www.cartipdf.wordpress.comStanislaw Lem

Solaris

NOUL VENIT

La nou , dup orarul navei, ocolindu-i pe cei ce st teau în jurul gurii tunelului, am coborât treptele de metală ă ă ce duceau în interiorul capsulei. Era atât de pu in înc p toare, încât î i îng duia doar s - i ridici coatele. Amţ ă ă ţ ă ă ţ în urubat tubul scafandrului în bu onul ce se profila pe suprafa a peretelui: costumul meu cosmic s-a umflat iş ş ţ ş din acea clip n-am mai fost capabil s fac nici cea mai mic mi care. St team, sau mai curând atârnam, într-ună ă ă ş ă pat de aer, ce f cea corp comun cu chiurasa de metal.ă

Ridicându-mi ochii, am z rit, prin parbrizul convex, pere ii tunelului i, mai sus, peste gura acestă ţ ş uia, fa aţ lui Moddard. Dup o clip , chipul s-a f cut nev zut i s-a l sat întunericul, pentru c fusese coborât conul greuă ă ă ă ş ă ă de protec ie. Am auzit repetându-se de opt ori la rând uierul motoarelor electrice, care strângeau pe din untruţ ş ă uruburile. Apoi bolboroseala gazului introdus în amortizoare. Ochii începur s mi se deprind cu întunericul.ş ă ă ă

Distingeam conturul verzui al unicului indicator ce se afla la bord. ― E ti gata, Kelvin? s-a auzit în c ti.ş ăş ― Gata, Moddard, am r spuns.ă ― N-ai nici o grij ! Sta ia te va prelua, mi-a mai spus. Drum bun!ă ţ

Pân s -i r spund, ceva a scrâ nit deasupra mea i capsula a început s trepideze. Mi-am încordat reflexă ă ă ş ş ă mu chii, dar nimic altceva nu s-a mai petrecut.ş

― Când urmeaz startul? am întrebat i am auzit un zumzet discret, ca i cum firicele de nisip dintre celeă ş ş mai fine ar fi curs pe membran .ă

― Ai i pornit, Kelvin. Drum bun! a r spuns glasul apropiat al lui Moddard.ş ăÎnainte de a fi sesizat în elesul acestor cuvinte, drept în fa a mea s-a deschis o larg panoram , pe care amţ ţ ă ă

z rit stelele. In zadar încercam s dau de ă ă alfa din V rs tor, spre care se îndrepta astronava "Prometeu". Cerul dină ă aceste p r i ale Galaxiei nu-mi spunea nimic, nu cuno team nici o constela ie. În fereastra îngust juca doar oă ţ ş ţ ă pulbere scânteietoare.

A teptam clipa în care prima stea o s înceap s fileze. N-am reu it îns s observ momentul. Stelele auş ă ă ă ş ă ă prins doar s devin mai palide i s dispar treptat, stingându-se de pe fondul purpuriu. Mi-am dat seama c mă ă ş ă ă ă ă aflu în straturile superioare ale atmosferei. Într-o pozi ie rigid , presurizat între perne pneumatice, puteam priviţ ă numai înaintea mea. Orizontul nu se vedea înc . Zburam, zburam f r s-o simt, numai c , treptat, i în modă ă ă ă ş perfid, trupul mi-a fost încins de ar i . La exteriorul capsulei s-a f cut auzit un scrâ net p trunz tor ce aducea cuş ţă ă ş ă ă zgomotul produs de un metal atunci când îl mi ti pe suprafa a unui geam ud. Stelele nu se mai z reau, ş ţ ă hubloul radia luminos, ro iatic: îmi percepeam mersul greoi al pulsului, fa a îmi ardea, pe ceaf sim eam adiereaş ţ ă ţ r coroas a ventilatorului; îmi p rea r u c nu reu isem s -l v d pe "Prometeu". Astronava se g sea, probabil, înă ă ă ă ă ş ă ă ă afara câmpului vizual, când hubloul capsulei mele s-a deschis automat.

Capsula a trepidat o dat , apoi a doua oar i a continuat s vibreze insuportabil. Acest tremur a str b tută ă ş ă ă ă prin toate straturile izolatoare, prin pernele de aer i mi-a p truns înş ă adâncul trupului. Conturul verzui al indicatorului de bord s-a estompat. Urm ream toate acestea f r team . Nu str b tusem ă ă ă ă ă ă spa iile ca s mor tocmaiţ ă în clipa în care am ajuns la int .ţ ă

― Sta ia Solaris, am chemat. Sta ia Solaris, sta ia Solaris! Face i ceva. Se pare c -mi pierd stabilitatea.ţ ţ ţ ţ ă Sta ia Solaris, aici noul venit. Trec pe recep ie.ţ ţ

Din nou am pierdut importantul moment al apari iei planetei. Se întindea uria , plat ; dup dimensiunileţ şă ă ă dungilor de pe suprafa a ei puteam deduce faptul c m mai aflu departe. În realitate eram înc destul de sus,ţ ă ă ă fiindc dep isem acea imperceptibil limit de unde distan a ce te desparte de un corp ceresc devine în l imea laă ăş ă ă ţ ă ţ care te afli deasupra lui. Coboram. Coboram mereu. O sim eam chiar i cu ochii închi i, dar i-am deschisţ ş ş imediat, fiindc voiam s v d mai multe.ă ă ă

Am a teptat în lini te câteva zeci de secunde i am reînnoit apelul. În c ti, pocnetele desc rc rilorş ş ş ăş ă ă atmosferice se repetau în salve. Fondul lor îl constituia un murmur atât de profund încât îmi p rea însu i glasulă ş lui Solaris. Cerul portocaliu din hublou a început s se albeasc . Geamul s-a întunecat; m-am încordat reflex, atâtă ă cât îmi permiteau chingile pneumatice, dar mi-am dat imediat seama c erau norii planetei. Avalan a lor a pierită ş în sus parc supt de un vârtej. Planam mai departe, când în lumin , când în umbr . Capsula se rotea în jurul axeiă ă ă ă verticale i uria ul disc, parc tumefiat, al soarelui trecea ritmic prin fa a mea, ap rând pe stânga i disp rând peş ş ă ţ ă ş ă dreapta. Deodat , printre zgomote i pocnete, drept în ureche, s-a auzit o voce îndep rtat :ă ş ă ă

― Sta ia Solaris c tre noul venit, sta ia Solaris c tre noul venit: te afli sub controlul sta iei. Sta ia Solarisţ ă ţ ă ţ ţ c tre noul venit: preg te te-te pentru descindere în momentul zero. Aten ie, încep. Dou sute cincizeci, dou suteă ă ş ţ ă ă

patruzeci i nou , dou sute patruzeci i opt...ş ă ă şCuvintele erau separate între ele de scurte mieun ri, dovad c nu le rostea un om. P rea cel pu in bizar. Deă ă ă ă ţ

obicei, când sose te un nou vizitator, i încş ş ă de pe P mânt, fiecare dintre cei ce se afl în viat alearg cu sufletulă ă ă ă la gur s -l întâmpine.ă ă

N-am avut îns prea mult timp s m gândesc la toate acestea; uria ul cerc pe care-l f cea în jurul meuă ă ă ş ă soarele se pr bu ea piezi , la fel ca platoul spre care m îndreptam. Dup aceast înclinare, a urmat o a doua, înă ş ş ă ă ă sens contrar: m leg nam asem n tor greut ii unui uria pendul. Luptând cu ame eala, am z rit pe suprafa a luiă ă ă ă ăţ ş ţ ă ţ Solaris, ridicat înaintea mea, abrupt, ca un perete i br zdat de linii de un liliachiu murdar i negre, o mică ş ă ă ş ă tabl de ah alc tuit din puncte albe i verzi ă ş ă ă ş semnul orientativ al sta― iei. În aceea i clip , deasupra capsulei s-ţ ş ăa deta at zgomotos ceva. Era colierul prelungit al para utei inelare, care a început s fâlfâie puternic. Înş ş ă fream tul ei st ruia un indicibil suflu terestru. Dup atâtea luni, prima adiere adev rat de vânt.ă ă ă ă ă

Toate au prins în jurul meu s - i precipite desf urarea. Dac pân atunci doar tiam c descind, acum îmiă ş ăş ă ă ş ă i vedeam coborârea. Tabla de ah alb-verde cre tea vertiginos, întinzându-se pe trunchiul argintiu al sta iei,ş ş ş ţ

asem n tor cu trupul unei balene, din ale c rui borduri ie eau acele antenelor de radar. Se z reau i rândurileă ă ă ş ă ş paralele, de culoare mai închis , ale ferestrelor. Vedeam c acest uria colos de metal nu este situat pe suprafa aă ă ş ţ planetei, ci atârna deasupra ei, târându- i pe fondul albastru-negru umbra, pat eliptic , de o întunecime i maiş ă ă ş mare. În acela i timp am întrez rit brazdele oceanului, b tând în violet, care se deplasau cu o mi care abiaş ă ă ş perceptibil . Deodat , norii zim a i pe margini, de un purpuriu orbitor, au fugit h t, în sus; între ei cerul seă ă ţ ţ ă întindea îndep rtat i plan, de culoare brun-portocalie, i toate au început s se confunde i s se estompeze; amă ş ş ă ş ă intrat în vrie. Înainte de a reu i s rostesc m car un cuvânt, o lovitur scurt a readus capsula în pozi ie vertical ;ş ă ă ă ă ţ ă în hublou, oceanul, t l zuind pân în adâncimile orizontului fumuriu, iradia acum o lumin de hidrargir;ă ă ă ă cablurile i ciupercile vibrânde ale para utei s-au desprins brusc i au pornit s pluteasc purtate de vânt deasupraş ş ş ă ă valurilor; pe urm , leg nându-se u or, cu acea lent ondulare caracteristic p trunderii într-un câmp de foră ă ş ă ă ă ţă artificial , capsula în care m g seam a lunecat în jos. Ultimul lucă ă ă ru pe care am mai apucat s -l v d au fost două ă ă platforme pentru aparatele de zbor i oglinzile ajurate ale radiotelescoapelor. Ceva a imobilizat capsula, iscândş un scrâ net pş ătrunz tor de otel, ceva s-a deschis sub mine i, cu un fo net prelung, carapacea de metal, în careă ş ş aproape c amor isem, i-a încheiat c l toria de o sut aptezeci de kilometri.ă ţ ş ă ă ăş

― Sta ia Solaris, am auzit vocea tern a instala iei de control. Zero i Zero. Descinderea s-a terminat. Stop.ţ ă ţ şCu ambele mâini (sim eam o ap sare nedefinit pe piept, iar m runtaiele mi le percepeam ca pe o povarţ ă ă ă ă

nepl cut ) am prins maneta din fa a bra elor i am întrerupt contactele.ă ă ţ ţ şS-a aprins o inscrip ie verde: P MÂNT, i peretele capsulei s-a deschis; patul pneumatic m-a împins u orţ Ă ş ş

din spate, a a încât am fost nevoit s fac un pas înainte pentru a nu c dea. Cu un uierat adânc, asem n tor unuiş ă ă ş ă ă oftat de renun are, aerul a p r sit compartimentele scafandrului.ţ ă ă Eram liber.

M aflam sub o pâlnie argintie cât o nav de catedral . Pe pere i coborau iruri de tuburi colorate, ceă ă ă ţ ş disp reau în galerii rotunde.ă

M-am întors. Ventilatoarele vuiau, eliminând urmele otr vitoarei atmosfere planetare care p trunseser înă ă ă timpul coborârii. Trabucul capsulei, gol ca un cocon desf cut, se afla a ezat pe un taler înalt de otel. Înveli ul s uă ş ş ă afumat b tea într-un brun murdar. Am coborât de pe platform , trecând peste un plan înclinat. Mai departe,ă ă metalul platformei era acoperit cu un strat de plastic zgrun uros. Se rosese pân la vertebrele-i de o el acolo undeţ ă ţ treceau de obicei c rucioarele ce transportau rachetele. Deodat , compresoarele ventilatoarelor au amu it i s-aă ă ţ ş a ternut t cerea. Am privit pu in cam descump nit în jurul meu. A tepta apari ia vreunui om, dar nu se ar taş ă ţ ă ş ţ ă nimeni. Doar o s geat de neon indica prin clipirile ei un transportor cu band , ce aluneca f r zgomot. Am p ită ă ă ă ă ăş pe suprafa a lui. Bolta halei seţ prelungea în jos printr-o frumoas linie parabolic , iar apoi trecea într-un culoară ă tubular. În ni ele acestuia se în l au stive de butelii pentru gaze lichefiate, conteinere, rulouri de para ute, l zi,ş ă ţ ş ă toate împr tiate în dezordine, l sate la voia întâmpl rii. i acest fapt mi-a dat de gândit. Transportorul s-a sfâr ităş ă ă Ş ş într-o rotond a culoarului. Aici domnea o dezordine i mai mare. Sub un mald r de bidoane de tabl se întindeaă ş ă ă o b ltoac de lichid uleios. Un miros nepl cut i p trunz tor umplea înc perea. Urme de pa i, puternic imprimateă ă ă ş ă ă ă ş în acel lichid cleios, luceau în toate direc iile. Printre bidoanele parc aruncate din cabine, z ceau role de benziţ ă ă telegrafice, hârtii rupte i gunoaie. Indicatorul clipea din nou, conducându-m spre u a central ; înd r tul eiş ă ş ă ă ă începea un coridor atât de îngust, încât doi oameni s-ar fi strecurat cu greu unul pe lâng cel lalt. Luminaă ă p trundea prin geamurile lenticulare ale ferestrelor de sus, a intite spre cer. O u , vopsit i ea în alb-verde, eraă ţ şă ă ş dat la o parte. Am intrat. Cabina semisferic avea o fereastr mare, panoramic ; în adâncul ei ardea un ceră ă ă ă acoperit de cea . Dedesubt se mi cau neauzit colinele negricioase ale valurilor, în pere i se vedeau o mul ime deţă ş ţ ţ dulapuri deschise; con ineau instrumente, cţ ăr i, pahare cu reziduuri uscate pe fund, termosuri pr fuite. Peţ ă du umeaua murdar se aflau cinci- ase m su e mecanice, p itoare; printre ele, câteva fotolii dezumflate. Doarş ă ş ă ţ ăş unul singur era umflat i cu speteaza dat înapoi. În el edea un om scund, usc iv, cu fa a ars de soare. Pielea iş ă ş ăţ ţ ă se jupuia de pe nas i pome i. Îl cuno team. Era Snaut, ciberneticianul, loc iitorul lui Gibarian. La timpul s uş ţ ş ţ ă publicase câteva articole destul de originale în Almanahul solaristic. Nu-l v zusem îns niciodat . Purta oă ă ă pereche de pantaloni de pânz , cu numeroase buzunare, cândva albi, p ta i la genunchi i ar i de reactivi, iar deă ă ţ ş ş pe pieptu-i te it firicele c runte de p r se i eau prin ochiurile unui tricou de filet. În mân inea o par de gumş ă ă ţ ă ţ ă ă

dintre acelea care servesc la b tut pe navele lipsite de gravita ie artificial . M privea ca i cum în ochi l-ar fiă ţ ă ă ş izbit o lumin orbitoare. Para i-a c zut printre degetele r sfirate i, izbindu-se de du umea, aă ă ă ş ş s rit de câteva ori,ă ca un balona de cauciuc. Din ea s-a v rsat o uvi de lichior incolor. Obrajii insului dinaintea mea s-au f cut totş ă ş ţă ă mai palizi. Eram prea surprins pentru a spune ceva, i aceast scen mut a durat pân când, într-un mod deş ă ă ă ă neîn eles, spaima lui m-a contaminat. Am f cut un pas. Omul s-a chircit în fotoliu.ţ ă

― Snaut... am murmurat.A tres rit ca lovit. Privindu-m cu o repulsie de nedescris, a spus r gu it:ă ă ă ş

― Nu te cunosc, nu te cunosc. Ce vrei?...Lichidul v rsat se evapora repede. Am sim it miros de alcool. B use? Era beat? De ce frica asta!?ă ţ ă

Continuam s stau în mijlocul cabinei. Genunchii mi se muiaser , iar în urechi parc aveam dopuri. Rezisten aă ă ă ţ du umelei o sim eam sub t lpi devenind ov ielnic . În spatele geamului curbat al ferestrei, oceanul t l zuiaş ţ ă ş ă ă ăă ritmic. Snaut nu înceta s m fixeze cu ochii lui congestiona i. Spaima începuse s -i p r seasc expresia fetei,ă ă ţ ă ă ă ă dar nu disp rea de pe ea acea scârb inexprimabil .ă ă ă

― Ce-i cu tine? l-am întrebat cu jum tate de glas. E ti bolnav?ă ş ― Îmi por i de grij ... a r spuns surd. Bine! N-ai s scapi de griji. Dar ce-ai cu mine? Nu te cunosc.ţ ă ă ă ― Unde este Gibarian? l-am întrebat.

Snaut i-a pierdut pentru o clip respira ia, ochii i-au redevenit sticlo i; ceva se aprinsese în ei i apoi seş ă ţ ş ş stinsese.

― Gi... giba... a bolborosit, nu! nu!!! O chicotire stranie i-a scuturat trupul, dar s-a curmat brusc. Ai venit la Gibarian...? a reluat pe un ton aproape lini tit. La Gibarian? Ce vrei s faci cu el? M privea ca i cum, deodat ,ş ă ă ş ă a fi încetat s mai prezint vreun pericol; cuvintele lui, dar mai mult tonul în care le pronun a respirau o urş ă ţ ă ostentativ .ă

― Ce spui? am îng imat ca ame it. Unde este el?ă ţA r mas coă nsternat:

― Nu tii?şEste beat, m-am gândit. Beat pân la delir. M cuprindea o mânie crescând . De fapt ar fi trebuit s plec deă ă ă ă

acolo, dar r bdarea mea ajunsese la cap t.ă ă ― Vino-ti în fire! am tunat. Cum s tiu unde se afl , de vreme ce am sosit abia acum! Ce se-ntâmpl cuă ş ă ă

tine, Snaut?!F lcile i se c scar larg; din nou i-a pierdut pentru o clip r suflarea; acum îns parc într-altfel. Oă ă ă ş ă ă ă ă

str lucire îi fulgerase în ochi. Cu mâinile tremurânde a prins bra ele fotoliului i s-a sculat anevoie.ă ţ ş ― Aa! a rostit aproape trezit de-a binelea. Ai sosit în zbor? De unde? ― De pe P mânt, i-am r spuns ca turbat. Poate c ai auzit de el? Dup cum vorbe ti, s-ar p rea c nu!ă ă ă ă ş ă ă ― De pe P ... O, cerule înalt... Atunci e ti Kelvin?!ă ş ― Bineîn eles. Ce te zgţ âie ti a a? Ce g se ti curios în asta?ş ş ă ş ― Nimic, a spus clipind repede. Nimic. i-a frecat cu mâinile fruntea. Kelvin, te rog s m ier i... nu-iŞ ă ă ţ

nimic... tii... pur i simplu am fost surprins. Nu m-aş ş şteptam. ― Cum adic nu te-aă şteptai? Doar a i fost în tiin a i cu luni în urm , iar Moddard a telegrafiat chiar ast zi,ţ ş ţ ţ ă ă

de pe bordul lui "Prometeu"... ― Da, da... Desigur, numai c , vezi, domne te aici o anumit dezordine...ă ş ă ― Într-adev r, am r spuns sec. Nu este greu s-o vezi.ă ă

Snaut m-a ocolit, de parc ar fi vrut s constate cum arat scafandrul meu, ă ă ă de altfel cel mai obi nuit dinş lume, cu placa dispozitivelor de conectare i cablurile de pe piept. A tu it de câteva ori. Apoi i-a dus mâna laş ş ş nasu-i proeminent.

― Nu vrei cumva s faci o baie...? O s te-nvioreze... U a albastr , de cealalt parte a culoarului.ă ă ş ă ă ― Îţi mul umesc. Cunosc planul sta iei.ţ ţ ― Poate e ti fl mând...?ş ă ― Nu. Unde este Gibarian?

S-a apropiat de fereastr , ca i cum nu mi-ar fi auzit întrebarea. Întors cu spatele, ar ta mult mai în vârst .ă ş ă ă P rul tunsă scurt era c runt, ceafa ă bronzat― , ridurile ă br― zdate adânc, înd r tul ferestrei str luceau valurileă ă ă ă mari ce se ridicau i coborau alene. Oceanul parc prindea crust . Privind într-acolo aveai impresia c sta ia s-arş ă ă ă ţ deplasa foarte lin într-o parte, lunecând de pe un postament nev zut. Apoi revenea la starea de echilibru i,ă ş printr-o aplecare la fel de lene , se culca pe cealalt parte. Dar toate acestea erau mai curând o iluzie. Spuma deşă ă culoarea sângelui se aduna în v ile dintre valuri. Timp de o clip am sim it un gol la stomac. Ordinea des vâr ită ă ţ ă ş ă de pe bordul lui "Prometeu" mi se p rea un bun pierdut pentru totdeauna.ă

― Ascult ... a rostit pe nea teptate Snaut, deocamdat numai eu... S-a întors cu fa a la mine i, frecându- iă ş ă ţ ş ş nervos mâinile, a continuat: O s trebuiasc s te mul ume ti cu tov r ia mea. Deocamdat . Mi se spuneă ă ă ţ ş ă ăş ă

obolanul. M cuno ti numai din fotografie, dar nu face nimic, to i îmi spun a a. Mi-e team c alt solu ie nuŞ ă ş ţ ş ă ă ă ţ exist . ă De altfel, când ai avut p rin i cu aspira ii cosmice, ca ai mei, obolanul sun oarecum mai omenesc...ă ţ ţ Ş ă

― Unde e Gibarian? mi-am reluat cu înd r tnicie întrebarea.ă ă

3

Snaut a început s clipeasc .ă ă ― Îmi pare r u c te-am primit a a. Dar... nu e numai vina mea. Am uitat cu des vâr ire... aici s-au petrecută ă ş ă ş

multe, tii...ş ― E-n regul , am r spuns. S l s m asta. Prin urmare, ce se întâmpl cu Gibarian? Nu e în cuprinsulă ă ă ă ă ă

sta iei. A zburat undeva?ţ ― Nu, mi-a spus. Privea într-un col stivuit cu bobine de sârm . N-a zburat nic ieri ţ ă ă şi nici nu va zbura.

Tocmai de aceea... Între altele... ― Cuum?! l-am întrebat. Senza ia de astupare a urechilor m încerca iar i mi se p rea c aud din ce în ceţ ă ş ă ă

mai prost. Ce-nseamn toate astea? Unde se afl ?ă ă ― tii doar... a rostit pe un ton foarte ciudat. M-a privit în ochi cu o r ceal de m-au trecut fiorii. PoateŞ ă ă

b use, dar era lucid.ă ― Nu cumva s-a-ntâmplat...? ― Ba da. ― Un accident?

A dat afirmativ din cap. Nu numai c -mi adeverea temerile, dar nu p rea deloc uimit de reac ia mea.ă ă ţ ― Când? ― Azi, în zori.

Curios lucru: n-am avut nici un oc. Prin realitatea lui, tot acest schimb de întreb ri i de r spunsuriş ă ş ă monosilabice mai curând m-a lini tit. Mi se p rea c încep s -n eleg atât de bizara comportare a lui Snaut.ş ă ă ă ţ

― În ce fel? ― Schimb -te, pune- i ordine în lucruri i-ntoarce-te aici.. Dup ... s zicem, dup o or .ă ţ ş ă ă ă ă

Am ezitat o clip .ă ― Bine. ― A teapt , a rostit pe când m îndreptam, spre u . (M privea într-un fel straniu. tiam c ceea ce vreaş ă ă şă ă Ş ă

s -mi spun nu-i poate ie i din gur ). Eram trei aici, cu tine suntem din nou trei. Îl tii pe Sartorius?ă ă ş ă ş ― Ca i pe tine, din fotografii.ş ― Se afl sus, în laborator. Nu cred c va ie i de acolo înainte de miezul nop ii, dar... În orice caz îl veiă ă ş ţ

recunoa te. Dac ai vedea pe altcineva, în elegi... nici pe mine, nici pe Sartorius, în elegi, atunci...ş ă ţ ţ ― Atunci, ce?

Nu tiam dac nu cumva visez. Profilându-se pe valurile negre cu luciri sângerii în soarele coborât c treş ă ă asfin it, Snaut s-a l sat în fotoliu i, cu capul adus într-o parte, priveţ ă ş a spre bobinele stivuite.

― Atunci... f -te c nu vezi.ă ă ― Ce s v d? am izbucnit. O stafie?!ă ă ― În eleg. Crezi c mi-am pierdut min ile. Nu. N-am înnebunit. Nu pot s - i spun mai mult. Cel pu inţ ă ţ ă ţ ţ

deocamdat . ă De altfel e posibil s nu se-ntâmple nimic. În orice caz, ine minte. Te-am prevenit.ă ţ ― În fa a c rui pericol?! Despre ce este vorba?ţ ă ― St pâne te-te, îmi repeta cu înd r tnicie. Comport -te ca i cum... Fii preg tit pentru orice. tiu c eă ş ă ă ă ş ă Ş ă

imposibil. Încearc totu i. E singura solu ie. Alta nu cunosc.ă ş ţ ― Dar CE voi vedea!!! Aproape c am ipat. Cu greu m-am re inut s nu-l prind de umeri i s -l zgâl âi cuă ţ ţ ă ş ă ţ

putere. Continua s stea cu privirea a intit spre un col al camerei: fa a îi era obosit , ars de soare. Cuvintele îiă ţ ă ţ ţ ă ă ie eau anevoie din gur .ş ă

― Nu tş iu. Într-un anumit sens totul depinde de tine. ― Halucina ii?ţ ― Nu ... Asta-i real. Nu ... ataca. ine minte!Ţ ― Ce tot spui?! i-am replicat cu o voce str in .ă ă ― Nu suntem pe P mânt.ă ― Polytheria? De obicei îns ele nu seam n cu oamenii! am spus. Nu tiam ce s fac ca s -l scot pe Snaută ă ă ş ă ă

din starea de perplexitate în care c zuse i din care se putea citi situa ia absurd ce-i înghe a sângele în vine.ă ş ţ ă ţ ― Iat de ce sunt lucrurile atât de groaznice, a r spuns în oapt . ine minte: fii extrem de precaut!ă ă ş ă Ţ

― Ce s-a-ntâmplat cu Gibarian? Nu mi-a mai r spuns. Ce face Sartorius?ă ― Revino dup o or .ă ă

M-am întors ca s plec. Deschizând u a, l-am mai privit pe Snaut o dat . edea cu fa a ascuns în mâini,ă ş ă Ş ţ ă usc iv, adus de spate, în pantalonii-i p ta i. Doar atunci am observat c încheieturile mâinilor îi erau r nite, iarăţ ă ţ ă ă sângele de-abia prinsese zganc .ă

SOLARISTICIENII

Coridorul tubular era pustiu. Am stat o clip în fa a u ii, ascultând. Pere ii erau probabil sub iri; de afar seă ţ ş ţ ţ ă auzea vâjâitul vântului. Pe u se vedea lipit neglijent, u or aplecat, o bucat de hârtie dreptunghiular pe careşă ă ş ă ă cineva scrisese cu creionul: "Om". Priveam nedumerit la cuvântul scris tremurat, nedeslu it. O clip am vrut sş ă ă m întorc la Snaut, dar am în eles c este imposibil. Avertismentul nebunesc îmi suna înc în urechi. M-am urnit,ă ţ ă ă i pe umeri am sim it greutatea nepl cut a scafandrului. Tiptil, ca i cum m-a fi ascuns de un observatorş ţ ă ă ş ş

nev zut, m-am înapoiat în înc perea rotund , cu cinci u i. Pe ele se aflau inscrip iile: Dr.ă ă ă ş ţ Gibarian, Dr. Snaut, Dr. Sartorius. Pe u a a patra nu se vedea nici o carte de vizit . Am ov it, apoi am ap sat u or clan a i amş ă ş ă ă ş ţ ş deschis încet u a. Pe când se deschidea am încercat un sentiment vecin cu convingerea c dincolo se g se teş ă ă ş cineva. Am intrat.

Nu era nimeni. Aceea i fereastr semisferic , pu in mai mic doar, a intit asupra oceanului, care aici ş ă ă ţ ă ţ ă ― în b taia piezi a razelor de soare ă şă str― lucea plumburiu; de pe valuri se prelingea o spum uleioas , ro iatic .ă ă ă ş ă Lumina reflectat , cu nuan e purpurii, umplea întreaga înc pere, ce sem na cu o cabin deă ţ ă ă ă nav . Pe un perete seă aflau rafturi cu c r i, între ele ă ţ un pat fixat ― în pozi ie vertical , iar pe cel lalt perete ţ ă ă dulapurile cu o― sumedenie de sertare. Pe rame de nichel se în irau, lipite una de alta, fotografii luate din avion. Pe stative deş metal vedeai baloane i eprubete astupate cu vat , iar sub fereastr , a ezate pe dou rânduri, nenum rate cutiiş ă ă ş ă ă emailate în alb. Era greu s te strecori printre ele ca s ajungi la geam. Unele cutii aveau capacele ridicate;ă ă con ineau aparatur tiin ific , o mul ime de utilaje, cabluri de metal sau de plastic. În cele dou col uri aleţ ă ş ţ ă ţ ă ţ peretelui din fa se aflau robinete, ventilatoare, instala ii de congelare. Microscopul era pus de-a dreptul peţă ţ du umea. Pentru el nu se mai g sise loc pe masa mare din fa a ferestrei. Când m-am întors, am v zut chiar înş ă ţ ă apropierea intr rii un dulap întredeschis, înalt pân la tavan i plin de haine de protec ie. Pe rafturi ă ă ş ţ stive de― ruf rie, între carâmbii cizmelor speciale împotriva radia iilor, str luceau butelii de aluminiu pentru oxigen. Două ţ ă ă aparate, împreun cu m tile respective st teau ag ate de speteaza patului ridicat. De i parc se încercase s seă ăş ă ăţ ş ă ă pun lucrurile într-o oarecare ordine, totu i pretutindeni domnea haosul. Adulmecând aerul, am sim it un mirosă ş ţ slab de reactivi chimici i un iz în ep tor ş ţ ă clor? Am c― utat reflex cu privirea gura dispozitivelor de ventilareă a ezate în col uri la în l imea plafonului. Fâ iile de hârtie lipite de cadrul ventilatoarelor vibrau u or;ş ţ ă ţ ş ş compresoarele func ionau a adar, men inând circula ia normal a aerului. Am mutat c r ile, aparatura i unelteleţ ş ţ ţ ă ă ţ ş pe dou scaune, am suflat cum am putut praful de pe perne, i, astfel, în jurul patului, între dulap i rafturi, aă ş ş ap rut un spa iu relativ gol. Am tras aproape cuierul ca s -mi pun pe el scafandrul. Am prins cu degetele urechileă ţ ă fermoarelor, dar le-am dat imediat drumul. Ezitam s -mi scot scafandrul, de parc f r el eram lipsit de ap rare.ă ă ă ă ă Am mai privit o dat întreaga înc pere, am verificat dac u a este bine închis ; nu era îns prev zut cu nici ună ă ă ş ă ă ă ă z vor. Dup o clip de gândire am împins spre ea dou dintre l zile cele mai mari. M-am baricadat astfelă ă ă ă ă provizoriu i din trei mi c ri m-am eliberat din înveli ulş ş ă ş ap s tor. Oglinda îngust a ezat pe una dintre u ileă ă ă ş ă ş dulapului reflecta o mare parte din camer . Cu coada ochiului am surprins acolo o mi care. Am s rit ca ars, dară ş ă era doar propria mea imagine. Tricoul de sub scafandru era leoarc de sudoare. L-am scos i am închis dulapul.ă ş Înd r tul u ii pe care o închisesem se afla în perete o alta. Am deschis-o i am p truns într-o minuscul sal deă ă ş ş ă ă ă baie. Pe du umea, sub pâlnia du ului, se g sea o caset mare, plat . Am ridicat-o cu u urin i am dus-o înş ş ă ă ă ş ţăş camer . Tocmai o a ezam pe du umea, când capacul a s rit brusc. In compartimentele acelei cutii am v zută ş ş ă ă atunci cele mai curioase obiecte: o mul ime de unelte caricaturale, conturate într-un metal de culoare închis ;ţ ă unele p reau asem n toare celor aflate în sertarele dulapurilor. Toate erau inutilizabile, diforme, rotunjite, topite,ă ă ă ca i cum ar fi fost g site în cenu dup un mare incendiu. În mod ciudat acelea i semne ale distrugerii seş ă şă ă ş distingeau chiar i pe obiectele metaloceramice practic ş infuzibile. În cuptorul unui laborator nu era posibil s seă ating temperaturile de topire, poate numai în interiorul reactorului atomic. Din buzunarul scafandrului meu amă scos un mic dispozitiv de detectare a radia iilor, dar minusculul difuzor t cea ori de câte ori apropiam de eleţ ă contorul.

Purtam pe mine doar un slip i un maieu de filet. Le-am scos, le-am aruncat pe du umea ca pe ni te lucruriş ş ş inutile i am s rit sub du . Izbitura apei m-a înviorat imediat. M zvârcoleam sub jetul puternic i fierbinte. Îmiş ă ş ă ş masam trupul, forn iam, dar într-un mod atât de exagerat de parc a fi vrut s -mi dovedesc c nu sunt st pânită ă ş ă ă ă de acel sentiment de nesiguran prezent în întreaga sta ie.ţă ţ

Am g sit în dulap un trening sub ire care putea fi purtat sub scafandru. Am trecut în buzunarele lui totă ţ avutul meu s r c cios; printre foile notesului am sim it ceva tare. tiam c era cheia r t cit a locuin ei meleă ă ă ţ Ş ă ăă ă ţ p mânte ti. Am s ltat-o câteva clipe în podul palmei, ne tiind unde s-o pun. În sfâr it, am l sat-o pe un col deă ş ă ş ş ă ţ mas . Mi-a trecut prin minte c , eventual, a avea nevoie de o arm , dar nu-mi st tea altcevaă ă ş ă ă la-ndemân decâtă briceagul universal, i n-aveam câtu i de pu in dispozi ia s pornesc în c utarea unui emi tor de raze sau a cevaş ş ţ ţ ă ă ţă asem n tor. M-am a ezat pe un taburet de metal în mijlocul spa iului gol, departe de orice obiecte. Voiam s mă ă ş ţ ă ă concentrez în mine. Am constatat cu satisfac ie c pân la reîntâlnirea cu Snaut mai aveam mai bine de oţ ă ă jum tate de or ; ce s -i faciă ă ă ? îndeplinirea con tiincioas a îndatoririlor, importante sau nu, mi-a devenit o a douaş ă natur . Acele ceasornicului cu cadran de 24 de ore se aflau în dreptul lui apte. Soarele apunea. Ora apte locală ş ş ă corespundea orei 20 de pe bordul lui "Prometeu". Solaris trebuia s se fi mic orat pe ecranele lui Moddard laă ş dimensiunile unei scântei i s nu mai poat fi deosebit cu nimic de stele. Dar ce m interesa "Prometeu"ş ă ă ă ? Am închis ochii. Domnea o lini te deplin . Din când în când, la intervale regulate, se auzea trepida ia evilor deş ă ţ ţ

5

metal. Apa picura lini tit în baie, stropindu-i mozaicul.şGibarian nu mai era în via . Dac în elesesem bine ce spunea Snaut, de la moartea luiţă ă ţ Gibarian trecuseră

doar câteva ore. Ce-au f cut cu trupul s u? L-au îngropat? Pe planet nu puteau s-o fac . M-am gândit o vremeă ă ă ă la cele întâmplate, de parc soarta decedatului ar fi fost pentru mine lucrul cel mai important. Mi-am dat seamaă îns de lipsa de sens a gândurilor mele, m-am sculat i am început s m plimb pe diagonala camerei, atingândă ş ă ă câteodat cu c lcâiul c r ile aruncate în dezordine. Un mic sac de voiaj mi-a atras deodat aten ia; m-am aplecată ă ă ţ ă ţ i l-am ridicat. Nu era gol. Con inea un flacon din sticl de culoare închis , dar u or, ca i când ar fi fost deş ţ ă ă ş ş

hârtie. Am privit prin el spre fereastra ce lumina ro ietic i în adâncul c reia se ridica o cea fumurie. Erauş ş ă ţă ultimele raze ale asfin itului. Ce se întâmpla cu mine? De ce m preocupa un fleac ce-mi c zuse în mân cu totulţ ă ă ă întâmpl tor?ă

Am tres rit: se aprinsese lumina. Evident, celula fotoelectric era sensibil la amurgul ce se l sa. Eram plină ă ă ă de a teptare, nervozitatea îmi crescuse în a a m sur încât, pân la sfâr it, nu mai voiam s am la spate un spa iuş ş ă ă ă ş ă ţ liber. M-am hot rât s combat aceast tensiune. Am tras taburetul lâng rafturile cu c r i.ă ă ă ă ă ţ

Am scos al doilea volum al vechii monografii a lui Hughes şi Eugel Istoria lui Solaris, pe care o cuno teamş atât de bine, i am început s-o r sfoiesc, sprijinind de genunchi cotorul greu i gros al c r ii.ş ă ş ă ţ

Descoperirea lui Solaris avusese loc aproape cu o sut de ani înaintea na terii mele. Planeta graviteaz înă ş ă jurul a doi sori: unul ro u, altul albastru. Timp de peste patru decenii, de ea nu s-a apropiat nici o nav . În aceaş ă epoc trecea drept sigur teoria lui Gamow-Shapley privind imposibilitatea apari iei vie ii pe planetele steleloră ă ţ ţ duble. Orbitele acestor planete se modific într-una datorit jocului gravita ional ce intervine în timpul mi c riiă ă ţ ş ă de revolu ie a perecţ hii de sori. Din pricina perturba iilor produse prin necontenita distorsiune a orbitei planetare,ţ germenii de via , chiar dac apar, sunt distruţă ă şi de alternan a ar i ei i a înghe ului. Aceste modific ri survin oţ ş ţ ş ţ ă dat la câteva milioane de ani, a adar la intervale extrem de scurte pentru fenomene de natur astronomic sauă ş ă ă biologic (evolu ia necesitând milioane, dac nu chiar un miliard de ani).ă ţ ă

Conform primelor calcule, Solaris urma, în decursul a cinci sute de milenii, s se apropie de soarele ei ro uă ş la o distant de o jum tate de unitate astronomic , iar dup un milion de ani trebuia s se pr bu easc în neantulă ă ă ă ă ă ş ă s u incandescent.ă

În numai câ iva ani îns , cercet torii s-au convins c orbita planetei sufer modific ri cu totul nea teptate,ţ ă ă ă ă ă ş de parc ar fi fost stabil , la fel de stabil ca i orbitele planetelor sistemului nostru solar.ă ă ă ş Observa iile au fostţ repetate, de data aceasta cu cea mai mare precizie; au fost reluate i calculele care au confirmat numai ceea ceş era cunoscut: din punct de vedere mecanic, Solaris avea o orbit instabil .ă ă

Dintr-o planet ca sute de alte planete descoperite an de an i trecute în marile statistici doar în câtevaă ş rânduri care indică elementele mi c rii lor, Solaris a avansat la rangul unui corp ceresc ce merita o aten ieş ă ţ special .ă

La vreo patru ani dup aceast descoperire, expedi ia lui Ottenskjold a dat ocol planetei, cercetând-o de peă ă ţ astronava "Laokoon". Aceast expedi ie a avut un caracter provizoriu, de recunoa tere numai, cu atât mai multă ţ ş cu cât nu era prev zut pentru descindere. Ea a fixat pe orbitele ecuatoriale i polare un mare num r de sateli iă ă ş ă ţ automa i de observa ie, a c ror sarcin principal era s m soare poten ialele gravifice. În plus a fost studiatţ ţ ă ă ă ă ă ţ ă suprafa a în întregime i pu inele platouri ce se ridicau deasupra lui. Aria lor total n-o atingea pe aceea aţ ş ţ ă Europei, de i Solaris avea un diametru cu dou zeci la sut mai mare decât P mântul. Aceste urme de sol stâncosş ă ă ă i pustiu, împr tiate neregulat, se grupeaz în principal pe emisfera sudic . A fost analizat componen aş ăş ă ă ă ţ

atmosferei, care s-a dovedit a fi lipsit de oxigen; au fost efectuate m sur tori deosebit de precise privindă ă ă densitatea planetei, albedoul i alte elemente astronomice. Dup cum era de a teptat, nic ieri n-au fost g siteş ă ş ă ă urme de via ţă nici pe uscat, nici ― în ocean.

În urm torii zece ani Solaris, urm rit cu aten ie de toate observatoarele respectivei regiuni, a manifestat oă ă ţ uimitoare tendin de conservare a orbitei sale neîndoielnic instabil din punct de vedere gravita ional. Câtvaţă ă ţ timp chestiunea a p rut scandaloas , de bizarul rezultat al observa iilor fiind acuza i (din grij pentru bineleă ă ţ ţ ă tiin ei) când anumi i oameni, când ma inile de calcul de care se serveau ace tia.ş ţ ţ ş ş

Lipsa de fonduri a întârziat cu trei ani trimiterea unei expedi ii adev rate pe Solaris, adic pân în clipaţ ă ă ă când Shannahan, completându- i echipajul, a ob inut din partea institutului trei unit i de tonaj C, clasaş ţ ăţ cosmodromic . Un an i jum tate înainte de sosirea expedi iei, care i-a luat startul din zona lui ă ş ă ţ ş alfa din V rs tor, o alt flot de explorare a fixat pe o orbit în jurul lui Solaris o sta ie automat : sateloidul Luna 247.ă ă ă ă ă ţ ă Acest sateloid, dup ce a suferit trei reconstruc ii, efectuate la intervale de zeci de ani, func ioneaz i acum.ă ţ ţ ă ş Datele pe care le-a cules au confirmat finalmente observa iile expedi iei lui Ottenskjold privind caracterul activţ ţ al mi c rilor oceanului.ş ă

O nav a lui Shannahan a r mas pe orbit înalt , celelaă ă ă ă lte dou , dup preg tiri preliminare, au coborât pe oă ă ă mic platform stâncoas , care ocup circa ase sute de mile p trate în regiunea polului sud solarisean. Lucr rileă ă ă ă ş ă ă expedi iei s-au încheiat dup 18 luni, desf urându-se cu succes, exceptând un nefericit accident provocat deţ ă ăş func ionarea gre it a aparatelor. Totu i, în sânul echipei tiin ifice s-a ajuns la o evident împ r ire în douţ ş ă ş ş ţ ă ă ţ ă tabere antagonice. Obiectul conflictului era oceanul. Pe baza analizelor efectuate, acesta a fost recunoscut drept un produs organic (nimeni nu îndr znea pe atunci s -l considere ca fiind viu).ă ă

Dac îns biologii vedeau în acea sfer lichid o form primitiv de via ă ă ă ă ă ă ţă ceva ― în genul unei colonii uria e sau ceva asem n tor cu o gigantic i unic celul degenerat în cre terea ei (denumit "forma ie preş ă ă ă ş ă ă ă ş ă ţ -biologic ") i a c rei manta gelatinoas , pe alocuri adânc de câteva mile, ar fi cuprins întregul glob, astronomiiă ş ă ă ă i fizicienii afirmau c ea trebuie s fie o structur aflat într-un stadiu de organizare atât de înalt încât nu eraş ă ă ă ă

exclus s întreac în complexitate organismele p mântene, de vreme ce putea influen a în mod activ formaă ă ă ţ orbitei planetare. O alt cauz , care s explice comportarea lui Solaris, n-a fost g sit i, în plus, planetofizicieniiă ă ă ă ăş au descoperit o rela ie între gravific m surat local, care se modifica în func ie de "metabolismul" oceanic.ţ ă ţ

A adar, fizicienii, i nu biologii, au emis paradoxala expresie de "ma in plasmatic ", în elegând prinş ş ş ă ă ţ aceasta un obiect care, de i, conform concep iei noastre, poate fi considerat neînsufle it, este totu i capabil sş ţ ţ ş ă ac ioneze într-un scop v dit i la o scar ţ ă ş ă e bine s-o subliniem astronomic― ― .ă

În aceast disput , care. a atras în vâltoarea ei în numai câteva s pt mâni cele mai mari autorit i, doctrinaă ă ă ă ăţ lui Gamow-Shapley a început s se clatine pentru prima oar în decurs de opt decenii.ă ă

Cât va vreme partizanii acestei teorii au mai încercat s afirme c oceanul n-are nimic comun cu via a, că ă ă ţ ă nu este nici m car un produs "para" sau "preă -biologic", ci o forma iune geologic , desigur neobi nuit , dar înţ ă ş ă stare numai s stabilizeze orbita lui Solaris prin modific ri ale intensit ii câmpului gravita ional; se f ceauă ă ăţ ţ ă referiri în acest sens la regula lui Le Chatelier.

În ciuda acestui conservatorism ap reau ipoteze ca aceea a lui Civita-Vitta, cea mai bine elaborat dintreă ă ele, potrivit c reia oceanul era rezultatul unei dezvoltate dialectice: din forma lui primar , de ă ă pre-ocean, solu ieţ de substan e chimice ce reac ionau lent, a reu it, sub presiunea condi iilor (adic a orbitei cei amenin aţ ţ ş ţ ă ţ existen a), f r mijlocirea nici uneia dintre treptele dezvolt rii terestre ţ ă ă ă a― adar evitând apari ia organismelorş ţ mono i pluricelulare, evolu ia vegetal i animal , na terea sistemului nervos, a creierului ş ţ ăş ă ş , s― ajung direct laă ă stadiul de "ocean homeostatic". Cu alte cuvinte, el nu s-a adaptat mediului vreme de sute de milioane de ani, a aş cum au f cut organismele p mântene, pentru ca dup un uria interval de timp s dea na tere speciei ra ionale, ci,ă ă ă ş ă ş ţ aproape în mod spontan, a devenit st pânul ambian ei lui. Concep ia era cât se poate de original , numai c iă ţ ţ ă ă ş acum r mânea o enigm modul în care acest sirop gelatinos reu ea s stabilizeze orbita unui corp ceresc. Trecuseă ă ş ă aproape un secol de când erau cunoscute aparatele care creau câmpuri artificiale de for i gravifice ţă ş ― gravitoarele; totu i nimeni nu- i putea nici m car imagina cum ob inea aceast mas vâscoas i amorf reac iileş ş ă ţ ă ă ăş ă ţ nucleare i uria ele temperaturi, caracteristice activit ii gravitoarelor. In presa de atunci, care excita curiozitateaş ş ăţ cititorilor cu diverse ipoteze privind "taina lui Solaris", provocând, prin evidenta lor absurditate, indignarea savan ilor, n-au lipsit nici afirma ii de felul aceleia c oceanul planetar este... o îndep rtat rud a iparilorţ ţ ă ă ă ă ţ electrici tere tri.ş

Când problema a reu it s fie cel pu in într-o anumit m sur rezolvat , s-a dovedit c explica ia ei ridic oş ă ţ ă ă ă ă ă ţ ă alta, poate i mai dificil ; cu enigmele lui Solaris a a se întâmpl adesea.ş ă ş ă Cercet rile au ar tat c oceanul nuă ă ă ac ioneaz deloc pe principiul gravitoarelor noastre (lucru ţ ă de altfel imposibil), dar c el poate modela directă metrica spaţiu-timp, ceea ce duce, între altele, la abateri în m surarea timpului pe unul i acela i meridian al luiă ş ş Solaris. Prin urmare, oceanul nu numai c într-un anumit sens cuno tea, ci putea chiar (fapt nevalabil pentru noi)ă ş s aplice consecin ele teoriei lui Einstein-Boevi.ă ţ

Odat lansate, aceste afirma ii au provocat în lumea tiin ific o furtun dintre cele mai violente aleă ţ ş ţ ă ă secolului nostru. Teoriile cele mai sacrosante, unanim recunoscute ca adev rate, se pr bu eau în ruin ; înă ă ş ă literatura tiin ific ap reau cele mai critice articole; alternativa "ocean genial" sau "gelatin gravita ional "ş ţ ă ă ă ţ ă aprindea toate min ile.ţ

Evenimentele relatate s-au petrecut cu mul i ani înaintea na terii mele. Pe când mergeam la coal , Solarisţ ş ş ă datorit unor fapte cunoscute mai târziu, era considerat ca fiind o planet dotat cu viat , doar c având un singură ă ă ă ă locuitor...

Al doilea volum al lui Hughes i Eugel, ale c rui file le r sfoiam distrat, începea cu o sistematic , pe cât deş ă ă ă original, pe atât de distractiv conceput . Tabelul de clasificare prezenta pe rând: tipul Polytheriaă , ordinul Sincytialia, clasa Metamorpha. Ca i cum ar fi cunoscut nu tiu câte exemplare ale genului, pe când în realitateş ş mereu era numai unul, ce-i drept în greutate de 17 miliarde de tone.

Pe sub degete îmi zburau diagrame colorate, grafice, analize i ş spectre, care demonstrau tipul i ritmulş metabolismului i reac iile chimice specifice oceanului. Cu cât m adânceam mai mult în voluminosul tom, cuş ţ ă atât întâlneam tot mai mult matematic ; se putea crede c nu mai existau lacune în cuno tin ele noastre despreă ă ă ş ţ acest reprezentant al clasei Metamorpha, care se întindea înv luit în bezn la câteva sute de metri sub chiurasa deă ă o el a sta iei.ţ ţ În realitate îns , nu to i erau de acord nici m car în ce prive te faptul dac ne aflam în prezen a uneiă ţ ă ş ă ţ "fiin e", necum dac o puteam denumi ocean inteligent.ţ ă

Am pus zgomotos la loc, ma inal, volumul i l-am scos pe urm torul. Avea dou p r i. Prima cuprindeaş ş ă ă ă ţ rezumatele proceselor-verbale ale experien elor privind nenum ratele ac iuni ce aveau drept scop principalţ ă ţ stabilirea contactului cu oceanul. Aceast luare de contact o constituise, ineam prea bine minte, sursa unuiă ţ nesfâr it num r de anecdote, ironii i glume auzite în timpul studiilor; scolastica medieval p rea o expunereş ă ş ă ă clar , luminat de o total evident în compara ie cu jungla pe care o n scuse aceast problem . A doua parte aă ă ă ă ţ ă ă ă volumului, care avea aproape 1300 de pagini, reprezenta doar biografia obiectului. Desigur c literatura originală ă

7

pe care o cuprindea n-ar fi înc put în camera în care st team.ă ăPrimele încerc ri de contact s-au desf urat cu ajutorul unor aparate speciale, care transformau excitan iă ăş ţ

trimi i de noi i captau r spunsurile posibile ale oceanului. Acesta a participat deci în mod activ la proiectareaş ş ă ulterioar a sistemului de aparate. Dar toate se desf urau într-un întuneric deplin. Ce sens avea termenul de aă ăş "participa"? Faptul c modifica anumite elemente ale aparaturii cufundate în el i astfel ritmurile desc rc riloră ş ă ă înregistrate erau perturbate, iar aparatura de înregistrare fixa un furnicar de semnale asem n toare frânturiloră ă unor uria e opera ii de analiz matematic ... Dar ce însemnau toate acestea? Impulsuri care determinau apari iaş ţ ă ă ţ imenselor lui structuri undeva, la mii de mile de locul cercet rii? Sau imagini ale unor adev ruri str vechi peă ă ă care le rostea oceanul, dar pe care construc iile noastre electronice erau incapabile s le traduc ? S fi fost vorbaţ ă ă ă de o oper de art ? Nimeni n-avea habar, de vreme ce excitan ii nu produceau de dou ori la rând aceea i reac ie.ă ă ţ ă ş ţ De vreme ce o dat se primea ca r spuns o explozie de impulsuri, care aproape c f cea s sar în aer aparatura,ă ă ă ă ă ă iar alteori o t― cere profund . Ce puteai ti de vreme ce toate experien ele erau ă ă ş ţ irepetabile? Mereu ni se p reaă c ne afl m la un pas de descifrarea acestei m ri de înregistr ri ce sporea necontenit; tocmai în acest scop au fostă ă ă ă construite creiere electronice speciale, cu o capacitate de prelucrare a informa iei mai mare decât cerin eleţ ţ oric rei probleme rezolvate pân aă ă tunci. Într-adev r, au fost ob inute uă ţ nele rezultate. Oceanul sursa unor― impulsuri electrice, magnetice i gravifice ş p― rea s se exprime în limbajul matematicii. Unele secven e aleă ă ţ desc rc rilor lui electrice puteau fi clasificate, servindu-te de cele mai abstracte ramuri ale analizei, ale teorieiă ă mul imilor. Ap reau structuri omoloage, cunoscute din domeniul fizicii, care se ocup de rela iile dintre mas iţ ă ă ţ ă ş energie, dintre m rimi finite i infinite, dintre particule i câmpuri. Toate acestea îi determinau pe oamenii deă ş ş tiin s cread c în fa a lor se afl un monstru gânditor, un gen de ocean-creier, o sfer protoplasmatic ceş ţă ă ă ă ţ ă ă ă

împrejmuie te întreaga planet iş ă ş î i petrece timpul în uimitor de vaste considera ii teoretice asupra esen eiş ţ ţ Universului; iar tot ce reu esc s capteze aparatele noastre nu reprezint decât fragmente întâmpl tor auzite aleş ă ă ă unui gigantic monolog ce se desf oar de milenii în adâncuri, dep ind orice posibilitate a în elegerii terestre.ăş ă ăş ţ

Aceasta era concep ia matematicienilor. Astfel de supozi ii erau considerate de unii ca o expresie aţ ţ subestim rii for ei umane, ca o reînviere a vechii doctrine "ignoramus et ignorabimus"; al ii, dimpotriv , leă ţ ţ ă socoteau ca fiind pove ti d un toare i sterpe i c în aceste ipoteze ale matematicienilor se manifest mitologiaş ă ă ş ş ă ă timpurilor noastre, care vede într-un creier uria (electronic sau plasmatic, tot una e) scopul supremş , suma existen ei.ţ

Iar al ii, la rândul lor..., dar cercet tori i concep ii erau legiuni. Ce însemn tate mai avea întregul domeniuţ ă ş ţ ă al "stabilirii contactului" în compara ie cu alte ramuri ale solaristicii, în care specializarea a înaintat atât de mult,ţ mai ales în ultimul p trar de veac, încât solaristicianul-cibernetician aproape c nu se putea în elege cuă ă ţ solaristicianul-simetriadolog? "Cum v-a iţ putea în elege cu oceanul dac nu sunte i capabili s-o face i între voiţ ă ţ ţ în iv ?" ş ă a ― întrebat cândva în glum Veubeke (în timpul studiilor mele acesta fusese directorul institutului); înă gluma lui exista o mare doz de adev r.ă ă

Nu întâmpl tor fusese clasificat oceanul în rândul Metamorphelor. Suprafa a lui t l zuitoare putea daă ţ ă ă na tere unor forme cât se poate de diferite, cu nimic similare celor terestre. În acela i timp, r mânea o totalş ş ă ă enigm scopul ă de adaptare, de cunoa― tere sau ş oricare altul a― l erup iilor plasmatice uneori atât de violente.ţ

Punând în raft volumul pe care de greu ce era trebuia s -l in cu ambele mâini, m-am gândit c toateă ţ ă cuno tin ele noastre despre Solaris, ce umplu biblioteca, reprezint un balast de fapte inutile i c , de cândş ţ ă ş ă survenise începutul acumul rilor, în urm cu 78 de ani, batem pasul pe loc; de fapt, situa ia era cu mult mai rea,ă ă ţ întrucât întreaga trud se dovedise a fi zadarnic .ă ă

Ceea ce cuno team cu precizie se referea numai la nega ii. Oceanul nu se folosea de ma ini i nici nu leş ţ ş ş construia, de i în anumite împrejur ri p rea a fi capabil s-o fac , deoarece copia p r ile unor aparate scufundateş ă ă ă ă ţ în el, dar o f cuse numai în primii doi ani ai lucr rilor de explorare; apoi, cu o r bdare benedictin , a ignorată ă ă ă orice încerc ri repetate, ca i cum ar fi pierdut orice interes fat de utilajele i produsele noastre ( i s-ar puteaă ş ă ş ş deduce, i fa de noi). N-avea ş ţă ca s― continu m enumerarea "cuno tin elor noastre negative" ă ă ş ţ nici un fel de― sistem nervos, nici celule i nici o structur care s aminteasc pe cea proteic ; nu reac iona întotdeauna laş ă ă ă ă ţ stimuli, nici chiar la cei mai puternici; "astfel" a ignorat total catastrofa astrocargoului celei de-a doua expedi ii aţ lui Giese, care de la în l imea de 300 km s-a pr bu it pe suprafa a planetei, a c rei plasm a distrus-o cu exploziaă ţ ă ş ţ ă ă nuclear a reactorului s u pe o raz de o mil i jum tate.ă ă ă ăş ă

Treptat, în cercurile tiin ifice, "cauza Solaris" a început s capete numele unei "cauze pierdute", mai ales înş ţ ă sferele administra iei tiin ifice a institutului, unde, în ultimii ani, s-auţ ş ţ ridicat voci care cereau reducerea fondurilor pentru noile cercet ri. Pân atunci nimeni nu îndr znise s vorbeasc despre lichidarea complet aă ă ă ă ă ă sta iei; aceasta ar fi constituit o recunoa tere mult prea f i a înfrângerii. ţ ş ăţşă De altfel, în discu iile particulare uniiţ sus ineau c lucrul de care aveam nevoie era în primul rând o retragere strategic , pe cât posibil mai "onorabil ",ţ ă ă ă din "afacerea Solaris".

Pentru mul i totu i, îndeosebi pentru noi, tineriţ ş i, "afacerea" devenea, treptat, treptat, ceva în genul pietrei de încercare a propriei noastre valori: "în fond, spuneam noi, e vorba de o miz mai mare decât "aprofundareaă cuno tin elor privind civiliza ia solarisean ; problema se refer în primul rând la noi, la limitele cunoa teriiş ţ ţ ă ă ş umane".

O vreme a fost popular concep ia (r spândit cu fervoare de presa cotidian ) c oceanul gânditor, întinsă ţ ă ă ă ă peste aproape toat planeta Solaris, este un creier gigantic, ce dep e te civiliza ia noastr cu milioane de ani deă ăş ş ţ ă dezvoltare, c este un fel de "yoga cosmic", un în elept, omniă ţ scien a întruchipat , care a în eles de multţ ă ţ de ert ciunea oric rei ac iuni i de aceea p streaz fa de noi o categoric t cere. Aceasta constituia pur iş ă ă ţ ş ă ă ţă ă ă ş simplu un neadev r, deoarece oceă anul viu ac iona ţ ― i înc în ce fel! numai c dup alte reprezent ri decât celeş ă ă ă ă omene ti. Nu construia prin urmare nici ora e, nici poduri, nici ma ini zbur toare, de asemenea nu încerca s - iş ş ş ă ă ş l rgeasc spa iul i nici s i-l supun (activitatea pe care unii ap r tori ai superiorit ii omului o considerau ună ă ţ ş ă ş ă ă ă ăţ argument extrem de însemnat); în schimb, se îndeletnicea cu efectuarea a mii de transform ri ă "auto― -metamorfoza ontologic " (vedem c paginile operelor solaristice nu duc lips de termeni savan i). Pe de altă ă ă ţ ă parte, cel ce cite te în mod sistematic publica iile consacrate lui Solaris se afl necontenit sub impresia c are de-ş ţ ă ăa face cu frânturi de construc ii intelectuale, poate de geniu, dar amestecate f r sens cu produsele unei inep iiţ ă ă ţ absolute, vecin cu nebunia; astfel au putut s apar concep ii antagonice, de felul "oceanului-yoga" sau ală ă ă ţ "oceanului-arierat".

Aceste ipoteze au exhumat, reînviind-o, una dintre cele mai vechi probleme filozofice raportul ― între materie i spirit. Era necesar o mare îndr zneal , pentru ca ş ă ă ă dup― cum f cuse Haar ă ă s― i se atribuieă oceanului o con tiin . Aceast problem , considerat de metodologi ca fiind metafizic , se ascundea în miezulş ţă ă ă ă ă tuturor discu iilor i disputelor. Este oare posibil o gândire f r con tiin ? Dar puteau fi denumite "gândire"ţ ş ă ă ă ş ţă procesele desf urate în ocean? Muntele este el o piatr imens ? Este planeta un munte uria ? Ace ti termeni potăş ă ă ş ş fi folosi i, dar o nou scar de m rimi aduce pe scen noi legit i i noi fenomene.ţ ă ă ă ă ăţ ş

Problema amintit a devenit o adev rat cvadratur a cercului din epoca noastr . Fiecare gânditor maiă ă ă ă ă notoriu încerca s - i dea contribu ia la patrimoniul solaristicii; se înmul eau teoriile care afirmau c în fa aă ş ţ ţ ă ţ noastr se afl un produs al degener rii, un regres survenit dup o trecut faz de m re ie intelectual a oceanuluiă ă ă ă ă ă ă ţ ă sau c oceanul este în fond o colonie-neoplasm, care, n scându-se din trupurile vechilor locuitori ai planetei, i-aă ă devorat pe to i i, încorporându-i, le-a contopit r m i ele sub chipul unei stihii ve nice, supraţ ş ă ăşţ ş -celulare iş autoregeneratoare.

În lumina alb , asem n toare celei p mântene, a l mpilor fluorescente am dat jos de pe mas aparatele iă ă ă ă ă ă ş c r ile i, întinzând pe t blia de plastic harta lui Solaris, am cercetat-o, sprijinindu-mi mâinile de muchiileă ţ ş ă metalice. Oceanul viu avea i regiuni abisale, i mai pu in adânş ş ţ ci, iar insulele acoperite cu un strat sub ire de rocţ ă erodat st teau m rturie faptului c în trecut apar inuser fundului oceanic. Oare Solaris î i dirija i ridicarea sauă ă ă ă ţ ă ş ş pr bu irea forma iilor geologice aflate în adâncul s u? Era o problem nebuloas . Priveam la marile emisfere deă ş ţ ă ă ă pe hart , colorate cu diferite nuan e de violet i albastru, resim ind, nu tiu pentru a câta oar în via , o uimire nuă ţ ş ţ ş ă ţă mai pu in zguduitoare decât aceea încercat în copil rie, când am aflat la scoal de existen a lui Solaris.ţ ă ă ă ţ

Nu tiu prea bine de ce, dar i atmosfera în care plutea secretul mor ii lui Gibarian, i însu i viitorul meuş ş ţ ş ş neguros mi s-au p rut brusc derizorii: cufundat în contemplarea uluitoarei, teribilei h r i, nu-mi mai p sa deă ă ţ ă nimic. Diferitele zone ale acestei forma ii vii purtau numele cercet torilor care s-au sacrificat încercând s leţ ă ă cunoasc . Priveam adâncit la masivul Thexall, ce împrejmuie te arhipelagurile ecuatoriale, când, deodat , amă ş ă sim it asupr -mi privirea cuiva.ţ ă

Continuam s stau înaintea h r ii, dar n-o mai vedeam; eram ca paralizat. Drept în fa a mea, u a baricadată ă ţ ţ ş ă cu l zi pe care le sus inea dulapul. E vreun automat, am gândit, de i în camer nu existase pân atunci nici unul.ă ţ ş ă ă Dar n-ar fi putut intra f r s -l fi observat! Pielea de pe ceaf i de pe spate începuse s m ard , senza ia uneiă ă ă ă ş ă ă ă ţ priviri grele i nemi cate devenea insuportabil . Nu-mi d deam seama de faptul c , ascunzându-mi capul întreş ş ă ă ă umeri, m sprijineam tot mai puternic de mas , f când-o s alunece pe du umea; aceast mi care mi-a dată ă ă ă ş ă ş sim mântul unei eliber ri.ţă ă

M-am întors brusc.Înc perea era goal . În fa a mea, h ul negru umplea marea fereastr semisferic . Impresia c sunt pândit nuă ă ţ ă ă ă ă

înceta s m st pâneasc . Întunericul m urm rea amorf, uria , orb i nem rginit. Bezna de dup geamuri nu eraă ă ă ă ă ă ş ş ă ă luminat de nici o stea. Am tras jaluzelele. Nu trecuse o or de când ajunsesem pe sta ie, dar am i în eles de ceă ă ţ ş ţ sufereau oamenii aici de mania persecu iei; In mod reflex am legat de toate aceste simptome moartea luiţ Gibarian. Cunoscându-l, crezusem pân acum c nimic n-ar fi putut s -i tulbure mintea. Încetasem s mai fiuă ă ă ă sigur.

St team în mijlocul camerei, al turi de mas . Respira ia mi se lini tise; am sim it cum sudoarea ce-miă ă ă ţ ş ţ ap ruse pe frunte se r ce te. La ce m gândisem cu o clip în urm ? Aha, la automate! Faptul c nu întâlnisemă ă ş ă ă ă ă nici unul pe coridoare i nici în cabine p rea foarte curios. Unde s-au ascuns toate? Singurulş ă pe care-l întâlnisem

l― a distan ţă f― cea parte din deservirea mecanic a aeroportului. Dar celelalte?ă ăAm privit la ceas. De altminteri ar fi trebuit s m duc la ă ă Snaut.Am ie it. Coridorul era destul de slab luminat de mici tuburi a ezate sub tavan. Am l sat în urm dou u iş ş ă ă ă ş

pân s ajung la aceea pe care se putea citi numele lui Gibarian. M-am oprit îndelung în fa a ei. Sta ia eraă ă ţ ţ cufundat în lini te. Am apucat clan a. De fapt nu voisem s intru acolo. Clan a a cedat, u a s-a dat deoparte deă ş ţ ă ţ ş l imea unui deget, formând o deschiz tur întunecat ; dup o clip , lumina s-a aprins. Acum m-ar fi pututăţ ă ă ă ă ă observa oricine ar fi mers pe culoar. Am trecut repede pragul, închizând dup mine u a ferm i f r zgomot.ă ş ş ă ă

9

Era o cabin mai mare decât a mea, tot cu o fereastr panoramic , acoperit pe trei sferturi de o perdea cuă ă ă ă floricele albastre i roz, adus , f r îndoial , de pe P mânt, fiindc nu figura în echipamentul sta iei. De-a lungulş ă ă ă ă ă ă ţ pere ilor se întindeau rafturile bibliotecii i dulapuri ţ ş ― i unele, i altele emailate într-un verde foarte deschis, cuş ş luciri argintii. Con inutul rafturilor, aruncat vrai te pe jos, ocupa tot spa iul dintre scaune i fotoliu. Chiar lângţ ş ţ ş ă mine, trecerea era baricadat de dou m su e p itoare, r sturnate i parc zidite în gr mezile de reviste care,ă ă ă ţ ăş ă ş ă ă izbite de du umea, ie iser din mapele lor frumoase. C r ile deschise, cu filele r sfirate, erau mânjite de lichideleş ş ă ă ţ ă ce s-au v rsat din baloanele i eprubetele sparte, cele mai multe cu pere ii atât de gro i încât simpla c dere peă ş ţ ş ă du umea, chiar de la în l ime, n-ar fi reu it s le crape. Sub fereastr se afla un birou r sturnat, iar al turi oş ă ţ ş ă ă ă ă lamp de lucru, al c rei bra extensibil era frânt; în fa a biroului se vedea un taburet, dou dintre picioarele luiă ă ţ ţ ă p trunser în sertarele pe jum tate deschise. Un torent de coli scrise de mân z ceau risipite pe du umea; m-amă ă ă ă ă ş aplecat peste ele, recunoscând scrisul lui Gibarian. Ridicând foile împr tiate, am observat c mâna îmi aruncăş ă ă nu o umbr simpl , ca pân acum, ci una dubl .ă ă ă ă

M-am întors.. O fâ ie în partea de sus a perdelei trandafirii era ca aprins de un foc albastru i t ios, care seş ă ş ă întindea clip de clip . Cu un gest brusc am dat perdeaua la o parte: o dogoare groaznic mi-a izbit ochii.ă ă ă Incendiul ocupa a treia parte din orizont. Prin v ile valurilor, un desi de umbre prelungi ca ni te stafii alergaă ş ş spre mine. Se iveau zorile. În zona în care se afla sta ia, pe cer r s rea, dup o noapte de o or , al doilea soare alţ ă ă ă ă planetei, cel albastru. Întrerup torul automat a stins luminile din tavan tocmai când am revenit la hârtiileă împr tiate pe jos. Am dat peste o expunere lapidar e experien ei ce fusese proiectat cu trei s pt mâni în urmăş ă ţ ă ă ă ă — Gibarian inten iona s ac ioneze asupra plasmei oceanice cu ni te raze Roentgen foarte dure. Mi-am datţ ă ţ ş seama c textul fusese destinat lui Sartorius, care urma s organizeze experien a; ineam în mân copia. Albulă ă ţ ţ ă foilor de hârtie începea s -mi supere ochii. Ziua ce se ivea era cu totul altfel decât cea precedent . Sub cerulă ă portocaliu al soarelui ce se stingea în oceanul ultramarin cu reflexe sângerii plutea aproape neîncetat o cea deţă un roz murdar, ce contopea cerul, norii i valurile. Acum toate acestea disp ruser . Chiar filtrat de v lulş ă ă ă ă trandafiriu, lumina ardea ca becul unei uria e l mpi de cuar . În razele acesteia, bronzul mâinilor mele deveneaş ă ţ aproape cenu iu. Întreaga înc pere s-a preschimbat. Tot ce avusese o nuan ro ie se f cuse de un brun b tând înş ă ţă ş ă ă culoarea ficatului, în schimb obiectele albe, verzi i galbene luaser culori intense, p rând c iradiaz prinş ă ă ă ă propria lor incandescen . Mijind ochii, am privit prin es tura perdelei; cerul era o mare alb de foc sub careţă ţ ă ă tremura i se zb tea un metal lichid. Mi-am strâns tare pleoapele, sub care prinseser a-mi juca inele ro ii, ce seş ă ă ş l rgeau continuu, în câmpul vizual. Pe consola lavoarului (marginea ei era spart ) am descoperit ni te ochelariă ă ş negri, mari cât aproape o jum tate de fat . I-am pus la ochi. Perdeaua ardea acum cu flac ra sodiului. Citeamă ă ă mereu, ridicând foile de pe jos i a ezându-le apoi pe singura m su ner sturnat . O parte din text lipsea.ş ş ă ţă ă ă

Parcurgeam procesele-verbale ale experien elor efectuate. Astfel am aflat c , timp de patru zile, oceanulţ ă fusese supus ac iunii iradierii într-un punct situat la 1400 de mile nord-est de pozi ia actual . Toate acestea m-auţ ţ ă umplut de uimire, deoarece utilizarea razelor Roentgen era interzis prin conven ia ONU pe considerentulă ţ ac iunii lor uciga e i eram pe deplin sigur c nimeni nu se adresase P mântului pentru a ob ine aprobareaţ ş ş ă ă ţ acestor experien e. La un moment dat, ridicându-mi capul, am observat în oglinda u ii întredeschise a dulapuluiţ ş propriul meu chip: o fa cadaveric de palid cu ochelari negri. Înc perea luase o înf i are feeric , arzând înţă ă ă ăţş ă nuan e albe i alb strii, dar dup câteva minute a r sunat un scrâ net prelung, i în exteriorul ferestrelor s-au l satţ ş ă ă ă ş ş ă jaluzelele ermetice; în camer se f cuse întuneric, dar imediat lumina artificial s-a aprins, de data aceasta p rândă ă ă ă extrem de slab . Se f cea din ce în ce mai cald, pân când zumzetul egal, ce putea fi auzit dinspre g urile de aeră ă ă ă condi ionat, s-a pref cut într-un uierat plâng re . Instala iile de r cire ale sta iei lucrau cu toat puterea.ţ ă ş ă ţ ţ ă ţ ă Z pu eala st tut continua totu i s creasc .ă ş ă ă ş ă ă

Un zgomot de pa i mi-a ajuns la ş urechi. Cineva trecea pe coridor. Din dou s rituri m-am g sit la u . Pa iiă ă ă şă ş i-au sl bit zvonul, apoi au contenit. Cel care umblase era în spatele u ii. Clan a s-a r sucit încet; f r a maiş ă ş ţ ă ă ă

gândi, am prins-o cu un gest reflex i am inut-o strâns. Ap sarea nu se înt rea, dar nici nu sl bea. Cel de dincoloş ţ ă ă ă de u se comporta ca i cum ar fi fost luat prin surprindere. Un timp, nici unul dintre noi n-a l sat clan a dinşă ş ă ţ mân ; deodat am sim it c strânsoarea a cedat; doar un fo net slab îmi d dea de veste c necunoscutul seă ă ţ ă ş ă ă îndep rteaz . Am mai r mas o vreme ciulind urechile, dar t cerea domnea din nou.ă ă ă ă

OASPE IIŢ

Am împ turit în grab i am ascuns în buzunar însemn rile lui Gibarian. M-am apropiat încet de dulap iă ă ş ă ş am privit în untru ă scafandrele ― i îmbr c mintea z ceau îngr m dite într-un col , dând impresia trupului unuiş ă ă ă ă ă ţ om. De sub un morman de hârtii împr tiate pe du umea se z rea marginea unui plic. L-am ridicat. Îmi eraăş ş ă adresat. Pe când rupeam plicul, am sim it c mi se pune un nod în gât, i mi-a trebuit un efort de voin ca s mţ ă ş ţă ă ă decid s desp turez foaia. Cu scrisul s u regulat, extrem de m runt, dar cite , Gibarian notase:ă ă ă ă ţ

Ann. Solar. Vol. I. Vezi i Anexa: Vol. Separat al lui Messenger în probl. F.; "Micul Apocrif al luiş

Ravintzer.Asta era totul, nici un cuvânt în plus. Scrisul p rea s fi fost a ternut în grab . S însemne aceste cuvinteă ă ş ă ă

vreo comunicare important ? Când au fost scrise? M-am gândit c trebuie s m duc cât mai repede la bibliotec .ă ă ă ă ă Cuno team acea anex la primul anuar solaristic, adic tiam de existen a ei, dar n-o r sfoisem niciodat , pentruş ă ă ş ţ ă ă c nu prezenta decât o valoare istoric . În schimb, despre numitul Ravintzer sau despre Micul s u Apocrif n-ă ă ăauzisem nicicând.

Ce era de f cut?ăÎntârziasem mai bine de un sfert de or . De la u am mai aruncat o privire întregii înc peri. Abia acum amă şă ă

observat patul fixat vertical de-a lungul peretelui, deoarece îl acoperea o mare hart desf urat a lui Solaris.ă ăş ă Înd r tul h r ii atârna ceva. Era un magnetofon portativ. Am scos aparatul din tocul s u, pe care l-am ag at înă ă ă ţ ă ăţ cuiul pe care st tuse, iar magnetofonul l-am vârât în buzunar. Am aruncat o privire pe contor: banda eraă înregistrat aproape în întregime.ă

Din nou m-am oprit o clip în dreptul u ii, având ochii închi i i ascultând cu mare încordare lini tea ceă ş ş ş ş domnea în afara înc perii. Nimic. Am deschis u a. Coridorul îmi p rea un tunel sumbru. Abia acum mi-amă ş ă lep dat ochelarii negri i am v zut luminile slabe de pe tavan. Am închis u a i m-am îndep rtat spre stânga,ă ş ă ş ş ă c tre postul de radio.ă

M-am apropiat de rotonda de la care porneau coridoare ca spi ele unei ro i; trecând de un gang lateral iţ ţ ş îngust, ce ducea probabil la baie, am întrez rit un trup corpolent care se confunda cu semiîntunericul.ă

M-am oprit înm rmurit. Din adâncul acelui culoar lateral p ea cu un mers încet i leg nat o uria negres .ă ăş ş ă şă ă Am remarcat str lucirea ochilor ei i aproape imediat i-am auzit c lc tura moale a t lpilor descul e. Nu purtaă ş ă ă ă ţ decât un fel de fust g lbuie, parc împletit din paie; sânii uria i ai acelei femei atârnau, iar umerii ei negriă ă ă ă ş aveau m rimea oldurilor unui om normal; a trecut pe lâng mine la o distan de un metru f r s -mi fi aruncată ş ă ţă ă ă ă nici o privire i a disp rut, leg nându- i soldurile, asem n toare sculpturilor steatopigice din epoca neolitic , peş ă ă ş ă ă ă care le po i vedea în muzţ eele de antropologie. Acolo unde coridorul cotea, negresa s-a întors spre u a cabinei luiş Gibarian i a disp rut în untru. În timp ce deschisese u a, femeia s-a conturat o clip pe fondul puternicei luminiş ă ă ş ă ce ardea în camer . U a s-a închis încet i am r mas singur. Am apucat cu mâna dreapt pumnul mâinii stângi iă ş ş ă ă ş l-am strâns de mi-au pârâit oasele. Priveam buimac în preajm . Ce s-a întâmplat? Ce erau toate astea? Brusc, deă parc cineva m-ar fi izbit, mi-am adusă aminte de faptul c Snaut m prevenise. Dar ce însemnau toate astea?ă ă Cine era acea afrodit grotesc ? De unde ap ruse? Am f cut un pas, doar un singur pas în direc ia cabinei luiă ă ă ă ţ Gibarian, dar am în epenit locului. tiam prea bine c n-am s intru acolo. Cu n rile dilatate, respiram din greu.ţ Ş ă ă ă Ceva nu era în ordine, ceva nu se potrivea... Ah, da. A teptasem în mod reflex mirosul izbitor al transpira iei ei,ş ţ dar în momentul în care negresa trecuse la un pas de mine n-am sim it nimic.ţ

Nu tiu cât vreme am stat a a, sprijinit de metalul rece al peretelui. Sta ia era st pânit de lini te i singurulş ă ş ţ ă ă ş ş zgomot perceptibil era vuietul îndep rtat i monoton al compresoarelor de aer condi ionat.ă ş ţ

Mi-am dat u or cu palma peste obraz i m-am îndreptat lent spre postul de radio. Când am ap sat pe clan ,ş ş ă ţă am auzit o voce ascu it :ţ ă

― Cine-i acolo? ― Eu sunt, Kelvin.

Snaut edea în fa a mesei între o gr mad de cutii de aluminiu i pupitrul aparatului de emisie i mâncaş ţ ă ă ş ş direct dintr-o cutie de conserve un concentrat de carne. Nu tiu din ce motiv i-a ales drept locuin sala postuluiş ş ţă de radio. St team împietrit în pragul u ii, privind la maxilarele lui, ce mestecau ritmic, i deodat mi-am dată ş ş ă seama cât sunt de fl mând. M-am apropiat de un raft, am ales dintr-o gr mada de farfurii pe cea mai pu ină ă ţ pr fuit i m-am a ezaă ă ş ş t fa -n fa cu el. Am mâncat cât va vreme în t cere, apoi Snaut s-a sculat, a scos dinţă ţă ă ă dulapul din perete un termos i a turnat câte un pahar de bulion fierbinte. A ezând termosul pe du umea, fiindcş ş ş ă pe mas nu mai era loc, m-a întrebat:ă

― L-ai v zut pe ă Sartorius? ― Nu. Unde e? ― Sus.

Sus era laboratorul. Am mâncat t cut mai departe, pân când am golit cutia de conserve. În cabina postuluiă ă de radio se instaurase noaptea. Fereastra era închis ermetic din exterior, iar sub tavan ardeau patru tuburiă luminiscente. Reflexul lor juca pe

SOLARIS 43plasticul ce învelea emi torul radioului. Pielea întins de pe pome ii lui Snaut era în esat de vini oareţă ă ţ ţ ă ş

ro ii. Purta pe el un sveter negru, larg i ros pe alocuri.ş ş ― i-e r u? a întrebat.Ţ ă ― Nu. De ce-ar trebui s -ă mi fie? ― E ti leoarc de sudoare.ş ă

Mi-am ters fruntea cu dosul palmei. Într-adev r, transpira ia iroia pe mine; era probabil o reac ie dupş ă ţ ş ţ ă ocul prin care trecusem. M privea cercet tor. Oare trebuia s -i spun? Voiam ca el însu i s -mi acorde maiş ă ă ă ş ă

mult încredere. Cine cu cine se juca aici i care erau regulile jocului?ă ş

11

― E cald, am rostit. Credeam c instala ia voastr de aer condi ionat func ioneaz mai bine.ă ţ ă ţ ţ ă ― Dup vreo or , temperatura se va echilibra. E ti îns sigur c este numai din cauza c ldurii?ă ă ş ă ă ă m-a iscodit,

a intindu- i asupr -mi privirile. Mestecam con tiincios, ca i cum nu l-a fi remarcat.ţ ş ă ş ş ş ― Ce inten ionezi s faci? m-a întrebat, în sfâr it, când am terminat s mânc m. A azvârlit vesela i cutiileţ ă ş ă ă ş

goale în chiuveta de lâng perete i s-a întors în fotoliul s u.ă ş ă ― M voi adapta vou , am r spuns flegmatic. Doar ave i un plan de cercet ri. Vreun nou excitant, razeă ă ă ţ ă

Roentgen, s-ar p rea, sau ceva asem n tor, nu-i a a?ă ă ă ş ― Roentgen? i-a ridicat el sprâncenele. Unde-ai mai auzit de toate astea?ş ― Nu in minte. Mi-a spus cineva. Poate c pe "Prometeu". Dar ce? A i i aplicat razele?ţ ă ţ ş ― Nu cunosc am nunte. A fost ideea lui Gibarian. Ac iunea a ini iat-o împreun cu Sartorius. Dar cum de-ă ţ ţ ă

ai putut afla?Am ridicat din umeri.

― Nu cuno ti am nuntele? Doar trebuia s fii de fa , fiind vorba de domeniul t u..., m-am oprit f r s -miş ă ă ţă ă ă ă ă termin fraza. T cea. Zumzetul instala iei de aer comprimat s-a lini tit; temperatura se men inea acum la un nivelă ţ ş ţ suportabil. În aer se auzea numai un sunet înalt, nesfâr it, ca bâzâitul unei mu te în agonie. Snaut s-a sculat, s-aş ş apropiat de pupitrul de comand iă ş a început s manevreze diferite comutatoare f r nici o noim , deoareceă ă ă ă comutatorul principal se afla în pozi ie moart . A moţ ă şmondit a a cât va vreme i, tot cu spatele ş ă ş la mine, a rostit:

― Va fi nevoie s complet m formalit ile în leg tur cu cele întâmplate... tii?ă ă ăţ ă ă Ş ― Da?

S-a întors i m-a privit cu ni te ochi ce exprimau o furie vecin cu turbarea. Nu pot spune c inten ionatş ş ă ă ţ încercam s -l scot din s rite cu laconismuă ă l meu, dar, neîn elegând nimic din jocul ce se desf ura aici, preferamţ ăş s fiu rezervat. M rul lui Adam, extrem de proeminent, îi juca în sus i-n jos peste gulerul sveterului.ă ă ş

― Ai fost la Gibarian, spuse deodat . Nu era o întrebare. Am ridicat sprâncenele i-l priveam lini tit în fa .ă ş ş ţă Ai fost în camera lui, a repetat.

― Am schi at un gest vag cu capul, ca i cum a fi spus: "S zicem". Voiam ca el s vorbeasc maiţ ş ş ă ă ă departe. ― Cine era acolo? a întrebat.

tia despre ea!!!Ş ― Nimeni. Dar cine putea fi acolo? l-am întrebat. ― De aceea nu mi-ai dat drumul?

Am zâmbit: ― M speriasem. Dup avertismentul t u, când am v zut clan a miă ă ă ă ţ şcându-se, am re inut-o în mod reflex.ţ

De ce nu mi-ai spus c e ti tu? Te-as fi l sat s intri.ă ş ă ă ― Credeam c e Sartorius, a spus nesigur.ă ― i ce-are a face?Ş ― Ce crezi despre... despre ce s-a-ntâmplat acolo? s-a eschivat el cu o întrebare.

Am ov it:ş ă ― Trebuie s tii mai bine decât mine. Unde este el?ăş ― În frigider, mi-a r spuns imediat. L-am transportat acolo numaidecât, de diminea ... din pricina c ldurii.ă ţă ă ― Unde l-ai g sit?ă ― În dulap. ― În dulap? Nu mai tr ia?ă ― Inima îi mai b tea, dar nu mai respira. Era în agonie.ă ― Ai încercat s -l salvezi?ă ― Nu. ― De ce?

Nu tia ce s -mi r spund .ş ă ă ă ― N-am mai reuşit. A murit înainte de a-i putea da vreo asisten .ţă ― St tea în dulap? Intre scafandre?ă ― Da.

S-a apropiat de un mic birou aflat în col ul camerei i a luat ţ ş coal― de hârtie. Mi-a întins-o în fat .ă ă ― Am încheiat, dup cum vezi, un proces-verbal pră ovizoriu, spus. E chiar bine c ai trecut prin cabina lui.ă

Cauza decesului... o injec ie cu o doz mortal de pernostal. St scris lici...ţ ă ă ăAm str b tut cu privirea scurtul text.ă ă

― Sinucidere..., am repetat cu voce stins . Dar cauza?ă ― Nelini te... depresiune sau cş um vrei s-o numim. Te pricepi la astea mai bine decât mine. ― Pricep doar ceea ce v d singur, i-am r spuns i l-am privit Ie jos în sus, fiindc st tea aplecat deasupraă ă ş ă ă

mea. ― Ce vrei s spui? a întrebat pe un ton lini tit.ă ş ― Şi-a injectat pernostal i s-a ascuns în dulap? Nu-i a a? Dac lucrurile au stat astfel, atunci nu-i vorba deş ş ă

nici o depresiune sau de vreo nelini te, ci de o acut psihoz . Paranoia... probabil... i se p rea c vede ceva...ş ă ă ă ă

Vorbeam tot mai încet, privindu-l drept în ochi.S-a îndep rtat pân la pupitrul emi torului de radio i din nou a început jocul cu comutatoarele.ă ă ţă ş

― Aici se afl semn tura ta, am rostit dup o clip de t cere. Dar Sartorius?ă ă ă ă ă ― Este în laborator. Ti-am spus doar. Nu se arat : cred c ...ă ă ― Ce anume? ― Cred c s-ă a încuiat. ― S-a încuiat? Aaa! S-a încuiat... ― Poate s-a baricadat? ― Poate. ― Snaut..., am spus, în sta ie se afl ţ ăcineva. ― Ai v zut?!ă

M privea cu spatele încovoiat.ă ― Doar m-ai prevenit. Despre cine e vorba?... O halucina ie?ţ ― Ce ai v zut!?ă ― Un om. Ce spui?

T cea. S-a întors cu fa a spre perete, de parc n-ar fi vrut s -l privesc. B tea cu degetele pe re eauaă ţ ă ă ă ţ metalic . I-am privit mâinile: pe încheieturile degetelor nu mai erau urme de sânge. Am avut o revela ie scurt ,ă ţ ă fulger toare.ă

― Acea persoan este real , am rostit încet, aproape în oapt , ca i cum i-a i fi transmis o tain ce putea fiă ă ş ă ş ş ă auzit de altcineva. Ce zici? Po i s-o... atingi. Po i s-o r ne ti... Când ai v zut-o ultima oar ?... Ast zi?ă ţ ţ ă ş ă ă ă

― De unde tii?!şNu s-a întors spre mine. A r mas mai departe în fa a peretelui, de care se izbea mereu ca sub oculă ţ ş

cuvintelor mele. ― Imediat înainte de descinderea mea... Nu mult înainte...

S-a chircit ca i când l-a fi lovit. Am v zut ochii lui înnebuni i.ş ş ă ţ ― Tu!!! rosti el gâtuit. Cine e ti tu!?.ş

F cea impresia c ar vrea s se arunce asupra mea. La aceasta nu m a teptasem. Lucrurile luaser oă ă ă ă ş ă întors tur periculoas . Nu credea c sunt acela drept care m d deam? Ce însemna asta? M privea cu o spaimă ă ă ă ă ă ă ă nem rginit . Oare ajunsese la nebunie? Intoxica ie? Toate p reau posibile. Dar o v zusem pe acea creatur ... prină ă ţ ă ă ă urmare chiar i eu...ş

Cine era?― am întrebat. Aceste cuvinte l-au lini tit. M-a scrutat b nuitor câtva timp; nu m credea înc .ş ă ă ă tiam acum c pornisem pe un drum gre it i c Snaut nu-mi va spune nimic. S-a a ezat încet în fotoliu i i-aŞ ă ş ş ă ş ş ş

cuprins capul în mâini. ― Ceea ce se-ntâmpl aici..., a murmurat. Maligna...ă ― Cine era? am st ruit eu.ă ― Dac nu tii..., a optit.ă ş ş ― Ce-i? ― Nimic. ― Snaut, spusei, suntem suficient de departe de cas . S juc m cu c r ile pe fa . i a a lucrurile sunt preaă ă ă ă ţ ţă Ş ş

încâlcite. ― Dar ce vrei? ― Vreau s -mi spui pe cine ai v zut.ă ă ― Dar tu...? spuse b nuitor.ă ― Ne juc m de-a baba oarb . I i voi spune i-mi vei spune i tu. Fii lini tit, nu te voi lua drept nebun,ă ă ţ ş ş ş

fiindc tiu...ăş ― Drept nebun! O, Doamne! încerca s râd . Omule, dar tu nu... chiar nimic nu... Dar asta ar fi însemnat oă ă

salvare. Dac el ar fi crezut m car o clip c este vorba de nebunie, n-ar fi f cut-o, ar fi tr it...ă ă ă ă ă ă ― Prin urmare ceea ce ai scris în procesul-verbal despre dereglare este o minciun ?ă ― Evident! ― De ce nu scrii adev rul?ă ― De ce...? a repetat.

S-a f cut lini te. Din nou orbec iam în întuneric, nu în elegeam nimic, de i un moment mi se p ruse c voiă ş ă ţ ş ă ă reu i s -l conving i c vom ataca împreun enigma. De ce, de ce nu voia s vorbeasc ?!ş ă ş ă ă ă ă

― Unde sunt automatele? am întrebat. ― În magazie. Le-am închis pe toate cu excep ia celor ce servesc aeroportul.ţ ― De ce? Din nou nu mi-a r spuns. Nu-mi spui?ă ― Nu pot.

În toate astea exista ceva ce nu puteam sesiza. S m duc sus, la Sartorius? Deodat mi-am adus aminte deă ă ă foaia pe care o aveam asupra mea, i acest fapt mi s-a p rut ca fiind cel mai important în acea clip .ş ă ă

― Îţi imaginezi oare posibilitatea continu rii muncii în astfel de condi ii? am întră ţ ebat.

13

A dat din umeri ironic. Ce ― însemn tate are?ă ― A a deci! Prin urmare ce inten ionezi s faci?ş ţ ă

T cea. In lini tea ce ne împresura s-a putut deslu i ecoul îndep rtat al unor pa i descul i. Printre aparateleă ş ş ă ş ţ nichelate i acoperite cu plastic, printre dulapurile înalte cu aparatur electronic , utilaj chimic, aparate deş ă ă precizie, acel mers lip it suna fie ca sfidarea unui farsor, fie ca scornirea unui nebun. Pa ii se apropiau. M-amă ş sculat, observând cu cea mai mare încordare mi c rile lui Snaut. Acesta asculta cu ochii întredeschi i, dar nuş ă ş p rea deloc s fie speriat. Prin urmare nu de ea îi era fric ??ă ă ă

― De unde s-a ivit? am întrebat. i v zând c nu se gr be te s -mi r spund , am continuat: Nu vrei sŞ ă ă ă ş ă ă ă ă spui?

― Nu tiu.ş ― Bine.

Pa ii s-au îndep rtat i din nou s-a a ternut t cerea.ş ă ş ş ă ― Nu m crezi? a spus. Î i dau cuvântul c nu tiu.ă ţ ă ş

F r nici o vorb , am deschis dulapul cu scafandre i am început s dau la o parte înveli urile lor grele,ă ă ă ş ă ş goale. Dup cum m a teptam, în fund atârnate în cârlige, se aflau pistoale cu gaze, servind la deplasarea în vidulă ă ş lipsit de gravita ie. Nu f ceau multe parale, dar constituiau totu i un fel de arm pe care trebuia s-o prefer înţ ă ş ă locul nici uneia. Am verificat înc rc torul i mi-am trecut peste um r cureaua de sus inere. Snaut m-a urm rit cuă ă ş ă ţ ă aten ie. Pe când reglam lungimea curelei, i-a dezvelit din ii galbeni într-un zâmbet batjocoritor.ţ ş ţ

― Succes la vân toare! mi-a spus.ă ― Îţi mul umesc pentru toate, i-am replicat, îndreptându-m spre u .ţ ă şă

A s rit de pe fotoliu.ă ― Kelvin! L-am privit. Nu mai zâmbea. Nu tiu dac am v zut vreodat o fa atât de chinuit . Kelvin, astaş ă ă ă ţă ă

nu-i... eu... Într-adev r, nu pot, a bolborosit. Am mai a teptat; poate va mai vorbi, dar el î i mi ca doar buzele caă ş ş ş i cum ar fi încercat s arunce din gur ceva.ş ă ă

M-am întors i am ie it f r s rostesc nici un cuvânt.ş ş ă ă ă

SARTORIUS

Coridorul era pustiu. Ducea mai întâi drept, apoi cotea la dreapta. Nu mai vizitasem niciodat sta ia, dară ţ locuisem timp de ase s pt mâni, în cadrul antrenamentului necesar, în copia ei fidel , aflat la institut, peş ă ă ă ă P mânt. tiam încotro duc sc rile cu trepte de aluminiu. Biblioteca era adâncit în întuneric. Am g sit pe pip iteă Ş ă ă ă ă comutatorul! Am scos din fi ier cotele primului volum al anuarului solaristic i al anexei. Dup ap sarea uneiş ş ă ă clape, s-a aprins o lumin ro ie. Am verificat în dispozitivul de înregistrare: cartea se afla la Gibarian, la fel ca iă ş ş cealalt , ă Micul Apocrif. Am stins lumina i am revenit jos. Mi-era team s intru în cabina lui, de i auzisem pa iiş ă ă ş ş cunoscu i cum se îndep rteaz ... Se putea îns întoarce. Un timp am r mas în fa a u ii, pân când, strângând dinţ ă ă ă ă ţ ş ă din i, am reu it s -mi st pânesc teama i am intrat.ţ ş ă ă ş

Camera luminat era goal . M-am apucat s caut printre c r ile întinse pe du umeaua din faă ă ă ă ţ ş ţa ferestrei; la un moment dat m-am apropiat de dulap i l-am închis. Îmi f cea r u vederea spa iului gol c scat între scafandre.ş ă ă ţ ă Anexa nu se afla sub fereastr . Am luat metodic un volum dup altul pân când, în ultima gr mad de c r iă ă ă ă ă ă ţ a ezate între pat i dulap, am descoperit tomul c utat.ş ş ă Speram c voi da în el peste vreo indica ie i, într-adev r,ă ţ ş ă la indicele de nume era pus un semn: cu un creion ro u fusese încercuit un nume care nu-mi spunea nimic: Andreş Berton. Ap rea în dou pagini diferite. Prima men iune m informa c Berton fusese pilot de rezerv pe nava luiă ă ţ ă ă ă Shannahan. Urm toarea not privitoare la el se g sea la peste o sut de pagini mai departe. Imediat după ă ă ă ă descindere, expedi ia se comportase cu o precau ie deosebit , dar când, dup 16 zile, s-a dovedit c oceanulţ ţ ă ă ă plasmatic nu numai c nu manifest nici un fel de semne de agresivitate, ci, dimpotriv , se retrage în fa a fiec ruiă ă ă ţ ă obiect apropiat de suprafa a lui, evitând, pe cât putea, un contact nemijlocit cu aparatura sau oamenii, Shannahanţ i loc iitorul s u, Timolis, au anulat o serie de prevederi ale m surilor de securitate, întrucât îngreunau iş ţ ă ă ş

întârziau desf urarea lucr rilor.ăş ăExpedi ia a fost împ r it în mici grupuri de dou i de trei persoane, care f ceau uneori zboruri de câtevaţ ă ţ ă ă ş ă

sute de mile deasupra oceanului; emi toarele folosite pân atunci ca mijloc de izolare a terenului de lucru au fostţă ă aduse la Baz . Primele patru zile ale acestei modific ri în metoda de efectuare a cercet rilor au trecut f r nici ună ă ă ă ă fel de accidente, dac nu inem seama de defec iunile ivite din când în când la aparatele de oxigen aleă ţ ţ scafandrelor: supapele s-au dovedit a fi sensibile la ac iunea corosiv a atmosferei otr vitoare, din care cauz aţ ă ă ă fost necesar înlocuirea lor aproape zilnic .ă ă

În ziua a cincea (a 21-a, num rând de la momentul descinderii), doi cercet tori, Carucci i Fechner (primulă ă ş era radiobiolog, iar al doilea fizician), au efectuat un zbor de explorare deasupra oceanului, într-un mic

aeromobil de dou persoane. (Acesta nu era un vehicul zbur toră ă , ci unul bazat pe principiul pernei de aer comprimat).

Când nici dup ase ore n-au revenit, Timolis, care conducea Baza, în lipsa lui Shannahan, a ordonat stareaăş de alarm i i-a trimis pe to i oamenii disponibili în c utarea disp ru ilor. ăş ţ ă ă ţ

Printr-o împrejurare fatal , tocmai în acea zi leg tura radio s-a întrerupt la vreo or de la plecarea grupeloră ă ă de salvare; cauza era o mare pat (ap rut pe soarele ro u), ce emitea o intens radia ie corpuscular în strată ă ă ş ă ţ ă urile înalte ale atmosferei. Func ionau doar aparatele cu unde ultrascurte care permit comunicarea la distan e ce nuţ ţ dep ea circa 20 de mile. În plus, înainte de crepuscul, cea a s-a îndesit, iar cercet rile au trebuit s fie întrerupte.ăş ţ ă ă

Când grupurile de salvare se întorceau la Baz , unul dintre ele a descoperit aeromobilul la o distant deă ă numai 80 de mile de rm. Motorul func iona, i aparatul se în l a deasupra valurilor. În cabina str vezie se aflaţă ţ ş ă ţ ă doar un singur om, în stare de semiconştien Era Carucci.ţă

Aeromobilul a fost readus la Baz , iar lui Carucci i s-a acordat asisten medical ; î i revenise înc înă ţă ă ş ă aceea i sear . Despre soarta lui Fechner n-a putut spune nimic. Î i amintea doar c , în timp ce inten iona s seş ă ş ă ţ ă întoarc , a început s simt o greutate la respira ie. Supapa aparatului s u de respirat se bloca din când în când, iă ă ă ţ ă ş la fiecare inspira ie p trundea în untrul scafandrului o mic doz de gaze otr vitoare.ţ ă ă ă ă ă

Încercând s repare aparatul colegului s u, Fechner a trebuit s - i desprind curelele de siguran i s seă ă ă ş ă ţăş ă scoale; acesta fusese ultimul fapt de care î i mai amintea Carucci. Desf urarea probabil a evenimentelor era ş ăş ă ― dup aprecierea speciali tilor ă ş urm― toarea: reparând aparatul lui Carucci, Fechner a deschis chepengul cabinei,ă deoarece sub cupola joas nu se putea mi ca în voie ă ş presupunere plauzibil― , cabina aeromotoarelor nefiindă ermetizat , ci doar un mijloc de protec ie împotriva precipita iilor atmosferice i vântului. Pesemne c , în timpulă ţ ţ ş ă manipula iilor, aparatul de oxigen al lui Fechner s-a defectat; ame it, fizicianul a ie it prin chepengul cabinei peţ ţ ş fuzelajul vehiculului i a c zut în ocean.ş ă

*

Aceasta era istoria primei victime a oceanului. Zadarnice au fost toate c ut rile, de i, datorit scafandrului,ă ă ş ă cadavrul ar fi trebuit s pluteasc . Deă ă altfel poate c într-adev r plutea, dară ă str baterea i cercetarea a mii de mileă ş p trate, acoperite aproape continuu de cea , dep eau posibilitatea expedi iei.ă ţă ăş ţ

Dup c derea amurgului (m întorc la evenimentele anterioare), s-au înapoiat toate aparatele de salvare, cuă ă ă excep ia unui mare elicopter de transport, cu care plecase Berton; acesta a reap rut deasupra Bazei aproape dupţ ă ă o or de la c derea întunericului, când to i erau serios îngrijora i de soarta lui. Se afla într-o stare de oc nervos.ă ă ţ ţ ş A reu it cş u propriile-i for e s ias din aparat, dar de îndat ce a atins solul a luat-o la goan , strigând iţ ă ă ă ă ş plângând; pentru un b rbat care avea în urma lui 17 ani de naviga ie cosmic , i adesea în condi ii dintre cele maiă ţ ă ş ţ grele, comportarea era surprinz toare.ă

Medicii b nuiau c pilotul suferise o intoxica ie. Dup dou zile, Berton redobândise un echilibru aparent;ă ă ţ ă ă totu i refuza s p r seasc , fie chiar pentru o clip , bordul navei principale; nu voia nici m car s se apropie deş ă ă ă ă ă ă ă hubloul prin care se vedea o priveli te a oceanului. Declara c dore te s prezinte un raport asupra zborului s u.ş ă ş ă ă Insista, afirmând c este o chestiune de extrem însemn tate. Raportul acela, examinat de Consiliul expedi iei, aă ă ă ţ fost considerat drept produsul patologic al min ii unui intoxicat cu gazele atmosferei solarisiene i, ca atare, aţ ş fost anexat nu la istoria expedi iei, ci la istoria bolii lui Berton. i cu aceasta se termina relatarea acelorţ Ş întâmpl ri.ă

Atât spunea anexa. Mi-am dat seama c esen a chestiunii trebuia, evident, c utat în însu i raportul luiă ţ ă ă ş Berton; ce anume i-a provocat încercatului pilot un oc nervos? M-am apucat din nou s r scolesc printre c r i,ş ă ă ă ţ dar n-am reu it s dau peste ş ă Micul Apocrif. Eram din ce în ce mai obosit. Am amânat deci viitoarele c ut riă ă pentru mâine i am p r sit cabina. Pe când treceam pe lâng scara de aluminiu, am remarcat pe trepte petele deş ă ă ă lumin ce veneau de sus. Prin urmare, Sartorius mai lucra i la ora aceasta! M-am gândit c ar trebui s -l v d.ă ş ă ă ă

Sus era întrucâtva mai cald. În coridorul larg, dar scund, se sim ea o adiere slab . Fâ iile de hârtie fo neauţ ă ş ş continuu în dreptul gurilor de ventila ie. U a laboratorului central era f cutţ ş ă ă dintr-o plac groas de sticlă ă ă zgrun uroas , încadrat într-o ram metalic . Pe din untru sticla era acoperit cu ceva de culoare închis , luminaţ ă ă ă ă ă ă ă str b tea doar prin ferestruicile înguste, a ezate sub tavan. Am ap sat clan a, dar, dup cum era de prev zut, u aă ă ş ă ţ ă ă ş n-a cedat. În untru domnea t cerea i din când în când putea fi auzit un sâsâit slab, ca acela emis de un arz tor cuă ă ş ă gaz. Am b tut ă nici un r― spuns.ă

― Sartorius! am spus. Doctor Sartorius! Sunt eu, Kelvin, noul venit. Trebuie s te v d, te rog, fii bun iă ă ş deschide!

Un fo net slab, ca i cum cineva ar fi p it pe o hârtie mototolit i din nou s-a l sat lini tea.ş ş ăş ăş ă ş ― Sunt eu, Kelvin! Doar ai auzit de mine! Am sosit de pe "Prometeu" în urm cu câteva ore, am ad ugat,ă ă

apropiind gura de locul în care cadrul u ii se întâlnea cu rama metalic . Doctore Sartorius! Aici nu e nimeni...ş ă sunt doar eu! Deschide, te rog!

T cere. Apoi din nou un fo net u or. Câteva izbituri foarte deslu ite de parc ni te instrumente metalice ară ş ş ş ă ş fi fost a ezate pe o tav de metal. i deodat am înm rmurit: r sunau pa i m run i, ca ai unui copil care aleargş ă Ş ă ă ă ş ă ţ ă

15

tropotul des ― i gr bit al unor picioru e. Poate... poate... cineva imita abil ace ti pa i, b tând cu degeteleş ă ş ş ş ă darabana pe o cutie goal , cu bun rezonan .ă ă ţă

― Doctore Sartorius!!! am strigat. Deschizi sau nu?!Nici un r spuns, i din nou acel tropot de copil i totodat câ iva pa i mari i repezi, foarte greu de distins,ă ş ş ă ţ ş ş

ca i cum omul ar fi c lcat în vârful picioarelor. Dar dac mergea, cum putea s imite în acela i timp umbletulş ă ă ă ş copilului? Dar ce m prive te! m-am gândit i, f r s -mi st pânesc indignarea, care începuse s m cuprind ,ă ş ş ă ă ă ă ă ă ă am ipat:ţ

― Doctore Sartorius!!! N-am zburat timp de 16 luni ca s m sperie comediile voastre!!! Num r pân laă ă ă ă zece, apoi voi for a u a!!!ţ ş

M îndoiam de reu ita acestei încerc ri.ă ş ăReculul pistolului cu gaze nu era prea puternic, dar eram hot rât s -mi îndeplinesc într-un fel sau altulă ă

amenin area, indiferent daca trebuia s plec în c utarea unor materiale explozive, care cu siguran nu lipseau dinţ ă ă ţă magazie. Mi-am spus c n-am voie s m supun, c nu pot juca la nesfâr it cu aceste c r i demen iale, pe care miă ă ă ă ş ă ţ ţ le tot vârau în mâini circumstan ele.ţ

S-a auzit un hâr âit ca i cum ceva ar fi fost împins; în untru o draperie a lunecat lateral cu vreo jum tate deş ş ă ă metru. O umbr zvelt a c zut peste placa mat , ca brumat de chiciur , a u ii, i un glas strident, cam r gu it,ă ă ă ă ă ă ş ş ă ş mi-a strigat:

― Voi deschide, dar trebuie s -mi promi i c nu vei intra.ă ţ ă ― Atunci pentru ce mai deschizi?! am r cnit.ă ― Voi ie i eu.ş ― Bine. Î i promit.ţ

Cheia r sucit în broasc a scrâ nit u or, apoi o siluet neagr , acoperind jum tate de u , a tras prudent înă ă ă ş ş ă ă ă şă urma sa draperia. Acolo se întâmplau lucruri din cale afar de ciudate. Auzeam fâ âitul unei m su e împinse peă ş ă ţ du umea i în sfâr it placa translucid s-a dat în l turi atât încât s -i îng duie lui Sartorius s se strecoare peş ş ş ă ă ă ă ă coridor. St tea înaintea mea, acoperind cu trupu-i u a. Era slab, foarte înalt, iar sub tricoul crem trupul s u p reaă ş ă ă alc tuit doar din oase. La gât avea o e arf neagr ; pe umeri ă ş ă ă un halat de laborator ars, de reactivi. Capul foarte― îngust i-l inea într-o parte. Aproape o jum tate din figur îi era acoperit de ochelari negri, foarte bomba i, careş ţ ă ă ă ţ m-au împiedicat s -i v d ochii. Maxilarul îi era lung, gura învine it i uria , parc degerat , la fel i urechile,ă ă ţ ăş şă ă ă ş tot vinete. Era neb rbierit. Mai jos de coate îi atârnau, ag ate de ni te benzi, m nu ile de radioprotec ie, dină ăţ ş ă ş ţ cauciuc ro u. Am stat a a, un moment, privind unul la altul cu o aversiune evident . Resturile firelor de p rş ş ă ă (p rea c se tundea singur cu ma ina) erau de culoarea plumbului, barba, albit cu totul. Cu fa a bronzat , caă ă ş ă ţ ă Snaut, Sartorius avea fruntea doar pe jum tate pârlit . P rea c poart la soare întotdeauna o calot .ă ă ă ă ă ă

― Ascult, a rostit în fine. Aveam impresia c nu-l interesa atât ceea ce am s -i spun, cât s trag încordată ă ă ă cu urechea în direc ia spa iului din spatele s u, lipindu-se mereu de placa de sticl . Vreme de o clip n-am tiutţ ţ ă ă ă ş cum s -i vorbesc, a a încât s nu spun o prostie.ă ş ă

― M numesc Kelvin... am început. Trebuie s fi auzit de mine. Sunt, adic ... aă ă ă m fost colaboratorul lui Gibarian.

Fa a-i slab , br zdat toat de linii verticale ţ ă ă ă ă a― a va fi ar tat Don Quijote ş ă , era lipsit― de expresie.ă ― Am aflat c Gibarian... nu mai tr ie te.ă ă ş

Am amu it. Ochelarii lui mari, negri, a inti i asupra mea, m inhibau.ţ ţ ţ ă ― Da. Ascult...

Cuvintele aveau un accent de ner bdare.ă ― S-a sinucis?... Cine i-a g sit trupul? Dumneata sau Snaut?ă ― De ce mi te adresezi mie în aceast chestiune? Doctorul Snaut nu i-a spus...?ă ţ ― As vrea s aud ce ai de spus dumneata în aceast privin ...ă ă ţă ― E ti psiholog, doctore Kelvin?ş ― Da. Dar de ce? ― Om de tiin ?ş ţă ― S zicem. Dar ce leg tur are...?ă ă ă ― Credeam c e ti func ionar al sec iei de criminalistic sau poli ist. Acum este ora dou i patruzeci, iară ş ţ ţ ă ţ ă ş

dumneata, în loc s te integrezi, dup cum ar fi fost de în eles, ritmului de lucr ri desf urate în sta ie, nu numaiă ă ţ ă ăş ţ c încerci brutal s p trunzi în laborator, dar m i interoghezi de parc a fi suspectat.ă ă ă ăş ă ş

M-am st pânit, dar cu un asemenea efort încât fruntea mi s-a brobonit de sudoare.ă ― E ti ş suspectat, Sartorius! am rostit cu o voce în bu it .ă ş ă

Voiam s -l lovesc cu orice pre , de aceea am ad ugat vehement:ă ţ ă ― i o tii prea bine!Ş ş ― Dac nu- i retragi cuvintele, Kelvin, i nu-mi ceri scuze, te voi reclama în raportul radio!ă ţ ş ― Pentru ce trebuie s -mi cer scuze? Pentru faptul c în loc s m prime ti, în loc s -mi explici sincer ceă ă ă ă ş ă

se-ntâmpl aici, dumneata te închizi i te baricadezi în laborator?! i-ai pierdut min ile?! In fond ce e ti? Ună ş Ţ ţ ş savant sau un la netrebnic?! Spune! îmi po i r spundş ţ ă e?!

Nici nu mai tiu ce strigam, dar el a r mas neclintit. Peste pielea-i palid , cu porii dilata i, se prelingeauş ă ă ţ pic turi mari de sudoare. Deodat mi-am dat seama: nici nu m-asculta! St tea cu mâinile la spate i cu toat for aă ă ă ş ă ţ încerca s re in închis ă ţ ă ău a care tresş ălta u or, ca i când cineva ar fi împins-o de cealalt parte.ş ş ă

― Te rog... pleac ... a gemut cu un glas bizar i pi ig iat. Pentru Dumnezeu... pleac ! Pleac ! Coboar , teă ş ţ ă ă ă ă rog... voi veni, voi face tot ce vei vrea, dar acum, te rog, s pleci!!!ă

În acest glas era atâta zbucium, încât, cu totul înm rmurit, am întins reflex mâna, vrând s -l ajut s in u a,ă ă ăţ ă ş fiindc era v dit c ea îl preocupa. In acea clip îns a scos un ip t îngrozitor, de parc m-a fi aruncat asupra luiă ă ă ă ă ţ ă ă ş cu un cu it. A început s se retrag , strigând cu vocea lui fals : "Pleac ! pleac !" i apoi: "M întorc! m întorc!ţ ă ă ă ă ă ş ă ă m întorc!! Nu! Nu!!!"ă

A deschis pu in u a i a s rit în untru. Mi se p rea c la în l imea pieptului s u a trecut ceva auriu, ca unţ ş ş ă ă ă ă ă ţ ă disc lucitor, iar laboratorul zumz ia acum surd, draperia s-a tras la o parte, o umbr mare i înalt a trecut prină ă ş ă dreptul geamului mat, draperia a revenit la locul ei i nimic n-a mai putut fi v zut. Ce se petrecea acolo?! S-aş ă auzit fuga unor pa i, goana nebuneasc s-a întrerupt cu o izbitur puternic , cu un zvon de sticl , i, deodat , aş ă ă ă ă ş ă r sunat râsul unui copil...ă

Picioarele îmi tremurau; priveam îngrozit în toate p r ile. S-a l sat lini tea. M-am a ezat pe parapetul scundă ţ ă ş ş de plastic, ce se întindea de-a lungul ferestrei. Am stat a a vreun sfert de or , nu tiu de ce, a teptând ceva sauş ă ş ş poate, ajuns la limita extenu rii, nu-mi mai venea nici m car s m scol. Capul îmi cr pa de durere. De undeva,ă ă ă ă ă de deasupra, a venit un scrâ net prelung i în acela i timp lumina s-a intensificat. De la locul meu vedeamş ş ş doar o parte a coridorului circular ce m rginea laboratorul aflat în vârful sta iei, chiar sub scutul ultimei chiurase. Deă ţ aceea pere ii lui erau în exterior concavi i oblici, cu ferestre ogivale amplasate la distan e de câ iva metri;ţ ş ţ ţ jaluzelele ce le protejau din afar tocmai se ridicau: ziua soarelui albastru se apropia de sfâr it. Prin geamurileă ş groase a invadat o str lucire orbitoare. Fiecare bar de nichel, fiecare clan s-a aprins ca un mic soare. U aă ă ţă ş laboratorului o mare plac― din sticl zgrun uroas ă ă ţ ă s-a "― închis aidoma gurii unui cuptor. Îmi priveam mâinile ce- i pierduser culoarea în aceea i lumin infernal . În dreapta ineam pistolul cu gaz; îl scosesem dinş ă ş ă ă ţ teac f r s -mi fi dat seama. L-am pus la loc. Am priceput c nici chiar pistolul atomic nu-mi era de vreună ă ă ă ă folos. Ce a fi putut face cu el? S sparg u a? S p trund în laborator?ş ă ş ă ă

M-am sculat. De la discul asem n tor unei explozii cu hidrogen ce se l sa în ocean, un fascicul orizontal deă ă ă raze aproape tangibile a ajuns pân la obrazul meu (tocmai coboram treptele), dându-mi senza ia unei peceă ţ ţi incandescente.

La jum tatea sc rii, r zgândindu-m , am revenit sus. Am str b tut coridorul i, dup vreo sut de pa i, m-ă ă ă ă ă ă ş ă ă şam pomenit de cealalt parte a laboratorului, în fa a unei u i de sticl întru totul asem n toare celeilalte. N-amă ţ ş ă ă ă încercat s-o deschid; b nuiam c este încuiat .ă ă ă

C utam în peretele de plastic vreo ferestruic , fie numai un vizor; gândul de a-l spiona pe Sartorius nu miă ă se p rea deloc nedemn. Voiam s sfâr esc cu presupunerile i s aflu adev rul, de i nu-mi imaginam dac -l voiă ă ş ş ă ă ş ă putea în elege.ţ

Îmi venise ideea c lumina p trunde în s lile de laborator prin ferestrele din tavan, adic din chiurasaă ă ă ă exterioar i, dac m-a fi c rat pe dinafar , poate c a fi putut privi prin ele în untru. În acest scop trebuia săş ă ş ăţă ă ă ş ă ă cobor ca s -mi iau scafandrul i aparatul de oxigen. M-am oprit înaintea sc rilor, întrebându-m dac merit . Eraă ş ă ă ă ă mai mult decât probabil ca sticla ferestrelor de sus s fie mat , dar n-aveam alt solu ie. Am coborât la nivelulă ă ă ţ mijlociu. Trebuia s trec pe lâng sala deă ă radio. U a era larg deschis . Snaut edea în fotoliu, ca în momentulş ă ş desp r irii noastre. Auzindu-mi pa ii, a tres rit i i-a, ă ţ ş ă ş ş deschis ochii.

― Alo, Kelvin! m-a chemat cu glas r gu it. Nu i-am r spuns. Ei, ai aflat ceva?ă ş ă ― Da. Nu este singur, am r spuns t r g nând vorbele.ă ă ă ă

Gura i s-a crispat. ― Ia te uit ! Asta înseamn ceva. i azi, are oaspe i?ă ă Ş ţ ― Nu-n eleg de ce nu vrea s -mi spun nimic, am continuat indispus. R mânând aici, tot am s aflu maiţ ă ă ă ă

devreme sau mai târziu. Prin urmare ce rost au aceste secrete? ― Vei în elege în momentul în care vei primi oaspe i i tu, mi-a replicat. P rea c a teapt ceva i c nuţ ţ ş ă ă ş ă ş ă

prea are chef de vorbit. Unde te duci? a ad ugat când m-am întors de plecare. Nu i-am mai r spuns.ă ăPe platforma aeroportului st tea, a a cum o l sasem, capsula mea, purtând urmele trecerii prin atmosfer .ă ş ă ă

M-am apropiat de stelajele cu scafandre, dar brusc mi-a trecut dispozi ia de a întreprinde o escapad pe chiurasaţ ă exterioar . Am f cut o întoarcere pe loc i am coborât scara în spiral spre magazii. Culoarul îngust era plin deă ă ş ă butelii i de l zi a ezate una peste alta. Pere ii erau aici din metal gol, ce lucea alb strui în lumin . Câteva zeci deş ă ş ţ ă ă pa i înc i sub tavan au ap rut conductele aparaturii de r cire prinse de chiciur . Am pornit pe urmele lor; dupş ăş ă ă ă ă un timp p trundeam, printr-un inel gros de plastic, într-o înc pere închis ermetic. Când am împins u a grea,ă ă ă ş groas cât dou palme i încadrat de un chenar de gum , m-a p truns pân la oase frigul. M-am zgribulit. Dină ă ş ă ă ă ă p ienjeni ul de conducte acoperite de z pad atârnau ur uri de gheat . Si aici se aflau l zi, contă ş ă ă ţ ţ ă ă ainere, rafturi pline cu cutii de conserve, toate sub un strat sub ire de z pad . Tavanul semicilindric cobora spre peretele opus;ţ ă ă acolo am v zut str lucind de jocul acelor de ghea o draperie groas . Am dat-o deoparte. Pe un pat de evi deă ă ţă ă ţ aluminiu z cea o siluet uie, învelit în ceva cenu iu. Am ridicat cap tul acelei pânze i am distins fa a prelungă ăş ă ş ă ş ţ ă

17

a lui Gibarian. P rul negru, cu o uvi alb deasupra frun ii, se lipise de east . M rul lui Adam i se ridicase,ă ş ţă ă ţ ţ ă ă parc frângându-i gâtul. Ochii usca i priveau drept în tavan, iar în colă ţ ţul pleoapei se formase un strop mat de ghea . Gerul m p trunsese atât de tare, încât cu greu îmi re ineam cl n nitul din ilor. Mi-am apropiat mâna deţă ă ă ţ ă ţă ţ obrazul lui Gibarian. Mi s-a p rut c am atins o bucat de lemn înghe at. Din cauza b rbii care crescuse, pieleaă ă ă ţ ă era aspr i punctat în negru. O expresie de r bdare ne rmurit i batjocoritoare îi înghe ase pe buze. L sând săş ă ă ţă ăş ţ ă ă cad cap tul lin oliului, am observat ie ind de sub faldurile lui în partea cealalt a cadavrului un fel de m rgeleă ă ţ ş ă ă lunguie e sau boabe de fasole. Deodat am încremenit: erau degetele unor t lpi goale v zute în racourci; buriceleţ ă ă ă lor ovale erau u or r chirate. La cap tul giulgiului se afla negresa.ş ăş ă

Era culcat cu fa a-n jos, ca pr bu it într-un somn adânc. Tr geam centimetru dup centimetru pânzaă ţ ă ş ă ă ă groas . Capul cu mici cârlion i vine ii era aplecat în plica um rului ei masiv i negru. Pielea lucioas a spin riiă ţ ţ ă ş ă ă era bombat de mu chii coloanei vertebrale. Uria ul trup nu era animat de nici o mi care. Privindu-i din nouă ş ş ş picioarele goale, m-a izbit un am nunt ciudat: t lpile nu erau câtu i de pu in aplatiă ă ş ţ zate de greutatea pe care trebuiau s-o sus in , nu erau nici m car îngro ate de mersul descul . Le acoperea o pieli la fel de sub ire caţ ă ă ş ţ ţă ţ aceea a spin rii sau a palmelor.ă

Am întins mâna spre a-mi verifica impresia, dar de ast dat mi-a venit mult mai greu decât atunci când amă ă atins mortul. Deodat am observat ceva neverosimil: de i supus unei temperaturi de minus 20°, trupul negreseiă ş tr ia, chiar se mi ca. i-a tras piciorul cum ar fi f cut-o un câine adormit pe care l-ai fi apucat de lab .ă ş Ş ă ă

Va înghe a aici, mi-a trecut prin minte. Dar corpul femeii era lini tit i nici prea rece; îmi st ruia în vârfulţ ş ş ă degetelor senza ia atingerii moi. M-am întors cu spatele la draperie, am coborât-o i m-am înapoiat pe coridor.ţ ş Mi se p rea c acolo era o c ldur nemaipomenit . Sc rile m-au dus în vecin tatea aeroportului.ă ă ă ă ă ă ă M-am a ezat peş o para ut inelar strâns rulou i mi-am luat capul în mâini. M sim eam ca b tut. Nu pricepeam ce se întâmplş ă ă ă ş ă ţ ă ă cu mine. Eram de-a dreptul distrus, gândurile mi se pr v leau într-o pr pastie amenin toare: pierdereaă ă ă ţă cuno tin ei, pieirea mi se p reau un dar de nespus, un el intangibil.ş ţ ă ţ

N-aveam de ce s m mai duc la Snaut sau la Sartorius... Nu-mi imaginam c cineva a mai tr it vreodată ă ă ă ă atâtea groz vii câte m încercaser pe mine pân atunci. Singura solu ie salvatoare, echivalent unei evad ri, eraă ă ă ă ţ ă ă diagnosticul de nebunie. Da, trebuie s -mi fi ie it din min i i înc imediat dup descindere. Iat cum ac ionaseă ş ţ ş ă ă ă ţ oceanul asupra creierului meu: treceam dintr-o halucina ie în alta. De vreme ce îns lucrurile stau a a, nu maiţ ă ş trebuia s -mi irosesc for ele zb tându-m inutil s rezolv problemele inexistente în realitate, ci s caut asistenă ţ ă ă ă ă ţă medical , s chem prin mijlocirea radioului nava "Prometeu", s lansez semnalul SOS.ă ă ă

Atunci s-a întâmplat ceva cu totul surprinz tor: gândul c mi-am pierdut min ile m-a lini tit.ă ă ţ şÎn elegeam prea bine cuvintele lui Snaut, dac presupunem c exista un Snaut i c discutasem vreodat cuţ ă ă ş ă ă

el, întrucât halucina iile puteau s fi început cu mult mai devreme. Cine tie dac , aflat înc la bordul luiţ ă ş ă ă "Prometeu", nu eram atins de accesul acut al unei boli mintale, iar tot ce tr isem nu era decât produsul creieruluiă meu dezechilibrat? Dac eram totu i bolnav, puteam s m îns n to esc; aceast credin îmi d dea m cară ş ă ă ă ă ş ă ţă ă ă speran a izb virii de toate încerc rile de pân acum, izb vire pe care nu izbuteam în nici un fel s-o întrez resc înţ ă ă ă ă ă noianul de co maruri tr ite doar în câteva ore pe Solaris.ş ă

În primul rând, deci, trebuia s efectuez o experien logic asupra mea însumi ă ţă ă un ― experimentum crucis, care ar fi dovedit dac într-adev r mi-am pierdut min ile, i ca atare sunt victima fantasmagoriilor propriei meleă ă ţ ş imagina ii, sau dac , oricât de absurd i de neverosimil ar p rea, tr irile mele au fost reale.ţ ă ş ă ă

Gândeam a a, privind la pilonul de metal care sus inea construc ia portant a aeroportului; era un stâlpş ţ ţ ă reliefat pe fondul peretelui i acoperit cu pl ci de tabl concave, vopsite în verde; pe alocuri, la un metruş ă ă în l ime, lacul se cojise, ros probabil de c rucioarele purt toare de rachete ce treceau pe acolo. Am pip it o elul,ă ţ ă ă ă ţ l-am înc lzit timp de o clip în palm . Am cioc nit în marginea cilindric a înveli ului; oare halucina iile potă ă ă ă ă ş ţ atinge un asemenea grad de realitate? Pot, mi-am dat singur r spunsul; în fond, era domeniul meu de cercetare.ă

Dar imaginea acelei probe cruciale era posibil ? La început mi se p rea c nu, deoarece creierul meuă ă ă bolnav (dac într-adev r este bolnav) va produce orice iluzii pe care i le voi cere. Dar nu numai în cazuri deă ă boal , ci chiar i în somnul cel mai normal ni se întâmpl s discut m cu persoane pe care nu le cuno team înă ş ă ă ă ş stare de veghe; s le punem întreb ri i s le auzim r spunsul; de i acei interlocutori nu sunt decât pl smuiri aleă ă ş ă ă ş ă psihicului nostru, entit i în mod temporar pseudoăţ -independente, nu tim totu i ce cuvinte vor rosti pân nu ni seş ş ă adreseaz (în vis). De fapt îns acele cuvinte sunt produse de subcon tientul nostru i prin urmare ar trebui s leă ă ş ş ă cunoa tem înc în clipa în care le-am scornit noi în ine pentru a le pune în gura iluzoriului personaj. Indiferentş ă ş de ce a pl smui i a realiza, mi-a putea oricând spune c am procedat conform legilor care dirijeazş ă ş ş ş ă ă fenomenele onirice. Atât Snaut cât i Sartorius puteau s ş ă nu existe deloc în realitate, a a c orice întrebare pusş ă ă lor era inutil .ă

Ce-ar fi, mi-am spus, s iau vreun drog ce ac ioneaz puternic, cum e peyotlul, sau vreun alt preparat careă ţ ă creeaz halucina ii i viziuni colorate. Apari ia acestora ar fi probat c ceea ce mi-am autoadministrat există ţ ş ţ ă ă aievea. Dar nici aceasta ― îmi continuam eu gândul n-ar fi ― însemnat doritul experiment crucial, c ci tiam înă ş ce mod va trebui s lucreze substan a (pe care trebuia s-o aleg) i în consecin nu era exclus ca luareaă ţ ş ţă medicamentului i efectele lui s fie deopotriv produse de imagina ia mea.ş ă ă ţ

Mi se p rea c nu mai reu eam s ies din cercul vicios al nebuniei mele ă ă ş ă doar nu po― i gândi decât cuţ

creierul, nu te po i situa în afara propriei tale persoane ca s - i verifici caracterul normal al proceselor desf urateţ ă ţ ăş în organism -, când m-a str fulgerat o idee pe cât de simpl pe atât de adev rat .ă ă ă ă

M-am ridicat precipitat de pe ruloul para utei i am fugit la cabina postului de radio. Era pustie. Am privitş ş în treac t ceasul electric de pe perete: se apropia ora 4 diminea a, a dimine ii conven ionale de pe sta ie. Afară ţ ţ ţ ţ ă domneau zorile ro ii. Am pus în func iune aparatura de radio pentru comunica ii la distan e mari i, a teptând sş ţ ţ ţ ş ş ă treac momentul iner ial, am mai parcurs o dat diferitele etape ale experimentului.ă ţ ă

Nu-mi aduceam aminte care era semnalul de apel al sta iei automate, a satelitului, ce se rotea în jurul luiţ Solaris, dar l-am g sit în tabelul ce atârna deasupra pupitrului principal. Am lansat apelul în alfabetul Morse i,ă ş dup opt secunde, mi-a venit r spunsul. Sateloidul, sau mai curând creierul s u electronic, a r spuns printr-ună ă ă ă semnal repetat ritmic.

I-am cerut atunci s indice meridianele cupolei galactice pe care, în rotirea lui circumsolarisean , leă ă întretaie la intervale de 22 de secunde, i aceasta cu o precizie pân la a cincea zecimal .ş ă ă

Apoi m-am a ezat i am a teptat. R spunsul a venit dup zece minute. Am rupt banda de hârtie cuş ş ş ă ă rezumatul imprimat i. ascunzând-o în sertar (am avut grij s nu-i arunc nici o privire), am luat din bibliotecş ă ă ă multe h r i mari ale cerului, tabele de logaritmi, almanahul mi c rii diurne a sateloidului i câteă ţ ş ă ş va lucr riă auxiliare, dup care m-am apucat s caut solu ia aceleia i probleme. Punerea în ecua ie mi-a cerut mai bine de oă ă ţ ş ţ or , nu mai ă ţin minte când mai calculasem atât de mult, probabil doar pe vremea studiilor, la examenul de astronomie practic . Calculele le-am efectuat cu ajutorul marelui ordinator al sta iei. Ra ionamentul meu seă ţ ţ desf ura în modul urm tor: din h r ile cerului trebuia s ob in cifre ce nu coincideau pe deplin cu dateleăş ă ă ţ ă ţ furnizate de sateloid. Neconcordan a deriva din faptul cţ ă sateloidul era supus unor foarte complicate perturba iiţ provocate de for ele gravifice ale lui Solaris, de cei doi sori ce se rotesc unul în jurul celuilalt, precum i deţ ş modific rile gravita ionale locale, determinate de ocean. Dup ob inerea a dou iruri de cifre ă ţ ă ţ ăş cele indicate de― sateloid i cele calculate teoretic pe baza h r ilor cere ti -, voi aduce corec ii calculelor mele. Ambele grupe deş ă ţ ş ţ rezultate vor trebui atunci s coincid pân la a patra zecimal ; abaterile vor interveni doar la zecimala a cincea,ă ă ă ă fiind determinate de ac iunea incalculabil a oceanului.ţ ă

Dac i cifrele comunicate de sateloid erau ireale, constiăş tuind pur i simplu produsul gândirii mele bolnave,ş atunci era cu totul exclus ca ele s coincid cu cel de-al doilea ir de date cifrice. Creierul meu putea fi bolnav,ă ă ş dar în nici un fel de împrejur ri nu era capabil s efectueze calculul f cut de marele ordinator al sta iei, deoareceă ă ă ţ travaliul ar fi necesitat eforturi de câteva luni. A adar, coinciden a cifrelor avea s dovedeasc faptul c mareleş ţ ă ă ă ordinator exista într-adev r, iar eu m-am folosit de el realmente i nu într-o stare halucinatorieă ş .

Mâinile îmi tremurau când am scos din sertar banda teleimprimatorului i am întins-o al turi de cealalt ,ş ă ă mai lat , provenit din ordinator. Ambele iruri de cifre coincideau a a dup cum prev zusem, adic pân la aă ă ş ş ă ă ă ă patra zecimal ; abaterile ap reau abiaă ă la a cincea.

Am ascuns toate hârtiile din sertar. Prin urmare, calculatorul exista independent de mine; faptul implica existen a real a sta iei i tot ce exista în ea.ţ ă ţ ş

Eram gata s închid sertarul, când am observat în el un dosar plin de foi acoperite de calcule fugare. L-amă scos afar ; dintr-o singur privire mi-am dat seama c i altcineva întreprinsese o experien asem n toare, cuă ă ă ş ţă ă ă deosebirea c , în locul datelor privind cupola stelar , el ceruse sateloidului s m soare albedoul lui Solaris laă ă ă ă intervale de 40 de secunde.

Nu eram nebun! Ultima raz de speran s-a stins. Am deconectat emi torul, am b ut restul de bulion dină ţă ţă ă termos i m-am dus s m culc.ş ă ă

HAREY

Efectuasem calculele mânat de o îndârjire mut , care doar ea, m inuse pe picioare. Eram atât de buim cită ă ţ ă de oboseal încât, odat ajuns în cabin , nici nu mai eram în stare s -mi instalez patul; în loc s desfac chingileă ă ă ă ă de sus, am tras de mâner pân când întregul a ternut s-a rostogolit peste mine. Când, în sfâr it, am coborât patul,ă ş ş am aruncat pe jos îmbrăc mintea de pe mine, apoi, pe jum tate adormit, am c zut pe pern ; nici n-o umflasem caă ă ă ă lumea. Am adormit pe nesim ite, f r s mai sting lampa. Deschizând ochii, am avut impresia c a ipisem doarţ ă ă ă ă ţ de câteva minute. Lumina avea o misterioas tent purpurie. Îmi era r coare i bine. St team întins gol. Vizaviă ă ă ş ă de pat, sub fereastra cu jaluzele trase pe jum tate, cineva edea pe scaun. Era Harey, într-o rochie alb de plaj ,ă ş ă ă picior peste picior, descul , p ru-i brun eraţă ă dat pe spate, pânza sub ire i se rotunjea în dreptul pieptului, î iţ ş l sase în jos bra ele bronzate pân la coate i m privea nemi cat , pe sub genele-i negre. Am contemplat-oă ţ ă ş ă ş ă îndelung, cu toat senin tatea. Primul meu gând a fost: "Ce bine-i când ai astfel de vise în care tii ce visezi". Siă ă ş totu i doream ca ea s dispar . Am închis ochii i am început s doresc foarte intens acest lucru, dar când i-amş ă ă ş ă redeschis ea edea la fel ca adineaori. Buzele i le inea în felu-i obi nuit, ca i cum ar fi vrut s fluiere, dar înş ş ţ ş ş ă ochi nu i se întrez rea nici urm de zâmbet. Mi-am adus aminte de tot ce gândisem despre vise asear , înainte să ă ă ă

19

fi adormit. Ar ta ca atunci când o v zusem vie pentru ultima oar . Avea 19 ani acum ar fi trebuit s aib 29, dară ă ă ă ă fire te c nu se schimbase cu nimic. Mor ii r mân tineri. M privea cu aceia i ochi mira i. O voi lovi cu ceva, mi-ş ă ţ ă ă ş ţa trecut prin minte, i, de i eram în vis, n-am îndr znit s -mi duc la îndeplinire gândul.ş ş ă ă

― Biat micu , am spus, ai venit s m vizitezi, nu-i a a? M-am speriat pu in, c ci glasul îmi r suna atâtă ţă ă ă ş ţ ă ă de real, iar întreaga înc pere i Harey, i totul din jur p reau cât se poate de aievea.ă ş ş ă

Ce vis pl cut i nu numai colorat... v d aici pe du umea o serie de lucruri pe care asear , la culcare, nici nuă ş ă ş ă le observasem. Când m voi trezi, am gândit, va trebui s verific dac ele se afl într-adev r aici sau dac nu suntă ă ă ă ă ă un produs al visului, la fel ca i Harey...ş

― Oare mult ai s mai r mâi a a...? am întrebat-o i am observat c vorbesc în oapt de parc mi-ar fi fostă ă ş ş ă ş ă ă team c m-ar auzi cineva, ca i cum cineva ar fi putut trage cu urechea la ceea ce se întâmpla în vis!ă ă ş

Între timp soarele s-a ridicat pu in. Da, m-am gândit, e bine i a a. M culcasem în timpul zilei ro ii, aţ ş ş ă ş urmat cea albastr , iar apoi cea de-a doua zi ro ie. Întrucât îns era imposibil s fi dormit 15 ore, m aflam pradă ş ă ă ă ă visului.

Lini tit, am început s-o cercetez cu aten ie pe Harey. Lumina îi venea din spate; o raz strecurat printr-oş ţ ă ă cr p tur a perdelei îi aurea puful catifelat al obrazului stă ă ă âng, iar genele-i aruncau pe fa o umbr prelung . Eraţă ă ă încânt toare. Poftim, m-am gândit, ce scrupulos pot fi chiar i atunci când nu sunt treaz; urm resc i mi careaă ş ă ş ş soarelui, i faptul c Harey are o gropi acolo unde n-o are nimeni, mai jos de arcul buzelor mirate; doreamş ă ţă totu i ca toate astea s ia sfâr it. Trebuia doar s m apuc de treab . i am strâns tare pleoapele, încercând s mş ă ş ă ă ă Ş ă ă trezesc, când deodat am auzit un fâ âit. Mi-am deschis imediat ochii. Venise pe pat, al turi de mine, i mă ş ă ş ă privea cu seriozitate. I-am zâmbit i mi-a zâmbit, apoi s-a aplecat deasupra mea; primul s rut a fost u or, deş ă ş parc eram doi copii. Am s rutat-o îndelung. Oare po i folosi astfel un vis? Dar nu-i tr dam amintirea, c ci pe eaă ă ţ ă ă o visam, chiar pe ea. Niciodat nu mi se mai întâmplase... Tot mai t ceam. St team întins pe spate; când i-aă ă ă ş ridicat fa a, i-am putut vedea, în razele soarelui ce p trundeau pe fereastr , urechiu ele, barometru f r gre alţ ă ă ş ă ă ş st rilor ei suflete ti; cu vârful degetelor am urm rit conturul micilor urechi, ai c ror lobi se înro iser de s rut ri.ă ş ă ă ş ă ă ă Nu tiu ce mi-a stârnit deodat nelini tea; îmi spuneam într-una c e numai un vis, dar inima pornise a-mi bate cuş ă ş ă putere.

Mi-am adunat toate for ele ca s sar din pat; eram preg tit de un e ec, deoarece în vis îmi este adesea cuţ ă ă ş neputin s -mi st pânesc propriul trup, care pare a fi paralizat sau absent. Mai curând socoteam c datoritţă ă ă ă ă acestei încerc ri m voi trezi. Totu i nu m-am de teptat, ci doar m-am pomenit cu picioarele pe du umea. Nu eă ă ş ş ş nici o ie ire, m-am gândit, trebuie s -l dep n pân la cap t, dar buna dispozi ie nş ă ă ă ă ţ u-mi pierise f r urm . Mi seă ă ă f cuse team .ă ă

― Ce vrei? am întrebat. Glasul îmi era gâtuit i a trebuit s mi-l dreg.ş ăAm c utat, din obi nuin , cu t lpile descul e pantofii, i, înainte de a-mi aduce aminte c n-am pantofi, m-ă ş ţă ă ţ ş ă

am lovit atât de r u la deget încât am s rit de durere. Ei, acum se va sfâr i! mi-am spus cu satisfac ie.ă ă ş ţDar nimic nu s-a întâmplat nici acum. Când m-am rea ezat pe pat, Harey s-a dat pu in la o parte, proptindu-ş ţ

se cu spatele de speteaza patului. Rochia îi palpita imperceptibil deasupra sânului stâng, în ritmul b t ilor inimii.ăă M privea cu un interes calm. Cel mai bine ar fi s fac un du , mi-am spus, dar mi-am dat imediat seama c ună ă ş ă du pe care-l visezi nu te pş oate trezi.

― De unde ai venit? am întrebat-o.Mi-a luat mâna i a început s mi-o salte cu un gest vechi i familiar prinzându-mi în palma ei buriceleş ă ş

degetelor. ― Nu tiu, mi-a r spuns, dar am gre it cu ceva?ş ă ş

Pân i glasul îi era acela i, adânc i pu in nehot rât. Întotdeauna vorbea f r s acorde o aten ie deosebită ş ş ş ţ ă ă ă ă ţ ă cuvintelor rostite, de parc ar fi fost preocupat de altceva; adeseori f cea impresia unei fiin e lipsite de gânduriă ă ă ţ sau de pudoare, fiindc pe toate le primea cu o senin mirare abia exteriorizat , în privire.ă ă ă

― Oare... te-a v zut cineva?ă ― Nu tiu. Am venit ca de obicei. Dar are vreo important Kris?ş ă

Continu s se joace cu mâna mea, dar fa a ei nu mai participa la acest joc. Se încruntase.ă ă ţ ― Harey...? ― Ce-i, drag ?ă ― De unde tiai unde m aflu?ş ă

A r mas pe gânduri. i-a dezvelit din ii albi într-un zâmbet. Avea buzele atât de intens de ro ii încât atunciă Ş ţ ş când mânca vi ine culoarea lor n-o tr da.ş ă

― Habar n-am. E ridicol, nu-i a a? Când am intrat dormeai, daş r nu te-am trezit, nu voiam s te trezesc,ă fiindc e ti un r ut cios. R ut cios ă ş ă ă ă ă şi plicticos..., i în ritmul acestor cuvinte îmi s lta cu i mai mult putereş ă ş ă palma.

― Ai fost jos? ― Am fost. Am fugit de acolo..., era frig.

Mi-a dat drumul mâinii. Culcându-se într-o rân , i-a zvârlit pe spate capul, a a încât p rul s -i cad într-oă ş ş ă ă ă parte, i m-a privit schi ând acea jum tate de zâmbet care abia când am îndr git-o a încetat s m mai irite.ş ţ ă ă ă ă

― Dar... Harey... dar..., am bâiguit.M-am aplecat asupra ei, suflecând mâneca scurt a rochiei. Pu in mai sus de floarea t iat de vaccin amă ţ ă ă

distins urma ro iatic a unei în ep turi. De i o prev zusem (fiindc , în mod cu totul reflex, continuam s cautş ă ţ ă ş ă ă ă urme de logic în imposibil), mi s-a f cut r u. Am atins cu degetul semnul l sat de acul uneiă ă ă ă seringi, semn pe care l-am visat apoi ani de-a rândul; m trezeam în gemete mai totdeauna în aceea i atitudine, încovrigat, a aă ş ş cum o g sisem atunci cu trupul nu departe de r ceala mor ii, fiindc în visele mele încercam s repet ceea ceă ă ţ ă ă f cuse ea, ca i cum as fi vrut astfel s cer iertare amintirii ei sau s-o înso esc în acele ultime minute, când,ă ş ă ţ sim ind ac iunea injec iei, trebuie s -i fi ap rut frica. Îi era fric de o simpl zgârietur , niciodat nu putea sţ ţ ţ ă ă ă ă ă ă ă îndure durerea sau s vad sânge i iat c pe nea teptate a s vâr it acel lucru atât de îngrozitor, l sându-mi cinciă ă ş ă ă ş ă ş ă cuvinte pe o hârtie adresat mie. Întotdeauna purtam cu mine acele rânduri. Hârtia era roas , rupt în dreptulă ă ă îndoiturilor, dar n-aveam curajul s m despart de ea. De mii de ori m-am reîntors la clipa în care le scrisese i laă ă ş tot ce va fi sim it atunci. Voiam s m mângâi cu gândul c o f cuse pur i simplu ca s m sperie, doar c , f rţ ă ă ă ă ş ă ă ă ă ă voia ei, doza s-a dovedit a fi prea mare. Cu to ii încercau s m conving de faptul c lucrurile st teau a a sau cţ ă ă ă ă ă ş ă trebuie s fi fost o hot râre de moment, determinat de o brusc depresiune. Ei îns nu tiu ce-i spusesem cuă ă ă ă ă ş cinei zile în urm , când spre a o lovi cât mai tare, mi-am luat tot ce aveam la ea, iar dânsa, în timp ce-miă strângeam lucrurile, m-a întrebat cu o suspect fervoare: " tii ce-nseamn asta...?, iar eu m-am pref cut c nuă Ş ă ă ă pricep, de i pricepeam perfect, dar o socoteam un om la , ba chiar i-o spusesem, iar acum st tea întins de-aş ş ă ă curmezi ul patului i m privea de parc n-ar fi tiut c eu o ucisesem.ş ş ă ă ş ă

― Altceva nu tii s spui? m-a întrebat. Camera era inundat de lumina ro ie a soarelui, iar p rul eiş ă ă ş ă devenise o v paie. Si-a privit bra ul intrigat de faptul c i-l contemplasem atât de mult, iar când mi-am l sată ţ ă ă ă mâna s cad i-a sprijinit de ea obrazul rece i neted.ă ăş ş

― Harey, am strigat r gu it. Nu-i cu putin ...ă ş ţă ― Înceteaz !ă

St tea cu ochii închi i; le vedeam tremurul sub plă ş eoapele strânse; genele negre atingeau obrajii. ― Unde suntem, Harey? ― La noi. ― Dar unde-i asta?

i-a deschis pentru o clip un ochi i îndat l-am reînchis. Genele au început s -mi gâdile palma.Ş ă ş ă ă ― Kris! ― Ce-i? ― M simt bine.ă

Ad stam neclintit al turi de ea. Mi-am ridicat capul; în raza mea vizual se deslu ea o parte din pat, p ruă ă ă ş ă l ei r sfirat i genunchii mei goi, reflecta i în oglinda lavaboului. Am tras cu talpa unul dintre acele obiecteă ş ţ deformate parc de foc ce z ceau pe du umea i l-am ridicat cu mâna. Avea un vârf ascu it. L-am aplicat pe pieleă ă ş ş ţ pu in mai sus de locul unde se distingea o cicatrice simetric , semicircular , i mi l-am înfipt în carne. O durereţ ă ă ş p trunz toare. M uitam la sângele care curgea, se prelingea în stropi mari ă ă ă de-a lungul coapsei i picura pe jos.ş

Totul era inutil. Gânduri de spaim puneă au tot mai mult st pânire pe mine; nu m mai am geam cu ideea că ă ă ă sunt prad unui vis; de mult nu mai credeam în el, acum îmi spuneam doar c trebuie s m ap r. I-am privită ă ă ă ă spatele gol, ale c rui linii disp reau sub es tura alb , spre curbura oldului. T lpile descul e îi atârnau pesteă ă ţ ă ă ş ă ţ podea. Am întins mâna spre ele; i-am z rit talpa trandafirie i mi-am petrecut degetele de-a lungul ei; era fragedă ş ă ca la un nou-n scut.ă

Eram încredin at c nu este Harey, dar totodat aveam aproape certitudinea c ea habar n-are de acest lucru.ţ ă ă ăTalpa descul mi s-a mi cat în palm ; peste buzele vi inii ale lui Harey s-a înfiripat un zâmbet mut.ţă ş ă ş

― Înceteaz ..., a optit.ă şMi-am desprins u or mâna i m-am sculat. Eram înc gol. ş ş ă Îmbr cându-m în grab , am v zut-o c seă ă ă ă ă

aşeaz pe pat. M privea.ă ă ― Unde- i sunt lucrurile? am întrebat-o i mi-a i p rut r u.ţ ş ş ă ă ― Lucrurile mele...? ― Ce, ai doar aceast rochie?ă

De data asta era numai un joc. Dinadins încercam s m port dezinvolt, în mod obi nuit, ca i cum ne-am fiă ă ş ş desp r it ieri, ca i cum nici nu ne-am fi desp r it. Harey s-a sculat i, cu o mi care lin , dar ferm , i-a scuturată ţ ş ă ţ ş ş ă ă ş fusta ca s i-o îndrepte. De i nu mi-a spus nimic, vedeam c întrebarea mea o intrigase. V dit uimit , i-a rotităş ş ă ă ă ş cercet tor privirea în jurul nostru.ă

― Nu tiu... a rostit neajutorat . Probabil în dulap..., a ad ugat i a deschis u a acestuia.ş ă ă ş ş ― Nu, acolo sunt doar scafandre, am r spuns.ă

Lâng lavabou am g sit aparatul electric i am început s m b rbieresc. Voiam s nu stau cu spatele spreă ă ş ă ă ă ă fată, indiferent cine" era.

Se plimba prin cabin , scotocea în toate ungherele, a privit prin fereastr i, în sfâr it, s-a apropiat de mineă ăş ş i mi-a spus:ş

― Kris, am impresia c s-a întâmplat ceva... S-a întrerupt. A teptam cu aparatul deconectat în mân . Parcă ş ă ă

21

a fi uitat ceva..., a continuat ea. Da, nu-mi aduc aminte de multe. Pe tine te tiu... de tine îmi amintesc... i... iş ş ş ş nimic mai mult. Ascultam toate astea încercând s -mi domin mimica. Oare am fost... bolnav ?ă ă

― Ei... s-ar putea spune. Da, cât va vreme ai fost pu in bolnav .ă ţ ă ― Ah! Atunci desigur c din pricina asta...ă

Brusc s-a înseninat. Mi-e greu s explic ce sim eam. Iat-o umblând, a ezându-se, t când sau zâmbind; i, înă ţ ş ă ş mod inexplicabil, convingerea c o am în fa a mea pe Harey devenea mult mai puternic decât ame itoareaă ţ ă ţ nelini te care m sugruma. Alteori, ca în aceste momente, mi se p rea c în fa a mea este o Harey simplificat ,ş ă ă ă ţ ă limitat la câteva replici, gesturi i mi c ri caracteristice. S-a apropiat de mine. i-a lipit pieptul de al meu i m-aă ş ş ă Ş ş întrebat:

― Cum e cu noi. Bine sau r uă ? ― Cât se poate de bine, am r spuns.ă

A zâmbit u or.ş ― Când vorbe ti a a este mai curând r u.ş ş ă Da' de unde Harey, iubito! Acum trebuie s― plec, i-am spus gr bit. M vei a tepta, nu-i a a? Sau poate...ă ă ă ş ş

e ti fl mând ? am ad ugat, c ci mie însumi mi se f cuse brusc o foame teribil .ş ă ă ă ă ă ă ― Fl mând ? Nu. i-a scuturat capul, iar p rul a prins s i se mi te în valuri. Trebuie s te a tept? Multă ă Ş ă ă ş ă ş ă

vreme? ― Vreo or ..., n-am apucat bine s -i r spund, c m-a întrerupt hot rât :ă ă ă ă ă ă ― Merg cu tine!

Aceasta era o Harey cu totul necunoscut ; cealalt nu încerca niciodat s - i impun voin a.ă ă ă ă ş ă ţ ― Copilule, e cu neputin ...ţă

M privea de jos; deodat m-a prins de mân . Am plimbat palma în sus, de-a lungul antebra ului ei; eraă ă ă ţ rotund i cald. Nu fusese deloc inten ia mea, dar gestul era aproape ca o mângâiere. Trupul meu o recuno tea, oş ţ ş dorea, tindea spre ea în pofida ra iunii, în pofida argumentelor i a st rii de team , încercând s -mi in cu oriceţ ş ă ă ă ţ pre firea, am repetat:ţ

― Harey, e cu neputin ... trebuie s r mâi aici.ţă ă ă ― Nu.

Ce rezonan avusese cuvântul!ţă ― De ce? ― Nu... nu tiu. Si-a rotit ochii înş jurul cabinei i din nou i-a ridicat privirile spre mine.ş ş

― Nu pot..., a rostit aproape în oapt .ş ă ― Dar de ce!? ― Nu tiu. Nu pot. Mi se pare... mi se pare... În mod evident c uta în sine i r spunsul, iar când 1-a g sit aş ă ş ă ă

însemnat pentru ea ca o revela ie: Mi se pare c trebuie s te v d... mereu.ţ ă ă ăFelul realist al intona iei a r pit acestor cuvinte sensul unei m rturisiri sentimentale; era cu totul altceva.ţ ă ăColorat de aceast ,impresie, îmbr i area în care o inusem s-a preschimbat brusc, de i în exterior totulă ă ăţş ţ ş

p rea normal. Continua s stea în bra ele mele; privind-o în ochi, am început s -i r sucesc mâinile la spate, iară ă ţ ă ă aceast mi care, ini ial nu preaă ş ţ decis , conducea spre un tel tot mai v dit: c utam cu privirea ceva cu care a fiă ă ă ş putut-o lega pe Harey.

Întoarse la spate, coatele ei s-au ciocnit u or, dar totodat s-au încordat atât de tare încât mi-am z d rnicitş ă ă ă tentativa de a o imobiliza. Am luptat poate timp de o secund . Chiar i un atlet aplecat a a, pe spate, i abiaă ş ş ş atingând cu c lcâiă ele du umeaua n-ar fi reu it s se elibereze; ea îns , impasibil i zâmbind nedeslu it, s-aş ş ă ă ă ş ş desprins din înc tu area mea, s-a sculat în picioare, iar bra ele i le-a l sat în jos.ă ş ţ ş ă

Ochii ei m cercetau: aceea i senin curiozitate ca la început, când m trezisem, parc nedându- i seama deă ş ă ă ă ş gestul disperat la care, cu o clip înainte, fusesem împins de un acces de panic . Acum st tea inert , ca într-oă ă ă ă a teptare, iar figura îi era deta at , grav , întrucâtva surprins .ş ş ă ă ă

Bra ele mi-au c zut f r vlag . Am l sat-o în mijlocul camerei i m-am îndreptat spre policioara de lângţ ă ă ă ă ă ş ă lavabou. M sim eam prins într-o capcan inimaginabil i c utam o sc pare apelând la mijloacele cele maiă ţ ă ă ş ă ă lipsite de scrupule. Dac as fost întrebat de în elesul celor prin care am trecut, n-a fi fost îă ţ ş n stare s spun nimic,ă dar îmi d deam seama c întâmpl rile de pe sta ie constituie un întreg deopotriv de îngrozitor i de neîn eă ă ă ţ ă ş ţ les. Dar nu la aceasta m gândeam în acel moment; încercam mai degrab s g sesc un vicle ug, un mod care s -miă ă ă ă ş ă fac posibil fuga. F r s-o v d, îi sim eam privirea a intit pe mine. Deasupra policioarei se afla, zidit înă ă ă ă ă ţ ţ ă ă perete, mic farmacie. Cercetând-o în grab , am g sit tubul cu pastile somnifere i am aruncat într-un pahar patruă ă ă ş tablete doza maxim― . Nu încercam s m feresc de Harey. E greu de spus de ce, pur i simplu nu m preocupaă ă ă ş ă acest lucru. Am turnat în pahar ap cald , a teptând ca tabletele s se dizolve. M-am apropiat de Harey, r masă ă ş ă ă ă în mijlocul camerei.

― E ti sup rat? m-a întrebat încet.ş ă ― Nu. Bea asta.

Nu tiu de ce eram convins c m va asculta. Într-adev r, f r s rosteasc vreun cuvânt, a luat din mâinileş ă ă ă ă ă ă ă mele paharul i i-a b ut dintr-o suflare con inutul. Am pus paharul gol pe m su i m-am a ezat în col ul dintreş ă ţ ă ţăş ş ţ

dulap i bibliotec . Harey s-a apropiat de mine lin i s-a întors pe du umea lâng fotoliu, a a cum o f cea adesea,ş ă ş ş ă ş ă adunându- i sub ea picioarele i, cu acela i gest familiar, i-a dat p rul peste umeri. De i nu mai credeam delocş ş ş ş ă ş c este ea, de fiecare dat când o recuno team în aceste gesturi m runte m sim eam gâtuit. Era ceva de neîn elesă ă ş ă ă ţ ţ i însp imânt tor, cu atât mai oribil cu cât trebuia s m prefac mereu c o iau drept Harey. Ea în schimb, seş ă ă ă ă ă

sim ea Harey i ca atare nu putea fi învinuit de perfidie. Nu tiu cum de am ajuns la aceast idee i în ce m surţ ş ă ş ă ş ă ă era adev rat , dar pe atunci eram sigur de temeiul ei, dac mai putea fi ceva sigur.ă ă ă

edeam dus pe gânduri, iar fata i-a sprijinit spatele de genunchii mei, p rul îmi gâdila mâna încremenit .Ş ş ă ă St team a a, aproape f r s suflu. De câte ori nu mi-am privit pe furi ceasul! Trecuse o jum tate de or , iară ş ă ă ă ş ă ă narcoticul trebuia s - i fi f cut efectul. Harey a murmurat ceva.ă ş ă

― Ce spui? am întrebat-o, dar nu mi-a r spuns.ăConsideram toate astea ca semne ale somnolen ei crescânde, de i, sincer vorbind, în adâncul sufletului mţ ş ă

îndoiam dac medicamentul va avea vreun efect. De ce? Nici la aceast întrebare nu g sesc un r spuns; îmiă ă ă ă d deam seama probabil că ă procedeul meu era mult prea simplu.

Harey i-a l sat încet capul pe genunchii mei, p rul întunecat o acoperise în întregime, respira ritmic,ş ă ă asemenea unui om adormit. M-am aplecat ca s-o duc spre pat. Deodat , deschizându- i ochii, m-a prins u or deă ş ş p r ă şi a izbucnit într-un râs strident.

Am înm rmurit, iar ea hohotea vesel . Mijind ochii, m privea cu o mutri oar în acela i timp naiv iă ă ă ş ă ş ă ş galnic , înlemnisem într-o atitudine nefireasc , prostit i neputincios. Harey a chicotit din nou, apoi i-a lipitşă ă ă ş ş

obrazul de mâna mea i a t cut.ş ă ― De ce râzi? am întrebat-o cu un glas lipsit de timbru.

Aceea i expresie de îngândurare pu in nelini tit i-a trecut pesteş ţ ş ă chip. Vedeam c încerc s fie sincer . i-ă ă ă ă Şa lovit cu degetul n sucul i mi-a r spuns cu un oftat:ă ş ă

― Nici eu nu tiu. În m rturisirea ei r suna o nepref cut uimire. Nu-i a a c m port ca o idioat ? aş ă ă ă ă ş ă ă ă continuat. Nu tiu... a a îmi vine... dar i tu e ti caraghios: stai fudul de parc ai fi Pelvis...ş ş ş ş ă

― Parc a fi cine? am întrebat-o, având impresia c auă ş ă zisem prost. ― Pelvis, doar îl tii, gr sunul la...ş ă ă

Orice îndoial era exclus . Harey n-ar fi putut s -l cunoasc pe Pelvis i nici s aud despre el de la mineă ă ă ă ş ă ă din simplul motiv c acest cosmonaut s-a întors din expedi ia lui la mai bine de trei ani dup moartea lui Harey.ă ţ ă Nici eu nu l-am cunoscut pân atunci i n-aveam deci de unde s tiu c , prezidând adun rile institutului, Pelvisă ş ă ş ă ă obi nuia s prelungeasc la nesfâr it edin ele. Deş ă ă ş ş ţ altfel se numea Pelle Villis, din care s-a n scut acea poreclă ă prescurtat , de asemenea necunoscut pân la întoarcerea lui.ă ă ă

Fata î i sprijinea pe genunchii mei coatele i m privea în fa . Punându-i pe umeri mâinile, mi le-amş ş ă ţă plimbat încet spre gâtu-i dezvelit; l-am sim it cum palpita. Gestul putea fi de mângâiere, iar expresia ochilor eiţ ar ta c Harey nu-l în elegea altfel. M-am convins c la atingerea trupului îi este într-adev r un trup omenesc,ă ă ţ ă ă obi nuit i cald, i c sub piele i mu chi se ascund oase i ligamente. Uitându-m în ochii ei calmi, m-aş ş ş ă ş ş ş ă cutremurat îngrozitoarea dorin de a-mi strânge cu putere degetele.ţă

Aproape mi se chirciser , când, deodat mi-am adus aminte de mâinile însângerate ale lui Snaut i mi-amă ă ş desf cut strânsoarea.ă

― Ce straniu m prive ti... mi-a spus senin .ă ş ăInima îmi b tea atât de tare încât eram incapabil s r spund. Am închis o clip ochii.ă ă ă ăFulger tor, întregul plan de ac iune mi s-a dezv luit de la început i pân la sfâr it, cu toate am nuntele. M-ă ţ ă ş ă ş ă

am sculat precipitat din fotoliu. ― Trebuie s plec, Harey, am spus. Dar, dac ii neap rat,ă ăţ ă vino cu mine. ― Bine.

S-a sculat brusc în picioare. ― De ce e ti descul ? am întrebat-o apropiindu-m de dulap i alegând între scafandrele colorate dou ş ţă ă ş ă―

pentru mine i pentru ea.ş ― Nu tiu..., mi-a r spuns nesigur. Pesemne mi s-or fi r tş ă ăăcit pe undeva pantofii...

N-am dat r spunsului nici o aten ie.ă ţ ― N-ai s i-l po i pune peste rochie. Trebuie s i-o sco i.ăţ ţ ăţ ţ ― Scafandrul...? Pentru ce? a întrebat, apucându-se totu i s se dezbrace; n-a izbutit îns , c ci a survenitş ă ă ă

ceva bizar: rochia nu putea fi scoas . Nasturii roă şii de la mijloc erau doar decorativi; lipsea orice fel de accesoriu de deschidere, fermoar, copci ori altceva. Harey a zâmbit confuz. Cu aerul c fac cel mai obi nuit lucru din lume,ă ş am luat de pe jos un instrument ca un scalpel i am despicat pânza acolo unde începea decolteul spatelui.ş

În sfâr it, Harey i-a putut trage rochia peste cap. Scafandrul îi venea pu in cam larg.ş ş ţ ― Zbur m?... Si tu? m-a întrebat în timp ce, gata îmbr ca i, p r seam camera. Am dat doar din cap. Îmi eraă ă ţ ă ă

o fric teribil c -l vom întâlni pe Snaut, dar coridorul ce ducea la aeroport era pustiu, iar u a cabinei de radio, peă ă ă ş lâng care trebuia s trecem, era închis .ă ă ă

În sta ie domnea aceea i lini te funebr . Harey nu m sc pa din ochi. Cu ajutorul unui c ruţ ş ş ă ă ă ă cior electric, am scos dintr-o box o rachet i aă ăş m adus-o pe pista liber , unde i-am verificat pe rând microreactorul comenzile iă ş

23

duzele, apoi am transportat-o pân la discul de lansare, a ezat sub pâlnia central a cupolei; după ş ă ă ce am tras deoparte un container gol, am instalat pe disc racheta.

Era o micronav destinat leg turii între sta ie i sateloid, servea la c ratul m rfurilor, pe oameni nu-iă ă ă ţ ş ă ă transporta decât în cazuri excep ionale, fiindc nu putea fi deschis din interior. Tocmai acest am nunt îmiţ ă ă ă convenea i constituia o parte a planului meu. Fire te c nu inten ionam s lansez racheta, dar f ceam toate deş ş ă ţ ă ă parc a fi preg tit-o pentru un adă ş ă ev rat start: Harey, care m întov r ise adesea în c l torii cosmice, aveaă ă ă ăş ăă oarecare cuno tin e în treburile astea. Am mai verificat o dat starea instala iei de aer condi ionat i de oxigen,ş ţ ă ţ ţ ş am pus-o în func iune, am conectat circuitul principal, iar când am v zut aprinzându-se l mpile de control amţ ă ă ie it din spa iul îngust al capsulei i i-am f cut semn lui Harey, care st tea la marginea sc rii:ş ţ ş ă ă ă

― Intr !ă ― Dar tu? ― Voi intra în urma ta. Trebuie s închid dup noi trapa. Speram s nu- i dea prea curând seama deă ă ă ş

vicle ugul meu.şDup ce a coborât pe sc ri a îngust în untrul cabinei, mi-am b gat rapid capul în deschiz tur i amă ă ţ ă ă ă ă ă ş

întrebat-o pe Harey dac se poate aranja comod; am auzit un "da" surd, m-am retras i am închis vijelios trapa.ă ş Cu ambele mâini am fixat iute z voarele de siguran , iar cu o cheie pe care o pusesem la îndemân am începută ţă ă s în urubez cele cinci piuli e ce aderau etan în adânciturile chiurasei.ă ş ţ ş

Trabucul ascu it al rachetei p rea c trebuie s - i ia zborul peste o clip . tiam c întemni atei nu i se puteaţ ă ă ă ş ă Ş ă ţ întâmpla nici un r u. În micronav avea suficient oxigen, ba chiar i alimente. Deă ă ş altfel nu inten ionam s-o inţ ţ acolo la nesfâr it. Doream îns cu orice pre s ob in un r gaz de cel pu in câteva ore ca s -mi pun la punctş ă ţ ă ţ ă ţ ă planurile legate de viitorul mai îndep rtat i s iau contact cu Snaut, de data aceasta în condi iile unor drepturiă ş ă ţ egale.

În timp ce în urubam penultima piuli , am sim it c piedestalul metalic de care se sprijineau cele treiş ţă ţ ă picioare ale rachetei începe s trepideze u or. M-am gândit îns c , din pricina zorului cu care lucram, eu însumiă ş ă ă f cusem placa de o el s intre în rezonant .ă ţ ă ă Când m-am îndep rtat îns la o distan de câ iva pa i, am v zut cevaă ă ţă ţ ş ă ce n-a mai dori s v d niciodat . Întreaga rachet trepida, scuturat de loviturile date din untru, dar ce fel deş ă ă ă ă ă ă lovituri! Era ca i cum în nav s-ar fi aflat nu o fat firav , ci un automat de o el. F r îndoial c nici chiar el n-ş ă ă ă ţ ă ă ă ăar fi putut face o mas de opt tone s se zguduie atât de convulsiv!ă ă

Pe suprafa a lucie a rachetei, luminile reflectate ale aeroţ portului jucau, schimbându- i culorilş e. De altfel nu se auzea nici un fel de izbituri. În interiorul navei domnea o t cere absolut , dar stâlpii rampei ce sus ineauă ă ţ racheta î i pierduser precizia conturului, vibrând ca ni te corzi. Frecven a acestor vibra ii era atât de mare încâtş ă ş ţ ţ mi s-a f cut team c metalul chiurasei va ceda. Cu mâinile tremurânde am reu it totu i s strâng la cap t ultimaă ă ă ş ş ă ă piuli , am aruncat cât colo cheia i am s rit de pe scar . F r s m întorc, m-am retras încet; am v zut cumţă ş ă ă ă ă ă ă ă amortizoarele, calculate numai pentru o solicitare continu , înceă puser s zvâcneasc în loca urile lor. Mi seă ă ă ş p rea c înveli ul chiurasei î i pierde luciul uniform. Am s rit ca un nebun la pupitrul de telecomand , am tras cuă ă ş ş ă ă ambele mâini pârghia de amorsare a reactorului i a comunica iilor. Din difuzorul legat de interiorul rachetei s-aş ţ dezl n uit atunci un schel l it sfredelitor, ca... uierul sirenei; de i n-avea nimic dintr-o voce omeneasc , totu iă ţ ă ă ş ş ă ş am recunoscut în el scâncetul mereu repetat: "Kris!Kris!!Kris!!!"

De fapt, totul se auzea confuz. Sângele mi se prelingea de pe degetele zdrelite, atât de nebune te pusesem înş func iune racheta. O str lucire albastr s-a proiectat pe pere i; de pe platforma de lansare, de sub duze, a â nit unţ ă ă ţ ţ ş nor de praf, s-a preschimbat curând într-un stâlp de scântei otr vitoare i toate ecourile au fost acoperite de ună ş uruit înalt, prelung. Racheta se în l a deasupra a trei fl c ri care s-au contopit numaidecât într-o singur coloană ţ ă ă ă ă de foc, vibrând în urma ei straturi de dogoare, apoi a ie it prin deschiderea cupolei. Jaluzelele au coborât imediat,ş iar compresoarele ac ionate automat au început s vehiculeze aer proasp t în hala invadat de fum caustic. Nu-miţ ă ă ă d deam prea bine seama ce se întâmplase. Sprijinit cu mâinile de pupitru, cu fa a ars , cu p rul r sucit i pârlit deă ţ ă ă ă ş ocul termic, respiram spasmodic aerul duhnind a gaze incandescente i a ozon. De i în clipa startului îmiş ş ş

închisesem reflex ochii, totu i vâlvoarea izbucnit am sim it-o prin pleoape. Cât va vreme am v zut doar cercuriş ă ţ ă ă negre, ro ii i aurii. Treptat, fumul, praful i cea a s-au împr tiat, fiind absorbite de conductele de ventila ie, ceş ş ş ţ ăş ţ gemeau continuu. Primul lucru pe care am izbutit s -l z resc a fost ecranul radarului ce lic rea verzui.ă ă ă Manevrând reflectorul direc ional, am încercat s g sesc micronava. Când am prins-o, în sfâr it, se i afla înţ ă ă ş ş afara atmosferei. În viaţa mea nu mai lansasem o rachet atât de nebune te, f r s tiu ce accelera ie trebuia să ş ă ă ă ş ţ ă imprim i nici încotro s-o îndrept. M-am gândit c lucrul cel mai simplu ar fi s-o plasez pe o orbit circular înş ă ă ă jurul lui Solaris, la o în l ime de circa 1 000 km; atunci as fi putut deconecta motoarele, deoarece cât vremeă ţ ă func ionau nu eram sigur c nu va surveni vreo catastrof cu urm ri inţ ă ă ă calculabile. Examinând tabelele, m-am convins c orbita de 1 000 km era sta ionar ; la drept vorbind, aceasta nu reprezenta nici o garan ie, dar eraă ţ ă ţ singura ie ire pe care o întrevedeam.ş

Nu mai aveam curajul s deschid difuzorul deconectat imediat dup start. A fi f cut orice ca s nu mai audă ă ş ă ă din nou acel urlet îngrozitor, în care nu se mai distingea nimic omenesc, îmi puteam spune acum c aparen ele s-ă ţau descoperit rând pe rând, iar dincolo de aparentul chip al lui Harey începea s i se str vad cel adev rat, înă ă ă ă prezen a c ruia alternativa nebuniei devenea într-adev r o eliberare.ţ ă ă

Era unu noaptea când am p r sit aeroportul.ă ă

"MICUL APOCRIF"

Pielea de pe fa i de pe mâini îmi era ars . Mi-am adus aminte c , pe când c utam narcoticul pentru Hareyţăş ă ă ă (acum a râde de naivitatea mea, dac a fi în stare), remarcasem în farmacie i un borcan cu unguent pentruş ă ş ş arsuri. M-am îndreptat deci spre cabina mea. Am deschis u a i, în lumina ro ie a apusului, am v zut c fotoliulş ş ş ă ă în care st tea înainte Harey se afla cineva. M-a paralizat spaima. Apoi, cuprins de panic , m-am tras înapoi, ca să ă ă fug. Toate acestea n-au durat decât o frac iune de secund . Insul din fotoliu i-a ridicat fruntea; era Snaut. Stândţ ă ş picior peste picior, întors cu spatele spre mine (purta aceia i pantaloni de pânz , ar i de reactivi), r sfoia ni teş ă ş ă ş hârtii. Un morman de texte era a ezat al turi, pe m su . Observându-m , ciberneticianul le-a dat cu un gestş ă ă ţă ă deoparte i m-a scrutat o clip încruntat, deasupra ochelarilor l sa i pe vârful nasului.ş ă ă ţ

F r s rostesc vreun cuvâă ă ă nt, m-am apropiat de chiuvet , am scos din mica farmacie unguentul vâscos i amă ş început s -l întind pe locurile cele mai arse de pe frunte i obraji. Din fericire nu m tumefiasem prea r u.ă ş ă ă Datorit faptului c -mi strânsesem tare pleoapele, ochii n-avuseser de suferit. Câtevaă ă ă b ici mai mari, pe tâmpleăş i pe obraz, le-am în epat cu un ac steril i am stors din ele serul. Apoi mi-am lipit pe fa dou buc i de tifonş ţ ş ţă ă ăţ

umezit. Snaut nu m pierdea din ochi, dar eu m f ceam c nu v d. Dup ce am terminat toate aceste opera iiă ă ă ă ă ă ţ (fa a m ustura din ce în ce mai tare), m-am a ezat în cel lalt fotoliu. Mai înainte îns a trebuit s iau de pe elţ ă ş ă ă ă rochia l sat de Harey. Era o rochie cu totul obi nuit , dac nu punem la socoteal c -i lipseau accesoriile deă ă ş ă ă ă ă deschidere.

Cu mâinile a ezate pe genunchii ascu it, Snaut îmi urm rea cu priviri critice toate mi c rile.ş ţ ă ş ă ― Ei, îi tragem o uet ? mi-a propus, în timp ce m a ezam.ş ă ă ş

Nu i-am r spuns. Apoi, v zându-m c ap s fâ ia de pansament care p rea s -mi alunece de pe obraz, m-aă ă ă ă ă ş ă ă întrebat: Ai avut oaspe i, ţ he?

― Da, am replicat sec. N-aveam nici un chef s -i cânt în strun .ă ă ― Deci ne-am descotorosit... Hm, hm, prea ne-am aruncat cu avânt în aventura asta.

Si-a frecat cu degetul pielea care i se cojea pe frunte, de se vedeau petele trandafirii ale noii epiderme; le-am privit consternat. De ce nu-mi d duse pân atunci de gândit pielea bronzat a lui Snaut i a lui Sartorius? îmiă ă ă ş spusesem mereu c e din cauza soarelui: dar nimeni nu se bronzeaz pe Solaris...ă ă

― Mi se pare îns c ai început-o cam modest... continua s -ndruge f r s remarce revela ia care mă ă ă ă ă ă ţ ă str fulgerase. Narcotice, otr vuri i mai câteă ă ş altele ha?―

― Ce tot vrei? Putem discuta în condi ii de egalitate. Dac îns ii s faci pe bufonul, e preferabil s-o iei dinţ ă ăţ ă loc.

― Mai ajungi uneori bufon i f r voie, a spus. i-a ridicat spre mine ochii miji i. Nu vrei s m convingiş ă ă Ş ţ ă ă c n-ai folosit nici treangul i nici cu itul? Sau nu cumva ai aruncat cu c limara, cum a f cut Luther!... Nu? s-aă ş ş ţ ă ă strâmbat. Ei, atunci e ti într-adev r un om curajos! Chiar lavaboul e întreg..., v d c n-ai încercat s spargiş ă ă ă ă nim nui capul..., mobilierul nu-i distrus... numai c a a, pe nepus mas , ai ambalat-o, i-ai dat startul iă ă ş ă ă ş gata?! S-a uitat la ceas. Vom avea, prin urmare, la dispozi ie vreo dou sau poate chiar trei ore. a încheiat. M-a m surat,ţ ă ă hlizindu-se într-un fel antipatic, când, deodat , a ad ugat: Prin urmare spui c sunt un porc?ă ă ă

― Un porc i jum tate! am confirmat din toat inima.ş ă ă ― Da? Dar m-ai fi crezut dac i-a fi spus? Ai fi crezut m car un cuvin el? T ceam. Gibarian a fost primulăţ ş ă ţ ă

c ruia i s-a întâmplat, a continuat Snaut cu acela i zâmbet for at. S-a închis în cabina lui i discuta doar prin u ,ă ş ţ ş şă iar noi, î i închipui ce diagnostic i-am pus?! ( tiam, dar preferam s tac.) E limpede. Am socotit c i-a pierdutţ Ş ă ă ş min ile. Ne-a spus câte ceva prin u , dar nu totul. Poate chiar î i dai seama de ce a t inuit cine era la el? Ei, darţ şă ţ ă acum ai simţit-o pe pielea ta; suum quiqueÚ . Dar el era un adev rat lupt tor. Ne-a cerut s -i d m o ans .ă ă ă ă ş ă

Ce ― ans ?ş ă ― Cum s spun... cred c încerca s clarifice într-un fel toat t r enia asta, s-o pun într-o anumit ordine,ă ă ă ă ă ăş ă ă

s-o rezolve. Lucra nop ile. tii ce f cea? Desigur c tii!ţ Ş ă ăş ― Calculele din sertarul cabinei de radio..., am spus. El le-a f cut?ă ― Da. Pe atunci înc nu tiam nimic.ă ş ― i cât de mult a durat asta?Ş ― Vizita? Poate o s pt mân . Discu ii purtate prin u ... Dar ce se întâmpla acolo? Presupuneam c areă ă ă ţ şă ă

halucina ii din pricina unei agita ii psihomotorii. Îi d deam scopolamin .ţ ţ ă ă ― Cum asta... lui? Da. O lua, d― ar nu pentru el, experimenta. A a st teau lucrurile.ş ă

ÚÚFiec ruia ce e al s u (în 1. lat.).ă ă

25

― Iar voi...? ― Noi? A treia zi am hot rât s p trundem la el, s for m u a dac nu ne va deschide. Voiam s -l trat m...ă ă ă ă ţă ş ă ă ă

din devotament. ― Ah... de aceea! am izbucnit. ― Da. ― Dar acolo... În dulap... ― Da, drag b iete. Nu tia c între timp am fost i noi vizita i i c din acest motiv nu ne mai puteamă ă ş ă ş ţ ş ă

ocupa de el. Acum... toate s-au pref cut în... rutin .ă ăVorbise cu glasul sc zut, iar ultimul cuvânt mai ....l-am ghicit.ă

― Stai... nu-n eleg, am spus. Prin urmare, ca......doar a i auzitţ ţ totul. Singur ai m rturisit c a i tras cuă ă ţ urechea. Trebuie deci s fi auzit dou voci.ă ă

― Nu. Doar vocea lui. Iar când auzeam vreo oapt neinteligibil , atunci, îş ă ă ţi dai seama probabil... i-o atribuiam tot lui.

― Numai lui...? Dar... de ce? ― Nu tiu. Am ce-i drept o anumit teorie în aceast chestiune. Dar socotesc c nu merit s m gr besc cuş ă ă ă ă ă ă ă

ea, cu atât mai mult cu cât explicarea unor aspecte particulare tot nu ajut la nimic. Da. Tu îns pare-se c aiă ă ă v zut ceva înc de ieri, altfel ne-ai fi considerat drept nebuni.ă ă

― Credeam c eu înă sumi am înnebunit. ― A, da? i n-ai v zut pe nimeni?Ş ă ― Am v zut.ă ― Pe cine?!

Grimasa lui nu mai era zâmbet. L-am privit îndelung, pân s -i fi r spuns.ă ă ă ― Pe aia... pe negres ...ă

N-a zis nimic, dar trupul s u chircit i aplecat înainte s-a destins pu in.ă ş ţ ― Puteai totu i s m fi prevenit, am ad ugat pe un ton mai pu in convins.ş ă ă ă ţ ― Te-am prevenit doar! ― Dar în ce fel! ― În singurul posibil. În elege, nu tiam cine are s apar . Asta n-o tie nimeni, n-o po i ti...ţ ş ă ă ş ţ ş ― Ascult , Snaut... câteva întreb ri. De cât vreme... ai aflat toate astea? Oare ea... ce se va întâmpla până ă ă ă

la urm cu ea?ă ― Vrei s tii dac se va întoarce?ăş ă ― Da. ― Se va întoarce i nu se va întoarce.ş ― Ce înseamn asta?ă ― Se va întoarce la fel ca la început... ca la prima ei vizită. Pur i simplu nu va ti nimic sau, pentru a fiş ş

exact, se va comporta ca i cum tot ce-ai f cut ca s scapi de ea nici nu existat vreodat . Dac situa ia n-o vaş ă ă ă ă ţ obliga, nu va fi agresiv .ă

― Ce situa ie?ţ ― Depinde de împrejur ri.ă ― Snaut! ― Ce dore ti?ş ― Nu putem să ne permitem luxul tainelor! ― Nu-i un lux, m-a întrerupt sec. Kelvin, am impresia c tot nu pricepi sau... a teapt ! Ochii începuser s -ă ş ă ă ă

i luceasc . Oare po i spune cine a fost aici?!ă ţMi-am înghi it cu greu saliva. Mi-am plecat fruntea. Nu voiam s -l privesc. A fi dorit s fi fost altcineva,ţ ă ş ă

dar nu Snaut. N-aveam îns de ales. Fâ ia de bandaj s-a dezlipit i mi-a c zut pe mân . Am tres rit la atingereaă ş ş ă ă ă umed .ă

― Femeia, care... s-a sinucis. i-a f cut... i-a injectat...Ş ă şA tepta.ş

― S-a sinucis?... a întrebat v zând c tac.ă ă ― Da. ― Asta-i totul? T ceam. Nu poate fi totul... ă

Am ridicat repede capul. Nu m privea.ă ― De unde tii?ş

Nu mi-a r spuns.ă ― Bine, am zis. Mi-am umezit buzele cu vârful limbii: Ne-am certat. De fapt, nu... Eu eram acela care i-am

spus... tii, câte mai spune la sup rare omul! Am strâns tot ce aveam i-am plecat. Mi-a dat de în eles, nu mi-aş ă ş ţ spus-o f i , dar când convieăţş ţuieşti cu cineva ani de zile, nu mai este necesar... Eram sigur c vorbe te doar a a,ă ş ş c i-ar fi fost team s-o fac ă ă ă de altfel... i-am ― i spus-o. A doua zi mi-am adus aminte c amş ă uitat în sertar acele... fiole. tia despre ele. Le adusesem din laborator. Îmi fuseser necesare. Atunci îi explicasem în ce constŞ ă ă

ac iunea lor. M-am speriat i am vrut s m duc s le iau. Dar m-am gândit apoi c în felul acesta ar putea sţ ş ă ă ă ă ă cread c i-am luat cuvintele în serios i am l sat totul balt . Dar a treia zi m-am dus, totu i, n-aveam lini te.ă ă ş ă ă ş ş Când am sosit, nu mai tr ia.ă

― Ah, tu, copil nevinovat...Am tres rit. Dar când l-am privit mi-am dat seama c nu- i bate joc. Pentru prima oar îl vedeam astfel.ă ă ş ă

Fa a îi devenise p mântie, o oboseal de nedescris i se citea pe cutele adânci de pe obraji. Ar ta ca un om bolţ ă ă ă nav. ― De ce spui asta? l-am întrebat, pierzându-mi cump tul.ă ― Pentru c întâmplarea este tragic . Nu, nu, a ad ugat repede, v zând c m impresionase. Continui să ă ă ă ă ă ă

nu-n elegi! Evident, po i retr i totul cât se poate de intens, po i chiar s te consideri un criminal, dar... Înc nu-iţ ţ ă ţ ă ă lucrul cel mai r u.ă

― Ce tot îndrugi! i-am replicat batjocoritor. ― M bucur c nu m crezi. Sincer m bucur. Ceea ce s-a-ntâmplat poate fi îngrozitor, dar cel mai groaznică ă ă ă

e ce... nu s-a-ntâmplat... niciodat .ă ― Nu pricep... am bâiguit.

Într-adev r nu pricepeam nimic. A dat dă in cap. ― Omul normal... a continuat. Cine-i normal? Cel ce n-a f ptuit niciodat ceva resping tor? Dar nici nu s-aă ă ă

gândit vreodat la a a ceva? i chiar dac nu s-a gândit con tient, poate ceva dintr-ă ş Ş ă ş însul a gândit-o sau a ap rută spontan, cu zece, ori cu treizeci de ani în urm . Poate s-a i ap rat de acel gând i apoi a uitat i nu se mai temeaă ş ă ş ş de el, tiind c nu va trece niciodat la înf ptuirea lui. Da, iar acum imagineaz - i c f rş ă ă ă ă ţ ă ă ă de veste, în plin zi,ă printre al i oameni, întâlne te acel GÂND ţ ş ― întrupat, înl n uit de sine, indestructibil. Ce are atunci de f cut? Ceă ţ ă se întâmpl atunci? T ceam. Sta ia..., a optit Snaut. Ai atunci de-a face cu sta ia Solaris.ă ă ţ ş ţ

― Dar... ce pot fi, în definitiv, toate astea? am întrebat eu ov itor. Doar nici tu nu e ti criminal i niciş ă ş ş Sartorius...

― Tu îns , Kelvîn, e ti psiholog! m-a întrerupt ner bd tor. Cine n-a avut cândva un astfel de vis?ă ş ă ă Halucina ii? Gândeţ şte-te la feti istul îndr gostit, s zicem de o zdrean murş ă ă ţă dar , i care, ba amenin ând, baă ş ţ implorând, î i pune pielea la b taie ca s dobândeasc acea netrebnic otreap adorat . E distractiv, nu? C înş ă ă ă ă ă ă ă acest timp este scârbit i înnebunit de obiectul pasiunii lui, fiind gata pentru el s - i primejduiasc îns i viata iş ă ş ă ăş ş egalând în iubire chiar sentimentele lui Romeo fa de Julieta... Astfel de lucruri se-ntâmpl . Dar în elegi,ţă ă ţ probabil, c trebuie s existe i situa ii pe care nimeni n-a înă ă ş ţ dr znit s le înf ptuiasc în afara gândirii sale,ă ă ă ă situa ii ivite în anumite clipe de dec dere, de nebunie sau de halucina ie, nume te-le cum vrei. Dup aceeaţ ă ţ ş ă cuvântul devine trup. Asta este totul.

― Asta este... totul, am repetat f r noim cu un glas dogit. Capu-mi vuia. Dar... dar sta ia? Ce are aici de-aă ă ă ţ face sta ia?ţ

― Probabil c te prefaci, a murmurat Snaut. M privea iscoditor. Doar de Solaris vorbesc mereu, numai deă ă Solaris i de nimic altceva. Nu-i vina mea, dac toate astea se deosebesc atât de flagrant de a tept rile tale. Deş ă ş ă altfel, ai tr it destule ca s m ascul i pân la cap t. Pornim în Cosmos preg ti i pentru orice, adic pentruă ă ă ţ ă ă ă ţ ă singur tate, pentru lupt , pentru chinuri i pentru moarte. De i din modestie n-o spunem cu glas tare, totu i neă ă ş ş ş gândim adesea c suntem m re i. i înc nu-i totul, fiindc spiritul nostru de sacrificiu se dovede te a fi o poz .ă ă ţ Ş ă ă ş ă Ceea ce ne mân nu este câtu i de pu in s cucerim Cosmosul, ci doar s extindem la limitele acestuia P mântul.ă ş ţ ă ă ă Unele planete sunt înghe ate ca polii, altele pustii ca Sahara sau tropicale ca jungla brazilian . Suntem umanitariţ ă i nobili, nu vrem s subjug m alte rase, vrem doar s le transmitem valorile noastre i s le prelu m în schimbş ă ă ă ş ă ă

mo tenirea. Ne consider m, cavalerii Sfântului Contact. Este o a doua minciun . Nu c ut m pe nimeni în afaraş ă ă ă ă oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de oglinzi în care s ne r sfrângem. Nu tim ce am puteaă ă ş face cu alte lumi. Ne este îndeajuns aceasta în care tr im, dară fiindc începem s ne sufoc m în ea, vrem să ă ă ă descoperim în alte p r i propria noastr imagine idealizat ; întruchip rile ei le c ut m uneori în civiliza ii maiă ţ ă ă ă ă ă ţ evoluate decât a noastr , alteori le reg sim în viziunea trecutului nostru primitiv. Pe de alt parte îns , există ă ă ă ă ceva ce nu accept m, împotriva că ăruia lupt m; doar nu reprezent m chintesen a virtu ii teresă ă ţ ţ tre, monumentul eroismului uman! Am venit aici a a cum suntem în realitate, iar când ne d m arama pe fa , când ni se dezv luieş ă ţă ă latura pe care o t inuim, atunci nu mai vrem s fim de acord!ă ă

― Ce-nseamn deci cele întâmplate? l-am întrebat, ascultându-l cu r bdare.ă ă ― Ceea ce singuri doream: contactul cu o alt civiliza ie. Am realizat acest contact, i iat c monstruoasaă ţ ş ă ă

noastr urâ enie, bufoneria, ridicolul sunt m rite ca sub microscop!!ă ţ ăÎn glasul s u tremura iritarea.ă

― Crezi, aşadar, c -i... oceanul? C el e? Dar de ce? S facem abstrac ie de procedeul la care a recurs, dar,ă ă ă ţ pentru Dumnezeu, în ce scop?! Oare gânde ti serios când spui c vrea s se joace cu noi? Sau s ne pedepseasc ?ş ă ă ă ă Ar însemna s ne întoarcem la o demonologie primitiv ! O planet st pânit de un uria diavol, care ca s - iă ă ă ă ă ş ă ş satisfac gustul de umor satanic ofer membrilor unei expedi ii tiin ifice ni te aspecte. Sunt convins c tu însu iă ă ţ ş ţ ş ă ţ nu crezi într-o asemenea inep ie!ţ

― Acest diavol nu-i chiar atât de inept, a uierat Snaut printre din i. L-am privit surprins. Mi-a trecut prinş ţ cap c în definitiv era posibil s fie psihic pr bu it, indiferent de faptul c evenimentele petrecute în sta ie nuă ă ă ş ă ţ

27

erau pricinuite de o nebunie. Psihoz reactiv ? mi-a trecut prin minte, când l-am v zut cum începe s râdă ă ă ă ă în bu it. Ei, îmi pui diagnosticul? mi-a ghicit el gândul. Mai a teapt pu in. În fond tot ce-ai p it pân acum s-aă ş ş ă ţ ăţ ă manifestat doar într-o form extrem de u oar a a încât habar n-ai de ce se va-ntâmpla mai departe.ă ş ă ş

― Aha, diavolul s-a milostivit de mine, am spus. Discu ia începe s m plictiseasc .ţ ă ă ă ― La urma urmei ce dore ti? S spun ce planuri preg tesc împotriva noastr miliardele de tone de plasmş ă ă ă ă

în continu metamorfoz ? Poate nici un plan.ă ă ― Cum nici unul? l-am întrebat uimit. Snaut continu s zâmbeasc .ă ă ă ― Ar fi trebuit s tii c tiin a se ocup doar de modul în care se desf oar ceva i nu de ce anume seă ş ă ş ţ ă ăş ă ş

întâmpl a a, Cum a fost? Totul a început la opt sau zece zile de la acel experiment cu raze Roentgen. Poate că ş ă oceanul a r spuns la radia ii cu alt radia ie, poate ne-a sondat creierii i a descoperit în ei anumite ascunzi uriă ţ ă ţ ş ş psihice.

― Ascunzi uri? Lucrurile începeau s m intereseze.ş ă ă ― Da, procese izolate, închise în sine, inhibate, capsulate, ca ni te focare de infec ie ale memoriei. Oceanulş ţ

le-a considerat drept un model, un plan de construc ie al creierului nostru... tii cât de asem n toare suntţ ş ă ă structurile asimetrice cromozomiale cu cele ale leg turilor nucleare ale cerebrozidelor care constiă tuie substratul proceselor memoriei... Plasma genetic este în definitiv o plasm de memorare. Iat de ce oceanul a deta at dină ă ă ş creierul nostru tocmai aceste structuri, le-a descifrat, iar apoi... tii doar ce-a fost apoi. De ce a f cut îns toateş ă ă astea? Nu, în nici un caz ca s ne distrug . Dac ar fi inten ionat-o, i-ar fi fost mai u or. Dealtminteri, dispunândă ă ă ţ ş de o nelimitat libertate tehnologic , putea s fac orice, de pild s realizeze propriile noastre copii.ă ă ă ă ă ă

― Va s zic de aceea te-ai speriat în a a hal când m-ai v zut prima oar !ă ă ş ă ă ― Da... a recunoscut Snaut i a ad ugat: Deş ă altfel poate a i f cut-o. De unde tii c sunt într-adev rş ă ş ă ă

b trânul obolan de treab , venit aici acum doi ani... A-nceput s râd înceti or, de parc uimirea mea i-ar fi dată Ş ă ă ă ş ă nu tiu ce teribil satisfac ie, dar a contenit brusc. Nu, nu, a murmurat, i a a e prea destul... Poate c exist multeş ă ţ ş ş ă ă deosebiri, dar nu cunosc decât una: noi putem fi uci i.ş

― Ei îns nu?ă ― Nu te sf tuiesc s -ncerci. Este un spectacol îngrozitor.ă ă ― Chiar cu nimic nu merge? ― Nu tiu. În orice caz nu recurgând la otrav , la cu it sau la treang...ş ă ţ ş ― Dar un arunc tor atomic?ă ― Ai încerca? ― Nu. Totu i, dac tim c nu-i vorba de oameni...ş ăş ă ― Intr-un anumit sens, sunt. Din punct de vedere subiectiv ace ti "oaspe i" sunt oameni. Numai c nu- iş ţ ă ş

dau deloc seama de ... originea lor. Ai observat, probabil... ― Desigur. Atunci ce se-ntâmpl cu ei?ă ― Se regenereaz de-a dreptul sub ochii no tri, într-un ritm imposibil. i din nou încep s se comporte...ă ş Ş ă ― Cum? ― Aidoma reprezent rilor noastre despre ei... acele înregisă tr ri ale memoriei prin care...ă ― A a e, am confirmat. Nu observasem c unguentul de pe obrajii ar i îmi picura pe mâini. Oare Gibarianş ă ş

tia...? m-am pomenit întrebând. Ochii lui Snaut m scrutau. Oare tia ceea ce cunoa tem noi?ş ă ş ş ― Da. Aproape sigur. ― Ce te face s crezi asta? i-a spus?ă Ţ ― Nu. Am g sit îns la dânsul o carte...ă ă ― Micul Apocrif?! am strigat, s rind de pe loc.ă ― Da. Dar de unde tii tu despre asta? s-a alarmat brusc Snaut, a intindu- i privirea pe fa a mea.ş ţ ş ţ

Am f cut cu capul un semn de nega ie.ă ţ ― Fii lini tit! am spus. Vezi c sunt ars i nu m regenerez deloc? în cabin era o scrisoare adresat mie.ş ă ş ă ă ă ― Ce spui?! O scrisoare? Ce con inea?ţ ― Prea pu in. De fapt era o noti , nu o scrisoare. Referiri bibliografice la anexa anului solaristic i laţ ţă ş

Apocrif... Ce este el de fapt? ― E-o poveste veche. Posibil s aib vreo leg tur cu toate acestea. ine-l!ă ă ă ă Ţ Snaut a scos din buzunar i mi-ş

a înmânat un voluma sub ire, îmbr cat în piele i ros pe la col uri.ş ţ ă ş ţ ― Dar Sartorius...? am întrebat, vârând în buzunar cartea. ― Ce-i cu el? într-o astfel de situa ie fiecare face ce... poate. Sartorius încearc s fie normal, ceea ce laţ ă ă

dânsul înseamn : oficial.ă ― Ei, nu mai zi! ― Chiar a a. Ne-ş am aflat odat împreun într-o anumit situa ie... nu conteaz am nuntele... e suficient s -ă ă ă ţ ă ă ă

i spun c ne-au r mas pentru opt in i 500 kilograme de oxigen. Rând pe rând, am p r sit îndeletnicirileţ ă ă ş ă ă cotidiene. Spre sfâr it, umblam cu to ii neb rbieriş ţ ă ţi... el singurul se b rbierea, î i cur a înc l mintea. Iat ce felă ş ăţ ă ţă ă de om este. Fire te, orice ar face de acum încolo ar fi ipocrizie, teatru sau crim .ş ă

― Crim ?ă

― S nu zicem crim . Trebuie s invent m pentru acest caz un nou cuvânt, de pild , "divor reactiv". Sună ă ă ă ă ţ ă mai bine?

― Ai un umor grozav, am spus. ― Ai prefera s plâng? Propune ceva.ă ― Ah, las -m -n pace!ă ă ― Crede-m : vorbesc serios. i-am împ rt it cam tot ce cunosc. Ai vreun plan?ă Ţ ă ăş ― tii c e ti bine! N-am habar nici m car ce voi face când... vaŞ ă ş ă reap rea... Trebuie s apar ?ă ă ă ― Mai curând, da. ― De fapt, pe unde p trund aici de vreme ce sta ia este îă ţ nchis ermetic? Poate chiurasa...ă

Snaut a dat din cap în semn c nu.ă ― Chiurasa e sigur . Nu-mi pot imagina cum vin..., dar cel ă mai adesea primim "oaspe i" dup ce neţ ă

de tept m i, în ş ă ş definitiv, din când în când tot trebuie s mai dormim.ă ― S c ut m un mod de a-i imobiliza...ă ă ă ― E eficace doar pentru scurt vreme.ă

S-a sculat. M-am ridicat i eu în picioare.ş ― Ascult , Snaut... Tu dore ti lichidarea sta iei, numai c vrei ca ini iativa s fie a mea...ă ş ţ ă ţ ă ― A t cut un gest cu capul.ă ― Nu-i chiar a a de simplu. Fire te c oricând putem fugi, fie chiar pe sateloid, iar de acolo s lans m unş ş ă ă ă

S.O.S. De bun seam , ne vor socoti nebuni. Va urma un sanatoriu pe P mânt pân în momentul în care vom fiă ă ă ă nevoi i s retract m totul. Doar survin cazuri de isterie colectiv în asemenea baze izolate... i poate c nici n-arţ ă ă ă Ş ă fi cel mai r u deznod mânt... Un parc, lini te, camere albe, plimb ri în tov r ia infirmierelor...ă ă ş ă ă ăş

Vorbea pe tonul cel mai serios, stând cu mâinile în buzunare, cu privirile pierdute într-un col al camerei.ţ Soarele ro u disp ruse deja la orizont, iar valurile zim uite se contopeau cu un pustiu ultramarin. Cerul ardea.ş ă ţ Deasupra acestui peisaj bicolor, negr it de sumbru, pluteau nori tivi i în violet.ă ţ

― A adar vrei s-o tergi? Sau nu, înc nu?ş ş ăA zâmbit.

― Nedomolit cuceritor sideral... n-ai gustat înc din toate. Altminteri n-ai insista. Nici nu e vorba de faptulă dac as dori sau nu, ci doar dac este posibil ceva...ă ă

― Ce s fie posibil?ă ― Tocmai asta n-o tiu.ş ― Prin urmare r mânem aici? Crezi c se va g si un mijloc?ă ă ă

M-a privit îndelung. Fa a-i br zdat de zbârcituri era tras , iar pielea i se cojea.ţ ă ă ă ― Cine tie, poate merit , a spus, în sfâr it. Altfel nu vom afla nimic despre el i poate c nici despre noi...ş ă ş ş ă

S-a întors, i-a adunat hârtiile i a ie it. Am. vrut s -l opresc, dar, deschizând gura, n-am rostit nici unş ş ş ă cuvânt. Nu era nimic de f cut; nu-mi r mânea decât s a tept. M-am apropiat de fereastr , c utând din ochiă ă ă ş ă ă oceanul negru-sângeriu... Mi-a trecut prin minte c m-a putea închide într-o rachet a sta iei, dar nu m-amă ş ă ţ gândit la asta în mod serios; prea era naiv ideea: mai devreme sau mai târziu tot ar fi trebuit s ies. M-am a ezată ă ş lâng fereastr i am scos voluma ul pe care mi-l d duse Snaut.ă ă ş ş ă V p ile crepusculului ce umpluser întreagaă ă ă înc pere mi-au împurpurat paginile. Era o culegere întocmit de un oarecare Otto Ravinzer, licen iat în filozofie,ă ă ţ i cuprindea articole i lucr ri de o valoare problematic . Orice tiin a fost întotş ş ă ă ş ţă deauna întov r it de oă ăş ă

pseudoştiin , ciudat deformare a unor min i sui-generis: astronomia î i g se te o imagine strâmţă ă ţ ş ă ş b în astrologie,ă chimia a dat cândva alchimia. Este de în eles c na terea solaristicii a fost înso it de o adev rat explozie a unorţ ă ş ţ ă ă ă bizare produse intelectuale; antologia lui Ravinzer era plin de o asemenea hran spiritual , de i ă ă ă ş trebuie s― ă adaug în mod loial autorul antologiei ― î i exprima în introducere rezerva fa de con inutul c r ii. În schimb, elş ţă ţ ă ţ considera pe bun drepă tate c o astfel de culegere poate constitui un pre ios document al timpului atât pentruă ţ istorici, cât i pentru psihologii tiin ei.ş ş ţ

Raportul Berton (alc tuit din câteva, p r i) ocup în carte un loc însemnat. Prima parte este o copie foarteă ă ţ ă laconic a jurnalului s u de bord.ă ă

Începând de la ora 14 pân la 17,20, timpul local al expedi iei, propozi iile sunt succinte i negative.ă ţ ţ ş"Altitudini de 1 0OO, 1 200 sau 800 de metri. Nu se observ nimic. Oceanul pustiu (Asemenea nota iiă ţ

apăreau de mai multe ori).La ora 16,40: se ridic o cea ro ie. Vizibilitatea 700 de metri. Oceanul pustiu.ă ţă şLa 17,00: ceata se îndese te, lini te, vizibilitatea 400 m, cu ferestre. Cobor la 200.ş şLa 17,20: m aflu în cea . Altitudinea 200 m. Vizibilitatea 2ă ţă 0-40 m. Urc la 400.La 17,54: altitudinea 500. Cea a se întinde pân la orizont. Cea a este spart de ni te cratere în form deţ ă ţ ă ş ă

pâlnie prin care se str vede suprafa a oceanului. În aceste pâlnii se întâmpl ceva. Încerc s p trund într-unaă ţ ă ă ă dintre ele.

La 17,52: v d un fel de vârtej care arunc o spum galben . Sunt înconjurat de peretele de cea .ă ă ă ă ţă Altitudinea 100, cobor la 20."

Cu aceasta se încheie notele aflate în jurnalul de bord. Continuarea a a-numitului raport constituie un extrasş

29

din istoria bolii lui Berton sau, mai exact vorbind, textul declara iei dictate de astronaut i întrerupt deţ ş ă întreb rile membrilor comisiei.ă

„Berton: Când am coborât la 30 metri, men inerea în l imii a devenit dificil , fiindc în acel spa iu conic,ţ ă ţ ă ă ţ lipsit de cea , domneau vânturi puternice. A trebuit s trec la comanda manual i de aceea un anumit timp ţă ă ă ş ― poate 10 sau 15 minute n-am privit în afara cabinei; ca urmare, am reintrat din gre eal în cea . Am fost mânatş ă ţă spre ea de o rafal puternic . Nu era o cea obi nuit , mai curând o suspensie, pare-se coloidal , c ci mi-aă ă ţă ş ă ă ă acoperit parbrizul. Cur irea lui mi-a dat destul b taie de cap: suspensia era foarte lipicioas . Între timp, tura iileăţ ă ă ă ţ elicei mi s-au redus cu mai bine de 30% din cauza rezistenţei pe care o provoca a a-zisa cea ; astfel am începutş ţă s pierd din în l ime, întrucât m aflam foarte jos i-mi era team c voi capota, am ap sat cu putere ambreă ă ţ ă ş ă ă ă iajul. Ma ina î i p stra altitudinea, dar nu urca. Mai aveam patru proiectile-rachet de accelerare. Nu le-am folosit,ş ş ă ă gândindu-m s le p strez pentru eventualitatea c situa ia se va înr ut i. La rota ia maxim a motorului a ap rută ă ă ă ţ ă ăţ ţ ă ă o vibra ie intens ; mi-am dat seama c elicea se împotmole te în ciudata emulsie; indicatorul de solicitareţ ă ă ş continu s se men in la zero. Soarele a r mas nev zut din clipa în care p trunsesem în cea , dar în direc ia luiă ă ţ ă ă ă ă ţă ţ aceasta iriza ro u. M roteam mereu în n dejdea c pân la urm voi reu i s ies într-un lumini , ceea ce într-ş ă ă ă ă ă ş ă şadev r am izbutit dup vreo jum tate de or . Am p truns într-un spa iu liber, ca un circ, cu un diametru de câtevaă ă ă ă ă ţ sute de metri. Marginile lui erau tivite de cea a care clocotea intens de parc ar fi fost agitat de puternici curen iţ ă ă ţ de convec ie. De aceea, m str duiam s r mân pe cât posibil în mijlocul "ferestrei", unde atmosfera era calm .ţ ă ă ă ă ă Am constatat atunci o modificare: valurile se potoliser aproape cu totul, iar stratul superficial al lichidului dină care este compus oceanul s-a mai limpezit; pe alocuri era înc adumbrit, dar petele au disp rut treptat, i înă ă ş curând a devenit atât de clar încât puteam vedea la o adâncime de câ iva metri. Am observat cum se strângeaţ acolo un fel de zgur galben , care urca în jerbe sub iri, verticale, iar când ajungea la suprafa se f cea lucioasă ă ţ ţă ă ă ca sticla, începea s bolboroseasc , s spumege, iar apoi se înt rea, devenind asem n toare cu un foarte densă ă ă ă ă ă sirop de zah r. Aceast zgur lichid se aduna în noduri groase, se în l a deasupra oceanului, crea proeminen eă ă ă ă ă ţ ţ asem n toare conopidei i lua treptat diferite forme. Am fost împins c tre peretele de cea . Mi-au trebuit,ă ă ş ă ţă a adar, câteva minute ca s m împotrivesc derivei, accelerând rota iile elicei i manevrând profundorul, iar cândş ă ă ţ ş am reu it din nou s privesc în afar am z rit sub avion ceva ce aducea cu o gr din . Da, o gr din . Vedeamş ă ă ă ă ă ă ă copacii pitici i gardurile vii i chiar aleile iluzorii. Toate erau alc tuite din acea substan care se i înt rise caş ş ă ţă ş ă un ghips galben; cam a a ar ta. Suprafa a îi str lucea intens. Am coborât cât mi-a fost cu putin ca s observş ă ţ ă ţă ă am nun it totul.ă ţ

Întrebare: Copacii i alte plante pe care le-ai observat aveau frunze?şR spunsul lui Berton: ă Nu. Viziunea mea avea doar forma general a unei gr dini, era un model al ei. Da!ă ă

Model. A a ar ta. Un model, dar cred c de m rime natural . Dup câteva clipe a început s crape i s seş ă ă ă ă ă ă ş ă frâng , iar prin fisurile negre ca smoala a erupt o mâzg care se închega treptat. Totul a dat în clocot, s-a apropiată ă de spum i nimic n-am mai v zut în afara ei. M-am pomenit împresurat de cea a n p dit de pretutindeni. Amă ş ă ţ ă ă ă m rit deci tura ia i am urcat la 300 de metri.ă ţ ş

Întrebare: E ti pe deplin sigur c ceea ce ai v zut amintea o gr din i nu altceva?ş ă ă ă ăşR spunsul lui Berton: ă Da. Deoarece am sesizat diverse am nunte; îmi amintesc, de pild , c într-un locă ă ă

st teau în irate ni te obiecte ciudate. Mai târziu mi-a trecut prin cap c ar fi putut s fie o stupin ,ă ş ş ă ă ăÎntrebare: Nu-i a a c abia mai târziu i-a trecut prin cap i nu chiar în acea clip ?ş ă ţ ş ăR spunsul lui Berton: ă Nu. Toate aceste obiecte erau ca din ghips i am remarcat i alte lucruri.ş şÎntrebare: Ce lucruri?R spunsul lui Berton:ă Nu pot preciza, deoarece n-am avut timpul s le privesc cu aten ie. Mi s-a p rut c înă ţ ă ă

vecin tatea unor boschete se aflau câteva unelte, aidoma unor mici ma ini de gr din rit. Dar nu sunt sigur deă ş ă ă asta! In schimb, de cel lalt am nunt ă ă da.―

Întrebare: Nu te-ai gândit c poate fi o halucina ie?ă ţR spunsul lui Berton: ă Nu. M gândeam la o fata morgana, dar nu la o halucina ie, fiindc m sim eam bineă ţ ă ă ţ

i fiindc niciodat nu mai v zusem în via a mea ceva asem n tor. Când am urcat la 300 de metri, cea a de subş ă ă ă ţ ă ă ţ mine era destr mat din loc în loc, iar golurile ei aduceau cu acelea ale "schweizerului"; prin unele întrez reamă ă ă oceanul ondulând, iar în altele clocotea ceva. Am coborât într-un asemenea spa iu, iar la 40 de metri am v zut c ,ţ ă ă sub nivelul oceanului, la. o adâncime foarte mic , exist un meterez, ca zidul unei mari cl diri; str lucea intensă ă ă ă printre talazuri i avea o serie de deschideri ce aduceau a ferestre, ba chiar mi s-a p rut c în dreptul unora seş ă ă mi c ceva. De acest ultim am nunt nu sunt prea sigur. Peretele a început s se ridice încet i s se desprind dinş ă ă ă ş ă ă valuri. De pe el se scurgea în cascade zgura lichid i ni te mucilagii cu o structur fibroas . Deodat zidul s-aă ş ş ă ă ă despicat în dou i s-a surpat atât de repede în adânc încât mi-a disp rut aproape instantaneu de sub ochi. Amă ş ă urcat din nou i zburam acum deasupra ceş ţii, atingând-o cu trenul de aterizaj. S-a ivit un alt crater pustiu. Era poate de câteva ori mai mare decât primul.

Înc de departe am observat un corp ce plutea; fiind deschis la culoare, aproape alb, m-a f cut s cred că ă ă ă este scafandrul lui Fechner, mai ales s forma lui amintea de un om. Am cotit brusc aparatul, temându-m c aă ă ă ş putea dep i acel loc, iar apoi nu voi mai fi în stare s -l reperez; trunchiul acela se ridica u or i p rea c plute teăş ă ş ş ă ă ş sau c st în valuri, cufundat pân la în l imea brâului. Am accelerat i m-am l sat atât de jos încâtă ă ă ă ţ ş ă am sim it cţ ă

aterizorul se izbe te de ceva moale... b nuiesc c de creasta unui val. Omul acela, da, era un om, n-avea pe elş ă ă scafandru... i totu i se mi ca.ş ş ş

Întrebare: I-ai v zut fa a?ă ţR spunsul luiă Berton: Da.Întrebare: Cine era?R spunsul lui Berton: ă Un copil.Întrebare: Ce copil? L-ai mai v zut vreodat ?ă ăRăspunsul lui Berton: Nu, niciodat . În orice caz, nu-mi amintesc. ă De altfel, de îndat ce m-am apropiat ă ―

ne mai desp r eau câteva zeci de metri ă ţ mi-am dat seama c― se întâmpl cu el un lucru nefiresc.ă ăÎntrebare: Ce vrei s spui?ăR spunsul lui Berton: ă Am s v r spund imediat. Mai întâi n-am sesizat ce este, pe urm îns m-am l murită ă ă ă ă ă

c era mult prea mare; uria ar fi prea pu in spus: avea aproape patru metri, îmi aduc perfect de bine aminte c , înă ş ţ ă momentul în care am lovit cu trenul de aterizaj valul, fa a acelui copil venea pu in mai sus de a mea; de i edeamţ ţ ş ş în cabin , tot trebuia s m aflu la vreo trei metri deasupra oceanului.ă ă ă

Întrebare: Dac era atât de mare, de unde ai dedus c este un copil?ă ăR spunsul lui Berton: ă Fiindc era un copil foarte mic.ăÎntrebare: Berton, nu consideri c r spunsul t u este nelogic?ă ă ăR spunsul lui Berton: ă Nu, câtu i de pu in. Fiindc îi v zuş ţ ă ă sem chipul. De altfel, propor iile corpului erau deţ

copil. Mi se p rea c este aproape... un sugar. Ba nu, exagerez. Avea poate doi sau trei ani. P rul îi era negru, iară ă ă ochii alba tri, imen i. i era gol golu , ca un nou-n scut. Era ud sau mai curând lunecos, c ci pielea îi str lucea.ş ş Ş ţ ă ă ă Aceast priveli te m-a impresionat din cale afar . Nu mai credeam în nici o fata morgana; prea am nun ită ş ă ă ţ v zusem totul. Se în l a i cobora odat cu valul, dar avea i o mi care proprie. Era de-a dreptul dezgust tor!ă ă ţ ş ă ş ş ă

Întrebare: Dar de ce? Ce f cea?ăR spunsul lui Berton: ă Aducea, cum s spun... cu un exponat de muzeu, cu o p pu , dar cu o p pu vie;ă ă şă ă şă

tot închidea i deschidea gura i f cea diverse gesturi ce- i produceau repulsie. Da, fiindc nu erau mi c rile lui!ş ş ă ţ ă ş ăÎntrebare: Cum adic ?ăR spunsul lui Berton: ă Nu m-am apropiat de el la mai mult de câ iva metri... mai exact poate pân laţ ă

dou zeci. Dar v-am spus cât de uria era; gra ie acestui fapt l-am v zut cu toat claritatea. Ochii îi str luceau i ară ş ţ ă ă ă ş fi dat impresia unui copil viu dac n-ar fi fost acele mi c ri parc mânuite de altcineva... parc altcineva le-ar fiă ş ă ă ă exersat...

Întrebare: Caut s explici mai am nun it ce înseamn aceasta.ă ă ă ţ ăR spunsul lui Berton: ă Nu tiu dac voi reu i. Era o impresie... Nu tiu cum a putea preciza..., dar mi c rileş ă ş ş ş ş ă

lui mi se p reau nenaturale.ăÎntrebare: Vrei s afirmi, s zicem, c mâinile i se mi cau într-un fel în care nu se pot mi ca mâinile unuiă ă ă ş ş

om din cauza limitelor de mobilitate a încheieturilor?R spunsul lui Berton: ă Nu. Nu asta. Ci numai c acele mi c ri n-aveau nici un rost. În genere, orice mi careă ş ă ş

semnific ceva, serve te la ceva...ă şÎntrebare: A a crezi? Mi c rile unui sugar nu trebuie s însemne neap rat ceva.ş ş ă ă ăR spunsul lui Berton: ă tiu asta. Dar mi c rile sugarului sunt dezordonate, necoordonate, vagi. Acela îns ...Ş ş ă ă

ah, tiu! acelea erau metodice. Se desf urau pe rând, în grupuri i în serii. Ca i cum cineva ar fi vrut sş ăş ş ş ă cerceteze ce poate face un copil cu mâinile lui, ce poate face cu torsul i cu gura. Cel mai bizar îi era îns fa a.ş ă ţ Poate din cauz c fa a este cea mai expresiv , iar fa a lui era... nu, nu tiu s redau în cuvinte cele v zute. Eraă ă ţ ă ţ ş ă ă vie, într-adev r de om i totu i nu era omeneasc . În ce prive te tr s turile i ochii, era cât se poate de fidel ,ă ş ş ă ş ă ă ş ă chiar i tenul, i restul, nu îns expresia, mimica.ş ş ă

Întrebare: Se crispa? tii cum arat figura unui om în momentele unei crize de epilepsie?Ş ăR să punsul lui Berton: Da. Am v zut... În eleg. Era cu totul altceva. Epilepsia se manifest prin convulsii,ă ţ ă

pe când mi c rile lui erau fluente i continue, armonioase sau. ş ă ş Ca s zic a a, melodice. Nu g sesc un alt termen.ă ş ă Fa a, iat c revin la ea..., o fa nu poate ar ta astfel încât o jum tate s fie vesel , iar cealalt trist , o parte a eiţ ă ă ţă ă ă ă ă ă ă s fie amenin toare sau înfrico at , iar cealalt ă ţă ş ă ă victorioas― ori ceva în genul acesta; cu copilul îns lucrurileă ă st teau astfel. În plus, atât gesturile, cât i jocul mimicii lui se desf urau cu o repeziciune extraordinar . Amă ş ăş ă r mas acolo un interval foarte scurt, vreo zece secunde, poate nici chiar atât...ă

Întrebare: i sus ii c ai reu it s vezi totul într-un r stimp atât de scurt? Ş ţ ă ş ă ă De altfel, de unde tii cât a dş urat? Ai verificat pe ceas?

R spunsul lui Berton: ă Nu. N-am verificat, dar zbor de 16 ani. În profesiunea mea trebuie s pot apreciaă timpul cu o precizie de secund , ba chiar de frac iuni de secund ... Doar e vorba de reflexe; sunt însu iri absolută ţ ă ş necesare, mai ales la descindere. Un pilot care nu este capabil, indiferent de împrejur ri, s sesizeze dac ună ă ă fenomen dureaz cinci secunde sau zece nu va face niciodat prea multe parale. La fel stau lucrurile i cuă ă ş capacitatea observa iei. Omul înva ani de zile s surprind totul într-un timp cât mai scurt.ţ ţă ă ă

Întrebare: i asta-i tot ce-ai v zut?Ş ăR spunsul lui Berton: Nu. ă De celelalte am nunte îns nu-mi mai aduc aminte cu aceea i precizie. B nuiescă ă ş ă

31

c impresiile erau prea numeroase. Aveam creierul parc blocat. Cea a înceă ă ţ puse s se îndeseasc i trebuia s urcă ăş ă din nou; zic "trebuia", dar nu in minte când am f cut-o. Pentru prima oar în via aproape c am capotat.ţ ă ă ţă ă Mâinile îmi tremurau atât de tare încât nu mai puteam ine ca lumea comenzile. Cred c am început s strig,ţ ă ă chemam Baza, de i tiam c nu stabilisem leg tura.ş ş ă ă

Întrebare: Ai încercat s te întorci?ăR spunsul lui Berton: ă Nu, deoarece când am ajuns în sfâr it la altitudinea corespunz toare m-am gândit cş ă ă

într-unui dintre goluri îl voi g si poate pe Fechner. Îmi dau seama c asta sun absurd, totu i a a gândeam atunci.ă ă ă ş ş De vreme ce se întâmpl atâtea ciud enii, mi-am spus, n-ar fi exclus s dau i de Fechner. De aceea am coborâtă ăţ ă ş ca s p trund în câte cratere voi reu i. Dar când am ie it a treia oar deasupra, m-am convins c nu voi reu i. Îmiă ă ş ş ă ă ş era cu neputin . Trebuie s adaug, lucru ţă ă de altfel cunoscut, c mi se f cuse r u i am vomitat în carling . Nu maiă ă ă ş ă cuno team o asemenea stare; niciodat n-avusesem senza ia de grea .ş ă ţ ţă

Întrebare: Era cumva simptomul unei intoxica ii, Berton?ţR spunsul lui Berton: ă Posibil, nu tiu. Dar ceea ce am v zut a treia oar n-a fost o scornire a mea i nici oş ă ă ş

consecin a intoxica iei.ţă ţÎntrebare: Cum po i ti asta?ţ şR spunsul lui Berton: ă Nu era o halucina ie... halucina ia este doar creat de propriul creier.ţ ţ ăÎntrebare: E adev rat?ăR spunsul lui Berton: ă Iat de ce n-a fost o închipuire; niciodat nu voi crede una ca asta.ă ăÎntrebare: Mai bine spune ce a fost...R spunsul lui Berton: ă În prealabil trebuie s aflu cum va fi considerat ceea ce am spus pân acum.ă ă Întrebare: Ce însemn tate are?ăR spunsul lui Berton: ă Pentru mine, esen ial . Am relatat c am fost martorul unor fenomene extraordinare.ţ ă ă

Dac comisia va admite c spusele mele sunt verosimile m car în propor ie de unu la sut , astfel încât s fieă ă ă ţ ă ă ini iate în acest sens cercet ri ale oceanului, atunci voi spune totul. Dac îns comisia va conchide c tot ce-amţ ă ă ă ă afirmat reprezint numai ni te halucina ii, nu voi mai spune nimic.ă ş ţ

Întrebare: De ce?R spunsul lui Berton: ă Deoarece fondul halucina iilor mele, oricât de profanatoare ar fi ele, e doar oţ

chestiune a mea personal . În schimb, fondul experien elor mele pe Solaris apar ine tuturora.ă ţ ţÎntrebare: Va s zic refuzi s mai r spunzi cât timp organele competente ale expedi iei nu vor luaă ă ă ă ţ

hot rârea corespunz toare? C ci în elegi, probabil, comisia n-are competen a s ia o hot râre imediat .ă ă ă ţ ţ ă ă ăR spunsul luiă Berton: A a esteş ”.Astfel se termina primul proces-verbal. Mai exista i un fragment din al doilea, încheiat cu 11 zile maiş

târziu.„Pre edintele: ş ...luând în considera ie toate acestea, comisia, alc tuit din trei medici, trei biologi, unţ ă ă

fizician, un inginer mecanic i adjunctul conduc torului expedi iei, a ajuns la concluzia c întâmpl rile relatateş ă ţ ă ă de Berton constituie con inutul unui complex halucinatoriu, evoluaţ t sub influen a intoxica iei cauzate deă ţ ţ atmosfera planetei; halucina iile lui Berton s-au manifestat cu fenomene de ame eal înso ite de excitarea zonelorţ ţ ă ţ asociative ale scoar ei cerebrale. A adar, în realitate, aţ ş cestor evenimente nu le-a corespuns nimic sau aproape nimic.

Berton: Ierta i-m . Ce înseamn «nimic sau aproape nimic»? Ce este acel «aproape nimic»? Cât este el deţ ă ă mare?

Pre edintele: ş Înc n-am sfâr it. S-a încheiat un proces-verbal aparte pentru votul separat al doctorului înă ş fizic Archibald Messenger, care a declarat c , dup opinia sa, evenimentele prezentate de Berton puteau s se fiă ă ă ă întâmplat realmente i c merit o cercetare atent .. Asta-i totul.ş ă ă ă

Berton: Repet întrebarea pe care am pus-o.Pre edintele: ş Problema este simpl , Berton. «Aproape nimic» înseamn c anumite fenomene reale i-ar fiă ă ă ţ

putut declan a halucina iile. Chiar omul cel mai normal poate în timpul unei nop i vijelioase s ia un copac dreptş ţ ţ ă o siluet uman , cu atât mai mult se poate în ela pe o planet str in un observator a c rui minte se, g se te subă ă ş ă ă ă ă ă ş influen a unei otr vi. Toate astea nu- i aduc nici un prejudiciu, Berton. Ce hot râre iei în consecin ?ţ ă ţ ă ţă

Berton: A vrea, în primul rând, s aflu care sunt urm rile votului separat al doctorului Messenger?ş ă ăPre edintele: ş Practic, nici una. Ceea ce înseamn c nu vor fi ini iate cercet ri...ă ă ţ ăBerton: Dar discu ia noastr este notat în procesul-verbal?ţ ă ăPre edintele: ş Da.Berton: Dac a a stau lucrurile, aă ş ş spune atunci c , dup convingerea mea, nu mie mi-a adus comisia ună ă

prejudiciu eu nu contez aici -, ci spiritului acestei expedi― ii. Conform celor declarate prima oar , nu voi maiţ ă r spunde la alte întreb ri.ă ă

Pre edintele: ş Asta-i tot ce ai de spus?Berton: Da. Dar as vrea s m -ntâlnesc cu doctorul Messenger. Este posibil?ă ăPre edintele: ş Fire te."şAstfel se încheie i al doilea proces-verbal. In subsolul paginii era inserat cu litere m runte o not în careş ă ă ă

se ar ta c doctorul Messenger a avut a doua zi o discu ie intim de vreo trei ore cu Berton, dup care s-a adresată ă ţ ă ă Consiliului expedi iei, cerându-i din nou s ini ieze cercet rile cerute de pilot. El afirma c în favoarea acestoraţ ă ţ ă ă pledeaz datele suplimentare pe care i le-a împ rt it Berton, dar pe care le va putea face publice abia dup ceă ă ăş ă Consiliul va lua o decizie pozitiv . Consiliul, reprezentat de Shannahan, Timolis i Trahier, a dat îns o rezolu ieă ş ă ţ negativ , dup care chestiunea a fost clasat .ă ă ă

Cartea mai con inea fotografia,ţ paginii unei scrisori g site în documentele postume ale lui Messenger. Eraă probabil o ciorn ; Ravinzer n-a reu it s constate dac acea scrisoare fusese expediat , nici dac ea a avut vreoă ş ă ă ă ă consecin .ţă

"...prostia lui piramidal ", ă începea textul. "De team pentru autoritatea sa, consiliul, vorbind mai concret:ă Shannahan i Timolis (fiindc opinia lui Trahier nu este luat în seam ), mi-a respins cererea. M adresezş ă ă ă ă acum direct institutului, dar în eleg c nu e decât un protest neoperant. Deoarece mi-am dat cuvântul, nu- i potţ ă ţ împ rt i cele spuse de Berton.ă ăş

Hot rârea consiliului a fost influen at în mod evident de faptul c autorul revelatoarelor declara ii era ună ţ ă ă ţ om f r nici un fel de grad tiin ific, de i nu pu ini sunt cercet torii care l-ar putea invidia pe acest pilot pentruă ă ş ţ ş ţ ă luciditatea min ii lui i pentru talentul s u de observator. Te rog s -mi transmi i cu prima po t urm toareleţ ş ă ă ţ ş ă ă date:

1) biografia lui Fechner cu indicarea copil riei lui;ă2) tot ce tii despre familia i problemele lui familiale; se pare c a l sat orfan un copil mic;ş ş ă ă3) topografia localit ii în care a crescut Fechner.ăţAs dori s - i mai spun ce cred despre toate astea. Precum tii, dup un timp de la plecarea lui Fechner iă ţ ş ă ş

Carucci, în centrul soarelui ro u a ap rut o pat , care prin radia ia ei corpuscular a f cut imposibil leg turaş ă ă ţ ă ă ă ă radio; potrivit datelor sateloidului, perturba ia s-a manifestat în special în emisfera sudic , adic acolo unde seţ ă ă afl Baza noastr . Fechner i Carucci s-au îndep rtat cel mai mult de Baz , în compara ie cu tă ă ş ă ă ţ oate celelalte grupe de cercetare.

În plus, în tot decursul ederii pe planet , n-am mai observat o cea atât de dens i atât de persistent înş ă ţă ă ş ă condi iile unui calm deplin cum a fost ceata din ziua catastrofei.ţ

Consider c ceea ce a v zut Berton f cea parte din «opera ia omul», întreprins de monstrul gelatinos.ă ă ă ţ ă Sursa real a tuturor forma iilor observate de Berton era Fechner, creierul s u supus unei analize psihice,ă ţ ă pentru noi ininteligibile: pesemne, oceanul a reprodus experimental, a reconstituit unele urme ale memoriei (probabil cele mai persistente).

tiu c asta sun cam fantastic, tiu c pot gre i. Te rog, prin urmare, s m aju i; m aflu în prezent peŞ ă ă ş ă ş ă ă ţ ă Alaric i acolo î i voi a tepta r spunsul.ş ţ ş ă

Al t u A."ă

De-abia mai puteam citi, atât de mult se înserase, cartea din mâna mea devenise fumurie, ca amurgul; în cele din urm , literele mi s-au ters din fa a ochilor; partea neimprimat aă ş ţ ă paginii dovedea c am ajuns la cap tulă ă acestei istorii pe care, în lumina propriilor mele experien e, o consideram ca fiind foarte verosimil . M-am întorsţ ă spre fereastr . Mai pâlpâia în ea un violet profund; deasupra orizontului mai str luceau câ iva nori,ă ă ţ asem n toriă ă t ciunilor ce se sting. Oceanul era invizibil: se cufundase în noapte. Auzeam fo netul slab al fâ iilor de hârtieă ş ş puse deasupra ventilatoarelor. Aerul, mirosind u or a ozon, era cald i nemi cat. O lini te absolut umpleaş ş ş ş ă întreaga sta ie. M-am gândit c hot rârea noastr de a r mâne n-avea în ea nimic eroic. Perioada aventurilorţ ă ă ă ă planetare, a expedi iilor îndr zne e, a dispari iilor cumplite ţ ă ţ ţ cum a fost aceea a lui Fechner, prima jertf― aă oceanului se sf― âr ise de mult. Aproape c nici nu m mai interesa cine este "oaspetele" lui Snaut sau acela alş ă ă lui Sartorius. Nu va trece mult vreme, mi-am spus, i vom înceta s ne ru in m de noi i s ne izol m. Dac nuă ş ă ş ă ş ă ă ă vom putea sc pa de "oaspe i", ne vom obi nui i vom începe s convie uim cu ei,ă ţ ş ş ă ţ iar dac Autorul lor le vaă modifica regulile de joc, ne vom adapta celor noi, de i un anumit timp ne vom zbate, ne vom împotrivi, sauş poate c unul sau altul dintre noi chiar se va sinucide, dar i aceast nou stare va ajunge pân la sfâr it la ună ş ă ă ă ş echilibru. Înc perea era înv luit de un întuneric tot mai asem n tor celui terestru. Numai contururile lavabouluiă ă ă ă ă i ale oglinzii se mai str vedeau albind. Sculându-m , am g sit pe pip ite pachetul cu vat de pe policioar , mi-ş ă ă ă ă ă ă

am sp lat cu un tampon umezit fa a i m-am culcat în pat, întinzându-m pe spate. Undeva, deasupra mea,ă ţ ş ă aidoma fâlfâirii unui fluture de noapte, se auzea suflarea nedeslu it a ventilatorului. Nu mai vedeam niciş ă fereastra. Totul era cuprins de bezn . O lucoare abia b nuit , strecurat parc de nic ieri, atârna deasupra-mi,ă ă ă ă ă ă proiectându-se pe perete sau departe, în adâncul de ertului de dincolo de geam. Mi-am adus aminte cum mş ă speriase cu o sear înainte întinderea pustie a spa iului solarisean i aproape c am zâmbit. Nu-mi mai era team .ă ţ ş ă ă Nu-mi mai era team de nimic. Mi-am dus bra ul la în l imea ochilor. Cadranul ceasului era luminat de cununaă ţ ă ţ fosforescent a cifrelor. Dup o oră ă ă trebuia s r sar soarele albastru. M bucuram de întunericul în care eramă ă ă ă scufundat, respiram adânc, golit i eliberat de orice gânduri.ş

La un moment dat, mi cându-m , am sim it lâng old carcasa magnetofonului. Ah, da, Gibarian, glasul s uş ă ţ ăş ă înregistrat pe bobine... N-aveam câtu i de pu in inten ia s -i mai resuscit trecutul, ascultându-l, ş ţ ţ ă de altfel singurul

33

lucru pe care l-a mai fi putut face pentru el.şAm scos din buzunar magnetofonul ca s -l ascund sub pat. Atunci am auzit un fo net i scâr âitul slab ală ş ş ţ

u ii care se deschidea.ş ― Kris...? am distins_un glas stins, aproape de oapt . E ti aici, Kris? Ce întuneric e!ş ă ş ― Nu-i nimic, am spus. Nu- i fie team . Vino aici!ţ ă

CONSF TUIREAĂ

St team culcat cu ochii în sus, cu fruntea ei pe um r, f r s m gândesc la nimic. Noaptea ce umpleaă ă ă ă ă ă înc perea s-a populat. Auzeam pa i. Pere ii se f ceau nev zu i. Ceva se în l a deasupra mea, tot mai sus, tot maiă ş ţ ă ă ţ ă ţ sus, f r limit . Înv luit, p truns, f r s fi fost atins, am r mas nemi cat în bezn . Îi sim eam cu acuitateă ă ă ă ă ă ă ă ă ş ă ţ transparen a de parc ar fi devenit un alt v zduh. Foarte departe se auzeau b t ile inimii. Mi-am concentratţ ă ă ăă întreaga aten ie, r m i ele de putere, în a teptarea agoniei; nu venea. Deveneam doar mic, iar cerul invizibil,ţ ă ăşţ ş z rile invizibile, spa iul amorf, lipsit de nori, de stele, dilatându-se, luând dimensiuni enorme, f ceau din mineă ţ ă centrul lor. Încercam s m târ sc pe ceea ce eram culcat, dar sub mine nu se mai afla nimic i întunericul nu-miă ă ă ş mai ascundea nimic. Mi-am strâns pumnii i mi-am acoperit cu ei fa a. N-o mai aveam. Degetele-mi trecuserş ţ ă prin ea, am vrut s strig, s urlu...ă ă

Camera devenise sur-alb struie. Aparatura, rafturile, col urile pere ilor p reau conturate prin întret iereaă ţ ţ ă ă unor pete mari, mate, f r culoare. În spatele ferestrei se întrevedea un alb lucios, opalescent. Trupul îmi eraă ă leoarc de transpira ie". Am privit într-o parte, Harey se uita la mine.ă ţ

― i-a amor it um rul?Ţ ţ ă ― Ce spui?

Şi-a ridicat capul. Ochii îi erau de aceea i culoare ca i înc perea, cenu ii, lumino i între genele negre. Amş ş ă ş ş sim it c ldura oaptei ei, înainte de a în elege cuvintele.ţ ă ş ţ

― Nu. Si totu i...şI-am pus mâna pe bra . Atingerea m furnica. Am îmbr i at-o u urel i cu cealalt mân .ţ ă ăţş ş ş ă ă

― Ai avut un vis urât. ― Vis? Da, am visat. Dar tu n-ai dormit? ― Nu tiu. Poate c nu. Nu mi-e somn. Dar dormi mai departe! De ce m prive ti a a?ş ă ă ş ş

Am închis ochii. Sim eam b taia m runt i ritmic a inimii ei, acolo unde b tea mai lent inima mea. Unţ ă ă ă ş ă ă manechin, m-am gândit. Dar nu m mira nimic, nici chiar propria-mi indiferen . Teama i disperarea r maseră ţă ş ă ă în urma mea. Eram absent, o, atât de absent n-am mai fost niciodat . I-am atins cu buzele gâtul, apoi am coborâtă spre mica adâncitur neted ca l untrul unei scoici, ce se na te între um r i gât. i acolo îi zvâcnea pulsul.ă ă ă ş ă ş Ş

M-am în l at într-un cot. Nic ieri nu z ream vreun semn al zorilor; o dung de un albastru electric incendiaă ţ ă ă ă orizontul, cea dintâi raz a izbucnit în camer , ca o salv ; totul a prins a scânteia de iriz ri, curcubeă ă ă ă iele s-au frânt în oglind , pe clan e, pe evile nichelate; lumina izbea orice suprafa întâlnit , de parc ar fi vrut s dezl n uie,ă ţ ţ ţă ă ă ă ă ţ s arunce în aer strâmta înc pere. Nu mai era chip s prive ti, m-am întors. Pupilele lui Harey se îngustaser .ă ă ă ş ă Irisurile ei cenu ii s-au în l at spre fa a mea.ş ă ţ ţ

― S-o fi f cut ziu ? m-a întrebat cu glas v tuit.ă ă ăStare ei aducea pe jum tate a somn, pe jum tatea veghe.ă ă

― Iubito, a a este aici întotdeauna.ş ― Dar noi? Ce-i cu noi?― ― Mult timp vom mai sta aici?

Îmi venea s râd, dar vuietul vag ce mi-a ie it din piept nu mai sem na cu râsul.ă ş ă ― Cred c înc destul. Nu vrei?ă ă

Pleoapele-i erau neclintite; m privea cu aten ie. Oare clipea? Nu eram sigur. A tras pledul, i pe um rul eiă ţ ş ă am distins micul semn, triunghiular, cu o nuan trandafirie.ţă

― De ce te ui i a a la mine?ţ ş ― Fiindc e ti frumoas .ă ş ă

A zâmbit; dar nu era decât o amabilitate, mul umirea pentru complimentul primit.ţ ― A a s fie? Privirea ta îns parc ... parc ...ş ă ă ă ă ― Parc ce?ă ― Parc ai scormoni...ă ― Ce tot scorne ti!ş ― Nu. Am impresia c te-ntrebi ce se-ntâmpl cu mine sau ce i-am t inuit...ă ă ţ ă ― Da de unde!

― Dac negi atât de hot rât, atunci e sigur. Dar fie cum vrei. Înd r tul geamurilor s-au aprins v p iă ă ă ă ă ă albastre, livide. Acoperindu-mi cu mâna ochii, mi-am c utat ochelarii. Se aflau pe mas . I-am luat, apoi,ă ă îngenunchind pe pat lâng Harey, i-am pus la ochi i i-am observat imaginea în oglind . A tepta ceva. Când m-ă ş ă şam culcat din nou al turi de ea mi-a zâmbit,ă

― Dar mie?Am în elesţ brusc.

― Ochelari?M-am sculat i am început s cotrob iesc prin sertare, pe m su a de sub fereastr . Am g sit dou perechi,ş ă ă ă ţ ă ă ă

dar ambele erau de un format prea mare; i le-am întins. I-a încercat i pe unii i pe ceilal i; îi c deau pe vârfulş ş ţ ă nasului.

Jaluzelele au coborât cu un scrâ net prelung. Timp de o clip , în untrul sta iei, care aidoma unei broa teş ă ă ţ ş estoase s-a ascuns în carapacea ei, a domnit întunericul. I-am scos pe dibuite ochelarii i, împreun cu ai mei, i-ţ ş ă

am pus la picioarele patului. ― Ce vom face? a întrebat. ― Ceea ce se face noaptea: vom dormi. ― Kris! ― Ce-i? ― S nu- i fac un nou bandaj?ă ţ ― Nu, nu-i nevoie. Nu-i nevoie... drag .ă

Rostind acest ultim cuvânt, eu însumi nu mi-am dat seama dac m prefac, i deodat în întuneric i-amă ă ş ă cuprins orbe te spatele sub iratic i, simş ţ ş ţindu-i tremurul, am crezut în ea. De altfel, nu tiu cum s spun... amş ă avut brusc impresia c eu sunt cel ce minte i nu Harey, c ci ea r mânea fidel sie i. Pe urm am mai a ipit deă ş ă ă ă ş ă ţ câteva ori, dar mereu m trezea din somnolent un spasm, dup care inima îmi b tea s se sparg , pentru ca apoi,ă ă ă ă ă ă treptat, s mi se lini teasc . Istovit de moarte, o strângeam pe Harey lâng trupul meu. Ea-mi atingea obrazul,ă ş ă ă fruntea, cercetând îngrijorat dac n-am cumva febr . Aceasta era Harey. Alta mai adev rat nici nu putea exista.ă ă ă ă ă

Dup acest gând, ceva s-a schimbat în mine. Am încetat s mai lupt. Aproape c m-am pr v lit în somn.ă ă ă ă ăM-am trezit la o mângâiere delicat . Fruntea îmi era cuprins de o r coare pl cut . Stă ă ă ă ă ăteam culcat, cu fa aţ

acoperit de ceva umed i moale, care deodat s-a ridicat u or. Am v zut-o pe Harey aplecat asupr -mi. Cuă ş ă ş ă ă ă ambele mâini storcea un bandaj, ale c rui pic turi se prelingeau într-o t vi de por elan. Al turi se afla o sticlă ă ă ţă ţ ă ă cu un lichid împotriva arsurilor. Mi-a zâmbit.

― Dar tii s dormi... mi-a spus, aplicând pe cealalt fa bandajul. Te doare?ş ă ă ţă ― Nu.

Am c utat s -mi mi c pielea frun ii. Într-adev r, arsurile nu m mai sup rau. ă ă ş ţ ă ă ă Şezând pe marginea patului, Harey î i pusese pe umeri un halat de baie b rb tesc, alb, cu dungi portocalii; p rul negru i se rev rsase pesteş ă ă ă ă guler. Î i suflecase mânecile mai sus de coate, ca s n-o deranjeze. Sim eam o foame de-a dreptul chinuitoare. Deş ă ţ aproape dou zeci de ore nu pusesem nimic în gur . V zând c Harey a terminat cu îngrijirea fe ei mele, m-amă ă ă ă ţ sculat. Ochii mi-au c zut deodat pe dou rochii albe, cu totul identice, cu nasturi ro ii ă ă ă ş pe cea dint― âi o dezbr case Harey cu ajutorul meu; pe cea de-a doua, în care venise ieri, i-o scosese singur , l rgindu-i cuă ş ă ă foarfec decolă teul. Spunea c , probabil, i se blocase fermoarul.ă

Aceste dou rochii identice mi se p reau lucrul cel mai teribil din câte tr isem pân atunci. Harey punea înă ă ă ă ordine dul piorul cu medicamente. M-am întors pe furi cu spatele spre dânsa i mi-am mu cat pân la sângeă ş ş ş ă pumnul. Privind mereu la cele dou rochii sau mai curând la una i aceea i, în dou exemplare, am început s mă ş ş ă ă ă retrag spre u . Apa curgea încontinuu din robinet, clipocind, am deschis încet u a, m-am furi at pe coridor i amşă ş ş ş închis-o în urm , tiptil. Auzeam iroitul slab al apei i z ng nitul unor sticle. Deodat toate aceste zgomote auă ş ş ă ă ă contenit. Pe coridor ardeau tuburile de sub tavan, o pat difuz de lumin c dea pe suprafa a u ii, înaintea c reiaă ă ă ă ţ ş ă a teptam cu din ii încle ta i. ineam strâns clan a, de i nu m crezusem în stare s-o in. O ş ţ ş ţ Ţ ţ ş ă ţ smucitur puternică ă aproape c mi-a smuls-o din mâini, dar u a nu s-a deschis, doar s-a zguduit i a prins s pârâie îngrozitor.ă ş ş ă Înm rmurit, am dat drumul clan ei i m-am tras înd r t. Cu u a aceea se petrecea ceva de necrezut. Placa ei deă ţ ş ă ă ş plastic se curbase ca i cum ar fi fost presat dinspre partea mea în adâncul camerei. Lacul i se desprindea înş ă solzi m run i, dezgolind oă ţ ţelul canatului, care se îndoia tot mai mult. Deodat am în eles: în loc s împing u a,ă ţ ă ă ş care se deschidea spre coridor, Harey încerca s-o deschid , tr gând-o spre ea. Reflexul luminii s-a arcuit peă ă plasticul alb ca într-o oglind concav , s-a auzit un scrâ net intens, i placa monolit, solicitat la limit , a cr pat.ă ă ş ş ă ă ă În acela i timp clan a, rupt din montur , a c zut în untrul camerei. În orificiu au ap rut imediat dou mâiniş ţ ă ă ă ă ă ă însângerate, care, l sând dâre ro ii pe plastic, tr geau mai departe. U a s-a frânt în dou , atârnând oblic înă ş ă ş ă balamale, i o fiin aproape stacojie, cu o figur cadaş ţă ă veric , mi s-a aruncat la piept, înecându-se de plâns.ă

Dac n-a fi fost paralizat de aceast priveli te, desigur c a fi încercat s-o iau la goan . Harey respiraă ş ă ş ă ş ă convulsiv, lovindu- i fruntea de um rul meu, iar p rul îi flutura zbuciumat. În clipa înş ă ă care am cuprins-o, am sim it c -mi lunec din bra e. Am readus-o în cabin , strecurându-m pe lâng aripa frânt a u ii, i am întins-oţ ă ă ţ ă ă ă ă ş ş pe pat. Unghiile îi erau rupte i sângerânde. Când i-a r sucit mâna, i-am v zut podul palmei sfâ iat pân laş ş ă ă ş ă carne. I-am cercetat fa a: ochii larg deschi i, lipsi i de orice expresie, aveau priviri ce treceau dincolo de mine.ţ ş ţ

35

― Harey!Mi-a r spuns cu un murmur nearticulat.ăMi-am apropiat degetul de ochiul ei. Pleoapa i s-a închis. M-am dus la dul piorul cu medicamente. Deodată ă

patul a fâ âit. M-am întors. Harey se ridicase i- i privea îngrozit mâinile însângerate.ş ş ş ă ― Kris, a gemut, eu... eu... ce mi s-a-ntâmplat? ― Te-ai r nit când ai for at u a, am r spuns sec.ă ţ ş ă

Sim eam ceva pe buze, mai cu seam la cea de jos; parc -mi umblau pe ea ni te furnici; am strâns-o cuţ ă ă ş din ii.ţ

Harey a privit o clip frânturile de plastic zim uite ce atârnau de canat, apoi s-a uitat întreb tor la mine.ă ţ ă B rbia a început s -i tremure. Vedeam efortul cu care încerca s - i st pâneasc spaima.ă ă ă ş ă ă

Am t iat fâ ii de bandaj, am scos din dul pior dezinfecă ş ă tantele i am revenit lâng pat. Lucrurile din mâiniş ă mi-au alunecat brusc pe jos. Borc na ul de sticl cu membran gelaă ş ă ă tinoas s-a spart, dar nu m-am aplecat; nă u mai era necesar.

I-am ridicat mâna. Un chenar sub ire de sânge închegat îi mai împrejmuia unghiile, dar semneleţ traumatismului dispăruser ; podul palmei era acoperit de o piele tân r , trandafirie ă ă ă , mai deschis― la culoareă decât cea învecinat . ă De altfel cicatricea devenea în mod vizibil tot mai palid .ă

M-am a ezat lâng ea, mângâindu-i obrajii i str duindu-m s zâmbesc, ceea ce îns nu sunt sigur c mi-aş ă ş ă ă ă ă ă reu it.ş

― De ce ai f cut asta, Harey?ă ― Nu. Asta... eu?

A ar tat cu ochii spre u .ă şă ― Da. Nu ti-aduci aminte? ― Nu. Adic am observat c nu e ti aici, m-am speriat îngrozitor i...ă ă ş ş ― Şi ce? ― Am început s te caut, m-am gândit c poate e ti în baie...ă ă ş

Abia acum am observat c dulapul era complet dat la o parte, iar draperia din fa a intr rii în baie eraă ţ ă smuls .ă

― Dar pe urm ?ă ― Am alergat spre u .şă ― i?Ş ― Nu mai ţin minte. S-a-ntâmplat ceva? ― Ce s-a-ntâmplat? ― Nu tiu.ş ― Dar ce- i aminte ti? Ce s-a-ntâmplat dup aceea?ţ ş ă ― edeam pe pat.Ş ― Dar c te-am adus aici nu- i aduci aminte?ă ţ

ov ia. Col urile gurii i s-au l sat în jos, fa a îi era încordat .Ş ă ţ ă ţ ă ― Parc ... Poate... Eu îns mi nu mai tiu.ă ă ş

i-a coborât picioarele pe du umea i s-a sculat. S-a apropiat de u a spart .Ş ş ş ş ă ― Kris!

Am cuprins-o de umeri pe la spate. Tremura. Deodat s-a întors spre mine i mi-a c utat privirea.ă ş ă ― Kris! a optit. Kris!ş ― Linişteşte-te. ― Kris... n-am cumva epilepsie? ― Epilepsie... o, Doamne! Îmi venea s râd. Da' de unde, drag . E pur i simplu u a, tii, aici sunt... hm!ă ă ş ş ş

asemenea u i.şAm p r sit camera în momentul în care chiurasa exterioar a descoperit cu un scrâ net prelung fereastra, iară ă ă ş

discul solar s-a v zut coborând spre ocean.ăM-am îndreptat spre chicineta-buc t rie aflat la cap tul cel lalt al coridorului. Treb luiam. Împreun cuă ă ă ă ă ă ă

Harey, cotrob ind prin dulapuri i frigidere. Curând mi-am dat seama c nu se prea pricepea la g tit i c altcevaă ş ă ă ş ă decât s deschid cutiile de conserve nu tia, adic exact ca i mine. Am înghi it con inutul a două ă ş ă ş ţ ţ ă asemenea cutii i am b ut mai multe c ni de cafea. ş ă ă Şi Harey a mâncat, dar a a cum o fac uneori copiii care nu vor s -i supere peş ă

cei vârstnici, poate nu chiar în sil , dar mecanic i indiferent.ă şNe-am îndreptat apoi spre o mic sal pentru interven ii chirurgicale aflat lâng cabina-radio. Aveam ună ă ţ ă ă

anumit plan. Instalând-o pe Harey într-un fotoliu-pat i sco ând din sterilizator o sering i acele necesare, i-amş ţ ă ş spus c vreau s-o examinez pentru orice eventualitate. Luam aproape orbe te lucrurile de care aveam nevoie, atâtă ş de bine fuseser m antrena i în copia de pe P mânt a sta iei. I-am luat lui Harey din deget o pic tur de sânge peă ţ ă ţ ă ă care am întins-o pe lamel , am uscat-o în exhaustor i am metalizat-o cu ioni de argint în vid avansat.ă ş

Realitatea activit ii mele avea asupr -mi un efect lini titor. A ezat pe pernele fotoliului desf cut, Hareyăţ ă ş ş ă ă se uita cu aten ie la mul imea aparatelor ce în esau s li a de opera ii.ţ ţ ţ ă ţ ţ

Lini tea a fost întrerupt de semnalul de apel al telefonului interior. Am ridicat receptorul.ş ă ― Kelvin, am spus. Nu-mi luam ochii de pe Harey, care de la o vreme devenise apatic , parc epuizat deă ă ă

întâmpl rile ultimelor ore.ă ― E ti în sala de opera ii? În sfâr it! s-a auzit glasul lui Snaut ca într-un oftat de u urare. A teptam cuş ţ ş ş ş

receptorul strâns lipit de ureche. Ai un "musafir", nu? ― Da ― Si e ti ocupat?ş ― Da. ― Vreo analiz , hm?ă ― Dar ce? Ai vrea s joci o partid de ah?ă ă ş ― Mai las-o, Kelvin. Sartorius vrea s te vad , adic vrea s ne vad .ă ă ă ă ă ― Asta-i o noutate, am replicat surprins. Dar ce-i cu...m-am întrerupt i am ad ugat: Ce, este singur?ş ă ― Nu. M-am exprimat gre it, vrea s discute cu noi. Ne vom lega prin videofon, dar vom acoperi ecranele.ş ă ― Da? Atunci de ce nu mi-a telefonat el însu i? Îi e ru ine?ş ş ― Oarecum, a morm it nedeslu it Snaut. A adar, cum r mâne?ă ş ş ă ― Bine. ― S stabilim deci când? S zicem, dup o or . Bine?ă ă ă ă

Doar fa a i-am v zut-o cercetându-m curios pe ecran, pentru ca dup o clip s i fie perturbat de brumulţ ă ă ă ă ăş ă u or al curentului electric.ş

În sfâr it m-a întrebat dup o oarecare ov ire:ş ă ş ă ― Cum îţi merge? ― Destul de bine. Dar ieţ ? ― Mai pu in bine, cred. N-a putea cumva s te...?ţ ş ă ― Vrei s m vizitezi, am ghicit. Am aruncat peste um r o privire c tre Harey. Î iă ă ă ă ş culcase capul pe pernă

i st tea a a, întins , picior peste picior, zvârlind cu un gest plictisit bila argintie, care atârna la cap tul lan uluiş ă ş ă ă ţ fixat de speteaza fotoliului.

― Las aia, auzi? Las-o! mi-a parvenit glasul ridicat al lui Snaut. I-am v zut pe ecran profilul. Altceva n-ă ăam mai reu it s aud, c ci acoperise cu mâna microfonul, dar îi vedeam buzele care i se mi cau. Nu, nu pot veni,ş ă ă ş a încheiat precipitat. Poate mai târziu. A adar, peste o or . Ecranul s-a stins. Am atârnat receptorul.ş ă

― Cine era? m-a întrebat cu indiferen Harey.ţă ― Unul, Snaut... cibernetician. Nu-l cuno ti.ş ― Mult o s mai dureze asta?ă ― De ce? Te plictise ti? am întrebat-o.ş

Am introdus primul preparat din serie în caseta microscopului neutrinic i am ap sat pe rând butoaneleş ă colorate ale sistemului de conectare. Câmpurile de for au început s zumz ie surd.ţă ă ă

― Aici nu exist prea multe distrac ii, iar dac modesta mea societate nu- i este suficient , nu- i va fi delocă ţ ă ţ ă ţ pl cut, am spus, prelungind anume pauzele dintre cuvinte; în acela i timp, am potrivit ocularul microscopului iă ş ş mi-am afundat ochii în alveola moale de gum . Harey mi-a r spuns ceă ă va, dar n-o mai ascultam.

Vedeam de sus, într-un racourci abrupt, un uria pustiu inundat de o str lucire argintie. Peisajul era în esatş ă ţ de mici bolovani ovali i netezi, pe alocuri cr pa i ş ă ţ şi eroda i, parc înv lui i de un abur. F r s -mi ridic ochii deţ ă ă ţ ă ă ă pe ocular, am m rit puterea de rezolu ie a microscopului. În timp ce p trună ţ ă deam i mai adânc în câmpul vizualş ce pâlpâia argintiu, mi c m cu mâna stâng reglorul mesei; în momentul în care o hematie izolat , ca o piatrş ă ă ă ă singuratic , s-a aflat la încruci area celor patru fire negre, am sporit gradul de m rire. Am avut impresia că ş ă ă obiectivul cade în picaj peste eritrocitul ca un disc concav, care i luase forma unui circ de crater stâncos, cuş umbre negre i ascu ite pe adânciturile marginii inelare. Aceast creast , din at de depunerile cristalizate aleş ţ ă ă ţ ă ionilor de argint, mi-a fugit dincolo de hotarele obiectivului. S-au ivit contururile difuze, parc topite sau priviteă printr-o ap opalizant , ale încol citelor lan uri de proteine; vizând una dintre verigile lan ului, am continuat să ă ă ţ ţ ă ap s încet pârghia de m rire, a teptând s apar dintr-un moment în altul limita acestei c l torii în profunzime.ă ă ş ă ă ăă Umbra turtit a unei molecule ce umplea întregul ocular s-a conturat tot mai clar.ă

Nu s-a-ntâmplat îns nimic din ceea ce prev zusem. Ar fi trebuit s v d atomii pulsând în norul loră ă ă ă electronic, dar nu-i z ream nic ieri. Ecranul str lucea într-un argintiu imaculat. Am împins pârghia pân la cap t.ă ă ă ă ă Zumzetul s-a intensificat amenin tor, dar nici acum n-am v zut nimic.ţă ă Un semnal strident ce se repeta într-una m în tiin a c aparatul este suprasolicitat. M-am mai uitat o dat în vidul argintiu i am deconectat microscopul.ă ş ţ ă ă ş

M-am întors spre Harey. Tocmai atunci î i întredeschidea gura într-un c scat pe care 1-a preschimbş ă at abil într-un zâmbet.

― Cum stau lucrurile? m-a întrebat. ― Foarte bine, am r spuns. Cred c ... nici nu poate fi mai bine.ă ă

M uitam la ea i din nou am sim it acea furnic tur la buza inferioar . Ce se-ntâmpla la urma urmei cuă ş ţ ă ă ă acest trup, aparent atât de fragil i delicat, dar de fapt indestructibil? ş Cum de se putea ca, la limitele adâncurilor lui, s nu fie alc tuit din nimic? Am lovit cu pumnul în corpul cilindric al microscopului. Poate se defectaseă ă

37

ceva... Poate c nu focalizau câmpurile... Dar nu... tiam c aparatura func iona perfect. Am coborât de-a lungulă ş ă ţ tuturor nivelelor: celule, conglomerate proteinice, molecule. Toate ar tau exact la fel ca miile de preparate peă care le examinasem. Ultimul pas în jos îns ducea spre nic ieri.ă ă

Am luat sânge din vena ei i l-am turnat într-un mic cilindru gradat. L-am împ r it în câteva eprubete alş ă ţ c ror con inut m-am apucat s -l analizez. Aceast treab mi-a luat mai mult vreme decât credeam, deoarece îmiă ţ ă ă ă ă cam pierdusem obi nuin a. Reacş ţ iile erau normale. Toate. Dar dac ...ţ ă

Am picurat pu in acid peste m rgeaua ro ie; ea a început s fumege, i-a pierdut culoarea, s-a acoperit de oţ ă ş ă ş spum murdar , Descompunere, denaturare. Mai departe, mai departe! Am luat o pipet . Când m-am întors spreă ă ă eprubeta cu pic tura de sânge, pipeta a fost cât pe-aci s -mi scape din mân . Sub spuma murdar de pe fundulă ă ă ă eprubetei reîncepea s creasc un strat de un ro u intens. Sângele, ars de acid, se regenera! Dar era un nonsens!ă ă ş O imposibilitate!

― Kris! am auzit ca de la o mare distantă. Telefonul, Kris! ― Cee? A, da, mul umesc.ţ

Telefonul suna de mult, dar abia acum îl auzeam. ― Kelvin, am spus, ridicând receptorul. ― Snaut. Am conectat linia, a a c putem acum discuta to i trei în acela i timp.ş ă ţ ş ― Te salut, doctore Kelvin, s-a auzit vocea lui Sartorius, b nuitoare, de i aparent st pânit ; vorbea de parcă ş ă ă ă

ar fi umblat pe o punte ce se cl tina periculos.ă ― Omagiile mele, doctore, am r spuns. Voiam s râd, dar nu eram sigur c motivele acestei st ri de veselieă ă ă ă

îmi sunt suficient de clare ca s -i pot da curs liber. În fond, de cine aveam s râd?ă ăineam ceva în mân ... eprubeta; am agitat-o; sângele din ea se i coagulase... Ceea ce existase acolo cu oŢ ă ş

clip mai înainte poate c nu era decât o iluzie...ă ă― A fi vrut s prezint colegilor anumite chestiuni legate deee... fantome, îl auzeam i nu-mi venea s -lş ă ş ă

ascult pe Sartorius. Îmi f cea impresia c încearc s -mi p trund în con tiin . M ap ram împotriva acestuiă ă ă ă ă ă ş ţă ă ă glas privind necontenit la eprubeta cu sânge.

― S le numim corpuri F, a ad ugat repede Snaut.ă ă ― Perfect.

Mijlocul videofonului era t iat de o linie vertical ce indica recep ionarea simultan a dou canale. În celeă ă ţ ă ă dou jum t i ale ecranului ar fi trebuit s se afle fe ele interlocutorilor mei. Ecranul era îns întunecat i doar ună ăăţ ă ţ ă ş chenar incandescent, ce se contura în jurul cadrului, st tea m rturie c aparatele func iă ă ă ţ oneaz , dar ecraneleă celorlal i sunt acoperite.ţ

― Fiecare dintre noi a efectuat diferite cercet ri, am perceput din nou acea precau ie în vocea fonf it a luiă ţ ă ă Sartorius. O clip de lini te. Poate ne vom împ rt i informa iile pe care le de inem, pentru ca apoi s v potă ş ă ăş ţ ţ ă ă aduce la cuno tin concluş ţă ziile mele... N-ai vrea s începi dumneata, doctore Kelvin...?ă

― Eu? am bâiguit. Deodat am observat c sunt privit de Harey. Am pus pe mas eprubeta, dar atât deă ă ă distrat încât s-a rostogolit pân sub stelajele de sticl , am tras spre mine cu piciorul un trepied înalt i m-amă ă ş a ezat pe el. Un moment am vrut s m eschivez, dar, în mod surprinz tor chiar i pentru mine, am r spuns:ş ă ă ă ş ă

― De acord. Un mic colocviu? Bine! N-am f cut aproape nimic, dar a avea ce spune. Un preparată ş histologic i câteva microreac ii. Am impresia c ... Pân în clipa aceea n-aveam habar cum voi continua.ş ţ ă ă Deodat , ca i cum a fi avut o reveă ş ş la ie, am urmat: Totul pare normal, dar nu-i decât un camuflaj, o masc . Într-ţ ăun anumit sens ne afl m înaintea unei supercopii: a unei reproduceri... mai perfecte decât chiar originalul. Cuă alte cuvinte, dac la om limita granul rii, limita divizibilit ii structurale se opre te la atomi, aici survine un saltă ă ăţ ş pân la nivelul unor c r mizi subatomice.ă ă ă

― Stai, stai! Cum în elegi asta? a întrebat Sartorius.ţSnaut t cea. Sau poate a lui era respira ia accelerat ce se auzea în receptor? Harey i-a ridicat ochii spreă ţ ă ş

mine. Mi-am dat seama de starea de surescitare în care m aflam: ultimele cuvinte aproape le strigasem.ă Calmându-m pu in, m-am aplecat i mai tare pe scaunul meu incomod i mi-am închis ochii. Cum mi-a puteaă ţ ş ş ş exprima gândul?

― Elementul final de construc ie al organismului nostru îl constituie atomii. În ceea ce prive te corpurile Fţ ş presupun c sunt alc tuite din unit i mai mici decât atomii obi nui i, cu mult mai mici.ă ă ăţ ş ţ

― Din mezoni...? a sugerat Sartorius. Nu era deloc contrariat. ― Nu, nu din mezoni... Ei ar putea fi v zu i. Puterea deă ţ revolu ie a aparatului de aici atinge zece la putereaţ

minus dou zeci ă angstromi, nu-i a a? Dar nici chiar la aceast limit nu se vede nimic; a adar, nu-i vorba deş ă ă ş mezoni. Mai curând de neutrini.

― Cum î i po i închipui una ca asta? Grup rile neutrinice sunt doar instabile...ţ ţ ă ― Nu tiu. Nu sunt fizician. Poate c le stabilizeaz un câmp de for . Nu m pricep la chestiile astea. Înş ă ă ţă ă

orice caz, dac este a a cum spun, atunci materialul de construc ie îl constituie particule de zece mii de ori maiă ş ţ mici decât atomii i înc nu-i totul! Dac moleculele de proteine i celule ar fi f cute direct din ace tiş ă ă ş ă ş microatomi, ele ar trebui s fie corespunz tor de mici. Si hematiile, i fermen ii ă ă ş ţ totul, dar n― u se-ntâmpl a a.ă ş De unde reiese c toate aceste proteine, celule, nucleă e sunt doar o masc ! Structura real , care r spunde de...ă ă ă

fiziologia "oaspetelui" este ascuns mai profund...ă ― Dar, Kelvin...! l-am auzit pe Snaut aproape strigând.

M-am întrerupt speriat. Am spus "oaspetelui"?! Da, dar Harey nu p rea atent . ă ă De altfel, tot n-ar fi în eles.ţ Privea pe fereastr , sprijinindu- i capul în mâini. Profilul ei delicat i pură ş ş se contura pe fondul zorilor înv p ia i.ă ă ţ Receptorul t cea, auzeam doar respira iile îndep rtate.ă ţ ă

― E ceva în ideea asta! a morm it Snaut.ă ― Da, nu-i exclus, a ad ugat Sartorius. Exist totu i posibiă ă ş litatea ca oceanul s nu fie alc tuit dină ă

ipoteticele particule ale lui Kelvin, ci din particule obi nuite.ş ― Poate este totu i capabil s le sintetizeze i pe celelalte, am remarcat. M-a cuprins o apatie. Discu iaş ă ş ţ

noastr nu era nici m car ridicol ; era inutil .ă ă ă ă ― Asta ar explica extrema lor rezisten , a murmurat Snaut. Si ritmul de regenerare. Chiar i energia i-oţă ş ş

iau de acolo din adânc. N-au nevoie s m nânce; le ajunge s ...ă ă ă ― Cer cuvântul, a rostit Sartorius. Nu-l puteam suferi pe acest om. M car de-ar fi consecvent rolului peă

care i 1-a impus. Vreau s abordez problema motiv rii, a continuat. Din ce cauz au ap rut corpurile F? înş ă ă ă ă primul rând îns trebuie s r spundem la întrebarea: ce sunt corpurile F? Ele nu sunt nici persoane i nici copiiă ă ă ş ale anumitor persoane, ci doar proiec ii materializate a ceea ce con ine creierul nostru privitor la persoanaţ ţ respectiv .ă

Reu ita defini iei m-a frapat. De i antipatic, acest Sartorius nu era totu i prost.ş ţ ş ş ― E bine, am ad ugat. A a s-ar i explica de ce au ap rut astfel de pers... astfel de corpuri i nu altele. Auă ş ş ă ş

fost alese cele mai persistente urme ale memoriei, cele mai izolate dintre toate, de i, fire te, nici una dintre ele nuş ş poate fi complet separat ; în cursul "copierii" au fost sau puteau fi incluse i alte remiă ş niscen e aflate întâmpl torţ ă în apropiere. De aceea, "vizitatorul" tie câteodat mai multe chiar decât ar fi putut s ş ă ă ştie persoana autentic aă c rei copie este...ă

― Kelvin! a replicat din nou Snaut. M-a surprins faptul c numai el riposta la cuvintele mele imprudente.ă Cel lalt p rea s nu se team de ele: oare indiferenta lui Sartorius trebuia s -nsemne c "oaspetele" s u era maiă ă ă ă ă ă ă pu in inteligent decât "oaspetele" lui Snaut? O clip mi-a fulgerat prin minteţ ă imaginea unui pitic cretin ce-l persecuta pe savantul doctor Sartorius.

― Într-adev r, mi-a spus chiar Sartorius, i eu am observat... În ceea ce prive te cauza apari iei corpuriloră ş ş ţ F... prima i cea mai fireasc este ipoteza c se efectueaz cu noi un experiment, ş ă ă ă de altfel unul destul de banal. Când facem o experien , noi înv m din rezultatele ob inute, i în primul rând din erori, astfel încât la repetareaţă ăţă ţ ş ei introducem corecturi... Dimpotriv , în cazul de fat , nici pomeneal de a a ceva. Acelea i corpuri F apar dină ă ă ş ş nou... necorectate... neînarmate suplimentar împotriva... Încerc rilor noastre de a sc pa de ele...ă ă

― Într-un cuvânt, am remarcat eu, circuitul ac iunii lor nţ u este dotat cu o retroac iune corectiv , dup cumţ ă ă s-ar exprima doctorul Snaut. Ce rezult ?ă

― Doar faptul c , în ipoteza unui experiment, este vorba de unul cam superficial, lucru destul deă improbabil, c ci ne-am convins cât de precis lucreaz oceanul fie chiar din modul dublu în care construie teă ă ş obiectele F. Pân la o anumit limit , comă ă ă portamentul lor seam n cu acela al unor... reale... reale...ă ă

Nu putea ie i din cercul acestor cuvinte.ş ― Originale, a optit repede Snaut.ş ― Da, originale. Dac situa ia dep e te posibilit ile normale ale unui... ... original obi nuit, survine ună ţ ăş ş ăţ ăăă ş

fel de "deconectare a con tiin ei" corpului F i imediat urmeaz o reac ie neuman ...ş ţ ş ă ţ ă ― E drept, am spus. Dar în felul acesta întocmim doar catalogul comportamentului acestor... obiecte... iş

nimic mai mult. E o îndeletnicire cu totul infructuoas .ă ― Nu sunt chiar atât de sigur, a protestat Sartorius. (Atunci am în eles brusc de ce m irita întotdeauna: nuţ ă

vorbea, ci cuvânta, parc ar fi fost mereu la edin ele institutului. Se pare c aă ş ţ ă ltfel nu tia s se exprime). Aiciş ă intr în joc problema individualit ii. Oceanul este total lipsit de acest atribut. i e normal s fie a a. De aceea miă ăţ Ş ă ş se pare, dragi colegi, c ... îîî... tocmai latura experimentului, care pentru noi este ceă a mai iritant , cea maiă ocant , îi scap total oceanului, dep indu-i limitele în elegerii.ş ă ă ăş ţ

― Consideri c nu ac ioneaz inten ionat? am optit.ă ţ ă ţ şAceast întrebare m-a cam tulburat, dar dup o clip de gândire mi-am dat seama c nu putea fi cu nici ună ă ă ă

chip exclus .ă ― Da. Nu cred c procedeaz cu perfidie, cu r utate sau cu sadism... A a cum o crede colegul Snaut.ă ă ă ş ― Nici eu nu-i atribui sentimente omene ti, a luat cuvântul Snaut. Cum ai putea îns explica toate acesteş ă

neîncetate reveniri? ― E posibil s fi fost programat vreo instala ie care func ioneaz circular, ca un disc de patefon, amă ă ţ ţ ă

replicat, nu f r inten ia de a-l nec ji pe Sartorius.ă ă ţ ă ― Dragi colegi, s nu divag m, a declarat foă ă nf it doctorul. N-am epuizat înc tot ce aveam de spus. Înă ă

condi ii normale a fi considerat c este prematur s prezint chiar i numai o comunicare provizorie despreţ ş ă ă ş lucr rile mele; inând seama îns de situa ia specific , voi face o excep ie. Am impresia, o repet, deocamdat n-ă ţ ă ţ ă ţ ăam decât impresia, c presupunerea colegului Kelvin con ine un sâmbure de adev r. M refer la ipoteza luiă ţ ă ă

39

privind structura neutrinic ... Asemenea sisteme le cunoa tem doar teoretic, nu tim dac ele pot fi stabilizate.ă ş ş ă Întrev d aici pentru noi o anumit ans , c ci prin anihilarea câmpului de for , care confer sistemuluiă ă ş ă ă ţă ă stabilitate...

De câteva clipe observasem c obiectul negru ce acoperea ecranul lui Sartorius se d în l turi; în partea deă ă ă sus se luminase o deschiz tur i putea fi v zut ceva trandafiriu deplasându-se încet. Deodat camuflajulă ă ş ă ă întunecat a disp rut.ă

― Pleac ! Pleac !!! s-a auzit în microfon strig tul exasperat al lui Sartorius. Pe ecranul devenit bruscă ă ă luminos, între mâinile crispate ale doctorului, s-a ivit un mare obiect asem n tor unui disc, apoi totul s-a stins,ă ă înainte de a fi avut timpul s -n eleg c acel disc auriu era o p l rie de pai.ă ţ ă ăă

― Snaut! am îng imat cu respira ia t iat .ă ţ ă ă ― Da, Kelvin, mi-a r spuns glasul obosit al cibeă rneticianului. În acea clip am sim it c -l iubesc i mi-aă ţ ă ş

pierit orice dorin s aflu cine-l întov r e te i pe el. Deocamdat ne este destul, ce zici?ţă ă ă ăş ş ş ă ― Cred i eu, am r spuns. Ascult ... dac po i, coboar aici sau în cabina mea... vrei? am ad ugat în grab ,ş ă ă ă ţ ă ă ă

înainte ca Snaut s fi închis leg tura.ă ă ― De acord, a spus. Dar nu tiu când.ş

i astfel s-a încheiat discu ia referitoare la problema noastr .Ş ţ ă

PL SMUIRILEĂ În toiul nop ii, m-a trezit lumina. M-am ridicat într-un cot, iar cu mâna cealalt mi-am acoperit ochii.ţ ă

Înf urat într-un cear af, Harey edea la cap tul patului, chircit , cu fa a n p dit de p ru-i lung. Umerii îiăş ă ş ş ă ă ţ ă ă ă ă tres ltau; plângea f r glas.ă ă ă

― Harey! S-a chircit i mai mult. Ce-i cu tine?... Harey...şÎnc nedezmeticit bine, m-am a ezat pe marginea patului, desc tu ându-m treptat de co marul ce mă ş ă ş ă ş ă

chinuise doar cu o clip în urm . Fata tremura. Am îmbr i at-o. M-a respins cu cotul. Fa a i-o inea ascuns .ă ă ăţş ţ ş ţ ă ― Iubito... Nu vorbi a a...ş ― Dar, Harey, ce se-ntâmpl ?ă

I-am v zut chipul zbuciumat, umed de lacrimi. Lacrimi mari, de copil i se prelingeau pe obraji, str lucindă ă un moment în gropi a b rbiei i picurând apoi pe cear af.ţ ă ş ş

― Tu nu m mai vrei.ă ― Ce- i trece prin cap!ţ ― Am auzit... ― Ce-ai auzit, am întrebat-o, sim ind cum îmi amor e te obrazul. N-ai în eles, era doar...ţ ţ ş ţ ― Ba nu, spuneai c nu sunt eu. Spuneai s plec. A pleca. O, Doamne! As pleca, dar nu pot. Nu tiu ce-ă ă ş ş

nseamn asta. Vreau i nu pot. Sunt atât... atât de dec zut !ă ş ă ă ― Copilule!!!

Am îmbrăţi at-o, am strâns-o la pieptul meu cu toat puterea, parc universul se pr bu ea, îi s rutamş ă ă ă ş ă mâinile, degetele ude i s rate, repetam nu tiu ce jur minte, ...îi ceream iertare, îi spuneam c fusese numai unş ă ş ă ă vis prostesc i oribil, încetul cu încetul s-a lini tit. A încetat s mai plâng . M privea cu ochi imen i, lunatici.ş ş ă ă ă ş Lacrimile i se uscaser . ă Şi-a întors capul.

― Nu, a murmurat. Nu vorbi a a, nu trebuie. Nu mai e ti pentru mine acela i.ş ş ş ― Nu sunt!

Cuvintele mi s-au smuls ca un geam t.ă ― Da, nu m mai vrei. Am sim it-o mereu. M pref ceam c nu v d. Gândeam c mi se pare sau c eă ţ ă ă ă ă ă ă

altceva, dar nu. Te compor i.... altfel. Nu m iei în serios. E adev rat c a fost un vis, dar pe mine m-ai visat. Îmiţ ă ă ă spuneai pe nume. i-era scârb . De ce? De ce?Ţ ă

Am îngenuncheat înaintea ei, cuprinzându-i genunchii. ― Copilule... ― Nu vreau s -mi vorbe ti a a. Nu vreau, auzi? Nu sunt câtu i de pu in un copiă ş ş ş ţ l. Sunt...

A izbucnit în plâns i a c zut cu fa a pe pat. M-am sculat. Dinspre gurile de ventila ie p trundea, cu unş ă ţ ţ ă zumzet lini tit, aerul rece. Mi s-a f cut r coare. Am tras pe mine halatul de baie. A ezându-m pe pat, am sim itş ă ă ş ă ţ c -i ating fetei um rul.ă ă

― Harey, ascult . Î i voi spune ceva. Î i voi spune adev rul... S-a l sat lâng mine, sprijinindu-se încet înă ţ ţ ă ă ă mâini. Vedeam cum pulsul îi izbe te puternic sub pielea sub ire a gâtului. Din nou mi-a amor it obrazul i amş ţ ţ ş început s tremur ca i cum as fi stă ş at în ger. Capul îmi era golit de orice gând.

― Adev rul? a spus. Î i dai cuvântul?ă ţNu i-am r spuns imediat; a trebuit s înghit nodul zdrav n care mi se pusese în gât. Era vechiul nostruă ă ă

consemn; la auzul s u nici unul dintre noi nu numai c nu cuteza s mint , dar nici m car s ascund ceva.ă ă ă ă ă ă ă Fusese o vreme în care ne chinuiam, exagerând sinceritatea, din naiva convingere c a a ne vom salva.ă ş

― Pe cuvânt de onoare, am rostit cu toat seriozitatea. Harey... A teapt . i tu te-ai schimbat: Noi to i neă ş ă Ş ţ schimb m. Dar nu asta am vrut s -ti spun... Adev rul este urm torul... Dintr-o cauz pe care nici unul dintre noiă ă ă ă ă n-o cunoa te precis... nu m po i p r si. Lucrurile nu stau îns chiar atât de r u, fiindc nici eu nu te pot...ş ă ţ ă ă ă ă ă

― Kris!Am ridicat-o în bra e, a a înf urat în cear af. Un col umed de lacrimi mi s-a lipit de um r, Umblam prinţ ş ăş ă ş ţ ă

camer i-o leg nam. Ea m mângâia pe obraz.ăş ă ă ― Nu. Nu tu te-ai schimbat, ci eu, mi-a optit la ureche. Ceva se-ntâmpl cu mine. Poate asta?ş ă

Privea la dreptunghiul negru, vid, r mas din u a spart , ale c rei resturi le dusesem asear la magazie. Vaă ş ă ă ă trebui s montez una nou , m-am gândit.ă ă

― Tu nu dormi? am întrebat-o pe Harey dup ce am pus-o pe pat.ă ― Nu tiu.ş ― Cum nu tii? Gânde te-te, drag .ş ş ă ― Probabil c nu-i un somn adev rat. Poate sunt bolnav . Stau a a, întins i m gândesc. tii...ă ă ă ş ăş ă Ş

A tres rit.ă ― Ce? am întrebat-o în oapt , c ci glasul ar fi putut s m tr deze.ş ă ă ă ă ă ― Sunt ni te gânduri foarte curioase. Nu tiu de unde-mi vin...ş ş ― De pild ?ă

Trebuie s fiu calm ă m-am g― ândit indiferent de ceea ce voi auzi, ― i m-am preg tit pentru cuvintele eiş ă ca pentru un oc puternic.ş

A dat neputincios din cap: ― Ele... parc ... parc ... de pretutindeni...ă ă ― Nu-n eleg...ţ ― De parc n-ar fi numai în mine, ci ar veni de mai departe. Într-un fel... nu tiu cum s - i spun. Pentru astaă ş ă ţ

nu exist cuvinte...ă ― Cu siguran c sunt vise, am ad ugat, pref cându-m plictisit; de fapt o piatr îmi c zuse de pe inim .ţă ă ă ă ă ă ă ă

Iar acum vom stinge lumina i pân diminea nu vom mai avea nici un fel de griji, iar diminea a, dac vom aveaş ă ţă ţ ă chef, ne vom str dui s ne facem altele. Bine?ă ă

A întins mâna spre întrerup tor; ne-a înv luit întunericul, m-am lungit pe a ternutul r coros- i am sim ită ă ş ă ş ţ apropiindu-se de mine c ldura r sufl rii ei.ă ă ă

Am îmbrăţişat-o. ― Mai tare, a optit i, dup o clip : Kris!ş ş ă ă ― Ce-i? ― Te iubesc.

Îmi venea s urlu.ă

Diminea a era ro ie. Discul tumefiat al soarelui z cea deasupra orizontului. Pe pragul u ii se afla oţ ş ă ş scrisoare. Am desf cut plicul. Harey era în baie; auzeam cum fredoneaz . Din când în când, î i vâra în cabină ă ş ă capul, p rul ud i se lipise de trup. M-am apropiat de fereastr i am citit:ă ăş

"Kelvin, ne-am împotmolit. Sartorius prefer ac iuni energice. Este convins c va reu i s destabilizezeă ţ ă ş ă sistemele neutrinice. Pentru ini ierea experien elor are nevoie de o mostr din materialul de construc ie alţ ţ ă ţ corpurilor F. Î i propune s pleci într-un zbor de recunoa tere ca s iei într-un recipient o anumit cantitate deţ ă ş ă ă plasm oceanic . Ac ioneaz dup cum crezi, dar în tiin eaz -m cu privire la hot rârea luat . Eu n-am nici oă ă ţ ă ă ş ţ ă ă ă ă p rere i ă ş de altfel mi se pare c în genere nu mai am nimic.ă

Sus in propunerea lui S. doar ca s progres m cu ceva, fie chiar i iluzoriu. În caz contrar nu ne-arţ ă ă ş r mâne decât s -l invidiem pe G.ă ă

obolanulŞ

P.S. Nu intra în cabina postului de radio. Po i face asta pentru mine. Cel mai bine telefoneaz -mi".ţ ă

Parcurgând aceste rânduri, sim eam cum mi se strânge inima. Am recitit cu aten ie scrisoarea, apoi am rupt-ţ ţo, iar buc elele de hârtie le-am aruncat. Pe urm m-am apucat s caut un scafandru pentru Harey. Treaba asta miăţ ă ă se p rea la fel de oribil ca i aceea dinainte. Dar Harey nu b nuia nimic, altminteri nu s-ar fi bucurat atât deă ă ş ă mult când i-am spus c trebuie s plec într-o ac iune de recunoa tere în afara sta iei i c o rog s mă ă ţ ş ţ ş ă ă ă întov r easc . Am luat micul dejun în chicinet ( i de data asta Harey abia dac a ciugulit de dou -trei ori) iă ăş ă ă ş ă ă ş ne-am dus la bibliotec . Am vrut s rev d literatura referitoare la problemele câmpului i ale sistemeloră ă ă ş

41

neutrinice înainte de a îndeplini dorin a lui Sartorius. Înc nu tiam cum voi proceda, dar am hot rât s consultţ ă ş ă ă lucr rile lui. Mi-a venit ideea c anihilatorul neutrinic, deocamdat inexistent, i-ar putea elibera pe Snaut iă ă ă ş Sartorius; în acest timp, undeva, în exterior, într-un avion, de pild , a fi putut a tepta împreun cu Hareyă ş ş ă sfâr itul "opera iei". Am r mas o vreme în fa a marelui calculator electronic; îi puneam întreb ri, iar el r spundeaş ţ ă ţ ă ă aruncând o fi ce purta inscrip ia laconic "lipse te din bibliografie", ba îmi propunea s m pierd într-oşă ţ ă ş ă ă asemenea jungl de lucr ri de fizic foarte speciale, încât sfatul devenea cu totul ineficace. Nu-mi venea să ă ă ă p r sesc aceast mare înc pere cu pere i netezi, t ia i de chenarele sertarelor, cu noianul lor de microfilme i deă ă ă ă ţ ă ţ ş înregistr ri electronice. A ezat în chiar centrul sta iei, biblioteca n-avea ferestre i era locul cel mai bine izolată ş ă ţ ş din interiorul chiurasei de otel.

Cine tie dac nu tocmai de aceea m sim eam în ea atât de bine, în ciuda v ditului e ec al c ut rilor mele.ş ă ă ţ ă ş ă ă Am r t cit prin vasta sal ; în cele din urm , m-am oprit în fa a unor rafturi uria e, în esate pân la tavan; acestăă ă ă ţ ş ţ ă munte de c r i nu reprezentau un lux, ci întruchipa memoria legat de pionierii solaristicii: rafturile, careă ţ ă num rau circa 600 de volume, purtau întreaga literatur clasic a obiectului, începând cu cele dou volume aleă ă ă ă monumentalei monografii (în bun parte dep it ) a lui Giese. Am luat pe rând acele tomuri, fiecare avea oă ăş ă greutate impresionant i le-am r sfoit într-o doar , a ezat pe bra ul fotoliului. Harey i-a g sit i ea o carte. Amăş ă ă ş ţ ş ă ş citit câteva rânduri peste um rul ei. Era ă Buc tarul sideral, ă una din putinele. c r i provenite din patrimoniulă ţ primei expedi ii, pare-se chiar c -i apar inuse lui Giese. V zând-o pe Harey cu ce aten ie studia prescrip iileţ ă ţ ă ţ ţ culinare adaptate cerin elor vitrege ale cosmonauticii, nu i-am mai spus nimic i m-am întors la respectabilulţ ş volum pe care-l aveam pe genunchi: Zece ani de cercet ri ale lui Solaris, ă ap rut în seria "Solarisian " de laă ă num rul 4 pân la 13, pe când actualele publica ii poart numere cu patru cifre.ă ă ţ ă

Giese nu fusese niciodat cu o prea mare inspira ie, dar inspira ia este o însu ire care poate doar s -iă ţ ţ ş ă d uneze unui cercet tor al lui Solaris. Nic ieri imagina ia i capacitatea de a crea rapid ipoteze nu se dovedescă ă ă ţ ş atât de p gubitoare. În realitate, pe aceast planet e posibil orice. Descrierile incredibile ale constela iiloră ă ă ţ generate de plasm sunt mai mult decât probabil autentice, de i, în genere, neverificabile, deoarece doar rareoriă ş î i repet oceanul evolu iile. Cel care le observ pentru prima dat este speriat îndeosebi de caracterul lor straniu,ş ă ţ ă ă de propor iile lor uria e. Observate la scara mic , într-o b ltoac , s spunem, ar fi fost desigur considerate caţ ş ă ă ă ă fiind un simplu "joc al naturii", o manifestare a hazardului. Faptul c un om mediocru i un geniu stau la fel deă ş neputincio i în fa a nesfâr itei variet i a formelor solarisiene nu faciliteaz întru nimic convie uirea cuş ţ ş ăţ ă ţ fenomenele oceanului viu. Giese nu era nici genial, nici prost; pur i simplu apar inea tagmei acelor pedan iş ţ ţ clasificatori, a c ror aparent lini te exterioar mascheaz o neobosit pasiune de munc , pasiune care leă ă ş ă ă ă ă devoreaz întreaga existen . Cât vreme putea, se folosea exclusiv de limbajul descrierii, iar când îi lipseauă ţă ă cuvintele se apuca s creeze noi expresii, adeseori nereu ite, neadecvate fenomenelor descrise. Dar, în fond, niciă ş un fel de termeni nu sunt în stare s redea ceea ce se întâmpl pe Solaris. "Supracopacii", "lungonii",ă ă "ciuperc riile", "mimoizii", "simetriadele" " i "asimetriadele", "m t niile" i "aricioizii" lui Giese sun extremă ş ăă ş ă de artificios; totu i aceste inven ii verbale ofer o anumit reprezentare a lui Solaris chiar i celor ce nu-l cunoscş ţ ă ă ş decât din unele fotografii neclare i filme imperfecte. Evident, chiar i acest clasificator con tiincios s-a f cut nuş ş ş ă de pu ine ori vinovat de imprecizie. Omul produce ipoteze întotdeauna, atât în mod con tient cât i atunci cândţ ş ş habar n-are c o face. Giese considera c "lungonii" constituie o forma ie fundamental i i-a asemuit cu valurileă ă ţ ăş provocate de fluxul m rii terestre, dar mult mai mari i mai înalte. ă ş De altfel, cel ce a cercetat prima edi ie aţ operei lui Giese tie c , ini ial influen at de geo-centrism, el le-a numit "fluxuri". Compara ia pare ridicol , darş ă ţ ţ ţ ă trebuie s inem seama de lipsa de imagina ie a autorului ei. Dac tot am c utat paralele terestre, ar trebui să ţ ţ ă ă ă observ m c aceste forma ii, dep ind ca dimensiuni marele canion Colorado, sunt modelate dintr-o substană ă ţ ăş ţă care, la suprafa , are o consistent gelatinoţă ă -spumoas (aceast spum se solidific în festoane uria e, u oră ă ă ă ş ş friabile, în dantele cu ochiuri uria e, ba chiar pentru unii cercet tori ea se prezint ca o "concrescenş ă ă ţă scheletic "}, iar în adânc devine tot mai ml dioas , ca un mu chi încordat, dar ca un mu chi care, p strându- iă ă ă ş ş ă ş elasticitatea dobânde te rapid, la o adâncime de câteva sute de metri, duritatea stâncii. Între pere ii tensiona i ca oş ţ ţ membran pe spatele acestei pl smuiri vertebrate se desf oar kilometri în ir "lungonul" propriu-zis, obiectă ă ăş ă ş aparent independent, asem n tor unui piton colosal, care dup ce a înghi it mun i întregiă ă ă ţ ţ îi diger în t cere; dină ă când în când, trupul îi tremur i-i zvâcne te. Dar numai de sus arat "lungonul" a a, de pe bă ş ş ă ş ordul unui avion. Atunci când te apropii de el la o distan la care ambii "pere i ai canionului" se ridic la sute de metri deasupraţă ţ ă aparatului, "corpul pitonului" se dovede te a fi domeniul unei atât de vertiginoase mi c ri încât din pricina eiş ş ă cap t înf i area unui cilindru gâtuit din loc în loc, ce se întinde pân dincolo de orizont. Prima impresie i-o dăă ăţş ă ţ ă vârtejul unei paste vâscoase de un verde-sur, în ale c rei v luriri se r sfrâng razele soarelui, dar când ai ajuns înă ă ă zbor deasupra "lungonului" (iar pere ii "canionului" care-l t inuiesc devin atunci aidoma unor culmi de mun i),ţ ă ţ po i vedea c mi carea este cu mult mai complicat . În ea se încruci eaz uvoaie mai întunecate care apoi seţ ă ş ă ş ă ş r sfir coaxial; în unele clipe, "mantaua" superioar , devenind lucie ca oglinda, reflect cerul i norii i esteă ă ă ă ş ş str puns cu larma unor salve de erup iile epicentrelor semilichide. Treptat, devine evident faptul c imediat subă ă ţ ă tine se afl nucleul de ac iune al for elor care men in masele gelatinoase, r sfrânte pe flancuri, i le înal pân laă ţ ţ ţ ă ş ţă ă cer, dar ceea ce este evident pentru ochi, tiin a nu accept chiar atât de lesne. De-a lungul anilor, câte discu iiş ţ ă ţ aprinse n-au avut loc cu privire la procesele desf urate în cadrul acestor structuri care br zdeaz cu milioaneleăş ă ă

nesfâr itele ş întinderi ale oceanului viu. Se credea c în aceste ac iuni se manifest unele organe ale monstrului, înă ţ ă func iile lor metabolice, respiratorii, nutritive... Fiecare ipotez a fost pân la sfâr it infirmat de mii deţ ă ă ş ă experien e, de cele mai multe ori primejdioase. i toate acestea se refer doar la "lungoni", forma iile în fond,ţ Ş ă ţ cele mai simple, cele mai persistente, fiindc existen a lor num r s pt mâni, fapt care aici este cu totulă ţ ă ă ă ă excep ional.ţ

O form mult mai complicat i mai capricioas i care stârne te poate cea mai vehement împotrivireă ă ş ă ş ş ă (evident, una reflex ) o constituie "mimoizii". Se poate spune, f r exagerare, c îndr gostit de aceste pl smuiri,ă ă ă ă ă ă Giese i-a consacrat întreaga via ca s le cerceteze, s le descrie i s le descifreze esen a.ş ţă ă ă ş ă ţ Denumindu-i "mimoizi", el a încercat s exprime tr s tura lor cea mai specific din punct de vedere uman; o anumit înclina ieă ă ă ă ă ţ de a imita formele înconjur toare mai mult sau mai pu in îndep rtate.ă ţ ă

Într-o bun zi, în adâncurile oceanului, un imens disc cu marginile sfâ iate prinde s se întunece ca oă ş ă suprafa pe care s-a turnat smoal . Dup câteva ore, restructurţă ă ă ându-se în ni te lobi tot mai eviden i, discul urcş ţ ă spre suprafa . Un observator ar jura c asist la o lupt n prasnic , deoarece din întreaga regiune iruriţă ă ă ă ă ă ş nesfâr ite de valuri sferice se reped aici ca ni te buze crispate, ca ni te cratere vii, musculoase, ce se închid i seş ş ş ş deschid mereu; ele converg spre o neagr inim pendular , se înal ca o coloan , pentru ca s se pr v leasc înă ă ă ţă ă ă ă ă ă abis. Fiecare dintre aceste pr bu iri de sute de mii de tone stârne te un plesc it, ca un tunet prelung fiindc totulă ş ş ă ă se desf oar aici în propor ii monstruoase. Discul cel sumbru este împins spre adâncuri, fiecare lovitur p rândăş ă ţ ă ă s -l turteasc tot mai mult, s -l fragmenteze într-un fel de lobi, c zu i ca ni te aripi ude, apoi pref cu i înă ă ă ă ţ ş ă ţ ciorchini, la rândul lor sub ia i în lungi iraguri care se contopesc între ele i urc , parc târând dup sine disculţ ţ ş ş ă ă ă matern f râmi at, în timp ce de sus urm toarele inele ale valurilor cad neîncetat în golul tot mai adânc. Iar acestă ţ ă joc dureaz uneori o zi, alteori o lun . Câteodat totul se sfâr e te aici. Con tă ă ă ş ş ş iinciosul Giese a denumit această variant "mimoid avortat", ca i cum, nu se tie de unde, ar fi aflat cu exactitate c scopul final al catastrofei îlă ş ş ă constituie "mimoidul matur" (adic acea colonie polipoidal , de obicei mai mare decât un ora terestru), a c ruiă ă ş ă menire este s maimu reasc formele exterioare... Evident, n-a lipsit un alt solaristician, pe nume Uyvens, care,ă ţă ă dimpotriv , a socotit aceast faz ca fiind "degenerativ ", agonic , iar p durea de forme himerice a considerat-oă ă ă ă ă ă drept o evident eliberare a structurilor derivate de sub domina ia matern .ă ţ ă

Totu i Giese, care, în descrierile tuturor pl smuirilor solarisiene, se comport ca o furnic hoin rind pe oş ă ă ă ă cascadă înghe at , nu s-a l sat câtu i de pu in ab tut din caden a fraţ ă ă ş ţ ă ţ zei lui uscate i, cu o certitudine absolut , aş ă clasificat diferite faze ale desf ur rii mimoidului în ordinea unei perfec iuni ascendente.ăş ă ţ

Privit de sus, un mimoid pare asem n tor unui ora . E numă ă ş ai o iluzie, produs de c utarea unei analogii cuă ă lucrurile pe care le cunoa tem. Gând cerul este senin, toate acele excrescen e multietajate i palisadele de peş ţ ş creasta lor sunt înv luite de un strat de aer încins, care tulbur i tremur formele, distinse i altminteri cu destulă ăş ă ş ă greutate. Primul nor ce trece pe fondul albastru (o spun din obi nuin , fiindc acest "albastru" este brun înş ţă ă timpul zilei ro ii i extrem de alb în timpul celei albastre) prilejuie te o replic imediat . Începe o înmugurireş ş ş ă ă impetuoas , înveli ul ce se înfoiaz ca o conopid este aruncat spre sl vi ă ş ă ă ă desprinz― ându-se de temelia lui care p le te tot mai mulă ş t, i, dup câteva minute, reproduce pân la iluzie norul cumulus. Uria ul obiect proiecteaz oş ă ă ş ă umbr ro iatic pe care culmile mimoidului parc i-o trec unele altora; aceast mi care se desf oară ş ă ă ş ă ş ăş ă întotdeauna în sens contrar deplas rii norului adev rat. Cred c Giese ar fi primit s i se taie mâna, numai s afleă ă ă ă ă explica ia fenomenului. Dar asemenea pl smuiri "izolate" ale mimoidului nu sunt nimic în compara ie cu crea iaţ ă ţ ţ spontan "excitat " de prezenta obiectelor i a formelor ivite deasupra lui, odat cu sosirea p mântenilor.ă ă ş ă ă

Sunt reproduse formele a tot ce se afl la o distant de maximum opt-nou mile. Cel mai adesea ma inileă ă ă ş terestre sunt copiate de mimoid la o scar m rit ; ele sunt în mod frecvent deformate, redate cu simplific riă ă ă ă caricaturale, grote ti. Desigur, materia alc tuitoare este întotdeauna aceea i mas ce- i pierde iute culoarea iş ă ş ă ş ş care, zvârlit în v zduh, în loc s recad , r mâne, prin cordoane ombilicale u or friabile, legat de subă ă ă ă ă ş ă stratul ei, deasupra c ruia se deplaseaz , târându-se, contractându-se, îndoindu-se, i astfel ia cu u urin cele maiă ă ş ş ţă complexe întruchip ri. Un avion, o anten sub o platform satelizat sunt reproduse cu aceea i iscusin ;ă ă ă ă ş ţă mimoidul nu reac ioneaz directţ ă la apari ia oamenilor i, vorbind mai exact, la apari ia nici unei plante sauţ ş ţ animal adus pe Solaris în scopuri experimentale de neobosi ii cercet tori. În schimb, un manechin, o p puţ ă ă şă uman , statuia unui câine sau un lemn sculptat, indiferent din ce material, sunt copiate imediat.ă

Aici trebuie s ad ug m în parantez c , din p cate, aceast "docilă ă ă ă ă ă ă itate" a mimoidului fa deţă experimentatori, a âţ t de pu in întâlnit la alte pl smuiri solarisiene, este uneori suspendat . Chiar i cel maiţ ă ă ă ş perfect mimoid are zilele lui "lene e", în cursul c rora pulseaz foarte rar. Dealtminteri aceast pulsa ie nu esteş ă ă ă ţ vizibil pentru ochi, o singur b taie a ei dureaz peste dou ore, iar descoperirea ei reclam film ri speciale.ă ă ă ă ă ă ă

În aceste împrejur ri, forma ia cea mai lesne de vizitat este mimoidul, îndeosebi cel b trân, fiindc atâtă ţ ă ă platforma scufundat în ocean, cât i suprastructura constituie un sprijin destul de sigur pentru t lpile noastre.ă ş ă

Fire te c în zona unui mimoid putem ajunge i în zilele lui "active", atunci îns vizibilitatea devine egalş ă ş ă ă cu zero, din pricina c derii unei suspensii coloidale albe ca om tul, rev ră ă ă sat continuu din ramifica iileă ţ noduloase ale torsului ce copiaz formele. ă De altfel, aceste forme nu pot fi sesizate din apropiere, deoarece propor iile lor sunt uria e ca ni te mun i. În plus, substratul unui mimoid "activ" e înn molit de o ploaie c rnoasţ ş ş ţ ă ă ă care p trunde dup câteva ore în coaja lui mult mai u oar decât tuful. În sfâr it, trecând f r un echipamentă ă ş ă ş ă ă

43

adecvat prin labirintul coloanelor care se turtesc ca ni te gheizere vâscoase, te po i r t ci chiar când soarele esteş ţ ă ă puternic, deoarece razele acestuia nu pot str bate neîncetat înveli ul "exploziilor imitative" aruncate înă ş atmosfer .ă

Observarea mimoidului în zilele lui fericite (la drept vorbind, zilele fericite sunt ale cercet torului aflată deasupra) poate constitui izvorul unor impresii de neuitat. Mimoidul are "ascensiunile lui creatoare", când începe o extraordinar hiperproduc ie. Pl smuie te atunci variante, complica ii sau chiar "continu ri formale" aleă ţ ă ş ţ ă formelor exterioare i astfel seş poate distra ore în ir, spre bucuria unui artist abstrac ionist i spre exasperareaş ţ ş savantului care se str duie te în zadar s în eleag cât de cât procesele care au loc. Uneori, în activitatea lui,ă ş ă ţ ă mimoidul manifest tr s turile unei simplific ri de-a dreptul infantile, adesea cade în "abateri baroce" iar tot ceă ă ă ă creeaz atunci poart pecetea unei opulen e desuete. Îndeosebi mimoizii b trâni produc forme capabile s - iă ă ţ ă ă ţ provoace un râs homeric. În ce m prive te n-am putut niciodat s râd de ele; prea tare m tulbur taina acestuiă ş ă ă ă ă spectacol.

Se în elege c , în primii ani, exploratorii au n v lit literalţ ă ă ă mente asupra mimoizilor, considera i pe atunciţ centrele oceanului solarisian, prin intermediul c rora avea s se stabileasc mult râvnitul contact al celor două ă ă ă civiliza ii. S-a dovedit îns foarte curând c nu putea fi vorba de nici un contact, deoarece totul începea i seţ ă ă ş sfâr ea cu o imitare a formelor, ceea ce nu ducea nic ieri.ş ă

Obseda i de viziunea lor antropoţ - sau zoomorfic , savan ii se str duiau cu disperare s descopere înă ţ ă ă produsele mereu altele ale oceanului viu organe "senzoriale" sau chiar "membre", pe care o anumit vremeă savan i ca Maartens i Ekkonai le-au socotit corespunzând "m t niilor" i "aricioizilor" lui Giese. Dar acesteţ ş ă ă ş protuberante, ce erupeau uneori la în l ime de dou mile, puteau fi socotite "membre" ale oceanului doar în felulă ţ ă în care am considera cutremurele de pe p mânt drept "gimnastica" scoar ei terestre.ă ţ

Catalogul acestor forma ii, repetate cu o constan relativ i pe care oceanul le na te atât de frecvent încâtţ ţă ăş ş pot fi descoperite pe suprafa a lui cel pu in de câteva zeci sau sute de ori pe zi, cuprinde aproximativ 300 deţ ţ pozi ii. Cele mai inumane, în sensul unei absolute lipse de asem nare cu orice ine de experien a unuiţ ă ţ ţ p mântean, sunt, conform, colii lui Giă ş ese, simetriadele.

Tot în acea vreme s-a constatat aproape cu certitudine c oceanul nu se comport agresiv i c înă ă ş ă fr mânt rile lui plasmatice poate pieri doar cel ce o vrea cu tot dinadinsul (nuă ă vorbesc fire te de accidentele iviteş prin defectarea aparaturii), s-a stabilit c atât râurile cilindrice ale lungonilor, cât i uria ele trâmbe ale m t niiloră ş ş ăă pot fi str b tute cu un avion, f r cel mai mic pericol. Plasma las drum liber corpului str in, retr gându-se cuă ă ă ă ă ă ă viteza sunetului în atmosfera solarisian i deschizând, la solicit rile oamenilor, tunele adânci chiar sub suprafa aăş ă ţ oceanului (energia enorm pe care o declan eaz în acest scop a fost calculat de Scriabin ca fiind de IOă ş ă ă 19 ergi în cazurile extreme!!!).

Cercetarea simetriadelor a fost întreprins cu o foarte mare precau ie, iar numele celor ce au p truns pentruă ţ ă prima oar în misterioasele adâncuri sunt cunoscute ast zi de orice copil de pe p mânt.ă ă ă

Groaza pe care o inspir ace ti colo i nu este pricinuit de aspectul lor (de i el însu i în stare s - i provoaceă ş ş ă ş ş ă ţ cele mai sinistre co maruri), ci mai curând de faptul c în sfera simetriadelor nu exist nimic constant sau sigur,ş ă ă deoarece aici sunt suspendate pân i "legile fizicii". Tocmai cercet torii acestor forma ii sus ineau cele maiă ş ă ţ ţ frecvent teza potrivit c reia oceanul este dotat ca ra iune.ă ţ

Simetriadele apar brusc, na terea lor fiind ceva în genul unei erup ii. Cam cu o or înainte de ivirea lor,ş ţ ă oceanul începe s str luceasc intens, de parc ar deveni sticlos, pe o suprafa de câteva zeci de kilometriă ă ă ă ţă p tra i; dar atât fluiditatea, cât i ritmul t l zuirii sale r mân neschimbate. Câteodat simetriada irumpe înă ţ ş ă ă ă ă craterul c scat prin absorb ia unui aricioid, dar fenomenul nu reprezint o regul . Dup circa o or , înveli ulă ţ ă ă ă ă ş vitros zboar în sus, aidoma unei uria e b ici în care se r sfrânge cerul, soarele, norii, toate peisajele,ă ş ăş ă schimbându-se culorile i refractându-se. Jocul fulgurant al lumii este f r egal.ş ă ă

Efectele luminoase extrem de puternice produc simetriadele ivite în timpul zilei albastre sau imediat înainte de crepuscul. Ai atunci impresia c planeta na te o alta, care în fiece clip î i dubleaz volumul. Globul orbitoră ş ă ş ă de radios, abia n scut din adâncuri, se despic la vârf în sectoare verticale. Acest stadiu,ă ă denumit printr-o expresie nu tocmai fericit "faza potirului floral", dureaz câteva secunde. Nervuri membranoase se arcuiesc spreă ă cer, formând fulger tor ceva în genul unui tors, în untrul c ruia se desf oar simultan sute de fenomene. Ină ă ă ăş ă centrul forma iei, cercetat pentru prima oar de echipa lui Hamalei, se ridic printr-o hiperpolicristalizare unţ ă ă pilastru ca o ax , denumit "coloan vertebral ", dar eu nu fac parte dintre adep ii acestui termen. Nebuneascaă ă ă ă ţ arhitectur a osiei centrale este sprijinit ă ă în statu nascendi de stâlpi ce â nesc neîncetat din adâncimile deţ ş kilometri ale unei mase gelatinoide, aproape apoase. În cursul acestui proces, colosul emite un zgomot surd, continuu i este împrejmuit de un zid de spum clocotitoare, alb ca neaua. Pe urm dinş ă ă ă spre centrul c treă margini, pornesc mi c rile extrem de complicate ale unor straturi pe care se depune substan a zvâcnit dinş ă ţ ă str funduri. În acela i timp, gheizerele abisale, amintite anterior, se transform , îngro ându-se, în coloaneă ş ă ş ciliforme i mobile. Ace ti "cili" tind spre locurile determinate de dinamica general a construc iei, amintind deş ş ă ţ bronhiile unui embrion care ar cre te de o mie de ori mai repede decât în mod obi nuit i ar atinge cerul. Prin eiş ş ş circul uvoaiele unei seve trandafirii i ale unui lichid de un verde atât de sumbru încât pare negru. Din aceaă ş ş clip , simetriada începe s - i manifeste proprietatea ei cea mai neobi nuit : modelarea sau chiar abolirea unoră ă ş ş ă

legi fizice. S preciz m c nu exist dou simetriade asem n toare, geometria fiec reia p rând a fi o nouă ă ă ă ă ă ă ă ă ă "inven ie" a oceanului viu i c simetriada pl smuie te în interiorul ei a a-numitele "ma ini momentane",ţ ş ă ă ş ş ş produse care nu amintesc prin nimic ma inile construite de oameni, deoarece în cazul lor finalitatea "mecanic " aş ă ac iunii este foarte relativ .ţ ă

Când gheizerii ce bat din adâncuri se înt resc sau se umfl , dând na tere unor galerii i coridoareă ă ş ş labirintice, iar "membranele" creeaz un sistem de planuri ce se întretaie, de bol i i de pere i înclina i, simetriadaă ţ ş ţ ţ î i justific numele prinş ă aceea c fiec rei forma ii alc tuite la un pol corespunde un sistem fidel pân laă ă ţ ă ă am nunte, la polul opus.ă

Dup vreo 20-30 de minute, gigantul începe s se afunde încet, câteodat înclinându- i mai întâi axaă ă ă ş vertical cu 8-l2°. Exist simetriade mai mari i altele mai mici, dar chiar i cele pitice, dup ce au revenit laă ă ş ş ă suprafa , se înal cu mai bine de opt sute de metri deasupra orizontului i sunt vizibile de la dep rt ri de multeţă ţă ş ă ă mile. Interiorul lor poate fi str b tut în condi iile celei mai depline securit i, imediat dup stabilirea echilibrului,ă ă ţ ăţ ă când simetriadele înceteaz s se mai adânceasc în oceanul viu i în acela i timp survine revenirea la pozi iaă ă ă ş ş ţ perfect vertical . Locul cel mai adecvat pentru penetrare este regiunea situat imediaă ă t în vecin tatea vârfului.ă "Calota polar ", relativ neted , este împrejmuit de o zon plin de tunele, care conduc spre incintele i culoareleă ă ă ă ă ş interioare. Aceast structur luat în ansamblu reprezint desf urarea tridimensional a unei ecua ii de gradă ă ă ă ăş ă ţ înalt.

Dup câte se tie, orice ecua ie, fiind exprimabil în limbajul figurativ al geometriei superioare, poateă ş ţ ă genera un corp corespunz tor. În aceast accep ie, simetriada este o rud a conurilor lui Lobacevski i aă ă ţ ă ş curburilor negative ale lui Riemann, dar rud foarte îndep rtat , din cauza complexit ii ei inimaginabile. Eaă ă ă ăţ constituie desf urarea unui întreg sistem matematic pe spa iul câtorva mile cubice. Dar aceast desăş ţ ă f urare esteăş cvadridimensional , deoarece coeficien ii reali ai ecua iilor se exprim i temporal, prin transform ri ce survină ţ ţ ă ş ă odat cu scurgerea timpului.ă

Evident, cea mai simpl ar fi ideea c ne g sim pur i simplu în prezen a unor "ma ini matematice" aă ă ă ş ţ ş oceanului viu, a unui gigant model de calculare, ce-i sunt necesare într-un scop necunoscut nou ; ast zi însă ă ă aceast ipotez a lui Fermont nu mai este împ rt it de nimeni. Într-adev r, ideea c prin intermediul unor astfelă ă ă ăş ă ă ă de erup ii titanice (în care fiecare particul este supus unor tot mai complicate formule de analiz superioar )ţ ă ă ă ă oceanul ar reexamina problemele materiei, ale Cosmosului, ale existen ei n-a reu it s se men in , oricât deţ ş ă ţ ă atr g toare ar fi fost. In adâncul uria ului ac ionă ă ş ţ eaz mult prea multe fenomene incomparabil cu această ă ă imagine, în fond prea simpl (copil ros de simplist , dup cum au remarcat unii).ă ă ă ă

N-au lipsit încerc ri de a inventa un model accesibil simetriadei, de a o reprezenta cumva; a c p tat oă ă ă suficient popularitate exemplul lui Averian, care ă şi-a formulat ipoteza în felul urm tor: s ne imagin m oă ă ă construc ie terestr din trecutul îndep rtat, de pild din timpurile de înflorire a Babilonului. S încerc m s-oţ ă ă ă ă ă realiz m dintr-o substan vie, excitabil i capabil de evolu ie; arhitectura ei ar parcurge o serie de fazeă ţă ă ş ă ţ intermediare, c p tând sub ochii no tri formele arhitecturii grece ti, romane, apoi coloanele s-ar sub ia caă ă ş ş ţ lujerele, bolta ar pierde în greutate, s-ar ml dia, s-ar ascu i, arcurile s-ar presă ţ chimba în parabole alungite i, înş fine, s-ar frânge avântat. Goticul astfel ap rut s-ar maturiza i ar îmb trâni, trecând în formele târzii; severitateaă ş ă ascensiunii îndr zne e de pân atunci ar fi înlocuit de erup iile unei eflorescente orgiastice, sub ochii no tri s-ară ţ ă ă ţ ş dezvolta fecunditatea prolix a barocului, iar dac am continua acest ă ă şir, considerând obiectul nostru metamorfozat drept stadiile dezvolt rii unei fiin e vii, am ajunge, în sfâr it, la arhitectura epociiă ţ ş cosmodromurilor, totodat apropiindu-se, poate de în elegerea a ceea ce este simetriada.ă ţ

Dar aceast compara ie, oricât ar fi ea de mult îmbog it (au existat, ă ţ ăţ ă de altfel, încerc ri de a o vizualiza cuă ajutorul unor modele speciale i ale filmului), r mâne, în cel mai bun caz, inoperant , iar în cazul cel mai r u, oş ă ă ă falsificare, deoarece simetriada nu se aseam n cu nimic p mântesc...ă ă ă

Omul poate cuprinde simultan extrem de pu ine lucruri; vede numai ce se petrece sub nasul s u, aici iţ ă ş acum; reprezentarea concomitent a unei mul imi de procese interdependente îi dep e te posibilit ile.ă ţ ăş ş ăţ Constat m aceasta chiar înaintea unor fenomene relativ simple. Despre soarta unui om putem spune multe, soartaă a câtorva sute este greu s-o mai cuprindem, iar desf urarea vie ii a mii, milioane nu mai înseamn de faptăş ţ ă nimic din cauza uria ei complexit i. Simetriada reprezint un milion, ba nu, un miliard ridicat la puteri, esteş ăţ ă inimaginabilul în sine; ce importan are c ne g sim în interiorul vreunuia dintre navele ei (care reconstituie unţă ă ă spa iu Kroneker la puterea a zecea), ag a i ca ni te furnici, c vedem respira ia planurilor gigantice, care irizeazţ ăţ ţ ş ă ţ ă sub lumina tor elor noastre, c asist m la întrep trunderea lor, c ni se dezv luie fluiditatea i perfec iunea f rţ ă ă ă ă ă ş ţ ă ă gre a solu iei, care, în fond, este doar un moment, întrucât aici totul curge, iar con inutul acestei arhitectoniciş ţ ţ este mi carea precis i concentrat spre un anumit el. Observ m doar o f râm dintr-un imens proces, vibra iaş ă ş ă ţ ă ă ă ţ unei corzi din orchestra simfonic a unor hipergigan i, totu i chiar i aceasta nu înseamn nimic, c ci intuim ă ţ ş ş ă ă ― dar o intuim f r s în elegem ă ă ă ţ c― în acela i timp deasupra i dedesubtul nostru, în h uri de catedral , dincoloă ş ş ă ă de limitele ochiului i ale imagina iei, au loc nenum rate milioane de transform ri simultane, între esute aidomaş ţ ă ă ţ unor note muzicale legate printr-un imens contrapunct matematic. Iat de ce au fost asemuite cu o simfonieă geometric ; noi suntem doar ascult torii ei surzi.ă ă

Aici, ca s po i vedea într-adev r ceva, ar trebui s te dai înapoi la o distan uria , dar în simetriada totulă ţ ă ă ţă şă

45

se petrece în interior, totul este înmul ire ce erupe în avalan a de na teri, o neîncetat pl smuire, ea îns iţ ş ş ă ă ăş sincron cu factorii formatori i nici o mimoz nu v de te sensibilitatea acestor puncte plasmatice care r spundă ş ă ă ş ă la cele mai infime transform ri suferite de simetriadele aflate la distan e de mile. Aici fiecare construc ieă ţ ţ efemer , de o frumuse e a c rei realizare dep e te limitele privirii noastre, este în acela i timp constructorulă ţ ă ăş ş ş tuturor celorlalte care se edific simultan. Simfonie, da, îns una care se autocreă ă eaz i se autoanihileaz .ăş ă

Sfâr itul simetriadei este însp imânt tor. Nimeni dintre cei care l-au v zut n-a fost în stare s seş ă ă ă ă împotriveasc impresiei c este martorul unei tragedii, dac nu chiar a unui asasinat. Dup dou -trei ore (această ă ă ă ă ă cre tere exploziv , aceast autogenez i autocopiere nu dureaz niciodat mai mult), oceanul viu trece laş ă ă ă ş ă ă atac. Iat ce se întâmpl : suprafa a neted se rideaz , împrejurimile simetriadei, lini tite pân atunci, se acoper deă ă ţ ă ă ş ă ă spume uscate i încep s fiarb , dinspre orizont pornesc iruri de unde centripete, cratere c rnoase, asem n toareş ă ă ş ă ă ă celor prezente la na terea mimoidului, dar de dimensiuni incomş parabil mai mari. Domeniul submarin al simetriadei este strangulat, colosul se ridic încet, de parc urmeaz s fie expulzat în afara planetei. P turileă ă ă ă ă superficiale ale oceanului se activeaz , se ca r tot mai sus de-a lungul pere ilor, îi acoper , solidificându-se,ă ţăă ţ ă zidind deschiderile, dar toate acestea nu pot fi, comparate cu ceea ce se întâmpl în adâncuri. Mai întâi proceseleă morfocreatoare ― înghea o clip , pentru ca brusc s sufere o accelerare violent ; mi c rile care erau lineţă ă ă ă ş ă penetr ri, v luriri, desf ur ri de fundamente i boltiri, pân atunci atât de ritmice i atât de sigure, de parc ar fiă ă ăş ă ş ă ş ă durat de veacuri, toate acestea încep s se precipite. Sentimentul c titanul se încordeaz din r sputeri în faă ă ă ă ţa pericolului ce-l amenin e tot mai cople itor. Dar cât se accelereaz viteza prefacerilor, cu atât devinţă ş ă e mai evident i metamorfoza materialului de construc ie i a dinamicii lui. Toate boltirile suprafe elor atâăş ţ ş ţ t de mirific arcuite se moaie, devin flasce, atârn , apar disconă tinuit i, forme imperfecte, masacrate, infirme; din adâncurileăţ nev zute cre te un ip t strident, un r get. Aerul, aruncat ca într-un horc ita agonic, se freac prin canalele totă ş ţ ă ă ă ă mai înguste, sfor ind i bubuind în orificii, face ca nervurile strâmte ale bol ilor s vibreze, asemenea unor uria eă ş ţ ă ş laringe nechez toare, izbind în corzi vocale moarte, n p dite de stalactite mucoidale, iar în ciuda dezl n uiriiă ă ă ă ţ celei mai n prasnice mi c ri ă ş ă a mi― c rii distrugerii ş ă spectatorul se simte neputincios, paralizat. Doar orgia― furtunii ce vuie te în adâncuri prin mii de galerii mai men ine cu suflul ei edificiul ce atingea firmamentul, iarş ţ acum prinde să se preling topindu-se i turtindu-se aidoma unui fagure cuprins de v p i, dar pe alocuri se i v dă ş ă ă ş ă ultimele zvâcnituri rupte de restul mi c rii oarbe, din ce în ce mai sleite, pân când uria ul necontenit atacat dinş ă ă ş afar se pr bu e te cuă ă ş ş încetineala unui munte i dispare în vâltoarea acelora i spume care i-au înso it titanicaş ş ţ apari ie.ţ

Si ce înseamn toate astea? Da, ce înseamn ...?ă ăÎmi amintesc de o excursie colar care vizitase Institutul de solaristic din Aden, pe când eram asistentulş ă ă

lui Gibarian; dup ce trecuser printr-o arip a bibliotecii, elevii au fost condu i în sala principal , care con ineaă ă ă ş ă ţ în majoritatea ei casete cu microfilme. Pe unele dintre ele erau înregistrate mici detalii ale interiorului simetriadelor, evident, de mult disp rute, dar se aflau acolo nu fotografii, ci peste 90 000 de filme complete. iă Ş atunci, o feti de vreo 15 ani, gr su , cu ochelari, m-a privit p trunz tor i m-a întrebat brusc:ţă ă ţă ă ă ş

― i la ce servesc astea?ŞS-a l sat o t cere stânjenitoare. Profesoara i-a privit sever temerara-i elev ; dintre solaristicienii prezen iă ă ş ă ţ

atunci nimeni n-a g sit un r spuns; simetriadele sunt nereparabile i, în genere, nici unul dintre fenomenele careă ă ş au loc în untrul lor nu poate fi reprodus. Câteodat , aerul înceteaz s conduc sunetele, câteodat cre te sauă ă ă ă ă ă ş scade indicele de refrac ie, apar local modific ri ritmice, pulsatorii ale gravita iei, ca i când simetriadei i-arţ ă ţ ş palpita o inim gravita ional . Câteodat girobusolele cercet torilor parc înnebunesc, alteori apar i diă ţ ă ă ă ă ş spar straturi de ionizare m rit . Enumerarea tuturor acestor anoă ă malii ar putea continua la nesfâr it. ş De altfel, chiar dac va fi dezlegat taina simetriadelor, tot vor mai r mâne asimetriadele...ă ă ă

Acestea apar în mod asem n tor, doar altul le este sfâr itul. In unele nu po i vedea decât vibra ii, pâlpâiri,ă ă ş ţ ţ sclipiri; tim numai c sunt sediul unor procese ame itoare situate la limitele vitezelor fizice. Sunt denumite iş ă ţ ş "megafenomene" cuantice. Analogia lor matematic cu anumite modele ale atomului este îns atât deă ă superficial , încât unii o consider ca fiind cu totul aleatorie. Asimetriadele au o existen ă ă ţă incomparabil mai scurt decât a celorlalte forma ii, doar de câteva minute, iar sfâr itul le este, pare-se, i mai îngrozitor, fiindc ,ă ţ ş ş ă dup uraganul ce leă invadeaz i le dezagreg cu aerul s u solid, în ele p trunde cu o iu eal inimaginabil ună ş ă ă ă ţ ă ă lichid clocotitor care îneac totul; atunci izbucne te o explozie ca dintr-un vulcan noroios; erupe o uria trâmbă ş şă ă de r m i e, care cad apoi îndelung sub forma unei ploi de esuturi macerate pe suprafa a calm a oceanului.ă ăşţ ţ ţ ă Unele dintre aceste resturi, purtate de vânt, zbârcite, ca ni te epiderme uscate, g lbui, i sem nând uneori cuş ă ş ă oasele late, pot fi v zute plutind în deriv la distan e de multe zeci de kilometri dă ă ţ e epicentrul exploziei.

O grup distinct o formeaz acele pl smuiri ce se rup de oceanul viu, pentru o perioad mai lung sau maiă ă ă ă ă ă scurt ; ele pot fi observate mult mai rar i mai dificil decât celelalte. Fragmentele lor au fost considerate laă ş început drept componente ale unor fiin e ce ar tr i în adâncurile oceanului, ipotez cu totul eronat , dup cum s-aţ ă ă ă ă dovedit mai târziu.

Uneori, par s zboare ca ni te p s ri ciudate, cu multe aripi, dar i aceste no iuni luate din dic ionarulă ş ă ă ş ţ ţ terestru se preschimb într-un zid impenetrabil. Alteori, dar asta extrem de rar, pot fi observate pe rmulă ţă insulelor stâncoase ni te turme, asemş ăn toare cârdurilor de focă i, care se odihnesc la soare sau care reintr ,ă

târându-se lene , în mare pentru a se contopi cu ea.şŞi astfel nu s-a putut ie i din cercul no iunilor p mânte ti i umane, iar primul contact...ş ţ ă ş şExpedi iile au str b tut sute de kilometri în adâncurile simetriadelor, au montat aparate de înregistrare,ţ ă ă

camere de filmat automate; ochii sateli ilor artificiali dota i cu instala i de televiziune înregistrau înmugurireaţ ţ ţ mimoizilor, maturizarea i moartea acestora. Bibliotecile se umpleau, cre teau arhivele; pre ul care trebuia pl titş ş ţ ă devenea tot mai mare. 718 oameni care întârziaser s p r seasc la timp colo ii în agonie i-au pierdut viata;ă ă ă ă ă ş ş dintre aceste victime, 106 au pierit în acea catastrof memorabil în care i-a g sit moartea însu i Giese, peă ă ş ă ş atunci în vârst de 70 de ani; cauza dezastrului trebuie c utat în faptul c o pl smuire evident de tipulă ă ă ă ă simetriadei a pierit în mod imprevizibil ca o asimetriad . În câteva secunde, 79 de oameniă împreun cu ma inileă ş lor de zbor au fost nimici i de explozia magmei noroioase, iar suflul ei a doborât pe al i 27 care pilotau avioaneleţ ţ i elicopterele aflate în raid de cercetare deasupra falsei simetriade. Locul acesta, la încruci area paralelei 42 cuş ş

meridianul 89, este însemnat pe h r i prin "Pieirea celor o sut ase". Dar acest punct exist doar pe h r i,ă ţ ă ş ă ă ţ deoarece suprafa a oceanului nu se deosebe te cu nimic, acolo, de altţ ş e zone ale lui.

Atunci, pentru prima dat în istoria cercet rilor solarisiene, s-au f cut auzite glasuri care au cerut s seă ă ă ă treac la o ripost termonuclear . Ar fi fost într-adev r mai îngrozitor decât r zbunarea s distrugi ceva ce nu seă ă ă ă ă ă poate în elege. Tsanken, adjunctul grupei de rezerv a expedi iei lui Giese, s-a salvat gra ie doar unei erori:ţ ă ţ ţ automatul indicase în mod gre it pozi ia simetriadei, astfel încât Tsanken a r t cit cu aparatul s u deasupraş ţ ă ă ă oceanului, ajungând la locul sinistrului abia dup explozie. Zburând, mai vedea ciuperca neagr . În clipa în careă ă urma s fie luat decizia privitoare la riposta nuclear , Tsanken a amenin at c va arunca în aer sta ia împreună ă ă ţ ă ţ ă cu el însu i i cu ceilal i 18 din ea i, de i nu s-a recunoscut niciodat oficial, se poate b nui c acest ultimatumş ş ţ ş ş ă ă ă sinuciga a infş luen at rezultatul nefavorabil al vot rii.ţ ă

Dar timpurile în care expedi ii atât de numeroase vizitau planeta sunt de domeniul trecutului. În ce prive teţ ş sta ia, ea ar fi putut, prin amploarea i perfec iunea ei tehnic , s umple P mântul de mândrie, dac n-ar fi existatţ ş ţ ă ă ă ă edificiile de milioane de ori mai mari, pe care oceanul le pl smuia în câteva secunde din adâncurile lui.ă Construit sub forma unui disc cu un diametru de 200 de metri, sta ia are patru etaje în centru i dou în lateral.ă ţ ş ă Plutind la în l imi între 500 i 1500 m deasupra oceanului gra ie gravitatoarelor propulsate de energie deă ţ ş ţ anihilare, ea a fost înzestrat (în afara instala iilor de care dispun sta iile obi nuite i marii sateloizi ai altoră ţ ţ ş ş planete) cu o re ea special de radar, capabil s dirijeze motoarele corespunz tor cu modific rile oceanului,ţ ă ă ă ă ă astfel încât discul de o el s se înal e în stratosfera la primele manifest ri de na terea unei noi pl smuiri.ţ ă ţ ă ş ă

Acum îns , sta ia a aă ţ juns aproape pustie. De când din motive r― mase pentru mine înc necunoscute ă ă ― automatele au fost închise în magaziile amplasate la mari adâncimi, puteai s circuli cu u urin pe nesfâr iteleă ş ţă ş coridoare f r s -ntâlne ti pe nimeni, dup cum se întâmpl uneori pe o epav ce lunec orbe te i ale c reiă ă ă ş ă ă ă ă ş ş ă ma ini au supravie uit pierderii echipajului.ş ţ

Când am l sat deoparte cel de-al nou lea volum al monografiei lui Giese, mi s-a p rut c otelul de subă ă ă ă stratul de burete plastic al podelei a început s tremure. Am înm rmurit. Trepida ia nu s-a mai repetat.ă ă ţ Biblioteca fiind perfect izolat de restul construc iei, vibra iile puteau avea o singur cauz : vreo rachet î i luaseă ţ ţ ă ă ă ş startul din sta ie. Acest gând m-a adus la realitate. Nu eram înc pe deplin decis dac voi zbura, dup cum doriseţ ă ă ă Sartorius. Comportându-m ca i cum i-as fi acceptat planurile, a fi putut cel mult s amân criza; aveam aproapeă ş ş ă certitudinea c vom ajunge la o ciocnire, c ci eram hot rât s fac orice ca s-o salvez pe Harey. Totul depindea deă ă ă ă rezultatul încerc rilor lui Sartorius. Superioritatea lui asupra mea era uria ă şă ca fizician cuno― tea problema deş zece ori mai bine decât mine i doar în mod paradoxal m puteam bizui pe tr inicia crea iilor oceanice. În cursulş ă ă ţ orei urm toare m-am adâncit în studierea microfilmelor, c utând s descifrez infernala genune matematic , în ală ă ă ă c rei limbaj se exprimase fizica proceselor neutrinice. Laă început mi s-a p rut o treă ab cu totul lipsit deă ă speran . Cu atât mai mult cu cât existau cinci asemenea îndr cite teorii ale câmpului neutrinic, semn evident cţă ă ă nici una dintre ele nu era perfect . i totu i, pân la sfâr it, am reu it s g sesc ceva promi tor. Îmi copiasemă Ş ş ă ş ş ă ă ţă tocmai formulele, când s-a auzit un cioc nit. M-am repezit la u i am întredesă şăş chis-o, astupând golul cu propriul meu trup. L-am v zut pe Snaut cu faă ţa lucind de sudoare. În spatele s u coridorul era pustiu.ă

― Ah, tu e ti, am rostit, deschizând larg u a. Intr !ş ş ă ― Da, eu sunt, a r spuns. Glasul îi era r gu it, sub ochii ro ii îi atârnau pungi, purta un ort lucios dină ă ş ş ş

cauciuc antiactinic, ag at de bretele elastice. De sub or i se vedeau aceia i pantaloni mânji i. i-a întorsăţ ş ţ ş ţ Ş privirile în jurul rotondei egal luminate; z rind-o pe Harey, care st tea lâng fotoliul, Snaut a încremenit. Ne-amă ă ă în eles dintr-o clipire, el s-a înclinat u or, iar eu, trecând la un ton monden, am f cut prezent rile:ţ ş ă ă

― Dânsul e doctorul Snaut, Harey. Snaut, ea este so ia mea.ţ ― Sunt... un membru al expedi iei prea pu in vizibil. Iat de ce... ţ ţ ă pauza s-a prelungit primejdios de mult―

n-am avut prilejul s― v cunosc...ă ăHarey a zâmbit i i-a întins mâna; el i-a strâns-o, dup câte mi s-a p rut, aproape fascinant, clipind: deş ă ă

câteva ori i r mânând cu privirea a intit pe ea, pân când l-am luat de bra .ş ă ţ ă ă ţ ― M ierta i, i-a reg sit glasul Snaut. A vrea s vorbesc cu tine, Kelvin...ă ţ ş ă ş ă ― Cu pl cere, am r spuns cu o u urin de om umblat prin lume; totul îmi suna ca într-o comedie ieftin ,ă ă ş ţă ă

dar alt ie ire nu exista. Harey, drag , nu te deranja. Trebuie s discut cu docă ş ă ă torul despre plicticoasele noastre

47

probleme.L-am apucat îndat de cot i l-am condus spre micile fotolii din cealalt parte a s lii. Harey s-a l sat înă ş ă ă ă

fotoliul în care st tusem mai înainte eu, dar, în prealabil, i 1-a a ezat în a a fel încât, ridicându- i de pe carteă ş ş ş ş capul, s ne poat vedea.ă ă

― Ce se aude? am întrebat cu glas sc zut.ă ― Am divor at, mi-a replicat el tot în oapt . Probabil c as fi izbucnit în râs dac p ania noastr mi-ar fiţ ş ă ă ă ăţ ă

fost cândva relatat , dar pe sta ie sim ul umorului îmi era ca i suspendat. De ieri pân azi am tr it câ iva ani,ă ţ ţ ş ă ă ţ Kelvin, a ad ugat. Câ iva ani buni ori. Dar tu?ă ţ ş

― Nimic... am r spuns dup o clip , fiindc nu tiam ce s spun. ineam la dânsul, dar acum sim eam că ă ă ă ş ă Ţ ţ ă trebuie s fiu prudent fa de el sau mai curând fat de cele ce avea s -mi spun .ă ţă ă ă ă

― Nimic? m-a îngânat. Ia te uit ... e chiar atât de bine...?ă ― La ce te referi? am spus, de parc n-a fi priceput. i-a închis ochii congestiona i i, aplecându-se atât deă ş Ş ţ ş

mult încât i-am sim it pe obraz c ldura respira iei, mi-a optit:ţ ă ţ ş ― E u m, Kelvin. Cu Sartorius nu mai po i stabili nici o leg tur . tiu doar ceea ce i-am scris, ce mi-aş ă ţ ă ă Ş ţ

spus dup mica noastr consf tuire...ă ă ă ― A deconectat videofonul? am întrebat. ― Nu. Un scurtcircuit la aparatul s u... Se poate s-o fi f cut inten ionat sau... i Snaut î i zvâcni pumnul deă ă ţ ş ş

parc ar fi vrut s sparg ceva. Îl priveam f r s rostesc nici un cuvânt. Col ul stâng al gurii i s-a l sat într-ună ă ă ă ă ă ţ ă zâmbet nepl cut. Kelvin, am venit ca s ... S-a întrerupt o clip . Ce inten ionezi s faci? i-a terminat apoi gândul.ă ă ă ţ ă ş

― Te referi la scrisoarea aia..? am spus încet. Pot s-o fac, nu v d de ce a refuza. Tocmai de aceea m afluă ş ă aici, voiam s m orientez...ă ă

― Nu, m-a întrerupt. Nu pentru asta am venit... ― Nu...? m-am prefăcut surprins. Atunci te ascult. ― Lui Sartorius, a murmurat dup o clip , i se pare c a g sit calea...ă ă ă ă

Nu m sl bea din ochi. edeam lini tit, str duindu-m s afi ez o mimic indiferent .ă ă Ş ş ă ă ă ş ă ă ― Mai întâi este istoria aceea cu razele Roentgen. ii minte ce-a f cut cu ele Gibarian. Este posibil oŢ ă ă

anumit modificare...ă ― În ce fel? ― Pân acum fasciculului de raze proiectat în ocean i se modula doar intensitatea potrivit unor anumiteă

formule. ― tiu asta. A f cut-o i Nilin i mul i al ii.Ş ă ş ş ţ ţ ― Da. Dar au aplicat radia ii pu in penetrante. De data asta a fost o radia ie dur . Au trimis-o în ocean cuţ ţ ţ ă

maxim intensitate de care dispuneau.ă ― Ar putea s aib consecin e nepl cute, am remarcat. E o înc lcare a Conven iei O.N.U.ă ă ţ ă ă ţ ― Kelvin... nu f pe naivul. Acum nu mai are nici un fel de însemn tate. Gibarian nu mai tr ie te.ă ă ă ş ― Ah, am priceput... Sartorius vrea s arunce întreaga vin asupra lui...ă ă ― Habar n-am. Nu mi-a spus nimic. E o chestiune derizorie. Sartorius crede c de vreme ce "oaspetele"ă

apare întotdeauna numai când ne trezim, e probabil c tocmai în timpul somnului extrage din noi oceanulă formula de reproducere, socotind c starea noastr esen ial este cea oniric ; de aceea i procedeaz dup cumă ă ţ ă ă ş ă ă am v zut. În consecin , Sartorius vrea s -i comuniă ţă ă ce oceanului starea noastr de veghe, gândurile pe care leă aveam când suntem treji. În elegi?ţ

― În ce fel? Prin po t ?ş ă ― Glumele po i s i le înr mezi separat. Acest fascicul de raze va fi modulat cu biocuren ii cerebrali aiţ ă ţ ă ţ

vreunuia dintre noi.Mintea mi s-a luminat brusc.

― Aha, am spus. i acel cineva sunt eu, nu-i a a?Ş ş ― Da, s-a gândit la tine. ― Mul umiri cordiale.ţ ― Dar tu ce zici?

T ceam. F r s spun nimic, mi-am întors încet privirile spre Harey, care era cufundat în lectur . i-aă ă ă ă ă ă Ş ridicat ochii spre mine. Am sim it cum îmi piere sângele din obrazţ . Mi-am dat seama c -mi pierd st pânirea deă ă sine.

― A adar, cum r mâne...? m-a întrebat Snaut.ş ăAm dat din umeri.

― Aceste predici Roentgen despre m re ia omului le consider drept o treab de bufon. Tu nu? Teă ţ ă pomene ti c nu.ş ă

― A a gânde ti?ş ş ― Da. ― Atunci e foarte bine, a spus i mi-a zâmbit ca i cum i-a fi îndeplinit dorin a. Va s zic te opui acesteiş ş ş ţ ă ă

idei a lui Sartoris?

Nu pricepeam înc bine cum de reu ise, dar în privirea lui Snaut am citit c m-a dus într-acolo unde a vrut .ă ş ă T ceam. Ce mai puteam spune.ă

― Perfect! a continuat. Fiindc mai exist i un al doilea proiect: s fie transformat aparatul lui Roche.ă ăş ă ― Anihilatorul...? ― Da. Sartorius a i efectuat calculele prealabile. Posibiş litatea este real . Nici nu va fi nevoie de o putereă

prea mare. Aparatul va func iona continuu, timp nelimitat, producând anticâmpuri.ţ ― Stai... cum vine asta? ― Foarte simplu. Vor fi ni te anticâmpuri neutrinice. Subş stan a obi nuit nu va suferi modific ri. Anihilateţ ş ă ă

vor fi doar... sistemele neutrinice. În elegi?ţA zâmbit satisf cut. St team cu gura c scat . Treptat a încetat s mai zâmbeasc . M privea încruntat, înă ă ă ă ă ă ă

a teptare.ş ― A adar respingem proiectul denumit "Gândirea", ce zici? Cât despre al doilea... Sartorius a i început sş ş ă

se ocupe de el. Îl vom numi "Libertatea".Mi-am închis o clip ochii. Deodat m-am hot rât. Snaut nu era fizician... Sartorius deconectase ori poateă ă ă

distrusese videofonul. Prea bine... ― Eu la- denumi mai curâş nd "Abatorul"..., am spus încet. ― i tu ai fost m celar. Sau nu? Dar acum va fi cu totul altceva. Nu vom avea Ş ă „oaspe iţ ”, nici corpuri F,

nimic. Chiar în momentul materializ rii lor vor fi anihila i.ă ţ ― E o neîn elegere, am r spuns zâmbind i cl tinându-mi capul într-un fel pe care l-am dorit cât mai firesc.ţ ă ş ă

Reac ia mea nu ine de ni te scrupule morale, doar de instinctul autoconserv rii. N-am chef s mor, Snaut.ţ ţ ş ă ă ― Ce zici...?

Era consternat. M privea b nuitor. Am scos din buzunar o not acoperită ă ă ă de formule. ― i eu m-am gândit la asta. Te mir ? Doar eu am emis cel dintâi ipoteza neutrinic , sau nu? Prive te!Ş ă ă ş

Anticâmpurile pot fi excitate, e drept c pentru materia obi nuit nu-i nici un pericol. Dar în momentulă ş ă destabiliz rii, când sistemul neutrinic se descompune, este eliberat surplusul de energie al for elor deă ţ leg tur .ă ă Acceptând c un kilogram de mas de repaus are 10ă ă 8 ergi, ob inem pentru un singur obiect F: 5... 7x10ţ 8. tii ce-Şnseamn ? Echivalentul unei mici înc rc turi de uraniu care ar exploda în untrul sta iei.ă ă ă ă ţ

― Ce spui! Dar... dar Sartorius trebuie s fi inut seama de asta...ă ţ ― Nu-i obligatoriu, am negat cu un zâmbet r ut cios. Vezi, este vorba de faptul c Sartorius provine dină ă ă

coala lui Frazer i Cajolla. Conform acestora, întreaga energie de leg tur este eliberat în clipa exploziei subş ş ă ă ă forma unei radia ii luminoase. Ar fi o simpl str fulgerare intens , poate nu chiar inofensiv , dar nedistrug toare.ţ ă ă ă ă ă Exist îns i alte ipoteze, i alte teorii ale câmpului neutrinic. Dup Cayatta, dup Avalov, dup Siona, spectrulă ăş ş ă ă ă de emisie este mult mai larg, iar maximul se afl în banda radia iei gama dure. E frumos c Sartorius crede înă ţ ă mae trii s i, dar mai exist i alte teorii, Snaut. i mai este ceva, am spus, sim ind c vorbele mele l-auş ă ă ş Ş ţ ă impresionat. Trebuie luat în considerare i oceanul. Dac a f cut ceea ce a f cut, atunci cu siguran c a aplicatş ă ă ă ţă ă o metod optim . Cu alte cuvinte, ac iunea lui mi se pare a fi un argument în favoarea celei de-a doua coli iă ă ţ ş ş împotriva lui Sartorius.

― D -mi noti a asta, Kelvin...ă ţI-am întins-o. i-a plecat capul, încercând s -mi descifreze mâzg liturile.Ş ă ă

― Ce este asta? a ar tat cu degetul.ăI-am luat noti a.ţ

― Asta? E tensorul transmuta iei câmpului.ţ ― D -mi-o, te rog...ă ― De ce ai nevoie?... l-am întrebat.

tiam ce va r spunde.Ş ă ― Trebuie-s i-o ar t lui Sartorius.ă ă ― Dac vrei, i-o pot da, am r spuns nep s tor. Numai c , vezi, nimeni înc n-a cercetat problemaă ţ ă ă ă ă ă

experimental. Pân acum n-am cunoscut asemenea sisteme. El crede în Frazer, iar eu am calculat dup Siona. Î iă ă ţ va r spunde c nici eu, nici Sionaă ă nu suntem fizicieni; cel pu in în accep ia lui. E îns o chestiune discutabil .ţ ţ ă ă Nu-mi doresc o disput din a c rei concluzie s fiu volatilizat, spre salvarea lui Sartorius. Pe tine te pot convinge,ă ă ă pe el nu. i nici nu-mi voi da osteneala.Ş

― Deci ce vrei s faci...? Oricum, el lucreaz la asta, a bâiguit Snaut. Se încovoiase i toat însufle irea îiă ă ş ă ţ disp ruse. Nu tiam dac -mi d crezare, dar îmi era indiferent.ă ş ă ă

― Ceea ce face un om amenin at cu suprimarea, am r spuns încet.ţ ă ― Voi c uta s iau leg tura cu el, a murmurat Snaut. Poate-i voi sugera câteva idei privitoare la uneleă ă ă

m suri de securitate. i-a ridicat privirea spre mine... Ascult , dar dac totu i...? Proiectul acela dintâi... Ce zici?ă Ş ă ă ş Sartorius va fi de acord. Cu siguran . Este... În orice caz... o anumit ans ...ţă ăş ă

― Tu crezi în ea? ― Nu, mi-a r spuns imediat. Dar ce stric ?!ă ă

N-am vrut s fiu de acord prea repede, întrucât urm ream acela i tel, iar el devenea aliatul meu în joculă ă ş

49

amân rii.ă ― M voiă gândi, am replicat. ― Atunci m duc, a optit. Pe când se scula din fotoliu, oasele i-au trosnit. Ai s la i deci s i se fac oă ş ă ş ă ţ ă

encefalogram ? m-a întrebat, trecându- i degetele peste or ca i cum ar fi vrut s tearg o pat nev zut .ă ş ş ţ ş ăş ă ă ă ă ― Da, am spus.

F r s-o ia în seam pe Harey (care ne privea t când, cu cartea pe genunchi), s-a apropiat de u ; când amă ă ă ă şă v zut-o închizându-se dup el, m-am sculat. Am desf cut coala inut în mân . Formulele erau corecte: nu leă ă ă ţ ă ă falsificasem. Habar n-am îns dac Siona ar fi acceptat dezvolt rile mele. Probabil c nu. Am tres rit. Harey seă ă ă ă ă apropiase de mine, venind din spate, i-mi atinsese bra ul.ş ţ

― Kris! ― Ce-i, iubito? ― Cine a fost sta?ă ― Ti-am spus. Doctorul Snaut. ― Ce fel de om este? ― Îl cunosc prea puţin. De ce întrebi? ― M privea ciudat...ă ― Probabil c i-ai pl cut.ă ă ― Nu, a dat ea din cap. Nu era o asemenea privire. M privea ca i cum... ca i cum... S-a înfiorat, i-aă ş ş ş

ridicat ochii spre mine, dar i i-a coborât în grab . S plec m de aici... oriundeş ă ă ă ...

OXIGENUL LICHID

Z ceam culcat în bezn , amor it, cu privirea pironit pe cadranul luminescent al ceasului meu de mân . Nuă ă ţ ă ă tiu cât timp am stat a a... Ascultam propria-mi respira ie i m intriga ceva, dar i gândurile, i privirea a intitş ş ţ ş ă ş ş ţ ă

pe iragul verzui al cifrelor, i mirarea erau cufundate într-o stare de apatie, pe care o atribuiam oboselii.ş şM-am întors pe o parte, patul p rea curios de larg, ceva îmi lipsea. Mi-am oprit respira ia. S-a a ternut oă ţ ş

lini te deplin . Am încremenit. Harey!? Nu se auzea nici cea mai u oar fo nire. De ce nu-i auzeam respira ia?ş ă ş ă ş ţ Am început s -mi plimb mâinile pe a ternut: eram singur.ă ş

― Harey! am vrut s strig, dar am auzit pa i. Se apropia cineva mare i greu, ca...ă ş ş ― Gibarian? am spus lini tit.ş ― Da. Eu sunt. Nu aprinde lumina. ― Nu? ― Nu-i necesar. A a va fi mai bine pentru amândoi.ş ― Tu îns nu e ti în viat ...ă ş ă ― N-are importan . Doar îmi recuno ti glasul.ţă ş ― Da. De ce-ai f cut-o?ă ― Am fost nevoit. Ai întârziat cu patru zile. Dac ai fi venit mai devreme, poate n-ar mai fi fost nevoie.ă

Dar nu- i f repro uri. Nu m simt r u.ţ ă ş ă ă ― E ti aievea?...ş ― Ah, crezi c m visezi... a a cum ai gândit atunci... despre Harey...ă ă ş ― Unde este ea? ― De unde tii c tiu?ş ăş ― Deduc. ― Dac tii, ine-o pentru tine. S spunem căş ţ ă ă sunt aici în locul ei. ― Dar eu vreau s fie i ea aici.ă ş ― E imposibil. ― De ce? Ascult ... În realitate nu e ti tu, ci eu...ă ş ― Nu. Sunt eu, realmente. Dac ai vrea s fii pedant, ai putea spune c sunt eu înc o dat . Dar s nuă ă ă ă ă ă

irosim cuvintele. ― Vei pleca? ― Da.

― i se Ş va întoarce atunci ea? ― Ţii neap rat? Ce înseamn ea pentru tine?ă ă ― M prive te.ă ş ― Dar i-e team de ea.ţ ă ― Nu. ― i scârb ...Ş ă

― Ce vrei de la mine? ― De tine ar trebui s ai mil , nu de ea. Ea va avea întotdeauna dou zeci de ani. Nu te pref c n-o tii!ă ă ă ă ă ş

Deodat f r s -mi dau deloc seama de ce, m-am lini tit pe deplin. Îl ascultam cu un calm des vâr it. Mi seă ă ă ă ş ă ş p rea c se apropiase, c st tea proptit de pat, dar nu vedeam nimic în bezna ce domnea.ă ă ă ă

― Ce dore ti? am întrş ebat încet.Tonul meu parc l-ar fi surprins. A t cut o clip .ă ă ă

― Sartorius 1-a convins pe Snaut c l-ai în elat. Acum te în eal ei. Pref cându-se c monteaz o aparatură ş ş ă ă ă ă ă Roentgen, construiesc de fapt un anihilator de câmp.

― Unde este ea? am întrebat. ― N-ai auzit ce i-am spus? Te-am prevenit!ţ ― Unde se afl ea?ă ― Habar n-am. Fii atent: vei avea nevoie de arme. Nu te po i bizui pe nimeni.ţ ― M bizui pe Harey, am spus.ă

Imediat am auzit ceva ca un ecou al vorbelor mele. Râdea. Fire te c po i, dar numai pân la o anumitş ă ţ ă ă limit . La urma urmei vei putea întotdeauna s faci ceea ce am f cut eu.ă ă ă

― Tu nu e ti Gibarian.ş ― Nu mai spune? Dar cine sunt? Poate visul t u?ă ― Nu. E ti p pu a lor. Tu îns nu e ti con tient de asta.ş ă ş ă ş ş ― Dar tu e ti con tient cine e ti?ş ş ş

Întrebarea mi-a dat de gândit. Voiam s m scol, dar nu puteam. Gibarian continua s vorbeasc ; nu îiă ă ă ă în elegeam cuvintele, îi auzeam doar glasul. Luptam disperat împotriva sl biciunii trupului meu. Cu un supremţ ă efort, am încercat înc o dat s m scol... i m-am trezit. R sufl m din greu, ca un pe te în agonie. Era întunerică ă ă ă ş ă ă ş bezn . Fusese un vis. Un co mar. Dar stai... "dilema pe care n-o putem rezolva. Ne persecut m pe noi în ine.ă ş ă ş Politheriile au aplicat doar un gen de amplificare selectiv a propriilor noastre gânduri. A c uta o motivare aă ă fenomenului constituie un demers antropomorfic. Unde nu exist oameni, acolo nu exist nici motive accesibileă ă omului. Pentru a ne continua explorarea, trebuie s anihil m fie propriile noastre gânduri, fie întruchiparea loră ă material . Prima cale nu stă ă în puterile noastre. A doua prea se aseam n cu o crim .ă ă ă

Ascultam în întuneric caden a acestui glas al c rui timbru l-am recunoscut imediat: vorbea Gibarian. Amţ ă întins mâinile în jurul meu. Patul era gol. „M-am trezit pentru un al doilea vis” mi-a trecut prin minte.―

― Gibarian? am spus. Vocea s-a întrerupt imediat la jum tatea cuvântului. S-a auzit un declic abiaă perceptibil, iar pe fa am sim it o vag adiere.ţă ţ ă

― Ei, tu, Gibarian, am murmurat c scând. Ce te ă ţii scai de mine dintr-un vis într-altul...Ceva a fo nit lâng mine.ş ă

― Gibarian! am repetat mai tare.Arcurile patului au vibrat.

― Kris... Sunt eu, s-a auzit o oapt în imediata mea apropiere.ş ă ― Tu e ti, Harey... dar Gibarian?ş ― Kris... Kris... doar nu poate fi el... tu însu i ziceai c nu este în via .ţ ă ţă ― În vis poate tr i, am r spuă ă ns f r convingere. Nu eram deloc sigur c fusese un vis. A vorbit. A fost aici,ă ă ă

am ad ugat. Eram foarte somnoros. Sunt somnoros, deci dorm, m-am gândit proste te, atingând cu buzeleă ş um rul rece al lui Harey, i m-am întins mai comod. Ea mi-a r spuns ceva, dar eu m-am adâncit în apele deă ş ă uitare al somnului.

Diminea a, în camera luminat în ro u, mi-am adus aminte de întâmpl rile nop ii. Discu ia cu Gibarian amţ ă ş ă ţ ţ visat-o, dar ce s-a întâmplat mai târziu? Ii recunoscusem glasul, a fi putut jura, numai c nu-mi aduceam preaş ă bine aminte ce spunea. Nu suna a dialog, suna senten ios... Sentin !?ţ ţă

Harey se sp la. R suna pân la mine plesc itul apei în baie. M-am uitat sub pat, unde cu câteva zile maiă ă ă ă înainte aruncasem magnetofonul. Nu mai era acolo.

― Harey! am strigat. Fa a ei, de pe care picurau stropi de ap , a ap rut de dup dulap. N-ai v zut cumvaţ ă ă ă ă magnetofonul? am întrebat. Era sub pat... unul mic de buzunar...

― Da, au fost ni te lucruri... Pe toate le-am pus acolo... i, ar tând raftul din apropierea dul piorului cuş ş ă ă medicamente, Harey a disp rut în baie.ă

Am s rit din pat, dar nici în raftul acela n-am g sit aparatul.ă ă ― Trebuia s -l fi v zut, i-am spus lui Harey când s-a întors în camer . Dar ea se piept na în fa a oglinzii iă ă ă ă ţ ş

nu mi-a r spuns. Abia acum mi-am dat seama cât este de palid i c în ochii ei, când privirile ni se-ntâlneau înă ăş ă oglind , lic rea ceva iscoditor. Harey, am reluat cu înc p ânare, magnetofonul nu se afl îă ă ă ăţ ă n raft.

― N-ai nimic mai important s -mi spui...?ă ― Iart -m , am murmurat. Ai dreptate, e o prostie.ă ă

Asta mai lipsea: s ne cert m!ă ăPe urm ne-am dus s lu m micul dejun. Harey f cea ast zi totul altfel decât de obicei, dar nu reu eam să ă ă ă ă ş ă

definesc aceast deosebire. Privea în jurul ei, de câteva ori n-a auzit ce i-am spus, ca i cum ar fi c zut brusc peă ş ă

51

gânduri. O dat , când i-a în l at capul, i-am v zut ochii în lacriă ş ă ţ ă mi. ― Ce ai? am coborât vocea pân la oapt . Plângi?ă ş ă ― Oh, las -m ! a scâncit. Nu-s lacrimi adev rate.ă ă ă

Poate ar fi trebuit s -i spun mai multe, dar de nimic nu-mi era atât de team ca de ă ă „discu iile sincereţ ”. De altfel, altceva aveam în cap.

De i tiam c ma ina iile lui Snaut i ale lui Sartorius mi-au fost revelate doar în vis, am început s mş ş ă ş ţ ş ă ă întreb dac într-adev r exist arme în sta ie. Nu m gândeam la ceea ce voi face cu ele; voiam pur i simplu s leă ă ă ţ ă ş ă am. I-am spus lui Harey c trebuie s dau o rait prin magazii. A mers dup mine, t când. Am cotrob it prin l zi,ă ă ă ă ă ă ă am cercetat în conteinere, iar la coborâre nu mi-am putut st pâni dorin a de a zvârli o privire în sala frigorific .ă ţ ă Nu voiam totu i ca Harey s intre acolo; de aceea am cr pat doar u a i am cuprins dintr-o uit tur întreagaş ă ă ş ş ă ă înc pere. Lin oliul cel negru acoperea silueta prelung , dar din unghiul u ii nu reu eam s v d dac negresa maiă ţ ă ş ş ă ă ă st culcat acolo unde fusese înainte. Mi se p rea c locul era gol.ă ă ă ă

N-am g sit nimic din ceea ce a fi avut nevoie i r t ceam a a, într-o dispozi ie din ce în ce mai proast ,ă ş ş ăă ş ţ ă când, deodat , am remarcat lipsa fetei. A venit îns curând; r m sese pe coridor,ă ă ă ă dar faptul c a încercat s seă ă dep rteze de mine (ceea ce-i venea atât de greu, fie chiar pentru o clip ) ar fi trebuit s -mi dea de gândit. Mă ă ă ă purtam în continuare ca un om sup rat, f r s tiu pe cine, sau mai degrab ca un n t r u. Începuse s m doară ă ă ăş ă ăă ă ă ă ă capul. Nu descopeream nic ieri un antinevralgic i din pricina nervilor am r sturnat cu josul în sus întregulă ş ă con inut al farmaciei. Nu-mi venea s merg din nou în sala de opera ii. Rareori mi s-a întâmplat s fiu scos dinţ ă ţ ă s rite în a a haă ş l. Harey trecea ca o umbr prin cabin , uneori disp rea pentru că ă ă âteva clipe. Dup mas (de faptă ă Harey nu se atinsese de mâncare, iar eu, lipsit de poft din cauza migrenei ce f cea s -mi crape capul, nici m cară ă ă ă nu încercasem s-o îndemn s m nânce) s-a a ezat brusc lâng mine i a început s m ciupeasc de mă ă ş ă ş ă ă ă âneca bluzei.

― Ei, ce vrei? am murmurat ma inal. Aveam de gând s dau o rait pe sus, deoarece mi se p rea c în eviş ă ă ă ă ţ r suna un ecou slab de cioc nituri, semn c Sartorius lucreaz la aparatura de înalt tensiune, dar deodat chefulă ă ă ă ă ă mi s-a evaporat la gândul c voi fi obligat s m duc cu Harey, a c rei prezen în bibliotec mai era explicabil ,ă ă ă ă ţă ă ă dar acolo, printre ma ini, ar fi putut s -i dea lui Snaut prilejul unei aten ii premature.ş ă ţ

― Kris, a optit. Ce se-ntâmpl cu noi...?ş ăAm oftat f r voie. Nu pot sus ine c aceasta era ziua mea fericit .ă ă ţ ă ă

― Nimic r u. Dar la ce te referi?ă ― A vrea s vorbesc cu tine.ş ă ― Poftim, te ascult. ― Dar nu a a.ş ― Dar cum? i-am spus doar c m doare capul, c am o mul ime de griji...ţ ă ă ă ţ ― Pu in bun voin , Kris!ţ ă ă ţă

M-am silit s schi ez un zâmbet; desigur c nu mi-a reu it.ă ţ ă ş ― Da, iubito, zi... ― Dar îmi vei spune adev rul?ă

Am ridicat sprâncenele; nu-mi pl cea aă cest început. ― De ce te-as min i?ţ ― Po i avea motive... importante. Dar, dac vrei ca s ... hai, nu m min i!ţ ă ă ă ţ

T ceam.ă ― Eu î i voi spune ceva i tu-mi vei spune ceva. Bine? Dar numai adev rul. Orice-ar fi. N-o priveam înţ ş ă

ochi, de i îmi c uta privirea; m pref ceam c nu observ. i-am mai spus c nu tiu de unde am venit aici. Darş ă ă ă ă Ţ ă ş poate c o tii tu. A teapt , înc n-am... E posibil s nu tii. Dac totu i tii, dar nu mi-o po i spune acum, o veiă ş ş ă ă ă ş ă ş ş ţ face poate mai târziu, cândva! Nu va fi lucrul cel mai r u. În orice caz îmi vei da o ans .ă ş ă

Aveam impresia c un curent rece ca ghea a îmi str bate întregul trup.ă ţ ă ― Copilule, bâiguii, ce tot îndrugi? Ce fel de ans ...?ş ă ― Kris, oricine a fi, cert e c nu sunt copil. Mi-ai promis: r spunde-mi!ş ă ă

Acest „oricine a fiş ” parc m-ar fi strangulat; n-am reu it decât s-o privesc pe Harey; negam proste te dină ş ş cap, ca i când m-a fi ap rat de ceea ce aveam s mai aud.ş ş ă ă

― Doar i-am zis c nu trebuie s -mi spui. E destul dac -mi vei da de-n eles c nu po i.ţ ă ă ă ţ ă ţ ― Nu- i ascund nimic..., am r spuns cu glasul r gu it.ţ ă ă ş ― Atunci e perfect, a replicat, sculându-se. Am vrut s -ă ţi spun ceva.

Sim eam c nu pot l sa a a lucrurile, dar toate cuvintele îmi r mâneau în gât.ţ ă ă ş ă ― Harey... St tea lâng fereastr , întoars cu spatele. Oceanul albastru, pustiu se întindea sub cerul gol.ă ă ă ă

Harey, dac b nuie ti c ... Harey, doar tii c te iubesc...ă ă ş ă ş ă ― Pe mine?!

M-am apropiat de ea. Am vrut s-o îmbr i ez. S-a eliberat, respingându-mi bra ul.ăţş ţ ― E ti prea bun..., a spus. M iube ti? A fi preferat s m fi b tut! ş ă ş ş ă ă ă ― Harey, iubito!

― Nu! Nu! Mai bine taci.S-a apropiat de mas i a început s strâng farfuriile. Priveam de ertul albastru. Soarele coborâse, i umbraăş ă ă ş ş

mare a sta iei se proiecta ritmic pe valuri. Lui Harey farfuria iţ -a alunecat din mân i a c zut pe du umea. Apaă ş ă ş bolborosea în chiuvet . La marginea orizontului, bronzul se transforma într-un aur de un ro u murdar. M car de-ă ş ăaş ti ce am de f cut! O, dac a ti! Deodat s-a f cut lini te. Harey s-a oprit în spatele meu.ş ă ă şş ă ă ş

― Nu te-ntoarce, mi-a spus în oapt . Nu e ti cu nimic vinovat, Kris. Sunt convins . Nu te fr mânta. Amş ă ş ă ă întins mâna spre ea. A fugit în fundul cabinei, i, ridicând o gr mad de farfurii, a reluat: P cat! Dac ar putea fiş ă ă ă ă sparte, oh, le-a sparge pe toate!!! O clip am crezut c într-adev r le va zvârli pe jos, dar m-a privit galnic i aş ă ă ă şă ş zâmbit: Nu- i fie team , nu voi face scene.ţ ă

M-am trezit în toiul nop ii, brusc, încordat, i atent, i m-am a ezat pe marginea patului; în camer eraţ ş ş ş ă întuneric, prin u a întredeschis p trundea lumina slab de pe coridor. Un sâsâit intens cre tea mereu, odat cuş ă ă ă ş ă ni te lovituri înfundate, ca i cum un obiect mare s-ar fi izbit cu putere de partea cealalt a peretelui. Unş ş ă meteorit! mi-a str fulgerat prin minte. A spart chiurasa. Acolo este cineva! Un horc it preluă ă ng.

M-am trezit de-a binelea. M aflam în sta ie, nu în rachet ... de unde atunci acest îngrozitor ecou?ă ţ ăM-am repezit pe culoar. U a micului laborator era larg deschis i lumina ardea. Am dat buzna în untru.ş ăş ăM-a izbit o adiere îngrozitor de rece. Cabina era plin de un abur ce t ia r suflarea, transformând-o imediată ă ă

în z pad . O mul ime de petale albe pluteau deasupra trupului îmbr cat într-un halat de baie i care zvâcnea slabă ă ţ ă ş pe du umea. Abia de-o mai vedeam sub acel nor de ghea . M-am aruncat spre Harey, am luat-o în bra e, halatulş ţă ţ îmi frigea mâinile, mi le înghe a. Am fugit pe coridor, trecând pe lâng iruri de u i, nu mai sim eamţ ă ş ş ţ frigul, dar respira ia ei ce isca noura i de vapori condensa i, îmi ardea um rul ca o flac r .ţ ş ţ ă ă ă

Am a ezat-o pe mas , i-am sfâ iat halatul în dreptul pieptului; i-am privit o clip fa a tremurând ; sângeleş ă ş ă ţ ă înghe ase pe gura deschis , acoperind buzele cu un strat negricios, iar pe limb str luceau cristale de ghea .ţ ă ă ă ţă

Oxigen lichid! în laborator se afla oxigen lichid în vase Dewar. Ridicând-o pe Harey, mi-am sim it t lpileţ ă c lcând pe o sticl u or friabil . Cât putuse s bea? Nu mai avea nici o importan ! Gâtul, faringele, pl mânii,ă ă ş ă ă ţă ă totul era ars. Oxigenul lichid arde mai intens decât acizii cei mai concentra i. Respira ia ei hârâitoare, uscat , caţ ţ ă sunetul unor hârtii care se rup, devenea tot mai slab . Ochii îi erau închi i. Agonie...ă ş

Am aruncat o privire asupra marilor dulapuri de sticl , cu instrumentar i medicamente. Traheotomie?ă ş Intuba ie? Dar ea nu mai avea pl mâni. Erau ar i. Medicamente? Greu de ales.ţ ă ş

Rafturile erau în esate de flacoane i de cutii... N prasnicul ei hârâit umplea întreaga sal , din gura eiţ ş ă ă deschis se risipea o cea alburie.ă ţă

Termofoarele... Am început s le caut, dar pân s le g sesc am alergat la cel de-al doilea dulap, am r scolită ă ă ă ă printre cutiile cu fiole... acum, o sering ... unde?... În sterilizator... dar nu reu eam s-o montez. Mâinile nu mă ş ă ascultau degetele erau în epenite i refuzau s se îndoaie. Am izbit cu furie în capacul sterilizatorului, dar nuţ ş ă sim eam lovitura; singura reac ie era doar o u oar furnicare. Muribunda horc ia tot mai cumplit. Am s rit lângţ ţ ş ă ă ă ă ea. Ochii îi erau deschi i.ş

― Harey!Sunetele pe care le-am scos nu erau nici m car o oapt . Îmi sim eam propria fa str in , ca de ghips.ă ş ă ţ ţă ă ă

Coastele prinser s -i joace sub pielea alb , p rul umed, din cauza z pezii topite, i se r sfirase în uvi e. Mă ă ă ă ă ă ş ţ ă privea.

― Harey!Nu puteam articula mai mult. St team ca o stan de piatr , iar mâinile, în epenite, parc nu mai erau aleă ă ă ţ ă

mele; t lpă ile, buzele, pleoapele m ardeau tot mai tare, dar aproape nici nu sim eam; o pic tur de sânge ce seă ţ ă ă topise la c ldur i-a coborât piezi de pe obraz. Limba i-a tremurat i i-a rec zut în gur . Tot mai horc ia.ă ă ş ş ă ă ă

I-am luat bra ul, nu mai avea puls. Am desfţ ăcut larg poalele halatului; am pus urechea pe trupu-i îngrozitor de rece, chiar sub sân. Printre hârâituri ca de incendiu, am perceput b t i galopante, mult prea repezi pentru a fiăă num rate. St team a a, foarte aplecat, când ceva mi-a atins fruntea. Degetele ei mi-au p truns în p r. Am privit-oă ă ş ă ă în ochi.

― Kris, a uierat. I-am apucat mâna într-a mea; mi-a strâns-o atât de tare încât mai-mai era s ip. Starea deş ăţ con tient revenit o clip îi p r sise din nou fa a-i îngrozitor de crispat , globii ochilor au lucit scurt pe subş ă ă ă ă ă ţ ă pleoape, în gât s-a dezl n uit iar i horc itul i întregul trup i s-a contorsionat. Atârna pe marginea mesei... Izbeaă ţ ăş ă ş cu capul suportul de plastic. Încercam s-o re in, ap sând-o pe mas , dar cu fiecare spasm îmi sc pa. Brusc m-aţ ă ă ă n p dit transpira ia, i picioarele mi s-au f cut ca de vat . Când zvârcolirile i-au mai sl bit, am încercat s-oă ă ţ ş ă ă ă rea ez. Deschidea larg gura, de parc ar fi înghi it aerul. Deodat , pe aceast fa însp imânt toare i însângeratş ă ţ ă ă ţă ă ă ş ă au r s rit luminile ochilor.ă ă

― Kris, a bolborosit. Cât... cât o s mai...? Kris! S-a înecat, pe buze i-a înflorit o spum i din nou a fostă ă ş cuprins de spasme. O ineam cu ultimele-mi r m i e de putere. A c zut pe spate, de i-au cl n nit din ii i abiaă ţ ă ăşţ ă ă ţă ţ ş î i mai tr gea sufletul. Nu, nu, nu, rostea repede, odat cu fiecare expira ie, i fiecare dintre ele p rea ultima. Darş ă ă ţ ş ă convulsiile i-au revenit, i Harey îmi tresalt iar în bra e, respirând cu un suprem efort, în pauze tot mai gâfâite.ş ă ţ În sfâr it pleoapele s-au ridicat la jum tatea ochilor ei deschi i i orbi. În epenise. Credeam c e sfâr itul. Nici nuş ă ş ş ţ ă ş încercam s -i terg spuma trandafirie de pe gura, st team aplecat, ascultând parc un clopot îndep rtat i imens,ă ş ă ă ă ş

53

i a teptam ultimu-i r suflet ca s m pr bu esc odat cu el, dar Harey ş ş ă ă ă ă ş ă respira într-una, aproape ne mai horc ind,ă tot mai lini tit,ş iar sfârcul sânului, care încetase s mai tremure, zvâcnea sub palpitarea iute a inimii. Înc nuă ă în elegeam ce se-ntâmpl . Doar podul palmelor mi s-a umezit i mi se p rea c asurzesc, c ceva moale i elasticţ ă ş ă ă ă ş îmi umple urechile, tot mai auzeam acel clopot b tând, dar acum surd, ca i cum ar fi avut limba cr pat . i-aă ş ă ă Ş ridicat pleoapele i privirile noastre s-au întâlnit.ş

― Harey, am vrut s rostesc, dar parc mi-a lipsit gura, fa a îmi era ca moart , acoperit de o masc grea, iă ă ţ ă ă ă ş nu puteam decât s m uit.ă ă

i-a rotit privirile în jurul camerei. Fruntea i s-a mi cat. Era o t cere deplin . În spatele meu, într-o altŞ ş ă ă ă lume, apa picura egal din robinetul deschis. Harey s-a ridicat într-un cot. S-a a ezat. M-am dat înapoi. Mş ă urm rea din ochi.ă

― N-a... n-a... reu it? a spus. De ce...? De ce m prive ti a a...? i deodat , cu un strig t îngrozitor: De ceş ă ş ş Ş ă ă m prive ti a a?! S-a a ternut lini tea. i-a privit mâinile. A mi cat umerii, apoi degetele. Sânt euă ş ş ş ş Ş ş ...? a întrebat.

― Harey, am pronun at numai din buze, f r glas. i-a ridicat capul.ţ ă ă Ş ― Harey...? a îngânat. S-a l sat s lunece de pe mas i s-a sculat. S-a leg nat pu in, i-a rec p tată ă ă ş ă ţ ş ă ă

echilibrul, a f cut câ iva pa i. Toate le s vâr ea într-o stare de perplexitate, m privea de parc nu m-ar fi v zut.ă ţ ş ă ş ă ă ă Harey? a mai spus a dat , încet. Dar... eu... nu sânt Harey. Dar cine...? Eu...? Harey? Dar tu, tu?! Deodat ochii iă ă s-au deschis larg, au fulgerat, i umbra unui zâmbet de suprem speran i-a luminat fa a. Poate c i tu? Kris!ş ă ţă ţ ă ş Poate c i tu... de asemenea...? T ceam, sprijinit cu spatele de dulap, acolo unde m împinsese spaima. Mâinileăş ă ă i-au c zut neputincioase. Nu, a reluat. Nu, fiindc i-e fric . Dar, ascult -m ... nu mai pot. Nu se mai poate a a.ă ă ţ ă ă ă ş Nu tiam nimic... nici acum nu-n eleg nimic. Doar nu este posibil! Eu... ( i-a dus pumnii palizi spre piept) nu tiuş ţ ş ş nimic în afar de Harey! i se pare poate c m prefac? Nu m prefac, pe cuvânt de onoare c nu m prefac!ă Ţ ă ă ă ă ă Ultimele cuvinte au trecut într-un geam t. A c zut pe du umea, plângând în hohote. Acest strig t parcă ă ş ă ă sp rseseă ceva în mine. Într-o sigur s ritur am fost lâng ea, am cuprins-o de umeri, se ap ra, m respingea hohotind f ră ă ă ă ă ă ă ă lacrimi. D -mi drumul! mi-a strigat. D -mi drumul! i-e scârb ! tiu! Nu vreau a a! Nu vreau! Vezi doar c nuă ă Ţ ă Ş ş ă sunt eu, nu sunt eu, nu sunt...

― Taci! am urlat, zguduind-o. Amândoi zbieram ca ie i i din min i, stând îngenunchea i unul în faş ţ ţ ţ ţa celuilalt. Harey î i izbea capul de um rul meu, eu o strângeam spre mine cu toat puterea. Deodat ne-am oprit,ş ă ă ă respirând greu... Apa picura ritmic din robinet.

― Kris..., a bolorosit, lipindu- i tare fa a de um rul meu. Spune-mi ce am de f cut, Kris... ca s nu maiş ţ ă ă ă fiu...

― Înceteaz ! am strigat.ăi-a ridicat sŞ pre mine obrazul: ― Cum...? Nici tu nu tii? Nu exist sc pare? Nici una?ş ă ă ― Harey... fie- i mil ...ţ ă ― Am vrut... doar ai v zut. Nu. Nu. D -mi drumul, nu vreau s m atingi! i-e scârb de mine.ă ă ă ă Ţ ă ― Nu-i adev rat!ă ― Min i! Trebuie s -ti fie scârb . Mie... mie îns mi... mi-ar fi. Dac a putea... Dac aţ ă ă ă ă ş ă ş putea... ― Te-ai sinucide?

― Da. ― Dar eu nu vreau, în elegi? Nu vreau s te sinucizi. Vreau s fii aici, lâng mine, i nu mai am nevoie deţ ă ă ă ş

nimic altceva.Ochii ei imen i, cenu ii m devorau.ş ş ă

― Cât de oribil min i..., mi-a spus pe un ton calm.ţI-am dat drumul i m-am ridicat din genunchi. S-a a ezat pe du umea.ş ş ş

― Spune-mi ce am de f cut ca s m crezi c nu rostesc decât ceea ce gândesc... c acesta-i adev rul, că ă ă ă ă ă ă altul nu exist ?!ă

― Nu poate fi adev rul. Nu să unt Harey. ― Dar cine e ti?ş

A t cut un timp mai îndelungat. De câteva ori, b rbia a prins s -i tremure pân când, aplecându- i capul, aă ă ă ă ş optit:ş

― Harey...? Dar... tiu c nu-i adev rat. Nu pe mine... m iubise i acolo... de mult...ş ă ă ă ş ― Da, am spus. Ceea ce a fost nu mai este. A murit. Dar pe tine, de-aici, te iubesc. În elegi?ţ

A dat din cap. ― S nu crezi c nu tiu s apreciez tot ce-ai f cut. Ai procedat cât s-a putut mai bine, cât de bine te-aiă ă ş ă ă

priceput. Dar aici nu exist sc pare. Acum trei zile, când vegheam lâng patul t u, a teptând s te treze ti, nuă ă ă ă ş ă ş tiam înc nimic. Iar acum mi se pare c toate s-au întâmplat foarte de mult. M-am purtat de parc mi-a fiş ă ă ă ş

pierdut min ile, gândurile îmi erau înce o ate. Nu-mi aminteam nici ce a fost mai înainte, nici ce a fost mai târziuţ ţ ş i nu m miram de nimic, la fel ca un om dup o narcoz sau dup o boal îndelungat , i chiar credeam cş ă ă ă ă ă ă ş ă

fusesem poate bolnav , numai c tu nu vrei s -mi spui nimic. Mai târziu îns , tot mai multe lucruri mi-au dat deă ă ă ă gândit. tii care dintre ele. Începusem s deslu esc ceva dup ce-ai discutat în bibliotec atunci... cu la... cum îlŞ ă ş ă ă ă

cheam ?... cu Să naut. Dar, cum n-ai vrut s -mi m rturise ti nimic, m-am sculat noaptea i am dat drumul laă ă ş ş magnetofon. Doar atunci, o singur dat , am min it... fiindc eu îl ascunsesem, Kris. Cel care vorbea, cum seă ă ţ ă numea...?

― Gibarian. ― Da. Gibarian. Atunci am în eles totul, de i, la drept vorbind, nici acum nu pricep nimic. Un singur lucruţ ş

nu tiam... c nu m pot... c nu sunt... c toate astea se sfâr esc... f r sfâr it. Despre asta nu pomenea nimic. ş ă ă ă ă ş ă ă ş De altfel, poate, a spus, dar te-ai trezit i am oprit banda. Dar i a a auzisem destul ca s aflu c nu sunt un om, ciş ş ş ă ă doar un instrument...

― Ce tot în iri?ş ― Un instrument care s - i cerceteze reac iile... sau ceva în genul sta. Fiecare dintre voi are pe cineva caă ţ ţ ă

mine. Totul se bazeaz pe amintiri sau pe reprezent ri, pe st rile inhibate. Cam a a ceva... ă ă ă ş De altfel, o tii maiş bine decât mine. El spunea ni teş lucruri îngrozitoare, de necrezut, i dac n-ar fi fost faptul c totul coincidea n-ş ă ăa fi crezut niciodat !ş ă

― Ce coincidea? ― Ei, c n-am nevoie de somn, c trebuie s fiu mereu lâng tine. Ieri diminea mai credeam c m ur tiă ă ă ă ţă ă ă ăş

i din acest motiv eram nefericit . Doamne, cş ă ât eram de proast ? Dar spune i tu: puteam oare s -mi imaginez?ă ş ă Nici el n-o ura pe femeia lui, dar cum vorbea despre ea! Abia atunci mi-am dat seama c , orice a face, ar fiă ş indiferent. De-o voiam sau nu, pentru tine tot o tortur era. Ba chiar mai r u, fiindc instrumentul de tortur esteă ă ă ă neînsufle it i inocent ca piatra, care cade i ucide... dar ca acest instrument s poat avea cele mai bune inten iiţ ş ş ă ă ţ i s iubeasc ... una ca asta nu mi-a fi închipuit-o niciodat . A vrea s - i împ rt esc m car ceva din celeş ă ă ş ă ş ă ţ ă ăş ă

petrecute cu mine atunci, dup ce am auzit banda aceea. Am încercat chiar s -mi notez cele auzite...ă ă ― Ah, de aceea ai aprins lumina? am îng imat.ă ― Da. Dar n-a ie it nimic... Fiindc eu c utam în mine... ş ă ă ştii... pe ei adic― acel... altceva... Eram de-aă

dreptul nebun , î i spun! O vreme mi s-a p rut c sub pielea mea nu mai exist un trup, c în mine se află ţ ă ă ă ă ă altceva, c sunt doar... doar aer. Asta ca s m mint. În elegi?ă ă ă ţ

― În eleg.ţ ― Dac stai a a, culcat , ore în ir, noaptea, atunci, gândinduă ş ă ş -te, po i ajunge foarte departe i în locuriţ ş

stranii, tii...ş ― tiu.Ş ― Dar îmi sim eam inima b tând i mi-am amintit, ţ ă ş de altfel, c mi-ai cercetat sângele. Cum este sângeleă

meu? Spune-mi, îmi spune-mi adev rul? Doar mi-l po i spune acum.ă ţ ― La fel ca al meu. ― Într-adev r?ă ― Î i jur.ţ ― Atunci ce-nseamn asta? tii... m-am gândit apoi c poate ă Ş ă acel ceva ce se afl ascuns în mine, c esteă ă

foarte mic. Dar nu tiam unde. Acum îns cred c toate astea n-au fost în fondş ă ă decât eschiv ri, c ci m temeamă ă ă îngrozitor de ceea ce voiam s fac i c utam o alt ie ire. Dar, Kris, dac am acela i sânge... dac este a aă ş ă ă ş ă ş ă ş precum spui, atunci... Nu, asta-i imposibil. Doar n-a mai tr i acum, nu-i a a? Înseamn c totu i ceva exist , darş ă ş ă ă ş ă unde? În cap? Dar eu gândesc cât se poate de obi nuit... i nu tiu nimic. Dac a gândi prin ş ş ş ă ş acel lucru, ar trebui s tiu totul dintr-o dat i s nu te iubesc, ci doar s m prefac i s tiu c m prefac... Kris, spune-mi, te rog,ă ş ă ş ă ă ă ş ă ş ă ă tot ce tii, poate vom izbuti s facem ceva! T cea.ş ă ă

― Vrei s mori?ă ― Mai curând da.

Din nou s-a l sat peste noi lini tea.ă şHarey st tea chircit , iar eu, aplecat deasupra-i, priveam în adâncul s lii pustii pl cile albe aleă ă ă ă

instrumentelor emailate, aparatura lucioas , împr tiat pretutindeni. Priveam de parc as fi c utat un lucruă ăş ă ă ă necesar i nu-l puteam g si.ş ă

― Harey, crezi c i-a putea spune ceva? A tepta. Ce-i drept, nu e ti întru totul asem n toare mie. Dar astaăţ ş ş ş ă ă nu-nseamn o inferioritate. Dimpotriv . Po i crede ce vrei despre toate astea, dar tocmai datorit ... nă ă ţ ă -ai murit.

Un râs copil ros i trist i-a zbuciumat fa a.ă ş ţ ― S -nsemne c sunt... nemuritoare?ă ă ― Nu tiu. În orice caz, e ti într-o m sur mult mai mare decât mine.ş ş ă ă ― E îngrozitor! a optit.ş ― Dar poate c nu atât cât i s-ar p rea.ă ţ ă ― Dar nu m invidiezi...ă ― Harey, prezen a ta ine mai curând de... menirea ta, a spune. tii, aici, în sta ie, menirea ta este la fel deţ ţ ş Ş ţ

neclar ca i a mea sau a fiec ruia dintre noi. Ceilal i vor continua experiă ş ă ţ mentul lui Gibarian i se poate întâmplaş orice...

― Sau nimic. ― Sau nimic i- i m rturisesc c a prefera s nu se-ntâmple nimic... nu atât din cauza fricii (cu toate c iş ţ ă ă ş ă ăş

55

ea joac , probabilă un rol), ci din pricina faptului c experimentul nu va duce nic ieri. De asta sunt absolut sigur.ă ă ― Dar de ce nu va duce nic ieră i? E vorba de ocean?

A tres rit.ă ― Da. Despre contact e vorba. Cred c , în esen , lucrurile sunt cât se poate de simple. Contactul înseamnă ţă ă

schimbul unor experien e, al unor cuno tin e sau cel pu in al unor rezultate, al unor st ri. Dac n-ai îns nimic deţ ş ţ ţ ă ă ă comunicat în acest schimb? Dup cum elefantul nu este o bacterie foarte mare, nici oceanul nu poate fi un creieră foarte mare. Fire te c de ambele p r i pot interveni anumite ac iuni. Ca o consecin a uneia dintre ele, teş ă ă ţ ţ ţă privesc acum i-ncerc s te conving c -mi e ti mai drag decât cei doisprezece ani pe care i-am consacratş ă ă ş ă planetei Solaris i c vreau s r mân cu tine. Poate c prin tine oceanul a vrut s -mi fac un serviciu; poate cş ă ă ă ă ă ă ă apari ia ta trebuia s fie pentru mine un supliciu sau poate nu-i decât o cercetare microscopic . Un gest deţ ă ă prietenie, o lovitur perfid sau poate un joc sarcastic. Ori poate toate laolalt , sau ă ă ă ceea ce mi se pare cel mai― probabil nimic din toate astea, dar, ― în definitiv, ce ne privesc, pe mine i pe tine, inten iile p rin ilor no tri atâtş ţ ă ţ ş de diferi i între ei? Mi-ai putea riposta c de aceste inten ii depinde viitorul nostru, i voi fi de acord. Ca i tine,ţ ă ţ ş ş nu sunt capabil s prev d ceea ce se va-ntâmpla. Nu te pot asigura nici m car c te voi iubi întotdeauna. Dup ceă ă ă ă ă s-au întâmplat atâtea, ne putem a tepta la orice. Poate c mâine voi deveni o meduz verde... Asta nu depinde deş ă ă noi. Dar, în m sura în care depinde de noi, vom fi împreun . Oare-i pu in?ă ă ţ

― Ascult .... ă ai spus, mai este ceva. Eu... cu ea... sem n mult?ă ― Ai sem nat toarte mult, am spus, dar acum nu mai tiu.ă ş ― Cum adic ...?ă

S-a sculat de pe jos i acum m privea cu ochii mari.ş ă ― Ai reu it s-o adumbre ti.ş ş ― i e ti sigur c nu pe ea, ci pe mine? Pe mine...?Ş ş ă ― Da. Pe tine. Nu tiu... cred c dac ai fi într-adev r ea, n-as putea s te iubesc.ş ă ă ă ă ― De ce? ― Fiindc am f cut ceva oribil.ă ă ― Ei i-ai f cut?ă ― Da. Când am fost... ― Nu-mi spune. ― De ce? ― Fiindc vreau s tii c nu sunt ea.ă ăş ă

DISCU IAŢ

A doua zi, întorcându-m de la dejun, am g sit pe m su a de sub fereastr o scrisoare de la Snaut. Îmi relataă ă ă ţ ă c Sartorius întrerupsese munca la anihilator, ca s fac o ultim încercare de iradiere a oceanului cu un fasciculă ă ă ă de radia ii dure.ţ

― Drag , am spus, trebuie s m duc la Snaut.ă ă ăApusul ro u ardea în ferestre, împ r ind camera în dou . Ne aflam în umbra alb struie. În afara spa iului ei,ş ă ţ ă ă ţ

totul p rea de aram . Î i f cea impresia c orice carte, c zând de pe raft, ar da un sunet metalic.ă ă ţ ă ă ă ― E vorba de experien a aia... Numai c nu ţ ă ştiu cum s fac. A prefera, în elegi... mi-am l sat fraza în aer.ă ş ţ ă Nu te scuza, Kris. A― dori din toat inima... Numai de n-ar dura prea mult...ş ă ― Trebuie s dureze câtva timp, am spus. Dar... ascult , dac ai veni cu mine i ai a tepta pe coridor?ă ă ă ş ş ― Bine. Dac îns nu voi reziă ă sta? ― De fapt, ce se-ntâmpl cu tine? am întrebat i am ad ugat numaidecât: Nu te-ntreb din curiozitate,ă ş ă

în elegi, dar nu-i exclus ca, dându- i seama, s ajungi s te po i st pâni.ţ ţ ă ă ţ ă ― E o stare de team , mi-a spus Harey, p lind u or. Nici nu tiu de ce mi-e team , fiindc nu mi-e propriu-ă ă ş ş ă ă

zis team , ci doar îmi pare... c m înstr inez. Atunci simt o imens ru ine... nici nu sunt în stare s - i spun. Iară ă ă ă ă ş ă ţ pe urm nu mai tiu ce fac. De aceea m-am gândit c e o boal ... a încheiat cu glas sc zut i s-a-nfiorată ş ă ă ă ş .

― E posibil, am spus, dar toate astea se-ntâmpl numai aici, pe sta ia asta blestemat ... În ce m prive te,ă ţ ă ă ş m voi zbate ca s-o p r sim cât mai curând.ă ă ă

― Crezi c -i cu putin ? m-a întrebat, privindu-m uimit . ă ţă ă ă― De ce n-ar fi? La urma urmei, nu sunt înc tu at aici...ă şDe altfel totul ţine i de ceea ce voi stabili cu Snaut. Cum i se pare, cât vreme po i r mâne singur ?ş ţ ă ţ ă ă

― Depinde... a murmurat, plecându- i capul. Dac - i voi auzi glasul, atunci probabil îmi va fi mai u or.ş ă ţ ş ― As prefera s n-asculă ţi ce vorbim. Nu c a avea s - i ascund ceva, dar nu tiu, nu pot ti ce va spuneă ş ă ţ ş ş

Snaut. ― Nu-i nevoie s continui. În eleg... Bine! Voi sta în a a fel încât s -ă ţ ş ă ţi aud doar zvonul vocii. Îmi este de-

ajuns.

― Atunci îi voi telefona chiar acum din laborator. Voi l sa u a deschis .ă ş ăA încuviin at, dând din cap. Str b tând un perete de raze ro ii desoare, am ie it pe coridorul care, dinţ ă ă ş ş

pricina contrastului, p rea aproape negru, cu toat lumina artificial . U a micului laborator era deschis .ă ă ă ş ă Cioburile argintate ale termosului Dewar, risipite pe du umea, sub irul marilor butelii cu oxigen lichid, erauş ş singurele vestigii ale celor petrecute în toiul nop ii. Dup ce am ridicat receptorul i am format num rul, miculţ ă ş ă ecran s-a luminat. Pojghi a alb struie de lumin , care parc acoperea din untru sticla mat , a cr pat, iar Snaut.ţ ă ă ă ă ă ă rezemat de speteaza unui scaun înalt, m-a privit drept în ochi.

― Te salut, a spus. ― Am citit biletul. A vrea s vorbesc cu tine. Pot veni?ş ă ― Po i. Imediat?ţ ― Da. ― Pofte te. Vii întov r it?ş ă ăş ― Nu.

În sticla concav , chipul s u slab, bronzat, cu riduri groase, prelungi ă ă aducea cu botul unui pe― te bizarş dintr-un acvariu a c― p tat o expresie ambigu :ă ă ă

― Ha, ha! a încheiat Snaut. Te a tept deci.ş ― Putem s mergem, drag ... am rostit surescitat, intrând în cabin ; înd r tul valului de raze sângerii seă ă ă ă ă

ghicea silueta lui Harey. Am amu it. edea chircit , cu mâinile încle tate de bra ele fotoliului. Fie c -mi auziseţ Ş ă ş ţ ă prea târziu pa ii, fie c nu fusese în stare s se elibereze destul de repede de acel spasm îngrozitor ca s ia oş ă ă ă atitudine normal , timp de o clip , mi-a îng duit s-o v d luptând cu acea for ascuns într-însa, i inima, mi-aă ă ă ă ţă ă ş fost cuprins de o furie turbat i totodat de o infinit mil . Am plecat în t cere. Str b tând lungul culoar, amă ă ş ă ă ă ă ă ă trecut pe lâng pere ii lui emaila i în diverse culori care, în inten ia arhitec ilor, trebuia s înveseleasc ederea înă ţ ţ ţ ţ ă ăş g oacea blindat , înc de departe am z rit u a deschis a cabinei radio. Din untrul ei c dea înspre adânculă ă ă ă ş ă ă ă coridorului un lung fascicul ro u, fiindc i aici lumina soarele. Am privit la Harey, care nici m car nu încerca sş ăş ă ă zâmbeasc . De-a lungul întregului drum am v zut-o cum se preg te te, concentrat , s lupte cu sine îns i.ă ă ă ş ă ă ăş Efortul apropiat îi i schimbase expresia fe ei, care se f cuse mai palid i, parc , mai mic . La câ iva pa i deş ţ ă ă ş ă ă ţ ş cabin s-a oprit. M-am întors spre Harey. Ea m-a împins u or doar cu vârfurile degetelor, îndemnându-m să ş ă ă merg mai departe i, deodat , planurile mele, Snaut, experien a, întreaga sta ie, toate mi-au p rut derizorii fa deş ă ţ ţ ă ţă tortura pe care avea s-o înfrunte Harey. M sim eam ca un c l u i am vrut s m întorc, când fâ ia larg aă ţ ă ă ş ă ă ş ă razelor, reflectat de peretele coridorului, a fost acoperit de umbra unui om. Gr bindu-mi pa ii, am intrat înă ă ă ş cabin . Snaut se afla în prag, ca i cum mi-ar fi ie it în întâmpinare; în p ru-i alb soarele iradia o aureolă ş ş ă ă purpurie. Ne-am m surat o clip f r s spunem nimic. M-a privit iscoditor. Nu-i vedeam expresia fe ei, fiindă ă ă ă ă ţ orbit de str lucireaă ferestrei. Am trecut pe lâng el i m-am oprit în dreptul pupitrului înalt, din care ie eauă ş ş lujerele ml dioase ale microfoanelor. Snaut s-a întors încet pe loc, urm rindu-m calm, cu acea fugar grimas aă ă ă ă ă gurii, care, f r s se schimbe cu nimic, putea fi câteodat zâmbet, iar alteori o schim ,ă ă ă ă ă de oboseal . Nel sându-ă ăi privirea de pe mine, s-a apropiat de dulapul metalic întins pe toat lungimea peretelui, în fa a c ruia, de ambeleş ă ţ ă

p r i, se adunaser claie, aruncate în grab , piese de rezerv pentru radio, acumulatoare termice i diverse unelte.ă ţ ă ă ă ş i-a tras scaunul într-acolo i s-a a ezat, sprijinindu- i spatele de u a emailat .Ş ş ş ş ş ă

T cerea pe care o p stram amândoi devenea cel pu in bizar . O ascultam, concentrându-mi aten ia laă ă ţ ă ţ lini tea dinspre coriş dorul în care r m sese Harey, dar de acolo nu venea nici cel mai slab fo net.ă ă ş

― Când ve i fi gata? am întrebat.ţ ― Am putea începe chiar azi, dar înregistrarea va mai necesita un oarecare timp. ― Înregistrarea? Te referi la encefalogram ?ă ― Desigur. Doar ai fost de acord. Ce este? i-a coborât glasul.ş ― Nu, nu-i nimic. ― Te ascult, a spus Snaut, când t cerea a prins din nou s creasc între noi.ă ă ă ― A aflat i ea... despre... ce i se întâmpl , am coborât vocea aproape pân la oapt .ş ă ă ş ă

Sprâncenele i s-au ridicat a mirare. ― Da?

Am avut totu i impresia c nu era surprins cu adev rat. De ce se pref cea atunci?ş ă ă ăLa un moment dat mi-a trecut cheful s mai vorbesc, dar mi-am st pânit sila. S fiu m car de bun -credin ,ă ă ă ă ă ţă

m-am gândit, dac nu-i posibil mai mult.ă ― i-a dat seama imediat, dup discu ia noastr din bibliotec , m-a urm rit, a asociat faptele, apoi aŞ ă ţ ă ă ă

descoperit magnetofonul lui Gibarian i a ascultat banda...şSnaut nu i-a schimbat pozi ia, r mânând mai departe sprijinit de dulap, dar prin ochi i-a trecut o lic rireş ţ ă ă

abia perceptibil . St team lâng pupitru, având în fa u a cr pat spre coridor. Am coborât i mai mult glasul:ă ă ă ţă ş ă ă ş Ast -noapte, pe când dormeam, a încercat s se sinucid ... Cu oxigen lichid...ă ă ă

Ceva a fo nit, ca o adiere ce-ar fi gonit printre ni te hârtii. Am înm rmurit, ascultând la ceea ce se întâmplaş ş ă pe coridor, dar sursa fo netului era mai aproape. Chi c ise parc un oarece... oarece! Absurd! Aici nu existş ţ ă ă ş Ş ă oareci. II observam atent pe omul din fa a mea.ş ţ

57

― Te ascult, a spus lini tit.ş ― Fire te, nu i-a reu it.. În orice caz, acum tie cine este ea îns i.ş ş ş ăş ― De ce-mi spui toate astea? m-a întrebat deodat .ă ― Vreau s - i dai seama... am optit încurcat, cum se prezint lucrurile.ă ţ ş ă ― Te-am prevenit. ― Vrei s -mi spui c tiai? am ridicat f r voie glasul.ă ăş ă ă ― Nu. Evident c nu. Dar i-am explicat cum decurgă ţ lucrurile. Fiecare „oaspete”, atunci când apare, este

aproape o fantom ; exceptând un amestec dezlânat de amintiri i de imagini preluate de la... Adam-ul s u... este,ă ş ă de fapt, de ert. Cu cât r mâne mai îndelung în tov r ia ta, cu atât se umanizeaz mai mult i, de asemenea,ş ă ă ăş ă ş devine mai independent, pân la anumite limite, se-n elege. De aceea, cu cât dureaz mai mult, cu atât este maiă ţ ă greu... S-a oprit. M-a privit pe sub sprâncene i a ad ugat pe un ton indiferent. Aş ă aflat totul?

― Da, ţi-am spus doar. ― Totul? i c a mai fost aici o dat i c tu...Ş ă ăş ă ― Nu!

A zâmbit. ― Kelvin, ascult , dac ai ajuns pân acolo... La urma urmei ce inten ionezi s faci? S p r se ti sta ia?ă ă ă ţ ă ă ă ă ş ţ ― Da! ― Cu ea? ― Da.

T cea ca i cum s-ar fi gândit la r spuns, dar mai era ceva în t cerea lui.. Ce anume?ă ş ă ăDin nou acel fo net imperceptibil, de data asta parc în spatele peretelui sub ire. Snaut s-a mi cat în scaun.ş ă ţ ş

― Perfect, a spus. Ce te ui i a a? Crezi c -ţ ş ă ţi voi sta în cale? Vei face cum vei voi, dragul meu. Asta ar mai lipsi dac , pe lă âng celelalte, am mai recurge i la constrângereă ş . Nu inten ionez s te conving. Îţ ă ţi voi spune doar atât. Într-o situa ie inuman tu încerci s te compor i ca om. Poate c este frumos, dar cu totul inutil. ţ ă ă ţ ă De altfel, nici de aceast frumuse e nu sunt atât de sigur, pentru c i o nerozie poate fi frumoas . Dar nu acest lucru esteă ţ ă ş ă esen ial. Tu renun i la experien ele viitoare, vrei s fugi cu ea. Nu-i a a?ţ ţ ţ ă ş

― Ba da. ― Dar chiar i asta-i o... experien . Nu crezi?ş ţă ― Nu v d dac ea va putea...? Dac va fi împreun cu mine atunci nu v d...ă ă ă ă ă

Vorbeam tot mai încet, pân m-am oprit. Snaut a oftat u or.ă ş ― Cu to ii ducem aici, Kelvin, o politic a stru ului, dar cel pu in tim s renun m la poze.ţ ă ţ ţ ş ă ţă ― Nu pozez deloc. ― Bine. N-am vrut s te jignesc. Retrag cele spuse despre noble e, dar politica de stru r mâne valabil . Tuă ţ ţ ă ă

o practici într-o form deosebit de primejdioas . Te min i pe tine, o min i pe ea i din nou pe tine. Cuno tiă ă ţ ţ ş ş condi iile de stabilizare a unui sistem construit din materie neutrinic ?ţ ă

― Nu. Dar nici tu nu le cuno ti. Asta n-o cunoa te nimeni.ş ş ― Desigur, tim îns c un astfel de sistem este instabil i poate exista doar datorit unei continueş ă ă ş ă

aliment ri cu energie. Oă tiu de la Sartorius. Aceast energie creeaz un câmp de stabilizare turbionar. Se puneş ă ă deci întrebarea: este exterior acest câmp în raport cu „oaspe iiţ ”? Sau sursa câmpului se afl chiar în trupul lor?ă în elegi deosebirea?ţ

― Da, am r spuns îngândurat. Dac sursa este exterioar , atunci... ei...ă ă ă ― Odat cu ruperea de Solaris, acest sistem se va dezagrega, a încheiat Snaut în locul meu. Nu putemă

prevedea fenomenul, dar tu ai i efectuat experien a. Racheta pe care ai lansat-o... continu s se roteasc ... Amş ţ ă ă ă i calculat, într-un moment de r gaz, elementele mi c rii ei. N-ai decât s zbori, s te plasezi pe orbit , s teş ă ş ă ă ă ă ă

apropii i s consta i cele întâmplate cu pasagera...ş ă ţ ― Ai înnebunit? am uierat printre din i.ş ţ ― A a crezi? Dar dac ... am readuce aici racheta...? O putem face oricând. Este teleghidat . O coborâm deş ă ă

pe orbit i...ăş ― Înceteaz !ă ― Nici asta nu vrei? Dar mai exist o solu ie extrem de simpl : nici nu trebuie s descind pe sta ie. Eă ţ ă ă ă ţ

suficient s se roteasc mai departe i s stabilim cu ea leg tura radio... Dac tr ie te, ne va r spunde i...ă ă ş ă ă ă ă ş ă ş ― Dar acolo... am îng imat, s-a terminat de mult oxigenul...ă ― Poate c se poate dispensa de oxigen. Ei, facem o încercare?ă ― Snaut... Snaut... ― Kelvin... Kelvin... m-a îngânat mânios. Gânde te-te ce fel de om e ti. Pe cine vrei s ferice ti, sş ş ă ş ă

izb ve ti? Pe tine? Pe ea? sau pe care dintre ele? Pe asta sau pe cealalt ? Când e vorba de amândou , nu mai aiă ş ă ă curaj? Tu însu i vezi unde duc toate astea! î i spun pentru ultima dat : aici, în acest caz, ne afl m într-o situa ieţ ţ ă ă ţ amoral .ă

Deodat am auzit acela i fo net ca acela dinainte, ca i când cineva ar fi zgâriat cu unghiile peretele. Nuă ş ş ş tiu de ce, dar m-a cuprins o nelini te inert , de animal. Mi se p rea c m aflu la oş ş ă ă ă ă mare distan , de undeţă

contemplu printr-un binoclu întors întreaga scen : totul era m runt, pu in cam ridicol, prea pu in important.ă ă ţ ţ ― Bine, am spus. Ce a avea de f cut dup p rerea ta? S-o înl tur? Mâine va ap rea o alta asem n toare,ş ă ă ă ă ă ă ă

nu-i a a? i alt dat la fel. i a a, în fiecare zi... Cât vreme? De ce? Ce voi avea din toate astea? Dar ce veiş Ş ă ă Ş ş ă avea tu? Dar Sartorius? i sta ia?Ş ţ

― R spunde- i singur... S zicem c vei lua startul împreun cu ea, vei fi martorul urm toarei transform ri.ă ţ ă ă ă ă ă În câteva clipe vei vedea în fa a ta...ţ

― Ce voi vedea? am replicat batjocoritor. Un monstru? Un demon? ― Nu. Cea mai obi nuit , cea mai comun agonie. Tu ai început s crezi de-a binelea în nemurirea lor? Teş ă ă ă

asigur c pier... Ce vei face atunci? Te vei întoarce dup ... al doilea exemplar?ă ă ― Înceteaz !!! am strigat, strângându-mi pumnii. M privea sarcastic, dar i cu în elegere, printre ochiiă ă ş ţ

miji i.ţ ― Ah, deci tot eu trebuie s încetez! tii... În locul t u as pune cap t acestei discu ii. Mai bine ai faceă Ş ă ă ţ

altceva: po i, de pild , s te r zbuni, biciuind oceanul. Ce vrei, de fapt? A adar, dac ... ( i cu mâna a schi at unţ ă ă ă ş ă ş ţ gest u or de r mas bunş ă , ridicându- i totodat privirea spre tavan, de parc ar fi urm rit o persoan ce seş ă ă ă ă îndep rta) te vei considera un netrebnic? Iar dac n-o vei face, nu vei fi? Zici c nu e ti un nemernic, când vrei să ă ă ş ă zâmbe ti, de i î i vine s urli, când te prefaci a fi bucuros i calm, când î i vine s -ti mu ti degetele. Îl ai la-ş ş ţ ă ş ţ ă şndemâna pe Snaut, c ruia s -i faci scene, acuzându-l de toate... Ei, dragul meu, nu prea ai mină ă te.

Poate despre tine vorbe ti, am rostit, plecându-mi capul. Eu... eu o iubesc.ş ― Pe cine? Propriile- i amintiri?ţ ― Nu. Pe ea, i-am spus ce voia s fac . Zi, câ i... oameni adev ra i ar fi procedat a a?ţ ă ă ţ ă ţ ş ― Dar singur recuno ti c ...ş ă ― Nu te ag a de vorbeăţ . ― Bine. Prin urmare, ea te iube te, iar tu vrei s-o iube ti. Nu-i îns acela i lucru.ş ş ă ş ― Gre e ti.ş ş ― Îmi pare r u, Kelvin, dar tu însu i ai abordat aceste chestiuni intime. O iube ti, n-o iube ti; ea este gataă ţ ş ş

s - i dea via a, tu a ijderi. E foarte impresionant, foarte frumos, foarte în l tor, totul este, dac vrei, foarte,ă ş ţ ş ă ţă ă foarte... Dar aici nu este loc pentru asemenea lucruri. Nu e, în elegi? Nu, tu nu vrei s -n elegi asta. E ti implicatţ ă ţ ş în ac iunea unor for e pe care nu le st pânim, într-un cerc vicios, în care ea nu-i decât un moment. O faz . Unţ ţ ă ă ritm ce se repet . Dac ea ar fi... Dac ai fiă ă ă persecutat de o f ptur monstruoas , capabil s fac orice pentruă ă ă ă ă ă tine, n-ai ov i nici m car o clip s-o înl turi. Nu-i adev rat?ş ă ă ă ă ă

― Ba da. ― A adar, poate tocmai de aceea ea nu este un astfel de monstru. Tocmai asta î i leag mâinile! Chiar astaş ţ ă

se i urm re te: s le ai legate!ş ă ş ă ― Nu-i decât o nou ipotez lâng milionul celorlalte din bibliotec . Snaut, d -mi pace, ea este... Nu, nuă ă ă ă ă

vreau să vorbesc despre asta cu tine. ― Bine. Tu singur ai început, dar gânde te-te numai c ea este în realitate o oglind în care se reflect oş ă ă ă

parte a creierului t u. Dac -i minunat , se datoreaz faptului c amintirea ta a fost minunat . Tu ai dat re eta. Eă ă ă ă ă ă ţ un cerc vicios. Nu uita!

Ce dore ti deci de la mine?... S-o... s-o înl tur? Te-am mai întrebat... De ce trebuie s-o fac? Nu mi-aiş ă r spuns.ă

― Î i voi r spunde acum. Nu eu te-am invitat la o asemenea discu ie. Nu m-am amestecat în problemeleţ ă ţ tale. Nu-ti sugerez i nu-ti interzic nimic, n-aş ş face-o chiar de-a putea. Tu e tiş ş acela care ai venit i mi-aiş m rturisit totul. tii îns de ce? Nu? Ca s te desc tu ezi, ca s - i lepezi povara. Cunosc aceast povar , dragulă Ş ă ă ă ş ă ţ ă ă meu! Da, da, nu m -ntrerupe! Eu nu te-mpiedic ă în nimic, tu îns , ă tu vrei ca eu s te-mpiedic. Dac ă ă ţi-a sta înş cale poate c mi-ai sparge i capul, ai avea atunci de-a face cu cineva pl m dit din acela i sânge i lut ca i tine iă ş ă ă ş ş ş ş te-ai sim i tu însuti ca un om. Dar a a..., fiindc singur n-o sco i la cap t, prime ti s discu i cu mine..., de fapt,ţ ş ă ţ ă ş ă ţ cu tine. Ia zi, ai fi zdrobit de durere dac ar disp rea imediat? Nu, nu-mi spune nimic.ă ă

― tii c e ti bine! Doar buna mea credin m-a adus aici ca s te încuno tin ez c am inten ia s p r sescŞ ă ş ţă ă ş ţ ă ţ ă ă ă cu ea sta ia; îi respingeam atacul, dar mie însumi cuvintele îmi sunau neconving tor.ţ ă

Snaut a dat din umeri: ― E de în eles c trebuie s persi ti în hot rârea ta. Dac mi-am exprimat p rerea în aceast chestiune, amţ ă ă ş ă ă ă ă

f cut-o numai pentru c ai luat-o razna-n-sus, iar când ajungi s te pr bu e ti... pricepi i singur... Vino mâineă ă ă ă ş ş ş diminea , în jurul orei 9, la Sartorius... Vei veni?ţă

― La Sartorius? am f cut surprins. Dar el nu îng duie nim nui s intre... Spuneai c nici s -i telefonezi nuă ă ă ă ă ă po i.ţ

― Acum îi vine întrucâtva mai u or. Noi, tii, nu prea discutam despre acestea. Tu e ti... cu tine-i cu totulş ş ş altfel. Dar n-are nici o importan . Vii mâine diminea ?ţă ţă

― Voi veni, am murmurat. M uitam la Snaut. Î i vârâse parc într-o doar bra ul stâng pe dup u aă ş ă ă ţ ă ş dulapului. Când s-o fi deschis? Probabil c mai de mult, dar în ardoarea acestei discu ii, atât de nepl cut pentruă ţ ă ă mine, nu b gasem de seam . Cât de nefire ti îi erau mi c rile... parc ... ar fi ascuns ceva. Sau parc cineva l-ar fiă ă ş ş ă ă ă

59

inut de mân . Mi-am lins buzelţ ă e: Snaut, ce-i cu tine? ― Ie i! a rostit încet, cu un calm teribil. Ie i!ş ş

Am ie it i am tras u a dup mine, în ultimele pâlpâiri ale vâlv t ii sângerii. Harey st tea pe du umea, laş ş ş ă ăă ă ş vreo zece pa i mai departe, chiar lâng perete. La vederea mea a tres rit.ş ă ă

― Vezi..., a spus privindu-m cu ochi str lucitori. Mi-a reu it, Kris... Cât de mult m bucur! Poate... Poateă ă ş ă va fi din ce în ce mai bine...

― Oh, desigur, am r spuns distrat.ăNe întoarcem la noi, iar eu m fr mântam s ghicesc ce s-o fi petrecând în acel dulap stupid. Prin urmare,ă ă ă

Snaut ascundea acolo... i toat aceast discu ie...? Obrajii au început s -mi ard . Doamne, ce nebunie! i înŞ ă ă ţ ă ă Ş fond ce-am hot rât! Nimic. E adev rat c mâine diminea ...ă ă ă ţă

i deodat mi s-a f cut o fric aproape tot atât de mare ca în noaptea trecut . Encefalograma mea.Ş ă ă ă ă Înregistrarea integral a tuturor proceselor creierului meu, modulat pe fasciculul de raze X, va fi transmis înă ă ă adâncul acestui incomprehensibil monstru f r limite. Ce m-a întrebat? ă ă „Ai fi zdrobit de durere dac ară disp rea?ă ” Encefalograma este o înregistrare complet . Chiar i a proceselor incon tiente. Dac vreau să ş ş ă ă dispar ...? Oare pieirea ei m-ar fi impresionat la fel, dac Harey n-ar fi trecut prin groaznica încercare aă ă sinuciderii? Oare po i fi r spunz tor de propriul t u subcon tient? Dac eu nu r spund de el, atunci cineţ ă ă ă ş ă ă r spunde? Ce prostie! De ce am fost de acord ca tocmai propria mea... Fire te c a putea studia în prealabil aceaă ş ă ş înregistrare, dar dac n-o voi putea totu i descifra întocmai cum este? Nimeni n-ar putea-o face. Speciali tii suntă ş ş în stare s precizeze numai natura gândurilor celui cercetat, numai generalit i, c , de pild , subiectul rezolv oă ăţ ă ă ă problem matematic , dar care anume, de asta nu mai sunt capabili; ei afirm c este imposibil, deoareceă ă ă ă encefalograma constituie o rezultant , amestecul unei mul imi de procese ce se desf oar paralel i c numai oă ţ ăş ă ş ă parte dintre ele are un „substrat” psihic... Dar de ce-mi este atât de team ? Doar eu însumi îi spuneam aziă diminea lui Harey c aceast experien nu va duce nic ieri;ţă ă ă ţă ă fiindc de vreme ce neurofiziologii no tri nu suntă ş în stare s descifreze o înregistrare, cum ar putea-o descifra straniul gigant, tenebros i... lichid?ă ş

El a p truns totu i în mine, nici nu tiu cum, ca s -mi parcurg întreaga memorie i s descopere în eaă ş ş ă ă ş ă atomul cel mai dureros. Cum m-a mai putea îndoi de asta? i a f cut-o f r nici un fel de ajutor, f r nici un felş Ş ă ă ă ă ă de „transmitere prin iradiere”, a p truns prin chiurasa dublu ermetizat , prin masiva carapace a sta iei, aă ă ţ identificat în adâncul ei trupul meu i a plecat apoi cu prada...ş

― Kris...? a optit încet Harey.şSt team lâng fereastr , privind cu ochi nev z tori zorile nop ii. În fa a mea se în irau stelele, foarte pu ină ă ă ă ă ţ ţ ş ţ

vizibile la aceast latitudine sideral i alc tuind o delicat n fram , un strat de nori foarte înal i, iriza i subă ă ş ă ă ă ă ţ ţ razele soarelui disp rut de mult sub orizont.ă

Dac va pieri acum, înseamn c eu am vrut, c eu am ucis-o. S m duc acolo? Ei nu m pot sili. Dar ce leă ă ă ă ă ă ă voi spune? Nu, nu pot. Da, trebuie s m prefac, trebuie s mint, mereu i întotdeauna. i asta poate numaiă ă ă ş Ş pentru c în mine exist gânduri, inten ii, speran e n prasnice, în l toare sau criminale, despre care nu tiuă ă ţ ţ ă ă ţă ş nimic. Omul a pornit în întâmpinarea altor lumi, a altor civiliza ii, f r s cunoasc pân la cap t propriile luiţ ă ă ă ă ă ă ascunzi uri, c ile ce se înfund , fântânile, u ile baricadate sau mascate.ş ă ă ş

S-o tr dez!... de ru ine? Probabil numai din pricina faptului c -mi lipseă ş ă şte curajul... ― Kris... a optit i mai încet Harey.ş ş

Mai mult am sim it decât am auzit cum s-a apropiat f r nici m car un fream t de mine, iar eu mţ ă ă ă ă ă pref ceam c nu tiu nimic. În acea clip doream s fiu singur. Trebuia s fiu singur.ă ă ş ă ă ă

Nu eram înc în stare s iau sau nu vreo hot râre. St team nemi cat. Cu privirea a intit pe firmamentul totă ă ă ă ş ţ ă mai sumbru, pe stelele care p reau mai curând spectre ale stelelor terestre, iar înă pustiul ce înlocuia goana cumplit a gândurilor de pân atunci cre tea f r cuvinte o certitudine inert i indiferent , care-mi spunea c , înă ă ş ă ă ăş ă ă adâncul meu, unde nu puteam p trunde, am i f cut alegerea, dar, pref cându-m c nimic nu s-a-ntâmplat, nuă ş ă ă ă ă mai aveam nici m car puterea de a m dispreă ă ţui pe mine însumi.

GÂNDITORII

― Kris, e din cauza acelei experien e?ţAm tres rit la auzul glasului ei. St tusem închis, f r somn, de ore în ir, scrutând bezna, însingurat, fiindcă ă ă ă ş ă

nu-mi ajungea de la Harey nici m car respira ia, i asaltat de gândurile nop ii întortocheate, ca labirinturile,ă ţ ş ţ halucinante, doar pe jum tate în elese i, de aceea, crescute la noi dimensiuni i semnifica ii; o uitasem pe fata deă ţ ş ş ţ lâng mine.ă

― De unde tii... c nu dorm...? am întrebat. În glasul meu vibrau inflexiunile spaimei.ş ă ― Dup cum respiri..., mi-a r spuns pe tonul sfios al unei scuze. Nu voiam s te tulbur... Dac nu po iă ă ă ă ţ

vorbi...

― Nu c n-a putea... Da, ai ghicit, e din cauza experien ei...ă ş ţ ― Ce a teapt cei doi s ob inem prin aceast experien ?ş ă ă ţ ă ţă ― Ei înşi i ignor . Vor... indiferent ce... Nu-i vorba de ac iunea ş ă ţ „Gândirea”, ci mai curând de acţiunea

„Disperarea”. Acum e necesar un singur om care s aib suficient curaj i s ia asupra-i r spunderea hot rârii,ă ă ş ă ă ă dar cei mai mul i consider acest gen de curaj ca fiind o simpl la itate, fiindc înseamn o retragere, oţ ă ă ş ă ă renun are, o fug nedemn de om. Ca i cum pentru om ar fi demn s p trund , s se cufunde i s se piard înţ ă ă ş ă ă ă ă ş ă ă incognoscibil... M-am întrerupt, dar, înainte ca respira ia s mi se lini teasc , un nou acces de mânie m-a f cut sţ ă ş ă ă ă adaug: Fire te c n-au lipsit pragmati tii; chiar dac nu vom reu i s stabilim contactul, afirmau ei, tot vom aveaş ă ş ă ş ă de câ tigat: prin studierea plasmei ş a tuturor ora― elor vii i nebune ti, ce r sar din ea pentru o zi spre a disp reaş ş ş ă ă în neant vom cunoa te tainele materiei; ca i când ei n-ar fi tiut c e doar o ş ş ş ă autoam gire, un fel de plimbareă printr-o bibliotec scris într-un limbaj necunoscut, de neîn eles...ă ă ţ

― Dar nu exist i alte planete asem n toare...?ăş ă ă ― Nu-i exclus... Poate exist , dar numai pe aceasta o cunoa tem. În orice caz, ea reprezint o excep ie, nuă ş ă ţ

ca P mântul. Noi... noi întruchip m obi nuitul... suntem iarba Universului i, mândrindu-ne cu generalizareaă ă ş ş naturii noastre, socotim c totul poate fi cuprins în ea. Pe aceast baz ne-am lansat, temerari i entuzia ti, spreă ă ă ş ş alte lumi dep rtate. Dar ce rost au aceste lumi? S le st pânim sau s fim st pâni i de ele. Nimic altceva nuă ă ă ă ă ţ întrevedeau acele min i nefericite; de nu-i a a, nu merit , ziceau, nu merit !ţ ş ă ă

M-am sculat, c utând pe dibuite farmacia ă şi flaconul plat cu somnifere. ― Voi dormi, drag , am spus, întorcându-m spre unghiul de bezn de unde venea zumzetul ventilatorului.ă ă ă

Trebuie s dorm. Altminteri, nu mai tiu...ă şM-am lungit pe pat. Harey mi-a strâns mâna, i-am prins-o în palme prin întuneric i am r mas a a,ş ă ş

nemi cat, pân când somnul mi-a sl bit strânsoarea.ş ă ăDiminea a, când m-am trezit proasp t i odihnit, experimentul mi s-a p rut un fleac i nu în elegeam cumţ ă ş ă ş ţ

putusem s -i acord o atât de mare însemn tate. Pân i faptul c Harey trebuia s m înso easc în laborator mă ă ăş ă ă ă ţ ă ă nelini tea prea pu in. Oricât s-ar fi str duit s r mân singur , toate eforturile ei deveneau inutile dac p r seamş ţ ă ă ă ă ă ă ă ă camera mai mult de câteva minute. Deci am renun at la alte încerc ri propuse de Harey (eraţ ă gata chiar s se laseă închis undeva) i am sf tuit-o s - i ia o carte de citit.ă ş ă ă ş

Mai mult decât îns i opera ia pe care urma s-o întreprind m interesa ce voi g si în laborator. Exceptândăş ţ ă ă unele goluri din dulapurile i rafturile cu sticl rie de laborator (în plus, unele dulapuri erau f r geamuri, iarş ă ă ă t blia unei u i era cr pat în form de stea, ca i cum acolo s-ar fi dat recent o lupt , ale c rei urme fuseseră ş ă ă ă ş ă ă ă înl turate în grab , de i cu grij ), nimic deosebit în aceast mare sal alb-alb strie. Agitându-se în fa a aparaă ă ş ă ă ă ă ţ -tului, Snaut se purta extrem de prevenitor. V zând-o pe Harey, a salutat-o, înclinându-se u or, ca pe o vecheă ş cuno tin . În timp ce-mi umezea tâmplele i fruntea cu ser fiziologic, i-a f cut apari ia i Sartorius. A intrat peş ţă ş ş ă ţ ş u i a care d dea în camera obscur . Era îmbr cat într-un halat alb peste care atârna pân la glezne un or negruş ţ ă ă ă ă ş ţ împotriva radia iilor. Pedant i teatral, m-a salutat ca i cum ne-am fi desp r it cu o zi înainte. Abia acum amţ ş ş ă ţ observat c lipsa de expresie a ochilor lui se datoraă lentilelor de contact, pe care le purta sub pleoape, în locul ochelarilor.

Cu bra ele încruci ate îl urm rea pe Snaut cum îmi bandajeaz electrozii, ata a i pe pielea capului. i-a rotitţ ş ă ă ş ţ Ş de câteva ori privirea în jurul s lii; p rea c nici n-o remarcase pe Harey, care, cu o figur nefericit , edea pe ună ă ă ă ă ş mic taburet lâng perete i, aplecat peste o carte, se pref cea c o cite te; când Snaut s-a îndep rtat de fotoliulă ş ă ă ă ş ă meu, mi-am mi cat capul împov rat de metal i de conductori ca s v d cum se pune în func iune aparatura, darş ă ş ă ă ţ Sartorius i-a ridicat pe nea teptate mâna i a rostit solemn:ş ş ş

― Doctore Kelvin! Te rog o clip de aten ie i de concentrare! Nu doresc s - i impun nimic, fiindc ,ă ţ ş ă ţ ă aceasta n-ar duce la realizarea scopului nostru. Dar va trebui s nu te mai gânde ti la dumneata, la mine, laă ş colegul Snaut sau la orice alte persoane; eliminând accidentalul diferitelor individualit i, s ne a intim aten iaăţ ă ţ ţ asupra cauzei pe care o reprezent m aici. P mântul i Solaris, genera iile de cercet tori care au foă ă ş ţ ă rmat un singur lan pân la noi, perseveren a noastr aspira ie spre un contact ra ional, dimensiunile drumului istoric str b tut deţ ă ţ ă ţ ţ ă ă umanitate, certitudinea c aceasta va d inui, faptul c suntem capabili s ne jertfim i s lupt m, s ne d ruimă ă ă ă ş ă ă ă ă toate sim mintele misiunii noastre ţă iat― ideile care trebuie s umple cât mai deplin con tiin a dumitale. Dacă ă ş ţ ă nu vei fi sigur c ai fost la în l imea sarcinii, te rog s-o m rturise ti, iar colegul Snaut va repeta înregistrarea.ă ă ţ ă ş Doar avem timp...

Ultimele cuvinte le-a rostit cu un zâmbet palid, care n-a reu it s dea ochilor s i vreo expresie. La auzulş ă ă acestor fraze emfatice, pronun ate pe un ton atât de grav, m-au apucat adev rate spasme. Din fericire, Snaut aţ ă întrerupt t cerea ce se prelungea.ă

― Putem începe, Kris? m-a întrebat; într-o poz lejer , ni elu sfid toare, se sprijinea cu cotul de pupitrulă ă ţ ş ă înalt al encefalo-grafului. Îi eram recunosc tor c -mi spusese pe nume.ă ă

― Putem începe, am încuviin at, închizând ochii. Spaima ce-mi pustiise mintea a pierit brusc în momentulţ în care Snaut, terminând s -mi fixeze electrozii, a pus mâna pe comutator; am întrez rit printre gene tremurulă ă trandafiriu al l mpilor de control în irate pe placa neagr a aparatului. Sim eam totodat cum disp rea senza iaă ş ă ţ ă ă ţ de umed i nepl cut r ceal pe care electrozii metalici mi-o provocau pe east . Eram ca o aren fumurie,ă ş ă ă ă ă ţ ă ă

61

întunecat . Asupra acestui spa iu erau a intite de pretutindeni privirile unei mul imi nev zute.ă ţ ţ ţ ă ― Harey? Cu o nelini te aproape de le in, am folosit numele ei (ca pe o sond aruncat în bezn ) gata s -lş ş ă ă ă ă

retrag imediat. Dar spectatorii mei, aten i i invizibili, n-au reac ionat. Câteva clipe am fost doar o purţ ş ţ ă sensibilitate, un sincer regret, preg tit s -ndur îndelungate sacrificii. Harey m umplea f r contururi, f r forme,ă ă ă ă ă ă ă f r chip i, deodat prin alc tuirea ei depersonificat , mi-a ap rut cu întreaga-i seriozitate de profesor figura luiă ă ş ă ă ă ă Giese, tat l solaristicii i al solaristicienilor, desprinzându-se din umbra cenu ie. Dar gândul mi se îndreptaă ş ş nu la explozia noroioas ce-i înghi ise ochelarii cu ram de aur i musta a colilie, atât de îngrijit . Vedeam doară ţ ă ş ţ ă portretul s u gravat pe pagina de gard a monografiei i ha urile fine care-i înconjurau ca o aureol capul. Apoi,ă ă ş ş ă pe nea teptate, acest profil sever i cam de mod veche a început s semene cu chipul tat lui meu, astfel c pânş ş ă ă ă ă ă la urm n-am mai tiut care dintre ei m prive te. Nici unul n-avea un mormânt, lucru atât de frecvent i deă ş ă ş ş obi nuit în vremurile noastre, încât nu mai treze te nici o emo ie.ş ş ţ

Imaginea a disp rut, iar eu, în r stimpul unei nu tiu cât de îndelungate clipe, am uitat de sta ie i deă ă ş ţ ş experiment, de Harey i de oceanul cel negru, de toate, plin de certitudinea, subit ca o str fulgerare, c cei doiş ă ă ă oameni calcina i, pulveriza i inuser piept tuturor potrivniciilor, iar lini tea izvorât din aceast descoperire aţ ţ ţ ă ş ă ă izgonit mul imea inform care în arena de fum îmi pândea mut înfrângerea. Odat cu declinul dublu al aparaturiiţ ă ă deconectate, lumina artificial mi-a izbit ochii. Am strâns pleoapele. Sartorius m scruta cu aceea iă ă ş impasibilitate. Snaut, întors cu spatele spre el, î i c uta de lucru pe lâng aparat i lip ia parc inten ionat cuş ă ă ş ă ă ţ papucii ce-i c deau din picioare.ă

― Doctore Kelvin, ce p rere ai: ne-a reu it? i-a dat drumul Sartorius glasului s u resping tor, fonfă ş ş ă ă ăit. ― Da, am r spuns.ă ― E ti sigur? a insistat Sartorius cu o umbr de mirare i chiar de suspiciune.ş ă ş ― Da.

Siguran a i tonul aspru al r spunsurilor mele l-au scos o clip din gravitatea lui în epenit .ţ ş ă ă ţ ă ― Atunci... e bine, a spus înfundat i a privit nehot rât i stânjenit în jurul s u. Snaut s-a apropiat de fotoliuş ă ş ă

i mi-a desf cut bandajele.ş ăM-am sculat i am f cut prin sal câ iva pa i. Sartorius, care între timp disp ruse în camera obscur , s-aş ă ă ţ ş ă ă

întors cu filmul gata developat i uscat. Pe câ iva metri de pelicul neagr i lucioasş ţ ă ă ş ă se întindeau linii albe, vibrate i din ate, între esute ca un mucegai sau ca un p ienjeni .ş ţ ţ ă ş

Nu mai aveam nimic de f cut, dar n-am plecat. Ceilal i doi au introdus filmul în capul de citire ală ţ modulatorului, pe care Sartorius 1-a mai examinat o dat , încruntat i sceptic, ca i cum ar fi încercat să ş ş ă descifreze con inutul acestor linii atât de întortocheate.ţ

Cealalt parte a experimentului era acum invizibil . Puteam observa doar ce f ceau Snaut i ă ă ă ş Sartorius în fa a pupitrelor de comand instalate de-a lungul peretelui i cum puneau în func iune aparatura propriu-zis . Cuţ ă ş ţ ă un murmur slab de bas, curentul electric s-a trezit în nesfâr itele spire ale bobinelor de sub du umea. Lumini eleş ş ţ în iruite pe o coloan vertical s-au aprins pe rând, indicând c marele tub Roentgen a început s coboare înş ă ă ă ă adâncul sondei ce-l va conduce spre suprafa a oceanului. Luminile s-au stins pe treptele inferioare ale scalei, iţ ş Snaut a m rit tensiunea pân când indicatorul a descris o jum tate de oscila ie. Murmurul curentului electric eraă ă ă ţ abia perceptibil, nu se petrecea nimic, filmul purtat de tambure înainta sub carapacea metalic , a a încât nici peă ş el nu-l puteam vedea, iar contorul metrajului tic ia m runt, ă ă ca un mecanism de ceasornic.

Deasupra c r ii ei, Harey se uita ba la mine, ba la ceilal i. M-am apropiat de ea; mi-a aruncat o privireă ţ ţ întreb toare. Experimentul se terminase. Sartorius s-a apropiat de capul de citire, mare i conic, al aparatului.ă ş

― Mergem...? mi-a optit Harey. Am încuviin at, dând din cap. S-a sculat. F r s ne lu m r mas bun de laş ţ ă ă ă ă ă nimeni prea lipsit de sens ar fi fost -, am trecut pe l― âng Sartorius.ă

Un fascinant apus de soare invadase înaltele ferestre ale coridorului superior. Nu era ro ul obi nuit,ş ş noptatic, ci toate nuan ele purpuriului vibrând într-o cea cu reflexe i iriz ri argintii. R spunzând acestei dulciţ ţă ş ă ă lucori, negrul profund, care t l zuia lene pe nesfâr itul întins al oceanului, p rea s joaceăă ş ş ă ă ape de un violet murdar. Numai la zenit mai d inuia pe cer o pat ar mie.ă ă ă

La jum tatea coridorului inferior am r mas locului; m paralizase gândul c din nou vom fi înc tu a i deă ă ă ă ă ş ţ priveli tea deschis spre ocean.ş ă

― Harey, am spus. tii... m-a duce pân la bibliotec ... Ai ceva împotriv ?Ş ş ă ă ă ― O, i eu mi-a c uta bucuros ceva de citit, mi-a r spuns cu entuziasm cam artificial.ş ş ă ă

Sim eam c de ieri se c scase între noi o pr pastie ce nu mai voia s se închid i c Harey ar fi meritat s -iţ ă ă ă ă ăş ă ă arat o oarecare cordialitate, dar o total apatie pusese st pânire pe mine; nu-mi d deam seama cum a fi putută ă ă ş sc pa de aceast stare. Ne-am întors de-a lungul coridorului, apoi, traversând un plan înclinat, am ajuns în miculă ă vestibul cu trei u i; între ele se vedeau geamurile de cristal ale unor vitrine în care cre teau flori.ş ş

U a de la mijloc, care d dea în bibliotec , era capitonat de ambele p r i cu piele artificial ; de fiecare datş ă ă ă ă ţ ă ă când o deschideam, m str duiam s n-o ating. În untru, în sala mare i rotund , sub tavanul de un argintiu pal,ă ă ă ă ş ă desenat cu sori stiliza i, era pu in mai r coare.ţ ţ ă

Mi-am dus mâna de-a lungul cotoarelor colec iei de clasici ai solaristicii i tocmai voiam s scot primulţ ş ă volum al lui Giese, cu profilul s u gravat în cupru pe pagina de gard , când am descoperit o carte de Gravinskyă ă

(de format în octavo i destul de groas ), pe care n-o remarcasem data trecut .ş ă ăM-am a ezat pe scaunul tapisat. Era o lini te deplin . Aproape de mine, Harey r sfoia o carte. Auzeamş ş ă ă

fo netul u or al foilor sub degetele ei. Compendiul lui Gravinsky, la care studen ii recurgeau cu prilejulş ş ţ examenelor, era o culegere de probleme solaristice în iruite alfabetic, începând cu ipoteza abiologic iş ă ş terminând cu cea degenerativ . Acest compilator, care nu v zuse niciodat lumea solarisean , a citit toateă ă ă ă monografiile, jurnalele expedi iilor, lucr rile fragmentare i rapoartele provizorii, a aprofundat chiar i citateleţ ă ş ş din operele planetologilor care studiau alte corpuri cere ti i a dat un catalog, care, dorind s fie de o extremş ş ă ă concizie a formul riă lor, pierdea uneori complexa subtilitate a ideilor originale. De altfel, toat aceast lucrare cuă ă preten ii enciclopedice era mai curând o bizarerie; volumul fusese editat în urm cu 20 de ani, iar între timp seţ ă iviser o mul ime de noi ipoteze pe care nici o carte n-ar mai fi fost în stare s le cuprind . Parcurgeam indiceleă ţ ă ă alfabetic al autorilor ca pe o list de deceda i. Pu ini dintre ei mai tr iau, iar în solaristic nu mai lucra aproapeă ţ ţ ă ă nici unul. Aceast multitudine de idei î i putea l sa impresia c m car una dintre ipoteze trebuie s fie cuă ţ ă ă ă ă adev rat întemeiat , c este imposibil ca realitatea s difere total de miliardele de presupuneri ale intelectuluiă ă ă ă îndreptate spre ea. În prefa a lucr rii sale, Gravinsky periodizase cele peste ase decenii de solaristic , anterioareţ ă ş ă lui.

În cea dintâi perioad , datând de la cercetarea preliminar a lui Solaris, nimeni nu emisese ipoteze propriu-ă ăzise. Oarecum intuitiv i mergând pe linia ş „bunului simţ”, se accepta pe atunci ideea c oceanul este o întindereă neînsufle it , o uria mas gelatinoas ce scald globul, un conglomerat chimic care, datorit activit ii luiţ ă şă ă ă ă ă ăţ „cvasivulcanice”, înmugure te în ni te structuri foarte bizare i reu e te printr-un automatism autore-generator alş ş ş ş ş proceselor s stabilizeze în a a fel orbita instabil încât un pendul de pe Solaris î i men ine neschimbat planulă ş ă ş ţ mi c rii. E drept c numai cu trei ani mai târziu Magenon s-a exprimat în favoarea naturii însufle ite a ş ă ă ţ „ma iniiş gelatinoase”; aceasta nu 1-a împiedicat totu i pe Gravinsky s fixeze debutul perioadei ipotezelor biologice abiaş ă peste nou ani, când ideea singuratic a lui Magenon a început s cucereasc tot mai mul i adep i. Anii urm toriă ă ă ă ţ ţ ă au fost boga i în modele teoretice foarte complicate (bazate pe analiza biomatematic ) ale ţ ă oceanului viu.

A treia perioad a constituit-o aceea în care opinia savan ilor, atâta timp aproape monolit , s-a destr mat. Înă ţ ă ă aceast epoc au ap rut o mul ime de coli ce se înfruntau cuă ă ă ţ ş îndârjire. Erau vremurile în care au activat Panmaller, Strobl, Freyhouse, Le Greuille, Osipowicz; întreaga mo tenire l sat de Giese a devenit obiectul uneiş ă ă critici zdrobitoare. Au fost publicate primele atlase, cataloage i stereofotografii ale asimetriadelor, considerateş pân atunci drept forma ii imposibil de cercetat; saltul a fost realizat gra ie unei aparaturi noi, teleghidate, trimisă ţ ţ ă în adâncurile clocotitoare ale colo ilor care amenin au în orice moment s explodeze. Astfel au luat na tere, peş ţ ă ş marginea acelor furtunoase discu ii, ipoteze r zle e, bagatelizate pe motiv c - i propuneau obiective mai modesteţ ă ţ ă ş i potrivit c rora, de i mult a teptatul ş ă ş ş „contact” cu „monstrul ra ionalţ ” va e ua, totu i într-un fel sau altulş ş

cercetarea „ora elorş ” pl smuite de mimoizi i a mun ilor sferici, pe care îi isc oceanul spre a-i înghi i din nou,ă ş ţ ă ţ va face s progreseze chimia, fizico-chimia, va aduce noi date în domeniul gigantomoleculelor; nim nui îns nu-ă ă ăi trecea prin cap s polemizeze cu purt torii acestor teze. Era perioada în care au ap rut cataloageleă ă ă metamorfozelor tipice, actuale pân în zilele noastre, sau teoria bioplasmatic a mimoizilor emis de Frank iă ă ă ş care, de i p r sit ca fiind eronat , a r mas un admirabil model de amploare i coerent în construc ia unuiş ă ă ă ă ă ş ă ţ sistem.

Aceste „perioade ale lui Gravinsky”, care cuprindeau peste treizeci de ani, reprezentau naivitatea tinere ii,ţ romantismul optimist i, în sfâr it, vârsta maturit ii marcat de primele glasuri sceptice. Spre sfâr itul p traruluiş ş ăţ ă ş ă de veac, au fost formulate, ca o întoarcere epigonic la primele ipoteze coloido-mecanice, teorii privitoare laă apsihismul oceanului solarisian. Toate c ut rile unor manifest ri inten ionale, teleologice în procesele i ac iunileă ă ă ţ ş ţ oceanului, motivate prin necesit ile lui interne, au fost aproape unanim taxate drept o abera ie a unei întregiăţ ţ genera ii de cercet tori. Pasiunea publicistic de combatere a acestor afirma ii a preg tit terenul pe care s-a situatţ ă ă ţ ă grupul lui Holden, Eonides i Stoliwa, oameni lucizi cu o orientare analitic , ce se concentrau asupra culegeriiş ă con tiincioase a faptelor; era perioada unor acumul ri rapide i a unei neîncetate cre teri a arhivelor, aş ă ş ş cartotecilor de microfilme, a expedi iilor dotate cu cea mai perfect aparatur , cu dispozitive de înregistrareţ ă ă automat , cu sonde, cu tot ce putea s livreze P mântul. In unii ani participau pe atunci la cercet ri peste o mieă ă ă ă de oameni deodat , dar, în timp ce materialele cre teau într-un ritm tot mai intens, spiritul ce anima pe oameniiă ş de tiin era pe cale s sec tuiasc ; astfel a început o perioad de declin, greu de delimitat în mod precis, totu iş ţă ă ă ă ă ş înc optimist .ă ă

Aceast faz a explor rilor solarisiene se caracteriza în primul rând prin mari i îndr zne e individualit i,ă ă ă ş ă ţ ăţ ce se afirmau fie printr-o remarcabil imagina ie teoretic , fie printr-o analiz negativ , cum fuseser Geise,ă ţ ă ă ă ă Strobl sau Sevada, care ultimul dintre marii solaristicieni a pierit ― ― în împrejur ri misterioase în regiuneaă Polului sud al planetei din pricina unei gre eli elementare. El i-a condus aparatul de zbor în adâncul uneiş ş forma ii ce i se punea evident în drum. S-a vorbit despre o brusc pierdere a cuno tin ei, de le in sau de un defectţ ă ş ţ ş al dispozitivelor de pilotare. In realitate cred c a fost prima sinucidere, primul acces flagrant de disperare. Nuă îns ultimul. Dar volumul lui Gravinsky nu men iona evenimentele de mai târziu; în timp ce priveamă ţ îng lbenitele pagini ale compendiului, prin minte mi se perindau date, fapte i am nunte...ă ş ă

Atentate atât de patetice la propria via n-au mai avut loc, dar au lipsit i acele individualit i excep ionale.ţă ş ăţ ţ

63

Recrutarea cercet torilor ce urmeaz s se consacre anumitor domenii ale planetologiei constituie de fapt ună ă ă fenomen nestudiat de nimeni. Oamenii cu mari însu iri i cu o mare putere de cercetare se nasc aproximativ cu oş ş frecven constant , dar selec ionarea lor este inegal . Prezen a sau lipsa lor într-o anumit disciplin poate fiţă ă ţ ă ţ ă ă explicat doar de perspectivele pe care le deschide ea. Apreciindu-i în mod diferit pe clasicii solaristicii, nimeniă nu le poate refuza grandoarea, ba uneori chiar i geniul. Acest gigant mut, care era Solaris, a atras timp deş decenii pe cele mai marcante personalit i din domeniile matematicii, ale fizicii, ale biofizicii, aleăţ electrofiziologiei i ale teoriei informa iei. P rea c de la un an Ia altul aceast armat de cercet tori s-a pomenitş ţ ă ă ă ă ă lipsit de comandan i. A r mas doar o mul ime cenu ie, anonim de colec ionari meticulo i, de compilatori, deă ţ ă ţ ş ă ţ ş creatori ai unei experien e adeseori original proiectate, dar disp ruser atât expedi iile de mas , planificate laţ ă ă ţ ă scara întregului glob, cât i temerarele ipoteze de sintez .ş ă

Solaristica intrase parc în disolu ie i odat cu declinul ei se n teau tot mai des, deosebindu-se doar prină ţ ş ă ăş am nunte secundare, ipoteze despre degenerarea i involu ia m rilor solarisiene. Din când în când ap rea câte oă ş ţ ă ă concep ie mai îndr znea , mâi interesant , dar toate luate la un loc condamnau prin defini ie oceanul,ţ ă ţă ă ţ considerându-l drept stadiul final al unei evolu ii care, dac trecuse cu milenii în urm printr-o perioad deţ ă ă ă organizare suprem , nu mai reprezenta acum ceva unitar decât sub aspect fizic, descompunându-se în nesfâr iteă ş forma iuni inutile, lipsite de sens, agonice. Prin urmare, o cosmic agonie întins pe milenii; a a era privit Solarisţ ă ă ş i, în consecin , lungonii sau mimoizii au fost considera i forme neoplazice, iar procesele desf urate atât deş ţă ţ ăş

fluent ca preludii ale haosului ― i ale anarhiei. În cele din urm , aceast tendin a devenit atât de obsesivş ă ă ţă ă încât întreaga literatur tiin ific din urm torii apte-opt ani, de i, evident, cenzurat de expresii afective, seă ş ţ ă ă ş ş ă asem na cu un uria rug de injurii pe care mul imea sur a solaristicienilor lipsi i de lideri le proferau dreptă ş ţ ă ţ r zbunare împotriva oceanului ce r mânea indiferent i ignora prezen a oamenilor.ă ă ş ţ

În cadrul grupului de coordonare al Institutului de planetologie, al nucleului ce lua hot râri cu privire laă sprijinirea material a cercet rilor, surveneau transform ri de opinie,ă ă ă reflectate în reducerea treptat , dar continuă ă a bugetului alocat pentru dotarea expedi iilţ or ce plecau spre Solaris.

Glasurile celor care sus ineau necesitatea reducerii cerţ cet rilor se amestecau cu p rerile celor ce reclamauă ă folosirea unor mai energice mijloace de ac iune; nimeni îns n-a mers poate mai departe decât directorulţ ă administrativ al Institutului cosmologic mondial, care afirma cu înd r tnicie c oceanul viu nu-l ignor pe om, ciă ă ă ă pur i simplu nu-l remarc , dup cum un elefant nu poate observa o furnic ce i-ar umbla pe spate; de aceea,ş ă ă ă pentru a-i atrage oceanului aten ia asupra noastr , ar trebui s recurgem la uria e mijloace de excitare, la ma ini-ţ ă ă ş şgigan i pe m sura planetei. Un am nunt hazliu ţ ă ă pe care presa ― îl remarcase în mod mali ios ţ ― îl constituia faptul c ac iuni atât de costisitoare erau cerute de directorul Institutului cosmoloă ţ gic i nu de acela al Institutuluiş planetologic, care finan a explorarea lui Solaris; era deci o m rinimie f cut cu punga altuia.ţ ă ă ă

Caruselul ipotezelor emise mai târziu, încerc rile de reconsiderare a celor vechi, introducerea unoră modific ri neesen iale au început s prefac solaristica (o disciplin pân atunci clar , în ciuda amploarei sale)ă ţ ă ă ă ă ă într-un labirint de c r ri tot mai întortocheate i care nu duceau nic ieri. Într-o atmosfer de indiferent general ,ă ă ş ă ă ă ă de stagnare i de apatie, un ocean de data aceasta al hârtiilor inutil tip rite p rea s dubleze oceanul solarisean.ş ă ă ă

Cu vreo doi ani înainte de intrarea mea ca absolvent al institutului în laboratorul lui Gibarian, luase fiinţă Funda ia Metta-Irving, care acorda premii excep ionale acelora care vor folosi în scopuri umane energiaţ ţ oceanului. Era o momeal foarte ispititoare, dar i pân atunci astronavele aduseser pe P mânt destuleă ş ă ă ă înc rc turi cu gelatin plasmatic . Au fost elaborate îndelung i minu ios metodele de a o conserva: temperaturiă ă ă ă ş ţ înalte sau joase, crearea artificial a unei microatmosfere i a unui microclimat similare celor solarisiene,ă ş iradieri de durcizare, în sfâr it mii de procedee chimice; toate acestea doar pentru a observa un proces de descompunereş mai mult sau mai pu in lent i care, fire te, a fost descris cu cea mai mare precizie în toate stadiile lui;ţ ş ş autodigerarea, macerarea, descompunerea primar i apoi cea secundar . Iat soarta tuturor probelor prelevateă ş ă ă din forma iile plasmei; ele se diferen iau numai prin c ile care duceau spre deznod mânt.ţ ţ ă ă

Încerc rile de a men ine în via , fie chiar în stare de hibernare, de anabioz , un fragment mai mare sau maiă ţ ţă ă mic din monstru în afara organismului s u planetar au e uat de fiecare dat , ceea ce a dus la ideea dezvoltat deă ş ă ă şcoala lui Meunier i Proroh c de fapt trebuia descoperit o enigm i numai una, iar atunci când o vom fiş ă ă ă ş dezlegat, folosind cheia interpretativ adecvat , totul va deveni clar...ă ă

În c utarea acestei ă „pietre filozofale” solarisiene, i-au irosit timpul i energia oameni care adesea n-aveauş ş nimic comun cu tiin a, iar în a patra decad a solaristicii num rul maniacilor provenit din afara mediuluiş ţ ă ă tiin ific, num rul obseda ilor (cu preocup ri gen „ş ţ ă ţ ă perpetuum mobile” sau „cvadratura cercului”) a c p tată ă

amploarea unei epidemii de care unii psihologi au fost chiar alarma i. Aceasta pasiune s-a stins totu i dup câ ivaţ ş ă ţ ani, iar când m preg team pentru c l toria spre Solaris, ea p r sise de mult paginile ziarelor i disp ruse dină ă ă ă ă ă ş ă discu ii ca ţ de altfel îns i problemaăş oceanului.

Punând deoparte volumul lui Gravinsky, am g sit al turi de el (c r ile fiind a ezate în ordine alfabetic ) oă ă ă ţ ş ă bro ur abia vizibil între cotoarele groase. Scris de Grattenstrom, ea ş ă ă ă a reprezentat unul dintre cele mai bizare produse ale literaturii solaristice. În lupta pentru în elegerea naturii extraumane, aceast lucrare se ridicaţ ă împotriva oamenilor în i i, era un veritabil rechizitoriu împotriva speciei noastre, o carte turbat i seac prinş ş ă ş ă formulele ei matematice scornite de un autodidact; dup ce publicase mai întâi o serie de contribu ii remarcabileă ţ

la anumite domenii, Grattenstrom a încercat s arate în această ă lucrare de numai câteva zeci de pagini că realiz rile tiin ei, chiar i cele mai abstracte, cele mai înalt teoretizate i matematizate, se afl , în realitate, foarteă ş ţ ş ş ă aproape de o concep ie preistoric , antropomorf a lumii. H ituind în formulele teoriei relativit ii, în aleţ ă ă ă ăţ teoremei câmpurilor de for , în parastatic , în ipotezele câmpului cosmic unitar orice urm de obiect, tot ceţă ă ă însemneaz pentru noi consecin a sim urilor noastre, a alc tuirii organismului omenesc, a limitelor iă ţ ţ ă ş imperfec iunii fiziologiei noastre animale, Grattenstrom ajungea la concluzia final c niciodat nu va fi cuţ ă ă ă putin vreun ţă „contact” între om i o civiliza ie neantropomorf , neumanoid . În acest atac împotriva întregiiş ţ ă ă noastre specii, oceanul gânditor nu era pomenit cu nici un cuvânt, dar prezen a lui, sub înf i area unei t ceriţ ăţş ă triumf toare i batjocoritoare, se f cea sim it aproape în fiecare propozi ie. Cel pu in a a mi s-a p rut mie cândă ş ă ţ ă ţ ţ ş ă citisem pentru prima dat bro ura lui Grattenstrom. Aceast lucrare constituie mai curând o curiozitate decât oă ş ă pozi ie obi nuit a literaturii solaristice, dar ea se afla în colec ia de c r i clasice fiindc o introdusese acolo chiarţ ş ă ţ ă ţ ă Gibarian, care mi-o d duse, ă de altfel, s-o citesc.

Cu un sim mânt ciudat, asem n tor respectului, am pus atent firava fascicul înapoi, printre c r ile aflateţă ă ă ă ă ţ în raft. Am atins cu vârful degetelor Almanahul Solaristic. Cu tot haosul, cu toat neputin a ce ne înconjura, eraă ţ indiscutabil c , datorit unei experien e de numai câteva zile, dobândisem anumite certitudini în unele problemeă ă ţ fundamentale, asupra c rora fusese rev rsat timp de ani de zile o adev rat mare de cerneală ă ă ă ă ă.

Un ins destul de înc p ânat i amator de paradoxuri ar fi putut contesta presupunerea c oceanul este oă ăţ ş ă fiin vie. Totu i, existen a psihicului s u, orice accep ie s-ar fi dat cuvântului, nu mai putea fi negat , atât deţă ş ţ ă ţ ă v dit devenise faptul c ne remarca prezen a... Aceast singur constatare a desfiin at întreaga ramur solaristică ă ţ ă ă ţ ă ă ce afirma c oceanul ar fi ă „un sistem în sine” cu organele senzoriale atrofiate i care acum se comport de parcş ă ă n-ar ti nimic despre fenomenele sau obiectele exterioare lui, fiind închis în vârtejul continuu al unor giganticiş curen i de gândire, al c ror sediu, leag n i creator este el însu i.ţ ă ă ş ş

Am mai aflat c poate sintetiza pe cale artificial ă ă „ceea ce noi nu suntem în stare” trupurile omene ti, baş chiar s le perfec ioneze, determinând în structura lor subatomic transă ţ ă form ri pentru noi de neîn eles, dar,ă ţ evident, legate de elurile-i directoare.ţ

A adar, oceanul exista, tr ia, gândea, ac iona; ansa de a reduce ş ă ţ ş „problema Solaris” la absurd sau la zero, ideea c n-aveaă m de-a face cu nici un fel de fiin i c astfel inten ia contactului era inutil s-a dovedit a fiţăş ă ţ ă eronat . Indiferent de au vrut sau nu, oamenii au fost obliga i acum s ia cuno tin de aceast fiin , care, de iă ţ ă ş ţă ă ţă ş desp r it de noi printr-un abis de miliarde de kilometri, s-a pus de-a curmezi ul expansiunii cunoa terii noastre.ă ţ ă ş ş

Poate c ne afl m ă ă m― gândeam ă ― într-un moment crucial al unei întregi istorii. Hot rârea renun rii, aă ţă întoarcerii pe P mânt, acum sau într-un viitor apropiat, putea la un moment dat s primeze, ducând chiar laă ă lichidarea sta iei. Nu credeam totu i c aceasta ar fi constituit o solu ie. Îns i ideea existentei unui colosţ ş ă ţ ăş gânditor nu va mai da niciodat pace oamenilor. Oricât ar str bate galaxiile, unindu-se cu civiliza iile altoră ă ţ f pturi aidoma lui, omul va fi obsedat etern de provocarea aruncat de Solaris.ă ă

Un alt volum legat în piele se r t cise printre anuarele ăă Almanahului. Înainte de a-l deschide, i-am observat coperta înnegrit de degetele numero ilor cititori. Era o carte foarte veche aceast ă ş ă Introducere în solaristic ă a lui Muntius. in minte i noaptea în care am citit-o, i zâmbetul lui Gibarian, când îmi d duse exemplarul s u, iŢ ş ş ă ă ş zorii p mânteni din fereastr atunci când am ajuns laă ă cuvântul „Sfâr itş ”. Solaristic ă scria Muntius este― ― substitutul religiei în era cosmic , este o credin împodobit cu ve mintele tiin ei. Contactul, elul c tre careă ţă ă ş ş ţ ţ ă tindem, constituie ceva la fel de ce os ca i prezenta îngerilor sau apari ia unui Soter. Explorarea este o liturghieţ ş ţ exprimat în formule metodologice, munca perseverent a p mântenilor seam n cu o bun -vestire, întrucât nuă ă ă ă ă ă exist i nu pot exista pun i între Solaris i P mânt... Ce a teapt , ă ş ţ ş ă ş ă de altfel, sau ce puteau a tepta oamenii dupş ă „stabilirea contactului informa ionalţ ” cu m rile gânditoare? Pomelnicul tr irilor unei existen e atât de str vechiă ă ţ ă încât, desigur, nici nu- i mai aminte te de propriul ei început? Descrierea dorin elor, a pasiunilor, a speran elor iş ş ţ ţ ş a suferin elor întruchipate în monumentale na teri de mun i vii, metamorfozarea matematicii în existen , înţ ş ţ ţă singur tate i în renun are? Dar toate acestea nu constituie o cunoa tere transmisibil , iar dac am încerca s-oă ş ţ ş ă ă traducem în vreunul dintre limbajele terestre, toate valorile i semnifica iile b nuite ar disp rea înainte deş ţ ă ă a ajunge pân la noi...ă

Analiza lui Muntius, acest „eretic” al planetologiei, este simpl i amar , revelatoare în ce prive te negarea,ăş ă ş destr marea mitului solarisean sau, mai bine zis, a misiunii Omului. Primul glas critic care a îndr znit s seă ă ă afirme înc în faza de dezvoltare optimist i romantic a solaristicii a fost primit cu t cerea unei totale ignor ri.ă ăş ă ă ă Lucru firesc, deoarece acceptarea ideilor lui Muntius ar fi fost echivalent cu negarea solaristicii în accep ia ei deă ţ atunci. Întemeierea unei alte concep ii, lucide, care s renun e la supremul ideal, î i a tepta în van fondatorul.ţ ă ţ ş ş Cinci ani dup moartea lui Muntius, când cartea lui devenise o raritate bibliofil , ea nu se mai afla nici înă ă bibliografiile literaturii solaristice, nici în colec iile filozofice. Ce-i drept, a ap rut o coal cu numele s u: cerculţ ă ş ă ă norvegian, în care senin tatea expunerii lui Muntius, tulburat de individualitatea urma ilor, s-a transformat până ă ş ă la urm în sarcasmul caustic al lui Erle Ennesson i într-o variant cam vulgar : solaristica utilitar , adică ş ă ă ă ă „Utilitaristica” lui Phaelanga; acesta pretindea cercet torilor s se limiteze la avantajele concrete care pot fiă ă ob inute imediat, f r s mai nutreasc speran e de arte în contactul dintre civiliza ii, în comunicarea lorţ ă ă ă ă ţ ş ţ intelectual . În compara ie cu necru toarea claritate a analizei lui Muntius, toate contribu iile elevilor luiă ţ ţă ţ

65

spirituali nu sunt decât un fel de contribu ii la contribu ii, dac nu o simpl popularizare, cu excep ia operelor luiţ ţ ă ă ţ Ennesson i poate ale lui Takata...ş

Între filele c r uliei lui Muntius se afla un extras îng lbenit din revista trimestrial ă ţ ă ă Parerga Solariana, una dintre primele lucr ri pe care le-a scris Gibarian, înc mai înainte de a fi preluat conducerea institutului. După ă ă titlul „De ce sunt solaristicean”, urma o enumerare laconic (aproape ca un regulament) a fenomenelor pe careă se întemeiau ansele Contactului. Într-adev r, Gibarian apar inea acelei (poate) ultime genera ii de cercet tori ce-ş ă ţ ţ ăau cutezat s reînnoade firul anilor de început, ai m re iei i ai optimismului...ă ă ţ ş

El pornea de la ilustrele cercet ri clasice ale bioelectroni tilor eurasiatici Ho-En-Min, Ngyalli iă ş ş Kavakadze. Ace tia demonstraser unele similitudini între imaginea activit ii electrice a creierului i anumiteş ă ăţ ş desc rc ri plasmatice care preced apari ia unor structuri ca Polimorphele stadiale timpurii i Solaridele gemene.ă ă ţ ş În schimb, fiind unul dintre cei mai precau i i lucizi adep i al Contactului i detestând senţ ş ţ ş za ionalul, Gibarianţ respingea interpret rile ultraantropomorfice, toate tezele mistificatoare ale colilor psihanalitice, psihiatrice iă ş ş neurofiziologice, care încercau s traduc diferitele manifest ri ale oceanului în termenii unor maladii umane, ca,ă ă ă de pild , epilepsia (al c rei analog trebuia s ă ă ă fie erup iile spasmodice ale asimetriadelor). Dealtminteri, acela iţ ş val de interes ieftin a trezit i lucrarea mea de diplom . i ea se g sea pe undeva, pe aici (fire te, nu tip rit ), peş ă Ş ă ş ă ă unul dintre rafturile de microfilme. În scrierea ei m-am bazat pe studiile revelatoare ale lui Bergmann iş Reynolds, care izbutiser s separe i s ă ă ş ă „filtreze” din mozaicul proceselor scoar ei cerebrale componentele ceţ înso esc cele mai puternice emo ii deţ ţ disperare, de durere sau de voluptate; în ce m prive te, am comparată ş înregistr rile lor cu desc rc rile curen ilor oceanici i am remarcat o analogie demn de aten ie în oscila iile i înă ă ă ţ ş ă ţ ţ ş profilele curbelor (specifice anumitor sectoare ale calotei simetriadelor, la baza mimoizilor nematurizaţi, etc.). Aceast descoperire a fost suficient pentru ca numele meu s apar în curând în presa cotidian sub titluri de-aă ă ă ă ă dreptul ridicole, de genul „Piftia disperată” sau „Planeta în orgasm”. Dar publicitatea mi-a fost totu i de folosş (cel pu in a a am crezut pân de curând), deoarece Gibarian, care ca orice specialist în solaristic nu putea citiţ ş ă ă miile de lucr ri ce ap reau, mai ales acelea scrise de încep tori, i-a îndreptat aten ia asupra mea i astfel amă ă ă ş ţ ş primit o scrisoare de la el. Acea scrisoare a închis un capitol al vie ii mele, deschizând un altul.ţ

VISELE

Dup ase zile, lipsa oric rei reac ii din partea oceanului ne-a determinat s repet m experien a. Sta ia, careăş ă ţ ă ă ţ ţ r m sese pân acum imobil la încruci area paralelei 43 cu meridianul 16, a început s se deplaseze la o în l imeă ă ă ă ş ă ă ţ de 400 de metri i s se îndrepte spre sud, unde radarele i radiografele de pe sateloid indicau o intensificare aş ă ş activit ii plasmatice. Timp de dou zile, fasciculul Roentgen, modulat de encefalograma mea, izbea la intervaleăţ ă de câteva ore suprafa a aproape neted a oceanului.ţ ă

C tre sfâr itul celei de-a doua zile ne i aflam atât de aproape de pol încât, în momentul în care disculă ş ş soarelui albastru era gata s se ascund sub orizont de cealalt parte a firmamentului, zorile purpurii anun au peă ă ă ţ profilul norilor r s ritul soarelui ro u. Uria ul negru i pustiu, ca i cerul transparent de deasupra lui, a devenită ă ş ş ş ş arena unei lupte violente, orbitoare între culorile dure, de o metalic incandescent , care din încruci area lor seă ă ş iscau un verde coclit. Traversat de reflexele globurilor antagoniste ale celor dou puternice focare, oceanulă str lucea când ca mercurul, când ca purpura; era suficient atunci cei mai mic nor la zenit pentru ca luă mina care se scurgea împreun cu spuma grea pe coastele valurilor s se îmbog easc în inimaginabile lucori de curcubeă ă ăţ ă ie în mi care, îndat dup amurgul soarelui albastru, în partea de nord-vest a orizontului s-a iscat o simetriad .ş ă ă ă Anun at imediat de semnalizatoare; aproape contopit cu cea a brun , aceast simetriad era abia vizibil ,ţ ă ă ţ ă ă ă ă ivindu-se dintre valuri prin sclipiri r zle e, care, în zona unde cerul se îngâna cu oceanul, se intensificau tot maiă ţ mult, dând na tere unei gigantice flori vitroase... Sta ia nu i-a modificat cursul, iar dup vreun sfert de or ,ş ţ ş ă ă colosul, vibrând în ro u ca o lamp de rubine ce se stinge, pierea din nou la orizont. Câteva minute mai târziu, oş ă coloan înalt i sub ire, a c rei baz se i ascundea dincolo de curba planetei, s-a în l at la câ iva kilometri,ă ă ş ţ ă ă ş ă ţ ţ crescând t cut în v zduh. Era semnul evident c simetriada se i afla în agonie, o jum tate din ea arzândă ă ă ş ă sângeriu, iar cealalt str luminând ca un stâlp de hidrargir; pl smuirea s-a desf cut într-un arbore alc tuit dină ă ă ă ă dou culori, apoi vârfurile ramurilor lui tot mai înmugurite s-au pref cut într-un nor de forma unei ciuperci, aă ă c rei calot împins de vânt a pornit sub fulgerele celor doi sori într-o c l torie îndep rtat , în timp ce temelia,ă ă ă ăă ă ă cu sfâ ieri ca ni te grei ciorchini, cobora, a zice, solemn i se destr ma spre orizont. Dup o or , i cel din urmş ş ş ş ă ă ă ş ă vestigiu al acestui spectacol disp ruse.ă

i din nou au trecut dou zile; experien a s-a repetat pentru ultima oar ; ocurile provocate de razeleŞ ă ţ ă ş Roentgen cuprinseser o mare zon a planetei. La sud au ap rut, perfect vizibile din locul unde ne aflam, înă ă ă ciuda distan ei de peste trei sute de kilometri, arţ rhenidele, un lan stâncos i abrupt, acoperit parc de z pad ; deţ ş ă ă ă fapt erau depuneri de origine organic , dovad c aceast forma ie constituise cândva fundul oceanului.ă ă ă ă ţ

Ne-am modificat atunci itinerariul în direc ia sud-est; o vreme am zburat paralel pe lâng bariera muntoas ,ţ ă ă

pierdut în norii tipici zilei ro ii, pân când i ace tia s-au f cut nev zu i. De la prima experien trecuser zeceă ş ă ş ş ă ă ţ ţă ă zile. În tot acest r stimp, pe sta ie nu s-a întâmplat nimic mai deosebit.ă ţ

Dup ce Sartorius a elaborat programul experien ei, aceasta a fost repetat automat de aparatura de emisie;ă ţ ă nu sunt sigur dac i-a controlat cineva func ionarea. In aceea i vreme îns , pe sta ie s-au petrecut cu mult maiă ţ ş ă ţ multe decât puteam s ne fi dorit. Nu între oameni. Îmi fusese team c vor fi reluate lucr rile la anihilator; deă ă ă ă asemenea, a teptasem reac ia lui Snaut când va afla de la Sartorius c l-am min it întrucâtva, exagerândş ţ ă ţ primejdia la care ar fi putut s ne expun anihilarea substan ei neutrinice. Totu i, din motive care la început mi s-ă ă ţ şau p rut de neîn eles, nici una dintre temerile mele n-au devenit realitate; ineam, evident, seama i deă ţ ţ ş posibilitatea ca ei s recurg la vreun vicle ug, s - i t inuiasc preg tirile i lucr rile; ca atare, în fiecare ziă ă ş ă ş ă ă ă ş ă inspectam sala anihilatorului, o înc pere lipsit de ferestre, a ezat chiar sub du umeaua laboratorului central.ă ă ş ă ş Niciodat îns n-am întâlnit pe cineva acolo, iar stratul de praf care acoperea carcasa i cablurile aparaturiiă ă ş constituiau o m rturie c de multe s pt mâni nu le mai atinsese nimeni.ă ă ă ă

În acel timp, Snaut devenise la fel de nev zut ca i Sartorius, ba, as putea spune, i mai pu in accesibil decâtă ş ş ţ acesta, c ci nici videofonul din cabina radio nu mai r spundea la chemare. Fire te c deplas rile sta iei erauă ă ş ă ă ţ dirijate de cineva; de cine anume îns n-aveam habar, deoarece, oricât de ciudat ar p rea, aceast chestiune nuă ă ă prezenta pentru mine nici un interes. T cerea oceanului m l sa i ea indiferent, astfel încât, dup dou sau treiă ă ă ş ă ă zile, aproape c încetasem s m mai preocupe sau s -mi mai fie team de ea; îmi pierise cu totul din minte, ca iă ă ă ă ă ş experien a. Zile de-a rândul edeam fie în bibliotec , fie în cabin cu Harey, care se ţ ş ă ă târa dup mine aidoma uneiă umbre. tiam c situa ia noastr e bun i c aceast apatic i ilogic stare de armisti iu nu se poate prelungi laŞ ă ţ ă ă ş ă ă ăş ă ţ infinit. Ar fi trebuit s -mi dep esc iner ia, s schimb ceva în rela iile noastre, dar respingeam în i i gândul uneiă ăş ţ ă ţ ş ş schimb ri, fiind incapabil s iau vreo hot râre; îmi este greu s explic, dar mi se p rea c totul peă ă ă ă ă ă sta ie, iţ ş îndeosebi ceea ce m lega de Harey, se afl într-o extrem instabilitate, într-un echilibru suprasolicitat, pe careă ă ă orice accident l-ar fi putut distruge. De ce? Nu sunt în stare s spun. Ciudat era îns c i pe Harey o st pâneauă ă ă ş ă sentimente oarecum asem n toare!ă ă

Reflectând acum la acele împrejur ri, cred c impresia de incertitudine, de armisti iu, de clip de dinainteaă ă ţ ă unui cutremur era provocat de o impalpabil prezent care umplea toate nivelele i înc perile sta iei. Mai existaă ă ă ş ă ţ poate i un alt mod de a-i ghici prezen a: visele. Deoarece niciodat înainte i nici dup aceea n-am mai avutş ţ ă ş ă asemenea n luciri, am hot rât s le notez con inutul i numai datorit acestui fapt pot spune câte ceva despre ele,ă ă ă ţ ş ă de i numai în mod fragmentar i f r uria a bog ie a viziunilor mele.ş ş ă ă ş ăţ

...Se f cea c , în împrejur ri nedeslu ite, am e uat în spa ii lipsite de cer, de p mânt, de du umele, deă ă ă ş ş ţ ă ş tavane sau de pere i, pomenindu-m ca întemni at într-o substan str in mie, de parc întregul trup mi seţ ă ţ ţă ă ă ă implantase într-un bloc inert, imobil, amorf sau, mai curând, de parc , lipsit de trup, aă ş fi fost înconjurat de vagi pete trandafirii, suspendate într-un mediu cu alte propriet i optice decât aerul, astfel încât obiectele deveneauăţ clare, ba chiar prea clare i supranatural de vizibile, fiindc în acele vise viziunile dep eau prin concretul iş ă ăş ş materialitatea lor percep iile avute treaz. Trezindu-m , aveam sentimentul paradoxal c starea de veghe,ţ ă ă adev rata stare de veghe, era de fapt cealalt , iar ceea ce vedeam dup deschiderea ochilor nu reprezenta decât oă ă ă firav i palid umbr .ăş ă ă

Iat prima viziune, sâmburele din care mijea apoi visul. În jurul meu, ceva îmi a tepta încuviin area, iar euă ş ţ tiam, sau mai degrab ceva tia în mine c nu trebuie s cad prad tainicei tenta ii, deoarece cu cât mai multş ă ş ă ă ă ţ

promite prin t cerile ei, cu atât mai îngrozitor va fi sfâr itul. Dar, de fapt, nimic din toate acestea nu-mi ap rea peă ş ă atunci l murit: mi-ar fi fost team , iar eu n-am resim it niciodat team . A teptam. Din cea a trandafirie ce m -ă ă ţ ă ă ş ţ ănv luia s-a ivit cea dintâi atingere, iar eu, inertă ca o roc împotmolit undeva, ă ă în adânc, nu puteam nici s mă ă retrag, nici s m mi c, iar ceea ce era în afara mea îmi cerceta închisoarea, cu palp ri în acela i timp oarbe iă ă ş ă ş ş v z toare, i p rea o mân care m-ar crea; pân în acea clip n-avusesem vedere i iat c , deodat , vedeam. Subă ă ş ă ă ă ă ş ă ă ă degetele ce se plimbau pe chipul meu îmi ap reau din neant buzele i obrajii, iar pe m sur ce aceast atingere cuă ş ă ă ă infinit de infime atingeri se extindea, dobândeam un chip, un tors ce respira, chemate la existen prin acest actţă simetric de crea ie ţ p― entru c i eu, cel creat, cream la rândul meu ă ş ― i ap rea o figur pe care n-o maiş ă ă v zusem niciodat , str in i familiar ; încercam s-o privesc în ochi, dar n-o puteam face deoarece totul î iă ă ă ă ş ă ş schimba mereu propor iile, deoarece aici nu existau nici un fel de coordonate i deoarece doar într-o t cere ca deţ ş ă rug ne dezv luiam i deveneam reciproc. Eram viu în mine, dar parc amplificat f r limite, iar cealalt fiină ă ş ă ă ă ă ţă

femeie? d― ― inuia împreun cu mine în nemi care. Acela i puls ne anima i eram un întreg. F r de veste, înă ă ş ş ş ă ă ritmul de largo al acestei arii în afara c reia nu exist nimic i nu putea s existe s-a furi at ceva negr it de crud,ă ă ş ă ş ă ceva imposibil i contrar naturii. Aceea i atingere, care ne-a creat, lipindu-se de trupurile noastre, ca o mantie deş ş aur, prindea s ne furnice. Corpurile noastre goale i albe începeau s se preling în noptatice, colc itoare pâraieă ş ă ă ă de viermi, care se ridicau de pe noi ca ni te pânze de aer, i am fost eu i am fost noi, i iar i am fost eu: oş ş ş ş ăş febril mas viermuind , ce se împletea i se despletea, infinit , iar în aceast ne rmurire ă ă ă ş ă ă ţă nu! eu eram― ne rmurirea, strigam f r glas, implorând sfâr itul, i tocmai atunci m-am destr mat, dar, rev rsându-mţă ă ă ş ş ă ă ă pretutindeni deodat , m readunam înmiit; ba metamorfozat într-o stânc , ba culminând undeva, în str lucireaă ă ă ă unui alt soare, m pomeneam zvârlit în negrele i ro iile dep rt ri, concentrat în cea mai profund suferin .ă ş ş ă ă ă ţă

Iat desf urarea celei mai simple n luciri care m-a bântuit; pe celelalte nu le pot exprima, fiindc spaimaă ăş ă ă

67

ce izvora din ele n-avea nici un corespondent în con tiin a treaz . În aceste vise,ş ţ ă Harey nu m vizita i nici nuă ş ap reau amintiri sau întâmpl ri diurne.ă ă

Existau i altfel de vise, în care, într-un întuneric de moarte i piatr , sim eam c sunt obiectul unorş ş ă ţ ă înfrigurate cercet ri ce nu se slujeau de nici un fel de receptori senzitivi; era ca o p trundere, ca o pulverizare, caă ă o împr tiere, pân la completa anihilare. Ultima treapt , adâncul tuturor acestor suplicii t cute i nimicitoare, îlăş ă ă ă ş constituia groaza, de care chiar numai aducându-mi ziua aminte îmi sim eam inima s rindu-mi din loc iţ ă ş înte indu- i b t ile.ţ ş ă ă

Zilele monotone, parc decolorate, pline de o atroce plictiseal , se târau adormite într-o indiferenă ă ţă absolut . Numai noaptea m -ngrozea i a fi f cut orice ca s -i întârzii venirea. Vegheam împreun cu Harey,ă ă ş ş ă ă ă care n-avea nevoie de somn, o s rutam i o mângâiam, dar tiam c nu-mi pas nici de ea, nici de mine, c toateă ş ş ă ă ă le fac de spaima stârnit de vise; ea îns , de i nu-i m rturisisem nimic despre îngrozitoarele mele co maruri, credă ă ş ă ş c b nuia ceva, fiindc sim eam din partea ei o în elegere umilitoare, dar n-aveam nici o alt sc pare. Am spus că ă ă ţ ţ ă ă ă o anumit vreme nu m-am v zut cu Snaut i cu Sartorius. Totu i Snaut îmi d dea câte o veste, la intervale deă ă ş ş ă câteva zile, fie l sându-mi un bile el, fie telefonându-mi. M întreba dac n-am remarcat vreun nou fenomen,ă ţ ă ă vreo modificare a situa iei, ceva ce ar putea fi interpretat ca o reac ie la experien a de atâtea ori repetat .ţ ţ ţ ă R spundeam c nu simt nimic i-l întrebam la rându-mi, iar Snaut se mul umea s fac un semn negativ cu capul,ă ă ş ţ ă ă în adâncul ecranului.

În a 15-a zi de la încetarea experien elor, m-am trezit mai devreme decât de obicei, istovit de co mar; parcţ ş ă a fi deschis ochii din amor eala provocat de o profund narcoz . Prin fereastr am remarcat, în primele raze aleş ţ ă ă ă ă soarelui ro u, a c rui uria dâr t ia ca un fluviu de foc fa a oceanului, cum aceast întindere pân acum moartş ă şă ă ă ţ ă ă ă începea s se tulbure treptat. Întunecimea ei p lise, ca brumat de o perdea de cea , sub ire, dar cu o consistenă ă ă ţă ţ ţă aproape tangibil . Pe alocuri încol iser înă ţ ă ea centre de agita ie pân când o mi care nedefinit a cuprins întreagaţ ă ş ă panoram . Negrul se destr mase în membrane, roz-pale în concavit i i brun-sidefii în convexit i. La începută ă ăţ ş ăţ culorile (ce modelau aceast bizar draperie oceanic în rânduri lungi de talazuri parc înghe ate) î i luau loculă ă ă ă ţ ş unele altora; apoi s-au contopit i acum întregul ocean era acoperit de o spum efervescent ce se în l a în p turiş ă ă ă ţ ă groase, atât sub sta ie cât i în preajma ei... Nori de spum asem n tori unor elitre se ridicau de pretutindeni spreţ ş ă ă ă cerul ro cat i pustiu, i tot mai îngust. Unii nori care cu fâ iile lor verticale ecranau discul coborât al soareluiş ş ş ş erau, prin contrast cu incandescen a lui, negri ca smoala; al ii, din apropierea soarelui, deveneau în func ie deţ ţ ţ unghiul razelor aurorale fie trandafirii, fie de purpur , fie de un ro u de garant , i acest proces dura ca i cândă ş ă ş ş oceanul, clivându-se în lame sângerânde, i-ar fi dezv luit uneori de sub ele suprafa a-i sumbr . Unele dintreş ă ţ ă aceste pl smuiri se în l au, planând în imediata vecin tate a ferestrelor sta iei, trecând pe lâng ele la distan deă ă ţ ă ţ ă ţă numai câ iva metri, ba chiar una i-a ters de geam aripa-i m t soas , în timp ce stolurile ce- i luaser printreţ ş ş ă ă ă ş ă primele zborul în v zduh abia de mai puteau fi deslu ite în slava cerului, p s ri ce s-au rupt de cârd pentru caă ş ă ă apoi, aidoma unei ninsori inverse, s se piard în zenit.ă ă

Sta ia s-a oprit i a r mas a a vreo trei ore, dar spectacolul nu contenea. Pân la urm , când soarele a pieritţ ş ă ş ă ă sub orizont, iar oceanul de sub noi a fost înv luit de întuneric, stolul de mii de zbur toare înv p iate a suit spreă ă ă ă cer tot mai sus, curgând în iruri nesfâr ite de-a lungul unor strune nev zute, i aceast maiestuoas ascensiuneş ş ă ş ă ă de aripi a durat pân când a pogorât noaptea.ă

Acest fenomen, zguduitor prin propor iile i lini tea lui, a speriat-o pe Harey, dar nu puteam s -i dau nici oţ ş ş ă deslu ire, deoarece chiar pentru mine, solaristiceanul, totul era inedit i ininteligibil, de i asemenea forme iş ş ş ş structuri neconsemnate înc în nici unul dintre cataloage puteau fi observate pe Solaris de dou ori pe an, iară ă dac aveai noroc, ceva mai des.ă

Noaptea urm toare, cam cu o or înainte de asfin itul soarelui albastru, am fost martorii unui alt fenomenă ă ţ oceanul fosforiza. Pe suprafa― a lui, invizibil din pricina beznei, au ap rut, cl tinate de valuri, pete luminoaseţ ă ă ă ori mai cur― ând lic ritoare ă ― i cu contururile evanescente. Pe urm aceste pete alburii s-au contopit într-oş ă

culoare spectral care a cuprins pân în zare oceanul. Intensitatea luminescen ei a sporit vreo 15 minute; apoiă ă ţ fenomenul a luat sfâr it într-un mod nea teptat: oceanul a început s se sting ; dinspre apus înainta pe un frontş ş ă ă larg, poate de sute de mile, o zon de bezn ; pe m sur ce întunericul câ tiga teren, covorul fosforescent seă ă ă ă ş retr gea; ajungând la orizont, s-a pref cut deodat într-un pojar înalt, apoi s-a desf urat ca o uria auror polară ă ă ăş şă ă ă i a disp rut tot atât de brusc. Când, dup scurt timp, soarele a r s rit din nou, puteai vedea cum se întinde spreş ă ă ă ă

toate z rile suprafa a pustie i moart , de-abia însemnat de încre iturile valurilor, ce proiectau reflexe de mercură ţ ş ă ă ţ în ferestrele sta iei. Fosforescen a oceanului era un fenomen de mult descris; în afara cazurilor în care seţ ţ manifesta ca un preludiu al exploziei asimetriadelor, ea era considerat drept un semn tipic de intensificare înă activitatea local a plasmei. Totu i, în decursul urm toarelor dou s pt mâni, nu s-a mai întâmplat nimic înă ş ă ă ă ă exteriorul sta iei. Doar o dat , în plin noapte, am auzit un ip t îndep rtat, care venea de nic ieri i deţ ă ă ţ ă ă ă ş pretutindeni, teribil de ascu it i de prelung, de fapt ni te scâncete supraomenesc amplificate; trezit din co mar, l-ţ ş ş şam ascultat vreme îndelungat , nefiind prea sigur dac nu este i el numai un vis. Cu o zi înainte, din laboratorulă ă ş a ezat par ial deasupra cabinei noastre se repercutaser zgomote înfundate, ca stârnite de mutarea unor greut iş ţ ă ăţ sau aparate mari; acum mi se p rea c ip tul vine tot de sus, lucru absolut de neîn eles, c ci înc perile erauă ă ţ ă ţ ă ă desp r ite printr-un tavan cu bun izolare fonic . Acest strig t de agonie s-a prelungit aproape o jum tate de or .ă ţ ă ă ă ă ă

M înnebunise în a a hal încât, leoarc de sudoare, m-am gândit s fug pân sus, dar deodat a contenit i dină ş ă ă ă ă ş nou a putut fi auzit doar hârşâitul unor obiecte urnite din locul lor.

Dou zile mai târziu, pe când edeam seara cu Harey în chicinet , a intrat pe nea teptate Snaut. Eraă ş ă ş îmbr cat ca lumea; hainele-i p mântene îi schimbau mult expresia i înf i area. P rea s fie mai înalt i maiă ă ş ăţş ă ă ş îmb trânit. F r s ne priveasc aproape deloc, s-a apropiat de mas , s-a aplecat deasupra ei i, r mânând înă ă ă ă ă ă ş ă picioare, s-a apucat s m nânce carnea rece direct din cutia de conserve, mu când fl mând din bucata de pâine.ă ă ş ă Se p ta de gr sime pe mânec ori de câte ori c uta carnea peă ă ă ă fundul cutiei.

― Te murd re ti, am spus.ă ş ― Hm? a mârâit cu gura plin . Înfuleca de parc nu mai pusese nimic în gur de zile întregi. ă ă ă Şi-a turnat o

jum tate de pahar de vin, 1-a b ut pe ner suflate, i-a ters gura i a respirat adânc, rotindu- i în jurul s u ochiiă ă ă ş ş ş ş ă congestiona i.ţ

S-a uitat la mine i a hârâit:ş ― i-ai l sat barb ...? E ti grozav...Ţ ă ă ş

Harey punea zgomotos vasele în chiuvet .ă Snaut a început s se legene u or pe c lcâie, se strâmba iă ş ă ş plesc ia tare, cur indu- i din ii cu limba. Mi se p rea c o face inten ionat.ă ăţ ş ţ ă ă ţ

― N-ai chef s te mai b rbiere ti? Sau ce-ai p it? m-a întrebat, privindu-m st ruitor. Nu i-am r spuns. Fiiă ă ş ăţ ă ă ă atent! a ad ugat dup o clip . Te avertizez: i el, la început, a renun at s se b rbiereasc ...ă ă ă ş ţ ă ă ă

― Du-te la culcare! am murmurat. ― Da' ce, sunt prost?! De ce n-am discuta? Ascult , Kelvin, poate c oceanul ne dore te binele? Poate vreaă ă ş

s ne fac ferici i, doar c înc nu tie cum? Ne cite te dorin ele s pate în creier, dar numai doi la sut dintreă ă ţ ă ă ş ş ţ ă ă procesele noastre nervoase sunt con tiente. El ne cunoa te prin urmare mai bine decât ne cunoa tem noi în ine,ş ş ş ş deci trebuie s -l ascult m, s fim de ă ă ă acord cu el. Ce crezi? Nu vrei? De ce... glasul i s-a fr― ânt plâng re ă ţ de― ce nu te b rbiere ti?ă ş

― Înceteaz ! am replicat scurt. E ti beat.ă ş ― Ce?! Beat? Eu!? Dar ce crezi? Oare un om care i-a c rat ciolanele dintr-un cap t la cel lalt al Galaxiei,ş ă ă ă

ca s - i afleă ş pre ul, n-are dreptul s se-mbete? De ce, m rog? Tu, Kelvin, crezi în menirea omului, nu-i a a?ţ ă ă ş Gibarian îmi tot vorbea despre tine înainte de a- i fi l sat barb . E ti exact a a cum te descria... Apropo, nu te duş ă ă ş ş la laborator fiindc î i vei pierde credin a... acolo creeaz Sartorius. Faustul nostru ă ţ ţ ă au rebours caut un mijlocă împotriva nemuririi. Iat cum arat ultimul cavaler al sfântului contact... Unul, pe m sura noastr ... Nici ideea luiă ă ă ă anterioar n-a fost rea ă o agonie prelungit― ... Ei bine, nu? O agonie perpetu ... p l rii de pai... paie... cum deă ă ăă nu bei, Kelvin? Ochii lui, aproape invizibili între pleoapele umflate, s-au oprit asupra lui Harey, care st teaă nemi cat lâng perete. O, Afrodit alb , n scut din ocean... Mâna ta, divino, inspirat de zei, a prins el sş ă ă ă ă ă ă ă ă declame i s-a înecat de râs. Cam pe-acolo sunt... ce zici... Kel... vin...? a mai articulat cu greu, într-un acces deş tuse.

Eram lini tit, dar aceast lini te se pref cea tot mai mult într-o rece demen .ş ă ş ă ţă ― Înceteaz ! am rostit printre din i. Înceteaz i ie i!ă ţ ăş ş ― M alungi? ă Şi tu? î i la i barb i m alungi? Nu mai vrei s te previn, s te sf tuiesc ca un adev ratţ ş ă ş ă ă ă ă ă

tovar stelar? Kelvin, s deschidem trapele de jos i s -l strig m, poate ne va auzi! Dar care-i este numele?ăş ă ş ă ă Gânde te-te, am botezat toate stelele i toate planetele, dar poate c ele se i numeau într-un fel. Ce uzurpare!ş ş ă ş Ascult , hai s mergem acolo. Îl vom chema... Îi vom spune ce a f cut din noi, pân când î i va da seama i se vaă ă ă ă ş ş speria... Atunci ne va construi simetriade argintii i se va ruga pentru noi în matematica lui, i ne va împrejmuiş ş cu îngeri însângera i, i chinul s u va fi chinul nostru, iar teama lui teama noastr i ne va implora s -i gr bimţ ş ă ă ş ă ă sfâr itul, fiindc tot ce face el, tot ce este el este o invoca ie a mor ii. De ce nu râzi? Glumesc doar. Dac speciaş ă ţ ţ ă noastr ar fi avut un mai puternic sim al umorului, poate c n-am fi ajuns aici. tii ce vrea s fac Sartorius?ă ţ ă Ş ă ă Vrea s pedepseasc oceanul, vrea s -l sileasc s urle cu to i mun ii s i deodat . Crezi c va avea îndr zneala să ă ă ă ă ţ ţ ă ă ă ă ă propun acest plan spre aprobare scleroticului areopag care ne-aă trimis aici ca s isp im p catele altora? Aiă ăş ă dreptate, îi va fi team ... dar numai din cauza p l rioarei. P l rioara n-o va divulga nim nui, atât de curajos nuă ăă ăă ă este Faustul nostru... T ceam. Snaut se leg na tot mai tare pe picioare. Lacrimile îi iroiau pe obraz, prelingându-ă ă şse pe hain . Cine-i vinovat de toate astea? a reluat. Cine ne-a adus în halul în care ne g sim? Gibarian? Giese?ă ă Einstein? Platon? To i tia au fost ni te criminali, ţ ăş ş ştiaţi?! Gânde te-te numai! Intr-o rachet omul poate s crapeş ă ă ca o b ic de s pun, sau s se prefac în ur ure, sau s fiarb în propriu-i sânge, pentru ca apoi s explodeze cuăş ă ă ă ă ţ ţ ă ă ă o asemenea vitez încât s n-aib timpul nici m car s strige. Dup aceea doar oscioarele-i mai izbesc peă ă ă ă ă ă din untru tabla rachetei, rotindu-se pe orbitele newtoniene corectate de Einstein. Iat roadele progresului nostru!ă ă Iar noi pornim de bun voie spre stele fiindc drumul e minunat, pân când am ajuns întemni a i în aceste celule,ă ă ă ţ ţ deasupra acestor farfurii, printre nepieritoarele ma ini de sp lat vase, cu iruri nesfâr ite de dulapuriş ă ş ş credincioase, de closete supuse iat― realizarea personalit ii noastre... Prive te-le, Kelvin! Dac n-aă ăţ ş ă ş fi beat, n-a vorbi a a, dar, în definitiv, tot trebuie s existe cineva care s-o spun . Pân la urm trebuie s vin cineva. Iarş ş ă ă ă ă ă ă tu ezi aici, ca un copil la abator, i p rul î i cre te-n barb ... cine-i vinovatul? R spunde- i singur.ş ş ă ţ ş ă ă ţ

S-a întors încet i, sprijinindu-se în prag de u orul u ii, a ie it. Se mai auzea ecoul pa ilor s i. Evitamş ş ş ş ş ă privirea lui Harey, dar ochii no tri s-au întâlnit deodat . Voiam s m apropii de ea, s-o îmbr i ez, s -i mângâiş ă ă ă ăţş ă

69

p rul, dar nu puteam. Nu puteam.ă

SUCCESUL

Urm toarele trei s pt mâni s-au scurs de parc ar fi fost una i aceea i zi care se repeta neîncetat. Jaluzeleleă ă ă ă ş ş ferestrelor coborau i se ridicau, noaptea m târâm de la un co mar la altul, iar diminea a ne sculam i începeaş ă ş ţ ş jocul, dar era oare un joc? M pref ceam c sunt calm, iar Harey mima i ea calmul. Aceast în elegere tacit ,ă ă ă ş ă ţ ă con tiin a faptului c ne în elam reciproc, devenise ultima noastr evaziune, fiindc vorbeam mult despre felul înş ţ ă ş ă ă care vom tr i pe P mânt; visam s ne stabilim nu departe de o metropol i niciodat s nu mai p r sim cerulă ă ă ă ş ă ă ă ă albastru i copacii verzi. Închipuiam împreun interiorul viitoarei noastre locuin e i înf i area gr dinii, ba chiarş ă ţ ş ăţş ă ne contraziceam cu privire la unele am nunte... cum va fi gardul viu... cum va fi banca... Credeam eu oare fieă numai o clip în toate aceste proiecte? Nicidecum. tiam c toate sunt imposibile. Eram con tient c nu se voră Ş ă ş ă realiza. Chiar dac Harey, vie fiind, ar fi reu it s p r seasc sta ia, tot ar fi fost zadarnic; pe P mânt poate să ş ă ă ă ă ţ ă ă aterizeze doar un om, iar omul nu-i altceva decar documentele lui. Primul control ar fi pus cap t acesteiă escapade. Încercarea de a o identifica ne-ar fi desp r it de la început, ceea ce ar fi tr dat-o imediat. Sta ia eraă ţ ă ţ singurul loc unde puteam tr i împreun . Oare Harey tia asta? Desigur. Îi spusese cineva? în lumina tuturor celoră ă ş întâmplate, probabil c da.ă

Într-o noapte am auzit ca prin vis c Harey se scoal tiptil. Am vrut s-o îmbr i ez. Doar t când i numai înă ă ăţş ă ş întuneric puteam redeveni liberi, în momentele de uitare total , pe care disperarea ce ne-mpresura de pretutindeniă le f cea s fie o fulgerat suspendare a torturii. Nu observase probabil c m-am de teptat. Înainte s -i fi apucată ă ă ă ş ă mâna, a coborât din pat. Am auzit, trezit numai pe jum tate, lip itul pa ilor descul i. M-a cuprins o teamă ă ş ţ ă nedefinit .ă

― Harey? am optit. Voiam s strig, dar nu îndr zneam. M-am a ezat pe pat. U a ce ducea spre coridor eraş ă ă ş ş u or întredeschis . O dung sub ire de lumin t ia în diagonal cabina. Mi se p rea c aud voci în bu itş ă ă ţ ă ă ă ă ă ă ş e. Vorbea cu cineva? Cu cine?

Am s rit din pat, dar m-a cuprins o spaim atât de teribil încât picioarele refuzau s m asculte. Am r masă ă ă ă ă ă locului o clip , tr gând cu urechea. Era lini te. M-am târât încet pân la pat. Îmi percepeam pulsul ce-mi izbea cuă ă ş ă putere în cap. Am început s num r. La 1 000 m-am întrerupt, u a s-a deschis f r zgomot, Harey s-a strecurată ă ş ă ă în untru i a înm rmurit de parc ar fi fost atent la respira ia mea; m-am str duit s mi-o fac egal i calm .ă ş ă ă ă ţ ă ă ăş ă

― Kris...? a optit înceti or. N-am r spuns. S-a strecurat repede în pat. O sim eam întins lâng mine i amş ş ă ţ ă ă ş stat al turi de ea neclintit, f r s tiu cât vreme. Încercam s -mi formulez întreb rile, dar cu cât trecea mai multă ă ă ăş ă ă ă timp, cu atât îmi d deam mai bine seama c nu eu voi rosti primul cuvânt. Dup un timp oarecare, poate dup oă ă ă ă or , am adormit.ă

Diminea a era la fel ca întotdeauna. M uitam b nuitor la Harey. Dup -mas , st team al turi în fa aţ ă ă ă ă ă ă ţ ferestrei curbate, dup al c rei geam se scurgeau nori jo i, stacojii. Sta ia trecea printre ei ca o nav . Harey citeaă ă ş ţ ă o carte, iar eu z ceam în acea stare de prostra ie, care devenise pentru mine singura relaxare.ă ţ

Am observat c , înclinându-mi capul într-un anumit mod, pot vedea în fereastr imaginea noastr reflectat ,ă ă ă ă str vezie, dar clar . Am coborât mâna de pe sp tarul scaunului. Cu o privire piezi , Harey (am observat înă ă ă şă reflexul geamului) s-a asigurat c ochii îmi sunt a inti i asupra oceanului; atunci, aplecându-se iute, i-a pusă ţ ţ ş buzele pe sp tar, chiar în locul de pe care abia îmi retr sesem mâna. Am r mas în epenit în atitudinea aceeaă ă ă ţ nefireasc , iar Harey i-a l sat din nou privirea pe carte.ă ş ă

― Harey, am rostit încet. Unde ai fost ast -noapte?ă ― Ast -noapte?ă ― Da. ― Ai... ai visat ceva, Kris. N-am fost nic ieri.ă ― Nu? ― Pesemne i s-a p rut în vis...ţ ă ― Se poate, am zis. Da, este posibil s fi visat...ă

Seara, când ne-am dus la culcare, am început din nou s vorbesc despre c l toria noastr , despre întoarcereaă ăă ă pe P mânt.ă

― Ah, nu vreau s mai aud pove tile astea, a spus. Taci, Kris! tii dă ş Ş oar... ― Ce? ― Nimic.

Când ne-am întins în pat, mi-a spus c -i e sete.ă ― Acolo, pe mas , este un pahar cu suc. D -mi-l, te rog. A b ut pe jum tate, iar restul mi 1-a oferit mie. N-ă ă ă ă

aveam îns chef s beau. În s n tatea mea, a zâmbit.ă ă ă ăAm înghi it sucul acela i am avut impresia c este cam s rat; dar n-am acordat faptului prea mult aten ie.ţ ş ă ă ă ţ

Dac nu vrei s vorbim despre P mânt, atunci despre ce s vorbim? am întrebat-o, când a stins lumina.ă ă ă ă ― Dac n-a mai exista eu, te-ai c s tori?ă ş ă ă ― Nu. ― Niciodat ?ă ― Niciodat .ă ― De ce? ― Nu tiu. Zece ani am fost singur i nu m-am c s torit... S nu mai vorbim despre asta, drag .ş ş ă ă ă ă

Capul îmi vâjâia ca i cum a fi b ut o sticl cu vin.ş ş ă ă ― S nu vorbim? Ba, dimpotriv , s vorbim. Dar dac te-a ruga?ă ă ă ă ş ― S m c s toresc? E absurd, Harey! N-am nevoie de nimeni în afar de tine.ă ă ă ă ă

S-a aplecat deasupra mea. Îi sim eam pe buze respira ia, m-a cuprins tare în bra ele ei; somnolen aţ ţ ţ ţ cople itoare ce m cuprinsese mi-a pierit brusc.ş ă

― Spune-o i altfel.ş ― Te iubesc.

i-a izbit fruntea de um rul meu, i-am sim it tremurul pleoapelor grele i umezeala lacrimilor.Ş ă ţ ş ― Harey, ce ai? ― Nimic. Nimic. Nimic... Îngâna tot mai încet.

Încercam s deschid ochii, dar ei mi se închideau singuri. Nici nu tiu când am adormit.ă şM-au trezit zorile ro ii. easta mi-o sim eam de plumb, iar gâtul în epenit, ca i cum toate vertebrele mi-arş Ţ ţ ţ ş

fi devenit un singur os. Limba aspr i coclit mi se mi ca anevoie în gur . Probabil c m-am intoxicat cu ceva,ăş ă ş ă ă mi-am zis, abia urnindu-mi capul. Mi-am întins mâna spre Harey, dar n-am întâlnit decât cear aful rece. Am s ritş ă în picioare.

Patul era gol, cabina pustie... Soarele se reflecta pe geam, multiplic― ându-se în discuri ro ii. Ar tamş ă desigur foarte comic, c ci de la primii pa i m-am poticnit ca beat. Sprijinindu-m de obiectele din cale, am ajunsă ş ă cu greu la dulap. În baie nu era nimeni, pe coridor de asemenea. Nici în laborator nu se vedea ipenie...ţ

― Harey!!! am urlat la mijlocul culoarului, vâslindu-mi în ne tire bra ele. Harey..., am strigat r gu it înc oş ţ ă ş ă dat , de data aceasta începând s -n eleg.ă ă ţ

Nu mai in minte exact ce s-a petrecut. Cred c am gonit aproape despuiat prin întreaga sta ie. Îmi aducţ ă ţ aminte c amă intrat pân i în hala frigorific . Ajungând la ultima dintre magazii, m-am apucat s bat cu pumniiăş ă ă în u a închis ; e posibil s fi fost pe acolo de mai multe ori la rând. M împleticeam pe sc rile care duduiau subş ă ă ă ă pa ii mei, c deam, m ridicam i din nou o luam bezmetic la fug . În cele din urm , am ajuns la poarta dubl ,ş ă ă ş ă ă ă blindat , înd r tul c reia se afla ie irea spre exterior. M-am opintit cu toate puterile i, strigând, m-am rugat să ă ă ă ş ş ă fie doar un vis. Dar cineva se afla de cât va vreme lâng mine, apucându-m mereu i tr gându-m undeva.ă ă ă ş ă ă

Cu c ma a ud de o sudoare glacial , cu p rul în uvi e lipite, cu n rile i limba arse de alcool, m-amă ş ă ă ă ş ţ ă ş pomenit în micul laborator, pe ceva rece, metalic, iar Snaut, îmbr cat cu aceia i pantaloni mânji i, cotrob ia prină ş ţ ă dulapul cu medicamente, r sturnând instrumente i sticl rie, care f ceau un zgomot iritant.ă ş ă ă

Deodat l-am v zut încovoiat deasupra-mi; privirile lui m cercetau atent.ă ă ă ― Unde este ea? am întrebat. ― Nu mai este. ― Dar... dar... unde-i Harey...? ― Nu mai exist Harey, a rostit încet, deslu it, apropiindu- i fa a de a mea, ca i cum m-ar fi pă ş ş ţ ş ocnit, iar

acum urm rea efectul...ă ― Se va întoarce... am optit, închizând ochii. i pentru prima oar nu-mi mai era fric de întoarcerea ei.ş Ş ă ă

Nu-mi era team de întoarcerea spectrului. Nici nu în elegeam cum putuse cândva s -mi fie fric .ă ţ ă ă ― Ia asta.

Mi-a întins un pahar cu un lichid cald. Am privit paharul i, brusc, i-am zvârlit întregul con inut în obraz.ş ţS-a dat înapoi, tergându- i ochii. Când i-a deschis, st team c lare pe el. Era atât de mic!ş ş ă ă

― Tu e ti la! am strigat.ş ă ― Ce vrei s spui?ă ― Nu te pref , tii foarte bine despre ce-i vorba. Tu ai vorbit cu ea noaptea trecut ! i i-ai spus s -mi deaă ş ă Ş ă

un somnifer. Ce-ai f cut cu ea! Zi!!!ăA c utat ceva în buzunarul de la piept. A scos un plic ifonat. I l-am smuls din mân . Era lipit. Deasupra nuă ş ă

era scris nimic. L-am rupt. Din untru a c zut o foaie împ turit . Un scris mare, pu in cam copil resc, în rânduriă ă ă ă ţ ă inegale. L-am recunoscut.

„Iubitule, eu l-am rugat. El a fost bun cu mine. E îngrozitor c a trebuit s te mint, dar n-a fost cu putină ă ţă altminteri. Împline te-mi o ultim dorin : ascult -l i nu- i f nici un r u. Pentru mine tu ai fost totulş ă ţă ă ş ţ ă ă ”.

Dedesubt se afla un cuvânt ters. Am reu it s -l descifrez: ş ş ă „Harey” scria; al turi se mai vedea o literă ă (asem n toare lui H sau K) preschimbat în pat . Am recitit o dat i înc o dat i din nou. M trezisem de tot,ă ă ă ă ăş ă ăş ă

71

dar durerea era atât de cumplit încât nu puteam nici m car s gem, s scot vreun cuvânt. Într-un târziu amă ă ă ă îng imat:ă

― Cum? Cum? ― Mai târziu, Kelvin. Ţine-ţi firea! ― Mi-o in. Dar vorbe te. Cum?ţ ş ― Prin anihilare. ― Cum se poate? am tres rit. Aparatul doar nu era...?!ă ― Aparatul Roche nu era adecvat. Sartorius a construit îns un altul, un destabilizator special, de gabarită

redus... Ac ioneaz pe o raz de numai câ iva metri.ţ ă ă ţ ― i ce s-a întâmplat cu ea...?Ş ― A disp rut. O str fulgerare... i un suflu, ca o adiere. Un suflu. Nimic mai mult.ă ă ş ― Zici c ac iona pe o raz restrâns ?ă ţ ă ă ― Da, pentru un aparat mai mare n-aveam suficiente resurse.

Deodat pere ii au început parc s se n ruiasc peste mine. Am închis ochii.ă ţ ă ă ă ă ― Doamne... ea... se va-ntoarce, se va-ntoarce... ― Nu. ― Cum s nu...?ă ― Nu, Kelvin. Mai ii minte acele spume ce se-n l au spre cer? De atunci n-au mai revenit.ţ ă ţ ― Nu? ― Nu. ― Ai ucis-o, am spus încet. ― Da. Tu... În locul meu... n-ai fi f cut-o?ă

M-am sculat i am început s m sor tot mai repede înc perea. Nou pa i. Întoarcere. Nou pa i...ş ă ă ă ă ş ă şM-am oprit în faţa lui Snaut:

― Ascult ! S prezent m un raport. Cerem leg tura direct cu Consiliul. Le comunic m totul, iar ei î i voră ă ă ă ă ă ş da încuviin area. Nu se poate s nu i-o dea. Solaris va fi exclus din prevederile Conven iei celor patru. Oriceţ ă ş ţ mijloc va deveni permis. Vom aduce generatoarele de antimaterie. Crezi c exist ceva care s rezisteă ă ă antimateriei? Nu exist nimic! Nimic! Nimic! am strigat triumf tor, orbit de lacrimi.ă ă

― Vrei s -l distrugi? zise. De ce?ă ― Ie i! Las -m !ş ă ă ― Nu voi pleca. ― Snaut! îl priveam în ochi. „Nu” parc îmi spunea, cl tinându- i capul. Ce vrei? m-am ră ă ş ăstit. Ce mai vrei

de la mine?S-a îndreptat spre mas .ă

― Bine. S facem un raport. M-am întors i iar am început s umblu agitat prin cabin . Asaz -te!ă ş ă ă ă ― D -mi pace!ă ― Sunt dou probleme. Prima se refer la fapte. A doua ă ă la propunerile noastre.― ― Acum... acum s vorbim despre ele?ă ― Da, acum. ― Nu vreau, în elegi? Nu m mai intereseaz nimic.ţ ă ă ― Ultima comunicare am trimis-o înaintea mor ii lui Gibarian. Au trecut de-atunci mai bine de dou luni.ţ ă

Trebuie s relat m exact desf urarea apari iilor...ă ă ăş ţL-am apucat de bra .ţ

― Dar nu-ncetezi odat ?ă ― M po i i bate, a spus, dar tot n-ai s m -mpiedici s vorbesc.ă ţ ş ă ă ă

I-am dat drumul. ― F ce vrei.ă ― Chestiunea e c Sartorius va-ncerca s ascund unele lucruri. Sunt aproape sigur.ă ă ă ― Tu îns nu?ă ― Nu. De acum înainte nu. Fiindc nu-i numai o cauz a noastr . E vorba, tii despre ce este vorba.ă ă ă ş

Oceanul a manifestat o ac iune ra ional . Are capacitatea, pe care noi n-o avem, s sintetizeze organismele celeţ ţ ă ă mai complexe. Cunoa te alc tuirea, microstructura, metabolş ă ismul trupurilor noastre...

― Bine, am spus. De ce te-ai întrerupt? Ba chiar a efectuat asupra noastr ... serii întregi... de experien e...ă ţ vivisec ii psihice, bazându-se pe cuno tin ele furate din capetele noastre, dar f r s in seama de ţ ş ţ ă ă ăţ ă ţelul spre care tindem.

― Tu nu porne ti de la fapte, Kelvin, ci doar emi i o ipotez . Într-un anumit sens, oceanul inea totu iş ţ ă ţ ş seama de ceea ce dorea t inuita firid a min ilor noastre. ă ă ţ „Oaspe iiţ ” no tri poate întruchipau ni te... daruri...ş ş

― Daruri! O, Doamne!Am izbucnit într-un râs spasmodic.

― Înceteaz ! a strigat, apucându-m de mân . I-am în f cat degetele, strângându-i-le tot mai puternic, până ă ă ş ă ă

când oasele au început s -i trosneasc . M privea int cu ochii miji i. I-am dat drumul i m-am retras într-ună ă ă ţ ă ţ ş colţ.

Întors cu fa a la perete, am spus:ţ ― Voi încerca s nu disper.ă ― Asta-i prea pu in important. Ce vom cere?ţ ― Gânde te-te tu. Eu nu pot acum. Ea a mai spus ceva înainte de...?ş ― Nu. Nimic. Acum îns cred c a ap rut o ans .ă ă ă ş ă ― O ans ? Ce fel de ans ? ş ă ş ă În ce privin ? Ah... am ad ugat mai încet, privindu-l în ochi, fiindc brusc amţă ă ă

în eles. Contactul? Din nou Contactul? Oare prea pu in am... chiar i tu, tu însu i... Întregul nostru ospiciu...ţ ţ ş ţ Contact? Nu, nu, nu! F r mine!ă ă

― De ce? a întrebat cu un calm des vâr it. Kelvin, tu st rui mereu s -l consideri drept om. II ur ti.ă ş ă ă ăş ― Tu îns nu...? am izbucnit.ă ― Nu, Kelvin. El este orb... ― Orb? am repetat, necrezându-mi urechilor. ― În accep iunea noastr , fire te, c ci pentru el suntem altfel decât ne vedem noi, care ne cunoa tem caţ ă ş ă ş

indivizi prin înf i area fe ei, a trupului. Pentru el toate astea sunt str vezii ca aerul. Doar ne-a p truns pân înăţş ţ ă ă ă creieri.

― Foarte bine. Dar ce vrei în definitiv? Încotro tinzi? Dac a reu it s dea viat , s creeze un om care nuă ş ă ă ă exist în afara memoriei mele... i înc în a a fel încât ochii, mi c rile, glasul... glasul...ă ş ă ş ş ă

― Zi mai departe! continu , auzi!!!ă ― Zic... zic... Da. Prin urmare... glasul... nu reiese c el poate citi în noi ca-ntr-o carte? Pricepi ce vreau să ă

spun? ― Da. Dac ar vrea, s-ar putea i în elege cu noi...ă ş ţ ― Fire te. Nu este oare evident?ş ― Nu. Câtu i de pu in. Numai re eta de produc ie ne-a putut-o lua, re eta care nu-i alc tuit din cuvinte. Caş ţ ţ ţ ţ ă ă

înregistrare persistent a memoriei, ea implic o structur proteic pe care o întâlnim i în b nu ul unui ou.ă ă ă ă ş ă ţ Acolo, în creier, nu exist nici cuvinte, nici sentimente; amintirile omului nu sunt decât imagini înscrise prină limbajul acizilor nucleici în cristale macrocelulare asincrone. A adar, el a luat din noi amprentele cele maiş pregnante, impresiunile cele mai t inuite, cele mai profund gravate. În elegi? N-avea îns deloc nevoie s tie ce-ă ţ ă ăşnseamn pentru noi toate astea. Presupune c am cunoa te arhitectura unei simetriade, materialele, procedeele-iă ă ş de construc ie. Am fi atunci în stare s cre m i noi una, dar,ţ ă ă ş zvârlind-o în ocean, tot n-am în elege la ce serve te,ţ ş ce reprezint ea pentru el...ă

― Da, este posibil, am spus. Da, e posibil. În acest caz, poate c el... poate c nici n-a vrut s ne fac r u, să ă ă ă ă ă ne striveasc . Nu-i deloc exclus... Poate c neinten ionat... Buzele au început s -mi tremure.ă ă ţ ă

― Kelvin! ― Da, da. Bine. Nu-i nimic. Tu e ti bun. i el este la fel. To i sunt buni. Dar de ce? Explic -mi! De ce? Deş Ş ţ ă

ce ai f cut asta? Ce i-ai spus?ă ― Adev rul.ă ― Adev rul, adev rul! Dar de ce?ă ă ― tii prea bine de ce. S plec m acum. Vom scrie raportul. Vino!Ş ă ă ― A teapt . Ce vrei la urma urmei? Doar nu inten ionezi s r mâi pe sta ie...?ş ă ţ ă ă ţ ― Ba da, chiar asta vreau: s r mân.ă ă

B TRÂNUL MIMOIDĂ

St team în fa a marii ferestre i contemplam oceanul. N-aveam nimic de lucru. Raportul, elaborat timp deă ţ ş cinci zile, era acum un fascicul de unde care zbura în vid , dincolo de constela ia lui Orion; când va ajunge laţ întunecoasa-i nebuloas de praf, care, întins pe un spa iu de opt trilioane de mile cubice, absoarbe orice semnal,ă ă ţ orice raz de lumin , mesajul va întâlni primul lan de relee. De aici, de la o radiogeamandur la alta, va s riă ă ţ ă ă peste miliarde de kilometri, alunecând pe curba unui arc uria ; în sfâr it, în blocul metalic al ultimului releu vaş ş mai fi concentrat o dat , i apoi propulsat mai departe spre P mânt. Pe urm vor trece luni, iar de pe P mânt vaă ş ă ă ă porni un m nunchi asem n tor de energie, care va antrena cu sine urmele, deform rile provocate de ac iuneaă ă ă ă ţ câmpului gravific al Galaxiei; r spunsul va atinge frontul norului cosmic, se va scurge amplificat de-a lungulă iragului de geamanduri în deriv lent i va zbura cu aceea i vitez c tre cei doi sori dubli ai sistemş ă ăş ş ă ă ului Solaris.

Oceanul, sub soarele s u ro u, înalt, p rea mai negru decât oricând. O cea ruginie îi contopea cu cerulă ş ă ţă

73

marginile. V zduhul era înc rcat de un abur dens, parc prevestind una dintre acele extrem de rare iă ă ă ş inimaginabil de violente furtuni care bântuiau planeta de câteva ori pe an. Exist presupuneri, ă de altfel întemeiate, c acel unic i imens locuitor î i controla clima i c aceste furtuni le declan eaz el însu i.ă ş ş ş ă ş ă ş

Mai aveam s privesc din aceste ferestre câteva luni i s observ de lă ş ă a în l imea lor r s riturile de aur alb iă ţ ă ă ş de ro u obosit, reflectate din când în când pe o trâmb lichid , pe imensa lacrim argintie a simetriadei, sş ă ă ă ă urm resc leg n rile zvel ilor aricioizi b tu i de vânt, s întâlnesc mimoizi pr bu indu-se pe jum tate eroda i.ă ă ă ţ ă ţ ă ă ş ă ţ Într-o bun zi, toate ecranele videofoanelor vor începe s lic reasc , întregul sistem de semnalizare electronic ,ă ă ă ă ă mort de atâta vreme, va reînvia, pus în mi care de un impuls transmis de la dep rt ri de sute de mii de kilometri,ş ă ă anun ând apropiereţ a unui colos metalic, care, în bubuitul prelung al gravitoarelor, se va opri deasupra oceanului. Va fi poate „Ulisse”, sau poate „Prometeu”, sau poate un alt cruci tor de curs lung . P trunzând într-însul, voişă ă ă ă putea vedea în untrul s u iruri nesfâr ite de automate masive, care, dac le-ar fi astfel programat memoria ceă ă ş ş ă ă oscileaz în cristalele lor, ar executa orice ordin fie pân la autodistrugere, fie pân la deplina nimicire aă ă ă obstacolului ce li s-ar pune în cale. Pe urm nava se va în l a i va porni, supersonic, l sând în urm -i un con deă ă ţ ş ă ă tunete frânte în octave de bas, ce vor atinge oceanul, iar fe ele tuturor oamenilor se vor lumina o clip la gândulţ ă c se înapoiaz acas .ă ă ă

Dar pentru mine nu exista acas . P mântul? M gândeam la acele metropole suprapopulate, l rmuitoare, înă ă ă ă care m voi pierde aproape cu des vâr ire, ca i cum a fi s vâr it ceea ce inten ionasem atunci, în a doua sau înă ă ş ş ş ă ş ţ a treia noapte, ca i cum m-as fi aruncat în oceanul ce t l zuia greu în bezn . M voi îneca printre oameni. Voi fiş ă ă ă ă un tovar t cut i atent i ca atare pre uit. Voi avea nenum ra i cunoscu i, mul i prieteni, vor ap rea în via a meaăş ă ş ş ţ ă ţ ţ ţ ă ţ i femei, sau poate chiar numai una. Cât vaş ă vreme îmi voi impune s zâmbesc, s salut, s m scol, s execută ă ă ă ă

miile de fleacuri din care este alc tuit existen a terestr , pân când voi înceta s-o mai simt. Noi preocup ri îmiă ă ţ ă ă ă voi g si, noi activit i, dar nu m voi mai d rui lor în întregime. Nici unui om i nici unui lucru, niciodat , deă ăţ ă ă ş ă acum înainte. Poate c noaptea voi privi într-acolo, unde pe cer întunericul norului de praf opre te ca o draperieă ş neagr str lucirea celor doi sori, îmi voi aminti totul, chiar i de ceea ce gândesc acum. Cu un zâmbet iert tor, înă ă ş ă care va d inui o f râm de triste e, dar i un sim mânt de autodep ire, îmi voi aduce aminte de nebuniile i deă ă ă ţ ş ţă ăş ş speran ele mele. Nu consider deloc c eu, cel din viitor, a fi mai r u decât Kelvin care fusese gata de oriceţ ă ş ă pentru cauza numit Contact. i nimeni nu va avea dreptul s m condamne.ă Ş ă ă

În cabin a intrat Snaut. A privit în jurul s u, apoiă ă s-a uitat la mine. M-am sculat i m-am apropiat de mas .ş ă ― Vrei ceva? l-am întrebat. ― Mi se pare c ai r mas f r lucru... mi-a spus, clipind des. A putea s - i dau ceva... tii, sunt uneleă ă ă ă ş ă ţ ş

calcule ce-i drept nu dintre cele mai urgente... ― Îţi mul umesc, am zâmbit, dar nu simt nevoia.ţ ― E ti sigur? a întrebat, privind pe fereastr .ş ă ― Da. Mi-au trecut prin cap o gr mad de gânduri i... ă ă ş ― A prefera s nu mai gânde ti atât...ş ă ş ― Dar nu tii deloc despre ce este vorba. Sş pune-mi, te rog... crezi în Dumnezeu?

Mi-a aruncat o privire iute, p trunz toare.ă ă ― Ce tot spui! Cine mai crede ast zi...ă ― Nu-i chiar atât de simplu, am rostit pe un ton lejer, fiindc nu m refer la dumnezeul tradi ional ală ă ţ

credin elor p mântene. Nu m-am ocupat de teoria religiilor i poate c n-am inventat nimic, dar n-ai cumvaţ ă ş ă întâmpl tor idee dac a existat vreodat credin a într-un dumnezeu... imperfect?ă ă ă ţ

― Imperfect? a repetat Snaut, ridicându- i sprâncenele. Ce în elegi prin asta? ş ţ Într-un anumit sens, divinitatea fiec rei religiiă era imperfect , fiind împov rat de însu irile oamenilor, amplificate doar. Dumnezeulă ă ă ş Vechiului Testament era, de pild doritor de prosl viri i de jertfe, era violent i gelos pe ceilal i zei... Zeiiă ă ş ş ţ grecilor, prin caracterul lor cert re , prin conflictele lor familiale, nu erau mai pu in imperfec i decât oamenii...ă ţ ţ ţ

― Nu, l-am întrerupt, eu m refer la un dumnezeu a c rui imperfec iune nu deriv din simplitateaă ă ţ ă creatorilor lui umani, ci constituie îns i tr s tura lui esen ial , imanent . Acesta trebuie s fie un dumnezeuăş ă ă ţ ă ă ă limitat în atotputerea i atot tiin a lui, care evalueaz gre it viitorul operelor lui, ceea ce-l poate duce pân laş ş ţ ă ş ă consternare. Este un dumnezeu... care vrea întotdeauna mai mult decât poate, deficien de care nici nu- i dţă ş ă seama de la început. O divinitate care a construit ceasornicele, dar nu i timpul m surat de ele; care f ure teş ă ă ş sisteme i mecanisme ce servesc anumitor eluri, dar aceste scopuri sunt dep ite i tr date; care a creat infinitul,ş ţ ăş ş ă dar acesta, din m sur a puterii, a devenit m sura unei nesfâr ite înfrângeri.ă ă ă ş

― A a ar tau cândva concep iile maniheiste a rostit gânditor Snaut. Îndoiala circumspect cu care mi seş ă ţ ă adresa în ultima vreme disp ruse.ă

― Dar ce spun eu n-are nimic comun cu binele i cu r ul, l-am întrerupt imediat. Aceast divinitate nuş ă ă exist în afara materiei i nu se poate rupe de ea, ci doar dore te s se elibereze...ă ş ş ă

― Nu cunosc o asemenea religie, a spus Snaut dup o clip de t cere. Una ca asta n-ar fi niciodat ...ă ă ă ă necesar . Dac te pricep bine, tu î i imaginezi un dumnezeu în evolu ie, care se dezvolt în timp, în l ându-se peă ă ţ ţ ă ă ţ trepte tot mai înalte ale puterii, pân la con tiin a nevolniciei acesteia. Dumnezeul t u este o fiin care a intrat înă ş ţ ă ţă dumnezeire ca într-o situa ie f r salvare i, în elegându- i soarta, s-a l sat prad disper rii. Da, dar un dumnezeuţ ă ă ş ţ ş ă ă ă

care disper este tocmai omul, dragul meu, e vorba deci de om... E nu numai o filozofie inferioar , ci chiar ună ă misticism inferior.

― Nu, am r spuns cu înd r tnicie, nu m refer la om. E posibil ca, în anumite tr s turi, acesta să ă ă ă ă ă ă corespund defini iei provizorii pe care am dat-o, dar numai datorit faptului c ea are o sumedenie de lacune. Înă ţ ă ă pofida aparen elor, omul nu- i creeaz eluri. I le impune timpul în care s-a n scut, el le poate servi sau se poateţ ş ă ţ ă împotrivi lor, dar obiectul acestei serviri sau al împotrivirii este dat din afar . Pentru a fi pe deplin con tient deă ş libertatea c ut rii elurilor, omul ar trebui s fie singur, lucru cu neputin , deoarece omul necrescut printreă ă ţ ă ţă oameni nu poate deveni om. Divinitatea mea trebuie s fie o entitate lipsit de plural, în elegi?ă ă ţ

― Ah, a spus Snaut, cum de n-am în eles de la-nceput... i a indicat cu mâna spre fereastr .ţ Ş ă ― Nu, am obiectat, nici el nu este... Oceanul pare mai curând cineva care a evitat în dezvoltarea lui anseleş

dumnezeirii, închizându-se prea devreme în sine însu i. El este mai degrab un pustnic, un sihastru alş ă Cosmosului, nu un dumnezeu... El se repet , Snaut, pe când acela la care m gândesc n-ar face-o niciodat . Poateă ă ă apare tocmai acum undeva, în nu tiu ce colt al Galaxiei i va începe în curând, într-un acces de exaltarş ş ă tinereasc , s aprind unele stele i s sting altele, dându- i seama de ceea ce face abia dup un anumit timp...ă ă ă ş ă ă ş ă

― Noi am i observat asemenea chestii, a rostit f r chef Snaut. Novele i supernovele... oare le socote tiş ă ă ş ş lumân rile altarului s u?ă ă

― Dac vrei s iei ă ă ad litteram ceea ce spun... ― Sau poate c tocmai Solaris este leag nul pruncului t u divin, a ad ugat Snaut. Un zâmbet tot maiă ă ă ă

evident i-a încercuit ochii cu riduri sub iri. Poate c el este în concep ia ta germenţ ă ţ ul unui dumnezeu al disper rii,ă poate c vitalitatea lui infantil îi dep e te net în elepciunea, i tot ce con in bibliotecile noastre solaristice nuă ă ăş ş ţ ş ţ reprezint decât un mare catalog al reflexelor lui puerile...ă

― Noi, în schimb, am fost o anumit vreme juc riile lui, am conchis. Da, este posibil. i tii ce ai reu it? Aiă ă Ş ş ş creat o ipotez cu totul nou despre Solaris, iar asta nu-i pu in lucru... Iat c descoperi explica ia imediat aă ă ţ ă ă ţ ă imposibilit ii stabilirii contactului, a lipsei de r spuns, a anumitor ăţ ă s― le spunem a a extravagan e înă ş ţ comportamentul s u fa de noi; psihicul unui prunc...ă ţă

― Renun la paternitatea ideii, a murmurat Snaut, apropiindu-se de fereastr . O vreme am contemplatţ ă neagra t l zuire. La orizont, spre r s rit a început s se contureze în cea o pat palid , lunguia . De unde aiăă ă ă ă ţă ă ă ţă luat aceast concep ie despre o divinitate nevolnic ? m-a întrebat deodat , f r s - i dezlipeasc ochii de peă ţ ă ă ă ă ă ş ă suprafa a pustiului brusc inundat de lumin .ţ ă

― Nu tiu. Mi se pare foarte plauzibil . E singura divinitate în care a înclina s cred, a c rei suferin nuş ă ş ă ă ţă r scump r nimic, nu mântuie te pe nimeni, nu serve te la nimic, ci doar exist .ă ă ă ş ş ă

― Un mimoid... a rostit foarte încet, cu glas str in Snaut.ă ― Ce spui!? Ah, da! L-am remarcat mai de mult. E foarte b trân.ă

Priveam amândoi la orizontul acoperit de o cea porfirie.ţă ― Voi zbura, am rostit pe nea teptate. Mai ales c n-am mai p r sit sta ia, iar acum s-a ivit un bun prilej.ş ă ă ă ţ

M voi întoarce dup o jum tate de or ...ă ă ă ă ― Cum?! a f cut ochii mari Snaut. Vei zbura? încotro?ă ― Într-acolo, am ar tat trunchiul ce se distingea în cea . Ce vezi r u în asta? Voi lua un mic elicopter. Ară ţă ă

fi ridicol, crede-m , dac , întors pe P mânt, a fi nevoit s recunosc vreodat c sunt un solaristician care nu i-aă ă ă ş ă ă ă ş pus niciodat piciorul pe solul lui Solaris...ă

M-am îndreptat spre ni i am început s aleg printre scafandre. Snaut m urm rea în t cere.şăş ă ă ă ă ― Nu-mi place ideea asta... a rostit în cele din urm .ă ― Nu-n eleg, am spus, întorcându-m cu scafandrul în mân . M sim eam surescitat cum de mult n-am maiţ ă ă ă ţ

fost. La ce te referi? C r ile pe mas ! i-e team ... dar este absurd! î i dau cuvântul c nu voi încerca... Niciă ţ ă Ţ ă ţ ă m car nu m-am gândit. Nu, într-adev r nu.ă ă

― Voi zbura cu tine. ― Î i mul umesc. Prefer s fiu singur. Dar cum i-a putut trece prin minte?! spuneam precipitat,ţ ţ ă ţ

îmbr cându-mi scafandrul.ăSnaut a mai morm it ceva, dar nu prea îl ascultam, preocupat s g sesc lă ă ă ucrurile necesare.M-a înso it la aeroport. M-a ajutat s scot aparatul de zbor din hangarul s u i s -l plasez în mijloculţ ă ă ş ă

discului de start. Pe când îmi tr geam casca scafandrului, m-a întrebat deodat :ă ă ― Cuvântul mai are pentru tine vreo valoare? ― O, doamne, Snaut... Înc n-ai în eles? Sigur c are. ă ţ ă De altfel i l-am dat o dat . Unde-s buteliile deţ ă

rezerv ?ăN-a mai zis nimic. Când am închis carlinga, mi-a f cut un semn cu mâna. A pus în func iune un dispozitiv,ă ţ

i aparatul s-a ridicat lin pân la platforma de decolare. Motorul s-a trezit, a pornit s duduie prelung, elicele auş ă ă început s se roteasc , i aparatul s-a în l at ciudat de u or, l sând în urm discul argintiu al sta iei, care deveneaă ă ş ă ţ ş ă ă ţ tot mai mic.

M aflam pentru prima oar singur în apropierea oceanului. Impresia era cu totul alta decât aceea pe care oă ă aveai privindu-l prin ferestre. M deplasam la o în l ime de numai câteva zeci de metri deasupra valurilor. Abiaă ă ţ

75

acum m-am convins cu ochii mei c mi carea cocoa elor i a bur ilor pe ră ş ş ş ţ ând str lucind era aidoma nu leg n riiă ă ă unei mari, nu r sfir rii unui nor, ci necontenitelor contrac ii foarte lente ale unui trunchi musculos de animal.ă ă ţ R sucit în mi c ri somnolente, spinarea fiec rui val era parc încins de sângeriul spumei; când am executat ună ă ş ă ă ă ă viraj pentru a m îndrepta spre insula mimoidului, ce se deplasa într-o deriv extrem de înceat , soarele m-a izbită ă ă drept în ochi, a vibrat în fulgere de m rgean în curburile parbrizului, iar oceanul însu i a devenit ultramarin cuă ş solzi de sumbre v p i.ă ă

Bucla nu prea reu it pe care o f cusem m-a scos departe, iar mimoidul a r mas în urm , ca un fus deş ă ă ă ă lumin ce se deta a pe fundul oceanului. Î i pierduse nuan a trandafirie împrumutat de cea ; acum era g lbui caă ş ş ţ ă ţă ă un os uscat; o clip mi-a disp rut din ochi. În locul s u am v zut în dep rtare sta ia ce p rea un uria i str vechiă ă ă ă ă ţ ă ş ş ă zeppelin suspendat chiar deasupra valurilor. Am repetat manevra, încordându-mi toat aten ia: masivulă ţ mimoidului, cu conturul s u abrupt i grotesc, cre tea în dimensiuni; apropiindu-m , m-am temut c m-a puteaă ş ş ă ă ş ciocni de proeminentele lui. Am în l at elicopterul atât deă ţ brusc încât, din pricina accelera iei, a început s seţ ă legene; precau ia era inutil , fiindc vârfurile rotunjite ale bizarelor turle s-au scurs mult sub mine: Am potrivitţ ă ă zborul aparatului cu mi carea insulei în deriv i, încet, metru cu metru, am redus altitudinea pân când cresteleş ă ş ă s-au profilat deasupra cabinei. Mimoidul nu era prea întins. De la un cap t la altul poate c num ra trei sferturiă ă ă de mil , iar l imea era de numai câteva sute de metri; pe alocuri, se vedeau strangul ri care anun au c în curândă ăţ ă ţ ă se va destr ma. Trebuia s fi fost un fragment al unei forma iuni incomparabil mai mari; conform sc riiă ă ţ ă solarisiene, nu era decât o r m i care num ra cine tie câte s pt mâni sau luni.ă ăşţă ă ş ă ă

Pe relieful striat de lâng ocean am descoperit o întindere aproape plan de numai câ iva metri p tra i i mi-ă ă ţ ă ţ şam îndreptat într-acolo aparatul. Coborârea mi s-a p rut mai dificil decât credeam. A fost cât pe-aci s intru cuă ă ă elicea în peretele ce cre tea vertiginos în fa a ochilor mei. Totu i am reu it s descind. Am oprit imediat motorulş ţ ş ş ă i am deschis carlinga. Am mai cercetat o dat dac elicopterul nu este amenin at s lunece în ocean; valurile seş ă ă ţ ă

prelingeau de-a lungul laturii zim uite, doar la câteva zeci de metri de mine, dar elicopterul st tea singur peţ ă flotoarele lui. Am s rit pe... ă „p mântă ”. Peretele de care aproape m ciocnisem era în realitate o uria placă şă ă osoas , ciuruit ca oă ă sit i acoperit de excrescen e gelatinoase. O fisur larg de câ iva metri t ia oblic înaltulă ş ă ţ ă ă ţ ă zid, l sând s se vad , ca i marile-i orificii risipite neuniform, perspectiva adâncimii. M-ă ă ă ş am c rat pe primaăţă excrescen a peretelui, constatând c înc l mintea îmi adera de ţă ă ă ţă „sol”, iar scafandrul nu-mi îngreuneaz delocă mi c rile. Înaintând treptat, m-am pomenit la o în l ime ca de patru etaje deasupra oceanului. Aruncându-miş ă ă ţ privirile spre peisajul scheletic de sub mine, am putut în sfâr it s -l cuprind în întregime.ş ă

Asem narea cu un ora arhaic, preschimbat pe jum tate în ruine, cu o stranie a ezare marocan dină ş ă ş ă veacurile trecute, distrus de un cutremur de p mânt sau de vreo alt catastrof , era de-a dreptul cople itoare;ă ă ă ă ş Vedeam cât se poate de limpede încâlcitele galerii ale zidurilor, în parte surpate i blocate de zidurile n ruite.ş ă Mai sus deslu eam bastioanele r mase în picioare, iar în pere ii concavi i convec i se z reau g uri negre,ş ă ţ ş ş ă ă asem n toare unor ferestre înguste sau unor ambrazuri de fort rea . Toat aceast insul -ora , aplecat puternică ă ă ţă ă ă ă ş ă într-o rân , ca o nav pe jum tate scufundat , se deplasa orbe te i se rotea foarte lent. M-am aventurat i maiă ă ă ă ş ş ş sus, pân când, din excrescen ele suspendate deasupra capului meu, a prins s se reverse un moloz m runt,ă ţ ă ă umplând cu mari nori de praf canioanele i str zile labirintice. Mimoidul nu este, fire te, o stânc , i asem nareaş ă ş ă ş ă lui cu roca de calcar dispare când iei în mân o bucat ; este cu mult mai u or decât tuful, datorit structurii luiă ă ş ă foarte fine.

M aflam atât de sus, încât îi sim eam orice tres ltare: înainta plutind, nu tiu încotro, împins de loviturileă ţ ă ş negrilor mu chi ai oceanului, dar în acela i timp se l sa domol când într-o parte, când într-alta; fiecare dintreş ş ă aceste pendul ri era înso it de fo netul prelung al spumei ce curgea peste flancurile în l ate. Aceast leg nare,ă ţ ă ş ă ţ ă ă imprimat foarte de mult, probabil înc de la na tere, el o va fi p strat datorit uria ei sale mase. S turându-mă ă ş ă ă ş ă ă de privit, am coborât precaut. Abia atunci ciudat lucru! mi-am dat seama c mimoidul nu m interesaă ă câtu i deş pu in, iar dac am zburat pân aici nu cu el am vrut s m -ntâlnesc, ci cu oceanul.ţ ă ă ă ă

M-am a ezat pe suprafa a zgrun uroas , cr pat , având la câ iva pa i în urma mea elicopterul. Valul negruş ţ ţ ă ă ă ţ ş se rostogolea greoi de-a lungul malului, sub iindu-se i pierzându- i totodat culoarea; când se retr gea de peţ ş ş ă ă muchia stâncii, se rupeau din el fire tremurânde de gelatin . Am coborât i mai jos i mi-am întins mâna înă ş ş întâmpinarea celui de-al doilea talaz. Atunci s-a iscat acel fenomen pe care oamenii îl observaser , prima oar ,ă ă aproape cu un secol în urm : valul a ov it pu in, s-a retras, mi-a împrejmuit palma, f r s ajung pân la ea,ă ş ă ţ ă ă ă ă ă astfel încât între suprafa a m nu ii i substan a undei ce- i schimba rapid consisten a, devenind din lichidţ ă ş ş ţ ş ţ ă aproape c rnoas , r mânea un strat sub ire de aer. Am ridicat atunci u or mâna; valul, sau mai curând o dendrită ă ă ţ ş ă a lui, a urmat-o în sus, luând forma palmei mele. M-am sculat fiindc altfel nu-mi puteam ridica mai mult bra ul;ă ţ istmul gelatinos s-a întins ca o coard vibrând, dar nu s-a rupt; baza valului, acum turtit, a aderat de mal în jurulă t lpilor mele (tot f r a le atinge) i a tepta cu r bdare, asemenea unei fiin e, sfâr itul experien ei. Era ca i cumă ă ă ş ş ă ţ ş ţ ş din ocean ar fi crescut o floare ml dioas , al c rei potir, cuprinzându-mi degetele, dar l sând între ea i mine oă ă ă ă ş pojghi de v zduh, ar fi devenit negativul lor exact. M-am dat înapoi. Lujerul a trecut i, parc f r s vrea s-aţă ă ş ă ă ă ă reîntors, suplu, cl tin tor, nesigur, în valul de jos care 1-a absorbit, iar apoi, ridicându-se o clip s-a retrasă ă ă dincolo de rm. Am repetat jocul, pân când din nou, ca în urm cu o sut de ani, nu tiu al câtelea val a plecatţă ă ă ă ş indiferent, parc s tul de ineditele impresii i tiam c , pentru a-i retrezi ă ă ş ş ă „curiozitatea”, ar fi trebuit s a teptă ş

câteva ore. Mi-am luat locul dinainte. M sim eam ca transfigurat de acest fenomen pe care-l provocasem i-lă ţ ş tiam atât de bine teoretic. Teoria îns nu reu ea s redea tr irea real .ş ă ş ă ă ă

În înmugurirea, în cre terea, în ramificarea acestei materii animate, în fiecare dintre mi c rile ei particulare,ş ş ă ca i în toateş laolalt se manifesta, a spune, o sfial (prudent , dar nu tem toare), care încerca s cunoască ş ă ă ă ă ă repede i exact, s cuprind noua form întâlnit f r de veste, iar la jum tatea drumului, dac ap rea primejdiaş ă ă ă ă ă ă ă ă ă înc lc rii unor limite instaurate de o tainic lege, trebuia s dea înapoi, renun ând la iscodirile ei. Ce uimitoră ă ă ă ţ contrast între aceast sprinten curiozitate i uria ul care se întindea pân la str lucirea tuturor orizonturilor!ă ă ş ş ă ă Niciodat nu mi se p ruse atât de suveran oceanul, atât de cople itoare t cerea lui ce respira odat cu cl tinareaă ă ş ă ă ă valurilor. Fascinat, îi contemplam necuprinsul, deschideam parc în zonele inaccesibile ale perfectei uit ri deă ă sine, m contopeam de la sine cu acest colos lichid, orb, iertându-i totul, f r cuvinte, f r vreun gând.ă ă ă ă ă

În ultima s pt mân m comportasem atât de ra ional încât lic ritul b nuitor al ochilor lui Snaut încetaseă ă ă ă ţ ă ă pân la urm s m mai pândeasc . În afar p ream împ cat, în adânc îns , f r s fiu con tient de aceasta,ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ş a teptam ceva. Ce anume? întoarcerea ei? Cum mai puteam n d jdui? Cu to ii tim c suntem fiin e materiale,ş ă ă ţ ş ă ţ supuse legilor fizicii i ale fiziologiei i c for a tuturor sentimentelor noastre luate la un loc nu e în stare s lupteş ş ă ţ ă împotriva acestor legi, ci le poate doar detesta. Eterna credin a îndr gosti ilor i a poe ilor c iubirea este maiţă ă ţ ş ţ ă peren decât îns i moartea, acea ă ăş finis vitae sed non amorisÚ, care ne urm re te de secole, este o minciun . Dară ş ă aceast minciun este doar de art , nu i ridicol . Ce sens are în schimb s repe i o existent uman , a a cum ună ă ş ă ş ă ă ţ ă ă ş be ivan îngân o arie r suflat , aruncând mereu alte monede într-un tonomat hodorogit? Nici m car o clip n-amţ ă ă ă ă ă crezut c acest titan gelatinos, care a devorat în adâncurile lui sute de semeni ai mei i cu care de zeci de aniă ş întreaga mea specie încearc zadarnic s înnoade un oricât de firav fir de în elegere, c el, care m poart orbe teă ă ţ ă ă ă ş ca pe-un fir de nisip, s-ar putea l sa impresionat de tragedia aă doi oameni. Dar ac iunile lui p reau îndreptate spreţ ă un anumit ţel. Ce-i drept, nici de acesta nu eram pe deplin sigur. A pleca însemna totu i a distruge o ans ş ş ă― poate infim , poate existent numai în închipuire, dar ascuns în viitor. Prin urmare, nu-mi r mânea decât s -miă ă ă ă ă petrec via a printre aceste lucruri pe care le-am atins împreun , în aerul ce- i mai amintea de respira ia ei. La ceţ ă ş ţ bun? în speran a întoarcerii ei! Nu mai aveam nici o speran . Dar d inuia în mine o a teptare, ultimul lucru ce-ţ ţă ă şmi r m sese de la Harey. Ce împliniri, ce umilin e, ce chinuri mai a teptam? Nu tiam nimic, st ruind în credin aă ă ţ ş ş ă ţ nestr mutat c timpul necru toarelor miracole înc nu s-a încheiat.ă ă ă ţă ă

(1961)

ÚÚSfâr itul vie ii, dar nu al dragostei (în 1. lat.).ş ţ

77