Elev: RENTEA CRISTINA-FLORINA, cls. A X-a F

COORDONATORI,Bibliotecar, Cornelia Tudorie,

Psiholog școlar, Anca Cristina Măcăneață

,,Calea de mijloc are avantajul de a produce cel mai bun mod de a fi.”

(Aristotel)

Lipsa de toleranță se vede în lipsa a ceea ce

denumim comunicare asertivă. Oamenii

discută despre alții judecându-i sau emițând

sentințe, în loc să discute despre acțiuni,

obiective, rezultate.

Toleranța nu înseamnă renunțare, slăbiciune sau indiferență, cu toate că de multe ori, în mod greșit, tindem să o asimilăm cu ele. Este în primul rînd, înțelegerea și dovada de respect a faptului că rasa umană este superioară: gîndim, evoluăm, avem idei, nevoi și aspirații complexe diferite. Toleranța este opusul instinctului primar, rudimentar și animalic de reacție adversă sau violentă la orice nu se incadrează în tiparul cunoscut și limitat al unui individ sau comunitate: idei, aspirații, rutină, mentalități, credință.

Teritoriul sau limitele toleranței se suprapun cu valorile noastre: respect, încredere, competență, responsabilitate.

Adevărata toleranță, în spirit umanist,

înseamnă însă mai mult decât o

simplă ,,suportare” în sensul originar, ea

presupune respectul opiniei contrare și este

strâns legată de libertatea persoanei. Prin

toleranță se respectă deciziile altor oameni,

grupuri, popoare, religii, alte moduri de

gândire și puncte de vedere, alte stiluri și

moduri de viață.

Toleranța este respectul, acceptarea și

aprecierea bogăției și diversității culturilor lumii

noastre, felurilor noastre de expresie și

manierelor de exprimare a calității noastre de

ființe umane. Ea este încurajată prin

cunoașterea, deschiderea spiritului, comunicație

și libertatea gândirii, conștiinței și credinței.

Toleranța este armonia în diferențe. Ea nu e doar

o obligație de ordin etic; ea e, de asemenea, o

necesitate, o virtute.

Toleranța nu e nici concesie, nici

condescendență ori indulgență. Toleranța

este, mai ales, o atitudine activă generată

de recunoaștere a drepturilor universale ale

persoanei umane și libertăților

fundamentale ale altora.

Toleranța e responsabilitatea care susține drepturile omului, pluralismul (inclusiv, pluralismul cultural), democrația. Ea implică respingerea dogmatismului și absolutismului.

A practica toleranța nu înseamnă nici a tolera nedreptatea, nici a renunța la propriile convingeri, nici a face concesii. Ea semnifică acceptarea faptului că ființele umane, se caracterizează natural prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situația lor, felul de exprimare, comportamente și prin valorile lor,că au dreptul de a trăi în pace și de a fi cele care sunt. Ea semnifică, de asemenea, că nimeni nu trebuie să-și impună propriile opinii altuia.

Toleranţa este necesară atât între indivizi

cât şi în cadrul familiei şi comunităţii.

Toleranţa poate fi înţeleasă în diferite moduri:

Poate fi adoptată în mod provizoriu sub forma unei concesii, ca manevră tactică.

Poate reprezenta o acceptare sau o permisiune, ca formă a unui dezinteres.

Adevărata toleranţă, în spirit umanist, înseamnă însă mai mult decât o simplă "suportare" în sensul originar, ea presupune respectul opiniei contrare şi este strâns legată de libertatea persoanei. Prin toleranţă se respectă deciziile altor oameni, grupuri, popoare, religii, alte moduri de gândire şi puncte de vedere, alte stiluri şi moduri de viaţă.

Toleranţa mai poate înseamna a "permite" ceva ceea ce ar putea fi suprimat.