LEOAICA TANARA, IUBIREA

Nichita Stănescu este cel mai important poet postbelic şi principalul nostru poet neomodernist .

Locul deosebit al poetului în poezia românească este demonstrat de faptul că: este un inovator al limbajului artistic ( se inspiră din Rimbaud, Valery, Mallarme, Eminescu, Blaga , Barbu şi Arghezi ), fapt care explică înţelegerea mai anevoioasă a poeziei sale;

La început, deşi laudativă, reacţia criticii a fost vagă în aprecieri ( “Nichita Stănescu a revoluţionat poezia română postbelică” ). Mircea Martin afirma: “Nichita Stănescu este autorul celei de a treia revoluţii poetice în limba română, după aceea eminesciană şi argheziană”.

Nichita Stănescu s-a bucurat de numeroase premii în ţară şi peste hotare ( premiul Herder şi propunerea pentru premiul Nobel în literatură ).

VOLUME

1960- “Sensul iubirii”- tema iubirii.

• Poetul e fericit că trăieşte. • In acest volum apare motivul războiului care traumatizează sensibilitatea copilului

şi-l obligă la o maturizare forţată (“Meditaţie de iarnă”).1964 – “O viziune a sentimentelor” = continuă tema iubirii din primul volum. Poezia

reprezentativă este “Leoaică tânără, iubirea”. Dincolo de frenezie, apare o notă gravă, o meditaţie asupra dragostei.

1965 – “Dreptul la timp”= tema principală este timpul.

Poezia face parte din al doilea volum, “O viziune a sentimentelor” (1964 ), din prima etapă a liricii, de tinereţe, a armoniei dintre om şi lume.

Nichita Stănescu se inspiră din simbolistica leului, care se caracterizează prin agresivitate, dar şi prin nobleţea rezultată din statutul de rege al animalelor.

Leul simbolizează în acelaşi timp forţa şi graţia.

4. Gen şi specie : liric, meditaţie asupra iubirii5. Tema : alegoria iubire-leoaică ( tema iubirii= tema principală a a întregului volum )6. Explicaţia titlului : titlul este o metaforă ( comparaţie subînţeleasă ). Iubirea e

comparată cu o leoaică tânără. Leoaica este simbolu forţei şi al graţiei. Faptul că e tânără îi amplifică trăsăturile. Iubirea este văzută ca o leoaică tânără, agresivă, ca un sentiment puternic ce îl transformă pe poet într-un Demiurg ( creator ).

STRUCTURA SI COMPOZITIE

Compusă din 3 strofe inegale ( 6, 8, 10 versuri ).

• Textul este modern. • Poezia nu respectă versificaţia tradiţională. Versurile sunt inegale, fără

ritm, măsură, câteodată întâlnindu-se totuşi rima. • Versurile din interiorul poeziei încep cu literă mică.

Poezia este structurată pe 3 planuri:

• v.1→6: întâlnirea cu iubirea;• v.7→14: transformarea naturii;• v. 15→24: transformarea poetului într-o leoaică arămie.

1 STROFA – INALNIREA CU IUBIREA

Textul nu are nici introducere, nici încheiere. Debutează cu prezentarea unui atac violent:

“Leoaică tânără, iubirea / mi-a sărit în faţă”. ( surpriza plăcută, puţin dureroasă ) + surpriza şocantă ( → spaimă , teamă ).

Surpriza iniţială ( “mi-a sărit în faţă” ) va determina suferinţa ( “Colţii albi mi i-a înfipt în faţă”. Repetarea de 3 ori a substantivului “faţa” sugerează apariţia neaşteptată, dar directă, frontală a dragostei.

STROFA aII-a – TRANSFORMAREA NATURII

• Muşcătura leoaicei ( iubirii ) îi conferă poetului puteri de demiurg. El transformă haosul ( dezordinea ) în cosmos ( ordine ).

• Motivul cercului= ca germene al sferei, sugerează aspiraţia spre perfecţiune;• Motivul apei = simbolizează apele primordiale, din care a luat naştere lumea. Lumea

a luat naştere datorită iubirii.• “Si privirea-n sus ţâşni”= sugerează tendinţa omului de a se înălţa din planul

material în cel spiritual. Privirea tinde spre înalt, acolo unde se aude muzica de sfere. Atacat de fiară ( dragoste ), individul vede lucrurile altfel ( “cerc de-a dura” ), mişcându-se după altă logică.

STROFA aIII-a – TRANSFORMAREA PETUUI INTR_O LEOAICA ARAMIE (IN IUBIRE)

• Metafora “leoaică arămie/ cu mişcările viclene” = sugerează iubirea agresivă, insinuantă.

• Dacă la început muşcătura leoaicei ( iubirii ) îl ajută pe poet să transforme în întregime natura, aceeaşi muşcătură determină transformarea lui în totalitate într-o leoaică arămie, adică în iubire.

• Individul nu se mai recunoaşte, constatând că transformarea e ireversibilă. Chipul pare a fi al altcuiva.

• Motivul luminii ( “deşert în strălucire” ) sugerează trecerea definitivă din planul material în cel spiritual.

Poezia e simetrică:• Incepe cu un sentiment de spaimă ( “ a sărit”, “pândise”, “colţi”, “înfipt”, “m-a

muşcat” ) şi se termină cu aceeaşi senzaţie de teamă datorită leoaicei arămii, cu mişcări viclene.

• Poezia se termină cu un descântec în care regăsim tema timpului. Omul devine el însuşi leoaică arămie. Iubirea învinge timpul, dând strălucire vieţii.

TRASATURILE NEOMODERNISMULUI

• revigorare a poeziei ( poeţii sunt lăsaţi să scrie şi altceva decât poezie patriotică, comunistă );

• o revenire a poeziei la exprimarea metaforică , la imagini artistice , la reflecţii filosofice .

• intelectualizarea poeziei: accent pe viaţa interioară mai mult decât pe existenţa imediată;

• marile teme sunt reflectate filozofic ( cunoaşterea, existenţa, absolutul , timpul, creaţia, tainele Universului, condiţia artistului,viaţa,moartea );

• temele ce fuseseră, o vreme, interzise , precum iubirea , credinţa, arta poetică , viaţa şi moartea → concepţia neomoderniştilor despre menirea poetului şi misiunea artei sale.

• ironia + spiritul ludic ;• limbaj ambiguu , ermetic , nou • mituri reinterpretate ;• imagini artistice neobişnuite ;