Upload
sebastian-botas
View
257
Download
3
Embed Size (px)
DESCRIPTION
DETERMINAREA PUNCTULUI DE TOPIRE, DETERMINAREA SOLUBILITATII SUBSTANTELOR SI A CURBEI DE SOLUBILITATE
Citation preview
DETERMINAREA PUNCTULUI DE TOPIRE, DETERMINAREA SOLUBILITATII SUBSTANTELOR SI A CURBEI DE SOLUBILITATE
Determinarea punctului de topire al substantelor
Punctul de topire al unei substante aflata in stare solida este o
constanta pentru conditiile in care a fost determinat; el nu se modifica in
raport cu procedeele utilizate pentru determinarea sa.
Punctul de topire al unui amestec de doua sau mai multe substante
este mai mic decat al componentei aflata in cantitate mai mare. El
variaza cu compozitia amestecului.
Determinarea punctelor de topire ale substantelor se face in aparate
speciale, pe cantitati foarte mici de solid. O substanta pura are punct de
topire net sau topeste intr-un interval de 1-2 grade. Unele substante se
descompun la punctul de topire, altele inainte de a se topi; alt tip de
compusi se transforma in cleiuri vascoase. Pe parcursul incalzirii, unii
compusi isi schimba culoarea sau prezinta efervescenta (degajare de
gaz), ceea ce indica o descompunere chimica sau pierderea solventului
de cristalizare.
De obicei, se fac cel putin doua determinari succesive pe aceeasi
proba, pentru a vedea daca solidul nu se descompune la topire.
Informatiile primite din masurarea punctului de topire sunt utile in
determinarea structurii moleculare ale compusului (alaturi de alte
masuratori de structura) sau reprezinta un indiciu asupra puritatii
compusului. Astfel, compusii monomoleculari au puncte de topire nete,
compusii polimeri topesc pe intervalul catorva grade, devin vascosi la
topire sau se descompun. In aceste cazuri, nu se poate vorbi de un punct
de topire, ci de unul de descompunere.
Practic, se vor determina punctele de topire ale o-, m- si p-
nitroanilinei folosind un aparat MelTemp si se vor discuta valorile.
Determinarea solubilitatii substantelor si a curbei de solubilitate
Cantitatea de substanta care se poate dizolva in 100 g solvent la
o temperatura bine determinata se numeste coeficient de solubilitate,
respectiv solubilitate la temperatura data. Pentru a realiza o solutie
saturata, cantitatea de substanta dizolvata in conditii date trebuie sa fie
egala cu coeficientul de solubilitate.
Materiale si aparate : pahare Berzelius, termometru, agitator,
pipeta de 10 cm3, trepied, sursa de incalzire, balanta, KNO3 (vezi figura
de mai jos).
Figura 1. Instalatie pentru determinarea solubilitatii
Mod de lucru: se cantaresc 12 g KNO3 intr-un paharel
Berzelius, la care se adauga cu ajutorul unei pipete 10 ml de apa
distilata. Se introduce paharul intr-un pahar mai mare cu apa pentru
termostatare. Se continua incalzirea pana la dizolvare completa, sub
agitare continua. Dupa ce toata cantitatea de KNO3 s-a dizolvat, se
scoate paharul din baia de apa si se lasa sa se raceasca incet, agitand din
cand in cand. In momentul in care se observa aparitia primelor cristale,
se citeste temperatura indicata si se noteaza in tabelul de mai jos.
Tabel 1. Date privind solubilitatea KNO3
Masa KNO3
(g)Masa H2O (g) Temperatura de
cristalizare (° C)Solubilitatea(g/cm3 H2O)
Se adauga exact 5 ml de apa distilata in paharel. Daca apa
adaugata produce recristalizarea prin racire, amestecul se va incalzi in
vasul de termostatare pana la dizolvarea cristalelor formate, apoi se
procedeaza din nou ca mai sus. Se scoate paharelul si se raceste cu
agitare intermitenta pana la aparitia cristalelor de KNO3, cand se citeste
din nou temperatura. Datele se vor nota in tabel. Fiecare determinare se
va repeta de 3 ori (incalzire pana la dizolvare completa si racire pana
cand apar primele cristale in solutie).
In mod asemanator se procedeaza cu o noua cantitate de apa (5
ml).
Din datele notate in tabel se calculeaza solubilitatea
corespunzatoare fiecarei temperaturi cu ajutorul relatiei:
St°C =
si se noteaza rezultatele in tabel. Se reprezinta grafic solubilitatea in
functie de temperatura, obtinandu-se curba de solubilitate a KNO3.
Folosind graficul obtinut, se va determina solubilitatea KNO3 la 50°C si
60°C.
Influenta temperaturii asupra solubilitatii sarurilor:
- clorura de sodiu: dizolvati la incalzire 3 g de clorura de sodiu in 5 ml
apa. Turnati solutia transparenta fierbinte intr-o eprubeta uscata. Ce se
observa la racirea solutiei?