PETRU DEMETRU POPESCU

LEGENDEsiPOVESTIRIIS RICE

llustraf ii: Dumitru Marig

W@

Dqturie .........6Pddureasdlboticd .. ... . .. ...pwelelebdlrdrnthngiflilluiDecebol . .........12I\elepnune giiltejie . .............16DecebalyT,raim ....... . .18Cinciluptdtori ...........22Legendabucfu;rwthi .......24InoruI'hleazului ,........27Sus, pe creste, Iaposada .. . . . . . .... 28

frumoasoBistragineinfricatolvlolda .........30DreptalealuiBodglLtr ..... .........33liulpescarului ...........36Codrulceliteaz ..........38pologul,sdgeotogighioaga, ........40Cd,na4aJhaului. ........ABolorcnul .......+4Legerrdahorei ........ ....46Strigrf,tul . .......48lllindricel .... . .50"trleautldche .. . . . .... .. 52

Putercawcullil ...........54\otrnculd,epe Siret ... ............56Legend,altdiLsanuhi .......58Sdruhddezi:rrLciodlldl .... ........60Irvorul luminii ...........63iVtogenirea ......64ld,qdduialo, ......66PaharuJjefifetd,esw..... ........68Horeo este olegendd ... . . .72

Pandlaunult ............7+$oimu1 .. .......76Cixstesjorfienie ..........78UnurmogoliltejilordelaVoslui .............80Dupdsteaq, bdieli! .. ......83Mdnucq. .......84@enadieruI ............. 86

Mdrnldeeralbe gimici .. .. .. . . . .... 88

Un tricolor pentru LLrre ... .........90SleJffilutrvn ............92pore$e despreunire....... ........95

ll

wnmvile

',:r, i! iteazul rege al geto4acilor,. ' Dromichete, isi timise

nlii la Duwire fentru aJintdmfina le regele

macedanean L$mach. Acntaw pregatea sa treacii cu

numeroasa sa ostire late fluuiapentru a cotrofi ld,md.ntul

geto4acilor, o ameni p as.nici,

hamiti si trriceputi.

i,;)';:ti

Care erau aceste daruri? Murceneu avea in mAini un vas de lui plin cu apa de izvor, Comespurta spice de gr6u, care cre;teau bogatin lanuri inalte pe meleagul ace$a, iar Brazde fnea,atdrn6nd cu capul in jos, un erete ucis, str6puns de o sageata. c6nd ajunsera in fafa regeluimacedonean, ostasii lui Dromichete se inchinari ;i transmisera solia stap6nului lor Lisimach seinnegura, dar vizind ca cei trei purtau in m6ini fiecare c6te ceva, ii intrebi ce reprezentau acelelucruri. Murceneu ii rispunse senin:

Solii lui Dromichete erau tt_ei barbali, luptatoli@neinfricali si oameni de cea mai aleasa simlire, ii cheiiiaMurceneu, Comes si Brazda. Cu ei duceau daruri pentru

ca acesta sa nu-i atace pe locuitori, ci sA se intoarcb la el acasa. '

- Acestea sunt darurile pe care !i le trimite marele nostru rege, Dromichetel

$i, fara sa astepte un r5spuns, tr6nti vasul cu putere, incet acesta se sparse ;i apa din el se impr6;tie.

- Ce a fost asta? intrebd Lisimach.

- Aceasta inseamni ca vasul este f6cut din pim6ntul nostru, iar apa care era in el e$e din f6ntdnile noa$re.

Astfel, regele nofu ili tdmite vorbi ci nu avem pdmdnt;i ap6 de dat!

La r,indul lui, Comes fr6nse trupul fraged al spicelor:

- Nici rodul cAmpiilor noastre si al m6inilor noastre nu este de datl

in schimb, Brazda inainti p6na l6nga Lisimach care nu descdlecase si ii intinse eretele ucis:

- Regele Dromichete ifi daruiege acest erete!

Lisimach privi pasdrea ucisd de sAgeate ;i parcd un fiorii stribitu intreaga fiinla. Dar se st6p6ni ;i zrse:

- lnseamnd ci regele t6u imi incuviinfeazi tot v6natul acestor linuturi. Voi trece Dundrea pentru a-mi lua

darul in primire!

- Nicidecum, spuse Brazda senin, eretele cutezdtor spre meleagurile noastre esti chiar tu, rege Lisimach.

Regele meu ili trimite vorbd cd, daci ili vei mdna armiile incoace, sagelib noastre $i vor face pe deplin datorial

i,fi\

-s-z-$.*.. '^t

I.

\

sdl&m* 'red"

Adatd. niste cercetasit, ilnlttatrepnin- Burebisia aduimp.

Unul dintre cerceta;i, Terise, ii spuse:

- Marite Burebista, romanii au pEtruns intr-adevar in padure. Sunt cildri, cel putin o cohorta I

Burebista vorbi atunci celor de fatd:

. - P6durea e a noastri, nu uitatil irloi suntem ai padurii si ai acestui pam6ntl Cei care il incalca cu dorintade cucerire sunt sortili pieirii. lar cei care vor scapa cu viald, nu vor scepa de vrala codruluil

. - Roste$e-li gdndulintreg, Burebistal zise un luptator. Tu, conducdtorul si regele no$ru, nu vorbesti astfeldespre paduri f6ri vreun temeil

- Da, temeiul exista! Romanii au fost vazuli la marginea padurii silbatice, pidure ce parcb ar fi aparut inurma unei ninsori cu arbori ;i frunze.

- Romanii? Dar ce cauti Roma pe meleagurile noastre?

. - DacE ne-au cilcat hotarul, inseamna ca vor sau pace, sau luptal... De vroiau pace, veneau p6na aici cusoli, sE ne spun6 si noui despre gdndul lor cel bun. De vreme ce ie ascund in umbra copacilor, inseamn6 c6nu le e in g6nd paceal

^ lYbot, batrenul care trecuse peste suta de ani, falnic ;i acum, ager in priviri, ciut6 cu nedumerire spreBurebista:

- Au cutezat a tulbura duhurile padurii? Cum vom putea intra noi acolo pentru a-i pedepsi?Burebista ii puse b6trinului m6na pe um6r:

- Duhurile padurii exista!

caerd intrarea unor dldretiromani i,n pddurea dc k

\ loalele muntelui. De i,ndntti

,'{,Sq*1d

ii intorc6ndu*e spre marele preot Deceneu, ?l cercet,i din priviri:

- Spunei lui Rubos de ce noi, dacji, nu ne speriem de duhurile padurii!

Deceneu se apropie ;i el de Rubos:

- Duhurile p6durii sunt ale noastre, Rubos, ale celor care au trait aici inaintea noastrA si care au apdrat la

vremea lor pim6ntul acesta, Ei au urcat dupi moarte in trupurile copacilor, in seva lor, ajungdnd p6na sus, la

coroana de frunze. Sunt ascunse in tufi;uri sau alearga inca pe potecile intortocheate ale padurii noastre

silbatice. Ochii mla;tinilor sunt ochii lor care nu ;i-au stins inca luminile. Noi cunoa$em fiecare potec6 ;i fiecare

tremurare a frunzei, pentru cA pEdurea ne este prietena, ne priveste ca pe frali, iar pe romani cu dupminie.

Calaretii strabaturd c6mpia, inci in roua diminefii, merg0nd tot timpul in galop si nu se oprira dec6t la

liziera padurii. Burebista descaleca si impreund cu el ;i calarelii din fala.

-Va trebui sd vedem dupd urmele cailor, zise Burebista, c6!i dqmani au pdtruns in p6dure!

- Si noi am incercat, zise Terise, dar n-am izbutit!

Atunci Rubos se apleca si privi cu atentie urmele. Parci ar fi vrut si pdtrundi in ele, sE citeascd la fel ca in

stelele cerului.

Burebi$a il privea cu mirare, dar Rubos citea intr-adevdr urmele. Avea acest dar - deslu;ea in negura

prafului numarul cailor si al c6larelilor. C6nd se ridici, ochii ii erau plini de lumina:

- Sunt vreo doui sute de calareli, Regel

Burebista z6mbi mullumit, C6t de nepreluit era Rubos in clipa aceea.

- Acum putem p6trunde in pidure! zise cu hot6rdre.

C6nd calul lui Burebista pdsi primul pe poteca din pidure, batr6nul Rubos, careil urmase merg6nd pejos,

ii arata regelui urmele care acum erau foarte clare. Merserd ei ce mersera ;i, deodati, Rubos prinse capastrul

calului lui Burebista. Ager, calul cel aprig al regelui se opri. Burebista il cerceti din priviri pe batrdn:

- Ce ne mai spui, Rubos? _ \.

-e d1',

f&=*s

,*.i "--.*.

- Marite Rege, urmele sunt proaspete. Romanii se afld in apropierea noastrd, poate chiar

dupa copacii din fa{al

intr-adevir, locul unde opriseri era un mic luminis. De acolo pddurea isiincepea din nou

fiinta bogata. Rubos avusese dreptate, din spatele copacilor, desprinz6ndu*e parca dintr-un

tablou, se ivird capetele cu coifuri ale romanilor.

Dacii ramaser6 nemiscati, in fruntea romanrlor se putea vedea statura impunatoare a

generalului Consatus. Burebista intelese. il cunogea pe generalul roman care venise la el, cu

un an in urmi, cu solie de la mindrul Cezar. Acum venise pe ascuns sd vadd ce se mai

petrece pe aici, pentru a-l vesti pe stapAnul siu. Adusese cu el de(ui luptatori pentru a face

fat6, in cazul unei ciocniri cu locultorii acelor pdm6nturi, Se pare cd isi incheiase misiunea si

vdzuse destule. Acum alesese calea padurii, nestiut, urmdnd linia ei si merg6nd numai spre

sud. Intentiona sd treaci Dun;rea la taberele romane instalate l6ngi munlii Haemus. Nu;tia

c6 pidurea era ins.elatoare pentru ei ;i drumul ducea spre mla;trna.

Romanii nu mai erau pe cai. ii ldsaseri undeva, in padure, drumul pe jos devenind astfel

mai usor. Burebista ridica m6na si striga in graiul dacilor:

- PredaJi-va imediat!

Drept r;spuns, Consatus, care inlelesese mai mult dupb gesturi vorba lui Burebista,

apuci sulila;i, in clipa urmatoare, o zu6rli cu putere asupra lui Burebista. Regele se feri, iar

sulrla, in loc sa i se infiga in piept, ii lovi cu putere braful st6ng. Burebista isi scoase sabia din

teac6 si porunci atacul. Desl rana ii s6ngera, conduse lupta dintr-un bun inceput.

Sdbiile se incrucisard. Burebista, dupd ce dobori doi cohortagi, i;i ficu loc spre Consatus

si, ajung6ndu-1, il ataca. Luptar5 a$fel un tirnp, p6na cAnd Bureblft il lovi pe general in

bratul drept, facandu-l sd scape spada din m6na. Urmi o noui lovituri, data drept in

crestetul capulu - generalul se pribu;i in tarana, intr-un lac de s6nge.

Cohorta;ii, vaz6nd pieirea comandantului lor, intrard in panic6. Unul dintre ei, care pdrea

o cdpetenie, didu semnaLul de retragere, iar romanri incepur; retragerea, merg6nd cu

spatele spre pidure.

Burebista le facu un semn ostastlor sii si stea pe loc:

- Sa-i l6sdm in seama padurii!

!i, zic6nd acestea, se puse pe asteptat. Dupa un timp oarecare, didu semnalul de

urmdrire, Meneri asa un timp. Dup6 urmele pa;ilor gi copitele cailor, se vedea cd romanii

paseau pe l6nga cai, pentru a putea strabate desisul pddurii.

Deodatd, Burebista se opri in loc. Auzise ceea ce se a$epta sA audi: gemete. Erau ale

celor care se inecau in mlastind. Se auzea si nechezatul cailor care, asemenea oamenilor, erau

inghititi de sm6curi. Burebista socoti c; nu are rost sd meargi mai departe, pEdurea cu

mla;tinile ei isi facuserd datoria. Regele dacilor se intoarse cu ochii inrourati de bucurie ;istriga cu glas de tunet:

- Si binecuv6ntdm padureal P5durea noastra salbatici! Pbdurea noastrE stramofeasci,

care i-a biruit azi pe du;mani! Sd binecuv6ntdm mlastinile iare au cuprins, cu bratele lor

inselitoare, trupurile cotropitorilor! Sa binecuvdntam acest minunat pdmAnt care, cu toau

fiinfa lui, ne apSra de vrajmagi ;i care ne hrineste cu toate bogEliile lui. Sa-l binecuvantdm

I

l1I

si sa-l pizim ca pe cel mai scump lucru I Pentru a fi liber si infloritor in vecil ,

idrxx*fue ##'rsfutwedrw$

Agryuarg gny,h1! Qfrcdpeteniile dace il ridicard le scut le; Decebal. fiul lui Scorilo, pentru a le fi rege bui si drelt.

Dapd ce se urca pe tron, Decebal se dnuedi nu numai aiteaz;;i i,n\anp\, dnr si neobosit. Cd,t era ziua de mare, el se afl,apretutindeni, acolo uwfu se sintea neuoia ajutoiului, siu.

lntr-o zi, insolit de trei din fostii sai prieteni din copibrb, acum luptatori de nadejde si temuti, plecara pecai iuti sa cunoasca mai bine oamenii, locurile gi intdmplarile. La miezul zilei, la poale de munte, dlJura pe*eun batr6n care locuia intr-o coliba, singuratic precum cucii padurii, dar cu priviri semete;i senine Cai;re1lidescalecari ;i batrdnul Ie iesi in int6mpinare:

- Fii bine venit in imparalia mea, rege al tuturor dacilor! Eu, Zamagedas, ma inchin puterii talelDecebal se inveseli:

- Si care e imparatia ta, Zamagedas?

- E mare si intinsi, incepe din pragul colibei ;i se intinde c6t vezi cu ochiil- Aha! InseamnE cA ii tu etti puternic si nu se cade sa mi te inchinil- Ba da, pentru ci e;ti regele nostru, iard eu un dac de r6nd, nici mdcar at6t de puternic pe c6t

am fost odat', la tinerelel Dar pentru ca te-ai ostenit p6na aici, cred c6 n-ar strica sa te dasc5iesc '* ,ucu cateva povete.

Decebal se insenina si se inveseli:

- Mare trebuintd am de povetele tale, Zamagedas. Ca si de ale tuturor b6tr6nilorneamului nostru dac ce au trait multe si au v6zut si mai multel

- Asta asa-i. Fiti buni si legafi-va caii de arborele acela gi sa mergem!

Decebal se minun6:

- Unde sd mergem, Zamagedas, ;i de ce nu pe cai?

- Pentru ci eu, iaci, sunt sarac s.i n-am cal. Cum ar veni ca voi sA calarn, iar eu sb alerg dupa voi sa va

ajung I

Decebal era vesel din cale afar6. Ficu semn insolitorilor sai si legara caii de arborele aratat.

- !i acum, unde vom merge?

- Pai, prin imparatia mea, Numai aia te voi putea povafui!

fi plecara cu tolii prin imparalia batrdnului, lVergdnd asa, ajunseri la un izvor care Flneadintr-o $6nca. Avea apa limpede ;i rece ca gheata. Toli sorbira apa si i;i racorira fruntile.

Atunci Zamagedas zise:

- lata prima mea povale, Regel Limpede sa-!i fie mintea si inima ca apa acestuipentru a infaptui doar lucrurj de laudal

Decebal se insenine. ,

- N-am sa uit niciodata aceaste povatAl