã de o rãbdare de care ar trebui ca cineva, undeva, sã þinã


2000 527

seama. Dacã ar exista însã „cineva-undeva“, totul ar dobândisens în contabilitatea þinutã de el. ªi totul s-ar schimba atunci,nu doar anii, secolele sau mileniile.

Pentru ca acest jurnal sã nu devinã un buletin de analizemedicale ºi un lung ºir de reþete, mã opresc aici, în pragul anului2001.

AAbuladze, Tenghiz 227Acterian, Arºavir 296, 319Acterian, Haig 47, 48, 384Acterian, Jeni 319Adameºteanu, Gabriela 227,

291, 294, 319, 345, 347,348, 353, 364, 393, 419, 474

Adameºteanu, Mircea 364Adamov 123Aderca, Felix 440Agopian, ªtefan 222Aichelburg, Wolf von 49, 489Albala, Radu 173Aldulescu, Radu 396Alexandrescu, Sorin 155, 193,

222, 266, 500Alexandru, Ioan 165, 200Alfandari (Sevianu), Monica 44,

85, 285Al-George, Sergiu 33Amalrik 219Aman, Theodor 105Amber Bousoglou 57, 64, 70, 230Ana, regina 273, 286, 324, 355Andrei, ªtefan 165Andropov 71, 120, 121, 510Anghel, Paul 28, 99Antonescu, Ion 321, 412

Antonescu, Maria 327Antonesei, Liviu 101Apostol, Gheorghe 248Apostu, George 165Aragon, Louis 75, 76, 509Arendt, Hannah 370, 371Arghezi, Tudor 97, 204, 321Aron, Raymond 26, 103, 106,

248, 370Artaud, Antonin 475Aubenque, Pierre 247Avramescu, Valeriu 520Axionov, Vasili 395, 396

BBaba, Corneliu 215Babeþi, Adriana 37Bach 250, 400Baciu, Camillo 171, 172Baciu, ªtefan 197Bacu, Dumitru 283Badea, consul 206Baker, James 278Balaci, Alexandru 206, 223Balamaci, Elena 98Balladur, Édouard 356Balmtorth, Richard 153Balotã, Nicolae 127, 208, 218,

219, 241

Indice de nume

Banu, George 102, 165, 465Banu, Monica ºi George 149Barbãneagrã, Paul (Barbã) 107,

168, 275, 283, 324, 357Barbie, Klaus 462Barbu, Eugen 45, 49–51, 60,

69, 80, 81, 84, 85, 87–89,124, 157, 165, 196, 319,396, 409

Barbu, George 220, 228Barbu, Ion 387, 440Barîºnikov, Mihail 187Barthes, Roland 149Bataille, Nicolas 385Baudelaire, Charles 461Bãcanu, Petre Mihai 298Bãdescu, Lucian (Luc) 94, 393,

426, 495, 496, 515Bãlan, Ioanichie (pãrintele) 347Bãlan, Ion Dodu 207Bãlaºa, Sabin 67Bãlãcioiu, Azota 491Bãlãcioiu (Lovinescu), Ecaterina

21, 26, 34, 42, 44, 49, 76, 84,85, 91, 121, 126, 134, 138,150, 151, 233, 272, 280,285–287, 290, 296, 305, 307,312, 313, 320, 326, 327, 329,331, 340, 344, 348, 358, 373,379, 393, 396–399, 406, 411,412, 421, 423, 424, 434–437,441, 445–447, 452, 453, 456,458–460, 462–464, 470,474–477, 480, 491, 492, 508,521, 522, 524

Bãlãcioiu, Paulina (muma) 491,495

Bãlãiþã, George 46, 92, 200Bãnulescu, Daniel 395Bãnulescu, ªtefan 395, 475

Bãrnuþiu, Simion 374Bãsescu, Traian 470Bârsan, Victor 322Beauvoir, Simone de 190Beckett, Samuel 187, 342Beethoven, Ludwig van 511Beldiman, Alexandru 150Bell, Andrew 183Bellini, Vincenzo 417Bellow, Saul 194Beniuc, Mihai 79, 80Bennigsen 214Bentoiu, Pascal 418, 419Berberova, Nina 377Berg, Alban 191Bergman, Ingmar 130, 149, 414Beria, Lavrenti P. 227Berindei (familia) 176, 217Berindei, Catherine 62, 83, 132,

174, 214, 524, 526Berindei, Dan 135Berindei, Ioana 134Berindei, Mihnea 27, 29, 43, 50,

51, 55–58, 62, 64, 70, 83, 91,94, 96, 101, 128, 131, 132,135–139, 148, 152, 153, 155,159, 163, 167, 171, 172, 174,175, 181, 186, 189, 199,204–207, 212–216, 218, 219,225, 227–229, 232–234,237–239, 242, 243, 245, 251,253, 256–259, 261, 265, 266,269, 291, 298, 300, 302, 308,311, 318, 328, 361, 364, 392,417, 454, 477, 482, 488, 494,513, 524, 526

Berindei, Ruxandra 233Bernanos, Georges 53, 147Bernard, Ioana 31, 34, 36, 79, 394Bernard, Noël 23–25, 28, 30, 31,


INDICE DE NUME 531

33, 34, 36, 57, 79, 224, 226,239, 240, 242, 251, 258, 317,319, 394

Bernea, Horia 69, 200, 218, 223,243, 275, 294, 345, 346, 483,524

Bernea, Marga 524Bertola, Clody 146Besançon, Alain 52, 83, 127, 213,

221, 267, 370, 413, 439, 461Biemel, Mimi 151, 223, 224Biemel, Rainer 49, 72–74, 151,

221, 223, 224, 244Bistran (Ioan Nistor) 84Bistran, Sever 84Bittel, Adriana 294Bizet, Georges 31Blaga, Lucian 80, 157Blanchet, Pierre 258Blandiana, Ana 158, 183, 275,

294, 299, 300, 310, 404, 428Blot, Jean 193Bobu, Emil 29, 30, 274Bocaniciu, Dan 93Boeriu, dr. 250Boeriu, Eta 242, 250, 497Bogza, Geo 157, 173Boia, Lucian 454Boisseau, Pierre-Yves 394Bollon, Patrice 449Bondy, François 150Bonner, Elena 127, 207Bordeianu, Dumitru Gh. 433Borges, Jorge Luis 99Boruzescu, Radu 275Bosnief, Paraschivescu 230Bossie, Gabi 216, 296, 339Botez, Mariana 231, 233, 237, 238Botez, Mihai 55, 60, 140, 153,

167, 170, 171, 181, 189, 206,

215, 219, 225–227, 237, 238,245, 257, 259, 266, 306, 341,392

Botta, Maria 91, 125, 134, 141,160, 193, 217, 302, 384, 387,405, 423

Botticelli, Sandro 347Boué, Simone 107, 193, 196,

244, 329, 337, 338, 340, 341,349, 355, 388–392, 405,439, 448, 458, 498

Boutté, Jean-Luc 243, 244Brãescu, dna 253Brahms, Johannes 401, 472Brâncuºi, Constantin 51, 356, 521Brando, Marlon 22Braniºte, Victor 242Brãtianu, Dinu 481Brãtianu, George 109Bratianu, Gheorghe 481Brãtianu, Maria 261, 488Brauner, Harry 272Breban, Nicolae 83, 110, 125,

308, 335, 353Brejnev, Leonid Ilici 71, 479Bresson, Robert 53, 120, 487Breton, André 254Brezianu, Barbu 26, 296, 500,

516, 521Broch, Hermann 196, 197Brook, Peter 31, 45, 187Brown 94, 95Brucan, Silviu 229, 248, 267,

269, 270–272, 306, 362Budin, Alla 82, 160, 189, 289,

373, 393Budin, Jean 82Bulcã, Ioana 299Bulgakov, Mihail 89Buñuel, Luis 227

Burlacu, Dan 198Burticã, Cornel 58Butika (Butyka), Francisc 85, 475Buzura, Augustin 71, 86, 133,

165, 166, 260, 284, 291, 301

CCalciu, Gheorghe 23, 47, 52, 55,134, 136, 146, 160, 161, 164,199, 200, 222

Callas, Maria 417Calmuschi 290Camus, Albert 248Canetti, Claudine 204, 228Caragiale, I.L. 21, 67, 129, 186,

249, 270, 289, 307Caragiu, Toma 177Caraion, Ion 45, 49–51, 55, 59,

84, 85, 164, 202, 221, 296,424, 437

Caramitru, Ion 275, 276, 291Caranica, Nicu 250Carol al II-lea1 97, 412Carp, Mircea 234Cassavetes, John 386, 387Cassian, Nina 171, 173, 246Castoriadis, Cornelius 464Catanoy, Nicholas 497Cau, Jean 150Cavalier, Alain 217Cazaban, familia 83Cazaban, Theodor 80, 102, 106,

159, 223, 322Cazacu, Matei 55, 65, 91, 128,

155, 229, 251, 336Cãliman, Valeria (Walewska) 242Cãlinescu, Al. 380Cãlinescu, Armand 280Cãlinescu, G. 118Cãlinescu, G. 97, 108, 422, 440Cãlinescu, Matei 117, 402, 500

Cãprariu, Alexandru 66, 76Cãrtãrescu, Mircea 350Câmpeanu, Radu 175, 299Cândea, Virgil 28, 61Ceauºescu 23, 27, 29, 30, 45,

46, 48, 53–56, 58–60, 62,64–68, 74, 75, 83, 84, 88,97, 99, 100, 101, 103, 105,112, 125, 129–131, 134–137,139, 140, 146–148, 150, 161,162, 166, 167, 169, 174, 175,182, 184, 186, 200, 206, 218,219, 226, 230–232, 239, 240,242, 245–248, 253, 255, 265,266, 268–271, 273–275, 282,292, 294, 299, 306, 319, 323,327, 329, 330, 335, 347, 409,421, 460, 462, 480, 494, 501

Ceauºescu, Elena 127, 240, 242Ceauºescu, familia 61Cehov, Anton Pavlovici 45Celac, Sergiu 267Celan, Paul 354Celibidache, Ioana 355, 430, 431Celibidache, Sergiu 355, 430Cella Delavrancea 26, 34, 91, 98,

146, 276, 307Cerkez, Senta 233Cerna-Rãdulescu 137Cernat, Manuela (Mounette) 241Cernenko, Konstantin 121, 132Cernovodeanu, Dan 199Chaplin, Charlie (Charlot) 227Char, René 138Châtelain, Hélène 513Chihaia, Pavel 50Chimet, Iordan 171Chirac, Jacques 87, 129, 244,

383, 450Chiva, Isac 256


Chopin, Frédéric 511Churchill, Winston 128, 519Cimino, Michael 171Ciobanu, Mircea 295, 309Ciocârlie, Livius 275, 354Cioculescu, Barbu 272Cioculescu, ªerban 21, 29, 249Ciolpan, Vasile 481Cioran, Emil 29, 42, 63, 76, 95,

100, 104, 105, 107, 119, 126,168, 169, 182, 193–196, 198,204, 214, 218, 231, 243, 244,257, 283, 311, 312, 320, 329,337–342, 349, 355, 363,388–392, 394, 400, 401, 410,411, 415, 416, 429, 439, 448,449, 458, 459, 496–498, 509,523

Cioran, Relu 311, 363Ciorãnescu, Lydia 318Ciorbea, Victor 438, 470, 473Cismãrescu, Mihai (Mike) 27,

29, 44, 47, 50, 52, 57, 60, 61,68, 70, 79, 81, 86, 226, 240

Cleopa, pãrintele 347, 483Cocârþã 340, 345Codreanu, Corneliu Zelea 95Coelu 72Cohen, Albert 397Comaniciu 199Comºa, Dan-Gheorghe 234Consort, Deller 430Constant, Marius 31Constante, Lena 272Constantinescu, Antonia 93, 150,

181Constantinescu, Dan 150Constantinescu (secretara

Regelui) 199Constantinescu, Emil 324, 327,

328, 379, 436, 438, 473, 481,500, 501, 514

Constantinescu, Pompiliu 440Constantinovski, Ilia 154, 221Coposu, Corneliu 280, 317, 347,

348, 357, 379, 403, 404, 470Coppola, Francis Ford 171Corbea, Ileana 516Corboz 159Cornea, Andrei 348, 453Cornea, Aurel 83, 228, 279, 339Cornea, Doina 166, 231–233,

251, 258, 261, 266, 271, 277,279, 280, 281, 293, 357, 523

Cornu, Aurora 83, 110, 182,279, 339, 496

Corre, François 187Cosãcescu 46Cosma, Doru 357, 459Cotruº, Delia 250,362Cotruº, Ovidiu (Puiu) 250, 283,

284, 362, 398, 474, 475Cozma, Miron 487, 488, 489Craig, Gordon 384, 450Crãciun, Gheorghe 237, 395Crãciun, Tudor 198Crãciunescu, Ioana 135Crãsnaru, Daniela 46Creþia, Petru 204, 294Cristea, Valeriu 310Cristodulo, operator 420Cristovici (dna) 96Cristovici, ªerban (Cristo) 86,

118, 130, 140, 177, 181, 182,186, 188, 196, 201, 202, 204,205, 208, 254, 258, 275, 279,280, 370, 380, 492

Cristu, Ina (pseudonim alMonicãi Lovinescu) 452

Crohmãlniceanu, Ovid S. 64, 169

INDICE DE NUME 533

Culcer, Dan 283Culianu (dna) 117Culianu, Ioan Petru 117, 139,

145, 166, 196, 204Cuºa, Ileana 62, 63, 157, 192,

391, 496Cuºa, Ioan 63Custine, Marchizul de 510, 513

DDandal, Yves 207Daneliuc, Mircea 85, 87, 123,

186, 268, 281, 294Daniel, Jean 35, 461, 462Dante, Alighieri 84Danton, Georges 81, 259, 436Daoudat, Yves 189Dãscãlescu, Constantin 58De Palma, Brian 164Debray, Régis 473, 495Debussy, Claude 417Deleuze, Gilles 403Demus, Jörg 401Derrida, Jacques 248Deºliu, Dan 32, 46, 158Dimisianu, Gabriel 29, 248, 260,

520Dimisianu, Geta 182, 194, 245,

275, 279, 281, 294, 295, 322,323, 343, 411

Dimisianu, soþii 288Dimitriu, Paul 46Dincã, Ion 274Dinescu, Maºa 275Dinescu, Mircea 135, 158, 212,

213, 260, 270, 275, 276, 288,290, 291, 293, 295, 298, 318

Djuvara, Neagu 109, 190, 379,401, 402

Doicescu, Paþi 252Doina, Jela 439, 453, 464

Doinaº, ªtefan Augustin 32, 108,133, 268, 290, 295, 301, 318,500

Dona, Nuni 82, 319Dona, Pica 34Dostoievski, Fiodor Mihailovici

483Dragomir, Alexandru 195Drãgan, Iosif Constantin 131, 411Drãghici, Alexandru 309Dubček, Alexander 479Dubié, Josy 251Duchamp, Marcel 450Dumitrescu, Constantin Ticu 305Dumitrescu, Cornel 23Dumitrescu, Geo 295, 296, 330,

419, 516Dumitrescu, Natalia 193Dumitrescu, Sorin 57, 62, 68, 69,

97, 194, 275, 284, 294Dumitriu, Anton 296Dumitriu, Claudia 37Dumitriu, Dana 106, 107, 205Dumitriu, Petru 106Dumitru, Ion 59Duplan, Christian 231, 232Dupoy, Georges 228Durandin, Catherine 412

EEco, Umberto 187Eddé, Dima 400Eden, Anthony 128Eichmann, Adolf 462Eisenstein, Serghei M. 108Elena, prinþesa 323Eliade (familia) 62, 66, 94, 136,

157Eliade, Christinel 61, 63, 99,

163, 176, 191–195, 203, 204,


231, 245, 246, 252, 255, 256,278, 321, 365, 387, 388, 391,433, 469, 472

Eliade, Irina 336, 419, 421Eliade, Mircea 22, 24, 27–29, 42,

43, 56, 61–63, 66, 92, 94, 95,97–100, 107, 109, 119, 122,157, 159, 161–163, 168, 176,182, 191–196, 198, 203, 231,238, 245, 252, 256, 260, 278,284, 308, 319, 320–322, 325,329, 338, 387, 388, 390, 394,395, 411, 415, 421, 422, 429,449, 469, 472, 496

Elian (dna) 296Elþîn, Boris 308, 314, 339, 385,

427, 510Eminescu, Mihai 112, 169, 276,

447, 491, 522Emmanuel, Pierre 90Enache, Petru 223Enthoven, Jean-Paul 448Everac, Paul 335

FFabius, Laurent 267, 275, 276Farias, Victor 247, 248Fauqueux, Didier 182Fauré, Gabriel 461Fãrcãºanu, Mihail 93, 223, 283Fédier, François 248Fejer (dna) 242Fellini, Federico 349, 350Ferro, Marc 260Filip, Felicia 276Filipescu, Radu 129, 137,

231–233, 237Finas, Lucette 160Finkenthal, Michael 453Finkielkraut, Alain 371, 461, 495

Florea, Varvara 272, 348Florescu, Eugen 89Florian, Mircea 182Forman, Miloš 171Fournié, Christiane 36, 37, 41,

42, 51, 72, 76, 93, 112, 129,170, 208, 222, 224, 373, 374,384, 393, 433, 512

Francesca, Piero della 185Franck, César 401Franck, Nicolette (Nicoleta) 124,

167, 379Freud, Sigmund 197Frunzã, Victor 62Funderburk, David 168, 226Furet, François 259, 370, 371,

389, 447, 509

GGaddafi, Muammar 54, 190Galeriu (pãrintele) 194Gane 150, 181, 250Garton Ash, Timothy 310Gary, Romain 150Gaulle, Charles de 74, 478, 519Gavrilã, Ioan 357, 410Gavrilescu, Vasile 411, 412Gâdea, Suzana 292Genet, Gerard 190George, Alexandru 22, 24Georges, François 103Georgescu, Adriana 330, 457Georgescu, Emil 74, 75Georgescu, Mary 253, 258Georgescu, Vlad 23, 33, 60, 61,

81, 84, 87, 89, 94, 107, 109,121, 122, 126, 134, 140, 146,148, 151–154, 156, 161, 164,167, 168, 173, 175, 182, 184,189, 191, 192, 198, 204, 206,

INDICE DE NUME 535

207, 212, 215, 217–220, 226,227, 229, 230, 233, 237, 240,250–254, 256–258

Germain, Alain 87, 483Gheorghe, Ion 50, 52, 53Gheorghiu, Angela 417Gheorghiu, Ilinca 457Gheorghiu, Mihai Dinu 266Gherman, Eftimie 390Ghiaurov, Nicolai 417Ghica, Ion 229, 232, 355Ghica, prinþul 471Ghiu, Bogdan 288, 322Giacometti, Alberto 369Giret, Vincent 228, 232Giscard d’Estaigne, Valéry 132Glucksmann, André 36, 356,

371, 495Godard, Jean-Luc 124, 487Goethe, Johann Wolfgang 499Gogea, Vasile 237, 238Goiciu, Petre 386Goldschmidt, Georges-Arthur 248Goma, Ana 54, 113, 212Goma, Filip 113Goma, Paul 29, 30, 31, 34, 43,

47, 50, 51, 53, 54, 58, 59, 61,62, 64, 65, 67, 69, 74, 84,87–89, 111, 113, 127, 128,130, 132, 136, 138, 139, 148,151, 163, 172, 174, 177, 181,183, 188, 189, 193, 198, 201,202, 206, 212, 214, 220, 227,230, 251, 267, 268, 275, 278,280, 308, 322, 326, 335, 336,353, 380, 381, 393, 403, 422,439, 440, 512, 517

Gorbaciov, Mihail Sergheevici207, 208, 214, 219–221, 248,255, 274, 308, 313, 314, 317

Goretta, Claude 159Gorki, Maxim 80Gounod, Charles 417Greceanu, Tudor 359, 364–366,

369Grigore, Dan 276Grigorescu, Constantin (Greg)

21, 27, 42, 51, 59, 208, 358,373, 385, 393, 457, 483, 493

Grigorescu, Dan (Negroponte)253

Grigorescu, Irène 21Grigorescu, Laura 208, 483Grigorescu, Odile 27, 36, 37, 42,

51, 208, 373Grigurcu, Gheorghe 290Groºan, Ioan 195, 249Grossu, dna 330Guerman, Alekseï Iourievitch 254Gulea, Stere 281

HHaas, proprietara 511Hackford, Taylor 187Haiduc, Moþu 65, 88, 132Hallier, Edern 243Hamelet, Michel 136Hania 28Harnoncourt, Nikolaus 430Hassner, Pierre 310Havel, Václav 271, 282Hãulicã, Cristina 224, 524Hãulicã, Dan 56, 62, 125, 152,

153, 165, 183, 208, 211, 223,239, 270, 275, 276, 288, 291,292, 524

Hãulicã, familia 391Hegel, Georg W. Fr. 72, 104Heidegger, Martin 104, 170,

199, 218, 247, 248, 252, 256,328, 375, 419, 499

Heinzer, William 130


Herescu, N.I. 97Hersch, Jeanne 151Hillerin, Charlie de 56, 434Himmler, Heinrich 462Hitchcock, Alfred 164Hitler, Adolf 59, 90, 191, 227,

409, 510Holban, Anton 26, 344Holland, Agnieszka 254Honegger, Arthur 101Horasangian, Bedros 195, 249Horea, Ion 284Horia, Vintilã 322, 323, 429Hossu-Longin, Lucia 309, 329,

336, 386Hudiþã, Ioana 135Hudiþã, Ion 135Hudjinski (dna) 150Hurezeanu, Emil 251, 275, 288,

323, 324, 336Hussein, Saddam 318Husserl, Edmund 384Huxley, Aldous 82

IIanoºi, Ion 225Iaru, Florin 294Ierunca, Virgil 21, 22, 25, 28,

29, 33, 34, 36, 44–46, 49,51–53, 55, 57, 62, 63, 65,67, 69, 70, 72, 80, 81, 84,86–89, 91–93, 95, 97–100,102, 103, 107–112, 117–119,121, 122, 124–126, 128–130,133, 135, 137, 139, 140, 148,151–154, 157, 159–166,168–172, 174, 175, 177, 181,184, 185, 188–190, 192, 193,196, 198–203, 207, 208, 211,214, 215, 217, 219–221,223–227, 230, 231, 238, 240,

241, 244, 247, 251, 252, 254,255, 259, 261, 267, 273, 276,279, 281, 283–285, 287, 288,290–292, 295, 296, 301,308–310, 312, 318, 322, 323,328–330, 336, 338, 339, 343,346–350, 357, 359–362, 364,365, 366, 369, 373, 375, 377,378, 380–382, 386, 387,389–391, 393, 395,400–403, 405, 409, 410, 413,415–422, 424, 426, 427,429–434, 436, 438, 440, 446,449, 451, 452, 454, 455,459–461, 464, 465, 472, 474,475, 477, 479, 481, 482, 484,487, 488, 490–503, 507, 508,512–518, 524–526

Ilea, Daniel 349, 360, 403, 418Iliescu, Ion 184, 265–268, 270,

272, 273, 278, 279, 281, 282,285, 293, 294, 297–302, 310,324, 328, 331, 341, 348, 356,392, 403, 404, 437–439, 488,523–526

Iliescu, Nicolae 249Ioanid, Ion 308, 309, 323, 326,

327, 349, 359, 385, 470Ioanid, Radu 256, 260, 480Ionescu, Rodica 91, 355, 375,

405Ionescu, Cristina 167Ionescu, Dan 181Ionescu, Eugen (familia) 26, 141,

176, 193, 208, 217, 229, 233,261, 273, 313, 355, 392

Ionescu, Gabi 523Ionescu, Eugen 29, 51, 91, 107,

110, 123, 124, 139, 141, 193,194, 198, 229, 230, 241, 243,

INDICE DE NUME 537

245, 261, 294, 313, 325, 342,349, 355, 356, 374, 375, 385,390, 391, 429, 454, 458, 509

Ionescu, Gheorghe (Gelu) 87, 91,101, 134, 136, 155, 156, 161,166, 172, 220, 248, 253, 256,257, 258, 300, 337

Ionescu, Ghiþã 427Ionesco, Marie-France (M.-F.) 22,

62, 63, 85, 91, 131, 133–135,141, 155, 158–160, 167, 176,182, 184, 185, 193, 194, 199,208, 212, 229–232, 245, 275,277, 287, 296, 301, 309, 313,323, 329, 335, 336, 341, 355,356, 375, 390, 392, 405, 458,488, 499, 500

Ionescu, Nae 61, 95, 98, 411Ionescu-Quintus, Mircea 522Ioniþoiu, Cicerone 198, 241, 305,

402Iorga, Nicolae 95, 109Iorgulescu (familia) 317Iorgulescu, Mircea 64, 83, 237,

256, 260, 322, 329, 331Iorgulescu, Oana 317Iorgulescu, Rodica 145, 193, 317Isãrescu, Mugur 514, 525Istrati, Panait 193Iuga, Dumitru 374, 375, 377,

379Iuga, Ion 294Iuhasz, Leontin 280Iulian, Rodica 26, 275, 448Ivaºcu, George 248

JJaruzelski, Wojciech 71, 81, 96,203, 254

Jaspers, Karl 151Jebeleanu, Eugen 26, 69, 260

Jebeleanu, Florica 260Jela, Doina 439, 446, 451, 452,

462–464, 474, 488, 507Jianu, Ionel 99, 193Jirinovski, Vladimir 405Jospin, Lionel 383, 464Julliard, Jacques 35, 103Jung, Carl Gustav 495, 497

KKádár, János 170Kafka, Franz 67, 254, 276, 424,

493Kantor, Tadeusz 165, 414, 449Kazan, Elia 22Kende, Pierre 310Kenereº, Adina 462, 463Kiesłowski, Krzysztof 414Kiropol, Miron 212Klimt, Gustav 190, 197Koestler, Arthur 86, 87, 125, 248Kokoschka, Oskar 191, 197Kołakowski, Leszek 310Korne, Laura 217Korne, Mihai 138, 175, 217Krall, Petr 310Kubin, Alfred 190Kubrick, Stanley 119Kundera, Milan 120Kurosawa, Akira 174Kusturica, Emir 171

LLaborey, Annette 267, 309Labro, Michel 232, 237, 238Labrunie, Henriette 208Lacan, Jacques 22, 150Laffont, Robert 461Lahovary, Paul 49Lampedusa, Giuseppe

Tomasi di 520Lang, Jack 187, 276, 328


Lao-Zi 52Larian, Sonia 212, 213, 249Laub, Roland 419Lavastine, Sandrine 233, 237,

238, 288, 411, 412Lavelli, Jorge 243Lazãr, general 325Lazãr, Josette 92,93Lãncrãnjan, Ion 69Lãzãrescu, Matei 233Le Pen, Jean-Marie 131, 182, 189Lefter, Ion Bogdan 422Lenin, Vladimir Ilici 73, 74, 132,

232, 280, 374Leºi (prietenã) 216Lévy, B.-H. 35, 36, 448, 508Leys, Simon 120Liehm, Antonin 310Lighton, Stephen 128Liiceanu, Carmen 58, 72, 122,

288, 289, 292, 294, 296, 360,363, 364, 418, 503

Liiceanu, Gabriel 29, 35, 37, 42,46, 47, 52, 57, 58, 62, 67, 72,79, 81, 92, 104–106, 108, 111,117–119, 121, 122, 126–129,135, 136, 145, 157, 164, 165,170, 195, 218, 223, 225, 230,231, 252, 256, 258, 260, 267,269, 271, 272, 277–279, 288,291–294, 297, 298, 300, 310,311, 318, 320, 326–330, 337,341–348, 349, 353, 358,360–364, 366, 372, 374, 375,377, 386, 393, 415, 416,418–420, 424, 426, 429, 430,448, 453–455, 463, 464, 472,474, 477, 478, 482, 487, 489,490, 494, 499, 501–503,512–515, 517, 523–526

Lipatti, Valentin 216, 240Livescu, Cristian 447Llosa, Mario Vargas 284Loehrer, Edwin 430Logeart, Agathe 131, 132, 137,

146, 174Lovinescu, Eugen 21, 23, 26, 29,

43, 49, 50, 64, 66, 80, 82, 85,91, 97, 102, 119, 125, 193,287, 290, 306, 307, 320, 331,336, 340, 344, 345, 348, 358,382, 393, 396, 397, 399, 401,421, 440, 447, 456–458, 476,478, 479, 500–502, 507, 509,522

Lovinescu, Horia 344Lovinescu, Monica 69, 102, 147,

196, 229, 233, 290, 291, 349,419, 422, 435, 456, 474, 516,518

Lovinescu, Netty 344Lovinescu, Octav 344, 491Lovinescu, Vasile 344Luca, Gherasim 354, 403Ludovic XIV 97, 516Lupan, Victor 272Lupaºcu, ªtefan 91, 98, 255,

453, 493Lupaºcu, Yvonne 80, 81, 145,

349, 382

MMahler, Gustav 145, 208Mailat, Maria 222Mainland, Edward 121Mallarmé, Stéphane 24Manea, Norman 169, 171, 213,

284, 308, 319, 321, 322, 480Manea, student la Teologie 355Maniu, Iuliu 404, 481

INDICE DE NUME 539

Manolescu, Dana 111Manolescu, Nicolae 32, 34, 36,

54, 55, 64, 69, 71, 83, 102,107, 111, 133, 134, 158, 168,256, 260, 275, 301, 302, 305,311, 317, 327, 328, 399, 404,417, 436, 438, 458, 480, 481

Manoliu (dna) 228Manoliu, pictor 220March, Bill 317, 318Marcus, Solomon 158Margareta, principesã a României

324, 355Marghescu 47Marie-Antoinette,

reginã a Franþei 259, 436Marin, Mariana 501Marinescu, Angela 294, 295Márquez, Gabriel García 99Marchenko, Anatoli 208Martin, Mircea 268Martineau 170, 247, 248Mathias 131, 187Mauriac, François 461Mavrodin, Irina 397Mazilescu, Virgil 195Mazilu, Dumitru 269, 270, 272,

273Mãgurã, Ioana 30, 31Mãgureanu, Virgil 324, 419, 424,

438, 473Mãlãncioiu, Ileana 23, 183Mãnescu, Manea 274Mãrculescu, Florin Gabriel 324Mãrculescu, Sorin 72, 92Mercuri, Melina 276Messiaen, Olivier 101Metzger (prof.) 410, 424–426Michaux, Henri 138, 410

Michelet, Jules 35Michnik, Adam 156, 293, 310Mihai Botez 107, 140, 167, 170,

181, 189, 219, 225, 257, 259,306, 341, 392

Mihai I 199, 273, 286, 309, 311,317, 323, 324, 325, 331, 347,355, 357, 392

Mihai I 323, 362Mihãieº, Mircea 290Mihãilã, Ruxandra 434Mihãileanu, ªerban 425, 426,

432, 492, 518, 520, 524, 525Mihãilescu, Dan C. 386Militaru, Nicolae 278

Milošević, Slobodan 356, 518Minart, Cella 171, 172, 246Minc, Alain 371Minulescu, Ion 340, 397Miot, Jean 136Mircescu, Dumitru 96–98, 134,

204, 205, 234, 238, 239Mircescu, Dumitru (Veteranu)

96, 204, 238Miron, Olga 172Mitterrand, François 28, 63, 68,

127, 129, 132, 173, 188, 244,260, 299, 308, 356, 383, 385,409, 451

Mitterrand, Fréderic 229, 230Moldovan, Horia 451Monciu-Sudinski, Alexandru 249Monnerot, Jules 267, 370, 439Monteverdi, Claudio 33, 159,

188, 208, 401, 417, 430Morar, Ioan T. 501Morin, Edgar 461Morretta, Angelo 382Moþu, mama 473


Mozart, Wolfgang Amadeus 120,276, 417, 454

Mungiu, Alina 427Munteanu, Aurel Dragoº 194Munteanu, Ella 34, 193, 202Munteanu, George 202Munteanu, Marian 298, 302, 320Munteanu, N. C. 89, 94, 172,

204, 234, 242, 255, 269, 374Mušič, Zoran 377, 378Musil, Robert 196, 197Mussolini, Benito 298Muti, Riccardo 430

NNadeau, Maurice 120Naghiu, Iosif 294Nandriº, Aniþa 320Nandriº, Gheorghe 320Nat, Yves 511, 512Naum, Gellu 354Naumescu, Ina 277Naumescu, Radu 277Nazaria, stareþa 347Neacºu, Iulian 69Neagu, Fãnuº 110, 127, 223, 310Necºeºti 193Nedelcovici, Bujor 118, 140, 206,

214Negoiþescu, Ion (Nego) 29, 51,

64, 167, 211, 250, 268, 269,271, 336, 337, 365, 421,479, 500

Negoiþã 256Negrescu 232Nelson, Horatio 185Nemoianu, Virgil 365, 402Nichita Stãnescu 62, 68, 69,

110–112Nicodim, Ariana 56, 146, 208

Nicodim, Ion 56Nicolau, Irina 313Nicolau, Radu 313Nicolescu, Basarab 255Nicolescu, Vasile 28Niculescu, Alexandru 341Niculescu, Mihai 184, 185Niculescu, ªtefan 101Nietzsche, Friedrich 104, 198Nikolski, Alexandru 309, 312,

323Nistor, Ioan 459Niþescu, Marin 69Noica, Constantin 29, 35, 37, 42,

46, 47, 52, 67, 68, 72, 79, 92,99, 104, 117–119, 126, 128,155, 157–159, 161, 162, 168,170, 195, 218, 224, 225, 230,231, 277, 294, 297, 320, 363,375, 411, 415–417, 429, 430,437, 446, 474

Noica, Simina 99, 100, 158, 230,231

Nolte, Ernst 509Nourissier, François 497Novac, Ana 496Novac, Sabina 379

OOdobescu, Alexandru 421, 422Olãreanu, Costache 37Olteanu, chirurg 250Omãt, Gabriela 306, 307, 476,

522Oprescu, Adrian 129, 135, 164,

170, 218, 256, 267Opriþescu, Nicolae 201Orezeanu, Nini 124Orlea, Oana 26, 275Ormesson, Jean d’ 76Ornea, Zigu 387

INDICE DE NUME 541

Ortega y Gasset, Jose 519Orwell, George 28, 64, 83, 90,

108, 118, 120, 254, 306Oster, Pierre 250Ovadia, Suzy 172

PPacepa, Dana 148Pacepa, Ion Mihai 147, 148, 239,

240, 242, 245, 253Palade, Rodica 341, 348, 488Paleologu, Alexandru (Alecu)

126, 194, 224, 260, 272, 276,277, 282, 283, 288, 292, 298,300, 313, 317, 322, 324, 336,419, 455, 460, 474, 500, 508,516, 522

Paleologu, Andrei 277Paler, Octavian 67, 71, 100, 101,

103, 104, 169, 175, 183, 194,256, 260, 270, 275, 276, 279,284, 285, 288, 289, 294, 295,298, 300, 348

Paleologu, Pia 93, 277Paleologu, Toader 277, 455Palma, Brian De 164, 171Palmier, Jean-Michel 248Pann, Anton 364Pantazi, Ion 199Papa Ioan Paul II 71, 96, 131,

456, 494, 519Paraschiv, Vasile 43, 44, 47, 48,

55Paraschivescu,

Miron Radu (M.R.P.) 102Pardãu, Platon 284Paruit, Alain 50, 87, 137, 158,

252, 322, 472, 512Pasternak, Boris 513Pasternak, Iossif 513

Patapievici, Horia-Roman 329,366, 372, 375, 376, 386, 418,428, 521

Patapievici, Ioana 372Pauker, Ana 322Pavel, Toma 247Payot 193Pãun, Paul 154, 354Pãunescu, Adrian 60, 67, 68,

165, 182, 295Pârjol 182, 490Pârvulescu, Constantin 248Pârvulescu, Jean (Prinþul) 339Pelin, Mihai 411, 419, 423, 424,

435Pell 318Penderecki, Krzysztof 203Perahia, Murray 454Petra, Isabela 162, 163Petraºincu, Dan 382Petrescu, Camil 82, 97, 245, 383,

384, 387, 440, 465, 489Petrescu, Cezar 97, 440Petrescu, Dan 101, 166, 204,

238–240, 243, 256, 258, 275,293, 349

Petrescu, Radu 24, 27, 37, 46,422

Petrescu, Tereza 204Petriºor, Dana 199Petriºor, Marcel 47, 134, 146, 199,

283, 284, 296, 398, 399, 471Petrovici, Ion 420Petrulian, Raluca 213, 226, 256,

272Pillat, Dinu 93Pillat, Ion 93Pillat, Monica 93, 296Pillat, Nelly 296Pimen 323, 347, 348


Pinochet, Augusto 99Pintilie, Lucian 21, 22, 30, 45,

59, 68, 75, 80, 85, 87, 101,123, 124, 139, 140, 146, 186,211, 223, 276, 284, 294, 318,327, 328, 355, 357, 358

Pippidi, Andrei 308Piru, Al. 207Piþa, Dan 85Piþu, Luca 101Pivot, Bernard 110, 120, 463, 483Planche, Anne 43, 50, 171, 172Planchon, Roger 123, 124Platon 277Pleºoianu, Marioara 296Pleºu, Andrei 35, 42, 46, 56–58,

62, 67–69, 79, 81, 100, 104,105, 108, 117, 118, 121, 122,127–129, 135, 136, 145, 157,165, 195, 218, 224, 225, 230,231, 256, 258, 260, 267, 275,281, 285, 288, 291–293, 300,301, 310, 318, 328, 329, 363,503

Pleºu, Catrinel 288, 292Plézy, Gilles 374Poghirc, Cicerone 55, 109Pol Pot 462Polac, Michel 57, 88Popa, Iani 70, 427Popa, Sorin 61Popescu, Carmen 55Popescu, D.R. 32, 46, 60, 158,

223Popescu, Mircea 349, 429Popescu, Petru 436Popescu-Cadem 44, 85Popovici, Doru 102Popovici, Vasile 275Pora, Ion 173

Pordea, Gustav 131, 132, 137,147, 148, 174, 175, 176, 177,181, 182, 189, 198

Postelnicu, Ioana 92, 509Postelnicu, Tudor 274Poulet, Bernard 47, 48, 131, 153,

189, 205Preda, Marin 167, 195, 211, 337,

496, 497Preisz, Dan 435Puccini, Giacomo 417Puceanu, Romica 177Pupãzan, Mihai 28, 196, 199,

222, 284Putin, Vladimir 510

RRadina, Remus 160, 199Raicu (familia) 213, 226, 322Raicu (fraþii) 214Raicu, Lucian 29, 83, 102, 119,

212, 213, 214, 228, 241, 322Ralea, Mihai 422Rateº, Nestor 161Raþiu, Ion 131, 162, 199, 280,

299Rãdulescu, Banu 359Rãuþã, Aurelio 163, 190, 357Râpeanu, Valeriu 91, 165Reagan, Ronald 28, 160, 184,

190, 198Rebengiuc, Victor 516Rebreanu, Liviu 21, 201Regman (familia) 296Regman, Cornel 57, 64, 268Regman, ªtefãniþã 193Reichmann, Edgar 252, 394, 397Rembrandt 185Renéville, Lucia de 523Revel, Jean-François 36, 90, 448,

508, 509

INDICE DE NUME 543

Rex, Karin 64, 384Richard, medic oftalmolog 381,

382, 410Richepin, Jean 437Ricœur, Paul 157, 194Rilke, Rainer Maria 392Robbe-Grillet, Alain 149Robescu, Marius 195Rodica (veriºoarã a Monicãi

Lovinescu) 331, 492Rohmer, Eric 487Roman, Horia (Bebe) 80, 349,

382Roman, Petre 265, 266, 278,

297, 299, 300, 306, 310,328, 481

Romanescu, Dan 217Roºca Stãnescu, Sorin 324Rosen, Moses 173Rosenthal, Denise 167Rosetti, Georges 103, 190, 336,

373, 385, 393Rosetti, Lucie 41, 241Rosetti, Petre 146Rossignon, Yvonne 26, 337Rotaru, Marilena 420, 421, 492Rowlands, Gena 386Rupnik, Jacques 310

SSadoveanu, Mihail 97, 344Saharov, Andrei 34, 94, 96, 127,

129, 132, 187, 207, 260, 409Salacrou, Armand 375Sartre, Jean-Paul 123, 150, 435,

508Satie, Erik 197Sava, Iosif 424Savu, Andrei 396, 397, 426Savu, Lia 396

Savu, Tudor Dumitru 99Sãndulescu, Al. 330Sãraru, Dinu 137, 202Sârbu, Ion D. 43, 365Schiele, Egon 191Schmidt, Helmuth 28Schnabel, Artur 454Schubert, Franz 401, 472Schwartz 23Scola, Ettore 225, 459, 460Sebastian, Mihail 385, 448, 453Séjourné, Laurette 46Semprun, Jorge 445Semºa 93Serdici 124, 131Serkin, Rudolf 454Shakespeare, William 95, 497Silvestri, Artur 53, 124Simian, Mira 336, 499Simion, Eugen 29, 63, 64, 207,

208, 211, 249, 252, 290,310, 331, 345, 391

Simionescu, Mircea-Horia 37Simon, anchetator 59Simuþ, Ion 399, 400Sipoº, Mariana 318Skolimovski 187Smith, John, nepotul Regelui

Mihai I 323Soare, D. 54, 375Socrate 47, 159Soljeniþîn, Aleksandr 104,

110–112, 124, 132, 214, 218,251, 358, 371, 395, 483, 490,513

Sollers, Philippe 98Soloviov, Vladimir 33Solti, Georg 417Sora, Mariana 196


Sorescu, Marin 56, 57, 59, 60,67, 74, 205, 310, 356, 391,476

Soufflet, Damien 220Soulé, Véronique 219, 220, 228,

229, 239, 259Souvarine, Boris 72, 73Spiridon, Cassian Maria 447Stahl, Paul 103Stahl, Paul H. 103, 256Stalin, I. V. 73, 74, 76, 108,

109, 124, 227, 255, 348, 409Stãnculescu, Victor 300Stãnescu, Mihai 96, 259, 294Stãnescu, Nichita 69Stãniloae 25, 26Stanislavski, K.S. 384Steinhardt, Nicolae 26, 65, 70,

76, 84, 90, 107, 131, 194,223, 277, 355, 475

Stern, Jean 238Stockhausen, Karl Heinz 101Stoian, Nicolae (Nicki) 56, 57Stoica, Petre 69Stoichiþã, Victor Ieronim 122,

123Stolojan, Sanda 62, 91, 148,

181, 182, 229, 230, 232,302, 322, 429, 488

Stravinski, Igor 197Strehler, Giorgio 107, 108, 130,

187, 205, 465Stroe, Aurel 102, 139, 165, 276Stroescu, Nicolae 50, 61, 86, 94,

96, 136, 148, 160, 161, 202,220, 223, 234, 253, 254,261, 281, 307, 317, 322, 327

Sturdza, Cristina 190, 218

Sturdza, Luli August 279Sturdza, Mihai 128

ªªalamov, Varlam Tihonovici132, 513

ªeicaru, Pamfil 497ªentalinski 439ªerban, Andrei 89ªerbãnescu, Tia 348ªora, Mihail 37, 57, 69, 195,

196, 285, 300ªtefãnescu, Ion Traian 68

TTacoi, Cristina 46, 166Tacou, Constantin 339, 394Tarkovski, Andrei 33, 155, 181,

188, 198Tatarascu, Dinu 192, 195Tatarascu, Giza 192, 195Tattarescu, Gheorghe 105Tãnase, Stelian 271, 283, 293,

317, 427, 437, 475Tãnase, Virgil 52–54, 58, 59,

61–63, 65, 67–69, 84, 87–89,132, 148

Teoctist, patriarhul 270, 285, 460,494

Teodorescu, George 418Tertulian, N. 256, 284Thédrel, Arielle 153, 205, 206,

212, 228Theodorescu, Rãzvan 43, 299Tismãneanu, Vladimir 247, 427Tissé, Eduard 108Tökés, László 273Toth, Imre 67Touvier 428Trofin, Virgil 75

INDICE DE NUME 545

Truffaut, François 487Tudor, Corneliu Vadim 43, 45,

64, 71, 145, 157, 249, 417,438, 481, 487, 489, 523–526

Tudoran, Alexandra 158Tudoran, Cora 158Tudoran, Dorin 23, 50, 52–54,

60, 63, 69, 70, 86–88, 91, 94,101, 103, 107, 125, 126, 130,131, 133, 140, 152–156,158–161, 164, 166–168, 189,201, 222, 229, 247, 257, 322,328, 393, 480, 481

Tulard, Jean 120Turner, William 185

ÞÞepeneag, Dumitru 335, 353,380, 393, 440, 512, 517

Þoiu, Constantin 32, 284Þopa, Tudor 37Þuþea, Petre 283, 296, 311, 398

UUccello, Paolo 174, 185Ujicã, Andrei 54Ulea, Sorin 67Ungheanu, Mihai 183Untaru, Maria (mama lui Virgil

Ierunca) 92, 126, 129, 137,202

Urban 184Ursu, Gheorghe 171–173, 246

VVasile, preot 54Vasile, Radu 438, 473, 488Vãcãroiu, Nicolae 329, 356Velea, Nicolae 69Veniamin, Virgil 46Verdeþ, Ilie 58, 75, 282

Verdi, Giuseppe 159, 417Vermeer, Jan 185Veroiu, Mircea 85, 201Viala, Akakia 385Vialanek 88, 148Vianu, Ion 117, 402, 500Vianu, Tudor 108, 308, 422Vidraºcu 51Vilara, Mihail 93Visconti, Luchino 131, 519, 520Viºniec, Matei 226, 230Viºoianu, Constantin 93Vivaldi, Antonio 145, 430Vlãdescu, Marina 177Voican-Voiculescu, Gelu 278Voiculescu, Marin 129Voinescu, Alice 327Vornicu, Mihai 158Vosganian, Varujan 438Vrancea, Ileana 26, 285Vuia, Octavian 189Vulcãnescu, Mãriuca 121, 434Vulcãnescu, Mircea 56, 99, 119,

121, 122, 328, 366, 411, 416,434

Vulcãnescu, Sandra 56, 121, 434Vulcãnescu, Vivi 434Vultur, Smaranda 370, 374

WWagner, Richard 417, 461Wajda, Andrej 81, 85, 254, 414,

519Wałęsa, Lech 34, 68, 71, 75, 81,

96, 105, 131, 203, 260, 519Walter 95Warrin, Oliver 181Webern, Anton von 191Weil, Simone 74Wolton, Thierry 189, 199, 207,

220


YYourcenar, Marguerite 187

ZZaciu, Mircea 133, 354, 491Zamfir, Mihai 23, 422Zamfirescu, Dinu 229, 230, 234

Zinoviev, Aleksandr 50, 83, 120,216

Zografi, Vlad 359, 366, 386, 418,448, 523, 524

INDICE DE NUME 547

Cuprins

Monica Lovinescu de Ioana Pârvulescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

Notã asupra ediþiei de Cristina Cioabã . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11

Cuvânt înainte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 15

1981 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19

1982 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39

1983 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 77

1984 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115

1985 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143

1986 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 179

1987 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209

1988 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 235

1990 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 263

1991 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 303

1992 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 315

1993 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 333

1994 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351

1995 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 367

1996 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 407

1997 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 443

1998 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 467

1999 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 485

2000 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 505

Indice de nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 529

La preþul de vânzare se adaugã 2%,reprezentând valoarea

timbrului literar ce se vireazãUniunii Scriitorilor din România,

cont nr. RO44 RNCB 5101 0000 0171 0001,B.C.R. Unirea, Bucureºti.

Documents

Jurnal Esential - Monica Lovinescu