Lamineaza-te şî vei fi! — Voe$t« şi vei pot ea!

P r i m - r e d a e t w r ; C O I f S T . C E H a N - R A C O T i Ţ i

R K D A C V 1 A : S T H A D A H I O W L A I , I U R C Í A Я Г Ю І в . Шо. 1 5 - 9 5 . Cluj, Duminecă, 16 Лоѵ. * 1 а * » Л Ш И 8 Т М А ' Г І А ; « Т К А П А il 1 COLÁK а О К Л я А в.

TKUEFOHI Ш: 1 5 - 7 5 . AÄIJL I V . Я - H U L в в A p a r e t a flecare D u m i n e c ă

Cauzele mai adânci ale greutăţilor traiului actual Na se mai poate trăi omeneşte azi;

viaţa s'a scumpit îu aşa măgură, că nici cei ca dare de mână u'o mai pot duce m n l t . . .

Cam acestea s cuvintele ce arizi din gura tuturor, pe stradă, la cafenele, în restaurante, în tr-ецші şi cu toate acestea şi cafenelele şi bodegile şi restaurantele şi trenurile sunt veşnic pline de nu-ţi poţi trage sufletul.

Ba unii mai vorbăreţi, mai ales po-liticianii de mâna doua, imediat ce observă câ sunt ascultaţi de cei din jur, r dicä pţiţiu tonul şi în mod sen tenţios, îţi şi anunţă vestea cea mure şi îmbucurătoare : o schimbare îu lume complectă şi radicală şi dacă-i din partidul dela putere, această schimbare se va face în o măsură

i'nială, pe care guvernul loâad o va termina o eftinire generală a t"tu-r articolelor de prima necisititte; ' dacă i din opoziţie, că, venind la tere în curând, prima dispoziţie de vernâmânt va fi aplicarea unei isnri energice şi s igRie , până atunci

orjiutà în cel mai strict secret de ms'nl, prin care în mod automat şi « ^timpul cel mai scurt se va iefteni tn l ini . •s^Şi sunt încă mulţi naivi cari cred cu tot dinadinsul, că situaţia aceasta ucigător de grea şi care apasă mai ales asupra funcţionarilor de »tat, se poate îndrepta printr'o dispoziţie de biroo, fie chiar ieşită din biroul nuni min'strn genial Ce amăgire! Această dovedeşte eă nu se cnnosc încă în­deajuns de bine nici pâuă acnm rân­zele fundamentele ale scnmpetei în care se sbate azi întreaga suflare românească.

Dacă încercăm însă sä pătrundem mai adânc în miezul problemei, gSsim cu aceste cauze sunt o consecinţa fatală a groaznicului război mondial şi dacă di'slăuţfiirea acestui război a putut fi determinată de o dispoziţie de birou, remedia rea relelor ce au decurs din distingerile şi preschim­bările provocate de el, nu mai pot fi îndreptate pe aceiaş cale, ci pe una de refacere generală şi materială şi morală.

Aşa dar cauzele acestei spnmpiri peste măsură a traiului trebuesc cău­tate în dona direcţiuni : una morală, care ex'stă în noi în fiecare şi alta materiala, în afară de noi.

Cauza morală e datorită schimbă­rilor adânci, ce războiul a pricinuit mentalităţii şi sufletului omenirii şi aceste schimbări au fost ca atât m ti puternice cu cât poporul a fost mai înapoiat ca civilizaţi*1. înţelegând prin civilizat e o desvoltare armonică a intelectului şi sufletului prin cui tu; îl şi edneaţie.

O simoîă privire comparativă asu­pra felului cum diferitele neamnri ale Europei au ştiut să şi regăsească echi-libml economic şi social, adânc tur­burat de iăzbi»i, ne poate convinge de acest adevăr. Dar acest adevăr se poate verifica şi îu interiorul стапі-ţilor aceluiaş neam, căei la fierare dintre ele existau îuaiute de război diferite norme cu privire îa gradul de civilizaţie ale claselor lor sociale.

Astfel la noi simţitomole acestor turburări s'a făcut simţite chiar din timpul cel mai critic al războiului, dela Iaşi, când şi pe front şi in spa­tele frontului se dncea o lipsă îngro­zitoare, mai îu ales îmbrăcăminte şi în­călţăminte, pe când p« stradele laşu­lui, ca şi la sate, m Ataşa era cea mai întrebuinţată iar moda înpalţjimmtei. .

se stabilise la ghete lungi până de­asupra pulpelor. Tot astfel, înainte de război de chefuri şi de petreceri se ţineau numai câţiva tineri fecio-raşi de bani gata şi câţiva comer­cianţi, mai ales băcani şi cârcinmari. Azi, aruncaţi-vă privirea prin câr­ciumi, bodegi şi localurile de petre­ceri şi veţi vedea, că marea majori­tate a clientelei acestora este formată în general din muncitori de toate ca­tegoriile, muncitori cari înainte de tăzboi se mulţumeau să aibă hrana zilnică obişnuită, pânea şi o mâncare fft'nă. La Galaţi, Brăila şi Constanţa, lucrătorii din port, ţin chefuri cu săp­tămânile, iar la nunţi, cei de la Ga­laţi, îşi împodobesc caii şi trăsurile cu bilete de bancă de 100 şi 1000 de Iei.

Aşa de complect a sctvmbat răz­boiul mentali atea omenească, că pe mulţi nu-i mai recunoşti azi. Intre aceste schimbări însă, două sunt mai însemnate şi ele apasă mai greu in cumpănă şi anume: una este schim­barea mentalităţii multora din clasa de sus cu privire la înţâlegerea no­ţiunilor de cinste şi de morală so-c ală, şi a doua este schimbarea complectă a gusturilor de trai ale celor din clasele munci'oreşti.

Cauza materială este şi mai pre­cumpănitoare în provocarea scum­pete! articolelor de prima necesitate.

Toate aceste art'cole erau înainte de război ieftine, pedeoparte fiindcă fabricile erau nu numai mai nume­roase pentru a ş i face concurenţă, dar aveau şi stocuri mari de rezer­vă, cari contribuiau enorm la efti-nir-ea produselor fabricate; pe de altă parte mâna de lucru era nu numai mai eftinâ dar lucrătorii spe­cialişti erau şi mai numeroşi, încât angejamfcntele se făceau pe ales.

Războiul mond'al cu necesităţile prea multe, cente imperios nu numai de imensitatea întinderii liniilor de front, ci şi de numărul foarte mare al participanţilor, căci la drept vor­bind, în războiul acesta au luat parte nu numai soHaţii, ci tot insul capa­bil de o muncă utilă — şi aceasta pe timp de ani de arândul, a con­sumat complect toate stocurile de rezervă ale tuturor fabricilor indus­triale, a redus numărul multora din fabricile äpeciaHzate, trnnefo rrrân-du-le în fabrici de produse necesare numai frontului ; iar frontul a dis­trus prin glonţ şi boale cea mai mare parte a muncitorilor specializaţi ; aşa că după încheerea păcii ne-au găsit şi fără materii prime de re­zervă şi cu instalat uni de fabrici speciale mai puţine şi specialişti aşa de puţmi încât şi putinile fabrici ex'stenfe au fost avizate să-şi com­plecte personalul cu numeroşi im­provizaţi, nespeciaHşij şi cu pretenţii de plată disproporţionată.

Aceasta-i situaţia adevărată după război şi acestea sunt adevăratele cauze ale scumpirii traiului.

Şi pentru înlăturarea acestor cauze, cel puţin în parte, ne trebue nu reţete de b rou, ci muncă apriga şi conştientă pentru refacere în amândouă direcţiunile, şi dacă vrem ca izbânda să ne fie mai apropiata, trebue să începem mai întâi cu cea morală, căci odată răul moral înlă­turat, îndreptarea celuilalt este asi­gurată.

Pr«f. »r i. P. vniTrŞTi. prof. la Univ. din Cluj.

A v i a ţ i a : S p e r a n ţ e l e n o a s t r e Urmăm o lege firească, aplicată

la toate categoriile de oameni : „Ne hrănim mai mult cu speranţe". Şi sunt destul de îndreptăţite atunci când ele păstrează proporţia cu scopurile ce se urmăresc şi cu po­sibilităţile de care s'ar dispune.

Sunt 12—13 aai de eând la noi omul şi-a făcut aripi să sboare. Imensul ocean atmosferic, de unde ne veneau ciripitul şi trilurile pa­sărilor, stăpânea tot mai mult cu­riozitatea noastră. Ochii amăgiţi de instelarea serilor senine, căutau mereu un mijloc de înălţare, de apropiere şi înţelegere a marelui mister de sus.

Scânteia iscoditoare a minţii o-meneşti a născocit pasărea-maşină — aeroplanul. Simplu şi inperfect la început, a suferit continue tran­sformări în bine, ajungând aplica­bil la nenumăratele nevoi ale vieţii.

In ţara noastră, dezvoltarea avi aţiei a mers încet din cauza veş­nicilor lipsuri. Neîncrederea popo­rului în generai, neatenţiunea or­ganelor de conducere, sărăcia adesea invocată pentru ceeace este mai de folos, ne-a lăsat cu zeci de ani ln urma celorlalte ţări.

Azi lucrurile s'au m u schimbat. Importanţa a apărut mai evidenlă dm strigătele legitime ale sburăto-rilor consacraţi, războiul cel mare a spus un cuvânt greu în această

i ipnvinţă, ultimii ani au înregistrat * Buccese uimitoare în străbaterea _ tuturor continentelor pe calea ae-7 rului. încrederea generală de azi des­

chide o pagină nouă în istoria aviaţiei. Garanţii scumpe ca aceia « Regescului conducător ne îndrep-iţesc speranţe tot mai mari.

Nouile chemări ce se înmulţesc i găsirea treptată a mijloacelor

sunt semnele promiţătoare de mai bine.

Armaţi de mult cu răbdarea să­racului, n e a m trecut ani după ani amăgind suflatul numai cu speranţe. Ne am luptat cu îocăpăţinarea pentru ideia triumfului îndurând toate lipsurile şi necazurile fireşti.

Trecutul primitiv şi îndurerat cu sacrificii nenumărate şi scumpe he-a lësat focul sacru al credinţei.

„Mergeţi înainte" re-a rămas din memoria înbelşugatului sânge tineresc adus jertfă pe altarul pro­gresului.

Falanga lor eroică ne este tra­diţia şi mândria noastră Ea ne duce mai departe şi pe cinstea ei n e a m creat un drept mai mult de viaţă.

Astfel suntem în mers spre ziua cea mare care sa apropie. Legaţi de un trecut vitreg, dar avântuţi către viitorul promiţător, sufletul sbarătorilor e gata pentru multe sacrificii, se'nat'ipează a se înălţa ia nouile chemări.

Printr 'un viraj de vis vedem cerul plin cu avioane multe, aero-droame mici si mari în toate col­ţurile ţării, pregătire minunată la toţi discipolii, mijloace de tot felul, râvnă generală pentru progres.

Astfel să putem întinde mâna de prietenie mai uşor şi mai re­pede СЙІОГ de departe, să ne lrgăm cu toate popoarele prin aviaţie, să luăm ce e bun deia fiecare.

Cât mai mulţi trimişi peste tot, ca să culeagă ceeace la noi e atât de nuţin.

Trăiţi în îndeletnicirea de a ne înălţa, vom căuta a ne înălţa mereu către bun şi frumos, înălţând ţara şi neamul. Iută speranţele noastre.

I. STÁNCULESCU looot. avia:or.

In toamna anului acesta, în oraşul Bârlad, s'a ăesvelit monumentul mare­lui prozator şi po-1 al românilor, — A. Vtahuţă.

Aceasta faptă frumoasă de a avea în bronz chipul neuitatului şi ne­muritorului Vlahuţă, se datoreşte societăţi „Academia. bârlădeanău.

Bărlădxrtii au dat dovadă că ştiu să cinstească memoria unui fiu al oraşului hr, fiu care a adus cinste literaturii româneşti.

Societatea pe acţiuni „Cultura Poporului" In urma propunerii venită din partea ini­

mosului nostru prietin G. C. Ghişescu din Gi­rard, Ohto (America) prin care spune:

„Nu s'ar putea pune în LIUJ, bazele vnei mari societăţi pe acţiuni, la care toţi românii din larga lume, să ajute pentru construirea unui măreţ palat, în itiim * Clujul ,i, numit Palat,lCultural?

La astfei de societate cu dragă J&Mn.ă aş ajuta şi eu cu cel puţin zi) sau Zö mii de lei"

Şi datorită dragostei şi înţelegerii, ai miilor de cititori şi abonaţi ai noştri, cari sprijmesc această foae, am păşit un pas şi mai departe, luând hotărârea înfiinţării unei societăţi pe acţiuni numită „Cultura Pjporului".

Fără nici un ajutor de nicăiri, ci numai cu contribuţia mo­destă a fiecărui cititor c e l avem, am putut, atâţia ani, să men­ţinem o foae care şi-a afirmat în destul însemnătatea ei ; o foae — cea mai răspândită săptămânală — care să ducă şi la ro­mânii din America şi la fraţii din Banatul sârbesc şi la aromâni, spiritul naţional, şi izbăvirea prin cultura noastră proprie şi prin credinţa neclintită în biserica străbună.

Şi activitatea noastră s'a împuternicit zi cu zi şi inimile bune şi sufletele cu dragoste adevărată de ţară, şi-au îndreptat nădejdiile în scrisul acestei foi: scris cinstit, cuminte, îndrumă­tor de fapte sănătoase şi care aduce în casele în care intră: lumina dreptăţi', a adevărului, a iubirii de oameni şi a contribuirii prin muncă i odnică la întărirea sufletească şi materială a României.

Pe calea aceasta „Cultura Poporului" şi-a câştigat locul de cinste în presa românească, aşa de mult aşteptată, ferită de otrava invidiei, a învrăjbirii, a comercializării sentimentelor naţo-nale şi a distrugerii armoniei sociale.

De aceia „Cultura Poporului" e iubită şi e învăluită de dra­gostea tuturor.

Oar această foae trebue mai bine întărită, ca foloasele ei să fie şi mai mari. A sosit vremea, când presa adevărat româ­nească, trebue să răspândească din belşug sănătatea ei isvorîtă din credinţe una cu ţara, una cu spiritul morţilor noştri, scumpi, cari dorm de veacuri în morminte, una cu giia şi cu idea'urile împărtăşite mereu cu sângele acelora cari ne-au lăsat o moşte­nire stântă, pe care trebue să o păstrăm, să o îmbunătăţim şi să o solidarizăm puternic sufleteşte.

Şi publicul românesc a înţ Ies chemarea aceasta. „Cultura Poporului" trebue să-şi întindă mai mult spiritul

ei de însănătoşire morală, spiritul ei sănătos constructiv răzi-mat numai pe munca fiilor ţării, fii cari să producă bogăţiile băştinaşe.

Presa românească, trebuie să fle puternică şi corespunzătoare cerinţllor pe cari le cere vremea şi populaţia acestei ţări de atâtea milioane de români.

Na mai patern trăi în condiţiani ca să fini tot parcă în faşa dez­voltării ziaristicei, ca foi mici, sărace, pipernicite, ci am ajuns la matu­ritatea ca sâ posedăm o presă culturala şi economică, demnă.

Cultura altor naţiuni chiar din mijlocul ţării noastre, ne îndritneşte, să ţinem piept, ba chiar să o întrecem prin tiparul românesc.

Şi „Cultura Poporului" e menită să ajungă o foae cât mai bogată în pagini, cât mai folositoare şi chiar să apară zilnic.

Şi o astfel de presă are nevoie de sprijinul celor mulţi dar săraci de averi, celor mulţi cari numai prin carte vor învinge.

încrezători în cinstea celor dornici de cuvânt tipărit plin de lumina adevărălui şi a datoriei sfinte, înfiinţăm această societate pe acţiuni. Obolul celor cari ne-au înţeles de la început, obolul săteanului dornic de slovă creştinească ş> cu dragostea din stră­buni, obolul prenţilor învăţătorilor, obolul cărturarilor de la târ­guri şi ai acelora cari muncesc prin ateliere şi fabrici, picătură cu picătură, se va aduna ia „Cultura Poporului".

încrezători în dragostea românilor de peste ocean, ca şi ei vor con­tribui de departe la înflorirea scrisul ai şi cărţii româneşti, suntem siguri că societatea noastră pe acţiuni va fi nna din cele mai puternice, în scopul îmbunătăţirii presei naţionale.

Societatea .,Cultura Poporului'' are de scop, mai întâi, înfiinţarea anei tipografii, în care să se editeze o mare bibliotecă populară cu cărţi cu caracter religios, economic, industrial, gospodăresc, agricol, ş. a.

0 acţiune va costa numai 200 de lei. Statutele societăţii le vom pu­blica în curând. Rugăm pe iubiţii noştri cititori şi abonaţi, să ne răs­pundă, deocamdată ca câte acţiuni s'ar înscrie fiecare. Răspunsurile vor fi adresate direcţiunii ziarului nostrn. „CULTURA POPORULUI".

Lăsaţi copiii să înveţe carte

Ori cât de mult am vrea să ascundem în faţa lumii, că la noi o mare parte din oameni sunt ne-cunoscători de carte, nu putem să o facem şi trebue să o mărturisim aşa cum este.

Adevărul vorbind, în trecut ţă­rănimea româneasca nu a putut învăţa carte din multe motive; în vechiul regat era săracă, moşiile pe cari le lucra şi de pe cari îşi agonisea cele necesare, era în mare parte ale boerilor, iar şcol le erau ra re ; în provinciile desrobite fo­stele naţiuni guvernante nu aveau nici un interes ca să înlesnească poporului român să înveţe carte, în eare vedeau cel mai mare peri­col, ln carte vedeau luminarea minţii oamenilor, deşteptarea sim­ţului naţional, deşteptarea dorioţii de a fi scos de sub protecţia străină ; aici vedeau sfârşitul vremilor când pot avea naţiuni cari să contribue la toate sarcinile statului, fără ca acestea să aibă şi ceva drepturi.

Noi, cei cari am îndurat jugul străin, ne aducem perfect de bine aminte, cum românii puteau să în­veţe carte. Nu putem uita că şco­lile trebuia să le întreţinem noi, începând cu edificatul şi până la cea mai mică cheltuială. Statul de odinioară nu a cheltuit un singur ban pentru a înlesni românilor să înveţe carte.

Azi, mulţumită bunului Dumne­zeu, ne-a învrednicit ou fere rea, ca toţi roma ui, să fim nniţi îat i 'un singur stat, să respirăm aer pe pă­mânt românesc, să ne simţim la noi acasă cu ajutorul şi sacrificiul celor optsutemii de eroi moiţi pe toate fronturile pământului pentru eliberarea noastră de sub stăpâni­rile străine, şi graţie înţelepciunei M. S. Regele Fe dinand, care cu sfetnicii Săi a hotărât deerobirea noastră prin intrarea în războiu, şi îa urma vitejiei noastre, am ajuns acolo unde strămoşii noştri au ţintit, am ajuns idealul pentru care românii din trecut eari, au avut curajul să-1 pronunţe eu fost arşi de vn pe rug, li-s'au zdrobit oasele traşi fiind prin butuci de roate şi numai în cel mai bun oez au fost împuşcaţi ca şi câinii cei turbaţi.

Pentru respectul ce-1 datorim acestor martiri ai cauzei naţionale, trebue ca poporul nostru odată scăpat de sub stăpânirea străină să guste din fericirea ace a ce se cheamă libertate naţională.

Şi fără carte e cu neputinţă chiar a pricepe aşa ceva. Există un p o-verb „Ai carte, ai parte, n'ai carte, ii-ai parte", ou alte cuvinte cunoşti carte, ai parte din toate, nu cu­noşti, n'ai parte sau chiar dacă ai aceasta e de o mică însemnătate. Un adevăr, cire nu poate fi tăgă­duit. Bunăstarea oamenilor şi mer­sul lucrurilor lor depind dela în­ţelepciunea cu care ştiu să le în­drume. Ori înţelepciunea se află în cărţi şi se poate afla numai prin învăţământul îu şcoală. Fără carte omul, fie acela cine ar fi, e silit să muncească din greu, iar valoare» produselor lui să o împartă cu cei cari ştiu să le valorizeze. Celui care a învăţat carte, îi sunt deschise toate uşile, din cărţi cu­noaşte mersul trebilor lumii, iar traiul îi este uşurat. Mulţi dintre ţăranii noştri cu familn grele şi mij osce de trai reduse, sunt ne­voiţi a şi ţinea copiii acasă sau a i da ca servitori, fiindcă nu au în­văţat cele cinci clase primare, cu cari ar putea învăţa o meserie bă noasă şi cu f are pe lângă o mun­că nu atât de grea, ar putea trăi mai bine şi şi ar putea asigura vii­torul.

Nici odată, poporul român nu a avut putinţa de a se ferici mai uşor şi mai bine ca azi. Dela unire încoace statul a clădit şcoli până si în cele mai mici comune, a în­fiinţat o sumedenie de şcoli prin cari se dă putinţa copiilor săraci să se fericească, învăţând meserii. Nu trebue să se uite că numai atunci vom fi stăpâni pe ţara noa­stră, când pământul, comerţul şi industria vor fi în mâna români­lor. Pământul s'a împărţit ţărani­lor, s'a înlesnit celor ce se pric?p la comerţ ca să-1 facă, ne mai ră­mâne ca ţăranii noştri să şi dea copiii să înveţe meserii. Pentru ca să putem pune stăpânire pe toate acestea, iubiţi ţărani, lăsaţi copiii să înveţe carte ! Iar, voi cei cari aţi eutreerat străinătatea, spuneţi celor de acasă cât de uşor trăesc acolo acei cari au învăţat carte şi că în străinătate meseria este o comoară.

Să nu se uite niciodată, eă dacă noi românii mai existăm, aceasta S8 datoreşte strămoşilor noştri, cari cu sacrificii ce nu se pot asemăna ou cele ce ni se cer azi, au învă­ţat carte şi prin ea au ştiut să ne păstreze limba, legea şi credinţa; din carte au tiflat că luptând nea­mul nostru va învinge pe asupri­tori, şi va ajunge fericirea de a gusta din libertatea naţională, de a trăi toţi români într'o s i D g u r ă ţară şi sub a lor stăpânire.

AT. M0T08NA

L i m b a p s e u d o l i t e r a ţ i l o r Cercetătorul literar trebue sâ fie

lnzes'rat, pe la rgă atâtea alte ca­lităţi de specialitate, şi cu o imensă binevoitoare atenţie, cu un larg spirit conoilieant şi înţelegător. Prin prisma acestuia, el trebue să pri-viască literatura în tot complexul ei : pe cea mai veche spre a o con­sidera în partea ei, dacă nu artis­tic estetică; desigur în cea dove­ditoare de talent; spre a ghici în ea viitoarele orientări scriitoriceşti sau poetice, spre a prez ce even­tualele manifest«tiuni, spre a anti-c ;pa asunra probabilelor talente. Procedând astfel numai — vom vedea în el nu mimai un istoric literar învechit, nu numai o în­spăimântătoare capacitate statistică — bio-bibliografică, dar un ade­vărat element viu şi viguros, un dibuitor de răi necunoscute, un orientator în negura sorisului de mâine.

Şi de aici, o primă oondiţiune: cercetătorul nostru e obligat — în prima linie — să citească, să ur-măriasoă zi cu zi, ceas cu ceas, tot ce se publică, să dea acea îngădui­toare bunăvoinţă acestui tot, să-1 analizeze, să 1 trieze, să-1 deose-bia^că, să-1 clasifice şi să-1 carac­terizeze.

Iată, prin urmare, o întreagă lu-craie critică, ale cărui rezultate nu pot fi decât interesante şi surprin­zătoare.

Cu acest prpgram în minte — ne vom apropia de tot ce se scrie şi, cu rezerva cuvenită, vom cere nu numai dela scriitorii recuno scuti, dar chiar dela stângacii şi improvizaţii publicişti — cel puţin un sirgur element literar în stare sä i tolereze în sânul sorisului no­stru: limba, o limbă românească neaoşe, viguroasă şi corectă, adân­cită şi curgătoare, muncită şi pro­prie.

Astfel fiind lucrurile, o publica­ţie, o carte, o revistă — nu e nu­mai o manifestaţiune de fond, o etalare de idei, de sentimente sau de voliţiuni, nu e numai o tribună, un magazin sau un reflex al vre mii — dar, pe lângă ele, şi mai presus de ele, orice publicaţie re­prezentând scrisul românesc trebue să fie — după cum am mai spus — „anoila devotată a limbii noastre, sentinela viteaza şi credincioasă care-i garantează perpetuitatea şi respectul".

Şi această cercetare — ca, de­altfel, oricare alta, — dacă ne va păstra şi oarecari surprize plăcute, ne va scoate la ivieală o sume­denie de insanităţi linguistico-gra­maticale datorite, fie copiilor cu mustăţi de cărbune, rătăciţi pe dru­mul artei, fie ziariştilor diletanţi nelimpeziţi asupra deosebirii dintre literatură şi reportaj mondain.

La cei dintâi se gândeşte, mai ales, articolul nostru de azi: par' că-i văd evoluând dela treapta de deslegători de şarade, la aceea de autori de opere similare şi — de aici — la acei a de poeţi erotic ;, etc., spre a sfârşi în anonimatul unui comitet de redacţie.

Fára să fac personalităţi, voiu da oarecari exemple de limbă, dintr'o a s e m p n e a publicaţie.

Mai întăiu foarte interesantul program : „deşi sfioasă în vestmânt, „caşi dumnezeiească ' păsănică, re -„vista noastră nu culează să nă-„rlâjduiească a da, prin prinosul „sufletor noastre, înfiripări de fru­m u s e ţ e a trilurilor, ce desmiardă „pacea înnoptată a pădurilor".

Şi încă: „Nu! Dar vom căuta să făurim

„frumosul, iar minţile noastre vor „căuta să prindă frânturi de adevăr „cu cari să înnarmeze rândurile „noastre".

Şi iată un nou conglomerat tot atât de babilonic de verbe — în legătură eu aceiaş program :

„Vom încerca. Dacă în dibuirea „noastră de a făuri acest cuib al „frumosului, vom cădea sfarîmaţi, „neisbutind să biruim nepăsarea „atâtora, de ni se vor frânge ar i ­p i l e , poate prea fragede, acest fie „şi rod al muncii noastre se va „stinge cu mulţămirea de a fi în­c e r c a t să adăpostiasoă frumosul „ş i adevărul tinerelor noastre su­nete".

Ce rezultă de aici : că am pără­sit jucăriile copilăriei spre a ne juca „de-a literatura*. Căci în toată această expunere nu văd nici sin­ceritate, ціоі sensibilitate, niei idei clare şi precise, nici măcar o ex­presivitate proprie corecta şi nor­mală. Căci dacă nu există operă D e e x t e r i o r i z a t ă , tot atât de puţin existentă este cea prost-exteriori-z a t ă — ceeace e cazul cu „artico­lul" de mai sus — o continuă de-şenţată rostologire de vorbe, unele mai lipsite de înţeles decât altele.

Cât dedeparte suntem de ade­vărata artă — care trebue să în­ceapă cu înnobilarea „cuvântului", a căruia putere e — cum zice Vla­huţă — „oa'n basme" căci: . . . lumi аеѵѳа-ţi face din păreri, Şi chip etern din umbra care piere, Şi iarăş azi din ziua cea de eri.

. . . poate morţii din mormânt să-i cheme, Sub vraja lui atotputernic eşti, Strâbaţi în oriee loc şi 'n orice vreme, Şi mii de feluri de vieţi trăeşti.

Te atinge doar şi tu — o bieată clipă — Ce tremură 'ntre două veşnicii — Priveşti de sus a lumilor risipă, Şi toat' a lor zădărnicie-o ştii.

Aprinde 'n inimi ură sau iubire — De moarte, de viaţă-i datator, Şi neamuri poate 'mpinge la peire, Cum poate-aduce mântuirea lor.

Astfel definită puterea cuvântu­lui — el trebueşte pregătit oa taina cea curată a împărtăşirii, pe sfânta masă din altar — iar rezultatul să fie înfrăţirea generală :

. . . mii de inimi la un fel să bată Şi miilor de veacuri să vorbiţi. Tot ce nu îndeplineşte această

oondiţiune ese din literatură. De acest adevăr trebue să se pătrundă ceice se ingh^suesc la poarta artei cuvântului şi tot acesta tn bue să fie criteriul primordial al aprecia­turilor în distingerea opeieLr demne de cele nedemne.

Căci măcar atât, domnilor candi­d a ţ i : o esenţială cunoaştere si un elementar respect pentru limba în care scrieţi!

PAUL I. PAPAD0P0L profeors

S ă n e c r u ţ a m b o g ă ţ i i l e Zilele trecute mi s'a dat prilejul

să călătoresc prinţi 'unul din înde­părtatele colţuri ale acestui judeţ, — de multe ori părăsit de grij* noastră de buni români. Regiune tristă, ou dealuri multe în lanţ nes'â şit, cu coaste urâte de lut galben şi humă, ai crede că oame­nii cu aşezările lor nu au ce căuta acolo. In satele rare, casele sărace acoperite cu pae, adăpostesc totuşi suflete curate şi trupuri vânjoase de români, cărora în lupta cu na­tura atât de puţin darnică li s'a săpat pe feţe o hotărâre dâ>-ză şi nestrămutată voinţă de a eşi birui­tori.

Doar ici-colo, mici petece de pă­dure îngălbenite de bruma lui Noemvrie, mai schimbă întru câtva din monotonia zibi apăsătoare de toamnă. Văile mai bogate şi mai roditoare se îngustează atât, încât satul pe care îl cercetez abea are unde să-şi întindă grădinile mici şi neîngrijite. Deadreapta drumului, cât se poate de rău întreţinut, d-alurile sterpe par ameninţătoare, ia- tufele de mărăcini reţin în oare care măsură prăbuşirea lutului peste casele oamenilor. Capre singuratice cu o mare dibăcie rup lăstarii ace­stor arbuşti ca şi al pomilor izo­lat răsăriţi; printre tufe rare, sălbătăcite, se strecoară în linişte turme da oi şi vite albe pe cari le păzesc cântând din Huer, copii ori oameni aşezaţi.

Un om îmi spune că acolo pe dealurile acele nesfârşite din dreapta drumului, cândva au fost pădurile lor, — „cu copaci bătrâni de sute de ani" — şi ca să mă convingă îmi arată cioatele putrezite de vre­muri. Mă asigura chiar, că acele păduri au fost tot aşa de mândre ca şi acele de pe stânga drumului, cari sunt averea „Măriei sale", acum expropriat!

Citeam o neţărmurită bucurie pe faţa omului meu, când ѵогіэеа

de acest fapt şi îl credeam. Dar nu numai atât, — mă cutremuram gândiudu-mâ la trecutul de iobă­gie, la apăsările legilor şi la rău­tatea celor ce au ştiut să se îm­bogăţească din truda altora.

Şi mai spunea omul meu oă „Măria sa" nici când nu şi-a tăiat pădurea lui şi neam de neamul lui toîi au îngrijit'o şi au păstrat'o, — dar că, desigur, dacă ştiau ei pen­tru cine o păstrează n'ar mai fi făcut poate aşa l

E mult adevăr aici. Iată o avere mare intrată în dreptul celor mulţi. Iată-ne, stăpâni deplini pe lucruri străbune.

Eu însă mă întreb : aşa cum sun­tem noi, buni şi nepăsători pentru tot ce e averea ţării acesteia, pu-tea-vom oare să păstrăm şi să înmulţim aceia ce ni se dă acum ? Căci numai legile, ori cât de aspre ar fi ele, nu ne pot pune pe calea adevărului. Legea apără î n felul ei şi uneori de loe, când n 'are cine s'o tălmăcească. Ne trebue însă mai multă bunăvoinţă, minte multă şi mult bun simţ. Nici de-cum nu ne vom mări averea, dacă vom tăia cu nemiluita, pe faţă ori pe furiş, dacă vom lăsa vitele să pască lăstarii, dacă vom privi pă ­durea seculară ca pe lucrul nimănui. In acest chip, oum vedem cu nespusă durere, că de altfel se întâmplă peste tot, nu peste multă vreme, în locul gorunilor falnici va vâjâi vântul nemilos, iar huma arsă de soare nu va mai da adăpost nici unei fiare.

Oamenii de bine şi administra­ţia au îndatorirea să lupte fără de preget şi să oprească orice nele­giuire, pentruca pe lângă răul n e ­măsurat adus sie-şi şi ţării acum, d i r cei ce vor urma vor blestema cu drept cuvânt pe moşii lor.

Şi apoi, dacă nu vom chivernisi noi acum... dela „Măria за" nu mai avem ce să luăm l IOAN LOCA cionte

inspector agronom-

Pagina *4 WLTWRA POPONUZUL Numărul 86

INTRAREA ÎN BISERICĂ A MAICII DOMNULUI Vineri, în 21 Neemvrie, sărbăto­

rim intrarea în biserică a Piea-sflntei Născutoare da Dumnezeu şi pururea Fecioară Maria. Aceasta s'a întâmplat când cea prea-eurata era în frageda, pruncie. Atunci pă­rinţii ei au d'js'o ia biserica cea mare din Ierusalim, ca să crească in frica lui Dumcezeu şi să se pre­gătească prin sfinte rugăciuni, ca să fio maica Făcătorului tuturor. Acolo ea se simţea fericită, departe de grijile trecătoare ale acestei lumi. Iar după-сѳ s'a împlinit timpul pregătirii s'a întors la casa părinteasca în Nazaret, fiind bacă şi ascultătoare de părinţi. Sufletul ei a fost curat şi sfânt, nu s'a atins de el nici măcar umbra pă­catului. S'a făcut astfel vred­nică să o fericească toată lumea şi eă o preamărească neîncetat. Lau­dele preacuratei Fecioare vor fi spre folosul nostru sufletesc dacă ne vom sili să-i urmăm pilda vie­ţii şi pilda ce ne-au dat-o părinţii ei. Să iubim şi noi pe Dumr-ezeu aşa cum l-a iubit prea-curata Fe­cioară, împlinind întru toate voia lui cea sfântă. Să iubim rugăciu­nea, căci rugăciunea înalţă sufletul la cele cereşti şi îl curăţcşte de toată spurcăciunea. Să iubim casa lui Dumnezeu, căci timpul ce-1 pe­trecem în casa lui Dumnezeu nici­odată nu ne este spre pagubă. Mai spre pagubă ne este timpul ce în Dumineci şi sărbători îl petrecem în cârciumi şi în lucruri necurate, împlinind noi acestea, sufletul no­stru va 'fi curat şi errat fiind îl vom tace lăcaş darului dumnezeiesc.

Părinţii sa urmeze pilda părin­ţilor Preasfintei Fecioare. Să se în­grijească de creştere* copiilor ce le-a dăruit Dumnezeu, gârdindu-se din bună vreme ia viitorul lor. încă din fraged:! copilărie să le în-drepteze paşii în calea poruncilor lui Dumntzeu, căci aceasta este calei ce duce la mântuire. Să-şi aducă aminte de cuvântai Domnu­lui Iisus Hristos, care zicea odată mamelor : Lăsaţi pe copii să vină la mine 1 Ou ori-ce prilej să arate copiilor răutatea păcatului, iar când fae rele, să-i pedepsească. Părinţii, cari nu-şi pedepsesc copiii nu sunt părinţi buni, ei cu adevărat le pre­gătesc nefericirea. Părinţii buni îşi duc copiii la biserioă, întocmai cum şi-au dus şi părinţii preacuratei Fericioară pe fiica lor. Dacă pă­rinţii îşi vor dace copiii la bise­rică, ei se vor obieinui cu casa lui Dumnezeu şi vor ţinea acest obi-ceiu până la bătrâneţe.

Părinţii, eari au fete, să-şi aducă aminte, că răspunderea lor înaintea lut Dumnezeu şi a oamenilor este îndoită. Viitorul unui neäm este în mâna femeilor, căci ele sunt cei dintâi învăţători ai oamenilor. Dacă femeile unui popor sunt bune, va fi bun şi poporul. Fetele de astăzi vor fi femeile zilei de mâna, prin urmare îng/ijindu-ne să dăm o bună creştere fetelor, ne vom în­griji de viitorul neamului. Creşte­rea bună, în frica lui Dumnezeu, e cea mai bună zestre ce putem eă o dăm ur;ei fete. Fetele crescute în frica lui Dumnezeu, vor fi soţii bune şi mame bune.

Acestea sunt învăţăturile sfintei sărbători de astăzi. Intipărindu-iii-le în minte, să rugăm pe Dumnezeu, ca pentru rugăciunile Preacura te i şi pururea Fecioarei Maria să curăţeaseă sufletele noastre şi să îndrepte paşii noştri pe calea po­runcilor lui. Astfel în ziua cea mare a judecăţii ne vom face vred­nici să intrăm în biserica cea sfântă şi mai presus de ceruri a Dumne­zeului celui prea-înalt.

Femeia neputincioasă. Dumineca a zecea dela Luca (23 Síov)

In vremea, când Iisus Hristos era pe pământ, Jidovii aveau o sin­gură biserică în Ierusalim, la care mergeau în flecare an odată, la Paşti. In celelalte oraşe şi sate aveau numai case de rugăciuni, numite sinagogi, unde se adunau Sâmbăta, ca să ee roage şi ca să asculte învăţăturile sfintei Scrip­turi. Intr'o astfel de sinagogă a In­trat şi Iisus în ziua Sâmbâtei şi învăţa poporul. Toţi îl ascultau, chiar şi duşmanii lui, căci vorbia ca un prooroc, aşa, cum nimeni n'a mai vorbit vre-odată. Intre mul­ţimea de oameni din sinagogă era şi o lemeie bolnavă. Avea duhul neputinţei de optsprezece ani. O femeie gârbovă, care nu se putea ridica în sus nicidecum. Îşi poate închipui ori-cine starea tristă a acestei femei. Ea nu avea nici-o bucurie în această viaţă şi nici vre-o nădejde să se facă sănătoasă. Singura ei maßgäiere era, că poate asculta cuvintele lui Iisus şi să-şi îndulcească cu ele sufletul. Iisus totdeauna a văzut pe cei nenoro­ciţi. Inima lui întotdeauna a fost, deschisa pentru cei năcăjiţi şi în­dureraţi. A văzut şi pe această ne­norocită femeie. A văzut-o şi a chemat-o înaintea lui. Cu spatele gârbovite, femeia s'a apropiat de dumnezeiescul învăţător, Iisus i-a zis :

— Femeie, te-ai mântuit de bo­ala ta !

Şi-a pus apoi peste dânsa manile şi femeia îndată s'a îndreptat. Cu

lacrimi de bucurie a mulţumit lui Iisus, lăudând pe Dumnezeu. Ea s'a târât până la sinagogă cu gân­dul să afle mângâiere sufletului său, iar Iisus i-a dat ceva mai mult, i a îndreptat şi trupul, fă-cându-o sănătoasă, aşa cum era cu optsprezece ani mai înainte.

Ori-ce om ar fi trebuit să se bucure văzând acest stă faptă bună alui Iisus. S'au şi bucurat cei mai mulţi din tei ce erau în sinagogă. Mai marele sinagogii iasă s'a mâ­niat, căci o vindecase pe ea în ziua Sâmbatei. Ei ar fi voit mai bucu­ros să o vadă şi pe mai departe gârbovă şi nefencită, decât vinde­cată în zi de Sâmbătă. Afară de-aceea, fiind el duşman al lui Iisus, căuta în tot chipul să-i găsească vre-o vină, de-aceea a zis poporu­lui : Şeasă zile sunt în săptămână, întru care S 3 cade a lucra, întru acestea venind să vă vindecaţi, iară nu în ziua Sâmbatei.

Iişus cunoştea bine făţărnicia acestui om şi a celor de felul lui. De-acea răspunzând i a zis lui : Făţarnice, fie care din voi oare nu-şi deslengâ Sâmbăta boul sau azinul dela iesle şi îl duce de-l adapă ? Dar aceasta, fiică alui Avram fiind, oare nu se cădea sâ se deslege de le­gătura aceosta în siua Sâmbetei ?

Mai marele iinagogei şi oamenii lui s'au ruşinat de cuvânteîe aceste, neşiiind ee să răspundă. Iar poporul se bucura de cele ce vedea şi prea mărea pe Dum­nezeu.

Acesta e cuprinsul sfintei Evan­ghelii de aste. zi, din care noi pu­tem să învăţăm trei luoruri şi anume ;

1. Să cercăm & afla mângâiere în învăţăturile iegü lui Lsus Hri­stos, ferinùu ne de cei ee încearcă să ne abată dela legea lui cea sfântă. Simt şi astSzi mulţi oameni, cari s'au lăpădat de Hristos şi în­cearcă sa abată şi pe cei credin­cioşi, aşa, cum a încercat şi mai marele sinagogii din sfânta Evan­ghelie de astăzi. Aceştia nu ue vreau binele, de aceştia să ne fe­rim, căci cuvintele lor sunt ade­vărată otravă pentru sufletul nostru. Dela isvorul iubirii lui Dumnezeu, care va duce la mântuire, aceştia ar vrea să ne abată către isvorul răutăţilor şi al fărădelegii, care ne duce la pierzare.

2. Sa fim mulţumifori Iui Dum­nezeu pentru binefacerile, cărora ne face părtaşi, cum am arătat şi la alte Dumineci.

3. Să ne aducem apoi aminte, că şi noi pătimim adeseori de ne­putinţa sufletului. Prin păcatele ce le săvârşim, sufletul nostru se face neputincios. Părăsind însă păca­tele, Iisus Hristos ne vindecă si de această neputinţă, fiind el ade vărat doftor al sufletelor si al tru purilor. SPPTIM u p o p a

pe la noi S'a spus îa nenumărate rânduri,

oă printre boaiele molipsitoaie, ce nu iartă aproape pe nioi unul din cei prinşi în ghiarele lor, este şi dalacul (că* bunele sau Buba neagră).

Insă precum o sămânţă nu în­colţeşte, nu prinde rădăcini şi nu dă roade într 'un pământ rău, tot aşa şi ouvânteie celor ce voiese să ne càlàuziascâ paşii pe calea cea adevărată, nu se prind de acele firi încăpăţînate ce-şi zic în sinea lor: „Aş vorbei A murit boul, ta-a i-a luat pielea şi-a făcut o opinci; iar dacă s'o îmbolnăvit a alergat după babe şi descântece, nu după palavrele doftorilor P

Mari greşelii Nu^se întreabă ei de ce a murit boul din pielea că­ruia şi-au făcut opinci?

Nu se întreabă ei, dacă babele cunosc boaiele şi dacă vindecă ele pe bolnavi, eari de multe ori îşi găsesc sfârşitul în leacurile ce le dau aceste temei.

Aşa mai zdele trecute a murit de dalac un bou al locuitorului St. Văduva. Păgubaşul n'a deckrat nimic primăriei; iar acei în drept a face cercetări de acest fel, deşi au auzit despre moartea animalu­lui, au lăsat lucrurile baltă.

Din pielea animalului, păguba­şul a vaudat opinci la doi prieteni ai lui, cari desigur ori au ştiat de ce boală a murit vita, ori n'au ştiut cum să se păzească de acea boală, ori şi-au zis ceeace-şi zic acele firi încăpăţânate pe cari le amintirăm mai sus. Peste două zile boala s'a ivit la unul din cumpără­tori ; iar nu peste mult timp şi la celalalt. Sfaturile ce li s'au dat pentru a merge la doctor n 'au fost luate în seamă.

Sfârşitul a - fost că în mai puţin de două zii-, cel dintâi bolnav a trecut pe lumea cealaltă, iar al doilea îşi priveşte cu durere, ulti­mul ceas din viaţă.

Vedeţi unde duce încăpăţânarea şi neascultarea de doctori

r>em. "aşoveariu-Carpen

P O Л V L V I E Ţ I I Psalmistul, împăratul David, îşi

începe astfel cel dintâiu psalm al său: „Fericit e bărbatul, care n'a umblat în sfatul necredincioşilor, nici în calea păcătoşilor, ci în le­gea Domnului va cugeta ziua şi noaptea. Acela va fi ca un pom sădit lângă izvoarele apelor, prin care va da roade la vremea sa şi frunza lui nu va cădea".

Orice om simfe plăcere şi bucu­rie, când se vede într'o grădină plină cu tot felul de pomi roditori, eu fructe, cari de care mai plăcute şi mai frumoase. Dar pe cât s'ar bucura pentru această privelişte, pe atâta s'ar simţi nemulţumit în sufletul lui, dacă printre pomii cei roditori, s'ar afla ici colea şi câte un pom cu roadă sălbatecă, sau chiar fără nici un rod.

Fiecare din noi ne putem ase­măna unui pom, sădit de grădi­narul cel mare, aici îu grădina cea nemărginită a vieţii pământeşti.

Şi grădinarul cel bun şi iubit: stăpânul tuturor pomilor, aşteaptă dela noi roade de fapte bune; roa­de care să-i fie spre laudă şi mă­rire; spre mângăere şi veselie.

Evangelistul zice: că săcurea zace la rădăcina fiecărui pom şi oricare pom ce nu aduce roade se va tăia şi se va arunca în foc.

Dacă pomul vieţii noastre va a-duce roade spre cinstea şi mărirea grădinarului celui mare, atunci po­mul vieţii noastre va fi sădit lângă izvoarele apelor, a cărui frunze în veci nu vor cădea ; iar dacă pomul vieţii nu va face roade vrednice spre cinstea si mărirea grădinaru­lui, care l'a aşezat în grădina sa, atunci pomul va fi tăiat, scos cu ruşine din această grădină şi arun­cai; în foc, căci oricât de măreţ şi frumos va fi pomul vieţii noastre, dacă nu aduce roade de fapte bune şi folositoare, va fi dispreţuit nu numai de oameni ci şi de grădi­narul care l'a îngăduit în grădina veţ i i aceştia.

Când le ştim noi acestea, şi când mai ştim, că noi în grădina ace­asta cultivată de mâna şi voia Celui de sus, avem libertate de a putea dovedi, că pomul vieţii noastre poate produce numai şi numai fapte, care sunt spre binele şi cinstea noastră şi spre mărirea grădinaru­lui iubit, când le ştim, zic, acestea, de ce să nu facem roade de fapte bune ?

Şi dacă le ştim acestea, oare cine ne stă în drum şi ne împie­decă, ca să nu putem săvâ'şi roade de fapte bune? Oare cine ne în­tunecă mintea, ca să nu înţelegem calea cea adevărată cătră binele, fericirea şi cinstea noastră?

Slab şi vrednic de plâns, trebue fă fie acest om, cere nu pricepe, sau nu are atâta virtute de a să­vârşi lucruri omeneşti: lucruri iz­vorâte din suflet bun şi creştinesc, ci se tăvăleşte ea un animal în glodul fărădelegilor.

Ce folos de toată truda vieţii ur-ui om, dacă trăeşte în această grădină, саі^ ш pom neroditor ? Ce îi foloseşte y'ttţa, dacă trăeşte nu­mai ca să ţină umbră pământului?

Pomul vieţii noastre, care aduce roade bune e de mare preţ, pentru­că sub umbra acestuia mulţi do­resc adăpost; mulţi îl cinstesc; pentrucă e spre bucuria şi cinstea urmaşilor; spre mărirea lui Dumne­zeu şi spre cinstea neamului.

Cultivaţi pria urmare pomul vieţii, ca să aducă fructe bune spre cinstea şi mărirea grădinarului celui mare, care a întemeiat gră­dina aceasta, ca astfel să se adeve rească cuvântul Psalmistul ui David: „câ fericit e bărbatul, care n'a um­blat în sfatul necredincioşilor, nici în calea păcătoşilor, — acela va fi ca un pom sădit lângă izvoarele apelor, pom care v a da rod la vre­mea sa şi frueza lui nu va cădea".

I BOT».

H A t'A S E D E L A S A T E Din Perieni (jud. Tutova).

Zilele trecute a venit în locali­tate, la părinţii săi, maiorul dm artilerie Gh. M. Cosma, absolvent al şcoalei de războiu din Bucureşti şi cu această ocaziune a pus ba­zele unei societăţi numita „Sana tatea" pentru construirea unei băi populare. Prin stăruinţele d sale s'a obţinut uu ajutor de 50 mii de lei dm partea ministerului sănă­tăţii, care adăugat cu alte sume de bani, ce se vor strânge prin dă­ruiri din partea locuitorilor, vom putea s'a vem un mijloc prin care să putem veni în ajutorul sănătăţii, care la saie lasă mult de dorit. Această baie populară va fi înzes­trată cu un disptnsariu în care să se găsească un depozit farmaceutic fiind la îadămâna locuitorilor bol­navi. Primăria comunei Pogama, s'a înscris cu un ajutor de cinci mii de lei şi avem încrederea că şi prefectura da judeţ va contribui deasemeni ,cu ceva. Dintre locui­tori, inimosul şi harnicul cântăreţ Iordaehe Ichim, s'a înscris ea mem­bru fondator ou suma de lei 500. Totodată, toţi membrii s'au înscris cu o cotizaţie lunară de 5 lei, până eâud societatea aceasta îşi va a-junge scopul ce şi l'a propus,

N'avem cuvinte să lăudăm a-ceastă faptă al acestui fiu vredn.c al Perienilor.

Consiliul de administraţie al so­cietăţii este format dintr'un număr de 15 persoane, printre cari fac parte preotul Cornel GruinSzesou şi d-i Gh. Popescu, directorul şcoalei dm Perieui.

In primăvară vor începe primele lucrări pentru aducerea materia­lului trebuincios şi de va fi cu putinţă se va lucra o parte din clădire. La timp vom da amănunte in legătură cu cele de mai sus. c. 6.

Din Biertan (jud. Târnava Mare). Studenţii Academiei teologice

„Andreiene" din Sibiu, cu prilejul bàibàtoarei „Sfimţii aihangheii Mi­hail şi GáViil" au dat un concert în comuna noastră. Concertul a avut loc în sala otelului „Dacia Traiană". începutul a fost la ora 8 suara. Corul a fost condus de studentul în teologie I. Brânzia, iar programul a fost următorul:

Tatăl nostru de C. Porumbescu. E ziua domnului, Rugăciune, Con­ferinţă ţinută de studentul D. Aci-mescu, Dorul înstrăinatului, Co­roana cufundată, Vraja de I. Vidu, Ziua a apus, Răsunetul Ardealului de I. Vidu. După concert a urmat bal. A B.

Din Cernăteşti (jud. Dolj) In ziua de 1 Novembrie, a înce­

tat din viaţă femeia Rada Gherghe, din acest sat, după un trai de aproape 110 ani.

Dar ceeaca vreau să spun e, că această femeie, până în ultima clipă a vieţii, a trăit nu -ca orice bătrân fără putere şi fără ca să vadă. Din contra, nu rareori o vedeai cu legătura pe mână, ducându-se in cutare şi cutare sat, ut de are nea­muri. Ceva şi mai mult : lucra cu acul, nimerind şi aţa prin urechile lui. Şi atunci, ce să credem despre bătrâneţe ? / I. Mart Brb.

Din Bodeştii Precistaij 'd. Neamţ) In ziua de prăznuirea „Isvorul

Tămăduirei", s'a făcut sfinţirea clo­potniţei din cimitirul satului nostru Bodeştii de sus. După serviciul divin, săvârşii la biserica Sf. Neculai

de către părintele protoereu Popo­vici, preoţii Gh. Bâiăoi, loan M»reş din Bodeştii de jos şi D. Calopăr din Nf gr-eşti-Dobreni, împreună cu iot norodul se-a venit şi din. co­munele veoine, au mers la cimitir îmbrăcsţi în frumoase cdăjdii şi au oficiat sfinţire;.. Au luat parte pe lângă iourte mulţi săteni, sătence şi d-nii N. Răduleseu-Niger. direc­torul general în ministerul cultelor, I. Manoliu, administratorul plăşei Piatra şi alţii.

Pă-iuteie protoereu, după termi­narea s e rv i exJ i iH -divin, a rostit o frumoasă cuvântare, îndemnând pe săteni să se' arate buni creştini, prin fapte bune, susţinând biserica, şcoala, primăria, pe orfani şi vă­duve.

D-l Rădulescu-N ger, a citit ur­mătoarea poezie al cărei autor este :

Către sătenii din Bodeşti Frunză verde mătrăgună Doamne, ce mai voie lună Satele câi>.d se adună La biserica străbună, Mic şi mare, buni plugari Gospodari şi cărturarii Feţii mei, căci, să vedeţi : •La biserică aveţi Mângăere şi poveţi; Din biserică porneşte Tainic glas ce sfâtueşte Să trăiţi cât mai frăţeşte, Fără sfadă, fără mă, Fără vorbă strâmbă 'n gură. Şi să ştiţi, eă nu-i folos, Nu-i cmstit, nici nu-i frumos Să faci crurti pân' la podele Şi pe urmă fapte rele; Sâ aprinzi la lumânări Şi să mergi pe trei ^ăriari, Să posteşti şi-apoi să 'njuri Să juri strâmb, să bsţi, să furii Din biserică când ieşiţi Mult mai bine să vă simţiţi: Slujbele dumnezeeşti Ne cer fapte creştineşti 1

Frunză verde fo-де lată O clopotniţă 'nălţată Este faptă lăudată Că ee cade să r-u fie Clopote fără chilie, Jos fără de şezsmânt Sus făr' de acoperemâtit. Oamenii dacă au limbă Vorba ce-o vorbesc şi-o schimbă; Clopotele la tot ceasul Işi ţin isonul şi gtasul ; Clopotele 'n graiul lor Vestitoare 's în popor. După felul de cântare Toţi pricep a lor chemare ; Fără c l o D o t e în sate Par'car fi pustietate.

* Ban c u ban a-ţi strâns şi-a-ţi dat Şi c u cugetu 'mpăcat Azi vedeţi a voastră faptă Ineheeată, întrupată.

* Fapta bură a tuturor Tuturor să fie spor Şi mereu la fapte bune Banul vostru să s e adune, Pentru sfânt lăcaş şi şcoală Nu vă fie mâna goală. Căci de-acolf a stă să vină Mulţumire şi lumină Şi aşa fii d mereu Să v'ajute Dumnezeu!

Preotul paroh Gh. Bălăoi, a arătat c a r e - i datoria bunului creştin în lumea aceasta. Sf. Sa a făcut şi o scurtă dare de samă asupra chel-tuelelor cu ridicarea surei, porţilor, clopotniţei şi reparaţiile la împrej­muirea cimitirului, prin stăruinţa săteanului N. Th. Idiceanu, epitrop al bisericei. A urmat o masă co­mună cu toţi sătenii. Rachiul a lipsit.

N. D. înv.

Sfaturi gospodăreşti Ce să facem cu gutuile?

Cete din urmă fructe de toamnă sunt gutuile din care putem face nenumărate provizii pentru iarnă. • Mai întâi le putem păstra crude,

dacă le-am cules cu o scară din pom ferindu-ne a le lovi. Le putem păstra sau aşezate pe scânduri la un loc uscat, avâ«d grijă să fie eu vârful în jos şi nu una prea alăturată de alta, căci se strică. Putem deasemenea să le păstrăm agăţate de grinda podului dacă le avem cu cozile lo-, de care legăm câte o sforicică sau un fir de rafie, atât cât să le putem agăţa. ' In felul acesta se mai şi coc, da?ă vremea rea îe-a apucat încă verzi. Le putem avea toată iarna pentru a le găti cu carne sau a le eoaue în spuză ori în cuptor. Din gutui putem face mâncare cu sos, magiun, dulceaţă, beltea şi compot.

Mâncare de gutui cu carne Se ia bucăţele de carne de vită

sau de pasăre şi se prăjesc în gră­sime. Se taie gutuile bucăţi (sfer, turi) şi se prăjese şi ele până se rumenesc uşor.

Apoi în grăsimea rămasă se pune o lingură de făină peste care, când s'a îngălbenit, punem 2 linguri mari de zahăr pisat, mestecând până'-e se rumeneşte bine. Se stmge acest sos cu zeamă de carne sau apă caldă mestecând repede să nu se facă cocoloşi făina.

Se lasă să fiarbă cu bucăţile de carne, pâtiăes acestea sunt aproape fierte si se adaugă apoi gutuile, lăsându-se să fiarbă la un foc po­trivit şi nu prea mult, căci ье fă­râmă. Se pune şi puţină sare.

Dulceaţă de gutui Se pune un kgr. de zahăr cu

trei pahare de apă să se lege. In acest timp se curăţă gutuile

de coajă eât se poate юаі repede,, dâudu-le pe răzătoarea specială neutru ele.

In vremea afteaste se afl& pe foc ua vas cu apă foarte curată. Cârd apa ciocoieşte se ia un sfert de kilogram din gutuile rase, se pun într 'un tulpan cur»t şi aşa cu tul­panul le ţb-em 10 micuţe în apa clocotită. Apoi se pun pe un ciur curat să se svânte şi când zahărul s'a legat aşa, ca să stea pe unghie ca o bobită de mărgea, se pune şi fructul având grijă să fi irbă la un foc iute. Se pune şi un* băţ de vanilie, iar înainte de a da jos de pe foc dulceaţa să se stoarcă şi o jumătate de lămâe, ca să nu se zaharisească. Dacă nu se ţin îu apă fiartă gutuile rase, atunci ele se înroşesc şi nu ese albă dulceaţa.

Este gata când punând puţ i ră zeamă de dulceaţă pe o farfurie, pusă şi ea în o altă fâ/furie mai mare cu apă rece, ca să se răcească mai repede vedem că zeama se ţine bine pe lingură sau luăm pe degete puţin şi vedem că degetele se li­pesc bine făcându se un fel de aţi şoa?e mici.

După ce se ia dela foc, trebue lăsata să se răcească într'un cas­tron curat şi după ce s'a răcit, se poate aşeza în borcane. Se păstrea­ză bine acoperită cu hârtie albă şi la un loc uscat.

Dacă o punem în borcane de pământ, e bine să le afumăm puţin cu zahăr ars pe maşina de gătit deasupra căreia ţinem borcanul.

Vom vedea cum se prepară şi celelalte provizii din gutui, în nu-meriîe următoare. мДт< ГА

C â n t e c d in M o l d o v a Foaie verde peliniţă Pe cel deal pe cea costiţă Treee-un prunc şi un voinic Şi-voinicul hohotând Şi din gură tot zicând: „Ia-mă bădiţă călare Că nu pot merge 'n picioare Drumu-i greu şi grunţuros Şi nu pot merge pe jos. -— Puiculiţă chip frumos Eu te aş lua bucuros Da m i i murgu sprintenel Şi 'n picioare shbţârel Abia-mi duc taşca cu armele Trupul cu păcatele — „Nu ţi-i milă şi p ă c a t . . . Dela maica mai luat Şi 'n rău codru m'ai băgat. Sâ te duci Gh'ţă te duci Până i cădea rob la Turci Cu picioarele 'n butuci Şi cu manele 'n câtuşi.

Auzit de la Costache Ostafle din Sindricani-'O'ohoiu 6ri. 6.

Oanea

Calendarul Gospodari­lor pe anul 1925,

întocmit de d-1 I. Simionescu, pro­fesor la universitatea din Iaşi. E cel mai răspândit calendar în mul­ţimea cărturarilor dela sate, cu­prinzând toate nevoile sătenilor. E învierea calendarelor de 1 demult scoase de G. Asachi, M. Kogălni-ceanu ori agronomul I. Ionescu dela Brad, prin acea că fiecare iâod e cu socotinţă scris, ca să răspundă la îndemn spre muncă, ordine şi iubire de neam.

Deşi e tipărit într 'un mare nu­măr de exemplare, cererile sunt atât de numeroase, încât e bine ca doritorii să aibă în oasă o carte de preţ, să-1,ceară din vreme la „Car­tea Românească" Bd. Academiei 3, Bucureşti. Se poate cere trimiţând prin mandat poştal suma de 15 lei, preţul calendarului. Pe dfasupra, pentru acest preţ, se capătă dumă frumoase tablouri : Avram Iancu şi im botez în Ardeal. Cine co­mandă 12 calendare, trimiţând ba­nii diuainte, capătă un calendar gratuit. A. B.

A r d e a l u l cu l tu ra l l a A r a d Adunarea dela Arad a „As te i "

culturale a fost şi mai impună--toiîre şi mai importantă, deeum o puteam prevedea. Tot ee scriu unele ziare locale şi mai mult poltece, despre politină, despre „poîitic>a~ nism" la serbările „Asfrei" e gre­şită şi mai ales tendenţioasă pri­vire a lucrurilor. „Aştri»" a fost şi de astă dată mai presus de orice politică, cu atât MAI mult ppste orice politicianism şi s'a doveris mai mult ea oricând la culmea che mării sale.

Şedinţele prezidate de noul pre­şedinte, Vâsde Goldiş, au fost cu adevărat înălţătoare, serbătoreşte, aş putea zice academice, „Astra" s'a dovedit Academia populară a românismubai întreg. Noul pre­şedinte a împrumutat şedinţelor ceva din firea sa grava, autori té ă şi bine cumpănită.

Discursul de deschidere a d-lui Goldiş a adus întâi ca un pios omagiu înaintaşilor săi, m a r i l e băr­baţi, cari яц prezidat Asoeia-ţiimea. Şi daeă a trecut cu ve­derea ps baronul Vssile Pop, al doilea preşedinte, care după Şa-guna 9 ani de-a râudul a păzit destinele „Astrei", — a reparat prin hotărârea de a închina acestui fru­mos caracter de om şi ds român întreagă adunarea viitoare, core se va ţinea la Regínul săsesc, unde este îngropat distinsul om al tre-

1 cutului de lupte pentru limbă. Io a doua parte a discursului a

schiţat un program de idei. de care se va călăuzi, şi în care preva­lează: grija deosebită de satul ro­mânesc, rezervorul energiei şi vi-t»litaţii naţionale, ş< cultivarea tra-diţioni-iei conlucrări cu reprezen­tanţii bisericilor naţionale, cum s'a lucrat, cu distincţie îa trecut.

Asistat de ei cei mitropolit! ar­deleni — cel ortodox din Sibiu şi cel unit dela Bi j , — cari au ve­nit la stăruinţa personală a pre­şedintelui, acpst fapt ilustra drela-raţui aceasta a d-lui V. Goldiş, care a subliniat şi cu faot-i şi eu gestul, de asista în curs d» două zile la liturghia celebrată îu bise rica unită, pe când vieep^şedintc-le Dr. R u s s i î , a luat parte la liturghia în catedrala ortodoxă.

Aceste declaraţii şi aeeste atitu­dini grăitoare au produs -r.-mimată impresie, case a mas înssmnat orizontul înnourat prin regretabile întâmplări, din vară, de pe la Po-te.na şi ' Cheile- Csbidui din Murata. Foarte frâţtşie a contribuit la a-ceastă frăţească bună î: ţ u l e g r u ^

venerabilul Episcop al Aradului Ignatie Papp, care în ciuda slăbi­ciunilor vârstei, a asistat îa des chiderea serbărilor, a găzduit pe mitropolitul Blajului, ca şi pe mitropolitul Sibiului. Mai mult, Duminecă, a întrunit la masa sa pe cei mai de frunte bărbaţi veniţi la serbări şi a salutat printr 'un foarte călduros cuvânt pe счриі bisericei surori de la Blaj.

Ce frumos era, că mitropolitul românilor uniţi mergea dm reşe­dinţa Episcopului ortodox, să slu-jeas-ă liturghia în biserica unită din aceiaşi stradă ; iar acolo la sfânta slujba corul seminarului eoiscopesc cânta „Amin" la toate rugăciunile mitiópolitului dela Blaj şi înfrăţi a aşa de armonios pe „Doamne în­durate spre noi" cu „Doamne mi-luieşte" — smgurile deosebiri t ; -pic8 în slujba celor două biserici n a ţ i o n a l e . . .

Aceasta notă de armonie a tabe­relor confesionale — armonie, tra­diţională în sâ iu l Asoeiaţiunei — a fost complectată şi la masa fe­stivă din prima zi — masa oferită de prefectura, judeţului şi primăria oraşului Arad, Cei doi înalţi pre­laţi asistau la masă pe preşedintele Astrei, iar cuvântul de închinare obicinuit in cinstea I. P . S. Lor l'a rostit d-1 profesor universitar Gheorghe Bogdan-Duiuă, care deşi ortodox ae privit cam prea liberal in ale credinţei religioase. Răspun­surile ce i-au dat cei doi capi bi­sericeşti au accentuat şi mai mult necesitatea şi folosul colaborării dintre bisericăşi intelecîua'ii români. Astfel armonia dintre cele două con­fesiuni s'a prefăcut înt;'o armonio­asă perfectă înţelegere între elerii şi mireni, lucru de asemenea folositor pentru amândouă bisericile şi pentru întreaga cultură a poporului nostru. Pentru că dacă e păgubitoare o ceartă între confesiunile româneşti, nu mai puţin păgubitoare este o neînţelegere între bisericani şi mi­reni.

In faţa bolşevismului toţi cei ce ţinem la existenţa neamului trebuie să ţinem şi la temeiurile vieţii iui, între cari biserica în primul rând. De aceea trebue să întărim bise­rica şi să pregătim unificarea ei printr'o frăţească buna înţelegere a românilor de o confesiune şi alta, ştiind b ne că dragostea що-rează resolvarea acestei probleme de cea mai mare îasămnetate pentru viitorul neamului nostru.

Tot ce n urmat după aceea în serbările Astrei, — desbaterile, conferinţele, au puriat pecetea acesta înaltei înţelegeri.

Conferinţa prof. Dr. Ion Lupaş, despre cei do ; învăţaţi români, din veacul al 16-Іеи : Nicolae Obi-hul, fostul mitropolit primat al ca­tolicilor din Ungaria, coboritor din viţă de v evod muntean, — si Mi­hail Valachul, cancelarul lui Sigis­mund, şi preot catolic şi el, deşi prietin al reformaţiunei — ne-a ri­dicat mândria, văzând ce bărbaţi ingenioşi am împrumutat Ur gariei. S'ar fi putut adaugă un al treilea mare suflet romănrse din acelaş veac: Irimie Valachul, care cobo­

ritor dintr'un sat moldovesc. por-riitid pe cale» desăvârşirei morale, s'a pornit să caute vx; loo de sfin­ţenie, şi nu s'a oprit decât în Ita­lia, la Napoli, unde a intrat intr'o mănăstire a ftancis^nilor. şi a t u -rit, cum a trăit, în faima uuui sfânt — care ponte să fie ridicat în cin­stea cultului sfinţilor lui Dzsu. , Nu mai puţin interesantă a fost conferinţa d-lui B-'gdaa-Duică de­spre Eminescu în Ardeal, Harnicul profesor da literatura, diseuiând da­tele adunate ele suksv mnr.lui într'o broşură tipări i;\ înainte cu 10 ani, la 1914, — a corn :îetat u u pre­ţioase date despre o adoua petre­cere în Arderi alui Emteessu, în vara anului 1868, venmd la Bra­şov, Sibiu, Lugoj, Timişoara si Atad b cu trupa remnitului PascaJy. In prima sa călătorie Eminescu a t-ecut prin Ardeal delà Bic ,z ia Biaj — unde a petrecut vro 5 luni — apoi la Sîbiu-Reşimtr, unde a fost găzduit, băiat de 16 ani, în casa preotului de acolo, buricul după mamă a poetului Oôtavian Goga.

Şi câ >d conferenţiarul a ajuns sa spuuă acest moment delicat .-a pus mâna pe umărul d-iui Gr^-care era alături» de d. Goldiş £0B6"' şi a zis; „preot care era b u n i

domnului a c e s t u i a . . . " şi sahj izbucnit în aplause . . . Aplau.se, c au. învăluit în aueeaşi iubire şi Eminescu şi pu Goga.

Aşa erau dispuse sufletele ia adunarea Astrei în Arad. Nu-i mi­rare deci, că îu ser-«stă atmosieră, s'a primit cu deosebită însufleţire raportul, că în B.isar-i-bia s'au con­stituit două secţii ale Astrei, iar propunerea făeulă de referatul raportului geuer»I, de a se trimite în Basarubia o d.iegaţie de frun­taş» ai Ardealului, eari su organi­sme toată Basarabia Intru secţii ale Astrei, ca în anul viitor să se poată ţinea o adunare h . Chişi-ău, — s'a primit ca un untusirsru de ne ies ;ris.

Statutele nouă a întins peste toată ţ t r ă câmpul du activitate al Astrei. Dar ca începe cu Basara­bia ! Dacă a fost politică în adu­na? o, uoeasta :••. f s1, ei-a я ш înaltă politică. Şi la aste aderăm cu t iţii.

Dr. EU*7 DÂl'Mj

Din activitatea cercului preoţesc din judeţul Tutova

Duminică, 19 Octomvrie, cercul al doilea preoţesc ş i - a ţinut sediuţa 3-a din anul acesta. ín satui Ghergheştî din comuna Miceşti, pas+oma de venerabilul Econom Coust. Corciovă.

Serviciul Sf. Lit H g h i i a fost săvâr­şit în sobor de preoţii : Const. Spiri­doneseu (Hălâreşîi) Dirn Ja m tria, ky (Mascurei) ş; Gr. Bia.iariu (Pogana.) Predica zilei a fost rostüá de părin­tele Dim. Jamstrin ky, care a arătat cuprinsul bogat al Evangeliei ce s'a cetit.

Lumea, care umplea biserica, a ascultat foarte încordată explicările ce le-a fâcut părinteie predicator şi a pus ia inimă învăţătura ce le-a fost pusă înainte.

La sfârşitul slujbei tot părintele Jamstrinsky a dat lămuririle trebuin­cioase privitor la îndreptarea calen­darului bisericesc, luminând pe toţi acei, cari, poate, un erau încă bine îndrumaţi asupra acestui märe fapt bicericesc.

Ţinem s 'adăugăm, că părintele Jamstrinsky este originar din Buco­vina, a fost câţiva ani preot la ro­mânii d i n America ş i ştie bine litn-bele engleză, germană ş i rusă.

Sf. Sa face o bună Impresie în lo­curile unde are prilejul sä se pre­zinte în rolul său ca adevărat părinte ş i desăvârşit ere-fin.

Cu astfel de preoţi ne putem mân­dri şi suntem în stere să fim la înăl­ţimea timpurilor de azi.

Slujba ş i cuvântările din biserică fiind isprăvite, de membrii d e faţa ai cercului au fost ospătaţi în casa pre­otului local, Ecun. C. Corciovă.

Totodată, s 'au făcut diferite comu­nicări din partea tuturor membrilor asupra rezultatului ce-a dat în paro­hiile Sf. lor, în urma îudrepiării ca­lendarului. S'au făcut constatări, că acolo unde n'au fost îndrumaţi din timp, s'au produs oarecare nemulţu­miri, cari, însâ, n'au lăsat nicio în­tindere mai m&re, cum de altfel In unele părţi ale ţârii s'a întâmplat.

Trebuia, după cum s'a constat ş i în consistoriul superior bisericesc din Bucureşti, ca să se facă o Propaganda mai întinsă, prin care să se pregă­tească credincioşii asupra acestui mare fapt bisericesc.

Trebuia ca, prin scrisori pastorale, să se arate că schimbări de aceste s'au mai întâmplat îa bser ica creştina, cum sare pildă cu mutarea serbării Naşterei Domn lui, care un timp se serba la u u loc cu Botezul sub numele comun de Epifania.

Tot aşa a fost cu sei bar ea Sf. Paşti, care era prsznuită de diferitele biserici în diferite daţi ş i tocmai la 325, in sinodul delà Niceia, s'a sta­bilit definitiv cum ş i când trebuie sâ se prăznuiească.

Nâdijduim că lucrurile au să-şj ia cursul regulat ş i nu va mai fi nicio sminteală de acum înainte.

Discuţiunile Intime fiind şi ele ispră­vite, membrii cercului s 'au despărţit, ducându-se f.ecare întru ale sale. S'a hotărât ca'n lunile de Iarnă să nu se mai ţină nicio şedinţa, de oarece timpul fiind friguros şi drumurile rele, nu se pot străbate atâţia km. spre a ajunge la timp la locul arătat .

Pr. Cornel GRUMAZESCU.

Ш

ABONAMENTUL: Pe un an 250 lei. Pentru săteni, învăţători, profesori, preoţi, studenţi, funcţionari, mese­riaşi şi muncitori 200 lei pe un an. Abonamentul se plăteşte înainte; se face abonamente şi pe jumătate an Poporului

Abonamentul pentru instituţii finan­ciare, biblioteci, cluburi şi localuri publice 400 lei. Pentru sprijinitorii foaei minimum 500 lei. In America S dolari. In Jugoslavia 120 dinari pe an. In străinătate 430 lei pe an

V O R B E D E C L A C Ă — P O V E S T I R E D E A L T Ă D A T Ă — 8

55 Moşul dă lui Ion de ştire, — Prin răvaş viclean, subţire

Că din scaun a fost scos Şi că Turcii sunt văpaie: Vodă, dovedind c'aşa e, Merge iute la bătaie

In Moldova cea de jos. 56

Vodă Ion, fără zăbavă, A pornit, pe când Dumbravă

A rămas în Bucureşti. Tocmai e e ţintea bătrânul : Una cată cu Românul Alt-ceva cu Ion Păgânul :

„Cum te-arăţi şi cine eşti." 57

Cine de-a!e sfinte'şi 'râde Va să fie dat Ia gâde;

Cine ţara 'şi-a călcat Ţara sa de obârşie, Judecat va fi sâ fie — Chiar cu hulă şi mânie

Dar să fie judecat. 58

Din boier pân' la opincă, Cu deasemenea lozincă,

Ne ferirăm de vrăjmaş Semănat-am, prin fiinţe Cu deasemenea credinţe Doruri, vise, năzuinţe,

Din copil pân' la uncheş. 59

Dacă-avem o ţărişoară, Peste care vremea zboară,

Nu'i făcută de cei vii: Moştenită, căpătată, Delà cei de altă dată, Măi băieţi, ne-a fost lăsată.

Ca s'o trecem la copii. 60

Nu-i a noastră, nu-i a voastră, Nu i a voastră, nu-i a noastră :

E a tuturor. O asemenea avere Creşte, scade, dar nu piere.

BAŞMESUL dupe o tăcere Nu pier nici Românii, Vere,

De se strâng într'un popor. 61

VĂRUL Tocmai . . . La Cahul, departe, Vodă Ion, nuzii, prin carte,

E tăiat măcelărit. Ucigaşii 'mi'l înhaţă: 11 împung in dos şi 'n faţă. Astfel s'a sfârşit, cu viaţă,

Vodă Ion, zis Cel Cumplit. 62

El pornit-a ca să fie Subt-o singură domnie

Româniile si rori. Mulţi au încercat zăgazul ; Pe toţi 'i-a furat te Iazul; Greş a dat Mihai Viteazul

Şi-alţii, toţi învingători. 63

Căci nu fac nici o lăscaie Lupte, bătălii, războaie,

Ca să 'nfăptueşti un drept; Ca să treci peste hotare, Dând popoare la popoare Şi să faci o ţară mare,

Fii mintos, fii înţelept. 64

Vine dreptul. Vine, vine, Sufletele să le-aline.

Vine 'n 'cet 'ncetişor. Nu e om să nu '1 slăvească. De-ar fi dreptul să pornească Dintr'o inimă domnească

Ori din vrerea tuturor. 65

Alexandru, cu „hainii", Găzduiţi pe Ia vecinii

Noştri dar nu pe la noi Pe Dumbravă lesne '1 prinde, Căci, legat, o slugă '1 vinde. Astfel, veşnic, va depinde1)

Un Dumbravă de-un slugoi. 66

Vodă, Sandu, mă fârtate, Puse 'n Curtea de Dreptate

Numai fete cu caftan : — Fete? Slugi ascultătoare Căci voia să mi '1 omoare Pe Dumbravă, Vornic mare,

Duh de mare Căpitan. 67

Dreaptă fost'a judecata? Nu, căci Sandu judecat-a,

Sandu, sufletul vrăjmaş. Depărtând, din vorba-i, ura Sandu închse lumii gura Ascunzându'şi strâmbătura ;

Nu şi sufletul vrăjmaş. 68

Întrebat, Dumbravă zice : — „Capul ştiu că o să'mi pice.

„II închin la desculţi. „Ce voiam? O Românime; „Un popor, nu o prostime; „Un stăpân, nu o mulţime,

„Basarabii sunt prea mulţi." 69

Şi l'au osândit la moarte Nimeni neţinându-i parte

De cât unul, aşa zău Judecat de căftănie, Cu lozincă şi mânie, Vornicul era să fie

Pradă bună de călău. 70

Moş Ivaşcu zice: „Oare?

„Vărul drept de paloş 2) are, „Drept păzit de Dumnezeu."

Vodă râde: „Vai de mine! „Dar osânda-i dată bine. „Cine fi-va gâde?.Cine?"

Moşul Ivaşcu strigă: „Eu!" 71

„Cine trebuie să piară „Că 'şi-a semănat în ţară,

„Ură patimă, războiu, „In blajina Românie, „Nu se cade scos să fie, „De sub legea de mândrie

„Mai presus chiar de cât voi." 72

„Legea noastră ne fereşte „De o mână ce mânjeşte,

„Deci de mâna gâdelui. „Cine v'a greşit vreodată, „Judecata-i judecată „Să o'mpliniţi, acuma, cată :

„Ori prin el, ori prin ai lui." 73

Vodă Sandu, căftăniţii, — Acum ei sunt osând'ţii —

Au luat-o la picior. Uşuraţi ca de-o povoară, Cei doi veri se 'mbrăţişară. Căci a datinei comoară,

E pristol în sânul lor. 74

Sus, la Radu Negru, verii Au sosit în mutgul serii.

Vornicul e liniştit Moş Ivaşcu, 'n mâna dreaptă, Ţine paloş g o l . . . Aşteaptă . . . Un semnal : din treaptă 'n treaptă,

Capui s'a rostogolit. 75

Moşul tremură de groază. . . Capui lângă trup l 'aşează.. .

11 ard ochii . . . Lacrimi n u ' s . . . II sărută, fa ce o cruce, Apoi, pleacă 'ncet: se duce, Spaima ca să nu'l apuce . . .

Şi s'a dus, s'a dus, s'a d u s . . . CORTINA MARE

». D*WA

I) Neologism inutul, deoarece avem ín limbă cavântul atârnă cu acelaş înţeles. Sunt seologieme песѳаагн, indispensabile chiar, de pilda cuvintele Regt, telefon. Sunt în&a neologisme inutile cum c *a. Autorul ştieaeemenealucrări. Daratonoi?

'> E Pârdalnica.

2) Dreptul de paloş, adioa dreptul de a judeca în civi! şi în penal, era răspândit şi în alt' ţâri, dând însă prerorgalive speciale. La noi, de pildă, dreptul de paloş ferea de mana călăului. Dacă OT.*l cu dieptul de paloş era osândit la moarte, sau el însuşi sau rudele, sau prietenii lui execu­tau sentinţa. Această prerorgativă nn se mai gă­seşte astăzi decât în Лароиіа.

LITERATURA

C Â N T E C Floare albă şi micuţă Ce stai tupilată Eşti ca dragostea-senină, Ce 'ntr'o clipă de lumină, Râde fără nici o vină, într'o inimă blajina 1 . . . Dar iubire-i fermecată, Floare albă şi micuţă Ce stai tupilată l . . .

Floare albă şi micuţă Cu petale fine, Fetele dacă te-ar şti, Din tulpină te-ar răpi, Sărutarea te-ar numi Şi pe eânuri te-ar vrăji Să le oferi de suspine Floare albă şi micuţă Cu petale finei

Floare albă şi micuţă Ce surâzi nepăsătore ! Prea târziu îmi eşi în cale Căci în ochi'mi plini de jale Am strâns roua din petale Şi puterea vrăjei tale 1 . , . I »r azi dragostea mă doare, Floare albă şi micuţă Ce surâzi nepăsătoare 1 . . .

AGATHA ameoREScu

P À C L À De tăinuite chinuri ros în neagra lui singurătate, pământul negru de păcate aduce jertfa Domnului . . .

Sub zări de scrum àue vântul cerşind odihnă somnului . . .

Şi 'ntunecat se târâie pe jos, nevrednic şi neputincios sâ-şi taie drum epre-al slavei har — nabuşitorul fum — imens şi-ucigător coşmar . . .

Năbuşitor si 'ntunecat ca şi obida jertfei lui Cain, — îngenunchiat să târâie lingând ţărâna şi-şi scurge balele ca un venin — hainul fum . . . năbuşitor şi 'n tunecat . . .

Gonit din faţa Domnului, surd geme în adânc pământul . . . Sub zări de scrum àue vântul cerşind odihnă somnulu i . . . (Din Turnuri) George Vnlvodca

AMINTIRI SFINTE Eram m i c c â n d î n a c e i a ş b i s e ­

rică î n c a r e am fost botezat, v e ­d e a m atârnat u n tablou c u n u m e l e c e l o r т с Щ î n r ă z b o i u l d i n a n u l Ib77. Aşezaţi î n c o l o a n ă d u p ă g r a ­d e l e ce le -au p u r t a t î n a r m a t ă , e r a u scrise acele n u m e , pomenite în fie c a r e s ă r b ă t o a r e d e b ă t r â n u l preo t , g l ă s u i n d tare c u pr iv irea s p r e cer , c e r â n d o d i h n ă pentru cei căzuţi j e r f ă pentru ţ ară .

Simţiam î n s u f l e t u l m e u d o r i n ţ a de a ÎDgenuchia la m o r m â n t u l lor, în fa ţa c r u c e i c e sir g u r ă mai v e -g h i a p o a t e l a c ă p ă t â i u l lor. Intre b a m păr in ţ i i d a c ă a c e ş t i ero i mai a v e a u î n c ă fii sau n e p o ţ i Unele c u n o s c u t e , îmi a m i n t e s c că din a-c e a v i ţ ă d e b r a v e r o u , ţara a avut f er ic irea s ă fie a p ă r a t ă şi îu marele r ă z b o i şi c r e d că s'au luptat c u mai m u l t ă vitejie, g â n d i n d u - s e că-şi a p ă r ă l o c u l u n d e s 'au n ă s c u t şi a u cop i lăr i t .

E v o r b a d e s a t e l e din jurul Pan-c iu lu i , u n d e a u fos t luptele h o t ă -r î toare d e l à Mărăşeşti—Muncel— Mărăşti. î n t o r ş i din pribegie în u r m a r ă z b o i u l u i , a v e a m pr i l e ju l să î n g e n u n c h i l a m o r m â n t u l celor ee ş i - a u dat viaţa p e n t r u ţară. Călcam spre p o a r t a ce n e c o n d u c e a îutr 'un c imi t i r , p r e a m a r e , p l in d e cruc i , a ş e z a t e l a în tre tăer i d e d r u m u r i . Ici s i c o l o s u b u n d â m b sau î n t r 'un s tuf i ş s e af lau mai m u l t e la un loc, f o r m â n d a l t e m i c i ţ int inme. Pe o b u c ă ţ i c ă d e s c â n d u r ă sau p e lem­n u l c r u c e i s t a s c r i s n u m e l e a c e l u i ce s e o d i h n e a î n faţa c r u c e i . Prin păduri, l i v e z i ş i p r e t u t i n d e n i , î n t â l ­neai câ te - o c r u c e , c e t e o p r e a par'că z i c â n d : î m p o d o b i ţ i c u fiori a c e s t m o r m â n t d e v i t e a z .

Cu timpul ş i n u m e l e d e pe cruce nu s e mai o b s e r v a şi acei mort d e v e n e a n e c u n o s c u t , dar u n necu­noscut ce - ţ i p o v e s t e a luptele crân­c e n e c e s 'au d a t p e p ă m â n t u l s u b c a r e z ă c e a . Peste doi ani au fost d e s g r u p a ţ i ş i d u ş i i n c i m i t i r e anume f o r m a t e , r ă m â n â n d doar l o c u l unde c o r p u r i l e lor au s i m ţ i t o d i h n a d e v e c i .

Prin pădurea Muncel şi Dealul Mare mai z a c e ş i a c u m câte o cruce a p l e c a t ă s a u c h i a r culcata p e pământ. Săteanul vara c u s u d o a r e a p e f r u n t e , l u c r â n d c u zur sa>şi î n ­c a r c e caru l o u l e m n e , uâud p e s t e o a s t f e l d e c r u c e , s e o p r e ş t e s ă se o d i h n e a s c ă puţin, f â u a u d u şi sem­n u l o b i c i n u i t , se roagă pentru &cel c e z a c e î n m o r m â n t u l , a c e l s t r ă i n î n p ă d u r e ş i n e c u n o s c u t . Atunci i n l o c u i ş i r o a i e l o r d e s u d o a r e c e - i c u r g e a d e pe f r u n t e , c u r g l a c r i m i fieibinţi d i n o c h i . Unul îşi plânge t r a i e i e , a l t u l h u i ş i a l tu l p e t a i a l s a u , n e c u n o s c u t ş i e l ca a c e i mor­m â n t .

Unele cruci t ă c u t e î n pr ipă din d o u a b u c ă ţ i de l e m n a b i a li-se z ă ­r e s c vâr fur i l e d i n iarba s a u d i n f r u n z i ş u l ce l e u m b r e s c . Uâud v r e - u n c o s a ş d a p e s t e o c r u c e d u b o a i a i arba d e pe m o i m a n i , d â n d l o c s o a r e l u i sa - i î n c ă l z e a s c ă , tíunte o p l ă c e r e sa-i p r i v e a s c ă Î n t o c m a i ca şi c â n d p ă m â n t u l s'ar d a i a upar te ş i e l ar v e d e a p e a c e l c e d u a r m e In l o c u i n ţ a s a . Î ş i î n f i g e Coasa i n p ă m â n t , î m p l e t e ş t e u c u n u n ă d e H u n şi p u n â n d o p e c r u c e Îşi l a c e d a t o r i a s i a n i a lata d e e r o u l n e a m u ­l u i . Iarna, a c e s t e cruc i a l b i t e d e z ă p a u â , a ş t e a p t ă v e n i r e a p r i m ă v e r i i c u f lori le e i ua o m â n ă o m e n e a s c a sa ie î m p o d o b e a s c ă uu c u n u n i ş i flori. Şi a c u m p a r tr i s te ş i a c u e i e cruc i , a ş t e p t â n d iama. A r b o r i i i ş i s c u t u r ă IiUuZöle c e aco^er a c e s t e m o r m i n t e , ca o h a i n ă , c a a c e i c e z a c e î n ă u n t r u s ă nu s u f e r e du f r ig . Şi c a n d v â n t u l Date s a d o b o a r e м p ă m â n t c r u c i l e c e a b i a s e ţ in , e l e s o m i ş c a , pai*'ca c e r â n d u u a jutor deia c u p a c n v e c i n i . Şi d a c a p u t r e d e ş i i s t o v i t e d e p u t e r e c a d pu m o r ­m â n t , р п ш а ѵ ы ш sunt î u i o c u i t e d e a l t e inmne p u s e c r u c i ş s i l e g a t e c u c a t e - o m l â d i ţ a d e ier, s t â u d la c ă ­p ă t â i u l c e l u i c e d o a r m e , p a z m d u - l v e ş n i c , î n t o c m a i c u m e l şi-a a p a r a t ţara c â t a fost îu p u t e r e .

O, c r u c e , tu e ş t i m u t ă , t o t u ş i vor­b e ş t i ! Trezeşti l n s u n e t u l n o s t r u t r e c u t u l g l o r i o s , i n d e m u â u d u - n e s ă luptăm cu a c e l a ş a v a n i ş i d o r d e ţară , şi p ă s t r e z i v i e a m i n t i r e a s i â u t a a c e l o r m o r ţ i p e n t r u i u b i t a lor ţară.

C, BAiAŞ, crucea de sus — Putna

P R î f f A T E L I E R E O E S C U L P T O R I

S P I R I D O N G E O R G E S C U Un artist care n'are decât chemarea

dumnezeească — în el — fâră să aibă şi dragoste, este un artist în­zestrat de Dumnezeu numai pe ju­mătate.

Dragostea — şi numai dragostea l — îl face, pe el, să muncească zi şi noapte cu trudă, cu sârguinţă — ca să-şi înfiripeze, ca să şi întruchipeze, ca să-şi închege visul lui frumos,

ci şi expresia. El vrea să ne redea totul, să ne deatotul. Nu este un neispră­vit, într'un căvânt.

Lucrările lui mari, ca şi cele mai mici, sunt şlifuite, sunt fin dăltuite. El, este zugăvitorul sufletesc, ca şi trupesc, al amănuntului şi al nuanţei.

Dăltueşte, cizelează cu delicateţea unui fin giuvaeigiu amănunţit redând

UNUL DIN BASO-RELIEFUR'LE MONUMENTULUI DIN DOROHOI, CE SE VA INAUGURA ÎN CURÂND, OfERÀ A SCULPTORULUI SP. GEORGESCU

într'o operă care rămâne, care trebue să rămână.

Spridon Georgescu este —printre mulţi sculptori —• un artist care are şi dragoste de artă — nu numai chemare cerească. Şi ce trudnică, ce o-bositoare este sculptura ! După o muncă de o zi — este rupt de obo­seală — de oboseală fizică ! Dar dragostea învinge totul — căci. dra-

cei mai imperceptibili muşchi şi cele mai fine linii ale trupului.

Nu ne oprim la o lucrare să o analizăm. Ar fi nedocumentativ şi ne­folositor. Sntetizăm. Prin sinteza pu­tem să ne facem mai uşor înţeleşi.

In al doilea rând, Spiridon Geor­gescu, este un sculptor cu mult avânt. Toate lucrările lui mare — monu­mente şi bustorel'efuri — sunt pline

S I T U A Ţ I A P O L I T I C A

,UNAINTE", SCHIŢA DE COMPOZIŢIE A SCULPTORULUI SP. GEORGEbCU

gostea este obârşia — causa causa-rum — a tuturor ce se văd şi ce nu se văd.

Sculptura lui Spiridon Georgescu este opera dragostei pentru arta şi pentru muncă. Arta şi munca sunt pentru el, două surori nedespărţite, atât de mult se iubesc! ^ El, nu este artistul concepţiei numai schiţate — ci, concepţiei întrupate în trup sănătos şi vând şi puternic — în trup desâvârşit, şi tei minat desă­vârşit. El, are desemn, şi de aceea, termină pe dea'ntrtgal o lucrare, o operă. Nu i e frică s'o sfârşească. Nu vrea sâ ne redea numai impresia

de avânt sufletesc. Monumentul delà Dorohoi, çare se va inaugura în Cu­rând, şi care este o opera falnică, ne arată — într'un chip minunat — avântul soldatului nostru — aşa cum a fost văzut luptând la Mâraşti, la Mârâşeşti, la Oituz, şi în alte părţi. Este o rtdare cum nu se poate mai caracteristica, mai aproape de adevăr.

Spiridon Georgescu este numai dragusie şi eueigie. El, într'un vMor apropiat, stăruind tot aşa, va fi o mândrie a sculpturii noastre — în generaţia de azi.

Ei, nu va fi numai un „chemat" ci va fi şi un „ales". c iniu

Î N S E M N Ă R I L E M E L E î m p ă r ţ i r e a a v u ţ i e i n a ţ i o n a l e a

U n & a r i e i Economistul ungur v. Feliner,

arată că prin tratatul deia Trianon, România a moştenit deia Ungaria (care a pierdut 71,9% din terito­riu şi 6 2 % din populaţie):

3 1 , 1 % din pământul agricol (16,47o din venitul lui).

915 milioane coroane, (din veni­tul brut ai minelor).

69,5% din saline. 37 ,3% din şosele. 21,3% din suâziie municipale. 23,8% dm reţeaua căilor ierate. 18,3% din valoarea obiectelor

mobile, ş. a. m. d. Dar ia să spui că „moarta" Un­

garie, a supt un mileniu „moşte­nirea" noastră şi să vezi ce mâ­nios va fi Fellner ur.

P l a t a r e p a r a ţ i i l o r Găsim ín revista „Foreign Affai­

res" (afacerile străine), sub anoni­mat, un interesant articol din care reţinem că datoriile germane dinainte, din timpul şi după răz­boiul trecut (cu toate reparaţiile), revine la 988 coilari de fiecare

locuitor, pe când în Franţa, revine la 990 dotlari de fiecare locuitor.

Şi totuşi Germania nu plăteşte, iar Franţa n'are de unde (pentrucă nu-i da Germania).

Şi anonimul autor, se întreabă, cu foarte multă dreptate: „Ce ar­gument se poate aduce pentru a îndreptăţi ideea că învingătorul trebue să suporte o sarcină mai grea ca a învinsului ?" (cazul Fran­ţei).

Ba nu, zăul N'are omul direp-ta te?

B i l a n ţ u l s e c o l u l u i a l 1 9 - l e a

Secol al 19 lea a primit delà se­colul al 18 lea :

Presa de tipărit, manuală-Pana de gâscă pentru scris. Desemnul manual şi pictura pe

pânză cu pensula. Rasboiul pentru ţesut. Vaporul cu pauză. Telegraful optic. Vechea pulbere neagră. Lumâmrea de seu. Pila galvanică. Puşca cu cremene.

NICOL

C o r m i x t F R U N Z A Y I : K O I : M A C I E Ş

( C â n t e c p o p u l a r d i n B a s a r a b i a ) C u l e s ş i a r m . d e L a u r i a n N i c o r e s c u

Ml

. • , Ä ' * , 1 — 1 , I .

• P „ n g_(»> „ „ , „ „ ~ — - l ' ) „ ^ s-^ Г^Чі) - ѵ ^ — rs %

' 1—,

K h — i - X V , .—.

v y • • "Vy °

î i •* J* j сІ. /—* (tj ' *

\ гЬ

_VV_iA_V 1 , 1 1Л % % % л - id, -̂ — Í4 )l 1 I— .

kN.

1) Frunză verde măcieş (bis) Dragul mamii Gheorghieş (bis)

2) Tu de când î m i eşti străin (bis) Eu tot plâng şi tot suspin (bis)

I M T A R Ă Schimbări în guvern. Săptămâna

trecută unele gazete au răspândit vestea, că ministrul Arthur Văito-ianu, fratele generalului Văitoianu, cel cu paşapoartele va ieşi din gu­vern şi tot astfel şi ministrul Con­stantinescu. Ba se vorbia şi de retragerea guvernului, mai ales în urma împrejurării, că mai mulţi fruntaşi ai partidelor de opoziţie au fost la M. S. R-gele. Gazetele liberale din Bucureşti însă desmint aceste ştiri, spunând, că guvernul se simte destul de tare şi la nici o întâmplare nu va părăsi cârma ţării înainte de a-şi fi împlinit chemarea.

Alegere de deputat. In judeţul Covurlui se va face în curând ale­gere de deputat, pentru care de pe acum se pregătesc toate partid 1 le politice. Partidul liberal încă nu s'a înţeles cu privire la persoana candidatului, dar se spune, că co­mitetul judeţean al partidului sîă-rueşte peutiu randidarea d-lui Mi­hail Oiieanu. La toată întâmplarea alegerea delà Covurlui îşi are în­semnătatea ei. Guvernul va face toate sforţările, ca să iasă biruitor.

Luptă pentru răsturnarea guver­nului. Iu Bucureşti s'a ţinut o mare adunare a partidului naţionalist al poporului de sub conducerea d-iui Nicolae Iorga. La această adunare d-i Iorga a declarat, că porneşte lupta pentru răsturnarea guvernu­lui, cu bjutorui celorlalte partide din opoziţie. Această luptă se va da atât în parlament, cât şi în afară de parlament, Ia adunările poporale, cu nădejdea, că cel mult ia sfârşi­tul anului guvernul se va retrage. Noul guvern s'ar alcătui apoi din toate partidele opuziçiei.

Partidul poporului. Cu prilejul adunării delà Arad a societăţii „Astra", vre-o 70 de membri ai partidului poporului de sub condu­cerea d-iui general Averescu, au ţinut sfat la casa unui fruntaş din acel oraş. La acest sfat a luat parte şi d l Octavian Goga, care a adus la cunoştinţa celor de f«ţă, că unirea partidului poporului cu par­tidul progresist e un iupt împlinit. Săptămâna tieeută partidul popo­rului a ţinut adunări poporale la Bucureşti, Iaşi şi Soroca.

Frământările din partidul national. încă шсі acum nu s'a pus capăt neînţ legerilor dintre fruntaşii par­tidului naţional de sub conducerea d l u i IuÜu Maniu. Săptămâua tre­cută au ieşit din redacţia gazetei „Patria" dm Cluj ешсі redactorii. Dealieum partidul naţional a ţinut adunări puporale la Turnu Severin, Brăila şi mai multe comune ale judeţului Olt. Se fac sloiţari mari, ca sâ se înlăture desbiuaiea din partid.

Alte adunări poporale. La Chişi­nău a avut loc o adunare a parti­dului liberal. Vorbind despre acea­stă adunare d-1 lnculeţ, ministrul Basarabiei a declarat, că poporul românesc din Basarabia e strâns legit de acest partid.

O altă adunare a ţinut partidul ţărănist în Teregova (Banat), la care între altele s'a vorbit şi des­pre telul, cum guvernul a ţinut sâ îniăptuiască relorma ugrară.

I N S T R Ă I N Ă T A T E Noul guvern al Angliei. Regele

Angliei a hicrtdinţat pe Baldwin, conducătorul partidului conservator, sâ formeze noul guvern. Intre mi­niştrii, cari au fost numiţi este şi d 1 Chamberlain, despre care se ştie, că este un mare prieten al Franţei. Aceasta dupâ părerea ga­zetelor ar fi o dovadă, că şi gu­vernul lui Baldwin are de gand să susţină cele mai strânse legături de prietenie cu Franţa. In faţa unor gazetari Baldwin a declarat, că cea dintâi datorie a noului gu­vern este să împlinească cererile drepte ale muncitorilor. Noii mi­niştri vor face jurământul în ziua de 25 Noembrie, după care voi in­tra în slujoă.

Alegerea de preşedinte din America. S'au încheiat şi alegerea delegaţi­lor, cari la rândul lor vor avea să aleagă pe noul preşedinte al State­lor Unite din America. Lupta a fost foarte înverşunată, (în unele locuri au avut loc ciocniri sânge­roase) şi s'a încheiat cu biruinţa partidului republicau din sânul căruia s'au ales 317 delegaţi, faţă de 141 ai partidului democrat şi 16 ai par­tidului independent. Astfel este a-sigurată pe deplin alegerea lui Co-bdge, preşedintele de pâuă acum. Colidge a declarat că politica lui rămâi,e aceeaş şi în viitor. Nu se va amesteca în afacerile ţărilor din Europa, dar îşi va spune cuvântul de câte ori va fi voiba de asigu­rarea păcii statornice.

Cuvântul D lui Millerand. Fostul preşedinte al Franţei, d. Millerand, a întemeiat un nou partid, în frun­tea căruia vrea să pornească cea mai înverşunată luptă pentru răs­turnarea priministrului Harriot şi a guvernului său. Partidul său urmă­reşte înainte de toate pacea între cetăţeni şi apărarea hotarelor ţării nefiind îndestulit cu politica lui Herriot faţă de Germania. Gazetele sunt de părerea, că cuvântul d lui Millerand ya avea adânc răsunet

la poporul francez şi că în curând su vor face schimbări mari şi în Franţa

Căderea lui Seippel. După ştirile sosite din Wiena, prim-ministrul Austriei, cancelarul Seippel şi-a înaintat demisia, împreună cu în­tregul guvern. Despre cancelarul Seippel se ştie, că el a guvernat A-ustria tocmai când era în marginea prăpastiei. Cauzele dimisiei sunt neînţelegerile cu slujbaşii şi mun­citorii căilor ferate, cari au intrat în grevă. De câteva zile încoace toate trenurile s'au oprit. Greva luând sfârşit Marţia trecută Seippel a fost încredinţat din nou cu con­ducerea guvernului.

Alegeri noi în Iugoslavia. Noul guvern a' J 'gosiaviei în frunte cu priministrul Pasiai a închis parla­mentul şi a rânduit alegeri noui, cari se vor face în luna Februarie Intre miniştrii noului guvern 12 sunt din partidul radical sârbesc, iar 4 din cel democrat. Ridici, con­ducătorul partidului croat a părăsit ţara fugind în străinătate, de unde va purta lupta împotriva noului guvern.

Ştiri din Grecia. In ziua de 9 Noembrie au fost predate Albaniei 14 sate delà graniţă, în înţelesul hotărârilor conferinţei de pace. Gu­vernul albanez în aceiaş zi a de­clarat, câ în viitor nimic nu va mai împiedeca desăvârşita pace şi bună înţelegere între cele două ţări.

Moartea unui generai bulgar. Din Sofia soseşte ştirea că a murit To-şeff, eomandaatul armatei din timpul marelui răsboiu. El a fost socotit ca un erou naţional. Cu toate eă îa timpul marelui răsboi a luptat împotriva României, în scrierile sale, el a recunoscut vitejia solda­ţilor români, cari au luptat sub zi­durile Turtucaiei.

0 răscoală in Brazilia- Soldaţii unei corăbii de răsb >i din Brazilia s'au răsculat cu gândul să răstoarne guvernul. Pornind lupta împotriva lor, ti au fest siliţi să fugă. Sol­daţii unei alte corăbii de răsboiu, cari sau alăturat la răsculaţi, s'au dtt prinşi în mâinile guvernului.

Idealism şi Materialism Iată două contraste, iată doi po!i

care se resping unul pe altul: idealis­mul şi materialismul.

Uaui aleargă spre orizonturi, răsă­rituri şi sterile înalte; celălalt către materie, deci individ, către concret şi pipăibil. ldealuLdă la toţi, deci naşte pe altruist; materialismul ia delà toţi, deci egoismul.

Lumea de astăzi şi mai ales de după războiul mondial, se învârte împrejurul acestui materialism, aşa cum planetele se învârtesc împrejurul soarelui ce le atrage şi nu le lasă să sboare în sferile infinitului. Această lume subordonată atracţiunei materia­liste, uită că va veni ziua socotelilor, însâ nu socotelile materiei strânsă, ci darea de seamă asupra podoabelor şi bogăţiilor sufleteşti. Noi am uitat po­ate câ pe lumea aceasta nu suntem decât numai simpli administratori ai materiei după care alergăm şi când sufletul va părăsi acest corp, care a trăit numai pentru el, ne vor rămâ­nea toate bogăţiile adunate, ne vor rămânea sumele depuse şi sufletul se va înălţa sărac la ceruri?!

Uitasem că materia de azi face abstracţie de spirit şi mai uitasem că un idealist nu poate sta de vorbă cu un materialist. Ar fi cel mai nos­tim dialog! Totuşi lupta se dă şi astăzi între ei. Două armate se cioc­nesc astăzi în idei, una cu idealul — şi cea mai puţin numeroasă — şi a doua cu materia şi cea mai puternici — astăzi dispunând şi de fonduri.

Ar fi o fericire pentru ţara асеег unde bogăţii sa'r uni cu idealiştii — ei fiind săraci mai întotdeuna — dai aprinşi; ar fi o fericire să vezi ope rile altruiştilor ajutate de fondurili celor bogaţi.

Aceasta însă nu se poate, cum ш se poate, ca lumina să stea cu întu nericul.

îmi închipui că lumea admiră ide aiul, îl aplaudă, dar nu-1 urmează Acest motor al sufletelor tinere, pun în mişcare societăţi de binefacere opere filantropice, construcţii pentr binele obştesc, pe acesta să-1 încu rajâm, pe acesta să-1 aprobăm ! să-1 secondăm căci este singurul car dă viaţă unei naţiuni, unui popor.

Un popor cât de bine ar sta т г terialiceşte, ori cât de înarmat ar f însă dacă îi lipseşte avântul, focu motorul care să mişte, massa rămâr moarta, Impetrită. Nu se număt baionetele, ci inimile unei armate. N se număra milioanele, ci operile un popor.

Romanii au fost şterşi de pe pi mânt, când au perdut idealul şi toi mai când erau bogaţi.

Viaţa unui individ nu se măsoai după durata materiei, ci după dura sufletului. El este viaţa, să-i dă ideal, cât mai mult ideal.

Scarlat BUR6HEUEA Inv

Pagina é. CULTURA POPOnULUt Numărul 86

R n b r i c a e l e v i l o r - d i n ş c o a l e l e s e c w n d a r e m i м E т i s M II

Apoi sepia, care spre a scăpa de nenumăraţii ei duşmani imită ob­iecte înconjurătoare prin schim-b»rea culorii ori se acoperă cu sfăra-mături din corpurile prin care stă.

Când e descoperită însă, fuge şi aruncă în apă o свгпеаіа fabri­cată în punga cernelei aşeztă în corp lângă stomac. In timpul cât apa e tulburată de norii negri, se­pia fuge şi se dă la fund. Tot dintre cefalopode mai este şi caracatiţa, care pentru a vâna se ascunde în scobiturile stâncilor sau printre pietre, iar când lipsesc ascunză­tori potrivite, animalul se acopere eu pietre ori eu cojile ciobilor pe care i-a mâncat ; mai are avanta­jul că pielea sa este hriboasă şi- şi schimbă cu mare uşurinţă culoarea, astfel, că pe cale mimetică se apără de duşmani dar toi odată se mas­chează aşa fel, ca să atragă ani­malele mai mici care-i servesc de pradă.

In multe cazuri culoarea anima­lului poate să se modifice mai re­pede seu mai încet când el trece prin medii diferite. Exemplul cel mai bun în acest caz este came-leanul care din cauza fenomenului particular ce prezintă de a-şi schimba imediat şi de mai multe ori culoarea a fost conside­rat ca simbol al ipocriziei. Aceste transformări se produc în legătură cu sistemul nervos şi iată cum ; Cameleonul se găseşte într 'un me­diu anumit a cărui culoare impre­sionează celulele vizuale ale ani­malului. Impresia e transmisă la créer de unde apoi în piele unde celulele cromatofore sunt dilatate ori contractata, după cum impresia a fost mai puternică sau mai slabă.

Unele animale au înfăţişarea exterioară a altor speţe apropiate care sunt înzestrate cu bune arme de apărare. Astfel unii şerpi neve-ninoşi seamănă bine eu alţii cari sunt veninoşi; apoi o insectă in­ofensivă, Sesia, ia forma şi culoa­rea viespiilor beneficiind de spaima ee aceste himenoptere inspiră pă­sărilor insectivare din cauza aeru­lui lor veninos.

Prin aceast'. acceptăm că ani­malele v id culorile deşi nu se ştie în r-e cuprins anume. S'a hotărît totuşi că animalul percepe o anu­mită culoare, prin care se poate apăra şi disimula sau prin care semenii săi pot fi din parte-i ade­meniţi. Vederea culorilor din partea animalelor oferă cunoştinţelor noa­stre mari greutăţi. Din constituţia celulei vizuale nu se poate con­stata dacă şi în co măsură acea celulă e specific aptă pentru a cu­prinde valurile eterate de diferite lungimi. Unii neagă simţul culorii la insectele ce cercetează florile. E adevărat aceasta pentru unele, eari nu au acest simţ, dar altele îl au ca : albinele, viespiile, bondarul, deşi nu în proporţii umane.

Cu cât ne urcăm pe scara ani­malelor observam că se intensifică şi inteligenţa lor, puterea de voinţă, precum şi darul de a-se apăra de vrăşmaş, a preveni şi înlătura re­lele ce-i ameninţă. Fară de a vorbi de furnica şi de albine, aceste ad­mirabile vieţiutoare, de cari s'au ocupat învăţaţii şi au descoperit minuni în viaţa ior activă, rodnică pentru speţa lor — cele din urmă şi pentru oameni — toate anima­lele au cel puţin instinctul dacă nu inteligenţa de a înţelege cum tre­bue sa trăiască în viaţa lor aşa ca să-şi poată conserva existenţa in­dividual, având grijă şi de perpe­tuarea speciei lor.

Patrupedile, păsările, peştii se tem de vânători, fug când le simt prezenţa şi întrebuinţează mii de mijloace de a scăpa ain mâna lor, rrhiar rănite când caută a se pierde ma iarbă, burueni şi stufişuri, urn­ind în ascuazâtoriie lor. E în tiară de îndoială, că aceste acţiuni se fac în chip voluntar, conştient, ijutate adessaori de natură, care ngnjeşte a-ie prevedea în acest eop şi cu mijloace fizice.

In timpul iernii vulpile şi iepu-, eu toate că au blana mai în-

nsă şi-o deschid făcând-o mai al-iicioasă, ca zăpada din pădurile înde trăesc.

Au fost două păreri, sau că ani-aalele îşi caută mediul potrivit cu uloarea ior sau oă animalele îşi apătă culoarea după mediul ia tare trăesc. De fapt amândouă a-este păreri sunt admisibile de arece pe prima o observăm mai îult la animalele superioare, aşa acă vom duce urşi albi din ţinu-arile glacialelor în regiuni tempe­ste, nu vor putea trăi căci nu-şi or putea găsi mediul la fel cu loarea părului lor, iar pe a doua

іаі mult la animalele inferioare e exemplu la broaşte care-şi ca-ătă culoarea verde de diferite nu-nţe după cum e şi apa sau mediul i care trăesc. Mimetismul în multe cazuri este editar, astfel culoarea broaştelor, negrilor delà ecuator (la fel cu a

isipului), culoarea albă a acelora la.poli, a urşilor, a meduzei, s.a. In scurt este mimetism atunci,

md culoarea animalului se asea-ănă cu a mediului înconjurător, unei când coloraţia animalului ate să se modifice mai repede u mai încet când trece dintr'un edfu într'altiil (cameleonul), atunci ud animalele prezintă aspectul iectelor exterioare, sau al ani-

jalelor periculoase şi în fine atunci, nd animalul se acopere cu dife-e resturi delà alte animale ast­

ea să se prefacă în faţa inami-or sau a pradei sale.

Dar afară de aceste feluri de mimetism (de formă şi de culoare) pe care le-am observat atât la plante cât şi la animale, Începând delà cele mai inferioare până la cele mai superioare, mai avem şi mime­tismul social, observat mai întot­deauna la oameni. Cine oare nu ştie cum în răsboiul din timpul iernei, soldaţii s'au pus peste haine cearşafuri albe, iar vara haine verzi sau cachi, tocmai ca să fie confun­daţi de duşmani în cazul întâi cu zăpada, în al doilea cu verdeaţa, cu pământul.

Tot aşa sunt unii oameni, cari deşi ar putea munci, preferă totuşi să îmbrace în aparenţă haina cer­şetoriei şi astfel induce în eroare pe unii, căci aceştia îi milueşte pe ei în locul altora cu adevărat ne­norociţi. Nu sunt rare cazurile când bandiţi s'au îmbrăcat în haine ele­gante tocmai cu scopul ca să facă pe stăpânii casei unde pătrundeau să-i socotească şi să-i trateze ca pe nişte boeri mari sau ehiar ca pe nişte slujbaşi.

Dar nimic nu se schimbă mai repede, mai la toate împrejurările ce se succed, decât gândul. Omul are libertatea de a gândi, gând ori părere, care se poate schimba în faţa unei nenorociri. începem să aprobăm ceeace duşmanul sau chiar de multe ori superiorul nostru a-firmă, chiar dacă în mintea noas­tră acele chestiuni despre care se vorbeşte apar în altă formă. Această schimbare ѳ făcută de altfel cu voinţa omului, cu scopul de a se pune bine eu cei mai mari sau mai puternici decât noi. Cauzele sunt : sau frica de a nu irita pe duşmani cu păreri contrarii, decât ale lor, sau. mândria de a părea că şi acel om ştie ceva, sau chiar, în cele

\mai multe cazuri în societatea de azi eu interesul de a afla cât mai mult din toate părţile. Deci frica, dorinţa de a înşela, interesul pro­voacă schimbarea gândului, a ati-tudinei faţă cu împrejurările.

Rămâne să ne întrebăm : mime­tismul este cauză sau efect ? între­barea este una dintre cele mai importante. In adevăr, fiecare efect are o cauză, lucru elementar, dar cauza găsită, ţaţă de altă cauză mai superioară devine şi ea un efect. Astfel fiind, căutând mereu efectele altor cauze şi tot urcâ'idu-ne la cauzalitatea de origină dăm de necunoscut.

Ce e magnetismul, atracţiunea în genere, electricitatea, galvanis-mul, viaţa, etc? Cauză sau efect? Şi una şi alta în măsura putinţei cunoştinţelor omeneşti. Tot aşa şi cu mimetismul. Când animalul e conştient de ce face, mimetismul are o cauză la origine iar acţiunea animalului e un efect (sentimentul de apărare).

Cauza e frică, cunoştinţă de pe­ricol, interesul, dorinţa de a înşela şi altele. Din contra, când animalul e inconştient în mimetismul său, atunci ideia de cauzalitate şi de elect se confundă între ele şi dispar.

M4PTA M«R N| elevă cl vjit Liopul , "pgina Maria'- Cluj

Societatea culturală Academia Populară.

Pentru a reînvia şi reîmprospăta vechile şi frumoasele noastre obi­ceiuri ale sărbătorilor Crăciunului, Anul Nou şi Iordan, obiceiuri, cari în muite locuri sunt lăsate uitării şi sunt în mare parte pe cale să dispară eu totul, societatea cultu­rală „Academia Populară" din Cer­năuţi cu binevoitorul sprijin al mai multor intelectuali din .Rădă­uţi, aranjează al doilea concurs pentru producţiuni de natura aces­tor obiceiuri. Concursul se va ţ i­nea în sale „Casei Naţionale" din Rădăuţi în ziua de 14 Decern vre la ora 3 după masă, în faţa unui juriu compus din intelectuali (profesori, preoţi, învăţători) şi po-poreni mai distinşi din oraşul Ră­dăuţi sub preşedinţia d-lui dr. Ootavian Scaiat, preşedintele „Aca­demiei Populare" din Cernăuţi.

Se poate concura ia: 1. Colinde (cele bătrâneşti vor

fi preferate) şi cântări de stea (şi în coruri).

2. Uraturi de Anul Nou (mai ales vechi şi bătrâneşti.)

3. Grupuri: a) Irozi b) Capră. La concursul în grupuri (irozi,

capră) se va juca toată piesa. La acest concurs sunt admişi

numai locuitorii din oraşul Rădă­uţi. Cei ce doresc să concureze sunt rugaţi să se anunţe până la data de 10 Decemvrie a. c. la d 1 V. Jasinschi, farmacist în Rădăuţi.

Activitatea culturală naţională a „Academiei Populare" a ţinut atâ­tea şi atâte prelegeri şi conferinţe de către membrii ei în diferitele sate şi oraşe ale judeţului Cernăuţi, Rădăuţi, Storojineţ,Campu-lung, iar în timpul din urmă în judeţul Ho-tin (Lipscani). Oamenii de bine sunt rugaţi să contribue cu darul lor, fie cărţi, tablouri naţionale, sau bani, la iormarea şi mărirea fondului destinat pentru coneurs.

întărirea obioeiurilor româneşti înseamnă întrărirea puterii noastre de vitalitate

Care este român bun cunoaşte cât de mult trebue lucrat în ora­şele noastre înstrăinate, acela nu va întârzia cu obolul său.

Contribuţiile se vor adresa d-lui V. Iasinschi, farmacist îu Rădăuţi sau „Academiei Populare" în Cer­năuţi, str. Caragiale Nr. 11.

Rugăm ziarele să reproducă, aceste rânduri. p. s.

DĂSCĂLIŢEI B NOASTRE О О А М Х Л E L I Z A AL. A L E X A r V D R E S C U

Femee vrednică şi neobosită e numai argint viu dis de dimineaţă până noaptea târziu, supraveghind şi trecând pe sub oohii ei tot şi toate.

Femee ordonata şi disciplinată, esto numai organizare sistematică şi frumoasă, şcoala ei.

Femee curată, de o* curăţenie îm­pinsă la extrem, ea nu poate în­gădui, nu poate suferi copiii ei, copiii delà şcoala ei, să fie neîn­grijiţi, după cum şi localul şcoalei ei este de o curăţie de pahar spă­lat în clipa aceasta.

N'am Văzut ferestre, geamuri mai curate, şi pereţi şi podele, şi tot absolut, aşa cum sunt toate lucrurile la şcoala aceasta, und» gospodăreşte, ea, cu atâta pricepere, cu atâta grije, eu atâta dragoste!

Femee de o bunătate rară, bună­tate de adevărată mamă, ea este numai sfat bun, numai vorbă bună şi caldă, numai gest frumos si bine pilduitor. Bunătatea sa resfiră pe faţa ei, pe fruntea ei se răsfrângă asupra celo1" din preajma ei.

Doamna Eüza A\. Alexandrescu este pentru părinţii copiilor delà şcoala unde chiverniseşte ea, ca directoare, bucuria cea mai de spa-mă şi mulţumirea tea mai aleasă, cea mai raave.

Ea merită, pe drept, vorba cea mai frumoasă, eea mai prietenoasă, cuvinte 'e miere ca s'o încălzească, să-i dea forţa trebuitoare, care să-i producă energia ducerii înainte, care să-i aducă triumf, triumful a-postoliei: mulţumirea de sine...

La ce şcoală munceşte şi se sâr-gueşte doamna Eliza Al. Alexan­drescu ? N'are însemnătata ! O sin­gură şcoală comunală există în Bu­cureşti, după mine. Şi această şcoală este aceea unde chiverniseşte d-na Alexandrescu.

CRIO'H

Apostolatul, apostolia, de când e lumea a fost pasăre rară, foarte rară ţotuş, din când în când, a fiiaţat.

Apostolia, în dăscălie însă, este şi mai r^ră ; căci, este şi mai grea. Ceeace este, pentru suflet, apos­tolatul în sensul, în înţelesul pri­mitiv este, pentru minte, dascălul.

Şi unul şi altul, sunt înaintaşii, sunt fruntaşii omenirii în prog­resarea culturii. Şi unul şi altul sunt codaşii, în ceea ce priveşte partea de chiverniseală a interese­lor lor casnice şi financiare. Şi, cu atât mai frumoasa, mai vie, mai stiălucitoare este lumea ce-o răs-pâ dese ei, şî unii şi alţii, cu cât omenirea, în răutatea ei, îi necin­steşte mai mult, în nesocoteşte mai degrabă şi îi jertfeşte mai rău, mai chinuitor.

Dascălii noştri, apostolii minţii au fost şi sunt cei mai urgisiţi.

Nu numai la ţară, dar şi la oraş e dascălii noştri au fost lăsaţi la o parte. Institutorii noştri sunt cei mai rău, cei mai prost... instituiţi. Cauza? întrebaţi, vă rog pe toţi legiutorii şi pe toţi miniştrii şcoa­lelor, pe toţi, căci toţi au fost vitregi.

A ridica economiceşte pe dascălii noştri însemnează a ridica starea culturală a ţării. Ridicându-i eco­nomiceşte, vor putea fi în stare să se cultive şi să se lumineze, şi ei mai mult, şi deci, să cultive şi să lumineze, şi ei la rândul lor, pe şcolarii lor.

Doamna Eliza Al. Alexandrescu este un apostol, care faoe cea mai frumoasă apostolié la şcoala pri­mară, pe care o conduce.

Femee cultă, în adevăratul înţe­les al cuvântului şi umblată pe meleaguri străine, caută să se cul­tive şi lumineze si mai mult.

Slujitorii ţârii Plutonierul Zinveliu V. Gavrilă, s'a

născut în anul 1894 în comuna Zagra, judeţul Bistriţa- Năsăud.

In prezent e şeful postului de jan-

S c r i s o r i d i n J a g o s l a v i a — DELA REDACTORUL NOSTRU —

In ziua de 2 Noemvre, s'au sfinţit clopotele bisericii ort. române din Vârşeţ, cu deosebită însufleţire.

La ora 9 dim. d. protopresbiter al Vârşeţului, Traian Oprea, asistat de nouă preoţi în odăjdii şi şasă fără odejdii, a celebrat Sf. Liturghie. Răs­punsurile le-a t dat corul mixt din Vârşeţ. Irmosul l'a câmat Ioan Ste-pan din Coştei, după melodia lui Nicolae Tincu Velia, fost profesor la teologia ort. din Vârşeţ şi cel dintâi protopresbiter din tractul Vârşeţ.

Priceasna a cântat-o foarte frumos învăţătorul Câmpian Simion din Sf. Ionaş. La 9 şi jumătate a pornit pro­cesiunea cu Litia pe calea Timişoarii, să se aducă clopotele, cari au fost depuse la epitropul şi cantorul Ion Popovici până Ia sfinţirea lor.

Clopotele s'au adus pe un car mare împănat cit flori cu şase boi din comuna Mesici; în carul plin cu flori erau 16 fete îmbrăcate în haine albe şi flăcăi, cari îacunjurau clopo­tele.

La ora 10 a fost primirea naşilor, a Doamnei Elena Emandi, soţia d-lui ministru Emandi delà Belgrad şi a d-lui Manailâ Sok c, deputat şi di­rectorul ziarului Pravda. Un bande-riu de 100 călăreţi sub conducerea vătavului, Chirilă, In frunte cu fan­fara din Coştei, însoţit de un şir lung de trisuri şi cară ţărăneşti şi foarte mulţi ţărani au mers în întimpinarea naşilor până la vama din drumul Panciovei.

Naşii au sosit cu două automobile, în primul automobil, cu tricolorul român se aflau dl şi d-na ministru Emandi, în al doilea automobil au fost d. Sobe ş ; d l deputat dr. I. Jianu. D-1 epitrop colonel în rezervă •avril Mihailov, a salutat naşii cu „bine aţi venit" iar d-na protopope-asâ Liveia Oprea, a dăruit naşei d nei Elena Emandi un foarte frumos bu­chet cu florii. După aceasta întâmp­lare, convoiul a pornit; fanfara în frunte, apoi banderiu, trasurile, auto­mobilele, ţărani, tete, tineri şi bătrâni. Fanfara mereu a cântat marşuri ro­mâneşti (Haideţi fraţi cu arma 'n mână, sunt vânător s. a.) iar lumea striga necontenit: Trăiască naşii!

Conductul a sosit la biserică toc­mai, când se celabra sfinţirea apei şi binecuvântarea naşilor.

DI protopresbiter Traian Oprea a rostit o frumoasă predică, amintind de românii căzuţi în război şi adu­când laudă donatorilor, asemenea a arătat însemnătatea serbării sfinţirii clopotelor bisericii ort. române dm Vârşe_, care este cea dintâi hsericâ în Vârşeţ, biserică ce şi-a piocurat clopotele rechiziţionate în război. La ora 11 şi jumătate s'a făcut sfinţirea clopotelor şi tocmai când în turn clo­potul cel mare bătea oara 12, se ri­dicau de jos clopotele noui. In mijlo cui Însufleţirii a mii de oameni, toate clopotele au început să sune.

Apoi s'a încins o horă mare îna­intea bisericii, jucând în rând cu ţărani, d. şi d na ministru Emaudi, d. deputat Sokic şi dr. I. Jianu, d. primpretor-din Deta V. Boleanţu cu d-na, d-1 şi d-na dr. Teleguţ .din Timişoara şi un şir nesfârşit de ro­mâni.

După amiază a avut loc un ospăţ In sala otelului "Srbija" (Glückmann), la care au luat parte 140 de per­soane, între cari d-1 şi d-na ministru Emandi, M. Sokic, deputat, dr. 1. Jianu, deputat, d-1 prefect Kosirovits pref. poliţiei, Petrovici, comandantul garnizoanei Vrsac, Col. Vrtkovits, protopopul sârbesc Popovici Bozidar, secretarul episcopesc Momirovici, pro-presbiterul catolic, Peter Endrescu, prota evangelie Schon, preşedin­tele comunităţii izrailite David Berk, Col. Mihailov, primpretor. V.

Boleanţu cu d-na, dr. 1. Teleguţ cu soţia, dr. Spetariu, dr. Kittinger, dr. Hemberger, dr. Einger, dr. Rozen-berg, apoi 16 preoţi din tractul Vâr­şeţului, delegaţii tractului Panciova şi Comloş, ş. a.

La ospăţ primul toast Га rostit epitropul d. dr. Sava Butoacă, pentru M. S. Regele Alexandru I. şi familia regală; d-1 protopresbiter Tr. Oprea a toastat pentru P. S. S. epis­copul I. Bădescu Caransebeş şi pentru episcopul sâibesc din Vârşeţ, dr. Ha-rion Adonic pentru întreg clerul dife­ritelor confesiuni şi pentru autorităţile administrative, d-1 Colonel în rez. G. Mihailov a toastat pţptru naşi, dr. A. Novac din Biserica-Albă pentru femeile române; d-I deputat dr. I. Jianu pentru ţăranul român, d-1 prefect al oraşului Vârşet, Kosirovits pentru poporul român; d l prota sârbesc pentru dragostea şi frăţietatea între români şi sârbi. D-1 ministru Emaudi mulţâmeşte Dlui Coi. Vukovits şi vorbeşte pentru dragostea, bunalnţe-legere şi sinceritatea între români şi sârbi; au mai vorbit pentru armonie între confesiuni, d 1 protopop catolic, Petru Endres. Au mai toastat ţăranii Petru Fruia din Nicolaul - Mare şi Teodor Toplicean din Alibnar, pre­otul Petrica Todor (Nicolinţul Mare) şi comerciantul Jian din Alibunar, şi d-1 primpretor Boleanţu.

După ospăţ, d-1 şi d-na ministru Emandi au vizitat Sf. biserică ort. română, d-1 protopresb. Traian Oprea a explicat pe larg picturele lucrate artistic de prof. Simonescu, pictor din Lugoj; asemenea au vizitat banca, Luceafărul şi muzeul comunal, aici d 1 director al Muzeului prof. Mile-ker a ţnut o prelegere frumoasă despre obectele mai de valoare din Muzeu.

S^ara a iost cină Intimă in cerc restrâns la d-I Traian Oprea, la care au luat parte d-1 şi d na Emandi, d 1 şi d na Boleanţi, d-1 şi d-na Teleguţ şi d-1 deputat dr. I. Jianu.

La ora 8 sara a avut loc un con­cert în sala Hotelului Srbija cu prog­ramul :

La arme, cântat de corul din Vâr­şeţ.

„La Carpaţi," cântat de corul din Coştei.

„Cimpoiul" cântat de corul din Vârşeţi

„Tabăra română" cântat de corul din Coştei.

Monologul „Cel mai tare om d n lume", de V. Delamarina, spus de Pavel Stheopu jun.

„Tu te duci bade sărace*, cântat de corul din Coştei, acompaniat de fan­fară.

Doină poporală cântat de fanfara din Coştei.

Jocuri naţionale: Căluşerul, Bätuta, Ţesuta, jucate de tinerimea din Vlaj-kovac.

La concert toate biletele s'au vân­dut. Venitul curat a fost destinat pentru fondul clopotelor. După con­cert a urmat danţ până In zori. Delà sfinţirea bisericii o t. rom. din Vârşeţ (1911) nu a mai fost atâta public. Aceste sâibări au fost un prilej bun pentru înfrăţirea acestor două popo­are aiiate. i. т.

ZINVELIU V. GAVRILÀ

darmi din comuna noastră Harastaş, jud. Turda-Arieş. El e tn om al da­toriei, cinstit şi cu multă chibzuială-Duce o iuptă aprigă împotriva alcoo­lismului şi îndeamnă mereu pe săteni la fapte bune.

8. 0»'ŞEftNU. înd

P a r l a m e n t a i In săptămâna aceasta atât Adu­

narea deputaţilor, cât şi Senatul au urmat să se sfătuiască asupra răs­punsului ce se va da cuvântului de deschidere al M. S. Regelui. Se crede, că în săptămâna viitoare dis cutia privitoare la acest răspuns se va încheia şi astfel se va putea trece la munca de adevărată legiure.

Deputaţii şi senatorii din opozi­ţie şi în săptămâna aceasta au vorbit despre înşelătoria cu paşapoartele, făcând guvernul răspunzător pentru aceasta înşelătorie. Au cerut să se aleagă o comisie din partea Parla­mentului, care să pornească cerce­tare şi să pedepsească pe cei vino­vaţi. Atât guvernul însă, cât şi cei mai mulţi deputaţi au fost de altă părere. D-1 ministru Mârzescu a declarat, că parlamentul nu se poate amesteca în această afacere. Singur judecătoria are dreptul să facă cercetări, să judece şi să pe­depsească pe cei vinovaţi. Tu jude­cătorie trebue să avem deplină în­credere, pentruca întotdeauna şi-a împlinit datoriile faţă de dreptate. Nu trebue să ne îndoim măcar o clipă, că judocătoria n'ar fi nepăr­tinitoare. Daeă guvernul ar lua afacerea paşapoartelor din mâna judecătoriei, s'ar crede, că vrea să împiedice desăvârşita biruinţă a dreptăţii. Guvernul ara răspundere faţă de ţară şi viitorul ei şi pri o urmare va face tot ce-i stă în pu­tinţă, ca nici unul din cei vinovaţi să nu scape nepedepsit.

Deputatul Grigoria Filipescu din partidul, ţărănist, la 'care s'a alătu­rat şi deputatul Toni din partidul naţionalist al poporului a cerut parlamentului să declare, că nu are încredere în guvern. Această cerere însă n 'a fost împliuită, primind numai voturile deputaţilor din opo­ziţie. Au mai vorbit împotriva gu­vernului deputaţii naţionalişti Ale­xandru Vaida şi Victor Moldovan.

In numele partidului liberal a luat cuvântul deputatul Mircea Dju-vara, spunând, câ partidul liberal osândeşte înşelătoria cu paşapoartele la fel cu partidele de opoziţie şi aşteaptă, ca judecătoria ţării, în care orice român adevărat trebue să aibă deplină încredere, să des-vălească întreg adevărul.

Guvernul a dat depline dovezi, că doreşte pedepsirea celor vinovaţi, îngăduind, ca fratele unui mmistru să fie arestat. O'ioine ar fi cei vi­novaţi, îşi vor primi pedeapsa. In urmă d l Djuvara a cerut, ca par­lamentul sâ voteze guvernului de­plină încredere.

Făcându-se votare, parlamentul a declarat, >că are deplină încredere în guvern şi că îi va da tot spriji­nul, ca să ducă la bun sfâiŞit munca de întărire a ţării.

Tot în săptămâna aceasta s'au descoperit în parlament unele lu­cruri neplăcute despre deputatul ţărănist Dr. Nicolae Lupu. O tele­gramă sosită din Rusia ar dovedi, câ d 1 Lupu are legături cu bolşe­vicii ruşi Se spune însă, că tele grama ar fi mincinoasă. Cu toate acestea, a făcut mult sânge rău în sânul partidului ţărănist.

Scrisoare dinCarei-Mari Intelectualii români din acest oraş,

au ţinut o consfătuire în vederea în­fiinţării unei tipografii şi a unei lib­rării româneşti.

Librăria se va deschide cât de cu­rând, rămânând realizarea tipografii mai târziu.

Pentru înfiinţarea societăţii e nevoie de un captai de jumătate de milion de lei, iar încasarea acestei sume e fixată până la 15 Ianuarie 1925, când se va ţine şi adunarea generală.

Pe vremuri, mai anii trecuţi, era şi In oraşul nostru o bae, dar tocmai în primăvara anului acesta baea s'a închis spre părerea de rău a tuturor cărâienilor. Şi dacă cineva vroia să se scalde trebuia să se ducă la Satu-Mare. Acum din nou s'a deschis baea.

D-1 subprefect al judeţului, Dr. Ion Pogăciaş, a părăsit oraşul nostru, ducându-se la Satu-Mare, unde va ocupa postul de notar public.

Plecarea d-sale d n mijlocul nostru o regretăm, de oarece a fost un om înzestrat cu multe însuşiri bune. Cât timp a stat In fruntea judeţului s'a purtat ca un adevărat părinte. In sara despărţirii, funcţionarii administraţiei au dat un ospăţ, la care au luat parte d. prefect Cantuniari şi alte persoane însemnate din oraş.

fi. S. ARDELENESC!!

P e n t r i i c o p i i ; „ P i n p o v e s t i r i l e Іді M o ş A n t o n a ş "

PĂŢANIA LUI MIHJT. Era în ziua de Sfinţii Voevozi, anul

una mie nouă sute . . nu ştiu cât, zi de toamnă cu frig şi brumă. . . Ce mai la deal la vale. Ştiţi cum îi toamna ; nu v'o mai spun eu ! Atâta trebue să ştiţi, că era toamnă şi câ erau Sfinţii Voevozi şi nu alţii...

Mai mulţi băieţi, aşa ca de seama voastră, ne am dus la Moş Antonaş, vestitul dascăl din Topoliţa, ca să ne mai spue poveşti.

Am intrat gr£b'ţi pe poartă, ca să nu ne simţească Azor, şi apoi, după multă codeală, am dat buzna în odaia unchiaşului.

— Bună ziua, Moş Antonaş ! — am strigat toţi odată, scoţându-ne, respectoşi, căciulile.

— Bună să fie înima, curri vi-i şi căutătura, dragii moşului ! Da ce vânt v'o mai adus pela mine ?

— Te-am mai supăra să ne spui poveşti, că tare mai ştii multe ! — zise unul din noi.

— Vă spui, măi dragii moşului, cum să nu vă spui? Dorr de ce mi-o dat Dumnezeu gură ? Eu să vă spun şi voi s'ascultaţi !

Ne-am aşezat toţi pe o laiţă lângă sobă, iar moşul la gura sobei. Din când în când mai răscolea cu vatra-ruî focul ce pălpăia în vatră şi mai sufla în el, ca să nu se stingă. îşi scoase luieaua din curea, o îndesă bine cu tutun, apoi îi puse un căr-bunaş aprins, Ьк hise căpăcelul ş i . . . păc ! pâc ! . . . începu să ne pove­stească :

— Măi dragii moşului, am să vă istorisesc păţania lui Miluţă. S'o ascul­taţi şi aveţi să vedeţi că n'o să vă pară rău !

Miluţă era băietul meu cel mai miíiíel. Ii chema din botez Emil şi noi toţi, In casă, 11 poreclisem Miluţă. Avea numai cinci ani când s'o apu­cat de isprava asta care v'o istori­sesc. Ş'amu, să vtdeţi ce-i dă cop-chilului prin cap:

într'o zi, când nu era nimeni acasă, decât el şi cu soră-sa, Aspazia, se furişază în casa cea mare (odaia cu­rată, la ţară) şi se duce întins la blidar (dulap cu oale, străchini).

Văzuse el mai de înainte pe mă-mucâ-sa că pusese un olsreţ cu smântână In ráfiul de sus al blida­rului.

Şi să vedeţi, minte de copehi! ! Bunăoară, voi n'aţi face aşa ?

Văzând că n'ajunge de jos, se zgripţură, cum putu, şi se sui tocmai la raftul cu smântână.

Cum o ajuns la olăreţ, începu să se bălăcească în smântână : Cu amân­două manile s'o apucat de carat la gură.

Infulica. ca o vacă lacomă, când scapă într'un ogor cu popuşoi.

Soră sa, Aspazia, văzând uşa deschisă, se pricepu cam ce se lu­crează In casa cea mare.

— D'apăi aici eşti, drăcuşorule? — Iitin ! . . . ţipă hoţuşorul ş i . . .

hodoronc ! . . . tronc ! . . . se răstusnă blidarul cu el.

Toate oalele din blidar s'au făcut tănduri.

— Ihu-hu ! . . . Hâââ ! . . . se auziau planşete înnăbuşite.

— Va-a- a-leu ! . . . Va-a a-leu ! . . . L-o omorlt ! . . . Va-a-a leu, piciorul meu ! . . .

Aspazia ţinea tot o gură ; se tăiase la picior într'un hârb de oaia.

Ileana lui Vasile Anton, auzind ţipetele copehiilor, slergă tot'într'un suflet să vadă ce s'o întâmplat.

Găsi pe Aspazia plângând şi ne-căjindu-se să ridice blidarul.

— Vai de mine ! . . . L-o omorîi pe Miluţa ! . . . Piciorul meu ! . . . Ooof !...

Ileana dădu degrabă blidarul la o parte şi scoasa pe bietul Miluţă din hârburi.

Vai! Ce înfăţişare avea! Iţi venia să plângi, da'ţi venia să

şi râzi. Tot, din cap până In pi­cioare, era numai iapte şi smântână, iar pe obraz avea mai multe tăeturi, din care curgea sângele. .

Bieiul băiet, cum scăpă*de sub bli­dar, o rupse de fuga ş i . . . d ; te ! . . .

Aspazia se legă la picior cu o pe­tică de cânepă, iar Ileana se duse acasă.

Acu, să vedeţi ce mai face pozna­şul de copchil !

îşi ia tălpăşiţa şi, ca un câne pri­beag, se duce la frate-mau, Sava, la Humuleşti.

— Dar nu s'a rătăcit? — am în­trebat noi.

— Da nu s'o rătăcit nica! O mai fost odată cu mine şi ştia el, cleacă aşa, drumul.

Eu eram dus în ţar'nă, la Valea-Seacă. Vine Aspazia, toi într'tm suflet, şi-mi aduce vestea.

Eu, despriponesc caiu, mă sui că­lare pe el şi într'un galop am ajuns la Humuleşti. Cum am ajuns, Sava mà întâmpină şi-mi zice râzând :

— Da'ce-i, frate Antonaş? Nu cumva ţ'a mirosit a băiet ?

— Mái, da'i Ia tine? Cum de-o ni­merit?

Anapoda copchil !.... Cum să plece el, aşa ? ! . . .

Leg ca lu' la gard şi Intru în casă. — Noroc, cumnată Catrină ! . . . Am auzit c'a veţi un mosafir nepof­

tit, sosit acuma de curând, cu trenu' iccelerat ! . . .

— Bine ai venit, cumnate Antoane! Da, ' i -a ic i ! . . . — Copchilaşu' se aciuase dupâ sobă şi nici nu mai sufla.

—• Ia ieşi afară, măi pânihosule, trântor să te văd la ochi ! . . .

Tot era zgâriat pe obraz ; şi numai In cămeşă.

— Măi, dragu tatii, cum de-ai nimerit aici, Ia moşu tu Sava ?

Bâietu' se mai desgheţă şi prinse a vorbi :

— Apăi am mers pe dealu' Humu-leştilor... pe cărarea ceea . . . pe ur­mă am dat în dnimu' de frânghii. . . (drum cu telefon). Şi am mers pe drumu' de frânghii.. . până.-.. sici la moşu Sava ! . . .

ѴіГгТПВ SíNDULF.«C" TOPOUT»,

VIATA BISERICEASCA Duminică, în 2 Noemvrie, cu deo­

sebită sărbătorire s'a făcut instalarea ca stareţ al Sf. mânăstiri Neamţ, în persoana P. S. Nicodem Munteanu, fost arhiepiscop al Basarabiei şi episcop al Huşilor. P. S. Sa, dupâ cum am scris la timp, se retrăsese din scaunul episcopal al Huşilor pen­tru lim|te şi odihnă In însemnata Lavră a românilor, Lavră care a fost promotorul şi îndrumătorul monahis­mului delà noi.

Fiind, însă rugat de I. P. S. mi­tropolitul Pimen al Moldovei, ca să primească conducerea acestui aşeză­mânt bisericesc, P. S. Sa nu s'a dat în lături ci şi-a luat această sarcină, care nu-i aşa de uşoară faţă de des-organizarea dureroasa în care se gă­sesc mănăstirile noastre. Rolul jucat odinioară de aceste locaşuri, In care mişunau mii de călugări cărturari desăvârşiţi, tipografi iscusiţi şi gospo dari neîntrecuţi, n i l povesteşte isto­ria în pagini atrăgătoare şi ne va da icoana timpurilor de o adevărată credinţă şi nestinsă evlavie.

Mănăstirea Neamţ era focarul mo­nahismului din ţările noastre şi între­ţinea legături îndepărtate până la por­ţile Orientului. Din timp în timp apă­reau figuri de călugări, cari au avut un rol covârşitor în biserica noastră, mulţi din ei ajungând pe treptele episcopale şi metropolitane. Aşa s'au rid cat Gheorghie episcop de Roman, apoi mitropolit la laşi, Varlaam episcop de Huşi, Teofil eoiscop de Roman, Ioanichie tot la Roman.

Viaţa călugărească ia o cale nouă prin vrednicul de pomenire stareţul Paisie Vellciovschi, venit din părţile Bucovinei, care mănd conducerea mâ-năstirelor Neamţu şi Secu (care pe atunci erau unite) dădu o organizare după care aveau să se cărmiească mânăstirile, după cum făcuse odată în Orient sfinţii Părinţi Antonie, Pa-honie şi Vasile cel mare.

Paslanismul este un curent, care menţine şi progresează viaţa mănă­stirilor în tot secolul XVII—XVIII, deschizând drumul unei înfloriri cum nu s'a mai văzut de atunci în în­treaga biserică ortodoxă. In timpu­rile mai apropiate, această sf. mănă­stire a mai avut parte de un vrednic conducător în persoana răposatului arhieieu Narcis Creţulescu, fost Bo-toşeneanu, ca membru ai Sf. Sinod, im cărturar adânc şi un pasionat In descoperirea trecutului românesc. Re­gretăm că valoarea acestui mare dispărut n'a fost preţuită In viaţă-i şi a cărui sfârşit a fost foarte zdruncinat fiind silit sâ părăsească zidurile mă­

năstirii şi să-şi doarmă somnul de vec1

In Tg-Neamţ. De acolo a fost adus şi îngropat la mănăstire, dar nu la locul unde-şi exprimase dorinţa încă din viaţă, ci în aită parte aşa că nici mort n'a scăpat de pătimaşa perse­cuţie ai celor de azi.

Venind acum P. S. Nicodem, fostul nostru Aih păstor, sperăm că mână­stirile, de sub conducerea P. S. Sale vor înflori ca în acelea timpuri de cari am pomenit mai sus şi vom avea prilejul de a aduce la cunoştinţa cetito­rilor gazetei noastre frumoasele lu­cruri ce se vor înfăptui In această Lavră a românilor.

Noi, ca un admirator al calităţilor, cu care-i înzestrată persoana P. S. Sale, îi dorim izbândă în planuri e de gospodăria şi viaţa nouă ce trebuie să triumfe la Neamţu şi ne arătăm părerea ca toate; mănăstirile din ţară să fie reprezentate în Sf. Sinod de un conducător generai spiritual cu reşedinţa la Neamţ. Dar asupra ace­stui lucru vom mai reveni.

Pr CORNEL ÖRimiZ'-'SCU

Anunţuri gratuite! ^ " ^ " l o i t 1

abonaţilor noştri, — eu condiţia să an fie aici uegustori, nici comercianţi — primim spre publicare fară bani, anunţări de vân­zări şi cumpărări, ori «te altă natură.

*

ŞCOALA INFERIOARA de agricul­tură şi horticultura din comuna

Fii a^i judeţul Doiji, are vacant pos­tul de horticultor grădinar.

Doritorii se vor adresa înscris sau personal şcoalei, cerând informaţii.

* CCOALA INFERIOARA de agricui-V tură Filiaşi fostă până în auul 1915 Ia Strehaia ca elementară, roagâ pe toţi absolvenţii acestei şcoli să comunice şcoalei adresele unde se găsesc, data absolvirei şi dacă se poate şi numărul certificatului de absolvire cum şi ce colegi au mai avut pentru a se putea întocmi ma­tricola şcoalei delà infinţare, matri­colă ce a fost distrusă ele ocazia războiului.

SE CAUTĂ un grădinar cu prac­tică veche, bun pomolog, cu-

cunoscător şi în florărie şi zarza­vaturi. Poate ocupa locul imediat la Şcoala de Horticultura din Cur­tea de Argeş.

r\AU LECŢII la elevi de li: eu, C U Î S superior şi inferior. Pre­

ţuri modeste. Adresaţi : Şoldoveanu, Facultatea de Litere, loco.

Mumărul 86 C r LT Vît A POPORrLUl S Pagina

- K O N I C A B U C V R E S T E A N A In străinătate, în învăţământ, se

dă o daostbitâ atenţiune aplicării psihologei în educaţia tinerimei. Aceste cercetări au găsit răsunet şi în ţara iiOastră, Itifiinţându-se acum doi ani. Institutul de psiho­logie aplicată.

Cu începu ea noului an şcolar, Institutul de ps hologie va tine un şir de conferinţe ia Casa Şc> alelor, tratând despre aplicările psihologiei în îuvâţâiiiaut.

Pruna conferinţă a fost ţinută Joi 30 Ootomvrie, ora 6 d, a., de d-ra Vhueu, care a vorbit despre : „Noile metode de educaţiune. Exa­menul văzul, i şi auzului la şcolari", luând parte foarte mulţi institutori şi institutoare, în urma invitaţiei revizoriitului ş.'ola •.

So pare că o nona viaţă religioasă, începe sa însufleţească bisericile bueureştene, cari nu se mai măr­ginesc la slujba religioasă, ci după slujbă se ţin conferinţa cu subkete religioase, cu învăţături morale potrivita vremurilor turburi de as>tazi, piecum şi cu producţmni corale.

O азешепеа serbare religioasă, a avut loc şi la biserica Brezoiauu, Duminecă, 2 Noemvrie, la ora 11 dim., luând parte un numeros pub­lic, «are a aseultaî cu piozitate atât conferi;.,-ţa JT'lig-.oasâ ţinuta, cât şi îngnjii t ie руоОшядьш ale corului.

Nfcdäjduim sà însemnăm ţinerea unor asemenea seroări ia cât mai muite biserkü.

— D-i căpitan Ştefan Christescu, cunoscutul savant care a emis noui teorii cu privire la cosmogonia ştiin­ţifică, a ţinut Dumineca 2 Noemvrie in tb i siuit * contenii ţa, la Fundaţia Universitara Cai ol I.

Conferetiţiaeui, îutr'o expunere pe înţelesul tuturor, şi-a desvoltat propranrol asup-.a «ouilor teorii din sisttmul SÍM de eosrnagonie ştiin­ţifică, tratând despre : Organizare» ce rn i r ă şi Suieiioidă a lumilor; despre geniul francez în ştiinţa Universului, precum şi asupra eâio va principii noui pe cari d-sa le relev ea za tiuia importanta expo­ziţie de fizi'-ă şi telegrafie iară fir. D-sa a combătut teoria relativităţii iui Eiastei», arătând M ПМ se spri­j ină рз un temeiu ştiinţific solid. —„Cercul de studii religioase şi DE perfecţionare creştină" u ţinut Marţi 4 Noemvrie, ora 6 d a., cea de a doua şeduiţu, C&OD s'a luat în dis­cuţie o foarte inseam*tă chestiune, privind chiar viitorul bisericei or­todoxe, căci vom piegăti viitorul după cum vom pregăti tmeretui.

Sábieöiul discuţiei a fost: „Edu­carea r t l g.ossă şt morală a copii­lor şi a tinerimei".

D-i Trăiau G. Stoeneseu a refe rit asupra acestui subiect, abătând cât de mare însemnătate are educa­rea religioasa a tiLeret» lui. Această educaie trebue făcută Duminecă di­mineaţa, la b-eerioă, de preot, înainte d j începe, ea aî. slujbe, — cum o fac preoţii d-i Georgescu şi Calin, ia bis Sf. Niculae Buzeşti. Pe lângă aceasta e nevoe şi de în-fiinţ.-IRECI m u r societăţi de copii şi tineri, cor duse de ei înşişi, sub supravegherea preotului. Societăţile de copii, ar cupr-nde copiii delà 7—14 ani, iar ceie de tineri, delà 14—21 ans. Copiii ar ţine adunările Dam îneca dirmneaţ*. tiuoă sf. Sluj

D E S P R E « C M O I R Ë bă, iar tinerii după amiază. Aceste adunări vor trebui să fie începute cu rugăciuni şi coruri religioase, după care se vor recita poezii reli­gioase şi se vor eeti articole şi povestiri eu caracter religios, cum se găsesc, foarte potrivite îu revista „Dumineca ortodoxă". La tineri vor fi ţinute şi mici confe­rinţe, după adunare s'ar putea juca în aer liber, în curtea bisericii, di­ferite jocuri sportive.

La discuţia, ce a urmat, a luat parte: păr. Pâuneseu, d-na Elena Nicuiescu, d. Aianasie Niţeanu şi păr. Simendriu.

Discuţia va continua, tot asupra acestei chestiuni şi în şedinţa ce va avea loc Marţi, 18 Noemb/ie, c. ora 6 d a. precis, în localul Sf. Sinod (Bis. Antim, str. Antim).

— Şezătorile culturale ale har­nicei societăţi culturale eTinereţea" se ţin în mod regulat în localul li­ceului „Lazăr".

La şezătoarea oare a avut loc Joi 6 Noembrie, seara, d. N. Batza-na a voi bit despre vecinii noştri, ĂI ătând că spre a ne păzi mai bine tie ei trtbue să-i cunoaştem mai bine, pe toate tărâmurile lor de activitate.

A urmat apoi o bogată produc-ţiune artistică, ascultată cu multă atenţie de publicul care ia parte, în număr din ce în ce mai mare la aceste şezători culturale.

De asemenea, societatea culturală „Zorile" şi-a ţinut Duminecă, 9 crt. la ora 4 d. a. o a doua şezătoare In amfiteatrul liceului Lazăr. D. T. Bruruärescu a ţinut o interesantă conferinţă ştiinţifică, însoţită de ex­perienţe. A urmat apoi şi o bogată producţiuue artistică.

— „Universitatea liberă", de sub prezidenţia d-nei Sabina Cantacu-zmo, a avut o fericită idee de a organiza, la Teatrul Naţional, ma-tmeuri clasice, însoţite de confe­rinţe lămuritoare a pieselor jucate, cât şi a vieţii şi lucrărilor autorului.

Aceste matin euri vor avea loc tn zilele de : Joi, 27 Noembrie, cu „Vi­forul" de Delavrancea ; Joi, 4 De­cembrie, cu „Avarul", de Molière; Joi, 11 Decembrie cu „Scrisoarea Pierdută" de Caragiale şi Joi, 18 Decembrie, cu „Hamlet" de Sha­kespeare.

Biletele de. intrare vor fi cu pre­ţuri reduse şi vor putea fi obţinute delà membrii „Universităţii libere"

— Odată cu venirea toamnei, şi-au deschis porţile şt expoziţiile de pictură din Capitală.

Astfel, la 1 Noembrie d-na pic­tor Eugenia Filotti-Atanasiu a des­chis, la Ateneu, expoziţia sa de pictură, care va fi deschisă până la 1 Decembrie.

In ziua următoare, Dumineoă 2 Noembrie şi-a deschis, tot la Ate­neu, pictorul Const. lsaehie expo­ziţia de lucrări în uleiu şi pasteluri în sala de jos.

„Cartea Românească", cunoscuta societate de editură buoureşteană, a aranjat în localul său din B-dul Academiei No. 3, una din cele mai elegante săli de expoziţie din -ca­pitală. Prima expoziţie va fi a cu­noscutului pictor Kimon Loghi, c:;re este şi directorul artistic al casei editoare.

TR»I»N B STnENESC"

Desvălirea monumentului Unirii din Cernăuţi In ziua de 11 Noemvrie, la Cer­

năuţi, a avut ioc dezvelirea mo­numentului Uisirei. Cu acest prilej înălţător şi patriotic a fost una din săîbatonie mări te ale neamului românesc. Eatuziusiaui cel mai pu­ternic a cuprins, mai cu seamă, inimele bucovinenilor. Fsmiliu Re­gala a ţinut sa ia parte la aeea*iă săibutoiire prin e»re se pioslâvia vit« j=a ssokutulm român şi alipirea Bucovinei la patria-tnama.

M. S. Regele purta uniforma de general do infanterie, iar A. S. R, Prinţul Carol, cea de vânători.

Dimineuţa, la Cafedală, s'a ţi­nut un serviciu divin. Apoi în piaţa Unirii, s'a desvelit monumentul. Atei i. P . S. S.-» Mitropolitul Bu­covinei, Cotlareiuâ, a ţinut un înăl­ţător discurs; au mai vorbit dd. ministru Nistor, genei'sl Mircescu şi primarul oraşului d. Flondbr.

M. S. Regele a ţinut această cuvântare ieioiică :

Se împlinesc în curând 150 ani, de când I prin nef asie împrejurări pohttce Moldova

a fost crud ciuntvă tocmai din partea ашееа în care se făcuşi: descălitătoarea ţării

I ii unde se odihneau voevotii întemeietori. Ţara Moldovei a fost greu încercată prin

I pierderea unui ţinut aşa de bogit, locuit de 1 o mândră şi vrtdnuă ţărănime, care prin

toata veasitu Unele vremilor a rămas şi as­tăzi temeiul etnic în această parte a ţării. Neclintita st*tornicie a românului a fost

j »cut apărător, iar credinţa în Dumnezeu [propovăduită de un cler însufleţit de con-! Ştiinţa naţională precum şi munca înţeleaptă

0 fruntaşilor şi a cărlui arilor de seamă ai \ntamul«-i, i-au ţinut trează inima, nàdt-jdea I că până în c,;le din urmă sfânta dreptate \va ieşi biruitoare.

Şi când s'au împlinit 400 de ani delà \tidirea mănăstirei Putna, hnerimea română lin fruntea căre a era marele poet Етіпегси, l e chemat pentru o piouiă serbare de po-\memre pe românii de pretutindtni. A fost \atunci o manifestare de o rară înălţare 1 luftetcaecă, dovedmdu-se câ flacăra conşti­inţei naţionale este mai v,.e decum îşi-în-\thtpuiau unii şi că cenuşa legendarului \erou delà Putna este făcătoare de minuni.

ŞI când apoi din porunca străini s'a fă-Ittfi aci în Cernăuţi serbarea centenarului yncorporărei Bucovinei la Austria, laşul, Capitala Moldovei, a răspuns cu o pioasă y*durerată procesiune la locul unde bunul

evod al Moldovei, Grigore Ghica, fusese yeis mişeleşte pentru că se împotrivea la yăpirea unei însemnate păiţi din ţară ; iar ybbitui şi neuitatul meu unchiu, Dommio-y*l Carol 1, a dăruit atunci laşului bustid peestui vrednic Voevod, m>rttr căzut pen-

apărarea patriei. Acest gest vădea indul său intim de a se realiza odată

1 multele aspiraţiuni ale României d$spre care verbeşte în testamentul său.

Ca urmaş credincios al aceluia care şi-a pus ca deviză : tot pentru ţară, nimic pen­tru Mine, când a sunai ceasul suprem al îndeplinirii dreptăţilor, în fruntea vitezei Mele armate, »m tras sabia pentru între­girea pământului strămoşesc.

Prin jertfele grele ale oştirei Mele şi »le întregului regat, precum si a vitejilor fii ai BUCOVINEI tari au alergat cu steagurile armatei Mele, am ajuns să vedem unite în aceiaş hotar toate ţările locuite de români.

Domnia-Voastră aţi avut bunul gând să înălţaţi acest monument pentru veşnică a-duerre aminte a acestor jertfe, precum şi a unirei la tinul patriei mume a celei mai frumoase şi scumpe părţi din vechea ţaţă a Moldovei. Cu deosebită dragoste am ve­nit împreună tu Regina şi cu Principii Moştenitori spre a ne bucura cu toţii în acest ceas solemn şi în aceiaş timp să ne plecăm sufletele către Atotputernicul şi să-l rugăm să ne insufle duhul pdeei, îndepăr­tând dintre noi orice pizmă şi neunire şi întărindu-ne în munca cea sănătoasă cu dreptate ptntru binele obştesc şi înălţarea

patriei.

À răspuns d. prim-ministru I. L Brătj^nu.

Apoi au defilat trupele din gar­nizoana Cernăuţi, cercetaşii, elevii şcoalelor, breslele de meseriaşi, studenţii şi ţărănimea în haine naţionale.

La palatul mitropolitan, a fost ospăţul regal.

Către sprijinitori noştri, — Preoţi, învăţători şi săteni căr­turari, vă rugăm să răspândiţi aceas tă foae cât mai mult. Mij­locul ar fi acesta:

Să îndemnaţi pe prieteni să o citească;

Să ne trimiteţi liste cu nume­le acelor gospodari cari credeţi că s'ar abona la foae;

Cineva din sat, iubitor de car­te, să ne ceară nu număr de foi, ca să le împartă pe bani, la ţă­rani. DaciTîn sat s'ar găsi o pră­vălie unde să vândă foia ar fi şi mai bine.

O fcae costă 4 lei iar pentru strădanie, dăm 80 b«ni, adică să primim r.urnai 3 lei 20 bani.

Cu felul acesta de împrăştie­re a „Culturei Poporului", vom fi în stare să «Дисеш cât mai multe îmbunătăţiri la ea.

Pământul slăbeşte foarte mult în urma cultivării. Este uşor de priceput acest lucru. Din pământ plantele cul­tivate iau o mare parte de materii, cu cari se nutresc In cursul desvol-târii. Deşi în urma apei se disolvă (topesc) totdeauna o mare parte din materiile minerale, cari se găsesc In pământ, cu toate acestea, vorba vine : ddcâ numai luăm de undeva, fără să şi mai punem câte ceva, delà o vre­me toate trec şi numai rămâne nimic de luat. Aşa este deci şi cu materiile nutritive din pâmânt. Acest lucru II ştie dealtfel oricare agricultor şi de aceea se îngrijeşte totdeauna de în-grâşarea pământului, ceeace înseamnă câ Introducem în pâmânt materii sau substanţe de cari se vor folosi apoi plantele cultivate.

Aceasta Ingrăşare se face prin gu-noire. Dintre toate gunoaele cunos­cute până acuma, cel mai bun este gunoiul (bălegarul) animalelor de casă, căci acesta conţine toate sub­stanţele sau materiile de cari au ne­voe plantele. Gunoiul acesta însă numai atunci are adevărată valoare, dacă va fi păstrat şi conservat cum se cade, altfel toată puterea şi-o pierde. Adeseori auzim tângueli, ca: cât amar de gunoi am mai dus pe pustiitul ăla de pământ şi totuşi nu s'a făcut pe el cucuruzul sau alt­ceva. Trebue să se înţeleagă, că gre-şala s'a făcut cu felul cum a fost lucrat gunoiul şi nu a fost doară în câtimea gunoiului. Ca In tot locul şi aici trebue sâ avem în vedere mai întâiu calitatea gunoiului şi apoi can­titatea. Decât gunoi mult şi prost, mai bine gunoi puţin şi bun.

Conservarea gunoiului începe cu munca în grajd până la aşezarea lui sub brazda. Dacă In acest răstimp s'a lucrat cu socoteală, atunci vom avea gunoi bun în urma căruia vom putea aştepta cu încredere secerişul sau culesul.

Apropiindu-se timpul potrivit pen­tru această muncă, credem nimerit momentul de a da unele învăţături în această privinţă.

Ca să se poate strânge cu folos gunoiul de sub vite, trebue ca fiecare agricultor să-şi întocmească delà în­ceput sau să sâ-şi transfoime graj­dul astfel, că nici cea mai mică parte din bălegar sau urină (ud) să nu se prăpădească, ci toate sâ se păstreze înăuntru, până când nu-1 vom scoate cu furca sau hârleţul şi nu-1 vom aşeza la locul de conservare. Totast-fel udul sau urina să nu se scurgă prinţie podele şi să piară iară nici un folos. Bălegarul numai împreună cu udul au adevărată valoare. Altfel bălegarul rămâne sec şi uscat ca iasca, bun de a-1 arde pe foc, nu Insă de a-1 folosi de îngrăşământ.

Dacă vrem se producem gunoi bun, trebue se avem grajd bne po­dit pe dedesubt. Podelele să fie puţin înclinate In jos cătie fundul grajdu lui, ca udul să se poată scurge pe ele. Iar la capătul lor trebue sa aşe­zăm în forma de canal o scândura deacurmezişul pe lângă perete, ca pe aceasta să se scurgă apoi până la un capăt al ei, de unde printr'o gaura făcută în părete să iasă din grajd, şi apoi condus printr'un canal făcut din scânduri sau beton (ciment) in groapa de gunoiu. Aceasta este una dintre cele mai de căpetenie lucruri, fără de care udul din grajd, se prăpădeşte iar gunoiul nu va putea deveni nici odată fermentat sau dospit, ci va ră­mânea, după cum am zis, mai mult un fel de iască, bună pentru foc.

Un lucru principal este groapa pentru gunoi, care trebje făcută în apropierea grajdului. Gunoiul rânit (scos) din grajd, aici trebue aşezat după o anumită rânduială chibzuită, Groapa trebue făcută dinspre miază­noapte, a grajdului ca pe cât se poate gunoiul sâ nu fie In arşiţa soaielui vsra. Dar mai trebue apărat şi de vânt, ca acesta să nu împrăştie gazele cari ies din gunoi, uscându-1 prea tare. Groapa trebue făcută de vreun metru de adâncă şi de mărime după numărul animalelor din grajd. Fundul şi păreţii laterali trebuesc căptuşiţi (berliţ) cu beton, scânduri sau In cel mai râu caz cu argilă (aghag) ca să nu se scurgă In pâmânt udul. Іл un capăt al gropii sau la un colţ săpăm o fântână (groapă) pentru ud, mai adâncă de cât groapa pentru gunoi care neapărat trebue foarte bine căp­tuşită. In această groapă se va aduna spre păstrare gunoiu! şi aici se va conserva până va deveni bun de a-1 aşeza sub brazdă la câmp.

In jurul acestei gropi se face un şenţuleţ ca să se prindă mai bine udul şi să se scurgă în fântână.

Ar fi bine dacă gunoiul ar rămâne cât mai multă vreme In grajd, unde s'ar frământa cu paele de aşternut şi ar ţine mai multă căldură vitelor, mai ales iarna. Cum însă din cauza curăţeniei îndeosebi la cai, aceasta nu se prea poate, grajdul trebue să fie curăţit In F I E C A R E zi. Gunoiul S C O S

nu trebue aruncat numai aşa din bat jocurâ, clae grămadă, dupâ C U M se obicinueşţe în cele mai multe locuri, ci trebue clădit frumos pe grămadă şi călcat b ne. Dacă întindem gunoiul In răstimpuri mai lungi, grămada tre­bue acoperită cu un strat de pâmânt de vre-o 10 cm. adunat de prin şan­ţurile drumurilor, ca să prindă şi re­ţină gazurile ce se formează şi să fermenteze (dospească) bine. Acest strat sau pătura îl scuteşte atât con­tra arşiţei soarelui, cât şi contra vân­tului care l'ar usca.

Din când In când cu udul din fân­tână udăm gunoiul, ceeace se poate face cu ajutorul unui ciubăraş, sau cu o lingură mare anume făcută din lemn sau tinichea (pleu). Nicidecum nu trebue lăsat acest ud să se scurgă într'alte părţi prin grădină sau în şanţul drumului, ca să facă pârâiaş prin sat, răspândind mirosul în toate părţile şi dând loc la o mulţime de microbi de boale. Şi câte pârâuţe de acestea nu se vor fi scurgând în fân-tânele din care beau oamenii şi fietb mâncare, fiind izvoare nesecate de boale.

Gunoiul din groapă astfel aşezat în urma influenţii căldurii va începe a dospi sau a se coace. El devine b M atunci, când tăiat deacurmezişul se arată vârtos şi des; paele, deşi se cunosc încă, la cea mai mică atingere se destramă. Dacă gunoiul e muced sau este prea negru, neputându-se cunoaşte firele de aşternut, gunoiul este prost conservat sau prea fer­mentat şi în acest caz a pierdut prea mult din putere.

De ob cei pela noi gunoiul se duce la câmp iarna, când se lasă grămezi mici sau se împrăştie pe pământ. Fă­când astfel, întradevăr ne alegem cu nimica toată, căci puterea gunoiului stă mai mult In gazele cari se des voltă prin el şi din el In pământ. Şi pe când l ' A M păstrat contra arşiţei soarelui sau vântului In groapa de gunoi, de astă dată II lăsăm în voia acestora vreo câteva săptămâni, pană în primăvară. Este adevărat că ţăra­nul mai ales iarna, are vreme de a-l duce pe câmp, dar lăsându-1 astfel pradă este 40. mare greşală. Mai bine e dacă îl facem o singură grămadă la capătul pământului acoperindu-1 cu pământ, ca să mai fermenteze, iar înaintea aratului II împrâştiem şl ime­diat şi arăm.

Din toate acestea trebue deci sâ ţinem minte, cum trebue sâ păstrăm gunoiul începând cu scoaterea Iui din grajd până ajunge sub brazdă. Nu­mai gunoiul fermentat are valoare. Gunoiul numai atunci trebue împră­ştiat, când imediat îi urmează plugul şi-1 răstoarnă sub brazdă.

T FL"B|AN

N ă p t ă m a n a

Scrisoare din Câmpina Duminecă, în 19 Octomvrie, a

avut loc pe terenul societăţii spor­tive „Şoimii Prahovei", situat în comuna Poiaaa-Câmpina, un mare concurs pentru cupa oferită de susuumit« societate.

Matchurile pentru această cupă s'au dat între următoarele so­cietăţi sportive din Prahova: Şoi­mii Prahovei, Venus, Principesa Ileana, L'bertas, Funcţionarii co­merciali, Tricolorul, Carpaţii, Pra-hovicioara, Caraimanul şi altele.

Lupta a rămas nedecisivă, amă-nându se pentru Dumineca urmă­toare, 26 Octomvrie a. c- când. în taţa unui numeros public, luptele s'au executat ou mult antrenament, de către echipele participante.

Cupa oferită de „Şoimii Praho­vei" a fost câştigată de clubul sportiv „Venus".

Societatea culturală sportiră „Principesa Ileana", din localitate, a îofiinţat o „Bibliotecă populară", care stă la dispoziţia publicului, în sala de recepţie a liceului de aici, în zilele de Marţi şi Joi după amiază şi Dumineca dimineaţa.

C0NEMY.

^ЧАААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААААаААААААААЛ

Mu a ş t e p t a p â n ă c â n d p o r c u l sau T i t a d - t a i e se та î m b o l n ă v i !

FOLOSEŞTE regulat sarea antiseptică nutritoare de desinfecţie şi preparatele de apărare D E S I N F E C T O R ale prim-medicului veterinar Dr. DAVID ELEMÉR concesionată prin lpgp. —Prin folosirea regulată a acesto» preparate n u m a i e x i s t ă b o a l ă la porci, la vitele cornute durere de gură, boale de ficat sau aprindere de splină. Fiecare gospodar cu aceasta îşi asigură o p r ă s i r e de v i t e s ă n ă t o a s e s i b i n e d e s r o l t a t e ş i p o r c i m a i i o t e î n g r ă ş a ţ i . Aceste preparate nutritoare şi de apărare se găsesc în fiecare comună, în prăvălii şi consum. Un pachet de V* kgr. cu instrucţiunile de folosire coetă 20 lei. — Comer­cianţilor un pachet de poştă de câte 20 cutii pe lângă trimiterea înainte a sumei de lei 300— şi ramburs, cu lei 320— li se trimite scutit de taxele postale. 97,1—x REPREZENTANTUL GENERAL P-TRU TOATĂ ROMÁNIA :

SOÓS & COMP, TÂRGU- MUBÂŞ, (TRANSILVANIA) STRADA PRINCIPESA MARIO ARA 2. B n ( A m c i t i t o r i i n o ş t r i e a ea. r e c o m a n d e c o m e r c i a n ţ i l o r s a r e a a n t i s e p t i c * • p r e p r o c u r a r e , e a a s t f e l a e e f t l a s ' ó r e v a n d A ţ - o a p a d a r l < o r d i n e o n i a u a .

„Cultura Poporului1' şi-a câştigat un loc de cinste în ziaristica romanească. Jtiămăne ca tot mai mult cititorii ei să o sprijine şi sâ o răspân-diască un popor : în lumea satelor şi a târgurilor.

n casa care intră „Cultura * oporului" străbate L A M I N A cărţii şi ferice de acea familie care ştie să preţuiască aceantă comoară a sufletului.

p \ U P Ä obiceiul din fiecare an delà război încoace, în zua de Sf

Mihai, la Palatul Regal a fost ospă­ţul la care au luat parte ofiţerii deco­raţi cu ordinul „Mihai Viteazul." Au fost 185 de ofiţeri, poftţi de M. S. regele, să ospăteze împreună. A luat cuvântul d 1 general Presan, sărbă­torind pe M. S. Regele, -iar Măria Sa a răspuns:

Iubiţi camarazi. Mulţumindu-vă din toată inima

pentră cuvintele aşa de calde prin care Mi-aţi adus sentimentele aşa de sincere, exprim bucuria Mea de a vedea atâţia şi atâţia din acei cari au împărţit zilele de grea încercare şi de triumf cu Mine.

Când vă văd în jurul Meu îmi aduc aminte de mu ţi, cărora le-am înfipt c u mâna Mea, cruciuliţa al­bastră pe piept, In vremuri grele.

Să dea domnul ca generaţiile ti­nere de azi sâ întrunească aceiaş eroism, aceiaş patriotism pe care le întruniţi voi.

Din aceste zile de încercare ne le­agă amintiri, cărora le-aş zice mai mult un fiuid, care a mers deia inimă la inimă. De aceea ne-am înţeles aşa de bine.

închin paharul Meu în dorinţa de a ne vedea cât mai des. r \ L GENERAL PRESAN, va fi nu-

mit mareşal de armată. Acest înalt grad în oştire nu a fost pânâ acum în ţara noastră. I N COMUNA POGRANELE din ju-• dtţul Buzău, se lucrează la ridi­carea unui monviment în amintirea eroilor din război. ï A CĂMINUL CULTURAL din co-

muna Padina, judeţul Buzău, s'a înceout seria conferinţelor. In ziua de 15 Noemvrie, d. colonel Cristescu din Buzău, a vorbit despre : patrie şi pa­triotism. CÄPTÄMANA TRECUTA 40 de ^ tâlhari, înarmaţi cu puşti şi grá­náté au atacat satul Ka^inlar din ju­deţul Constanţa. Hoţii au jefuit pe locuitori de lucrurile cele mai de preţ, apoi i au bătut. îSuMINECA trecută a avut Ioc o *S vânătoare în pădurea de pe teri-torul comunei Cleja, jud. Bacău. Au luat parte d. Alici proprietar din F o c ­şani şi săteni de pnn împrejurimi.

Dr. Alici stând cu arma cu cuco-şul ridicat pregătită pentru vânat, In clipa când voia să pună arma la ochi, fiind cu luare aminte la epurile care vinea spre el, cocoşul s'a agă­ţat de haină şi arma a luat foc, Im-puşcând pe săteanul Cobic din Cleja Săteanul a murit după câteva clipe' pRIETINU NOŞTRI. In toate'

oraşele, târguşoarele şi comunele rurale din România vrem să avem prietini. Aceşti prietini grupaţi în jurul mişcării noastre culturale, vor trebui să ne scrie în foae : fapte bune, mişcarea culturală, artistică, econo­mică şi industrială din localitatea în care trăesc. Ştiri de asemenea na­tură încât să intereseze intelectualii oraşelor, muncitorii de prin ateliere şi fabrici şi lumea delà sate. Prie­tinii ne vor trimite aderarea lor, iar redacţia noastră le va răspunde ce au de făcut. p R E F E C T U R A judeţului Arad, a * dâr it societăţii culturale „Astra* suma de 50 de mii de lei. I TZINELE de automoble Ford din ^ America, au de gând să Inteme-eze în unele din porturile din ţara noastră, o uzină în stil mare pentru fabricarea de automobile şi maşini agricole. H U PRILEJUL sărbătoarei sf. Mihai, ^ L'ga culturală din Bucureşti, şi In acest an a ţinut să pomenească numele marelui voevod Mihai Viteazul la biserica Mihai-Vodă din Capitală. A cuvântat însuşi I. P. S. Sa. Mitro­politul primat, Dr Miron Cristea. I T N DOMN din Bucureşti, avea în ^ s'ujbi lui de cinci ani, pe un vi­zitiu ascultător, harnic şi drăguţ, pe care-1 ihema Gh. Ionescu. Intr'una din zile, el s'a urcat în podul case­lor să facă rânduială.

La coborîre a păşit rău pe o treapta a scării şi a căzut rănlndu-se tare. Stăpânul l'a dus îndată la spital. Vizitiul înainte de a fi primit în odaia bolnavilor, dupâ obiceiu a trecut de i s'a făcut baie. Aici spre uimirea tu­turora s'a văzut că Gh. Ionescu . . . era fată. îndată un inspector delà po­liţie a cercetat cazul. Vizitiul a decla­rat, că se numeşte Maria Vernescu, câ are 23 de ani şi că e din Buzău.

A devenit băiat la vârsta de 17 ani, adică cu şapte ani în urmă, pe vre­mea ocupaţiei duşmane, căci îi era teamă să nu fie batjocorită.

întâiul ei stăpân pe care l'a servit travestit, a fost căpitanul german Mayer, pe atunci In Bucureşti, la care a stat, tot ca vizitiu, aproape doi ani. DUGÄM pe reporterii noştri culta *^ rali, sä ne ţie mereu în curent şi să ne trimită cât mai multă cores­pondenţa despre viaţa satelor. ACADEMIA de ştiinţe din Paris a

acordat premiul „Montyon" pro­fesorului nostru universitar, d-lui Vic­tor Babeş, directorul Institutului de bactériologie din capitală, pentru lu­crările sale despre Pe'agră. Felicităm pe marele nostru învăţat, pentru cin­stea ca o aduce românismului.

In America „Cultura Poporului" se vinde cu 10 centime exempl.

UN FOC MARE, mai dăunăzi a izbucnit la o casă cu două

rânduri, din strada Mircea, din o-raşul Constanţa. In clădire locuiau 28 familii, cari au rămas fară a-dăpost.

PE VÂRFUL muntelui Măgura-Cireşoaia de lângă Tg. Ocna,

se va ridica un monument în for­ma unui turn înalt. Acest monu­ment, jos, va avea o odae, unde se vor aduna fotografiile foştilor luptători.

Prieten' 1 ţării noastre, generalul francez d. Berth^lot, a trimis o scrisoare particulară din oraşul Strassburg, scrisoarea pentru a se păstra la acest monument. A mai trimis fotografia sa şi suma de 1000 franci francezi. AUTORITĂŢILE din Maramureş,

•»* au hotâiît să retragă 50 la sută din brevetele de băuturi spirtoase aflătoare pe teritorul judeţului. De asemenea s'a mai hotărât ca autori­tăţile să înceapă o întinsă propagandă prin conferinfe şi întruniri pentru con-baterea alcoolismului.

UN COMITET de cetăţeni din ca­ransebeş (Banat), au luat hotă­

rârea de a ridica o statue M. S. Re­gelui Ferdinand L pe locul statuei lui Franţ loşif din acel oraş. I P. S. SA Mitropolitul Bucovinei, *• Vladimir de Repta, ajungând Ia adânci batiâneţe s'a retras din înalta păstorire. I. P. S. Sale a fost uns de mitropolit episcopul Cotlarciuc. La Instalarea noului mitropolit, la Cer­năuţi, au luat parte I. P. S. Sa Mit­ropolitul Primat, ceilalţi mitropobţi ai Mo dovei şi Ardealului şi miniştri Lapedatu, Mărdarescu, Vâitoianu şi Nistor.

NEGUSTORUL Ion Hangan din Iaşi Inapomdu-se din satul Tomeşti

de unde încasase o mare suma de bani, înainte de a intra în casa, s'a dus la cârciuma lui Florea, să ia masa.

După o jumătate de ceas eşi d:n cârciumă. In faţa cărciumei se aflau mai multe care ţărăneşti, cari mânau acolo peste noapte. Când comersan-tul ajunse In dreptul carelor, deo­dată, dintre ele, au eşit doi oameni înarmaţi cu o varga de fier şi cu cu­ţite. Negustorul a primit o lovitură de fier In cap şi a început să ţipe, atunci hoţii i-au mai dat încă o lovi tură. Sătenii auzind vaete in loc să sară în ajutorul negustorului, au lu­at-o la fugă.

Hoţii văzând că negustorul nu mai dă semne de viaţă, au început a-1 lovi cu cuţUele; apoi rupându-i haina i-au furat banii. Victima Insă nu mu­rise. Hoţii vâzând că se aproprie lu­mea au luat-o la fugă, reuşind să dispară. Ei Insă au fost recunoscuţi de săteni. Negustorul în stare gravă se află Ia spital.

SĂTEANUL S. Albai din comuna Ohaba-Mutnic, Banat, certându-se

cu nevasta, i-a muşcat nasul. Ne­vasta a fost dusă la spitalul din Lu­goj, iar soţul a fost arestat. CUNCŢIONARUL Alexandru Maca-* rie. delà o banca sătească din B saraba, primi mai dăunăzi o tele­grama din Transilvania, prin care i se vestea că i-a murit o rudă a sa şi întreaga avere de trei milioane Iei i-a lâsat-o lui. Bietul om de bucuria prea mare, a căzut jos şi a murit.

SĂTENII VASILE PRIGOREANU şi T. Bogleanu, Intorcându- se

într'o noapte delà o cumetrie din sa­tul Boghicea, jud. Roman, au întâl­nit pe drum pe femeea A. Cristoreanu. Fiind îmbătaţi au dat loc Ia sfadă din senin. Delà sfadă, ei au luat fe­meea la bâtae până ce au lăsat-o In nesimţire. După câteva ceasuri femea a murit. Iată Ie ce nenorociri duce beţia.

REFORMA AGRARA din Transil­vania este aproape pe sfârşit.

Astfel In Ardeal, Banat, Maramureş şi Crişana s'au expropriat în total peste 1,528.200 ha. repartizate ast­fel: 461.500 ha teren arabil, 97.300 ha pentru fân^ţe, 214 770 păşune de munte şi 300 ha teren impropriu din proprietăţile absenteiştilor şi averilor de mână moartă. Din totalul pămân­tului expropriat în Transilvania se vor de loturi la peste 350.000 săteni; pentru păduri comunale 112.500 ha; pentru păduri de stat 363.200 ha şi rezerva de interes general şi de stat 175.900 ha.

BIBLIOTECA severineana „Bibescu" a daruit 4 mii de cărţi şi 3 mii

de lei pentru Biblioteca din oraşul Cetatea Albă (Basarabia).

P S. Sa. Episcopul Cetiţii Albe • şi al Ismaiiului, a dat o circu­

lară, ca în toate bisericile din locali­tăţile unde cea mai mare parte din populaţie e românească, să se ofici­eze numai în limba românească ; In localităţile unde populaţia e jumătate băştinaşă şi jumătate străină să se slujească de asemeni In limba ma­ternă a ţarii şi numai In comunele unde majoritatea e stră'nă să se ofi­cieze o parte din slujbă în limba acestei minorităţi, iar restul slujba tot în româneşte.

DEGELE ALEXANDRU al Serbiei, a decorat pe d-na Alexandrina

Cantacuzino, cu ordinul sf. Sava în gradul de comandor. I N ORAŞUL MACIN, săptămâna tre-* cută, s'a sărbătorit desvelirea mo­numentului eroilor. După oficierea ser­viciului divin au vorb't d. Tigău pre­fectul judeţului Tulcea, Gândac, pri­marul din Macin, lorgu Popescu, se­nator de Tulcea şi Radu Portocală, primarul oraşului Brăila.

CĂTRE OAMENII DE BINE Rugim pe preoţi' din sate, cum ei pe învăţători sau alţi oărtu" rari, să ne trimeată din satele lor ohipul (fo­tografia) a celui mai bun gospodar, oare a făcut fapte bune, fie pentru biserică, fie pen­tru şooală sau altceva, ohipul acelui gospodar care e harnlo, are gospodăria oea mai fru­moasă, şi se bucură de toată cinstea. Chipul gospodarului II vom tipări In foae, oa s i vadă toţi faptele Iul.

D E LINIA FERATA Chtynâu Cer-* nâuţi, între staţiile Ghidighici şi Străşeni, mai dăunăzi, era să se în­tâmplare o mare nenorocire. Şi numai datorită destoiniciei cantonierului Mi-hiil Grădinaru, a fost înlăt irată. Acest cantonier înainte de a trece trenul, a descoperit la kilometrul 107, patru cutii cu dinamită şi fitil. Trenul a fost oprit la cinci metri de locul primej­diei. Panica a fost mare printre că­lători, când trenul din iuţeala mersu­lui a oprit pe loc. D-1 căpitan Bor-deanu, deia reg, cfr., ce se afla în tren a condus lucrările pentru ridica­rea dinamitei. Apoi trenul a plecat mai departe. Dacă nu era ochiul ager al cantonierul, lumea aflată îa tren şi-ar fl găsit moartea.

După puţină vreme delà această întâmplare, o bandă de bolşevici a atacat satul RoşicanI, din apropierea calei ferate unde era să se întâmple nenorocirea. Bolşevicii au jefuit şi schinguit pe săteni. Hoţii au asvârlit granate de mână în sat, rănind pe câţiva gospodari. Au împrăştiat şi manifeste (fol tipărite) prin care în­demnau la fapte urâte, iscălite de „Comitetul ţărănesc-muncitoresc din Basarabia", în luptă cu ocupanţii ro­mâni.

Jandarmii n'au putut prinde banda, deoarece s'a ascuns în pădurea Ra­diai. Spre sară tot această bandă a atacat satul Şireţi, năpustindu-se asupra secţiei de jandarmi. Aici s'a încins o luptă, In urma căreia banda s'a retras. A D M I N I S T R A Ţ I A , roagă s t ă ­r u i t o r pe d o m n i i a b o n a ţ i e a r i a n r ă m a s î n u r m ă e a p la ta a b o n a m e n t u l u i , să-1 t r i m i t ă cât m a i n e î n t â r z i a t . F a ţ ă d e s c u m p e t e a m a r e a t i p a r u l u i ş i a h â r t i e i , c r e d e m , eă d - n i i a b o n a ţ i î ş i d a u s e a m ă de s a ­cr i f i c i i l e c a r e l e a d u c e m , ş i n e Tor a j u t a , c o n t r i b u i n d Ia r ă s ­p â n d i r e a c u l t u r i i r o m a n e ş t i . IN COMUN\ Sa*u Lung din judeţul * Braşov, se va înfiinţa cât mai cu­rând o şcoală pentru industria cas­nică. CAPTĂMÂNA TRECUTĂ a luat ^ foc casa locuitorului V. Bercaru din comuna Letea-veche, jud. Bacău. Din cauza vântului flăcările au pre­făcut în cenuşă întreaga gospodărie a lui Bercam cum şi a vecinilor lui Gh. Bercaru şi Gh. Zaharia. i"YL TAFRALI, profesor Ia univer-

sitatea din Iişi, în urma unor săpături făcute la Mangalia (Con­stanţa) a descoperit câteva băi ro­mane de prin veacul al patrulea, foarte bine păstrate în pământ. Băile sunt căptuşite cu marmoră, având aceste părţi: o curte înconjurată de coloane (stâlpi) de marmoră, iar în mijlocul lor pris >ele pe cari stăteau acei cari veneau la bal, aşteptând să le vie rândul. Intrau apoi în o sală mare înconjurată de coloane, având la dreapta băi reci, iar la stânga băi calde. I JN GRUP de buni români ce lo-^ cuesc în Canada (America) au hotărât să înfiinţeze un ziar românesc ce se numeşte „Canada" la Ford City.

Acest ziar va avea de scop: Apărarea tuturor românilor din Ca­

nada, protejarea, unirea, cultivarea şi informarea lor.

Apărarea bunului prestigiu al Ro­mâniei şi

Apărarea intereselor tuturor româ­nilor în general.

Date fiind scopurile aşa de fru­moase ale acestui ziar rugăm pe toţi acei se iubesc pe români şl România să trimeată acestui ziar, cărţi şi pu-blicaţ'uni româneşti pentru formarea unei biblioteci.

Adresa pe care se vor trimite lu­crările va fi : d lui Savu Dogariu, edior Manager al ziarului „Canada" Ford-Citz, Ontariu Canada. I A PREŞIDENŢIA Statelor Unite

! din America au candidat trei per­soane: Coolidge (a întrunit 371 de mandate), Davvis (149 mandate). La Follette (16 mandate). Pentru Coolidge au votat 18 milioane de cetăţeni, pen­tru Dawis 8 milioane, pentru La Follette 4 milioane. Senatul american se com­pune de 43 democraţi, 48 republicani şi 4 progresişti.

In ziua de 16 Nov. c. se deschide fn sălile Muzeului Industrial din Cluj (Str. Gh. Bariţiu) EXPOZIŢIA INTERNA­ŢIONALA de lucrări grafice, la care sunt expuse frumoase lucrări din Fran­ţa, Belgia, Olanda, Cehoslovacia şi Austria precum şi din România. Ex­poziţia stă deschisă până in 21 Nov. c

delà ora 9—13 şl 15—18. — I N T R A R E A B E N E V O L A - -Această expoziţie a fost cercetată la Oradea-Mare de peste 8000 vizitatori!

Pagina 6 C ULT ГГЕЛ POPO n üt m

C a r n e t u l c e r c e t a ş u l u i Ia viaţa cercetaşului se îmbie

multe feluri de prietenii. Prietenii se găsesc loarte uşor sau mai bine zis, ţi-se ofer uşor, dar îi păstrezi cu greu. Pentrucă să poţi avea un prieten pe toată viaţa, trebue să ţii socoteală de multe, prea multe lu­cruri. Nu ţii socoteală de un lucru mic, foarte uşor se poate ca prie­tenia să înceteze, să se rupă, iar prietenul cel mai bun se va întoarce şi nu va fi de mirat, dacă îi vei fi un duşman din ce în ce mai mare.

Cercetaşul nu va uita însă legea, ei se va gândi : Cercetaşul respectă părerile altora şi-şi ia răspunderea faptelor sale, cari îi dă unele în­drumări cum să se poarte cu ceilalţi din afară de lumea lui. El va căuta să asculte pe cei oe-i vorbesc de bine, sfaturile le va urma, se va orienta după cele spuse, iar dintre păreri va aproba pe acelea, cari se dovedesc ca bune de urmat. In respectarea părerilor altora este sim-burelo prieteniei, nefiind un om mândru, ci bine crescut, admiţând că fiecare are dreptul să-şi spună părerea lui despre un lucru. Iar în ce priveşte partea a doua a acestei legi, este ceva foarte frumos şi foarte greu. A răspunde, a recu­noaşte fapta este dovada unei minţi clare şi a unei inimi cinstite, nedându-se îndărăt delà urmările pe cari le-ar avea în urma fapte­lor săvârşite. Ispita îl duce până acolo, că se atinge de ce nu este al lui, sau are vre-o patimă sau obicei rău care nicidecum nu-i face cinste, nu va ascunde răul, nu va ascunde fapta ci o va spune, dacă cineva a dat de urma ei. Dar dacă nu se descopere uşor, care ce va face un cercetaş bun ? Ştiind el că şi azi şi mâine face o faptă rea, va suferi el ea răul, viermele din inimă să-1 roadă şi să-i strice su­fletul?- Cum se va apăra, cum îl va omorî ? Poate el să spună năca­zul lui oricui, unui coleg, prieten, frate sau chiar părinte? Fără în­doială că nu, mai ales că fiecare tânăr are taine de ale lui pe cari nu vrea să le cunoască nimeni, ştiind bine, că spuse şi celui mai bun prieten, cu timpul va mai afla şi un alt prieten al prietenului şi se va pomeni odată, că sunt mulţi, cari ştiu ceeace el n'ar vrea să ştie nimeni.

Cine-i dar prietenul care poate să păstreze toate aceste taine fără ва le spună cuiva, cine este prie­tenul care te poate sfătui şi-ţi poate aduce aminte de hotărîrile pe cari le vei lua în contra lucrurilor rele pe cari le ai, cine este prietenul care te va mustra fără a te pedepsi, cine este prietenul care-ţi va recu­noaşte fapta bună şi te va mângâia, cine-ţi este prietenul care-ţi va alina durerile, necazurile şi te va împăca cu duşmanii, cine este acela şi unde este e l?

Răspunsul îl dă fiecare cercetaş vechi, care a înţeles cine este acest prieten. El va răspunde scurt şi la înţeles: este carnetul meu cercetă-şesc din buzunarul meu.

Legătura dintre cercetaş şi car­netul său este prea tare ca să fie desfăcută cândva. Carnetul va cu­prinde tot de ce el are trebuinţă ca şi cercetaş, în el vor fi scrise toate faptele bune şi faptele rele, toate întâmplările din viaţa lui de cercetaş, devenind încetul cu înce­tai oglinda vieţii lui.

Cum va fi făcut acest carnet atât de preţios ? Foarte simplu. Din câteva coaie bune de hârtie, legate de cercetaş ca un caieţel, un carnet delà librar cu pereţi tari, fă'ă să fie tipărit ceva pe el. In afară de hârtie, carton şi s,ţă totul va fi opera cercetaşului. Pe copertă va fi desemnată cu îngrijire pajura noastră cercetăşească cu deviza „Gata oricând" şi anul în care s'a făcut. Pagina primă va cuprinde datele importante ale cercetaşului, indicând deasupra legiunea, cohorta şi centuria din care face parte. Numele va fi scris cu litere mai mari, se va menţiona că este cer­cetaş şi elev al şcoalei pe care o urme»ză, apoi vine grupa şi patrula în care este, punând şi semnul specialităţii sale. Jos va fi scris data în care a iatrat în organizaţie şi data când a făcut lpgământul cercetăşese. In dosul copertei prime va fi desemnat frumos simbolul patrulei sale.

Delà a doua pagină începând se vor scrie alte lucruri. Printre cele dintâi vor fi cele 12 articole din Legea cercetaşului, Imnul de Cin-cinat Pavelescu şi armonizat de Alfonso Castaldi. Se va serie ierar­hia cercetăşească indicându-se nu­mele comandanţilor: Com. Marei Legiuni, care este A . S. R. Princi­pele Carol, ajutorul de comandant Gh. Mugur, inspector general Const. Nedelcu, iar pentru noi cei

deia Cluj, inspectorul ţinutului XIV. cercetăşese prof. univ. Vladimir Gh ;dionescu, comandantul Legiunii „Napoca" prof. Atanasie Popa, co­mandantul cohortei „Fântânele" prof. Simion Iheşiu, iar pentru un cercetaş delà liceul „Gh. Bariţiu" din Cluj, comandantul centuriei prof. Olimpiu Ghiţia, setul grupei II. Nicolae Manthiu elev în cl. VII. iar şef de patrul Vasile Ranta. La fiecare va menţiona profesiunea şi locuinţa, ca în caz de lipsă să poată fi cercetat sau avizat despre unele lucruri mat importante. Vor mai fi scrise diferite signale de Auer, de goarnă sau de comandă, datele personale ale fiecăruia, datele cor­porale şi tabloul eercetaşilor din patrula sa.

Aceasta este partea oficială care va fi la începutul fiecărui carnet. ' De aici încolo se vor serie ordinele primite, încredinţările primite ori date, cunoştinţele propuse pentru studiu şi alte multe lucruri de in­teres cercetăşese.

Cercetaşul dornic de- a fi din ce în ce mai bun, va ceti în sufletul •altora şi prin aceasta va ajunge să ştie ceti şi în sufletul său. In fie­care zi îşi va face o dare de seamă fie cât de scurtă, însemnâud faptela zilei, deslegând nodul cravatei dacă a făcut faptă bună cerută de legea: Cercetaşul caută ca în fiecare zi sâ facă o faptă bună oricât de neînsem­nată ar fi ei, şi darja vede că a uitat pentru aceasta zi fapta cea bună, nu se va mulţumi numai cu atâta că va mai face un al doilea nod la cravată, ci va scrie în carnet o mustrare cerând sa nu uite fapta bună şi promiţând că n'are să fie négligent şi nu va uita de îndato­ririle sale. Poate chiar să-şi apre­cieze hărnicia prin puncte bune şi puncte rele, cari zi de zi vor da o linie curbă lunară, din care va în­ţelege dacă în această lună a de­venit mai bun sau nu.

Dar nu numai atât, aeest carnet va cuprinde şi un plan de muncă sau de viaţă al cercetaşului şi scris acest plan, cetit atât de des, îl v*t face din ce în ce mai stăruitor şi va vedea zi de zi cum planul său se îndeplineşte tot mai mult. Ob­servând o slăbiciune sau un obicei rău la dânsul, îl va scrie şi-şi face o propunere eă încetul cu încetul şă se scape de el prin aceea că, întotdeauna când îl va face acel păcat sau aceea faptă neplăcută o va scrie ca un îndemn de a mise lăsa ispitei, de a scoate ce-i bun la suprafaţă ca să piară ce-i rău în el. Dacă vede un obicei rău la un coleg cercetaş, se va gândi cum îl va face să-1 scape de el, toate le va scrie în carnetul său şi fă'ă să ştie cercetnşul din pricină, încetul cu încetul caută să-1 scape de o-biceiul neplăcut. întâmplările din viaţa cercetăşească le va descrie cât mai amănunţit cu toate cele bune şi reie, făcând şi unele ob­servări critice asupra lor. O excur siune va fi descrisă cât mai bine, ilustrată cu desemne făcute la faţa locului, cu harta regiunii, căutând a fixa cât mai mult drumul în aşa fel, ca pe baza descrierii oricine să se poată orienta şi să-i fie de fo­los cele spuse îa carnetul cerce­tăşese.

In el se vor' sorie toate ordinele primite, explicându le şi făeâid şi uu raport despre executarea lor. Nu va neglija nimic niciodată, ce­tind o carte, ecoate din ea cuvin­tele înţelepte, întâmplări folositoare şi tot ceeace credem că ne facem cinste carnetului nostru cercetăşese.

Ba D U şade rău, dacă în carnet se scriu şi unele încercări de lite ratură frum asă, sau gânduri, cari te frământă sau altceva ce te în­deamnă să faci mai mult, neuitând că toate se vor scrie pe un înţeles cât mai sincer, eliminând din el cu desăvârşire, minciuna, făţărnicia gândul rău şi îngâmfarea.

Carnetul va fi cerut de către co­mandanţi, va fi prezentat şi va fi semnat, făeându-se observările pe cari le crede de bine. Se va da în fiecare lună măcar o singură dată, va ruga de d-l comandant de a face observări cât mai multe cari toate se fac cu gândul cel mai curat.

Cercetaşul caută să explice în carnetul său legile însemnând fap­tele făcute în înţelesul sau în con­tra legilor cercetăşeşti. învăţând o specialitate, tot în carnet se vor scrie cunoştinţele câştigate precum şi rodul muncii făcute în orele de specialitate.

Bogat este acest carnet în cu­vinte, dar mai bogat va fi în su­flet şi viaţă, dacă cercetaşui însuşi este plin de suflet şi viaţă. Ur­mând sfaturile carnetului şi ascul­tând de mustrările lui, cercetaşul sporeşte în toate cele bune, dar mai ales în cuminţenie. AT. POPA

S u n t d e p a r t e s t e l e l e ? La prima privire a cerului înstelat

în nopţiie fără Lună, dacă cineva ţi-ar pune această întrebare, ai răspunde fâră prea multă socoteală: Da, sunt departe. Iar dacă întrebările s'ar con­tinua şi s'ar cere să se spună la ce depărtare sunt şi dacă toate sunt la aceeaşi depărtare, atunci răspunsul numai vine aşa uşor. Trebuie puţină thbzuială. într'adevăr trebue şi încă multa chibzuială. Este greu să spu­nem a şa pe nimerite la ce depărtare este un om pe care abia-1 vedem, un arbore, sau un deal, până la care am putea merge. Dar încă la stele cât e de greu să le spunem depăr­tarea, fiind siguri că niciodată şi nici decum un om nu poate merge pâni acolo. Nici In Lună n'a ajuns nimeni (decât doar ţiganul ţăranului, sau cine ştie ce cioban), nici la Soare, dar încă la stele cari fără î idoială sunt mai departe şi decât Luna şi decât Soarele.

Măsurarea depărtării corpurilor ce­reşti este un lucu minumat. Omul are o putere de judecată s'o minte atât de pătrunzătoare, cari îl fac să născo-dească nu numai tot felul de maşi­nării, cari de cari mai folositoare şi mai ciudate, dar poate să afle şi să cunoască ce niciodată nu se credea câ se va afla şi cunoaşte.

Este un lucru aproape de necrezut să maiori înălţimea unui arbore fâră ca să te urci până în vârful lui, sau să masori lăţimea unui râu fără ca să-1 treci, dar un elev de liceu ori altă şcoală secundară, care a fost in clasa III deja poate să facă aceste măsurări cu uşurinţă. Făcând socoteli s'a.aflat şi un mijloc cum se poate so'Oti distanţa unui arbore sau unui obiect îndepărtat, fără ca să mergem până acolo. Nu se face atât de uşor, dar cu instrumente іозгіе bine de măsurat se poate socoti depărtarea cu mare preciziune. Dacă se pot face aceste măsurări aici pe Pământ fie şi depărtări mai mari pe cari le pu­tem controla ş i ne putem convinge că sunt adevărate ori când, atunci la fel, cu aparate bune se pot face şi măsurări în afară de Pâmânt în cari ne încredem, dacă* le am fâcut la fel cu ceie de pe Pâmânt. Multe legi, matematice ne stau Intr'ajutor, şi mai ales legi de ale geometriei cari în totdeauna s'au dovedit de adevărate.

Socotindu-se pe baza acestor legi şi pe baza măsurărilor făcute cu lu­netele (ochianele) delà observatoarele astronomice s'a ajuns să se afle cu mare preciziune depărtarea Lunii, a Soarelui, a planetelor şi a stelelor aşa de precis, încât azi se pot socoti cu ani, cu zeci de ani înainte, ţoale schim bârile Lunii, când au sâ fie întunecimi, când vine vre-o cometă (stea cu co­adă) şi multe fenomene de cari puţini au ştiinţă.

Toate depărtările, сзгі s'au putut socoti s'au dovedit că sunt bine soco­tite, de îndată ce cu ele s'au socotit alte lucrui, cari s'au împlinit cu punc­tualitate an de an, ori de zi, şl de oră, minută ori secundă.

Din măsurări reesă că cel mai apropiat corp ceresc de noi este chiar Luna noastră, la 385080 km. şi are un diametru (lărgime ca disc) de 3480 km. Deasemenea s'a socotit şi cât este departe Soarele de noi şi s'a aflat că în Ianuarie ne apropiem mai mult de el când este de 147 milioane km. iar în Iulie, când suntem mai departe, depărtarea este de 152 mili­oane km., iar mărimea lui este de 330.000 ori mai mare ca a Pămân­tului. Cuiîoscându-se aceste lucruri şi felul de mişcare al Pământului în ju­rul Soarelui, al Lunii în jurul Pămân­tului s'au socotii toate întunecimii'^

de Soare şi de Lună, cari au fost încă cu 4000 ani inainte de Isus şi cele cari au să vină pe mulţi ?ni înainte.

Cu ajutorul depărtării Pământului delà Soare s'a putut socoti mişcarea, cât este de lung anul fiecare, ce fel de lume este pe acolo şi câte alte toite.

Cât priveşte stelele, ele sunt foarte departe. Măsurarea lor numai de 100 ani încoace s'a putut face. De atunci încoace se măsoară an de an depăr­tarea unora cari se pot. Dintre toate stelele cerului până acum numai la vre o 85 "stele li-s'a putut măsura depărtarea, celelale sunt atat de de­parte încât lumina vine în sute şi mii de ani de acolo până aci. Deja cea mai apropiată stea raza de lumină vine aproape în 4 ani, aşa ce noi ve­dem azi raza care a pornit în 1920 drla stea şi numai acum luceşte ve­derii noastre. Deia frumosul Sirius vine în 8,8 ani, delà Vega, care vara este chiar deasupra capului în 19 ani, delà Arcturas, steaua boarului în 130 ani, şi aşa mai departe, delà capul razii carului mic steaua polului nor­dic în 46 ani. °Să nu uităm că din tot ce este pe lume lumma vine cu cea mai mare iuţeală, de 300.000 km. pe secundă. Oricine poate face soco­teala la ce depărtare este o stea şti­ind anii de lumină,dar nu siva putea da seama cât este de mare numărul care îi va eşi delà calcul.

Astfel, da sunt departe, foarte de­parte stelele şi nu se pot vedea mai mari nici cu cele mai puternice ochisne (lunete, telescoape), decât numai mai dese şi mai multe. Multe străduinţe s'au fâcut şi se fac până a se ajun­ge la măsurarea celor nemăsurate şi la ajungerea ceior nesjunse.

A. P.

I N S E R A R E . . . Sub un pridvor de crengi cu frunza Stau şi ascult,. . [rară Cum olâng izvoarele în hohot-'n duioase, Pe sub răchitele, care s'aplec sfioase S'asculte plânsul lor din fiecare sară.

De-asupra-mi luna printre ramuri ţese, Păienjeniş din razele de argint, stră-

[lucitoare, Iar apele în gângurit de valuri tân­

guitoare Işi spun durerea 'n şoapte ne'nţelese.

Şi ca 'n zbuciumări sălbatice de ape Simt cum se zbate un gând, în mine...

[şi s'agaţă, Dar noaptea tot mai mult mă st;ânge

['n braţă Şi 'nfrânte-mi cad truditele pleoape!

ен. W E » .

C H I U I T U R I Foaie verde bob năut Ieşi draou pe pământ; Toate cu păml sucit, Cu obrazul rumenit,

Çti cârpă de borangic In urechi toarte de argint De mi vine ca să mă duc Şi de ajutss, nu mai ajung.

Hai uşor, uşo;', uşor C'sşa joacă la Pilopşot* S'a?a merge pe la noi Ca tânjala după boi.

Fata cu părul creţit Face mălaiul lăţit Când îi scoate din cuptor Strigă satul 'n ajutor.

tuzite de la stanca Adrian, de Iosif H. 'umitm cu-Bistr ţa,B s-

t. ita-Mehedinţi * S n t . t n G n r j

ЯЁЕШ

• • t o p i t e i g a r a i t * M h a l i t e *

rizMi M i c a a l

C U R E L E D E T R A N S M I S I U N E Ü • a t l M r t f ц и і І а і и і Ц : tarele i» p i e l e p e r t r * і і и и и г і , І е и р г і

• м я » і Ш Г е М e e e t e t p e r t m h r t r a M v ţ a r e t e e t a i e l - M m o l

F R A Ţ I I R E N N E R ék C O M P , SOCIETATE ANONIMA C le U Д .

I S - C

E c o n o m i s i ţ i bani, înlătura ţi decepţia şi su­părarea , dacă întrebuinţaţi

Veritabilul Franck* Acesta e atât de spornic, în ­cât adăugând ci l iar o mică cantitate , se poate prepara o ca fea t a r e ş i g u s t o a s ă .

* c n r â ş n i ţ a d e c a f e a

C â n t e c d e dor ş i d r a g o s t e Foaie verde fir lalea Nici o boală nu-i mai grea Ca dorul şi dragostea.

Căci dorul unde se pune Face inima că'bune. Iar dorul de cin' se leagă Nu mai este nici-o treabă.

Că s'a leg"»t şi de mine Ş'am zăout un an de zile Nu-i mândruţa lângă mine Decât mierla din pădure.

Mierla cântă, ciripeşte Şi leacul nu mi-1 găseşte Păsările toate-ascultă Şi la mine nu se uită.

Şi iar frunză de-un spanac Păsărică de pe lac Nu mă blestema să zac Că n'am pe nime cu drag.

Să-mi pue mâna sub cap Să mă 'ntrebfl de ce zac De-oi zăeea de-o boală mare Să mă duc la vrăjitoare Să-mi "descânte să mă scoale.

De-o zăcea de-o boală mică Să mă duc la ibovnică Să-mi de-a guriţă de frică Guriţa şi buzele Calea fac dragostele

Iosif N. Pumitrescu-Bist'iţa

Auzită îu comuna Bistriţa, jud. Mehedinţi

Multe şi din toate P R O V E R B E

„Graba strică treaba". într 'o dimineaţă de vară, doi să­

teni vecini, au plecat cu căruţele la târg, ca să-şi cumpere unelte trebuincioase pentru casă. Unul din ei mai necugetat s'a apucat ca să mâne caii repede ; iar celălalt mai cu „ssaun la cap" a pornit şi a mers eu caii potrivit.

Când cel năbădăios, care mâna repede, a trecut pe lângă celălalt, i-a strigat :

— Hai mai iute vecine ! — Lasă că şi aşa tot eu ajung

înainte ! Cel care mâna iute s'a mirat în

sinea lui şi a râs singur auzindu-1 eă spune, că are şă ajungă înaintea lui, dar n'a mai zis nimic ci a mânat din ce în ce пші repede.

Dar nu după multă cale cel care mânase încet a găsit pe vecinul amărît şi necăjit, cu căruţa cu o roată ruptă, neştiind cum să facă să şi-o dreagă.

Cel care mânase încet s'a dus la târg a cumpărat cele trebuin­cioase pentru casă şi cân i s'a înapoiat a găsit şi pe vecinul lui gata ca să se înapoieze acasă, ca să pună altă roată la căruţă.

Şi de atunci se zice : „Graba strică treaba".

9La sfântu aşteaptă" Când dai etuva un lucru şi acela

e de rea credinţă şi eşti sigur că nu ţi-1 mai aduce înapoi niciodată, toţi îţi spun: „ţi 1 mai dă la sfântu aşteaptă".

Iată de unde vine vorba aceasta: într 'o noapte întunecoasă de nu

vedeai la doi paşi înaintea ochilor un ţ 'gau voia ca să treaiă un râu, care, din cauza ploilor venise mare de se revărsase peste maluri. Peste râu nu era decât o punte mică şi î gusts , că cu mare greutate pu-te--»-i trece şi ziua în amiaza mare.

Ţiganul dia fire cam fricos, când să păşească pe punte, începu să se roage cu glas ftsrbinte lui sf. Nieolae, al cărui nume îl purta, făgAduindu-i, că dacă îl va ajuta ca să treacă puntea îi va da la biserică o lumânare de câţiva lei.

Dupăce s'a rugat şi şi a făcut făgăduiala a păşit cu curaj înainte şi a ajuns bine pe malul celălalt; dar cât/d a pus piciorul pe pământ a îneeout ca să râdă si să zică :

— H-.l H» 1 sfinte Nicolae, te-am înşelat. Crezi că-ţi mai dau lumâ­narea? La sfântu aşteaptă, sf. Ni­colae !

Şi de atunei a rămas vorba aceasta. D. RIACOVESSU-aA=Şr|

в в г а і

41—14

Prima Fabrică Româsă deVagoai.se ştiutoare S.A. DIRECŢIUNEA GENERALĂ :

BUCUREŞTI, Str. Lascar €a tar? iu 1 1 Telegrame: VAGONASTRA BUCUREŞTI.

Scrisori : CĂSUŢA POŞTALA 136, BUCUREŞTI.

I

Autobuse de pasageri pentru oraşe şi localităţi balneare. Pro­iecte de exploatare si de rentabilitate la cerere.

Camioane eu transmisiune prin car­dan, sau lanţuri. Capa­citate ЗѴ2 tcr?e.

AutomobUe-cteteme pentru, transportul de uleiuri, benzină, şi petrol Capacitatea 3550 litri.

Automobile cu pompă de incendiu pentru pompieri.

Automobile stropitoare pentru oraşe, lărgimea dc stropit 5 metri.

Strunguri «'e preeîx'ie pentru tăiarea de ghavm-duri Withwo 'th. mili­metrice şi modul. Dis­tanţă între vârfuri 1000, 3200, 1600 a\ 2500 кш;.

Piese m* excentric cu cursă de 80 rr>rr>. pre­siune dc 8 tor.»-:-,

Grupuri electrogene de 35 Kw, 110 " S R U 220 Volţi, putând sLî , i : t i - i ia 150 beauri de 25 lummi.

Motoare de benzină m 6, 14. 45, 60 si 90 HP.

Maşini de găurit-de 15 m m . şi 35 U 7 m .

I

Produsele noastre se găsesc cu preţurile criginaie de fabrică ia următoarele firme:

ARAD s întreprindere de Maşini şi Automobile, Str. Atexwudri *\ BRAŞOV: „Silvania." întreprinderea Techmca, Strada Spitalului 34. ^JttUtf : Blaga Emil, întreprinderea îe'-hnică, Piaţa í?t«ían ?r\ Mar« й . LUGOJ: Schwäbische Zentralbank. Filiale bnjjoj. MEDIAŞ : Departamentul Maşineîor al reun. agr. s. a. suc. ORADBA-MARR: .Economia" S. A Comerţ şi Indust., P. M. Vitsaiul siÄTMAR : .Mecanic", întreprindere Technică SIBIU: Departamectul Maşineîor al reun agr. s. a, suc. SIGHIŞOARA : Departamentul Maşineîor al reun. agr. s. a. suc. TÂRQ U - M U R E Ş : ВЫ E„ In?, mech. cu dipl. Introprindpro«. >f»ife-

пісй, Str Ştefan Voda l/'a. T I M I Ş O A R A t Schwäbischer Landwirtscbeftsvereiü.

C O M E R C I A N Ţ I Ş I N E G U S T O R I ! p n b l i c a ţ i r e c l a m e l e dv . î n „ C U L T U R A P O P O R U L U I "

?» AGRICOLA S O C I E T A T E D E A S I G U R Ă R I G E N E R A L E

SEDIUL CENTRAL : BUCUREŞTI Este u n a din cele mai vechi societăţi de asigurare ro­mâneşti , care şi-a câştigat de mult un r enume de soli­ditate şi de culantă. — înfiinţată în anul 1906 cu un

capital iniţial de Lei 5,000.000 aur, care a fost sporit în urmă la Lei 10,000.000. — Societatea de as igurăr i „ A G R I C O L A " a mers cu paşi repezi şi siguri pe d rumul progresului aşa, că a fost în măsură să achite, până la finele anului 19^3, daune de circa 100,000.000 lei încrederea, pa care publicul o are în acest institut se poate deduce din fap­tul că numai în anul 1923 i-a încredinţat spre asigurare valori de c i r ca '8 500,000,000 lei. Felul prevăzător cum este condusă „AGRICOLA" se poate constata

din fondurile de garanţie ale Socităţei care însumau, la finele anulu i 1923, Lei' 35.473,259 şi din faptul că imo­bilele Societăţei din Bucureşti , Cluj, Timişoara şi Brăila, dintre cari numai palatul Societăţei din Bucureşt i are o valoare de peste 100.000,000 Lei, sunt trecute toate ca avere, în bilanţ, numa i pe suma de Lei 5,827.213. Situa­ţia înfloritoare a acestui institut se datoreşte conducerii ei generale, care este în manile distinsului publicist-economist d-l profesor universi tar EM. M. BRANCOVICI, originar din Banat , vicepreşedintele Camerei dc Comerţ din Bucureşt i , preşedintele Societăţei Cerealiştilor din România , etc. — Publicul din Transi lvania şi Banat, care se va adresa Insti tutului condus de d-sa, poate fi sigur, ca va fi în tâmpinat cu înţelegere şi cu toată atenţia cuvenită.

D i r e c ţ i u n e a I S e g - i o n a i a a Societăţei Anon. de Asigurăr i Generale „AGRICOLA"

C L U J , S t r a d a W.*Iorgfa 11. Reprezentanţe şi Agenţi i î n toate oraşele mai însemnate

Specialităţile fabricei de bere CZELL tffii Cluj

HERCULE**" b e r e n u t r i t o a r e , s p e c i a l i t a t e a N E A G R Ă d i n î n a l ţ d u b l a

U R S I b e r e A L B A , m u l t a p r e c i a t ă

din cauza calităţilor lor neîntrecute s'au flove-dit ca mărcile cele mai superioare. Se ca pata pretutindeni

« i l »

• 41» Ф

« H é 4 4 4 4 4 4 É * t t ê 4 â é 4 4 t é « ЛЛЛЛАЛ*ЛАЛА*Л4,ЛЛЛЛЛЛ»&*âtilté«lA*«««*i«»44«*«4**â«4«» * » 4 * * £ Ş ?

O RECLAMA folositoare se face în „CULTURA POPORUL*m» care se t ipăreşte tn 50 mii de exemplare

Tîparnl Tipografie! „Viaţa", Cluj, Strada Regina Maria 38.