TEMA NR. 7

FUNCŢIUNILE ŞI FUNCŢIILE MANAGERIALE ALE ÎNTREPRINDERII

FUNCŢIILE MANAGERIALE ALE ÎNTREPRINDERII

Majoritatea specialiştilor consideră că procesul de conducere se realizează prin exercitarea unui ansamblu de funcţii sau atribute.

Prin funcţii sau atribute se înţeleg anumite grupe omogene de activităţi, ce trebuie efectuate de către conducerea unităţii respective, în scopul realizării obiectivelor fundamentale ale firmei.

Primul care a evidenţiat funcţiile manageriale a fost Henry Fayol, în lucrarea “Administration industrielle et generale”. Conducerea, spune Fayol, are următoarele funcţii: prevederea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul.

Caracteristicile de bază ale funcţiilor manageriale:- atributele (funcţiile) manageriale sunt specifice numai

cadrelor de conducere;- funcţiile manageriale au un caracter general, ele fiind

valabile pentru toate unităţile economice;- funcţiile manageriale se regăsesc diferit în raport cu nivelul

ierarhic al conducerii; astfel, la nivelurile superioare predomină atributele de prevedere şi organizare, în timp ce la nivelurile inferioare au o pondere mai mare cele de comandă, coordonare şi control;

- funcţiile conducerii se concretizează prin conţinut şi forme de manifestare diferite.

În general, este acceptat faptul că esenţa managementului firmei se poate defini prin următoarele funcţii: a previziona, a organiza, a coordona, a comanda şi a controla.

1). PreviziuneaEste o funcţie prioritară, întrucât stabileşte obiectivele şi

condiţiile viitoare de acţiune, lansarea de noi produse, folosirea unor noi tehnologii ş.a., afectând prezentul şi viitorul firmei.

O conducere dinamică, modernă, trebuie să fie una previzională.

Funcţia de previziune se concretizează în practică prin intermediul planificării. Astfel, se întocmesc:

- Prognoze – stabilite pe termen lung, cu un grad scăzut de detaliere, ce indică diferitele alternative (scenarii) pentru dezvoltarea economico-socială a întreprinderii. Prevederile din prognoze nu sunt obligatorii, ci formează sursa pentru luarea viitoarelor decizii.

- Planuri – detaliază prognozele, în conformitate cu cerinţele pieţei; prevederile lor sunt obligatorii.

- Programe – se întocmesc pe perioade reduse (trimestru, lună, zi, schimb sau oră), detaliind planurile, în funcţie de condiţiile concrete din fiecare moment.

2). OrganizareaSe prezintă sub trei forme:

- Organizarea producţiei – trebuie să găsească soluţii pentru derularea activităţii în secţiile de bază, auxiliare şi de deservire, dar şi să pregătească procesul productiv;

- Organizarea muncii – trebuie să rezolve probleme privind organizarea muncii pe schimburi, a lucrului la mai multe maşini, întărirea disciplinei în muncă ş.a.;

- Organizarea conducerii (managerială) are în vedere proiectarea şi perfecţionarea structurii organizatorice, a sistemului informaţional, precizarea atribuţiilor şi competenţelor fiecărui organ de conducere ş.a.m.d.

3). CoordonareaApare ca o consecinţă obiectivă a necesităţii de

sincronizare în timp şi în spaţiu a diferitelor activităţi dintr-o întreprindere. Coordonarea cuprinde toate procedeele şi activităţile, programate în prealabil, prin care conducerea firmei declanşează acţiunile diferitelor verigi structurale în vederea îndeplinirii la timp şi în condiţii optime a obiectivelor stabilite.

Coordonarea impune cunoaşterea în detaliu de către conducere a aspectelor tehnologice, organizatorice şi economice, dar mai ales a personalului din unitatea respectivă.

Multitudinea şi complexitatea problemelor pe care le ridică coordonarea implică delegarea de atribuţii şi competenţe către manageri aflaţi pe diferite niveluri ierarhice, pentru a îndeplini în condiţii optime obiectivele.

4). Comanda (decizia-antrenarea)

Include totalitatea deciziilor, dispoziţiilor, hotărârilor şi alte măsuri luate de conducere în vederea îndeplinirii de către organele din subordine a obiectivelor ce le revin. Exercitarea funcţiei de comandă presupune stabilirea sarcinilor persoanelor din subordine, precum şi motivarea salariaţilor în îndeplinirea acestor sarcini.

Eficienţa funcţiei de comandă depinde de modul în care se reuşeşte participarea şi antrenarea reală a fiecărui salariat în luarea deciziilor şi în îndeplinirea acestora. Comanda are un pronunţat caracter operaţional şi depinde în mare măsură de gradul de motivare a salariaţilor.

5). ControlulPresupune verificarea permanentă şi completă a

modului în care se desfăşoară diferitele activităţi în raport cu programele fixate, evidenţierea abaterilor şi luarea măsurilor corective.

Pentru un control eficient se impun următoarele cerinţe:

- existenţa unui sistem informaţional de transmitere a datelor către nivelul de conducere;

- constituirea unui sistem de control, care să precizeze punctele de control, obiectivele urmărite şi competenţele necesare exercitării controlului;

- efectuarea controlului în mod continuu şi direct;- întărirea autocontrolului la nivelul fiecărui executant.Este important controlul preventiv, punând accent pe

analiza cauzelor abaterilor!

FUNCŢIUNILE ÎNTREPRINDERII

Funcţionarea întreprinderii presupune un ansamblu de activităţi dinamice, complexe, ce se pot grupa pe anumite funcţiuni, care se condiţionează reciproc.

Iniţiatorul conceptului de funcţiune a fost Henry Fayol.

Def.: Funcţiunea reprezintă ansamblul activităţilor omogene şi specializate, orientate către realizarea unor obiective derivate din obiectivele generale ale întreprinderii.

Legea 31/1990 formulează cinci funcţiuni de bază ale întreprinderii: cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, resurse umane şi financiar-contabilă.

1). Funcţiunea de cercetare-dezvoltareCuprinde activităţile prin care se concepe şi se

realizează viitorul cadru tehnologic şi organizatoric al întreprinderii. Ea integrează activităţi cu un pronunţat caracter intelectual, ce pot fi grupate astfel:

- activităţi de concepţie – vizează cercetarea şi proiectarea produselor, serviciilor sau a tehnologiilor;

- activităţi de organizare a producţiei, a muncii şi a conducerii.

Pentru realizarea acestei funcţiuni întreprinderea efectuează studii, elaborează proiecte, schiţe şi desene tehnice, documentaţii,…

Elemente de bază ale acestei funcţiuni sunt creativitatea şi formele de manifestare ale acesteia: descoperirea ştiinţifică, inovaţia şi invenţia.

2). Funcţiunea de producţie

Cuprinde toate activităţile legate nemijlocit de realizarea bunurilor şi serviciilor, de transformarea factorilor de producţie (input-uri) în produse finite (output-uri).

Q = f(L,K) Producţia este o funcţie de muncă şi de capital.

Producţia presupune desfăşurarea a două etape: pregătirea producţiei şi fabricaţia propriu-zisă. Acestea sunt influenţate de noutatea şi complexitatea produsului, de profilul întreprinderii, de gradul de înzestrare tehnică, de caracteristicile resurselor ş.a.m.d.

La rândul său, procesul de producţie este format din două componente: procesul tehnologic şi procesul de muncă.

3). Funcţiunea comercialăPrezintă trei componente: aprovizionarea, desfacerea

(vânzarea) şi marketingul. a). Aprovizionarea presupune achiziţionarea şi

gestionarea resurselor materiale, în vederea utilizării ulterioare. Este o activitate importantă, influenţând direct calitatea produselor fabricate.

Aprovizionarea presupune următoarele activităţi:- calculul şi asigurarea necesarului de resurse

materiale;- fundamentarea normelor de consum de materiale;- negocierea şi încheierea contractelor de

aprovizionare;- organizarea spaţiilor de descărcare-depozitare;- stabilirea persoanelor responsabile cu

aprovizionarea în firmă ş.a.

b). Desfacerea (vânzarea) implică desfăşurarea următoarelor activităţi:

- prospectarea pieţei interne şi externe pentru identificarea potenţialilor clienţi;

- încheierea contractelor de vânzare;

- oferirea de servicii post-vânzare (garanţie, service,…);

- participarea la târguri, expoziţii, licitaţii;

- rezolvarea reclamaţiilor clienţilor.

c). Activitatea de marketing cuprinde totalitatea acţiunilor de studiere a pieţei interne şi externe, a necesităţilor şi comportamentului consumatorilor, cu scopul stabilirii celor mai adecvate modalităţi de orientare a producţiei către consumator.

Marketingul se concretizează în următoarele funcţii: - funcţia ipoteză: cercetarea pieţei şi a nevoilor de

consum;- funcţia mijloc: conectarea dinamică a întreprinderii

la mediu;- funcţia rezultat: creşterea eficienţei economice

printr-o mai bună satisfacere a nevoilor consumatorilor.

În prezent, marketingul are un pronunţat caracter prospectiv, în scopul asigurării unui suport informaţional adecvat elaborării de prognoze şi planuri economice.

4). Funcţiunea de resurse umaneCuprinde un ansamblu de activităţi specifice precum:- determinarea necesarului de forţă de muncă;- recrutarea, selecţia, angajarea şi evaluarea

personalului;- pregătirea şi perfecţionarea profesională a

salariaţilor;- stabilirea sistemului de salarizare;- îmbunătăţirea climatului de muncă şi motivaţional

din întreprindere;- îmbunătăţirea condiţiilor de muncă.Pentru realizarea obiectivelor din domeniul resurselor

umane, managerii trebuie să aplice tehnici moderne de psiho-sociologie şi organizare ergonomică a muncii.

5). Funcţiunea financiar-contabilăCuprinde activităţile cu privire la folosirea mijloacelor financiare

şi la urmărirea rezultatelor obţinute de către întreprindere. Această funcţiune presupune următoarele grupe de activităţi:- evidenţa financiar-contabilă, ce are drept scop înregistrarea

activelor şi a pasivelor în bilanţul contabil şi în raportările financiare periodice;

- evidenţa fiscală – cuprinde activităţile de stabilire corectă, legală, a taxelor şi impozitelor;

- organizarea internă a evidenţei contabile – presupune securizarea şi asigurarea calităţii datelor contabile;

- elaborarea schemei organizatorice a sistemului contabil – necesită un sistem de evidenţă cuprinzând structura conturilor şi metodele de înregistrare a datelor (manual, mecanic, computerizat,…);

- contabilitatea managerială – se referă la mijloacele de comunicare a datelor către managerii întreprinderii, având un însemnat rol de control şi de acţiune corectivă.

În concluzie, funcţiunile şi funcţiile manageriale au în esenţă un caracter preponderent teoretic.

În practică însă, funcţiunile se află într-o strânsă interdependenţă, completându-se reciproc şi formând sistemul organizării procesuale a întreprinderii.

De asemenea, funcţiile manageriale se întrepătrund organic în practică, ele contribuind la asigurarea eficienţei procesului de management al firmei.