La poarta paradisului pierdut Azi am trecut s-o vad, înstrăinată, Grădina-n care-o vară ne-am iubit ... Podoaba-n zdrenţe-i spânzură uscată, Rugini a prins frunzişul răvăşit, Iar parcul, raiul nostru de-altădată, Cu ziduri alţii azi l-au ocolit. E ceasul vechi al dragostei, e seară, Şi, dând să intru, stau înfiorat: Înaltul plop la porţi m-aşteaptă iară, Dar toamna purpurie l-a schimbat În galben stâlp pâlpâitor de pară, Ce freamătă, de vânturi zbuciumat. Şi-n vijelia ce sa-ncins să-l bată, Aprinsul plop acolo mi-a părut Că-i sabia de foc neandurată Pe care Heruvimul nevăzut O flutura spre lumea blestemată La Poarta Paradisului pierdut.
Azi am trecut s-o vad, nstrinat,Grdina-n care-o var ne-am iubit
...Podoaba-n zdrene-i spnzur uscat,Rugini a prins frunziul rvit,Iar
parcul, raiul nostru de-altdat,Cu ziduri alii azi l-au ocolit.
E ceasul vechi al dragostei, e sear,i, dnd s intru, stau
nfiorat:naltul plop la pori m-ateapt iar,Dar toamna purpurie l-a
schimbatn galben stlp plpitor de par,Ce freamt, de vnturi
zbuciumat.
i-n vijelia ce sa-ncins s-l bat,Aprinsul plop acolo mi-a prutC-i
sabia de foc neanduratPe care Heruvimul nevzutO flutura spre lumea
blestematLa Poarta Paradisului pierdut.
