Procesele senzoriale Dezvoltarea psihica la om incepe cu
manifestarea componentei senzoriale. Componenta vietii psihice a
constituit obiect de analiza si explicatie inca din antichitate,
iar debutul psihologiei ca stiinta de sine statatoare s-a facut
prin demonstrarea posibilitatii utilizarii metodei experimentale in
studiul proceselor senzoriale. Din punct de vedere structural
ierarhic senzorialitatea include 2 componente mari: senzatiile si
perceptiile, denumite procese senzoriale. Recepia senzorial este
prima form specific de realizare a comunicrii noastre lumea extern,
a crei funcionare ncepe chiar nainte de natere, n timpul vieii
intrauterine, cnd devine posibil formarea unor reflexe condiionate
la ageni mecano-acustici i termici din mediul extern. In principiu,
se poate afirma c dezvoltarea psihic a omului ncepe cu dezvoltarea
componentei senzoriale, care devine premisa i temelia pe care se
ridic celelalte componente, nu numai cognitive (reprezentarea i
gndirea), ci i afectiv-motivaionale. SENZATIA Senzaia este primul
nivel psihic de prelucrare, interpretare i utilizare a informaiei
despre nsuirile obiectelor i fenomenelor lumii externe i despre
strile mediului intern. Ea este sursa primar a cunotinelor. Altfel
dect prin intermediul senzaiilor nu putem dobndi nici un fel de
date despre lucrurile i fenomenele materiale din jur. Senzatiile se
definesc ca procese psihice de semnalizare, reflectare prin
intermediul unui singur analizator a proprietatilor simple si
separate ale obiectelor si fenomenelor, in forma unor imagini
directe si elementare. Astfel, senzatiile implica o codificare, de
dispunere a unor semnale pe dimensiuni disociate, corespunzator
proprietatilor de intensitate, durata, frecventa, tonalitate sau
extensiune. Analizatorul Analizatorul (organul se simt)- concept
introdus in psihologie de Ivan Pavlov- prin care se desemneaza
aparatul anatomo-fiziologic unitar, prin care se realizeaza analiza
si sinteza diferitelor tipuri de stimuli pe baza actiunii conjugate
a mai multor segmente structuralfunctionale: periferic, central
intermediar ascendent si intermediar descendent. Stimulul Sau
excitantul- reprezinta orice factor de mediu care declanseaza
modificari reversibile in materia vie fiind caracterizat de o
anumita natura, intensitate, disctributie spatiala (extensitate) si
temporara (protensitate).
1
LEGILE SENZATIILOR (SENSIBILITATII) Sensibilitatea reprezinta
premisa biofiziologica a capacitatii de a avea senzatii. M.Golu
considera ca sensibilitatea se subordoneaza actiunii a 3 categorii
de legi: legi psihofizice, legi psihofiziologice si legi
socioculturale. Legile psihofizice si cele psihofiziologice sunt
generale, actionand pe scara ntregului regn animal, iar legile
socioculturale sunt proprii numai sensibilitatii omului. LEGILE
PSIHOFIZICE Existenta unui stimul n mediul nconjurator si chiar
actiunea acestuia asupra organismului nu sunt suficiente pentru
producerea unei senzatii. Pentru ca senzatia sa apara este necesar
ca stimulul sa dispuna de o anumita intensitate. Pentru ca senzatia
sa apara este necesar ca stimulul sa aiba o anumita intensitate. -
Cantitatea minima de intensitate a stimulului capabila sa produca o
senzatie se numeste prag absolut minimal. Acesta este extrem de
diferit de la o senzatia la alta (vizuala: 1-2 cuante; auditiv:
16-20 vibratii pe secunda). - Cantitatea maxima de intensitate a
stimului care produce o senzatie de acelasi fel se numeste prag
absolut maximal. Depasirea lui declanseaza, ca urmare a
suprasolicitarii analizatorului, fie: durerea, fie neutralitatea
aparatului in raport cu stimulul. Pragul absolut minimal a fost
luat drept indicator al sensibilitatii absolute . ntre
sensibilitatea absoluta si pragul absolut minimal exista un raport
invers proportional. Cu cit pragul absolut minimal este mai mic, cu
atit sensibilitatea absoluta este mai mare si invers, cu cit el
este mai mare, cu atit sensibilitatea este mai mica. Omul are
capacitatea de a sesiza nu numai limitele minime si maxime ale
intensitatii unor stimuli, ci si existenta unor diferente foarte
fine intre intensitatile variabile ale stimulilor, diferente
masurate cu ajutorul pragului diferential. Sensibilitatea
diferentiata este capacitatea cu ajutorul careia se surprind aceste
diferente minime intre stimuli. Pragul diferential priveste
valorile liminar discriminative ale stimulului, adica relatia
dintre: intensitatea initiala a stimulului intensitatea ce trebuie
adaugata sau scazuta de la aceasta pentru a produce o modificare
abia sesizabila a S initiale. LEGILE PSIHOFIZIOLOGICE exprima
dependenta nivelului si dinamicii sensibilitatii de fenomenele care
au loc n organizarea interna a subiectului, nainte si n timpul
receptionarii stimulului modal specific. Esentiale sunt: legea
adaptarii, a contrastului, legea sensibilizarii si depresiei, legea
sinesteziei si legea oboselii. Legea adaptarii exprima caracterul
intrinsec dinamic, al sensibilitatii, deplasarea n sus sau n jos a
pragurilor absolute si diferentiale sub actiunea prelungita a
stimulului sau n absenta acestuia. Adaptarea se manifesta n cadrul
tuturor analizatorilor si are ca mecanism interactiunea dintre
veriga corticala si cea periferica. Sensibilitatea isi modifica
parametrii functionali o data cu schimbarea conditiilor de mediu.
Cresterea sau scaderea sensibilitatii ca urmare a actiunii repetate
a stimulilor sau a modificarii conditiilor de mediu se numeste
adaptare senzoriala. Intrarea in functiune a fenomenului adaptarii
senzoriale poate fi cel mai usor demonstrata prin trecerea brusca
dintr-un mediu in altul. Procesul se realizeaza gradat. De obicei,
la stimulii puternici, sensibilitatea scade, iar la cei slabi
creste. Dupa rapiditatea adaptarii lor, analizatorii au fost
clasificati in: usor (tactili, termici, olfactivi, gustativi,
vizuali); greu (auditivi si algici)
2
EX.: in sfera sensibilitatii olfactive adaptarea se face rapid,
im timp ce in domeniul sensibilitatii auditive adaptarea se produce
greu si in timp. Legea contrastului exprima cresterea
sensibilitatii ca efect al stimularii spatio-temporare a
excitantilor de intensitati diferite, care actioneaza simultan sau
succesiv asupra aceluiasi analizator. Corespunzator, avem 2 tipuri
de contrast: simultan si succesiv. Contrastul simultan consta fie n
accentuarea reciproca a claritatii si pregnantei stimulilor
prezentati n acelasi timp n cmpul perceptiei, fie n accentuarea
stimulului principal sub influenta stimulilor de fond. Pentru a se
produce, este necesar ca deosebirile de intensitate dintre stimuli
sa nu fie mici prea mari, incat sa genereze fenomenul; de
alternanta, nici prea mici, incat sa genereze amestecul. Contrastul
simultan are o sfera de manifestare mai redusa dect cel succesiv.
Astfel, el este greu de obtinut n cadrul sensibilitatii gustative
si olfactive; slab exprimat n sensibilitatea auditiva si pregnant n
sensibilitatea vizuala. Contrastul succesiv consta n cresterea
nivelului sensibilitatii n raport cu un stimul prezentat la scurt
timp dupa actiunea mai ndelungata a altui stimul de aceeasi
modalitate, dar diferit dupa intensitate. Acest tip de contrast se
evidentiaza n toate modalitatile senzoriale, dare foarte pregnant n
sensibilitatea gustativa, olfactiva, termica si vizuale. Contrastul
are la baza modificarea functionala a sensibilitatii si se explica
prin intrarea in actiune a mecanismelor de inductie reciproca si
autoinductie. Cel mai plauzibil mecanism al contrastului se pare ca
este mecanismul inhibitiei laterale. Potrivit lui, activitatea unei
celule este modificata de activitatea celulei vecine. Legea
sensibilizarii si depresiei exprima cresterea sau scaderea n cadrul
unui analizator a sensibilitatii, fie ca urmare a interactiunii
diferitelor cmpuri receptoare proprii, fie ca urmare a
interactiunii lui cu alti analizatori. Stimularea cu o lumina de
intensitate relativ slaba a unor segmente retiniene duce la
cresterea nivelului sensibilitatii n segmentele apropiate. Zravkov
si Stevens au studiat interactiunea analizatorilor demostrand cum
stimularea unuia dintre ei determina efectul de sensibilizare sau
de depresie n cadrul celorlalti, corespunzator intensitatii si
duratei stimulilor utilizati. Excitarea n anumite limite si n
anumite conditii a receptorilor tactili si kinestezici duce la
cresterea sensibilitatii vizuale si auditive, iar intre alte limite
si n alte conditii, ademenea excitare duce la aparitia fenomenului
de depresie. Sensibilizarea pp. cresterea sensibilitatii datorita
interventiei unor fenomene de interactiune, acestea din urma se
produc la mai multe nivele: cel mai simplu nivelul este cel al
receptorului unui analizator, interactiunea avnd loc intre
diferitele lui elemente structurale diferentiate. EX.: stimularea
bastonaselor din retina duce la cresterea sensibilitatii conurilor.
nivelul segmentelor unuia si aceluiasi analizator faptul se
manifesta pregnant in cazul analizatorilor cu receptori perechi. -
Excitarea portiunii periferice a retinei unui ochi poate duce la
cresterea sensibilitatii portiunii centrale a celuilalt ochi
Interactiunea dintre analizatori diferiti . Experienta curenta
arata ca auzim mai bine la lumina decat in intuneric. P.P. LAZAREV
in anul 1904 a demonstrat: - influenta actiunii analizatorului
vizual asupra celui auditiv. A aratat ca sub influenta sunetului
sensibilitatea vederii periferice (crepusculara) creste.
Cercetarile au condus la formularea unei reguli practice: ,,Atunci
cand un analizator este intens si indelung solicitat, pentru
mentinerea tonusului functional ridicat trebuie recurs la
stimularea auxiliara, cu doze specifice de excitatie specifica a
unui analizator."3
Legea depresiei - Consta in scaderea sensibilitatii ca urmare a
legaturilor functionale intraanalizatori sau interanalizatori.
Functioneaza dupa aceleasi mecanisme si la aceleasi niveluri ca si
legea sensibilizarii. Avem 3 nivele : - stimularea indelungata a
ochiului cu o lumina rosie se soldeaza cu scaderea sensibilitatii
pentru alte culori, indeosebi pentru cele de unda lunga. - Functia
localizarii spatiale a sunetelor n-ar putea fi explicata fara
interactiunea dintre cele 2 verigi perechi ale analizatorului
auditiv. - Sunetele cu intensitate mijlocie si mare coboara
sensibilitatea bastonaselor. Legea sinesteziei - exprima acea
interactiune intre analizatori, n cadrul careia calitatile
senzatiilor de o anumita modalitate sunt transferate senzatiilor de
o alta modalitate. Zlate: Se refera la efectele de intermodelare
primara informationala, adica la '' transpunerea'' unei forme de
sensibilitate intr-o alta modalitate senzoriala. De ex., stimulii
acustici produc efecte de vedere cromatica (''auditia colorata'');
stimulii optici produc efecte auditive (''vedere sonora'') De
asemenea culorilor si sunetelor le pot fi atribuite si calitati
tactile sau gustative. Vorbim de ,,culori moi", de ,,sunete dulci".
Toti ceilalti stimulenti produc efecte kenestezice. Unul dintre
primii autori care s-au ocupat cu studiul sinesteziei a fost
psihologul roman Eduard Gruber, care a investigat fenomenul
sinopsiei (auditie cromatica). Investigatiile ulterioare asupra
sinesteziei au condus spre ideea ca acest fenomen sta la baza
talentului artistic. Legea oboselii - exprima faptul ca
analizatorii, fiind sisteme care functioneaza pe baza unui consum
de energie stocata n structura lor, iar aceasta energie fiind
cantitativ limitata, sunt supusi fenomenului de oboseala. Aceasta
se concretizeaza pe de o parte, n scaderea considerabila a
nivelului sensibilitatii si a capacitatii rezolutive a
analizatorului, iar pe de alta parte, n aparitia unor senzatii de
disconfort si instabilitate. Nu n toti analizatorii oboseala se
manifesta la fel de pregnant: cei mai fatigabili sunt analizatorii
vizual, kinestezic si auditiv; cel mai putin fatigabil este cel
gustativ. Dupa sursa care o genereaza, oboseala senzoriala este: -
Suprasolicitare, ca urmare a functionarii ndelungate a
analizatorilor n conditiile actionarii unor stimuli de intensitate
superioara mediei; - De subsolicitare care se produce ca rezultat
secundar al scaderii tonusului general de excitabilitate al SC, din
lipsa de stimulare externa; - De asteptare care apare pe fondul
unei atentii concentrate pe termen lung. Efectul oboselii este n
toate cazurile negativ, ducnd la scaderea performantelor la
sarcinile perceptive. Cat si la o stare generala dezagreabila.
LEGILE SOCIOCULTURALE exprima dependenta organizarii si
functionarii mecanismelor senzoriale ale omului de
particularitatile stimulilor, sarcinilor, formelor de activitate si
etaloanelor pe care le genereaza mediul sociocultural. Daca legile
psihofizice si cele psihofiziologice sunt generale, actionand pe
scara ntregului regn animal, legile socioculturale sunt proprii
numai sensibilitatii omului. M.Golu identifica 4 legi de sorginte
socioculturala care se includ n evolutia si structurarea
sensibilitatii, si anume: legea constientizarii, a exercitiului
selectiv (profesionalizarii), legea estetizarii si semantizarii si
legea verbalizarii. Legea constientizarii postuleaza faptul ca
delimitarea sensibilitatii se realizeaza prin raportarea la starea
vigila a subiectului si la capacitatea lui de a avea o senzatie
specifica de care sa-si dea seama.
4
Initial, constiinta se bazeaza numai pe sensibilitate si pe
experienta senzoriale; pe masura elaborarii si a altor structuri
psihice mai complexe (reprezentarea., imaginatia, gndirea) ea
dobndeste o anumita autonomie functionala si impune criterii noi
sferei senzoriale. Acuitatea oricarei sensibilitatii modale va
depinde direct de claritatea si gradul de focalizare a constiintei:
pragul de detectie va fi mai scazut n raport cu un stimul asteptat,
dect n raport cu stimulul pe care nu-l asteptam. Legea exercitiului
selectiv (a profesionalizarii) exprima dependenta nivelului de
dezvoltare si eficienta a diferitelor forme modale ale
sensibilitatii de procesul general al nvatarii pe care l parcurge
individul uman si de specificul activitatii dominante (al
profesiei). Prin nvatare senzoriala sau perceptiva organizata,
copilul si dezvolta componentele secundare ale schemelor de
explorare, detectie, comparatie a diferitelor nsusiri concrete ale
obiectelor din jur si isi adapteaza experienta senzoriala la
categoriile stimulilor de sorginte socioculturala (ex. literele
alfabetului). Pe masura nsusirii unei profesii o anumita forma
particulara de sensibilitate va dobndi o dezvoltare preferentiala.
Legea estetizarii si semantizarii exprima modelarea sensibilitatii
umane n raport cu actiunea a 2 factori culturale: frumosul si
semnificatia. Functionarea mecanismelor senzoriale va fi modelata
prin intermediul principiilor culturale (estetice si semantice) n
directia evaluarii calitatilor senzatiilor prin prisma unor
criterii de frumos-urat, agreabildezagreabil, precum si a unor
criterii de semnificatie (ce sens are). Aceasta estetizare a
sensibilitatii genereaza diferentieri si particularizari intre
indivizi. Ceea ce este frumos pentru un individ poate fi urat
pentru un altul. Legea verbalizarii exprima o caracteristica
generala a organizarii psiho-comportamentale a omului, anume aceea
a edificarii si reglarii verbale. Prin instructaj si comenzi
verbale por fi modificate pragurile senzoriale, poate fi optimizat
actul receptiei-senzoriale. Legea verbalizarii postuleaza si
fixarea n cuvnt a continutului informational al senzatiilor,
devenind posibila stabilitatea lor n sfera constiintei cat si o mai
buna fixare n memorie a experientei senzoriale. Actiunea legii
verbalizarii poate modifica n sens amplificator sau reductor si
efectele legilor primare (psihofizice si psihofiziologice). Cuvntul
dirijeaza ntreaga dinamica a receptiei senzoriale n cmpul
stimulator extern; acesta din urma este supus reorganizarii, fiind
scoase n prim plan elementele care corespund starilor actuale de
motivatie si trecute n plan secund elementele care n momentul dat
nu au pentru subiect o semnificatie deosebita. Astfel, gratie
reglajului verbal, functia sensibilitatii se logicizeaza,
organizndu-se pe programe specifice, bazate pe conditii logice si
criterii de relevanta, reprezentativitate si semnificatie. Legea
semnificatiei fortei de semnalizare a stimulului Ceea ce conteaza
nu este atit forta fizica a stimulului, cit valoarea, semnificatia
acestuia pt. individ. Cercetarile experimentale au demonstrat: un
stimul slab ca intensitate dar foarte semnificativ pt. organism
este mult mai bine receptionat decit un stimul puternic, dar
nesemnificativ. Aceasta lege actioneaza contrar legii senzatiilor
si a fost descoperita de catre Pavlov. El atragea atentia asupra
faptului ca in studiul activitatii nervoase superioare trebuie sa
se tina seama nu doar de intensitatea absoluta, ci si de
intensitatea. El vorbea de legea fortei relative care nu este
altceva decat legea semnificatiei fortei de semnalizare. Legea
compensarii
5
Dezvoltarea insuficienta a unei modalitati senzoriale sau lipsa
ei duce la perfectionarea alteia atit de mult, incit aceasta preia
pe seama ei functiile celei dintii. La orbi si la surzi se dezvolta
sensibilitatea tactila, vibratorie, olfactiva. Compensarea este o
lege mai generala a psihicului, ea actionand nu numai la nivel
senzorial. Cercetari interesante asupra compensarii la orbi,
soldate cu propunerea unui aparat acustic menit a facilita
orientarea orbilor in spatiu, au fost facute de psihologul roman
Dorin Damaschin. Compensarea este capacitatea organismului, in
cazul nostru capacitatea sistemului senzorial, de a se
autoconstitui structural si functional. Ca fenomen interior
psihofiziologic, compensarea pp. restructurari functionale,
substitutii, comutari nervoase si autoreglari, care se soldeaza cu
reechilibrarea organismului si cu refacerea potentelor lui
adaptative care asigura echilibrul dintre obiectiv si subiectiv.
Legea conditionarii social-istorice. La om, senzatiile sint
superioarea pt. ca suporta conditionarea din partea factorilor
socioistoric si culturali. Conditionarea social-istorica a
senzatiilor este evidentiata in mai multe planuri: - adincirea,
perfectionarea unor modalitati senzoriale ale omului (implicarea
omului in diferite profesiuni modifica destul de mult
sensibilitatea lui) - schimbarea ponderii diferitelor modalitati
senzoriale (trebuind sa se adapteze omul si-a dezvoltat mult
sensibilitatea vizuala si auditiva; esentiala pentru om este
sensibilitatea auditiva deoarece aceasta permite achizitia
limbajului) - aparitia unor modalitati senzoriale noi, specific
umane (pipaitul, ca explorare a obiectelor, in cadrul modalitatii
tactile; diferite firme de auz - verbal, muzical - in cadrul
modalitatii auditive) Interventia factorilor socio-istorici si
socio-culturali este atat de mare incat ei conditioneaza nu doar
senzatiile omului, ci modifica insasi simtirea umana. Conditionarea
social-istorica a senzatiilor poate fi pusa in evidenta cel mai
bine prin referirea la diferentele culturale si etnice existente in
experienta senzoriala. Se pare ca aceasta variatie socio-culturala
este cel mai evidenta in cazul senzatiilor algice (de durere).
Clasificarea senzaiilor 1. dup tipul aparatului specializat
pentru recepie: - senzaii: auditive, gustative, olfactive, cutanate
etc; 2. dup natura coninutului informaional: a) senzaii despre
obiectele, fenomenele lumii externe: vizuale, cutanate, olfactive,
gustative, auditive. b) -senzaii legate de poziia i micarea
propriului corp: -senzaii proprioceptive -senzaii kinestezice
-senzaii de echilibru c) senzaii care dau informaii despre
modificrile interne ale organismului; d) -senzaii despre trebuinele
fiziologice primare- senzaii organice (senzaia de foame, sete,
relaxare, durere) Senzaiile vizuale -sunt determinate de
proprietile obiective ale undelor electromagnetice ale luminii.
Omul percepe doar o mic fie a spectrului electromagnetic.
Sensibilitatea vizual se realizeaz n:6
-sensibilitate acromatic-asigur diferenierea dintre lumin i
ntuneric; -sensibilitatea intensitilor n interiorul stimulrii
luminoase. -sensibilitatea cromatic- se realizeaz analiza
principalelor lungimi de und ale spectrului electromagnetic
perceptibil; -diferenierea i identificarea culorilor: ROGVAIV Celor
dou forme de sensibilitate le corespund, la nivelul retinei, celule
senzoriale diferite. Sensibilitii acromatice i corespunde aparatul
bastonaelor, aproximativ 120 milioane de celule, iar sensibilitii
cromatice i corespunde aparatul conurilor, cu 6 milioane de celule.
Bastonaele formeaz mecanismul vederii nocturne, iar mecanismul
conurilor constituie mecanismul periferic al vederii diurne.
Sensibilitatea acromatic este cea mai veche, din punct de vedere
filogenetic- o gsim la animale. Sensibilitatea cromatic a aprut mai
trziu i atinge nivelul de dezvoltare cel mai nalt la om. Potrivit
unei ipoteze, pe baza unor cercetri electro-fiziologice, mecanismul
sensibilitii cromatice este dat de conectarea difereniat, selectiv
a straturilor celulelor fotosensibile i nervoase ale retinei. Se
constituie 3 sisteme de recepie: a) de und lung- cuprinde
modulatorii speciali pentru portocaliu i rou b) de und mijlocie-
pentru culoarea verde; c) de und scurt- modulatorii pentru indigo i
albastru. Aceste diferenieri, specializri, le corespund o relativ
difereniere, specializare la nivel cortical, la nivelul cmpului 17
occipital(centrul vzului). Culorile cromatice:- pure: ROGVAIV
-mixte. Senzaia de culoare se caracterizeaz prin 3 indicatori:
a) tonul cromatic: determinat prin lungimea de und; b)
luminozitatea: determinat de modul specific de interaciune a unor
unde de lungimidiferite (gradul de apropiere a unei unde cromatice
de culoarea neagr, care are luminozitatea cea mai mic). c)
saturaia: reflect puritatea unei culori cromatice (gradul de
apropiere a undei de culoarea gri). Cei trei indicatori depind de
raportul de lungime de und fundamental, care determin tonul
cromatic. Prin corelarea celor trei indicatori se obine o gam ntins
de nuane tonuri. Omul poate diferenia pn la 100 de tonuri pure i
200 de gradaii ale luminozitii, respectiv 20 de gradaii ale
saturaiei. Importana senzaiilor vizuale: n transporturi, armat,
industrie. Senzaiile auditive -Sunt rezultatul integrrii
informaiilor n plan subiectiv, a proprietilor specifice al undelor
sonore. Unda sonor face parte din spectrul oscilaiilor de forma
undei sinusoidale. Proprieti: -frecvena -amplitudinea -forma7
Analizatorul auditiv, la om, are o organizare complex.
Receptorii sunt situai n urechea intern (organul lui Korti) Auzul
este o funcie care se realizeaz prin interaciunea celor 2 urechi .
Sensibilitatea auditiv se realizeaz n 2 forme: -sensibilitate
absolut -sensibilitate diferenial . Sensibilitatea absolut- se
exprim n capacitatea de a evalua i identifica sunetele prezentate
izolat. Sensibilitatea diferenial- se exprim n capacitatea de a
sesiza deosebirile de trie, nlime, timbru, dintre 2 sau mai multe
sunete, pe baza unei comparri succesive sau simultane.
Sensibilitatea auditiv nu este constant ci variaz n funcie de mai
muli factori: -intensitate -frecven -durata de aciune a stimulilor
acustici -starea funcional a analizatorului -tipul de activitate
profesional -vrst Peste sensibilitatea auditiv primar, n cursul
dezvoltrii ontogenetice (dezvoltarea la un anumit individ), se
structureaz mecanismele sensibilitii muzicale i verbale. Auzul
muzical (melodic i armonic) presupune dezvoltarea special, prin
exerciii i educaie, a capacitilor de difereniere i identificare a
acordurilor, intervalelor, nlimii i duratei ntre sunete, a liniei
melodice i a structurii armonice. Auzul fonematic- const n formarea
i fixarea n memorie a imaginilor fonetice adecvate ale sunetelor
limbajului articulat i a cuvintelor limbii materne, a capacitii de
recunoatere i nelegere a acestora. Auzul fonematic se elaboreaz
treptat n ontogenez, prin includerea copilului, nc de la natere, n
fluxul comunicrii verbale. Auzul fonematic asigur nu numai
perceperea i nelegerea vorbirii celor din jur ci i controlul
vorbirii proprii. Senzaiile cutanate -reprezint un complex de
senzaii alctuit din senzaii tactile (atingere, presiune), senzaii
temperatur, senzaii algice (de durere). Toate zonele pielii posed
cele 3 submodaliti, dar reprezentarea cantitativ difer de la o zon
la alta. Senzaiile tactile- pe lng simpla sesizare a atingerii,
acestea asigur discriminarea intervalului dintre dou sau mai multe
puncte stimulate, simultan precum i localizarea punctului excitat.
Discriminarea are urmtoarele valori: -vrful limbii 1mm -vrful
degetului arttor- 2,3mm -buzele- 4,5mm -palmele- 11,3mm Senzaiile
tactile furnizeaz informaii despre nsuirile obiectelor: -natura
materialului: dur, moale; -asperitate: gradul de netezime;
-duritatea: consistena materialului;8
-dimensiunile metrice -forma. Aceste informaii joac un rol
important n elaborarea noiunilor i reprezentrilor noastre despre
materialitatea lumii. Aristotel sublinia c, tactilul joac un rol
important n protejarea organismului. Senzaia de temperatur- este o
coordonat a mediului extern ce acioneaz asupra organismelor care
influeneaz procesele bio-fiziologice ale organismului. Senzaia de
temperatur i relaia organismului cu mediul este o coordonat a
propriului nostru organism, integritatea organismului se realizeaz
prin constana termic. Delimitarea senzaiilor de cald, rece, la om
este condiionat de constana termic a organismului n raport cu
mediul ambiant, i poart denumirea de termoreglare. Senzaiile algice
Prezint o mare importan pentru protejarea organismului, a aprrii
integritii fizice a corpului. n mod normal, senzaiile de durere
sunt nsoite de triri emoionale negative i determin un comportament
de prevenire, ocolire a stimulului nociv. n unele cazuri, se ncalc
aceste legi prin reacii la durere cu triri emoionale pozitive. n
anumite afeciuni cerebrale, sensibilitatea de durere e fie diminuat
pn la abolirea ei complet, fie hipertrofiat. Senzaiile gustative Se
difereniaz n raport cu compoziia chimic a substanei solubile n ap
sau saliv. Receptorii- sunt mugurii gustativi, care sunt dispui n
epiteliul mucoasei limbii i al vlului palatin. Mugurii gustativi se
grupeaz cte 8-10 i formeaz papilele gustative care sunt:
-fungiforme: de dimensiuni mai mari -filiforme: cu aspect conic,
piramidal -circumvalate: de form tronconic. Receptorii propriu-zii
se afl n mugurii gustativi. Proprietile excitaiei gustative
absorbia -difuzia. Toat gama senzaiilor gustative ia natere pe
interaciunea celor 4 submodaliti ale sensibilitii gustative: dulce,
acru, amar, srat. Orice senzaie gustativ este nsoit de o anumit
coloratur afectiv: plcut-neplcut, influennd dispoziia individului.
ntre senzaiile gustative se stabilesc raporturi spaio-temporale
complexe, din care rezult fenomene de contrast, alternan, simulare,
ceea ce accentueaz noiunea de agreabil sau dezagreabil. Principala
funcie a senzaiilor gustative este n reglarea apetitului alimentar
i n cristalizarea gustului pentru anumite alimente. Senzaiile
olfactive Sensibilitatea olfactiv a omului este de nivel mediu,
comparativ cu cea a animalelor, dar n raport cu sensibilitatea
gustativ este mai ridicat la om dect la animale. De asemenea,
variaz i ntre oameni. Diversitatea substanelor odorante i a
proprietilor lor determin o gam ntins de senzaii olfactive.9
Clasificarea este dificil, caracteristicile fiind greu de
codificat. Senzaiile olfactive influeneaz dispoziiile afective ale
omului i a strilor vegetative, dar se creeaz o anumit nevoie de
stimulare olfactiv, anumite preferine. Unul i acelai miros e
perceput diferit de diferii subieci. Ca dinamic general se manifest
tendina fiecruia dintre noi de a-i impregna ambiana cu mirosuri
tonifiante, linititoare i a le ndeprta pe cele neplcute. Senzaiile
proprioceptive i kinestezice -o condiie esenial a organizrii i
desfurrii comportamentului, n raport cu diferite situaii externe, o
constituie evaluarea i diferenierea permanent n raport cu micarea
sau staionarea fiecrei pri a corpului. Senzaiile kinestezice ne
informeaz despre micare. Este esenial stabilirea precis a poziiei
de plecare i a celei finale, a direciei, ntinderea micrii i a forei
necesare pentru nvingerea rezistenei ntlnite de membrele corpului.
n micare, simul kinestezic ne informeaz despre caracterul micrii
dnd scoarei cerebrale posibilitatea s comande urmtoarea aciune.
Sensibilitatea kinestezic are o importan deosebit n coordonarea
micrilor i n efectuarea lor corect. Aceasta este legat de
sensibilitatea de echilibru, de buna funcionare a analizatorului
vestibular, pentru precizia, coordonarea micrilor n conformitate cu
scopul propus. Echilibrul i orientarea n spaiu a corpului se asigur
prin colaborarea mai multor simuri: kinestezic, vizual i tactil. n
exerciiile fizice i aciunile complexe un rol important l are simul
echilibrului, analizatorii echilibrului i orientrii care permit
poziionarea corect a corpului n spaiu. Analizatorul vestibular-
sediul echilibrului se afl n urechea intern. Senzaia vestibular
este de verticalitate i nclinare a corpului care apare n urma
excitrii otolitelor. Senzaia de micare- apare la nceputul i sfritul
unei micri a corpului, n linie dreapt sau cnd viteza variaz , n
rest ineria lichidului endolimfatic i otolitele fac insesizabil
micarea. Senzaia de rotaie- apare n momentele de nceput i final a
micrii de rotaie. Dac micarea se prelungete, senzaia se accentueaz
i e urmat de reflexe vegetative. O rotaie prelungit are drept
urmare senzaia de ameeal. Senzaia de verticalitate, de nclinare,
micare i rotaie joac un rol important n diferite activiti ca:
gimnastica, dansul, patinajul i n construcii. Perfecionarea
sensibilitilor analizatorilor se realizeaz cu succes numai cnd se
ine seama de ntregul complex al senzaiilor. Dezvoltarea
sensibilitilor are loc pe calea lrgirii limitelor absolute, adic
micorarea pragului minim i mrirea pragului maxim, precum i
meninerea sensibilitii n condiii de stres. Mijloacele de dezvoltare
a sensibilitii sunt mijloace psihologice: vigilena, interesul, buna
dispoziie etc. Factorii fiziologici de dezvoltare a sensibilitii:
hiperventilarea plmnilor, splarea cu ap rece, luarea unei gustri
etc.
Senzaiile organice
10
- ne furnizeaz informaii despre modificrile din organismul
nostru. Una din cerinele eseniale ale adaptrii optime o constituie
nu numai asigurarea corelrii dinamice a organismului cu mediul
extern ci i a unitii mediului intern, a constantelor biologice i a
strii funcionrii normale a viscerelor. Expresia integral a unitii
mediului intern se numete homeostazie biologic sau echilibru
biologic. Realizarea acestuia presupune existena unei categorii de
semnale care s informeze centrii nervoi despre starea i modificrile
care se produc n organismul uman, dar i despre funcionarea
diferitelor aparate. La sfritul secolului al XIX-lea a fost negat
posibilitatea ca aparatele viscerale s fie nzestrate cu
sensibilitate i la nivelul lor s se gseasc elemente receptoare. n
1906, Scherington a sintetizat datele experimentale, observnd
semnalizarea visceralinterocepie. Pavlov, n 1912, elaboreaz noiunea
de analizator al mediului intern, demonstrnd c semnalele viscerale
se prelucreaz dup aceeai schem funcional ca i cele din mediul
extern: codificare periferic, transmisie, integrare final. Veriga
central a analizatorului mediului intern nu este precis
identificat. Senzaia organic este reflectarea subiectiv, contient a
variaiilor mediului intern a organismului i se realizeaz n dou
forme: -specific -nespecific senzaia global a confortului de bine
fiziologic.
Teorii privind senzatiileTeoria energiilor specifice ale
organelor de sim a fost formulat de Johanes Miiller (1840) pe baza
urmtorului experiment: a) aplicnd un curent electric i un excitant
mecanic unui singur organ de sim (vizual sau auditiv) , el a obinut
nu dou senzaii diferite, ci o singur senzaie senzaie de iluminare
(fosfen), n cazul vzului, i senzaia de iuit (acufen), n cazul
auzului; b) aplicnd un singur stimul - curentul electric - mai
multor organe de sim - vizual, auditiv, gustativ, Miiller a obinut
nu o singur senzaie, ci trei senzaii diferite - luminoas, acustic,
gustativ. Teoria Ionica a excitatiei Propusa pentru a explica
fenomenele electrice din tesuturi si nervi; Formulata de W. Nerst
si P. Lazarev. Pe baza acestei teorii, psihologul roman Gh. Zapan a
adus 3 contributii in psihofiziologie: formularea legii pragului
diferential relativ, generalizarea legii Weber-Fechner, aplicarea
legii presiunii osmotice in procesele ionice. Osmoza este fenomenul
de trecere a moleculelor solventului printr-o membrana
semipermeabila, dintr-o solutie mai diluata ntr-una mai
concentrata. Presiunea osmotica reprezinta presiunea mecanica
necesara stoparii fenomenului de osmoza.A.N. Leontinev Teoria
dezvoltarii orgenelor energiilor specifice - Subliniaza aspectul
evolutiv, filogenetic al sensibilitatii. D. Grenn si J. Sweets au
formulat Teoria detectarii semnalelor- model formal matematic care
ofera posibilitatea evidentierii rolului senzitivitatii si a modlui
de implicare in sarcina a subiectului
11
