ISTORIALITERATURII ROMANESTI

DE

N. IORGA

ILITERATURA POPULARA. LITERATURASLAVONA.VECHEA LITERATURA RELI-OIOASA. INTIII CRONICARI (-1688).

EDITIA a II-aREVAZUTA $1 LARG 1NTREGITA.

BUCURESTI

Editura librgriei PAVEL SURU, Calea Victoriei 751925

!STOMA

LITERATORII NIVIPE5T1

E aproape un .Wert de veac de cind deideam tnläia edqie aacestel ccIrli.

De atunci ea a adus oarecare servicii, i, cum mai sint cario cautä, prietenul mieu Pavel Suru imi cere o retipärire.

Dau insä o prelucrare : din analisa istoricil am suprimat olargcl parte, trimeasä la excursuri am adaus consideralii destil. Forma In care se presinta intäiu lucrarea era in legäluräcu cerinlele premiului academic la care se presinta i pe carenu l-a ctipätat.

Istoria literaturii religioase i excursul privitor la crotocilevechi, acesta remaniat, Mud fr expunere, ca i studiul asuprabaladei populare. Am adaus wad asupra liricei corespunzäloare.

Pretutindeni am cdutat sd lin textul in curent cu cercetärile.Prefala e cuvintarea cu care la Academia Rominä am in-

timpinat la 1919 misiunea universitarcY francesä.N. IORGA

IN LOO DE PREFATX

Locul Rominilor In desvoltarea vietii sufletestia popoarelor romanice '

I.

Locul literaturii romanpsti, infdtisind viata sufleteascd a popo-rului nostru, nu e inca fixat in istoria comparará a literaturiloreuropene mai noud. De atitea ori ea a fost pusd in proporjiifoarte reduse si ea pentru ignoranta scriitorului respectivprin vre-un colt al istoriei literaturilor slave. A o pune laolaltacu literaturile balcanice se pdrea foarte firesc pentru cine rindu-ieste neamurile, nu dupa origine, dupd caracter i tendinte, cidupa locul unde, une ori, singur hasardul le-a asezat. Fara avorbi altfel decit de curiositate despre sistemul cutdrui bizarinchinator al literaturii maghiare pentru care scrisul nostru, carear fi fost determinat la inceputurile sale de acela al Ungurilor,trebuie pus ea un apendice la acea literatura maghiara.

Chiar aceia insa cari cuprind literatura romaneasca intre celeromanice, nu stiu cum sd fixeze o legaturd intre dinsa i acelea,mult mai bogate, mai originale si mai inovatoare, ale neamu-rilor inrudite. Slavism, grecism sint lucruri necunoscute scriito-rilor francesi, italieni i spanioli, i aparitia lor, predomnirea ceau exercitat asupra noastrd incurea i indispune.

Cercetind acum in urma, pentru o lucrare despre literaturileromanice in necontenitä comparatie intre ele, am gdsit usor para-lelisme care m'au ajutat sà fixez un fel de curs normal al des.voltArii lor i, de oare ce originea unei natiuni i limba ei nupot rdminea fdrd influentd asupra literaturii in toate formele

fasele, am fost adus in chip firesc sa cercetez intru cit acest

Comunicatie]fAcutA la Academia Romind in ziva de 6 lunie 1919. V.

Revista Istoricd, V, pp. 114-125.

10 1storia liter, turii romAne0

tip e aplicabil i literaturii noastre si, daca sint deviatii, carorfenomene li se datoresc.

Conclusiile la care am ajuns se pot expune in putine pagini,acesta scopul comunicatiei acesteia.

Literaturile romanice din Apus incep cu acte de simpld opor-tunitate politick precum e acel juramint de la Strassburg, careavea de scop numai sA deje indatoririi so!emne pretul unui actinteles de aceia cdtre cari se indrepta. Supt raportul literar, elare numai valoarea cd printeinsul se constata existenta imorforme de limba aeum fixata i ea ele erau capabile de a fi pusein scris de un contemporan, care le-a transmis cronicarului, dinaceiasi epocd. Cu atit mai putin acest document din ultimulsfert al secolului al IX-lea are vre-o insemnitate pentru ivirea

manifestarea sufletului romanic, format prin vorbirea aceleiasilimbi i prin participarea la viata de Stat, apoi la amintirile a-celuiasi Imperiu roman.

Sint incredintat cd acele monumente literare care se aseazdde obiceiu putin dupd acest moment Milt simtitor mai nouä. Caistoric mi se impune tot mai mult, privind lucrurile intr'un an-samblu tot mai larg si tinind samd de tot ce se putea micain sufletul oamenilor din acele timpuri, cA rteratura francesa me-dieva% mal curind desvoltata decit cea italiana si decit literaturileiberlce, nu porneste, in forma ei poetica, anterloara, cum e sifiresc in once desvoltare sufieteascä, formei in prosa , decit°data cu zguduirea cea mare a cruciatelor, ()data camare act obstesc pe care-I indeplineste, cu entusiasmul necesar,o societate intreaga In toate straturile ei. Aceasta inseamndInsd: secolul al

PAM in acest secol al XII-lea, pe cind fratii nostri din Apusintemeiasera, supuindu-se senior barbari ai navdlirilor i colabO-rind cu ei, State numite dupd acesti cuceritori, noi am rdmasla o parte de dinsii, in atitudine defensivd fatà de putera lor.Poate cd explicatia trebuie cautatä si in faptul ca la nOi ele-mentul germanic, al Gotilor, Vandalilor, Burgunzilor chiar, s'ascurs rapede cdtre Sud si cdtre Apus, catre Constantinopol sicatre Rin si ca antagonismul intre acesti Romani si rasele aralo-altaice, hune, avare, pecenege, cumane, tatdresti, toate rebelefat5 de crestinism, era de alta natura, impiedecind conlucrarea

In loc de prefata 11

si fäcind confundarea imposibirá, decit antagonismul dintre Roma-ni apuseni si popoarele germanice, de un crestinism arian sau,ca in casul Francilor, catolic 1

Am dorit ca la noi sä. se pastreze Imperiul", care era aicicel de RAsärit. Dar doua motive ne-au facut sä nu putem aveade la acest Imperiu ceia ce Italienii au avut de la surogatullui religios, papaalitatea. IntAiul motiv e cä Imperiul n'a pututmenfinea statornic legatura cu Dunärea si, al doilea, ea el s'a gre-cisat fArA ca noi sd putem imbrAfisa, contra intregii noastreobisnuinfe, grecisarea.

Astfel, pe cind cei din Constantinopol ramineau Romei" pa.litici fiindca pastrau realitatea Imperiului, am ramas Rominipentru ca nu ne puteam desparti de amintirea lui.

In ajunul cruciatelor, Rommii au intemeiat intre Silistra siVicina cum am dovedit aiurea 2 in legAtura cu Bizanful in-susi, cele d'intAiu Domnii dunarene, supt influenfa clasiceloridei imperiale. Aceste State, care au durat, se pare, si in vea,cul al XII-lea, poate pana la restaurarea, de catre Manuil Coml-nenul, a granifei dundrene, ca si a celorlalte, nu erau insa indrumul cruciatelor, pe care, de altf el, RAsdritul le privia, nu nu-mai ca un ajutor binevenit in Asia, ci, in Europa, ca o invasie,suparatoare, a unor aventurieri barbari.

Pentru ca sá patrunda in Orient cintecul epic din chansons degeste, a trebuit cruciata a IV-a, cu ocuparea Moreii de feudatariiFranciei. Aici s'a creat o viap nafionala cu un caracter indoit,care carea transpunerea in greceste, pentru gloria si petrecereastApinului venit de pe alta tarimuri, a cintarilor Apusului, de osentimentalitate cu totul noud.

II.

Dar dominafia franca in Orient nu ne-a atins si pe noi, si ean'a putut sA aducä acelasi resultat literar, in oarecare masurasi in adevar sufletesc. Si, iarasi, la noi n'a putut izvori spontaneuo nona literatura din viata bisericeasca.

La Apuseni aceasta era posibil prin ingaduirea de Biserica ro-mana a petrecerilor in lacasul sfint sau in preajma lui ori prin

i Slavii nu sint, cum se stie, element cr at r de St te.9 V. memorml precedent in Anale".

12 Istoria litcraturii romAncti

admiterea predicii i explicatiilor in limba vulgara. De aici a re-sultat imnul popular, teatrul multimilor, i elocventa inteleasà detoti, din care apoi mai ales din ea era s5 se desvolte prosa.

In Bizant, insusi clerul bizantin a fost mai larg in aceasta pri-vinta, i prin influenta continua'. a Latinilor din Galata si Pera.In provincii, in Romaniile" marginase aceasta nu s'a putut facedin causa strictetei, imobile, a slavismului ortodox, de stingacecontrafacere bizantina si care mai avea pentru noi desavantagiulca, fiind o limbb liturgia, era pentru o parte din locuitorii Balca-nilor 0 o limn popularb, incapabilb de a se desvolta, cu atit maiputin de a se intinde 0 a cuceri, dar cu atit mai capabila de aimpiedeca.

Dar, alaturi de cintecul epic, de teatru, de imn, de cuvintareain prosa, Apusul are povestiri glumete si povestiri moralisatoare;el are apoi romane aventuroase ca al lui Alexandru-celrMare,ca al Tebei, de exemplu, care vin, prin contactul inceput decruciate, de aici chiar, din Orient.

Povestile orientale au strabatut prin Bizant in lumea latina aVestului. Le gasim serse in greceste inca din veacul al XI-lea.Pe de alta parte, la noi ele sint asa de amestecate cu sufletiulinsusi al poporului, incit au fost cuprinse supt terminul generalde literatua poporala. Si atunci se naste intrebarea: chid au fostintroduse si la noi, adeca: au putut fi ele zbbovite prea mult cindstalAteau toat5 viata RAsaritului §i, al doilea, e admisibilk cumse face, de obiceiu, transmisiunea de la un popor la alt popor,altfel decit, dac5 nu prin opera scrisb", ma'car Me° formA le-gat5 definitiv, ca i cintecului? Läsarn problema deschisa.

Stim insa sigar c scrisul era o datina, la Slavii de pesteDunare macar din Tarului Simion, de contrafacere bizan-tina-. Bizantinii, cari au iniucuit Statul bulgar, acluceau cu ei prac-tica scrisului oficial la Dundee. Taratul Asanestilor venit apoi.dupa 1200, in locul lor, a lasat documente serse, ca i monede. Siatunci e de crezut oare ca, (MO ce ai no0ri au avut totu0 formede Stat, i atunci cind alte forme da Stat, de cdtre Unguti, randescrisul latin Otrundea pria Thrdeal, se pomenesc, ca fiind vechi,anterioare nävälirii Tatarilor, ni ca ni0e creatiuni ale momentn/ul,in 1240 (de alte forme, dincolo de Argesul lui Seneslav nu vor

In loc de prefata 13

be,te a ctul de infenciare pentru Ioaniti, pentru ca nu li se dadeaacestora pamint si in aceasta directie), sa nu fi fost un scris §ila noi? s se poate c.ede oare ca acest scris a evitat sistemoticlimbo vulgara? Cercetarilc insesi asupra alfabetului chirilic in-trebuintat la not, in fasa bulgara pe care o repre inta, nu neimp'edeca de a Lim nu. Fiindca avem a face in veacul al XIV-leasi al XV lea, de cold dateaza cele mai vechi documente slavonede la Doi cu dieci veniti de ps.ste Dunare, nu cu niste repre-intanti ai tradttiei noastre proprii, si era natural ca ei sa serie

ca la ei, chiar daca la noi pana atunci s'ar fi facut altfel.Inca din veacul al X1E-lea incepe in Apus, supt o influenta

evident cla ica, araba in originile sale, poesia lirica. Ea aparein Proventa si trece de acolo, pe de o parte in Franta din centrosi din Nord, a limbii lui oil, *i, pe de altd parte, in Italia.

In acea ta din urma tara mai ales, lirica a devenit $1

populara. Cercetari recente, facute cu toata atentia si criticace se cuvin, au dovedit ma un lucru: ca stilul poetic si mai alesritmul poetic, asa de greu de gasit si de fixat, nu vin de lapoporul insusi, in caracterul lui anonim si necultivat, ci tot dela clasele dominante, care s'au impartasit de culturA. Pe dudprin mase/e populare literatura liria sufere numai ca un fel de in-cercare co sufletul natiei in sensul cel mai autentic *i mai vast alLen i i, *i, dupa alegere, dupd intimplatoarea prefacere, adàu-g're sao prescurtare, ea revine pentru a fructifica o nouà fasä al'tera uni se ise.

Dar noi avem aceasta literatura, nu in formele produselorbarbare ale literaturilor ce s'au pastrat /tried supt culturA, ci

intr'o forma var'ata si superioara. 5i atunci iarasi o chestiuneni se mfatis aza, una esentiala, pentru manifestarea sufletuluino tru in formele prectsate, cristaline ale literaturii: nu trebuieso se ad 'ta ceva scris innainte ae cela ce de veacuri poporul nos-tril repetà in cintecele lui de dor *i de jale? Exemple apartirundtimpurilor mai noua, de pe la 1800 incoace, arata in adevar caatitea p ti populare" pot fi readuse la originale carturaresti!'Ceia ce nu inseamna, fireste, nu inseamnd de Ice ca, odata tiparele create, initiativa, spontaneitatea pppulard n'a putut luera*i mai departe potrivit cu dinsele.

Pentru a reveni la epo ul popular, el se desface la Apuseni inbalade. Dupd lungi cercetari si discutii lucrul e pe deplin dovedit

14 lstorla Ilteraturli rornAnesti

astazi pentru Spania. N'a fost la inceput eintecul seurt din reomancero pentru ea pe basa lui sd se cladeased epopeia Cidului,ci aceastä epopeie, degradindu-se, imputinindu-se, s'a sfdrimat,din neputinta, in balade.

Ca si vechea chanson de geste", dar, in aceasta, forma fluidd,mai usor decit dinsa, balada a cdldtorit, A$ crede cä acel cintecepic unguresc dupa care a lucrat Notarul anonim al regeluiBela"nu vine dintr'o veche poesie populard maghiard, ci dinimportatia prin influenta francesd, adusd de cruciate, a einte-celor de vitejia fraancese. Si astfel acest cintec a putut rdsbatela noi, in partea de rominime influentatd de viata ungureased,

Voevozii Jiiului, Argesului, juzii Banatului avind in fata lormodèle din regatul vecin, i supt acest raport.

Dar el a putut veni si pe alte cloud cdi; pe calea bizantina,prin Curtile tuturor stdpinitorilor slavi de la Dundre, cu cariaveam atitea raporturi si asa de intime (supt raportul literarsemnaldm numele de Alexandru, dupd al lui Alexandru Machedon,dat simultan unui Tar bulgarese i unui Domn mantean in ace-Iasi secol al XIV-lea), si pe calea infiltratillor politice italiene inEpir i Dalmatia, dar mai ales in Epir, prin cucerirea angevinddin Neapole, aducind cu dinsa, impreuna cu cavalerii franeesi,notiunea insAsi a cavalerismului asa cum se intelegea in Franta.

Astfel balada sirbeasca apare, nu ca o creafiune speciala a po-porului sirbesc, ci ca un imprumut,dupa momentul cind rasa Sir.bilor se pregate0e de cele mai insemnate din faptele istorieiei medievale i le aduce la indeplinire, dupa balada apuseana,de provenienta romanica, italiana 0 mai ales francesa.

N'a fost ea niciodatä. scrisd? Rdspunsul 'n'are o prea mareimpoortantd, cdci caracterul literaturii, oricit termenul ne-artrimete necontenit la Met* cum era firesc incepindu-se studiul dela oameni ai scrisului, nu poate atirna de simplul mod al tras.misiunii. Dar se poate ca aceste cintece sd fi fost notate si maide mult, cum le-a notat, mai tdrziu, un Miossich, si cum s'aunotat la Greci producte asämändtoare, de la baladele cu subiectefranca din Apus sau din lumea cruciatelor, la plingerile, Opirg,t,pentru pierderea Constantinopolei.

Aceastd balada, care e de provenientd romanick a trecutimediat la noi, inca din veacurile al XIII-lea si al XIV-lea deci,si ea s'a aclimatisat tocmai din causa acestei note romanice,

In lot. de prefatA 15

are traia in psihologia poporului nostru. Si conclusiile cu pri-vire la felul de transmisiune admis la Sirbi milt tot asa de va-labile, conditiile fiind aceleasi, si in ce ne priveste pe noi.

Päna la sfirsitul evului mediu avem, prin urmare, trei ele-mente de comunitate cu Latinii din Apus, indiferent de faptulcd nu vorbim si noi cu textul scris innaintea noasträ, ci numaicu traditia orala culeasa: povestea orientald, venitä din partitenoastre la ei, cintecul liric, care a putut rasäri independent launii si la altii, cu acele4 invocAri arabe ale foilor sau florilor,§i balada, imprumutata de noi, ca si de Italieni si Hispano-Porrtughesi, de la Franta cruciatelor.

In viata sufleteasca a evului mediu ak)usean, stapinita atitatimp de aventura si sentiMentalitata cintecelor epice, se pro-duce, la sfirsitul veacului al XIII-lea, o schimbare. Tonul sa-tiric si cel didactic, negatia revoltata. si predicatia naivd a cu-nostintilor, utile si inutile, se impun in primul rind.

Si un gen si celalt sint determinate de Universitati, de cea dinParis mai ales, de lectiile profesorilor si doctorilor", casi de neastimparatul spirit ironic, rästurndtor al studentilor.

Unde au fost aceste asezaminte, gasim si aceastä nota noud;aiurea, ma, nu.

Rasäritul n'a cunoscut insd in materie de Universitati decitscoala innalta" din Constantinopol, a Cesarului Bardas, si ean'a dat decit eruditia lui Fotie si stilul perfect decalchiat dupdcele mai bune modele clasice, in literaturd si istorie, al lui Mi-hail Psellos

Totusi, fiindca acest spirit doritor de formule moralisatoare,ca *i de intepdturi singeroase, nu atirna namai de aceste in-stitutii, ci putea fi si o reactiune fireascd impotriva romantis-mului" epocei primitive, el se poate descoperi si la noi, cei Vailscoli, fie si cele mai elementare de si merita sii se semnaleaepastrarea in limba moderna a expresiilor latine de: scoald 1, ainvata, invat, desvat, invatator si invAtacel, a serie, carte, ca§t vechiul grecesc condeiu , §i anume in gluma, adesea corosiva,

1 In Punicle decadentei, cea de Orient ca si cea de 0 cident, sensul se s himbAIn acela de cornpanie a un .i ostil de palat".

16 Istoria literaturil romAnesti

st in sfaturile, care nu odatä dovedesc o conceptie filosoficaproprie, ale proverbelor.

Un studiu atent al acestora ar pune in luminã multe lucruride mare interes, deosebind un fond foarte vechiu, capabil de afi asezat chiar, pand la un anume punct, si cronologic.

Tot atunci apar si intAile povestiri de intimplari istorice. RA-saritenii n'au obisnuit acestea decit intr'un singur loc, in Bi-zant, doar cu exceptia Armenilor, cari au si ei o bogatd litera-tura de istorie nationala, religioasA sau universald, parte origi-nala si parte tradusa. La aceste memorii nu se poate asteptlamsd nimeni decit in fasa 'n care notiunea de Stat e destul deveche ca sA poatA intra in constiinta insasi a poporului.

IV.

Si jata ca se ajunge la truda de forma, la slAbiciunea pentrusubiectele antice, la perfectia obositoare a Renasterii. Ea seiveste IntAiu in cercuri de invatati cari sint une ori si tipografi,trece la scolile iesuite si-si afla si adäpostul la Curti,le, inobilate,ale Suveranilor.

Intr'un sens, Petru Rares repnesintA aceastd miscare, cu car-turarul sau Macarie, care preface ca pentru imprejurdrile ac-tuale pompoasa povestire a lui Manase despre mai vechile tim-puri bizantine. Ar fi presintat-o in altA limbd decit cea slavond,careta-i lipsiau modelele de stil, dacd scoala de la Cotnari a luiDespot, cu invAtatura lui Iacob Sommer si Cu aceia, care seastepta, a altora, ar fi ddinuit.

Se poate zice insd cA miscarea, oricum, era inceputa. Renas-terea latina, care nu rAmäsese pe pdmintul Moldovei, e cdutatade tinerii feciori de boieri, mai ales in exilul lor, in orasele dinGalitia si din Ardeal. Astfel se ajunse la un Grigore Ureche, in-cepatorul, si apoi la un mai desdvirsit represintant al aceleiasitendinti, Miron Costin, care crescu in acelasi sens pe fiii sdi,nu numai pe Nicolae, dar si pe Petrascu, din a cdrui bibliotecaavem la Academia Rom* cu insemndri, o cronica universalan limbs polond.

Si la Iasi a functionat pe atunci o scoald jesuita. S'au pas-trat socotelile ei, si putem vedea interesul care i se purta deboierime. Si aceasta scoald a pdrintilor poloni fusese precedatAde o mai veche scoald catolicä, pe cane o gdsim functionind pe

iti loc de prefatA 17

Vremea lui Vasile Lupu, care primeste la Curtea lui omagiile sco-larilor si vede jucindu-se de ei sacra drama a Irozilor.

Dar si scoala greceascä de la Bucuresti ca si cea in aceiasilimbA. din Iasi nu sint decit imitatii ale mvätamintului pe carela Apuseni, in limba latina, il dau Iesuitii. Modelul a fost luatdin Italia, prin Grecii, uniti ori ba, cari invataserA acolo, dinzilele lui Leon Allatius pänd in a!e lui Alexandru Mavrocordat,student la Padova, si in ale lui Constantin Cantacuzino Stolni-cul, care cautA in aceleasi locuri o invdtAturA de caracter occi-dental.Programul acestor gimnasii, acestor Academii e intru toateacela al asezAmintelor corespunzdtoare din Apus, Si cutare din ceicari se formau la ele intre dinsii fruntasi ai boierimiimuntene, ca Matei Cretulescu, unul din ucenicii lui Sevastosdin Trapezunt, coleg oriental al unui pdrinte Bossu sau Batteuxlasä nu mai putin ca 124 cArti, filosofesti, gramaticesti,

bisericesti, istoricesti, latinesti, italieneti, iproci, proci",cumpärate in mare parte la Viena pentru fiii säi IordachitaMateias, pe cari doria sd-i si striineze pentru carte", sa-i tri-meatä, adea, pentru invätiiturd in strAindtate, ca sd se pe-depseascd mai bine, si sd mi-i pedepseasca mai virtos la la-tineascä si la italieneasce. Copilasii" lui iubiti, spune diatadin 15 lanuar 1719, scrisd la Balotesti 1, trebuie sä fie astfelghimnasiti la invAtatura cartii", mvAtind in cele trei linnbi",dar Cu dorinta de a nu edlca invAtAturile religiei: veti meta-hirisi stiinta voastrd spre nevAtämarea bietului suflet".

Acelasi boier luminat stie cá prin asemenea merite ale cul-turii si talentului numele lor va fi cinstit si prea-sldvit laCurtile celor mari". El cunostea Curtea, a cdrii strälucire abiaapusese, si pe care o domina figura de mare iubitor al inva-täturii si artei, a lui Constantin Brincoveanu. Prin plAcerea luide a clddi, prin silinta lui de a da un caracter imperial vietiidin palatul sdu, prin necontenitul indemn la scris, la tradus, latipArit, prin dArnicia cu care sprijinia once lucru in aceste do-menii, prin puternicul sprijin pe care 1-a dat si artelor, trimi-tind bursieri la Venetia, aeeia ale cAror opere se pot admiraInca pe paretii bisericilor muntene din acel timp, Brincoveanu amdeplinit rolul unui Ludovic al XIV-lea dunArean, in proportiile pe

' lorga, Documentele Cantacuzinilor, pp. 206 7.

2

18 Istoria literaturii romAnesti

care le ingdduiau mijloacele restrinse gi piedecile situatiei devasalitate fata de Turci.

In Apusul romanic, Renagterea a produs intditt o foarte boa-gatA literaturd in limba clasied latinA, gultivará Cu o deosebildpietate i imitatd cu cea mai atentd precisiune. Cultura fratilornogtri de acolo o cuprinde in analele ei, de gi limba care seintrebuinfeazd nu e limba vulgard, vorbitd de popor. Avem totatita drept gi aceasta am gi fdcut-o infäligind desvoltarea li-teraturii noastre in secolale al XVI-lea, al XVII-lea gi al XVIII-lea

sd cuprindem in analele culturii noastre tot cela ce s'a scrisaici de ai nogtri in vechea limbd a Statului gi a Bisericii eagi in limba ela sled, mai noud ca intrebuintare, a gcolii supe-Hoare. Ea constituie un capitol, gi unul esential, din istoria des-voltdrii noastre suretegti, care atunci nu se mai infAtigeazd atitde sdracä, pe o vreme cind cultura greceascd ce pleacd dinConstantinopolul robit pentru a se ageza intAiu prin insulele do-minatiei venetiene gi apoi in Venetia însAi, and statornicul eisdlag in principatele noastre, care, aducind astfzI un omagiu clas:-eft-5W, nu inteiegeau cum o dove32ste desvoltarea paraleI5a literaturii in Umba nationaiä sa" abdice nationalitatea lorrom'aneascä.

In mult mai putine productii, de caracter incomparabil mimodest, ay em, deocamda' prin propria desf4urare a conditiilorileastre culturale i f5rá vre-o influenVa. din Occident, principalelefeluri de manifestar literard de acolo.

V.

Grigore Ureche e compilatorul fArd personalitate bine ldmurit,rmndru mai ales cd-gi cunoagte gi reproduce izvoarele. Cronicalui nu e o lucrare naivd ca in evul mediu, ci una care cores-.punde cu produsele eruditiai filologico-istorice din Apus in seco-lul al XVI-lea. Miron Costin, in schimb, e un autor de memorii,dar nu in sensul Apusenilor, cari pe aceiagi vreme nu mai daudecit insemndri de Curte, ci mai presus de atmosfera unei Curticare in Moldova, pänd la Fanarioti mdcar, n'a avut, orieit Va-sile Lupu ar fi dorit sd apard impdrdtegte intre boierii lui, splen-doarea bucuregteand din epoca lui Brincoveanu: marele cro-nicar" moldovean gi acest titlu de cronicar" acopere figuriprea mult deosebitc e in genul scriitorilor de amintiri culese

In loc de prefatä 19

pe cimpiile de lupta ori in mijlocul prapastuitelor schimbäri alesecolului al XV-lea, ca un Montluc, un Agrippa d'Aubigné, inFranta.

Daca in Stoica Ludescu, in Constantin Capitanul avem numaicronica de casd, de partid, cu circulatia redusä i ambitia mo-dest& daca un Radu Popescu, un Axinte Uricariul dau numaicronica Domniei, Constantin Cantacuzino i dupä el DimitrieC'antemir, i chiar, cu mai putina inteligentA, Nicolae Costin, inopera lui Istorica represinta istoria criticd, asa cum Apusul o vaconcepe numai ceva mai tärziu, multdmindu-se deocamdata cubiografii regale si necutezind sä atace marle problema ale origi-nilor i desvoltäri/or nationale. In acest domeniu sintem cuciteva decenii innainte fata de Romanii din Vest. Imprejurarileau adus-o, si o putem spune cu o mindrie legitima.

Nu trebuie sa se socoatä prea putin opera de traducen, fie siin cea mai mare parte din literatura sacra, pe care, in vremeacind Apusul avea un intreg partid de carturari care sustineasuperioritatea limbilor antice, o indeplineste pleiada strinsà injurul Brincoveanului i, in Moldova, Mitropolitul Dosofteiu. Nue fait interes nici pe care Constantin-Voda a dus-o cu ierar-hia greceasca in aceasta opera de vulgarisare, fie si numai inlimba greceascA vorbitA, a scrierilor religioase 1

O literatura estetica nu se an& ce e drept, in acest timp. Oc-cidentalii fuseserd dusi la (lima prin teatrul lesuit i prin imitatiaodei antice. La noi inceputuri de teatru cu personagii contem-porane, dar in greceste, se intilnesc in aceiasi Domnie brincove-neasca. Sä na fi intervenit strivirea fiscalà din epoca fanariotd,ele ar fi das, de sigur, la un teatfa in limba ronfát4 asca. Asa,supt acesti Fanarioti chiar, scene din viata de la Curte vor formasubiectul unor comedii, mai ales satirice, mai tarziu. Clasicis-mul teatrului ramine aici in domeniul säu originar, si el int:mpinäo resistenta mult mai mare decit in Apus, unde nu ()data a incer-cat sh se suprime, fie si printr'o simpla schimbare de directie, insens religios, biblic, aceasta indrazneatä distractie profana.

Dovada ca nu era o incapacitate la mijloc e ca, aflind unsprijin in Rusia epocei lui Petru-cel-Mare, Antioh Cantemir, fiude Domn si de Domnita romini, va imita pe Boileau, iar boierulmuntean Herescu (Cherascov) va fi incepatorul teatrului rusesc.

Hurmuzaki, XIV, p. 329, no. CCCXCI i urm.

istoria literaturii romAne0

VI.

Epoca fanarioth din Principate a fost supt raportul literar ointoarcei e la clasicism, pe de o parte, si, pe de alta, o confun-dare in evul mediu prin literatura de manastire, cu traducen i dingreceste cum nu s'au mai fdcut asa de multe *i de !mine in vre-oaltà tará. Dar viata osebitd, in conditii cu totul altele, ù Romi-nilor din Ardeal d'a acestora putinta sà desvolte in cealaltd timbaclasica, latina', o alta' literatura de eruditie, cara trece si in ro-mäneste, prin imbielsugate productii. E la dini o izbucnire spon-tanee a unei Renastari intärziate, Cu entusiasmul roman pe care-1cunoseuse Franta lui Francisc I-lu i a Ecaterinei de Medicis. Dare, supt influenta scolii, a literaturii curente din Ungaria, din Vienadin Roma, si o initiare in filosofia veacului al XVIII-lea, careräzbate si dincoace prin traduceri. Cu dreptate, d. G. Bogdan-Duicd a vorbit despre o asemenea literatura cu caracterul aceleiAufklärung din Austria lui Iosif al II-lea, care nu e decit voltairia-nismul mutat in Rdsäritul germanic prin Prusia lui Frederic alII-lea. Si, in forma superioard a elenismului, Rominii sustin cubanul, dar si cu condeiul acea literatura stiintifica a Orientului,care e in adevär admirabild. Sd nu uitarn ea' intre deschizatorulstudiilor geografice in aceste parti e Rominul, Mesiodacul" dela Cernavoda, losif, inca' de pe la 1760.

Dar prin originea, legAturile, felul de viata al calugarasillor,,preotilor, cärturarilor flárninzi cari dau aceastA literatura in carese ascunde supt prosa istorica' mai multa poesie decit in atiteadin rosturile de societate si de salon ale Apusului romanic con-temporan, acestia aduc cu ei i puternica inspiratie popularä,renovatoare a stilului, si asp:rarile spre libertate ale maselor a-dinci. In fetal acesta iaräi s'intuí' putin mal departe decit acelApus, cäruia in lot ce serie veacul al XVIII-lea preocuparía na-tionatà ii lipseste aproape ca desAvirsire.

Nota populard °dará introdusä, se mentine, de la inceput, intoatd poesia, oricit de mult ar imprumuta ea subiecte si in-torsAturi de moda de la literatura europeand. Ea se simte si laConachi, dar cu mult mai mult la poetii Vdcaresti, dintre cariunul va aduna acele poesii populare, in care, ca un secol innainteca Apusenii sä se fi gindit la valoarea lor, Constantin Cantacu-zino Stolnicul cautd stiri despre istoria Rominilor. Aleen Russo 51

In loc de prefatd 21

Alecsandri vor merge astf el pe un drum care nu era nici nou, niciarätat de modelele lor din Apus. Eminescu va face minunea lite-rard, continuata cu virtuositate de Co§buc, de a turna cele maiinnalte gindiri intr'o forma de o popularitate po.rf ectä.

Prin poesie, aceasta nota, la aceia§i scriitori sau la altii, vatrece apoi §i in prosa narativa a nuvelei. Ardealul va aduce §iaici o *puternied nota popularA. Pe cind Franta, Spania, Italia,n'au izbutit s5 ridice idealitatea vietii rurale la valoarea de adddecit doar pentru Italieni in Giovanni Verga, pentru Spanioliin povestirile romantice ale unei Fernan Caballero, pe cindnicairi povestea n'a ajuns un splendid gen literar, noi am ci§-tigat astfel un loc original in desvoltarea literaturilor moderne§i am vadit, innaintea probelor de valoare militard de ieri §i devaloare politica de mini, valoarea sufleteasca a maselor populareadinci.

Intr'aceasta e insa o indreptare pe care nu trebuie s'o pa-räsim, daca nu voim a abdica un rol care e in adevär al nostru§i numai al nostru.

Literatura romelneascel a inceput deci ca mult innainte caIntcYiul c6rturar din rindurile clericilor sau In slujba Curlii scl"se fi glndit a Insemna prin stove cugetarea 0 simfirea sa, apeistra amintirea faptelor pe care le-a velzut ori sei fi ceiutata pune la indemtna credinciofilor In lirnba Infeleasei SlintaScripturc7, Liturghie, räg6ciunile Molitvenicului.

Aceastà" literature)" nescrisei, fcirei existenja ceireia un popornu poate avea o viola" sufleteascei, e mult mai veche de cumse admite de obiceiu 0 voiu cduta sc)-i twat caracterul istoric0 estetic.

POESIA. POPULAR); $1 iNCEPUTURILEL1TERATURII CULTE (SEC. XV-VI).

LITERATURA SLAYONI.VECHEA LlTERATURA. RELIGIOASÀ.

INTIII CRONICARI (-1688).

CAPITOLUL I.

Balada populara romaneasedOriginea §1 eiclurile ei 1

I.

Poesia populara se poate trata din punctul de vedere estetic,admirindu-i-se frumusetea sau osebindu se ins4rile care alca-tuiesc caracterele acestei frumus?ti. Daca e vorba numai de apre-ciare, fireVe ca, fiind chestie de gust, unei aprecien i laudatoarei se poate opune alta in stare sa cuprinda critica cea mai aspraori chiar cea mai patimap.

Poate fi vorba insa i altfel de poesia populara. Iubirea pentru(lima o poti face sa fie simtitä la fiecare frasa, dar nu pentrua o proclama, scrii sau vorbeVi. Din acestalant punct de ve-dere, §i el foarte 1 gitim, ai innainte de toate dorinta de a §ti,printr'o cercetare metodicd, al cdrii scop e aflarea unui adevar,relativ sau netagaduit, pe care apoi sa-1 infat*zi inteo des-voltare logica, care sint rosturile, categoriile, lipsurile poesieipopulare, in ce imprejurari s'a alcatuit fiecare din ele i intrucit ea oglindeVe aceste imprejurari. Pe urma, neaparat, se poatestudia fiecare din aceste categorii din punctul de vedere al rit-mului, al rimei, al epitetelor, §. a. m. d.

Poesia populara inseamna poesia cunoseuta, raspindita, cintata,repetata, iubita, amestecatd cu viata, mnainte de a fi scrisa §i

care putea sa nu fie scrisa i care, chiar cind e scrisa, nu escrisd de aceia cari au fdcut-o §i au cintat-o, ci de altii, cari sintprin§i de curiositatea artistului ori a omului de tiinta fata dedinsa. Adese ori mai veche decit raspindirea deprinderii de aserie la un popor i mai totdeauna margenita la aceia cari nuobi§nuiesc a serie §i pentru cari, chiar, pentru cetirea carora nu

Le tu i f Acute la Universitatea Po tit rA din Val nii de Munt

26 Istoria literaturii romAnesti

scrie nimeni, ea satisface, in forme care-i sint particulare, carepot parea naive, simple, stingace, dar care se pot ridica, inparte, si de aceia, pAnd la cea mai sup:.,rioard i autenticafrumusetd, nevoia sufletului popular de a-si rosti musical sen-timentele cele mai firesti ale omului, precum si de a pästra amin-tirea acelor imprejurdri care 1-au atins i framintat mai mult.

Cine a facut poesia popularä? Poporul." Poporul, luat in miilesale de oameni, poate insa numai recunoaste felul sdu de a fiIn poesia pe care o primeste si o pastreazd, ducind-o, cu multeadausuri i schimbäri locale gi personale, de-a lungul veacurilor.Unul singur a trebuit sä afle insd cintecul. Acel unul singur aveanevoie de dinsul pentru iubirea, dorul, jalea, bldstdmul lui deatunci, si el nu intelegea sd pdstreze vre-un drept de stdpinireasupra cintecului pe care oricine-1 putea intrebuinta, pentru osimtire asemenea cu a lui, cum el insusi ar fi fácut-o deedar fi gdsit cintecul ce se potrivia cu starea lui de atunci in guraaltuia. Sau, dacd e vorba de baladd, unul singur, un l'autar dinvremuri, a gasit-o in mintea sa ila masa unui Domn, i in aceaepocd de amintire tare, fiindcd nu era carte s'o spriijne, se gd-siau altii de tagma lui cari o prindeau indatd pentru a o pu-tea cinta la alte ospete, cind Maria Sa ar fi cerut, intre pähare,sa i se spuie ceva despre cele ce au fost ()data cu ce l cariau stat in acelasi Scaun si au luptat p acelcasi plaiuri. Astfelcu timpul se amestecau anii, faptele, oamenii i abia deed semai cunostea ceva din faptul primitiv in ciudata impleticire poe-tick in care tot mai multe note populare se amestecau.

Despre baladg e vorba intaiu in aceste pagini.

Ospetele Domnilor no5tri, osple sohmne, un fel de serbari na-tionale, sint firesti i deci foa'te vechi. Analele slavone ale luiStefan-cel-Mare le pomenesc gi ele la capätul biruintilor moldo-venesti. Atunci fäcu ospät mare Mitropolitilor" adecä episco-pilor si vitejilor" deci cavalerilor sat". Facu ()spatmare Mitropolitilor i vitejilor sdi i tuturor boierilor sal, de lamare pana la mic, si multe daruri a ddruit atunci, la toatd oas-tea lui, si a fost ldudat Dumnezeu pentru cele ce au fost... Acolofacu Stefan Veevod ospdt mare Mitropolitului si episcopilorboierilor sal si la Wald oastea sa, i multi viteji a fdeut atunei,

Poesia populara 27

§i daruri multe a däruit atunci i vevninte de mult pret boierilorsal §i vitejilor §i la toata oastea sa, i pe toti Ii trimetea dupa)cuviintä acasa la ei invata sä laude i sa binecuvinteze peDumnezeu, cad de la Dumnezeu erau cele ce au fost

Oricum, n'avem cintece de-atunci, In zadar a cautat Aleesan-dri sa inlocuiasca aceasta lipsd cu baladele sale din epoca luiStefan-eel-Mare, plazmuiri de carturar, a caror alcatuire, mq-teugitä ca forma, dar ward de recunoscut de once spiritcritic, se va lämuri mai departe 2. In zädar a crezut §i Hasdeuea gase§te insu§i cintecul de luptä al lui Stefan in cutarenuscript, care nu e din acest timp i nu cuprinde decit ocercare de condeiu a vre-unui calugar, daca este §i acela. To-tu*i de sigur ca romane§te, §i nu in limba Stetului sau a Biseri-cii, deci in slavona ramasa totdeauna straina, cintau aläutarii,ziceau faptele de vitejie care abia se mdeplinisera, cum nici cin-taretii de la Curtea panonica a lui Attila nu faceau hexametrilatini pentru a slävi stapinirea marelui rege al stepei.

Cind Mihai Viteazul îi fäcu intrarea in Halgradul Ardealului,lautarii mergeau linga el, dupä marturia cronicarului ungur con-timporan, Szamosközy, copiat apoi de Bethlen Farkas, §i cinte-cele luí nu puteau cuprinde, inteo asemenea zi, altceva decitpovestirea ispravii indeplinite ori amintirea celor pe care alliDomni rommi le stivirOsera pentru a nu peri in veac. Pe lingatrimbite, tobe, fluiere se auziau altfel in fruntea alaiului glasuriromanqti slavind faptele noastre de räzboiu. Cu intovar4irede cobze Tiganii lui Vodä ziceau balade.

Pentru treizeci de ani Paul Strassburgh trecea pe la noi. Seopri la Curtea lui Leon-Vodä, in oastea caruia se mai aflauveterani de-ai lui Mihai. I se fäcu multa cinste i, intre altele,el putu sa audd, in drumul spre Giurgiu, nu numai trimbita0§i tobo§ari sunind din padurile vecine, dar i eobzari §i cinta-reti"3, cari ziceau romäne§te cintece batrine§ti, cit Ii lua gura4.

Bogdan, Cronici inedite, p. 38 i urm. Dupa luarea Chiliei se pomenqtenumai de slujba bisericeascA, lar dupá lupta din Codrul Cosminului se repro-duce intocinai mentiunea de la 14 8.

V. vol. II, la culagerea lui V. Alecsandri.3 Cithd.oedi ct musicoruin chorus.' ,,Qui valachica lingua patrium carmen pleno gutture cantabant" ; i in Cipariu,

Archivu, p. 14

28 Istoria literaturii romäne0

Cind, ceva mai tirziu, Patriarhul Macarie de Antiohia, cusecretarul slit Pavel din Alep, venird la Curtile Domnilor nos-tri, ei luard parte la multe mese oficiale, fdrA sd audd insd,fie in Iasii lui Vasile Lupu, fie in Bucurestii lui Matei Basara,b,cintec popular. Nici cind in Ajunul Cräciunului musicantii luiMatei-Vodd merserd pe la boieri si Vlädici, cu Idutele, tobele,fluierele, pentru a li Lira astfel sdrbdtori fericitel, cAlAtorulnu auzi rdsunind accentele baladei, ori n'a crezut cu cale sd. in-semne acest arndnunt in descrierea sa 2. Niel trimesul ardeleanla nunta Mariei, fiica lui Vasile, Cu cneazul Radziwila, nu stiadecit numai de musici i jocuri", iar nu de cintece bAzrinesti,anume 3.

Dar, cind, in tulburdrile care incepurd indatd dincolo de munti,osti romdnesti luptau pentru un Craiu impotriva celuilalt,tarii ziceau lingl steaguri Viersul fetei care si-a pierdut ca-prele in munti" 4. i Andreas Frank din Sibiiu, aflindu-se ladieta din Osorheiu, cind intrarä ai nostri cAlAri, a putut sa auddcd, pe cind musica militard a lui Ioan Kemeny Calvinul 'Maltacu evlavie un paean, din ceata lui Constantin-Vodä erban rd-suna plingerea fetei ce nu-si putea gäsi caprele, cine stie cepoveste intretesutd in balada trecutului nostru 5.

Cind, cdtre 1670, Dosofteiu prefAcu Psaltirea in versuri", ceiace-I indemna la cintecul dint, pe care-1 prefdcea in romdnestenu fdrä adausuri, erau i aceste balade, al cAror ritm se dato-reste insd numai mestesugului säu. Cind, dupä fuga lui Constantin-Vodd. Cantemir, marele Craiu al Poloniei loan Sobieski petreceain Iasi, dind ospete ostasilor sdi, el parodia obiceiul cintecelorde vitejie ce se spuneau la masa Voevozilor, cind incepeacinte in batjocurd celui ce-si pdräsise Scaunul:

Constantine, fugi bine (sic),Niel ai casd, nici ai masd,Nice dragd jupineasd 6...

Ceitätoriite Patriarhulai Macarie, trad. Emilia Cioran, p. 82.Tobe, trimbite, fluiere la masa domneascA se pomenesc la p. 85; i la

dantul pomenit in p. 106 se vorbe0e de fluiere i alte unelte musicale". V. 0p. 138.

3 *incai, Ill, 67-8.' V. Mon. Comitialia Transilvaniae, XII.5 Sincai, III, p. 124 Cintecul se mai zice" incä in Polonia, dupà marturisiri

orale.6 Dimitrie Cantemir, Vita Constantini Cantemyrii, p. 43; ed. lorga 1925, p. 47

Poesia popular A 26

tot pe atunci cintecul bAtrinesc gAseste cea d'intdiu pretuirea lui de istoricul cel mai bine pregAtit al timpului, ConstantinStolnicul Cantacuzino, care, cAutind sä-si adauge din toate izvoa-rele informatie asupra trecutului romAnesc, se gindeste si la a-ceasta. Nu aflA insd ce-i trebuia, si el serie deci cu despret ed.nici den cintecele carele vestesc de vitejii au de alte fapteale Domnilor si ale altor vrednici oameni ce au lucrat, care dupAla lAutari si dupd la alti cintatori auzim, putem sti cevasi ales,cd. si acelea nu numai ce, au laudd. mai mult, au hulesc, decitcele ce este a fi, ci si foarte imprdstiat si prea de scurt pome-nesc lucru, si MY de nicio orinduiald sau tocmeald1."

Insemnatd notitd si din cloud alte puncte de vedere: ea aratäcd nu numai läutarii, ci si cintätori", romini säteni stiau cin-tece bdtrinesii si cd, pe lingd lauda vitejiei Domnilor cari lecereau la masa lor, erau si de acelea care satirisau Domniilerele si vesniciau ura ell care un timp incunjurase fiinta std-pinitorului.

Cronica lui Neculce, boier moldovean din generatia care ur-meazA pe a lui Cantacuzino, cuprinde si o Samd de cuvinte",un numdr de adausuri la vechea traditie istoricd a Moldovei.Povestitorul n'a putut avea nicio mArturie scrisd innaintea ochi-lor. El a trebuit sd iea deci aceste stiri din graiul poporului.Acesta pAstreazd oarecare amintiri, de obiceiu foarte sterse si a-mestecate, despre faptele de demult. Dar nu de aici a luat Neculcestirile sale. E de ajuns a observa cu luare aminte tonul, carac-terul, tesAtura lor, acea notA sentimental& romanticd, prin carese deosebesc cele mai multe, pentru a recuncaste de unde vin.Hatmanul lui VodA-Cantemir le-a cules, vddit, din cintecul bd-trinesc, pe care de atitea ori, la mese domnesti ori in drumuride ostasi, a avut prilej sd. le audd. Si ingAduinta lui, fatd de ceicari nu vor credece cine va vrea sd li creadd, bine va fi,iard cine nu li va crede, iardsi bine va fi; cine cum ii va fivoia, asa va face"2, ne ajutd oarecum sd recunoastem aceasta.Astfel din baladd vine povestea clAdirii MAndstirii Putna, cu sd-getarea lui Stefan-Voclä dintr'un virf de munte" si cu sdgetilecopiilor de casd, din care una ajunge prea departe si aduce

1 Operelc lui Constantin Cantacuzino, el. Iorga, Rucuresti, 1901, p. 65.2 KoggIniceanu, Letopisete, II, p. 178.

1 V. mai departe ; cintecul despre peirea Gaiatilor, in Convorbiri Literare, IX.

lo Istona literaturii romAnesti

moartea arcasului tinar ce indraznise prea mult; de acolo le-genda aceluiasi mare ctitor al Moldovei pe care o mama eroicanu-1 lash... sa intre in Cetatea Neamtului dupa infringere, cesä. se duca in sus, sa stringa oaste, ca izbincla va fi a lui"; apoipovestea sihastrului LYaniil, care sfdtuieste pe Domnul, prins deindoiala, sa nu inchine tara la Turci, si povestea despre Purice,care se face movilita", ca sa &bä cum incaleca Stefan rärmas pe jos, si aceia a lui Purcel, care ara Dumine,ca, in mar-genea Vasluiului, cind Vocia, pe atit de evIavios pe cit de viteaz,se gatia a merge la biserica; poate i amanuntele despre stir,ferintile Lesilor injugati, dupd strapica lor infringere la Dum-brava-Rosie sa. aiba aceastä origine, cum o au, de sigur, cuvin-tele" despre Petru pescarul care viseazd la Domnia Moldovei

visul i se implineste, despre popa din Piatra care-1 sagerteazá in fuga, despre saltul Sultanului, peste trupul lui Raresculcat la pamint" invälit inteun harariu", si, mai tarziu, des-pre fata lui Radu-Vociä f ugità cu o sluga si pe cace domnesculei tata o aflä la fintina ce se chiama Fintina Cerbului, lingapodul de lut".

Ceasul de peire venise, de alminterea, inca de mult pentrubalada de ospete domnesti". Dimitrie Cantemir, .care arataceremonialul din Moldova, ca si secretarul venetian Del Chiaro,de la care putem afla pe 4a1 Terii-Romanesti, nu-I mai cu-nose. Musicd de tara", musica turceasca", acestea se aud sin-gure la masa, pe cind afarä tunurile bubuie. Ceremonialul im-parAtesc constantinopolitan a patruns acum §i la noi, §11 astfelde veehi datine nu se mai potrivesc cu zadarnica märetie farätemeiu a timpurilor noud. Batrinul razes Constantin Cantemir,care va fi auzit multe cintace in ratacirile lui de ostas särac.ori, dincolo, Antonie-Voda din Popesti, alt batrin de tara, care,cunostea insa. prea putin oastea si n'avea cu ce intinde, in sarA-cia si in zgircenia lui, mese mari, acestia vor fi fost cei dinurma Domni cari sä se fi bucurat de Lau tari" i cintareti".

Intr'o forma carturdreascä, daforita unor boierinasi infruptaticu cultura, se infatiseazi cintecele, mai nouä, despre moarteaBrincoveanului, despre luarea Hotinului in 1769, despre ardereaGalatilor in acelasi an, despre täierea in 1778 a boierilor Bogdan

Cuza i in sfirsit despre moartea generalisimului rus Poitemchin

Poesia popuiarA 31

Cu baláda a inceput, in Apus i Räsarit, adunarea poesiei po-pulare. Ramasitile din poesia veche" ale episcopului scotianPercy samana cu cintecele noastre hatrinesti, i rostul lor fu-sese acelasi: a pastra o traditie istorica nescrisd; i chipurile, fap-tele trebuiau sa. se potriveasea, vechea noastra viata de muntisi vAi, cu Voevozi in lupta., fiind asemenea ou viaja Munteni-lor", highlanderilor, din partile innalte" ale Scotiei, unde setraia viata de familie, de semintie (clan), in acelasi fel ca si la

noi. Si viata spaniold de margene", tot lupte cu pàgînii cestau in preajma acolo ca si la no!, care se oglindeste in ro-mancerul, culegerea de romante anonime populare, din care seiveste chipul lui Cid, sidul, Domnul luptAtor", nu e departe caobiceiuri de vechea viata romaneaseä, si pentru noi comoarade cintece din popor a marelui cugeldtor Herder, care intelegeasa faca a se cunoaste popa3rele prin aceste glasuri ale lorl,e mai aproape de suflat decit pentru alti cetitori.

In sfirsit cind, la Sirbi, Vuc Caragici cla la lumina., in Viena,balade in care se cuprind povesti de iubire, de luptd, de ras-bunare, de blastäm, manifestare artistica a unui popor focosneastimparat, viteaz, aceste cintece bnitrinesti ale vecinilor depeste Dundre sint in cea mai strinsa legaturd cu ale noastre 3.Peste putin cintecul popular balcanic, de care se tine al nostru,asa de mult, confundindu-se adese ori cu el in ce priveste u-nelc categorii de subiecte, se infatise¡aza si in forma greacaldata de filelinii francesi din timpul razboiului dramatic pentruindependenta Eladei, Fauriel si Marcellus. Mai tarziu numai.prin culegeri fäcute in Bulgaria chiar, ,s'a cunoscut balada ce-lorlalti vecini slavi de peste Dundre, cu care parta acum numaiG. Dem. Teodorescu a as'amAnat poesia noastra narativa.

Ciad s'au cules mai intdiu la noi cintece, alegerea a cazut asu-pra celor de dragoste si dor, care necontenit, in veacul al XVIII-lea, inriurit de poesia erotica din Apus, au fost cerute si bineplatite de boieri, la mesele lor de familie si la petreoerile lor

Stimmen der Völker.2 Srpsche narodne piesme.3 Culegerea lui -pare in 1814; editie nouà 184 -6, 863-6; cca mai nouA,

Belgrad I89 i urm. V. Steph. M. Okanowitsch, Die serbische Volksepik imDienste der Erziehung, tesA de doctorat la lena, 1897, p. 29 si urm.

32 istoria literaturil romAne0

intre prieteni. In hirtiile lui Nicolachi si Iancu VA.cdrescu sintastfel de bucAti copiate dupd lAutari. Cam pe acelasi timp BarbuParis Mumuleanu se inspira de cintecele de betie ale poporuluiin prelucrArile sale care nu sint lipsite de haz si chiar de foc.Pana- la prefacerile, imitärile i ndscocirile frumoase ale luiAlecsandri, un singur om avuse in minä balade romänesti pecare nu le culesese el: Gheorghe Asachi, care le copiase de la Ca-ragici, cu care avusese prilej a se intilni pe vremea cind pe-trecea si el in Viena. Si culegerea maramurdseanä. din 1821,care se pastreazd in biblioteca de parohie 1- din Cornesti cu-prinde, dupd cit se pare, numai bucäti lince.

Dupd Alecsandri se indreaptä preotul bucovinean Manan, careschimbd. !m'A prea putin; mai larga e partea de adaus la ti-ndrul student ardelean, Al. Marienescu. Cu G. Dem. Teodo-rescu, om de alta' generatie, daca e rare ori gust in redareapoesiei populare, si mai niciodatd critica', se vede tendinta ne-tdgAduita de autenticitate care nu merge 'irisa-. asa de departeincit sa. tägaduiascii adevArul baladei lui Alecsandri, pe care criticul evreu Schwartzfeld a atacat-o din alte puncte de vedere de-cit al constructiai cintecului bdtrinesc. Balade maramurAsene, dinacel tinut din fericire ramas in urmä i in aceastA privintd, incintarea lui, s'au dat cu pricepere de pdrintele Tit Bud in cu-legerea sa; a d-lui N. Mateescu din Rimnieu-Vilcii are marelemerit de a fi reprodus exact balada pAstratä credincios, in toatafrumuseta i puritatea ei veche, de teranii vilceni i argeseni,§1 ei dintr'un tinut ferit de urea multe atingeri, lar bucAtilemulte si felurite p' care le da invAtAtorul sucevean, din Mol-de va muntoasä, d'n ocrotita vale a Bistritei, cu terani incd dirjisi mindri, Al. Vasiliu 2, se poate prinde deaderea, prin conf u-sie si vulgaritate, a baladei.

IV.

TendintE lui Alecsandri era sd dea neamului nostru, pentrumärirea lui in strdindtate si imbdrbätarea lui induntru, un cicludes:11 irsit de legem" eroice, care, incepind cu Bogdan, descä-lecAtorul Moldovei, sd se mintuie numai cu Constantin Brinco-veanu, alcdtuind astfel o istorie epicA a Domnilor. Ea ar fi co-

i V. Birlea, Inscripta in Studii si doc., XVII, p. 76 i urm.Colectia de folklore a Academiei Romine, 1909. Cf. Neamul Romdnesc !i-

terar, I, p. 340 §i urm.

Poesia populará

tespims astfel pArtii mai vechi i cii mult celei mai insemnatedin poesia narativä a vecinilor sirbi.

VOM ardta, am spus-o, in altä parte, cum a procedat el, nu cafal0ficator, precum s'a pretins pe urmä de invier§unatul sdu cri-tic evreu, ci ca patriot care, inteo vreme lipsitA de criticd §i bo-gat& in mistificdri nevinovate, intr'o' vreme stäpinitd de scopu-rile estetice ale romantismului, a crezut cd folose0e natiei sale.Mistificarea lui a reu0t, nu numai in strAindtate, unde traduce-rile, fdrd a fi, pe de o parte, ap de multe ca ale baladelorbe0i, n'au lipsit, dar 0 in tara chiar, unde pAnd dAundzi, pändastAzi chiar, in cele mai multe cercuri, poesia popularä, se cautä,se recunoa0e §i se admird. in Alecsandri.

Nu e greu a se dovedi cA marele +poet al generatiei revolu-1tionare nu s'au multdmit numai a impodobi, a addugi, a curdti,ci a creat de-a dreptul, din mintea lui, stdpinitd de anumeidei contemporane, cu sau MIA basa unui element popular au-tentic, balade care sint ale lui i numai ale lui. Ele trebuie toatedespärtite de comoara eposului popular pentru a le incorpora,ceia ce n'a fAcut nici poetul, care credea in durata ilusiei ce pro-dusese, nici altii dupa dinsul, la opera originalä a lui Alecsandri.

Dar se pune intrebarea: Balada populard, in legdturd cu viata,cu faptele, ca biruintile i iubirile Voevozilor, se poate ea carac-terisa mai de aproape?

Aceastä baladä nu e doar fixatd pentru totdeauna. Ea trdie0ein vremuri §i dupä vremuri, in oameni i dupd oameni. E noudcu fiecare om nou care o cintd, i trebuie sd fie adevdratäpentru fiecare epocd care o ascultd. Ea prime.0e idei, cu-no0inte, sentimente, fapte, sträine vremii in care s'a ndscutpentru pomenirea unei isprdvi de vitejie. Nu se poate gäsi unme§ter 4a de mare in osebirea horbotei de urzeald, incit sdpoatà statornici tot ceia ce e mai vechiu, mai autentic intr'obaladd, sa" tragà contururile care s'au tot ters cu timpul.

Balada se cintd, sau, mai bine, se zice. Zicerea aceasta e orecitare melodicA. Putem spune cd partea de cintec intovard§e0e'mecca de poesie, o rechiamd in minte cdci altfel omul nu ein stare a da nimic, , o intretine, indemnind i incdlzindzicAtor", o adauge i o preschimbä msA, prin cAldura crea-toare care-I cuprinde pe acesta incetul Cu incetul.

3

34 lstoria iiteraturii ron1lin'60

O rima prea netedä, repetata la fieeare pareche de versar!, arfi o piedecd. Prea s'ar cere mutt de la acela care ziee", dud*,ar fi sa stie pe de rost atitea balade. De fapt sint rime pe carele intilnesti in acelasi cintec dat de oameni deosebiti. Ele sintniste cuceriri tehnice asa de insemnate, inert nu se pot uita lesne.Plac prea mult pentru a nu se opri in amintire. $i ele sint defolos, slujind ca niste puncte de orientare si regasire.

lar nitre dinsele se deapana balada in sunetul incet, discret,umbrit al cintecului, nu in saltul eroic al rimelor indraznete, alu-necind de la un vers la altul pe forme comune verbale, carese pot inlocui cu cea mai 'mare usurinta. Cintecul cld ritmul,el statorniceste lungimea si felul versului; peste rimele celemai dese, care se preschimbd necontenit intre sine, povestease desfasura, bine ritmatä, potrivitä pe deplin cu acel cintec cd-ld,iz si tovaräs, care merge el innainte si face ce vrea din cevine dupd dinsul; iar, din loe in loe, fulgerä o rimd rard,tind cintdretulut ca nu s'a inselat, Ca, da, ecesta e clrumul eelbun, ca, lärä a merge tocmai pe toemai in urmele innaintasilorsai, el a atins punctul care trebuia atins si de unde calea se la-murete mai departe.

Cetiti prefata culegerii invatatorului Vasiliu, urmariti cu ochiulcritic baladele culese de dinz,u1 de la o ruda care, °data cu bu-curia de viatA si lipsa de nevoi a tineratii, zicea", dar acutn,nevastä cu multe nacazuri, nu mai zice, ori d la un bdtrin carea trebuit sä fie cultivat, curtenit, ispitit la cintec, ca sa maiincerce cu bietul lui glas stins ceia ce-I ficuse cunoscut si delaudä cind era un flacdu voinic. Veti avea, paginä cu pagind,rtnd cu rind, ilustratia celor spuse aici.

Dar anume tipuri se pot alege din comoara neorinduitä si devaloare inegala pe care ni-au dat-o iubirea de frumusetd a poe-tilor, curiositatea de viatä originala poporald a romanticilor,ambitia ori dorinta de a folosi a cdrturarilor in apropiere de po-por, tendinta de-a ajuta la intemeierea unei tiinti naud a fol-cloristilor, culegind si reproducind, de la batrini, de la femei,de la Tigani ca G. Dem. Teodorescu, care serie supt dictareaSolcanului, lautarul Bräilei" , dupA un sistem ori dupd al-tul, cum se intimpld, in lipsa unui indreptariu si a unei discipline.Aceste tipuri trebuiesc statornicite pemru a ne putea indreptaIn sfirsit prin haosul de frumusetd si trivialitate, de autenticitate

Poesia popular d 5

$1 clrpealA care ru stA innamte. Numai dupA ele Se mai pbattincerca o clasare, o gradatie, si se poate face in adevdt teteacare sa samene cu o restituire.

V.

Le aflam si in ba!ada domneasca. Dar in masura foarte Sod-zutd, intre altele si pentru cd numai din citeva Tinuturi: Vit-

cea, Muscelul, Vrancea, Suceava, Neamtul, Dobrogea, unde ba-lada a fost aduca mai mult din sus, de la munte, avernSi, al doilea, pentru ca adunarea ei a fost foarte tdrzie, feu eala Sirbi, intr'un timp cind mai durà epoca vietii fara StatLara scoala, care, acolo, mai trebuia sa tie destul timp $lpand astazi nu s'a ispravit pretutindeni , ci chipa ce aceastd viatdpatriarhald facuse loe vietii cdlauzite. i stdpinite de sus, dtViialte norme decii cele stravechi, a' traditiei nationale.

La inceputul veacului al XVI-lea o Sirboaicd din neamut std-pinitor al Despotilor, ale caror fapte le cinta o epocd intreagd aepicei lor nationale, ajunge Doamna Terii-Romdnesti, ca Sotiea lui Neagoe-Voda. Pe acel timp cmtecul batrinesc era mcd deo,sebit de cdutat la vecinii nostri de peste Dundre, i cAlatorii a-puseni mai atenti, ca Benedict Curip ici, Verancsics si Gerlach,spun anume, numai dupd cutreierarea citorva sate din cale,se mai pomeneste numele eroilor baladA sirb-sti 1 Daca I Iainceputul veacului urmator Sirbii cintdreti strabdteau cu guzlalor toatd Polonia si cintau la curtile nobililor poloni, i anumeCazacilor din Rusia Micd", fel de fel de cintece despre ispravileeroilor sirbi si poloni 2, n1 putem mchipui lesne cd astf el de oas-peti, bine primiti si ascultati Cu bucurie, pe alocuri nu fall du-ioase lacrami de dor, de Doamna terii, nu vor fi lipsit la CUrteahli Neagoe-Voda cel intelept, care pretuia insusi asa de maltsi cultura slavo-bizantind,' Cind ruda Militei, Despina" 3. Elena,ajunse tovarasa lui Petru Rams, Domnul moldovenesc, acestanu va fi ramas iarasi fard inriurire asupra trezirii legendelor

Tihomir R. Gjorgjevie, Zur Finfiihrung in die serbische Folklore, Viena,1902, pp. 5-6.

I Ibid.3 FatA da Despot.

36 Istoria literaturii romAne0

despre Stefan-cel-Mare i chiar despre Bogdan vindtorul careintemeiase Moldova.

Caci, in adevar, nu poate fi färà insemnAtate faptul cA niciuncintec batrinesc muntean nu tie despre ctitorii §i räzboinicii. caristdpinirä in Arge$, Cimpulung i Tirgovi§te iprin veacul alXIV-lea §i al XV-lea. Mircea-cel-BAtrin a trecut, cu toate isprävilelul, M'A urmä in sufletul poporului. Cruzimea lui Vlad Tepes aläsat anecdote grozave pentru povestirile Sa§ilor i RuOor,iar pentru noi nu, cu tot bogatul material tragic, potrivit pentrustralucite desvoltäri epice, pe care viata §i fapta lui crantacupiind. FrAmintärile Domnilor din eetatea Dimbovitei cu Ste-fan.cel-Mtlre i povestea de dragoste furtunoasä a Doamnei Ma-ria, fiica fromosulut Radu, n:au fAcut sä tremure coardele vre-unei alAute. Nici bunatateft, cucernicia de Patriarh a blindufuiVoda-Radu, care, dus in cdrutA, sträbätea sate §i tirguri im-pa tind drei,tate, n'a fost läudatd la ospete in viersul, into-vära5it de arAutà, guzla nationalä, a vechilor noOri zicatori".

Neagoe apare, cu toatA slaba lui insemnAtate, ca intiiul Domncare s'a invrednIcit de cinstea, nemuritoare §i ea, a cintecului,

ecum Moldovenii cintau, in legaturd cu balada, cuncrscutä,a Sirbilor despre intemeierea cutArui din ora§ele lor vestite,povestea arca§ilor cari prin sAgetile lor au hotdrit unde va fiPutna, manästirea lui 5tefan-cel-Mare, astfel la Munteni a rasa-rit, dupä faptul, impresionant pentru popor, al sfintirii mänäs-tirii de la Arge, o balada' asämänätoare, un alt cintec de ma-ndstire noua, de mare ctitorie domneascal. Ca adaus la cinteculmoldovenesc al cärui inteles ni l-a pastrat Neculce, aici e vorbade un copac c ocrote0e: cetinul", nalt §i rasfirat". Intr'ovariantä intervine i icoana din scorburd, minunata icoanä dinpadure, care apara §i asigurä pe drumet, i de aceia se i gd-

se§te atit de adesea ori prin codrii noVri cei mari. Dar maiales, i acolo, ca i aici, e vorba de viata tinärä, nevinovatä, caretrebuie sa. se jertfeasca pentru ca o piaträ sä se tie, de alta pia-

d i duhul nimicirii sä nu sfarme, noaptea, cela ce munca deziva a putut s'a mnalte. Plinsetul uman, al mamei, sotia luiManole me,terul, care, prinsä in zid, i§i jalege copilul, nu face

' Precum se vede, la noi nu e vorba de un ora ce se claL5te, ci de unlAca bisericesc ce se innalt5.

Poesia popularà 37

parte din insusi rnieuI tragediei populare, precum nici povestea,cerutä de morala crestind, rdsplatitoare, a mesterului care piereincercind a se ridica pe aripi de site si sfoard" in innaltulcerului, ceia ce n trimete pan departe, la bdtrinul mit al luifear cel indrAznat.

Neagoe apare insd si in altd infdtisare decit aceia de bogatevlavios ctitor in jurul cdruia, a cucerniciei

ruja se invirte aceastd baladd. Nici aici insd nu e dramd dininsdsi simtirea, din viata insdsi a Domnului. Data aceasta, Nea-goe e Negru-Vodd 1; el std in Scaun si impotriva lui rdsarecineva care dupd dinsul a ajuns la Domnie, dar care si in tim-pul stdpinirii lui poate va fi Meat sd se vorbeascd de el. EMircea Ciobanul.

Persoana adevAratA a acestuia e a unui mare negustor de oisi berbeci de pe plaiurile noastre pentru tirgul turcesc al Taprigradului. E un gelep, un ciaban in stil mare si Cu cistigul po-trivit. Poporul insd a inflorit in jurul insusirii obisnuite a cioba-nului si a dat astfel fiului domnesc al lui Radu-cel-Mare, pis-trindu-i doar pielea albd a odraslei de Voevod, cdmasa neagrd

alte atribute ale pdstorului sdrman, uitat in munte. Darceia ce aratd autenticitatea legendei cintdretul stie cele cloud.mijloace de recunoastere ale unui fiu de Domn: semnele de petrup, care aici tree, poetic, si prin haind:

In pieptu-i soarele...,In spate luna,

si cartea de mdrturie, tainicä adeverintd, asemenaa cu dovadaascunsd a asätoriei lui Petru Schiopul cu roaba sa 2, hrisovulsat!, cum zice singura variantä pAstratd 3, ristovul".

E foarte interesant cA avem o baladd moldoveneascd din ace-timp, al lui SteLdnitd si al lui Petru Rares. Vartic se chiamd

eroul, si cunoastem pe Hatmanul Petru Vartic, probabil Armeande obirsie, om priceput, invdtat i harnic, In baladd e vorba-Idsind la o parta tineri in curent ca aceia cara amestecd pe

Schimbare din Negru-Voclä, Neagu-Vodl dui:4 ce numele de Neag,oe nu semai Intrebuinta la noi.

Hurmuzaki, XI, p. 218, no. CCCLI.8 j Baladele d-lui N. C. Matcescu, Välenii-de-Munte, 1909.

38 Istoria literaturii romanesti

caimacamii de mod& turceascä in aceastä povestire poetic& dinciclul eroic , de Stefan-Vodd, care vineazA mutt, ca §i celadevär at, de sigur :

Cind fuse Vinerea Mare,Plecä Voda" 'o vinätoare,

de Doamnä, care se pierde dupd Vartic, om de Curte, ce stierostul ospetelor, de acesta insusi, care cautà vre-un mijloc säscape de aceastä dragoste prime¡dioasd, si de rAzbunarea unuiDomn crud, care Geared pe sotia sa pentru a vedea ce i se o-glindeste pe fa ta la vestea cA Vartic a fost spinzurat. Sä nuuitära de traiul 1.5 u intre Stefänitä cel adevärat i DoamnaStana, fiica lui Neagoe, de oträvile date de insäsi mina sotieilui ¡Ignite.

Mihnea cel turcit, om crud, a cdrui amintire putea fi pastratäprin värsArile de singe, mai nouä, ale omonimului säu, caruiai s'a si zis: cel Räu, e primit in ciclul epic domnesc pentru jert-firea unui boier bogat, Oprisanul din Stoienesti, cel cu turmelemulte. Cum se vede, e vorba tot de vreme.a in care rostul bogd-tiei stätea in numärul oilor i cirezilor. Un armas hain e atreta persoaná in drama' 1

Ceva istoric e färä indoiald si in balada munteanä a lui Mihai-Voda cdre taia boieri. Stim cä. Viteazul nu s'a infrinat nici-°data' de la räsbunarea singeroasä impotriva acelora dintresfetnicii sdi pe cari-i bänuia de trädare. La uciderea lui RaduCalomfirescu daca si numele nu e adäugit si prefäcut deAlecsandri se reduce cintarea faptelor lui Mihai de catre po-por. Cintäretul sAu pe intelesul tuturora 1-a avut Cuceritorul dinrindurile. Grecilor ce-1 incunjurau, i astf el Stavrinos Vistierul,inspirat de cintecele despre stratioti, din Moreia si Creta, produse

acestaa de cintecelc despre vitejii sirbi, a dat singura poesiepopulara a isprAvilor lui Mihai 2

Un Lanett, VodA apare in balada Letinului bogat", care-si mä-ritä fata cu o deosebitä strälucire. Nu trebuie sA ne gindim lalancu Sasul, care, de si se primbla prin Iai in sanie de os siavea la inceputul vietii sale o poveste de dragoste intre. PetruRare* si {.1.-moasa SAsoaicA din Brasov, de i, in sfir4it, a perit

1 Se aflà si la Alecsandri si, splendid prelucratà, la P aronzi.1 Papiu, Tesaur, III.

Poesia popularA 39

de sabie, la Liov, ea si Ioan-Vodd. Potcoavd, pe care-1 sldvesecintecele Cazacilor, n'a trezit niel inteun f el sentimentele po-poralui. Si acest Letin" Rominii n'au avut a face cu Le-tinii catolici decit prin orase si in mdsurd foarte micd, pe cindLetinul, mai ales Ragusan, joacd un rol precumpdnitor in bo-gAtia negustoreaset, a Peninsulei Balcanice , si numele de Mdr-cusor al LetinuDui, care se amestecd, trimetindu-ne la vechiulCrdisor" din al XIV-lea veac, ni aratä o provenientd trans-dundreand Astfel Iancu-Vodd" e acel ce a fost eintat inde-lung, cu admiralie si recunostintd, in Balcani, cari 1-au vdzut tre-cind in fruntea ostilor crestine biruitoare ca sd. facd iardsi Im-pdrätie credincioasä in Tarigrad: deci loan Hunyadi.

Miul Cobiul" Alecsandri aude sau tAlmdceste copilul"e viteazul care se luptd cu Ungurul in codru rdpune, celace ne-ar trimete la vremi de anarhie in care viteji" romini siunguri se loviau prin poiene, deci la ndvalirea lui Gabriel Ba-thory in 1610-11 la noi, impotriva lui Radu Serban. Nu e incàvremea haiducilor, cari au a face cu Greci, Turci i poterasi.

altd baladA a Miului se iveste si un Stefan-Vodd. El umblädupd sora Miului, i acesta ispiteste pe Domn la el si-1 pedeprseste cu cloud palme. Tot un Stefan-Vodd are in fata lui pehaiducal Corbea, cara in cutare versiune e ca, mai tdrziu, defapt, Iancu Jianu, un fost boier, un Pdharnic. Prins, e inchis,mana-sa il plinge, i vrednicia lui ca i iuteala minunatd a mur-gului nazdrAvan, a rosului", care nici pa Vodd nu-I sufere'n spinare, il face iardsi voinic slobod.

Aici fireste ea Stefan-Vodd nu mai e unul care sd poatd fi re-cunoscut. Numele, asa de obisnuit in Moldova, dupd Stefan-cel-Mare pluteste singur asupra unor povestiri dintre care cea dinurmd poate fi si din vremea haiducilor veacului al XVIII-lea. Innuanta de despret care intoydrdseste pe acest Stefan, muiera-tec i neprevA7A tor, cutezätor si slab, s'ar putea vedea mai cu-rind tot Sterdnitd, cel care n'a ajuns niciodatd bdrbat stdpin peel si care a scdzut i prin zbuciumul unor patimi prea mari pen-tru puterea i menirea celui ce le cuprindaa in el.

VI.

Intre baladele noastre sint unele putine poate ar fi maimulte dacd. Tinutul unde s'au ndscut si au fost cintate cu mm-

40 lstoria literatura romAne0

drie, ar fi fost cercetat mai de mult si mai harnic, care ni in-fatiseaza lupte cu Tatarii.

Aceste lupte se stie unde s'au dat. Cei amenintati de pradahordelor erau Rominii de la Nistru si de la Dundrea-de-jos. Dela o vreme, la inceputul veacului al XVII-lea, pentru a se opriincercArile de räscoald ale Domnilor nostri, pentru a-i lineasupt ochi i in friu, Nogai de-ai Hanului lau fost asezati in a-cest Bugeac dintre cele trei ape, Nistrul, Dundrea i Prutul. Acoloa stat, avindu-si centrul in largul sat asiatic al Cäusanilor, omare parte dintre Tatari pana' la imputinarea lor prin razboaiesi la hotaritoarea izgonire de Rusi, in veacul al XVIII-lea, inna-inte chiar ca Tarul sa fi pus stdpinire pe Basarabia.

Nogaii träiau din munca robilor crestini si din prada indauna altor crestini. Une ori calaretii sälbateci pdtrundeau pana'in adincul Tinuturilor musedlesti, polone, unguresti. Alte ori,cind nu era rdzboiu i astfel de pdcate ale jafului erau preaaspru oprite de Turci, stapinii lor, Tatarii, chutau hrandimbrAcaminte prin vecini.

Acestia trebuiau sa iscodeascd mijloace noud de a se apdra.Moldovenii le gasird pregdtind anume pentru apdrarea Margeniide catre Bugeac pe feranii liberi, ostasi cu drepturi i scutire,cu traditii si mindrie, din Codrul Chigheciului, de o parte si dealta a Prutului, in partile Covurluiului i FAlciiului. Acesti Co-dreni erau in vesniea luptd i, dupd cite-o isprava norocitd,la ospetele din poiene, se gäsiau cintareti eari sa zicd ispraivile voinicilor Codrului.

In culegerea lui Alecsandri se afld unul dintre aceste cintecebatrinesti ale vräjmdsiei necurmate dintre Codreni i Nogai.Acest cintec al lui Grue se intimpind, inteo forra autentica', färdaddugiri i schimbdri, si intre baladele d-lui Vasiliu. Grue, fe-ciorul de om", trece aici Prutul i allá pe insusi Hanul,

...Domnul cel tdtdreseCu ochi mici ca de gainä,Cu puterea lui hainä,

care, cum se si intimpla in adevdr, dupd dreptul cel mai sfintal Tatarului:

Taie Rominii din tara',Fard leacd de erutare.

Studii f i documente, VI.

Poesia popularà 41

Grue vrea sa rasbune indelungate suferinti i infringen, si apus in gind

Ca pe Tatar sd-1 doboare,Sa-1 bata si sd-1 omoare.

Lupta se dd, si Rominul rdspldtitor invinge.Vor mai fi fost astfel de balade in timpul, nu tocmai departat

de noi pe la 1840 , cind viga Codrului, osebitd, asigurata,inzestratä cu privilegii si in stare a se apara si singurd, se maipdstra inca, dind lui Alexandru Mavrocordat, un prieten al luiAlecsandri i Kogalniceanu si un colaborator pe nedrept uitat alRomäniei Literare", aeele frumoase pagini in care se oglindesteultima infdtisare a acestor oameni vrednici, temuti apdratoriai granitei celei mai bintuite de primejdie.

Codreanu se chiamä o alta balada, foarte raspindita, caree in aceiasi strinsd legdturd cu viata acestor Tinuturi. E vorbade un haiduc, dar de unul care nu samana cu ceilalti. El phi-deste pe Mocani si-i despoaie de bani, de arme, de turme,de cai. Intilnirea Codreanului cu Mocanul e subiectul cintecului.

5i el corespunde adevarului istoric. De la o vreme, in cead'intäiu jumdtate a veacului al XVIII-lea, Mocanii ardeleni seväd asezati in pdrtil'a Vrancii pana prin Casinul Bacäului. Erauläsati de stäpinii de munti a päsuna pe plaiuri, i Domnia, bucu-roasá de venirea lor, nu-i lovia cu taxe prea grele. O sumd deacte in condica lui Constatin-Vodd Mavrocordat i ii aratä dincolode Siretiu, in asezdrile lor vremelnice: de acolo ei treceau, in-cheind invoieli cu alti stäpini de pdmint, spre Dobrogea, spreBugeac, spre stepa tdtdreascd, unde, iarna, supt zapadd, eraiarbä bund pentru oile lor.

Intre ciobanii nostri i acesti oameni de alta tara, strAini, sendsteau adese ori certe pentru pdsunea cea mai bogata si alteinlesniri ciobänesti. In viata pdstorilor unii linga altii se trezia

läcomia impotriva celui cu chimirul mai plin; si ea putea sameargd prin acele locuri pustii i fard cirmuire pänd la omor.Doar oita birsanä" daca era ndzdrdvand", putea sä dea destire stäpinului. Cu privire la ce-1 asteapta, i cel fara rude,prieieni si edzbunatori numai el putea sa-i ineredinteze solio

42 Istoria literaturii romanesti

de jale pentru maica de ama*, solie pe care poesia din sufletulpoporultii o imbracä in forma celei mai desävirsiteAcestea sint impreujrarile la care se refera Miorita, vestita pen-tru conceptia ei delicata ca i pentru forma de superioara fru-museta, nu lusa Vara greselile de timba, de logica, de adevar,ale carturarului, pe care o imbracä in culegerea lui Alecsandri.

Daca scapti de astfel de dusmanii ascunse, de astfel de curs..viclene, Mocanul, care a vindut la tirg tina i brinza, poate ga siin druni pe acest vames, fara de lege, Codreanul, cara, Tatarsi el in felul lui, nu ara si nu samana si, daca nu gasestepe dusmal, iea dijma grea i de la prieten.

La perdeaua" dr . oi, cu urda" bunä, la circiuma cu vinulcurat pindeste Codreanul, talharasul" pe care-I iubeste cint2-cul fäcu pentru ai lui, gata sa-1 tot asculte innaintea paharu-lui si a bucatii de miel fript hoteste in poiana, haiducia a-jungind astfel un nou prilej material, un nou indemn zilnic pen-tru cintare. Calul sarg" si calul pag" al Mocanului ispitescpe Codrean, si el cere pe unul din doi:

De mi-o placea umbletul,Eu ti-oiu da si sufletul.

Scapärind din picioare" i suierind" zboarä hotul care si-anemerit calul ce-i trebuie 1

VII.

Alt ciclu de cintece a trebuit aibál Dobrogea. Si pe aicise ciocnia Mocanul cu tilharul de cirlani, de cai buni si de gal-beni cu zimti. Si pe aici Tatarul, asezat inca de mult inacestalalt unghiu a trei ape, in acest al doilea Bugeac, avea delucru, de si el fu cucerit mai deplin si mai räpede la o pas-nica viga de sat, cu aparatorul romin al Margenii. Darin Dobrogea mai erau de-a lungul Dunärii o suma, de vechi satebogate, in care Cojanii de pe plaiurile Buzdului i Ialomiteniidin Baragan awat lanuri bine muncite, pentru care stäteaula lupta i Cu cetele de Romini innarmati, veniti de peste Du-

Restul in forma din colectia Vasiliu e o confusie ci inchiderea haiducilordin alte pArti i cu fuga din temnitA a lui Corbea. Colectia Vasiliu are si ovariantA.

Poesia popularA 43

!tire e Id caldretti fui Mihai Viteazul i Ractu erban, apdrind inacela§i thrip libertatea Ior impotriva celor cari represintauaduftau cu clin0 robla pdmintului i robia omului muncitor. Ha-raciul dat Turcului era mai uvr de purtat decit acea povardinjositoare.

Nici balada dobrogeand n'a fost culeasd la locul ei i invremea ei; d. T. Binada a adus de acolo mai mil cintece dealte categorii. Astfel i din acest ciclu avem innainte numai citeun tip, pgstrat din intimplare t fixat literar.

Acest tip se dovedeVe a fi d,obrogean printr'un arnanuntriu se poate gäsi aiurea: al birului, al haraciului. Cei de dincoacede Dunäre platiau aceastd suma, poate chiEtr una mai mare,dar terti laolaltá prin Domn, pe eind dincolo, pe pdmintul tur-cese, haraciul era cerut in deosebi, de la fiecare prin agentii,haragerii Pawi satt ai suba§ei, al beiului.

Tudor Tudorel din care Alecsandri a fdcut pe Tudor Vla-dimireseu -- e eroul (12 balada.' .al Dobrogii. Il gäsim a§a cum ti§tie poporul, irt eulegerea d-lui Mateescu. S'a insurat tinerel"*i a luat o fatd ea aceia de sd nt4 i se afle potriva in toatä(Dobrogea:

De frumoasä ce era,Niel cA se mai dovedeaNici in sat, in Dobrogeä.

E eirciumdreasd, i humea nemere§te numai la circiuma fuiTudorel, careli dureazd din ci§tig mori de argint", cum nus'a mai väzut.

Hotii de Dobrogeni'", de Turci din Dobrogea, afld de bo-gAtia omului ea nevasta frumoasá Ei cer haraciu tot mai mare,ca de la unuf la care banul cheltuit vine /a loe indatd. lar defa Tudorel:

Tot pe an cazan cu bani5i pe lun o pungg plind,

socoteala idcindu-se la clin0 cu pungile de cite 500 de lei. Omulpldte§te, dar rrd mai poate dovedi. Se duc morile pentrucare Dobrogea era vestitd, se due viile"amintim pe cele dela Niculitef, mosiile" §i e tot in zdAar; gurile lacome nu seastupd:

Avutu-le-a, datu-le-a,De haraciu nu se pldtia.

44 Istoria literaturii romdne0

Actim rindul mindrei" a venit in tara unde femeia Se vinde,Si, neaflind cumparatori ca pentru frumuseta ei, el va mergesa se plinga:

St din sat, din sat, din sat,Si din vad, din vad, din vad,La cinstitul de 'mpdrat,

la Udriiu sau la Tarigradul Sultanilor. Dreptatea n'o allá insa,femeia, intrebatä, se invoieste la vinzarea ei

Altele sint legdturile cu Turcii la Dunäre. Aici oamenii sintdeprinsi cu nevoia pdginului, care de peste apa ori 'chIar dincetatile cucerite dincoace, pindeste necontenit; la averea, la fé-meia, la fata crestinului. Aici nu mai e vorba de haraciu, ci derapire, si niciun drum nu duce la dreptatea imparateascd dinl'arigradul departat.

Aceasta viatä a celor ce star de pe urma Turcilor din Bra-,ila, Mdcin, Hirsova, Silistra, Rusciuc, Giurgiu, Nicopol; Turnu,Vidin, Orsova a dat poesiei narative a poporului un alt ciclude episoade dramatice pe care-1 putem numi eichil dundrean.

Intr'o baladd din acest ciclu Turcii rivnesc la fata cea fru-moas a batrinei. PAtrund in casa, intreabä de dinsa, Ii aflä ascun-zätoarea in grädind, o duc cu dinsii in luntrea pe care va fidusd Sultanului. Ea cere sá fie deslegata o clipä i, cind areminile slobode, se aruncä. in Dundre, care o inghite. Aceastá ba-!add se intilneste in deosebite colectii, pand in Maramurds (co-lectia Birlea).

Alta' balada dunareanä aduce si ea pe Turci in casa femeiieelei frumoase, in casa Badulesei, dar nu pentru dinsa, ci pen-tru Badiul, un vechiu si temut dusman al vecinilor lui turci.Pe el vreau sd-1 aiba acestia, i circiumareasa alearga sd-i gd-seased un tovaräs, care izbuteste a-1 scäpa din mina' dusma-nilor. Acest cintec are in Baronzi o forma literara deosebitstralucitoare, care ramine insd intreagd in cel mai desavirsittip popular.

Balada aceasta e specified Terii-Romanesti; Moldovenii aveaumai putin mal dunarean si mai putind viatá lingä dinsul.. Darastfel de cintece au cAlatorit ca i celelalte, si astf el nu e de

In colectia G. Dem. Teodorescu, p. 669; In colectia Enea Hodo, p. 54;la Vasiliu, p. 33.

Poesia popularà 43

mirare chid le gAsim si in pärti ardelene unde Dunärea e cu.noscuid numai din auz

VIII.

Tipul sirbesc Oda, caracterul de imprumut netAgdduit il d4.1

alte cloud tipuri th balade, care nu sint in legtiturd cu tuna/.Tea, ci inratieaz5 viata strdinä -de dincolo de Dunäre. E otraducere a cintecelor ce se auziau de la zicdtorii pribegi carise intätisau cu guzla pe la mesele Domnilor i boierilor. -

Novae nu e, cum vrea sá creadA. Alecsandri, care si introduceschirnbäri in acesr sens, Baba7Novac, cdpitanul sirb al lui Mi-hai Viteazul. E un erou din vechea legendA poeticA a Sirbilor..Viata care se oglindeste in aceastd baladd e viata amestecdtäcu toate rosturile turcesti pe care o duceau conationalii guzlari-lor ambulanli. Locurile sint acelea pe care Turcii le cAlcau obis-nuit, lar Rominii doar prin cine stie ce imprejurdri neobisnuite.Numele de Novag, NovAcitä, Ionitd unchiul lui se chiamA insdin_versiunea bucovineand: Balaban, slut mime sirbesti, iar caeroind apare fata cadiului, a judecdtorului turc. Dirviciu e nu-

_

mele musulman Dervis, iar Curtea subasului din Odriiu e foartedeparte de cdsutele satelor noastre.

, E. povestea, unei petiri de crestin raid, supus turcesc, care, prinfrumuseta i voinicia lui, poate ispitii pe fata unui Osmanliu,pe odrasla terreitului stApin, care o fund si luptd cu oricine pentrua o pAstra. Asa ceva e, fireste, cu totul strdin de imprejurArilevietii noastre. Episodul cu corbul, care ingrijeste de Novae, in-chis, il mingiie si-1 ajutd, e poate un adaus al lui Alecsandri:oricum e si acesta un element neobisnuit in balada noastrd.Il iatilnim in altä. baladä 2.

Sirb.S5rae, e cAutAtorul de slujbe, care pleacd din satul sAupentru a cerca drumul pa unde se 'pate ajunge la locurile celernari din Imparätie, asa cum au fäcut unii feciori sdraci ai fe-ränimii balcanice timp de trei veacuri. Povestirea econfusd ,csti circiume de prin Tarigrad, cu terrmite, cu 'ajutorulcorbului -p:ieten, cu trimeterea, de mama iubitoare, a calului

In culegerea pAr. Manan, Fata Sandulai, e, cu schimbarea : Nistru pentruDunAre, tipul cel d'intgiu de baladà dulfäreanà.

La O. Dem. Teodorescu, in formA ornatà la Alecsandri, a.,

46 Istoria 11teraturil romlnesti

nAzdrAvan cu un sfir§it ca al lui Corbea care sere zidul cunegrul sAtt.

Iovan Iorgovan are nume sirbesc §i un cuprins general fArAnotA istoricA; numai din Alecsandri cunoa§tem pe vinAtorul cegAse§te pe fata din stina. Incercarea de a faoe din ¡ovan unErculean", Cipitan rimlean", §i de a vedea povestea apelortAmAduitoare da la Mehadia e mAcar ciudatA. Versiunea IenceaSibiencea are numele lui Hunyadi ap cum era rostit de Slaviidin Balcani.

Si ¡anca, Domnul din Vidin, care o poftit sti se turceascA, faceparte din ciclul trans-dunArean, sirbesc.

IX.

Haiducul, prin lupta lui indirjrtA, prin dArnicia lui cu cei sA-raci, prin ironia vorbelor sale istete, prin frumuseta i pute-rea-i cucetitoacl de femei, prin pedepsirea strAirdlor cari a-veau tara mina, §i-i culegeau fArA drept §i fArA muna bo-gAtiile, a dat in sfir§it un nou ciclu, cel din urmA, baladei po-pulace.

S'a vorbit §i mai sus de Miul, care merge prin Muscel, lainceputul veacului al XVII-lea in sunet de cobuz, cu durda nspinare", avind tovarA§ nedespartit pe credincio§ul lui murg, §icare, fArA laude, doboarA pe Mosul Iancq Ungurul, oel cubarba cit hriul". Toma Alimo§ care infAt4eazA moartea voi-nicului anit - pare a fi din aceiaO epoa. E tin inainta4 el a-devAratilo haiduci, cari au alti du§mani.

Sint multe cintecele despre ace§tia. Unii au de lucru cu cata-nele impArAte0 din Ardeal i MaramurA§, §i colectia pAr. TitBud, editatd de Academie, are 'Atli din cintecul lui Pintea Vi-teazul, ajutAtorui impotriva Casei de Austria al ascoalei luiFrancisc Rakoczy. Si Bucovina are legenda tälharului localnic,a lui Darie.

Cei mai multi haiduci sint insA cei ce tin drumurile la noi.Rare ori ei sin infAtipti dramatic, intr'un moment caracteris-tic, hotAritor care a li resume viata. Se pare ca- puterea de con-ceptie a cintAretilor populari slabise pArfá ce ajunserA simpli ver-sificatori ai unel cronice sarbede. Nici chipurile haiduce0i nu se

Poesia pOpularl 47

cunosc, ele se conf undA, i abia, in legAturA cu Tinutul unde cin-tecul a fost cules, s'ar putea cunoaste unele contururi.

Astfel de balade se cintau la ospetele haiducest din codru saula mesele circiumelor cu gazda frumoasA. Se pomeniau iubiri fu-gare, lupte viteze, suferinti in temnite, bucuria scApArii.

Cind haiducii dispiirurA, balada nu mai fu chematA nicAiri, eanu mai avu nicio misiune practicA. Ea se pierdu odatA cuultimul viteaz biruitor peste poteri, rAzbunAtor asupra Greci-lor i cuceritor de inimi tinere. Pentru alte fapte, legale, in legA-turA cu Statul orinduit, oamenii culturii moderne vor lua con-deiul in minA.

S'a discutat valoarea acestei poesii. Pentru unii romanticiprosliivitori a tot ce se tine de noi, inlAturind once comparatiecu elementele asAmAn&toare de aiurea, noi am fi dat o poesieepic& de o nepretuitb valoare, cu care am putea birui in dome-niul sufletului popular pe oricine. S'ar fi putut produce o reac-tiune, pe care insA sentimentul national, firesc, a oprit-o.

De fapt, balada romAneascA, procedind pe.linii de desvoltarea povestirii care sint in general tipice, are mult mai putini pu-tere de expresie decit lirica. Tipurile de voinici, cum ii aflAmadesea in povesti, nu s'au caracterisat in cintecul bAtrinesc.Frumuseta Mioritei nu stft in povestire, ci in eleenentul liric, sen-timental al plingerii ciobanufui tinAr ce va muri i in chemareaintregii naturi spre a-i intovArAsi dulce sfirsitul. Temele sintmult mai putine decit se crede, indatA ce se inlAturA contra-1facerile si.chiar refacerile. Lipseste, de sigur, marele avint epical cintecelor" apusene, franoese, ajunse mari poeme, de o puter-nicA si indrAzneatA constructie. Tot asa gustul cultivat simte lipsaacelui element de admirabil& simplicitate, de unitate perfectAcare deosebeste balada sirbeascA, a cArii origine o cred i amniaa fi, prin Angevinii din Sudul Italiei i prin Albania, din Franta,creatoare a poesiei epice medievale. In schimb, nu se aflAcar un vesmint de stralucitoare amAnunte, comparatii, cuvinterare, care pot inlocui avintul initial i puterea de a sustineapovestirea. Defecte naturale indatA ce impulsul nu vine de-a.dreptul din viata nationalA, cAci toate imprumuturile tinjesc

dupA transplantare.

CAPITOLUL II.

Poesia populaed liricA i satiricd

La ce data de secol se poate pune inceputul liricei" roLmänesti, atit de bogata?

Materialul pe care-1 avem la indeminä si care e in neconteiiitacrestere, putind fi sporit tot mai mult, are infatisarea unuiamestec si unei preschimbari Lard sfirsit. Motivul se imbracain versuri care variazä dintr'un loc in altul. Ceva dintr'o formaevident mai veche se adauga Cu elementei pe care le da o nouaimprovisatie, cäreia-i vor urma oricit de multe altele. Nefiindmijlocul de fixare al scrisului, pe buzele fiecaruia din cei cetransmit cintecul el se preface, as zice: Cu toate pärtile impru-mutate de la innaintas, el se creiazä din nou. A stabili textul

dupa atit de multe ratdciri e eu totul imposibil, de si e euputinta ca alusii istorice databile sá aräte pentru unele parti mo-mentul aproximativ al originii si, pe de alta parte, sä se desfacade la sine ca inadire tarzie alte parti care se vadesc astfel princontemporaneitatea sau prin banalitatea lor.

Daca se tine in samä insa vremea cind apare la alte popoareromanice cintecul liric al poporului, se poate afirma ea si lanoi este foarte vechiu. Nu e o greseala sä se afirme ca ela trebuit sa existe inch.' din acel veac al XIV-lea, cind acumbalada se zicea" la praznicele domnesti i chiar la hramurileBisericii.

In mari depart:1H de trecut s'a descoperit de fin i in deosebi in-zestrate metrul cintecului. N'a fost o inoire usoara acea rinduirea silabelor pentru o armonie Inca. necunosoutd. Formele nielnu sint multe si una din ele predominä, cea cu douà accente Ja-nice, precedate eel d'intaiu cu cloud silabe neaccentuate, celalt cu

Poesia populara 40

trei. Apoi pe aceasta urzealä metrica se puteau adäugi nesfirsiteiforme vesnic noua ale poesiei.

Farä aceastalalta poesie nu se poate concepe insäsi viata po-pulara. Ea pretinde cintecul, nu se poate lipsi de dinsul. Precumin lumea cea mai veche el era un element al ritului sacru färäde care era imposibila ceremonia, tot asa niciuna din formelepetrecerii, sa zicem chiar: ale yield sociale nu poate fi lipsitade aceastä provocare si intovarasire a versului, care, in acestdomernu, tisneste spontaneu, Mil niciun imprumut de la vre-oliteratura nescrisa a strainatatii, fard nicio precedare de cätreaedul ratacitor venit de pe alte plaiuri.

Sa luam in amänunte insasi viata populara pentru a lo-calisa dupa cerintile si nevoile ei aceasta parte atit de imbielsu-gata, de felurita, une ori de cu adevarat frumoasa a productieisufletesti a natiei.

I

Cintecul nu prinde pe nimeni din leagan. Riturile supersti-tioase asupra noului na cut au in ele o poesie arhaicä din carelipseste cuvintul. Menirea copilului, mdrumarea lui profetied inviata nu se face si prin magia cuvintelor alese.

Dar copilaria are aceasta indemnare si mingtiere a poesiei inmijlocul jocurilor care-i prind part a cea mai placuta a timpuluifara grija. Gesturile, miscarile au adesea nevoia micii bucätipoetice care conduce actiunea si care tot odatä creste pläcerea.Aceasta parte, care nu e neglijabila, a poesiei tuturora a atraspana acuma prea putin atentia.

Bolle, care sint atit de dese la aceastä vristä, fac pe celcare-si incepe viata sa auda frasa poetica prin care i se vrd-jeste insanatosirea si astfel pe Inca o cale ritmul, de care seva servi el insusi mai tarziu ca sa dea expresie unor sentimentepersonale, ii patrunde in urechi si ajunge a fi pentru el un in-stinct al formei. In aceste bucati poetice de un caracter maiputin variabil, fiindca e neaparat sa se gaseasca in el anumitecuvinte, adesea neintelese, venite din limbi straine, si intr'o a-numita ordine, nu se poale opri insa navala originalitatii noua,a spontaneitatii, variind de la om la om. Astfel, pentru a lua

4

g0 istoria!_literaturii romgnesti

colectia cea mai recentd, a d-lui dr. Laugier din Craiova 1, se clattla inceput, pänä nu se anuntd boala de lecuit, inceputuri depovestire simbolica:

Au plecat nouä veri primariCu noud vere primareCu not& topoareSa curete leasa

De spini,De mdracini.

sau:Noud neveste n'aroade,De noapte se sculase,La cinepd de vara plecase, etc.

Se vede i Maica Precisa, biruind vrajmapl" i cufundindIn sfinta apd a Iordanului pe bolnav.

Aiurea descintätorul sau mai ales descintatoarea, ca sd. inla-ture durerea, dorul", se face a fi intilnit ziva in cale", a fivazut pe Maica Precista, sau injgheabd un dialog versificat:

-- Build dimineatd, apd lind,Sezi,Multumescu-ti, Catrind,Nu sed.

Sau:Bund dimineata apd fin&Sezi,Multumesc dumitale, creOnd,N'am venit sA ez.

Bolile inse0 sint chemate anume la rdspundere, i, cercetate,unealta §i mijloeul th ecuire, cutitul, pelinul, domn mare", sintaduse innainte pentru a primi ordinele cdrora nu li se poate im-potrivi. Comparatii puternice se gdsesc pantru a califica rautateafiintei care se ndpustete asupra omului imbolndvindu-l. E vor-ba de:

Catea turbatd,Cu gura cascata,

deZmei cu ciocul de fierCu aripile de otel$i cu coada de foe,

' Contributiutzi la etnografia medicaid a Olteniei, Craiova, 1925. Cf. co-ectia tipAritg in 1910 la Vdlenii-de-Munte a d-lor dr. Daniil Ionescu si Al.Daniil.

Poem popula.d 51

Pedeapsa fdcatorului de rete, care poate veniDin scApdtatul soarelui,Din cumpdna noptii,Din vdrsatul zorilor,

aminteste vechile osinde medievale: legarea de coadale cailor".I se ingdduieste.

Sabie ruginoasaPrin venin de sarpe trasa.

De obiceiu insd descintPcul, mai iertator, se multameste, cindnu vinde boala la zece Greci" negustori sau nu cere des-fiintarea agentului suferintii

Ca spuma de mare,Ca roua de soare,

cu gestul despretuitor al inläturarii, in locurile fara preot, faralume:

...in virful muntilor,In urechile ciutelor,In coarnele cerbilorIn smircurile \Tailor,In fundul marilor.

gingas amAnunt

Unde fatd mare nu auleste,Nici cositä nu 'mpleteste.

Vinovatul care a trezit puterile ascunse, acela e urmarit Custrasnice bliistdmuri, 0 ele cuteazd a atinge si altceva decitfiinta omeneascd: gardul, codrul, cdrarea din padur,, careia i

se vor lua iubirile:

...de poteacd,Inima pe ea sa nu treaca,

pasiirea din vazduh,

Sa-i cadd peneleSa i se usuce limbile,

vintul:De o fi de vint,Sd, i se usuce ndrile,

luna insdsi si soarele:

De-o fi de soare,

52 Istoria literaturil rornäne0

Pieie-i razele,De-o fi de lunä,Pieie-i lumina.

Ia^ cel lecuit rdmine curat cum numai toate mijloacele de asA-md-are ale fentasiei populare pot sA exprime:

Ca steaua din cer,Ca roua (sau floarea) din cimp.Ca ferecdtura de argint,Ca aurul strecurat,Ca fagureie de miere,Ca hurmuzul in§irat,Ca ziva blind ce a näscut,Ca orzul strecurat,Ca poala Maicii Precistei.

Une ori adevArata poesie îi strecoarA un zbor scurt in depd-narea versurilor de insändtopre, ì cintecul chiamA

PAsAricd cudAlbioarä:ZboarA ici, zboard colea,ZboarA 'n virf de buturea.

Cind anii iubirii vin, descintecul insu0 are din nou cuvintul,§i sint in el pArti de o mare i alma frumusetA. Fata se cere afi, in graiu arhaic,

Ca argintul la Domnie,Ca calul la herghelie,Ca mätasa ro§ie in prävlilie.

SA o cearä:Ca laptele purceilor,Ca tuica bätrinilor.

In calea ei toti sa se opreascd, uimiti, lar ea sA proclame:

Cu luna m'am incinsCu soarele m'am cuprins,In palme am plesnit,In lume m'am vestit,Cum se strigdNoudzeci i nouA de ocneIn tara lui Vodä,In Tara-Romdneascd,Aa sä. se strigeNumele mieu,

Poesia popular6 53

lar, in ce privege farmecul glasului:

Cum ascultd lumeaLa trasul clopotelor,La cintatul cucilor,Aa sd asculteLa mine.La glasul mieu,La vorba mea,La sfatul mieu.

Intilnirea tinerilor se face la §ezdtori sau la joc, la hora. Rd-gazul lung al celor d'intdiu, sprintena cäldurd a celui de-al doi-lea, in desfd§urarea lantului de mini sprijinite pe umere, in ba-faja dirzd a pdmintului, in rdpedea infd§urare a mijlocului, cereneapdrat vers, in ritmuri fire§te deosebite.

Nu se cintà in lungile seri de lucru cu furca, de cusäturd md-iastrd pe cdmd§ile smdltate cu toate florile, de sfaturi i glume,de risete §i hirjoneli. Dar acolo se ascute§te mintea, se vdde§tespiritul, se desvaluie intelepciunea inäscutd, se face marele con-curs al inteligentelor prin cimilituri, a cdror cetluire in versuri eadesea de o mare dibdcie, al cdror simbol concret e de un su-perior simt pentru frumusetd. Cum ar putea sd se infdti§ezeun tablou de natura mai deplin decit in gicitoara sitei:

Sus bat tobele,Jos cad negurile,

sau, §.1 ca bogdtie a rimel, caracterisarea §arpelui:

Cdrdru0 unsdSupt pdmint ascunsd?

O burá alegere a cimiliturilor ar constitui inca- un element pre-tios al comorii iscodirilor populare.

Strigdturile se cer fulgerdtor improvisate. Aici pentru prin-derea momentului, pentru aruncarea sàgeii, pentru ráspunsulimediat opus atacului se cere aceia0 de§teptdciune, in intelesulliteral al cuvintului, aceiai pregdtire a mintii vepic treze. Sa-tira scurtd, tdioasd, adinc pdtrunzdtoare se produce aici:

Muta, pe dealul gol,Ca. mireasa n'are tol,

54 Istoria literaturii rornAne§ti

Sau:

CA i-a face mirele,Cind a tunde cinele,

Tot am vrut, mindrä, sa-ti spuiuCite blide ai pe cuiu.

Trei cu hirbul mitului.Dat-am si le-am numärat:Patru cu cela crapat.

Ori:Pe va/ea cu tufeleSpalä lelea rufeleSi le 'ntinde pe nuiele:Minuie cinii la ele,

dar aldturi de dinsa alte versuri impdrechiate stiu sA mingiieurechea cdtre care ele sint indreptate.

Dulce-i gura de mireasä.Ca si boaba de cireasd,

Insd:Dulce-i gura mireluiCa si boaba spinului.

Dorul se eina in singurOtate. E eintee de fatd i eintecde flticäu. Cel d'intäiu, care dominä. lirica populara a Italiei-de-Sud, asa de asamänätoare cu a noastrO, ca inspiratie i caformä 1, se intilneste si la noi, adesea, de si nu intrece rostireade dragoste a bärbatului. A-si hori horile" e unul din drepturiledumnezeesti ale celei care nu si-a invelit capul" si n'a intratIn robia, une ori dulce, adesea amard, a datoriilor fata de sot,de parintii lui, de copii si de casà. MaramurAseanul din eel maidepärtat colt nordic al pämintului romänese spune sufletuluiliber pentru iubire:

Hor4, fatä, horile,Pänä-ti porti i florile,CA, dacä te'i nriärita,A hori nu'i cuteza.

Si Cu citä dragoste inäscutA ineepe cintecul ei prunea neneritd"cAreia i-au pläcut dragostile" cind intreabd dacA are o rivaläin mima iubitului:

V. Calendarul ,Neamului Romanesc" pe anul 1918.

Poesia popularl 55

Floare albà 'n calea ta.Am, mindre, a te 'ntrebaMai ai draga §i alta 1?

Natura intreagd e tovardp tainei, §i fata se indreaptd Catredinsa, chemind-o in ajutor:

Rdsai, luna, i sai susSi-i dù lui mindrul rdspuns.

Ar vrea sä. se prefacä in roata stelelor" ca sd fie in drumulCodrenilor".

Despdrtirile i-s numai prin cuvinte:

De te-am uitat cu gura,De la inimioard ba,De te-am iuitat cu &die,De la inimioard nu.

De §i cea care se chiarnd Floare asigurd cd cine ò sdrutdmoare", o credintd adincd, un devotament absolut insuflete0epe iubitd. In cdtänia blästdmatd, in casarma oraplui depdrtatea ar vrea sd-i fie aläturi:

Cind vintutul m'a sufla,Mindrului umbrd i-oiu fa',Cind vintutul m'a clati,Mindrului umbrd i-oiu fi.

Cu atit mai mult aleargd dorul femeiesc spre pdstorul plecatcu oile in munti. De departe el ii rdspunde, deprins a fi instra-tat Cu flori" de mina ei, cu acela§i dor:

Sá. te-aprinzd dor cu jele,Pe munte cu floricele,Te-ajungd jele cu dor,Pe cel munte cu izvor.

Or.i:Pdcurar cu oile,Calce-te nevoile,Scobori cu oile 'a vale....

pänd la temnita iubitului e rugatd pddurea sd lase drum.Dar ,;;i bläslämelect..le mai furioase pleacd de la Fetefe-

isprdvindu-se une ori prin icoane de un fantastic hu-mor §i de o pitorcasefi trivialitate.

I Birlea, Cintece poporane din Maramuref, 11, Bucure0 1924, p. 16.

56 Istoria literaturii romänesti

Aceasta nu impiedecd amintirea iubitului i in cele din urnid cupeale fetei pdrasite, care s2 roagd de dinsul sd-i vesteascd apro-pierea lui prin clopote si plesnet de harapnic:

Sd-fi pul clopote la boj,SA-ti faci pleasnd de mdtasa,Sd te-aud pocnind, din casa.

Nevasta tinjeste de-acasä, cum tinjeste si fata data la slujbdin sträini färd mild pentru dinsa. Casa cea noud inseamnd po-runa i sud. Pinea insdsi n'are gust pe masa necunoscutd,pe cind

...pita de la mamá,De-i neagrd ca si tina,Ii dulce ca i mierea...

Horesc, mA tinguiesc, asa-i rindul nevestesc", spune un cin-tee din acelasi Maramuras, de o asa de bogata poesie, din nou-tatea cdreia am luat mai toate exemplele de mai sus.

Cintecul bärbatului chiamd jubila, doreste sa piará piedeciledin cale:

Bate-oiu murgul, piatra rumpa,Numai la mindra nad ducd,Bate-oiu murgul, piatra spargd,Numai la mindra md traga.

Ori:FA-mä, doamne, ce mi-i fa',Pasdre, sA tiu zbura,Peste codrul cu frunza,In fereastrd la mindrà.

Cere primirea in casa, cauta caldura patului. In general, el e maiputin variat decit acela care de pe buze femeiesti se indreaptaspre dinsul,

O singurd data' am gdsit desgustul de iubire, adus de vristäsau de inselari:

Nu m'a uit dup'o dragutd,Ca dup'un picat de frunza'.

Cite °data iardsi se afld un duo de iubire, ca in idilele lui Teocrit:

Trandafire, nu mai fire.-- Da' de ce sh. nu mai fiu?CA mä pun fetele 'n briu.

se duc vara la riu.

Poesia popularà 57

Iar fata rdspunde:

Busuioace, nu te-ai coace.Da' de ce sd nu ma coc?

Ca mà pun nciori 'n clop.Si m'a duc vara la joc.

IV.

Numai cind datoria de oaste, mai ales aceia la strdin, la ImpA-ratul din Apus sau la cel din Rasara, smulge pe flAcau dinsat, cind el pleacä luind cu sine nAframa cusutd cu fir a iu-bitei, cind se depArteazd de manidde tata nu e vorbacind pierde podoaba pArului si vesmintul inatinat al neamului,ea sd intre la Naamt, ori sd se facä. Muscal, atunci focul des,-nddejdii pune versul pe buzele celui care a rdmas fdra sprijinsi M'Id' mingliere si care se- stie de acum. in catea mortiiprasnice.

Mai Neamtule de la Beciu,Nu-i modru raiul sä-1 vezi,Cd pe multe despArtestiSi multe doruri opresti,

spune fata, in jalea ei, iar el blastdmd pusca Impdratului" si sevede acuma cuprins supt pdmintul necunoscut:

La picioareIarbä mare,Si la briuHoldá. de gnu.

OriUnde-a fi steagul plecat,Acolo oiu fi culcat.

Plugui lui, maica lui, iubita lui, pe acestea le are necontenitsupt ochi in cei trei ani ai slujbei", in primejdiile de moartendprasnicA:

Ufane, jug de fier,Trag feciorii pana pier,Cdtanie, jug de-aramd,Trag feciorii rara' samA.

Si in aceastaland bucatd, tot maramurdseand:

Nu mi-i jele cd mä. duc,Ci mi-i jale dupd plug,Dupd plug cu patru boi,Dupd mindra de la noi.

58 Istoria literaturii romänesti

Un singur cintec nu este in care sd rasune bucuria luptei, a-fard doar de ce au prins ostasii Romdniei in marele räzboiudin cuvintArile auzite sau din cetirea ziarelor. Din läuntru n'apornit niciodatd puterniCul sentiment rdzboinic cara sd trezeascdpe buze cintecul incdierdrilor. Neamul, fäcindu-si toatd dato-ria, pdstrind credintä oricdrui domn si mai ales apdrind cu ohotdrire neinfrintti pdmintul ddinuirii sale milenare, rdmine cudorul intors cdtre praful drumului, cätre fumul casei pdrin-testi, edtre fluturarea horelor i tainele intilnirilor pe luna.

CAci, mai la urmä:

Decit in tall sträinäCu pitd de gnu a mind,Mai bine-i in satul mieuCu pitd de malaiu

Si suspinele celui desterat se prefac in aceste) versuri de tin-guire:

Care-si lasd satul lui,Ardd-1 para focului,Da' nu-1 ardd tare rdu,Cd mi 1-am lAsat si eu.

Lipse,ste i cintecul indreptat cAtre, casä i copii. In schimb efoarte imbie1sugatä invinuirea fernaii färd drag de gospoddriaei. Cum ea vestaste iubitului cind a adormit bärbatul, el, carenu viseazd de alte iubiri, priveste cu jale in trecutul libertätiipierclute. Prcierd pe fatà sdracä numai pentru ea precumcere i rima tace cind Ii zici sa tacä.

Glorificarea vinului, mingiietor i pierzAtor de amintire, esträinä de poesia populard a Rominului.

La circiumd la fägäddu,Unde bea §i bun §i rat,Bea bogatul §i säracul,De se minund tot satul,

el merge pentru a fi impreura cu gloata:Sint oameni cu ginduri multe,Merg in cri§mä sä le uite,

dar nu descopere niclun farmec care sä-1 inalte §i sa-1 incintein bäutura fermecatä. Cutare-i plinge chiar ruina de pe urmabäuturii:

Poesia populard 59

De cind beau la clop-de-cine,N'am nimica lingd mine,

zice teranul din MaramurAsul Jizilor" vinzatori de rachiu o-trAvit.

V.

De-o frumusetA deosebitA sunt oratiile petitorilor. Ei povestescin lungi insir;v: de versuri cu rima usoarA despre vinatorile cu-tdrui de Impdrat, despre ciuta zdr:t5, urmdritA, descope-ritä in casa unde au intrat, despre tot ce ar face flAcAul, cuoastea lui cumplitä i temutd, ca s'o prindA, si la capAt se inadescvrute si nevrute, serioase i glumete, tot ce poate da inchipui-rea populara in clipa cind pAharul de vin a iutit mersul ideilorsi a dat indrAzneal5 creatiunii spontanee. 0 adunare a acestorbucAti, de care e bogatä mai ales vechea MoldovA basarabeanA,ar fi de cel mai mare interes.

Nunta insAsi n'are versul ei. Doar 'la petrecere saltd iarAsisAgeata sAbiei pentru oaspeti:

Mosule, barbA cAruntA,Ce-ai mers cu baba la nuntA?

Ori:Mult mA mir, babo, de voi,Ce veniti la joc la noi 1.

Bocetele intoväräsesc la mormint pe sAteanul nostru. Femeipricepute, care-si fac din aceasta, ca in Roma veche si ca, inepoca moderna, de la un capät al peninsulei balcanice la altul,striga, plingind lacrimi prefacute lingä lacrimile adevdratedin ochii celor ca durere, versuri de o facturA monotonä, dar a-desea induiosAtoare, in care rudele invinuesc moartea cumplita

aratA päräsirea: a pArintilor despoiati de nadejdea careli era copilul, a sotului care si-a pierdut tovar4a, a femeii vA-duve fArA sprijin, a copiilor cari-si cer puterea tatAlui si bu-nätatea fArA samAn a mamei. Tonul e acelasi in toate tinuturileromAnesti i notele fundamentale rAmin neschimbate. Nu mi s'aintimplat sA gAsesc amänunte care sd se aplice la un singurcas de suferintA 2.

Cf. si colectille maramur4ene ale pdr. Alexandru Tiplea i pär. Tit Bud,In aceiasi editurd a Academiei Romine. Cf. &trite de samd din Floarea Da-rurilor, I, §i din Neamul romeinesc literar, I, p. 81 i urm.

In special sunA duios rugAciunea :

Morminte, groapd sApatd,Lasd-rnd s'o vad oriatd.

60 istoria literaturii romäne.0

Afard de intimplärile care formeazA ciclul vietii omenesti, poe-sia celebreazä i hramurile cele mari tale Bisericii, care inlo-cuiese serbdtori pdgine, datine milenare mai vechi. AdecA hra-mul Nasterii Domnului, Crdciunul, i aeela al Invierii. lui, Pastele,

Colinda sau colindul"1 are forme variate, care se pot reduceinsA la anumite tipuri.

Maica Domnului apare in mAnAstirea ei greceascA" de-asu-pra mArii, une ori cu usorli de tdmiie" i usile de fAclie",intre preoti i patrierci" i, and lacrima lei trezeste pe Hristos,ea vesteste patimile care-1 vor ajunge i mintuirea prin ele alumii. Ori ea strdbate lumea pentru a gdsi locul ande sd-si poatdIdsa dumnezeiasca sarcind i fiecare pom, fiecare vietate, pandla boul eel blind care-si oferä ieslele, va avea soarta pe careo meritA dupA mila arätatä Fecioarei. Pentru primirea copiluluise gAtesc, in alt tip de colindO, curti mari, in care se adundtoate bogAtiile si toate minunile, i stäpinii asteaptä, cu Simpetru

Sintion, ba chiar cu Tatäl ceresc, negräita cinste a suprana-turalei Nasteri. In capdtul satulut" i sdracul insd imbie os-pitalitatea, tot asa de bine primitd, a nesfirsitei lui bundvointi.

Se trece une ori la martirul de pe Golgota supt luna insin-geratd i soarele stins de durere.

Al cincilea tip, pdstoresc, infdtiseazd turma spre care coboardDumnezeu in ritul", in livada Rusalimului" i glasurile umilelorfdpturi se inaltA cdtre Pdrintele atoate, el insusi in suman si cufluierul in mind, ca sA-1 roage sd li dea pdsune de iarnd, o-ferind ca räsplatd

La SinjorjUn miel frumos,La IspasUn bulz de cas.

Sintion, ndnasul lui Dumnezeu", in sfirsit, joacä sau rolulciobänesc, invesmintat ca pentru stind, cu fluierul i bältagul,sau acela al tApusorului" gAsit in codri de vindtori, careispdseste, noud ani i noud. veri i pe-atitea primdveri", nustiu ce lipsd in sfintenia lui.

Toate acestea pe lingd rugAciunea scurtd i limpede a copiilorrätdcitori prin zdpadd sau tind cari merg pe la ferestile lu-

V. Al. Rosetti 13Allnescu, in Analele Academiei Romdne, anul 1922.

Poesia popularä 61

minate ale gespodarilor Cu florile dalbe, lema de mar", adAu,gind solia cea mare a unui Mintuitor de vrista lor

Trec numai citeva zile §i ajunul Anului Nou trezeVe, pringraiul urAtorilor, mai micuti i mai rasäriti, alta colinda.: poves-tea morarului care e bAdica Troian", de curioasd §i aproapeneexplicabila origine, care porneVe la macinat poate cd Vaina:e a fulgilor de neaud,, cu plugul §i harapnicul de matas& me-nind celor buril j darnici tot ceia ce poate aVepta sperantalor in mai bine 2.

Caii baclicAi" sunt strapici telegari.Cu coamele canite,Cu unghiile potcovite,Cu potcoave de argint.

Dar ei represintA elementul cel mai stimpArat din aceastäaventura. iernateca: in adevar moara lui Troian o lea la fuga

cauta frunza de brändul" ca sä-i aline tusa, iar poetul po-pular vraje§te innainte Tiganii cari

Se trag de chica.Pentru-o lingurä de mamdligd,

me$teri cari fac tot appentru-o lingurd de zar,

coconite §i feciori de boieri i pana la motanul din cotrut",care, pentru ea. mita a mincat laptele cel dulce", o suduiede cruce" 3.

In ce priveVe P4tele, Biserica reclama* pentru dinsa, pentruneschimbatele ei rituri toatd ceremonia celor apte zile ale Pa-timii, celor trei zile ale Invierii. Dar in plingerile innainteasfintului trup patruns de cuie se intilnesc pe vechi melodii cu-vinte, inca neadunate, care represintä un prohod" popular,alaturi de cel pe care-1 cunoaste in toate tenle tipicul räsAritean.

In toatá aceastd poesie populard, fantasia necontenit crea-toare aleatgd liber, ráspindind larg bunul i räul care iese din,inspiratia momentana a unuia i altuia. Dar peste aoeste impro-

i Neamill Remitiese literar, I, pp. 96-9.2 V. mai ales coloctia mea de colinde, dupA manuscriptul poetului Gheorghe

Baronzi, VAlenii-de-Munte 1910.Colectia Al. Vasiliu. V. darea de samA citatti, pp. 359-61.

k Istoria literaturii romanesti

visatii, dintre care imensa parte rämine oprità in locul thiatunde s'a produs, anume formule poetice se pdstreazd, fiind punctde. plecare sau nucleu pentru tot ce porneste de acolo sau vinesd se adauge. In culegeri vechi si in culegeri noi, in Regatuld'innainte de 1918, in Ardeal, in Bucovina, in Basarabia, acestesemne permanente se regdsesc, cu oareeare surprindere chiar.

Pretutindeni dorul se aftä scris pe fata perinii" la trezireacelui stäpinit si in vis de iubirea lui, pretutindeni aflArn asi-gurarea lui cal,

de-ar fi dorul vinzdtor,S'ar face negutator.

Pretutindeni afldm indenmul: Du-te, dor, la cel izvor". Pre-tutindeni se blastämd cine-ar despdrti doi dragi".

E cunoscut in toate pArtile indemnul fäcut in desnddejde iu-bitei de a se mdrita cu altul:

Mdritd-te, mindra mea,Nu trage 'n nddejdea mea,Ca nädejdea de la mineE ca ghiata de suptire.

Potrivirea intre amorezati se aratd oriunda prin aceleasi ver-suri:

Ca noi bine ne lovimSi la ochi s't la sprineeneCa doi pdunasi la pene,

Si MaramurAseanul adaugd:

Si la stat si la uitatCa doi porumbi la zburat.

Nu numai inteo regiune pentru ochi ca murele" se incun-jurd pAdurile". Cum se fac dragostile o spune once poet teran:

Dragostile tinerèleNu se fac din muierèle,Fär' din buze suptirele,Si din grumaz cu mdrgele,Din degete eu inele.

In muntii de de-asupra Ardealului rAsund invocarea Murdsu-lui, popularisatä printr'una din cele mai frumoase melodii:

Auzit-am o minciunäCd Murdsu-i apd band,

Poesia popularä 63

Cine bea se si cununa.Hai, mindrut, sa bem si noi,SA ne luäm amindoi.

Toate treptele rivnirii de dragoste se transmit de la o regiunela alta. Amestecul cadrului naturii, invocarea elementelor ei,

Seca-ti-ar izvoareleSA cale cu picioarele,

Ori padurea:Arzä-te focul, pAdure,

Pasarile:...eucul cintind5i mierlusea suierind.

Ori:Cucii de prinCe cinta de se omoarä.

Pretutindeni rugamintea iubitei de a-si intovAräsi flacaul cepleaea:

Lea-ma, badita, calare,Sau:

Fa-ma brill pe linga tine,Fa-ma lumina de sail,

Uinta pentru blastamul aruncat la minie:Nu ti-am facut ca sa piei,Ci ti-am fAcut sa ma iei.

Si aici ea i supt Carpatii moldoveni se intreaba murgul supk-rat:

Ori ti-i foame ori ti-i seteOri ti-i dor de codru verde?

Amarita turturea", atit de milt discutatA, devine saracaturtureaua", i bucata, atit de gratioasa, are exact aceiasi seurtadesfAsurare. Supararea e exprimata in tot locul prin versurile:

Suparat ea mine nu-i,

cu varianta maramurä.seanä,

Numai coarba cu-ai ei pul.

Jalui-m'as si n'am cui" rasuna pe toate plaiurile, Cu acestfrumos adaus in Maramuras:

Jalui-m'as si n'am cui:Jalui-m'as drumului,5i drumutu-i suparat,

S'a fticut multa vreme din doind, inteleasd si ea un gen lite-

Istoria literatura romanqa

De multe cana cAleat,Si de drept si de furat,Si cu gol si de 'nedreat,De-aci pin' la ImpArat.

ea si duioasa amintire ca:

Toate plugurile ard,

afard de a rAzletitului de sat.In desgustul de cel urit sau de cea uritd, aceleasi cuvinte vin

pe buze:

Cine-a fAcut uritulNu-I primeased pAmintul.

sau:Decit Cu uritu'n casaMai bine cu board 'n oase.

Sentimentul ed innainte de iubire

unde md culcam dormiam

e tot asa de general.In colinda formulele acestea stereotipe se Intilnese de la un

district la altul:

Numai floarea soareluiSede 'n poarta raiului,Si judeed florile.

Versurile imitate de marii poeti culti t'Asar in culegeri popu-lare recente. Astfel: Ce te legeni, codrule" al lui Eminescu siCite stele sint pe cer, pänd 'n ziud toate pier" a lui Alee-sandri prin:

Cite pAsAri sint pe cerToate pdnA 'n ziud dorm,Numai mindrele n'au somn.

E de mirare cum departe de luptele dintre Rusi Turci te-ranul romin cinta' grozävia

Singe de-al MuscaluluiPdnA'n coama calului,Tot singe de-al TurculuiPAnd 'n coama murgului.

Puesla popularA 65

rar, cela c sa fäcut si din baladä. Ar fi fost un fel de sfasie-toare melancolie, in ton minor, cuvinte de dor si de durere in-tovarasind cunoscuta, profund miscatoarea melodie, care seleagana in avinturi desperate si se prä."buseste in hohote de plins(incercarea de a urmAri in ea mersul oilor imi pare cu totulgresitä). De fapt in multe partí abia se aude acest vechiu nume,inrudit de aproape cu al cintecului Lituanienilor, probabil legatiprin singe cu stramosii traci ai Rominilor. Iar cintecul fára altacaracterisare in opositie cu cintecul batrinesc al baladei-poate exprima toate sentimentele in toate gamele, mergind dela cea mai delicatä inältare ideala a sufletului omenesc pana lasfircul de biciu al satirei in proportii mai largi decit a simpleistrigaturi improvisate

Si in aceasta nesfirsita varietate a unei admirabile spontanei-täti este un vesnic izvor de inspiratie pentru literatura culta.

Cf. Cancel, lectia de deschidere despre poesía popular, guctiresti .92;si pentru o antologie Socec din toate tinuturile rornanesti" Neamul romtinescliterar, H, p, 81 §i urm,

tApyroLuf. fIf.

PoveOle si snoavele.

I.

Dacit pentru cintecul popular trebuie sä se admita o continuarefacere §i prefacere, o ilimitatä elasticitate a formei, partite fixatealcatuind numai sprijinuri pentru memorie i puncte de orien-tare, cu atit mai mult trebuie sá se spuie despre basm, po-veste i snoavä ca el sint in curs de perpetua creatiune.

Se spun snoavele, aeeste novelle populare, dintr'un nesfir§itnovelliere, la §ezatori, unde trebuie sä se trend vremea i eu alt-eeva decit giciturile §i glumele cu un inteles sau mai multe.Pove§tile n'ar prinde, macar cele mai multe dintre ele, atita cftn'ar avea vreme multa la indemina eel, sau cea, care vreau sä-sidistreze tovara5ii. Trebuie rägaz pentru desfa§urarea cu tile,§i nu LIM grija formei eelei mai potrivite, cuvintului celui maiexpresiv §i mai pitoresc, mi§cdrii de frasa celei mai suggestive,a istoriei minunate. De aeeia, earl de casul cind le cere aduna-torul de la cineva care pentru motive personale e dispus sä-1serveasea, ele rasunä, nu, mai bine: se §optesc, intr'un tondeosebit de impresionant, prin infrinarea misterioasa, la cea-suri de noapte, in ajunul somnului intäritor, de pe cuptorulpierdut in obscuritatea odaii, de o femeie in vrista, citreauditoriu, de obiceiu, adinc micat, induioat sau ingrozit, decopii, cari, cu capul supt plapomä, cer sa li se spuie i se temsA audä, afara de indemnul la vitejie care face sa se infioarede un curaj prematur ascultatorii isprävilor facute de un fat-frumos, imparätesc sau ba.

Snoava u§oara, adesea glumeatä, totdeauna scurta, povesteaprelungita, nu odata alcatuita din elemente diverse, prinse arti-ficial unul de altul i cuprinzind in general ori minunea, orne-neasca sau supranaturala, ori avintul eroic in cucerirea lucrurilormari i in aparenta imposibile, se poartä din gurä in gura,

Pove0ile i snoaveie 67

Nimem nu are specialitatea lor F, la tara, aproape nhneni nu estecare sd nu poatA scoate la iveala, pentru a o spune bine saurdu, o astfel de istorisire.

S'au eereetat inceputurile pove0i, i problema nu e lipsitä deinteres. Patria miraculosului, tara färd margeni i Mid mAsurain imaginatia ei, aceia pentru care viata omului, spectacolulnaturii incunjurdtoare, nu sint lucruri de zugrAvitnici mdcar de impodobit pe liniile initiale §i decisive, ci numaiun punct de plecare, un ind-mn, un impuls catre cele mai extra-ordinare constructii, in alcatuirea templPlor imense, in nesfiritalor decorare fantasticA, in rinijturile i strimbaturile, terifice §iridicole, ale zeilor, in desordonata acumulare a isprdvilor i naz-bitiilor din poema de cea mai extravaganta desvoltare, e IndiaArienilor disarmonici, nelogici, incapabili de stricta disciplinaa gindului cu care sintem obipuiti, de la civilisatia elenicd in-coace. S'a dovedit §i nu odatA ca Egiptul s'a impArt4t§i el de asemenea opere de imaginatie, ca el le-a §i scris, 'Me°literaturd, care, in &aid de imn §i de povestea fantasticd, nu maipoate presinta nimic. Grecii, ca Herodot, au gdsit, alAturi deo istorie prefAcuta imediat dupd prefacerea evenimentelor in le-gendd, fabule", Cu invAtAturi sau LAM, care sint intocmai capovqtele noastre.

Orientul asiatic, intre multe lucruri care vin de la dinsul, atransmis Europei prin Bizant, sintesa a celor doua lumi pana a-tunci rivale, §i asemenea povestiri. Intr'o societate in care clasade sus traia din reminiscente clasice erudite, din injghebArimai mult sau mai putin tipice, m jurul noii mitologii cre§tine, cla-sele de jos, care aveau o poesie populard §i narativa, cu subiec-tele luate de pretutindeni, s'au lAcomit la asemenea produse aleinchipuirii. Negustorii cari debarcau pe coastele Traciei le adu-eeau impreund cu alte elemente de poesie epica in prosa, caacelea continute in HalimA, in Cele o mie §i una de nopti, deve-nite, cum vom vedea, §i la noi favorite ale poporului. Cum autrecut in Italia lui Boccaccio naratiunile burghezilor reveniti dinConstantinopol, Tripoli sau Alexandria Egiptului, astfel prin dru-meti ai negotului rdsdritean aceste creatiuni populare au rasba-tut in lumea bizantind.

hied din vechea Persie a Sasanizilor tipul calatorului pentruisprAvi de vitejie, al tinärului frumos care traie§te prin §i pen-

68 Istoria literatura romaneti

tru urmärirea celei mai grele dintre tinte era obiectul simpatleigenerale. Descoperitorul, strabatatorul, acel cape trece prin foc

prin apa, din vrednicia lui sau din favoarea zinelor mi-raculoase, acela preocupà in rindul intaiu mintea visätor:lor de oviatä mai innaltA i mai dreaptä decit a a noasträ. Confundareafabulei animale cu viata omeneascd, extragerea formulelor in-telepciunii din pätaniile prostiei sau din infringerile nebunilorne-ar trimete mai mult la India, ca §i tot ee se fine de imp4rAtianesfirsita a miraculelor. Tot ce e dovadä de vitejie si de sufe-rintä, de statornicie in neinfrinta urmarire a telului pare sa in-dice catre Persia regilor vesnic luptatori si a mindrilor, nobililorcavaleri pitstratori de cuvint din jurul lor.

N'ar fi imposibil cum si aiurea I am afirmat-o ea dinepopeia medievalä francesa, trecuta si in alte teri, pana in O-riental european, sä fi venit acea admiratie pentru nobilul os-ta s singuratec, farä lacomie de prada, fara ambitie de a ina-inta, färd sete de rdsbunape, curat si bun, care cutreiera lumeahumai pentru ea' e legat la aceasta prin insäsi vointa lui, .prinjuruinta pe care lui singur si-a fdcut-o. Este ceva eavalerescasa de proaspät in ce incearca si sa.virseste FIt-Frumos incitmi pare sä. vie numai de la o asa de indepart4A origine. Totmai mult se va dovedi eit de adinc a fost occidentalisata, maiales de la o bucatd de vreme, supt toate raborturile, societateabizantinä. i toate cele in legatura Cu dinsa.

Aläturi de snoava si de poveste Orientul a dat InsA i carppopulare, cuprinse in manuscripte care s'au i tiparit pe mina.Intre ele si povestile nescrise a fost un schimb de inriuriri,povestile primind, fireste, mult mai mult decit au dat.

Dar nu e numai atita. ()data existind un numar de povesti,necontenit refacute, forma povestii a Minas in suflete ea unelement fundamental, capabil de a prelucra in acelasi fel oncei-ar veni de aiurea, din cimpul literaturii propriu zise. S'a do-vedit Ca din Odiseia insasi a patruns in basm isprava tovarasi-lor celui mult incercat chid cautä. un adapost i and o inchi-soare, cu amenintarea de a fi sfäsiat, in pestera lui Polifem eelcu un singur or.thiu i cu nestimparata foame. Din romanul

I Iorga i Gorceix, Anthologie de la litterature roumaine, Paris, 1922, ed.a 2-a, Prefata.

PoveOle i snoavele 69

tärziu elenic a pdtruns in poveste mdcar legenda lui Eros $i aPsychei, cu picatura fierbinte d'e uleiu care treze$te pe iubitulmenit a rAminea nevazut cind curiositatea se une$te cu iubireapentru a-i smulge taina. Poate cá noi cercetari, $1 mai atente,ar proba cd i asdindnärile cu naratiunile occidentala din GestaRomattorum vin de la aceia$i strecurare in adinc a temelor lite-rare celebre, cum, de altfel, $i astdzi, in cele mai recente for-me ale basmului, se poate vedea, nu numai influenta earth pen-tru popor, dar $i aceia a povestirilor orale in curs, a celor pecare le rdspinde$te, in deosebite domenii, $coala.

Povestea incepe printr'o frasd sacramentala. Si vechea Romdpopulard o cuno$tea, dar, lucru curios, pe cind in textul latine vorba de un rep $i o regind, ImpAratul i ImpArdteasa aparin basmul romanesc. Niciodatd n'avem un Domn, un Voevod,niciodatä un element din realitatea invecinata nu se amestecd.Fata Imparatului e o ImpArAtitd", nu o Domnitd. Originea strd-veche a povestirii se invedereazd $i prin aceasta. Nu e nici is-torie mai nond in tema tuturor acestor actiuni fantastice, $i nu enici geografic".Nimic din vecindtatea poporului, nimic din natiiletrdind pe acelqi teritoriu cu dinsul. Snoava singura, in formacea mai not& i mai triviald, are de lucru Cu Tiganul, mai ales cuel, vechiu oaspete rob al pdmintului, istet $i ridicul, in, acela$Stimp, ori cu Bulgarul, cu Sirbul. Incolo tenle sint numite ab-solut ca la Turanieni, $i numai la din$ii, prin colorile care aratdpunctele orizontului. Impdratul Verde, Impdratul Ro$u (nu poatefi vorba, ca in Savoie secolului al XIV-lea, de coloarea favoritaa cavalerului cu blason). Daca deosebirea intre lumea albA" deaici $'1 lumea neagra." de peste mormint se poate explica $i

sentimental, nu exista altd putintd de interpretare a designär.iImpAr a tilo r basmului.

Ei nu sint personalititi active. Abia ici $i colo se pomene$tein treacit, ca motiv al mi$cArii altora, rAzboiul pe care-1 poartaintre ei monarhii imaginatiei stravechi. Dar rostul lor de cape-tenie este sd aibd ImpArAtie intinsA, curte mare $i bogatd, fru-moasä barbd. albd, ca a lui Carol-cel-Mare, sd tie in jur o lumeintreaga. $i sd dea mari ospete de nuntd, $i mai ales sA fie,cu sau färd Impdrateasd lîngä dinii, pdrintii celor mai fru-

70 Istoria literaturii romAne§ti

moase fete, pentru a caror märitare se vor cere minuni de la pe-fitori, i ai unor feciori zdraveni, buni viteji de ratacire si delupta.

De obiceiu vitejia, rostul cavalerului neobosit si neinfricosat epartea acestor fii de Imparafi. Daca sint mai multi, se intimpla,in rivalitatea lor fireasca, intocmai ca in cutare nuvela spaniolämedieval& care se inspira de la Arabi. Biruie mezinul, caci celmai mare minte n'are", cel mai rdic e mai voinic". Ce sperie ;sidescurajeaza pe ceilalli, II indeamnä, Il impinge pe dinsul.

Dar tipul cavaleresc e astfel in sensul Orientului. El nu seanunfd prin nimic ca acela care trebue sä biruie once intrecereacasa, once dusmanie afara. E modest, sfielnic, de i, cu o gra-pe deosebita, se arata oricind pregätit pentru misiunea lui aven-turoasa. Pe cind mai marii lui cauta in grajdul imparätesc caiicei mai strasnici, el, sortitul pentru marile isprävi, merge drept,ca un inspirat de sigur, dar si ca acela caruia nu-i impun apa-renfele, catre batrinul cal, räpanos si jigarit, care i se descopereindata ca mâncatorul de jaratec, inzestrat cu aripi si avind, pelinga alte daruri, i pe acela al profefiilor. Si finta lui nu eniciodata cistigul averilor sau puterii, ci cucerirea unei frumoasefarA trup" sau unei zine, niciodatä a unei fete din mullime,bogata numai de nurii ei, cum e casul in Apus.

Imparateasa insäsi intervine foarte rar. Aceasta numai cindinpotriva ei se tidied vraja unei iubiri josnice, cind Tiganca

singurul cas in povestea romäneasca se strecoara 'n scau-nul imparatesc in locul ei. Si atunci, panä la räsbunarea cucare neaparat trebuie sa se incbeie basmelel, caci niciodatanu biruie violenfa brutd, inselAciunea, ipocrisia, iata coconii ne-vinovali asupra canora se inviersuneaza mastiha i eari 'npovestea versificata de Alecsandri inteuna din cele mai frumoasepoeme ale lui, se prefac in pomi tineri, la fereasta maicei, inscintei iesite din distrugerea lor puna de ¡HA, in margäritarein stele mingiind din culmile neatinse pe aceia care altfel nusi-ar putea gasi mingiiere.

Lupta pentru idealul intrupat in frumusefa femeiasca o poateduce insa i altcineva decit feciorul de Imparat. Poate fi, cuaceleasi insuiri, ajutate de acelasi devotament prevazätor alcalului nazdravan, cu numele luat din mitologia slavd, si unWe a and singuri insu§ire pe lingA avintul eavaleresc e fru-

Povestile i snoavele 71

museta lui proprie, Fdt-Frumos. Cuvintul de fdt" e vechiude mult iesit din us, dar basmul 11 are, in formulele lui versi-ficate, i cind e vdrba de feti logofeti Cu pdrul de aur cret".Fdt-Frumos poate fi si fiul unui om sdrac, el poate incepe incele mai mile conditii, dar cu increderea in sine care-1 face sä.se presinte ca petitor al fetei de Impdrat. Ba-1 vedem chiar culumina de aur a pletelor lui ascunsd supt besica insdldtoarea lui Cheles, gradinarul care se ascunde ca sä. dobindeascd mimaImpArdtitei de la fereasta cu zdbrele.

Alte ori bdtrine elemente de tabula elenicd, necontenit transf or-mate, se adaugd la povestea cuceririi amoroase in imprejurdride vitejie. Iubitul e vräjit sd se ascundd in trup de animal,ca la curtea Circei clasice. E un pore, menit de mult imperialeimirese, e un sarpe gd.'sit pe drum si crescut in bute de nistemosnegi. Noaptea, insd, imbrAtisdrile slut ale unui mindru tindr,cu infAtisarea de print. Iubita ar vrea pdstreze astfel si,cedind sfaturilor rduvoitoare, cearcd sd. rupd farmecul. Dragulei va pleca bldstdmind si-i va trebui fetei o lungd si grea rdtdcireca sd-i dea de urmd i sd.-1 cistige din nou pentru dinsa.

Supranaturalul e une ori si in tinta urmaritä. Nu mai e vorbaatunci de fata ImpAratului cutare, ci de zina ce pare neapropiatä.°data pe an, in miezul iernii se coboard ea din palatul farme-celor pentru a se scAlda in lacul ale cArui unde nu se incretesc md-car supt piciorul ei. i, cind o indelungd rdbdare bine povdtuitdajunge sd treacd toate oprelistile, iubirea astf el dobinditä n'arebrate care sd stringd, trup c,are sä incdIzeascd i numai putine cu-vinte moartc se desfac de pe recite buze inclestate. E povesteadin care Eminescu va face admirabila bucatd Miron i fru-moasa färä trup".

Dincolo de margenile firii slut piedecile i ajutoarele. Naturaintreagd se imparte in MO bune si in fiinti rele ca sd participela actiunea minunatului cavaler, la drama pe care o deschide in-drkneala lui. In afard de prApdstii care se deschid supt pa-mint st pe care numai vraja le poate deschide, sint `iare/e carase atin in cale, slut ape si munti ba chiar de cei cari nel-contenit se bat in capete" Cu vaduri i pasuri inspdimintd-toare i ca vrAjmas de cApetenie e zmeul si e balaurul.

72 Istoria literaturii romhesti

Acesta din utsma o dihanie grosoland, o hidrd vulgar& alecärii capete multiple se cer täiate de otelul ciar al luptAtoru-lui. Altfel e zmeul. Fiintä. inaripatä, vadita intrupare a vintului,el poate fi un cavaler opus cavalerului, si poate fi si un rivalin urmarirea iubitei. Inchis in butea cu cercurile de fier, curio-sitatea i neascultarea femeiascA ji pot libera. Atunci e grozav:ce poate mince el, inspäiminta. i Fät-Frumos sau printul tinarsint in primejdie fat& de läcomia lui räsbunatoare. Daca semai tine sama ca este si mama lui, o teribilä matrona, care-1ajutA, e de inteles ce curaj se cere celui care se sprijina numaiIn puterile omenesti ca sa-1 infringa.

Mama padurii isi piteste foamea in desisurile nestrabatute,dar amestecul ei e destul de rar in basmele care-mi sunt cu-noscute.

Sint insä si animale bune, gata a primi in sälasul lor pecopilul pierdut care nu-si aflä cale in codrul grozav. Ele-1

chiamä, Il addpostesc, Il invatä si-1 indreaptä, Ii spun ceasul cindli e sortit sa moara i aceia de cari vor peri. Li dau sarcina dea ingriji de ingropare si li incredinteaza talismanele, de multefeluri, prin care in once pericole vor putea scapa.

Aceste dobitoace cu intelegere pentru nervoile omului vrednicau si ele de altfel alcatuirea lor. Un, ImpArat li stä in frunte, i ede-ajuns ca acela al pestilor ori al iepurilor sa-ti vrea bine ca säpoti indeplini voia trecatoare a Imparatului uman, care va aveain citeva ceasuri poduri de aur si de argint, cetati fermecatealte dovezi cum nu le pot da oamenii. Ajunge chiar sa citigi prie-tenia unui animal mälestru" ca sä ajungi sigur si la scopul celmai greu. Pentru drumurile lungi in vazduh, pentru ascensiu-nile pana in alte lumi e destul aripa unei pajeri uriase, dar cinese suie pe dinsa trebuie sa fie gata a jertfi carnea din pulpele sale.

Pädurea cuprinde insb." i alte fiinti bune. Iatä uriasii, ale ea-ror nume-i definesc : Geri1a, Pasari-lati-lungilä, i atitiacumpliti la atac, dar milostivi la ajutor. $i este bunul Tartahot,barba de-un cot, cälare pe-un iepure schiop", piticul, kobol-dul", mosuletul bärbos in trupusorul caraia sint energii n2bä-nuite si mai ales nepretuite poveti in tartacuta capului.

Zilele sAptaminii sint prefacute si ele in fapturi ajutätoareale aventurii. Sfinta Miercure, Sfinta Vinere, Sfinta Duminecaslut acolo ca sa dea recomandatii folositoare, retete de nimic

Povestile i snoavele 73

prin care se inlatura Mrä greutate cele mai mari piedeci si celemai grele amenintari. Asezate fiecare in palatul ei, ele mai ser-vesc la ceva: rolul lor e decisiv in cercarea virtutilor, de careva fi vorba mai departe.

De fapt niciunul din factorii basmului nu e pe deplin definit.Totul se poate schimba de pe o clipa pe alta. Ajunge sä se deacineva peste cap ca sà rasara in alta infatisare. E un pandemo-nium de transformar subite care uimesc. In urmariri mai alesprigonitorul i prigonitii apar tot astfel. Dinteun Imparat bätrin,jignit in sentimentele lui de tata pentru ca. i-a fugit odrasla cuun Fat-Frumos de nimica, se face un cine cu foc in gura, iarfata i baiatul a caror groaznica moarte se pregäteste se ascundin forme nesfirsit de variate, pana. ce ea nu e decit o manas-tioara in margene de padure, lar el calugärasul care pazeste inprag.

IV.

In fatä cu larga poveste a aventurii de iubire este insa si oalta: a intelepciunii care biruie piedecile fará a urmäri o incu-nunare prin iubire i mai ales a vredniciei recompensate.

Jata copilasul de oameni saraci, mic &it un bob, care se chra-ma Neghinita i altfel, ori si mai putin: un suflu numit cu oglumeata vorbä necuviincioasä, care nu-si allá altä gavozdiredecit in urechea boului", Oricie i is'ar da sä deslege, el izbutestea o face. Asa îi exprimä poporul adinca si fericita credintä ca"mintea mica materia", mens agitat molem.

Ori, in casa babel si mosneagului" totdeauna se incepe cubaba , este o fata buna si o fatä rea, o fata harnicä si o fatä

o fata modesta si una trufad. Ca sä fie oropsita ceatrebuie de sigur alta mama decit aceia care a nascut-o.

De aceia numai prigonirile mastihei pot pune pe drum pe fe-tita mosului". Ea pleacä i, parasitä in codru de tatal iubitor,dar ingrozit, gaseste prin sarea, cenusa presarata calea intorsu-lui. Apoi, cind urmele ma!aiului presarat sint mincate de pa-sari si nenorocita e silita a-si descoperi singurd drumul prinpustie, ea se opreste ca sa curate fintina, ca sA inlature omizilede pe pom, Farb' nicio asteptare de räsplata. La casa SfinteiViren, ea slujeste cu credinta, spalindu-i hîzll copii, broaste

§i, cind e vorba de plata, îi alege din lazile stapinei

74 Istoria literaturii romAne0

pe ca mai uritti, care cuprinde insä comori färd pret. La in-toz s fintinz are pentru ea apA, pomul cirepi. Si, cind, ispititAde ciptig, pleacä i fata babei, ea nu-pi stria la lucrumAmutei pi a' tAtutei", la casa Sfintei lucrul eit e de nimic pi, laalesul HUH, pune mina pe cea mai mindrä. Revine aeasä fIA-mincIA, insetatA i, deschizind capacul, iese jigäniile grozavecare o sfipie.

Povestea a fost in cursul veacurilor, ell n'a scris-oun strAin, Schott, a )clat la luminA intAia culegere, fAcutd to-tupi de unul din ai noptri, pänd sä. vie cutegAtorii i prelutcrAtorii,Fundescu i Ispirescu, CreangA p'z Gorovei, StAncescu pi PopReteganul, Manan pi Al. Morariu (Basarabia n'a dat nimic),unizvor de frumusetä necontenit reinoitA. Comparatii nouA, expre-sii fericite, versuri sprintene, elemente de actiune inedite s'auprins necontenit de vechea urzealA, facind din fiecare povestitcrun adevärat creator. Dar ea a fopt in acelapi timp prin cuprinsulei o mare lectie de moralA, un indemn dtre fapte desinteresate,o incurajare cAtre cel mai nobil cavalerism. Si, nu mai putin, vor-bind necontenit de ImpAratul stApinitor, de judetele pi luptelesale, o initiare populard in realitätile politice de moptenire mi-lenard.

CAPITOLUL IV.

Literatura gnomicA

I

Proverbele sau zicalele apar ca rämasitele unei literatu-i gno-mice ferecata in versuri care sint adesea de o mare frumuseta.

Urmind marelui exemplu dat in prima jumAtate a veaculuial XIX-lea de Iordachi Golescu, munca de o viatd intreagd a unuiinginer, Iuliu Zanne, ni-a dat o colectie de proverbe in maimulte volume cum nu are nicio altd literaturd. Sint acolo sim-,pie expresii curente pentru gindiri banale, de toatd ziva, miltinsa si de acele strinse si expresive legdturi de cuvinte carearata creatiunea individuala intr'un moment fericit si inscriuacea pareche de versuri in rindurile cele mai bune ale lite-raturii populare.

Aiurea asemenea gindiri ritmate si rimate au putut fi desvol-tate. Astfel, vechii poeti armeni au facut din ele adevarate micipiese literare ramase in tesaurul natiunii1. La noi, poporul insusi,ajutat intru aceasta de lipsa de pretuire si inteligenta a cartu-rarilor, a ajuns sa transpuie, adesea intr'o prosa deslinatd, ceiace odinioard era cetluit in nedesfacuta legAturd a unor silabe imu-tabile in valoarea si succesiunea lor. Singur Anton Pann, odraslade calddrar romin din Balcani, a incercat a spori, adesea nufard simt si fArd izbindd, in Povestea Vorbei, formulele gnomiceale pop o r ului.

In aceste proverbe ca si in cintec si descintec si mai mult de-cit in balada de imprumut s'i de aclimatisare trAieste supt toateaspectele ei insesi viata milenard a poporului nostru.

Cum si era de asteptat e o invdtatura care pleaca de la me-

' V. articolul mieu despre La roseraie d'Arménie a d-lui Tchobanian, in LaFrance Nouvelle pe anul 1924.

76 istoria literaturii romAneti

diul restrins al satului. Orasul, cetatea nu se pomenesc niciodatkStatul totusi e amintit, intre altele pentru cd teranul a partici-pat la intemeiarea, la mentinerea si conducerea lor. Conceptia po-'Wed superioard implica notiunea de ordine monarhicd traditio-nald, necesard. Domnul trebuie, si nu e bine sd se schimbe:Schimbarea Domnilor bucuria nebunilor." De la el yin i prinel se duc toate. Constantin-Vodd Cantemir stia bine cd Domnulface neamurile, Domnul le stinge". Schimbarea oamenilor indemnitäti e o fatalitate care se cere a fi primita: Pe rindse manined pinea lui Voc1A". Usurpatiile de once fel sint rduprivite: Tiganul, chid s'a fdcut Domn, pe tafal sdu 1-a spinzu-rat". Sau:

Ori caftan pdnA'n pdmintOri streangul de git.

Ba chiar:

Adormi DumanSi te trezesti Mare Ban.

Oricum, demnitatea nu se mosteneste: ce folos cd tatdl a

fost Domn, clacA nu esti om"... Sau:

Seara ghiogasDimineata Spdtar Mare.

bine sä te feresti si de cersitorul vechiu si de boierul nou".

Lacomului de mdrire i se spune:

Barem de m'as turci, sd ma' fac Pasd".

Dar nu stricd a sti cd cine coarne asteaptd urechile pierde".

chiar aristocratia de castd in zicala:

Nici din salce cerc de bute,Nici mojicul om de frunt3.

Sau: Cica spun nucile a din rodul lor sint migdalele",Dar: cine poate oase roade".

si un fel de fried a indltdrilor rdpezi, ca in:Pomul mareCade tare.

Literatura gtiornIcA 77

Chiar mindria rAzesului dirz e luatä In, ris:

O traistä de hirtie,Un petec de rdzesie.

Obraznicului care nu-si (Id samd. de ce i se cuvine, proverbui ve-chiu ii strigA: Nu-1 primesc in sat i el intreabd de casa pircä-labului". Nu e mai bine sä. stii vorba: Nu fug' dupd coda carenu te asteaptd."?

Omul liber, once rost ar avea, se bucurä de pretuire. Cdei:

Decit slugd de trei lei, mai bine stäpin de-un ban".

Ori, mai precis:

Decit slugd la ciocoiMai bine cioban la oi.

A fi slugä in anume imprejuräri provoacd, de altfel, glume:

Decit slugá la vAduvä,Mai bine vizitiu la cal albi.

sluga insdsi e rdu ydzutd de teranul stdpin:

In temeiul slugiiDai de fundul pungii.

De oare ce:

Cite slugi ai, atitia dusmani hrAnesti.

afard bine inteles, de sluga bunä care nu schimbA stdpinul",aeesta trebuind totusi sh. fie el sluga cas,ei".

Contra pedepsei legiuite, nicio impotrivire: Voia la dumneataea la Arraasul cel Mare" (ca la Banul Ghica" in Muntenia eun adaus tdrziu muntean, putin potrivit). Invätätura ce parelasd: Capul plecat sabia nu-1 taie" nu e la inceput a noasträ:ea vine din Balcanii supusi, i Zanne a gAsit proverbul sirbesccorespunzAtor. E adevArat insd cä nici räzboiul nu joacä un rolIn aceste table indätinate ale legii populare. Ba odatä o zicald-sibate joc de acela care inaintea dusmanului doseste:

NAdejdea pe fugd,Cetatea de tufd.

Istoria literatudi fonAnesii

E stiut, de altf el, el:

Dui:4 rdzboiu, multi voinici s'aratä

cA sint oameni a cäror lozincä e:

La räzboiu inapoi,La plAcinte inainte.

Dar ce mindru sund devisa:Steagul eel mai vechiu cinstea ostasului"!

Bine inteles dacd e vorba de vechiul nostru rdzboiu; al strdi-nilor, in cdfanie, nu spune nimic fläcdului, de si fetele cred cä:

Cine nu-i bun de citandNici acasa nu-i de samd.

Atributia de cdpetenie a Statului, care e judecata, nu atrage peRomini, de si ei sint obisnuiti a-si cduta legea" innaintea Dom-nului insusi supt bdtrinul copac al juzilor traditionali. E dreptcA pretentii de mosie färd document nu se pot concepe: Aicarte, ai parte", dar de once gilceavd innaintea oricui sa te fe-resti: sd tai poala si sA fugi". Judecata e de altfel venald:

Aurul deschide raiul.Pe roata de aur se invirte legea.

Si:Legea innainte, irefii dup.& ea.

Oricurn: mai bine lina s'o dai decit oaia s'o pierzi". Cäci maibunk o invoial6 strimbA decit o judecatä dreaptä". De altfel, o-mul nostru nici nu crede cd este un singur fel de a socoti lucru-rile, ci stie bine cci fiecare tart' p'astreazA pe ale ei: citebordeie, atitea obiceie".

Iar altd chemare, a strinsului ddrilor, nu stirneste atita urdeitä s'ar erede:

In urma dijmarilorMulte birfesc babele.

Comunitatea saiului nu apare in proverbe decit doar cind ee vorba de gura lumii:

Ce stie satulNu stie bärbatul.

Literatura gnoinici 79

Casa fieciruia il priveVe pe Romin mai mult decit adunareatuturor caselor loeuite de urmaVi mou1ui. Aceasti casa e iubita cu o deosebitá pasiune: Un bordeiu si ai, numai sä fie altAu". Se recomandi grija vecinului bun: Si cumperi vecinii in-tAiu i apoi casa". Casa trebuie si se pistreze curatk caci seride de casa cu doud rinduri: sus cinii, jos stApinii".

Familia e sprijiniti pe autoritatea barbatului. El ciViga:Unde nu-i bArbat in casi,Nici mimAligA pe masa;

el pizeVe:Unde bArbatul lipseVe,Paz i nu se mai gAseVe.

In rosturile l,i nimeni nu are a se amesteca:Niel birbatul la argeA,Nici muierea la rdzboiu.

TatAl bAtrm n'are insA trecere:

Barbi lungi capra are,Dar minte nici cum nu are.

Sau:Cel batrin i fAra minteCa un copil fArA dinte.

Necuviinta ride de boul batrin cu mot rovi.

Dorinta pioasi a moVenirii nu lipseVe nici ea:

De-ar muri movieagul,SA-i apuc toiagul.

Se *he insi ea:Bitrinii satuluiCa cinii la turma.

Fati de femeie poetul proverbelor e insufletit de o atitudinedeosebit de critica. Sotia e binuitä adesea, §i i se impune asprudatoria ei de mama i de gospodinä cea d'intAiu calitate ne-fiind niciodati incunjuratA de poesie in acest domeniu: elmapcopilului arará' ce mama are". RAutatea pare a fi in socotintapoporului atributul cel mai obipuit al sexului:

De muierea reaSi dracul fuge de ea.

80 sioria llteraturii romdnegti

Brutalitate.a represiva se recomandd:

Femeia nebdtutdCa moara neferecatä.

Batjocura-i tagaduieste femeii mintea conducdtoare. Poalele",coadele" sint lungi, mintea scurtd".

Nici copilele casei nu scapd de osinda, cdci e stiut CaFata mareMinte n'are,

CA ar lua si pe un urs, numai si nu rdmiie nemdritatd:Nici margea neinsirata,Nici fatd nemaritata!

Asa incit:Femeile nemaritateCa bucate nesdrate.

La alegere insd zestrea e mai totdeauna privita Cu ochi rai:Mai bine fatd cinstitdDecit zestre grämädita.

De altfel se stie cd:

SuteleMdrità sluteleSi miileMomiile,

Nora in locutii femeiesti, apare doar in conflict cu blidele soacrei pe care neexperienta ei le strica. Frumos sunä zicala: Nicinora fatd, nici soacra mama".

Dar, la chiote si strigAturi, bdtrina, baba rdmine o victimä:

Unde baba faceDracul nu desface.

Si numai cind si cind este ca un simt de mila pentru cea ie5iiddin vremea ei:

Cit e baba de bdtrind,Tot doreste voie bund.

Copilul e pomenit rar, si mai mult in versuri de dascal:Copilul nepedepsitAjunge nepricopsit.

Literatura-gnomica 81

arad. aceastd origine mai bine decit acestalalt proverb:

Copilul rAzgliatRdmine neinvdtat.

Si copilul rdspunde, de altfel:

Mai aproape dintiiDecit pdrintii.

IV.

Viata nu apare in aceastalaltd poesie nici ca un temeiu pepdmint, niel ca o scard spre cer, de care nici nu e vorbd:

....o ndlucd,CAldtor gata de duca.

SerbAtorile" o mai mingiie in munca ei:Viata fard sdrbdtoriCa un drum fara conac.

Dar marea mingiiere ramine frumuseta, mai ales acela a omu-lui pentru om. $i ea std. cu deosebire in gratie:

Nu-i frumos cine se tine,Ci-i frumos cui ii std. bine.

De la priveliste la ispitd e numai un pas, si intelepciunea po-pul ra. da ghes sA nu i se impotriveascd ispititul:

ImbrAfisareM.A. sdrutareNiel un dar nu are.Nu mil cAlca pe piciorCA stiu eu de ce ti-i dor,

opteVe femeia, despre care se spune:N'am mai vAzut femeieSA lase voinic sd pieie.

Once paid e fArd folos. 0 veche zicald, cuprinzind terminulturcesc strdvechiu al oprelistii, spune, in adevar:

Pentru ochi iasac nu este.Doar

Ochii Arad, inima cere.6

82 Istoria_literatuni romAnqt1

NeplAcerile se prevAd, dar se trece asupra lor:

Frumuseta, cui nu-i place?Dar nu stii in ea ce zace!

PAnd si mosneagului i se ingAduie o privire:

mosului ii plac toate,Dar sA le roadd nu poate.

Femeia mAritatA se plinge ca i-a trecut vremea cindei era ca mirosul de micsunea la fereastd. Ea ste cà nurii potfi oricind bAnuiti:

Femeia frumoasdEste pagubA la casA.

Once-ar face,

Mila de la bArbatCa umbra de la gard.

Cit priveste viata socialA, aceastd psihologie si morald popu-lard intelege lupta si nu tine de rAu pe cine-si face loc, cumo fi:

Copilul plind nu plingeTitd nu suge,

dar e adevArat cA asa zic si Corsicanii1.

Si:Acela strigA mai tareCAruia ii arde casa.

Ea recomandA chiar o oarecare indiferentA fatA de durereastrlind:

Cine pe-altul plingeOchii lui isi scurge.

O oarecare mAsurA, asteptarea maturitAtii, nu stricd totusi:

Buba cap nu faceMA nu se coace.

Rdsplata biruie oricc sfortAri:

Unde prisoseste darulSe nesocoteste-amarul.

Zanne, o. c., II, p, 84.

Literatura gnomic& 83

Mai ales e o mare intelegere pentru suferintA i cea maimare din ele, foamea:

Sdtulul la fldmind nu crede.

Rand i zdrentosul trebuie sd feed loc celui nehrdnitsGold.tatea incunjurd,Dar foamea dd de-a dreptul

Cad se tie cd:

Gurd de om, gull de cineCere pine.

Procesul bogatului cu sdracul ocupd mult pe cugetAtorul po-pular. In avere nu crede, cdci:

Averea-i gard de nuiele,Sdrdcia-i zid de piatrd.

Dar e drept ea' celui bogat i dracu-i leagAnd copiii".In general, banul e urit. E ochiul dracului", cioeoiu de qi

multe". Negotul indeamnd la ineldciune: Dupd ce-i da cu di-merlia, apoi cere ca a zecea sd fie cu virf".

Observatiile entice ale lumii sint Mid valoare i nu trebuie sasupere:

Frunzd verde loboddGura lutni-i slobodd.

Dar un simt de morald superioard intervine. El amintege so-lidaritatea umand care trebuie sd infrineze avintul nebun alpatimilor:

Cind cotul se lovWe,Toatd mina pAtimeVe.

Si:Cu iarba uscatdArde §i cut verde.

Carla doar: Munte cu munte se 'ntilne§te"...De §i:

Nu da pine cinilor altuia,CA te latrd ai tdi.

Se recomandd, oricum, activitatea onesta: Cine se scoala maide dimineatd mai departe ajunge".

isforia titeraturit romAne§41

Caderea nu sperie, cadA nu cädea nu se pate,

Dar:Cinstea-i, cind cazi, sa te scoli.

Lacomia nu foloseste: ea pierde omenia" si, in domeniul in-su*ii neingdduite a lucrului strain,

Cine are mina lungAPierde si ce are'n punga.

Mäsura in toate e calea cea dreapta:

Unde nu poti prinde,Mina nu-ti intinde.

Moara deci nu, se va arde ca sa piarä soarecii, si pentru unpurice mi mi-oiu pune mantaua pe foc".

Radarea-i stä alAturi cadIncetul cu incetulSe face otetul.

Si nici experienta nu poate lipsi din aeeste povete:Orbul de noapte nu se ingrijesteSi udul de ploaie nu se teme.

Doar cine nu crede se convinge ea ulciorul nu merge de Multeori la apa".

Prudenta cere cA pänä treci gira sa spui i magarului:mosule".Si: Nu ride de mägar a vine vremea sA inealeci pe el".

Atentia e indispensabilä: Doar odata In patruzeci de anizbe.ara o gisca friptä".

De ce s'fir zbuciuma minia and e stiut ca otetul tare vasullui il striae si briciul proa ager se *tirba"?

Mai ales paza in vorbe a devenit o virtute generalä la acestpopor. Urind gura cit o surd", te.ranul romin stie ea:

Limba oase n'are,Unde-atinge doare.

Ba nici chiar nu se poate uita jignirea, de oare ceRana se vindeca,Dar semnul ramine.

Si, ca povatä contra indiscretiei:La ureche ce se ziceIn padure se aude.

Literatura gnomicA 85

Risul prostesc nu trece drept spirit, la cei cari tiu cAsul te ride, batiocura te batjocure§te" §i cA risul are trei frati, penebun, pe nerod, §i pe tine insuti", cel ce rizi.

Trebuie deci blindelä, omenie:

Vorba dulceMult aduce;Vorba dulceOase fringe,

Si variantele se acumuleazd:

Vorba bundToati-adunA.

$i rdspunsul blind inlAturA minia".

De care ce:

Limba lungAU§or se scurtd,

trebuie bAtut cu binele pironul in pdrete".Trufia sa se arunee. Doar se vede cA:

Unde-i hornul mareFumu-i putin.

Oricum, binele se cuvine a fi urmArit, chiar dacA

!Ana cea bunAPrin spini rAmine.

V.

Unele din proverbe ating o mare frumusetà literarA. Citdmeiteva:

Somnul ca vamepl:Viata pe jumdtateMi-o dd la o parte.

Sau:Voinic tinAr, cal bAtrin,RAir se 'ngAduie la drum.

FArA a uita cd:

Poate intra cu carul$i iese pe urechea acului.

La fintina bunA,Multi voinici s'adund.

86 lstoria literaturii rontäne0

Critica se itspinge asa, de omul vrednic: Cu un gunoias nuse spured marea".

lar, daca' e vorba de iubire: Valea e tot aceia, dar lelea nu eiaceia".

Cità durere e in zioala: Pe caii cei mai buni ii maninca,hamul"!

Poate fi mai bine prins despretul decit in: Cinele latrà laluna toara noaptea si luna nu-I ascultä niciodatà"?

Dar adesea ce trece ca zicala e altceva: simple strigaturi,glume de flacai la hora, rasbunari de amorezati:

Astfel, pentru fete:

Bune-s minecile late,Dar n'ajunge pinza.

Ori:TofoloageleAjuta noroacele.

Pana- se gatesteSoarele sfinteste.

La casa cu doud feteMor pisicile de sete.

Si despre:

Soapta cit eiubota,De-aude i curnatra.

In aceste oeasii s'a spus:

mama, val de teiu,m'aruncii intre femei.

5i s'a aruncat sageata:De la frunte pan' la nasSapte poste si-un popas.

Acolo s'a strigat lenesei:

La culcare fatii mare!Las/1 baba sii mai toarcá.

Si:

Afli

Literatura gnomieä 87

Uritului:

Badea cu cAciula albAPe departe parcA-i baba.

Si prostului:

PAnä sA zicA bou breaz,Vine soarele l'amiaz.

lar, dacA nu-i place asa, apoi:Nalt ca bradul,Prost ca gardul.

Dar un caracter al productiei populare e a toate genurile seamestecA si se pot imbogAti si fructifica.

CAPITOLUL V.

Literatura religioasa in veacul al XV-lea.Cdrtile sfinte si miscarea husità. Scrieri bogomilice.

Inceputul literaturii romanesti scrise, e cum am spus, nou, darnu mai nou decit al literaturilor acelor popoare de care sintemmcunjurati. Din potriva, se intimplä ca noi sä avem unele carimai rdpede si mai deplin decit cutare din aceste popoare pe caremai pe urmd imprekurdri prielnice le-au dus la o mare inflorireculturala si literard.

In multele veacuri de luptA, si roditoare si stearpä, carealcdtuiesc evul mediu, vremea de 4:listrugere, creare si pre-facere, viata spiritului omenesc are forme particulare. Se in-cepe in toate pArtile Europei cu serien i in acele limbi careputeau fi mtrebuintate singure pentru a imbräca ginduri in-nalte si simtiri deosebite: latina in Apus, iar, in RAsArit, gre-ceasca. Poesii, poeme, cronici, tratate de stiintA, toate imitade o potrivd aceleasi genuri din mostenirea Idsatä de anti-chitatea mareata si stralucita. Peste vre-o patru veacuri numai,o altd limba, o limbA barbarS, cistigA dreptul de a servi dreptvesmmt al operelor literare: limba slavonä veche, multämitäacelor mnoitori mdrazneti si fericiti, Chiril si Metodie, cu scoalalor, in cari Slavii din toate ramurile si din toate tenle cinstescpAnd astAzi pe intemeietorii comunitdtii literare slave.

In limbs deosebitelor neamuri pe care le adusese vintul celmare al nAvAlirilor, ca si in limba latina deedzutd, simpRificatd,nesupraveghiata, impestritata si barbarisata se alcatuiesc numaicmtece de rAzboiu, cmtece de dor si cintece de glumA pecare nu se gmdia sa le scrie nimeni, fiindcd le 4tiau totiace a cari aveau interes sd le cunoasca §i gasiau placere sä le

Literatura religioasA in veacul al XV-lea 89

elute. Ele veniau farä pregatire in mima oamenilor i se pier-deau dupä citva timp, fara parere de rau, fart nicio si-Uinta de a le cruta prin scris de peirea, neaparata altfel. Eraastf el o literatura de consumatie, din care traditia nu pästrartimic. Ce se cuprindea inteinsa ni putem inchipui dupd su-

cunoscut prin alte marturii, mult mai nota, al acelor po-poare 1 dupa imprejurarile in care .ele traiau atunci. Dar cu-noa*terea de-a dreptul, precisa i sigura, e pierduta pentru noi,cari putern afla oricind prin cetire lucrurile, de sigur mai putinvrednice de Mare aminte, care s'au turnat in bronzul greoiual limbilor invatate. Avem in ierbariul literar plantele de sera,pe cind podoaba de Maiu a cimpiilor a perit cu acele primaveriindepartate care i-au vazut inflorirea.

Scriindu-se numai in limbile invatate, scriitori au ramasfie numai acei cari le *tiau. Ei erau putinii pe cari nevoia me*-te*ugului lor ii silise sä invete aceste limbi: preotul, teologul,care studiè mai arziu la Universitäti. Literatura s'a desvoltatdeci dupa- aplecarile *i gusturile acestora; &era de cronici,ea infatipaza desbateri necontenite, pline de imprumuturide citatii, asupra unor puncte de filosofie religioasa care saunu se pot descurca sau n'aduc niciun folos cind sint lamurite.Spiritu! viu, innoitor, care innalta i imbogate*te mintea i mimaomului, nu sufla inca nicairi.

In terile Apusului incepura a se serie in veacul al XIII-leaabia, nota veacuri dupa ce cazuse Roma, poeme in limbilevulgare, care cintau despre eroii adevarati sau inchipuiti aivechilor lupte cavalere*ti Artur din Britania, Carol-celrMarebatrinul Imparat i voinicii acelor timpuri pierdute in zarcade aur a asfintitului. Cintareti ratacitori purtau aceste pove*tiarmonioase de la o poara zavoritä de castel la alta; fiindcämulti gäsiau pläcere sa se cufunde in raiul vitejiilor fara eatrubadurul sau truverul sä. fie la indamind cu lauta i graiulsalt deprins *i fiindcA tot mal multi din lumea bung a tim-pului *flau acum sä ceteasca, s'au pus in slove cintecele de vi-tejie (chansons de geste). Cutare cavaler simtitor §i cu vorbainfloria, bun cintaret i amorez vorbaret, prinse pe acela*itimp aji spune gi el bucuria i durerea, amintirea i dorul in

90 lstoria llteraturii rornAne§ti

limba pe care toti o stiau färä sd fi urmat la altd scoalacit la dulcea scoald a mamei. Asa se ndscu pentru acele podpoare mai fericite o poesie liricd si o poesie epic& Prin delimbile vulgare se desiivirsird asa de mult, încît in veacul ur-mator ele putura fi intrebuintate in negociatiile politice, andevorbele trebuie cintdrite si nuantele cugetarii bine pdstrate, inporuncile regilor, in stafetele dregAtorilor, in desbaterile Adu-ndrilor. Inca mai de mult cronica trecuse la mai multe popoaresi in limba poporului, i pAna la 1400 ea daduse la Francesitrei mari scriitori: Villehardouin, Joinville i Froissart. Pe tim-pul cind Joinville povestia la batrineta, in limb& naivd fran-cesa, despre vitejia, bunatatea si marea credintd in Dumne-zeu a sfintului rege Ludovic, Toscana idadea Italiei pe Dante

fdcea din dialectul ei limba statornica a unei mari literaturiglorioase, care e si cea mai veche i cea mai bogatd din Eu-ropa.

RAsäritul a fost cu mult mai rdu impartit: i Rdsdritul greco-slay si Rasdritul Ungurilor i Polonilor, de limbä literardreligioasd latinä, i noi, cari ne aflam intre unii i altii, cariluam, in toate privintile, i de la unii si de la alfil, cari neaplecam cind cAtre unii, cind cdtre alfil i cari n'am gasitdecit pe la 1400 constiinta despre ce trebuie sd fim i despredrumul care duce catre tintele noastre deosebite.

Aici nu sint nici cinteee de vitejie, nici tinguiri i imnuri a-moroase ale cavalerilor, fiindca nu era o cavalerie, fiindca nuera o clasa nobilä strdlucitoare, care sa inceapa a se lumina,Aici nu sint cronici decit: in latineste dincoace de Dunäre, iardincolo in vechea limbä greceasca. Aici limbile vechi pastreaLatoate drepturile evului mediu aupra corespondentii oficiale.

In acest Rasarit, asa de rdmas in urnid in ceia ce privestetrecerea la viata modernii, se petrec insa schimbari insem-nate in secolul al XV-lea. Dar nu toate terile Europei orien-tale se impArtasesc de ele, si ele nu au prdutindeni aceleasiurmAri.

Uimiti de frumeseta i bogAtia unui trecut literar fArA pa-reche, Grecii din Bizant urmeazA fard sovaire traditia. Totulse pastreaza in elineste: cArtile sfinte, tilcuirea lor, discutiile fi-losofice, cronicile, imnurile. Poesia populard rAmine in intre-

Literatura religioasa in veacui al XV-lea 91

gime printre lucrurile pe care un carburar nu se poate coborisa le serie. Traditia, reteta, tipicul pentru a intrebuinta in-susi sacrul cuvint bizantin domneste, dar el se pierde totmai mult in umbre nedeslusite. Un viitor cultural nu se poateprevesti aici, in lumea sfintelor mumii. Dupa. citeva zeci deani, Turcii vor ingropa ramasitele Sfintului Imperiu al Ro-manilor din RAsarit: cultura bizantina va fi atunci prea slabapentru a plinge la mormintul celui din urrna Imparat al aces-tei Rome Noud, acum asa de vechi; cind ea se va desteptadin amorteala, grija d'intaiu Ii va fi sä-si caute tipicul, pecare-1 va regasi cu bucurie. Literatura neo-greacA nu va aveaindrazueala sa apara decit in veacul al XVIII-lea, in acest a-dapost care a fost pentru aristocratia greceasca terile noastre.

Cam tot asa de noua e literatura vecinilor nostri de pesteT.).unare. Supt Tarii i Craii lor, ca i dupa peirea prin Turcia Taratului i CrAiei, Bulgarii i Sirbii au fost legati strinsde fasele limbii sfinte, ale acelei vechi-slavone care se deo-seboste asa d mult de limba poporului din deosebitele epoce.CartIe sfinta rämin in aceastä forma de la inceput, comunatuturor Slavilor i aproape neinteleasA tuturora; actele publice.hrisoavele, sint abia inriurite de limba vie, care se preface.necontenit, dar pe care nimeni n'o inseamnä pe hirtie asa cumse infatiseazA intr'un anumit moment.

Altfel a fost cu Ungurii i Polonii Cu noi, cari eram asade mult amestecati in viata lor in acele veacuri al XIV-lea sial XV-lea ce duc la epoca moderna.

Inainte de a vedea literatura noua care se iveste la toate treipopoarele in acelasi timp i supt aceiasi influenta, trebuie sase \Tula in ce conditii culturale ea si-a fäcut aparitia.

Ungttrii erau supusi sufleteste Bisericii romane, inca de pe laanul 1000; regii lor erau apostolici, oarecum vasali ai Sfin,-tului Scaun; limba cartilor sfinte, a hrisoavelor, a cronicilor,era bimba latinA. Intr'insa ei nu produsera pAnA la sfirsitulveacului al XIV-lea decit citeva cronice, dintre care oea maiveche e din timpul lui Bela ,al IV-lea, adeca de la jumatateaveacului al XIII-lea. Poemele populare despre navalirea si celed'intaiu cuceriri ale neamului, poeme pe care le intrebuinteaza

92 Istoria literaturii romAnesti

vechea cronicl, n'au fost puse in scris niciodatAl. Ränä la in-ceputul veacului al XV-lea singurul monument de limb& ungui-reascI e o predicA foarte simplä, scrisä pe o foaie a unui ma-nuscris latin din §fertul d'intdiu al veacului al toll §co-larii din Ungaria, a§a de insuflejitA de spiritul patridtic, invajApe de rost acele citeva rinduri de pros& strAbunA, care cuprind274 de cuvinte 2 SA" se mai adauge aptezeci de cuvinte dintr'uncintec in cinstea Maicei Domnului, scrise de un condeiu din vea-cul urmátor 3.

Polonia, mai depArtatA incA de vatra civilisaliei medievale,care era Franja, Germania franconianA §i Italia longobardA, n'areniel mAcar atita. Cronicile sint mai pujine 0 mai pujin intinse.Textele in limba vulgard se reduc la citeva glose din veaculal XIV-lea, pe care le-a adunat Nehring la 1886 4.

Cunt se vede, cind vorbim de ,,-,barbaria" trecutului nostru,trebuie s'o imblinzim prin comparajia cu vecinii no0ri, Cu

toji vecinii no0ri.

Rominii au adoptat in Biserica, de la o bucatä de vremedinveacul al X-lea, sau al XI-lea, cind s'a alcAtuit bine Biserica bul-gareascd, ca limbd sfintà limba pe care o aveau vecinä nos-tri de peste Dunire. Motivul se inlege noi n'aveam decitbisericuje de lemn, citeva chilli pentru icAlugAri i pustnici,popi neinvAlati, cari nu puteau face o §coalä de eetit, descris i de cintäri. Dincolo de _munji erau Ungurii catolici, dela cari nu puteam imprumuta nimic supt raportul religios. PesteNistru erau in adevär Ru0i, ca i in Nord, unde regatul Ru-siei Mici, din Haliciu, s'a infix's, mai tirziu, departe in jos; daraici populajia era foarte rarA, i chiar Biserica ruseascA erape acea vreme abia la inceputurile ei. In apropierea noasträse afla o singurä puternica ierarchie religioasä, stäpinä pe oare-care culturA: cea bulgäreascd; malul drept al Dundrii avea in

V. Revista istoricei pe 1922, studiul mieu despre vechile cronici ungure4.2 V. Histoire de la litérature hongroise de Horvath, A. Kardos 0 A. En-

prelucratà de J. Kont; Paris, 1900; Arpad Zigány, Letteratura unghe-rese, In Manualele Hoepeli; Milan, 1892.

8 Zigany, p. 10.4 Altpolnische Sprachdenkmdler, Berlin, 1887, in 8°.

Literatura religioasa in veactil al XV-lea 93

Silistra, in Vidin .episcopi a aror putere trebuia neapdrat sdtreacä riul. Cind Vasile Bulgaroctonul a sfdrimat cel d'intdiuImperiu bulgar si a grecisat Biserica, inriurirea bulgdreascd. a-supra noastrd a trebuit sA scadd sau sa dispard chiar mai cutotul. Popii noOri au cdpätat i acum hirotonisirea peste Du-ndre, sau de la VlAclici de schit cari se sfintiserd la Vidin orila, Silistra;. ca limbd a rugäciunilor i slujbelor, fiecare se va fiajutat cum credea mai bine si cum II era mai usor: sd fi intre-buintat limba romdneascd, n'as crede, cdci pentru aceasta arfi treb,uit cloud lucruri: un traducator si inläturarea prejudecdtiicA limba vulgark din once parte, nu e vrednicd sA imbraceCuvintul lui Dumnezeu.

Cind ciobanii aromini din Pind au intemeiat o noud ImpärätiebulgAreascd, episcopiile dunärene au rdspindit iaräsi cultura sla-vond, si rdspindirea n'a mai incetat niciodatd. VIddicii din par-tea teritoriului romdnesc care a format mai tirziu principatulmuntean sint ardtati documentar de o scrisoare a Papei din1234, redactaa pe temeiul rapoartelor venite de la misionariide propaganda": fireste cd li se zice pdstori de rdtdcire, pseado-episcapi

Miscarea de cdlugärie la Bulgari dateazd din veacul al XIII-lea'Med.': pe atunci alugärii unui popor rdsdritean erau i car-turarii lui, pe cind In Apus invätdtura i scrisul trecuserd 'nparte si in mina laicilor. Ldcasurile monastice mai insemnateerau Rilo i unele din mändstirile de lingd capitala Irapdrä-tiei, Tirnova. Mandstirile sirbesti, destul de vechi si ele, se gd-siau in parlile de jos ale regatului Nemanizilor sau cAtre Ma-rea Adriaticd: mändstirea Decianului a fost intemeiatd abia dupdcel d'intiiu sfert al veacului al XIV-lea 2 Malul dundrean, carestAtea in fata barbariei Cumanilor, apoi a Tatarilor, stApinit-

torii nostri din veaeul al XIII-lea, n'avea clädiri sfinte deunde sd poatä porni un indemn catre indeletnicirile literare.

Cele d'intdiu mändstiri roMänesti au de ctitor pe un cälui-gär sirb, care stätuse multä vreme in acea minunatä scoald pen-

Zimmermann-Werner, Urkundenbuch zur Geschichte der Deutschen inSiebenbiirgen, I, Sibiiu, IS92, p. 60, no. 69 quidam pseudoepis;opi Grae-corum ritum tenentes".

Engel, Geschichte von Serwien und Msnien, pp. 263-4.

04 Istoria' literaturii romlnesti

tru tot felul de ucenicie religioasä, care era pe atunci Athosul.Nicodim, popa Nicodim, cum i-au zis Rominii lui Vladislav-Voda,lui Radu-Voda, lui Dan I-iu i lui Mircea, veni i la noi, suptocrotirea cneazului sirbesc Lazar; el durA manästirile Vodita

Tismana, poate inch. prin anii 13701. Ca un om invatat ceera, Nicodim intelese sa raspindeasca .invatatura prin acestedoua. fundatii ale sale, pe care ins4i le stapinia i le calauziespre munca spornica. La Museul din Bucure0 se pastra Incafrumoasa Evanghelie, firqte slavond, pe care Nicodim a scrisi-ope pergament in anul de la Facerea Lumii 6913, adeca 1404toamna sau 1405. Pe atunci el era un pribeag, cad fusese silit apärasi Serbia, napädita de Turcii biruitori la Nicopol, incadin 1398 sau 1399; peste citeva luni el se stingea, de sigur foartebatrin (26 Decembre 1406): ran;a§itile lui se odihnesc in bisericapatriarhala din Ipec2.

Tismana primi visita lui Mircea-Voda, care mergea sa intilrneasca pe Craiul unguresc Sigismund, la 1406, pe cind traiaInca Nicodim3. Pe atunci o alta manastire se ridica in a-ceasta tara a Banatului, pe care Nicodim o numqte ungu,-,mama", pentru cA in teorie atirna de regele din Ungaria, de:la care se cerea, la intimplare, §i intArirea daniilor. Mana'sti-rea cea nouti venia de la evlavia lui Mircea insug: e Cozia, undese inmorminta ctitorul. Cotmeana, alta fundatie a lui Miroea,un mitoc al Coziei, se ridica pe un plaiu vecin din Arge§.intarire a aceluia§i Domn pomene0e manastirea Strugalea, unde-va linga Dunare, poate in partile Giurgiului, unde e scrisä dar.nia4. Snagovul, innaltat de un boier Cu numele de Vintila,arata prin architectura-i modesta i armonioasa, prin frumoa-sele-i linii arcuite, ca §i prin marturii scrise, ca este tot dinvremea lui Mircea. Putin mai tarziu era o miinastire la Bolin-tinul din judetul Dimbovita 5.

1 V. Al. Stefulescu, Mändstirea Tismana, ed. a 2-a, Bucuresti, 1903.I V. tefulescu, 1. c., dupà cunoscutul articol al archimandritului Ilarion Ru-

varac, tipArit In Archiv fiir slavische Philologie, XI.3 Arch. istoricd, P, p. 98.4 Ibid., pp. 97-8.6 Operele lui Constantin Cantacuzino Stolnicul, tipArite de N. Iorga, Bu-

curesti, 1901, pp. 24-5. Cf. Iorga i Bals, L'art roumain ancien l lorga, Is-toria Bisericii romdnqti, I.

Literatura reirgioasA in veacul Al XV-lea 95

Oca dintre manastirile Moldovei, Neamtul, a fostcuita de calugäri, dintre cari carturarii venisera de la Munteni,unde lucra scoala lui Nicodim. De aceia se gasesc intrecartile de la Neamt: un manuscript al corespondentii lai Ni-codim vestitul patriarch Eftimie din Tirnova si un Tial Evangheliei de Teofilact, care a fost contemporan cu

1 Alexandru-cel-Bun dadu terii sale manastirile Moldavita,Bistrita, Pobrata. Dupl dinsul, Stefan-eel-Mare impodobi tot pa-mintul Moldovei cu cladirile de piatra i caramida, frumoslucrate i potrivite, ale lacasurilor sale amintitoare de biruinta.

In chiliile acestor lacasuri de inchinare au statut i inchinä-tori ai lui Dumnezeu cu condeiul, maiestri caligrafi, de lacari a ramas o suma de lucrari frumoase, dlntre care unele s'autätä.-2it prin locuri foar:e depärtate, ca acel Evangheliariu dinNeamt, de pre vremea lui Stefan-cel-Mare, care a trecut prinminile lui Petru Movild ca sa se gaseasca astäzi tocmai inBiblioteca Regala Publied din Miinchen2. Foarte multe din cartilece s'au co?iat la noi au fost distruse in framintarile vrajmaseale vremilor de pana ieri: oeia ce avem astäzi vine mai multdin manästirile Moldovei, de la Neamt innainte de toate cudeosebire din anii 1430-40 i din lacasurile ¡acute in epocalui Stefan: Humorul, Voronetul i Putna. Despre unele dintre eleni se spune ca sint de o frumuseta deosebita, care se vededin facsimilele, bune sau rele, ce stau la indamina 3: pe foaianeteda a pergamentului se desfac lamurit literele, cam patratesi gramadite farii interstitii, initialele cu aur i chinovar, che-narele i frontispiciile cu impletituri de linii care amintesc cu-saturile vesmintelor poporului sau dibacea podoaba de ciubucede de-asupra usilor de la bisaricile veacului al XV-lea. Manuscrip-tul de Evanghelii din Mtinchen are chipurile celor patru scrii-tori ai Cuvintului dumnezeiesc; pe acel de la Voronet se infati-

I V. Melchisedec, Catalogul mantiscriptelor din ¡Womb in Rev. p. ist.,arch. i filoloie, 11, pp. 130, 139; cf. catalogul latimirschi diii 1b93 si bro-sura mea Meiniistirea Neamfului, ed. a 2-a, tipAritA la mAnAstire chiar, in 1925(cuprinde mai multe articole anter.oare).

3 Codices manuscripti Bibliothecae Regiae Monacensis, composuit Geor-gius M. Thomas, Miinchen, VII, 1858, p. 327.

3 Revista pentru ist., arch. si fil., I, plansele. V. albumul publicat in 1922de d. I. Bianu.

96 Istoria literaturil -romAnet1

seazA. Stefan, in genunchi, intinzínd cartea cAtre icoanaDomnului; un om tinAr, cu fata rotundA, pletele lungi blonde,mustata groasä i ochii blinzi albastri 'supt masiva coroanA deaim

Citeva nume de scriitori s'au pAstrat: asa cunoustem pe cAlu-gArul Gavril, fiul lui Une, care a scris, pentru CAndia Latco,pireklabul de Hotin", Tetravanghelul (Evangheliarul) din Neamt,de la 1436-6, putin timp dupA moartea luí Alexandru-cel-Bun 1,precum si un Sbornic (manuscript miscelaneu slavon) din1440-1 2, un Mineiu in douA tomuri, din 1444-7 3, un alt Sbor--nic, Mil an 4, un MärgArit din 1442-3 5, un ScArariu din 1445-6 6,in sfirsit, un Sbornic din 1437-87.

La 1461-2 se afla la Neamt un cAlugär prescríitor de cirti careiscAleste Atanasie tacha" (tachigraf) 8 La Putna peste vre-odouAzeci de ani era tech" cAlugArul Paladie 9. Unii dintre cA-lugAri se pricepeau si la legatul cArtilor si la sApatul in argintal chipurilor de sfinti care impodobiau apoi copertile grele delemn acoperit cu catifea: se spune anume despre un manus-cript al InvAtAturilor Sfintului Macarie ca a fost legat de cAlu-gArul Siluan din Neamt 10.

Pe acest timp se asterneau pe pergament, inTara-RomaneascAsi in Moldova, cArti domnesti de danie si intArire, care

au, de obiceiu, o slovA grAuntatA destul de elegantA. Cei ce lescriau, se chemau in Moldova dieci. Cei cari se intim-pinA in aceastd tara, par sä fie Ruteni, precum cei d'intAiu din-ire pisarii munteni vor fi fost adusi de peste DunAre, dinBulgaria, dar mai cu samA din Serbia, unde se fAcuse de cu-.

Bianu, in Columna lui Traian pe 1882, pp. 107-8; Melchisedec, Catalogulmss. Neamf, In Rev. p. ist. i fil., II, p. 141.

Melchisedec, p. 131.3 Ibid., p. 138.

Ibid., p. 139.5 Ibid., pp. 138-140.

Ibid., p. 142.7 Ibid., p. 143.° Melchisedec, 1. c., p. 139, no. 84. ManuScri.,tele de la Ne.fil a t fosi aduse

apoi in parte la Academic.9 Acelasi, In An. Ac. Rom., VII, pp. 232-3.

Acelasl, Catalogul, p. 134, no. 45.

Literatura religioasA in veacul al XV-lea

rind o reforma a scrisorii, supt Despotul Stefan. Printre ei segasesc insä i Romini, ca Mihai Otel, Petru fiul lui Birlea, Oantä,Sandru, Vulpas, Negrilas, Steful, Borcea, Sandra, fiul lui Cirjd.Unul e fiu de preot, Toader Popovici: altul e fratele lui Iondasalul"1, dascal de scoald, credem, sau, cum se zieea peatunci, dascdl de copii". Ghedeon, care apare 'filed supt Alexan-dru-cel-Bun, pare insa a fi un calugdr. Copiatoral Evangheliariu-lui de la Miinchen e numit in catalog diaconus Theodorus Mri-chescoula" sau filius Mrischekuli" (Mrisescul?) si e vorba,fireste, de un diac Teodor, oricare ar fi celalt nume al lui.

Caci cAlugdrii tineau i coald: pentru dieci ca si pentru cle-rici. Sä se tie de cind am invätat eu carte la Neamtu, atunceera un diiac domnesc i invata la 7 glasuri", serie un ucenic alaeestuia, 4juns si el diac, la 1700-1 2. Copii se aduceau la m4-nastire Cu sila din toate pdrtile, erau pug aice, tot cu sila,la invätdturd i ajungeau apoi fruntasi ai Bisericii; pe la jumdtateaveaeului al XVII-lea, calugArii din Voronet recunosc aoest obi-ceiu, addugind cA asa se fac oameni de treabd: dintru aceiasimt vraclici si egumeni i preuti si diaconi pre la svintelend stiri" 3.

CdIugdrii din Bistrita si din Patna slut aceia cdrora Ii datorimscrierea acelor insemndri despre faptele Domnilor, in care secuprinde tot ce stim despre imprejurarile .periodei celei maiglorioase din istoria Moldovei. Despre aceste anale se va vorbiceva mai departe.

Se poate deslusi astdzi destul de bine in ce chip s'a pdstrattraditia de culturd in mändstirile MoIdovei. Iosif, cel d'intdiuMitropolit, ruda de Domn, a dat la ineeput indemnul. A fosturmat el de silintile acelui cleric priceput in slavoneste, fiindeäse ndscuse in Bulgaria, din pArinti bulgari, care e Grigorie Tam-blac? A fost acesta, precum .afirma la inceputul veaculuaal XVIII-lea episcopul de Roman Pahomie, amestecat mult inafacerile Neamtului si caldtor in Rusia, dascAl intdiu d'inceput

Uricariul, XVIII, pp. 527-8.Melchisedec, 1. c., p. 133, no. 39-

3 Iorga, Documentele Bistrilei, I, PP. 45-6, no. LXXII.7

68 lstoAa Iiieraturi± romane01

in Moldova egumen in Neamtu 4? Mai mult: a fost el Mito:).polit al Moldovei §i este el acela0 Cu Grigorie din vremea si-nodului din Florenta pentru unirea Bisericii Räsdritului cu Ro-ma2? A vorbit el ca predicator cAtre Moldovenii lui Alexandru-cel-Bun in Suceava? A intrebuintat el chiar pioasd ilusiel-limba romdneascd pentru a se face inteles de dinOi?

Amestecul lui Grigorie Tanblac" in afacerile bisericeVi aleMoldovei se reduce intr'adevär la mult mai putin.

Pe cind doi archierei se luptau pentru Scaunul archipdsto-resc al Moldovei, la sfir§itul veacului al XIV-lea, Patriarhul dinConstantinopol trimesese in aceastà tara pentru cercetare peGrigorie preotul de la Patriarhie. El pare sd. fi fost egumen al ves-titei mAnästiri a Pantocratorului din Constantinopol3. Grigorie rä-mase un timp in tara. Intrebuintd aceastA vreme ca sd tie pre-dici, potrivit cu mete§ugul s'Al' de retor bisericesc. A u fd-cut multi prelati greci in Suceava, Ia§i §i Tirgov4te mai tAr-ziu. Mai pe urmd, Tamblac ajunse Witropolit la Chiev, darel nu va fi mers acolo 'din Moldova, ci dupd ce va mai fi,

stat un timp in Constantinopol. SfirOlul vietit sale il petrecuIn Serbia, unde fu egumen la vestita mänästire a Decianului.Moldovenii se aleserd de la dinsul eu Panegiricul slavon al Sfin-tului loan cel Nou, ale cdrui moWe furd strdmutate supt ochiisäi de la Cetatea-AlbA la Suceava, in 1400-14. Ei II rdsplätirdpästrindu-i amintirea cu sfintenie i tesind legende in jurul lui.Mitropolitul Grigorie care se intelese cu Papa nu poate fiTamblac, care nu s'ar fi plecat pAnd acolo, fiind un ortodox preatare la cerbice. Unchiul". lui Stefan-cel-Mare, loan Tamblac(Zamblacho"), nobil constantinopolitan", care merse la Ve-netia dupd infringerea de la Valea-Albä spre a cere ajutor 5, nupoate fi ruda cu Grigorie, daca in adevAr, cum se afirmd, acestadin urmä era drept i curat Bulgar, ndscut in Tirnova.

Melchisedec, Catalogul, p. 14/, no. 106.Acelat, In Revista p. ist., arch., si filologie, II, p. 1 i urm.

3 Miklosich, Acta patriarchatus, II, pp. 223, 241, 243-4, 256-7, 278-81, 283,359-61, 494-5, 519, 528-33. V. memoriul mieu despre intemeiarea MitropoliilorIn Analele Academiei Romane pe 1913.

4 Melchisedek, 1. c., p. 163 §i urm.Hurmuzaki, VIII, pp. 23-5, no. XXVII. Cf. P. Panaitescu, In Revista Isto-

rica pe 1922, P. 45 urm.

Literatura religloasA la vtacul al XV-lea

Dab'. Grigorie ar fi jucat in Moldova rolul ce i se atribule, cul-tura de manastire s'ar fi desvoltat mai rapede in aceastatara. Asa ins& trebui sa vie in Scaunul din Suceava, cu citvatimp innainte de suirea pe tron a lui Sjefan-cel-Mare, Teoctist,despre care s'a zis cä a fost si el un Slav, pentru ca studiilede slavoneste sa infloreasca.

De la Teoctist porneste un sir neintrerupt de carturari de sla-voneste, pe un timp cind in Tara-Romaneasca necontenitele luptepentru Domnie opriau once silinti spre lumin, spre artA. Puter-nice Domnie a lui Stef an-cel-Mare dA Mgazul si rasplata denevoie pentru ca sa atite sirguinta calugarilor invatati. Unucenic al lui Teoctist, Visarion, merse pana la Athos, unde lucrala prescrierea de manuscripte, in lavra Zografului; poate luidatoria biblioteca .Inanästirii din Neamt o carte scrisa la Xenof,tot in obstea Athosului 1, Batrinul Mitropolit losif him.* se retra-sese la Neamt, in apropierea earn manastiri i se ardta maitarziu chilia2. Poate tot de la Neamt venise i Teoctist. Chid elii incheiè viata, la 1477, urmasul Mu, Gheorghie, era un fostcAlugar din Neamt, caruia i s'a zis si Nemtanul: §i el a lasatucenici la Neamt, intre cari Ilarion ierodiaconul, copist 3. Aldoilea urmas al lui Gheorghie, in sfirsit, Teoctist al 111-lea, eraun fost egumen de Neamt, care slujise la a doua sfintire a bise-ricii innoite de Stefan, dupa biruinta asupra Polonilor, la 14964.La moartea lui, el dadu manastirii satul Ortästii, pe 1..1111 Mol-

dova, pe care-1 cumpArase cu 300 de zloti tataresti de la Pe-trea Oarta, pe vremea lui Alexandru-cel-Bun 5.

Aceasta e cultura pe care o puteau da invatatii din MoldovaTara-Romaneasca cdlugari dupd asamänarea celor din Ser-

bia, ei tineau cu indarAtnicie la singura carte legiuita si placutalui Dumnezeu, cartea slavoneasca.

Melchisedec, Catalogul, p. 131, no. 17; p. 133.Acelasi, Tamblac, p. 42.Acelasi Catalogul, p. 137, no. 72.

4 Ibid., p. 140, no. 91; cf. Bogdan, Vechile cronici, pp. 251-2. Pentru un aldoilea Teoctist in 1491, Octombre, v. 1st, lit. rom., 11, p. 536, nota 1; p. 540,nota 1 si 1st. Bisericii, I. Nu poate sA fie o gresealà de datà la Ulianicki, careresurnA actul In care el apare ca martur : a fost deci si un Teoctist al II-leain 1491 (1490?). V. si lorga, Meindstirea Neamfului, edftia mAnAstirii, :925.

Arch. Statului, Neamf, n-le 1726, 1727, 1729.

100 Istoria literaturii romäneti

Literatura romäneasca nu putea porni de la dinsii, earl cin-tau pe bulgäreste pana si ispravile lui Stefan-eel-Mare.

IV.

Pe cind cele d'intaiu manastiri se ,intemeiau In Tam-Roma-neasea, depärtata Europa apuseana era zguduitä de o mare mis-care de prefacere religioasä. In Anglia se ivise un preot invatat,inzestrat cu darul da a vorbi multimilor, care propoveduia olege noua ce nu era decit legea veche, mai curata. El invataca mai presus de cuvintul preotului si al tilcuitorului este Cu-vintul lui Dumnezeu i &I. in afarb." de Biblie nu slut decit parensi orinduiri omenesti, pe care fiecine e slobod sä le primeiaseasau sa le räspinga.

Acest om se cherna Wycliffe: el gasi sprijinitori puterniciprintre cei mari, ascultätori fanatici printre cei mici, a caror

umilintä si apasare nu mai putea räbda.Pärerile lui Wycliffe, corespunzind unei intregi miseäri in jurul

Universitatii reformiste din Paris, se prinsera si mai bine tocmaiin Boemia, pe atunci un regat supt dinastia sträina de Luxemburg.Un alt magister, loan din satul Husinet, caruia pentru aceia i s'aspus loan Huss, raspindi crezul cal nou, asa de usor de in'telas si de urmat, asa de roditor In urmäri. El serse, discutksuferi si muri pe rug innaintea Pärintilor Bisericii ,adunati insobor puternic i sprijiniti de sabia Imparatului.

Dar sufletul lui nu se risipi impreuna cu eenusa raspin-dita In vint. Pe cind orasele si partea din nobili cari erau desinge german tineau cu Inclaratnicie la vephiul catolicism, nobiliicehi ai terii i satenii din toate unghiurile se ridicarä in arme.Ei aparau crezul Bibliei curate, al impartaseniei luate, nu inhostia sfinta, numai din pine, ci din potir, In pine si vin, asacum Biserica romana ingaduia numai clericilor; ei nu voiau sarecunoasca drepturile episcopilor, ci socotiau ca li ajungegaciunea preotilor de rind; inchinarea sfintilor li se parea unabus. Legea Evangheliei", scriau predicatorii lor, e prea in-destulatoare prin ea insasi pentru eirmuirea (Bisericii, fira deceremoniile legii vechi i riturile adause mai pe urmä, care a,-

Literatura religioasa in veacul al XV-lea 101

taca, micpreazA i impiedecã aceastä lege, §i care mai mult stricA,decit folosesc pentru mintuire 1."

Teranii i nobilii cehi se bAteau bine, §i nicio putere ame:-neascä nu fu in stare sd-i infrineze. In zddar duse in potrivalor o luptd invierFinatd ImpAratul Sigismund, acel care intdride patru ori privilegiile mArastirii muntene Tismana 2; in zd-dar se strAduird cruciar veniti din toate pdrtile. Nu numaicA. Husitii nu puturd fi zdrobiti, dar ei c4tigard pentru credintalor Tinuturi intregi din Ungaria i Polonia. Pe de o parte, cetelelor pAtrunserd rdzbunAtoare in regatul lui Sigismund, marelelor du§man: in 1432, orapl SimbAta(-Mare cdzu in putereaHusitilor, cari se infdti§aserd ca niVe pa§nici negustori ce veniaula bilciu 3, in 1433, el se rapad asupra Zipsului, in unghiul nord-ostic al Ungariei 4. Pe de altd parte, umilii predicanti" (prae-dicantes), eari §tiau mai multe limbi, strdbAturd sat de sat,aducind cu ei Evanghelia cea noud. Foarte multi Unguri Ii as-cultard, i ei furd mai bucuroi sd-i lase tara decit sä se inrtoarcä la n4te datini care primejduiau sufletul. In 1430", scriun4te autori maghiari moderni, tot tinutul de la SzabolczapAnA la Simbdta-Mare era husit, i in 1436 Utraqu4tii (apse zicea Husitilor pentru ca admiteau impärtAsenia sub utrai.que specie §i pentru mireni) cucerisera. Csanadul, Tinutul OrA-zu i o bund parte din Ardeal. Erau comune unde preotii con-duceau reforma s." In pArtile Trotwlui, fugan i venird sA in-tdreased vechiul element unguresc de dincoace de munti (3; deaici, ereticii se räspindird pänd la Prut, §i chiar dincolo de a-ceastd apA, in Bugeac: ei se pdstrard pind in veacul al XVIrlea,dar nu puturä de loc sd clinteascä pe Rominii moldoveni, binesupraveghiati de VIddicii lor, de la legea ortodoxa 7. Rdscoalacea cumplitd a teranilor din partea apuseand a Ardealului, in-timplata" la 1437, trebuie pusä neapärat in legdturd cu pro-

K. Höfler, Geschichtschreiber der hussitischen Bewegung in Biihmen,in Fontes rerum austriacarum, Scriptores, II, 1865, p. 479.

2 Stefulescu, o. c., p. 156 i urm.3 Fessler-Klein, Geschichte von Ungarn, II, p. 384.4 Palacky, Geschichte Biihmens, 111 3 , p. 110.

Horvdth, Kardos i EndrOcli, o. c., p. 41.V. mai departe.

7 Aceste Studii fi documente, I-II, p. XXXIX.

102 Istoria literaturii rom'ane0

paganda husitd: in adevär, se gäseste in ea ura impotriva dom-nilor de pamint i impotriva preotilor catolici nesdtiosi dedijme, care e unul din semnele deosebitoare ale directieimai exaltate din miscarea husitä 1. Cu sese ani innainte, Ale-xandru-cel-Bun era bänuit de Poloni cà ar fi tiind anume la din-sul pe un predicator husit ca sd-i reformeze tara 2 Un preot,Constantin, care s e fAcea a fi catolie; lucre in Moldova pentrueresie la 1438 3. Secuimea era prinsd .astfel din doud pdrti.Numai silintile misionarului Iacob de Marchia si ale tovandsultdsdu Dionisie de Ujlak, precum si ale Franciscanilor din Boe-mia, puturd stirpi, innainte de 1405, buruiana rdtdcirii

Sasii ramaserd neatinsi de husitism, intocmai cum se intim-plase cu fratii lor Germanii din orasele boeme. Pentru Rominiera insd altfel: Husitii predicau impärtäsenia asa cum erau de-prinsi ei s'o primeascd, poftiau pe mireni la desbaterea lucru-rilor bisericesti i fdceau inteleasd legea prefAcind-o in limbapoporului. Mari foloase, pe IMO care dispärea neajunsul pu-tinei cinstiri a sfintilor, i, cit despre deosebirile de dogma, elen'aveau niciun pret pentru teranii, a zice chiar pentru popiinostri din Ardealul unde grija adevdratei credinte nu era cines'o aibä. Ei se fácurd deci Husiti pe un cap, fail a-si da samacd au pärdsit citusi de putin drumul strämosilor, pe care tineau

ei sä meargä 5.Ungurii avurd, multämitd husitismului, MCA din veacul al XV-lea

cdrtile sfinte pe limba lor: un mare eveniment. Dupd o croniaminorità, inthia traducere se fäcu de Toma Pécsy si ValentinUjlaky din Kamancze, addpostiti in Trotus, la 1416: opera lorfu prescrisä apoi la 1466 de Gheorghe Némethy. Copia coprindenumai Evanghelia 6.

V. actele privitoare la rAscoall reproduse in Hurmuzaki, 1'.2 Lewicki, Codex epistolaris saeculi decitni quinti, in Monumenta Polo-

niae historica, Cracovia, 1801, pp. 254-5, "167-8, 284-6, 305-6.8 V. Iorga, Studii i documente, I-II, p. XXXIV.4 Ibid.

V. mai departe, despre rolul pregAtitor pe care 1-a avut bogomilismul pentruprimirea credintilor husite.

Friedrich Keinz, Zwei alte ungarische Texte aus einer Handschrift derk. bayer. Hof- und Staatsbibliothek, Miinchen, 1879; Horvath, (Cardos 1 En-drtidi, I. c.

Literatura religioasA in veacul al XV-lea 103

Pe acelasi timp aproape, pe cind Cehii aveau patru Psaltiriintregi din secolul al XIV-lea, Polonii _ tälmdcirdi i ei, suptinriurirea husitd, aceastd parte a Bibliei; pe cind Cehii pose-dau mai multe Biblii intregi, Polonii ,prefacurd pe limba lorla 1455 o parte din povestirile biblice 1

Pentru Romini propaganda husitá trebuia sd aibd acelasi rodliterar. El se ndscu neapdrat acolo unde miscarea era mai putinstingheritä, acolo unde curentul cel mai puternic ii atingea si

pe dinsii. M'Ole sfinte nu furd traduse deci in Principate, undeera pazd bunA" si multa' invAtätura slavond, ci inteun unghiusAlbatec din Maramurds sau din Ardealul vecin cu innaltimilemaramurdsene. Psaltirea, Biblia, Evanghelia, dar nu si Tilculei, Faptele Apostolilor, pe lingd rugAciunile obisnuite, se in-fatisard astfel in romAneste pentru intdia oard in acele vremidepArtate, i anume prin munca unui singur om, cAci in alege-rea si orinduirea imprumuturilor, in natura cuvintelor strdine, innotiunile de cultura ce se strAvdd prin tAlmdcire, se recunoasteaceSt singur om : de buna sama, un preot de sat care va fi stiutslavoneste 2. El traduse si o lamurire a legii, in care se o-preste mult i stingaciu asupra Treimii i face o mdrturisirede credinta catolicA in ceia ce priveste dogma, cAci spune eaDuhul Sfint e din Tata( i Fiul nezidit".

IV.

Cind vorbim de husitii romini, nu credem, fireste, cd. Rominiicistigati de predicanti §i acel care ni vorbeste pentru dinsii prinmanuscriptele religioase pe limba noastrd din secolul al XV-leaintelegeau deplin i pdstrau desavirsit invdtdtura legii curate.

Nehring, in Archiv für slavische Philologie, 11, p. 409.2 E vAdit cá traducerea nu s'a fAcut dupl ungureste : urmele unguresti in

sintaxá i vocabular vin numai din cunoasterea limbil maghiare de traducAtor.8 Observatia d-lui Al. Rosetti, i acum in unnA in Graiu si suflet pe 1925,

cl asa credeau si Sasii cela ce se stie i inainte nu poate fi o probAcontra acestei teorii, atacatà, pAná acum, numai pentru motive de limbA, fArávaloare s't ele, clnd e evidentá deosebirea intre stilul acestor texte i acela alscrisorii lui Neacsu din Cimpulung (v. i editia mea in Brafovul ftRomtnii):dacA am avea a face cu traducen din secolul al XVI-lea, ce ar fi schimbat Co-resi In publicatiile lui ? V. si, de acelasi, Étude sur le rhotacisme en roumain(Bibliothèque de l'École des liautes Etudes"), Paris 1924.

104 Istoria literaturii romAnesti

Pe acel timp, daca ierarchia se alcatuise bine in Moldova si intrucitva in Tara-Romaneasca, Ardealul n'avea episcopi ca pazniciai ortodoxiei, ci numai cite un protopop sau egumen la o ma-nästire &Arad.. Niciun popor nu era mai pregatit pentru aprimi eresurile de la Apus si cele de la Rdsarit decit Rominii,rapezi in intelegere, aplecati spre once prefacere, pentru multasuferinta ce o indurau, i lipsiti de once cercetare duhovniceascavrednieä de acest nume.

Prin Husiti vor fi primit ai nostri legenda Duminecii, carelegend& ar fi cazut din cer lute° piatra minunatä pentru mintu-irea oamenilor calcatori de lege. Dar ei stiau inainte de aceastadespre ispravile Sfintei Vineri i despre toate povestile naive

strasnice pe care le raspindiau inchinatorii. Sfintului Pavel,tematorii Satanei, Bogomilii sau Pavlichienii bulgari. Inriurireaacestora a fost asa de adinca asupra noastra, asa de mult sestia in toate ca Rominii s'au impartäsit de aceastäratacire, destul de grosolanä in ispitele ca si in amenintarile ei,incit Sasul Reichersdorf, din vremea lui Petru Rares, care nejudecä pe toti dupa elementele romänesti din Ardeal, ce-i eraumai bine cunoscute, nu sta pe ginduri sa spuie cà Moldovenii re-cunosc pe Hristos si pe Sfintii Apostoli i, dupa cit spun ei, aupästrat din capul locului i pand astazi legea Sfintului Pavel,cu multä veneratie i evlavie"

Bogomilismul, dusman al bogatiei, al puterii, al trufiei popilor,al serbatorilor, in care vedea de o potriva momeli ale dracului,bogomilismul trist, chinuit, superstitios, lege a eelor mai umilimai nenorociti dintre oameni, cari prin acest eres intunecat sesimtiau mai sus, mai aproape de Dumnezeu, a trebuit sA cistigemai ales pe acei Romini cari aveau mai multe de indurat. Eln'a inriurit asupra ivirii husitismului, care vine din Apus i de lateologi mari, de si supt presiunea populanä ce se simtia pretu-tindeni atunci in Europa, dar el a ajutat raspindirea acesteiinvätaturi noua. De la bogomilismul sträbun la husitismul celnou nu era decit o deosebire de dogma, pe care Rominii reopretuiau fiindcä n'aveau de unde o intelege, si o schimbare bi-nefacatoare, care trebuia sa-i umple de bucurie: tälmäcirea Cu-

Papiu, Tesauru de monumente istorice, III, p. 137; Hasdeu, Cuvinte,11,pp. 251-2.

Literatura religioasa in veacut al XV-lea 105

vintului lui Dumnezeu. Si e vrednic sd se insemne ea din acestcuvint dumnezeiesc lipseste mai tot Testamentul Vechiu, cu care,in adevdrul cugetului lor, Bogomilii nu voiau sA aibd a face 1, decitIn forma deosebitd pe care i-o dau ei in legendele lor desprevechii patriarchi, prooroci i regi ai ludeii 2

V.

Traducerca husitd a cärtilor sfinte in romäneste s'a rdspinditputin. Miscarea religioasd din care pornise, s'a potolit rdpedesi s'a stins peste eitva timp cu totul; pe vremea regelui Matiasnu se mai vorbia decit mai rare ori de Husiti, din once popor,in Ungaria.

Dud in aceste carti s'au pdstrat, aceasta se datoreste carac-terului lor neasteptat, ciudat, intaiu, i apoi i faptului ea eledestäinuiau cetitorilor, inteo formd oricit de putin desavirsitä,intelesul acelor mintuitoare cuvinte slavonesti pe care gura preo-tului drept-credincios le rostia in biseria, Lard ca mintea luichiar, in cele mai multe casuri, sA le priceapä. Cine nu era budeuros sd stie cum a plins David nenorocirile sale si chinurilesufletului sdu, cum a trait in vechimea oca mai nriTe poporulales de Dumnezeu, cum s'a desfdsurat pe pdmänt viata aceluice a luat asuprd-si pdcatele omenirii, cum au vorbit cdtreneamurile" pagine apostolii lui Hristos, rdspinditori ai adevd-rului? Scriptura e astf el, incit fiecdruia i se poate pdrea ca evorba inteinsa de indoielile, de mustrArile, de suferintile i cd-inta lui insui, i o bucurie fdra pAreche trebuia sd. cuprindaatitea suflate simple, chid pentru intAia oard isi vedeau simti-rea si gindul imbrAcate in cea mai stralucitoare form& a poe-siei rdsdritene.

Psaltirea, pe care Husitii o cintau, s'a pdstrat in urmatoa-rele manuscripte:

I. Unul e o copie dupd o copie 3, scris pe o hirtie care poartaun semn, o filigrand de la sfirsitul veacului al XV-lea I si e

Jireòek, Geschichte der Bulgaren, p. 214.3 Hasdeu, Cuvente, II, pp. 255-6.

V. Ovidiu Densusianu, Din istoria amufirii lui i,u" final, in Analete Aca-demiei Romine", XXVI, 1904, p. 20.

' Shiers., Codicele voronefean, CernAuti, 1885, p. 323

106 Istoria literaturii romgnesti

de origine silesiana. Literele sint scurte si groase; cuvintolese insira lära spatiu, cind nu e un semn de interpunctie; cer-neala e neagra-gälbuie : infätisarea a scrisorii ardelene ; vechi-mea arata a fi de pe la 1550. Doi scriitori s'au urmat pentru ada aceasta copie: ei sint din aceiasi vreme, din acelasi loe si auintrebuintat aceleasi materiale. Amindoi au cäutat sa reproducaintocmai cartea ce li stätea innainte; li-au scapat insa o mul-time de indreptari in sens mai nou; ele se gasesc mai ales in par-tea din [wind. Manuscriptul a fost al lui Asachi, care se poatesa-1 fi adus din Ardeal, unde se stie ca a facut o calatorie 1:apoi el trecu in biblioteca Sturdza de la Scheia. Däruit AcademieiRomine, uncle formeazä astazi no 449, el a fost tipärit, in foto-tipie i transcriere, d3 d. I. Bianu 2.

Cartea e intreaga: ea cuprinde Psalmii top; apoi, dupä pa-tru rinduri in criptografie 3, vin deosebite cintäri din Biblie,

Exod, XV, Deuteronom, XXXII, Regi, 1, II, Avacum,Isaia, XXVI, lona, II, Daniil, III, Luca, 1. La urmä de tot,se da o lamurire a legii, tradusa dupa un text catolic: inea se insista mai mult asupra dogmei cA TalAI, Fiul si Du-hul Sfint sint un singur Dumnezeu : derept aced nu 3 ta-tari, nici 3 fu. nici 3 duhure intru acea S[väinIta Troiti: niciunulnu este mai vechiiu i nici mai poniu, nici mai mare, nici maimic; ce aceale 3 [olbrazi de veaci sus uru i [seahnerea".

0 copie ceva mai tarzie decit cea d'intaiu, pästrata inteunmanuscript ce se afla la Academia Romind supt no 693 si carea venit acolo de la manästirea Voronet din Bucovina, inte-meiatä la inceputul Domniei lui Stefan-cel-Mare. Si aceasta poatesa fi venit din Ardeal, de si aici nu dovedeste slova: va fi fostadusa de un calugar ce era din partite acelea; caci pan& astazimänästirile de la munte adapostesc o multime de cAlugari ve-niti de dincolo. Originalul slavon a fost adaus in fata, ceia cedovedeste o epocA mai tärzie. Deosebirile intre acest text si alScheianei au fost aratate de d. Ovid Densusianu, in Studii de fi-lologie roming, I, Bucuresti, 1898.

0 copie intocmai ca acestea, pe care o tipäri, la Brasov,

1st. lit. rom. in sec. al XVIII-lea, II, pp. 519-20.Psaltirea fcheianci 1482, 13...cureti, 1889.

$ V. 0 Macurek, In Pevue historique du Sud-E,st europeen, I, no. 1..

Literatura religioasa In veacul al XV-lea 107

diaconul Coresi in 1570, apoi in 1577, puindu-i, data aceasta,in fatä textul slavon. Coresi modernisd ortografia i inlocui unelecuvinte; dar el nu recurse la original, ci indreptd dupd pArereasa. El lasä la o parte mdrturisirea de credintd catolicd, pecare nu o putea ingAdui nici intr'un chip 1 B. P. Hasdeu adat pentru Academie o reprodueere a acestei tipdrituri 2.

Din Vechial Testament nu s'a tradus nimic. Aceasta se.poatecrede mai curind decit cd vechiul manuscript husit s'ar fi pier-dut cu totul. Trebuie sd se tie sama si de aceia ea Husitii, caricintau Psaltirea si se infideärau cetind Testamentul Nou, n'a-veau aceiasi iubire pentru Vechiul Testament. Cind Coresi a in-ceput in a doua junatate a veacului al XVI-lea tipdrirea pe ro-mAneste a cdrtilor sfinte, el a fost silit sd lase la o parte Palia:ea apara abia mai tirziu, i trebui tradusd atunci pentruintbia ()ara* de-a-dreptul dupd originale.

Evanghelia s'a pdstrat intr'o copie pe care a reprodus-o Co-resi in 1561. Dintr'insa s'ar parea ca lipsiau citeva pagini pecare tipdritorul ar fi fost silit deci sd le traducd din nou. Com-paratia intre locurile ce par adause la 1561 si textul primitiv pds-trat intr'un manuscript 3 ar aräta ce mari schimbdri suferise limbain decurs de un veac i jumAtate. Astfel, in vechea tAlmAcire stä-tea (Matei 13): sa ochiul täu dereptu sdbrázneaste-te, ia-1

leapddd de la tine: mai bine tie sd piara unu mddulariu altau nu tot trupul aruncat sd fie in matca focului, i, sà temana ta sdblAznire dereptä, tae-o si o aruncä de la tine: maibine tie sd piarà un mddulariu al tä.u, nu tot trupu14..."

Coresi ar parea cd dd in loe, in reproducerea din 1889, culitere latine, urmAtoarele rinduri 5. De te va smenti ocul celdireptu, scoate-1 si-1 leapädä de la tine, ca mai bine easte sd

De ce ar fi facut-o trlducatorul romin de pe la 7550 pe care-I admite d.Rosetti ?

2 Psaltirea pub licatd in romeinefte la 1577 de diaconal Coresi ; Bucu-resti, 1881. D. Candrea a publicat la 1916 Psaltirea ,Fcheiand comparatdca celelalte".

8 V. n-1 urtnator.4 Columna Ni Traian, 1882, N. S., III, p. 79.5 Tetravanghelul diaçonulut Coresi reimprimat dupa editia prima din 1560-61

de arhiereul dr. Gherasirn Timus Pitesteanu, cu o prefata de C. Erbiceanu;Bucuresti, Tip. Cartilor Diserices11, 1889.

108 Istoria liter.turii románe0i

piee on mddular al tdu decit tot trupul tdu sd fie aruncat .infoc; iard, de te va strdca mina ta cea dereaptä, tae-o si o

leapddd de la tine, Ca mai bine easte sá piae on mädular altau decit trupul tau sd fie aruncat in foc.".

Dar avem a face numai cu o lipsd in exemplarul care a servitreproducerii, lipsd intregitä de unul din proprietarii lui. De fapt,toatA Evanghelia lui Coresi are aceiasi. limba.

Aceiasi Evanghelie romaneasca se pastreazä inteun manu-script copiat intre 3 Iunie si 4 Iulie 1574 de pisarul Radu Grd-maticul fiul lui Dräghici din Manicesti, lingä tirgul Rusi pe apaVedei". Radu pdrdsise Tara-Romdneascd dupd moartea lui Pä-trascu-cel-Bun, pe ling& care se gdsia i diaconul Coresi, totun f el de gramatic1. Venind din nou in Domnie, strasnicul Mir-cea Ciobanul ineepu cu un mare macel al boierilor si popilor:atunci cred a a fugit Coresi 2, i tot atunci gramaticul Radu,El se temu sa se intoarca atita timp cit träi Mircea i, chiardupa moartea aeestuia, el duse aceiasi fried fata de fiul lui,Alexandru-Voda. La urmä, Radu, care stAtea inteun sat bul-gäresc de pe Osma, unde serse fel de fel de carti slavone,

astfel hrana, se duse tocmai la Rodos, unde auzise ease ea Patrascu, fiul Domnului i ocrotitorului sAu de odinioara.Aici acest Patrascu, care nu e altul decit viitorul Petru-Vodä. Cer-cel 3, ii dAdu sarcina de a scrie dupa un izvod" deci dupäun manuscript Evanghelia pe romaneste, cela ce el fäeu in el-teva saptamini. Depärtat de multd vreme din tara, Radu nu pu-tea cunoaste tiparitura din 1561 a lid Coresi, lar Patrascu, un simai vechiu fugar, Ina mai pupil. 'De alminteili, e drepttiparitura lui Coresi si manuscriptul lui Radu sint identice panain cele mai mici amänunte 4.

Faptele Apostolilor. Apostolul, cum zicea poporul, sau Praxiul,duptl numirea carturarilor, cuprinzind un indemn catre rdspin-direa invAtaturii adevärate a lui Dumnezeu i lamuriri asupra

' Nerva Hodo, in Prinos Sturza, pp. 240-1.2 V. cartea mea Sate si preoti din Ardeal, Bucure0, Carol Gbbl, 1902,

pp. 21-2.3 V. Istoria lui Mihai Viteazul, in Convorbiri ¡iterare pe 1902, cap. I.

V. 0 Gaster, In Archivio glottologico, XII, p. 201 0 urm.

Literatura reilgioasd tn veacuI at XV-Iea 100

cuprinsului Evangheliilor, a trebuit sd fie prefäcut de Husiti inlimba vulgard. Apostolul a fost tradus in intregime. El nu sepdstreazd insd astdzi decit in doud 'forme, fragmentare: unaManuscript:A, alta tipäritd.

Manuscriptul e scris in Moldova, pe hirtia cu semn silesian pecare e scrisd §i Psaltirea de la Scheia: scrierea nu s'a fAcut inmandstirea Voronetului, unde a fost gdsit de d. Cretu, cu prile-jul serbdrilor din 1871 pentru $tefan-cel-Mare, ca §i cum strd-mo§ul ar fi rdspldtit pietatea urma§ilor Iprin acest dar; darscrisoarea e vddit moldoveneascd, din vremea lui Petru Rare§sau a urma§ilor sdi. Cuvintele nu sint deosebite §i se pdstreazdvechea literd r intoarsd i oblicà, pentru ca transcriitorul a tinutse depdrteze foarte putin de original, a cdrui limbA a pAstrat-oneatinsd, cum n'a facut copistul dim& care s'a scris Psaltireade la Scheia.

La ineeput paginile sint smulse pe intinderea a septesprezececapitole din Apostol. Apoi vin Faptele Apostolilor propriu-zise.In loe sd urmeze dupd dinsele cArtile Sfintului Pavel cdtreRomani, Corinteni, Co/oseni, se trece deocamdatd, asupra lor,pentru a da intdlu cdrtile sdbornicesti" ale altor apostoli. Dinele se insirä cele cloud d'intdiu si parte din a treia: restulrupt; Apoealipsul lipsia.

Din acest text a dat o editie d. I. G. Sbiera 1, in 1885.La o datd care se fixeazd cu 1563 2, Coresi a tipdrit un. Praxiu,

din care s'au pAstrat trei exemplare, cel d'intdiu descoperitcu lipsurt la ineeput si la sfirsit, care intrec jumktate din in-tinderea ce a avut volumul. Au fost nimicite in el mai toatefoile ce cuprindeau Faptele Apostolilor si parte din cdrtile sd-bornieesti", si au Minas aproape in intregime numai ScrisorileSfintului Pavel. Numai cu ajutorul descoperirii recente a d-lui C.I. Karadja 3, se peate face in mai mare parte comparatia intreasa-numitul codice voronetian" i partea corespunzAtoare din

Codicele Voronetean, Cernduti. Cf. Cretu, In Rev. p. ist., arch. si filolo-gie, an. II!, vol. II, p. 145 i urm.; I. Bogdan, In Convorbiri literare pe 1886-7,p. 77 0 urm.

z Bianu i Hodq, Bibliografia romaneascci ve che, I, p. 52.V. Analele Academiei Romine pe 1924, P. 545 0 urm. (sectia literarà).

Academia va da 0 o reproducere fototipicA.

110 Istoria Itteraturii romAne,t1

publicatia lui Coresi. Azi, se poate incredinta, cred, oricine eh'peste tot diaconul n'a fAcut decit sä lucreze in slove de tipar unPraxiu intru citva ea acela de la Voronetl. O dovadA despre a-ceasta era incA de mult pomenirea in Biblia de la 1648 a in-torsurei celei de mult" pentru o vorbä care se aflA tocmai laacel loe si in manuscriptul de la Voronet 2.

Odatii Cu Sfinta ScripturA s'au tradus anumite rugAciuni, tre-buincioase preotului in fiecare zi, precum i TatAl nostru, Cre-zul. Tata Nostru era cuprins in Evanghelii; Crezul a trebuits'A' fie tähnifteit deosebit. Cind, in 1564, Coresi dädu la luminA,impreunA cu Tilcul Evangheliilor, si un Molitvenic, el cuprinseinteinsul un Crez care e de sigur din vremea celor d'intAiu tra-ducen, dar din care editorul scoase pe filioque. Cit despre ru-gliciunile din aceastä carte, ele sint vAdit mai nouä, din a douajumAtate a vEacului al XVI-lea 3.

Acelasi cleric maramuräsean sau ardelean din preajma Ma-ramurAsului, acelasi cunoscAtor de slavoneste, care a dat limbiinoastre cA.rtile sfinte, a inzestrat pe cetitorii din popor, adecA peumilii preoti din sate, cu o literatura bogomilicA.

Fireste cd aceasta n'a fost niciodatä tipAritä, precum nu s'atipArit nici Povestea Duminecii sau a Vinerii cArti iaräsi a-pocrife, niel unele fragmente de Cazanie, ca predica asupra'Tatälui Nostru, sau anume cuvintare a Sfintului loan Hrisostom,care se prefAcurA si ele in rornAneste tot supt neobositul luicondeiu de cárturar sau, cum zicea el insusi, de cArtulariu"

sirguitor.Ni le-a pAstrat insA, färä alegere, amestecind printre ele,

cu o deplinä neintelegere, i Catechismul lui Luther, gAsit decopist inteo brosurieä romäneascA tirada la 1544, un preotde la MAhaciu, un sat de spre Murä, in Scaunul secuiesc epa-

V. Cretu, In Revista pentru istorie, archeologie i filologie, III, p. 29urm.2 V. Sbiera, 1. c., pp. 352-3; cf. Cretu, 1. c. pp. 155-6.3 V. Hodoq, in Prinos Sturdza, p. 235 i urm. Crezul Catehismului din 1544,

pastrat Intr'o copie (1-lasdeu, Cuvente din biltrini, II, pp. 103-4; cf. Hodo, /.C., p. 236, nota 3), e mal nou.

Literatura religioas1 tri veacul at XV-lea

sean al Ariesului, Grigorie, care a &tit pe vremea luptelor fuiMihai Viteazul, fard s;:i se incalzeasca de loe de ispravile luiurmind sa dateze copiile sale dupa Bear Jicmon Craiu", pre-cum si de citiva contimporani ai sai, de prin aceleasi leocuri.

Intre aceste bucati, gäsite deosebit prin fel de fel de cdpiimai vechi sau mai noua, dintr'o parte sau din alta a Rominimiide paste Carpati, fie ele imbrAcate ncä in haina ciudata alimbii maramuräsene cu n schimbat in r intre cloud vocale saudesfAcute de dinsa si infatisindu-se in graiul obisnuit, sintvadite deosebiri. Unele trebuie sa parA, deci, mai noud, altelemai vechi. Legenda Duminecii si predicile tree in eeia ce pH-veste caracterul anticvat innaintea tuturor celorlalte, si mai alesinnaintea povestirilor bogomilice. Dar intrebuintarea exclusivaa perfectului simplu, lipsa lui pre inaintea oricarui nume deacusativ, anumite urme de rotacismun surà pentru sunà, inlegenda Sfintei Vineri, anumite forme vechi, anumite cuvintecare vin din alt timp, anumite notiuni culturale care fac partedin ciclul cunostintilor traducatorului maramurasean-ardelean dinveacul al XV-lea i aratA ca si la inceputul aeestei scrisori ro-manesti a fost acelasi initiator al intrebuintarii graiului nostruIn literatura, fie i in astf el de literatura.

Manuscriptul mAhAcean reproduce apoi felul de a se scriecuvintele farA despartire care se intimpina in textele cele maivechi; el da astfel icoana paleografica a aeestora 2.

Cf. Hasdeu, I. c., p. 342 (CAlAtoria Maicii Domnului la lad): si giudeciiepiscupii" ; ibid., p. 346: feciurite" pentru fete; blAm" =-- haidem, p. 350;

iazer", p. 350; glut", ibid.; voinici" pentru ostasi, p. 352 ; vocativul Doamnedespuiatoare" (si ultimul cuvInt e, cum se va vedea indatA, particular limbil ve-chiului traducAtor); misei mei", p. 356; unde su prorocii", p. 358; giude-ca-se-vor" ; ibid.; silele cerului", p. 362; destinse, p. 362; luaiupelite==trup, p. 364; e vol in groapA má pusetu", p. 364; invisu", p. 364; scue-pescu", p. 416; seti", in loc de sinteti", p. 417; dzis",p. 420 ; plinsu", pe-ritilor", p. 421 ; ome" in CugetAri In oara mortii" p. 451; iuboste", ibid.;cursi" alergaiu, p. 452; hitliansugure", p. 452; glasure de cinpoi",1). 452;le aducu de o lature", p. 453; voru bucina", p. 454; Scaunulu de giudetu",p. 455; ceteri", p. 464; betitiloru", p. 464. Fericirile slut Intru citva ca inEvanghelia veche ; v. pp. 495-6.

Manuscriptul a fost, cum se vede din cele spuse, tipArit de d. Hasdeu, inCuvente den bätrdni, II, 1870. Cf. Rousso, Studii bizantino-române (contrabogomilismului), Bucuresti 1907.

112 1storia literaturii romlne0

VI.

Limba in care sint serse eartile sfinte sau povestirite depropaganda bogomilica din veacul al XV-lea, se deosebeste usorsi Lard putintä de inselare de limba literarä a epoeelor urma-toare. E sigur ca. ea a inriurit simtitor felul de a serie roma-neste pana departe in veacul al XVII-lea, cA. a impus intrucitva un stil si o ortografie.

Caracterele ei sint urmAtoarele:In ceia ce priveste fonetica, aceste texte aveau in forma lor

de la ineeput n intre doud vocale prefacut in r sau nr,ca in binre, minre. Aceasta e o particularitate de graiu carestapineste pan& foarte tarziu in Maramuräs, si deci si in par-tite ardelene muntoase vecine cu aceastä cetatuie, in care si limba

datini au trebuit sa se pastreze mai indelung si mai cre-dincios1. Dovadd urmätoarea scrisoare maramuraseana din vre-mea lui Mihai Viteazul i in care rotacismul e inca neatins,dupa. aproape douà veacuri de la traducerea husitä a cärtilorsfinte:

Cire iaste pan Pogan Jurj, span ot Maramores, i panToma, jurat ot tij, scriem inchiraciure i slujbi pan Orbanbirov i pan Simion parcalab ot Bistritä. Dup'acia, de ci-attremes omul vostru la noi, de randul aeestii osti cia'utrecut prin Maramures, vä dam a sti ca au fost a lui Cor-nes o mie de omiiri náimiti in ban[il; de alta laturd, acma,nu stim, ca. au fost doi omiiri a nostri in Tara Leasiased,ce i-au dzis ca nu e acolo nece o veaste ria. De' icia inra-inte, ce vrem sti si ce vrem audzi, noi va vrem da a sti,ca somsidzitor (ungureste: szomszed, vecin) nostri. Derept a-cia i acmd avem om acolo: de ne va aduce woo viastd,va vrem da a sti, i jara vb. 'warn, ce vret audzi din Mol-,,dua, c'am inteles ca avet omeari in Moldua, ce viaste \TA

vor aduce, ne rugamrsa ne dat a sti, au de räu, au de bire2,Aceiasi schimbare se vede la Rominii din Muntii Apusenr),

V. Ai. Rosetti, Ètudes sur le rhotacisme roumain.2 Documentde Bistrifei, 1, pp. 1-2, no. II; cf. no. I si p. 2, no. III ; 11 24,

no. XXXI: cu forme ca gice, giuzi. Si in Hurmuzaki, XV`, p. 721, no.MCCCXXIV. Am tinut saml de observatiile d-lui Al. Rosetti ; Rhotacisme, pp.60-1.

Literattira re1igioas5lii veacui ai XV-lea 113

la Moti i la Rominii din Istria 1, insä dintre Moti, nu vor-bese astäzi toti in acest chip, ci numai acei din comunele Al-bacul-Aradei, Lapupl i Scarisoara, ap incit Horea, careera Nicolae Ursu din Albac, iese sä fi vorbit in graiu rota-cisan' t. Aceasta raza restrinsä a rotacismului in unghiul sud-vesticariielean i numärul foarte. mic, probabil totdeauna mic, al Ro-minitor istrieni ar dovedi ca rotacismul, in care unii au voit sävacía.' un. fenomen general, a fost märgenit la anumite regiuni a-pu. s'ene, toate de munte 2 Satul Mahaciu, unde seria popa Gri-gorie nu e ,insa Cu adevarat intre Moti, de i n'avem nicio altadovada ca acest preot ar fi venit el inst* din mijlocul Mo-'flor decit °data forma ciri - cine, intr'o notita a lui. In cu-prinsul vechii Dacii, afara de citeva forme 4i focare räzlete,rotacismul se tine de Maramur4, unde e/ dainuieste ca stapinpana foarte tarziu.

Traduse in Maramur4, cartile din veacul al XV-lea se in-fatipaza insa inteo forma foarte mult deosebitá de aceia a ra-va§ului pe care, pentru putinta unei comparatii upare, 1-am datmal sus. In ceia ce prive0e tot sunetele deocamdatä, sint atiteafenomene care pe la 1600 disparusera din vorba maramuraseana.U ,final se auzia inca foarte bine, 4i in redactia de la inceputel se gásia, de sigur, la sfiritul fiecarui cuvint. E innaintede_ grupa nt nu trecuse in i, $i se zicea cnvente, mormente,cum se cetegte numai foarte rar, mai mult ca un arhaism or-tografic, in cele mai vechi documente din vremile urmatoare. Cagi in unele nume pastrate prin documente slavone moldove-ne§ti din N.eacul al XV-lea precum Uriacle e-, I maiat sepastreaza inca: asa se gasesc forme ea goli gi ulta, verbula nita fiind acela cape pastreaza mai totdeauna acest 1 disparent,

care-1 pástra, de sigur, fard esceptie, in originalele pierduteale aeestor vechi monumente de limba. Din cuvinte ca spuniu,

ponla, acesta pentru apoi se descopere gi pdstra-

V. Teofil Frincu i Gh. Candrca, Rotacismul la Moti Istrieni, Bucure§ti,1886, p. 27 §.1 urm.

2 Evident cá nu caut s5 pun in legAturl pe Maramur4eni, pe lstrieni, fAcinddin aceVia dio urma o colonie a celor d'intAiu.

3 Densusianu, Histoire de la langue roumaine, 1, Paris, Leroux, 1901, pp.394-5.

8

114 istoria 11feraturii romAne01

rea, foarte rar, ce e dreptul, a lui n muiat innaintea Iui i. LS-nä se mai afla pentru le, ne. D nu trece totdeauna in z la plu-ral, ci se zice: putredire; am aflat un cas i pentru t netrecutla plural in t.

In afar& de aceste particularitäti, se pot inira alte/e,trate §i mai tArziu, care aratA et1 limba vechilor traducen i era ceamaramuräpna. Aa, in loc de j, se serie gi: giudeatorie, giudec,In multe dintre copiile ce avem, litera cirilica pentru sunetul dz,caracteristie i astäzi pentru graiul moldovenese, s'a pierdut, darin izvodul cel vechiu stAtea pratutindeni dzi, dzic, dzeu. Uneori, cum se vede i in scrisori maramurä§ene tArzii, clz se eon-tfunda cu gi : glee pentru dzice.

In morfologie adeck in formele gramaticale, cea mai marebog&tie de elemente vechi o dau verbele. Regula general& ecA se intrebuinteazä numai perfecte simple, pe cind la 1600nu se intimpind decit perfectul compus. Aceste perfecte simpleoferd multe forme disparute: f eciu, dzisu, etc. Viitorul se al-cätuiete cu auxiliarul a voi in forma de a vrea. Conjunctia con-ditionalului e totdeauna RA, lat si. In propositiile conditio-nale, figureaeci. un imperfect al conjunctivului care flexioneaztire, ri re, rem, rat, re; sA Outare, d. ex., si asa mai departeParticipiul trecut slujeste in cea mai largi masurd ca substan-tiv: aa destrusul pentru Tinutul, si acesta un substantiv ver-bal, a. Unele participii trecute care se afla apoi numai insitu,atia substantival& aveau inca pe atunci tot rostul lor verbal:a§a f apt pentru fAcut. Formele incoative eu ese nu se allá, aviInch cetim: se-1 rap4, pentru sad rapeasca".

La substantive e sA se observte vocativul singular nearticulat,cu e: orne, Dzeae, scurt i energic; vocativul plural egal cu no-minativul: frati dragi, in locul noului vocativ asemenea cu gene-tivul-dativ: frati1or.

Se gAsesc o suma de cuvinte ce nu sint cunoseute de aiurea,citeva din izvor slavon1, cele mai multe ins& din vechea mogenire

A miihdi=a face semn ; a s'dbleizni, sliblaznd ; iuboste pentru dragoste ;govitoriu, oajde pentru legAturi, curele ; upoväintd, a upovdi, a gotovi ; cle-vetnici, priatneci, ogoadd ; a pesti, pesteaM----a zabovi,zabavA; viteafte=--dobitoceste ; devete--=clevetiri ; pristani0e ; tar=povárl ;

Literatura reügioas n veacul al XV-lea 1i5

cuvinte care sunä frumos §i sint o adevAratä podoabápentru frasá, cuvinte ciare, pline de inteles, potrivite pentru atrezi icoana innaintea ochilor. Cuvintele acestea, f:e slavone, fielatine, apar in once text din aceasta vreme, de la acest scriitor,pe care-1 credem unic, i numai aici. A§a putem insemna: Dzeupentru: Dumnezeu; Dumneadzae. zeitd, buca pentru gura, Zil.13

Ciinzecilor pencru Rusalii; a cure, pentru a alerga, cu parti-cipiul curs ; gintul pentru neam ; necAturg pentru zugrumare;miias pentru cápitan peste o mie, ca mitas pentru cel peste osubí; giune _ giure, giunel -giurelu, pentru tinár; numAra no-minarepentru a ceti: numAra ghiemonu cartia"; despus, despul-toriu, pentru Tinut §.1 cApetenie de Tinut, care se nume§te §i tinä-tor sau tiinietor"; a urdinra, ordinare = a apropia; vi§iu vixi,trAiiu; lacoare;lásAciune; a nuta a visli, a innota; margine = term;lature =parte; veatrile- pinzele, ventres; nasul corabiei; arirA, ni-sip,dar §i násipu"; linged pentru bolnav; opu= nevoie: ceera spre opu"; scripturA = lorice scrisoare: nece scripturA detiinre n'amu preimitu de la Iudei"; spunere expunere; a semean= a se incAlzi: incà'rea§teti-vA"; agru, ogor; ascultAmint;strat = pat; a inpota : = imputare; arámojna = eleemosina;meser, mesearätate, mesererie, dar i miel; a se delunga = ase depArta ; desideratul, dorinta ; lárgAmint; a destinge, a secobori; ceteri = chitare; fsat pentru agernut, Fáca; veardze

a sufleta=a fi Cu sufletul; corabnici, a blagodari, trtnd=vintre", In Bibliade la 1648; miga, friguri ; a prilästi, podnojie ; a se tnglodzi, zavistru=zavistnic; zavist, zavIstie; a milosti ; a hlipi=a se vaieta ; straste, chinuti :cicitanog=violent; podobnic, obrazire, mtinicii=desfätari ; murguire=mus-ttare; a se stragui ; a rictii=a racni ; a prämändi=a locui ; a prickidi ; ciu-desele ; usncigurA; a omräzi ; izeaclean, a strästui=a chinui; a zepreti,a ostämpi, a pros feti ; piste ; zlac ; a sledi sloate, a poveli, a preapdri,blinzie, a ucioni, bogcitate, zgarburä, näprastä, a zcistämpizästimp sezice Inca ; zäpodie pastrat In toponimie; mojdane, dostoinicie, gadine, vietati,

se zice inca la Brasov ; a zäpreati, a halcistui, povoleanie, a temeli=aciad', podnojie,mtndroste, s'atina, a ugodi, prislet, nencividitori, a pogärzui,mciscoiu, cattr, si in traducerea din secold al XVII-lea a lui Herodot steble

de lemne; hränilnite, drcIghicci, näemnic, mitar, mitarnic, pocerpeald,prilaz, hrtborie, cirmife, ugodnici, a trufului, vihortt. Alte vorbe ca acestea,adunate din Apostolul lui Coresi de d. Gr. Cretu, In Rev. p. ist., arch. sita.III', p.42.

11.6 Istoria eiteraturii romane§ti

viridia, pentru orbe verdeturi; Insta; bucine buciume;tdmpana tympanare; investire; piremiedzare; a 1nvolbi; tunulpentru tunet; inmdria mama poate de la inmäina, Inmdnia,aflindu-se i mumAnia, dar fArd n schimbat în r; neaoa pen-tru zäpaclä ; vipt victims, brand; ano uva, strugure; se-cer5ciune, lingori boale; teamät; botejune pentru actul bo-tezului; albind, de la aib; in loe de aviad; ciinrescu, oricine; vdr-gure, fete; tiesertie; suru, sunet; fdposgtoare, moarte, etc.

Cu totul deosebitoare pentru stilul vechiului trOucAtor slutciteva cuvinte, de intrebuintare mai deasa sau mai rara, carenu se and decit la dinsul, adecä in copiile de mianuscripte maivechi decit 1500 i in tipäriturile lui Coresi dupä astfel decopii. A5a rutesu, pentru iardsi, e pentru iar, i acelasi erepetat: e, e, pentru afirmatia: da, da i asta-ii e, je- sunä. inloe de da in vorba Rominilor din Nordul Ardealului §i din Ma-ramurä* ; iuo pentru uncle, ca pentru cind 1, neschit, neschitel,pentru citva", putin", nitel"; acicia, acmit (dar i acumu).

Unele cuvinte au /a dinsul un inteles special: greatd inseamnägreutate: greata capului"; nu se ziee pirintesc, ci tAtinesc,niel pdrinti, ci tatini; martor inseamnd martir, rost e gut* aucide e pentru a bate", cum i astAzi se zice in Moldova §i inArdeal; tinut e si rdbdare", a se sdruta, sfirutare e a se sa-luta'', salutare"; a ivi se aflä pentru a da la iveald"; dracinseamnA du§man dupà crezul bogomilic; pielitä e trup, peli-testi, trupesti, Imptlitat intrupat i azi se zice drac impeli-tat; cdrmujuri azi cirmoj, in Moldova, bucatd de pine,pentru pomene; fericat e fericit.

Supt influenta originalului slay, de la care s'au ivat adiectivein eanin, acusative in a si, ici i colo, nonsensuri, s'au construito sumd de cuvinte compuse, din care mai niciunul n'a rOzbä-tut §i n'a ramas in limba: argintu-tdetor pentru argintariu",In Biblia ardeleaa de la 1648, *i zlätariu" in aceia munteanä,de la 1688, omu-iubire, fdrd-mentele, cel färd-de-minte, pdmdn-tu-ndscuti, nhscuti din pdmint, leage-calcdtoriul, faa-ftmdul,sul, Desusul, cal de sus, moarte-purtatoria, §i cite mai multe.

Nu lipsesc niel ungurisme caracteristice, in cuvinte sau insufixe: hitlang hitlenség, a basailui, a vorbi &lea, de

D. ex. si ca era margAindu i apropiindu-me catre Damascu".

Literatura religioasd In veacul al XV-lea 117

la beszéd, vorlaa; fuglu, legat, fogoly, foarte dese oriin Codicele Voronetean; feleleat, ung. felelet, raspuns. Unele.vorbe romane§ti chiar au infati§area lor din Ardeal: painjina,a gheta, pentru a OH, alcamure, pentru §ireclicuri, neami§pentru ales, scump.

Scriitorul avea oarecare cuno§tinti de latine§te ceia cearata iara§i ca era Ungurean; °data el serie pe margine nota:ad est[e] latinia§te acestu cuvantu", nota pe care copi§tii,au introdus-o in textul sfint ea o parte integranta din acesta.El §tia insä. ungure§te, §i de aceia s'au putut culege o suma deintorsaturi de frasa luate din timba maghiarä 2, §i, cercetindCu luare aminte, s'ar mai gäsi §i altele.

In alegerea cuvintelor prin care se exprima notiunile de cul-tura §i de viatà social& din Scriptura se vede cercul sätesc, te-t'atiese, conservativ i innapoiat in care traia traducatorul. El§tie de sata, sau de fsatu mai zice coafsä pentru coapsd,de case, ale caror stapini se zic cásátori in veacul al XVIII-leaorinduielile de bir numesc pe gospodar, in Moldova: easariu".El .are majare mult mai rar fomeale, iara§i formá. ardeleana;odata §i boreasá, forma ardeleand, luata de la Sa§i, feciorl,sau feti, §i feate, i rude, semente. Casa, al axil päzitor lau§ä se zice u§ariu, cuprinde stratul, adeca patul, scaune, masasau tabla. Cei mai bogati au in fata un comarnic in tradu-cerile din 1648 §i 1688 ale Bibliei: cerdac", foi§or", la carese suie, nu pe scdri" sau trepte", ci pe splte. Irod are la pa-latul sau tinde. Vinul se tine in celariu. Se iea, de sigur, prinz" §iciná; la prilejuri de botejune sau nunta se dau uspete, de us-petitorlul bucuros de oaspeti, sau rudele §i cunoscutii se adunala präznuirea trista a unui cumandari, cuvintul e intrebuintat§i in intelesul de jertfa adusa idolilor, la cumetrii §i firtáciuni.Se cinta din bucire buciume, din cetere, dar mai ales dincimpoaie. Agrul ogorul se lucreazd cu plugul de boj;semánáturde se coc spre secerkiunea rdsplatitoare. Pämintulmo§tenit se zice ocinä; acel ce II are e motean. Lneltele casei

Codicele Voronetean, p. 152, r. 1 de sus.Creta, t. c., p. 45; d. Hasdeu observa In Cuvente, II, p. 77, cd se aduc

modiffcgri individuale la s!ntaxa slavond.

118 Istoria literaturii romAnesti

sint: cnnobea, caldarea de arame, in care se va fi facind mamaligAde meiu, sticlele, blidele, solnita. Vemintul e alcAtuit din carmasa mai mult; brinele sint pline de arimi; in picioare se poartacalturi, cari trebuie Eh fie opinci legate cu oajde, curele; numelede caciula" sau palärie", n'a gdsit loe in traducere. OameniiLogati se imbracd in fire i in camha camocato",stofd orientald., dar aceia nu stau prin fsate. Femeile lucreazAdin pinza i miresterguri, stergare de sters pe mini, la spAla-tul din toate zilele sau la o Mutoare. Moara se chiama risnifasatului. SAtenii au tocitoare.

La basearecd i se zice i sfäntutoare, vre-un neologism eretic;preutul, popa, se nume0e i sfentitor, ceia ce mai inseamnd f er-inee5 tor. Vial:lien sint numai oameni puternici, dar se tie de pis-cupi §i episcup'i, cari sint catolici acesta e sensul cuvintuluipiscup in Moldova i cdrora teranii sint totu0 siliti, innainte

dupä räscoala de la 1437, a li da dijma. Dar, in afard deScripturd si de rugi, omul aleargd si la descintAtori, cum sint

vracii, media. Adunarea satenilor se chiama zbor, caIn podgoria munteneasc5 (Prahova) si pana azi. La el sefac giudeaje, de mai marii satului cari sint giudecli de fapt,cei mai vechi stäpinitori din Rominime, pe cari viata organi-satä din Principat34 gdseste in decddere; ei ascultd, la dzivatocmit5 in giudecatoare Biblia de la 1648 are scaunul giude-decatii", ca giudecatori, pe oamenii ce se pirese, 0-1 pun lagloabd sau in verigi, In inchisoare, in legAturg, in prinsoare"se va zice mai pe urmd, In temnità. Aici se mai ad í biltrIniisi mai marii. Piritul stà hare feafe, ca sá i se vadd vina. Jo-decata se zice: leage, iar cercetarea intrebatul legii. Se poate

razgindeca cineva, dupa o Ora noua. Ca despruietori dis-positores mai mici, peste despusuri, se vad pirdlabii de casiisi vàlahii. Carte §tiu numai artularii, cari pot num4ra scripturi

nominare scriptures pentru cd au urmat invApturi: o-data.. se gaseste §i diaci, poate un adaus mai tdrziu.

Scriitorul cunoaste domni, cari au pämintul, voevozi, ca ace]

' V. de ex. : ..Giudecii oamerilor adurara-se cu Dzeul lu Avraamu" (.'cheiana,p. 147). Oaminilor $i giudecilor." ImpAratii pAmAntului s't toti oamini, giudecisi toate giudetele pAmAntului" (p. 478). VIAdicii de Edom i giudecii de Moavu"(pentru domnii . . . $i boierii"). OdatA am gAsit bajan, de sigur o interpola-tie ; altA datA giupdneasa. E 0 cuvintul lude.

Literatura religioasA In veacul al XV-lea 119

Voevod maramurdsean, Bogdan, care a trecut prin pasurile mun-jilor si a intemeiat, cu vre-o trei sferturi de veac in urmA, Mol-dova. La r5zboin se merge, nu supt sutasi sau miiasicareslut cuvinte fabricate pentru nevoile tilcului precum ghiemon(irystul)v) e simpla reproducere a unui cuvint neinteles de tradu-cAtor, ci supt acesti voevozi: tabAra se chiamd gloatdcele-lalte Biblil au, una: 4ireag", alta polc"; sint cälärai, sàrgetkori; la un loe, toji luptAtorii se chiamd voinici. PAzestestraja. Artn4 e §i. spate.

Din loe in loe stA cite o cetate, ai eArii locuitori se chiamAcetkeni, cite un tirg, unde stau tfrgari, nu tirgoveji", cums'a zis mai tdrziu; euvintele unguresti orar, orAsan" lipsesc.La tirg i cetate sint oameni bogaji, ndrociji: ei au avere i daubani Cu aslam, camAtd. Ei au verbi, cari-i slujesc. Mai mare decittoji e Chesariul, Impkatul e vremea lui Sigismund, regele-ImpArat, la vistiarlul cdruia se dau banii, florinjii, florinciorii,filearii, argintul in de obste, ca dajde, cAci el zeciuiaste dupdoblcluite. Numai oamenii lui hotArese cine e dostoinic morjii",vrednic de moarte.

Din lucrurile mai depArtate, tilcuitorul stie marea, gemmea,unde nutA cu veantre curàbiile, luntrile, indreptate cu cirmui-toare, cu nasul, i tinute la innAljimea potrivitä cu cAtu§e. Cardlecu tarul, povara mArfilor, merg, pentru negoj, in multe lo-curi, adecA in multe laturl, la multe limbi striine, oprindu-seacolo unde cArmariul, circiumarul, da vin de anA, pdstrat infoale, i vipt pentru cale. Banii due in sumi, sommi, pun-gile" obisnuite in RAsArit1. SAracii merg pe jos numai cupunga §i traistra, adeed traista.

Lunile se zic in forma populard: Priere, Brumar. Serbdtorileau vechi nume latine: am notat si mai sus Cinzecile pentruRusalli.

Orinduirea cuvintelor nu e de sigur cea .obisnuitd, fie siin cele mai vechi documente de limbd curentd a veacului alXVI-lea. Ca sA se vadd aceasta mai bine, si ca sd se judece deoricine are simjul limbii dacd se poate admite propunerea, fa-

V. ale mele Notes et Extraits, I, Socotelile oraplui Calla, in Crimeia,p. 17 §I nota 2.

120 Istoria literaturii rotnAne§ti

cutä de unii filologi, ca aceste texte pot fi contemporane, chiar§i in tinuturi deosebite, voiu da unul dupa and' rtiva§ul munteandin 1521, cea mai veche scrisoare romaneascii ce se cunoa§te,

locuri mai alese §i mai frumoase* din traducerile secolului alXV-lea.

Mudromu i plemenitamu i cistitomu [dire HanAs Bengner] judeal Brasovului. Ipac (iardsi) dau stire domnie tale za lucrul Tur-cilor cum am auzit eu ed. ImpAratul au e§it den Saiia, §i/aimin-trea nu e, §i. se-au dus in sus pre DunAre; time sa tii domniia tacA au venit un om de la Nicopoe §i mie me-au spus cdva'zut cu ochii loi (sic) ca au trecut ceale corabii ce §tii §.1

domniia ta pre Dundre in sus ; ipac sa stfi cA baga dentote orasele cate 50 de omin[i], sa fie in ajutor in corabii;ipac sä tii cumu se-au prins ne§te me§teri den Tarigrad cumvor treace aceale corabii la locul cela strimtul ce §tii §i dom-niia ta. Ipac spui domnie tale de lucrul la Mahaniet-beg, cuan,,am anzit de boiari ce sant rnegiias si de genere-miu Negrecumu i-au dat Imparatul slobozie lu Mahamet-Beg, curn; ¡areNters; eel iò va fi voia pren Teara-Rumaneascii, iara elsa treaca. Ipac sA tii domniia ta ca are fried mare si BA-särab de acel lotru de Mahamd-beg, mai vartos de domnielevostre. Ipac spui domnietale, ca mai makele miu, de ce-aminteles §i eu, eu spui domnie tale; iard domniia ta e§ti in-telept; i aceaste cuvinte sd tu i domniia ta la tine, sa nu §tieumin[i] multi. Si domniele vostre sa vA paziti cum §titi mai bine.

Iatd acum locuri din vechile cArti:O napircd din caldura ei i mucicA mainra lui. Deci, deca

vadzurd varvarii spandzurandu §arpele de mainra lui, gralia urulitcatrd alaltu: totu ucigatoriu iaste omulu acesta, Cela ce mantiiinoi de mara: osanda a viè nu lu ldsd. E elu scuturd §arpele infocu, si nu chinui nemica. reu.

Radicd-se si tremuratu fu pamintul §i urziturii2 padurilorusmentird-se si se radical* ca maniè-se spre inse Dumne-dzeu.

De mere glornia-se, edzandu in u§i, §i de mere anta,bendu viru.

Liimurirea deosebirii, ce nu se poate tagadui, e aceasta: in-taiu cä avem a face cu o traducere dupd un text greu. Aceasta

Literatura religioasd in veacul al XV-lea 121

traducere e fAcutá intr'o limbd Cu total nepregdtitä pentrua exprima lucruri mai innalte §i mai ginga§e. In sfirit, tradu-cdtorul nu Oia bine slavonete §i era ap de grAbit, incit uitdinteun loe sá traducA pe na slavonul cu la. Constructii par-ticulare slavone au rAmas, precum e complimentul drept pus indativ.

Fard nicio pregdtire deosebitd insä. §i. ,fdrä nicio in§tiintare,oricine vede ca aceastA limbA se deosebeVe mai ales prin lipsalui pre de la acusativ, chiar dupä substantivele verbale, prinpunerea complimentului innaintea verbului, ceia ce e cu totul ne-romdnesc d. e. n'are unde capul inchina", a se toti mintui",

despArtindu-se pentru aceasta pAnd i verbul de pronumele säureflexiv; intrebuintarea permanentä a lui de, si in loe de den,din cum se vede i mai tirziu, §i in loe de clespre: necescripturd de tinre n'am primitu de la Iudei", adäugirea deasda unui expletiv: cinesi, etc. §i, in sfir§it, obiceiul de a punecomplimentul pronominal in urma verbului: ridzi-ti,riddird chiar mai multe din aceste complimente dupd verb1.

VII.

Sistemul ortografic care se vede a fi fost urmat in vechile textebiblice §i care se poate intelege destul de bine dupä cele dotrácopii moldovene§ti din yeacul 'al XVI-lea e foarte putin fixat

consecvent. Aceasta §i era de ateptat cind se gindete cinevacä. pänä atunci limba romdneascd nu fusese scrisä Cu slove chi-rilice decit in cele. citeva cuvinte ce se gdsesc presärate in slavonadocumentelor sau a cronicelor; acestea din Moldova numai.

In cuvintele de care e vorba, normele urmate in documentelemoldovene§ti i in cele muntene nu sint tocmai acelea0. A si I,sunetul inehis i cel mai inchis, nu se deosebesc prin caractereparticulare. i, cind. se gindege cineva la faptul ch. astAzi,dupd atitea relatii zilnice §i. altea influente literare unificatoare,inteo parte a Rominimii se pronuntä à acolo unde aiurea seaude f pana, plifd, romanese, rominese, cind tine seamAcd sunetul intunecat de la sfirOtul cuvintelor, care e à pretutin-deni aiurea, se apropie, dar nu se contopeste, pentru Rominii din

Alte observatii de limbd in G. Pascu, Istoria literaturii f i limbii romtneIn secolul al XVI-lea, Iasi 1921. Cf. pentru tot acest capitol Introducereain studiul literaturii vechi a d-lui Procopovici, Cernduti 1915.

122 lstoria llteraturii romdne§ti

Moldova, de i, atunci va intelege lesne de ce s'a intirziat atitavreme Cu osebirea grin scris a acestor cloud sunete intunecate.A i I se exprima in Tara-RomAneascd prin caractere deosebitek iA, Lard nicio normA alta cleat aplecarea cutärui pisar pen-tru una sau alta din aceste buchi destul de tirite; in Moldova,pänd in a doua jumAtate a veacului al XV-lea, A e necunoscut, s'tpentru amindoud vocalele umbrite se intrebuinteazA h, dar un in-ceput de deslusire, un progres fatA de tara vecind stAtr'aceia cd, dacd semnul poate sluji i pentru I, acesta-si are ca-racterul deosebit, care nu poate sa insemne si pe anume ru-teanul hl, care pentru Munteni, ca i pentru vecinii lor de pesteDundre, nu e alta decit i. Cle e dreptul insd, si la acestia t innaintede cloud' consoane, sau, in silaba finalA, i innaintea uneia sin-gure, are valoarea statornicä de I. Si intr'una i in cealaltA dinpArtile libere ale Rominimii acest k ipfAtiseazd totdeauna pein grupele ir, II intre douä consoane, cind atunci el se serie, cala Slavii 1), lii, metatetic.

Pentru diftongul ea-ja eAci deosebirea intre ea §i ja e §i maigrea de perceput si de arAtat decit deosebirea dintre A i I inantunite casuri Muntenii i Moldovenii au datinele lor proprii,care se datoresc aceluiasi fapt la cei d'intAiu influenta slavonda venit numai de peste Dundre, pe cind la ceilalti ea porneste,

intr'o mdsurA foarte mare, si de la Ruteni. Deci sunetul de edeschis, diftongat, care se serie in Tara-RomAneascA cu chi-rilicul l, apare in Moldova si in haina mai greoaie a luichiar de si rare ori a lui ta format din, i §i a.

In Moldova se aud doud feluri de z, dupd cum z vine din dlatinul sau e luat impreund cu un cuvint slavonesc: cel d'intdiusund dz si se inseamnä cu semn special s; in Tara-RomAneascd,lipsind sunetul, lipseste i litera I.

Pänà aid, s'a intrebuintat studiul lui I. Bogdan : De la cine. i dad auimprumutat alfabetul chirilic, in Prinos Sturdza, p. 585 0 urm.Lucrdrile d-lui Hie Bdrbulescu : tesa sa din Agram, despre alfabetiil chirilicpublicatia sa recentA : Fonetica alfabetului cirilic In textele romtne, Bucu-re0i, 1904, nu pot fi judecate destul de aspru in ceia ce privqte desordineaexpunerii l caracterul ciudat al unor conjecturi prin care autorul cautd sd apardca un spirit original. Tot ce a scris pe timid sufere de ace1e4 defecte initia-le i ele nu pot fi acoperite prin brutalitatea fArd exeniplu a polemicelor" sale,pe care tonul injurios le face ilegibile, deci neutilisabile pentru partea din cares'ar putea trage profit,

Literatura religioas6 In veacul al XV-lea 123

Si inteo tara si in alta, H serveste pentru i, iota cu trema ra-miind pentru anumite finale si pentru casal de dublare a lui i;o e represintat prin chirilica ce-i corespunde, omega, w, avindrostul SA11 la inceputul cuvintelor si in unele monosilabe; formamica a lui u, 8, e preferata formei dable (), care se intimpinanumai foarte rar. Pentru lu intreg sau scurtat in desinente: id

'sluje§te litera compusa,LegAturile de slove, ca aceia care uneste t cu r intr'o elegantä

litera lungareata, nu sint necunoscute.

Maramurasul daduse la jumatatea secolului al XIV-lea pe celd'intaiu Domn al Moldovei neatirnate: cancelaria noului stäpini-tor va fi fost intaiu latina, ca si moneda lui1; cind principatulinchegat in partile de catre Baia innaintä. spre Nordul i Rd-sáritul strabatut inca de mult de influente rusesti, actele de in-tarire si de cirmuire incepura a se asterne in slavoneste, carel'Amase limba Statului, precum era limba Bisericii. Pisarii furaluati de la Ruteni saa de la Rominii din jos. Dupa obiceiu i dupadesfasurarea fireasca a lucrurilor, un master la slove invata pealtul, i astf el scriitorii lui Vodã ajunsera a fi din neamul lui.

Irisa pe la 1400 legaturile Moldovei celei noud cu vechiul Ma-ramuras trebuie sa fi fost foarte dese: familiile mai erau incaimpartite intre o tara si cealalta: pe la sfirsitul veaculuiXV-lea inca, Voevodul Ardealului, Maramurdseanul BartolomeiuDragffy, din neamul lui Sasul-Vodä, innaintasul ì dusmanul luiBogdan ce! d'intaiu 2, e numit de cronica oficiala a terii, ruda',semintie svatiia cu 5tefan-cel-Mare3. Felul de a seserie in Moldova a patruns si in Maramuras, unde, iarài, Bisericaera slavona, fiindca astfel era Biserica intregii Rominimi incun-juratoare.

Dupci. grafia moldoveneasea, se serie deci in textele husite§i i Cll h fara a recurge irisa la combinatia ruteana kl pentru I,in deosebi; pentru ea-ia, se gasesc de o potriva cele trei semne

V. in Magnum Etymologicum, art. Ban. Cf. actul din 1904 slavon dinMaramur4, descoperit de profesorul rus Petrov, cu forme ca nemefi, vitaf-pan, mefteri, care sint i romAnep, cu Dumitru, Radul, la numele proprii ;v. Analele Academiei Romtne din 1925, unde i-am consacrat un studiu special.

2 V. lorga, Sate fi preoti, p. 137 qi urm.3 Bogdan, Cronice inedite, Bucure§ti, 1895, p. 45.

124 Istoria literaturii romAnesti

aratate mai sus: d'a §i m in cloud slove, aceste cloud dinurma, speciale Moldovei.

Insä. scriitorul se folose§te de clout). litere dintre care Mol-dova n'a cunoscut niciodata pe una, iar pe a doua nu se poatedovedi pana acum ca ar fi intrebuintat-o. Pe linga p se maiintilneVe pentru acela§i sunet semnul culcat; copistul din veacul alXVI-lea al XVI-lea al Codicelui Voronefean, aceia ai Psaltirii dela cheia ii reproduc stingaciu: s'ar putea ea in original sa nufi fost pentru r decit aceastA. notatie ciudata: ea arata sa" nufie alt ceva decit o viciare a Iui r (Latin, a§a cum se scria in evulmediu. A doua litera e 4, care exista O. peste Dunäre, ca o va-rianta a lui m: de sigur cä a fost ales pentru a represinta unsunet §ovaitor, n gutural, pe care Rominii din alte parti il pro-nuntA §i intreg, ciar: chid gasim buinrul, oameinrilor,läingedzi, sainbate, aceasta nu inseamnA cA a fost vre-odatA in Mara-murA o pronuntie ca: Mina laingedzi, saimbate, buirnul, oameini-lor, care e pe atit de ciudatä, pe cit de neexplicabilä, ci numai ca in:langa, langedzi, sanbata, bunrul, oamenrilor, n era foarte um-brit, prin vocala intunecata ce preceda, sau prin r ce urmeazA,a§a incit pentru acest fel de n :in frantuze§te bon, sonse punea ca o notatie consunantica. Daca pe lingd aceste exem-ple sint §i altele ca: inchiserä, inblaiu, motivul este slabiciunea vo-calei intunecate la inceputul euvintului, slabiciune a§a de mare, in-cit vocala dispare cu totul atunci cind cuvintul precedent se ter-minä. cu o vocala, sau se confunda cu vocala tot intunecatä princare s'ar mintui acel cuvint se 'ntinde, sA 'ntindà; scriitorulsimtia deci la inceputul unor cuvinte ea: inchiserk inblaiu numaio nasalA slabitä, §i o represinta i aici tot cu

In vechile texte, celelalte litere se inf4ti§eazA apoi ea in nor-ma valabilá pentru amindouti terile dunArene. O deosebire ar finumai aplecarea bätätoare la ochi pentru u dublu (oy), care alter-neazA cu cel simplu (8). AceastA aplecare se pAstreaza de aiciinnainte in partite ardelene, unde, pe un timp cind u se seria citmai expeditiv la noi, se ajungea i pAnA la ooy pentru acestsunet.

CAPITOLUL VI.

Cronicile slavone

Dacä in romanWe se strämutase Scriptura, faptele dumne-zeie0 asupra omenirii, in slavona singurilor carturari, in a-eeastä latineascä." a Räsäritului s'a incercat, aproape pe aceiaivreme, cea d'intäiu insemnare a isprävilor facute de Domni,

främintärilor dintre rude, a nuntilor i mortilor, a clädirilotindhinare lui Durnnezeu.

La noi ea §i pretutindeni aiurea, cronici domnegi s'au scrisIn ap-numitele mänästiri domne§ti, care pästrau ca rdm4itilepirmintegi ale ctitorilor incoronati i amintirea faptelor saviritede acegia. Supt influenta analigilor sirbi, astfel de anale s'au re-dactat, in curent cu vremea sau mai tirziu, in mäntistirile deorigine dornneasa ale Putnei, Bistritei, Slatinei i Neamtului 1

Unele mai pe scurt, altele mai pe larg, ele transmiteau, informe deosebite sau imprumutate, istoria trecutului Moldovei.

E foarte probabil ea insemnäri analistice, ca i pomelnice re-dactate cu ingrijire, au fost serse intaiu sub influenta acelui Mi-tropolit care puse basele noii Biserici mOdovene, Iosif, *i elun Moldovean.

Acest prelat, asupra cäruia cunontem din nenorocire ap de

V. Bogdan, Vechile cronice moldovenefti pdnd la Urechid, Bucuresti1891 acelasi, Cronice inedite atingeitoare de istoria Romtnilor, ibid., 1895.Cf. Tocilescu, in An. Ac. Rom., XVIII, partea administrativA, p. 331 si urm.(fArl importa*); t. OrAsanu, In Convorbiri [iterare, XXXI, n-le 6 i 7; P.Panaitescu, Influenta polond In opera fi personalitatea cronicarilor Gri-gore Ureche fi Miron Costin, ed. Academiei Romine, 1925, i I. Minea, Le-topisetele moldovenefti serse slavonefte, din Cercetari istorice", I, Iasi 1925.

126 Istoria literaturii romdnesti

putin I-, a reusit, cum stim, in 1407, supt administratia egume-nului Domentian de Neamt, care avea voie sA-si aleagä si su-cesorul, amindouà mändstirile VIddiciei sale": Neamtul si Bis-frita, intAie focare de lumird in stravechea Moldovä 2 Neam.tul, ridicat de Petru Musat, care-i M'Use satele de mosie, era,In 1407, cea mai insemnatA din cele doua mänästiri clomnesti:aici, sau in mAnAstirea din Rddäuti, cäreia-i facea donatii Anas-tasia, fata lui Latcu Voevod3, si Alexandru-cel-Bun incA-i dA-duse cincizeci de biserici, trebuie sä se fi pästrat in pomelniceamintirea celor d'intAiu Voevozi moldoveni. Dar A/exandrualese ca loe de ingropare mAnástirea, fundatá de dinsul, aBistritei, i strAlucirea acesteia intunecA pe a fundatiei musä-testi.

Supt urmasii lui Alexandru, in lunga epocA a certelorsingeroase i criminale pentru tron, Bistrita, intre zidurile cá.-reia se odihnia maiestosul, regalul4 pArinte si bun, ra-mine cea mAndstire a terii. In regiunile acestea de munteale Neamtului i Bistritii se ridica i vechea cetate a celortAiu Voevozi. Pe timpul luptelor lui Alexandru, represintantul le-gitimismului moldovean, contra lui Bogdan-VodA i PetruAron, Polonii ocuparA cetatea Negmtului, in mAnAstirea careia

I s'a consacrat o lucrare de d. loan A. Grigoriu, unul din absolventii Facyl-tdtii noastre de Teologie, o lucrare slabd. V. mai ales importantul documenttipArit de I. Bogdan, In Conv, lit., n-1 de pe April 1901, $i lstoria Bise-ricii romilnefti, I.

Arch. ist., 1, pp. 140-1.Melhisedec, O visita in Bucovina, in An. Ac. Rom., ser. II, VII, sect. ist.,

p. 272. Petru Musat trebuie sd fi fost ingropat in fLndatia sa de la Nearnt,cdci lui nu i-a pus piatrd ca i celorlalti predecesori Stefan in Rdaduti.

Anastasia nu cred sd fi luat pe Costea (Onciul, Orig. princ. romine, pp.251-2), ci mai curind pe luga Coriatovici (Xenopol, 1st. Rom., ed. 1, II, p. 136).Altfel de ce Stefan-cel-Mare, punind o piatrd StrAmoasei" gale Maria, fataAnastasiei, n'ar pomeni de loc pe sotul acesteia, tatdl Mariel? Pe urmd Cos-tea poat2 fi pomenit In pomelnicul Bistritei ca rudd de Domn, nu ca Domn(Melhisedec, 1. c., p. 269). S'ar putea i aceia sd fie un flu al lui Latcu, mortInnaintea tatdlui sdu. Anastasia, mama lui Alexandru-cel-Bun (din pomelniculBistritei (v. i Melhisedec, Cron. Rom., I, p. 103), trebuie sd fi fost alta. Cf. liga,MdruIstirea Neamfului, ed. a 2-a; Istoria Bisericii, I, pp. 69, 89-90.

BdtrInul Alexandru", scrie un istoric poet din secolul al XVII-lea, males-tos ca un adevdrat rege" ; Miron Costin, Poemd polond, In Letopisele, II, p.519.

troninile siavone i27

odihnia criminalul Stefan Alexandrovici 1, si o pastrara pen-tru deeptul mostenitor" pe care-1 gäsim, in April 1453, incuprinsul castelului 2 Ocrotitä de ostasii Domnului legiuit i aialiatilor sai, Bistrita insäsi nu fu uitatä in actele de danie ale a-oestuia 3.

Reeunoscatori, calugarii îi insemnara in pomelnic datele unoradin bataiiiie razhoiului civil. Nu era inca intentia de a serieanalele terii; erati citeva insemnäri asupra vietii i soartei luiAlexAndrel. Unele erau exacte, dar erau si multe false 4. In elese pastra anintirea tinäruIui ctitor mort in departare. Dupävechiql pcmelnic, luat de la izvodul de la Neamt, dupä men-tiunea suirii pe tron a lui Alexandru-cel-Bun si a mortii lui 5, sedädea lista fiilor ctitorului, fixindu-se luna i ziva nasterii numaila Ilias, tatal lui Alexandru-cel-Tinar 6. Se insista asupra fap-tului c sirgur Ilie era un fiu legitim, fiind näscut din DoamnaNeacsa7, care stim ca a fost ingropata la Bistrita, pe cind

Iatimirschi, Mss. din Neamt (ruseste), pp. 48-9.Cf. Dlugosz, ed. 1-a, II, pp. 60-3, 73, 79-81; ed. a 11-a, XIV, pp. 73-8,91,

100; Arch. ist., 11, p. 142.3 Arch. ist., I, p. 141.

Asa, dap ziva sAptAminii, data luptei dela Podraga trebuie sA fie gresitA;si de sigur cA nu se pot admite douA lupte intre Hie 0 Stefan cele delaPodraga i Piperesti in 1436, adecA dupA ImpAcarea solemnA din vara anului1435. La uciderea lui Bogdan, e larAsi o nepotrivire intre data de lunA i zivasAptAmInil : 6 Octombre 6959-1451 n'a cAzut intr'o Vineri, ci Inteo SimbAtA.S'ar putea inlAtura greutatea numal admitindu-se cA ,,Vineri in zori de zi" In-seamnA in noaptea de Vineri cAtre SimbAtA, in spre faptul zilei de SimbAtA.Nu mai vorbesc de cele douA insemnAri gresite ale suirii pe tron i mortii lui

Alexandru-cel-Bun bAtrinul Domn murise de mult, cind, dupA moartea lui0/ehrto-Alexandrel, cAlugArul dela Bistrita puse in scris aceste intimplAri. Cf.,In literatura mai nouA, I. VIAdescu, in ,,Analele Academiei Romine" pe 1925.

5 Cum am spus datele de an sint gresite. Pot fi bune cele de lunA. in acestcas, nu s'ar putea admite or. Chilia ci Cetatea-Albd, p. 201 cA Alexandru amurit In vara anului 1432: ar trebui de luat data de 1-in Ianuar al aceluiasi an.V. 0 1orga, Istoria poporului romdnesc, trad. d-nei Otilia Enache lonescu.

6 Si totusi aceastA datA era mai veche, deci se putea sti mai greu decit datanasterif lui Stefan.

7 Pe care trebuie sl o identificAm, cum propunea editorul Cronicii de laBistritaa, I. Bogdan, cu Ana, moartA in 1417. V. Cronice inedite, p. 66; darcf. Melhisedec, Notite ist. i archeologice, p. 62. Din Wickenhauser, Mol-dawitza, p. 59, s'ar crede cl Ana a murit innainte de 1415. V. si Uricariul,VIII, p. 21.

118 istoria...titeraturii romAnesti

Stefan era fiul Stancai" 1, lar Petru, cel dintaiu Petru Ale-xandrovicl, e dat ca nascut din Marina fata lui Marin'; 2.

De aici insemnarile treceau la nunta Iui Ilie dindu-se ca pre-cisie ziva chid sosi logodnica, solul polon care o aduse Ghe-

digold, Voevod de Podolia §i apoi de Vilna3, data nuntii 4. Lacopiii lui Ilie cu sotia lui polona se mentioneaza anul aa0eriilui Roman, fratele cel mai mare, lar la fratele cel mai mic, laAlexandre', se da luna si ziva, §i se adaug i locul unclea murit acest Voevod. De la orbirea lui Ilie, insemnarile. nu cu-prind TliMiC p:ána la luptele pentru tron ale lui Alexandre': nuni se vorbe0e nimic despre moartea lui Stefan, fratele usur-pator, despre suirea pe iron a lui Roman, despre Doinnia luiPetru I-iu Alexandrovici §i succesia lui Bogdan-Voda.3.

La 4 Iunie 1466, ca multamita pentru luarea Chiliei de lamunteni, Stefan-eel-Mare puse cea d'intaiu piatra a manastiriiPutna. lar, dupa lupta lui la Nistru, cu Tatarii, In 1470, ve-nit-au 0 au sfintit hramul Prea-Sfintei Nascatoare de Dumne-

1 innecarea de Ilie a tiitoarei domnesti e mentionatA de Dlugosz, ed. l-a, 1,col. 640-1 ; ed. a II-a, XIII, pp. 513-15. De la 1411, data nasterii lui $tefan,pAnA la 1432 mai fusese Insurat Alexandru. Nu trebuie iarAsi sA ne &dim laun dublu divort : n'avem niciun motiv pentru aceasta. Apoi innecarea uneiDoamne, chiar repudiate, pare mai greu de admis decit omorul unei femei careavuse relatii ilegitime cu Domnul.

Nepotrivirea intre datele pomelniculuI si ale cronicii, observate. de .crítIciiCronicilor inedite", e IntemeiatA, InsA, cum vedem, douA din numele pe care le dAcronica nu se pot cAuta In pomelnic, nefiind ale unor Doamne letopisetulscrie totdeauna Innaintea numelor de Doamne : cneaghine sau.despina". PeurmA, in pomelnic numele acelea multe sint, nir numai ale Doamnelor, ci alerudelor femeie.sti ale Voevodului. Margareta de Losoncz" n'a murit In 1410, ceiace nu s'ar potrivi cu anul nasterii lui Ilie, ci in 1410 s'a fAcut sfintirea bisericilcatolice din Baia, In care era Ingropat5. V. Bandini, ed. UrechiA, In An. Ac.Rom., ser. II, sect. ist., XVI, p. 7. Intr'un act din 1447 (Oct. 5), Petru numestemama sa" pe Maria Doamna luí Alexandru, care ar trebui sA fie alta decit

adevArata sa mamA Marina (Arch. 1st., I t, 113). Cf. Cipariu, Analecte, p.XXX; Iorga, Studii si doc., I-II, Prefata.

3 lorga, Chilia i Cetatea-Alba, pp. 83, 302; e pomenit in anii 1421 in in-tAia calitate, lar in a doua la 1432.

Dar ziva de sAptAmanA nu se potriveste.InsemnArile acestea au fost cuprinse, cum vom vedea, intr'o .singurA ver-,

siune a cronicilor sirbegi ale Moldovei, in asa-numitul letopiset de. la Bis-trita" n'as zice, dupA locul de gAsire, de la Tulcee.

eroniciie slavorid 1§

2t u de la ?ulna, Cu mina prea-sfintitului Mitropolit Chir Teoe-tist i episcopului Tarasie, fiind de fata egumenii tuturor manas-tirilor i intreg clerul preotesc, in numar de *eizeci *i patru dein*i, Septemvrie in trei, fiind staretul cel d'intaiu arhimandritulloasaf" 1

Asupra lui Teoctist *tina cam tot atit de putin eft i asuprapredecesorului sau de supt Alexandru-cel-Bun, Iosif. El suc-ceda Mitropolitului Damian, care iscali decretul de Uniune dela Florenta intre Biserica Rasaritului *i a Apusului 2

In 1439, cind sinodul îi termina lucrarea de impaciuire, dom-niau in Moldova Ilia* *i Stefan, representantii politicei poloneunul i altul, deci oameni ce nu puteau lua masuri de ,as-prime fatii d Mitropolitul unit. Damian *i colegul lui, protopo-pul Constantin, putura sd se intoarca cu barbile tunseP de laFrincii din Italia: nu se facu nimic contra lor. Pe urma numai,dupa moartea lui Stefan, supt succesorul sau, Alexandru, schim-barea se indeplini, probabil prin moartea lui Damian, in 1451.Teoctist, a cärui origine n'o cunoa*tem, fu Mitropolit ortodoxfara legaturi cu Apusenii, sfintit de patriarhul sirbesc (ohridan)Nicodim, supt domnia in Serbia a despotului Gheorghe" 3.

La 1454 el ocupa acum aceasta demnitate i participa in 1455-1456 la sfaturile lui Petru Aran 4.

Teoctist fu Mitropolitul care unse pe Stefan-cel-Mare ca Domn.Dupd biruinta, s'a adunat toata tara, dinpreuna cu prea-lumina-tul Mitropolit chir Teoctist, *i I-au uns Domn pre Siretiu, lalocul ce se chiama pana astazi Direptate"5. El tit" pana la

1 Cronica putneand-, in Bogdan, Vechile cronici, pp. 194-5; Cronicamoldo-polona, ibid., p. 225: 20 Iulie pentru punerea pietrei ; Ureche : lulie 10.Pe loasaf 11 gAsim chiar in acest an (28 Maiu), intr'un document, alAturi deTeodor de Bistrita i Siluan de Neamt (Wickenhauser, Putna, pp. 156-7).

lorga, Notes et extraits, seria a 2-a, p. 10 nota 1.3 Cronica putneand", p. 125; Cronica moldo-polonA, p. 225; Azarie

gArul, in Ureche, ed. Giurescu, pp. 25-6, 0 ed. Bogdan, Letopiseful lui Aza-rie, din Analele Acaderniei Romane" XXXI, p. 90. Toate sint versiuni aleaceluia0 izvor, vechea cronicA putneang, de care vom vorbi mal departe.Schimbarea e pusA supt Alexandru, dar in legAturà cu Sinodul florentin, carenu s'a tinut supt acesta. Deci s'ar crede cA nu se poate precisa mai bine. Datani-o ell insA o versiune a lui Ureche, pe care o citAm putin mai la vale.Cf. Cronica strbo-moldoveneasca, in Bogdan, Cron. inedite, p. 102; Ist.Bisericii, 1, p. 81 i urm.

Cronica putneanA", p. 194; Ureche, ed. Giurescu, p. 36, nota.Cronica putneane, p. 196; Ureche ; cf. ed. Giurescu, p. 43.

9

istoria literaturii romAnesti

18 Novembre 1477 1, 0 fu ingropat la Putna, unde pe piatralui se eete0e aceasta inscriptie: Cucernicul Domn al Terii Mol-dovei, Io Stefan-Voda, feciorul lui Bogdan-Voda, a impodobitgroapa aceasta parintelui nostru Mitropolitului Sucevei, preasfin-titului nostru Domn Teoctist, carele s'a mutat catre cele de sus,anul 6986, Noiemvrie 18" 2.

Au tinut Scaunul douazeei i einei de ani", se spune inteoversiune a lui Ureche, au stiitut Mitropolit in locul lui altul,lanume Gheorghie" 3.

Ucenie al lui Iosif sau strain de neamul nostru Teoctist, carese pare a fi jucat §i un rol politic, a avut, farA indoiala, oinfluenta culturala in Moldova. Prin indemnul lui va fi acoperitStefan-Voda Invingatorul cu biserici L manastiri pamintul Mol-dovei i prin indemnul lui calugarii din acele mAnastiri îi vorfi consacrat studiilor lini§tea lor singuratecil.

In fundatia lui Stefan-cel-Mare, dupd invatatura lui Teoetist,un ealugar putnean ineepu sa aleatuiaseä deci povestirea isprä-vilor rilzboinice ale marelui Voevod i cucernicului ctitor. Pentrupartea anterioara suirii pe tron a acestui Domn, analistul lua iz-vod duptt pomelnice §i insemnäri: din cele d'intaiu culese nu-mele vechilor Domni i anul intemeierii principatului, din cele-lalte amintirea celei d'intaiu biruinte romane0i: impotriva regeluiungur Sigismund, la Hindau" (Hirlau), precum i tirile desprerazboaiele urma0lor lui Alexandru-cel-Bun. Din propria sa amin-tire, el scrise tirile noua despre sfir0tul razboiului civil §iMiele timpuri ale Domniei no* pana la intemeierea mandstiriisale.

Melhisedec, O visitó la ateva mdniistiri f i biserici antice din Bucovina,in An. Ac. Rom., ser. II, VII, sect. ist., p. 217; Kozak, Die Inschriften ansder Bukowina, I, Viena, 1903, cap. Putna".

2 Cf. Hurmuzaki, II p. 670; Melhisedec, in Rev. pentru ist, arch. si fil., I, p.254; Cron. Rom., pp. 114, 250; Ulianitchi, p. 84; Hurmuzaki, 112, p. 686, no.LX1X ; pp. 698, 707, no. DXXVII ; p. 708; Bogdan, Vechile cronici, pp. 248-252 ; Wickenhauser, Putna, pp. 153 si urm., 166.

Bibl. Ac. Rom., ms. 174 (cf. Ureche, ed. Giurescu, p. 63 nota).Chir Gheor-ghie Mitropolitul Sucevei se intilneste In adevar la 1501 inteun hrisov de la*tef an (Melhisedec, 1. c., pp. 25'1-1). Pentru Gheorghie, v. s't Uricariul, XVIII,p. 64 (1490); Iatimirschi, p. 21 ; Bogdan, Cron. inedite, p. 96; Hurmuzaki, IIp. 718; Wickenhauser, Putna, p. 162.

4 Pomelnicul, mult prefkut cu timpul, al Mitropoliel de la 14 11 face Bulgarucenic al lui Marcu de Efes, adversarul Unirii (Erbiceanu, Mitr. Mold., p. LV).

Cronicile slavone 131

Apoi, an cu an, letopisetul fu dus mai departe, de minile cAr-turarilor necunoscuti. Se insemna inteinsul viata anterioarA amänästirii, instalarea starifilor, moartea acestora i a alugArilorlaudati de viatd bund i curati", ca acel Atanasie Bolsun, inee-tat din viatd la 4 August 1502 i care n'a fost poate strAin descrierea analelor din mändstirea sa 1. Se notau fericirile i ndca-zurile Domnului intemeietor, adeca istoria terii cu ridicArilesaderile sale, cu momentele de glorie §i cele de incercare. Si uneori umilul cAlugir i§i sirntia in suflet de luptdtor, depArtatde lurne., la izvodire:2 celor pe care le sAvii*au pe cimpii delup tit vitejii.

In 1504 muri gloriosul ctitor. Putna rarnase inca" mdnä.stiredomneascti innaintea tuturor celorlalte, i ana14tii oficiali aiprincipatului puser6 pe hirtie neastimpArul ambitios al fiului dupàce vesniciserA cariera de biruinti a tatälui.

Supt SteMnità, drepturile i datorille calugarilor din PutnarAmaserA cele vechi. Obituariul Domnilor, Mitropolitilor, boie-rilor mari ni s'a transmis astfel 2.

' Ureche, ed. Giurescu, p. 89. Dar pentru copiat se intrebuinta la Putna, la1488-9, cAlugärul Paladie. Melhisedec, /. c., pp. 232-3.

Cum vom vedea in alte capitole, pentru aceastA parte analele putnene ni-auajuns supt douà forme : cronica moldo-polonA, o prescurt are, i Ureche, care nidA datele i pentru moartea Mitropolitului David, a lui TAutu, a Mariei lui Radu-Von., vAduva lui $tefan-cel-Mare ; unii Ingropati tot la Putna. V. Melhisedec,/. c., p. 221.

CAPITOLUL VII.

Literatura religioasäl din veacul al XVI-lea: I.

1. Carple romanesti vechi i hrinrirea for.

Calile sfinte in romäneste au trebuit sä fie privite cu neincre-dere, cu teamä de pedeapsa lui Dumnezeu, cu despretul cArtu-rarului din vremile mai vechi pentru once umil product al po-porului, de catre cetitorii din Moldova si din Tara-RomAneasca.Na-tura cdpiilor in care ele ni s'au pastrat, arata foarte bine aceasta.

Una e scrisä destut de in grab& pe o hirtie ieftena, färänicio infloritura, de un Moldovean, un diac sau un cAlugar, carevedea inteo astf el de carte o minune literara da, dar nu din aceleminuni care se admirä: pe manuscript nu e nicio altä insemnaredecit a cuiva din veacul al XVIII-lea, care hotara cä biata cdr-ticia veche, cu literele nedeslipite si cu atitea foi smulse, ..-tu ebund de nimic.

A doua copie vine din Ardeal: hirtia e tot asa de proastA,literele sint disgratioase, lätarete, aruncate f ärä nicio ingrijire, totintr'un sing neintrerupt; pentru o asemenea lucrare, condeiul nus'a muiat niciodata in aurul, albastrul, chinovarul care impletiauchenare si initiate pe alte cArti, a cäror limbd era nobila, sfintaslavonä, de la Curtea lui VodA, de la Vlädici si de la egumeni.

Cea de-a treia nu stä si mai jos decit Psaltirea de la Scheia.Dar si in Psaltirea de la Voronet buchile sint unte, infätisareae negligiata. Amindoud Psaltirile n'au nicio insemnare: ele auzacut in uitare intre altele si pentru ca peste citiva ani cuprin-sul lor a iesit in slovA de tipar.

Radu Logofatul al lui Draghici din Mänice§ti, un copist careläcuse din acest meWsug mijlocut sau de traiu, el care 'tran-

Literatura religioas/ In veacul al XVI-lea 133

scrisese atitea sfinte ear* dumnezeesti, anume: Tetravanghe-lul, i Psaltirii Sfinte, si Pendecostare (sic), si Minee, i Oc-toise, l Triodure, si Metafraste (Simion Metafrastul), i Pra-vili, i Tilcuri, i Sfintii Apostoli", nu s'ar fi gindit, in min-dria lui de caligraf ales si de om invatat, sá insemne cuvinteromdnesti cu pana lui mesterd daca nu i-ar fi cerut aceastaanume Petru-Vodd Cercel: si mi-a zis el sa-i scriu acestedumnezeiesti cArti anume Evanghelia" 1. Cercel era un artist,un poet, un spirit original, un grämätic in greeeste 2, un inoi-tor de vocatie: pe el trebuia sa-1 intereseze o lucrare rara caaceasta. Pentru aceia Evanghelia facutä pentru dinsul e, printretoate copiile vechiului tilc, singura care se desfasura pe o fru-moasd hirtie orientalä lustruitä, are initiale, rinduri serse in co-lori i chiar miniaturi 3.

Dar dovada cá erau i parti din Rominime unde curiositatea nuindemna singurd pe scriitori la reproducerea, transmiterea si rds-pindirea Cuvintului Dumnezeiesc in romäneste, o aduc cloudfapte. Intaiu, scoaterea, in intregime sau numai in parte, aacelui fenomen de limbä care ingreuia in vechile manuscripte in-telegerea de obste: rotacismul: in a doua parte a Psaltirii che'er.e,el scade mult; in Evanghelia lui Petru Cercel el nu mai exista,si nu exista niel in izvodul de care s'a folosit LogofAtul Radu.

A doua dovadä, e pastrarea buna a acestor carti in Ardeal,unde ierarchia ortodoxa, era foarte slaba, unde, pand la Re-formä, nu se intilneste alt Vlaclicd decit Vlddica-egumen dinVad, lingä Bistrita 4. Am gäsit eu insumi cutare text de Cazaniecu partea romAneasca i slavona, aläturi, in colori deosebite:rosu si negru 5. Alte manuseripte cuprind tilcuri", tilcuiri"

Columna tut Tratan, lanuar, 1882, pp. 54-5.2 V. Scrieri gramaticale si didactice ale lui Petra Cercel, in Arhiva din

Iasi, 1894 (V), p. 261 (511) si urm.; cf. lorga, Grecs et Roumains, adaus.3 Columna lui Traian, 1. c., p. 49.

V. cartea mea Sate fi preoti, Bucuresti, 1902; Bunea, Vechile episcopiiromilnesti, Blaj, 1902; Teodor V. PAcAtian, Istoriografi vechi, istoriografinoi, Sibiiu, 1904; rAspunsul pär. Bunea in Unirea, an. XIV, si al mieu in Sii-mdditorul pe 1904; 1st. Bisericii,

5 V. Iorga, Mew documente de cea mai veche limbd romdneascd, in Ana-lele,Academiei Romine, partea literarA, XXVIII, p. 106 si urm.; descrierea,de mine, unor .manuscripte din Museul National de la Pesta in Luceafdrulde la Budapesta, i tiragiu aparte : Meirunlisuri istorice din Ungaria, Bu-

134 lstoria literaturii romdne0

de Evanghelie pentru zilele mari, cuvinte" pentru catare impreju-rari, Cugetari In ceasul mortii, cAlatoria Maicii Domnului la lad,o intreagA literatura tesuta in jurul credintei pentru a o lAmuri,impodobi si falsifica. Coresi, dorind sä. dea la tipar carti ro-mänesti, n'a avut decit sA intindä mina. Ce n'a crezut el a tre-buie sä publice: apocrif ele si legendele bogomilice, au fost co-piate mai departe, de umili preoti de sat, chiar cind ei stiauslavoneste, ca popa Grigore din Mähaciu.

O influentä mai larga n'au cdpatat insä aceste cärti decittocmai prin tipärirea lor de Coresi. Dar, pänä sä ajung3m acolo,trebuie sä se vadä imprejurärile de cultura, fireste slavonä,ce se intimpinä in Principate pana la 1544, data celei d'intäiupublicatii fäcute in Ardeal pe romaneste.

2. Cultura slavong in Moldova.

Avintul de cultura' slavonA, pornit din marile manastiri ale vea-curilor al XIV-lea si al XV-lea, ocrotit de Stefan-cel-Mare, intäritprin starea de inflorire glorioasä a terii in Domnia lui, nu slä-beste mult inca' cincizeci de ani dupä moartea marelui Voevod.

Dar mänastirea Putna decade de la un timp incoace, analeleDomnilor nu se mai scriu acolo, ci la Pobrata, pe cace PetruRares o innoi, dupla indemnul Mitropolitului Grigore i unde,dapä acelasi indemn, el alese locul de ingropare al säu si alfamiliei sale. Dupä Mitropolitul David, mort la 1-iu April 1509 1,nu se mai intilneste multä vreme un Mitropolit cu metanir4de la Putna 2. Teoctist al II-lea e, cum am vAzut, din Neamt,Dupä moartea lui, la 15 Februar 1528 in Mitropolia dinSuceava, fiind de fatä Dosoftei episcopul de Roman, Teofan alRädautilor, Macarie egumen de Bistrita, Acachie egumenul dePutna si alti preoti i cälugäri" 3 urmeaza Calistrat, care

dapesta, 1904. Cf. N Drdganu, Douci manuscripte vechi, Codicele Todo-rescu i Codicele Martian, Bucure0 1914, editia Academiei Romine.

Ureche, ed. Giurescu, p. 119.CA David venise de acolo, aratd pomelnicul din Erbiceanu, 1st. Mitr. Mol-

daviei, p. LVI.3 V. i un act din 16 lanuar 7036 (1528), prin care m3nahul Nechifor" ddruie§te

Neamtului satul Dolhe0i pe Somuz, inspirindu-se de la o danie a lui TeoctistInsu0 ; Arch. Statului, Neamt, no, 1726. Cf, Mellisedec? Chron, Romonolui,I, p. 159;

Literatura religioasa in veacul al XVI-lea 13')

se intimpind la 1528 1, dar nu era inca ales la 16 lanuar, i apoiTeofan de RAdauti: ei poate sa fi fost tot Nemteni. Stim sigurea din Neamt, unde fusese i egumen, era Macarie, in cu-rind episcop de Roman, in locul lui Dosoftei 2 Alt Teofan, acestade sigur din Neamt, ajunge Mitropolit in a doua jumatatea veacului al XVI-lea 3. Pänd la dinsul si in mijlocul pastorieillui, stau in Scaunul arhieresc al Moldovei: Grigorie, care fusesedoudzeci si trei de ani egumen la Pobrata, dar se retrase labätrinetd in Neamt 4, §i un Anastasie de Roman, in care as ve-dea pe acela ce era egumen de Neamt la 1528 5. Ctitoriile nouäale Domnilor din acest veac al XVI-lea, Pobrata, Rica, Slatina,Galata, sint, in adevar, addposturi ale letopisetului domnesc, cese urmeazd innainte, dar nu din ele pornesc marii invatdtori aiBisericii moldovene i conducdtorii ei.

Pe acest timp se inseamnd ca scriitor Macarie de Roman,care a läudat pe bätrinul Rares intr'o lucrara retoricd, al cdriistil e luat de-a dreptul din vestitul cronicar bizantin Manase,ce-i fusese cunoscut prin traducerea slavona, foarte veche; Ef-timie, ucenic al acestui Macarie, laudätor in acelasi spirit si inaceiasi formä, a cuiva care era mai putin vrednic de alese cormplimente bizantine, Alexandru Ldpusneanu; Isaia episcop de Ra-dauti, sol in strdindtate al lui joan-Vodd cel Cumplit i insemnatin istoria literard printr'o opera de compilare. a vechilor anale.Rostul acestora cade insd ceva mai tdrziu si se cuvine a fi aratatmai departe.

Dar traditia caligraficd slabise, iubirea pentru carti, inchina-rea lui Dumnezeu prin copiarea lor nu mai era ca odinioara,cind Stefan innalta biserici si mdnastiri frumoase, pe care tre-buia sä le inzestreze Cu cele trebuincioase pentru slujbä. Nu mai

Ac. R )m., mss. slave no. 38: pri episcopea mitropolit chirV. mai departe.

3 V. Hurmuzaki, XI, tabla.Cf. Arch, ist., I', pp. 22-3 si documente Mont, XXXVII, 1-2 din Arch.

Statului ; la 28 Octombre 7088 (1577,, Petru Schiopul hotaraste inteun proces pecare Gligorie fost Mitropolit si tot soborul de la sf. mandstire Neamtul"au, pentru satul Davideni, cu diacul Dragan Ciolpan.

5 V. documentul lui Nechifor, citat mai sus. Cf. Hurmuzaki, XI, p. LIII,nota 4. Dupl pomelnicul citat insa, el ar fi putnean. Cf. 1storia Pisericii, I.

V, mai departe.

36 lstoria literaturii romAnesti

avem acum niciun harnic i mester copist, ca Gavriil din Neamt,cu vre-o sutä de ani in urtnä. Nu va trece mult si cultura sla-vonä ea insdsi se va stinge: pe de o parte, din pricina nesigu-rantei i primejdiei timpurilor celor nota de luptd, lar, pe dealta, pentru apropierea invingatoare a unei epoce de prefacereadincii in tot rostul vietii romänesti.

3. Tara-Ron/Lima i tiparul de aril slavone.

In tot acest rästimp, imprejurArile au fost si mai putin priel-nice in Tara-Romaneascd i rodul invätäturii a räsdrit si maislab.

E drrept cá Radu cel cucernic, zis Radu-cel-Mare, pe lingäsprijinul pe care 1-a dat pretutindeni Bisericii drept-credincioase,a organisat, prin acel innalt cleric pribeag, ce stätea ad&-

postit la dinsul, Patriarhul mazil Nifon, ierarhia bisericeasaa terii sale. Nifon era un Grec i Gavriil Protul, care a scrisla Athos viata lui Nifon si pentru a vesti in lumea räsäriteanämeritele pentru lege ale Domnului muntean, era si el un Grec,care a intrebuintat deci limba greceasca in aceasa Viatä aSfintului celui nou. Dar, si in mijlocul terilor slave, un curentgrecesc nu se putea crea si päistra la Dunärea romäneasca". Cul-tura slavonä a fost deci inaritä la Munteni in aceiasi vreme prindottä intimpLäri.

CuIntäiu zece ani innainte de plecarea lui Nifon din tara 1,se intemeiè o mänästire nouä, in acel Banat oltean care adu-nase odinioarä cel mai strälucit sobor de Idcasuri sfinte. Inte-meietorii mänästirii Bistrita sint fratii Pirvulesti, Craiovesti sauBäsäräbesti, vestiti sefi de partid" din acest timp. Ctitoria lor,foarte luxoasä, inzestratd cu moaste scumpe, era cälduzitd, desigur, de vre-un staret adus din Serbia, unde fratii aveau multelegäturi. Intre cairtile strinse aici, se gäsiau unele de un foartemare pret, precum Psaltirea cu tilc din 1346, un manuscript atho-nic din 1408, citeva alte carti slavone din veacul a/ XV-lea, toate

Viata lui ed. Erbiceanu, Bucuresti, 1888, pp. 43-9 pune plecarea inlegdturg cu cAsAtoria surorii Domnului, Caplea, cu boierul Bogdan. Aceasta sefàcu insA dupA moartea celui dintAiu sot al Caplei, Staico, mort la 1507; Ça.-plea insAsi muri la 1511; LApëdatu, Vlad Calugdrul, Bucuresti, 1903; pp. 64-5.

2 V. vol. IV, p. XLV; Manuscripte din Bibliotesi Straine, I, extras dinAnatele Academia Romtne, XX; p. 50;

Literatura religioas6 in veacul al XVI-lea 137

scrise Cu mina, rdmäsite din comorile literare sirbesti pe carele spulberase cucerirea turceascd 1

La 1506, adecd numai cu eiteva luni innainte de iesirea luiNifon din tarA, un cAlugär cu numele de Maximian, fiul luiDespot, Tarul sirbesc", fAcea, la Rimnicul-Sdrat, pacea intreRadu-cel-Mare si Bogdan-Vorld al Moldovei 2. El ajunse Mitropo-polit al terii, pe care o pArdsi apoi prin 1509, poate )pentruca aflase, in cursul soliei ce indeplinia in Ungdria, ucidereaboierilor de cdtre Mihnea, urmasul lui Radu. Sotia lui Neagoe,care ajunse indatd Basarab al IV-lea, era Milita, vara sa; o ne-poatd, Elena-Ecaterina, fu, mult mai tArziu, sotia tlui PetruRares 3. Maxim va fi fost si el un invdtAtor" al terii, undepetrecu destul de multd vreme.

Din Bistrita s'au adus la Museul din Bucuresti, cindva, numai putin decit 131 de manuscripte slavone si 30 slavo-ro-mine. Ele n'au Insá nicio insemndtate pentru cultura noastrd,cAci cele mai multe ni-au venit de-a gata, nu le-am fdcut noif.Ar fi de pomenit doar o lucrare a pisarului Mardarte; un altmanuscript a fost copiat mai departe la Athos, dupA moarteascriitorului care-1 incepuse 4. Dar, cu citiva ani innainte, aceiasimänästire ddduse cercetätorilor nostri un numAr de vechi tipd-rituri religioase. Acestea au in adevAr o importantA mare, pentruca ele au fost scrise cu tiparul" in Tara-RomAneascal i cusprijinul Domnilor ei. Ele slut acele cdrti care fdcurd aproapefdrb." folos scrierea, pdnd atunci asa de imbielsugatA, a ma-nuscriptelor de Bisericd slavone.

Tiparul de cArti cu buchi nu putea sä. fie, la inceput, decit oafacere de negustori. De aceia curentul spre publicarea cArtilorsfinte slavone n'a pornit din Ungaria, unde Tipografia Curtii"lui Matias Corvin lucra incA de la 1473, cu un mester neamt a-dus din Venetia 5, ci de la acest oras chiar, care avea zilnices't foarte insemnate legAturi cu Rdsdritul si care, pe lingd a-

Odobescu, in Revista Romhul, I.Bogdan, Cronice inedite, p. 63.

3 V. larga, Studii i documente, IV, p. XLV.Odobescu, in Revista Romind, I. Tot de acolo trebuie sA fie pagina de

Liturghieriu slavon admirabil impodobit pe care o posecla Or. P. Partenie laRinmicul Vilcii (o copie in biblioteca mea).

Fessler-Klein, 0, c., III, p. 213,

138 Istoria literaturii romgnesti

ceasta, tinea supt ascultarea sa, pe malul din fata al Adriaticei,un mare numär de Slavi ortodoci. De sigur pentru Slavii dincolonia balcanict s'au lucrat cele dintAiu tipärituri religioase cucirilice 1.

Apoi tipografia slavonä lucrä chiar in Balcani. In tirgwrulCetinie, fostä capitalä a Muntenegrului, stäteau, inca de la sfir-§itul veacului al XV-lea, ni§te stäpinitori de mina a treia, dinfamilia Cernoievici, cariii luau titlul de domni ai Zentei, undeincetase de multä vreme dominatia creWnd 4i sirbeasca. Gheor-ghe Cernoievici statea supt ascultarea Venetiei, cu care el era incomunicatie prin portul Cattaro. In astf el de imprejuari i se vafi ingaduit s5.-0 iea un me§ter venetian, cu toatä gelosia cu carese impiedeca pe acestt timp instrainarea tainei roditoare a ti-parului. Se crede cA, la Cetinie au i4t trei cArti, dintre careuna e Psaltirea, iar celelatle cloud cuprind rugaciuni §i cintäri2.

Ele poartä numele cAlugdrului tipograf Macarie, care 4i-a fAcut,neapärat, ucenicia in Venetia. Amestecul Turcilor in afacerilemuntenegrene aduse însä, intre altele, §i intreruperea lucruluide tipar 2.

Tiparirea cartilor slavone nu-ai putea gdsi un adäpost inBalcani, in acest sfir*it al veacului al XV-lea, cind ultímele ra-ma.§iti de stdpinire cre§tind se innnecau in noianul turcesc. Mq-Yterii trebuird caute un sprijin, un ocrotitor, dincoace deDunare, unde se pästrau vechile forme de Stat. Aceastä in-dreptare spre noi era cu atit mai impusa, cu cit Venetia nu maivoi sd se ocupe cu lucrul tipografic pentru Slavi, i cu citnicio altA tara prinsä in m4carea tipograficd nu se aräta dis-pusä sa facä acest lucru. Astfel ieromonahul Macarie ven1 InTara-Romaneascd, aducind cu el un saculet de buchi frumos tAiate,de initiale inflorite §i de frontispicii dibaciu impletite, in carese simte influenta, originea venetiana 3.

La sosirea cucernicului meter Macarie, care era fara indoialaun Sirb, acel ce tiparise in Muntenegru, el socoate anul

Asupra lor v. Nerva Hodos in Almanachul tipografic ,,Minerva" pe 1902,si in Convorbiri literare pe acelasi an.

2 V. Hodos, I. c.8 V. probele date In Bianu i Hodos, Bibliografia romtncl I facsimilele dupg

tipgrituri grece§ti fgcute la Venetia pe acest timp, In Horatio F. Brown, Thevenetian printing press, Londra, 1891, la pp. 42 0 44,

Literatura religioasd in veacul al XVI-lea 133

apusenote de la Ianuar, nu de la Septembre,domnia in Tir-goviste Radu-cel-Mare, si pe lingä acesta se gaseste de la o vremecalugärul, apoi Mitropolitul sirb, de neam mare., Maxim. IntreMaxim, intre Macarie, intre noua manastire de cultura slavona,sirbeasca, intemeiatä de Craiovesti la 1497, Bistrita, vadittrebuie sa fie o legaturd. Cartea, invatatura sirbeasca, go-nita de Turci, pentru citäva vreme, din peninsula balcanica, se o-plosia in cea mai apropiata din terne romänesti.

Pentru Radu-Voda incepu Macarie tiparitura unui Liturghier,precum cu carp de slujba se incepuse tipäriturile din Cetinie; a-ceasta ar dovedi ca. Radu doria sa se urmeze la dinsul cu lu-crärile incepute in Muntenegru. O astfel de carte se putea min-tui pe atunci numai cu greu Coresi le lucra in mai putinde trei, i chiar pand la sese luni, si evlaviosul Domn nu traisa vada opera ispravitd. Ea se mintui abia in toamna anului1508, pe cind domnia acum Mihnea, care de sigur n'ar fi porun-cit calugarului sa se pregateasca pentru o astfel de lucrare.Teascul de mina al lui Macarie trebuie sa fi stat, sau la mands-tirea din Deal, lingä. Tirgoviste, pe care o innaltase Radu din celemai bune materiale si dupa planuri deplin armonioase, sau incealaltd nand ctitorie, in cealalta mänastire tinarä, Bistrita, undes'a gasit unul din cele doua singure exemplare ce se cunoso.Aceasta rarä. liturghie a lui Radu-Vodä e un frumos documenttipografic, si el aminteste indemnul din care a pornit, prinsterna Terii-Romanesti si prin coroana domneasca cu trei ramurice figureaza in frontispiciile eil.

Mihnea nu mai ceru nimic lui Macaria, intre altele i pentruca el era aplecat catre eresul hulei Duhului Sfint" sau catredogma catolica si era un mare dusman al calugärimii; nu

' V. Hodos, I. c., pentru argumentele ce se pot aduce contra celor ce credcd Radu ar fi fdcut un fel de comandd in strdindtate, asa Incit tipdritura nus'ar fi indeplinit la noi. Se poate admite oare cà, atunci cind unul ca Cer-noievici avea ambitia ca tipograful sd-i lucreze supt ochi, Radu sd se fi In-voit la un lucru in del:di-tare ? Si apoi cum s'ar putea crede cá pe atunci incdstema i coroana terii inseamnd numai cd de la Domnul ei a venit cheltuiala ?in sfirsit cum se face cà din aceastd opera, dacd ea ar fi fost fdcutd aiurea, sdse pdstreze exemplare numai la noi ? Cf. si lorga, L'ornementation du vieux(Ivry roumain, In Procès-verbaux du Congrès international des Bibliothé-caires et des Bibliophiles, Paris 1925 (si lira] aparte ; Innainterfdrd planse,In Bulletin de (Institut pour ('itude dell'Europe sud-orientale, an. 1923).

140 Istoria literaturii romAnesti

trebuie sä se uite niel aceia cä el a bätut cu tunurile, ca pe otabärä de räscoalà, frumoasa mänästire a Bistritei I. Dar Dom-nia cruntului Voevod tinu putin §i, cind Wad cel tinär, fratelelui Radu §i prietenul CraioveOlor, ajunse in Domnie, Macarie,care poate sä fi pribegit i el citva timp, urmeazá cu tiparutCa §i in §irul de publicatii de la Cetinie, apare acum cela ce eramai de nevoie preotului dupla rugáciunile Liturghiei, cartea de

Octoihu/. El a ie§it de supt tease in anul 1510, in carestiipinete chiar de la inceput noul Domn tindr 2

4. Neagoe-Vodd Basarab.

Suirea in Scaun a lui Neagoe, care se intitula Basarab-Vodd,intrecu toate nädejdile preotilor, cälugärilor i cdrturarilon

Macarie tipäre§te intaiu supt acest Domn, in chiar anul in-tronärii lui, 1512, o Evanghelie intreagd, pe care o impodobegecu frontispicii superioare ca bogätie i me#e§ug celor vechi;§i lucrul fu mai räpede data aceasta; inceput in Mart, el se min-tuie in Iunie. De bunä samä ca. avem astazi exemplarul lui Nea-goe chiar in acea carte tiparitä, nu pe hirtie, ci pe pergament

coloratä dupä normele ce se observau in secolul al XV-lea pen-tru manuscripte: ea a fost gäsitä la Bistrita, care a dat i e-xemplarul pe hirtie al Evangheliei3. Din aceastä vestitä tipariturds'a dat apoi, la 1552, o editie nouä, cu foarte mici schimbdri,pästrindu-se intr'un loe i stema sträinä, in Belgradul sirbescl.

Se poate sä mai fi urmat ì alte publicatii, dar din ele nu s'apästrat niciun exemplar. Indatä ¡lupa capodopera sa din 1512,Macarie ajunse Mitropolit, cdci färd indoialä el e Macarie Mitro-politul muntean care a supraveghiat din Arges innältarea males-trei mänästiri de acolo, care a primit in August pe PatriarhulTeolept al Constantinopolei, pe patru Mitropoliti ai Räsäritului,pe tot clerul innalt al Athosului, cu staretul cel mare sau Protos-ulGavriil in frunte, §i a slujit cu din§ii 14 sfintirea acestui laca,in sfir§it acel care a pus in legAturä Biserica sa cu Biserica-

Viata lui Nifon, ed. cit., pp. 65, 71 ; Tocilescu, in Analele Academiei Ro-ente, VIII, p. 191 ; inscriptia de la Bistrita, din 1683, tot dupg viata lui NifoninsA.

V. $i Studii si documente, XIII, pp. 5-6, II, no. 1.3 Pentru descrierea une Orti i a celorlalte, v. Bibliografia Romtnci cita*.' lbid.

Literatura reilgioasä In veacut al XVI-lea 141

Cta-Mare constantinopolitaa si s'a strAmutat oel d'intdiu innoua CapitalA a terii, unde se ridiease o Mitropolie vrednieA s'AAprim e a Kb 1. Dupd acest triumf al säu, el nu trdi insd mullavreme §i, cind, dupd moartea lui Neagoe, in 1521, dupd prin-derea de Turci a copilului Teodosie, Doamna-väduva, SIrboaicaMilita, apila' drumul de pribegie in Ardeal, o Intovdrii5ia altMitrcpolit; Mitrof an 2.

l'AM la venirea unui nou pribeag sIrb, cu alte buchi, nu se maitäspindird in lumea rdsdriteanä tipdrituri noud fäcute in Tara-Romäneascd supt ochii bucuro§i ai Domnilor ocrotitori pentruortodoxia nenorocitd, Vara addpost i urmdritd de prigoniri.

Innainte de a sa vorbi de noua serie de tipdrituri, citeva cu-vinte asupra operei de scriitor, de scriitor slavon a lui Neagoe-Vodd.

Neagoe era fiul lui Basarab-cel-Tinär, cu o femeie, Neaga,despPe care cred cd era din neamul Craiove5tilor 3. El a fostsprijinit i incunjurat de ace§tia. In tineretá se alipeVe pe lingdNifon, organisatorul Bisericii muntene: pe atunci era un simpluboierinW, cdci obiryia domneascd nu i se vddi decit pe lasfir5itul Domniei lui Vlad-cel-Tindr, fiind Comis al acestuiacind boierii il scdpard de moarte sau de slutire zicind cd esteun adevdrat fecior al nostru" 6. El va fi cules invdtdtuedde pe buzele lui Maxim, ruda de Craiu care ajunsese Mitropolitmuntean. Sotia lui era Sirboaicd. Fiii lui poartd nume sirbetisau bizantine, Teodosie. Iubirea lui pentru arta era cunoscutd.Luxul Curtii lui trebuie sd fi intrecut cu mult tot ceia ce se po-

V. \data lui Nifon, pp. 79, 115, 121; invätfiturile lui Neagoe, Bucuresti,1843, P. 173 si urm. (alt6 editie la VAlenii-de-Munte).

Cf. Bogdan, Documente i regeste privitoare la relatiile Terii-Romd-nefti cu Brafovul fi Ungaria In secolul XV §i XVI, Bucuresti, 1902, p. 307,no. CLXXX Studii fi doc., III, p. LXXV, no. VIII.

V. Jerga, Studii si documente, III, p. XLIV.VAtah de vInAtori4, in Viata lui Nifon, p. 69, inteun loc unde e vorba de

gonirea fiului lui Mihnea-Vodä zise cAtrA ei : cine au fAcut voao aceasta ?Ei ziserg : Neagoe, vAtabul de vinAtori" nu Inseamil vre-o dregAtorie, ne-cunoscutA, intr'un fel de oaste, si el necunoscut, ci trebuie sA corespund6 ori-ginalului : 6 trotílievo;,- tuiv ihmoúncov".

5 Studii i doc., VI, p. 592.Viata lui.Nifon, p. 75.

142 istorialliteraturii romanesti

menise päna atunci. Pentru mesteri de clddiri i giuvaiergii, el atrimes solii in 6us si in jos, in terne cu traditie artisticä: la;

Venetieni ca si la Sasil.Cärturaria lui Neagoe-Voda n'a ramas fära fotos; in sufletul

acestui pasnic Domn, cu atila dor de frumuseta cum nu mairavuse altul innainte de dinsul, se desteptä dorinta de a seriesfaturi bune pentru fiul sau Teodosie, pe care-1 incunjura cuanta iubire, prevestind pare-ca moartea Fui innainte de a-Ivedea fecior de vrista"; pentru ca", serie el, de vei ramineasane de mine pentru päcatele mele, macar cit de mititel,nu te intristezi caci ai ramas de mic särac de mine, ci sa stii,fätul mieu, ca asa este rindul si obiceiul lumii acestia". Totde la el avem si un alt cuvint de invatatm.ä" indreptatcatre doi calugari noi, slugi credincioase ale sale si dragi, ca-rele se lepädara de lume i sa deadera vietii calugaresti" 2,

Calugarii cei noi sint Ioasaf i Varlaam, cari vor fi fost panaatunci boieri de la Curte: in Ioasaf s'ar putea vedea Iosif", sfin-tit la 1517 ca intAiu egumen de Arges innainte de aceasta in-vätatura manuscriptul da Pisaniia manastirii Argesului", caree de fapt o culegere de sfaturi catre egumeni 3-, iar in Varlaamunul dintre Mitropolitii de mai tarziu ai Terii-Romanesti4: amin-doi sint numiti asa de Neagoe dupa povestirea rdsäriteanä des-

Cf. (Tocilescu), Curtea e Arges, publicatie jubilara; Hasdeu, in RevistaNonti, 1, p. 121 si urm.; Iorga, Domi documente din Archivele ragusane, inArch. soc. st. §i lit, din lasi, 1898; Socotelile Brasovului, in Quellen derStadt Kronstadt, I; ale Sibiiului, extrase in Hurmuzaki, XI; scrisorile lui Nea-goe, in Bogdan, 1. c.; Stadii si doc., III, p. LXXV. MAnAstirea a fost In ade-var cladita de un meter din Raisarit, poate Sirb, dar poate i Romin, ucenical celor ce zidisera manastirea Dalului. Sasul Vitus, sculptor i pictor", adusin Tara-Romaneasca, in lanuar 1523, cind domnia inca In pace, intre douapribeg.i, Radu de la Afumati, n'avea alt scop decit a impodobi cu sfintieffigiare biserica, acum cu totul mintuitä; v. Quellen, I, p. 505.

2 Cele dintaiu fn mica parte si in Archiva istoricd, 12, p. 111 i urm., p.120 si urm.; in intregime, fonnind un volum de 336 de pagini in 8°, aparuteIn Bucuresti, la 1843, supt titlul Invataturile bunului si credinciosului Domnal Til rii-Ronuinesti, Neagoe Basural.' Voevod, ccItre fiul sdu TeodosieVoevod ; cea din urma, in Viata lui Nifon, ed. citad, p. 143 si urm. Pentruforma slavond i greaca a Cuvintelor, v. Rousso, In Revista Romtml a d-luiRAdulescu-Motru, 111, p. 280, si in Studii bizantino-romine.

3 V. Viata lui Nifon, p. 119.4 Cf. Lesviodacs, Istoria bisericeascd pe scurt, 1845, p. 398.

Literatura religioasA In veacui A XVI-lea 14S

pre Varlaam si Ioasuf, pe care o cuprinde in sfaturile luirintesti. Li se dau numai indrumAri care se intilnesc in once pre-dicA plutind de-asupra lucrurilor precise.

O altä parte din compilatia lui Neagoe o alcdtuiesc indem-nuri crestinesti ce se pot da oricui, oricind si in once fel deimprejurAri si pentru dovedirea bunAtAtii cärora el nu aduceintimpläri din viata sa insäsi, bogatd in näprasnice schimbAri,ci evenimente din Biblie sau din viata lui Constantin-cel-Mare, pecare neapArat cA domnescul scriitor le-a cules din literatura sla-vonä curentä a acelui timp, ea insAsi copiind izvoare grecesti

Cu mult mai insemnate sint cele citeva scrisori de sfaturitre coconul domnesc Teodosie, nenorocitul porfirogenet" al a-cestui Domn cu apucäturi impärätesti. Neagoe vrea sa-si invetefiul cum sä cede Domnilor sà sadd la masä si cum vor mfuca

vor bea", si cum si in ce chip vor cinsti pre bojen i preslugele lor cari vor sluji cu dreptate", cum se cinstesc icoanele,cum se iubesta Dumnezeu, cu fried de dinsul, cáci stä toatä lu-mea innaintea lui Dumnezeu ca o Picatura de ploaie in stra-sina casei", cum se primesc solii, cum se trimet altii in schimb,cum se dau rdzboaiele, cum se iartä de Domnii vrednici rAul celi s'a fäcut in tineretä i strimtorare; cum sd facA judecataconstiintä i blindetd, indemnind pe fratele" sdu ce se judecäa spune pre drept, ca sa-ti putem lua seama si noi sä tejudecäm pre dreptate". Cuviinta la ospete, petreceri, primiri si a-legerea sfetnicilor i ajutätorilor îi par cloud temeiuri mai pu-ternice ale unei Domnii asezate i sigure: in legAturä cu ele,filosoful bisericesc atinge mai toate cele ce pot privi pe unstApinitor. E vrednic de luare aminte sä. se \raid in ce chip pri-veste MAria Sa Basarab-Vodä o cirmuire pläcutA lui Dumnezeu,folositoare oamenilor i menitä sä lase in urmä un nume bun.

Domnul vine de sus: el face boierii, dar boierii nu-1 fac pe el;o mindrä märturisire, pentru formularea cdreia Neagoe a trebuitsä uite toatd istoria terii sale de la Mircea cel d'intAiu incoace,o istorie de lupte, de ucideri, de sfäsieri sälbatece. Dar nu sepate opri sä atingA vorbele rele" ce se tot spun: lath.' cuma fost cutare Domn, altul iatä cutare cum si-a pus Domnia, sialtul iatä cum au petrecut si cum au luat cinstea lui altul, si alte

Cf. Romansky, Mahnreden, si Rousso, Studii bizantino-romtne.

144 tstorla literaturii roman*

multe Ind mai rele decit acestea". Boierii unui Dorrm i sluglelui de la Curte ii sint i siguranta i podoaba. SA fie slugiieirnbriicate i impodobite cum yeti sti mai frumos, cA aceiaeste lauda si cinstea Domnului." Sfatuitorii trebuie alesi cu in-grijire, fiinda de la alegerea lor atirna atitea: Domnul sA nu. sepiece stdruintilor i sa rfu ridice in treptele dregatoriilor oamenifdrä insusiri i färä tdrie de suflet, cari nu se pot recomandadecit prin aceia a au pdrinti vestip sau stiu a se face pldcuti,cä pot face glume si veselie si risuri" i slujesc de mdscdrici"la o Curte usuratecd si fArà innalta constiintd a datoriilor ei.Odatd numiti, boierii trebuie cinstiti dupd cum li se cade: nicilocurile lor la masa stapinului sd nu fie schimbate, pentruaceasta poate jigni pe cei ce sint mai simtitori i mai mindri:inima omului este ca sticla: deacä sticla, deaci, se sparge, cu ceo vei mai cirpi?". Prin ingrijire, blind orinduiald i trdinicie,Sfatul çi Curtea sd fie ca o frumoasd grddind, incunjuratd deun zid tare: Gr&line mea si creasterile cele frumoase din-teinsa sint boierii mei cei mari i cinstiti". Fiindcd, inteaceastävreme ce am ajuns noi" asa s'a scris de cind lumea crefliutas'a impulinat i oamenii, mai legati de pdmint decit i1tä daca,se cistigd prin omul este ca porumbul: wide andgrdunte mai multe, acolo fuge" Domnul va lua din venitul &Au,pe care insd 11 va stringe si-1 va pdstra insusi, vai de Dom-nul acela ce-si dà cinstea altuia i vai de tara aceia care o std.-pinesc multi!" o parte mare pe care o va da boierilor, in mo-sii si in bani, de care nu se va atinge apoi. La cercetarea dinfiecare an a ostilor, autarea ostilor voastre la anul, cum li eobiceiul", sd se faca destule daruri pentru ca ostasii sd iubeascdpe acel care e chemat sä-i calduzeascd. Judecdtile sa se petreacdbine, si nu in cAldura de dupd ospete. Datoria cere, in adevar,.ca sd se curdle, cu toará blindeta care impodobeste pe un cir-muitor, nuielele cele uscate, care nu fac rod", dar inlaturarealor &A se facd numai cu lege si cu judecatd". Iar, innainte de

sd se fi fdcut întäiu bate incercdrile de indreptare,ca unui arbore bolnav ce poate ajunge iaräsi de folos gospo-darului. Oricum, sd nu fie adese ori pdharul tau plin de singe deom", caci singele omului nu este ca singele vitelor sau al altorfiare, sau al päsdrilor".

Literatura7retigioas6 In veacui al Iii-lea 14

La mese, Domnul sä fie de NA, sd. se bucure de vorbd, decintec, de sunetele de tobe, vioare, surle de veselie" si de jocurilevechi si no* sd bea chiar, cäci nu e menit pustniciei, dar nici-odatd sh nu cadä in uritul pdcat al betiei si in cele ce vin dupädinsa. Daed i s'a intimplat sd alunece in dreapta si in stingacum era pe atunci datina; si Neagoe el insusi era dintre copiiidomnesti insemnati in ascuns, sä nu-si iubeascd mai mult f e-ciorii carii sint din pdcate" decit pe cei din cdatorie, si sd. sepocäiascA prin dajdea lacrimilor, care sint aripile pocäintii''.Domnul sd fie strälucitor s'i darnic, dar cei ce-1 ineunjurd sd nu seinfdtiseze umili pe lingä bogdtia lui de mdtasd, aur si pietrescumpe, cdci, cum s'a väzut si mai sus: sä fie slugile imbrdcatesi impodobite cum veti sti mai frumos, cä aceia este lauda sicinstea Domnului".

Dacd Teodosie va fi ap, el va fi incunjurat de oameni ce-1 voriubi pAnd la jertfa vietii: Cum cugetau sail verse singele sisd-si puie capetele pentru mine, asaii vor vArsa singele si-sivor prune capetele pentru tine, si niciodatä nu vor da spatele vrdj-masilor".

Neagoe a fost milostiv si compdtimitor, darnic pentru cei ceaveau nevoie de domneasca lui amide. Asa trebuie sd fie Dom-nul. Tot prisosul lui va merge la säraci si. la mdndstiri. Caci baniirämasi in Visterie nu sint doar ai lui. Iar, de-ti va mai prisosivenit din venitul DomMei, acel venit sa" nu gindesti cd este cistigatde tine, ci iar 1-ai luat de la säraci si de la ceia ce sint supt bi-ruinta ta, care i-a dat Dumnezeu supt mina ta". Hräpirea e ceamai mare rusine pentru un crestin si Domn: rdu este a Odeala rdspintii si a cere? Dar mai räu este a se imbogäti omul cunedreptate."

Dar totusi avem a face cu un om de rdzboiu care se infioardin toatd fiinta lui cind aude goarna nävalelor si incdierdrilor.Intre atitea citatii din Sfinta Scripturä, din Efrem Sirul, din Sf.Atanasie al Alexandriei, din Aristotele chiar luatä din vre-uncronograf, , intre atitea comparatii de imprumut, iatd de cloudori, in douä forme deosebite, o icoanä de lupte, in care se simteavintul puternic al inimii pentru ceia ce-i place mai mult: Minteaeste steagul trupului, si, pän sta. steagul la rdzboiu, tot iaste rdz-boiul acela nebiruit si nepierdut, iar, deacä cade steagul, räzboiuliaste biruit si nu stie unul pe altul cum piere!". *i, in altd parte:

10

146 Istoria literaturii romAnesti

Mintea stä in trupul omului drept ca 0 cum sta.' steagul in mijlo-cul räzboiului si cautd toatd oastea la steag; i, pän stA steagulin räzboiu, nu se chiamd acel räzboiu biruit, mdcar de are 0 nä-valà grea spre sine, ci tot cautd steagului 0 se adunä imprejurullui, iar, deacä cade steagul, deaci toate Wile se räsipesc si nuse stie unul cu altul cum fac i incAtrò merg" 1

Pornirile acestea räzboinice ale rasei lui de luptiltori färdfried si de strasnici Domni, biruitori i poruncitori, se väd dinminunatul capitol, de sigur cu desfrvirsire original, in carescriitorul intelept 1ncepe cu socoteala cuminte a solilor st mintuie,ca apArAtor al coroanei si terii sale, prin strigdtul de chemarela luptä pe viatä si pe moarte.

Deci, chid vine un sol mare, de la un principe credincios, sä-1primeascd incä de la hotare prin boieri de cinste, ce vor iesiinnaintea lui; el va fi adus la Curte, hrdnit dupd cuviintä si tinutla o gazdä bunä", dar departe de locurile de sfat ale Domnului,doud-trei zile. El va vedea pe Voevod in jiltul sdu, sus de-asuprascaunelor in care se razimä sfetnicii bätrini si cei tineri, dar nutrufas, ci smerit, caci si Dumnezeu e de fall La ospdt, careva strdluci Innaintea ochilor strdinului, tocmiti Pdharnici, scoa-teti pähare de argint frumoase i siliti sA asezati toate frumos,ea sä se mire si solul de acea podoabh." ì rinduiald A0j-derea i masd sä gatiti frumoasd, i sA feed multe feluride bucate, si sä aduca pe rind unele dupd altele, i bduturiscoti de unde yeti avea mai bune i mat dulci". Solul va fipoftit prin osta0 mindri: voinici, oameni frumosi si de folos".I se vor da de toate, dar nu va fi grämädit cu pdharele: sdnu-1 sileti cu vinul, ca sd-ti vazd 0 el intelepciunea", adaugeel cu finefd.

Once ar spune solul, sá nu i se tie in nume de räu, cäci nuvorbeste de la sine. Din potrivä, sd fie ascultat senin: tot seninsA se cearà sfatul boierilor, sä. li se dea timp pentru cugetarealasupra hotäririi ce trebuie luatä, sä se primeascd parerea ceamai bunä si sä se vorbeascä solului cu lini§tea intelepciuniierestine. Sä fie toate rdspunsurile tale mai bune, i &I fie stA-pînului ca niste sägeti dacd le va auzi".

1 SA se observe mindria cu care Neagoe vorbeste de Domnul de la caresi altii, dintr' alte teri, poftesc sA lea InvAtAturA i sfat de la dinsul".

Llteratura reflgoas n veacul al XVI-lea 147

Altfel insA va fi purtarea Cu solii pAgîni, ai Tureilor, de ochiilacomi ai carora trebuie sA se ascunda bogatia §i stralueirea:sa te faci innaintea lor särae §i lipsit i nici inteunele sA nu te1fale0i".

Iar care nu cred in Hristos, Dumnezeul nostru, nici Preacurateilui "Maiei, aceia n'au atita minte nici intelepeiune, ei toata min-tea §i intelepciunea lor este mina cea intinsa, i darul sa 11 dai

sa li umpli gurile tuturor de toate. Numai atunci vei aveapace cu din0i i odihnA. Inca innaintea acestora nimic dinavuthle voastre sa nu aräti, nici seule, nici haine, nici boieriiVal sA nu se impodobeasea innaintea lor, ci sa te arAti i sate faci innaintea lor sarae i lipsit, i nici inteunele sate fäle0i, i, eind vor veni de la din0i solii mari, i vei gindisä trimiti innaintea lor cinste, tu trimite i le fa. cinste, insanumai eu bucate i cu bautura, iar altd chiste sau avutie sa nuarati innaintea lor, cA, macar de vi s'ar ingAdui eft de ,euprietenie I cu dragoste, iar tot sA nu-i crezi, nici sA li arätiavutia ta, ci hied mai virtos sa o ascunzi de din0i, i, panaai avere in minile tale, tot li da, ca. toata intelepciunea lor sta.in dare.

Sint insa vremi cind toatä silinta de a impAca, de a se ras-cumpara ramin zädarnice. Atunci nu trebuie pribegie frieoasa,infaprata in haina umilintii, ci razboiul in numele lui Dumnezeu:

Deci, de vor veni asupra voastra vrA0na0i vo0ri 0 yetivedea ca sint cu putere mai mare decit voi, iar prietnicii vo-tri va vor indemna sd mergeti asupra lor far de vreme, sauva vor speria ca sd ie0ti din tara voasträ, sA pribegiti, sa nucredeti pre acei prieteni §i indemnatori ai vo0ri; credeti ea.nu va voiesc binele. CA eu am fost pribeag, §i de acela va spuiucA este traiu §i hrana eu nevoie pribegia. Pentru aceia sà." nufaci aa, ca" mai blind este moartea cu cinste deeit viata eu a-mar 0 cu °earl Nu fireti ca pasarea aceia ce sA. chiama cue,care i0 da ouale de le clocesc alte pasar i scot puii, ci fiti ca§oimul §i vA paziti euibul vostru, cA oimul, fiii mei, are altapilda, 0 are mima viteazd i bärbata intru sine, i multe pasdriobladuie§te i biruie0e, §i niei de una nu-i este fried, niel se teme,nici vineaza .in toata vremea.

Domnul va cherna pe boieri va indemna sa-1 apere cinstit§i eredincios, sA li fie milà de capul sau, cum" lui ii este 0 i-4

148 istoria literaturii romlnesti

fost de al lor. Iar tu sd mergi drept fatd la fatd pre vraj-masii tdi, fArd nicio fricä. Iar, de vor fi ei multi, nimic sa nute infricosezi, nici sd te indoiesti, cA omul viteaz i rdzboinicnu se sperie de oamenii cei multi, ci, cum räsipeste un leu o ci-readd de cerbi si cum omoard un lup o turrnd de oi, cit demare, asa i omul viteaz i bdrbat i hrdbor nu se infricoseazdde oameni multi." Rudele boierilor vor fi puse la addpost, fancied,altfel, fiind prinse, fac p boieri sd trAdeze, de durerea lor. Vorfi douä strAji i apoi toiul cel mare" sau tabdra"; hArtuitorii nusint de nevoie. Domnul nu va sta in frunte, ci la o parte, feritde tunuri i sägeti, fiind acela de la viata cdruia atirnd toate;el va fi ascuns intre a doua sau intre a treia ceatd de latureaiostilor".

Invins, el nu va ldsa tara: din tara voasted sd nu iesiti, cisd sAdeti cu boierii in hotardle voastre, in niscare locuri ascunses't de taind". De aidi. va astepta neapArata plecare a Turcilor,cari vor ldsa Mr de osti" pe Domnul care-1 vor fi adus ei"si care se va spulbera in vint. Iesind rAu rdzboiul, Domnul edator fatd de urmasi a primi senin si moartea, cdci, mdcarde ti sä va intimpla si moartea, iar numele täu va rdminea peurmd in cinste".

AlAturi de aceste pagini de intelepciune st de avint rdzboinicsint altele de duiosie, in care Domnul vorbeste despre sfirsitulvietii sale, ca o scinteie cind sare pre fata apei in adincurilocele intunecate si in valurile cele cumplite", de clipa in careva apune soarele din ochii nostri", de peirea care, dupd 40sau 50 de ani", va cuprinde pe toll cei cari-i stau in jur.

Dar nici inteun loe glasul lui nu se ridicd mai tremurdtor deadevdratd i adincA durere, pe care abia o poate imblinzi datoriade supunere a crestinului, decit atunci cind el pomeneste cAtreMitropolitul Macarie pe mortii sdi ce se strAmutA in biserica Mai-cii Domnului innAltatä anume pentru dinsii la Arges.

El plinge intiiu pe mamd-sa Neaga, vorbind putinèle cuvinte cd-tre oasele maicii". Moartea i-a fost singuratecA, si el nu-si iartdcd n'a fost in acea clipd de despArtire lingd dinsa. Cu atita, maimult, cu cit inch' si la moartea ta iti rämase inima coprinsd dedorul si de mila mea si ochii ai nu se sAturau de vederea mea"..Ea n'a hotArit nimic pentru grija sufletului ei, stiind ce fiu lasdin urmA: Fiindcd inima mea niciodatd nu s'a putut sdtura de

Literatura religioasA in veacul al XVI-lea 149

dragostea iubitului mieu fiu, a lui Neagoe, de aceia i eu acumpuiu toatA nddejdea sufletului mieu i zic: cum m'am nevoit gim'arn ostenit eu pentru dinsul, aga doar sa vA ogteni gi el pentrusufletul mieu"." Au adus-o deci, supt postavul venetian cu flori deaur, nepotii i nepoatele: Teodosie, Petru, loan, Stana Ruxanda,Anghelina.

Mama a ales dintre dinii i a chemat lingA ea pe cei doi fil maimici gi pe micuta Domnip Anghelina. loan i Anghelina s'audus mai de mult, luind i ei un locugor supt lespezile no ILA alelAcagului de marmurd; dupd dingii a plecat Petru-Vodd 1, gi, lapomenirea numelui lui, singele tignegte iaruíi, cald, din ranaproaspAtA a pArintelui fArà mingiiere:

O fial mieu Petre, iatA cA-ti trimit coroana, surguciul i dia-demele, pentru ca. tu eral stlIparea mea cea infloritd, de cariepururea sA umbria gi sA rAcoria ochii miei, iar acum stilpareamea s'a uscat, i florile s'au vegtejit gi s'au scuturat, i ochiimiei au ramas argi i pirliti de jalea infloririi tale. 0 iubitulmieu Petre!, eu gindiam i cugetam sa fii Domn, gi sd veselegtibAtrinetele mele oarecind cu tineretele tale, gi sA fii biruitor pä-mintului, iar acum, fiul mieu, te vAz zAcind supt pAmint, ca untrup al fiegtecAruia sArac. Intr'o vreme imi eral drag, iar actorte-am urit. Intr'o vreme imi era milA de tine, iar acum nu-mieste milä. Intr'o vreme erai bogat, iar acum egti sdrac. Intr'ovreme, fAtul mieu, te vedeam pre pAmAnt, lar acum euvAz supt pAmint. In putineà vreme te arAtagi ca o floare frumoasAinaintea ochilor miei, gi numai decit te pusegi supt pAmint. Eupoftiam sA mA vezi tu pre mine supt pämint, dar te väzuiueu pe tine ingropat. O fAtul mieu! ca'ci nu ma acopen i mai binepe mine pAmantul decit pre tine, gi mA laisagi la bdtrinetelemele! Cind fu vremea sd se odihneasca de catre tine, tu atuncin'ai nicio grip de mine, el m'ai ldsat sA fie totdeauna mimamea larsA i aprinsii de jalea ta, i ochii miei sä fie la WO-netele mele tot plini de lacrAmi ziva gi noaptea. O fiul mieu,mai bucuros ag fi dat traiul i zilele mele ca sA fil tu viu. Euiti gAtiam haine domnegti ca sa te imbraci ca dinsele gi sA. teI,mpodobegti, ca sA veseleV.i mima mea, §i sA usuci aceste la-crAmi din ochii miei, iar acum trupul tdu se desbracA de hai-

V. (Tocilesp), Curtea de Argef, pp. 41-3, 47,

150 Istoria 1iteraturii romane01

nele care i-am gitit, i se imbracd in pdmint, dintru care auifost luat, dupd cum zice Dumnezeu: din pamint esti i lar in;pam'int te Arai intoarce, iar sufletul tau vede alte veden i si nustiu, dintr'acele veden i ce va fi väzind sufletul fait, milostivilse-va

Dumnezeu sa-ti imbrace sufletul tau cu mila sa? Ci md tem canu iie sufletul tu rdmas cumva nesdtul de fata lui Dumnezeupentru pacatele mele. Insd dupd acestea toate iatd ca-ti zic:Scoalä, fdtul mieu, scoald, ca au venit si oasele moasd-ta latine, ca sd se odihneascd si ele lingd tine, pentru ca i tie itieste murnd ca i mie, si impreund cu dinsele am trimis i po-doabele tale, coroana i surguciul tau, la Pandocrator, ca sdse in-:podobeasca cu dinsele, ca doar s'ar milostivi Domnul Dum-nezeu spre noi, i v'ar ddrui cununile cele ce nu vor trece nici-odatä. lar diademele sd se puie la vesmintul Precistei, ca sase milostiveascd spre noi, i sd và acopere supt vesmiptiulei la infricosata judecata i sa vd dea viata cea de veci, carenu va trece niciodatd.

Pe vremea lui Neagoe se scriau scrisori romanesti, i avem pecea de la 1521 de la un boier cAtre judele Brasovului; care efoarte limpede i lipsitä cu totul de piedeca arhaismelor. Dar, intr'untimp cind i cärtile sfinte i tilcul lor i rugaciunile se tineaudincoace de munti in catusele slavone, e cu neputinta de admiscA s'ar fi tradus romaneste o carte care privia numai pe Domni

boierimea care-i incunjura, cum sint aceste sfaturi ale lui Nea-goe. Cum vom vedea, traducerea nu s'a facut decit mai tirziu,la sfirsitul veacului, pentru un Domn care fusese cistigat de cu-rentul earth romanesti si care avea si el un porfirogenet deindreptat pe cararile anevoioase i pline de lunecusuri ale lumii.Aceasta traducere pare sa se fi pierdut: pAnA astazi ea n'aiesit la iveala. Iar textul pe care 1-am adus innainte, mai sus,vine dintr'o a doua traducere, care s'a facut numai la 1654,sau pe la aceasta data, in timpul lui Matei Basarab, interesat laslava Basarabului celui vechiu.

CAPITOLUL VIII.

Cele d'intaiu cronici in slavonqte i rornanete.

1. Cronici moldovene§ti.

Precum a fost 1453 un exod de invätati greci din Constantinopol,astfel carturarii slavoni se refugiara in terile vecine la cadereaStatului sirb de pe malul drept al Dunärii. La Curtile Domnilordin Tara-Romäneasca si Moldova, unde, in cea d'intaiu jumatatea secolului al XVI-lea, domnira cloud principese din casa Branco-vici, Milita lui Neagoe i Elena-Ecaterina lui Petru Rams, la a-ceste Curti i§i gäsira adäpostul diaci iscusiti, harnici copisti demanuscripte, retori bisericesti cu stiintä de carte greceasca sislavonä.

Macarie, eruditul cälugär, in sensul calugaresc si orientalin secolul al XVI-lea, nu pare a fi fost insä dintre acesti pri-

begi, niel sä. fi primit direct aceastä influentd sirbeascd. El segäsia in Moldova simtitor innainte de anii 1529-30, cind PetruRare§ se casatori cu fata lui Despot" 1

Macarie a fost un ucenic al scoli cälugäresti din Neamt, incare trezise o nouà viatä al doilea Teoctist. Pe la 1483, acest ominvätat ca nimene altul" si binefacator luä conducerea lavrei luiPetru al Musatei, care in cursul vremii isi pierduse strälucireainsemnatatea. Teoctist fu egumen la Neamt pina la sfirsitul se-colului, cind i se dädu Mitropolia-de-jos, episcopia Romanului.Stätu episcop timp de opt ani numai, caci in 1509, la moartea Mi-tropolitului Sucevei, David, el fu innaintat in locul acestuia 2

Petru trebuie sá se fi casAtorit cu Elena indatà dug moartea intliii salesotii, pentru cg. altf el Ilia, fiat Elenei, ar fi arlitat de cronicile contemporaneca un copil la suirea pe tron, la 1546. Socotelile ardelene nu cuprind daruri lanuntà. Pentru biografia lui Macarie i mai jos.

V., pentru moartea lui David, analele putnene, pAstrate de Ureche, ed. Giu-rescu, p. 119.

152 Istoria literaturii romdnesti

Am vazut cd el pdstori Biserica Moldovei in curs de doudzecide ani, Laxa citeva luni, §i lasd, nmrind in 1528, la adinci ba-trinete", amintirea curatd a Iunui sfint 1.

Cind rdmd§itile pdmintqti ale Mitropolitului Teoctist fura as-trucate in mbridstirea Neamtului, unde el administrase §i clAduse in-vätaturi, egumen era inca* Macarie. Acesta fusese crescut de das-cAlul Moldovei", *fi fusese ucenic" §i fiu sufletesc" 2. La rindulski el administra §i dddu invdtdturi, deveni dascal al Moldover,in aceasta §coald monasticd, i fdcu ucenici" ai sdi: pe Eftimie,alt cronicar, i pe Mitropolitul Teofan. Inca din 1522-3, cindSiluan obldduia Putna, Macarie se gasia in fruntea mdnastiriiNeamtului.

In 1528 incepe a se pomeni ca Mare Logofdt al MoldoveiTeodor (BaloO, cara a fost probabil cel d'inthiu Mare Logorat allui Rarm suit pe tron in anul precedent 3

Cercetind manästirile terii cu Teodor, care se intimpind in a-eeastä calitate numai parid la 1538f, Petru, un om cu iubire deinvatatura 5, aprecia cunogintile egumenului de la Neamt. Si-idddu prilejul sà le arate inteo operd de literatura istoricd.

Pänd acum se scriseserd numai anale. Lui Petru-Vodd acestea ise pdreau insuficiente. El voia o lucrare retorieä, o biografieVncomiastia, un tratat de felul Vietilor de sfinti sou biografii-lor de Tari sau Despoti sirbi. Macarie prlini porunca sä imbracein luxurianta fraseologie bizantinä, pe care o poseda ap de bine,povestirea lucrurilor petrecute in Moldova de la moartea lui Ste-fan-cel-Mare. In felul acesta, lauda faptelor sale se lega de laudafaptelor pdrintelui.

Egumenul incepu lucrarea, cdznindu-se sa aplice epitete §i

intorsäturi de frasd din istoria Impdratilor Constantinopolei, a

Cronica lui Macarie, in Vechile cronici, pp. 203-4. Cf. latimirschi, pp.11-2, 25. Dupd Ulianitchi, p. 118, ar urma cA mai fusese un Teoctist in Oc-tombre 1490 ca Mitropolit. Dar tot in anul 1490, vara, avem pe Gheorghie(Melchisedec, O visita', p. 250). Ar resulta ca s:himbarea s'a fdcut in cursulanului. V. si Bogdan, Vechile cronici, p. 252 (v. mai sus, cap. VI).

lbid., pp. citate.' Petru Teodor, v. Rev. p. arch., ist. si fil., VII, p. 237; Uricariul, XVIII,

p. 448. Cf. si studiul d-lui G. Coriolan asupra lui Teodor.4 Uricariul, I. c.; Wickenhanser, Putna, p. 207.

De ele pare a fi vorba i in Istoria ruseasca a lui Caramzin. In adevdravem Q lucrare ruseasça imhinatd lui.

Cele d'intdiu cronici in slavoneste 153

lui Manase, pe fondul, cu mult mai sdrac, care i se impusese.De si ajunse, in 1530, episcop de Roman, el continua si aldturide grijile episcopatului cronica. Insistind asupra pärtilor luminoasedin activitatea patronului, läsind in urmd nenorocirile, sau induio-sindu-se pentru dinsele, Macarie povesti pand la intoarcerea inDomnie a lui Petri' Rares, in 1541. Aici se opri, i, cu toatemai trdi pand la 1558', el nu mai continua niciodatd naratiunea,

totusi nu murise acel care Meuse comanda, cad Macarie nispune deslusit cA scrie ultimele sale rinduri in 1542. Din aoeleasirinduri se vede iaräsi ou oarecare mirare, cd-si socotia mi-siunea terminatä: astfel se sfirsird toate aceste intimpldri, iarnoi le-am povestit in 1542, Mart". Mai de mirare incA e westsfirsit cind se gindeste cineva cd biograful sane peste celedouä campanii din 1542, pentru a vorbi numai de odihna Voe-Vadului 2.

Intr'un corp de cronici mai tdrziu, al lui Azarie, se afld insd sio continuare ducind pdnd la 1551. Inteinsa, acusind de moliciunepe Ilie Rares, episcopul povesteste pe scurt ce-a avut sA indureel insusi, pirit la acel Domn i la maica lui Elena i silit a-si ph.-räsi Scaunul 3. Laudele cele mai mari sint fdcute lui Stefan Rarescare a rechemat pe oel izgonit de fratele lui.

Macarie trebuie sä. fi intrebuintat pentru povestirea sa analeleputnene, in continuatia lor de dupd Stefan-eel-Mare. Dar acesteranale, care existau si pe care invätatul egumen nu le puteaignora, nu i se päreau, lui sau Domnului, indestuldtoare. El lesuplini pentru bucata de la 1504 la 1527, lar de aici da-du nara-tiunea sa deosebitd. De aceia a necunosoutilor predecesori nu seatinse, ci o ldsd in forma ei veche, in forma analelor putnenecu toate amänuntele locale continute inteinsa.

Acest corp de cronici moldovenesti nu ni-a fost transmis deniciun manuscript, dar si Ureche a avut la indeminä un astfelde izvor, si, cum vom vedea, l-a intrebuintat.

Ureche, ed. Giurescu, p. 174. La 21 August 1556 il afldin Md. ; Orest Pope-scul p. 46.

2 Nu se poate aduce explicatia cd lucrarea a fost cemandatd de Rares in1542, si cà deci Macarie avea de ce sà se opreascd aici. Chiar dacd s'ar ad-mite cd un episcop putea reiea numele de ,,smerit ieromonah" pe caresi-1 dà Macarie la inceput, rdmine greutatea cu Teodor, care nu mai era MareLogofdt l poate nici nu mai trdia in a doua Domnie a lui Rares.

8i.13ogdan, Letopisetul ¡pi Azarie, pp. 111-2.

154 lstoria literaturii romAnesti

Povestirea biografica, literal* encomiastica nu excludea, insa,continuarea celeilalte, a scurtei povestiri oficiale §i manastire§ti.Dar supt influenta curentului nou de cultura, supt influenta poatea lecturii biografiilor domneti, anali§tit dadura §i iredactiuniilor o intindere neobi§nuit4 pana atunci, o imbogatira Cu ama-nunte de care innainte nu se tinea sama. Analele se prefaceaninteo cronicA vrednica de acest nume.

Unde s'a scris aceasta cronicä? De sigur ea in manastiri, darde acum innainte, de la moartea lui Rarq, e greu sa urmarimschimbarile, lar de la moartea lui Lapu§neanu lucrul devine§i mai greu. N'ar fi riscat sa se admita ca pentru vremea Lapa§-nenilor §i analele oficiale au fost alcatuite in vre una din minas-tirile lui Macarie: Neamtul, pe care o reformase, sau Rica, fun-datiunea sa proprie. De persoana lui Macarie se ocupa mult, inadevar, analele, pe care le cunWeam pentru toatä aceasta vre-me numai in prelucrarea lui Ureche, adesea o intercalare, o tra-ducere a letopisetului moldovenesc". Se vorbe§te pe larg despremoartea, meritele i inlocuitorul luil, atunci chid despre Mitropo-litul Grigorie nu aflam alteeva decit ca a participat la sfin-tirea Slatinei. Cind se mentioneazä întäiu Mitropolitul Teofan,cronicarul nu uitA sà adauge ca acesta era ucenicul lui Maca-rie" 2. Navalirea pe la Neamt a lui stefan Mizga e foarte precispovestita 3.

Dar la 1559 innainte manästirea domneasca era fundatiunea luiAlexandru Läpu§neanu, Slatina. Aici ar fi trebuit sd se scrieanalele terii. Cronicarul descrie in adevar cu amanunte interne-larea mänastirii 4.

Daca cela ce nu se poate hotari se admite cä numai inmänästirile la care Domnii erau ctitori, se redactau i in acest timpanalele Domniei lor, atunci redactia letopisetului ar trebui stral-mutata supt Petal Schiopul, Domn cu stapinire lunga §i lumi-nata, la Galata, a cärii intemeiere e mentionata cu toata cin-stea de letopiset 5.

E, de fapt, opera lui Azarie calugarul, care o duce 'Ana la

Despre aceasta se spune a peste paisprezece ani a ajuns Mitropolit, ceiace ar presupune o redactie retrospectivA. Dar socoteala o face probabil Ureche

1 Ureche, ed. Giurescu, p. 2123 Cf. Ureche, p. 212 cu Hurmuzaki, XI sau An. Ac. Rom., XIX.' Ureche, ed. Giurescu, p. 172.

che.5 Pp. 246, 253 din lire

Cele d'intAiu cronici in slavone0e 155

1574. Addugind o parte preliminará in care se reproduc analele put-nene §i cronica lui Macarie, complectä, Azarie, läudind pe Ma-carie cel bun", minte de§teaptä, mind darnicd la ctitorie, aratdcä sarcina redactdrii analelor i-a fost incredintatd de bunul DomnPetru Schiopul, de Mitropolitul Anastasie §i de Logofätul loanGolde (Goliat sau Golea). Omorul lui stefan Rare§ e infdti§atca o with" crimd a boierilor; Alexandru Ldpu§neanu n'are nimicdin träsdturile fioroase supt care e in general cunoscut. Inschimb Despot e fire§te noul Baltazar"; e inchis la Suceavaca un §erpe" de Toma, Läudat numai cu oarecare reserva §i,se pune in sarna ca, la fuga lui in Polonia, a luat Vistieria terii.Alexandru-Vodd apare §i ca un izgonitor al Luteranilor", un

restabilitor al ortodoxiei, Un mare bArbat" piere cu dinsul.Ruxanda Doamna tine cu vrednicie tutela pentru fiul ei Bogdan. Sedeplinge boala acestei ctitore de Lica§uri §i miluitoare de cdlugdri.Rdmas singur, tindrul Domn apucd pe cane de stricdciune ale unuiRoboam. Contra lui se ridicd deci un corb mai negru decit ne-greata", Ioan-Vodä cel Cumplit, a cdrui origine chiar e bdnuitd.Toate felurile de moarte intrebuintate contra boierilor §i clerului detiran" sint arbtate. Copronimul" lucreazä Dumineca §i in ser-Mori, i§i ¡ea nevastä in postal mare. Lupta Turcilor cu el epresintatä epic, plingindu-se apoi prada Tatarilor. Golde e läudata a vrut sä opreascd fatala ciocnire, lar Petru-Vodd ca bine-fäcdtorul unei ten i nenorocite.

Azarie insu§i sau altcineva a povestit §i restul acestei Domniitulburate a unui om blind §i doritor de pace, pänä. la 1591 poate,de §i pentru aceastä perioadd Ureche a avut insemndri pe carele cred romäne§ti ale tatalui sdu Nistor. Dar incd de la cdlugdrulnostru din Galata avem dupd analele seci, dupd panegiricul instil plagiat, cronica, dui:A acela§i Manase, dar totu§i mai vie

caldd a unui contemporan.

Apoi, in tulburdrile ce urmark grija transmisiunii istorice aevenimentelor se pierdu, §i Movile§tii, cari crádiserd Sucevita,nu par a fi fdcut dinteinsa §.1 o pastra.toare a trecutului suptforma cronicii. Obiceiul vechiu se pierduse cu totul. Letopisetulnostru cel moldovenesc", scrie Ureche, care l-a cunoscut §i uti-lisat, merge de la inceput On& la Domnia lui Petru-Vodd Schio-pul, i s'au gtins; cá de-aicia innainte n'au mai scris nimenea"1.

Prefata, p, 2.

156 lstoria literaturii romgne§ti

Innainte de a termina Cu istoriografia moldoveneasca in sla-voneste, ramine sa ne ocupam de o alta continuatie a operei luiMacarie si de corpurile de cronice prescurtate, care fura alca-tuite, de localnici sau de straini, in secolul al XVF-lea.

Macarie facuse scoala, i unul dintre ucenicii sal fu si Eftimie.care-i succeda ea egumen la Neamt1. In 1553, la 15 Decembre,cind Macarie purta titlul episcopal de Roman, Eftimie ocirmuiamanastirea 2, de si el d'intaiu avuse sa sufere de prigonirilelui Bias Rare i fusese silit a-si parasi eparhia 3.

La 1553, Eftimie nu capatase inca de la Alexandru Lapusneanu,care, cu toate defectele sale, a fost, dupa principii efemeri, iarasiun Domn stapinind cu oarecare stralucire, nu capatase, zic,de la dinsul, misiunea de a duce mai departe lucrarea, atit deneexplicabil intrerupta, a lui Macarie. Ordinul lui Lapusneanu inaceasta privintä n'a putut sa fie dat innainte de 1554-5.

In adevar, In cele d'intaiu pagini chiar ale operei lui Eftimie,se vorbeste despre Domnia i moartea lui Bias Rares. Dupaldatele lui Ureche msA, Bias Mahmet", prigonitorul lui Ma-carie, párasind tronul in 1551, a fost Pasa doi ani de zile laSilistra, deci pana in 1553, apoi, fiind disgratiat i exilat la Brusa,el moare aici in entina vreme".

Primele pagini macar, acelea care pomenesc pe Macarie, trebuiesa fi fost scrise de Eftimie innainte de moartea acestuia, infine, deci innainte de Ianuar 1558. Dar de sigur cá in-treaga lucrare a fost redactata in cei d'intaiu ani ai stapinirii luiAlexandru-Voda cel Viteaz i nou". Ea se opreste iardsi f ara

niciun motiv binecuvintat in mijlocul expunerii, la 1563.Stim totusi cA Eftimie a ramas si mai departe in fruntea

nastirii Neamtului, pe care o ilustra prin invatAtura sa. Abia

in 1566, in urma nAvalirii lui Mizga, pretendentul pe carie-I

sustinu, in urma acestei navaliri facute tocmai prin regiunea

deosebit de un alt Eftimie, cu metaniamAnAstiri, care ajunse apoi episcop de RAdluti.cronici, pp. 91-2.

' V. Bogdan, I. c., P. 90. De atunci notitaPp. 14-5.

3 Eftimie, P. 217. V. Bogdan, pp. 70-1.Ureche, ed. Giurescu, p. 165.

de la Humor, egumen al acesteiV., asupra lui, Bogdan, Vechile

s'a tip6rit in latimirschi, I. c.,

Cele d'intaiu cronicl in slavone§le

Neamtuluilupta se dete mai din sus de Cetatea Neamtului"1numai dupa aceasta incercare neizbutita, de a da un Domn Mol-dovei, Eftimie trecu muntii, in Ardeal, wide vazindu-i-se priceperea§i cunoVintile, ajunse episcop romanesc al provinciei 2.

Innainte de 1-iu Ianuar 1561, cind un Patriarh bizantinMoldova 3, calugarul Isaia din Slatina, pe care a fi dispus sa-1identific cu Isaia episcop de Radauti supt loan-Voda cel Cumplit,intimul i misionarul Domnului, care pretuia, se pare, §tiinta lui,

acest Isaia adause pe foile albe ale until sbornic de cuprinsteologic, calendaristic §i gramatical copia unei istorii univer-sale de la Adam pan& la 1425, a unei cronici bulgare §i a alteiasirbe§ti 4. La acestea adause o Povestire in scurt despre Domniimoldovene§ti" 5.

Titlul arata chiar ca avem a face cu o prescurtare. Isaia, unucenic al lui Eftimie probabil cel mai recent dascal al Mol-dovei", doria sa poseada §i sa raspindeasca lucrarea retoricaa invatatorului sau, care se lega de lucrarea, Inca mai retorica,Inca mai frumoasa, va fi judecat Isaia, a lui Macarie. In partenmai veche a cronicii oficiale, ca forma i ea fond, nu era ce sa-1atraga, sa-1 intereseze in deosebi. A resumat-o deci 6.

Dar Isaia nu putea sa aiba innaintea ochilor sAi corpul for-mat de Macarie, ci-1 avea pe acesta, cu continuatia lui Eftimie,inteun manuscript deosebit. Altfel n'ar fi cules din oelalt manus-cript, acel care cuprindea vechea istorie a Moldovei, §.1de dupd moartea lui Stef an-cel-Mare. La Isaia, in adevar,cutoate ea Macarie incepe a serie de la 1504, in analele prescur-tate care-1 preced se dau lamuriri, foarte concise i inegale, a-supra suirii pe tron a lui Stefanita, asupra luptei cu Tatarii laCiuhru, a luarii Belgradului i distrugerii regatului unguresc deTurci, a mortii in fine a unui fiu al lui Bogdan-Vioda In 1525.

Prescurtarea Vacua sau gasita. ar fi greu de hotarit aoesthbcrude Isaia nu e redactata dupd o alta norma decit a scurtimii,

Ureche, ed. Giurescu, p. 212. Cf. scrisoarea lui LApuvicanu din 25 lunie 15 6,In Hurmuzaki, XI, p. 586, No. IV: usque ad oppidum nostrum Nemez".

2 Tinu acest loc Ong In 1574. V. Iorga, Doc. Bistritei, II, pp. XXXXI,XLII-III.

3 Bogdan, Vechile Cronici, p. 11.TipArite, ainIndouà acestea din urmA, de d. I. Bogdan, In Archiv fiir sla-

vische Philologie, XIII.PublicatA de ace14, in Vechile cronici. Pentru Isaia, §i mai departe.

158- istoria Mel-gut-1i romAnesti

deci f&rä cea mai micä inteligentd. Originalul prescurtat erade provenientA putneand, cuprinzind notitele relative la istoriamAndstirii, dar avind, in locul stirilor relative la Alexandrel, sim-ple insemnAri din pomelnice asupra sucoesiei i duratei Dom-niilor. Din acest original, pe care-1 reduse pretutindeni la o ex-punere seacd si grdbitd, compendiatorul elimind idea niciunmotiv fapte ca prada lui Stefan-eel-Mare la Secui, dupd expe-ditia lui Matias Corvinul in Moldova, moartea Domnitei Cneajna,a Mariei lui Radu-Vodd 1, a unui staret putnean 2, etc.

Putin dupd preseurtarea lui Isaia, un Polon trecu prin Moldova:Nieolae Brzeski, cara se ducea intr'o misiune la Poart.d. Mergeasd felicite pe noul Sultan, Selim, i sA pirascd pe Alexandrupusneanu pentru acte de neprietenie. Alexandru-Voa and lucrul

pänd la primirea diplomei de confirmare de la noul Tm-p5rat", el opri pe ambasadorul care prin plingerile lui puteaimpiedece acea confirmare.

Brzeski, tinut astf el inteo captivitate onorabild, ist intrebuintdvremea copiind. Intre copiile acute la Iasi, ceipii pe care lepAstreazd in totalitatea lor un manuscript din Petersburg3, se afld

acea a cronicilor moldovene. Brzeski o ineepu la 28 Octombredin anul 1566, si o terminä pad la plecarea sa spre -Constantino-pol, in citeva sälptämini.

Secretarul polon a avut ca izvor pentru prelucrarea sa cadvom vedea cd e o prelucrare, un corp de cronici moldovene ca allui Azarie, care mergea pAnd la moartea lui Rares, corpul de cro-nici din Pobrata, fArd descrierea Domniilor oelor doi fii ai nouluictitor. Dar trebuie sA admitem una din (loud: sau cA acest corpeuprindea notitele putnene eliminate din corpul pobratan, cumni l-a transmis asa-zisa Cronicd de la Bistrita", sau cd, pe lingdcorpul pobratan in aceastA forma, Brzeski a avut la indämind

' S'o fi Obit resumatA In originalul, in izvodul sAu imi pare mai putin pro-babil, de $i imposibil nu este.

Toate se gAsesc in Cronica de la Bistrita".3 V. Bogdan, Cron. inedite, p. 112 si urm.; Hurmuzaki XI, p. XX, nota.

Solul moldovean pentru confirmare era Insusi fiul Domnului, Bogdan ; el sArutAhaina Sultanului In Decembre. Hurmuzaki, p 568, No. DXL1V. Turcil che-maserA pe Domnal Insusi. in corespondenta venetianA (Hurmuzaki, VIII) gAsimun ambasador polon in Constantinopol la Inceputul luí Octornbre, apoi altulcu explicatii si in privinta lui Laski in Decembre urmAtor.

Cele d'intAin cronici in slavonote 159

§i un manuscript putnean, In vechea lui forma complecta, In cro-nica pe care a compilat-o Brzeski, gäsim, in adevar, pomeniteatitea lucruri pe care numai Cronica putneana le cuprinde: a§a,sfintirea Putnei, incheiarea pacii cu Corvinul, moartea lui Petru,fiul lui Stefan-eel-Mare, moartea lui Mateia§ §i a TareviciuluiLoan. Intilnim chiar in compilatie elemente pe car,e prescurtarealui Isaia de la Slatina le-a eliminat §i care au fost in acela§itimp suprimate §i de copiatorul din Pobrata: precum data dealtfel gre§itä a suirii pe tron a lui Bogdan, tatal lui Stefan-cel-Mare, mentiunea tributului platit de Moldoveni pentru intaiaoard supt Petru Aron. Din parte-i, Brzeski sere sau suprima§tiri pe care Pobratanii le pAstrasera: moartea Doamnei lui Radu-cel-Frumos, luarea cetStii Craciuna §i zidirea Romanului. In schimb,odauge din memorie, pentru a complectà, explica sau falsificaIn sens polon, oarecare lucruri noua. A§a, la 1475 vorbe§tede Polonii cari ajutara pe Stefan in lupta cu Turcii; la 1476,

pIicä unde e Valea-Alba; la luarea Chiliei i Cetätii-Albede Baiezid introduce de la dinsul o mare incurcatura; la luptade la Catlabuga, spline cä au participat §i soldati poloni; la 1497afirmä ca Domnul Moldovei ar fi fost ajutat de Radu-Voda dinTara-Romaneasca, de §i acesta murise de peste treizeci de ani.In povestirea infringerii lui Ioan-Albert, el cauta sa scape onoareategelui, spuind ca el a apucat, conform tratatului, spre Hotin§i cA acei cari au pornit pe alta cale erau numai ni§te terani,neascultlitori", a caror soarta n'a fost plinsa de nimeni. Restulirgzboiului moldo-polon e tratat cu tot atita discretie.

De la Petru Rare§ innainte pentru Domnia acestuia bogatele§i interesantele ambnunte din leatopisetul terii, al cArui cu-prins ni s'a pastrat prin Ureche, sint foarte pe scurt resu-mate, de la Petru Rare§, scriitorul polon nu se mai poate ra-zima decit pe amintirile sale proprii sau ale boierilor moldoveni,de la cari va fi cerut informatii. Fiind insa amintiri de-ale con-temporanilor, ele dau ici §i colo elemente folositoare cercetato-rului. Ultimul eveniment ce se mentioneaz6, darimarea cetatiiHotinului Brzeski scrie din gre§ealä Neamtului" sint dinlama anului 1564.

Cronica aceasta a fost publicata la noi de trei ori: °data deHasdeu, in Archiva istoricd, III, cu un foarte luminos comenta-riu, apoi de d. Bogdan, in Vechile cronici, dui:A un manuscriptdin Cracovia Hasdeu avuse doua copii dupa acest singur

166 1storia literaturii romlnetl

manuscris1i in Cronice inedite, dupA un manuscript din Peterg-burg; in amindou& datile si cu imbielsugate observatii entice.

Cronica Moldovei pänd la Bogdan Orbul, precedatà de legendapopularA a intemeierii principatului, se cuprinde, cu un titlu asd-IniinAtor celui al corpului de la Slatina, inteo culegere ruseascäde cronici de la sfirsitul secolului al XVI-lea: Voscresenscaialea topisi" 2.

E o cronicd foarte scurtä, pänä la Stefan-cel-Mare aproape:un pomelnic de Domni cu anii Domniei fiechruia. La Stefanse dau citeva date räzlete despre luarea si pierderea Chilieidespre expeditia lui loan-Albert; se insirä dup.& moartea Voe-vodului numele fiilor lui O. se aratä inceputul Domniei lui Bog-dan. In ordinea Domnilor de la inceput, se intilneste o gresal&:intervertirea numelor lui 'Bogdan si Latcu, care se aflä in cor-pul pobratan complect i numai in aeela 3. La Petru Aron sementioneazA tributul dat Turcilor, ca si in Cronica Moldo-tpolonä". Mergind numai pän& la 1504, de si a fost intercalat&inteo compilatie mult posterioarä, cronica se vede a fi amin-tim si titlul un resumat, anterior lui Isaia din Slatina, al ve-chilor anale putnene, al acelei versiuni care cuprindea gresala insuccesia vechilor Domni. Autorul compilatiei din Slatina a avut altoriginal, tot putnean, i 1-a prescurtat neasämanat mai pe 'are.

Cit despre introducerea fabuloasä., cu povestea lui Roman siVlahota eroii anonimi ai Rominilor, nu se poate spune cind s'aredactat si dacä ea a fost pus& in scris de prescuratorul ve-chilor anale sau culeasä de aiurea si alipitä la prescurtare de

1 Bogdan, I. c., p. 103 si urm. Despre toll, lucrarea recentA a d-luiMinea.

Pentru autorii acestor clod, copii, pentru ms. din Cracovia, cel din Peters-burg si deosebirea dintre dinsele, pentru caracterul autograf al celui din urmä,v. Arch. W., III, pp. 17-8; Bogdan, Vechile cronici, p. 42; acelasi, Croniceinedite, pp. 17-8.

3 Bogdan, Vechile cronici, p. 62.incä o dovadä cä Brzecki a avut si un letopiset putnean la Indemlnä e cA

la dinsul nu se aflä gresala, care in Ureche, ce se increde in letopisetul mol-dovenesc" oficial, se aflä.

Prescurtäri de acest fel s'au fäcut si mai tärziu. Amintesc numai pe a luiAmiras, dupä Mustea.

Cele d'intAitt cronici in slavoneste 161

oatre corapilatorul rus 1, doritor a ardta cu ce neam se inrudiseTarul, insurindu-si fiul cu Elena, fata lui Stefan-eel-Mare si a Ev-dochiei de la Chiev. Aiurea am cäutat sä dau explicatii de na-turd istoricd asupra originii er.

2. Cronicile muntene.

Analele terii au provenit intr'un principat si in cellalt din po-melnicele manastirilor domnesti, s'au desfasurat, cu datele, cunaratiunile, cu podoabele lor, din seaca insirare de nume a aces-tora. Dar nu se pot fixa in Tara-Romaneasca cu aceiasi usurintdea in Moldova mandstirile acestea, formarea, desvoltarea sisuccesiunea lor. Una singurd din mandstirile fruntase a avuto stralucire mai mare si e ceva mai bine cunoscuta, Sf. Ni-colae din Vii de la Tirgoviste sau mandstirea Dealului, a careiaridicare a fost sprijinita de Radu-cel-Mare. Induntru s'a ingro-pat acesta si mai multi alti Domni din secolul sail. Dar nici aicidocumente, odoare, inscriptii vorbim de cele publicate panaastazi, nu ne ajutd a da lamuriri mai multe si mai precise.

La inceputul secolului al XVII-lea era egumen la Dealu un in-vatat cdlugar grec, Matei al Mirelor, pus de Radu Serban, careprimise bucuros la Curtea sa ortodoxa' pe acest Mitropolit pri-beag. Matei multdmi pentru adapost, serse cronici si acolutii,dadu consilii morale, cinta in versuri lucruri sfinte, dar nu fact]din mandstirea ce i se incredintase un centru de cultura, nudeveni un dascal al Terii-Romanesti", precum fusese das-au" ai terii lor atitia mari calugari moldoveni in secolele alXV-lea si al XVI-leal. Cind, dincolo de Milcov, miscarea culturalaslavona se stingea, dupd ce-si ddduse pe terenul istoric roa-dele sale ca si pe terenul religios, in Tara-Romaneascd nu e-xistau, nu numai un corp de anale bine legate intre dinsele, du-cind istoria principatului de la inceput pana in timpurile dinurma, dar nici mdcar anale razlete de oarecare intindere i im-bräcate intr'o forma' oarecare. Scurte notite cronologice se pds-

Ct altd prescurtare a listei Donmilor de la inceput a fost publicatA de 1.

Bogdan, in Cony, lit. pe lunie 1901.' Citeva note despre cronici i traditia noastril isto rica, in ,,Analele

Acadetniei Romane", XXXIII, p. 33 si unit.I V. pentru el si I5poiao's91vrtv, lit52.v.:011-47¡ a tul Papadol ulos-Keratneus,

tabla.

i62 Istoria literaturii romilnepi

trau si se faceau. In unele mänastiri mai mari si mai vechi,ca acest Dealu, fara indoiala', dar ell& deosebire intre saracia lorsi imbielsugarea, forma literara ingrijita a analelor moldovene!

E adevärat Ca' in Tara-Romaneasca s'a scris intaiu, cum vomvedea, o lucrare istoricä mai intinsa in limba noastra, dar a-ceastä lucrare, a lui Moxa, nu se ocupa de istoria terilor romine,ci de istoria universala; e un cronograf, lucrat dupa alta cro-nografe, serse in slavoneste.

Cronograful lui Moxa nu mai are decit scurte notiti, in foartemic numlir, de la 1400 innainte, si niciuna dintre ele nu e origi-nala. Totusi in urma cronicilor sirbesti, care se pastrau sau se,copiau in tenle noastre se insemnau, de sigur, une ori, ca ur-mare, evenimente patrecute in aceste locuri. Avem, inteo tradu-cere latina Matta de Xaveriu Pejacevich, o asemenea continuare,fäcuta de sigUr in Muntenia, In care se descriu pe larg, dupto mentiune ce priveste pa Alexandru Lapusneanu, ispravile luiMihai Viteazul, alaLuri cu intimplari de la Sirbii din Bosnia. Vinpe urmä stiri asupra lui Radu Serban, lui Radm Mihnea, luptelorpentru Domnie din Moldova, intimplärilor din principate in anii1617 si 1618. Cronica se opreste la stabilirea pe tron a lui GavrilMot/ dindu-se si data sosirii lui in Tirgoviste. Cind oseria autorul ei, care, dat fiind timpul i locul, ar putaa fi insusiMoxa, Nicolae Petrascu, fiul lui Mihai Viteazul, träia inca, laViena: lar fiul sau e ostatec in Viena i päna astdzi 1"

Daca pana la Matei Basarab lipsiau eronicile serse in slavo-neste sau romaneste, existau povestiri istorice margenite la unsingur personagiu sau la o singura epoca, biografii hagiograficesau politice. Läsind la o parte cela ce s'a putut serie la Tismana,cea crintaiu Viata de stint care intereseazd istoria Terii-Roma-nesti e aceia a lui Nifon, de care am vorbit si mai sus. A-cesta, a fost patriarh de Constantinopol si om cu o mare re-putatie de cuviosie, a stat un timp la Curtea luí Radu-cel-Nlare,pe care credea s'o poata reforma. Relatiile bune nu durará insaintre Domn i Patriarh; acesta blastama si se duse In Tara-Romäneasea, unde cuvintul sttu nu era ascultat. Tärziu numaii se adusera moastele de bunul erestin ce era Neagoe sau Ba-sarab al Ill-lea, care le asezä in Domneasca mänastire a Deä-lului.

' V. p. 141. Am retipArit-o in Studii si documente, III.

Cele d'intgiu cronici in slavoneste 163

Dar nu chiar in aceasta manastire, pe care o ilustra' ast-fel,s'a scris Viata sfintului Patriarh, precum s'ar fi scris in Mol-dova. Trebui sa vie un strain pentru a serie Viata strainului.Nif on era Grec, si foarte probabil tot Grec era si Gavriil, protulAthosului sau cel mai mare intre staretii lui. Acesta veni in tarä,cu soborul athonic, la sfintirea minunatei manästiri a Argesului,si, dupä ce mai väzu si alte lucruri vrednice de vazut, s intoarsepe stinca sa, unde alcatui, pentru slava numelui eelui ce iubiape clerici si innalta biserici de marmura in amintirea sa, bio-grafia lui Nifon. O serse probabil in limba sa, amestecind necon-tenit evenimentele politice cu viata religioasa a Patriarhului.Neagoe o primi intrc, cei d'intaiu, o traduse in slavoneste, poatesingur urme ale textului grec i traducerii slavone se potinca descoperi in versiunea romaneasca facutd dupä cea din ur-ma si o raspindi intre ai säi. In aceastä. forma ,slavonä,era era cunoscutä in Tara-Romaneasca pe la inceputul secoluluial XVII-lea 2.

Mihai Viteazul nu era un om invätat: toata stiinta lui se mar-genia la ceva turceste si eeva greceste, iar slavoneste nu stia.Dar ii placea acestui suflet doritor de lucruri mari sa-si vaddfaptele pästrate pentru urmasi intr'o povestire istorica. Un sim-plu i credincios boier al salt, un bätrin curtean, cu scrisoareafrumoasä 3, capata sarcina de a serie letopisetul oficial al mariitragedii militare. 0 indeplini cu sfintenie, insemnind toate con-stiincios, ea inteun catastif de Logofetie, far& un cuvint de a-preciare, fara o scinteie de entusiasm, ca si cum aceste lucruriminunate ar fi trebuit sa se intimple asa. A scris probabil pandla sfirsitul carierei fulgeratoare a Domnului sail, pe. urma ca-ruja a mai trait bätrinul dregator. Dar noi nu avem mai multdecit partea pana la 1597. Caci in acest an, gasindu-se la Curtea

I Cf. s't Istoria Sta telor balcanice i dou5 editii francese ; ultima Paris1925, cap. I.

2 in romAneste, dui:a cloud mss. deosebite, dintre care unul din Bistrita ol-teana, s'a tipArit de dou6 ori: de B. P. Hasdeu, In Arch. istorica, P, p. 133§*1 urm. §*1 de C. Erbiceanu, Viata si traiul lui Won, de Gavriil Protul,Bucuresti 1888, in 8°. Aici se reproduc unele veden i pe care le-hm exprimatsi in An. Ac. Rom., XXI, pp. 305-7.

3iscAlitura lui in Hasdeu, Cuvente den beitreini, I, p. 121.

464 Istoria literaturii romAnesti

lui Mihai Viteazul doi sträini, dintre cari unul II iubia, iar cellaltsimti admiratie pentru dinsul: Andrei Taranowski i Baltazar Wal-ter, ei cerurä sä vadä izvodul lui Teodosie, il tradusera in po-loneste cel drintäiu, lar al doilea in latineste din polona lui Ta-ranowski si ni-1 transmiserä ast-fel, cu schimba.ri i adausuricare nu sint totdeauna fericite 1 Cit despre textul romänesc al luiTeodosie care mi se pare prea simplu, ca sä-1 credem in staresA serie niste anale in slavoneste, cine stie daca-1 vom descoperivre-odatä! Cind s'au alcatuit corpuri de cronici, acelea care n'aufost primite in ele, fiindcä nu erau räspindite sau din alt motiv,nu s'au mai copiat si s'au pierdut.

Dacii Domnul ii avu cronica, boierii cari impartiau cu dinsulostenelile räzboaielor intelegeau sa impartd si gloria: Cronica Dom-niei li pomenia abia, pe cei mai mari dintre dinsii, si erau uniicari tineau sä fie pomeniti.

Intre acestia Buzestii, o familie MIA saman de bogata, foarteputernicti si influenta peste Olt; o semintie de feudali indrtizneti,neastimpärati, viteji, poate cei mai viteji dintre luptatoriisupt steagurile marelui Domn. Preda Postelnicul, apoi Spätarrtfl, Stroe Stolnicul, Radu Clucerul, apoi Comisul, NM' dintre ceid'intäiu si mai infocati apostoli ai noii Evanghelii de glorie pecare o propoveduia cu sabia Voevodul.

Epitaful lui Stroe, ränit de moarte inteo mare lupta ca Ta-tarii, e o paginä de istorie, scrisd pe limba terii intru marireaneamului mindra al Buzestilor 2. Dar, pentru acelasi scop de glo-rificare a familiei, o cronica anume fu scrisd, cronicd pe caream putea-o numi cu dreptate Cronica Buzestilor

CA e Malta* pentru dinsii se vede din fiece paginä. Domnul,cäruia, de sigur, i se datora toatä prefacerea neasteptatd a umi-lintii in strälucire e coborit adesea p planul al dcilea, si actulcel mai insemnat al vietii lui, inceperea räscoalei contra Turci-lor, iese aici, nu din mintea lui sumeatä, ci din sfaturile" boie-

Ultima editie in Papia, Tesaur, I, p. 1 i urni.Cf. Odobescu, in An. Ac. Rom., ser. I, X2; Tocilescu in Col. I. Traian,

1872, p. 29i, in Tinerimea Rondna, seria nouA, I, P. 89 i urm.3 intAiu In Cipariu, Archivu, p. 398, apoi in Col. 1. Traian, 1874, p. 207 si

In Iorga, Inscriptii, I. Cf., pentru Buzesti, articolele lui tefulescu, In revisteleJiul i .Fezatoarea Sitteanului.

Cele d'intAiu cronict In lavonete 165

rilor, mari si mici, din toata tara". Printre acesti boieri, in rin-dul intäiu, mai des pomeniti, si mai Cu caldura laudati decitoricari, se vad Buzestii. Cronicarul nu uita sa ni spuie Ca soliilui Mihai catre vecinii sai, in ajunul revoltei, au fost Radu Clu-cerul si Stroe Stolnicul. Cind Turcii fura macelariti in Bucuresti,din atita singe vársat, el deosebeste cu scumpatate, Ca si inepitaf, pretiosul singe care cursese din mina stinga" ce pre-cisie! a lui Stroe. In luptele de iarnä contra Tatarilor, el niaratii in fruntea strajilor pe Radu, pe Preda si Stroe, ca treierhangheli ai biruintii. La Hirsova, acei cari dau foc intäriturilorturcesti sint Preda si Radu. Intre boierii pe cari Mihai ii trimetela Sigismund, in Maiu 1595, pentru a incheia tratatul de aliantà,de v'asalitate, se intilneste si Radu Buzescu, si de aceia stie cro-nicarul asa de bine ce conditii au fost primite si ce situatie injo-sitoare se ascundea supt ele. Ca sol la nunta lui Bathory cu ¡mph"-rateasca sora" a lui Rodolful" este si Stroe Buzescu. In suitalui Mihai, mud merge sa visiteze pe trufasul sau vecin sidomn", se afla pomenit, alaturi de Mihalcea, Radu Buzescu. Inpovestirea luptei de la Vidin, se deschide anume un paragraf deexplicatii: sa spunem de la Mihai-Voda, ce se intimplä intr'a-cest rázboiu", pentru a se gási prilejul de a se vorbi pe largdespre eroismul lui Preda si Stroe si credinta cu care servirápe Domn. Cind Mihai, atins de sulita de fier a unui Turc, cautain jurul sau ajutor, altii mai aproape nu se aflara far' doi boieri,anume Preda Buzescul si cu frate-sau Stroe Stolnicul", cari tá-lará capul Turcului si scapara zilele Domnului. Si izbavira preMihai-Vodá din miinile Turcilor, si multa barbatie aratarä Buzestiiinnaintea lui Mihai-Vodá, ca se luptara cu vrajmasii si izba-virä pe Domnul lor de peire".

Dupá ce arata foarte exact gindurjle ce avea noul principeardelean Andrei Bathory asupra lui Mihai Viteazul, cronicarultrece la expeditia ac,estuia in Ardeal. In fruntea unui corp dinoastea cuceritorului, el mentioneaza, nu pe Banul Craiovei, Udrea

Cáci erau osti oltene, ale Craiovei, si ale Jiului, si ale Mehedin-tilor" si pe Radu Buzescu, ci pe Radu Buzescul si Udrea Banul".Cind Moldova fu cucerita si grija de a o stapini fu data luiMarcu-Voda Cercel, ni se spune ca Mihai trimese cu dinsul pePreda Buzescu.

Partea aceasta pana la 1600 e pe atit de bogata in amanunte,

166 Istoria literaturii romAnesti

In date, pe cit de sigura. Nu e aproape nimic in ea care sanu se potriveasca bine cu cele ce se stiu prin alte izvoare contempo-rane. De la 1600 innainte, expunerea e mai säraca, mai grabitasi numele Buzestilor nu se intilneste, cu toate ca, in ultimele tim-puri de restriste ale lui Mihai, Radu Buzescu juca inca un rol.Trebuie sa trecem tocmai la Domnia lui Radu Serban, deci din-colo de margenile biografiei, la continuarea ei, poate de un altscriitor, pentru a ni se vorbi de hiclenirea familiei, de revolta ei,contra Domnului moldovean, Simion-Voda, si de partea pe careo avu la stabilirea pe tron a lui Radu Serban. Acestea ne-ar in-drepta ti a crede cà lucrarea a fost terminata de altcineva decitde micul boier, de Logofatul in serviciiii Buzestilor, care oincepu serse cea mai mare parte.

In total luata, aceasta povestire, care e unul din cele mai vechimonumente de limba romäneasca, nu e lipsita de interes. Ambiiscriitori daca au fost scriu curgator si limpede, iarcel din urma chiar patetic. Asa in cuvintele cu care povestesteplinge moartea lui lovit drept in inima" ceia cenu-i adevaratde emisarii veniti impotriva-i ca nistesalbatice". Si cäzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentruca" nu stiuse, niel se imprilegise sabia lui cea iute in mina luicea viteaza... Si ramasera crestinii si mai virtos Tara-Romaneasca,saraci de dinsul. Pentru aceasta dar, cade-se sá blesternam toticrestinii pe neamul unguresc, mai virtos caci slut oameni rai

hicleani Inca din fealul lor ; asisderea si pre Bastea Giurgiucaci au ascultat pre domnii unguresti de au ucis pre Mihai-Vodafar' de nicio vinä. Unii ca acei sä fie anaftema 1"

Viata lui Mihai au scris-o i strainii, dintre acei cari-1 incun-jurará ca soldati sau Ii cunoscura Curtea ca negustori prin tenlenoastre. Era cunoscuta de mult epopeia naiva, in lungi versuriprosaice, a Vistierului Stavrinos, care avu un fiu Hatman, Gheorghe,si peri impreuna cu dinsul, din porunca singerosului StefanToma 2.

1 Editie in Magazimil istoric, al lui Laurian i 1361cescu, 1V; o editie po-pularà am dat-o la VAlenii,-de-Munte, 1908, in 12°.

Opera lui s'a publicat in mai multe editii, pe care le enumerà G. DemTeodorescu, in Literaturei i artii rointnei, I, p. 280 si urm, Cea mai intre-buintata la noi e acea din Papiu, Tesaur, I. Pate nou6 asupra lui, in Dec.Bistritei, 1, pp. XCI-l1,

Cele d'int6iu cronici in slavoneste 167

Stavrinos, din care o editie ar fi apdrut dupd Helladiusl Incainnainte de Domnia lui Serban Cantacuzino, fäd, a i se fi dat deurmä pdnd acum, de cei mai bine 'informati si mai sirguineiosbibliografi 2, era cetit in Tara-RomäneaScd prin secolul al XVII-lea, si vom vedea cä a si fost intrebuintat inteo compilatieistoricä din acest seco/. Cit despre celalt Grec, care a cintat ma-rile fapte ale Domnului asupra edruia stäteau atintite priviri/eintregului Orient subjugat de Turci, Gheorghe Palamed eradintr'o familie de negustori, de loe din Creta, cari aveau de multtimp strinse relatii cu tenle romine. Ai säi stäteau in Liov,iar el, poetul, intrd in serviciul lui Constantin de Ostrog, un co-respondent si un tainic aliat al lui Mihai Viteazul. Dar lucrareacurteanului din Ostrog, mult mai serioasä, i, dacä se poatezice, mai' frumoasii decit a luí Stavrinos, n'a fost de Ice rds-pinditä, i numai in timpurile din urmd s'au gdsit dinteinsa cloudmanuscripte, dupd unul din care s'a fácut editia, destul de recent*,a d-lui Legrand s.

3. Mille de istorie populare ronignesti.

Cariera fulgerdtoare a lui Mihai Viteazul cuprinde amintiridin minunata poveste a lui Alexandru-cel-Mare, din Alexandriascumpd tuturor neamurilorl. Unul din povestitorii isprävilor acestuineobisnuit Domn, Grecul Stavrinos. Vistierul, face in poema sagreceascd pomenitd mai sus tot ce poate pentru a releva a-acest earacter al loviturilor vitejesti.

Mihai trebuie sä fi cetit in romdneste Alexandria, din care celmai vechiu manuscript, eopiat in Ardeal, de un preot de sat, are

Status praesens ecclesiae graecae, p. 11. Cf. Legrand, Bibliothèquegrecque vulgaire,11, p. LXXXII.

Legrand n'o citeazA in Bibliographie hellénique du XVII-e siècle.3 in Recueil de poèmes historiques i Bibliothèque grecque vulgaire

Legrand a reeditat l cronicile rimate ale lui Stavrinos i Matei al Mirelor.Al doilea ms, e al lui C. Erbiceanu, care l-a analisat in Literatura i ariaromlnä, 1, pp. 475 si uno., 564 si ttrm. Cf. ibid., p. 429 sl urm.; Relafille CuLentbergul, I, pp. 70, 73, 83-4, 106.

V. forga, Fase sufletesti i carti representative la Ronani, ea specialäprivire la legaturile Alexandriei" ca Mihai Viteazul, in Analele Acadv-miei Romine", XXXVII,

168- Istoria literaturit romAnesti

data de 1620 1- si interesant amAnunt forma orizon-talä a lui r, caracteristica pentru vechile versiuni maramurtillene,litera liind deci reprodusä dupä manuseriptul mal -vechiu 2.

S'a dovedit cá originalul traducerii e versiunea sirbeasci dinsecolul al XIII-lea; de acolo s'au luat numele tälmAcite sau stil-cite ale neamurilor, persoanelor i loeurilor, Nagornudrii pentrughimnosofi§ti, inorogul pentru licornk monolgerur grecese, pso-glavii pentru cinocefali; nu se uitá nici explicatia slavä a nume-lui lui Alexandrut Izbrat. Intr'un loe s'au pdstrat ds nalvd tra4idueátor romin §i doud propositii intregi, in limba originaltdui,iar aiurea i o rugdciune.

In general timba e mládioasä. Formele arhaiee, ca orne; trge.mtn (mami), cefatiei, Inerme, scris, uitareii, genetivut cu de,comparativul cu de in loe de decit", conditionald cu sä, eu-vinte ca sBcriniu (sicriu), ca blem, pasd (mergi), Ii dau o inftt-Osare arhaid. Cuvintele socaciu", ferdeld" ar trimete in Ar-deal; cele cítevs turcesti: samson (cine), haracin,L 0:4Cari, catin(dar i muscoiu"), hangtriu, chintis, caftan, pil (lefantä; elefant)ar indrepta irisa mai ales spre tenia noastre. Era mai firesc ca,,Alexandria" sá fie tradusa in pamintul liber unde se dädeaulupte, si de altf el manuscriptele ulterioare sint toate de dincoacede munte3. Finalele in i in loe de e, formele de imperfect cuè in loe de ea, la, ea avi, griè, euvinte ca jit (jet), dastalar indica Moldova, unde curentul sirbesc däinui mai mult prinDoamna lui Petru Rare: nu e indiferent cá ea a numit Ru-xanda, deci Roxana, ea fata de rege persan data lui Alexandru,pe a doua fiieä a ei, Alexandru, sotul, fiind numit insd dupà. A-lexandru-cel-Bun §i Alexandru fiul lui 5tefan-cel-Mare I. Ck-

1 Columna lui Traian, 1883, p. 324. N. Cartojan, Alexandria tn literaturarointineasdi , Bucuresti 1910; acelasi, Alexandria in literatura romtineasci :Noi contribufii (studii si text), Bucuresti 1922. Cf. si polemica aceluia0 inSocietatea de m'Une pe 1925.

alte amAnunte de grafie vorbesc in acest sens; Cartojan, lucrarea1922, pp. 33-4.

8 Argumentele d-lui Cartojan, cu Frant" din orrantatura" (p. 75) i cu pre-senta de turcisme in Banat (dar dupd aezarea Turcilor acolo) i la Sa0 (carile puteau lua si din cAlAtoriile lor la Sud) nu-mi par concludente. DictionarulbAnAtean de la Caransebq nu e pe provincie (p. 78) i demnitätile de Curtede la noi in Palie sint sporadice.

Copistul ardelean n'a inteles unele cuvinte, precum: clondir, scris condir".

Cele d'intgiu cronici in slavonete 169

pedestra§ii", sulitele", pavätele", gugiumanul"ratà iar4i ea textul vine dintr'o tara de luptätori. Sint vis-tierele" i dregätoriile, boierii", aprozii", pärtilor roman6de supt Domni. Obi§nuinta cu Tatarii nu e nici ea a Ardealului;§i valiturile" Turcilor", adeverite ca aa sint pana astazi",au sens. Cisla" birului e necunoseuta in Ardeal, unde nu seface socoteala in galbeni, talere i bani.

Un deosebit interes se purta Pove#ii Troii sau Troadei. For-ma ei, evident arhaicä, ne trimete la o epoca destul de inde-partata pentru versiunea initialä 1. Originalul a fost grecesc.Eroii Iliadei se prefac aici in Imparati" §i boieri".

S'au mai tälmacit apoi in aceiai epoca, de vrerne ce se afläin manuscriptul de la 1620, o antologie din Scripturä, RIbinu§a,eäreia mai tärziu i s'a zis Floarea Darurilor. i Rojdanicul, Po-rieologul sau povestea poamelor, trebuie sa fi trecut tot peatunci la noi ca §i, poate, povestea lui Sindipa filosoful.

Gaster, in Byzantinische Zeitschrtft, III, p. 528 §i urm.; cf. IV, p. 519urm. ; studiul mieu citat la p.167, nota 2; bibliografie mai nouà in Cartojan, lu-

crarea din 1922, p. 26, nota 1. V. ultima lucrare asupra subiectului, a d-luiAlexandru Morariu, CernA4 1924.

2 Cartojan, lucrarea din 1922, p. 31.

CAPITOLUL IX.

Literatura religioas`a din veacul al XVI-lea: II.

1. Al doilea sir de tipdrituri slavone in Tara-RomAneasa.

Pänä la Radu Paisie, al cärui nume de la j.nceput pe carenu l-a pärdsit cu totul niciodatä era Petru, Tara-Romäneascda fost inteo vesnicd frdmintare pentru impunerea i gonireaDomnilor. Cu aceasta insd sau färA aceasta, tot n'ar fi fost tipd-rituri: ele porniserä intkia card din venirea intimplatoare aunui meter de tipar sirb si, cind incepurä iaräi, alt Sirb,alt pribeag de peste Dunäre, e acela care pune la cale lucrul c'etr-tilor de tipar

Domnia lui Radu Paisie sau Petru-Vodä se apropia de sfirsitcind Dimitrie Logofätul Liubavici, nepotul lui Bojidar [Vucovici,din Venetia]", veni la Tirgoviste aducind cu dinsul un capitalde slove mai nouä, dar ceva mai unte, scurte, indesate, decit

1 Dr. Atanasiu Mironescu apoi episcopul i Mitropolitul Atanasie po-meneste in descrierea cAlAtoriei sale la Athos, O ccileitorie in Orient, Bucu-re.sti 1896, p. 130, nota de un Octoih slavon cu data de 7043 (1535), ti-pArit in Ungrovlahia", pe care I-ar fi vAzut la mAnAstirea Lavra. Cred catrebue sA fie la mijloc o confusie : in 1535 a domnit la inceput un Vlad-VodA,care nu era cArturar, iar pe urmA uciderca lui a stirnit incuraturi din care aiesit numai cu greu Domnia lui Radu Paisie. V. notila mea din Convorbiri¡iterare pe 1904, no. de Mart. Observ si aceia ca autorul mentioneazA printrecArtile Lavrei o Evanghelie scrisl de Matei al Mirelor cum se stie, un scrii-tor din IntAia jumAtate a veacului al XVII-lea tot la 7043 (1535)"; ibid.Mai trebuie sA se Vila samA si de existenta a incA douà Octoise : pe atuncierau destul de putine cArti de tipar pentru ca ele sA nu se repete la distanteprea scurte.

Pentru acest nume indoit, v. Hurmuzaki XI, p. I, nota 1 §i notita d-luillie Nicolescu, in ziarul Conservatona din Mart 1904.

I Descrierea cgrtllor, in Bianu i Hodos, I. c.Hurmuzaki, XI, pp. 1V-V.

3 Bianu i Hodos, 1. c. Nu cred sA se fi tiplrit, in aceleasi conditil, i o Evan-ghelie (ibid., pp. 513-4, no. 6`): de aceastà carte afIltoare la un negustor dinRagusa, mi s'a vorbit i mie clnd eram acolo.

172 !stoma literaturn romAnesti

acelea de care se slujiserd tipAritorii munteni de la inceputulveacului. Pe atunci era inca Mitropolit Varlaam, acela, credem,caruia Neagoe ii (Muse sfaturi la cdlugdrirea lui: Varlaam in-demnd pe Dimitria sh-si intrebuinteze slovele. CAlugdrul Moise,care ar fi invdtat la Macarie, lud supt ingrijirea sa publicareaunui Molitvenic slavonesc, care lipsia pand atunci. Lucrul se in-cheiè in Ianuar 1545, fiind acum Mitropolit Anania.

Peste cloud luni, Radu era mazilit i dus in Egipt: Domnul eelnou fu Mircea-VocIA, zis Ciobanul. Om foarte rdu i cumpflit,Mircea fAcu pe bojen sä fuga cu grdmada in Ardeal; Mitropoli-tul Anania nu pare a fi luat si el aceastd cale de mintuire.Dimitrie Logaatul, proprietarul slovelor, rdmase si el in tara,si, ludndu-si ca ucenici pe doi Romini, doi diaci de sigur, peOprea i Petrea, el prinse sd lucreze insusi la un Praxiusau Apostol, care lipsia iarài. Tiparul incepu Inca de la 18August 1546, si cartea era gata peste cele sese luni obisnuite,la mijlocul lui Mart 1547. Si acum, ca i in 1545, se spune explicited lucrul s'a flicut in Cetatea de Scaun" a Tirgovistii1.

Mircea Ciobanul nu ni se infAtiseazd toemai usor de recunos-cut in aceastd insusire de patron literar. Dacii tiparu/ slavon adat (Art/ bisericesti si supt stApinirea lui, aceasta se datoreste,ered, altui fapt. Cea d'intAiu tipdriturd cu buchea cea noud por-nise de la Varlaam, cleric crescut in traditiile lui Neagoe; eradeei un reflex departat al Domniei cdrturdresti a acestuia. Adoua tipdriturd incepe in Augrust 1546, si in lunie precedentMircea se cAsatorise cu fata, de vre-o cincisprezece, saisprezeeeani, a puternicului Domn moldovean Petru Rarq 2 §i a principeseistrbesti Elena, care era nepoatd Militei lui Neagoe. De la tindraDoamnA va fi pornit indemnul, si in aceastd privintii e interesantcä Molitvenicul a fost tipdrit si pentru fratele Chiajnei, tindrul f-ilmset), care urmd in Domnie lui Petru in toamna anului 1546. UnnumAr de exemplare poartä pe ultima foaie numele acestui tinerelDomn, care oficial isi zicea lije, cdruia tara ii spunea Iliascare era numai pentru ai casei Masco; la numele nevristnieuluiVoevod se adauge si al mamei lui Doamna Elena" 3.

Litetatura religioasli n veacul al XVI-lea 173

Cu aceastii carte tipAriturile se opresc pentru treizeci de ,ant.Ele nu vor incepe in Tara-Romdneascd chiar cdei mai tar-ziu ele s'au -apara in numele Domnilor din aceastd tara la Bra-

cetatea de .granitd, decit peste aproape un veac 1.

2. Tipkitarile romAnesti i slavone din Ardeal.

La 1544 incep tipdriturile din Ardeal. Innaintea tuturora e Ca-techismul de la Sibiiu, al ciírui fiintd, a cárui text chiar sint as-tbzi afard de once indoiald 2.

iCa Germani ce erau, Sa0 .ardeleni se tinuserd de-o parte,clugnärteste, faid de marea miFare husitd; ca Germani ce erau

i'DupA aparitia Molitvenicului Incep luptele In tara, cu pribegii, $i expeditdleIn Ardeal. 7 riodul-Penticostariu, descris In Bianu-Hodos, p.31 si. urm., pp. 516-7,nu poate fi din Tara-RomAneascA, precum a crezut d. Hasdeu. El complecteazAIn adevAr cArtile Ilturgice la noi i poartA intr'un frontispiciu stema Terli-Ro-mAnesti asa cum o veden/ si In Evanghelia de la 1512. insA nu se pomenestenlmic despre Domnul ce ar fi comandat cartea, despre Mitropolitul terii, despreacei ce au lucrat la carte, si stim cA era un obiceiu general pe aceastAvreme, Domnii fAlindu-se cu astfel de lucrAri in tot RAsAritul.Litera e o foartenritá literA mArunticA, de tot usatA ; ea nu corespunde decit unor tipAriturl maitArzii ale tut Coresi, precum e acea din 1568; Bianu i Hodos, p. M. Rindu-rile sint ststmbe, cum nu se mai vAd aiurea ; intreg volumul lasA o impresiede nepricepere i neingrijire. Frontispiciul cu stema munteanA nu e decit o imi-tatie proastA i stingace a acclui din Evanghelia de la 1512; 1 altul 1. c.,p. 33 se vede, Intr'un chip mai rudimentar, crucea ImpletitA i coroana Cutrei ramuri din alte tipArituri neagoiene. Initialele, care sint frumoase I neobis-nuite In RAs*tit, mase parate cu Impleticiri de ramuri, spini i frunze, nu sintdecit o localisare cirilicA a maiusculelor initiale latine. Plansele sInt si ele foartefsumoase, dar oricine poate vedea lesne cA ele copie rAu, in linii nesigureaspre, un original mai bun, care e unui apusean, cum se desluseste s't

din forma cructi si din Metete latine pe R InsA nu 1-a inteles copistul depe crucea rAstignirii. Cred cA avern a face cu un mixtum-compositum tipogra-fic, care si-a luat elementele din toate pArtile ; el se va fi tipArit undeva InTurcia, s't lipsa de insemnare a locului s'ar explica prin putina, dorintA a 60-'1ton/tul de a i se afla sAlasul. Se stie cA pe la mijlocul veacului al XVI-leas'au tipArit cIteva cArti intr'o mAndstire sirbeascA ; v. Jireek, Der Gross-Ve-zier Mehmed Sokolovic und die serbischen Patriarchen Makarij und An-tomj ; extras din Archiv fiir slavische Philologie, IX. Anul 1550 pentru tipA-siturA nu poate fi stabilit décit dupA pspectul tipografic ; cartea poate fi deatunci, dar si mai tArzie. Am emis ipotesa cá s'ar fi tipArit la Venetia prinIngrijirea MArioarei Adorno Vallarga, sora Doamnei muntene Ecaterina ; L'or-nementation du vieux livre roumain, p. 8.

2 Textul, copiat de Grigore din MAhaciu, se aflA in Hasdeu, Cuvente denbdträni, Il, p. 99 s't urm. Cf., pentru probe, Bianu $i Hodos, I. c., pp. 21-3.

Istoria literaturii romänesti

ei imbrälisard Cu o deosebitä caldurd reforma pe care o predi-case Martin Luther, dindu-i in acelasi timp si cdrtile de cdpete-nie, Cuvintul lui Dumnezeu in nemteste si Catechismul cel nou.Acesta din urmä fu primit pretutindeni, si la 1545 o adunarea oraselor säsesti recunoscu in Confesia de la Augsburg indrep-tariul credintii curate 1.

Cärtile pentru Sasi le tipäria Honterus, initiatorul misedrii,In tipografia sa din Brasov. Supt ascultarea judelui din acest oras,trdiau o multime de sate romanesti, dar ele erau prea apropiatede granita munteand, prea inriurite de viata de dincoace pentruea Reforma sä gdseascd ascultätori printre locuitorii lor: Ro-mina din Brasov Schell si cei din Tara Birsei rdmaser6neclintiti in credinta veche, tocmat asa cum fdcurd peste un veacsi jumdtate, cind cealaltd Rominime trecea, plind de ndclejdi maride imbundtdtire, la dogma ca-tolicd, la Unirea cu Roma. IntreRominii din jurul Sibiiului, supusi ai Sfatului din acest oras, pro-paganda reformatd pdtrunse mai lesne. Catechismul din 1544se tipäri deci pentru dinsii.

Stim cine a ingrijit tiparul: e un anume Filip Maier, un zu-gray, care cunostea bine pe Rominii din Tara-Romdneascd, lacari fusese adese ori trimes in solie, ceia ce mai aratd un lucru:cä el stia bine romdneste. Am crezut altd data cd el ar fifost si traducätorul Catechismului: astdzi sint de altd pdrere 2.

Socotelile sibiiene pomenesc cei doi florini ce s'au dat lui ma-gister Philippus ea supraveghetor sau chiar ca lucrätor la ti-parul cdrtuliei; de vre-o rdsplatd a lui fireste mai marePentru tälmdcire chiar, nu se spune nimic. Pe urmd, ce limbdromäneasch va fi vorbit Maier, ni putem inchipui dupä scri-sorile romänesti ala Sasilor din Bistrita 3; de la vorbit pdnd lascris, pdnd la ortografie, pdnd la o sintaxä a stilului, mai edrum, si Filip nu se consacrase asa de mult afacerilor romd-nesti, Inca sd fi putut ajunge un bun scriitor in limba noasträ.

Insä Catechismul din 1544 e scris inteo ortografie bund siconsecventd, care se deosebeste de a scrisorii din 1521, in careA e infdtisat prin lt, dar ea samara cu aceia in 'care sint redate

I Sate fi preoti, p. 20.i Cf. volumul mieu Sate si preoti, p. 20 si limmuzaki, XI, p. 865; Schul-

lerus, in Korrespondenzblatt al SocietAtii sAsesti, XLIV, p. 57 si urm.3 Doc. Bistritei, II, pp. 73-4, no. CCXCIX.

Literatura religioasA in veacul al XVI-lea 175

icuvintele romanesti in mijlocul documentelor slavone din Tara-Romäneasca: u se scrie totdeauna cu ov, 9 lipseste, x se intim-pina dese ori i cu valoare de A, mai ales la sfirsitul cuvintelor;+ indeplineste rolul de in si de n gutural; pe linga k pentru ea,se gaseste insa i semnul moldovenesc at pentru diftongul, binedeosebit de cel d'intäiu, ja; la sfirsitul cuvinteior nu se allá ve-chiul u, ci noua insemnare a vocalei mute prin h. Cea trintaiuliparitura romaneasca se presinta deci cu un fel de a serie sim- ,

plu i sistematic.Cuvintele sint astf el, incit Catechismul se putea intelege de ori-

cine, in once parte a Rominimii. Orinduirea lor e foarte adeseori inriurita de acea germanä, caci Catechismul a fost tradusde-a dreptul din nemteste, cum si era de asteptat. Asa gasimlocuri ca acestea: Pre cines deade Dumnezeu evanghelie saafara" (heransgeben), Cap mai apoi" (am letzten [Kapitel])",ea ne va pee noi asculta" wird uns erhören"

In Cateclnism se cuprind neaparat Crezul, Taal Nostru si chiarcitatii din Evanghelie. Crezul e tradus din nou dupa originalulgerman al carticelei; Taal Nostru ins& si locul din Evanghelia luiMatei privitor la fringerea Pinii se gasesc aproape intocmaiIn Evanghelia veche 2.

Slovele Catechismului nu le cunoastem: Cipariu e singurul carespune cli ar fi vazut la Blaj un exemplar din aceastä cartulie in-12si ea ea ar fi avut alta infätisare decit a dirtilor coresiene.E sigur CA materialul n'a fost turnat sau cumparat anume, fiindcaatunci i alte carp de luminare religioasä ar fi iesit de supt teas-cul sibiian. Maier va fi cerut la Tirgoviste de la Radu-Vodä,pe lingd care a implinit misiuni, litera ce-i trebuia pentru celegiteva pagini ale Catechismului; deci aceastä litera trebuie safi fost a lui Liubavici.

Persoana traducatorului nu se va afla, probabil, niciodatl. Ela trebuit sa fie insa un Romin, un Romin care stia despre _car-tile vechi in bimba noasträ si un Romin care intelegea bine- nem-teste: va fi fost preotul valah" din Saliste, al cärui nume nu-Iavem. Poate chiar el sa-si fi oferit lucrarea gata Vacua si-Sfa-tul sa se fi invoit numai la tiparirea ei prin expertul In cele

Cf. i Sbiera, Miscdri culturate, CernAuti, 1897, pp. 99-103.2 TipAritA, cum s'a mai spus, dv Coresi, peste vre-o douAzeci de ani, In 1561.

176 Istoria literaturii romlnesti

roniAnesti care era maestrul Filip: in adevAr, o tragere 1e iniinadeasebitA pentru Rominii din Scaunele lor nu ardtaserA inca Sasii.

Cit despre soarta brosurii, ea n'a fost strAlucitA. In cArtilede propaganda si de inovatie ale lui Coresi, Catechismul nu sepomeneste. E adevärat ea un Sas spune peste doi ani ea' Milidin preoti au primit cartea ca bunA1, dar nimic nu intäresteaceasiä asertiune. Cit de putin isi dAdea seamA popimea noas-Irá de insemndtatea Catechismului luteran, tirata popa Grigoredin Mahaciu, care, transcriindu-1 ca tot asa de ortodox preeumar fi o poveste bogomilicd, spune despre aceastä Intrelure eref.tineasci acesta era titlul, färä loe de tipar, nici allá insem-nare, ea se' se poatä strecura mai usor: scris-am eu cante:ciri sA va intreba cu altul, sá tie räspunde" 2; ar fi fostadecA un fel da joc de societate cu privire la cele sfinte!

Cateehismul din Sibiiu a rämas deci isolat. Din potrivd, in Bra-sov s'a desfAsurat o intreagd raiseare. S'a crezut prea multtimp cA ea a fo,st Merara. AstAzi, pind samä de existente zeultmai veche a traducerii CArtilor Sfinte, aceastä miscare capareintaiu numai ca tipografica, ceia ce, eum se va vedea, nu-iscade insemnAtatea culturalä.

In 1558 Mircea Ciobanul se intoarse in Scaun, dupA rnoarteaacelui ce-1 gonis. ., Petrascu-cel-Bun. El veni insufletit 1de patimaflizbunärii: din porunca lui perirä fruntasii boierimii, dvlitnopo-litul Anania i unul dintre cei doi episcopi. Cellalt i alti boiertfugirà in Ardeal, luindu-si si oamenii de casa i ocrotitii. Ceimai multi se oprirA, dupä datinA, la Brasov 3.

Intre ei se gäsia diaconul Coresi. Coresi era aiurea un minede familie, si prin Galitia umblau negustori greci, din Chios, cuacest nume. Dar acest nume grecesc 1.0p2iLso: se prefAcu lano i in mime de botez: se Rumia cineva Coresi, cum se numiaPaisie sau Anestesie sau Protasie. Un scriitor de hrisoave Coresi

grämätic, diac, piset sau pisar, logcat, cum isi zice, se in-tigipinä intre 1527 si 1538 sau 1544, la care datä fiintA o bi-

1 Bianu i Hodos, o. c., I, p. 22.' Hasdeu, Cuvente, II, p. 107.

Cf. Hodos, in Prinos Sturdza, p. 238 si urm.; Hurmuzaki, XI, p. 889;Sttidii i doc., VI, p. 597; VII: un Cores moldovean ; Gaster, Chrestontatie,I, p. 92 (un Corisi nuintean la 1641).

Literatura religioasd in veacul al XVI-lea 177

sericd fAcutd de el, apoi In 1560 apare alt Coresi diacul, care sepoate urmäri pand pe la 1581, cind moare ldsind un fiu, Bunea,Ei nu vor fi fost rude intre ei. Tot deosebit de ei pare a fi Co-resi diaconul, ceia c.! inseamnd, cred, pentru acel timp un alu-Or in ordines minores.

Acest Coresi, despre viata cdruia nu se stie nimic alta decitea a fost si a rdmas diacon, cd se pricepea la tipar, ca ucenic alultimilor tipografi munteni, si cd a avut un fiu Serban, se gdsiala Brasov, in 1560. Jude era acolo Hannes Benkner cel tinar 1:foarte dese ori in legaturi cu Tara-RomAneascä, el era de a-proape inrudit si cu anume persoane duhovnicesti din Bisericanoud 2. El tinea sd rdspindeascd printre Romini artile sfintepe limba lor, dar nu era acesta singurul sentiment care-1 Meltsä iea asuprd-si cheltuielile unei tipariri a vechii Evanghelii.

Era si nAdejdea de cistig, Mil indoiald, caci, abia mintuiCoresi cu Evanghelia romäneasca, si Benkner il puse sd lucreze,in 1562, la o alta in slavoneste, arätind, de data aceasta, cd afost indemnat de dragostea Sfintului Duh si de iubirea sfintelorsi dumnezeiestilor biserici". Dar Judetul brasovean mai stia unlucru: prin tipdrirea de carti romdnesti el fdcea pläcere Cra-iului insusi, regelui unguresc loan Sigismund.

In adevär, sfatuit de unii dintre aceia ce-1 incunjurau, fiul cato-licului Ioan Zapolya si al Polonei Isabela, ea insdsi fiica uneiItalience, trecuse la Reforma, fard a deosebi deocamdatd intre lu-teranism si calvinism. In dorinta lui de a cistiga cit mai multesuflete pentru legea curatä, i se aduse la cunostintd cä unelesate romdnesti, mai ales din acel unghiu nord-estic, care primisecu dragoste si predica husitd, apoi din pdrtile Balgradului,Iniedoarei si Banatului, au trecut la Reformä. Fireste cä trecereaaceasta n'o fdceau ei cu incredintarea cd-si pdrdsesc credintasträmoseascd: dar atitora dintre catolicii luminati li s'a pututtrecura gindul 6 prin Reformd nu se aduce nicio schimbare,

ci se inldturd numai o multime de obiceiuri rele 3; cu atit maiusor vor fi cugetat asa popii nostri simpli, si, unde, in lu-crurile bisericesti, zicea popa ca e bine, satul zicea dupd din,-

I Bogdan, Regeste, p. 278, no. CXI.2 mid., p, 176, no. LXXI.3 Fessler-Klein, o. c., III, p. 637,

12

178 Istoria literaturii romAnesti

sul. Oamenii se credeau numai crestini, si domnii cei marinumiau, in intelepciunea lor, luterani sau calvini. Rominii au de-prins cuvintele pentru aceste idei noud: ei au zis calvin, intele-gind prin aceasta pe un Ungur rdu si pe un spurcat eretic, si auzis si Iotrean pentru cineva care era de legea Sa§ilor 1, darniciodatd ei nu si-au dat samä cd ar fi trecut la eresurile" a-cestora, precum nu-si dAduserA samd nici cind primiserd ideibogomilice sau ascultaserd de predicatia husitd.

PAnd atunci Rominii avuserd un singur episcopat-egumenieIn Ardeal, la Vad, unde Stefan-cel-Mare inAltase o mAndstirein legAturd Cu stdpinirea sa la Ciceu 2. Cdpdtind si ei pd-minturi in Ardeal, Domnii munteni fAcurd, in cea d'intdiu ju-mdtate a veacului al XVI-lea, acelasi lucru; asa se ridicard md-ndstirea din Gioagiul-de-jos si aeeia din Silva, a Prislopului. Cead'intdiu are de ctitor pe Radu-cel-Mare, .care cApdtase acestloe de ref ugiu i avea nevoie de o bisericä potrivitd cu ran-gul sdu; pe cealattA a clArlit-o Zamfira, fata lui Moise-Vodd, cevamai tdrziu. Staretii de la Gioagiu isi ziceau cel dinvremea reginei Isabela se cherna Cristofor si, fiind arAtat ca uncunosator de carte greceasdA, el poate sd fi fost chiar GrecContemporanul sAu in Vad era Vlddica Gheorghie, pus, ca deobiceiu, de Domnul de atunci al Moldovei.

Insd la 1567;Craiul" mustrA pe pAstorii de biserici romd-nesti din acest regat al nostru al Ardealului, de pretutindeni",cd nu ascultd, nu hrdnesc cu dajdea lor, ci batjocuresc pe Gheor-ghie din Singiordz, episcopul i superintendentul bisericilor ro-mAnesti"; din aceastA pricind, el nu poate tinea dupd cuviintdsinoadele anuale, pentru profesiunea unei doctrine evanghelicemil curate" 4.

VIddica romAnesc" veni la Brasov, unde s afla, in Schei, orard bisericd de piatrA, duratd. cu ajutorul lui Neagoe-Voddin toamna anului 1560 incA 5. In anal precedent, si anumeprinteo hotdrire din 12 Mart, Benkner reformase biserica Ro-

' V. An. Ac. Rom., XX, p. 458: Greci i FrAnci i Lotreni".Sate si preoti, pp. 16-7, 322.

8 Ibid., pp. 17-8, 323 si urm., actele le-am dat In An. Ac. Rom. pe 1904 siin Hurmuzaki, XV. Cf. St. Metes, Mosiile Domnilor si boierilor din Tenleronrine In Ardeal i Ungaria, In Biblioteca ,SämänAtorul", 1925.

Doc. Bistrifei, II, p. XLI.Socotelile Brasovului, In Hurmuzaki, XI, p. 803.

Literatura religioag In veacul al XVI-lea 179

minilor" din °nasal sau si pusese pe popi sa" ceteascA inainteaeredinciosilor Catechismul luteran din 1544 1 BAtrinul popa Toma

nepotu-sAu de sord, popa Dobre, trebuirä sä se supuie po-runcii cinstitului Sfat, cu toate cA Toma era un ortodox cucerniccare peste pufin trecu la Munteni si se cAlugäri in mänästireaRinaciovului, cu toate cä Dobre cälcase de Multe ori prin Tara-RomäneascA, unde Sasii il trimeteau ca sol i, intimplätor, caspfon2, si cu toate cä acelasi Dobre trimesese pe fiul säu Miha,in Tara SirbeascA, la invälAturA 3".

Deci, pe de o parte, re.gele fäeea pe Viddica Gheorghié (poateacelasi care fu numit la Vad de Ilie-Vodä Rares, in 1550) epis-cop al tuturor Rominilor de supt ascultarea lui, deci din Ardealdin comitatele exterioare" i superintendent", dupä moda cal-vinä, al bisericilor" trecute la Reformä, ca si al celorlalte care,de voie sau de nevoie, trebuiau sä se uneascd si ele cu miscarea.El Ii dáda ca resedinfA, in locul mänästirii in care se inchisesoatita vreme vechea lege de intunerec, marele sat Singiordz, dinacelasi Tinut al Bistrifei. lar, pe de .altä parte, Brasovenii, Ina-inte-mergätorii miscärii luterane, chemau pe Vlädica-superin-tendent la dinsii ca sà-i ajute la purificarea" sufleteasc5. a Sche-'Ilan Mai departe, Craiul" poruncia sä nu se ceteascä. Evan-ghelia decit in romäneste, si sinodul din 1567 al Vlddicai Gheor-ghie lua hotärirea solemn& de a se izgoni cu totul neinfeleasalimb5 slavond latina acestei pärfi din RäsArit din BisericA;dieta ameninfa cu scoaterea din parochie a popilor orbi" carivor pAstra prejudecata limbii sfinte; iar Brasovenii fineau pe!cheltuiala lor incä din 1565 un predicator care vorbia in ro-mäneste despre lucrurile sfinte. In sfirsit, tot Brasovenii puneaupe pribeagul Coresi si pe alt fugar, diacul Tudor, sä tipä-reascä vechea Evanghelie husitä. Lucrarea fu inceputä fincade la 3 Maiu 1560; ea nu apäru decit peste aproape noud luni,la 30 Ianuar al anului urmätor.

In text, cum s'a spus, nici diaconul, nici diacul nu avurä nicioparte. In ortografie, nu se schimbä nimio fafd de ortografia

1559, die 12 Marfil, Iohannes Benknerus, iudex coronensis, cum reliquissenatoribus, reformavit Valachorum ecclesiam et praecepta catecheseos discendaillis proposuit" ; Quellen der Stadt Brassò, IV, Bra§ov, 1903, p. 80.

2 Sterie Stinge, Istoriia besérecei cheitor Brafovului, Brwv, 1899, pp. 2-3.Ibid.

180 Istoria literaturil rornAne,ti

Catechismului sibiian. lar, ca infatiore, literele sint mai mari,dar mai unte decit ale tipariturilor anterioare, ceia ce aratäca ele fu ese turnate anume, dupa vechea slova venetiand a luiMacarie i a lui Bojidar Vucovici, dar cu mai putind maiestrie.Teascul e mai neindestulator §i liniile se strimbd. Frontispiciulmic e o imitatie foarte bine izbutitä §i facuta de sigur chiarla Brwv, de vre-un sapator sas, printre cari erau citiva vestiti,

a fronii piciului fara stema din Evanghelia lui Neagoe, tipdritacu cincizeci de ani aproape in urma, dar ramasd un ve§nic mo--del de executie tipografica, §i nu numai intre Romini.

Evanghelia lui Coresi era o carte care nu putea fi imbräti§atdde-a dreptul i pretutindeni, cu toate a ea nu cuprindea nimic ere-tic decit forma ei romaneasca. Si tipdrirea ei la Bra§ov, in centrultpropagandei luterane sdveti, putea sä deie de gindit multora:de aceia, in epilog, jupinul Haner, adecd Benkner, se roagade cetitori sä nu raspingd cartea fara a o ceti: dupä aceaiava rugam toti sfenti parinti, oare vlädici, oare ep[i]sc[o]pi,oare popi, in [a] carora mina va veni aceastea carticum, mainte sa ceteascd, necetind sa nu judece, neci sa sadu-iasca".

Chiar popii din Ardeal o rdspinserd, cei mai multi dintreVladica Gheorghe muri indatd, dar Craiul nu se läsä irrvins, cipuse in locul lui pe un alt apärätor al Legii noud, pe Pavelde Tordas" sau Torda0 Tordassy , care arata sa fi fostdintr'o familie de neme§i din satul Turda. Al doilea episcop"ales §i superintendent" tinu §i el un sobor, la Aiud, unde iarä§ise lua masura de izgonire impotriva popilor inddratnici. Pen-tru 1571, loan Sigismund chernd el insu§i pe pastorii" romini

pe aceia cari nu voiau sä fie decit tot popi de moda veche,intr'un sinod regal" la Cluj 1 Dar, 'Inca in Mart, ultimul Zapo-lya se stingea in re§edinta sa din Balgrad 2.

Pana la aceasta data de 1571, cind se incheie epoca soboare-lor de prefacere i Rommii sint lasati in lini§tea rdtdcirii larortodoxe i superstitioase, jata cum se infAti§eazd activitateatiparului pentru terile noastre.

Cf. Doc. Bistrifei, I, p. LXXII; II, p. XLII; Sate fi Preoti, pp. 22-3.2 Fessler-Klein, III, p 608

Literatura religioas6 in veacul al XVI-lea 181

Evanghelia romdneasca nu patrunde nici dincoace de Carpati,cu bate ca. in Moldova domnia un Grec protestant, prieten cusocinianii din Polonia, loan-Vocld, Heraclidul, Despot de Parossi Samos, care se afla la Brasov in 1558 si-si tipäria acolo ge-nealogia fantastica prin care ardta ca se coboara din Eroii anti-citälii S'al crede ca Doamna Chiajna, vdduva lui Mircea Cio-banul si epitropa fiului ei, Petru, se va fi plins de tip4ri-rea unei carti de ratdcire ca aceasta si va fi oerut sd se deamai bine la tipar Evanghelia cea blind si guild, slavona, de siea aparte ()data in Tara-Romdneascd, la 1512. Insa aceastaEvanghelie are forme sirbesti si era menita mai mult i pentruArdeaP; cum se va vedea, pentru Tara-Romäneascd se cldclupeste putin alta Evanghelie slavond, insä cu forme bulgaresti.

Noua Evanghelie e, ca i cea de la Belgrad, o simplä retipa-rire a Evangheliei lui Neagoe-Voda. Mara' de unul singur, caredä vulturul muntean lute() cununa, frontispiciile reproduc stin-gaciu pe acelea din model. Sa se mai adauge litera mai wad,mai mica" si numarul ceva redus al rindurilor p- fiecare pa-gina, Intre acest produs al lui Coresi i lucrarea din 1512 e tota ita deosebire ca intre burghesia italiana si cea sdseascd, sauca intre Venetia si Brasov.

Päna la moartea Craiului initiator al Reformei printre Romini,Coresi, rämas in curind färd ajutorul sau, diacul Tudor, maiscoase de supt teascul säu o singurd carte slavond. La 1568,Domnul muntean fusese sehimbat : in ce'e d'intd'u zile ale lui Iulie3,Alc,E1 dru-Voda, fiu al pretendentului Mircea fiul lui Mihnea, lualocul lui Petru-Voda. La 12 ale acestei luni Iulie 1568, diaconulincepea sd aieze slovele pentru o culegere a slujbei citorva ser-batori, publicatie al cdrii folos trebuie sa fi fost foarte simtit. Vo-lumul iei in ziva de Sf. Nicolae. El nu mai poartä numele luiBenkner, ci al Domnului muntean si al Mitropolitului Eftimie. Ef ti-mie fusese numit de Mircea-Voda, dupa uciderea, in 1558, alui Ananial, dupl rdposarea celor d'intdiu urmasi ai acestuia,Simion, Efrem, Mitrofan, i Daniil. Poate de la Eftimie sau de la

' Hurmuzaki, XI, p. 798; Legrand, D ux vi s de J an Basilikos, Pari-,1874, P. 59 i urm.; lorga, Nouveaux documents pour servir à Phistoire deJacques Basilikos, Bucuresti 1000.

Gaster, 1, Chrestotnatia, p. XXIX.Hurmuzaki, XI, p. XIX.

'2 V. Hurmuzaki, XI, p. VIII, nota 5; Studii fi doc., V, p. 629, nota 1.

182 Istoria literaturii romAnesti

Doamna lui Alexandru, Ecaterina, o Perotä, care linea mult laprtodoxie, sä fi venit porunca de tipdrire catre Coresi 1.

In acest rästimp insä, diaconul dddu la luminä o suma de cärtiromAne§ti: el aledtui un f el de ciclu al acestora. Ciclul tipäriturilorreligioase romänesti se deosebeste insä de cel slavon prin aceiaca grija de cdpetenie nu e pentru forma traditionalä a ruga-ciunilor si a cintárilor, ci pentru acele cärti care cuprind Cuvin-tul lui Dumnezeu. Aceasta se explica,, de altmintrelea, pe de-plin prin normä protestantá care era si vechea normä. hu-sitä de a pune in mina oriedrui credincios cuprinsul Biblieiin limba poporului si de a Lása la o parte cu desdvirsize litur-ghiarele, molitvenicele, sbornicele, octoisele, trioadele i penti-eostarele, care fusese pänä atunci privite ca mai folositoare decitonce altä tipdriturd.

Catechismul säu Intrebarea crestineaseä." S'a gäsit, deAndrei Birseanu, acum citiva ani, legat cu o altä. tipäriturä, din1570-80 si ca mai multe fragmente slavo-romanesti i romanestiapartinind secolului al XVI-lea (Scriptura Domnului Hristos a-fta oameni cazutd in piatra din ceriu", Invätäturi la Pasti si lacuminecAturä), dar cu atitea greseli de limbd, la ce'h d'intäiu2,incit e de admis un traduator sträin, celelalte, dupá Hrisostom,fiind texte curgatoare, numai romänesti, cu pästrarea rotacis-mului.

Studiatä indatä dupd descoperire de d. Alex. Rosetti 3, mica lu-crare se presintä cu o curioasä introducere in care, dupä men-

Contributiuni la istoria Munteniei In sec. al XVI-lea, in Analele Aca-demiei Romtne, XVIII, p. 1 i urm.

2 Nu-s credzat nice ascultat evanghclia tuca', cuvintul curAbql"(cArabusi), pomint", sfinti", butedzul', etc. Sint si cininte ciLdate,ca giselnita, de-a drertul din slavoneste. U e pAstrat intreg la sfirsit. Formeca vdduole, pentru vAduvele", sint foarte interesante. Pagar in loc de pAhar"(p. 41 In a doua InvätAturA") ar trimete la un Tinut de convietuire cu ele-mente rusesti. Se spune stecki in loc de Miele, cela ce aratä aceiasi regiune.Sint si in aceasta greseli d limbA (inparatie, gicem, etc.). V. I. Eianu, Textede limbd din secolul XVI, 111, Manuscript de la Ieud, 1. Scriptura Dom-nului Hristos..., 2. invalciturd la Pasti, 3. invdtaturd la cumineceiturd,curesti 1925.

8 Romania, XLVIII (.922), p. 321 s't urm. Cf. Andrei Birseanu, in An, Ac.Rom., Sectia literara, seria 111, I, p. 33 §i urm.

Literatura religioasd in veacul al XVI-lea 183

tiunea Evangheli.stilor, cari ar fi tradus Cuvintul Mintuitorului dinAovreiascd" in greciascä", Vasile, Grigorie i loan, aldturide Atanasie §i de Chiril filosoful", ar fi strämutat aceia§i Scripi-turd din grece*te pre limba srdbeascd", de unde ne§te cre§tinibuni" fac prefacerea pre limba rumineased,7. Aceasta ,dupdinvdtAtura episcopului Savei, Tdriei Uingure§ti" restituit la10 April 1562 1, dar curios ca titlu, adäogindu-se, dupá sfioasarugäciune catre cei in cdrora mina va veni" ca necetind sdnu judece nece sä sdcluiascd" (suduiascd), de oare ce nu e in-teinsele alte (sic) nemici, ce numai ce-au propovdduit sfintii a-postoli i sfintii pdrinti", o inchinare vicleand catre Mitropolitulmuntean Efrem, pomenit in acte o singurä data, la 1560. Ceiace urmeazd e vechiul Catechism luteran färd nicio schimbare.

Apostolul sau Praxiul lui Coresi ni s'a pdstrat, pänd mai ieri2,numai inteo forma' foarte necomplectd. Din cit avem, se vede irisacd. diaconul muntean n'a fdcut alta decit sA reproducd vechiulmanuscridt al traducerii husite. Neavind prefata sau postfata, cidispunind numai de miezul cärtii, nu putem §ti, cind §i in ce im-prejurdri s'a fdcut editia: data de 1563 care s'a propus, paresä fie, insd, cea adevärata." 3.

Dupä aceastd tipdriturä a venit editarea unui lile al Evanghe-liei, al unei Cazanii sau Evanghelii invdtátoare, pe Ruga carese adauge i un Molitvenic.

Molitvenicul nu poate trezi mult interes, cu toate cd prin limbasa el aratä ca a fost anume pregdtit pentru tiparul lui CoresiidEl a fost in adevdr td1mdcit atunci chiar, de un traducdtor slab,dar totu§i de un Romin, care cuno§tea vechile manuscripte re-ligioase. Originalul era unguresc, i forma d'intdiu a cartii secunoa§te incd prin cele mai neingdduite neologisme de ori-gine maghiard: Väroasà, ocg, (pricind), a otalmazui 4. Mica lu-crare nu cuprinde altceva decit Tatdl Nostru, Crezul i unele for-mule i rugAciuni. Acestea din urmä au un caracter calvinesc,care bate la ochi indatd. Ldmurirea std inteaceia cd diaconulnu mai slujia acum interesele religioase sase§ti, ci pe acelea ale

Hurinuzaki, XV, p. 578, no. 141LXIX. Scos de hatirul lui Melchior BalassaIn folosul lui Gheorghie de Ocna Sibiiului, e restituit dupà ti-Marea aceluia.

V. mai sus, p. 109.8 Bianu i Holn, o. c., p. 51.4 Hodon, in Prinos Sturdza, pp. 245-6.

184 Istoria literaturii romAneti

Vlbdicai Gheorghe, care era calvin, ca unul ce purta titlul desuperintendent 0 cirmuia prin sinoade anuale pastor' de bisericiromäne0i. Gheorghe nu era un om bogat, i Benkner nu platiapentru asemenea cärti. Banii au venit de la alt cineva, o figuranoua in istoria tipdriturilor romane0i: jupinul Forro Micliu§".

Familia Forro e ardeleana; din mijlocul acestor mici neme0 s'aridicat i o personalitate literal* Pavel Forro, care, träind laCurtea Domnilor Ardealului de la sfir0tul veacului al XVI-lea §i in-ceputul celui urmätor, a compus versuri latine0i §i grece0ia publicat la Dobritin, in 1619, o Istorie a lui Alexandru-cel-Mare,dupä Quint-Curtiu 1 Nicolae Forro de Haporton a fost amestecatin luptele politice, 0 a fost odata. §i osindit la moarte pentru re-beliune, farä ca msA pedeapsa sa se fi indeplinit 2 Ioan Forro,care se intilne0e pe linga Sigismund Bathor3r ceva mai tarziu 3,poate sa fie un fiu al lui Nicolae, care, de Nina sama, nu maiera in vialä la aceasta data.

Cei ce faceau legea inteleasa trebuiau sa. se ingrijeasca 0 deI4nurirea ei Oft mai deplina. Cazanii erau multe prin cretina-tate i chiar prin cre0inatatea rdsdriteand, intre cele mai ves-tite fiind Cazania lui Calist, Patriarhul de Constantinopol, care scri-sese in grece0e, insa a carui opera va fi trecut räpede 0 inslavone0e. Dar o tilcuire. a cuvintului Evangheliilor nu se adauseinca de la inceputul cärtilor sfinte in iragu1 scump de vechimargaritare de limbä al veacului al XV-lea. 0 Cazanie roma-neascA ajunse insä in minile lui Coresi, care o tipäri, la 1564,probabil. Coresi märturise0e limpede ca. n'a facut alta decitraspindeascä munca altuia, a unui necunoscut, dintr'o carte ga-sin% A§a am aflat aceaste tälcure ale evfangheilillor, pr,dDumineci prespre anu, scoase de in Scriptura prorocilor §i ap[os-to]lilor. §i celor sf[iInti pärinti, i, deac'am oetit, bine am is-pitit §i socotit, §i am aflat ca toate talcuesc, adevereazi 0 in-täresc cu Scriptura Sf[d]nti, §i mie tare placuri, §i am scriscu tipariul voao, fratilor".

Limba din aceasta Cazanie e vadit alta decit aceia din cele maivechi texte romane0i: nu toate caracterele graiului celui d'intaiu

' Szinnyel, Magyar irdk, la acest nume.2 Sblera, Mtfcdri culturate, p. 58.8 Quellen der Stadt Brass6, IV, 157,

Literatura religioasg. In veacul al XVI-lea 185

traducator vezi-le mai sus se intilnesc i in Tileul Evanghe-liilor. Dar a e vorba de o lucrare nouä, aratä multele atacuriimpotriva vechii ierarhii a clerului, pe care o combateau cu in-viersunare Luteranii i Reformatii. In adevar, ce e mai interesantea stil in Ward scrierea sint mustrarile aduse oamenilor debeseareca, cum sant popii, patriarsii, vladicii, episcopii si totfealiul de preuti" 1 Coresi, care se scusa la sfirsit pentru ele,a trebuit s le primeascà pentru a face placere acelui ce-i plätiatiparul.

Caci Fotro nu putea dea florintii" pentru o lucrare in sen-sul legii vechi. Deci acest Tile al Evahgheliilor care se aflainnaintea Molitvenicului e o carte de propaganda calvind, foartebogatä in mustrari si in indemnuri. E greu sä. se creada ea'ea ar fi o lucrare cu totul originala: nu doar cA niciun preotromin din Ardealul veacului al XVI-lea n'ar fi fost in stare saintrebuinteze cu oarecare stiintä. Sfinta Scripturä, scotindteinsa lämuriri la textul evangelic si sfaturi pentru viatd. Dinpotrivä, eetind citeva sfaturi din aceasta Cazanie d'intaiudupa dinsele Pref ata acelei pärti din Vechiul Testament (Pa-lia) care a iesit peste paisprezece ani la Orastie, oricine vavedea lesne o mare asämänare in ceia ce priveste felul de orin-duke si de expunere; asimanarea se pastreaza si mai departeintre cuvintele s't stilul Paliei si acela al Cazaniei. E aceiasi limbabogatä in cuvinte vechi pe care scriitorul le-a luat din deprindereacu textele veacului al XV-lea astf el; säblazna, a sabläznl, hazna2,

e aceiasi deplina usurinta, aceiasi mare mladiere si vadita fru-musetA a formei. Se poate foarte bine ca vre unul dintre lucratoriiromini la Palie, sau acela singur dintre Romini care pare säse fi ostenit la dinsa, predicatorul din Lugo) 3, sa fi aleatuitaceastä carte.

' Citat i In Hodos, Prinos Sturdza, p. 244.Cd diaconul tipograf i ucenicii sAi nu Intelegeau adese ori ce tipgresc, se

vede din aceia cg ei nu pot deosebi cuvintele In anumite locuri din marmscrip-tul flirli interstitii, si le tipgresc astfel in bloc. Asa se ggsesc In Apostol exem-ple ca acestea : sgcAntaret" (sg cantaret"), sAfrumosul" ( sg. frumosun,muerescuavie" (mueresc a viè), mai nemeri[t]vrem", esari (e s'ari"), saucarel fgcgtori" (sau ca rel-fAcatori"), iolssà se si iveascd" (id sa se", etc.),Anemic` (sa ne-ari", s6. ne-ar").

3 V. mal departe.

186 Istoria Iiteraturii romanesti

Alcdtuirea aceasta trebuie sd se inteleagä insd, oricum, multmai mult ca o tAlmdcire si compilare cleat ca o opera ori-ginalä. De sigur cA scriitorul n'a avut inaintea sa un text ungu-resc calvin care sd corespundd intru toate textului romdnesc cal-vin cate e intiia Cazanie a lui Coresi. DacA inteun loc, vorbin-du-se de zAddrnicia semnelor de recunoastere exterioard gentryacel ce este chemat a rdspindi cuvintul dumnezeiesc, se spunecd e tot una dacd el ya fi ras in cap au ba" cela ce re., fi-reste, o alusie la tonsura preotilor catolici, daca pretutindeni ata-curile impotriva vechii ierarhii, vechii credinte, vechilor apucdturiating intdiu pe Papi, dacd, undeva, papistasii" preced pe pa-triercasi", sint anumite locuri care par sä. priveascA asa de di-rect pe Romini si rAfácirile", adecd datinile, lor, incit ele ararAta CA au fost serse de la inceput de-a dreptul pentru dinsii.

Cartea fiind pdstratd inteun singur exemplar, dau aici citevafragmente, dintre care unele privesc once fel de neajunsuri aletextului religios, iar altele sint Cu acel caracter local de care ampomenit mai sus:

Derept aceia nu vd mirareti, fratii miei, si acmn deaca pa-triarhul si vlAdicii, egumenii, cdlugdrii, popii nu spun Cuvänt-tul lui Dumnezeu derept mdriia cestii lumi, ce mai tare intocmealele oamenilor decit a lui Hristos; ce noi propoveduimcd in toatd vreamea ei au fostu aleanesi si vrdjmasi. dereptä-tiei (?) ca si in zilele prorocilor si cdnd imbla Isus Hristospre ceastä, lume...

Acmu incd vedeti ca. popii derept venitul lor ce lucru fac prenoi!... Pänä. acmu socotiti ce-ati invdtat: mai nemicd, cd nustiti nemica; derep ce, cd n'ati inteles, cd popii au boscoro-dit in besearecd 1

Nu ziceti ce zic unii: au nu stiti ce-am pomenit? aceaia nu vdmldsa pdnä la moarte: in ce au vis noao p[A]rintii nostril si mosiisi strAmosii, noi nu vdm ldsa. Ce aimintrea grdieste Scriptura...

Aceia nu cred carei se roagd sfintilor morti: la Sf[d]nt-Pdtru silu Sf[dint-Pavel sau Sf[A]ntului Nicolae sau Sf[i]ntei Mariei, cdnumai unul Isus Hristos iaste imbldtoriul derept noi si rugd-toriul: nimea alt, nici in ceri, nici pre pAmint. CA sf[i]nti mortinu aud rugdciunea noastrd.

i Cf. in Moltvenic: nu boscoroditi, ca va bate vci Dotnnul ; Hodos, inPrinos Sturdza, p. 251,

Literatura religioasä in veacul al XVI-lea 187

Aciasta nu cred caret zic cum cä poate omul afla ispdgeniesufletului gi ertdciune pacatelor prein faptele lor sau cu calugd-riia sau ea postul sau cu alte lucrure, care ce-au tocmit sau auscornit oamenii, gi acegtea toti nu märturisesc derept pre Hris-tos.

Apoi verva scriitorului, care cauta sd inlocuiased prin legeaunui singur Dumnezeu legea sfintilor celor multi, se indreaptape rind impotriva celor card zic ca Sf[d]nta Mariia iaste calespre mintuire", card mai cred pravilelor gi ce-au scris ot[eltii"

adecd Parintii Bisericii dupä. apostoli".El tine de räu pe clericii prea mult amestecati in afacerile

lumii, prea mult legati de casa, masa, plata gi rdsplata prin-cipi/or gi cari pentru aceia nu pot fi aparatorii dreptatii gi aisaracilor, ai migeilor":

Cautä pe Patriargi gi pre Vlddici gi. pre Mitropoliti gi pre epis-copi gi pre calugiri gi pre popi cum ei sänt gi. Domni gi sfeat-nici Domnilor, caci ca tac gi nu marturisesc drept pre Hristos, ceIgraesc dupd voia oamenilor, sä fie in cinste innaintea lor."

Si, peste multe pagini, aceiagi infruntare;Sänt multi episcopi, cälugari, egument, popi, card vdd des-

tule strimbititi in viala lor in ce-au pomenit: sant unii careigräesc ce vdd cd plac Domnilor, boiarilor, di se tem de Voivodi,ca-i va ruina si-i va scoate dein cinste, cace ca ged la masd,cd se ver manila gi vor lua de la ei episcopiia au vladiciia).,

Astfel de inprejurdri nu se vor fi intimpinat aga de adeseala inaltii clerhi catolici, cari erau mai la addpost de toanele starpinitorilor mari gi mici.

Scriitorul socoate ca datoria clerului e sa rdspindeascä ingraiu inteles cuprinsul cartilor sfinte gi. sd aibd cunogtintile cetrebuie pentru a-1 lämuri:

Ce folosu e lora, deaca popa graiagte in limba straind" Ru-minilor, sarbeagte, de nu inteleg, sau pre altä limba ce nu vorinteleage ascultatorii?!... Popa sa fie gtiitoriu cartilor: aga vaputea invata pre migelamea..., Gregesc 0 aceia carei stricä manistirile: intru o vremia aufost bune, nu ca acmu; ca. in iale au fost de dascalie gi invdtd-turi; de in mändstiri au egit cärtulari mari, episcopi gi popi,in orase gi in sate; ce acmu nu e de dascalie in jale, gi santoameni leanegi, cärora e urit a säpa gi a-g hräni fämeaia gi

188 Istoria literaturii rotnAne0i

casa sa, i sänt buni numai de cearerea mili in tara de laselame 1 Nu strica derept aceaia, crestine, beseareca, cum siacestu sutas 2 n'au stricat; ce zideste si tine u poi:id bun in-tr'insd, sd fie invätitoriul crestinilor..."

Sä se indrepte deci preotii cari se pot indrepta: ceilalti, oricitde multi vor fi si de inviersunati, nu pot invinge.

Cum si acmu, unde vad unii aleanesii dereptdtiei cd lumeaAmiselamea proastd cu mare jelanie pofteaste i iubeaste ainteleage si a invdta Cuvintul lu Dumnezeu, vor sá moardciudd; ce Domnul va domni lar, i dereptatea WI va ven lalumind; ceaia ce ne dà noua, Doamne, amin."

Pentru credincios ca si pentru preot, temeiul tuturor lucrurilorse cade a fi Scriptura:

Läsat-au noao Sf[i]nta Scripturd: tetroev[an]gh[ellie" ceatipdritd de Coresi Praxiul" apdrut prin ingrijirea ace-luiai, ca an in urrriä, Psaltirea lu David Prorocu"

a cärii aparitie stätea in perspectivd; ,din acealea sA intre-Um, ed. noao nu vine leagea nece din Ier[u]s[ajlim, nici de laRoma, nici dein Tara Greceascd, nece Nemteascd, nece Rumi-neascd; nu e de la Lesascd, nici de la Moschiceascd, ce e ld-satd i tocmitä de la Isus Hristos.

Credinta singurä foloseste, i toate vechile eresuri n'au niciunpret. Pe rind predicatorul le insird:

Dard, crestine, iaste minciuni carei au invdtat sd pdzeascd omufmortul säu dupd. noao zile si la doaozeci de zile si la patruz'edsi la anul! Minciunä e si aceaia carei zic cá pot folosi dupd moartesufletelor, cA nu se schimbd locul dupd ceastd viatd, ce iastescornitd pentru Idcomiia cdrtularilor.

Sd se lese descintecele, farmecele i oblojelile, mormdielile ba-belor :

Noi nebunii, deaca ne bolnivim, meargem la nescare muericarele lore noi descdntd: deaca una nu poate folosi, noi ispitim§i la zeace sau la doaozeci, cd nu gdndim, cu tale nemica nuputem folosi, cu fdrmicdtura sau cu and dricie, numaine noao ajute3, cA toatä descintare nu e altd bunitate nemecd,ce numai dricie. SAnt nesti erbi bune i lea[curle: acelea-s bune

Alusie la Ordinele CerOtoare din Apus ?Din Evanghelie.Ungurism sintactic.

Literatura religioasl in veacul al XVI-lea I 19

lasate de... Dumnezeu; ce nu pot noao folosi fàrà ajutoriulDomnului."

Duminecile trebuie sä fie altceva decit zile de belie si de cearta:Nu numai cu sederea i Cu läsarea lucrului, sa ne imbracäm

in ceale vesminte mai bune, sa sedem supt päreti sau supt um-bre; sa ne parim sau sa ne sfddim, sau sa clevetim, sau in zide serbatoare sá meargem la cräcime i sa ne imbdtam caniste porci."

Merita Ed se mai tie in sarna i amintirea, ce se afla in doualocuri, a cuceririi de catre Turcii pagini a Rasaritului impovaratde placate:

Acmu Inca, har Domnului ca se iveaste cuvintul lui Dum-nezeu, luceste; ce oamenii mai iubesc untunearecul, rad si-s batjoc de el: mai tare cei mai mari, vladicii i judecatorii; dereptaceaia mä tem ea yam si noi peri, räu calcati de limba pi-gina, sä nu yam priimi si sa nu yam asculta."

Tälmacitorul serie pe intelesul oricui, si cartea lui era potrivitapentru a se raspindi lesne. La iesirea ei, ea va fi fost intre-buintata de acel predicator sau, cum ziceau Rominii de atunci,propoveduitoriu al Evangheliei lui Hristos"1, care, cum stim, vor-bia, la serbatori si Dumineca, romäneste Rominilor din ScheiInca de la 15'5, adeca aproape de la publicarea Cazanici'. Maitärziu ceva, un astfel de predicator lumina asupra credintii peRomtnii din Lugo; 3. Cazania ar fi fost imbratisata si in alteparti, daca Reforma intre Romini s'ar fi razimat si mai departepe bratul puternic al Cirmuirii. E adevarat ea dupd moartea luiVladica Gheorghe pastorii valahi" capa ard un nou calauz, pePavel Tordasi, care se va fi oprit mai mult tot in coltul nord-ostic al terii: el vine insa si pana la Brasov in 1570, dupa vre-unan de la numirea sa. Pavel era tot la Brasov in Septembre, cindSasii trimeteau Craiului o cartulie", un Biichlein" al lui4. Car-tulia" ar putea fi insasi Psaltirea, care iesi in acest an, la Bra-sov.

Coresi incepuse cu cartile sfinte, cu Cuvintul lui Dumnezeu,gindul ski trebuia sä fie intaiu acela de a le da in intregime. Se

Bianu I Hodo, p. 95.Doc. Bistrifei, I, p. XLIX.

a Bianu i Hodq, 1 c.

Socotelile Brwvului, In Hurmuzaki, XI, PP. 806-7.

190 Istorla:literaturii roindne0

vorbeste de o Psaltire romd.neasca, pe care dinsul ar fi publi-cat-o inca din anul 1568 1: nu exista niciun exemplar din a-ceastA carte, si e foarte putin de crezut ca, dacd Psaltirea roma-neasca ar fi iesit in acest an, ar fi fost de nevoie sd se dea onouä editie peste scurtul termin de doi ani. Caci avem astazi un'exemplar din Psaltirea lui Coresi, datd la lumina in 1570, pentruacelasi cuvint pentru care se tipdriserd i alte pArti din Scripturd:pentru cb". mai toate Iimbiie au Cuvintul lui Dumnezeu in limbalor, numai noi Rominii n'avam". Diaconul lucrA tot la Bra-sov si aceastd carte, incepind cu Februar si incheind la sfirsitullui Maiu. El nu intrebuintd litera, mai mied si mai urita, care seintimpinä intaiasi data in tiparitura slavond din 1568, ci tot ve-chea slovA innalta i cu liniile relativ suptiri, care cautd sd seapropie de caracterele asa de frumoase ale publicatiilor-modelIdsate de Macarie. Pentru ca volumul sa fie 'rasa mai plin, se da-durd mai putine rinduri pe pagini, numai optsprezece.

Ca si in Tile, Coresi vorbeste in numele säu, recomandindcartea cea noud, pe cind in toate tipdriturile din 1561-3, dectIn Apostol, trebuie sa fi fost in rindul intdiu numele jupinuluiHanes".

Cit despre text, el e tocmai vechiul text husit, cu modernisa(riIneinsemnate.

Am vazut in ce conditii s'a tipdrit o noud editie a Catechismu-lui. O Privilà cuprinzind inteun stil laconic pedepsele la toatepacatele, mirenesti i preotesti, a urmat, la o data pe caren'o stim, exemplarul phstrat nefiind complect 2.

Pe cind ciudatul Domn Despot stdpinia in Moldova, unde adu-sese un episcop socinian deci tot, oarecum, reformat dinPolonia i Meuse o scoala de latineste, cunoscutul calvin editorde cärti slavone de propaganda, baronul Ungnad, care-si aveateascul la Urach, trimese pe un Neamt din Ftinfkirchen sau Pécsea sä of ere Mdriei Sale Voevodul luteran slovele de nevoie ca säse dea un alt Catechism. Dar Despot, care juca adesea numai ro-

Un glosariu pentru dinsa, fAcut de G. Säulescu, care a fost i un vestitfalsificator de texte, s'a tipdrit in Buciumul ronzin, al lui Teodor Codrescu;1875, P. 289 i urm. LAsind la o parte latinismele ndscocite de Sdulescu, cel-alt material lexic se afld tot in Psaltirea de la 1570. Cf. I. A. Candrea, inRevista Roprinet, n-le de 15 Iunie i 1-15 lulie 1901.

2 v. 1. Bianu, In colectia de texte" facsimilate : PraVila sfintilor apostoli,Bucure01 1925.

Literaturereligioasä tn veacul al XVI-lea 191

luri, rdspunse la aceastä bundvointä expediind fArd zdbavä laConstantinopol, in cele d'intäiu zile ale anului 1563, pe bietul orn.care se astepta de sigur la once alta decit la acest tragic fel dea fi primit 1. Dar fapta lui Despot isi gdsia indreptdtirea in apu-cdturile neobisnuite ale lui Wolfgang, care se infdtisa camare Trimes impd7ätesc, intra la Curte ca la dinsul ama', isipusese in minte sd insoare pe Domn cu o principesä din Apus,mai ales, se gdsi cd are la el o cifrd de intelegere ascunsd cuCancelariul din Ardeal, care era pe atunci o tard dusmand luiDespot. Astfel, Trimesul lui Ungnad luä drumul de robie alConstantinopolului, iar stdpinitorul moldovean, care asiguradaca ar voi sä tipdreascd, poate gäsi lesne negustori si libran"pentru aceasta, nu dAdu supusilor säi catehismul cel nou al le-gii indreptate.

Moartea lui loan-Sigismund aruncd Biserica romdneascd dinArdedl in dihonie i umilintä. stefan Bathory n'avea grija in-dreptdrii legii pdrid si printre Rominii oropsiti. El nu stätula indoiald sA facd episcop pe ori cine-i, era infälisat de vre-un om cu trecere. Popa Eftimie, care fusese egumen in Mol-dova, la Neamt, unde scrisese laudele Domnilor, inainte de a-itrdda si de a se da de partea Domnisorilor, pribeagul Eftimie,merse la Ipec, marea Bisericd patriarhald sirbeascd, sprijinitäpe atunci de Marele-Vizir Mehmed Socolovici sau Socoli 2, sehirotonisi acolo VIddiná ardelean si la intoarcere fu recunoscutde Craiu", de si Pavel Tordasi se mai afla in viatä. Indatd dupdaceasta, Eftimie ducindu-se din Scaun el s'a intors, cum s'avazut, in Meldova, Bathory numeste pe un Cristofor, pe care-1cred deosebit de acela ce fusese cu vre-o doudzeci de ani in urmdepiscotgumet. la Gioagiu3. Lui Eftimie i se mai vorbise, dupäpbiceiul cel nou, de datoria ce are de a lucra la intemeiarea Re-formei intre Romini; Cristofor fu slobod sd cirmulascdcum intelege el 4.

O rudä, probabil un frate al ultimului superintendent, anume

Hurmuzaki, II', pp. 445-7, 451-2, 453-4, 459-60; Hurmuzaki XI. p. 876;Picot, Coup d'oeil sur l'histoire de la typographie dans les pays roumainsau XVI-e siècle, Paris, 189.), p. 24, nota 3.

2 V. articolul lui Jiree'ek, In Arch. f. sial). Phil., IX.8 Sate si preofi, pp. 25-7.

Ibid., pp. 327-9. Actele, In Hurmuzaki, XV.

102 lstoria literaturli romAne0

Mihail Tordasi, fu cerut ca episcop, in 1577, de la dietä depopii romini trecuti la calvinism. Cu un an mai innainte, Ste-fan Bathory trecuse ca rege in Polonia, si cererea pastorilor deneamul nostru capätä invoirea trebuitoare: nici Mihail n'a statprin pärtiie rasdritene si muntoase ale Bistritei, cl in apropierearesidentei princiare. Din partea lor, Rominii cari rärnäseserd cre-¡clinciosi legii vechi isi cipatard ca VIAdicà ire un Ghenadig,,care va fi stat in vre-o mändstire poate in cea mai bunä ceera pe atunci in Ardeal, in Prislopul Silvasului 1

Pänä.' la 1581, teascul lui Coresi nu mai lucreaza deci pentru cdrtirolmäne§ti. Cele mai folositoare parti ale Scripturii iesiserä inJume, inteo slOvA de tipar cam grosolanä i ontitä, cu multegreseli de tipar, ce e drept. Dar ele au adus totusi un mare lo-los: gindul ca pot fi carp romänesti se räspindise acum pre-tutindeni, odatä cu volumele diaconului din Brasov. Cetitoriilor se deprinserä a deosebi cuvintele unele de altele i cApa-lard norme ortografice. Inlocuirea lui u intreg prin k la sfir-§itul cuvintelor afard de casul cind e precedat de douä con-soane sau in cuvintele monosilabice 2 scrierea lui la sflr-§itul cuvintelor cu x, intrebuintarea lui pentru al doilea A dinacelasi cuvint, pentru un A urmat de un n, pentru un ä in si-laba din urrnä, une ori, ajunserd traditie pentru once scrisoare, dinonce parte a Rominimii. Marele merit al acestor eiírti e poateacesta CA, trecind hotarele, au adunat sufleteste, prin viata cul-turalä, pe toti Rominii laolaltä. Prin ele mai mult decit prin ve-chile manuscrise, care circulau greu si se copiau putin, nedes&virsit, s'a intemeiat o viatä literarä comma a tuturor Romini-lor. Prin ele, aceste cärtulii unte, pästrate astäzi in putine exem-plare ferfenitoase, prin gäurile cdrora se primbld cariul, s'a in-temeiat ceva nepretuit pentru once popor, cAci cuprinde in sineceia ce va da formä gindului i simtirii generatiilor care se vorurma: litnba literarl-Dar Coresi nu Meuse alta decit sä tipAreascA Cu schimbAri de

tot mici textele husite care-si pierduserA sau poate unele-si pier-durä atunci, la tipar, rotacismele: pe u intreg de la sfirsit,

Bunea, Vechile episcopii, p. 59,i mai depatte; N. Dobrescu, in Lucea-fdrul, III, pp. 197-9.

2 V. Densusianu, U final, 1, C.

Literatura religioasg in veacul al XVI-lea 193

pe dz §i citeva arhaisme mai putin insemnate. Din ele ramdseseinsa, ca sunete, claritatea finalelor: e, A, care se schimbara sause intunecarä aiurea, puritatea labialelor si a consoanelor f §i yinnainte de i, multimea cuvinntelor latine pline de frumusetä si deexpresie, mladierea teräneascä a frasei, care, dincoace, unde eraatita stiintä de slavoneste, putea intepeni in false forme straine.Once noua miscare Merará a trebuit sä porneasca de acuminainte de la resultatele miscärii literare husite din veacul alXV-lea. Ardealul de Nord sau Maramura5u1 ni dadurä astfel odatäcu cele d'intäiu cärti limba lor. Toscana noasträ au fost antasate de plugari si pastori din muntele de Miazänoapte al largiiTen i a Rominilor.

7. Cgrti slavone i slavo-romine tipArite in Ardeal.

Deocamdatä Coresi se facu tipograful lui Alexandru-Vodä alTerii-Romanesti, care avea nevoie de cärti slavone, i numai deastfel de carti, pentru preotii sai.

Diaconul statea pe atunci pe lingd noul Vlädicd ardelean Ef-timie, era, adeca, dupä spusa socotelilor Brasovului: des Wla-dica diaconus". Eftimie a fost numit la 3 August 1572 1: el s'adus, cum am aratat, pentru intärire in Serbia; numirea luiera facutd pentru scopuri calvine, mäcar in forma 2. Legäturilelui cu ierarhia romaneascd de dincoace de munti erau totusi a5ade strinse si el era privit ca un asa de sigur ortodox, incit, atuncicind loan-Voda cel Cumplit se hotäri sä scoatä din Scaun peepiscopul Gheorghie de Roman, dindu-i vinä de sodomie, auzindca are strinsurä de avutie"3, el chemä pe Vlddica ardelean1 ca sä-1cateriseaseal. Eftimie caterisi deci, dar nu pentru un altul, ei pen-tru sine, caci el rdmase episcop de Roman in locul lui Gheorghie.

Doc. Bistrifei, I, p. XLIII; Hurmuzaki, XV, p. 653 no. MCCXI.2 V. mai sus.3 Ureche, ed. Giurescu, p. 221.4 Februar 1574.

Pe Mitropolitul Moldovei. Teofan, nu-I putea Intrebuinta, cáci el fugiseUreche, 1. c.; Doc. Bistritei, II, p. 115, no. XVII; Isaia de RAdAuti era plecatin solie; la prelati munteni el nu vol sA se adreseze, fiind dusman cu Ale-xandru-VocIA al Teril-PomAnesti.

Cf. Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 209-10. Eftimie de Rgdguti ealtul; el fu inlocuit, tnnainte de aceasta, cu un Dimitrie ; v. Hurmuzaki, XI, p.539 si nota 5.

13

194 Istoria literatudi romAne0

Dar nu se bucurd mult de o cinste cdpdtatd prin osinda si trime-terea la rug a altuia, cdci peste citeva luni infringerea si moar-tea lui loan-Vodä-i incheia pästoria; Petru-Vodd Schiopul, noulDomn moldovean, puse la Roman pe Evstatiel. Cred cd Eftimies'a intors in Ardeal, pdstorind pdnd la moarte in Tinuturile deNord-Est C.

S'ar pdrea cA Eftimie avea de gind sä tipdreascd eeva pentruBiserica lui ardeleand: in toamna anului 1573 el vine la Brasov3.

In Decembre soseste acolo si Coresi cu cei patru ucenici ai sdipentru a se apuea de lucru, dar nu sta mai mult decit cinci zile,fiind tinut de Sasi cu peste sdrat, mazdre i ciuperci, ca inpostul CrAciunului 1. Poate cd o intelegere se incheiase, in pri-viinta tipäriturii ce era de facut, cu Domnul muntean, cdci, cuciteva luni innainte, acesta trimesese pe un popd" pentru tipar"5.

Acest plan trebui sd fie ins& intrerupt, i abia in Maiu 1574incepea Coresi, fdrd a mai intreba pe noul VIddied Cristofor, in-tdrit la 6 Iunie urmdtor, lucrul pentru un Octoih slavon, menitsä iniocuiascd pe cel de la 1510 c. Cartea trebuie sd fie numai oreproducere a vechii tipdrituri, de la care se va fi luat i marelefrontispiciu cu stema ten!, care se afld i in Evanghelia de la1512. Dar litera e' noud: tot asa de uritd ca si cea din Sborniculde la 1568, ea e simtitor mai mare. Si aici ca si la acel Sbor-nic epilogul e scris in numele Domnului muntean, care pldtise,si in al fiului la care acesta tinca asa de Inuit, tindrul VoevodMihnea. Volumul al doilea al cArtii tinu prins teascul lui Coresiin anul urmator, 1575.

O Psaltire slavond vdzu lumina la 1577: Coresi o tipdri, fi-reste tot la Brasov, de unde, sä tot fi vrut el, si nu 1-ar fi ldsatSasii sd se duck in numele lui Alexandru si al lui Mihnea, a-ddugind si pomenirea noului Mitropolit din Tara-Romdneasa,Serafim, cdci cel vechiu, Eftimie, murise sau pdräsise Scaunul la

Melchisedec, I. c.

' Sate si preoti, p. 39; cf. Bunea, in (harm din Blaj, XIV, no. 25.3 Hurmuzaki, XI, p. 810.4 Ibid.5 Ibid.6 V. mai sus, p. 140.

Literatura religioasä in veacui al XVI-lea 195

1574-6 1 Iardsi el intrebuintd, o literd no* care alterneazd culitera sbornicului 2.

Coresi se gindi insA a cistiga mai mutt, pe o altd cale, dinasemenea publicatii. CA lucrdrile lui romänesti nu se desfac, pen-tru cd Sint privite in cele mai multe locuri ca eretice, aceastaputuse s'o vadd in destul: doar de aceia Fasase jupinul Hanes",care era un cucernic luteran, dar si un bun negustor, grija sufle-telor romAnesti. Cind insd s'ar fi dat textul slavon si numaiIn fatd cu acesta, deci pe lingd acesta, traducerea romdneascd,dusmanii nu mai puteau zice nimic. Obiceiul gloselor se Ms-pindise foarte mult, si ele se insamnau si in mdndstiri, ca oindeletnicira plAcutd de om cdrturar, pe margenea manuscrip-telor slavone; asa avem de pe acest timp o Pravild de ale lui Vlas-taris cu astfel de note ldmuritoare 3; cuvinte ca adurdturd"dezmierddciurea" ar ardta o obirsie nordicd, poata ardeleand-ma-ramuräseand. Deci diaconul intrebuintd in parte zatul de la pu-blicatia sa slavond si dAdu o voluminoasd Psaltire slavo-romind",cu infAtisarea destul de uritd: el se feri, neapdrat, de a ames-teca numele Domnului in aceastä tipdriturd de indräzneald si

rise; epilogul vorbeste numai in numele tipäritorului, care, omnaiv cum era, socoate cd trebuie sA preceadd numele sAu sme-rit, diacon Coresi" de titulatura lui Alexandru-Vodä, de impard-tescul incipit: cu mila lu Dumnezeu". Altf el, el spune aceleasi cu-vinte ca si in Psaltirea sa numai romAneascd, dar nu cautd averbi de aceastà carte pe care o va fi privit ca pierdutd sauprin amlntirea cdreia nu void sd-si supere sprijinitorul de acum;mai mult: el se face, data aceasta, ed. a tradus insusi carteadin slavoneste, cAci fámureste fratilor sdi preuti" cA li-ascris aceaste Psältiri cu otvaat, de-a scos de in Psaltirea sir-beascd pre limbh rumineascd, sd fie de intelegdturd i grdmAti-cilor"; deed vor ceti, precum Ii pofteste, ei vor vedea Ca ecu adevAru", deci cA traducerea se potriveste cu originalul sla-von si nu e, cum se va fi spus de multi, cind ea apäruse singurd,O näscociturd ereticd, o nadd calvind.

4 El e pomenit MO In Octoih, partea I-iu.Aceastä literä a servit s't la tipätirea altei Psaltiri slavone, a cArii Ittä.

al Olt loc de tipärire nu se pot hotärt V. Bianu i Hodos, p. 529, no. 18No. 26 din Bibliografie e, de sigur, tipärit aiurea.

I. Bogdan, In Convorbiri ¡iterare, XXIV, p. 727 si urm.

196 Istoda literatura romlne01

DupA un Triad slavon din 1578 inceput si sfirsit dupamoartea lui Alexandru, de si numele acestui Domni se vedelingA al fiului i urmasului sau Mihnea 2 - dupä aceastd cartede cintari, Coresi da la lumind un nou Evangheliar, care repro-duce pe acel din 1562, cu deosebirea limbii, care ar avea o nuantabulgAreasca Numele Domnului muntean lipseste: in urma luiAlexandru-Vodä, sotia lui, Ecaterina, epitropa lui Mihne.a copi-lul, nu mai urma traditiile cArturAresti ale trecutului.

Coresi ii cäpatase acum un ajutor, care era vrednic sa fienumit si in epilogul tipariturilor: numele lui de Manailä (Ema-nuil) se afla in Evangheliarul de la 1578-9. Sau poate el era unuldintre cei cinci ucenici, famas credincios maiestrului, pe cind unaltul, diacul Lorint, se strAmutase la Bälgrad chiar, in resedintalui Cristofor Bathory: el dadu unui mester sa-i faca unele fron-tispicii nouä, originale si delicate, in cara puse vultuurul mun-tean si coroana brasoveartA ca o recomandatie, si cu slova ceaveche, mare a lui Coresi, pe care o stringea insa in tease multmai rAu decit dinsul 1, el publica in ami! 7086, deci 1577-8, apoiin 1579, un lietoih mie3 alaturi de Evanghelia slavona. Lorint, unUngur care fusese prin terile noastre ca scriitor latinesc i unguu-resc 6, si cApatase cu acest prilej nu numai cunostinta de timbaterii, ci si de buchile in care ea se seria, avuse grija sa ceara dela principele Ardealului un privilegiu exclusiv pe timp de treizecide ani, si el nu uitä sa-1 pomeneasca la sfirsitul Evangheliei. Lu-crarea de aeelasi f el a lui Coresi Ostra infätisarea veche pentrua nu bate la ochi si punea la urrnä, nu luna si ziva, ci numaianul, care putea fi si 1578 si 1579 7087 de la Facerea Lumiica sa impiedece once urmäriri.

S'ar crede ea, in acelasi timp, el toma planul ski de a cistigaprin carti in doua limbi, si ortodoxe i deschise pentru intele-

t 25 lulie 1577.' Cl. Bianu si Hodos, pp 68-9; Hurmuzaki, XI, p. 74.3 V. mai sus, p, 74; cf. Bianu si Hodos, p. 73 si urm.4 El introduse insA si vre-o citeva litere nou5, compuse, sau pentru a se

arunca de-asupra rindurilor.5 No. 27 din Bibliografie va fi fost tipArit aiurea.6 Si Petru Cercel ceru in 1584 un diac pentru aceste doull limbi; Törté-

nelmi 7'ár, 1892, p. 694. Pentru Lolint v. i studiul mieu asupra mosiilorfarniliei Beldy la noi in Analele Acadendei Ronane pe 1925.

Literatura religioasä in veacul al XVI-lea 197

gerea oricui. De sigur cd pe aceiai vreme Cu noul Evangheliarslavon a ie0t de supt teascuri ardelene, pe o grosoland hirtie ce-nu0e, fãrä nicio invocatie de sapinitor, un Evangheliar slavo-tomin, din care s'a pdstrat numai un trunchiu, Vara inceputsfirOt, (dintr'un altul am gdsit un fragment in legdtura uneialte cdrti coresiene).

Dar i aceastä publicatie era o carte de concurentd a lui Lo-rint, diacul fugar. Aceasta o dovedete limba. Pe cind Coresiar fi reprodus in tata textului latin vechiul säu Evangheliar ro-mdnesc precum a fdcut in casul Psaltirii , tipdritorul E-vangheliarului slavo-romin a luat numai ca basd forma core-sial* el a dat-o cuiva s'o indrepte §i s'o schimbe, ceia ce s'a fa-cut, cu un folos foarte indoielnic insd. 1. Cind a venit lucrul latipar, Lorint a cules in bimba romäneascd w cum o vorbia:diftongii i vocalele noastre intunecate au avut sa sufere foartemult pe urma lui: oa se preface in o, ca in piciorele, porta; inloe de U" se afta adese ori e greinri, reul sau a curat, ca in::Inparatia, pas5ste, masurk cazurd; intre u i a se furiseazd v:lfuvark dzuva. Lorint catä sd fi stat mai mult in Moldova, cdcinu sint rare forme moldovene0, ca: î pentru §1, mi pentrumea, cruce pentru crucea, pgsgste pentru pAse4te, pohti pentruPoftt 2.

8. Noile lucrgri rom5nesti tip5rite in F(rdeal.De curind Ardealul avea un Vlädicd romdnesc nou de lege pra-

voslavnieä, pe lingd superintendentul din familia Torda§i. Ghe-nadie lud obiceiul, nou §i bogat in urmdri, de a se sfinti in Tara-Ronidneascd; el se intorcea la Bra§ov ca hirotonisit al Mitropoli-tului Serafim la 23 Decembre 1578 3. Inceputul anului urmdtoril Mea in cetatea de lingd granitd.

Aici ei cunoscu pe Coresi, si-1 lud cu dinsul, cdci Ghenadieavea de gind iar4i sa rdspindeascd tipdrituri printre credincio§ii sáli. Nu §tim insd hotdrit pentru ce, diaconul trebui sd sestrArnute din Bra§ov, unde petrecuse doudzeci de ani incheiati

1 Gäsim cuvinte ca ajara' usura, pronuntat ungureste. Voinic = soldat,are intelesul de nhota. Se face confusie de genuri. Pentru dedt se glseste necit.

V. Bogdan, in Convorbiri (iterare, XXV, p. 33 si urm. Cf. BianuHodos, pp. 80-1. Despre celalt Evangheliar v. articolul mieu in Almanahul..Scrisului romanesca din Craiova t1926).

Hurmuzald, XI, p. 819,

198 lstoria literaturii romäne;di

din viata sa, i sa mearga in oraselul Sas-Sebe, asezat in un-ghiul sud-vestic al Ardealului, in aceiasi regiune cu Prislopul,unde credem cd stdtea Vlddica: in marele sat romdnesc vecinLancräm se adapostia ()data, cu zece ani in urmd, Pavel Tor-clasi 1 Turdasul insusi é mai incolo, spre Apus, cätre Orästie2.Si principele ardelean, pe atunci Cristofor Bathory, tinu rase-dintd pe atunci in Sas-Sebes 3.

Supt scutul VIddicäi, care era pe atunci bine privit de Craiu",Coresi putu sä-si inceapd din nou lucrdrile de tipar. Odinioaräel publicase un Sbornic eu sujba serbdtorilor; acum el il intregi,dind alte slujbe. Cartea nu e altceva decit simpla reproducerea unei vechi tipärituri venetiene, date de vestitul Bojidar, ceia cenu impiedecd pe Ghenadie, care se intituleazd mindru caniciunul innainte de dinsul: Mitropolit al Ardealului" si po-niente pe linga sine numai pe Patriarhii Räsdritului grecesc,sä vorbeascä de osteneala ce ar fi cheltuit cu aceastä lucrare,rara a mai socoti necrutarea averii data* mie de Dumnezeu"; lacare laudd Coresi adauge una, potrivitä cu dinsa, pentru sineinsusi. Litera samand cu aceia din partea aparutd mai de multa culegerii, decit e mai grosoland si mai strimb grdmäditd;abia sint citeva säpaturi in lemn, de aceiasi frumusetä. In epilogse aild un frontispiciu, ea acelea care infätisau odinioard stemaDomnilor, dar el e potrivit cu imprejurdrile noud: se vdd dintiide lup ai Bathorestilor supt bereta de duce, si Is. Hr. ale numeluilui Hristos nu se afld de-o parte si de alta a crucii, ci des-pärtite printr'un semn oarecare, in care se pot descoperi doi Blatini 4.

Dar lui Coresi Ii era sortit sa" mintuie acolo unde incepuse,In cetatea Sasilor brasoveni, in addpostul pribegilor dintre carisi el fAcea parte, in vecinätatea Rominilor sal din Schei, Acoloapare la 1581 terminatä in sese luni Evanghelia Cu invdti-turd de in tuspatru Evangh[e]listi aleasa i dein multe dumne-zeesti scripturi, i data Besearicei lui Dumnezeu, in toate Du-

Doc. Bistritei, I, p. LXXII. Pentru sat, v. Silvestru Moldovan, Taranoastra, Sibiiu, 1894, p. 392.

1 Moldovan, o. c., p. 393.3 V. Hurmuzaki, XI, Socotelile4 V. Bianu i Hodcn, pp, 81-5,

Literatura religioasa in veacul al XVI-lea 199

mineci a se ceti", etc. Litera e aceiasi ca i in Sbornic, dar fron-tispiciile, foarte frumoase si cu totul apusene, i proportiile fac dineceastd ultimd carte 0 eea mai impundtoare din lucrdrile luiCoresi.

Acel ce cheltuise, era acuma iard0 un nou jade bra§ovean,Lucas Hirschel. Dar Cazania aceasta, care s'a rdspindit in toatepdrtile romäne§ti1, nu fu datoritd numai socotelilor de negustor alejupdnului Lucaci Hrajil" sau Hirjil" ci si altor impre-¡urdri.

Originalul Cazaniei a doua nu mai era unguresc i calvin caal celei pentru folosul popilor ardeleni trecuti la credinta noud:el era slavon i ortodox, poate chiar vestitul Tile e lui Ca-list. Hirschel il ceruse de la insu0 Mitropolitul muntean Serafim,

pentru intdia card cdpetenia Bisericii din Tara-Romdneasedera intrebat pentru o tipäriturd ardeleand pe limba lui. Aceastase datorià de sigur §i legiturilor dintre Serafim i Ghenadie,cdruia 1 se ziee in Prefata de aici2 arhiepiscop", poate cuun gind la Eftimie, la Mihai Torda0, cari erau episcopi inalte pdrti §i ascultau de Ghenadie; §i in Novembre 1582 aeestase intoreea de dincoace de munti 3. Deci Mihnea-Vodä Munteanulprimi cu bucurie planul unei td1mdciri §i tipdriri a Cazaniei fdrderesuri. Coresi, ce era mester invdtat inteacest /ucru", trecedrept talmäcitor. Dar si aici el nu e adevdratul lucrätor literar.

Stim in adevär ce pret au aceste afirmatii ale lui Coresi;toate tipdriturile lui nu fac decit sà schimbe ici si colo citeun cuvint din texte vechi, í hied dupd inteles numai, fdrdalerge la originalul slavon pe care, ca diacon ì editor de atiteacärti slavone, nu rdmine nicio indoiald intelegea. Psaltireaslavo-romind din 1577 e anuntatd ca o traducere nouä, pe cindde f apt ea nu dä in partea romäneascd decit textul vechii Psal-tiri de la 1570, i, in 'loe sd se foloseased de noul prilej ca säindrepte, in loc sà compare necontenit cu originalul slavon,care stätea acum in fatd, pagind de pagind, el s'a multdmit ainlocui iarA0 cite un cuvint i a mai creat apoi, fdrä voie, unelement de deosebire, trecind cu vederea un numär foarte rnarede greeli de tipar.

Hurmuzaki, XI, p. 656, no XCVI. Editie, S. Puscariu i Aiexie Procopo-vici, Bucuresti 1914 (Comisia IstoricA").

Prefata e pus l dupà obiceiul apusean,8 Hurmuzaki, XI, p. 824.

900 Istoria litcraturii romanqti

Deci nu putem crede ea insusi Coresi, ingreuiat acum si debdtrinetd, a avut partea de cdpetenie in talmdcirea Cazaniei or-todoxe triniese de Mitropolitul muntean. Ca ajutätori ai lui in a-ceastä lucrare a tdlmäcirii s pomenesc preutii de la beseareca

cheailor, de 1'640 cetatea Brwvului, anume popa lane sipopa Mihai". Intro. acestia trebuie cdutat cdrturarul care aintors din slavoneste in romdneste Cazania, dind contemporaniloro carte folositoare i läsind urmasilor un insemnat monumentde limbd.

Popa lane, de bund sama un Grec, era protopop in Schei: popaVoicul adusese", de uncle putea sd fie mai lesne adus, dinTara-Roma neascd 1. Insemnärile vechi asupra bisericii Sf. Ni-colae din chei, care au fost cuprinse inteo cronicä. de parohiein veacul al XVIII-lea, nu vorbesc despre vre-o invätäturd deose-bitä a lui lane. Din potrivd, se stie cá Mihai, Miha", fiul popeiDobre, fusese trimes de tatd1 sdu la Sirbi ca sd invete carte bi-sericeascä; intors din tara lor, impodobit astfel cu faima unorcunostinti deosebite, Miha fu intdiu preot in Risnov, Rind cerutde Scheaii" de acolo; cu cheltuiala lor, el merse in Tara-Roma-neascä si fu hirotonisit acolo la 1576. La moartea lui Voicul, careera si la cetate scriitori", care alcdtuia deci pentru Sfat scrisoriromänesti sau slavone, Iane-i luä locul in amindoud slujbele sale,lar Miha 'Ultra in preotie la Brasov la 26 Ianuar 1578 2. El statupe MO bisericd, unde slujise i tatal sdu, vre-o treizeci de ani,ceru i cApdtd danii de la Domnii din Tara-Romdneascd. si dinMoldova, un Petru Cercel, un Aron-Vodä, ingriji de ridicareatindei bisericii de piaträ.", de impodobirea clddirii pe dindun-tru i de acoperirea zidurilor cu sfinti, cu cheltuiala lui Cercel,primi pe Mihai Viteazul la intrarea lui in Ardeal i merse in solie

urmasul acestuia, Radu Serban, i muri la 25 Iulie 1605, mainainte de räsdritul soarelui", ldsind doi fii, Connstantin i Vasile,cari au fost si ei pe rind protopopi in Schell Brasovu1ui3.

Ciírturarul era deci popa Mihai, fiul lui Dobre. i se datoresteprin urmare afard de mici indrepari sau sfaturi ale celorlaltidoi traducerea Cazaniei din 1581. Aceasta o dovedeste si limba,

Iwan Popi", pontenit adcse ori in Socotelile Brwvului Hurrnuzaki,XI, pp. 801, 807, etc. , nu e popa loan, ci un Ivan al Popei,

Stinghe, Ist. beserecei Schéilor, pp. 3-4,3 Mid., 4-7,

Literatura religioasä In veacul al XVI-lea 201

care e o frumoasA limb& Cu un caracter romAnesc general, asacum se putea astepta de la un Brasovean de bastinA, care avuseatitea legAturi cu Tara-Romäneasc& i trAise viata lui intreagAIn preajma pribegilor, care in sfirsit se putuse pAtrunde princArtile romänesti tipArite in ultimii ani de vechea limbA energicäa traducerilor husite. Ardelenismele nu lipsesc florincior, ciu-dese, alcAmure arhaismele se intimpinä adesea cite un e,in partea din urmA, pentru: si", pArtenirea perfectului simpluf atA de oel compus, care cistiga tot mai multd intrebuintare.dar intipArirea pe care o las& cetirea e a unui stil simplu, destulde mlAdios, liber i nou. Citeva rinduri pot sluji drept dovadd:

Iatà amù acela de patruzeci de zile post, previre cä. se des-chide noao fratilor, iatA amù c& cAtrA usa postului ajunsem i ne-vointa sufleteascA innainte zace; at-mnA (am)) spAseniia noastrAapropie-se, nu ca cAndu ne säturar çi ne indulciiam i prea-mä .Neam, iarA, deaca se apropie lumina späsentei noastre,lard noi cu bucurie i cu inim& bunä i veaseli s& inträm intruintAia deschidere a tineri ei, CA ia'A arnù c& scapAm de ceaburä rea lute si de cearte, si ajunsern la cea addpostiturd bunäsi färA voroavd, la addpost si la lin si la färä-scdrbd, si, ade-vdr, la spdsenie, si se4drn de nuorut nesatiului si de bur&si de cufundarea Mr.& de mäsura, scdpdm amit de turburealaIumiei si de valuri!e cealea silnicile i de väntul cela neopritulsi greul, i ne dezlegäm de dulceata trupului 0 de grijapärnintului si de voroave, i, de intunearecul nestiintei slobozi-mu-ne, 0 la limpeziia ce e de folosu sufletului tinearea ajunsem.Derept aceaia aciastä infrdmsetatd i luminatä. zi dragostesi cu veseli.; sd o priimim, si pdcla i intunecatul, vdtämäto-riul sunetelor noastre lucrul päcatului lepAddm. Cardeanua sänl, acealea lucrure? Curviia, necurdtiia, chinul rävnirei,,ceaia reao i asupriciunea, camdta si i alalte. Si sA ne im-bräcbm 'Mtn arma ceaia luminata, ch., de vom vrea noi, noi a-vern puteare a depär.a si a dezbrdca lucrul cela intunecatulpkatele ca o cdmasd si sd ne imbräedm intru imbrdcdmintulcela luminatul si al curätiei si de sf[i]ntie, ce sdnt armele sufle-tului, si ea intru zioa ceaia cinstita sd imbldm, cd färd de cin-stei i a rusinei vina-i iaste pdcatul, iard cinstea si omeniia eluo chistigh (sic) lucrul cela bunul. SA nu prea-mAI,cgriei1)betiei sä ne bucuräm, sä nu a§ternuturilor i spurcAciunilor

202 Istoria literaturii romAne0i

sd lucräm i clevetelor i uriciunei sd ne topim, ea de in ocä-rire si de in cäntecele betiei, de inteacealea intru toate necu-rätiile eddern; ce sd ne imbractim in Domnul Isus Hristos,cd cine se imbrad. in Hristos, toate buratAtile are i.

Partea lui Coresi std inteaceia ca se reproduc Evangheliile dupdEvangheliarul lui. Ortografia coresiand rdmine neschimbatd, pre-cum n'o chimbase in tipdritura lui nici diacul Lorint. E inte-resant a se aminti cä. Taal Nostra i Crezul, care se dau lasfirsit, nu sint acelea din Molitvenicul lui Coresi, ci sint luate,fdeindu-se oarecare indreptdri mici, din Catechismul luteranceia ce mi vor fi stiut Domnii i prelatii ortodocsi cari primirdaceastd carte in stäpinirile i eparhiile lor. Acelasi lucru se poatespune despre cele zece porunci, date si ele pe pagina ultimd acdrtii. Originea brasoveand a publicatiei si patronagiul lui Hirs-chel se vädiau astfel.

Aceasta fu ultima tipäriturd a lui Coresi. E drept cd la md-rästirea Hilandar din Sfintul Munte se pdstreazd o EvanghelieGIavond, lucratd de el si Mandlld, in cel d'intdiu an al Dom-niei lui Petru Cercel, care a infrumusetat i mdrit biserica dinSchei, la 7091" sau 1583 2. N'as crede insä cd in acest ans'a dat in adevAr o editie nouä dintr'o carte care apäruse abiala 1579, si incä in cloud forme, dintre care una era si apdratdprinteun privilegiu ardelean, pe treizeci de ani. De blind samä,Petru-Vodd, care avea legdturi strinse cu Brasovul, va fi pussä se adauge un fals epilog, cuprinzind numele sdu, la Evan-

slavond coresianä. din 1579. La 1583, Coresi nu mai eraIn viatd, cdci hied din 1582, cum vom vedea, fiul sdu lucreazddeosebi la Ordstie; Mandild nu mai apare nici in Cazania de laBrasov, in 1581 3.

F° 47-8. Reproducere i in Gaster, Chrestonzatia, I, pp. 29-30.2 Petru Cercel incepu Domnia sa in Septembre; Contributiuni la istoria

Munteniei, in Arz. Ac. Rom., XVIII, p. 40.8 v. Bianu i Hodo, p. 99, no. 31. Nu-mi pot explica decit prin vre-o editie

speciall sau de probd paginile, deosebite de ale alto-a, ale unei Evangheliislavone brapvene din veacul al XVI-lea, semnalate In Bianu-Hodn p. 529,no. 34. Dar mai probabil e ca avem a face cu o publicatie strainà care itritäPC cele romane0i i intrebuinteaza hirtia ieftena a fabricii de la Brapv. Tre-buie sa se tie in sama i caracterul foarte urit al slovei. Pentru Coresi, v.,PC Una bibliografia citata aici i in Sate fi preoti, N. Sulicä, Un capitol dinactivitatea diaconului Coresi, Brapv, 1902.

Literatura religioasä in veacttl al XVI-lea 203

Dupä indemnul lui Mihnea-Vodä al Terii-RomAnesti, care n'apus el insusi sä se tipareascA nimic alta, sau dupä indemnul,destul de puternic, al exemplului pArintesc si al intereselorsale, Serban fiul lui Coresi a lucrat in Brasov si o carte slavonä,acel Liturghieriu din 1588 pe care si Cipariu II väzuse 1. Numelelui si al tovaräsului säti. Manen diacul Manen, Serban,

Lorint, fac patru din cei cinci ucenici pe cari-i pomenestemaiestrul sint legate insä si de alta lucrare, Palia din Ordstia.Cu aceastä carte, aparutä. in Iulie 1582, se mintuie era, asade roditoare i plina de binefaceri culturale, a tipdriturilor ar-delene pentru Romini.

Palia, cuprinzind cele d'intAiu ca.* ale lui Moise: FacereaExodul, sau, cum spun traducAtorii, cu cuvintele slavone: Bitia

Ishodul, apäru, inteun tipar nu tocmai strdlucit, care samaracu al Psaltirii slavo-roirane din 1577: literele slut coresienefrontispiciul cu armele bathoresti e acela pe care-1 intrebuin-tase Coresi in cel din urmä dintre volumele Sbornicului säu sla-von.

Locul de aparitie e Orästia, acel mic oras din partea sud-vesticda Ardealului, unde in veacul al XVI-lea Rominii jucaserä un rolmai mare decit aiurea, vestitul Nicolaus Olahus, umanistul siepiscopul de Erlau, fiind un Romin din Orästie, unde-si vor fiadus aminte de aceasta 2. Cheltuiala o purtä un magnat arde-lean, care se luä dupä urmele lui Forro, färd sä aducä prin ddr-nicia sa foloase asa de mari credintii sale calvine, cäci Bibliaera aceiasi pentru toate formele de credintä crestia.. Pe acestMecenate, Francisc Geszty, tipAritorii it numesc domn de steaglehevalier banneret) §i vestit veteadz, alesu hotnogiu ArdeluluiTäriei Unguresti, läcuitori in Deva". El e foarte bine cunoscut,ii a indeplinit in viata sa misiuni importante. Chid SigismundBathory, fiul i urmasul, in 1581, al lui Cristofor, incepu räzboiulcu Turcii, Geszty avu o bucata de vreme comanda ostilor dinBanat; apoi merse sä ajute pe Aron-Vodä. din Moldova: inceti-neala inaintärii crestinilor in aceasta tara aduse scoaterea hot-nogiului" si mai tArziu prinderea lui Aron-Vodä insusi; acestaperi in temnitä la Vint, iar Geszty cdzu trasnit pe cind tre-

Arzalecte, p. XVIII. Cf. Bianu i Hodo, pp. 99-100. Popa Miha lucrà def apt la aceastA carte.

' Sate fi preoti, pp. 113-4.

204 Istoria literaturii romAnestl

cea prin Sigh4oara si fu ingropat la Deva, care era orasul säul,moarte naprasnica in care multi väzura urmarile otravii 2.

Lucrarea e infatisatd ca un fragment; traducerea intreagd arfi cuprins i celelalte doud cärti ale lui Moise: Leviticul si Nume-rele, apoi Cartea Regilor si alti pr[olroci catva". Ddunaii s'aaäsit 'singa Oradea un manuscript din veacul urmdtor, care da§i aceasta urmare 3. Inca mai de mult, d. Hasdeu tiparise, inCuvente den Batrdni"1, o bucatd din Levitic, pästrata pe doudfoi de pergament cu scrisoare din veacul al XVI-lea in Bibliotecadin Belgrad.

Se spune ca tälmacirea s'ar fi facut cu mare mul, tia siden limbä jidoveasca i greciascd si sarbeasca pre timba roma.-neasca". CA s'a intrebuintat textul biblic in mai multe limbi, vacrede oricine va tinea sama de precisia si intelesul deplinlimpede al acestei traduceri-model, care trebuie pusä mai presusdecit oricare alta facuta de Romini: pe atunci era in Ungurime,o mare rivna pentru traducerea cartilor sfinte; nu mai putin desepte talmaciri partiale fura facute la sfirsitul veacului al XVI-lea, asa incit se putu da la 1591 o Biblie maghiarä intreaga,care a ramas clasica 5.

Ca traducatori se insird episcopul reformat nu arhie-piscop", nici Mitropolit, ca Ghenadie, care träia incd, dar decare nu se vorbeste nimic in aceastä carte Mihail Tordasi,Stefan Herce, predicatorul din Caransebes, Efrem Zacan, dascä-lul de däscalie din acelasi Sebes", adecd, fireste Cavaran-Sebes", Moise Pestisel, predicatorul din Lugoj, si Achine proto-popul Iniedoarei. Dintre aceste persoane, episcopul figura cutot atita drept ca i Ghenadie in Cazania de la Brasov. Venind.acum la ceilalti, cunoscatorul de greceste trebuie sa fi fostAchine, cel de sirbeste dascalul Zacan; cdrturarul cu stiintäde evreieste a putut fi cu greu un Romin, i Herce era poate Un-gur (Hercse). Ei vor fi fost intrebati numai, iar traducerea dupd

Hurrnuzaki, Xl. p. 1052, no. 15 6.Acte fi fragmente, I, p. 143. Cf. lorga, Istoria lui Miliai Viteazut, in

Convorbirite (iterare pe 1910.3 V. Manga, Cercetciriliterare-istorice, Bucuresti, Carol GObl, 181?6; pp. 13-40

1, p. 6 iurm.5 Kont, o. c., p. 87.

Literatura religioasd in veacul al (VI-lea 205

un text rnaghiar in Pentateucul lui Heltai1,aratd s'o fi facut Pes-tisel, incontestabil un Romin. Un text latin n'a fost intrebuintat,cu toate ca intilnim in traducere cuvintul prima"intaia, des-tul de neasteptat.

Forma lucrarii e, cum am spus, foarte deslusita; pe linga a-ceasta, frasa scurld, energicä, perfect turnata; nimic dintre tra-ducerile de pana atunci nu se poate pune alaturi cu Palia. Un-gurisme nu se afla multe, niel constructii luate stingaciuca inCaz1ìni2 chiardupd slavoneste. Arhaismele Sint putine: e, pentru

pentru daca, intrebuintat pretutindeni, intaniu, Ipentrusablazna, a säblazni, pentru suparare, a supara, sem, pen-

tru sintem. Ici si colo se prinde cite un moldov enism: pintru,in loe de pentru; dz isi are aici locul pe rind z si se toarnalitera anume; scriitorul are aplecarea de a inlocui diftongul oaprin o simplu, ca in scose, intorse, etc. Traducatorul invatat,care stia de Romani i, cunoscind i limba latina, va fi judecatinsusi ca ea samana cu a noastra, zice neamului ski pentruintaia oard: Romini, nu Rumini".

.Pentru a se judeca insusirile acestei traducen, IdsAm sá ur-meze citeva rinduri dinteinsa:

[La] inceput facu Domnedzeu ceriul l pamintul; e pamintul erapustiiu indesert; i intunearec era spre adinc i duhul Domnuiuise purta spre 8/pa. Si zise Domnedzeu: fie lumina, si fu lumina,

vAzu Domnedzeu c'ar fi bun& lumina si desparti Domnedzeulumina de la intunearec si chemA lumina dzio i intunereculnoapte, si fu de intru seara si de intru demineata zua de 'ntaniu.

dzise Dumnedzeu: fie tArie in mijlocul apalor, sä despartä a-pele de la ape: si feace Domnedzeu tdrie si desparti apele ce erade supt tdrie de la cealia ce era de supra tdriei, si fu asa. $icherna Domnedzeu cia tarie: ceriul, si fu seara i demAne;atäzua a doa. $i zise Dumnezeu: stringd-se apele de supt ceriu in-tr'un loe, sA se vadza uscatul, i fu asa. $i chema Domnedzeu,uscatul pdmint i strinsul apelor cherna mare. $i vAdzu Dumne-zeu ca fu bine. $i zise Dumnezeu: rodeasca pämintul iarba

losif Popovici, Paliia de la Ordstie, 1582, In, Analele Academiei Rondne,1911 ; Mario Roques, L'original de la Paliia d'Orc4fie, in Mélanges offerts

M. Amite Picot", 11, Paris 1913, p. 515 si urin.

206 Istoria literaturii rondne01

vearde, facdnd saminta, i pomi fäcind rodul sdu, dUpds'AL', care sdmintd fie intru sine spre pdmant, si fu a§a 1"

In curind flacarile unui lung rdzboiu storcdtor de puteri cuprin-deau Ardealul, pentru stdpinirea cdruia se luptau principii dinAlba-Julia, Turcii, Domnii munteni : marele Mihai si vredniculsau urmas Radu erban, Germanii, magnatii Ungariei-de-sus. Intrealte lucruri care se n1micird in aceste prefaceri, fu si avintul ti-parului romanesc. In zddar se sidra. in Scaune.le episcopale dinNord si din Sud si furd intdriti in acelasi an 1585, Spiridon siloan din Prislop; in zddar pdstrd acesta din urmd legdturilecu Tara-Romaneascd, unda. merse sd se sfinteascd, in zddarclädi Mihai Viteazul o mdndstire pe dealul de litiga.' Bälgrad, capi-tala principilor Ardealului, in zadar il fdeu, dupä cueerirea sadin 1599 a provinciei, intãiu Mitropolit al Rominilor din Ardeal,I.zt.dar aduse el in Maramurds, in locul iuÍ Si idaea nou episcop de lege ortodoxa, pe Sirghie, fost egumenrrismanei 2 Aici pe malta vreme cultura nu mai putea inflori,dupd ce se culesese anta roadd de carte slavond, prin potrivireaimprejurtrilor, prin acel amestec al spiritului romänesc si al cu-rentelor apusene care a fäcut totdeauna originalitatea culturalda Ardealului i marele lui folos, parid ddundzi, cind inriuririleEuropei au venit pe alte cal de-a dreptul in valea Dundrii.

9. Dee51erea culturii slavone In a dona jumAtate aseeolului al XVI-lea.

Limba slavona rdmasese in Moldova si Tara-Romäneasca limbaBisericii, si de aceia se oereau necontenit de dincolo de munti cartislavone pentru preoti, de aceia cdrtile romdnesti erau oropsitedincoace, de aceia publicatiile in dona limbi dddeau o formaromaneascd a artilor Sfinte numai pentru pldcerea cetitoruluisau pentrit dorinta de a intelege a preotului.

De asemenea limba slavond rdmäsese limba de Stat: din can-eelaria domneasca, de supt minile diacilor lui Vodd nu iesiau decitdocumente slavone pentru danie si intarire.

Dar in cunoasterea, rdspindirea i intrebuintarea aoestei limbi

Reprodus5 i in Gaster, Chrestonzatia, I, pp. 33-5.Sate si preoli, p. 33 i urm., p. 193, nota I ; cf. Arch. Statului, Tismana,

netrebnice, pach. VII, no. 6; Ghenadie En5ceanu, Din istoria bisericeasea aRomtnilor, Bucure0, 18S3, p. 144 i urm.

Literatura re igioasä tn veacul al XVI-lea 207

moarte se vedea de la o bucata de vreme o neconiema slabiresi deader e.

In Moldova, cei din urmd buni cdrturari de slavoneste se in-tilnesc numai in cea d'intäiu parte a acestei perioade.. Ei sintucenicii. lui Macarie, episcopul de Roman si cronicarul: Teofan Mi-tropolitul, Eftimie,despre ale cärui intimplari a mai fost vorbamai sus, si Isaia de RAdduti.

Teofan e numit de Cronica terii ucenieul lui Macarie", si eaadauge a el fusese den tinerete episcop" 1; dar aici atvema face cu o traducere gresitA; nu Teof an fusese den tinerete,episcup", ci Macarie, al cArui ucenic se zieea el, fusese maide mult episcop". Teofan trecu de-a dreptul de la vre-o egume-nie la innalta treapta a Mitropoliei moldovenesti. El ingriji poateA se urmeze scrierea Cronicii 2, care e de altmintrelea tot maislabA, mai seacA. Venise dupa Mitropolitul Grigorie,care fusesesilit sá piece, la 22 Septembre 1564, pentru ca Meuse gresealade a incorona pe Ioan-VodA Despot, usurpatorul 3; la rindutAu, si acest Mitropolit facu politieä. Dupä moartea lui Alexan-dru Läpusneanu, dupa plecarea in Polonia a fiului acestuia, Bog-dan-VodA, Teofan vazu pe un nou Ioan-Vodä, cel Cumplit, ase-zindu-se ca Domn moldovenesc: de frica lui, el fugi in Ardeal

loan alese in locul fugarului pe Anastasie, episcop de Ro-man Inca din anul 1558 si urmas de-a dreptul al lui Macarie,urmas destoinic a umplea slujba pdstoriei sale 5". Anastasiepare a fi stat la Roman numai pAna in 1571, chid fu numitGheorghie, care peri ars pe vremea lui Ioan-VodA 6. Pastorianoului Mitropolit tinu mai mult decit Domnia lui loan: el nufu scos de Petru-Vodb.' Schiopul decit in 1578, dupä infringerealui loan Potcoava 7. Teofan fu credincios lui Petru, dar tocmai

1 Ureche, ed. Giurescu, p. 212.Mai departe.

3 Cf. Ureche, ed. Giurescu, pp. 172, 177.4 Ibid., p. 225.5 Ibid., p. 174. El ar fi fost putnean. V. Melchisedec, Chron. Roma/111K

1, p. 194.6 Pe nWe icoane nurnele lui Anastasie, ca episcop de Roman, apare la 18,

Februar 1570, la 1-iu lanuar 1568; Melchisedec, In An. Ac. Rom., VII, p. 237.Tot asa la 12 tulle 1558; ibid. p. 238. Toate se aflA la Putna.

7 Ureche, ed. Giurescu, p. 244.

Hurmuzaki, XI, p. L.Pretendenti domnesti, In An. Ae. Rom., XIX, p. 242.

3 Hurmuzoki, XI, p. VIII.4 V. mal sus.

Hurmuzaki, XI, p. 72, no. CIX.6 V. Ureche, ed. Giurescu, p. 177.7 V. Hurmuzaki, XI, p. 809; Pretendenti domnesti, pp. 24S-9 == 56-7.8 Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 211.

Wickenhauser, Radautz, CernAuti, 1890, p. 16.

(3s Istoria literatura romAnesti

de aoeia el nu putu sä se impace cu urmasul acestuia, IancuSasul: in 1581 el pribeg-i impreunä cu Gheorghie Movilä, epis-cop de Rkläuti, I cu Movilestii ceilalti, fiind poate rudd cu a-eeastä familie de mare viitor. Iancu-Vodà Il scoase din Scaun,Ii zise in acte fost Mitropolit", dar nu cutezä a-1 inlocui 1, Cutoate cä Anastasie, care infra mai pe urmä in intelegere si Cli

Papa 2, nu doria nimic mai mult decit aceasta. In 1582, Teofanse intoarce odatä ca Domnia cea nouà a lui Petru Schiopul; elnu päräsi de acum cirja archipästoreascä pand la moarte, prin1586-7 3.

AlcAtuitorul corpului de cronici despre care s'a vorbit mai sus,Isaia de Rädäuti, a .inceput ca egumen la Slatina, si s'autrat niste cronici scrise de el intr'un sbornic slavon din aceasta'mänästire 4; una din ele e, am spus-o, o compilatie proprie a vechi-lor anale moldovenesti. Dupä citva timp, el innaintä ca episcopde Rädäuti, in locul lui Dimitrie, ucis la 1565, inteo luptd pe careo actea in Ardeal un pretendent, pe lingd care se gäsia5. El ve-nise dupä Eftimie, care fusese de fatd la incoronarea lui Despot siplätise poate aceastä greseald cu caterisirea 6. Vladica Isaia vafi stiut si latineste: loan-Vodà, care-I privia ca pe un om de in-credere, il trimese in Ardeal, in Polonia si in Rusia, de andetrebuia sä aducd pe Doamna si pe fiul lui, Petru, cari muriserdinsä de mult 7. Cind se. intoarse el din aceastä ultimd solie, Dom-nul säu nu mai era pe lume i Petru Schiopul stdpinia Moldova.El pierdu deci episcopia, mai curind sau mai tirziu, i inca!din 1580-1 era, nu numai fost episcop, ci si fost el insusi, cAcitrecuse in schimnicie, luindu-si i alt nume 8. Isaia se adApostila mändstirea Agapia, aproape de Neamt, si se stinse abia in1593, la 4 Ianuar 9.

Ceilalti ierarhi moldoveni de pe acest timp aratä sä fi fost

Literatura religioasl in veacui al XVI-iea .209

niste simpli calugari Vara cunostinte sau insusiri deosebite. Panafratele lui Ieremia i lui Simion Movilti, Vladica Gheorghte,

care trecu in 1587 de la Radäuti la Mitropolia Moldovei, era unom foarte necarturar i grosolan, pe care Tirolesii, cari-1 cu-noscura cind el statu, cu fugarul Petru Schiopul, in mijlocul lor,il judecau, cu oarecare badaränie, ea e un bivol" (ein Piffel)sau, cum s'ar zice la noi: un bou" 1

Panä la inaltarea manastirii Sucevita, de aceasta familie aMovilestilor, nici nu se scriu manuscripte frumoase, popii siIcalugarii avind acum la indamina din bielsug ieftenele tipa-rituri muntene, sirbesti, rusesti i ardelene. Ieremia-Voda darui cti-toriei sale citeva carti bine serse, dar unele erau cumparatede pe aiurea: astfel gäsim o Evanghelie a lui Neagoe-Vodaalta a lui Alexandru Mircea 2. Pe doua manuscripte se iscalestecopistul, calugarul Prohor din Moldova 3. Dar un altul, daruitpe acest timp manastirii Putna, fusese copiat tocmai la Ro-hatyn in Polonia 4.

Se mintuise vremea eind frumoase manuscripte ficute in Mol-dova se trimeteau de Stefan-cel-Mare i Petru Rares pana laAthos 5!

Scrisul documentelor sufere si el o prefacere, dar aici nu seipoate vorbi de decAdere. Deosebirile ce se intimpina tot maimulte de pe la 1560-70 innainte se asamänä cu aeelea ce se con-stata in cancelariile Apusului la trecerea din evul mediu in epocamoderna. Pergamentul incepe sa se intrebuinteze mai rar; formasolemna a vechilor acte e jertfita adesea pentru o alta mai pu-in frumoasa, dar mai lesne de alcatuit. Inca de la Stefan Rapes

wem hotäriri domnesti insemnate scurt pe un patee de hirtieobisnuita, pecetluita cu o pecete mica. Ele se puteau redactaasa de usor de orisicine, incit, poate si de aceasta, Domnii trebuirasa adauge o chezäsie de autenticitate, iscälind in josul lor C. Seri-

Hurmuzaki. XI, tabla.Melchisedec, In An. Ac. Rom., VII, pp. 255-7.

3 !bid., pp. 256, 261.4 Ibid., p. 234.5 I. Bogdan, in An. Ac. Ron:., XI, pp. 5-12, 18-9.

Foarte multi dintre vechii Domnii, mai ales dintre porfirogeneti", cari pri-

14

210 Istoria literaturii romAnesti

soarea nu mai e aoeiagi ca in manuscripte: groasa gi indesata,cu totul dreapta; dui:4 norme apusene, cunoscute prin mijlocireaArdealului, dar Cu mult mai mult prin a Poloniei, ea se apleaokse desffigur& in linii fine, se face lunguiatä, se prinde in curindchiar In legaturi care lipsiau cu destivirgire vechiului sistem dea scrie. Pe vremea lui Petru Schiopul sau a Movilegtilor adevaratirnegteri ai noli caligrafii documentare se ivesc, gi de la dingilni-au ramas in numtir mai mare acte aga de elegante, Incaochiul le cauta cu plAcere intre oelelalte hirtii i pergamente:scrisoarea cirilic& din Rusia polonk influentatä i ea de caligra-fia latinti, pare grosolan& i stingace pe lingä aceste minunate§erpuituri ale unor pene calauzite de mini iscusite. Un CristeaMihailescul, un Ieremia Bäseanu sint vrednici de a fi pomeniti inanalele artei romanegti, cad ei represintà, in ceia ce privegtemegtegugul scrisului, o fasä dinteinsa.

Carturarii au lipsit printre Domnii din a doua jututitate a veacu-lui al XVI-lea. Alexandru Läpugneanu as:1u insa o cregtere bun&fiilor sai: pe atunci nu era Inc& departe Domnia lui Petru Rareg.tatal Doamnei lui Alexandru-Vodä, Ruxanda, gi Petru sprijinisemult cartea slavona, aducind gi scrierea Cronicii lui Macarie deRoman. Ce va fi gtiut tinarul Bogdan Lapugneanu, nu se poateafla, dar un copil din flori al bAtrinului Läpugneanu, Ilias, caren'a avut norocul sa domneascd, de gi s'a zbuciumat destulpentru aceasta, avea destuld inviitätura ca sa poatä copia direct

cuviincios o carte slavonä: in Biblioteca Imperial& din Vienase pastreazii o Psaltire pe care a scris-o el in Stiria, ¡hp& anul15901. Fiul lui Mircea pretendentul, fiu gi el al lui Mihnea, PetruSchiopul, primi oarecare lectii, de la vre-un preot adus pentrupceasta anume la Curte: el vorbia gi cetia grecegte 2, seria eu

miau o educatie oarecare, vor fi stiut sl-si scrie numele. intImplAtor se af15isallitura unui Domn muntean din Intala jumgtate a veacului al XVI-lea

(comunicatie a d-lui I. Bogdan). In Moldova incepe a iscäli loan-Vodl celCumplit, lar in Tara-RomAneascA (un singur cas lnainte) Mihnea Turcitul.

V. Pretendenti domnesti, p. 52, nota 4, dupà notita lui I. Bogdan, In An.Ac. Rom., XI, pp. 12-7.

V. spusele lui leroteiu de Monembasia, BcPXiov Ea-copm6v, si scrisorile gre-cesti primite de el In exilul sAu ; dar poate cA i le cetia i i le tAltnAcia gine-rele sAu Zotu, un Grec, sau popa grec Adam din Cipru, cari se aflau pe IMO'dinsul.

Literatura religioasl in veacul al XVI-lea 211

Mere cirilice, dar cum nu se poate mai urit si se zice ca, aVeahplecAri pentru musicd, adecä, fireste, pentru cintärile .biseri-cesti 1. De cresterea fiului iubit pe care-1 avu la bdtrinetä, Stefan-Vodä, el se ingriji cu deosebire i tocmi pentru a-i fi inväfdtorpe alugärul, ieromonahul Tudose Barbovschi, dintr'un neam careddduse poate Moldovei, pe vremea lui Petru Hares, un Hatman2;ni s'a pästrat o lectie de cronologie a lui, insemnatd pe o foaiede hirtie i ardtind, dupd cronografe, citi ani s'au strecurat intreintimplärile de cdpetenie ale trecutului si data de 1588, pe cind.bietul copil de patru-cinci dni trebuia sd-O incarce mintea cu ast-fel de stiintä 3. Nici in diata sau testamentul säu Petru-Vodänu uita a pomeni pe dascal", puindu-1 aldturi cu tovaräsul luide pribegie, Mitropolitul Movilä4; stim i cu eft era pldtitpe lund aoest preceptor": cu insemnata sumd de trei galbeni,ofarà de toatd intretinerea 5. Dupd moartea lui Petru-Vodd, elplecd luind cu sine rdsplata de treizeci de galbeni si un caftanpretuit cinci galbeni 6. Trecu grin Polonia, ca sd ajungä peurmd, cum se va vedea, Mitropolit al Moldovei 7. Din Tirol, el fupetrecut cu calificativul, de care se irnpärtdsia si Mitropolitul,de: ungelerter Oessel", magar färd invdtäturd"8.

Pe acest timp, Domni in Tara-Romäneasca au fost mai multMihnea-Vodd, fiul lui Alexandru, de care s'a vorbit la tipäriturileardelene, i Petru Cercel. Acesta. din urmA, o minune a timpu-lui i neamului sAu, frumos, indräznet, vorbdret1 inzestrat cuun spirit poetic si cunoscAtor de mai multe limbi, nu inseamndnimic pentru noi ; indltätorul säu imn cdtre Dumnezeu e scrisin Apus, la Curtea Franciei, in limba ce se pretuia mai mult acolo:

V. scris3ri ro ità efi c12 ale lui, in Hurmuzaki, XI: altele, In ale nicle Do-cumente rzouá, In mare parte romeinesti, relative la Petru Schiopul si Mi-hai Viteazul, in An. Ac. Rom., XX, p. 435 0 un.

2 Doc. Bistrifei, li, p. VII, nota 3.3 Hurmuzaki, XI, p. 197, no. CCCXXV.1 Mid., p. 443, no. DLXXXIII.s Ibid., p. 452.° Ibid., p. 495, no. DCXX.

Ibid., p. 521, no. DCLII.I Ibid., p. 526.

212 istoria literaturii romlneti

limba italiand1, Mihnea, fiul unei Perote, vorbia greceste, si eramai mult Grec decit once alta, cdci i tatäl sal isi petrecuskemai toatd viata intre Levantinii si Grecil din Pera: de la el, dela maicd-sa Ecaterina, s'a pästrat o intreagd .corespondenp.greceascd, catre o sord a Ecaterinei, Märioara, care era cOlugA-rild in ostrovul Murano de lingd Venetia 2. Nici in faceast& tard,deci nu mai putea sä se pOstreze cultura slavonA, care fuseselavt de puternic inrAdOcinatä, totusi, cu eiteva zeci de aniIn urmA.

Cdrturarii de slovenie" erau aici i mai pUtini decit in Mol-dova. Mitropolitul Serafim pare sd fi lost unui dintre acestia:1-am vilzut trimetind o Cazanie slavond la Brasov pentru casa fie talmäcitA i tipäritä in acest oras. Supt inaintasul stiuAnania se serse o destul. de frumoasd ,Evanghelie, care le

pästratä astAzi la Biblioteca ImperialA din Viena 3. Din vre-mea lui Serafim trebuie sä fie allá Evanghelie slavond, astdzila Sucevita, si care dO icoane de sfinti i chipurile lui Ale-xandru-Vodd si ale lui Mihnea, acesta din urmä reprodus de maimulte ori4. Urmasul lui 5, Eftimie, pare sä fi fost Grec: ales petimpul rizboiului. lui Mihai Viteazul Cu Turcii, el intrii rOpedein legAturd cu Patriarhia din Constantinopol, care nu uitä sä a-minteaseä atunci drepturile ei, datind, in forma oea mai noud,de la Nifon, asupra Scaunului muntean. El ceru lui Meletie Pigas.vicariul patriarhal i ounoscutul cArturar, o Evanghelie greceascäsi un Nomocanon eu hotOririle soboarelor; cea d'intdiu se si tri-mese, lar, pentru a doua, se fOgAdui in eel mai scurt timp o

' Contributiuni la istoria Muntetziei, in An. Ac. Rom., XVIII, p. 87.Memoriul citat in An. Ac. Rom.

8 Bogdan, In An. Ac. Rom., XI, pp. 19-21.Melchisedec, in An. Ac. Rom.. VII, pp. 253-6.

5 Serafim muri la 7038 (1589-9)) (Odobescu, Scrieri, I, p. 430: epitaful luila mdnAstirea Snagov ; Iorga, Inscriptii, I), Incd pe vremea lui Mihnea, carenu pdrdsi Domnia cleat in 1591. De oare ce luptele lui Mihai cu Turcii incepabia In 1594, urmeazd a a fost mdcar Ind. un Mitropolit la thijioc. Aceastase dovedqte i prin pomenirea la 17 August 1595 a Mitropolitului Mihail(al II-lea) (Melchisedec, In An. Ac, Rom., III, p. 28). Pomelnicul inseamnd inacest interval pe Mitropolitii Mihail si Nichifor (Studii t doc., V, p. 629, nota1). V. 1st. Biseticii, I.

Literatura religioasl in veacul al XVI-lea 213

copie 6, Eftimie iscalWe, in fruntea celorlalti marturi, pe fra-tatul incheiat la 1598 de Mihai cu Impäratul 2; 11 gdsim la 26 Iunie1599 dind mdrturie pentru tratatul dintre Mihai §i Andrei Bathory,principele Ardealului3. El negociase *i. tratatul din 1595 al luiMihai cu celalt Bathory, Sigismund 4. Eftimie nu se despdrtiniciodatd de stdpinul sal, dar dupä uciderea lui Mihai el nu seimpdcd mult cu urma§ul lui, Radu Serban," §i-§i petrecu aniiidin urmd in pribegie §i tmeltiri 5. Grec poate, urmat de unGrec neindoielnic, Luc,a, Eftimie pare a deschide calea unei in-fluente no* care va fi cercetatd in curind.

Tara-Romdneascd n'are mdcar §coala de caligrafie cu carese poate mindri Moldova. Pe material mai ieften O. intr'o forma'mai u5oard, pisarii intrebuinteazd acela§i fel de slovä ca *i. inain-ta§ii lor. Inferioritatea ei in culturd se pdstreazd in decadentd,dupd ce ea se viidise in strAlucire.

2 Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, pp. 42-3, dupl. Malisevschi, MeletiiPigas (ruseste). Cf. Hurmuzaki, XIV.

2 Hurmuzaki, III', pp. 287-8, no. CCXXII ; numele episcopilor de Rimnic siBuzau lipsesc. Cf. vol. XI, p. 359, no. DLXIX. Cel d'intAiu va fi fost Teofil.V. Studii f i doc., V, p. 433, nota 1 si 1st. Bisericii, I.

3 Hurmuzaki, III', p. 330. lar lipsesc episcopii.4 Hurmuzaki, XI, p. 205. Cf. ibid., p. 50, no. CVIII; pp. 52-3, no, CXI,8 $tildll Si do c., IV, tabla,

CAP1TOLUL X.

inceputuri de scriere ronigneasch' In principate

Dar in därimaturile vechii culturi incoltevte vi pe acest pAmintal Domnilor, ca vi in Ardeal, cartea nouà romdneascA. Se vddmici innoiri i indräzneli, inceputuri pe care le aduce intdiu nu-mai nevoia, pipAieli stingace in directia drumului nou, pe carese va merge apoi in lumina deplinA; incercdri care n'u izbu-tesc, dar vor fi urmate de allele invingAtoare.

In cela ce privevte intAiu cdrtile, e drept cA tipäriturile romä-nevti ale lii Coresi s'au gAsit in Ardeal sau in pArtile ungurevti,lar dincoace numai la cite o mAndstire de lingA granitd, cum eCiolanul sau VAlenii-de-Munte, uncle ele au putut fi aduse decAlugAr venit de dincolo. Dar ele nu erau oprite cu desdvirvire.PAnä vi un Domn ca Petru Schiopul, care nu intelegea slavonevte

totuvi voià sA vtie vi el ce serie in cArtile sfinte, se läsA adussA, cumpere Psaltireavi Lea din 1570 vi cea din 1577vi Praxiul.Dupd moartea lui, la.Bozen, in Tirol (1594), se gasird, intre atitea

atitea lucruri de podoabA rAsAriteanA, i nivte cärti, pe carelarhiducele Maximilian le ceru pentru dinsul ca pe nivte lucruriciudate; intre ele se inseamnd: o carte in folio, acoperità de aclazrovu, Psaltirea lui David, intoarsd din slavonevte in romAnevte:o carte in 40, acoperità cu aclaz cu flori : Faptele Apost;olilor;o carte in 40, legatA in piele albastrd: Psaltirea lui David" 1.

Lista cArtilor romdnevti din movtenirea lui Petru-Vodä maieuprinde insA cloud numere: o carte in 40, legatA in taftAralbastrA: RugAciunile Maicii Domnultd, vi o carte in 40, legatticu piele galbenA: Chipul cum trebuie sA se poarte cineva cudomnii mari" 2.

1 Hurmuzald, XI, pp. 555; cf. p. 557. inteadevar cea d'intAiu Psaltire e maimare decit a doua.

2 Ibid.Gebet unser lieben Frauen" i ,,Maniera wle man Ina groSsQ11PQtentaten tractieren soli",

216 Istoria Iiteraturii rotnanc01

Deci se vede ea, pentru folosul lui 5tefan-VodA copilul, ci-neva, poate chiar dascalul" Teodosie, a primit sarcina de apreface pe romane§te Sfaturile lui Neagoe-Voda catre fiul sat': ti-tlul va fi hind acela al capitolului invatätura lui Neagoie Voe-vod ciitre iubitul salt cocon i catre alti Domni cum §i in cechip vor cinsti pre boieri". Cit prive4te cealalta carte, ea trebulesa fie iar4i un manuscript, asemenea Cu aoela pe care popa Gri-gore din Mahaciu l-a copiat in: Cuvant de imblare pre la munci:Sf[A]nta Maria vria sa vadzä cum se muncescu rodul creOnescu"in Iad 1.

Pe acelqi timp se fägaduiserä literaturii rornane§ti lucrancare nu i s'au mai dat. Sfätuit de Postelnicul sat' BartolomeiuBruti, Petru Schiopul cutezase a intra in legatura cu Iesuitii carilucrau pentru credinta catolica in Galitia, unde aveau la Liovun colegiu ; se merse atit de departe, incit Domnul i Mi-tropolitul säu, Gheorghie Movila, ai caruia frati aveau cele maimarl simpatii pentru Poloni, scrisera la Roma, inchinind taracatre Papa; *i unul §i altul pldnuisera o calatorie la pragul Apos-toli'or" Dwnanii lui Vlaclica Gheorghie, fostul Mitropolit A-nastasie §i un fost episcop de Roman, nu uitarä sa scrie i ei a-päiatorului firesc al Cre#inatätii copleite de Turci3. Doritorii deDomnie, cari rätaciau ap de mult prin Europa, se indreptaula rindul lor catre Sfintul Pärinte 4.

Atunci nunciul din Polonia fact', in 1589, planul de a da Romi-nilor earti prin care s'ar introduce calendarul cel nou, care fuseseabia hotarit de Papa Grigore al XIII-lea: Ar fi bine i aceia,sä se tipäreasca niVe calendare i mineie in romaneVe dupa

Hasdeu, Cuvente den &Ural, II, p. 312 $i urm.2 Hurmuzaki, XI, pp. LXII-VI.s Pretendenti domnestt, p. 242. Grigorie poartá titlul de ,,episcopus epi-

scopatus Romanchaes. Apoi vat cuvintele : et in omnibus praepositus omniummonasteriorum et totius Consilli terrarum Moldaviae" ; Hurmuzaki Ill `, p. 125.Acest titlu nu trebuia pus in legAturA cu acelea ale cutArui Vlàdicä ardelean,fost si pe la noi Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 224. De fapt, nicinu e un titlu. Scrisoarea e tradusA, i rau tradusA, din romAneste, i aici era,de sigur, dupA numele pretendentului si ale celor doi prelati : si toti egumeniimAnastirilor si tot Sfatul terii Moldovei-. Grigorie trebuie sl fi pAstorit Ina-inte de Evstatie s't de Agafton, pe la 15724; cf. regestele de la sfirsitul vol. XIdin Hurmuzaki i lorga, 1st. Bisericii, I.

Pretendenti domnesti, passim,

Inceputuri de scriere romäneascAIn principate 217

calendariul indreptat, i sa se rdspindeascd Ill popor1". Tiparulera sa se fad., MIA indoialä, in Polonia. Dar acest gind, care arfi adus pentru noi inca un ci§tig literar, nu fu indeplinit niciodata.Si totu§i, daca ar fi razbätut in adevdr catolicismul printre Ro-mini, el nu s'ar fi putut sluji decit inteo mica masurd de limbalatina, neinteleasd, ci ar fi trebuit sa facä un loc larg limbiipoporului. Nu trebuie sä se uite, cä, in Ungaria chiar, se its-punse din partea catolicilor la Bibliile calvine prin marea Bibliecatolich, apäruta la inceputul veacului al XVII-lea 2.

Limba romaneascd incepu sa pätrundd pe acest timp §i inscrierea documentelor.

Inainte de ie§irea tiparitmilor ardelene, sint rare casurile cindea se intrebuinteaa A§a, pa. lingä o mentiune, in socotelile Sibiiu-lui, a unei scrisori romanesti trimeasd de acolo 3, se pare cd iniromAne§te s'ar fi facut ciorna unui jurdmint al lui Stefan-eel-Mare catre Poloni k Pe dosul unui act al lui Neagoe Basarab,datat9 Maiu 1519, o mina contemporana a insemnat Ghimpeanii,aceasta carte", adecd aceastd carte prive§te satul Ghimpeni 5".Peste doi ani s'a scris räva§ul de boier muntean pe care 1-amreprodus mai inainte 6 Glose rornAne0, iard§i contemporane,sint adause la un docutnent al lui Mircea Ciobanul 7.

Se vor mai fi facut i alte glose, alte insemnari pe dosul do-cumentelor; se va fi trimes i alta data cite o scrisaareneasca unui strdin, din partea cuiva care nu-i cuno§tea limba §inu void sa* scrie Slavone§te pentru ca un al treilea sa nu afle§tirile foarte tainice pe care le trimetea; multe acte politice vorfi fost a§ternute intaiu in romane§te §i prefacute numai dupaacest izvod in slavone§te sau latine§te. Scrisorile lui Petru Rare§

Hurmuzaki, XI, p. LXIV.' Kont, o. c., p. 87.3 V. Metes, Relatiile comerciale ale Terii-Ronidnefti cu Ardealul fi Un-

gana NatIn veacul al XVIII-lea, Sighisoara, 1921.Hec inscripcio", se spune pe V-o actului latin, ex valachico in latinum

versa est, sed rex ruthenica lingua scriptam accepit" ; Lewicki, I. c., II, p.337; cf. brosura mea Doud conferinti, Socec, 1898, pp. 107-8.

6 Istorille Domnilor Terii-Romdnesti, de Constantin Cgpitanui Filipescul,ed. lorga, Bucuresti, Socec, 1900, p. 49, nota 4.

V. mai sus, p. 120.Convor¢iri titerare pe 1900, p. 332,

218 Istoria llteratudi romAnesti

atre regele Poloniei poartd Intipdrit in sintaxa lor caracterultromAnesc si, deed se poate ca ele sd fi fost dictate pisarulti,se poate lardsi sä i se fi dat acestuia insemndri serse din parteastdpinului sdu1.

Greutatea cea mare pdnd la jumdtatea veacului al XVI-leaera lipsa unei ortografii, unei still* a despdrfiril i scrierii cu-vintelor. Publicafiile lui Coresi dAdurd aceastd ortografie, rdspin-dird normele trebuitoare pentru a serie romäneste bine si trite-les. Indatd deci scrisoarea in limba noastrd lud un mai puternicavint.

Cancelariile domnesti pAstreazd Inca, pänd la 1600, cu fun felde respect religios, vechea datinä a limbii de Stat slavoncDar romAneasca apare in mai multe feluri de hirtii,` care nuintdriau pdminturi, care nu erau menite sa" tie multà vreme, dardintre care unele primiau si pecetea domneascd, mdcar pe ceade inel, deed nu pecetea mare sau cea mica a ferii.

Intdiu, atifia oameni din sate, cu mai pufind stiinfd de carte,furd foarte bucurosi ca pot sd-si insemne invoielile pe vre-unpetec de hirtie proastd, cu o cerneald stearsd, indoitti cu apd,

meargd la cel mai apropiat tirg sau ores in cAu-

tarea unui diac de slavoneste; acum popa, feciorul popei' puteausd serie i ei dupd spusa pArfilor ce se infelegeau intre ele si carede multe ori vor fi fost deosebit de bucuroase cA pricep i elece a pus in slove logofAtul. Avem astfel zapise ferdnesti, adecdzapise faute la tara, fie si pentru boierinasi, din Moldova de josTinuturile Tecuciu, Roman, Bacdu, din judefele de munte,vecine cu Ardealul, ale Terii-Romdnesti; astfel, din Dimbovifa,Muscel, Prahova, din Vilcea 2. Cele mai vechi sint dintre anü 170§i 1580. Scriitorii se feresc de obiceiu sd-si insemne nurnele peacte care nu puteau sluji pentru lauda lor.

Se intimplA iardsi cA unii dregdtori, cari aveau puterea de ada mArturie pentru a se face pe urmd hrisov domnesc pe te-meiul adeverinfii lor, n'aveau la indAmind scriitori invdfali. ElmArturisiau atunci, Cu umilinfd i MIA voie, pe romdneste. Asa

V. Hurmuzaki, lit0 Supt. II, vol. I. Pentru notite de cronicA din zcestmai departe.

" Hasdeu, Cuvente den bdtrdni, I, pp. 25-67 28-9, .62-4, 66-7, 71-27 807100-1; Hurmuzaki, XI, p. 197, nota 5,

Inceputuri de scriere romAneascl In principate 219

se intimplä cu pircdlabul de Tirgu-Jiiului satul tritind peUn& tirgul" cel adevdrat, Cu insusi Vornicul-cel-Mare, alTerii-de-jos din Moldova, Bucium1. In unele tirguri mai mici s'asimtit indatd nevoia de a se pärdsi limba slavond pentru mdr-turii: asa s'a intimplat cu Agiudul 2; alt tirg din acest Tinut locuitIn parte de Unguri, Trotusul, ii mersese innainte in aceastd pri-vintd, cdci avem un act de marturie trotusean, datat incd dindin 1591 3, Boieri insArdinati de Domn, in Tara-Romäneascd, sdialeugä mosii disputate, asemenea boieri se chiamd adeVeri-tori sau jurätori, cari erau adusi de una din partile ce se a-flau in judecatä, inseamnd hotarele adevdrate sau aratd cela cestiu, tot romdneste4.

Cit de puternic era valul curentului romänesc care venia sdumple golul läsat. de peirea limbii slavone, aratd faptul cdsi in anumite mdndstiri muntene se fac zapise pe limba terii.Egumenul Eftimie din Bistrita olteand, care fusese °data oscoalä de slavoneste, serie in graiul poporului un zapis, incare mArturiseste pentru niste osteneli ale sale, la 1573, inzilele lui Alexandru-Vodd"; o marturie hotarnicd privitoarela mändstirea Vieros e scrisd tot romäneste; o danie eätre. acelasirandstire Bistrita, danie venind, in 1599, de la niste boierinasi,are acelasi caractef; in sfirsit, un Sucevaan care da un Tiganepiscopului de Roman Agafton, la 1597, crede ed. nu trebuiese mi indrepte la un om invátat, atunci cind insusi e in staresd arate romäneste ce a hotärit 3.

Petru Schiopul, care era un bdtrin foarte ingrijit de banul sdu,cu pazd mare la cheltuiala lui, cdci nu-i pldcea sA stoarcd preamult tara, îi face in romdneste o romdneascd de toatd ciu-atenia, cu cite-o vocal& un i, un u, furisatd adesea intre douSconsoane care in graiul obisnuit se ating: sichiris pentru scris,Peturu in loe de Petru, îi face deci in romaneste bate so-cotelile cu gelepii i boierii; el pune sA. i se infdtiseze in sin-

' Cuvente den bciträni, I, pp. 51, 56-8.2 V. Studii si doc., V, p. 7 si urm.

Arch. istoricei, p 105.4 Cuvente den bdtrcini, 1, p. 38; Studii si doc., V, pp. 291-2, no. 13.

5 Cuvente den beiträni, I, pp. 22-3, 38, 76-7, 89. Unele acte date de d. Al.LApèclatu in editia de vechi documente a Academiei Romine sint din veaculAl XVII-lea (7000 cetit n loc de 7100),

220 Istoria literaturii romAne0i

gura limbd pe care o intelegea bine un catastih de cisle",adecA de venituri ale Visteriei 1 El alcdtuieste tot astfel insem-narea averii pe care o strinsese mändstirii sale Galata: catakihde la manastire de la Galata, sA se stie de vesmintele .bese-recei", etc. 2 Actul de cAsAtorie tdinuitd cu roaba Irina, 'mamafiului domnesc Stefan-VodA, aceastd neobisnuitd mArturie, se pre-sintd tot in romAneste, i scriitorul, nedibaciu/ scriitor e

Voevodul insusi 3.Cind Petru pArAsi Moldova, unde nu mai void sä creased birul

pentru a multAmi nestinsa sete de argint a Turcilor, el urmdobiceiul de a-si scrie insemndrile, de a-si jconcepe actele inlimba neamului sau. Avem astf el ,de la dinsul, pdstrate printeointimplare fericitd, lista locurilor pe unde a trecut in drumulsu de pribegie Mira intors 4, nota despre cheltuielile ce a 'fdcutcu un drum de la Bozen la Innsbruck pentru un proces cu nisteRagusani ce-i fuseserd vrAjmasi 5; avem apoi conceptul unei plin-geri cAtre archiducele Ferdinand, guvernator al Tirolului 6, o pro-curd data' lui Anton Bruni, in procesul pomenit 7, un inventariual averii fiului sdu Stefan 8 si tidule din testamentul ski din urmA,.redactat in 1594e.

Pe lingA multe scrisori grecesti niciutta insA slavoniiPetru prirni in surgunul sdu, in care se prinsese de blind voie,scrisori romdnesti Cu stiri despre mersul la Poartd al afacerilorsale, scrisori dintre care ni s'a pdstrat una scrisä limpede, incaractere frumoase i cu o bund caligrafie10. Tot in romdnesteIi venird, ales caligrafiate, izvoadele (mArturiilor" in proce-sul ski cu Ragusanii; ele erau date in numele lui Luca Stroici,

Hurmuzaki, XI, pp. 219-20, 232-3; Documente In mare parte románe0i,etc., in An. Ac. Rom., XX, p. 455.

2 Cuvente den bdtrdni, I, p. 192 0 urni.3 Hurmuzaki, XI, p. 218, no. CCCLI.

Ibid., pp. 219-20.5 Documentele citate, pp. 441-2. 447.6 Ibid., pp. 443-5. 0 scrisoare care acela0 ni s'a *hat numai intr'o tra-

ducere latin5 cu totul strAvezie, prin barbaria ei desAvir0t5, in cela ce pri-ve0e sintaxa ronidneasc5. primitivA ; Hurmuzaki, XI, p. 278 0 urm.

7 Ibid., pp. 342-3, no. CCCCXLI.8 Ibid., p. 395 0 urm.

Ibid., p. 443, no. DLXXXII1 i Docamentele citate, p. 446,Hurmuzaki, XI, pp. 349-50, no. CCCCLXXXIIL

inceputuri de: scriere romkneascA In principate

ale lui Ieremia i Simion Movilä, a trei Greci si al PolonuluiDzierzek, vechiu oaspe i bunä cunostinta a terilor noastre; scri-itorul, care da un model de litere cirilice fine, innainte de serie-rea polona, e Luca Stroici insusi 1.

Numele adevärat al lui Luca Stroici era Lupu; familia sa arparea sa fie aceiasi cu a boierilor Stravici din veacul al XV-lea2.Lupu era pe la inceputul anului 1580, supt Iancu-Vodd Sasul,numai Sukger, iar fratele sã.0 Simion imbráca numai cafta-nul, tot asa de modest, de Caminar 3; indatti, Iancu fact' dinLuca Marele-Logofat al Moldovei 4. El invatase carte polontiprefacuse i numele in acela, mai crestinesc, de Luca; de ladascalii sai din Polonia invAtase el a serie romaneste cu literelatine, precqm a facut in Teal nostru pe care l-a trimes unuicunoscut din acea tar& 5; de la dinsii deprinsese mestesugul dea se iscali printeo artistic& ingrämädire i impleticire de sloj-ve, care punea in mirare pe oamenii din vremea lui si-i indemnasA se iea dup& dinsul 6 Avem dovezi cá pie atunci i altii decitcopiii de boieri mergeau s& invete in orasele polone vecinet-Liovul, de pilda 7. Dintre fruntasii Moldovei de pe acest timp,par a se fi adapat de la acelasi izvor de stiinta scoalaStayropighiei ortodoxe din Lemberg fratii Movilesti, Ieremia

Simion, cari au avut totdeauna o mare aplecare dare ve-cinii lor de peste Nistru si-si iscalesc scrisorile in litere viidit

Ibid., pp. 317 si urm. Cf. Cu facsimilele unei scrisori slavone a lui Luca,In Hurmuzaki, Supl. II, vol. I, p. 459.

2 Dar d. Sever Zotta il face sA se coboare dintr'un boier din secolul alXVII-lea; v. Revista istoricd pe Octombre-Decembre 1925:

Regestele la vol. XI din colectia Hurmuzaki, p. 897.Gaster, Chrestomatia, I, p. 39. Bropra d-lui Hasdeu despre Luca Stroici-

Bucuresti, 1864, In 16 , unde s'a reprodus acest interesant monument orto-grafic, dupá o culegere de legi polone, nu mai e, aproape, in Intrebuintare.Acest Tat& nostru samAnA foarte bine in partea sa d'intAiu ca acela din tipA-.riturile lui Coresi, pe care, deci, Stroici le cuno0ea $ le avea la IndemluA. Elare alte asAmAnAri cu unul care s'a tipArit cu cinci ani inainte Jute° colectiegermanA, aflAtoare §i In biblioteca din Tirgul MurAsului ; v. *Aineanu, Istoriafilologiei romtne, ed. a 2-a, Bucure§ti,1898, p. 14.

5 Hurmuzaki, XI, p. XLIV.6 A.p au fAcut Nestor Ureche l Anastasie Crimca Mitropolitul pentru cei

d'intAiu, v. Arch. Statului, Neamt, IV, 300; pentru celalt, I. Bogdan, In An.Ac. Rom., XI, p. 22.

7 V. $ mai departe.

22 Istoria literaiurii romAneti

inriurite de cele polone. Mai finar decit Luca, Grigore, fiul bä-trinului Nistor Ureche, care, el, nu pare sà fi vtiut decit ro-mäneste 1, stätea pe atunci inca inaintea dascalilor poloni. Me-lentie Balica, un cumnat al Movilestilor, pe a cáror sora, Scheauca.o finea in casätorie, era si el printre cunosatorii si pretuitoriiregatului vecin, unde merge ()data in solie impreuna cu Stroici.

Prin acesti oameni cartea polonä, deci cartea latina, a pä-truns in Moldova, Upa ce de mult inca, supt Läpusneni, pa.-trunsese moda polonä, iar supt loan-Voda cel Cumplit veniserdCazacii ipradalnici ai Poloniei, cu cari se framinta, in toatáDomnia lui, Petru Schiopul. Dar intre directiile culturii polone dela sfirsitul veacului al XVI-lea era si aceia care ducea la o largaimpärtäsire a limbii poporului in viata de Stat; si Ungurildin Ardeal se supuneau de altminteri si ei aceluiasi impuls. Astfel,din imitatia vecinilor, din nevoile pribegici, in care lipsesc, fireste,diecii' de slavoneste, i adesea ori si ttilmacii, se räspindi inlumea dregätorilor si boierilor Moldovei obiceiul fericit de aserie romäneste. Pentru dinsid, deocamdatä, apoi si pentru can-celarla Voevodului.

Tara-Romäneascä, ramas& in urmä si in ceia ce priveste cul-tura, urma de departe, si mai mult din motivul nestiintii deslavoneste, aceasta miscare.

5upt aceste semne ale viitorului se inchide veacul al XVI-/ea.

' O kimurire a lui in aceastA limbA, in Hurnitizaki, XI, p. 23g, no. CCCLVIII.Despre insemntirile lui contemporane, mai departe.

CAPITOLUL

Liieratura religioasd in veacul al XVII-lea.

I. Cultura slavon5 la Inceputal veacului al XVII-lea.

Dupä 1600, anul care a väzut pe Mihai Viteazul in Tara-Ro-mäneascä, in Ardeal gi in Moldova, urmeazd peste treizeci de anide främintäri politice sterpe; Domni vin de la Poloni, de la Turci,de la Ardelenii unguri chiar; ei se luptà unul impotriva al-tuia, se sapä unul pe altul, se inlocuiesc unul pe altul. Dintre din-gii au mai multä statornicie: Radu Serban, Ieremia Movilk Con-stantin Movilä, fiul lui Ieremia, i Radu Mihnea.

Mihai insugi trebuie sa" fi vorbit grecegte, gi el gtia gi cevaturcegte; slavona gi limbile Apusului i-au rämas insd totdeaunanecunoscute. Ca Domn, el are pisan i buni gi da." frumoase hri-soave in vechea limbä de Stat, dar insemnärile pe care le face,sint in romänegte, ca gi ale lui Petru Schiopul; mina cucerito-rului agterne linii suptiri, care se desfa§urä ascutit, colturat,nervos 1; cit despre limbä, ea e reprodusä stingaciu, gi in agachip, incit se vede bine a Mihai-Vodd n'avea gtiintä despre lu-crArile popei Coresi i ale tovarägilor lui 2. Catastifele ea sescriu pentru dinsul, insemnind venituri sau danii in tara, luatA cusabia, a Ardealului, se alcätuiese in romänegte3. Corespondenta

Rev. p. ist., arch, fi filologie, IV, p..593.2 tnsemnarea cltat6 a lui Mihal a fost rAti cefità de toti ; ea trebue sl se

InteleagA ast-fel : lo Mihai Voevoda datAmu eu cArtil[e] al[e] loru dä mo-Oia i al[e] mele dà s'a cläscu[m]parat a la min[e] satul Sulariu, o m'a datas. 80.000 In BAlgradu ; blastArnatu i proclet sA fie O. 318 ot[e]t 0 demin[c] ceana va sparcea pomana ; amin" ; alte asemenea note, In Studiidoc., IV, p. i l urm.

3 Documente -in mare parte rometnefti, pp. 464-9; Studii i doc., IV,pp. 2-3.

224 istoria 11teraturii romAnesii

lui secretä: invätäturi" sau instructii cätre solii säi la ImpArat, 10regele Poloniei, scrisorile catre acesti soli toate acte care nutrebuiau sä treacä supt alti ochi decit ai Trimesilor, planurilede rAspunsuri" atre suveranii sträini i sint in aoeiasiin romäneste se scrie, de chiar mina lui Mihai, care face aicisilinti spre caligrafie, o creditivä pentru solul trimes in 1598la Imperiali 2. Odatä, un pisar care nu §tia slavone*te da unact din vremea stapinirii in Ardeal romäneste 3. Dregatorii luidin Ardeal i On Moldova, pircälabii de cetati,, i intre eiinsusi Hatmanul Udrea, pircalab la Suceava, dau Sa0or chi-tante romänesti, al cdror cuprins 11 intelegeau astfel si a-ce§tia4. DregAtorii din Maramuràs, din familia Pogan, vechiuneam din partea locului, fac rävase romäne§ti ,scatre cetateastiseaseä vecinä a Bistritei de pe timpul cind Ungurii stäpiniautara, Inca din 1594 5. Mari boieri pastreaza obiceiul dea scrie in limba lor ; astfel Barnovschi Päharnicul, Hatma-nul Dima 6; Vornicul OrAs obisnuie§te a da i porunci in a-ceastil Dregatorii din Cimpulungul moldovenesc scriucatre Sasii din Bistrita romäneste inca din vremea lui StefanTtilzvan (1595)8. In sfirsit, avem si o tinguire de rob mold' oveanedzut In inchisoarea ardeleana9: ea nu poate fi decit din and1600.

Nu trebuie s.0" uitam nici aceia eA atit fratii Buzegi, cit §iMihai insu§i au pus sä li se insemne in romäneste povestireavitejiilor sävir4ite to: un fragment din Cronica lui Mihai pentru

Documente, II, passim.I D. A. Sturdza, In An. Ac. Rom., VIII, anexA Rogu Mdriei Tale sd crezi

pre omul nostru, pre Gligorie Postealnicul, de ce va grdi".3 lorga, ateva documente, in An. Ac. Rom., XXVIII.

Chitanta pircdlabilor de Fdgdras, In Doc. Bistrifei, I, pp. 34, 110, VI;lui Udrea, ibid., pp. 4-5, no. VIII; a celui din Sighisoara, in Stildii i doc.IV. p. 6, no. VIII; tot asa face Vistierul Bdrcan ;. Doc. In mare parte rom.,p. 491. Cf. chitantele din Cluj, gdsite de pdr. St. Metes, in Societatea deWine de la Cluj, an. 1925.

6 Doc. Bistrifei, I, pp. 1-2, no. II ; p. 2, no. Ill ; p. 24, no. XXXI.6 Ibid., pp. 5-6, no. X; pp. 11-2, no. XIV.

Doc. in mare parte rom., p. 492.8 Doc. Bistrifei, I, p. 2 $i urm.9 Ibid., pp. 6-7, no. XI.I° V. mai sus.

Inceputuri de criere rordneascd In principate 225

anii 1599-600 s'n pästrat in rusege 1; partea pana la 1597se infAtigeaza inteo prelucrare latinA contemporanA 2.

Radu Serban era un simplu boier de tara, cape invdtase numaia-si serie numele cu o frumusetA deosebitd, in mici litere fine;'alta limbd decit romänegte nu gtia, gi testamentul sau, scrisIn Viena, pe cind era pribeag, la 28 Februar 1620 3, e alektuitIn aceastä limbd, fiind astfel al doilea testament romanesc alunui Domn romin. Daca hirtiile i-ar fi fost oprite, ca alelui Petru Schiopul, de Cirmuirea austriaca, in loe sa treaca inminile fetelor lui am putea pomeni inca un. numar de ravw

insemnari romane0 la inceputul veacului al XVII-lea. O lungascrisoare pe care o indreapta catre dinsul boierii munteni me-multrämiti cu stapinirea urmaplui säu Radu Mihnea, a ajunsinsa pänd la noi, gi prin duiogia gi puterea de care e intipAritaea se cuvine a fi pomenita printre cele mai frumoase paginice s'au scris in romAnegte 4. O alta scrisoare, indreptatA impotriva lui Radu de boierii din partida turceascA, a scdpat gi ea denimicire 5, pe cind o a treia ni se infdt4eazd ntunai in almA-ciire nemteasea 6. Pe cea de-a doua se afta' i iscalitura Mitro-politului Eftimie.

De la Movilegti in Moldova n'avem niciun rind scris romAnegte,¡Mara de cuvintele: agea sd fie", pe care tindrul Constantin-Vodi le inseamnd pe un document slavon 7. Ei dat toatesilintile sA pdstreze traditiile cdrturaregti ale treeutului.

In sfirgit, Radu Mihnea, fiul lui Mihnea-Voda, era un fostcolar al dascAlilor din Venetia, avea cunogtinti de latinegte gi

de greeegte, gi trebuia sA aparä contemporanilor sal din Moldovagi din Tara-Romaneascd, unde a domnit pe rind, gi destulmulta vreme, ca un mare invAtat 8; tia pana. i turcegte,

Ghenadie EnAceanu, Din istoria bisericeasccl a Romtnilor, Bucure0,1883, p. 144 §i urm.

2 De Baltazar Walter ; Papiu, Tesaur, I, no. 1.Socotelile Sibiiului, In An. Ac. Rom., XXI, pp. 290-1; reprodus41i Iorga,

Scrisori de boieri, Scrisori de Domni.4 Conv. literare pe 1900, pp. 270 i urm.5 V. Hurmuzaki, IV 1, pp. 405-6, no CCCXLVIII.6 Ibid., pp. 347-8, no CCXC1V.7 Studii §i doc., V, p. 11, no. 53.

V. i vol. II.15

226 Istoria 1iteraturii romAne§t1

pricepea limba 'iterara a Turcilor, a eärii basa e, precum se§tie, araba l. El tinu la Curtea sa pe un Matei, Mitropolitul Mire-lor, poet i cronicar, pe un leroteiu, sau Dorobeiu2, Mitropolit de Mo-nembasia, care a compilat un cronograf in care vorbia cu laude i deneamul lui Radu-Voda, El, care va fi schimbat scrisori cu MeletiePigas 3, a poftit pe Chiril Lukaris, Patriarhul Alexandriei, savie la Tirgovige spre a predica boierilor munteni 4. Mato-rit cu o Greack Arghira, bun prieten al Grecilor din Constan-tinopol, în lumea carona a cautat §i o sotie fiului sau Alexan-dru CoconuI5, parinte al unui al doilea fiu cu numele de Nieo-lachi 4i al unui al treilea care fu privit, cu dreptate, ca Grec: Mih-nea al III-lea, avind Ruga el ca sfiituitor pe Grecul Vevelli dinCreta6 i pe cumnatul sAu Levantinul Bartolomeiu Minetti7, Radupare ca intrupeaza in sine un nou curent de carturarie strainaeamului nostru: curentul grecesc. In ace1a0 timp cu dinsul i cufiul sáu grecisat Alexandru-Voda, stapinege apoi Alexandru I-

care fusese crescut in Rasara, unde traise o mare parte dinviata sa tatal sau, Ilie Läpupeanu8: ma,ma-sa trebuie sa fifost o Greack sotia sa, Elena, era fata lui loan Catargiu Batud,alt Grec; in Moldova §i in Tara-Romäneaseä el veril ineunjuratde Greci, impotriva carora Muntenii facura o rascoalä 9.

Unele incerciiri de a grecisa Biserica se observa pe acesttimp: la plecarea lui Eftimie locul de Mitropolit il lea Lucade Buzau, un Cipriot invätat10; Matei al Mirelor capatti egu-menia la Dealul. Mantistirea SI. Saya din Ia0, care avea la 1625,supt Radu Mihnea, cind fu reinnoita de loan Postelnicul, nepo-

Ibid.D. D. Rousso crede cA trebuie pAstrat acest nume, cum e scris i titlul

cronicei lui.8 V. scrisoarea acestuia cAtre Mihnea-Vodli, tatal lui Radu, tip6rità de Le-

grand In coleclia scrisorilor lui Pigas, 1902, pp. 106-7.4 !bid., pp. 28-9.5 Acesta lita pe fata gealepului Scarlati ; v. Socotaile Brasovului, In An.

Ac. Rom., XXI, p. 168.V. Studii fi doc., IV, Prefata.

7 Soc. Brafovului, I. c., p 161.6 V. mai sus.

V. Studii fi doc., 1V, tabla1° V. mal sus ; cf. i Studii fi doc., VI, p. 465, no. 58.

Inceputud de scriere romAneascA In principatè 227

tal lui Scarlatti, un egumen grec, din Ciprul, era inchinatAde Petru Schiopul unei manAstiri räsäritene, care-si clädise mi-tocul pe un loe «mil de acest Domn 2 Aici inchinarea veniade la sine: clädirea cea nouä era a mänästirii räsdritene, precumonce ctitor avea drepturile sale asupra ctitoriei ce inältase. In-datä se vede insä o mänästire nouà a cara desvoltare e asigu-ratä de la inceput de cätre ctitor prin supunerea, inchinarea ,eila un Loe Sfint din Räsirit: Nistor Ureche i sotia sa Mitro-lana 3 fácurä sä se zideascä, in apropierea mänästirii ,vechia Neamtului, lingä un riu secat, un nou läcag de vial calugd-reasci; el era gata la 1-iu Octombre 1604, cind Nistor, Mitro-lana i copiii lor, Vasile, Grigore, Nastasia gi Maria ii däruiescmogille Tarpestii, Giurgegtii gi Giuletii, aoeasta din urmä fiinddata gi de loan Mogildea Vornicul de Poartä; la 15 April ur-mätor, Domnul de atunci, Ieremia Movilä, intäregte stäpini-rea peste aceste sate, precum gi peste Ungheni, Drägugani, Ne-

Topolita, Poiana lui Giolici, Petricanii i Scociuhanii,venite de la evlavia aceluiagi intemeietor Mänästirea lui Nis-tor Ureche nu primi un nume romänesc, ci Ipe acel gre-ceso de Xiropotamul, care era 11. al unei lavre din Athos; Vorniculmoldovean insugi va fi fost acela care inchiná clädirea sa m'amáis-tirli räsalritene al arli nume Il purta.

Peste doi ani de la sfintirea mänästirii Secul caci aga-kziceau toll XeropotaMului" moldovenesc, sotia Logofátuluiloan Goldi inchina mindstirea innaltatä de acesta la Iagi, a Golii,

Melhisedec, N?tife istorice i archeologice, p. 244.1 Arch. istoricii, p. 127.

Fata lul loan si a Mariel Melhisedec, Notife ist. si arch., p. 14, nota2: sA nu fie acestia loan i Maria MovilA, pArintii Movilesblor ? Asa s'ar 1A-muri lesne legAturile strinse dintre Nistor Ureche i acest neam de boieri,care ajunse de la 1595 o dinastie. Cf. Stefan OrAsanu, Cronicarii moldovenidin sec. al XVII-lea, Bucuresti, 1899, pp. 50-1.

Arch. Statulul, Neamf, IV, 300 i Neamf, no. 1527; donatille lui Ureche :cea d'intAiu e tipAritA In Arch. ist., pp. 46-7, cu data falsA de 7108, Inloc de 7113; ibid., Neamf, IV, 301 : IntArirea lui leremia-VodA ; ibid., VI, 2:acelasi Domn IntAreste, la 3 Iulie 1634, schimbul %cut de Ureche cu inAnAs-tirea Galata, pentru a cApAta satul Petricanii ; ibid., Neamf, no. 1131 : leremiadA mAnAstirli douA selove ugarschil; douA sate unguresti", la 13 April 1-606;ibid., Neamf, IV, 4: nota cumpArAturA a luí Ureche, la 28 lunie 1610. Cf.OrAsanu, 1, c., pp. 50-4.

228 istoria literaturii romAnesti

pe care mai tdrziu o ream numai, Vasile Lupu, catre altdlavrA a Muntelui Sfint, Vatopedul 1.

Dar marele inchiator de mAndstiri romAnesti a fost Radu-Vodi grecitul, fiul turcitului Mihnea. In Moldova, el,a, alipitfundatia unchiului" säu Petru Schiopul, Galata ) numitä duPdo mahala tarigrädeanä, Sfintului Mormint din Ierusalim, decare atirna si biserica Sfintului Saya din Iasi 2. Cind Radu ,drese

Impodobi mAnAstirea bucuresteand care-i poartA numele: Ra-ds-Voda, el socoti cd o asigurd inchinind-o la Athos, mdrastiriiIvirului, 'wide se spune Cd el ar fi petrecut in copildrie ea sd in-vete bine carte greceascd 3. Mdnästirea Stdnesti, a Buzestilor,fu inchinatd pe aceiasi vreme, de Gavril Movild, Scaunului patriar-hal din Alexandria, spre a face placere oaspetelui pretuit careera Patriarbul Chiril 1. Cu acest act al lui Gavril-Vodä incepe in-ehinarea la Locurile Sfinte a unor lAcasuri asupra cdrora Domnulinchintitor n'avea niciun drept, intre altele i fiindcd trdiau ur-masii ctitorilor.

Dar toate aceste sträduinte, care se inteleg foarte bine cind se&Waste cineva la legätura tot mai strinsd ce era intre tenlenoastre si Constantinopolul Sultanilor, nu duserd la o mare iz-bindd a direct:ei noud. Slavona decdzu necontenit, insd greceascanu se ark& in stare sd-i ¡ea locul, i astfel eurental tomänescputu sd se imputerniceascd, macar atita vreme cit cartea inaltdera Itisatä in ptirdsire, supt apAsarea utior imprejurdri grate.

Nimeni nu s'a gindit vre-bdatA, eum .isi inchipuie atitia bunipatrioti, a diror culturd i judecatä nu stä la acelasi nivel cusentimentele pe care le profeseazA, nimeni nu s'a gindit drecisá facd din elineasca lui Radu Mihnea i lui Alexandru Ilias, luiChiril Lukaris si lui Matei al Mirelor, a Catargiestilor si a Scar-latilor, limba Statului. In Bisericd, aceastd limbä n'a-Pdtrunsdecit in acele pArti unde, in urma actului de inchinare, .egumentd

o parte din cAlugdri ajunserd a. fi Greci, dar aceasta nu seintimplA decit simtitor mai tärziu i in foarte putine locuri.

Din potrivä, si in viala de Stat, i In cartea bisericeased, si in

Melhisedec, Cron. Romanului, I, p. 237. Cf. S. Zotta, in Bulettnut Com.ist. a Ronulniei, anul 1925.

2 Melhisedec, Notife, pp, 280-1 ; Iorga, Inscriptii, I; cf. Hurmuzaki, X, p.LXX, nota 5.

3 Constantin Capitanul, ed. lorga, p. 107.Studii i doc., V, p. 437, nota 1.

tnceputuri de scriere romäneascd In principate 229

putiha carte mireana care se injghebn pe linga aceasta, limbaterii d'apata un loe Care e destul de mare in anumite

2. Patrunder ea limbii rotrigne§ti in viata de Stat i in Biserieä.

liYMoldova nu s'a vazut. niciun act domnesc de danie sau jude-cata scris in romane§te pana pe vremea lui Stefan Toma, adecäIn al doilea deceniu al veacului al XVII-lea. In Tara-Romäneasca,mai' phtin a§ezati §i mai putin culta decit Principatul vecin, semai gäsesc un numär de hrisoave de intarire pe care Simion Mo-vilä le da sprijihitorilor §i. slugilor sale in anii 1601 §i 1602: elesint. serse de dieci moldoveni sau muhteni, inteo limba deslu§itä§i frumoasä.. Fara indoiala cA .noul Voevod Simion, care inlocuisedin 1600 irica pe Mihai Viteazul invins i intelegea pastrezemo§tenirea, dupa omorul din Cimpul Turdei, n'avea o slabiclunedeosebitä pentru limba poporului s'ah §i nu cauta sa faca, oinolre in scrierea documentelor; daca totu§i el nu vorbe§te s'ayo-ne§te supu§ilor Domniei sale, aceasta e s'A se atribuie nesigurantelin care traga, ve§nicii lui rataciri printre rasculati saului inteo tara care nu voia sa gtiede dinsul. Pacato§ia §i. netrAi-nicia stapinirii lui Simion se vad deci §i prin aceste scumpedurf in limba noastra.

Daca Pätra§cu, fiurliii Mihai Viteazul, face toi in romane§teo intarixe catre un credincios al sau, alegerea graiului lerii n'arealta explicare decit striintorarea tinarului Domn gonit, callenu gäsia lesne la Bra§ov, unde era, un cuviincios diac de slavo-ne§te 1. Actul e o danie. catre biserica Sf. Nicolae din Schei,intre marturi se afla popa Miha, talmacitorul Cazaniei, §i.

un popa din Cerhavoda, §i popa din Zirne§ti gi un grAmAtic,§i un duhovnic al familiei, Timoteiu, §i doi desea.", Saya §iVasilé;. dar scriitorul e noul popa din Bra§ov, Neagoslav, careera de loe de la Tirgul-de-Floci, la gura Ialomitei, §i fusesechemat de $chei inca de pe la 1591 2.

La inceputul Domniei sale, §i Radu Serban da unele acte inromane§te 3, din acela§i motiv ca §i inainta§ul sala. Cind insa

i"Papiu, Tesaur, I, pp. 385-7.2 v. Stinghe, o. c., p. 4. De la Parascu mai avem Insemnäri romAnesti

flcute in locul pribegiei Sale din Germania ; Hurmuzaki, VIII, p. 400,3 fi doc., VI, p. 460, no. 31,

230 Istoria literaturii romAne01

el ajunge sä fie sigur de Domnie, Radu se intoarce la datina sla-vonii, pe care n'o pardsise de buna voie. Neaparat cA Radu-Vodä Mihnea, ca un om invatat ce era, a cautat sA dea hotdririlorsale cea tnai corectä infatisare slavona ce se putea. Dar de ladinsul, din Tara-Romaneasca si din Moldova, avem destul demulte documente romanesti. Acte de acelasi fel pornesc de latoti urmasii lor.

Ele nu stint insä alta decit porunci, in care nu poate fi nimicsolemn: porunci catre vatavi, catre pircalabi, dare deugubi-nan l catre orase: scopul ce se intimpina mai dei e vestireaunor scutiri de avere manastireasca sau episcopala. Panä la res-taurare.1 slaN orismului supt Vasile Lhpu i Matei Basarab se pas-trä deprinderea de a scrie räpede, romaneste, pe o bucatica dehirtie obisnuitä, intärita cu pecetea cea mica, asffel de instiintaricatre dregätorii mai mici, cari nici nu stiau slavoneste.

Orinduielile Domnilor, masurile lor de reforma, trebuind sa fieintelese pe deplir si de cercuri foarte largi, nu se pot imbracain haina tainica a vechii limbi de Stat. Astfel prin cuvinte roma-nesti se anti hotaririle de indreptare luate de Miron Barnovschipentru viata ranastireasca i imprejurarile de viata la sate 1.

Aläturi de asemenea acte romanesti, care pornesc din cancelarladomneascä, sint actele, mai intinse, mai interesante si mai fo-lositoare, care se primesc la ea. Acestea sint rapoartele Ispravni-cilor lui Vocia, cari merg sa hotarnieeasci i sa aleagA, inrurma unei pin, in toate colturile eril. S'au publicat dotki actede acest fe!, supt care e de o potriva iscälit Camarasul Seachil,dintr'o familie ungureascä, dar caruia se vede ca-i faces placere

serie märturiile de cercetare in romaneste 2.Obiceiul de a se face testamentele in romaneste se pas-

tree& A fost vorba de al lui Radu Serban, redactat la Viena.Mama lui Mihai Viteazul, Teodora, in cAlugarie Teofana, puse,la 1602, pe calugarasul Gavriil Logonit, de la schitul" Cozieisa-i serie romaneste vointa cea de pe urma, i el a indeplinit

V. A. UrechiA, in An. Ac. Rom., X, p. 251 0 urm.; Arch. ist., pp.175-6, no. 159.

Hurmuzaki, XI, pp. 906-7; Arch. ist., I', p. 22. Cf. raportul fAcut la 18April 1612 de Mitropolitul Anastasie, de Mitrofan episcopul de Roman 0 deMarele-LogofAt Voicu, in Arch. Statului, Neamt, no. 1259; cf. no. 1258; Mel-shisedec? Cron. Rom,, 1, pp. 240-1, V, 0 Cuvente den trcitrdni, I, pp. 159.-60,

inceputuri cle scriere romdneascd in principate 231

amasa sarcink lasindu-ni una dintre cele mai duioase pagini dinscrisul nostru cel vechiu 1.

Si inscriptiile de pe morminte se sepa in romaneste. Astfelse infatiseaza pisaniile lui Radu i Stroe Buzescu. Citeva curvinte romanesti se cetesc, la nianastirea Dealul, pe piatra carea acogerit multa vreme capul despartit de trunchiu al lui MihaiViteazul, i tot in romaneste fäcura nepotii pomenirea meradlui Mihai pe lespedea ce se vede inca la Cozia2,

Invataturile" solilor vor fi fost serse tot in limba terii. Maivrednic de luare aminte e faptul ea tratate chiar se incheie inromäneste cu vecini cari nu intelegieau lesne Briba slavona.Astf el tratatul lui Radu Mihnea Cu Brasovenii, care puerta datade 12 Septembre 1612e.

lar marturiile orasenesti, zapisele de la tara nu vorbesc in curindalta limba

Chiar in biserick pe litiga destula slavona, se intilneste simulta romancesca.

Incepind intaiu cu Moldova, Agafton de Roman, retras dupa1605 5 la manastirea Moldovita, serie romäneste, din acest ada-post al batrinetelor sale, Sasilor din Bistrita 6. Teodosie Bar-bovschi, episcopul de Radauti de pe aceasta vreme, era, cumstim, un cleric ale ami cunostinti se alatuieu mai ales din bunacetire i scriere in romäneste: numit in locul lui Mardarie, carefusese facut Mitropolit in 1595 7, si al lui Amfilohie, mort in

Papiu, Tesaur, I, pp. 389-90; Aricescu, Revista istorica a Archivelor,I, pp. 101-3; D. Onciul, in Convorbiri !iterare pe 1901.

2 An. Ac. Rom., seria I X, p. 305; Studii fi doc., IV, p. XX, nota 1 ; Gas-ter, Chrestonzatia, I, p. 44, no. XV.

An. Ac. Rom., XXI, p. 170.4 V. i Cuvente den bdtrclni, I, pp. 130-1 ; cf. Studii i doc. VI, pp. 13-4,

no. XII.5 Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 228-30.6 Doc. Bistrifei, 1, p. 3, no. V; pp. 12-3, no. XV; reproduse vi In Hurmu-

zaki, XV.Dupd Nicanor cf. Melchisedec, Chrozz. Romanului, I, pp. 216-8 0Iorga,

Studii vi doc., III, pp. 38-9 vi nota 1vi Mitrofan, ambii Mitropoliti al lui Aron-Vodd. Cf. Relafiile cu Lembergul, I, pp. 111-3; Hurmuzaki, XI, p. 40, no.LXXXIX; 1st. Bisericii, I. E Insá ciudat cd Mardarie se mai ivevte odatd In1595.Melchisedec, In An. Ac. Rom., III, p. 28. Gheorghie Movild, Mitropolitui'cle drept, era atunci pribeag,

232 lstoria Illeraturit romanest1

1598-9 1, el urma ca Mitropolit, intre 1604 §i. 1606 2, iui Gheorghiecare muri tot a§a de neinvatat cum traise, pe rind prie-

ten al catolicilor §i sprijinitor al ortodoxiei strabune 3.De la Teodosie n'a ramas nimic decit amintirea cre§terii

care a dat-o lui stefan fiul lui Petra $chiopul 4. El a fost silitOrtiseasca Scaunul Eäu de arhipastor, fiind invinuit ca. a voits'a oträveasca in imparta§enie intr'o zi de Pa§ti pe Domnul

Constantin-Voda Movila; aceasta §tire o avem printeunraport venetian din 1610, dar se pare cA mazilirea §i supunereala chinuri a lui Teodosie s'aa intimplat innainte de aceasta, &Adinca de la 5 Februar 1609 o marturie e datä. de chir arhiepis-cop Anastasia Crimcovici, Mitropolit de Suceava §i a toata taraMoldovei e".

Anastasie Crimcovici sau, cum ii zicea toata lumea, VladicaCrimea 6", e cel d'intaiu carturar care de la moartea lui Teofanineoace pästore§te Biserica Moldovei. Era un fecior de boier:tatal sal.' se cherna loan Crimca, iar mama-sa Cristina; 11 credacela§i ca Ilie diac din 1587 7. El pare sa fi fost ruda cuStroice§tii, caci impreunä cu Lupu Stroici §i Cu fiul acestuiaIona§co malta el frumoasa cladire a manastirii .Dragomirna,care rivalisa oarecuin cu cealailta manastire nota din Mol-dova, Sucevita Movile§tilor, §i mai ales a inaintaplui sau VI&dice Gheorghie 8, o intrecea prin aleasa ei frumuseta. La

Studii si doc., VI, pp. 709-10.La 21 August 1604, el era inca la Radauti(Melchisedec, Chron. Romanului,

I, p. 23); in Octombre din acelasi an, Gheorghie e Mitropolit laceleasi Noti(e,pp. 12-5): inca de la 20 lanuar 1606, gasim pe Teodosie ca Mitropolit (acelasi,Chron. Romanutui, I, p. 23, ). El era Mitropolit la moartea lui Ieremia Movila,In ziva de 10 Iulie st. n. 1606 (Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 260). Cf.1st. Bisericii,

8 Melchisedec, in An. Ac. Rom., III, p. 28 i urm.; 1st. Bisericii, I, p. 238urm. Daca Melchisedec (An. Ac. Rom., VII, p. 258) a cetit bine data de

7107 pe o icoana de la Sucevita, Gheorghie Movila s'ar fi retras la aceastamanastire, unde e! ar fi fost deci prin 1608-9.

Pentru un manuscript ce a daruit el Sucevitei, ctitoria MoviIestilor, v. Mel-chisedec, in An. Ac. Rom., VII, p. 261, no. 11; cf. si no. 12.

5 Arch. Statului, Neamf, XXXVII, 7. Tot in 1609, in Septembre, el apare caMitropolit in notita unui manuscript (Melchisedec, In An. Ac. Rom., VII, pp.285-7).

A§a stA pe V-o actului citat.Melchisedec, in An. Ac. Rom., VII, pp. 385-6; cf. Studii i doc., VI, p,

609, nota 1.8 Melchlsedec, I. c., pp. 289-91,

Inceputuri de scriere romaneascA In principate 233

moartea, in 1608 sau 1609, a lui Lupu Stroici, Anastasie era defati, impreunä cu Simion Vistiernicul, fratele bolnavului, 'cuSpatarul-cel-Mare, Ghenghea, cu Vasile fiul lui Lupu i cu Toa-der Boul, care avea o datorie la Stroici si ruga pe Mitropolitsä o aminteasca celui ce avea atunci alte ginduri decit al a-verilor de pe pamint1.

Anasiasie iscaleste cu aceleasi adusaturi din condeiu ca si co-chetul caligraf Lupu sau Luca Stroici. Caligraf era si el, Vladica,si in manuscriptele pe care le avem de la el danii catre ma-nastirea sa a Dragomirnei daca n'a scris textul chiar, el a

adaos frumoase ilustratii, infatisindu-I pe el insusi, pe Stefan-Voda Toma, mai multe chipuri de sfinti si de ingeri, i 'apus insemnari, frumos serse, la sfirsit, ca sa se stie din rivnacui au venit e:e la mAnastire 2.

S'ar parea ca Anastasie &A fi fost cel d'intaiu egumen de Ga-lata 3, Credincios fat& de Domnul sau, Petru-Voda, el 1-ar fi in-tovarasit in pribegia lui prin Apus, dui:Ca ce de fata i cusul s'a fault casatoria tainica a lui Petru cu Doamna Irinal. LaTulin, in Austria, un Anastasie e martur in cea d'intaiu diata afugarului 5. Dar el nu se mai gaseste in alaiul pribeagului,pe alta parte, Petru se plinge in 1594 cà i-a murit un pop&grec batrin, cel mai de cinste 5".

E mai de crezut lush ca au fost doi Anastasie i cá acel canea mers cu Voda in Germania si a murit acolo, era un Grec.

Celalt Anastasie, Moldoveanul, fu Mt:1W la Radauti episcopulde o clipa a lui Mihai Viteazul. Retras in umbra, el inlocut apoiin 1605 la Roman, pe Teodosie Barbovschi, trecut la Mitro-polia din Suceava; apoi peste trei ani ii am& i in Scaur-nul de Mitropoht, Domn fiind pe atunci Constantin Movild. A-nastasie, prin originea situatiei sale de ierarh, ca prin le-gaturile sale cu Stroicestii, trebuia sa fie in part.-nitcr al di-nastiei MovilA. Totusi el se impacä bine si cu urmasul lui Con-stantin-Voda, Stefan Toma, pe care-I zugravi in manuscriptelesale la sfintirea manastirii caruia, Sol iar4i o manas-

' Arch. Statului, Neamf, XXXVII, 7.Melchisedec, /. C.; I. Bogdan, In aceleasi An. Ac. Rom., XI, p. 21 si urm.

3 Cuvente den bdtreini, 1, p. 192.Hurmuzaki, XI, p. 218, no. CCCLI.

5 Ibid., p. 251; p. 519, no. DCLIX.6 Ibid., p. 417, no. DLV; v. si p. 465.

234 Istoria literaturii romanesti

tire 'loud -, el sluji in fruntea clerului mollo veal, lingd Mitro-fan de Roman, fostul egumen al Moldovitei 1, Io3if poate, e-piscopul diceesei noud, intemeiatd la 1598-9 2, a Husilo.:', si afrem de RAdduti, fost episcop al Husilor 6.

La sfirsitul anului 1615 insä, Doamna lui Ieremia-Voddin tara cu cei doi coconi mai mici ai ei, dintre cari facu pe A-lexandru Domn al Moldovei pe citeva luni de zile: Anastasie segrdbi sä incunune pe noul stApinitor. Turcii se adunara indatdimpotriva lui si-1 inlocuird, nu cu Toma cel gonit, ci ell Dom-nul muntean, Radu Mihnea, un om de incredere 4.

Radu schimbd pe Mitropolitul ttaddtor si puse in locul luipe un Teof an, al cdrui loe de pornire nu-1 cunoastem; un nouepiscop, Mitrofan, apare la Hui, iar in locul lui Pavel din Ro-man se numi un Atanasie, edlugar moldovitean 5.

Noii episcopi nu avurd aceiasi soartd; cel de Roman si cel deHui rdmaserä in eparhiile lor si dupd plecarea lui Radu-Vodä,cind Mitropolitul Teof an trebui sä pärdseasca tara °data cudinsul, in 1619. Anastasie Crimea luA iaräsi cirja arhipdstoreased,pe care o *tit 'And la moarte, pe cind Teofan trebui sd-sicaute un addpost in mänästirea munteand a Bistritei, unde el Seafla la 1623, intitulindu-se fost Mitropolit al Sucevei"6; ceva

I Doc. Bistritei, I, pp. 12-3, no. XV; pp. 80, 99-100.2 Studii fi doc., VI, P. 610; cf. Melchisedec, In An. Ac. Rom, III, P. 41.

Crearea diecesei nota se datori sfaturilor lui Nichifor, vicariul patriarchal, caresträbatu pe atunci Moldova. V. tablele volunielor XI i XII din Hurmuzakimemoriul mieu din An. Ac. Rom. pe 1905 despre Nichifor dascalul. Cf. 1st.Bisericii, 1.

Wickenhauser, Radautz, pp. 21-2. Pentru alt Efrem de Rädauti, mort in16!6, care a scris o Psaltire slavona Moldovitei, unde Incheiat viata, V.

Wickenhauser, 1. c., pp. 23-4 i Manan, lnscriptiuni de pe manuscriptecdrti vechi din Bucovina, Suceava, 1900. Cf., de acelasi, Condica nuindstiriiSolca, ibid., 1901.

V. vol. IV din Studii f i documente, Prefata.Actul de inchinare al manastirii Galata, 1617; v. Hurniuzaki, Xl, p. LXX,

nota 1.Tocilescu, in An. Ac. ROM., VIII, p. 196.

Mitropolitul Teofan da la 17 lunie 7126-7127 1619), din Bistrila olteana,supt Radu Mihnea, o Pravila slavona acestei manästiri (ms. 2508 al Ac. Rom.;v. P 199). In manuscript, cu aceiasi scrisoare ca i celelalte foi, e si cuvintulpentru cureitie in roman ste (f° 201 si urm.), care ramine astfel sa fie foartevechiu, data aproximativa ce i se da In Oaster, Chrestomatiat I, tiind deciindreptatita.

inceputuri de scriere romaneasca in principate 235

mai tärziu el stA la mAnAstirea Slatinei, unde era egumen Par-tenie 1 Intoarcerea lui ar putea fi in legAturà ea noua Domniemoldoveneaseä, sfirsitä prin moarte, in 1626, a lui Radu.

Anastasie era incA in vial& la 1629, cind ii urmA Atanasie deRoman2. In 1632 si acesta fAcea loe lui Varlaam, incA inainte eastrAlucitul Domn Vasile Lupu sa fi luat in stApinire SeaunulMoldovei 3. Noul ierarh fu hirotonisit la 23 Septembre ,1632,

cuvintul de indemn Il rosti marele teolog al Räsaritului gre-cesc, Meletie Sirigul 4.

In toatA aceastA vreme, Biserica moldoveneaseä nu producenimic decit luerArile de caligrafie ale lui Crimea. De vre-ocare literarA in romaneste nu poate fi nici vorbA.

Mitropolitul muntean Luca, foarte läudat pentru invätaturasa, n'a Idsat in urma-i nimie decit niste manuseripte slavonedate mAnAstirii sale, Izvoranu, din judetul BuzAu 5.

Mai folositor a fost culturii romAneW contemporanul isAuTeofil, episcopul de Rimnic, care era de sigur Romin. AceStprelat, care a ajuns pe urmA i Mitropolit si a fost intrebuintatde Leon-Vodi si in solii prin Ardeal, la pribegi 8, a sprijinit peseriitorii de slove frumoase, i pe vremea lui luereazA in mA-nAstirea Bistritei, egumen fiind Anania, la 1627, un ealigraf ea-lugAresc cu numele de Mardarie 7. Din Bistrita, din sehimniciaei, unde fusese staret, venise insusi Teofil, care se afla acolo,adApostind, intre alti fugan i inaintea Ungurilor, i pe Mi-tropolitul grec Matei al Mirelor, in 1611 8

I Doc. Bistritei, I, pp. 35-6, no. XLVII; p. 42, no. LVI.2 Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 254-5. Pentru Atanasie, V. 0 l'e-

genda raportata de Ghenadie Enaceanu, o. c., p. 161 0 urm., 181 i urm. Cf.tesa par. P. Partenie despre Crimca, Bucure0i 1907, 0 Vorobchicvici, 1st.Dragomirnei, ed. a 2-a, Cernauti 1925, p. 32.

8 V. Melchlsedec, o. c., p. 255.Bianu, in Columna lui Traian, 1882, p. 212.

5 Bibl. Ac. Rom., mss. slavone 105, 109.6 Studii fi doc., IV, tabla.' Mss. slavone ale Ac. Rom. V. Odobescu, in Revista Romind,8 Manuscripte din biblloteci strdine, I; in An. Ac. Rom., XX, p. 243.De la Mitropolitul grec Luca avem acest act romänesc

Milostiiu bojiiu preao0inom Mitropolitu chir Luca väsoi zemle vlaFoe.t Scris-am VI[A]d[i]dia Mea aceasta carte egumenului Vasilie de la Sti.

Ghiorghie i acestor nieg1ia anume Negulea i Mupt de in Cande§ti", pentruo danie faguta de un calugär 71a mänd[stirea lu Ciolan, unde-iizac. osele. intre

236 Istoria literaturil romäne0I

AceIasi Teofil a pus pe un cAlugAr care stAtea de sigur la Bis-trita si care stia bine slavoneste, Mihail Mixalie, sA traducAun Cronograf. Pentru intAia oarä se &idea astfel Rominiloracea povestire a intimpldrilor biblice V. a vietilor InwäratiloiTigrAdeni, care era o carte de cetire tfoarte plAcutA räs-pinditä. in RAsAritul grecesc i slavon.

Mihail MoxalieMoxa" e o scurtare sau o gresalA de copiein Cronograf un Romin, fiindeä lucrarea sa romäneascAe fAcutA pre limba noastrd", un Romin oltean cu oarecargcarte sirbeascA, el zice Vidinului Diiu, nu e numai un tra-ducdtor. Inaintea lui n'a stat un singur izvod pe care sA-1 fitAlmAcit asa cum era; ci din mai multe scrieri slavone el apregAtit, prescurtind, cronograful pe care i-1 oeruse VlddicaTeofil. Ici si colo el adaoge de la dinsul cite o lAantrire, prcum aceia cA intre nävälitorii slavi dintr'o vreme indepärtatAs'ar fi aflat i Rumini", spuind apoi anume: Rumini mun,teni" 1; el dA, poate de la dinsul, i data intemeierii princi-patului moldovenesc, asa cum ea se gAseste in vechile croniaslavone ale acestei teri 2.

Intäiu, Moxalie se oprise in mijlocul istoriei bizantina din irea-cul al XII-lea, dup6 ce alesese din cronografele sale mai multzugrAvirea fetelor impärätesti i anecdotele. El pusese capAt.crArii sale prin citeva frase retorice, aratind si data cind i Yd.oprit condeiul, Septembre 1620. CrAsind ins& alte izvoade",el fu indemnat, sau se indemnä singur, a merge mai departe,oprindu-se numai la hotarele noului ,letcipiset. CAci acesta riu -maiera un cronograf, ci o cronicA a Scheilor" de peste DunAre,niste anale bulgaro-sirbesti care se intindeau pänä in veaculal XV-lea 3: citeva rinduri de cronologie fäcurd legatura intre

vecini, un Buhnit[6]. Martur la judecatä ,frate-miu Epi[sco]pul de Buzä.0VI[A]clica Nichifor i multi egumeni.... Pis msta Mai 31 : la sorocul dup[ä]Sti. Petrea 'Sänbät[ä]; i sä meargä naintea fratelui Ipis[co]pul, in tärgu Buz[e]u.Tcote..*; KlAporoXtvh; (Empo6Xscxia; AcMcq. Pecete verde, ruptä. Bibl. Ac.

acte necatalogat (?).' Hasdeu, Cuvente den bdtrdni, 1, P. 377. in altä parte el zice : ,Rundni"

Romanilor.2 ¡bid, p. 405.3 Cf. Studii i doc., III. p. 1 0 urm. 0 1. Bogdan, in Archii) fur slqvisclîe

Philologie, XIII.

inceputuri de serien rornAnedscA in princtpate 27

partea intdiu §i a doua a povestirii romäne0i despre viata Im-pdratilor din- toate neamurile. Cronica bulgdreascd e urmatd panala 1413, iar de aici innainte vin la rind analele sirbe§ti. Moxalieinsu§i a dat poate o urmare acestor din urna, povestind tot apde pe scurt intimpla..rile din tara sa

Felul de a prescurta al lui Moxalie se vede lesne cind se &AtaráaceastA parte din urmd a lucrdrii sale cu originalul, care s'a Os-trat. Singurul lui scop e sä. fie mai scurt decit izvodul, dar elnu. va jertfi expunerea acestuia de cite ori e o descriere cevamai impodobitd cu traditionale frase retorice.

Traducerea e buniward, dar i se intimpld lui Moxalie sa lasa-in slavonete cuvinte al cdror inteles nu-1 poate desluO. Limban'are niciun caracter regional, ci e vddit adaptatd dupd aceiadin- dirtile biseriee§ti: nu arare ori se intilnese i arhaismeledin acestea, precum §i conditionalul cu sä, intrebuintarea unorperfecte simple invechite, c. feaciu, §i a unor cuvinte anticvate,prectim sint mesereare, artulariu, §. a.-

De altminterea luerarea lui Moxalie, care s'a- pAstrat inteun-5ingur manuscript , de sigur, o copie n'a prins in lumeaputinilor cArtu'rari ai timpului, in parte i din causa non.-lui curent slavon care izvori peste putin dintr'o stare de lu-cruri mai linistitA ; cei ce alatuird peste vre-o citiva ani ero-nograf e romdneVi n'aveau nido cunoVintd despre acest innain-ta§ al ion.

3. Petru Movil i inriurirea sa.

La- 1631 ajunge Domn- muntean prin luptá i se pdstreazdca -Domn prin intelePciunea sa §i prin iubirea ce au avut-o, timpde peste doudzeci de ani, cit a stdpinit, toti pentru dinsul,Matel Basarab. El nu venia in Scaun numai pentru a se trufi Cupurtarea semnelor domne§ti, pentru a stringe bani i a lásaun nume rdsundtor in amintirea urma0or; coboritor al bom-nilor de demult, coboritor romin al Domnilor romini, viteaz dinsingele vitejilor, el avea scopurile sale, serse pe steagul pe care-1desfd§urase, chemind tara in jurul lui; el void sd aducd inapoi

V. Studii i doc., III, p. 1 i urm.

238 Istoria literaturii rom5nesti

trecutul, trecutul de bogatie, de cinste, de putere, de mindrie,si de invfitatura. Privind in urma vremilor, el zaria la depar-tare de un veac un chip de sfint purtätor de cununa lumeas4finpaciuitor de tara, infratitor de boieri, inaltator de biserici,sprijinitor al mestesugurilor si al stiintii celei bune de carte: eelaltBasarab era Neagoe. Matei Basarab voi sä semene lui IleagoeBasarab. Din mostenirea acestuia fácea parte insa si carteaSlavonA. Toti o uitasera aproape, precum uitasera i datinele

rinduielile bune: cci i pe dinsele, el voi s'o invie pe dinsa,socotind aceasta era greseala lui cA sint de o potriva deolositoare pentru inaintarea neamului. Neagoe väzuse cum se

tipäresc supt ochii sal carti ce erau s'A bucure ortodoxia intreaga;Matei voi sa-si aiba tiparnicit sal pentru cartile sfinte.

Matei insusi, Aga pana la suirea sa in Scaun, luptator allui Mihai Viteazul in tineretele pe care le l'asase departe inurma-i 1, nu era un om invätat: fara indoiala ca el nu atinseseacea inaltime a invätaturii care era stiinta de slavoneste,la cartile ce au iesit pe socoteala lui el nu se putea uita decitea la lucrar frumoase pe din afara: e vrednic de luare aminte

faptul cA Viata lui Nifon, in care se cuprindea i atila dinviata lui Neagoe, s'a tradus pe vremea lui, poate ca sA slujeascaDomnului insusi 2. Mitropolitul lui Matei, Teofil, pe care-1 puneaIn fruntea soliilor 3 §i-1 aseza linga el mai presus de toti ceilaltisfetnici, batrinul Vlaclica Teofil, era dintre aoei doritori de en-tire cari aveau nevoia de mijlocirea talmacilor de slavoneste.Urmasul lui la Rimnic si mai tarziu si la Mitropolie, Ignatie,era un popa din Nicopol, pe care-I inaltase ajutorul dat luiMatei-Voda in timpuri grele 4; el stia atila slavoneste eit tre-bula sä *tie un cleric bulgar. Nu §tim ce insusiri va fi avut in.aceasta privinta episcopul de &mili din acea vreme, EfrOn.Nici Stefan Mitropolitul, care inlocui la 1648 pe necunoscutulDionisie, urmasul la 1642 al lui Teofil 5, n'a Wat alta dovadilde inviitätura decit a a facut citeva talmaciri upare si ea i

V. Studii fi doc., V, pp. 640-1.V. mai sus, p. 140 si urm.

3 Studii fi doc., IV, pp. CCI, 215, 218, 221.4 Magazin istoric, IV Cronica !ni Stoica Ludescu , p. 314: popa Ignatle

Slrbul den Necopole". Cf. Studii fi doc., V, p. 629.5 Pomeinicul din TIrgoviste, In Studii si doc., V, p. 629, nota 1.

inceputuri de scriere romlneascA in principate 239

s'a insemnat i lui numele pe tipdriturile plätite de Dolmnulsu.

Invdtatul in slavoneste a fost pe vremile lui Matei cumnatulsdu Udriste Ndsturel din Fieresti, fratele Doamnei Elena. Darrostul lui cartuaresc si politic incepe numai ceva mai tdrziu.Tipografia Domneascd lucra de citiva ani de zile, cind cArti deale lui Udriste intrard supt teascurile ei.

Intemeiarea acestei tipografii porneste din altä parte, de laacel fiu instrAinat al terii, de la acea vldsta,re domneascd luatddeparte de vintul pribegiei, care a fost Petru Movilä 1, Petru-Vodd Moldoveanul, staretul i Mitropolitul Chievului rusesc. Dacda fost o inriurire ruseascd asupra culturii romänesti de atunci,trebuie sd nu se uite cä ea venia din Rusia polonä, si nudin Rusia Tarului, care era cufundatd incd in adinc intunerec,ci de la o Mitropolie ruseascà unde un Romin ajunsese cea d'in-tau, lumina a constiintii, a invdtaturii, a lucrului cu mintea. Sdn'o uitAm nici noi, i sA n'o uite nici altii.

Petrascu s'a ndscut la 21 Decembre 1596, pe cind tatäl sauSimion Movilä era numai Hatman al Moldovei. N'avea inctipatru ani cind Simion incepu lupta sa zAdarnicA pentru Domniamunteanä; Doamna Marghita si cu fiii ei rAmaserd neapäratIn Moldova. Simion se intoarse si el aici, Mat, dar peste citvatimp el ajunse stdpinitorul acestei ten, dupd moartea frateluisdu Ieremia, mn lulie 1606. Petrascu avea atunci mai putinde zeoe ani, si el vdzu in citeva luni de zile pe WW1 s*mort, poate prin otrava data de cumnata lui, Doamna Elisa-veta a lui Ieremia. Marghita voi sä aseze inteun Scaun proalarg pentru el pe fratele cel mare al lui Petrascu, pe MiltAilas,si se iscd supt ochii pldpindului copil un crincen rdzboiu carese mintui prin fuga Marghitei, invinsd 'de Constantin Movild.

Totusi Petrascu se intoarse in Moldova stdpinitä de vdrulsdu dusman, Constantin-Vodä: la 15 Septembre 1610, el se gäsiala mAndstirea familiei sale, Sucevita, unde vorbia cu un casnieal Movilestilor, pe care rivna pentru Dumnezeu II fAcuse sä seimbrace in rasa calugärului.

Aceste imprejurdri de morti näprasnice i bänuite, de rAz-boaie inviersunate, de nestinsd urä intre oameni ce fAceau parte

Ghenadic EnAceanu, o. c., p. 138: notitele lui Petru MovilA.

istoria liieraturii romAne0

din aceia§i semintie, vor fi lAsat o ne§tearsd intipdrire de groazdasupra lui Petra§cu. Marghita, tot a§a de iubitoare de putere ca

Elisaveta, luptit innainte pentru Domnia odraslelor sale. Mihii-laq murise; Gavrila§ venia la rind, in aceastA cheltuire ambitioasda copiilor. In 1616, dupd multe silinti, el fu numit, dar nu inMoldova, ci in Tara-Romdneascd, §i, de oare ce Sultanul nuvoi sä-1 primeascd, el se intoarse inddrdt in Polonia, unde maistAtu, a§teptInd norocul, singurul noroc pe care era invdtatsA-I InteleagA, pana' la 1618 1.

Petra§cu veni §i el la Tirgovi§te §i se impArtd§i de strdlucireaDomniei, care tinu insd abia doi ani de zile 2.

Dar Gavrila§, cdpätind siguranta cd va fi mazilit, fugi in Ar-deal la 28 lunie 1620 3; el la cu dinsul in aceastä tara, undese insurd Cu o Unguroaicd, §i pe fratele sdu loan, care Inumai pArdsi nici el Ardealul 4. Doamna Marghita §i cu fiii ceilalti,Petra§cu §i Moise, trecu iard§i in Poloni4 5. In 1621, chutTurcii §i Polonii se bAteau la Nistru, ea nAddjdui sd vadd pePetra§cu Domn in Moldova, dar pacea de la Hotin Ii zAdArniciiaceastä ultima dorintd de a stdpini 6.

Nenorocirea-i rdpise lui Petra§cu mo§tenirea de Domnie atatAlui ski, dar ea II dddu rAgaz sA invete. Tindrul de doud-zeci §i cinci de ani, care incheia in 1621 cariera sa de preten-dent, era in adevar un om cu neobi§nuite cuno§tinti. Pe lingd.limba sa, el §tia latine§te, ruse§te, polone§te, grece§te, eline§te,

1 vechea slavond. Aceasta multdmitd cre§terii lui in §colilepolone, i anume la Liov, de unde-i venise §i. cel d'IntAiu das-cal, pe care Simion MovilA, il tinca in casa sa, impreund .cucitiva clerici de la Stavropighie 7, pe cind dieci din Liov erau

V. Socotelile Brasovului, In An. Ac. Rom., XXI si Studii si doc., IV.1 Arch. ist., 12, p. 190; actul nu poate fi din Februar 1618, ci fireste din Fc-

bruar 1619.Soc. Brasovului, p. 153.

4 Ibid., p. 153 si Studii si doc., IV, tabla.6 Scrisoarea ei din 30 Iunie 1621, tipAritA de d. Hasdeu, In Cuvente den M-

träni, I, p. 225 si urm., nu poate fi decit din 1620. V. i ale mete Note cri-tice asupra culegerilor de documente interne romdnesti, Bucuresti, 1905, p.24, nota I.

6 Studii si doc., IV, p. CXLVIII.Ghenadie EnAceanu, p. 165.

Literatura reIigioasA In veacul al XVII-lea 241

yintrebuintati de Ieremia-Vodd pentru eorespondenta sa polondl.La Liov, Petrascu va fi fost colegul Moldovenilor Toma si Ga-vril, de cresterea cArora se ingrijia cu deosebire Luca Stro-ici2; i chiar al lui Grigore Ureche, care invdta in 1616atunci Petrascu avea douäzeci de ani la scoala acelei Sta-wopighii ortodoxe, cu care Domnii Moldovei si boierii lor stä-teau in legdturi de toate zile.le 3.

Acum ce era sd facd? Sá astepte ceasul fratelui säu Moise,care ajunse la 1630 Domn al Moldovei pentru a se cobort dedouä ori din Scaun si a muri apoi peste granita Nistrului,in pared de räu si in intunerec? Citiva ani el duse inch' aceastd%lap de om mare fdrd rost; stdtu mai mult pe lingd Hat-manul polon Chodkiewicz. Mitropolitul Chievului, Iov, il indemnäinsd, la 1627, sd se facd monah la vestita mAndstire Pecerscadin resedinta lui. Petrascu primi: el ajunse la treizeci i unul de anicälugärul Petru i staretul chinoviei din pesterä, mare-arhiman-drit al acestei Stavropighii, i, peste sese ani dupd moartealui by i plecarea unui usurpator, Isaia, Mitropolit al Chie-vului. Incä de la 1628 el incepu a tipári, dind in acest an otraducere a Sfaturilor lui Agapet. Ajuns Mitropolit, imbunä-tAti tipografia, lucrA inainte pentru dinsa i intemeiètAiu la Pecersca, a cdrii stdretie o pdsträ toatä viata, apoi lamAndstirea fratilor" sau Bratca, o scoald vestitd, care intrecuindatä i cu mult pe a Stavropighiei, dupd care fusese alcd-tuitä. Ea se numia Gimnasiu mai tdrziu i s'a dat titlul deAcademie" , i colarii se intitulau, dupd greceste, spudei. Lim-bile de propunere erau: intäiu slavona, limba Bisericii, a cäriicurätie a apdrat-o totdeauna, cu Stiinta i energia sa, PetruMovilä, apoi latina, limba Statului, a acelui regat polon incare Movilestii jucau un rol mare, i, pe urmd, greceasca, bimbaBisericii celei Mari din Constantinopol, de la care Pecersca do-bindise dreptul d stavropighie, adecä de orinduire inemijlo-citä supt Patriarhie, i cu care Petru pusese de la inceput inlegAturi Biserica lui. Se predau, cu toatd impotrivirea catoli-cilor, si a regelui chiar, atitea stiinte cite se aflau in progral-

Mid.2 Ibid., p. 168.

Barwifiski, $tiri asupra fainiliéi Ureche, In Prinos Sturdza, p. 203.

1G

242 Istoria literaturli romanest1

MIA OricAril scoli Inalte latine: gramatica, retorica, dialectica,aritmetica, musica, geometria, astronomia i gcea cununä atoriaror cunostinfi : teologia 2 Cei mai multi dascäli vor fivenit la Liov, pe alfil Petru i-a pregätit insusi, trimefindu-i i Inoträiniitate. In tot Räsdritul slavon nu era pe acel timp nicioastfel de scoalä, nicio astfel de tipografie si niciun Mitropolitca acesta.

Pentru cultura bisericeascä In Rusia, Petru Movilä are o co-virsitoare insemnittate. Oamenii cärturari si harnici erau foarterari in provinciile ruse,..ti ale Poloniei, si mai rari in Mosco-via: calugari de rind, ei nu facusera nicio scoala deosebita si ve-niau in Scauneie ierarhice far& aita pregatire decit sfintenia lor,cind era, si mestesugul lor de a-si apdra situafia impotriva ace-lor ce ar li dorit-o pentru dinsii. Vladica si om invatat nu eraunotiuni care sa fi trebuit neaparat sa se lege intre ele. AcumPetru Movila facea din Mitropolia si din chinoviile de la Chievniste purtätoare de lumina, nu numai pentru der, ci pentraoricine vota sa se instruiascä fall a parasi sau primejdui legea sarpravoslavnica.

Pentru soarta ortodoxiei in partile rusesti supuse regelui po-Ion, venirea lui in tronul arhiepiscopal a fost o intimplare mi-nunatä si mintuitoare. Inainte de a-si incepe el opera, cato-

Iesuitii, cari lacrau de cel putin cincizeci de ani de pevremea lui Stefan Bathory pentru inghitirea legii grecesti"din aceste Tìnuturi, pareau 'cà se apropie de scopul lor. Unireacu Roma se desvolta puternicä, i ierarhul unit din Liov se pri-via ca adevarata capetenie religioasa a Rusilor din tara rega-lui Sigismund; bietul by Boretchi din Chiev sa.0 urmasul lui,nerecunoscut de Rep, Isaia, apareau pe linga rivalul lor dinLiov ca niste rämasite ale unui trecut sfarimat. Catedrala Sfin-tei Sofii, aceasta flied a bisericii lui Iustinian din Constantinopol,Mitropolia vechiului oras sfint al ortodoxiei rusesti, era in ruine.Fricosi fata de Papi, Mitropolitii din Chiev nu se gindisera a seindrepta catre Patriarhul din Constantinopol. Petru Movila astat de la inceput in relatii cu acesta; el a capätat numirea so-Iemnii din partea Cirmuirii polone, pe 'MO care putea sa aibadestui stäruitori; ca sa aräte mai bine ca el e stapinul Bisericiiortodoxe din Polonia, Petru se sfinti ca Mitropolit in Liov chiar,

Ghenadie Enaceatm, o. c., pp. 207-8.

LIteratura religioasit In veacul ,a1 XVII-lea

si pofti la aceastä ceremonie prelati din toate unghiurile, cari,venind i stind fatä, il recunoscura. De acum inainte, ve-chea organisare pravoslavnicii era iarasi in picioare, gata delupta.

Pentru Biserica ortodoxa de pretutindeni, Petru Movilä a fostde mare ajutor. Daca el a putut fi invinuit, pentru cumintenia

prin legäturile de inrudire i prietenie ce avea cu ceimai mari oameni din Polonia, ca e prea blind fatä de incerea-rile de cucerire catolica, noul Mitropolit al Chievului se aratacel mai mare protivnic al eresier calvine. Prieten al ambasa-dorului olandes la Constantinopol 1, in strinse legaturi si cu a-gentul ardelean in acelasi oras, sprijinit cälduros de unul si decelalt, Chiril Lukaris, fostul Patriarh de Alexandria, ajuns apoiecumenic, facuse insemnate concesii Reformei lui Calvin. Suptnumele lui apäru la 1632, in Apus, un Catechism, redactat incade la 1621 2, al carui cuprins nu se potrivia cu traditia orto-doxä. El putea pätrunde lesne in unele parti asupra carora,ca in Ardeal, se exercita si o presiune oficiala pentru a le facesä treaca la calvinism: Petru Movilä incepu o lupta neprecur-mata impotriva eresurilor ce se strecurau supt numele impuna-tor al Patriarhului. Prin sinodul ce strinse in Rusia, prin acelacare, supt inriurirea lui, se aduna in Moldova, prin alcatuirea

raspindirea noului säu Catechism vestita Märturisire orto-doxä", el dadu Rasaritenilor .si constiinta despre credinta lorsi intelegerea trebuitoare pentru a infrunta si raspinge pe dus-manul viclean.

Pentru noi, Petru Movila e, fara indoialä, un pierdut, un in-st:5!nat, care, de cum s'a asezat in egumenia sa la Peceirsca,n'a mai scris romaneste si care in testamentul sdu gäsit

pomeneasca pe niciun ali Romin decit pe fratele sau Moise-Vodii 3. Insä, tit despre aceasta, el a stat necontenit in atingere,nu numai cu multele sale rude din Moldova, cu acei cari aveauinterese fata de dinsul in 1645 inca, el da o marturie lui

V. Studii fi doc., IV, tabla.t Melchisedec, Biserica ortodoxei in lupta" du protestantismul, In Analele

Academiei Romtne, XII, pp. 2-9.8 Ghenadie EnAceanu, o. c., p. 319.

244 Istoria literaturii romanesti

Pätrascu Ciogole pentru stdpinirea mosiei Osihilibi 1, ci cuierarhia ei bisericeascd, si qu Domnii ei.

Astfel, pe la 1627, el primia de la Hrizea, Marele-Logofat allui Alexandru-Voda llia, din Tara-Romaneasca, si de la Dra-gomir Marele-Pitar, un viitor Vornic, un extras din cronica luiMihai Viteazul sau numai o märturie, cu privire la minunile ces'au intimplat la Alba-Iulia cind s'a intemeiat acolo Mitropoliaromäneasca 2: pe amindoi acesti boieri el fi cunostea, de sigur,de pe cind statea la Tirgoviste lingà fratele san Gavrilas-Vodd

Pe acest timp Domnia in Moldova o avea o ruda a lui, Petru,Miron Barnovschi, care-si adaugia cu mindrie numele de Mo-

Miron-Voda nu-si uita ruda instrdinatd: el ii trimete unmanuscript din Neamt, care servi la tipdrirea, in 1630, la La-vra Pecersca, a Octoinulai slavon 4: o parte din exemplare nu-mai poartii stema Mitropolitului; sint altele care au semnul dom-nesc al Voevodului Moldovei 5. In acelasi an, Patriarhul de Con-stantinopol Teofan, ratacitor ca afilia dintre fruntasii Biseri-cii räsaritene din Impdratia turceasca, se opri citva timp laIasi, si aici veni un Trimes al lui Petru Movild ca sà aftede la dinsul daca in adevär tipdritura calvind de la Genevae a Patriarhului Chiril Lukaris, pe atunci mazil G. Ca lucrareaera in adevär a lui, dovedeste declaratia pe care o face luiCornelis Haga, ambasadorul olandes, la alegerea sa ca Patriarii,In 1622v.

Prin 1635, veni la Matei Basarab un calugar din Grecia, Me-letie, care-si zice Macedoneanul, dupä Tinutul unde se ndscuse.El stia sa serie cu tiparul", si putem spune anume unde a in-vAtat acest mestesug, cdci, dacd el venia din partile Rusiei",birea pentru mestesugul tiparului spune el insusi ea' 1-a cupr:.r:inca de cind luase shima monahiceascd la Athos, in mändsti-

Studii si doc., VII, p. 211, no. 14.Ghenadie Enkeanu, o. c. pp. 194-53.

' V. mai sus.4 Picot, Pierre Moghila, in Legrand, Bibliographie helléniqae, IV..5 Ibid.° Ghenadie Enkeanu, o. c., p. 285.' Studii si doc , IV, p. 182, nota I.

Literatura religioas5 in veacul al XVII-lea 245

rea Zografului 1 Dar in aceastd provincie polond nu se lucraucdrti de tipar nicäiri decit la Vlädica Petru, in mAnästirealui, Pecersca. Aici, de la 1627 innainte, adecd indatd &l'A ase-zarea. lui ca egumen, mesterii zetuiau necontenit; ei erau lainceput cei doi Berinda, Stefan i Pamva, si Rusul Taras Zem-ca 2: Pamva a publicat in 1627 un dictionar slavon-rusesc, carea avut o mare rdspindire, fiindcd rdspundea unei nevoi esen-tiale a cärturarilor din acea vreme. Arhitipograf", adecd sefde ateliere" al Mitropolitului, protosinghel, in rangurile bisela-cesti, el venise din Galitia, unde lucrase la tipografia din Sniatyn

foarte putin cunoscutä si roditoare a episcopului lioveanunit Ghedeon Balaban; sosirea lui se M'en °data' Cu aduderea lite-relor sau, cum se zicea in partea locului, sriftului". Ca arfi fost Romin din Moldova, s'a spus, dar nu s'a dovedit ined 3.

Tipografia lui Movilä ddduse pana atunci, pe lingd dota tra-ducen din greceste ale Mitropolitului, Agapit i Doroftei (1628),un sir de cdrti bisericesti i sfinte, trebuind sd inlocuiascdpe cele intrebuintate pana' atunci, care, de altfel, se gäsiau, desigur, in numär neindestuldtor. Astfel, tot in 1629, apar unLiturghieriu, un Acaftist, o Psaltire, in 1630 un Menologhiu,Octoihul de care a mai fost vorba; in 1631, un Triod, in 1632un Evharistiriu, in 1636 era sä iasd la lumind un Antologhiu.Pe lingd aceste cdrti, se dau si altele, care au un cuprins re-flgios sd fie de nevoie pentru slujba: astfel, la 1629,Petru Movild dd a treia editie dintr'un Nomocanon, carie mai fu-sese tipdrit, la 1620, de PamVa Berinda, l la 1624; la 1632 elublia o lucrare proprie: Crucea lui Hristos; in 1633, apane

o Evfonie, in 1634 Paramitia" i Macarie Egipteanul. Chiaropere polone i latine iese de supt teascurile 'metropolitane:in 1633 Mnemozyne stawy" si Felix cometa" , cdrticèlecare cuprind laude aduse de scolarii de la Lavrä, cind Vlädicase intoarse in sfirsit in resedinta sa de la Chiev in 1635, unPateric polon. Niciodatd inteun centru bisericesc nu lucraserdcärturari i mesteri mai harnici supt o priveghere si o ingrijire.mai bund. Rdpeziciunea Cu care publicapile vin una dupd alta,

I Bianu i Hochn, o. c., p. 106, no. 36.Picot, o. c.: lista biografica.

a V. Gr. Cretu, Lexicon slavo-ronart de Mardade Cozianul, Bucuresti, 1900,p. 14 §i urm,

246 Istoria Ilteraturii rotnAne§ti

in adevAr uimitoare si face de o potrivd cinste arhitipogra-fului" i domnescului Mitropolit.

Fajina tipografiei de la Pecersca o cunostea Matei i färäsptisele lui Meletie; cind acesta-1 sfAtui sä aduca si el srift"pentru ca sa poatä inzestra dupa cuviintä mänästirile pe carele repara i acelea pe care le clAdia din nou 5i, nu mai putin,pentru a-si face un nume in analele culturii biserice0 a Räsä-ritului, Domnul muntean se gräbi a trimete pe calugArul Nee-tarie din Pelagonia, prietenul lui Meletie, la Chiev, cu o scri-soare de cerere cätre Petru Movilä. Mitropolitul dadu slovelocerute: buchi de un caracter Arada rusesc, unte, mici, strimbe,raptecate i, impreunä cu ele, si pe tipograful care era sd lu-creze supt cal'Auzirea Macedoneanului: el se numia TimoteiuAlexandrovici si era intoväräsit de Ivan Glebcovici. I se daidu

locuintd la Cimpulung, fäcindu-i-se si un tain din dajdea acestuioras. Prin ostenelile celor doi Rusi apäru la 30 Iulie 1636 'unTrebnie slavonl. Aceastä carte fu aleasä pentru ea ea n'ajunsesea se tipAri la Chiev.

In acelasi an 1636 incepu a lucra, fArä voia, si une ori pare eain ciuda lui Movilä, o a doua tipografie slavond din Polonia,;ea fu alipitA pe lingä mänästirea i coala Stavropighiei dinLiov: cea d'intäiu operä a ei a fost Evanghelia ieitä in acestan, lar a doua un Antologhiu, din 1638. In 1637 un VarlaamIoasaf, carte foarte iubitä In Räsärit si pentru povestirea ce cu-prinde i pentru morala de care e intoväräsitä, se tipäria inaltä tipografie noud, a alugärilor de la Cuteinschii. Tot atunci

slugd" a lui Petru Movilä fäcea sä aparä la mosia acestuia,Mogilew 2, o Psaltire 3.

Nici tipografia munteanä, contemporand cu acestea, nu pierdetimpul. Cel de-al doilea produs al teascurilor ei e o Psaltire, incare se pomeneste acum ca arhitipograf" in partea locului,Meletie 4. Citä intelegere era, inteo privintd, pe aici pentru ros-tul Rominilor intre vecinii lor aratä stingaeea Predoslovie, in

' Cf. Bianu i Hodin, o. c., pp. 103-4, 592-32 i Arch. soc. t. f i lit. dinIV, p. 324 §1 urm.

Mohillu, la Nistru ?3 Picot, lista bibliograficA citatd.

Bianu §*1 Hodo, o. c., pp. 105-6, 532.

Literatura religioasá in veacul al XVII-lea 247

care Matei-Vodd se roagä crestinilor cari vor intrebuinta a-ceastä carte sd-I pomeneascd pe dinsul si pe Doamnd-sa Elena:el se indreaptd in de obste cdtre toate neamurile de aceiasi legesi care au acelasi vestit dialect slovenesc ca lar maiales celor ce n'au de uncle lua cu inlesnire cärtile lor de cre-dintd, cetire, i slujbä": Bulgarilor, Sirbilor, Ungrovlahilor,Moldovlahilor, i altora". Fireste insd cà Domnul muntean n'aporuncit lui Meletie ce trebuie sa scrie, si poate ca nici n'a stiutce a scris acesta dupd intelegerea lui putinä.

Pe cind insd tipografia-mamä din Chiev dädea in 1637 o Ca-zanje a lui Calist Patriarhul, in 1638 un Slujebnic §i douâ. lu-crdri polone, in 1639 a treia editie din Liturghieriu, un Apostol,un Octoih, in 1640, o noud Psaltire si un Triod, pe cind meste-rii de la Liov rdspundeau prin Octoihul din 1640 si Triodul din1642, tipografia munteand avea o soartd foarte schimbAcioasa

pdrea Ca e menitd sd se risipeascä.Ce e dreptul, la 1638, in April, se incepu, de bunk mind tot

la Cimpulung, o notid Psaltire, care fu mintuitä in cloud luni.Tipaitorii voird sd-i adauge si un Sinaxariu, dar cartea rdmaseneisptrdvitd, multd vreme, si ea nu iesi decit in 1641, prinmunca altui tipograf i in alte imprejuräri. Grija tuturora era inacest timp räzboiul cu Moldova, care, inceput in 1637, fusesepornit din nou din partea vecinului rdparet care era Vasile Lupu,Grecul" din Iasi, la 1639.

In 1640, la inceput, Meletie Macedoneanul era insa egumen laGovora, lingä Olt, mänästire pe care Matei o reparase de cu-rind. El strAmutase aici i tipografia. Incercarea fAcutd pAndatunci va fi incredintat pe Domnul muntean ca, fata de tipdri-turile necontenite ce se rdspindiau din Rusia si Galitiia polond,cele muntene s'ar putea trece numai cu greu Astfel se pdrdsigindul de a se lucra mai departe cati sla'vone, i colile trasedin Psaltire mai asteptarä 'MCA momentul aparitiei. Pentru ada dovadd de rivnd fat& de cele sfinte si de härnicie caturd.-reascd, Vlddica Teofil, Mitropolitul terii, scoase atunci la ivealdun Nomocanon, pe care apucase a-1 traduce mai de mult Mo-

xalie. Domnul ingädui ca manuscriptul sd se tipdreascd. I sealese tiklul de: Pravilä: 'acesta iaste direptdtoriu de leage;tocmelea Sf[i]ntilor Ap[o]s[t]oli, tocmite de 7 sdboard: caraaciasta §i a preacuviosilor pärinti invdtätorilor lurnie[i]". Tidal

248 Istoria literaturil romAnesti

aratd destul de bine cuprinsul acestei cdrti destul de voluminoase.Pravilei din 1640 i s'a acordat o insemnätate foarte mare

de cdtre tipdritorii .ei. Se sdpd anume pentru dinsa o stemd aterii, §i Uriil sau Udri§te Nästurel, care era pe atunci numaiCamara§, cred 1, fäcu versuri slavone intru cinstea cumnatuluisäu, Domnul. Preotii furd indemnati sa dea 21 de constan,dede argint" §i sä cumpere o scriere care-i va deprinde sa tieposturile dupä cuviintä §i7i va infati§a ca pe ni§te adeväraticärturari.

Vlädica Ghenadie din Ardeal se invoi sa se scoatd o editie pen-tru el, supt invocaren numelui säu. Plecind Meletie din tara,in cursul tiparului, urma§ul säu Stefan de la Ohrida nu uitasä aminteascä §i meritele sale.

De fapt, lucrarea, care se impärta§e§te de insu§irile cunoscuteale stilului lui Moxalie, n'a putut aduce niciun folos. Pravila"era pentru judecatä, pentru judecata preotilor mai ales, §i eanu putea fi intrebuintatä altfel decit de ierarhi, cdrora in celemai multe casuri textul slavon nu li era neinteles. Ea räminedeci mai mult ca o lucrare facutä pentru faimd §i ca o curio-sitate literara.

Se tradusese §i Cazania, din ruse§te, 0. cartea era gata detipar Inca din 1638-9, cind Meletie se ,inseamnä §i pe el caispravnicu de pre izvodului scripturi §i cuvintele-tocmitori",dar cartea nu vazu lumina decit ceva mai tdrziu 1.

4. Catechismul ardelean din 16110.

Deocamdata de aiurea veni o carte pentru Romini: din Balgra-dul Ardealului.

Domnia lui Matei-Vodd fusese precedeä de luarea puterii inArdeal de catre destoinicul Gheorghe Rakoczy, a cdrui inriurirea fost foarte puternicd §i asupra principatelor romäneVi ve-cine.

Craiul" ardelean §tia sa se lupte §i sd-§i pdstreze sauintinda puterea §i fard luptd. Om cuminte §i prevazator, el ti-nea cu statornicie §i caldurd la legea lui calvind §i, ca odinioaraloan-Sigismund, el void s'o rdspindeascd §i printre Rominii säidin Ardeal.

V. Studii fi doc., IV, p. CLXXXIV.Bianu i Hodo$, o. c., pp. 122, 146.

Literatura religioasä in veacul al XVII-Ica 249

Acestia avuserd in loan din Prislop, Mitropolitul pus de Mi-hai Viteazul, un pastor drept-credincios, precum fuseseghie de la Tismana in Maramurd's1. Dupd seoaterea din std-pinire a Voevodului cuceritor, urmd si in cercul umil al VIddicietromdnesti o vreme de schimbdri rdpezi si de lupte. Teoctistpdstori cam in aceleasi imprejuräri ea si Ioan; el dddu ascultareacuyenità invdtatului Mitropolit muntean Luca. Apoi veni din Mol-dova Dosoftei, care fusese pe lingd Stefan Toma i stätusela mändstirea Bisericanilor. El fu bine vdzut de Gabriel Bethlen,principele Ardealului, i, cind muri Spiridon de Maramurds,nu se mai clAdu un urmas acestuia, asa incit Dosoftei putaiea WWI resungtor de Mitropolit Balgradului, al toatä Tara-Ardeleneascd i Ungureascd, i celelalte", pe care-1 poartd in-tr'o scrisoare trimeasd in Moldova. Ghenadie, care veni dupddinsul, fu läsat si, el sd pdstreze neatinsd in aparentä orto-doxia trecutului.

Ghenadie, Mitropolit romin bine intemeiat, stind supt aripileunui principe puternic, se gindi la tipdrituri. Pe atunciIn Ardeal si materialul i mesterii, spulberati de o potrivd destrasnicele imprejurdri din cei treizeci de ani din urind. Priercum Matei-Vodd ceruse slova, si pe cei deprinsi a umbla eudinsa, de la Petru Movild, astf el Ghenadie al Ardealului se in-dreptd pentra aceasta la Mitropolitul Teofil, care veni in cu-rind el insusi dincolo de munti, in solia cea mare din Maiu1640 2. Se trimise de la Munteni popa Dobre, care au fb."cuttipare aice in Ardel", si el cdpdtd de la Gheorghe Rakoczy priLvilegiul tiparului chirilic pentru Romini 3. Dascalul" asa-dzicea Ghenadie insusi incepu Cu o noud editie a Cazanieibrasovene, pe care Vlddica o credea foarte de folos i dorias'o rdspindeascd iardsi printre crednciosii säi. Lucrarea se trd-gdni insä, asa incit cartea nu vdzu lumina decit dupd moartealui Ghenadie, intimplatä la inceputul lui Septembre din acelasilasi an 4.

' loan Cernea, care se intimpinA la 199 in mänästirea Vadului ca episcopsirb al unor biserici romine", era concurentul In aceste pArti nord-estice alcalvinului Spiridon. Sirghie veni in locul lui. V. Bunea, in Unirea, 1904, no.25, p. 236 §i Istoria Bisericii.

2 Studii si doc., IV, p. CC!.3 Bianu i Hodo, o. c., p. 115.4 Sate fi preoti, p. 51; 1st. Bisericii, I.

250 Istoria literaturii romAnesti

Pänd atunci insA tipograful fusese intrebuintatá i pentru altescopuri care nu erau ale lui Ghenadie. Rakoczy Calvinul aveape lingä el ca superintendent pe vestitul Stefan Geley, om in-vAtat si Cu foarte multà rivnä pentru scoli, pentru tipArituri,pentru legea lui reformatä. Geley void sä calvineascd in celmai scurt timp si pe Valahii prosti, ai cAror popi tot maicredeau in superstitiile lor babesti" privitoare la posturi, ru-gdciuni, sfinti si ierarhie 1. El doria o tipografie romAneascaslujind scopurilo.r calvine, o scoalä de latineste, grecesteromäneste" in preajma Vlddicäi sau in alt loe potrivit, predi-catori romini cari sà rupd cu trecutul, räspindirea Catechismu-lui reformat i a cintärilor, care, traduse in romdneste, deun Bänätean, se intrebuintau in orasele rämase credincioase cal-vinismului: Lugojul i Caransebesul 2

Cintärile acestea, care nu sint altceva decit Psalmii Dui inviersuri, foarte prost, de un urmas al lui Moise Festisel siStefan Herce, anume Stefan din FOgaras pe ungureste Fo-garasi, precum Tordassy de la localitatea Tordas, au rdmasin manuscript, si le cunoastem numai prin copiarea lor, cuortografia foarte ciudatä a originalului, in toate asemenea cucea ungureascA, de loan Viski, predicatorul calvin din Sintä-MOria (Boldogfalva), in Tara Hategului, de mult cuceritd pentruReformä, si din strävechiul Scaun episcopal al Gioagiului-de-jos 3.

Fogarasi mai fäcuse o traducere mintuitoare de suflet pentruRominii sal 4: anume Catechismul din Alba-Iulia sau BibliaMica", redactatd anume pentru folosul colilor, pentru pregati-Tea unei generatii de calvini conscienti, de profesorul Alstediusde la scoala infloritoare din aoest oras 5. Traducerea era scrisäinsä cu litere latine, si lui Geley i se va fi pdrut cä o asttelde lucrare, bunä pentru scale bänOtene, care erau infiintata

' Bunea, Ve chile episcopii, p. 88.2 Bunea, I. c., p. 89; tAlmAcitorii nu pot fi aceiasi oanicni caii au dat Ro-

minilor Palia : limba lor e alta.3 Silasi, In Transilvania pe 1875, n-le 12-4.4 CA era Romin, dovedeste intitularea comunitatii din Lugo, asupra ettreia

avea supravegherea in cele duhovnicesti, ca: valaho-maghiara Eclesie"; Pre-fata Catechismului cu litere latine din 1648; in Bianu i liodos, pp. 160-1,

6 Cf. si Studii fi doc., IV, pp. 269-70.

Literatura religioasa in vcacul al XVII-lea 251

spre folosul Rominilor ca i spre al Ungurilor, nu e potrivitdca sä se impartd popilor si teranilor spre a-i cistiga penutrucalvinism. El stia despre cinarile" lui Fogarasi, deci tot asa-iva fi ajuns la cunostintä. si Cateohismul tAlmAcit de acesta;insä el nu se opri asupra lui ca mijloc de propagandA.

Astf el opera predicatorului din Lugoj rdmase in manuscriptpAnd la 1648, cind ea apdru pe socoteala Banului Acatiu Bar-csai, viitorul principe al Ardealului, 'care Ban al pärtilor timi-sene, trimes adese ori in solie pe la noi, pare sä fi fost uncunoscdtor al limbii noastre 1. Numai atunci ea se tipäri laAlba-Iulia, 'lute° brosurd cu titlul unguresc, care a avut Maiales urmarea de a rAspindi printre Bändteni intrebuintarea alfa-betului latin, in ve:suri de ocaSie, ca ale lui Mihail Haliciu 2, stu-dent in Basel, la 1674, sau in anumite dictionare romino-latine demai tirziu 3.

Catechismal pe care Geley Il Oda Rominilor, Cu cheltuialapredicatorul Curtii, Gheorghe Csulay, pare sd fi fost tot al luiAlstedius. Traducerea se fact' din latincste, dar, pentru ca sAsune mai bine i ca sd se prindä mai usor preotii, nu se vor-beste in titlu numai de latineste, sau dieceste" limba diaci-lor, a cArturarilor, ci se adauge si mentiunea unui original sla-von. Lucrul de tipar nu se fact' la Alba-Julia, unde scrisese nu-mai tälmdcitorul, ci in satul Prisac, de lingä aceastd capitald,prin minile popei Dobrea, care intrebuintä doudzeci de zile, dela 5 la 25 Iulie 1640. Popa fu, poate, chemat pentru acest scopdin Alba-Iulia, färä stiinta Viddicdi, al cdrui nume nu se afldpe tipdriturd 4.

Bianu i Hodos, o. c., p. 160 si urm. ; Studii si doc., I\T , tabla.* Hasdeu, in Col. lui Traian, 1884, pp. 413-4; Gaster, Chrestomatia, I,

p. 216.Acelasi, in Col. lui Traian, 1884, p. 406 :,;*t urin. ; Cret!, in Tineriniea

Routine!' pe 189.4 Despre cuprinsul Cate.chismului s poate lilmuri cin.wa prin carticica de

polernica a Mitropolitului Moldovei Varlaam. Un exemplar din aceasta din uvulaa fost gasit claunäzi; ea trebuia sal se reproduca In Aft. Ac. Rom., de d. I. Bianu,care a avut bunatatea sa-mi comunice foile in corecturi. Cf. Sate si preofi, p. 52 siurm. Pentru micul Catechism catolic cu litere latine tipärit la Roma in 1677,de Vito Piluzio, archiepiscop de Marcianopol iseful Misiunilor din Moldova,v. Papiu, Tesaur, I, p. 105 si urrn. ; Bianu, In Col. lui Traian, 1883, p. 142

urm.; Studii si doc., I-II.

252 Istorla literaturii TomAnesti

5. Mi§carea culturara din Moldova.

Räspunsul la acest Catechism veni din Moldova.Mitropolitul de acolo, Varlaam, era un fiu de teran din pärtile

Putnei, care dadurä peste putin timp si doi Domni: pe Gheor-ghe Stefan si pe Istrati Dabija.

Un frate al lui avu un fiu, Andrei, care se intilneste ca räzesin pärtile Botosanilor, si o fatä, Manita, care se märità cu popadomnesc Ursul Cergar, din satul Stroiesti-Focsani 1; si mai gd-sim in 1677 pe preutul 'Ursul i TodArasco, feciorii lui Ste-fan ci-au fost frate Mitropolitului Varlaam" 2. Varlaam insusicumpärä vii i fäcu mori pe girlele" de hotar ale terii, päzitede vAtavi" i mesteri", la Cofesti, si le läsä parte nepotilor,parte mänästirii Secul 3.

Prin aceste pärti erau pe atunci dascdli de copii 1", si, la15 Maiu 1634, intre rAzesii ce dau o mArturie tocmai pentruniste pAminturi la Cofesti se aflä i Vicol dascal de Focsani5".Dar Varlaam isi va fi 'cApatat toatä invätätura si dorinta-ideosebitä de a ceti i serie, toatä priceperea-i caligrafica dela mänästirea Secul, ctitoria lui Nistor Ureche, unde intrd incddin tineret5, poate chiar de la intemeiarea acestui läcas. Elajunse egumen la Secul pie la 1610, si avem o hotArire luatäde dinsul impreunä cu Mitrofan, fostul episcop de Roman si unuldin cilugärii mänastirii, pentru a curma o pricinä de mosii 6. Nu-mai dupà vre-o doudzeci de ani de egumenie, i färd sä fi fostepiscop undeva, ajunge Varlaam, ca om de cincizeci-seizeci deani, la treapta cea mai innata din ierarhia Moldovei 7.

1 Arch. ist., p. 80; V. A. UrechiA, in An. Ac. Rom X, p. 348; Studiifi doc., VII, p. 322, no. 26 si Note explicative la documente.

7 Par a fi fost clec: doi popi Ursul, unul nepot adevArat al lui Varlaam,celalt, sotul nepoatet lui. Arch. Statului, Necont, n-le 2521, 2522, 2523, 2576.Cf. no. 2514.

O plingere a lui din 1634 cu privire. la aceste mori, in Arch. Statului,Neamt, no. 2494. V. regestul acestui act si al altora privitoare la Varlaain, inNotele explicative citate, p. 336. V. si no. 2508; Studii i doc VII, p. 333no. 75.

V. Studii si doc., VII, cf. no. 14: un dasa din Focsani, la 1715.Arch. Statului, Neamt, no. 2993.Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 247-8.

7 V. si mai sus.

Literatura religioasA in veacul al XVII-lea

Inainte de aceasta el avu prilej sä eunoasca pe indreptatorulortodoxiei ruso-romanesti, pe invatatul Petru Movilä. In 'no-tele lui slavone, acesta aminteste o minune ce i-a fost povestitäde Varlaam ieromonahul", venit la el in Lavrä, la 3 August1629, din partea lui Miron Barnovschi: e vorba de ingreuiarearaclei lui Sfintul loan cel Nou de la Suceava cind MitropolitulCrimca se gindia, in 1621, sa fuga cu moastele de'naintea Cazaci-lor pradalnici 7. Varlaam venise, de sigur, ca sä aducä lui Petrumanuscriptul Octoihului, care, cum am spus, apäru, i Cu ar-mele Domnului moldovenesc, in 1630 2

El putu sä vada la Chiev scoala si tipografia, si de sigur ca'atunci i se alcatui in minte planul de a stramuta si in tara saaceste unelte de cultura. Inältarea lui la Mitropolie, sprijinul bo-gatului Vasile Lupu, caruia ii placea stralucirea si care nuvoia sa fie intrecut intru nimic de vecinul muntean, pe care-1urja, ii ciadura mijloacele de nevoie pentru aceasta.

Nu se poate hotari precis data cind Varlaam si Domnul sauadusera la indeplinirea intemeiarea scolii. O putem märgeni insädestul de apropiat.

Incá la 1639 manästirea cea nouä a Trei Ierarhilor, 1nd4atadin piaträ cioplitä i uritä, era in lucru: turnul de la poartäera gata din 1638, dar intreaga bisericä n'a putut fi min-tuitä decit in primävara anului urmätor, sfintirea fäcindu-se deMitropolitul Varlaam in ziva de 6 Maiu 3. Manuscripte Irumoasecum nu se mai scriau de mult, furâ däruite ctitoriei domnesticelei mai nottä; supt Varlaam, in adevar, caligrafia manasti-masca luase un nou avint, si Liturghia e pergament, im-podobitä cu aur si cu miniaturi, pe Icare o serse Ivanco laRädduti, pe vremea episcopului Anastasie de Moldavita si caretrecu, in Mziu 1643, din minile Marelui-Logolat Teodor Iano-vici in ale lui Varlaam, nu-si mai allá parechea in tot ce s'ascris mai ales, mai simplu si mai artistic in terile noastre 4. Moa--4-tele Sfintei Paraschiva, care trebuiau sä crease& si mai mult fai-

' Ghenadie EnAceanu. o. c., pp. 181-4.1 In 1637, scrisoare de la Varlaam, in Doc. Bistritei, 1, pp. 59-61, no. LXXXI,

reprodusA in Hurmuzaki, XV.Melchisedec, Notite, pp. 169-71.

4 Msul, a cArui legAturA, Cu aplicatii metalice pe catif ea, e vrednicA de cuprins,se aflA astAzi in Bibl. Ac. Rom.: o notita asupra lui, de I. Bogdan, M An. Ac.Rom., pe 1903, partea administrativA. V. si Melchisedec, Notite, p. 18.

254 Istuda literaturil romAnqti

ma frumoasei clAdiri a lui Ienachi, mesterul armean din Con-stantinopol, furä aduse, In schimbul unei räsplAtiri imbielsugate,in 1641, de trei Mitropoliti greci: Ioanichie de Heraclea, Parteniede Adrianopol i Stefan al Vechiului-Patras; la Ismail se aflauspre intimpinare tot Vrádicii" Varlaam, Evloghie de Roman,Anastasie de RädAuti i Gheorghie de Hui si egumenii".Donmul insusi iesi inaintea Sfintei, i stralucitul alaiu ii fA-cea intrarea in resedinta domneascii la 13 Iunie 1

Primii aingAri vor fi fost luati inteales din deosebitenAstiri mai vechi, dar egumenul d'intAiu a 'fost insusi ree-torul de pänd atunci al scolii lui Petru MovilA, Rusul SofroniePociatchi, care avea pe lingA el ajutoare tot dintre calugärii in-vAtati, dintre dascälii de la Chiev. La 1641, in ziva de 15 April,Dotnnul cumpOra de la fostul Mare-Conis Mihail Furtuna, Cupretul insemnat de 200 de lei bätuti, o casA de piatrd, pe UlitaCiobotOreasca, ring hAlesteul Bahluiului"; aici se asezA scoala,lar lIngA dinsa se zidi peste citva timp un mare feredeu", obaie cu plata. Vasile Lupu däduse pentru intretinerea Colegiului sAutrei rnoii, Rächitenii, Tdmdsenii i Juganii, precum i veniturileball 2. Scriind in 1641 Tarului, cAruia ii supuse proiectul de acreste pe fiii boierilor si ai celor de rind prin cOlugArii s'Al dinBratca, Petru Movilä-i spuse CA in Moldova s'au i trimes invä-tAtori dintre acestia 3. In acelasi an 1641, Vasile-Vocld ceru slovede tipar de la Petru MovilA i complectä instalarea tipografieide la Trei Ierarhi prin lucruri aduse, nu fdrä oarecare greutate,de la Stavropighia din Liov, care ar fi vrut bucuros sA albamonopolul cArtilor de tipar in pártile noastre; incA la 12 Ianuar,ei putea sä multämeascA fratilor" pentru invoirea c cápdtasede la dinsii. Sofronie Pociatchi merse insusi la Liov ca sa aducAcele de nevoie; el fu primit rdu, ca unul ce fAcea parte dintreconcurentii pe toate terenurile ai centrului ortodox liovean, dartotusi dorinta lui Vasile trebui sd fie indeplinifA'

1 Melchisedec, Notite, pp. 17374; Doc. Bistritei, I, n-le LXXIX, XCVHurmuzaki, XII; Miron Costin, p. 310, cu data gr4t5 de 7148, In loc de 7149;Studii fi doc., VI, p. 343.

2 Uricariul, III, p. 283 i urm. Cf. Iorga, Documentele Callimachi, I, p.450.nota 1.

3 Ghenadie Enkeanu, o. c., p. VG.4 Scrisoarea Domnului Insusi, In Hurmuzaki-Bogdan, Supl. II, vol. 11/, pp.

1-2, no. 1; Arch. soc. t. si lit, din lasi, II, p. 326: scrisoarea lui Pociatchi

Literatura religioasA In veacul al XVII-lea 255

Astf el putea sa fie multámit Varlaam, care se tinguise incala 1643 pentru lipsa dascalilor si a inviitäturei; cat au fost in-vatand mai de multa vreame, acmu nice atatà nime nu invati" 1Din aceasta scoala aveau sa iasa afilia dieci de slavoneste, carierau sa intrebuinteze aceastä limba cu deplinä pricepere, fárás'A alerge la formularele 2 sau la dictionarele care se alcatuiescin Tara-Romaneasca pentru ajutorul unor carturari mult maislabi si lipsiti de pregatirea seolii 8; de aici erau sa porn2aseä atitiacunoscatori de greceste pentru ajutorul capuchehaielei de laConstantinopol; aici era sa se formeze intäiu un asa de harnicsi de destoinic traducdtor si scriitor cum a fost NicolaeNu se poate zice ca scoala de la Trei lerarhi a fost un semnde trufe zadarnica din partea Grecului doritor de laude carestätea in Scaunul domnesc al terii: ea a adus foloase adevarate,potrivite, fireste, cu spiritul timpului, si ar fi adus si mai multedaca siguranta pasnica a Domniei lui Vasile Lupu ar fi tinutmai indelung si daca ea nu s'ar fi inchis in valmasagul luplelorpentru Domnie din anul 1653.

6. Sinodul de la I41 si lupta eu ealvinii.Prin tipografia alipitä la manastire se putea face o concu-

renta, nu totdeauna piacutä, lui Matei-Vodd Munteanul. Deocam-datä ea sluji unui scop mai mare. Petru Movilti luase masuripentru a lupta impotriva calvinismului, nu infra .atita pentruca el ar fi amenintat inteadevar ortodoxia din Tinuturile ru-sesti supuse Poloniei sau pentru ca. Movila ar fi cunoscut binesilintile ce se fac in Ardeal pentru a calvinisa pe Romini, citpentru ea el se privia tot mai mult ca represintantul dreptel-credinti fásaritene, ca luptatorul chemat pentru mintuirea ei deonce primej die.

din 17 Februar 1042. Cf. scrisoarea cAtre Pociatchi a vestitului invAtat grecTeofil Korydalleus, in Revista teologicii din lasi, II, p. 345 si urm., p. 359 siurni: Cf. Xenapol, 1st. Rom'inilor, 1V, p. 81, nota 22.

Bianu i Hodos, a. c.,p. 140: Prefata la Cartea de -invdtdtard.V. I. Bogdan, Cnezii romtni, in An. Ac. Rom. pe 1903, p. 25 nota 1.

3 V. Lexiconul citat al lui Mardarie Cozianul, 64.11 pentru Academia Ro-mina de Gr. Cretu; in PrefatA se dau bogate lAmurirl asupra altor Lexi-coane de acest fel, mai nog decit cel de la 1649.

4 V. mai departe.

256 1storla itteraturii románesti

Petru scrisese intaiu un Catechism ortodox, destul de intins.pentru a räspunde cartilor lesesti, usoare la inteles", cara saînfatiau ca pravoslavnice i ispitiau pe multi a primi parericatolice ca ale Unitilor. Catechismul fu supus inca din 1640 unuisobor provincial 1. Movilä voia sa faca din el un indreptariu, unnormativ al ortodoxilor de pretutindeni: pentru aceasta ar fi tre-buit, sau o primire din partea Patriarhului ecumenic, pe atunciPartenie, pe care el nu voia s'o ceara, sau un mare sinod al Rd-säritului. I se päru mai lesne sä adune un sinod la Iasi, la carear lua parte Trimesi ai Bisericii din Chiev, aducind cuCatechismul, prelati moldoveni, munteni i poate ardeleni, iar dinpartea Patriarhiei constantinopolitane niste delegati cu putere dea primi sau a räspinge lucrarea. Iasul era in adevär foarte po-trivit pentru o astf el de Adunare: in Chiev era puterea regeluieterodox al Poloniei, in Constantinopol puterea Sultanului paginal Turcilor, pe cind Vasile-Vodä, deplin sal:ill.' al terii sale, eraun aparator firesc al credintii celei vechi i bune.

Ina din 1641 se stia ca se stringe un sinod la Iasi. La in-ceputul anului urmator, Pociatchi cere la Liov literele grecestide nevoie pentru a se tipäri ce hotariri s'ar crede ca trebuie 2.In varä abia s e strinsera parintii straini: din Rusia venisera trei,dintre cari cel mai insemnat, lsaia Trofimovici, era doctor inteologie 3 §i, de la 1640, ,presedintele Sfatului duhovnicesc depe lingä Mitropolit; din Constantinopol, erau de fata episco-pul de Niceia, Porfirie, un batrin care fu primit de Vasile-Vodäcu multä cinste, si vestitul teolog Meletie Sirigul, pentru careVasile intemeie indata episcopia cea noua a Proilavului" saua Bräilei 4. Muntenii lipsira, din causa dusmäniei dintre Voe-vozii Vasile i Matei 1.

' Archiva sac. qtiint. f i lit., l. c.

2 Ghenadie EnAceanu, o c., p. 280, 291 l urm.8 Ghenadie EnAceanu, o. c., p. 293. Un al doilea era rector la Colegiu ; a

treilea, predicatorul de la Chlev.4 Ibid., p. 298 $i urm.; Melchisedec, In An. Ac. Rom., XII, p. 36 i urni. ;

scrisoarea din 6 Novembre 1642 a lui Scogard, inedicul danes al Domnului, InHurmuzaki, IV, p. 668. Pentru calitatea de episcop brAilean a lui Meletie, v.Ghenadie EnAceanu, o. c., pp. 298-300, 302. Pentru episcopii de Braila, Iorga,Chilia i Cetatea-Albd, pp. 234-5; 1st. Bisericii, I $i adausurile d-lor IustinFrAtiman Stadia ... la ist. Mitropoliei Proilavia, ChisinAu 1923, si Berechet,Picdturi mdrunte, ChisinAu 1924, p. 95 si urm.

5 Studii fi doc., V, p. CCV.

Literatura religioas.1 in veacul al XVII-lea 257

Sinodul tinu trei luni de zile si mai bine, farA sa fi fost des-baten i in public. Moldovenii erau prea putin invätati ca saamestece. Rusii si Grecii, Chievitii si Constantinopolitanii, nu seinteleserd de la ineeput, i urmard astfel 'Ana la plecarea celordin urrna. Pentru Greet, lucrul de capetenie era osindirea so-lemma a lui Chiril Lukaris, pe care ei Il recunosteau ca ade-värat autor al capitolelor calvine incriminate; Sirigul, un om alPatriarhului Partenie, aducea poate cu dinsul lucrarea sa %2T6:

7.CEX611017.(iri V.E'4:XXx:tov care s'a tiparit mai pe urrnä tot la noi;Patriarhul insusi däduse represintantilor säi o gramata prin carese osindiau aceste capitole, afara de unul singur 1 Pentru Rusi,era vorba inainte de toate sa se intireasca lucrarea Mitropolitu-lui lor, in care Grecii vedeau neajunsuri i greseli in ce pri-veste admiterea eredintii cä pacatele se pot ierta si dupd moarte

ca in Impartäsenie e insusi trupul lui Isus Hristos 2: el rea-veau nicio räzbunare de indeplinit fata de Patriarhul Chiril i ti-neau ca scandaloasele capitole calvine sa fie infatisate ca oLucrare apocrifä, ca o pläsmuire care nu atinge intru nimic Bi-serica Räsariteana.

Resultatul fu acesta: Sirigul i tovaräsul sau plecarA la Con-stantinopol, ducind Catechismul lui MovilA, inteo forma greceascasi in alta latina. Moldovenii iscalira osinda pronuntata de Pa-triarh, i, ceva mai tarziu, Biserica ruseasca din Polonia adauseiscäliturile membrilor ei episcopali. lar de supt teascul de laTrei lerarhi apäru in greceste gramata lui Partenie, cu datade tiparire 20 Deoembre 1624 3. fnainte de plecare, PArintilmultamisera Impreund domnescului lor gazduitor 4.

Se stie câ in 1643 Patriarhul intari gramata sa din anul tre-cut, adaugindu-i iscäliturile cistigate; tot in 1643, el aproba car-tea lui -Movitä, pe care Meletie Sirigul o dresese la Sinod,dindu-i titlul de Märturisirea Ortodoxa" 'Op06800çDar ea nu se tipari, cum fusese planul de sigur, in deosebitelelimbi ale popoarelor drept-credincioase, cäci un al doilea Pa-triarh Partenie stricä tot ce Meuse oel d'intaiu: Meletie Sirigulfugi in Moldova, unde Vasile Lupu, dindu-i Scaunul Bräilei,

V. Meichisedec, 1. c.Scrisoarea doctorului Scogard, citatA.

3 Bianu i Hodos, o. c., pp. 119, 135-6 (No 41).4 Melchisedec, /. c., pp. 50-1.

17

253 Istoria literaturii rornlinesti

indemnd sd-i traducd din greceasca veche, pe care s.? vale cdn'o prea stia, in greceasca noud, care era adevdrata lui limbd1.Iar Petru Movild tipdri Catechismul sdu numai ipe scurt, inrusqte, la Chiev, in 1645, supt titlul ,Corp de invAtAturäpe scurt": carticica fu foarte bine primitd, i alte editii, totrusesti, apdrurä. la Moscova (1646) §i la Liov, in noua tipo-grafie de la Mitropolia Sruiturui Gheorghe 2

Ea n'a fost tAlmdcitd in greceVe, unde i prelucrarea lui Me-letie astepta met pänd iesi la ivealä, cu banii Marelui-DragomanPanaioti Nikusios, in acea Olandä tocmai de uncle veniserd pen-tru Chiril sfaturile rdtdcitoare 3. 0 Pravoslavnied Mdrturisire,care e cea resulted de supt indreptarea Sirigului, face partedintre tipdriturile muntene ale lui Antim Ivireanul, la sfirsitulvea cului al XVII-lea 4.

Dar tot din inväteura lui Petru Movild, din desbaterile Sino-dului din Iasi, porneste o cArticied a lui Varlaam, care a ie§itla iveald numai ddundzi. In 1644, Vasile §i. Matei, Domni du§-mani ai aceluia§i popor, se impdcard in sfir§it: Varlaam fdcuparte din solia moldoveneascd. prin care se intemeiè fratia, 5.Invdtatii din cele cloud ten, Mitropolitul Moldovei i cumnatulDomnului muntean, §e vdzurd, in sfirOt, §i. Varlaam gdsi cubucurie la Udriste NdstureL o suma de ciarti noud", §i, intrealtele, cdrtulia mica" a Catechismului eretic din BAlgrad.

El ceru cArticica de la Udriste, acest bpiar,in cinstit §i sloves-nicu §i Cu toed destoiniciia §i inteleagerea harnic, §i. dreptpravoslavnic cre§tin, al dalle Logofät, §i frate Doamnei", i sehotdri a rdspunde pe scurt indemnului scurt al Calvinilor. Pentruaceastali aduse aminte de vechile discutii din 1642 §i se uitdde sigur, nu prin Catechismul cel mare al lui Movild, din careun exemplar pe ruseste Ii va fi stat la îndämînä, ci in resuma-tul care iesise tocmai in acel timp la Chiev. Cele cileva paginide polemicd impotriva Calvinilor, cari pdnd in *eapte mueri iausi-s tot papi", cari sint mai rAi decit Turcii, rearli",

V. §i vol, II, cap. I.2 Picot, lista bibliograficli citat.A.

Legrand, Bibliographie hellenique du XVII-e siècle, II, p. 202.4 V. vol. 11.5 Sirbu, Matei-Vodä Basärabei s auswärtige Beziehungen, Leipzig, 1899,

p. 225; Studii fi doc., IV, p. CCX1;

Literatura religioas5. In veacul al XVII-lea 259

loVesc in parerile dugmanului Cu privire la icoane, care nu-sint idoli sau bozi", striga Varlaam, cu privirie la putereacredintii pentru a mintui, la fiinta mai multor Biserici gi la rostulmaslului. Eruditia e de imprumut, iar stilul foarte greu i inch-cit. Astfel inch cartea lui Varlaam Rdspunsurile" lui, desprecare multi îi faceau marl. ilusii a trecut fara nicio inriurirein viata noastrd religioasa i culturalal.

PAna la 1645 ins& teascurile muntene i moldovene daduseraalte lucrki, acelea in adevar de folos', gi la ele venim acum.

7. Tiptikituri muntene i moldovene Oa la 1653.

Pe chid tipografia moldoveneasca se pregatia numai pentrulucrArile ei viitoare, teascul muntean din manastirea Govora in-cheia in 1641, supt egumenul Silivestru taha" (tachigraful),Psaltirea, care stdtea de mai mull& vreme 'in par'Asire 2. Inanul urmator, megterul Preda dadea inteun in-folio de peste600 de pagini", o non5. Cazanie, pe care,supt controlul lui U-driste Nasturel, o tAlmacise, sau, ca sa zicem ca dinsul, o scosese

primenise" din rusegte, Inca de la 1638 (7147), un ieromo-nah Silivestru, care e egumenul insugi.

Originalul ei nu poate fi decit Cazania lui Petru Movila, din1637, care e alcatuitA dupd Omiliile lui Calist. Cind Silivestru s'aapucat de lucru, Cazania ardeleand nu iegise Inca, aga inch cu-vintele din Predoslovia lui Nasturel despre cartile ce momescucid sufletul nu se pot raporta la aceasta carte. E indoielnic dacaMsturel a avut vre-o-datä in mina Cazania, 'destu,1 de rard, de la1580-1 care n'avea nimic eretic in ea sau cea, foarte rara,din 1564, unde de sigur se cuprindeau lucruri ce trebuiau sa paraAotravitoare Logofätului muntean, care gtia aga de bine rusegte,care data documentele scrise de el dupd computul moscovit de1-iu Mari i care va fi petrecut vre-un an-doi la Colegiul luiPetru MovilA, caci prin 1635-40 el era inca un om foarte tinar.

Lucrarea fu complectata cu alte vre-o suta de foi, dreasa

Cf. Bianu i Hodo, o. c., pp. 150-4, no. 48.Ibid., pp. 106-7.

8 Studii i doc., IV, p.651. In studiu/ despre mo0ile familiei Beldy (An. Ac.Rom., seria III, IV) am dat un act conceput i scris de el ruse0e.

260 Istoria literaturii romAnesti

in unde pagini, schimbatA pe cloud sute din ele, dupd o lungd zä-bavd, tot la Govora, färti sd se spuie cine a prefacut i adaus,sau, dacd acel cineva e tot Silivestru, ce I-a indemnat sä jertfeasao a0t de mare parte din lucrul säu mai vechiu. Ldmurirea e Insd,se pare, destul de uward §i destul de putin cinstitd. Intre 16420 1644 iesise Cazania lui Varlaam, i aceastd carte e rprodusàIn noua tipäriturd munteand 1, j anume Intreagd, .afafd de Viatasfintului moldovenesc Ioan cel Nou. Acest sistem se vede, de alt-mintrelea, i cu un alt prilej: räzboiul ca armele, incetase intrecei doi Domni, dar incepuse un räzboiu, bogat in pradd, cu ti-pdriturile. Tipograful e iard0 Meletie Macedoneanul, care dis-päruse, cum s'a spus, incd din 1640. De atunci el mersese in Ar-deal, lucrase la Cazania din acel an 0, dupä moartea lui Ghe-nadie, .rivnise Vlädicia din Walgrad. Superintendentul Geleychemase la cercetare duhovniceascd, hu fusese multdmit de rds-punsurile lui, dar cäpätase asigurarea Cä lucrurile ce nu le §tiele va inväta. Totu0 Matei Basarab, bunul prieten al Craiu-lui" de peste munti, izbuti sd inlAture pe Meletie, a cdrui fugáii stingherise tiparul, i sd facd a se alege bietul Ilie Iorest, caretrecu peste vre-o trei ani de la demnitatea sa arhiereascd la tern-nit& §i la chinuri 2. Niel cu acest prilej nu izbuti Meletie, Oafeirja se dAdu lui Simion, ;ce-si zise VlAdica Stefan. Atunciel se intoarse la Matei-VodA, se uni cu un tipograf rus, cu unSlrb, cu un croitor din Ocnele Mari i cu un al patrulea mesterysi, in mAnAstirea Dealul, unde era acum egumen Varlaam Ara-pul, el dAdu forma cea not& a Cazaniei lui Silivestru 3. Apolnu se mai aude de dinsul.

Cazania lui Silivestru n'are decit o foarte slabA insemndtate li-terarA. Limba din ea nu e mai bunä decit aceia din Cazania pecare de putin timp o tipdriserd din nou Ardelenii i pe careaceasta avea Oda tinta s'o inloculascd. E o traducere cuvint dup.&cuvint, grea de urmdrit, fdrd ritm, fArà m4care §i mIddiere,lucrarea unui om care socotia cd pentru a traduce din ruse0e inromdne0e nu se cere decit sd tie cineva i romane0e. La in-trebuintarea textului Evangheliei nu se vede niciodatd inriurirea

' Gaster, Chrestomatia, I, p. XXXIX.Bunea, Vechile episcopii, pp. 86-94; Sate fi preofi, pp. 50 $i urm., 337.

I Bianu I Hodos, o. c., Pp. 144-7.

Literatura religioas6 In veacul al XVII-lea 2(11

tälmacirii strävechi. Ortografia ins& rämine acea care se im-pusese inca din veacul trecut.

In Septembre 1642 se tiparia o Cazanie pe scurt, o culegere deInvataturi preste toate zilele". Limba e mai vioaie decit aceadin Cazanie, Cu toate a se intilnesc in ea citeva forme caresunä strain. Acel care se da drept tAlmacitor e Melchisedec, egu-menul de la manastirea Uspeniei sau Adormirii Maicii Domnu-lui din Cimpulung: el iscaleste prefata, in care oetitorii sint pof-titi EA se ingramadeascä pentru a raspläti manastirii cheltuielile

cu tiparirea acestor saizeci de foi: Caci, cA, cum ar fi un,negutätoriu care ar fi dobandit o piatra de mult pret, carea sa"plateasca o mie de galbeiii, i apoi sa Se vinza numai drept10 galbeni, deci apoi, de n'ar fi cumparänd piatra aceiafiescare intelept, ar fi insalandu-se negutatoriul acela, i luisingur foarte i-ar parea rau mai pe .urma, asijderea va sapata i cela ce, deaca va afla cartea aciasta, si nu o va cumpara,cáriia cinstea-i iaste mica, ¡ara dästoinicia-i iaste foarte multa.mare". Melchisedec a scris doua scrisori de afaceri, care se pas-.treazi i astazi in Arhiv ele Brasovului 1: amindoua sint grecesti,.cu toate cä Brasovenii ar fi inteles mai bine ce e cu Tiganiimanästirii cimpulungene, daca parintele ar fi scris romaneste.Deci ar fi aplecat cineva sä creadA di: el se laud& numai Cu oearte pe care n'a facut7o, dar o precupete§te ; ins-a unelegrecisme din lucrare 11 adeveresc autor, 0, chiar in locul ceam adus innainte, intrebuintarea cuvintului ciaste in intelesul depret, ea in grece0e t, lamureste asupra neamului din care,fäeea parte serfitorul. Melehisedec era, in adevAr, un Pelopone-sian sau un Moreot.

Poate a publieul eärtilor religioase din Tara-Romitneasoil n'avolt sà-i dea cinstea" de costande pe care o cerea, pentruMelchisedee pAräSi cu aceasta cultivarea limbii noastre. ..Tipo-grafia de la Cimpulung, care nu e de ice mai rea decit acea de laGovora, strfunutatA apoi la miinAstirea Dealului, lucreaza deileum arti slavone, pe care i le oerea i Domnul, care, dAduse,se pare, 0 slovele i ilustratiile, destul de bune, fileute la Chievpoate. Ca sä se yea daea nu e vorba de o simpla

'-Socotelile Brasovulai, In Analete Academiei Romtne, XXI, pp. 204, 264.

262 Istoria literaturii romAnesti

publicatia aceasta de a doua a lui Melchisedec ar tfebui alaturatacu Antologhiul chievian din 1637 si cu acel liovean apdrut in anulurmator. In apelul catre cumparatorimai departe sa stiti sine credeti cä cu multä cheltuiala am facut aceasta carte, fallimputrivire sä blagosloviti, nu far& cheltuiala, ci cu pret destoinicsa va cumparati aceastä carte i, inveselindu-vä, sä va paraca ati capätat-o in dar" recunoastem pe parintele Melchisedec;insä slavoneasca acelei Prefete e a lui Udriste, care va fi facut insatul sau Fierestii i corectura. De altfel, tipografii erau Slavi,un Sirb si un Rus, care, acesta din urma, lucreaza apoi si cuMeletie Macedoneanul.

8. Lucr'Arlie Mitropolitului Varlaam i indurirea lor.

In Moldova erau mai multe manuscripte gata de tipar deafio tara lui Matel Basarab. Traducerile din cärti bisericesti slavonese ingramadisera. Ele se deosebesc printr'o limb& mult mai pu-ternica, mai sunatoare si mai puna de viata, insusiri carevor raminea rand acum vre-o doudzeci-treizeci de ani caracte-ristice pentru lucrärile literare moldovene. Astfel, Cuvintul pentrucurfilire, Molitvenicul din intclia jumAtate a veacului al XVII-lea,din care s'au dat unele extrase 1, inving once alti opera de acestfel din Tara-Romaneasca sau din Ardenal.

Printre talmacitorii din Moldova, doi ni sint cunoscuti anume.Unul a fost un Logofat, dar nu un Logofät-Mare, nici macar unLogofAt al &ilea, ci un beti Logofät, sau al treilea Logorát, careavea deci acea dregätorie putin stralucitoare, dar grea de inde-plinit, in care se cerea buna cunostinta a douä sau mai multelimbi 2. Eustratie stia slavoneste i greceste, fard sä putem stiin ce chip îi Insusise aceste cloud limbi, cdci viata lui e aproapeeu totul necunoseutii. Cu diva timp inainte de venirea caDomn a lui Vasile Lupu, el petreoe la botezuf fiului, lui LupuiHabäsescul, loan, impreuna cu nasul, Vasile Banul VOrnic, 5tef anMoimäscul i alti eitiva 3. La 1639, el parasise Slufba, fiind numaiun pasnic biv Logofat Intre cärtile sale; ce s'a ittimplat pe lima

t. Gaster, Chrestomatia, I, p. 45 i urm., 80 si urrn.Cantemir, Descriptio Moldaviae, pp. 81-2.

5 Studii fi Doc., vi, pp. 77-8, no. 23.

Literatura religioasA in veacul al XVII-lea 263

Cu dinsul, nu se mai stie: a trait insä destula. vreme ca sä in-semne citeva observatii pe un manuscript al cronicii lui Gri-gore Ureche, scrisä in 1647-8. Miron Costin, care seIupta impo-triva parerilor lui istorioe, nu l=a mal apucat1.

Eustratie a facut întäiu, credem caci cu greu s'af figasit pe acea vreme, a intaiului asediu turcesc a Caneii, In hisulaCreta, un asa de bun elenist", o traducere integrala a lui Hero-dot, lute° limb& puna de vlagä i destul de mladioasä, stringindfoarte de aproap-e originalul i ineercind ici i colo o interpfe-tare in sensul realitatilor contemporane. Foarte insemnata Indare,care a stat trei seeole i mai bine absolut necunoscuta panäce o soarta fericitä m'a Meat sa descopar intre cartile de slujbdale foastei manästiri Cosula, fundatie a Vistierului lui Petru Ra-res, o copia foarte tarzie care pastreaza insa cu scumpätatecaracterele de limb& ale originalului 2, Herodotul" romaneseare pentru literatura noastra aeeiasi valoare ea Platurhal"Amyot, cu trei sferturi de secol mai vechiu numai, pentru litera-tura francesa.

Apoi, fära scop practic, fArà indemn domnesc, i numai pen-tru placerea sa, Logofätul dadu o Pravilä aleas", scoasadin Zonaras, din Vlastaris si din Harmenopulo i tradusa deel de-a dreptul din limba cia mai suptire rnai ascutitàde toate limbile, ce sa dzice eleneasca, cu carea au toctnitDturmnedzau, de-au cunOscut acestia intai lumina Dumnedzairei,carea nu o pot sä o inteleaga fiecine, de nu. vor fi prea-iscusitsi deprin§ cu dansa" 3. Cu acelasi gind de a da in rofna'neste pto-vete luate din hotaririle soboarelor, traduse Eustratie, de sigurpe atunci, 4iapte taine a Besearecii, care cuprind lamuriri privi-toare la deosebite intrebäri de natura religioasa.

Eustratie arata sa fi fost prietenul lui Varlaam, a carui hiroto-nisire ca Mitropolit o inseanma el la sfirsitul rnanuscripfuluisail. de Pravila din 1632. Varlaam el insusi n'avea cunOstintileunui treti Logofät cum trebuie; era insii un bun carturat de sia-voile0e, limbä pe eare o va fi invatat la Secul. Inca Rind acolo,de sigur, el traduse Cazania lui Calist Patriarhul.

OrApnu, Cron. moldoveni, pp. 98-9.2 Publieat de 'mine la yAlenii-de-Munte, in 1909.8 Bianu; in Col. lui Traian pe 1882, p. 216.

264 Istoria lIteraturii rottignesti

Aceastd traducere are o indoita insemntitate. Intäiu, ea nue facuta dupd un singur original, ci, ca i traducerea lui Eus-tratie, culege materialul din mai multe carti, li potriveste si-Iadund in forma care se parea lui Varlaam mai potrivita pentrucelitorii sal: e deci, cum spune insusi, adunata din toti talcov-nIcii Evanghelii, dascall Besearicii noastre". Apoi forma are olargime i un avint cum nu se mai intimpina panA atunci in li-teratura noastril religioasA, si cum nu se va intimpla multa vremelpanA la tAlmacitorul muntean, necunoscut, al Invataturilor luiNeagoe-Voda.

Rita un loc din aceasta carte maiastra:Insa plansul acestora sd va intoarce intru bucurie, a va

sosi binele i cinstea lor, i marirea cia neintrecutä; atunceva arAta Domnul Isus Hristos pe nuäri, nu pre-acesteaxiudri ce ploaa i intuneca soarele, ce pre-acei de aur, in toatefealurile de vapseale podobiti, i frumosi, eu osti de ingeri

innaintea lui sa. vor aduna toate limbile, vagiudeca cum spune SvAnta Evanghelie...

Cumu-i apa cea de ploae, ce sa pogoard diin nuari pre pa-mant, in multe chipuri lucreadzA, pre cdinpi si pre codri, inflori i pometi, de le creaste si le inframsadza, albeaste si leruseaste, gAlbeneaste i mohoriteaste, unele verdzi, altele al-bastre, savai ca iaste apa numai inteun fealiu, lard in multefealiuri lucriadzA, indulceaste i amaraste, asia i D[u]h[u]1Svant in multe chipuri lucteadza, ca apa spald i curateaste,spe]Asi intareastel.."

Socotind bine, aceasta nu e alta decit limba de la tara, pe caren'o puteau stapini strAinii i ,curtenii din Tara-Romaneasca, darcare era singura limbä pe care o intrebuinta, cu particularitatileei dialectale moldovenesti h pentru f, acest flu de teran care-si traise pan& la blitrineta viata in mijlocul unuiTinut de teed-nime rnindrii i viteazi. Cugetarea cartilor de ,invatiltura biseri-ceased' slavone trecuse data aceasta prin insusi sufletul poporu-lui romänesc; ea se nascuse astfel din nou in graiul, scris asacum se vorbeste, al staretului Varlaam de la Seoul.

Tipariul cel domnesc" de la Trei lerarhi fu consacrat de Va-

F° 27, 157. Reproduse i in Gaster, Chrestomaiia, 1, p. -103 i turn.

Tiparul incepu insa din 1641; slut exemplare cu aceasta data; Nana sitiodo, o. c., pp. 536-7. Cf. Berechet, Piciiturt Infirutrterf- 5g.

Prefata din 1643.

Literatura: religioasa In veacul al XVII-lea 965

sile Lupu, dupä sfatul lui Varlaam, pentru ráspinclirea acestortrei aril. Ele iesirà la lumina pe rind: intAiu, la 1643 1, tradu-cerea lui Varlaam, supt titlul de: Carte romäneascA de invätd-turi dumenecele preste ari, si la praznice impAritesti, si lasvinti mari", apoi, in 1644, cele Seapte Taine, in sfirsit, la 1646.Cartea romäneasci de invätäturä de la pravilele imparAtestide la alte giudeate", care e o prescurtare dupà manuscriptul deNomocanon al lui Eustratie. Pentru aceste tipárituri se intrebuintäo frumoasä slovä gräuntatä., se lucrará, la Chiev sau la Liov,säpituri in lemn limpezi. i bogate, infitisind pe ocrotitoarea Mol-dovei, Sfinta Paraschiva, pe Domn, stema terii i deosebitescene din istoria sfintä.

E vrednic de luare aminte scopul pe care Varlaam aratä sä-1fi avut cu aceste lucräri. Mai intäiu, trebuie sä se tie in seam& cala Iasi nu s'au lucrat afarä de decretul grecesc al Patriar-hului Partenie decit opere rorninesti, dintre care dou& poartà-in slovele rosii ale titlului chiar aoeastä insemnare, inainte detoate, ca ele slut pe limba terii. Nicio carte slavond n'a iesit desupt teascul de la Trei Ierarhi. Pe de o parte, ca un om cu-minte, Mitropolitul Moldovei väzuse bine ca nu poate face con-curentä volumelor slavone care se publican la Chiev si la Liov,In conditii mai bune si se putean i vinde mai ieften. Pe de alta,cunoscind scopul calvinilor ardeleni, din vremea sa si din veacultrecut, de a predicA prin Cuvintul iui Dumnezeu pa romäneste ochimbare de lege, fiind unul dintre acei ortodocsi stricti cari cre-

deau in neapärata nevoie a limbilor sfinte si tiind ca slavonastdpineasoi singurä in toati slujba, el era multämit cA se potcápiita de la prietenii de peste granitä carp nou& in slaVoneste.

Dar el vedea foarte bine a vechea limbd bisericeascA se uitä,cu toati scoala intemeiatä de Domnul säu, el vedea cà toatepopoarele Räsdritului incep a pogori Scriptura pre intelesuloamenilor, pän au inceput a scoate aseasi cenesi pe limba sa,pentru ca si inteleagA fiecine i sA inveate i sä marturiseascáminunate lucrurile lui Dumnezeu 2". El ficu deci o deosebire fintrecartea preotului si a mireanului. Celui dAdu inslavo-

266 lstoria literaturii romAn4ti

nepte, prin cumpärdturi de la Rupi, toatä Scripture, toate rugd-ciunile, toatä slujba i tilcul; aoestuilalt II intinse, spre a-i luminaintunerecul mintii, spre a-i stimpara setea de a pti pi de a pri-cepe intrebdrile cele mai mari, cartea romdneascd de invdtd-turi", in care-i ciddea, nu numai Cazania propriu-zisd, ci, inparte, o noud i strdlucitoare talmäcire a Evangheliei pi o sumade Viete de sfinti, dintre care ale sfintilor ce ocrotiau pe pamintromanesc credinciopi de limba romdneasca eran atit de personalprelucrate, incit pot fi socotite ca adevärate lucrdri ale lui Var-laam insupi. Cartea de invatatura" era astfel cartea de cetirereligioasa a mireanului, Antologia lui bisericeascd.

Cit privepte traducerile lui Eustratie, cu ele se urmaria altd tinta.Pänd atunci judecata se fdcuse dupa bunul simt, dupd cumintiajudecatorului, rdzimata de datind, pe obiceiul pamintului", nes-scris. Acum insa locuitorii terii se inmultesc, bogatia lor era maimare. Strdinii din multe pdrti erau adupi de interesele lor pi

aduceau piri, une ori foarte incurcate, inaintea judetelor" mol-dovenepti ; viata sociala nu mai infatipa deci simplicitatea pa-triarhalä de odinioard: ea cerea deslegdri pentru care n'ajun-gea traditia trecutului i intelepciunea Domnilor pi a boierilor.Cind cind, cite un judecator va fi cäutat in Nomocanoane,in Pravile, dintre care se pdstreaza unele manuscripte pi lanoi. U Domn ca Radu Mihnea va fi deschis chiar adese oripe Vlastaris, Harmenopulo i Zonaras. Lucrarea de compilatietraducere.a Logofiltului era in adevar folositoare, del nu dädea,ca Pravila de la Govora, numai prescriptii de caaoane pentmclerici; .ea trebuia sá intregeasca ptiinta i patrunderea celor che-mati a descurca pi hotari pricinile.

In pretuirea lucrdrilor apdrute la Iasi mai trebuie sá se tiesarna de ceva. Ele nu pint serien i mo1doven4pti, care sd pri-veasca pe Moldoveni. Ca pi cdrtile de propaganda din Ardeat,ele se indreapta,cdtre tot peamul. L se zice carte romaneascil',nu rumaneascd" Varlaani va fi cetit Palia din Of4tia, va #aflat cite ceva despre Romini din cronografe §i din convorbirile,cu Logofdtul-cel-Mare Toader Ianovici, prietenul salt, care citape Cicerone, in scrisorile sale latine§ti adresate Bistritenilor dinArdeall; in sfir§it el va fi fost inriurit po,atege ,;,Romanii" .

apoi Greci bizantini", in lmba greciaseä a evului mediu..in:Ptefat-ade la 1643, se spune eft Invätäturile se indreapta cAtre tosta

Bisirgel, I, p. XCIX ; Hurmuzaki, XV, tabla.

Literatura religioasä in venid al XVII-lea 267

,semintiia romdneascd pretutindene, ce sä aflä pravoslavnia,intr'aciasta limbd"; publicatia e oferitä Cu mini larg intinse, caun dar limbii romäne5ti".

A5a erau menite aceste cdrti i a5a au fost in adevdr, edeivom vedea cä Muntenii le-au adoptat, reproducindu-le fdrä a ospune.

Dar aceste tipärituri moldovene5ti sint foarte. putine.. De la1646 nu mai iese nimic la ivealä. Totu5i p atunci tara sateaCu totul in pace, 5i Domnia lui Vasile Lupu era in cea mai mareinflorire a ei. In 1645 se serlA cu o pompa imparateascä nuntaDomnitei Maria, fata lui Vasile, 5i a Tudosiei Bucioc, intiia luiDoammä, cu cneazul litvan Ianus Radziwill. Petru Movild, careveni insu5i, cu toti fratii säi 1, sluji la Trei-I-erarhi 5i puse cana5 cununiile pe fruntea sotilor 2; el tipäri la Chiev 5i un Cu-vint duhovnicesc pentru asätoria lui Ianus Radziwill cu Maria,fata Hospodarului Vasile" 3.

Tot pe atunci, in 1646-7, Grigore Ureche, care pärdsise Vornicia-eea-Mare 5i, ea Eustratie innainte d dinsul, i5i trecea vremea cucetitul cärtilor i izvoditul dupd dinsele, prefäcu in romAna5tevechile cronici slavone ale terii 4si le acldugi cu stiri culese dinizvoare strdine, operd de cea mai mare insemnatate §i decare va fi vorba in capitolul urmätor.

Vasile pldtia pe atunci datoriile Patriarhilor 5; Patriarhul deConstantinopol mazil Atanasie Patelarie se ,gäsia in Ia0. la 1645,

Muda catre Tar domnescul oaspete in aceste cuvinte: Eleste ajutätorul tuturor calor cari cer: Visteria lui este deschisdmila-i se revarsd imbiel§ugatd asupra tuturor sdracilor" 6 Pa-triarh de lerusalim fu pus Paisie, care fusese pänd atunci ,egumenla Galata §i exarh pentru administrarea mo§iilor pe care Pa-.triarhia le avea in Moldova; hirotonisirea lui se fdcu chiar la Ia0,

V. *inca', Chronica Rominilor, la anul 1644. Cf. 1st. Romtnilor princalcItori, Il, i Karadja, in revista Ion Neculce, 1924. Portretele ei in Iorga;Note polone (An. Ac. Rom., 1924).

2 Studii fi doc., IV, p. CCX.Picot, I. c. Invitafia la nuntg. din .partea lui lamas, in ale mele Acte

fragmente, 1, pp. 196-7.4 V. mai sus.

Melchisedee, Notife, pp. 206-8; Vasile Lupa ca urniiitor al impiíratilorelitz Rdsdrit, An. Ac. Rom., 1914.

6 !bid., p. 208.

268 Istoria literaturii romlineVi

de Obtre Varlaam, ajutat de Atanasie al Romanului si de episco-pul grec al Kassandriei 1. Obiceiul inchindrilor se intinsese foartemult, i mändstirea lui Aron-Vodd lingd Iasi se tinea acum de a-ceia din Chalke, de ling& Constantinopol 2. Meletie Sirigul, asezatin Capitala Moldovei, episcop al Bräilei, era sfetnicul cel as-cultat in cele biserice0i. Balcanic dupd tatd, vorbind greceste cu al

amindoud fetele, Maria si Ruxanda, scriu numai greceste3,el pirea Grecilor din Rdsärit ca un urmas al Impäratilor de odi-nioarA 4. Un fost episcop de Ohrida, Meletie, il piri, tot in 1645,cd el ar fi voind ca, atunci chid Sultanul se va duce cu räzboiulasupra ostrovelor Cretei si Maltei, sä stringd ostasi i sä seducA la Constantlnopol in local Sultanului" 5, i ambasadorul ve-netian de pe lingd Poartd povesteste si el, la 15 April, de a-ceastä gird cd o coroand de aur, ca a Patriarhilor, trebuia sä.fie trimeasd in Moldova ca sd incunune pe Domnul de acolo sila iesirea flotei turcesti in Marea Mediterand, toti Mitropolitiise indatoriserd a stringe oaste pentru a-1 cherna la aceastä Im-pärAtie" 6.

Insä tocmai acest curent grecesc, care se revarsä din nou a-supra 'Moldovei, era menit sä distrugä pentru citva timp si car-tea slavond veche i incepatoarea carte romdneascd. Pociatchi

ciilugärii sdi rusi pärtisird peste citva timp scoala de laTrei-Ierarhi, si in mändstire intrard cdlugäri greci, cari nu ti-nurd niciun fel de scoalä 7. Varlaam, care merse peste putintimp in solie la Cazacii doritori de prada terii si de o altii pradi,Domnita Ruxanda, pentru Timus, fiul Hatmanului lor 8, erabätrin si nu mai avea gustul tälmäeirii cArtilor. Eustratie mat

Ibid., pp. 209-.0.2 Studii fi doc., IV, p. 31, nota

V. Studii si doc , VII, note explicative. Doamna Maria, care isclile§te in

zapisul grecesc din 1644, e insli fata lui Ieremia-Vodli. IscAlitura ei trebtliesA se ceteascli: Maria Firleiowa W. S.". Cf. Papiu, Tesaur, 1, p. 140. W.S." inseamnli: Voevodeasli de Sandome.

4 V. 0 Cälâtoriile patriarchului Macarie de Antiochia, traduse de d-raEmilia Cioran, Bucure§6, 1899.

Melchisedec, Notife, p. 209.6 Hurmuzaki, 1V3, p. 535, no. DCXXV1II. in genere, pentm Varlaam,

umnografia lui t. Dinulescu; extras din Candela pe 1886.7 Uricariul, 111, p. 285.

Studii fi doc., IV, p. CCXXXV.

Literatura religioasd in veacul al XVII-lea 269

trdi, se pare, atita eft sá faca insemnari pe margenea letopise.-ttului celui nou al lui Ureche; mort in cursul lucrärii lui 1. Altipärturari nu-i avea Moldova de pe acest timp, i astfel tiparulse opri, ne mai avind nicio menire; el se opri aproape in acela0timp chid inceteaza §i tipdriturile lui Petru Movila.

Mitropolitul Chievului trat 'Ana in 1646. Varlaam avu o viatàmai lung. Dar, cind Gheorghe Stefan, Logaltul-cel-Mare, se!idled hnpotriva lui Vasile-Voda, Varlaam se retrase la munte",

biruitorul fu incoronat numai de episcopul de. Hu§i. 2. Acestase numia Ghedeon i pastorià Inca din 1633; s'ar pärea ca. Vasile-1Meuse Invätätorul fiului säu Stefänitä, care domni mai tarziu inMoldova, dar formula slavonä. de parinte i invatator al nostru",pe care Stetanitä o alipe§te ()data de numele lui Ghedeon 3, e ste-reotipii i poate nu inseamnä 0 in acest cas cleat respectultinärului Domn pentru batrinul Mitropolit retras la manastire. Ghe-deon era 0 el de la Secul, unde a fäcut §i danii i uncle a fostingropat 4.

Schimbarea lui Varlaam cu Ghedeon se petrecu indata dupa ase-zarca lui Gheorghe Stefan: in primavara anului 1655, robullui Dumnedzau Varlaam Mitropolit biv suciavschi" face o in-voiala Cu calugärii de la martastirea Neamtului 5. $i in 1657mai vedem la Secul, avInd numai grija mo§iilor i viilor sale pecare le IAA. manastirii de ande plecase i unde se intorcea, pen-tru a se pregati de moartea apropiat.A. La 18 August el 10 facudiata din urma 6. Avea lingä dinsul la 11 Maiu pe episcopulde Rädduti Saya, care ajunse in 1658 la Roman 0. poate chiar incursul lui 1659 Mitropolit7. Saya era 0 el un fost chlugär de

V. mai sus si, Studit i doc., III, pp. 9-11. Manuscriptul de unde s'a luataceastd Prefatd poartá azi n-1 1445, in Bibl. Ac. Rom. Pentru Ureche, v.

unele §tiri in notele explicative la documentele volumului VII.2 Studii fi doc., IV, p. CCXLV.3 Document din 8 tulle 1631, In Arch. Statului, Neamt, no. 517: ofteltu i

ntalfe. Cf. pentru GhecLon ti Index zolkieviensis", In Candelape 1884, p. 753.

Melchisedec, Notite, p. 23.5 Neamt, no. 2507; Studii i doc., VII, Note explicative; Urechid, in An.

Ac. Rom., X, p. 344.Urechid, ibid., pp. 345-6.

7 Melchisedec, Chron. Hufului, I, p. 222; Chron. Romanului, I, pp. 277-8.V. Studil i doc., VII, Note explicative.

270 1storia literaturii rom5ne0i

la Secul 1, unde infloria deci mai multä invataturä si mai multaviatä printre mänästirile timpului; el trebuie sa fi fost unul dintreucenicii lui Varlaam. Linga ei doi se mai intimpind la acea data

Nistor Batiste sau Baptista", fiu, credem, al vestitului BatisteVevelli, sfetnicul lui Radu-Voda. Mihnea, si al unei fete a lui Nis-tor Ureche 2 Ina din 1658, Varlaam nu mai era in viatd; mä-nastirea Secul se judeca, la 16 April din acest an, cu nepotii rä-posatului 5. El se dusese In sfirsit in casa cea de lut a mosilorsi 4", si oasele lui zac supt piatra pe care si-o gatise, puind-olingA zidul bisericii Inc'a din 1642 5.

La 1658 insd Dosoftei era episcop de Hui 6, acel Dosoftei careavea sA porneascä o noud miscare de literatura religioasä. A-ceasta nu incepu inza. s.ipt Gheorihe Stefan. -Pe !Vremea .lui,se pot Insemna ca oameni cu o invatäturd deosebitä numai doiscriitori.

Unul e mirean. La 1655, urmasul lui Vasile Lupu chemaseinapoi pe clascalii de la Chiev si intarise scoala de la Trei-Ierarhi7:ca unul ce avea multe si strinse legaturi cu Ardealul, el va fi fostacela care a adus de acolo pentru latineste pe dascalul Simion,de la care a rämas prelucrarea Cronicii lui Grigorie Ureche;ca Simion era Ungurean" se vede din povestirile de origineungureasca pe care le adauge letopisetul pe care-1 prelucra,lar ca seria dupd incetarea Domniei lui Vasile Lupu, se intelegedin felul cum it aminteste in Predoslovia sa, care s'a gasit däu-nazi 8.

Clericul e Antonie din Moldovita. El stia latineste i slavoneste,si era credinciosul lui Gheorghie Stefan, printre tovarasii defuga ai caruia, prin Rusia, Livonia si Pomerania, el se gäsi, darcare nu-I pardsi, ca altii, nici pana la moarte, In Januar 1668.

1 Erbiceanu, Mitr. Mold. p. LVIII.V. Studii si doc., V, p. 278.

3 Arch. Statului, Neamt, no. 2510.4 Prefata la Cazanie.

Melchisedec, Notite, p. 21. Si Saya a fost ingropat tot acolo ; v. Notite,p. 22. Cf. Iorga, Inscriptii, I.

Melchisedec, Chron. Romanului, I. pp. 277-8.7 Uricariul, III, pp. 283-5.8 Studii fi doc., III, p. 10: insamnAnd pAnA la Domniia lui Vasilie-.Vodà5.

Litératura teligioasA in veacul al XVII-lea 271

Domnul pribeag voia sa ceteasca, in singurätatea lui, carte pelimba terii lui departate, si, pentru a-i mingiia doru/, a seasAntonie, inteo slova frumoasa, Raspunsurile" lui Varlaam, lacare adause o noua traducere romaneasa a Molitvenicului, alcArii autor poate sá fi fost, in parte, tot ell.

Astfel, de si numai peste putin erau sa inceapa tipariturile luíDosoftei, adevAratul urmas al lui Varlaam, activitatea literaraa acestui din urmä daduse ins& si pana acum unele din roa-dele ei.

Antonie e un vechiu scriitor al lui Voda cel cu maiestre raspun-suri 2, ea acele scrisori catre Craiul" ardelean in care se ¡Liraca n'are cu ce plati datoria catre acesta care-I sfredeleste de arsimti i de marmura sä. fie" §i in care, fatä. de primejdia tata-reascA, striga ca mai bine sd-1 manince cinii pamintului acestuia"decit sa fugA, cum insA are sA-i fie osinda 3. El isi intovArAsiseam spusstapinul in pribegie si anume pand la Stettin4, undeduren era s i se stingä viata acestuia, era dat sä. insemne

momentele acestei lungi agonii dupi ce de noapte l-aulovit eataroi din cornul capului drept i in mana dreaptd pi-eiorul dirept, 1668, noo an, meseta Ghenarie 10 dzile." Si acoloeapatase, impreuna Cu ifirladeanul Grajdan, cu Nicolae Mileseuinsusi, invAtatul boier de care va fi vorba pe urma, sarcina sascriecaci condeinl lui Vocla era mai slab decit mintea, lui ceabunk zburind cAtre nebune masuri, aceasta carte care e, inmare parte, a insu§i nenorocitului pribeag domnesc.

CAci el este acela, Antonie insu§i o spune, si nu pentru ama-gull, ca aceia cari atribuiau neinvatatului Ludovic al XIV-Ieatraducerea 'Comentariilor lui Cesar, care, gasíndu-se intaiuIn Livonia si apoi acolo, la Stettinul Pomorscai", intre Calvinisi mai ales luterani, i inca fanatici, a doua zi dui:4 triumfuriledin rAzboiul de Treizeci de ani, a Vrut sa apere pe ai sai, laPernau chiar, foarte ice salbatec i departat cu leagea pra-

Manuscriptul se pAstra la Blaj, in minile canonicului I. Moldovanu, cgruia-ifusese incredintat spre publicare de Mitropolitul Victor ; acum e In Bibliotecade acolo.

2 Hasdeu, Archiva istorica, I, p. 108.3 Studii si documente, IV, pp. 51-4; Scrisori de boieri, scrisori de Domni,

VAlenii-de-Munte 1925, p. 280 $i urm.4In Codicele pribeagului Gheorghe ,$tefatz Voevodul Moldovei, studiu

fi transcriere (Cluj 1924), d. N. Draganu, ceteste : tArgul Stetin nu-i suptascultarea Sfetilor (p. 153), in loc de tArgul

272 Istoria literaturii rornane0

voslavnicA i in sä1aul statornic al dorului sat' de tara, peputinii säl curteni, fiindu slabi i neintelegand Scriptura dupàcum ne iaste obiceaiur, de rAtAciri" ware 0 fatale. Stiindce zice Scripture, in Cartea Facerii, eA sä se ceteascA i sAse cinte in limba inteleask stand ce ingAduie David in Psalmi:ca toatk facerea sä laude pe Dumnedzau", deci in limba fiedinala,si mai ales ce spune Sfintul Pavel Corintenilor despre mai ma-rele folos a cinci cuvinte intelese decit a o mie in bimba pe careoamenii n'o inteleg, VodA." exilatul a luat i pärerea lui Antonie

ea fiind prielnicA gindulul sAu, s'a pus sd traducA acele molitvepArti läsate afarä de reformati din Scripturä, la care s'an

adaus, cum am spus, Räspunsurile" lui Varlaam, la catehismulde ispità al calvinilor ardeleni. Afirmatia arhimandritului e 11m-pede: incepind pe numele Domnului &Au, el arata cind i undes'a inceput lucrul: la Pernau, in zilele cind Gheorghe Stefan, am&rit, se plingea ca Doamna Safta, mult iubità in tinerete, n'avrut sä-i impArtAseascA patimile desterärii1, si s'a isprävit laStettinul Sfetilor" in 12 Mart 7173 (1665), dou,5 sAptdminiinainte de Pasti, cum nu uitä el sA adauge, pluind si o iscAliturk inlatineste, caci cu aceastA limbA a Romanilor strabuni el scrie:romkneste" ea si Varlaam, precum i cu germana se deprinseseprin aceste locuri ale streinArii" 2 lar aiurea, in fruntea Mo-litvelor de rugA de peste sAptAminA ate trei pe dzi", se spumeincA mai apriat: scoase de Maria Sa Gheorghe Stefan Voevod;le-am scos din limba sirbasok pre limba romAineascA," 3. S'ainvocat pomenirea la rugAciuni a lui Antonie, dar acesta e obi-celui pisarilor transcriitori, cärora li se cuvine o räsplatd Inceruri pentru cit s'a trudit mina de Wine'. Ceia ce decide ins&e declaratia urmAtoare, intercalatd hare rugAciuni, ca lucrul n'afost fAcut cu veo mindrie sau tiindu-ne dascali", i anume ne-fiind invAtati, si carte fiind de 35 de ai lipsitp] de amAnA" 4:

pentru anii de invätäturA.. aL lui VodA se potriveste, i.lar cumputea spune aceasta un cleric care necontenit trebuia sAaminA" cArtile sfinte 0 cele de slujbil?

De altfel ajunge o comparatie intre cutare din scrisori i tonul

V. scrisoarea lui Gheorghe stefan ce am tipArit In Revista istoricti pe1923.

DrAganu, o. c., pp. 9-11.3 Ibid., pp. 4 i 56.4 Ibid.

Literatura rellgioas6 In veacui al XVII-lea 273

duios al rugaciunilor ca sä se recunoasca acelasi stil al omului.care, dupa Miron Costin, era mai mester decit insusi Vasile Lupu,Domnul pe care-I izgonise, la invatáturile soliilor, a carfilor,la raspunsuri", adecä la instrucfii si la scrisori.

Prietenului din Ardeal el i se tinguieste asa:t Luminate i cinsttie Craiu i noua de bine facator, mllostivul

Dumnezeu sä te erute pre. Maria Ta cu build paca i sanatate.impreuna cu tot binele, intru multi ani.

Cinstita cartea Mariei Tale dintru mina cestui post al MarieiTale cu cinste o am primit, si-am cetit cu drag; si-am dat laudämilostivului Dumnezeu, infelegind de buna sanatatea Mariei Tala.De cite ni scrii Maria Ta, pre amaruntul infeles-am. Pentru rindulTatarilor, adevarat este cum zici Märiia Ta. lard pentr'acelalucru, precum am si mai scris Märiei Tale ca ei ni sint pägini,sintce ( pentru ca) ei, unde ieau astäzi un ban, mine car ze.cabani, asa i acolea ei ar avea a ingloti obiceiu. Ian& avem na-dejde pre .Dumnezeu, dupd rAspunsul ce li-ai räspuns MariaTa, sa intoarca obrazul intealt chip, sä mai lase dintr'a lor. Orvedea i ei cà sint si alfii oameni; ca ei, unde li sluji norocul inTara Leseascä, dupä cum au fost voia lui Dumnezeu, ei soco-tesc ea or supine toatä lumea, i gindesc ea alfii in lume nu-sloameni, ce-s numai ei oameni. Iara Maria Ta foarte ai as-puns bine, sa cunoascä ea nu-i lumea numai cu dinsii. lardpentru Ciogolea, pentr'aceia i noil. am socotit ca el se are Inprietesug cu dinsii; ce oareoe din lucrul lor, tot va adaveri Cio-golea .

PL.ntru rindul lucrului de spre Tarigrad, de pomenirea maziliei,semnezi Maria Ta cum sd fie sandtate, si sa fim intr'un bungind, i cuvintului nostru sä-i fim marturi, juramintului Ed-i fil11

plinitori. Pentru datorie, sa plinim si sa nu purtäm pa MarioTa Cu cuvinte, caci este 1/lariei Tale cu scandala. Da care lucrumA mir ce oiu mai zice catre Maria Ta, neavind credinta eu ea-tra Maria Ta. lard, sit* nu hiu crestin, ce sa hiu Jidov, si de legeamea sa hiu scapat si, la ziva cea de savirsit, unde ni este a,raspunde tofi, cinesi dui:Ca lucrul sau, i n'a hi fäfärie, acolo sahim cu luda cel vinzator Domnului säu, carele stim cä locullui va fi cu cei mulfi räi, i sa nu ne aflam la locul cel cu bunepaspunsu'ri, si sä nu auzim blagoslovenia lui Dumnezeu, caretoti crestinii spre-aceia nädäjduiesc sa o auzä i sd o vazä, de

18

274 istoria literaturii rotnáne0

nu mi-i atita inimd rea cist nu pociu nice odihni, nice a minca cufolos. Si, de as avea prilej, i n'as pläti de istov a Mdriai Tai2datorie, cit mai de sirg, ca sa nu hiu auzit atita ponos de laMaria Ta, carele nice la o sandtate nu md aduce!

,CA, de as avea zece bani in casa mea, trimete-i-as si aceiatot spre istov de datoria aceia; carea doar Maria Ta socotestieu din cinia mea si din fara-de-omenia mea pestescziez Märiei Tale, de nu pidtesc. Eu, necum spre ce as mai a-rata cdträ Maria Ta Cu alt juramint ceva, ce, cum ardtdm maisus, tot asa zicem: ce nevoia noastrd vede.m cd nu se erect:.innaintea Märiei Tale. Ce doar n'am fi nice noi cu obraz de mar-mure sau de hier, ca pre un hier sau pre un marmure cu a-Vita gloatä de atinsdturi s'are hi sfredeliit, dara mama nbastrain ce chip n'are hi vätdmatd de atita ponos? Ce numai penfrumare nevoie i lipsd ce ni este, si la Maria Ta n'avem credintd,

penteaceia sintem obiduiti; iara obrazul miau s'a. fdcut maigros decit piimintul de atita supdrare. Ce, preste Kuria vrem2.,tot om nevoi i om face cum om putea, si om plat' si MärieiTale. Pare-ni ca dintru cuvint ce-am avut la Maria Ta, si intr'alteparti unde ni-am dat cuvintul, nu ne-am scdpat. lard numai deeste ponosul Mariei Tale, si ne afil Maria Ta scdpati din cu-vint, numai pentru aeesti bani, socoteste-ni Maria Ta nevoia

greul, cace n'ave.m, cd n'arn fi nice noi bucurosi a hi in

toate zilele infruntati si preobrdzati, CA ni s'au fault greu lamima; ce n'avem ce face, pentru multa nevoie. lard volnic estiaria Ta a zice cum a hi voia Mdriei Tale, Ca ni esti Maria Tamai ales. Ce pentru nevoie, cauta-ni a auzi toate.

Pentru rindul dusmanului 1, scrisu-ni-au si boierii nostri;pentr'acela lucru sä stii Maria Ta ca, pand nu se va sueupa, nuva putea fi odihnd noud. Ce iatä cum "rabid lucrul lui: acum nise pare oborirea lui, mai apoi iard se scoald. Ce si flisat-amde n'am vrut sd mai facem cheltuiald duPii cal rind d'intdiu.Acmft iarãi vedem ca Thrall au inceput a indemna spre acellucru, precum stii Maria Ta. Deci i noi am dat invdtaturd boie-rilor nostri 2, de vreme ce veti vedea ca vine lucrul sd se faca.acea treabd de istov, sd nu hie amdgituri, ce, numai dacd orvedea treaba istovitä, atuncea, pentru banii ce s'au juruit, sä

Vasile Lupu.2 Capuchehaiele, represIntanti la Poartg.

Literatura religioasa in veacul al XVII-lea 05'

acii cum or putea, sà iea Cu camatd, sa se pläteasca de a-supra terii, ca bani sä trimitem, nu avam. Pentru cei voi-nici 1 de carii a cercetat Radu Lasliu, unul au fost mars eu boie-rii acol3 la Maria Ta, iara unul a fost aicea; ce cu dreptul amfost scris A/Brief Tale pentru sa nu se indoiasca i altii.

Pentru rindul calului, zici Mdria Ta ca nu poftesti Maria Taacel giugan, ce poftesti unul alb, carele ad spus Martel TaleVoina ca. au fost stud al doile cal, si 'nca sa fie zis ca. 'ntr'unrind au mars in grajd i l-au vazut, lard al doilea rind l-au fostascuns. Ce, sa nu hin crestin, ce sd hiu proclet, de am dat inlaturi vr'unul din cai, lard asa cum zice: Capitan-Pase 2 nuam: am un cal, Cadir-Aga 3, alb, carele Inca. la Suceava mi l-au

carele Maria Ta ar stii4. Si eu zau numai doi caiam avut acum, de inalecam eu pre dinsii: acel alb, Cadir-Aga.

cel sur-alb, moldovenesc, de la Comisul, ce I-am trimis MarieiTale. Ce acmù numai cu acesta am ramas de treaba mea: amcal citiva in grajd, ce numai nu mi-s de treaba mea

lar atre Dumnezeu molitfa, scrisa de o mind mai neprice-puta la ortografie, sunii astfel, in constiinta reala a pacate-lor eau: cu suferinta se platesc:

Bine te cuvintedzu, Doamne Dumnedzaul mieu, i cantare ne-destoinica aduc tie din rostolu (sic) spurcatu si din Mima necu-rata. Proslavasc numele tau cel sfantu, ca de pacatosul infratotu te grijesti, i indelungu rabdzi, asteptandu a mea pocainta,iar eu intru totu te manila calcand poroncile tale. Ce voi dziceinainte mariei tale, Doamne? Tu stii nebunie mea, si päcatelemele de tine nu ascunsara. Si acmu nu ma lepada pe mine dela fata ta, neavind budze curate, indraznindu spre slava ma-rine Durnnedzairii tale. Si ruga särei acinù catra tine o aduc:pe tine toata dihanie i toata facere cu fria t. lauda. O Doam-ne Dumnedzäul mieu, ea/a ce ai luat pacatela a toatä lumea, $ia mete fara de numar si nespuse färadelegi le pierde, vinindla ciasul cel de apoi a dzilei acestie, intorcindu-mä din cale deserte

Osta0.2 Numele acelui cal.3 InteresantO aceasta numire a cailor domnqti dupä inalfele dregAtoiii sau

numele personalitälilor turcesti dg la cati-i avea Gheorghe $tefan.

lorga, Scrisori de boieri, scrisori de Doinni, la aceastA datä, p. 284.

276 Istotia literaturii romgne01

si al tau agiutor cercandu, ca a ta iubire d oameni nespusaeste. Cel ce ai priimit pi ceia ce au vinitu la al unspradzecelecias, i asemene e'i fa.'cutu Cu caja ce au purtat totti greul aces-tii dzile, si pre mine asijdere ma. primeste: nu numai o dzi culene cheltuind, ce intru toata vreame vietii mele cu lucrurt de.serte am petrecutu, i lucruri sufletesti nice danaoara n'arn fa-cut. Nu ma osindi pe mine, diespoitoare, ca i pridenainte chemati la a ta cina, lepadindu-se eu a sa inima cum-Oita, ce ma ciarca pe mine ca pe eel ratacitu spre raspintielumii, cd suf:etul acoperimiintul cebra ce doresc. Jata amn dzudplecata sp:e sard e, si soare:e ciasul sdrii intänpinä, si cele in-tdlepte luminile sale gatesc, la miiadzdnoapte sd te tänpine,cu tine sd le duci intru ldcasul inndrältiei ceriului, cdrora sipe mine pArtasi md fd. Nu-ti educe aminte de multime Od-catelor meale, ce dupä obiceiul milai tale miluiaste. Nu-mi da EAadorin intru moarte, ce intdre4te mddularela trupului, cd ambit de pd-2.ate. Intdrete suf,etul mieu tremurändu neincat[at], go-nete gdndurile cele spurcata da la inima mea, si lursinaazdminte care se intunecd de mähnirea, ca i [eu] sd-ti da.2, rugd.Doamne Isu:e Hristoase, p:ea:d ureache ta cdträ ruga m_a,bate pAca'ela me!e, si sfdrsitu bun ddrueste mie. Si asa dintrupul mieu mä iartd. $i ingerul päeii, Doamne, de boierulhului sii Ind izbdveascd pe mine cu ruga si cu rugliciuncapreasfintei a lui Dumnedzdu Ndscdtoare si a sfintelor puteri aceru:ui si a toti sfintii, carii din veaci t'au ingAduit tie, cd bineesti cuväntatu intru totu cu Pdrintele si cu Duhul Sfantu In-tru nesfärsitii veaci, amin."

9. Nouble tiparituri mantene de sopt MAO Basarab,

ln anul 1646, cind se incheie publicatiile romänesti ale Moklo-venilor, mAndstirea munteand a Dealului, unde era egumen loandin Gomionita, mänästire din Bosnia, de unde trecuse la Athos,Addea, din porunca Mitropolitului Teofil, un Liturgliierlu, foarteimpodobit cu chipuri: ale Domnului, Doamnei si unor sfinti; sedovedia astfel cA Matei-Vodd poate patrond cdrti tot asa dye

frumoase ca i rivalul sau de peste Milcov. Un Slujebnic urrndIn acelasi an 1. Dupd a:esta cdrti slavone se intilneste ceva in

Bianu i Hodq, o. c., n-le 49 0 5t. Un Slujebnic slavo-romAnese s'a scris

Literatura religioasa in veacul al XVII-lea 277

adevär neasteptat: Udriste Ndsturel, care, pe lingd numelebiblic de Uriil, îi dA cu acest prilej acel greco-latin de 0-resteel era deci un s!avonisant de modal, traduce din latinestein... slavoneste vestita carte a Imitatiai lui Hristos, si o tipdrestela Dealu, in Tipografia Domneascd" titlul era luat de laMoldoveni, la 1647, primdvaral.

AceIasi Udriste talmdci din slavoneste in romäneste, la 1648-9,tot pe vremea cind era al doilea Logofat, vestita poveste a luiVarlaam i Ioasaf de loan Damaschin, de sigur dupa tipäri-tura ruseasca, a lui Petru Movild. Dar lucrarea rdmase in ma-nuscript, si invatatul boier nu se cobori pan& acolo, incit s'o a-seze in rind cu publicatiile insemnate cu stema munteand acumnatului sAu 2. A publica astfel de lucruri profana ar fi fostacelasi lucru ca si cum s'ar fi dat in tipar acele Alexandrii si Roj-danice si Albine i Flori ale Darurilor, acele minunate povestifrumoase anecdote si interesante lämuriri de semne in trupulomului, in visuri si in largul naturii, pe care le copiau pe in-trecutele popi de sate si dieci din cei mdrunti, si pe canalcetitorii le sorbiau, cu toate sfaturile de infrinare ce li se dddeaude catre cdrturarii ci mari si plicticosi 3.

In 1648-9 publicatiile slavone se continua prin Triodul care fuscos cu cheltuiala Doamnei Elena, sora lui Ildsture14: ea ofericartea lui Damaschin, Protos-ul de la Athos, care va fi venit peacel timp prin tara.. Tipdritorul e tot cdlugdrul loan, care numai avea insd egumenia Dealului, ci lucra jos, in cetatea deScaun, in Tirgoviste. Mitropolit era Inca de la inceputul lu-crdrii Stefan, fostul eplscop de Buzdu, si el aräta o mare do-rintä de a se insemna prin tipdrituri, de a intrece in aceastd

peste putin, supt Mitropolitul Stefan, intr'un splendid manuscript (Bibl. Ac.Rom., no. 1790).

Ibid., pp. 158-9.Odobescu incepuse a tipäri opusculul, dar s'a oprit. Extrase in Gaster

Chrestomatia, 1, p. 129 si urm. Pentru alt ms., v. lorga, Manuseriptelendstirii Cernica, in Bis. ortodoxd pe 1902, no. 52. V. si manuscriSele 2458,2470 ale Ac. Rom.

3 O carticica avind acest cuprins, copiata la 1620 in satul Simpietru deHO Brasov, e analisata, dindu-se i extrase, de d. I. Bianu, in Col. lui TraianPC 1883, pp. 323 si urm., 445 si urm.

4 0 soil a ei avea o foarte frumoasa casa la Varästi (Ilfov). V. Cdteitoriitelui Macarie de Antiochia, p. 211.

278 Istoria literaturii romAnc§ti

privinta pe inaintasul &au Teofil. Il indemna cu atit mai multla editarea de carti slavone inceLarea publicatillor rusesti dinChiev si Liov. El face sa apard deci un Triod pentru post in1649, o Psa(tire, cu lucrul clreia se insarcina Grecul Melchisedecde la Cimpulung, in 1650.

In acelasi timp însä, stefan, inriurit de noile tiparituri ar-delene, incepute la 1648, facu sa se dea si carti romanesti.E insa firesc lucru ea' ele nu erau, ca in Ardeal, traducen i ale Cu-vintului lui Dumnezeu, care nu putea parasi vechiul sau si-criu greoiu, al limbii slavone, ci, sau lucran i literare, sau ceiace e in adevar nou in miscarea de romanisare a Bisericii, cdrtide slujba. Frumoasa litera, frumoasete frontispicii noua ale mes-terilor munteni se intrebuintara de acum inainte i pentru astfelde opere, in limba vulgara".

Inceputul il facu un simplu diacon, cu numele de Mihail, carese ingrijia mult de felul cum i se va face slujba la moarte, caeivazuse ea unii cetesc unele lucruri, altii altele. El cumpara deciun text slavon si unul grecesc, cherna pe linga dinsul oa-meni cärturari buni si intelepti", se ajuta cu ei, si das la buncapat luerarea. Apoi o tipäri intr'o brosura de vre-o cincizeci depagini §i-i adause o scurta Prefatd, in care sint pomenite si ru-dele lui, pentru ca evlaviosul cetitor sá se roage pentruAceasta e Cartea ce sa cheama Pogribania preotiior mireania diaconilor".

Cheltuitorul pentru cartea urmatoare, tiparita la 1651, e Mi-tropolitul insusi, care pune chiar, in locul obisnuitei steme dom-nesti, semnul carele iaste dat de la Dumnezau preasfintilorMitropoliti ai Tarai Ugrovlahiei". Nu numai atit, dar 'Stefan-e i traducatorul carpi intitulate; Mistirio sau Sacrament, alecAni elemente le-a scos din molitvenice grecesti i slavone. Elarata ca. a voit prin aceasta sA lamureasa pe preotii sAi asupratainelor, ca sa nu li se mai aduca ocara ea, din grosime.

grubie", nu li inteleg rostul. Deocamdatä da tainele de capete-nie: botezul si mirul. Vor veni apoi, Cu alt prilej, i celelalte cincitaine 1

V. Bianu o. c., pp. 178-94. 0 a doua parte din Mistirio am gäsit-ocopiatä elegant intr'un manuscript de la mänästirea Cernica. Astäzi ea seafla in Bibl. Ac. Rom. D. Bianu a tipärit-o In Apendicele la Discursul sAu deintrare in Academia Rominä, Despre introdueerea linWii romätzefti:in

Literatura religioasä in veacul al XVII-lea 279

LegAtura intre aceastà opera si cele Seapte Taine" ale Lo-gofdtului Eustratie e vdditd. Stefan s'a inspirat de la treti Logo-

moldovean. De alminterea, un scriitor care, ca dinsul, zice:Bisericd Munteneascd i Tara Munteneascd in loe de Bise-rica si Tard-Rumdneascd s'ar pdrea a fi din Moldova. A-ceasta ar dovedi-o i rivna lui de a da clerului ce-i era supuscd.rti pe limba lui: nu cum au fost pdnd acum slavoneaste tipieu-rile, carele nu le pot sti cinstitii i cuceritii preoti, pentru nese-buiiala lor, ce tot runidneaste toate pre ränd". Stilul are toateinsusirile puternicului stil moldovenesc din acest timp, si aceastaar mai fi inca o dovadd. Insd, in Prefata de la Indreptarea le-gii" din 1652, tAlmdcitorul, indreptindu-se catre Stefan camultdmeascd, ldmureste cd acesta era deintr'un loe ca acelasi sat de jos al Ungro-Vlahier as crede cA acest Munteantrecuse prin vre-o mandstire moldoveneased, unde va fi primitscoala cea noud si bund a lui Varlaam.

Precum Mistirio" atirnd de cele Seapte Taine", astfelmarea lucrare tirgovisteand a Indreptdrii legii" porneste dela tipdritura moldoveneascd a lui Eustratie asupra Canoanelorlegilor impärdtesti.

Stefan void sä se dea judecdtorilor i cetitorilor munteni o cu-legere complectd a hotdririlor de sinoade si de Impdrati. El cd-'Ata textul, pe care-1 cdutase in zddar la Constantinopol, de laVistierul al doilea Gheorghie Carida din Trikke, pe care-1 as-tepta, in 1655, o moarte grozavd din partea Seimenilor ras-culati 2; volumul cuprindea judecata toatd arhiereascd, i, angddinsa, si inpardteascd, cu toate canoanele ale Sfintelor Sdboard

Apostoli, si a Marelui Vasilie, si a altor dumnezeesti si sfintiPdrinti, inpreund cu theolog (sic) dumnezdestilor bogoslovi,scoasd i tocmitd cu porunca i invdtdtura blagocestivului In-pdrat chir loan Comninul, cu mare si multa socotintd, de pra-

rica Romtnilor, Bucuresti, 1904. Nunta de m'e e vorba, pare sl fie a feteicelei mai mari a Ducdi-Voill ea fiel lui Radu-Voclä. Leon (v. Constantin CA-pitanul Filipescul, ed. foro, pp. 158-9). Atunci era incl Mitropolit stefan,cAci Toodosie-i luä locul abia la 21 Maiu 1668 (Studii i doc., V, p. 629,nota I).

l Ibid., p. 192.V, Studii si doc., IV, p. CCLXII ; Constantin CApitanul, p. 133, nota 1,

260 Istorla literaturii romänesti

voslavnicul intru dascali diacon si päzitoriul de toatd pravila sicanoanele Marii-Besearici, chir Alexie Rodinu[1]". Pentru a facetraducerea dä pre ellineaste pre cuvinte proaste rumdneasté",Stefan alese pe un cdlugar din Ardeal, pe un Panonian", Cunumele de Daniil Andrean" sau Andrian, Adrian, Scolar al luiIgnatie Petritzi si al -lui Pantelimon Ligaridis, acesta din urrndteologul" lui Matei-Vodd, precum Sirigul era teologul" iluiVasile Lupu 1. El infAtisä lucrarea, intovdräsitd de o Pre-fatä foarte milli* in care se calificd insusi de nevrednic, demai micul, prostul si plecatul prah de supt picioarele cinstite aleSfintiei Sale". Lui Stefan ii pläcu opera lui Daniil, si el scrisepentru dinsa o lungd introducere, in care vorbesta de felul cums'au alcätuit legile impdrdtesti, cu amdnunte i numacare trebuiau sä. umple de mirare pe oamenii din vremea lui. Elcomandà apoi ilustratii asa de frumoase, sfinti, soboare impdrd-testi, cum nu se mai vdzuserd !And atunci la noi, si dddu totulmesterilor tiparnici, cari-i aduserd la 1652 un splendid volum deaproape 800 de pagini 2.

Daniil, care s'a invrednicit a fi mai tdrziu Mitropolit in Ar-deal, de la 1654 innainte 3, a dat farà indoiald o traducere bund.Dar, om fdrd o invdtdturd mai deosebitd, el nu s'a priceput sdschimbe in compilatia, cu totul farà forma, pe care i-o ddclpseMitropolitul. Pe lingä aceasta, avind la incldmind .Cartea de ?Ilya-'Mara' a lui Eustratie, el n'a tradus din nou, ci a indreptat

numai si nu rdu traducerea pe care o ddcluse acesta,cuprinzind astfel in noua Pravild munteand, de si in altä o-rinduire, tot Nomocanonul moldovenesc. Pe cind insd opera luiEustratie, bine impArtitä 4, a putut fi intrebuintatá in judeatiamestecul greoiu i fdrä nicio socoteald pe care-I fálmäcise in-

V. $i vol. ILRetipArit de Misail si Blaremberg in 1871 si de Bujoreanu, in Collectiune

de legiuiri, Ill. Cf. Pie, Die runzdnischen Gesetze und ihr Nexus mit dentbyzanti[niJschen und slavischen Rccht, Praga, 1886 (o dare de sama).

Pravilei Intlia, de la Govora, iscdlit de ,Moxalie Mihail", e astki n-12471 din Bibl. Ac. Rom.

8 Bunea, Vechile episcopii, p. 110 si urm. Apoi el se intoarse in Tara-RomAneascA, uncle apare citva timp ca episcop de Strehaia, titlu nou, crtatnumai pentru el. V. Bianu, Episcopia Strehaiei, in An. Ac. Rom. pe 1904.

V. Xenopol, 1st. Ronanilor, IV, p. 163 si unu. $i mai ales C. Popovici,in Candela, an V.

Literatura religioasA in vcacul al XVII-lea 2i

tocmai Daniil, n'a avut alt rost decit acela de a fi cetit, si maiales privit Cu acea admiratie pe cara o inspird cärtile vo!uminoasecelor foarte multi cari n'au nici chemarea, nici ap'ecar2a sä. ledeschiciti.

Tot in 1652, o traducere a Tirnosanie', fdcutd dupd greca§teslavoneste tot de Mitropolitul Stefan, inchidaa strut tipdriturilormuntene. In 1653, incepea rdzboiul pentru scoatarea lui VasileLupu; urmau tulburdrile Seimenilor. In 1654 Matei-Vocid e stin-gea, luind cu dinsul pacea, bogatia si grija de carte si invd-täturä.

10. Tiräriturile ardelene.

Pe cind Moldova tipäresta carp de catire, iar Tara-Romancascdopere slavone sau slujba pa romäneste, impreund cu lucraridcconcurentd" fatd cu acelea apdrute in Iasi, Ardaalul incepc ada un al doilea sir de cdrti sfinte, pe care, Ce e dreptul, n'avurägazul sd-1 ducà la sfirsit.

Aceste tipArituri sint insä. ceia ce nu fuseserd toate publicatiiledin veacul al XVI-lea traducen i nouä, fácute anume p2ntru ce-titorii din acest timp. Cetitorii acestia sint intelesi intetin chiptot asa de larg, cum intelesese Corasi i urmasii sdi pa cetito-iilor. Nu e vorba numai da Rominii dintr'o tarä, ci de Rominii depretutindeni, deci de intregimaa neamului. Si Varlaam spugese cävrea s'd vorbeascd tuturor ce'or ce au graiul säu, dar acest gindinait se exprima mult mai daplin, mai puternic si mai fru-mos in aceste cuvinta ale Prefetei puse de Mitropolitul arde-lean Simion Stefan inaintsa Noului Testament din Bälgrad(1648): Aciasta inca va rugäni, sä luati aminte ca Ruminii nugraescu in toate tardle intr'un chip, fried neci o tarä toti intr'unchip; pentr'aceaia cu nevoe poate sa serie cineva sä inteleagatoti, gräind un lucru unii inteun chip, altii intealt chip: auvqmAnt, au vase, au altele multe nu le numescu inteun chip.Bine tim cA cuvintele trebue sä fie ca banii, ea banii aceia santbuni carii imblä in toate tdrä.le, ai i cuvintele acealea santbune carele le inteleg toti. Noi, derept aceala, ne-am silit, de incat am putut, sa izvodim a§ia cum sa inteleaga toti; jara, sänu vor inteleage toti, nu-i de vina noasträ, ce-i de vina celuiace-au rasfirat Rumanii printr'alte tari, de §'au mestecat cuvin-tele cu alte limbi, de nu graescu toti inteun chip." Programul

282 Istoria literaturli rombesti

si nevoia unei limbi literare unice pentru toti Rominii nu seputeau aräta mai bine decit in aceste rinduri ale Mitropolituluibalgradean.

Gheorghe Rakoczy I-iu, prietenul lui Matei-Vodb, se apropiade sfirsitul stapinirii sale, cind el indemna pe Simion Stefansa dea credinciosilor sai un Nou Testament pe romäneste. Mi-tropolitul insusi nu era un cärturar, cu toate cà stia sa seriefoarte limpede limba sa; fost calugar in manastirea de lingaMitropolie, el n'avuse unde sa capeta stiinta de slavoneste i gre-ceste pe care de o bucata de vreme o aveau aceia dintre /pre-latii romlni ce se socotiau invätati. El dädu sarcina tradueeriicelei noua calugdrului Silivestru, venit din Tara-Romäneasca,unde Meuse acele traducen i din slavoneste, slabe, luate cuvintdupä cuvint, pe care le cunoastem.

Simion Stefan se lauda ea, nemultämit cu lucrarea lui Sili-vestru, s'a apucat insusi a posledui, i, uncle n'au fost bine,am ispravit si am inplut si am tocmit din cat am putut": elar fi intrebuintat traducerea slavona din Moscova i traducerealui Ieronim, dar s'a tinut mai mult de textul greeesc. El a maipus si 'resumatul, suma", care va ajuta pe cei ce cauta. Sigurde lucrul sau, polt4te pe cetitori sa compare cu izvoadele".caci numai atunci vdti afla pe ce cale am imblat".

E aproape sigur cä Mitropolitul a facut parte din aceste lu-cruri prin altii. Dar CA a fost o prefacere a scrisului lui Silivestrunu ramine indoiala. Stilul Noului Testament din Balgrad nu eacela al Cazaniei muntene: scurt si cuprinzator, energic si binerostit, el samanä cu al Paliei diin 1582. Mladierea moldoveneascalipseVe, dar, asa cum este, aceasta era cea mai !mina formaromaneasca pe care pana atunci o primise vre-o parte dinScripturä. Litera märunta, find, eleganta, podoabele cumpatate,säpate dupa gustul apusean, erau si ele vrednice de aceasta mi-nunata carte, care putea, astfel, sä. apara ca produs al uneitipografii prianciare.

In ceia ce priveste limba, nu e nicio deosebire intre Noul Tes-tament din 1648 si Psaltirea care iesi in aceleasi condiitii la 1651.Dar aceasta e si mai precisa si mai exacta, ea una ce e talmäcitade-a dreptul dupa limba jidovasca". Cei ce au indeplinit a-ceasta sarcinä de invdtat, nu s'i-au scris numele, dar pe ling&dinsii Mitropolitul, acelasi Simion stefan, a avut numai ros-

Literatura religioasd in veacul al XVII-lea 283

tul de sfdtuitor, i nici Predoslovia nu e fdcutd in numelelui, ci in al tAlmdcitorilor necunoscuti.

Pe dud cirmuia insd in Ardeal Gheorghe Rakoczy al II-lea,tiparul din BdIgrad adu, la 1656, un Rdspuns la cdrticicardzboinicd a lui Varlaam, supt titlul de Scutul catichizmusu-lui cu räspunsu den ScrAptura Sv[dn]td inpotriva räspunsuluia doao tdri fArà &Tipturd Svdnta". Pe atunci starea Mitro-poliei ardelene era cu totul neorinduita, si nu s'ar putea spunecà acest nou strigät de luptd a pornit de la Daniil, care separe cd pästoria pe atunci: o dovadd cd autorul e altul, se andsi in marea invdtdturd 'n ale Scripturii de care el dd dovadd, pecind se stie cä Daniil, calugdrul Daniil Andrean Panonianul,din Tirgoviste avea abia slabele puteri ale unui traducdtor mij-lociu. Insd la 1656 era superintendent calvin acel Gheorghe Csu-lay, care, ca pastor al Curtii, cheltuise pentru tipdrfrea Cate-chizmusului" atacat de Varlaam; ajungindu-i la cunostintd, camtdrziu, ce e dreptul, combaterea acestuia, el alcätui de build samdinsusi invätatul räspuns, pe care-1 tälmä.ci pe romdneste, destulde stingaciu, un preot oarecare, dintre eel foarte multi cart nu sedeosebiau supt raportul religios de calvinii cuceritori 1. La rds-pingerea argumenteor lui Varlaam se alause si intreg Catechismul,asa cum el fusese tipdrit intdia oard, la 1640 2.

lndata incepea lupta lui Ghaorghe Rakoczy al II-lea cu Tur-cii, frdmintdrile pentru Co7oana Ardealului. In acest vdImdsag,activitatea literarä incetd i aici, cam in acelasi tinip chid ea seopria in Tara-Romdneascd.

O editie noui a cdrtii a dat-o G. Baritin, supt Catechismulu cal-vinescu, impusu clerului i poporului romanescu sub Dotuni'a principiloru Geor-giu Rakoczy I. si II.; Sibila, Krafft, 1879; cf. Bianu i Hodos, o. c., p. 537, no. 64.

.,Cor. Gheor. Mol." de la sfir.,it inseamnd ..Correxit Gheor[ghe] Mol[narn$i catolicil tipiarird un Catechism pentru Romini, la Pojon ; traducerea

se fAcu dupd lucrarea lui Paul Canisius, vestitul Jesuit, a anti amintire s'aserbat cldunäzi, de un cleric din Caransebes, In 1636. V. Socotelile Braso-vului, p. 187, nota 2, dupd Archiv f. siebenbargische Lanaeskunde, N. F.,XIX, p. 629.

CAPITOLUL XII.

Cronicile romAne0 ale veacului al XVII-lea.

1. Cronica lni Grigore Ureehe.In secolul al XVII-lea, innnainte de mijlocul lui, intre 1646 si

prilmiivara anului 1647 1, intre data, adecd, a lesirii din Vornicie0 a mortii sale, Grigore Urache, invdtat boier moldovenesc,care Meuse studii in Polonia 2, odupase pe rind, de la 1631demnitatea de Mare Spdtar, fiind numit cl Vasile Lupu Vorni,cMare al Terii-de-jos3, se &di sà dea Moldovei o istorie atrecutului Eau in limba romdneascd. Acest gind se explicd prin cu-rentul spre talmdcire care cuprinsese pe cdrturarii timpului, eu-rent datorit unei intregi grupe de influente, pe care le-am fixatmai sus. Ureche hiera din propriul säu indemn, Lira sd fi existato rugdminte domneascd, pe care cronicarul n'ar fi uitat sd o po-meneased. Nu ca un indeplinitor de porunci ale lui Vasile Lupu,ei mai curind ca un nemultdmit cu lipsa de asezare", Cu po-sibilitatea tin& tiranii färä stavild in patria sa, ni se infiitiseazdGrigore Ureche 5.

V. A. Urechia, Schite de 1st. lit. rointne, pp. 180-200.V. Miron Costin, poema polon5, ed. Letopisetelor, p. 491 : care a InvAtat

literatura In scoalele polone. Cf. Bat winski, in Prinos lui D. A. Sturdza.VeLi G. Pascu, Gligorie (sic) Ureache, Iasi 1920.

' Cf. Xenopol, 1st. Ronzinilor, IV, p. 66 si urm.DupA argumentele aduse acum douAzeci si mai bine de ani si care au restabilit

bunul shut In drepturile sale, nu e umbrA. de IndoiaIA ca' Grigore, si nu tatAl suNestor, a scris Cronica Moldovei. V. Orasanu, Cron. Moldoveni, p. 57 si urm.Avem o scrisoare de la Nestor In Hurmuzaki, XI, p. 233, no. CCCLVIII, si nu unnecArturar ca acesta ar fi putut intreprinde o operA literard asa de grea si deInsemnatA. Pe urtnA Nestor nu se constatA de nicSieri a fi fAcut studii In Po-lonia si nici nu era pe vremea copilAriei lui obiceiul acestor studii, i despre

286 Istoria literaturii romanesti

Ca sA nu se inece anii cei trecuti", Ureche s'a hotdrit sd-siredacteze compilatia. Printr'insa patriotul boier, care urmdriacu durere scdderea treptatd a terii sale, scddere ce se oprisenumai in deceniile din urmd, void sd-si pldteascd datoria cdtretard, pe care o servise i altfel.

Doria 5.1 se ;,tie printr'insul originea neamului si desfdsurareatimp de trei secole a istoriei lui. In trecutul de lupte el descope-ria motive de mindrie pentru dinsul si contemporanii ski, si Incaracterisärile Domnilor mari, partea cea mai originald a cro-nicii, el gdseste, vorbind de intregitorii si apdrdtorii Moldovei:Alexandru-cel-Bun cu darul de intelepciune", Stefan-cel-Mare,Sfintul Stefan-Vodd, nu pentru seet..., ci pentru lucrurile celevitejesti", Bogdan, ce ca un strdjer in toate pdrtile priveghia",Petru Rares, pAstoriul cel bun", cuvinte calde i mindre,Dar patriotismul lui nu vibreazd la indepdrtata amintire a Ro-mei. El constatd destul de rece cd Moldovenii i Muntenii s'autras de la un izvor", atinge originea anticd, doveditd prin santulmilenar al Impdratului strävechiu i prin limbd, ca i prin cetäti,care sint lucru frincesc", si trece iute la fabula descdlecdrii dinMaramuras, pe care o povesteste dupd traditia popular* elimi-nind numai acele idei naive care jigniau erudilia sa de humanist.

Ureche cronicarul ni se spune de Miron Costin, poate un frecventator al ace-lorasi scoli, a a invatat in Polonia. Faptul cd el zie totdeauna cronicaruluiUreche, färd a da numele de botez al lui Ureche", nu aratd nici nedumerire,nici o indicatie catre Nstor ; din potriva, acest fapt dovedeste c pentnt con-temporanii lui Miron Costin nu exista nevoia de a specifica : Ureche" erapentru ei Grigore Urech, mort de foarte putina vrente. Daca Nestor Urechear fi scris cronica, acelasi Miron Costin n'ar fi insistat asupra faptului calasat-o neterminatd ; v. Bogdan, Cron. inedite. p. 178. Pentru a culege unargument de amanuntimi, CUM putea scrie cineva la inceputul secolului alXVII-lea c Polonii lui loan-Albert umblau parosi ca i Nenitii" (adeca numai umbli1), chid obiceiul de a purta... peruci cu parul lung se introduse Intoatd Europa supt influenta modei francese pe la jumatatea secolului abia ?Un argon-12in puternic e si ace.sta : Cum putea sa se plinga Nestor Ureche delipsa izvoarelor i sa vada In acest lucru una din piedecile lucrarii sale, cindaceste izvoare mergeau pana in zilele sale, notau evenimente la care el insusiparticipase sau pe care le vazuse petrecindu-se ? Cind analele monasticeceteaza in 1587; de ca ar mai avea nevoie de dinsele un scriitor care In 1592ajunse Mare-Logofat ? Si cum e posibil sa vorbeasca dupa scurte Insemnaricronologice sau dupa cronici polone despre marile intimplari ale titnpului sanacela care in 1582 scria poate unce i ducea de sigur trIbutul Moldovei laPoarta in 1587 (Orasanu, /. c., p. 40)? Un contemporan scrie ca Miron Costin,

Cronicile romAnesti ale veacului al XVII-lea 287

Era in aceastA prefatA tot crezul unitätii romänesti, dar ideiletrebuiau descilcite, desvoltate, asezate inteun sistem larg si lo-gic. Si, mai ales, trebuia ca west sistem sd fie presintat cu con-vingere, cu un entusiasm pentru causa originii romane de carebunul moralist Ureche nu era, de sigur, capabil. Urmasul säuMiron Costin va fi deci original in consideratille sale fecundein acel sens cä meritul unei idei revine, nu aceluia care abia aintrevAzut-o, ci acelui care a fdeut-o visibilä tuturora.

Ce izvoare a intrebuintat Ureche, pentru a ni da povestirea sa'impede i inteleaptä? Din aceastd cercetare, care se poate faceastizi mult mai pe larg 1, se va desface importanta sa ea is-toriograf i utilitatea sa ea izvor. Una nu trebuie confundatAcu cealaltd.

Exista in Moldova innainte de dinsul, cum am vdzut, in multeversiuni, de o lungime si o boggle foarte deosebite, un letopisetslavon al Curtii, Pe MO.' acesta 2 se mai pAstra un alt letopiset,care se deosebia de cel d'intAiu numai prin sfirsitul sau, com-pus, nu din insemnAri analistice, ci din expunerea retoricA a

Domniilor ce urmarA pe a lui Stefan-eel-Mare.

si ce admirabill cronicrt a ultimului sfert al secolului al XVI-lea am fi avutdacA Ureche cronlcarul ar fi fost Nestor, si nu Grigore 1 In PrefatA, Urechevorbeste .despre dinsul astfel : care din mila lui Dumnezeu si a Domnuluimieu am fost Vornic Mare" si boierii de pe la jumAtatea secolului al XVII-lease exprimau de obiceltt cA sint sAnAtosi din mila lui Dumnezeu i cu noroculDomnului din Scaun". Si s'ar mai putea aduce argutnentele cele mat feluritepentru a intAri acest fapt cistigat pentru stiintA. Cit despre faptul dacAPrefata e sau nu a lui Ureche Ar. Deususianu a sustinut cA nu; Revcriticti-literard, I, pp. 201, 210 , nu e indoialí cA e a lui. Argumentulin niss. ea nu e iscAlitA nu se sustine ; sint doar toate compilatii. Tot asa sicu acela cA de Ureche se vorbeste, in douti mss. dc cornpilatii, in persoanaa treia. O trimiterc confusA, din partea lui Siniion DascAlul, la altA PrefatAca fiind a lui Ureche nu dovedeste nimic. In fine cele ce se spun in Prefatiise potrivesc numai cu Ureche. Am gAsit in rus. 1445 al Acadennei Romine sipublicat adevArata Prefatii a lui Simion, care e co totul alta decit cea ce i s'aatribuit.

In urma lucrArilor d-lui P. P. Panaitescu, Influenla Polonilor In opera sipersonalitatea cronicarilor Grigorie Ureche f i Miron Costin i d-lui IlieMinea, Letopisefele moldovenesti serse slavonefte, ambele citate si mai sus.

Care era cunoscut si peste hotare, de vreme ce cAlugArul montean Moxalielea de acolo data intemeierii Statului moldovean. V. Hascleu, Cuv. den Bdtreini,II, p. 405.

288 Istoria literaturii romAnesti

Ureche a cunoscut din letopisetul moldovenesc" asa-1 nu-meste, din letopisetul oficial, o viersiune cu mult mai com-plecta. decit toate aeelea ce s'au transmis, in originalele lor sla-vone, sau in alte traducen, pana la noil. Letopisetul acesta cu-prindea o suma" de lucruri pe care nu le gasim aiurea, uneleademárate, altele gresite; daca, pentru partea mai veche, el nida cit putem avea din de.osebitele cronici ce posedam, daca despreAlexandru-cel-Bun nu tie mai mult decit timpul Domniei, la lup-tele fiilor acastui Domn el adauge, facind o confusie de date 2,o a cincea, pe linga cee patru transmise de izvorul slavon, elmentioneazá data, de almintrelea gresitä a mortii lui Ste-ian Alexandiovici. La Stefan-cel-Mare, nu numai ea' reproducein forma Ion cea mai larga notitile cuprinse in cronicile slavonecunoscute rana astazi, dar le comp:ecteaza une ori eu .elementede tot felul, care nu se afla in aceasta varianta a letopistetului

care totui sint de provenienta romaneasca, scoasa din acestlelopis.et moldovenesc"; morti, cladiri de biserici si Curti, etc.

Pana la moartea lui Stefan, Ureche pomaneste numai in doualocuri existenta altor cronici ale terii, cunoscute lui : °data lalupte:e lui Bogdan-Voda cu Alexandrel, pe care unele leatopi-sete" nu le-ar povesti, dar care se gasesc in izvoarele noas-tre" 3.

Apoi mai departe, la luptele lui Stefan cu Muntenii, Urecheciteaza, cu pritejul batäliei de la Rimnic cu Tepelus, dinteo ver-siune a leatopisetului: Unii zic ca au prins Stefan-Voda preRadul-Voda, carele au fost atitatoriu de pagini asupra crestinilor.Si i-au agiutat si Brasovenii, talud pre Turci, Si, luind TararMunteneasca, au lasat pre Tapalus In locul sal'. Ce, oricum aufost, t31 se tannesc ca- au fost izbinda la Stefan-Vocla" 4.

Vom vedea cà partea deosebita din varianta la care face alu-sie Ureche a fost introdusa apoi in cronica lui de unul din com-pilatorii ei.

S'a observat 'Mecí de d. Hasdeu, in studiul sáti citat, cd, in ordinea primilorDomni, Ureche ieproduce versiunea cu gresalA.

LAsind lupta de la Podmga farli datA i coborind fiecare datA asttpratel tirmAtoare.

3 Vuele izvoade ale noastre" e o gresalA do copist, fricutri supt influentalui unele leatopisete" precedente.

' Cele dotiA leatopisete ; oficialul si cellalt.P. 65 din ed. Glurescu.

eronictie romane0i ate veacului al XVII-led 28§

Leatopisetul moldovenesc" al lui Ureche samäna cu ap-zisaCronicA de la Bistrita". Aceasta fiind mult mai pupil prescur-tata decit toate ce:elalte versiuni ale leatopisetului, de sigur caasAmanarea intre dinsa i Ureche e mai mare decit acea carese observa intre Ureche i acele varsiuni. La dreptul vorbind,Cronica de la Bistrita" nici nu prescurteazä: ea suprima dinvechile anale, pe care le copiasera, pentru a le continua, Pobra-tenii.Se suprimaseta, r.tum am väzut,notiti:e ce priviau Putna.Insaexistau manuscripte care cuprindeau i ce scapase din vederecopistului din manästirea lui Petru Rares i pästrauläsate la o parte cu intentie. Un astfel de manuscript avuse la in-&mina Brzeski, un astfel de manuscript, cam ca al lui Azarrie, fu intrebuintat §i de coMpilatorul romin din secolul alXVII-lea.

Cronica de la Bistrita" nefiind conservata inteun manuscriptcomplect, nu putem compara mai departe decit anul 1506 aceastäversiune a cronicii oficiale cu versiuma pe care a intrebuintat-oUreche. Din compararea posibill azi in chip mai sigur, resultaiar4i ca manuscriptul lui Ureche era mai bun, deci.ca transcrilto-iul a continuat §i dupS. Stefan-eel-Mare sistemul säu pentru epocaanteribara. Aa numai la Ureche, dupa leatopiseful säu moldove-nesc", se gäse§te causa räzboiului dintre Bogdan i Radu alTerii-Romane0i: sustinerea de catre acesta din urma a preten-dentului moldovean Roman pribeagul.

Din izvodul terii reproduce Ureche o serie de lucruri care nuse gäsesc in versiunea foarte prescurtata a acestui izvod pe careo dh lucrarea lui Brzeski : a4a, moartea lui Radu-Vodä, a Mitro-politului David, räspunsul polon la navalirea lui Bogdan pesteNistru, in 1509, prada lui Bet-Ghirai in Moldova, moartea Mariei,vaduva lui Stefan 1, moartea lui Tautu Logofatul.

Expeditia de rasbunare polonä e mentionata pe scurt §i in o-pera encomiastic& a retorului Macarie. Pe aceasta a cunoscut-oUreche, cloca nu in legatura cu letopisetul prescurtat, care opreceda, macar inteun manuscript separat. Daca, pentru invasiatatareasca din 7021-1513, el n'a imprumutat nimic da la Macarie,care trece mult mai iute asupra evenimentului, intr'o forma cu

1 Se afld la Azarie.

19

istoria ilteratüril romAnesti

totul deosebita, asamanari de forma i de cuprins se intilnescpentru multe povestiri urmatoarel: asa, lupta cu Albu" Sultane Alp-Ghirai, ta.iarea lui Arbore, lupta de la Tarasauti, luptelelui Rares peste munti in intaia Domnie. De multe ori, Ureche tra-duce, si nu traduce totdaauna bine.

Dar, in proportie mai mare (tacit din Macarie, cronicarul compi-lator culege din analele oficiale, despre care ni putem lacenumai o slaba ideie din expunerea pripita a resumatorului po-lon, singura care, afara de Ureche, ni le pästreaza, 'land lamoartea lui Petru Rares, macar. Din leatopisetul moldovenesc"al Domniei iea Ureche o suma de lamuriri din cele mai pretioase,o suma de complectari pentru Macarie: moartea lui Vladislav,regele Ungariei, semnul pe cer i cutremurul din 1516, amanuntelenoui despre moartea lui Bogdan Orbul, porecla de Calugarul alui Radu Voevodul muntenesc, pribegia boierului Serpe, executiafiilor lui Arbore Hatmanul, rascoala fruntasilor terii contra luiStetanita neasamanat mai pa larg decit in Macarier, datanoii lupte cu Muntenii din 1526, moarta.a lui Petru, fratele luiStefanita, amanuntele precise despre sfirsitul acestui Domn.

Fuga lui Rares in Ardeal si toate evenimentele ce urmeaza ;Anala stabilirea lui Alexandru Lapusneanul sint tratate cu o ex-traordinaria bogatie de amanunte vii, observate si notate de uncontemporan ed.rturar si de talent. Comparata cu izvoarele do-cumentare, care sint, din fericire, si ele foarte numeroaseprecise pentru acest timp, povestirea lui Ureche pare pretutindenicu de2avarsire adavarata 2 Supt influenta biografiilor domnestidin care Ureche nu cunoaste pe a lui Eftimie, analistii din ma-nastiri luau apucaturi de istorici si cladiau naratiunile lor cu olärgime, o coloare necunoscutä innainte.

O duiosie deosebita se desface din paginile, care aratä pe Petru-Voda impresurat" de dusmani si paräsit de ai sai, negasindunde se amistui" si cautind calea prin munte, LIM drum",fait povata", pe calul al carui nume Ii tim de aiurea: Murgul.

I V. i paralelele date de I. Bogdan, Vechile cranici, pp. 122-6.2 Cf., d. ex., potrivirea absoluta a notifelor despre fuel cu izvoarele ardelene

din Iorga, Doc. Bistrifei, I, i concordanta stirilor despre Intoarcerea lui Raresde la Constantinopol i mAsurile luate contra boierilor comproniisi cu cele ceni dau In aceastA privintA izvoarele documentare polone; publicate In Apendi-cele la Chilia i Cetatea Albd, p. 348 si urm.

AsistAm la calea lui de pribeag, fldmind i trudit", urmindpänd la Secuii prieteni cursul pirdului ce-1 duce la otacul" pesca-rilor cari-1 ospateaa. cu pine si cu paste fript", dindu-i haliteproaste de a lor" si comAnac". Auzim convorbirea cu oasteaungureascA la hotar, ne bucurAm de buna primire la jupd-neasa" boiarinului" sträin si ne micä recunoasterea Domnuluifugar de voinicul",- de ostasul deci, care fusese aprod la el si-icade la picioare", sdrutindu-le. pe Vocid in haine de rangulsäu, suit in leagänul cu cai", intre doisprezece voinici intear-mati", cu aprodul alAturi. La rdsäritul soarelui el inträ in Ci-ceu, si au inchis portile", rdminind doar bucuria familiei sicisasilor", pentru intilnire si multdmitä cdtre Dumnezeu. Urmd-rim apói pe Sultanul stropsind" tara bajenitä spre munti", peboieri, speriati si vicleni, cerind Domn nou Turcului, ca nisterobi ai sal", pe Soliman däruindu-li pe Stefan, nepotul de fiu alcelui mane, si functionind ca Impärat" in Moldova supus. Apoipe VocIA-Petru amdrit de trädarea pircdlabului si a Vlädicdi A-nastasie, cunoscut bine din scrisori contemporane care au aceiasiaromä. de epop-eie romanticd.1, rdu la mima lor asupraDomnu-sd.0 Lii Petru-Vodä". Iatä.-1 scäpat de primejdie,la PoartaImpkratului", dupd. cartea sirbeascd" de la Doamna cerind ier-tare, carte slobozitä pe zhbrea", din Ciceu, slugii crezute,ce eraSirb". Cuvinteie chiar araä ve.chimea: titlul de notciagos" (nagy-stlgos), dat lui de domnii unguri, olAcarii" cu stafetele, hochi-mul" imparAtesc de restaurare 2

' Am spus ca Ureche nu cunoaste pe Eftimie, de la care ar fiputut lua uncle notite complementare, chiar pentru epoca ante-rioard anului 1552, cind Alexandru Ldpusneanul ocupà tronul.Dacia ar fi cunoscutpe Eftimie, de sigur cd ni-ar fi dat pentru ceid'intAiu doi ani din Domnia lui Alexandru-Vodä stiri despre mer-sul de invingStor al acestuia, despre intronarea si confirmarenlui de Poarth., despre participarea-i la expeditia contra lui RaduIlia§ din Tara-RomAneascd si despre noua expeditie munteand,tare scoase din Scaunul sAu pe Mircea-Vodd. Din izvodul sdu.mult mai scurt, coborit iardsi pd.nä la reci si seci anale,Ureche adunä numai, pentru a povesti intäia Domnie a Ldp.'s-

1 In Hurmuzaki, XV.2 Editia Giurescu, pp. 142-50.

tronicile rom5ne0 ale veacului al XVII-lea 201

292 istoria literaturii romAnesti

neanului, mentiunea cilsatoriei noului Domn eu Ruxanda lui Ra-res, a iernii grele si a ciumei, si a nasterii fiului lui, Bogdant.

Din anale Imprumutd apoi Ureche. ele erau acum singurulizvor notita despre sfintirea Slatinei 2, despre una singurtidin expeditiile din Ardeal, cea din 1556, care si aceia e expusäftlra amdnunte, In liniile ei generale numai, despre o 11011E1

iarna asprä si despre moartea lui Macarie. Putin pentru o epocaIn privinta cAreia se puteau spune multe! Comparindu-se cu felulcum ace'.easi anale descriau evenimentele de la 1538 la 1552,se vede marea decadere ce se pronuntä de la acéastä datä Ina-inte in scrierea anatelor terii 3.

Aceste anale nu cuprindeau mai nimic despre Despot. Atingeaunumai sosirea lui, lupta de la Verbia, Incoronarea, moartea. Pen-tru Domnia acestui Despot-Vodä, letopisetul cest moldovenesc",spune un interpolator, foarte pre scurt scrie; cä numai cearatti cum au venit den Tara Leseased, cu oaste streinä,s'au lovit cu Alexandru-Vodä la Verbia, si au biruit pre Ale-xandru-Vodä. gonit ¡Add la Hui; si s'au intors laIasi, unde i-au cetit Vladicii molitva de Domnie, si i-au pusrime Ion-Voda ; i aratä citi ani au domnit"4. In adevtir, dinpovestirea lui Ureche, sint singurele rapte care se cunosc a

1 E curios InsA, fArA sA fie altA explicatie decit intimplarea sau folosirealui Eftimie de redactorii cronicii oficiale, gAsim inteun loc o oarecareasAmAnare de forml intre Ureche i Eftimie. Eftimie, p. 220: Alexandru,...dupA ce a luat stApinirea Moldovei fAcut pace..., din toate pArtile..."; Ureche,p. 210: DacA s'a asezat Alexandru-VodA la Domnie, nu grijia de alta, cenumal de pace din toate pArtile".

Intemeierea Slatinei, adecA imprejurArite in care. LApusneanu a fost adussl o intemeieze, se povesteste si la sfirsitul cronicii lui Eftimie. Dar nu EftimieInsusi a scris acele rinduri, al cAror stil e mai umflat decit stilul cAlugAruluisi a cAror Intindere e disproportionatA. Le va fi scris lsaia, copiatorul corpuluide cronici. Pentru a intAri aceastA pArere, observ cA mentiunea despre Slatinanu se potriveste nici cronologic cu cele ce o preced. A doua expeditie in Mun-tenia s'a fAcut la 1554. Si data nasterii tut Bogdan Voevod trebuie pusA In1354: al doilea an, August", e, intr'adevAr, August 1555, cAci Alexandru afost stabilit in Septembre 1552, deci n'a apucat in Domnie luna lui August 1552.

a Acum analele se gAsiau iarAsi inteo singurA versiune in minile lui Ureche,pe cind la StefAnità compilatorul avea i o alta decit cea oficialA. In aceastase spunea de otrAvirea lui de cAtre DoamnA, pe care otrAvire o si noteazAUreche care nu tasa nimic la o parte dupA un letopiset moldovenesc".

p. 428.

Cronicile rornAnesti ale veacului al XVII-lea 293

fi luate din analele domne0i. Pentru Toma, analele acesteadadeau numai conflictul lui Cu Dommil muntean i retrage-rea in Polonia, uncle gas' moartea. Pentru a doua Domniea lui Alexandru Läpweanul, din anale se informA Ureche asupraalegerii lui Teofan ca Mitropolit, asupra tentativei pretenden-tului Stefan Mizgit, asupra mortii Sultanului Soliman aseme-nea inorti de suverani vecini se mai gäsesc pomenite in le-topisetul moldovenesc", in partea sa mai veche, asupra

LApupeanului, in Slatina care este de dinsul ziditä". In-mormintarea Ruxandei tot la Slatina, ling Domnu-säu Alexan-;dru-Vodä.", trebuia sà." fie 0 ea mentionatä in insemndrile cälugäru-lui cronicar din aceastä. mandstire. Tot da la analistul din Slatinava fi capatat Vornicul lui Vasile Lupu interesanta caracterisarea lui Bogdan-Voda, facutá in stilul larg i bogat care fusesepAriisit acuma. Blind §i cucernic...Nici de carte era prost, la a-!Axle sprinten, cu sulita la halca nu pre lesne avea protivnic, a sägetadin arc nu putea fi mai bine. Numai ce era mai de treaba Domniellipsia: cA nu cerca bAtrinii la sfat, ci de la cet finen i din millua sfat i invdtaturä. Iubia sä. wad glume §i mAscArii i jocuri,copilAre0i. Mai apoi lipi de sine Levi, de-i era §i de sfat 0 dea baterea halca ca sulita, räsipind avutia t ea domneasa.."

In ceia ce prive0e Domnia lui loan-Voda, Ureche gäsi asupraei in letopisetul oficial numai pomenirea indignatä a persecu-tiilor de clerici intre altii, a lui Teofan, cum §tim: ucenicullui Macarie" , a locului de lupta. Cu Turcii, Ro§canii, a trä.-dAtorilor ce vindurä pe eroicul Domn §i oastea lui.

Ce urmeazd despre Domnia lui Petru Schiopul nu e alta decito reproducere a ana'elor, altceva decit cronica in stil ornat, darvagd, a lui Azarie. Aceasta insä numai pänä la tragedia luiloan Potcoavä, pe care analele o pomeniau ap de pe scurt,incit lui Ureche i-a fost permis a-1 confunda cu alt loan-Vodä,,Cretul 1 Totu0 àin acele anale a aflat Ureche data precis6cind Potcoavä a apacat Scaunul moldovenesc, locul unda sedadu lupt.t: la Docolina §i ziva cind Pe ,eru Schiopulse intoara in I4ul pärdsit, a mortii lui Alexandru, Domnul mun-tean, etc.

lard unii i-au zis Cretul." Unii" aded letopisetul oficial, nu cronicastrAin5.

2 V. Minea, o. c.. p. 163 si urm,

294 Istoria literaturii romänesti

Tot ce vine pe urmä apartine analelor, care, cum am spusmai inainte, au trebuit sa fie redactate dela o vreme incoacela Galata. Afanä de taiarea lui Iancu-Voda, de care vorbia insa

leatopisetul moldovenesc", 'citat aici pentru ultima clara,de i e folosit i mai departe 1, atara de aceasta singura ex-ceptie, tot ce se mai gasege, pana la sfiqit, e luat din izvoaremoldovene0, lar, pana la Aron-Vodä, din analele ap de desmentionate. Poate ca aceste anale, care., cum §tim, nu fura con-tinuate dupa 1591, se opriau inca* la 1587, O. se poate s'a ni dam

sama de ratiunea acestei intreruperi.Pentru ciocnirile cu Cazacii in Novembre 1587, Ureche putuse

da date precise, de lunä i zi, fiindca avea ined la dispositieanalele. El nu cunoate nimic despre trei ani din istoria Moldovei,despre prada Cazacilor in 1588, despre luarea Cozlovului dedin§ii, despre expeditia turceasch. din 1589. Pentru un evenimentde o insemnätate mult mai mare decit razboiul din 1587: pentruretragerea lui Petru-Voda in Germania, compilatorul nudecit anul. gicio singurd data de luna i zi nu se mai gase§tepana la sfir§it.

De ce insä intreruperea analelor, continuate timp de aproapedoua secole, in acest an 1587? Stim din documente2 ca nu maiera Teofan, ucenicul lui Macarie", acel Teofan despre faptelecA uia se preocupa continuu analele3, pe care ele-1 urmäresc panala sfirW. Istoriografia slavona a Moldovei incepuse deci suptIosif, se continuase supt cei doi TeoctiVi, supt Macarie, suptelevul acestuia, Teofan, i, cind aceastä ultima luminá a

cind acest ultim invatator al Moldovei", se stinse,ea inceta odata cu dinsul.

Cu informatia pe care o putuse capata din cetirea letopise-tului" §i izvoadelor" variate ale sale, Ureche nu era multamit.Constatam spre lauda lui ca simtia nevoia de lumina, ca doria,

Citatia lipseste in ed. Kogälniceanu; in ms. o afläm. Asa in ms. 103 alBibl. Ac. Rom.: Serie leatopisetul cel moldovenesc cá. moartea lancului-VoW, etc. C. Ureche, ed. Gurescu, p. 251. Observäm cA Ureche nu-si speci-ficA izvoarele decit atunci cind ele se contrazic.

Hurmuzaki, XI, p. 901. incä la 10 Ianuar 1586 e Mitropolit Teofan ; Wic-kenhauser, Moldawitza, pp. 91-2.

3 Trecerea cu vederea a numelui ski in pribegia de supt Iancu Sasul e desigur datorità copistilor.

Cronicile romAneti ale veacului al XVII-lea 295

intre allele, explicatii asupra felului de cirmuire din alte tim-puri. Cronica oficialA, spune el, nici de sviata Domnilor,

a1eag5...1" lard ce se va fi lucrat in lontru sau in tara lanoi, de spre partea giudetelor si a direptOtii, nu aflarn", ob-serva el la Domnia lui Bogdan Orbul 2

Il vedem necontenit cdutind sa-si intregeasca stiinta despretrecut, pe care o dadeau leatopisetele. Pentru .aceasta recurgela traditie. Din traditia aceia, pe care mai tirziu era s'o aduneNeculce in O sama de cuvinte", va fi luat Ureche unele 'Amu-riri care nu poartä un caracter de transmisiune literard. A§adespre originea lui Petru Rare i imprejunärile in care a luatDomnia o legendO, poate imbracatä de popor in forma poe-siei, pe care o intilnim *i in colectia de povesti" istorice atui Neculce 3 , asa despre obiceiurile singeroase ale lui Ale-xandru Läpusneanul, despre calugarirea lui in extremis, pe careizvoare autentice ne-ar impiedeca de a o admite 4 daca n'ar fi omärturie interna i nume.le calugarului Pahomie in pomelniculPutnei, redactat mai tarziu, supt Mitropolitul Iacov al II-lea5,Din traditie va fi avut Ureche i cuvintele de cOintä pe carele-ar fi spus Ion-Vodä cel Cumplit in clipa mortii, i sania deos a lui Tancu Sasul, i despre obiceiurile lui Petru Schiopul,Dintr'o traditie de familie sau mai curind din insemnäri ale tatä-lui sOu, Nistor, îi va fi dobindit in fine Grigore Urecherile asupra Domniei lui Aron-Voda, care termind cronica, acestelarnuriri pe care nu le putea da in scris sau prin viu graiu decit uncontemporan, un boier mare, un actor principal al evenimen-telor 6.

Alte ori, 11 vedem dind lamuriri asupra lucrurilor povestite,

1 Prefata.P. 126.

8 V. vol. II.4 V. Iorga, Doc. Bistritei, I, p. LXX.

V. Melchisedec, O visitei, p. 241. Cf. Azarie, la sfir0tul Domniei lui Alexan-dru Ll.pusneanul.

6 Aceste pagini sarn5nA bine, prin bogAtia lor neprecisA, prin imbiel0igarealor neegalA, prin coloarea lor frà contururi definite, cu paginile care, in cro-nica lui Miron Costin, cuprind amintirile dobindite de la tatAl sAu Costin Pos-telnicul. V. mai departe. Mai totdeauna cind Ureche recurge la traditia popu-lark rare ori si in alte caseri, el 10 InstiinteazA cetitorul asupra naturii izvo-rului pi-in cuvintele ; zic unii, ,spun".

296 Istoria literaturii romgne.,ti

trimitind Ja evenimente ulterioare, mentionind urme istorice. Ast-fel, la naratiunea luptei de la Lentesti: se cunosc ocopurileLesilor fdcute de atunci", la luptele cu Polonii, explicatia cufelul cum acestia isi purtau parul; la Iancu-Vodd i Petru Schio-pul, in sfirsit, adaosul ca fugarii Ieremia i Simion Movild aufost pe urmä Domni i cá obiceiul ce voiau Turcii a-1 introducein 1591 a dat nastere la si mai mari abusuri. Se pare chiaracest harnic iscoditor de adevar, acest curios de trecut n'aluat din letopisetul mai desvoltat, ci din vederea monumen-telor si din cetirea inseriptiilor de pe dinsele, unele lamuriri des-re lupte' e si lui Stefan-eel-Mare 1.

E hotari tiacuma ca leatopisetul lesesc" al lui Ureche, inde-pliaitora1 cell' mare al lipsurilor pentru perioada obscurd de ina-intea lui Stefan-cel-Mare si trebuie sA addugam creatorulde ctipetenie al confusiilor, e Ioachim Bielski, prelucratorulunei compil atii polone, mai ales dupa Wapowski 2; care com-pilat:e de2i la rindul ei serveste unui compilator romin. Ioachima intregit pe tat:di sdu Martin, si Martin insusi, un scriitor din,secolul al XVI-lea, se foloseste amestecindu-i i prescurtindu-i, demare/e cronicar ontemporan al secolului precedent, Dlugosz,si de alte izvoare mai mdrunte, de sigur 3.

Pe Bielski-1 utilizeaza Ureche, cum am spus 4, mai ales pentruacea parte din istoria Moldovei in secolul al XV-lea care apäreasdraca i confusa din letopisetul slavon al terii. Conciliarea spu-

Profit de aceastg noug ocasie pentru a atrage atenlia asupra altor dovezlinpotriva ipotesei cg Nestor e acel Ureche care a scris Cronica. Ce ratiune arfi avut la aceasta spusa cg Galata, fAcutd supt Petru Schiopul, dureazg incg :care trgie0e Ong astAzi" ? Cum se putea ca Nestor, un boier al lui PetruSchiopul, sg judece pe acesta dupg auzite : Spun de acest Petru-Voclg. ?. Infine, cum se face cd Ong la Aron-Vodg presupusul Nestor nu vorbe0e nici-cu cuvInt despre rolul politic sau viata lui Ureche Logofgtul i numai alci In-cepe de odata a da o suing de date asupra activitätii acestuia ?

2 V. iBestuschew-Rjumin, Quellen und Litteratur der russischen Geschich-te, Mittau, 1876, p. 131.

3 Cercetarea leggturilor dintre acest izvor i Ureche a fost fgcutä complectde L Sbiera, In An. Ac. Raul., ser. a 2-a, t. V.

4 PAng 0 in ce prive0e caracterisgrile domne0i ; Panaitescu, o. c., pp. 25-6.Matca fárá ac' de la portretul luí Petru Schiopul s'a ggsit a fi 0 ea de ori-glue polong ; ibid., p. 7*,

Cronicile romlnesti ale veacului al XVII-lea 297

selor, asa de adese ori divergente, ale leatopisetului nostru"ale leatopisetului strdinilor", nu era insd o sarcind ward,si ea Intrecea cu mult puterile, dacd nu bundvointa, unui boiermoldovean din secolul al XVII-lea, chiar cind acesta avea oscoald polonF.I. De multe ori, Ureche se multämeste a puneuna lingA alta afirmatiile ce nu se puteau impAca. Alte ori lesasuprd-si sd suprime contrazicerile, si atunci neapdrat se in-cured si greseste, ca la Insirarea luptalor dintre fiii lui Alexan-dru-cel-Bun, de exemplu. Multe din Incurcdturile de cronologieale harnicului scriitor n'au alta origine 1 Se face urmdtoaroadeclaratie, pe care nu intelegem de ce Kogidlniceanu n'a ré-produs-o si de ce, la descoperirea ei, ea a fost atribuitd, nu luiUreche, ci compilatorilor sdi : Insemnarea ailor a scriitori-lor nostri nu sä tocmeaste cu a streinilor, cA leatopisetul nos-tru scrie ca.' au fost valeatul 6867 cind au stAtut Domn Dra-gg-VodA, lard leatopisetul streinilor scrie ch. au fost väleatul 6867in zilele acestui 5tefan-VodA; iar ce sd va fi trecut innapoinu sä. afid scris de strelni. Cunoast.....-sd cd, cum nu sa afliä descriitorli no;.tri insemnatd viata Domnilor i lucrurile lor, asaväleatul, cindai, sd nu-1 fie smintit. De au si insdmnat, nu austiut ce au scris, lard leatopisetul cel lätinesc" eeteste: lel-

§esc putem cunoaste ed. poate fi mai adevdrat, cd, fiind oa-mini asädzati de de mult i cronicarii lor neavind altd treabd,ce numai väleatul pdziia i neste lucruri mari ca acestea soco-tija sd. nu rdmie ceva neinsdmnat, pentru ca sd nu le dzictivecinii i megia0i lor den pregiur ca au fost adormiti sauneinv4tati i nesträbdtuti Cu istoriia, pentru aceia 0 pre a-cesta lucru putem cunoa0e cA ei, cum au intäles de descä-lecarea thrdi noastre §i de lucrurile Domnilor, indatä s'au apucatde au insämnat toate pre rind, 0 a noastre ca §i a lor; pentruaceia, ei scriu ca. au fost vAleatul la Donn-ilia lui Stefan-Vocid6867" 2.

Se mai foloseste Bielski ca izvor Insemnat si la rdzboalele

V. ed. Giurescu, p. 18.2 Cu o mare nedumerire cronologicA se chinuieste Ureche in chiar primele

pagini ale compilatiei sale la luptele fiilor lui 8tefan-Voclà", puse de Bielski,dupA izvoare pe care le cunoastem (v. I. Bogdan, In Convorbiri literare dela 1-iu Octombre 1890), la 1359, tocmai In anul cind leatopisetul Te rii asezaintemeierea principatului.

298 lstoria literaturii romdnesti

Cu Polonii supt Domnia lui Stefan-eel-Mare i dupd aceastd. Dom-nie adeed pAnd la 1538. Ioachim Bielski dd. din nou mate-rial pentru adaosuri la cariera lui Despot i la istoria tulbu-rdrilor produse de agitatia politicd a acestuia. El aparé iardsiea intregitor al letopisetului moldovenesc la loan-Vodd cel Cum-plit, pe urmd la loan Potcoavd, La urmd de tot, Ureche seplinge cd nu afld amdnunte in cronicarul .cel lesesc" asu-pra unui alt ndvdlitor in Moldova, Petru Cazacul, in 1592.

Aici nu mai poate fi vorba de cunoscuta cronicd a lui Ioa-chim Bielski, tipdritä. in 1597; aceasta nu merge cu povestireamai departe decit anul 1587. Nu trebuie sa ne gindim la altcronicar polon din secolul al XVI-lea, Guagnini-Paskowski, despreale cdrui legdturi cu istoriografia moldoveneascd din secolulurmAtor se va trata in altd. parte. Ureche putea sA cautesi sdnu gäseascd Idmuriri despre evenimente petrecute in Mol-dova la 1592 in continuarea chiar a operei lui Ioachim Bielski,continuare din ccare Hasdeu a dat un fragment in Archiva is-toricA, I1, p. 175.

0 carte de istorie scrisd in latineste trebuia sd fie pentruGrigore Ureche un letopiset latinesc". Deci, cind el vorbeste,in prefata operei sale, de letopisetele latinesti" care mentio-neazd evenimente din istoria veche, acest termin inseamnd ma-nuale latinesti sau i tratate mai intinse de istorie antia. Darmai departe, cind se coboard de la aceste generalitáti confuseasupra originilor, pentru a urmäri §irul §i f aptele DomnilorMoldovei, cronicarul se referd de multe ori la un letopisetlatinesc", pe care-I pune in opositie sau in confruntare cu letopi-setele moldovenesc i lesesc, a cdror naturd ni este acuma cu-noscuti

Dupd citatiile lui Ureche, letopisetul lätinesc" vorbia desprefuga lui Ilias Alexandrovici in Polonia, trecea supt tdcere ndvd-lirile tdaresti din 1439 si 1440, addugia dupd Petru-Vodd Ale-xandrovici I-iu un Stefan-Vodd, care n'a existat, pe ling un Ciu-bAr-Vodd, care figureazd" in mai toate versiunile letopisetului terii,afard de Cronica de la Bistrita"; Men pe Bogdan-Vodd, tat5.1lui Stefan-eel-Mare, sd fug& in Polonia, de si se lupta cu Polonii,

V. *i C. Giurescu, Noi contributiuni la studiul cronicelor tnoldovene,Bucureti, 1908.

Cronicile romänestl ale veacului al XVII-lea 299

si sd domneascd patru ani, ceia ce e, de sigur, prea mult. LaStefan-cel-Mare, letopiseful moldovenesc" era mai pe scurt de-cit cel litinesc" 1, dar cuprindea lucruri, ca prada Domnului inSecuime, care lipsiau in acesta 2 Se gäsia insä in letopise-tul latinesc" mentiunea retragerii lui Radu-VodA in cetatea Dim-bovitei 3. Pentru a:t cave nu se mai citeazA enigmaticul izvor.

Din cele de mai sus se vede CA acest izvor nu era un izvorinsemnat si ca intinderea sa nu corespunde cu numdrul si im-portanta lämuririlor cuprinse in el asupra istoriei moldovenesti.0 cronicA polonä din secolul al XV-lea nu poate sä fie, pentrua din acest secol n'avem decit una care se' imbrätiseze epocaimbrAtisatA. de letopisetul lätinesc", aceia a lui Dlugosz, si. aicin'avem a face cu Dlugosz, care cuprinde altf el de lucruri decitaceste greseli sau neinsemnate adausuri. 0 cronicA polonä inlafineste, scris5 in secolul al XVI-lea, n'ar putea fi decit Cromersau Sarnicki, tiind in samä epoca celor povestite; cronica luiUreche nu se potriveste insd nici cu unul, nici cu altul. RAmi-ne o singurä explicatie caci un obscur. manual latin de is-torie polon5 nu putea cuprinde Domnia lui Ciubär si anii cita stat Domn 5tefan Alexandrovici. Pentru scoala lui Despot,pentru rudele si cunostintele polone ale lui Ieremia MovilA saupentru informatia clericilor catolici de la biserica din Iasi, s'ar firedactat oare, dupä letopisetul slavon, amestecindu-I poate Cuelemente polone, o cronica latina, pe alocuri desvoltatä ca stildar cuprinzind un foarte mare numdr de greseli, confusii sisupresiuni? Trebuie A.' ni-o inchipuim cam supt forma traduceriipolone a lui Brzeski sau compilatiei de istorie munteanA fäcutAde un cleric catolic la Tirgoviste in secolul al XVIII-lea, dupe-I

izvoare indigene 4 ?

i V. cd. Giurescu, pp. 4, 5, 18, 20, 29-31, 34, 53-54, 63.s- Ce de aceasta poveste nimica nu scrie cronicariul cel latinesc ; Inca' si alte

semne multe slut, care nu le insemneaza ; lara letopisetul nostru, macar cascrie mai mutt pe scurt, insa. le insemneaza pre toate...". Cf. ed. Giurescu, p. 84.

s P. 153.4 Arch. ist., 12, p. 46 si urm. Am spus ca, in observatiile lui Ureche despre

cronologia cronicei moldovene si celei straine, aceasta e numitg din gresealgcronica latinä, in loc de polonä. Caci, continind povestirea, scriitorul termingcapitolul cu cuvintele : nu pärtineste cronicarul Bielschie alor sai, ci scrie poticala...", etc. Acest argument, pe care-1 presintam acum un sfert de veac, deadaus la ale d-lui P. P. Panaitescu, o. c.

300 Istoria literaturii romAnesti

O cercetare mai atenta cauta a fi gasit pretutindeni textullui Bielski 1, socotit deci ca letopiset latinesc" pentru caracte-rele intrebuintate, sau numit asa de vre-un copist 2

Insemnkatea cronicii lui Ureche std mai ales in cloud lucruri:intäiu ea a prefacut pe romäneste vechile letopisete slavone,complectindu-le unul prin altul, dind contemporanilor tot ce secuprindea in ele; al doilea, c5 a clescoperit folosui ce se poatetrage pentru istoria Moldovei din intrebuintarea scriitorilor po-loni. In al treilea rind, ar veni semnalarea pentru intäia °arkdar farä precisie i caldura a originii romane.

Forma insa merita si ea o deosebita atentie. E turnata Cu sigu-ranta i precisie. Sint frase bätute ca o medalie. Armonia gra-iului loveste de la cele d'intaiu rinduri. Se vede spiritul formatla buna scoala latina a Poloniei.

Afara de aceasta, judecata lui asupra celui mai bun regim po-litic, scirba de tiranie, iubirea pentru consultarea terii, aplecareacatre alegerea cirmuitorilor, simpatia pentru dietele polone, ca siaspra judecata more& arata pe omul care a trait, pe boierulcare s'a impartAsit la conducerea terii, pe sfetnicul experient.

Dar avem a face si cu un patriot". Once i se pare in izvorulsäu polon cA umileste tara: legaturi de vasalitate, infringere,ba chiar i uriciunea i rusticitatea lui Bogdan Orbul, neagreat delogodnica lui polo* e lasat hotarit la o parte. $i oriunde eo ispravä moldoveneascä, tonal se ridicä i expunerea, calda, ajun-ge a fi s.i elocventa. Povestitorul se mindreste ea Turcii, negara"care toatä lumea o acoperia", s'a oprit in fata strämosilor",cä. Stefan, eroul culminant in desfasurarea istoriei Moldovei, nici-°data nu s'au plecat", ea navalirea otomana s'a oprit o clipade pienturile ostasilor terii lui 3.

Compilatia Insä avea multe greseli, mai ales in partea ve-che, plina de confusii, care erau pentru autorul lor explicatiiale nepotrivirilor intimpinate de dinsul. Asa, penthi fiii lui$tefan-Voda", asa pentru Iuga, caruia i se atribuia numirea luiTeoctist ca Mitropolit, binecuvintat de la Ohrida, pe cind

1 V. Panaitescu, o. c., p. 134 si urm. V. si traducerea de G. I. Nastase, inI. Minea, Cercetdri istorice, Iasi 1925, p. 114 urm.

2 D. Panaitescu (o. c.: pp. 41-43), a adus dovada c Intorsdturile de fras6ale cronicei polone sint intocmai redate la Ureche, ba chiar cA skit greseli venitedin reaua intelegere a textului polon.

3 Ibid., pp. 69-74.

rdnicile romgnesti ale veacului al XVII-lea

numirea lui Teoctist era pusä bine de cronicile slavone suptAlexandre' i relatiile cu Ohrida au fost provocate, de siguride unirea Patriarhiei din Constantinopol, la sinodul din Florenta,cu Biserica romank pentru sinodul insusi strdmutat supt nestAlexandra, pTinteo indoitd confusie 1, pentru Grigore Tamblac,admis ca Mitropolít in 1439 ; asa pentru data luptelor dintreIii lui Alexandru, etc.

Dar nu contemporanii lui Ureche puteau fi jigniti de acestedetecte. Critica lor nu era superioarä criticii Vornicului Gri-gore si niel cunostintile lor nu erau mai multe decit ale lui. Dacase putea face ceva pentru a imbunatäti lucrarea, judecau car-turarii timpului, sa se adauge Inca, sd se amplifice.

Un dascd1" isi It& aceastii misiune, un dascd1" al scolii dela Trei-Ierarhi probabil, daseitul romanese de acolo, si nu vre-un(lased' de curte boiereascd sau vre-un popä-Idascd1" de na-nästire.

Dasalul se cherna Simion; era de loc, credem, de peste munti-ca \unul ce stia ungureste si cunostea bine imprejurdrile din Ar-deal si Maramuräs 2, i era un om invdtat pentru vremea lui,cu stiintä de carte polond, dacd nu si latineascd.

Luí Simion, care se apucase, de sigur, dintru intdiu sd copiecronica lui Ureche, aceastä cronicd i s'a pdrut pe alocurea in-suficientä. Pentru a o complectà, el n'avea insa multe izvoaremud la indemind. Cunostea numai originalul slavon al lui U-reche, continuat, dupit acesta, pand la Vasile Lupu 3, i o cro-nicä polond, din care acesta nu trdsese iciun folos: a luiPaszkowski, care nu era decit o prelucrare a unei opere latinea lui Guagnini (Gvagnin), Sarmatiae Europeae deseriptio 4.

Izvoarele nu vorbiau de Domnia chiar a lui Alexandru, ci de epoca ltd. Cf.Minea, I. c., pp. 406-7.

2 V. Adausele lui la Ureche, publicate de Kogälniceanu, ca Apendice, I,

VII lat. I a1 Letopisetelor 0, In chip gresit, amestecate de C. Giurescu incorpul chiar al cronicei, desfigurate astfel. Asa, etimologia Sucevei i interpretatialui szeretem prin imi place". $tie cum se cetluesc pregiur cap' MaramurAsenii,cind serbeazg Ungurii 1.5.satul Secului, pe unde se trece muntele In aceastä tara:pre la Rodna. Scrie ca un Maramuresean : pretutinderile". Pomeneste obi-ceiul unor Unguri de a veni mai bucuros la biserlca rom5.neascl decit la ca-.pistea celorlalti Unguri". V. si Minea, I. c., pp. 403-4.

0 V. Prefata lui Simion. O reproducere i In Studii i documente, III.Originalul a iesit la Frankfurt pe Maiu in 1581. V. si Starczewski, Script..,

t. I. Traducerea se tipari la 1611.

302 Istoria literaturil rorn5nestt

Cu acest capitol stiintific se puse la lucru dascälul Simion, pecare zäpdoeala contemporanilor sai, si a lui Nicolae Buhn, infor-matorul lui Costin, in special, I-a prefäcut pentru posteritateaincreziltoare in Azarie cälugärul, Misail calugärul, Istrati Lo-gofätul, nume toate de copisti sau de oameni invätati, cari Meusealte lucr5ri istorice sau literarel.

Inceputul lui Ureche i se pärea prea scurt, si amestecul deeruditie §i de fabua, supresiunile motivate nu-i erau inteligibile.El stia câ povestea e mai larg5 in letopiset, in letopisetul despreCraiul Lasläu, care a trecut muntii pe.ntru a bate pe Tatari Cutälharii ceruti de la Impdratul Rimului, in leatopisetul cel un-guresc", maramuräs,ean sau ardelean poate, de vreme ce vorbiade aeeste lucruri. Avind la indAmInd acest leatopiset, care fusese cu-noseut§icompilatorului rus al croncei Voscresenscaia" si fuseseprelucrat pentru aceastä culegere de povestiri istorice, avindu-1la indämind, deci, il copie, amestecind ici colo o etimologie un-gureascd.' a numelor de localitAti moldovene: Siretiu, Suceava...Incloud, locuri, interpolatorul atrage atentia publicului asupra nu-melui i meritelor sale: Aceastä poveste.", spune el despre co-borirea lui Dragos 2, ce serie de aicea in gios, pentru innoireatdrii Moldovei, iaste izvoditä de Uriache Vornicul den letopisetulcel legisc, care poveaste o am socotit c'd se tocmeaste intrutot cu predoslovia letopisetului cestui moldovenesc 3, insd mai prescurt; iarä predoslovia Moldovei tinde povestea mai deschis si deagiuns, cum area mai gios". Si aiurea4: Pentru tara Moldo-vei, cA iaste facutA den cloud limbi, den Romiti si .den Rusi, cu-noaste-sä si prind astädzi, CA iaste Tara Moldovei giumAtatede Rusi i giumatate de Romini; ins& aceastä poveaste nu seaflit insemnatà da Ureache Vornicul, iar Simion DascAlul n'au

neinsämnatà nice aceasta 5.

Existenta tuturor acestor cronicari nu se razhnà decit pc o afirmatie dinauzite a lui Miron Costin, In Prefata Cfrtii despre descdlecat.

2 Apucase a reproduce spusele lui Ureche despre originea romand si Inter-calase, dupä lAmurirea ei, primele doug capitole din interpolatia lui. Cf. ed.KogAlniceanu, pp. 131-2, 377-9.

a V. si aiurea acelasi termen.Dupl ce reproduse vorbind dupA ed. lui Koaniceanu cap. 3 din

Adause, In locul punctat din care sä se imagineze restul: p. 132 din textullui Ureche.

5 Ed. KogAlniceanu ; cf. ed. Giurescu, p. 14. Apoi continuA : Scrie laleatopisetul rnoldovenesc, la Predoslovie, de dzice, cA, dacA au ucis acel fecior

Cronicile ronidnesti ale veacului al XVII-lea 1)3

Cu toatd cuno0inta lui Paszkowski, Simion Dascdlul n'are ni-mic de zis asupra incurcdturilor din primele capitole ale compi-lapel lui Ureche, dar, fard a intelege i inldtura confusiilepredecesorului ski, el urmäre§te, dupä analele ce urmau prefatalingureascA", dupd leatopisetul sirbesc", pe care-1 atribule luiAzarie, el urmdrqte, zic, povestirea lui Urache, pentru a complectala nevoie. Ce vede cä lipse§te, pune la loc, fdrà sä se gindeased laaceia cd, in socotelile lui ,,critice", cronicarul a putut strAmutaaiurea povestirea sau i-a putut da o formd supt care ea nu se re-cunoa§te la intäia vedare. Astfel Ureche strdmutase notita alege-

lui Teoctíst ca Mitropolit supt Iuga,ceia ce era un mare ana-cronism, §i läsase la o parte blagoslovenia Patriarhului sirb,Nicodim, pentru a admite, cine §tie dupd ce traditie, relatille nouäale Nilitropollei moldovene cu Ohrida; lar la Domnia lui Alexdndrel,el vorbia pe larg, dupd Bielski §i amintiri de coald, de sinoduldin Florentina", pe care-1 fdcea sa fie presidat, nu de PapaEugeniu, ci de un Papa Cristofor, care era in realitate numaiepiscop de Coron. Farb'. dea seamä de toate aceste confu-sii, Simion punea in margine, la Domnia lui Alexändrel, mentiunea numirii Mitropolitului Teoctist, cu binecuvintarea lui Ni-codim Sirbul. La Domnia lui Bogdan Alexandrovici, se aträgeaatentia asupra faptului cd leatopisetul punea tributul .supt a-cesta, nu supt Petpi Aron, intelegind greit1 mantiunea origi-nalului slavon.

La Domnia lui Stefan-cel-Mare dorinta de a complecta pe Ure-che face insä pa Simion sd incurce cu deavir*e, prin inter-polatii nechibzuiter lucrarea acestuia. Ureche, In forma lui ori-ginalà, povestete lupta de la Podul Inalt ap cum i-o 'dä:-

deau letopisetele sale de lard, addogind numai citeva notitede prover.ientd polonä. Cu bun simt, Vornicul Grigore

de Donin Apoi se terminä cap. 3 citat din Adause. Un copistal lui Simion scrie intre cap. 1 i 2 din Aclause aceste cuvinte : Aceast'dpoveste a lui LasIdu Craiu, ce scrie CA au gonit pre Tätari, nu ias!e scrisd deUreche Vornicul den leatopisetul lesesc, ce iaste scrisd de un Simion Dascalu,den Cronicariul unguresc , care poveste poate fi adevdratd". Citatiile sintdupd ms. 103 al Bibl. Ac. Romtne. In acest ms., ca i in ms. 174, In parteadin Ureche, publicatä de KogAlniceanu pe pp. 131-2 se dau cloud subtitluri :Pentru limba noastrd moldoveneascd" i ,.de räsipa terii d'intdiu".

V. Cronica moldo-polond.

304 istoria literaturii romAnesti

turase povestirea unei versiuni a cronicilor moldovenesti carepuma supt Domnia lui Radu-Vodá. o luptä cu Muntenii, pe careforma oficialA si complectá a leatopisetului o aseza supt Tepe-lus sau Basarab-cel-Tin5r, in 1481. Oprindu-se la insirarea

Ureche trece la räzbo:ul cu Turcii din 1476, apol de la acestala lupta cle la Rimnic, apea din 1481, contra tinArului Basarab,mentionind aic: in treacat a exista o alta versiune, in carenume/e lui Tepelus e inlocuit cu al lui Radu. Aici in 1481 puneaUreche moartea lui Sendrea Muarea cetätii Craciuna. Asa cumse presintau lucrurile in Ureche, povestirea corespundea cu a-devArul.

Lui Simi Dasc5lul i s'a pdrut ca e de nevoie a adaugicuprin.ui variantei mentionate, rara sä .vacla bine ca astfelse da o naratiune dubla, identicA in ldiniile ei generale; irise-

de multe:e -- si foarte interesantele amänuntimi pe carele da versiunea raspinsä de Ureche 2, el o adoptä si o interpolaIn naratiunea acestuia. Fiinda. era vorba de Radu-Voda, in-tercalarea se fAcu, mai mult sau mai putin la intimpltare, in14753. Si, Linda astfel Sendrea iesia omorit de douä ori i Cra-ciuna cuccritä in douä rinduri, Simion a suprimat mentiuneaacestor dou5 fapte din descrierea fácutä de Ureche asupra faz-boiului din 1481 4.

Nu numai atita. PAnä la lupta de la Räzboieni, Simion int,ro-duse alte clemente de imprumut. ,Gäsind, undeva, pe vre-ofoaie de carte bisericeascA, mentiunea unui atac al Cazacilor,rAspins de Moldoveni la Grumazesti, afee care se petrecusesupt Steran-Voda", supt Stefan-Voda Razvan adeca, singurul

nendrea Hatmanul; i I-au dus de 1-au ingropat In Dolhe0, lingà tata-sAu". Ms. 59 al Bibl. Ac. Ronz. : incepe cu Nicolae Costin, apoi, de la p. 154din ed. Kogalniceanu, ar, un Ureche care nu cuprinde macar interpolatiile luiSimion. In schimb, pe alocuri, textul e mai complect decit in editie. D. ex., seadauge urmAtoarea tire : 6992. Stefan-VodA intr'o noapte au prAdat §i au arstoatA Tara-MunteneascA pärià In sfirsit". Aceste caractere le au, de altfel,mss. 103 i 174, care dau pe Simion Dascalul, cu toate adausurile i adnotA-rile lui.

Ea cuprindea ing un amAnunt mai mult decit cele reproduse de Simionconcursul Brwvenilor. V. Ureche, p. 65.

" V. editia Giurescu, p. 58, nota.Incurcgtura a fost observatà de I. Bogdan In adnotatiile la Vechile cronici,

p. 261 §i urm., atribuind InsA grepla lui Ureche.

Cronicile romänesti aler,veacului al XVII-lea 305

Donan rnoldovean cu numele de Stefan pe vremea ciruia sifi fost Cazacii condusi de Lobodi i Nalevaico 1, el vizuin acest Domn invingdtor pe invingdtorul prin excelentd, peStefan-cel-Mare, si, fiindcd pornise sa facd intercaldri dupdbitália de la Podul Inalt, o puse si pe aceasta, indatd dupäpresupusa lupa munteand din 1475 2. Simion nu observa nepotri-virea adausu!ui cu p omenir3a mai departe a luptei cu Lobodddin 1594 in Ureche nici cea, si mai gravd, intre o luptá cu Ca-zacii in secolul al XV-lea si ivirea acestor päsAri de pradd alePoloniei abia la inceputul secolului urmitor 4.- Victoria lui 5tefan, adauge dascalul interpelator, ar fi fostserbitoritä de toti principii vecini. Pentru a i se pomeni iz-Viuda, Voevodul ar fi ináltat atunci biserica Sf. Dimitrie, ceeste innaintea Curtii Domnesti", la Suceava 5. Simion observamsA cd putin mai departe, la marele räzboiu Cu Polonii in1497, Ureche vorbia pe larg de sfintirea acestei pentrua impbca afirmatia sa, adecd a versiunii din leatopiset, care-iservia, cu afirmatia lui Ureche, el face ca aceastá bisericd si fi

Nu poate fi vorba de o lupa supt Petru Schiopul: luptele acestea sintbine cunoscute. Supt Aron-VodA, LobocIA pradA Orbelul In lama anuluiiar Nalevaico peste un an fAcu o expeditie de pradä in Moldova. Dar ambelereusirA; in rindul intäiu, Domnul se multruni sA se plingA Polonilor, iar in aldoilea fugi peste granitä. Aron iertA apoi pe Cazad pentru a lupta contraTurcilor cu jutorul lor, In 1595. Fiind inlocuit in Maiu al acestui an cu StefanPAzvan, omul Ungurilor, al lui Sigismund BAthory, Zamoyski va fi atitat in-potriva acestuia pe präidatorii cari stiau drumul Moldovei. Expeditia care pellngä toate acestea a trebuit sí se petreacA supt un Stefan-VocIA poate fipusA numai Intre clatele de Maiu i August 1595, pe vremea adec.ä avan. LobodA i Nalevaico furA ucisi putirr timp dupA aceasta. Cf. lorga, Acte

fragnvnte, I, pi. 134-5; Hurmuzaki, XI, pp. 298, 429; OrAsanti, Cronicariimoldoveni, pp. 60-1.

Editia Giurescu, p. 60, nota.3 KogAlniceanu n'are niciun motiv pentru a face din notita despre aceastA

lupa o interpolare a lui Simion DascAltil ; In ms. 59 avem un capitol anime:Cind au venit LobodA cu oaste crizAceascA", i acest ins, nu cuprinde, cumam spus, Inte pol?irile lui Simion.

4 Observatia a fost fricutA IntAia oarri de Hasdeu, In loan-Vocid, ed. 1-iu,p. 156. Cf. An. Ac. Rom., sect. ist., XIX, pp. 203-5.

Pentru amintirea celei din 1481, pusA fals de Shnion si la 1475, StefanInAltase biserica BAdAutilor. Sc stie cA inscriptia de acolo, de care pare sil fiavut cunostintA Ureche, s'a tipArit In Arch. soc, st. lit. din lasi, IV, p. 475

urni. Cf. Kozak, o. c., L20

istoria lileraturli romAne§ti

inceput numai a se zidi dupd inchipuita biruintä asupra Ca-zacilor 1.

Urmeaza panä sa ajungem iar4i la textul curat al lui Ureche,inca doua interpolatiuni, care sint cloud grwli. Se spune, faradata de an sau luna §i zi, deci dupa traditie sau vre-o nota mar-ginalA, nelämuriA, ca Stefan a luat pe Doamna Voichita, fataRadului-Vodd" §i ca pe mama miresei a trimis-o inapoi laDomnu-sAu, la Radul-Voda., in Tara-Romineasca". Totul e 'fal$.Sotia din urma a lui Stefan, fata Radului-Vodd, in adevar, nuse numia Voichita, ci Maria, cum se vede din atitea insemnaricontemporane, din chiar piatra de pe mormintul ei2, din inscrip-tia iard5i a unei icoane ddruita de dinsa Putnei3. Nunta ei n'apuiut s5 se faca in 1475, pentru ca la aceasta data Doamna luiStefan era altd Marie, imperiala Marie din Mangup, care maitraie§te pand la 19 Decembre 1477 4. In fine soacra lui Stefannu putea fi trimeasa nici in 1475, nici mai tarziu la sotul ei",Hind* precum se tie, din cronicile sirbe0, Radu-Voda fu-sese ucis sau murise, in 1472 inca. De almintrelea ceia ce in-tifirete parerea ca avem a face cu o intercalare, Ureche insqi a-rah putin mai departe data mortil Mariei din Mangup, i tot ladinsul se mai gasege si mentiunea mortii Doamnei lui Radu,mentiune care din eroare e pusä in editia lui Kogalniceanu pe sa-ma lui Simion DascAlul 5.

E probabil ca tirea despre recomandatia ultima a lui Stefan-cel-Mare in privinta inchinärii catre Turd i istoria acesteiinchinari sint iaräsi adausuri ale lui Simion Dascalul, pentru

Biserica exlstá i poarta pe clopotnita sa o ins.;riptie, pe care Melchisedecn'a putut-o copia, fiind foarte sus", si a lAsat-o la o parte, deci, din colectiasa bucovineanA. V. 0 visitó, pp. 276-7. Cf. Kozak, o. c.

Melchisedec, I. c., p. 221 ; Kozak, I. c.8 Melchisedec, 1. c., p. 226.

Data e 7 Decembre In Cronica putneanA" ; i In cronici i In inscriptiamormintalà, care dl numai ziva slptdminii Vineri, anul e 6985. Pentrucronici, ar face 1477, anul nefiind Inceput in ele la 1-iu Septembre, lar pentruinscrlptie 1476. Data Cronicli de la Bistrita", pe care o adoptlm In text, esingura care se potriveste cu ziva de Vineri a sgptAminii. Cf. Studii fi doc.,VI, adausul despre opera d-lui Kozak.

6 Poate pentra ca lipsia in uncle mss. Asa cunoastem i no' unul ms. 59,la BUM Ac. Rom., In care ea lipseste ; de altfel, cu tot paragraful la careea este anexata, paragraf datorit evident lui Ureche, care-I scoate din leatopi-setul moldovenesc" complect, observind cA el nu se cuprinde In cronicile polone

Cronicile rom5ne0 ale veaculni al XVII-lea 307

provenienfa acestor §tiri nu se aratä nici intr'un chip, pe cinc!Ureche e un cronicar foarte pprecis; pentru c.21, in fine, de acestimportant lucru nu se spune nimic inteo versiune neinterpolata'a lui Ureche, in care lipsurile sint scäpari din vedere, iar nusupresiuni cu sens, facute in mijiocul unui ;capitol, precum ar fiaceasta 1.

Crezind cA face iariísi bine, Dascalul Simion opri din nou cursulpovestirii lui Ureche aici, la moartea lui Stefan, pentru a lamuripe cetitor asupra tertor vecíne cu Moldova luí, asupra pamintuluí,aamenllor, obiceiurilor, din Polonia, Turcia, Tataria i erileguresti, amestecind in expunerea sa ici §i colo notiuni de istoríe.

In redacta-rea aeestor noud adausuri, Simion n'a fost ins& rnaioriginal decit pentru celelalte, preeum n'a fost nici mai cuminte.

Necontestat ca. unele din notele despre viata la Unguri i Le§isint luate din pri5pria4 exparienta, dar s'a dovedit ca. cea mai mareparte din prosa lui, mai mult naivd, e imprumutata de la Cos-mografia lui Sebastian Miinster, carte ,foarte cunoscuta.§i, pro-babil, intrebuintata curent §i in coli 2 : ca mai spune despre Turci,e luat din vre-un cronograf, i in in§irarea Sultanilor se i o-preste interpolatorul, ca multe dintre aceste istorii universalepulare ale Orientului, dintre care una a fost tradusa 4i in roini-nWe in acei4I epoca de prelucrari istorice3, la al doilea dq-ceniu din secolul al XVII-lea, la domnia lui Mohammed ..a1mort la 1603. Evident ea pentru o opera literara lucrata astfel,once incercari de datare sint zadarnice, ca i incercarile de agasi izvorul pentru °rice informatie. Daca, pentru liar& tat&re0i, lista lui Simion merge abia pana in secolul al XVI-lea

capitolul nu pomene5fe de loe de Tatarii din Bugeac, motivulse aftä. in limitele cartel lui Miinster. Si din faptul mentionäriicoirtilor Tatarilor", nu urmeaza cA dascalul nostru era un in-vätat cunoscator de limbi orientate 4.

In corpul Simion DascAlul-Miron Costin .(ms. 103), tiri1e se af16.Panaitescu, o. c., p. 29 .0 urm.

8 Am tipArit-o In Studii i documente, IX. V. mai departe.4 V. ibunele observatii Mute in contra argumentatiei lui Aron Densusianu,

cáre incerca sA stabileascA 0 pe aceastä cale cA Nestor Ureche a scris cro-nica, -In Or4anu, Cronica mold., p. 96 0 urm.Pentru letopisetul grecesc`,citat in Adausuri, la p. 409, trebuie O. spun cg manuscriptul chiar pe carel-a folosit Koaniceanuun ins. din 1715-1725", scrie KogIllniceanu," are a-ceast5 citatie pe margines deci e fkutd de un adnotator lArziu al letopisetului

808 Istoria literaturli romdnesti

De aici dorinta de interpolare lask o bucata de vreme, inpace pre Dascalul Simion. Dar la Despot ea se manifesta dinr_ou. Viata acestuia Ii era cunoscutá lui i dupti Paszkowski.Deci, se face a reproduce intaiu spusele lui Bielski, reproduse dé U-reche, asupra originii aventtuierului grec, transcrie notiunile din le-topiset, carie winzaza pana la instalarea noului Ioan-Voclä 1, j apoidebuteazá, dindu-si numele, prin observatii critice asupra scur-timii letopisetului moldovenesc", a insuficientii lui Ureche, care-Iintregesta nurnai din Bielski si da apoi toata povestea din aldoilea cronicar polon, lar pAnA la intronarea eroului 2 Aiciface observatii noua asupra concordantii ulterioare in Bielski

Paszkowski 3. Dupá care povesteste foarre pe larg, urmindamindona izvoaree de acum izvoare conciliabile si pentruun clasca.1" 4.

Toate tulburarile moldovene sint expuse pe urma pe aceiasibasa de informatii, povestirea lui Ureche fiind leliminata saucontopitá 5. Abia de la razboiul lui Toma cu Domnul Terii-Romanesti avem a face iardsi eu naratiunea lui Ureehe, i Simionse multameste sa adauge explicatii dupá letopisetul sirbesc".

Astfel de explicatii se mai intimpina numai odata, la a douaDomnie a lui Petru Schiopul. Rana acolo insa mai avem un in-semnat adaus: arel de la Domnia lui loan-Vocla al treilea. E va-dit ca Sirnion s'a amestecat aici, pentru ca se aminteste iarasice spune Paszkowski in aceastá pivinta.

Pana la Simion Dasciill nu exista deci un corp de cronici mol-care scrie dupd ce Buda a fost recuperatd de creslini, In 1687. V. ms. 174 al

Ac. Rom.' Adecd. pdnd In josul p. 179 din ed. Giurescu.

AdecA Apendiccle IX, pp. 428-31, al lui Kogdlniceanu ; p. 180 si urm. dined. Giurescu.

8 Formeazd intdiul paragraf de p. 218 a ed. KogAlniceanu ; la Giurescu, p.189 i urm. Acest paragraf trebuie intregit cu rindurile ce vrineazA: Pentruaceia l eu, vdzind cd de aicea Innainte sd tocmesc scrisorlle aminduror croni-carilor, am silit de am impreunat scrisol ile lor la un loc si o am tocmit deam fAcut tot una ; InsA nu numai cronicarii aleg ce au scris (sic)". Adduglamaceste rInduri, ldsate la o parte de KogAlniceanu, dupd ms. 59 al Bibl. Ac.

Rom., care, tinIndu-se de reguld de izvorul Eeamplificat, urmeazA aici pe celalt.In ed. Glurescu ele sint la p. 190.

Ms. 59 n'are Insd. numele celor doi cronicari poloni, adusi In ed. KogAl-niceanu pe pp. 214 si 215.

5 Nici un ms. nu ne-a pdstrat-o.

Cronicile romdnesti ale veacului al XVII-lea 309

dovene, i acesta, care trebuie sa fi scris putIn timp dupa ras-pindirea operei /ui Ureche, nu a format unul, continuind operape care o interpelase. Pentru asa ceva se credea bun Simion,anuntase ea va merge pana la Vasile-Voda, dar moartea-i va filasat cronica neispravita. Si ea a ramas neispravitä, pentru earicalri nu se vorbeste de o continuare, care s'A fi fost pierduta,a dascalului", i nici nu cunoaste o asemenea complectarecronicarul muntean care, pe la 1683, culege, cum vom vedea,

despre Moldova in compilatia lui Simion Dascalul, Constanl-tin Capitanul 1.

3. Cronograf ele.

Pentru crestinii din Rasarit, dintre toate evenimentele petre-cute pe pamin:, erau interesante numai acele ce priviau Bise-rica si Imparatia, Domnia lui Dumnezeu prin cruce si prin sa-

Din Simion cunosteam, afard de cel de la Museu (no. 24), patru mss.: a)ms. 59 de la Bibl. Ac. Rom. al lui KogAlniceanu. Cuprinde: 1) Ureche prefd-cut de Nicolae Costin ; 2. Ureche, ida mdcar adausele lui Simion ; 3. Dom-nia lui Despot, cu aceste adause; 4. Ureche iardsi, in forma sa neinterpolatd ;

ms. 103 de la aceiasi bibliotecd. Cuprinde pe Sirnion Dasaul, dar fardadausele, dupd Jetopisetul slrbesc", date de KogAlniceanu in note si Inserrnateprobabil pe margine in unele manuscripte, asa incit copistii puteau sd le treacàcu vederea ; c) ms. 268 de la aceiasi bibliotecd. Compilatia lui Simion e prece-datd de cartea despre descAlecare a lui Nicolae Costin ; d) ms. 508 de la a-ceiasi Bibliotecd. Cuprinde pe Miron Costin ca adaus, inceputul compilatieilui Simion (apendicele I, A-B din KogAlniceanu); e) ms. 174 de la aceiasi Bi-bliotecd. Cuprinde pe Simion Dasaul cu adnotatii marginale, luate din prefatalui Miran Costin ; de la care lea, prefAcind-o, si lista istoricilor folositi de Ure-che-Simion Dasaul. V. ed. KogAlniceanu, p. 7; f) ms. al Bibl. Univ. dinlasi, analisat de Aron Densusianu, in Revista sa, p. 448 si urm. Dintre acestemanuscripte, care cuprind toate i prelucrarea lui Simion, e unul singur care-1dd asa cum era cunoscut RornInilor din secolul al XVII-lea. E ms. copiat pentruNicolae Mavrocordat, la 1712, ms. 174. latd i titlul Letopisetul tdrii Mol-dovei, de ciad s'au descAlecat tara, si de cursul anilor, si de viata Domnilor,care scrie de la Dragos-Vodd pdrid la Aron-Vodd, lzvodit de Simion DascAlul,care si el l-au scris de pe ua leatopiset ce era izvodit mai nainte, de rd-posatul Grigorie Ureche, Vornicul de Tara-de-Gios. lar acum, cu porunca Md-riei Sale milostivului nostru Domnu lo Nicolae Alexandru Voevod, s'au scris inoras in lasi, vlto 7220, msta 8 lulie, vtoreg gpsdtva". E o copie a lui Cons-lantin Vladulovici, logofdt de Divan, din Filipesti, terminatd, ni spune o notd.finald, la 15 Decembre 7234. Un alt ms. fdrd titlu, e cel cu prefata. V. listacomplectd datd, fArd descriere, de d. I. N. Popovici in editia sa a lui Ureche;cf. Catalogul mss. Bibl. Ac. Rom. Pentru Eustratie, v. si Ghibanescu, In Arch,soc, t.f i lit. din Iaci, IX, p. 477 $ urm.

310 Istoria literaturii romAnesti

bie. La vecinii nostri de peste Dunäre se traduserä astfel cro-nograf e bizantine, redectate in ultimele timpuri ale Imperiului.Ele cuprindeau pe larg expunerea istoriet universale din cele douäpuncte de vedere mentioriate. Tncepeau cu Facerea Lumii, urine"-riau istoeia poporului ales, ajungeau la rascumpararea omeni-rii, si de aici inainte povestitorul se ocupa numai de Statul le-

stintit de suceesorii apostolilor, de urmasii lui Hristos. Pre-cum in Apus autorii de istorii generale dupd norma celor patruImperii vedeau in Sfintul Imperiu roman de natie germanice* ourmare fireasea, autentica a vechii Rome, Imperiul fiind etern,asa in Orient Imperiul Bizantip e Roma adevArata, i tiraniaTurcilor era privitä ca un fel de prelungire a bizantinismului,ca o a treia Roma.

Cel d'intäiu dintre Romini care se gindi a -preface pe roma-neste un cronograf fu am väzut talugärul Mbcail Moxa sauMoxalie, care are partea sa i in lucrarile de compilatie legislala-UNTà ale lui Matei Basarab 1 Cronograful ski, bine tradus, a fosttiparit in parte de eruditul rus Grigorovici, iar, in intregime,dupa singurul manuscript, acum la Moscova, de B. P. Hasdeu 2Am spus ca. el fu scris dupd indemnul episcopului de Rimnic,Moxalie intrebuintii pentru prelucrarea sa mai multe tipuri de cro-Inografe, aproape toate cunoscute3, ea se pare cum ca manuscriptuldin Moscova nu e complect i ea Moxelie povestia evenimenteleromänesti ea o continuare la istoria Imperiilor" slave, de pemalul drept al Dunarii, i despre o aparenta continuare a cro-nografului sau vom avea prilej sa vorbim si mai departe, in ca.-pitolul despre cronicile mai noua. ale Terii-Romänesti. Dad. parereanoastrii, expusa aco'o, se primeste, cronograful lui Moxalie n'ar finumai o traduLere romaneasca a cronografelor, ci un tip spacialromänese de asemenea primitive istorii universale.

Opera lui Moxalie n'a avut noroc: nu s'a rAspindit, nu s'a co-piat, n'a avut influenta. De si un alt autor de cronograf, Ieroteiu

V. mai sus, pp. 233-7, si Xenopol, 1st. Rom., IV, p. 164 si Blau i Hodos,Bibliografia romeineasca veche, I, p. 113.

2 in Cuvente den Beitani, 1, p. 339 si urm.Cel mai interesant, cuprinzind pretioase stiri asupra istoriei bulgäresti in

timii ani ai secolului al XIV-lea, a fost descoperit la Moscova de d. 1. Bogdan,tipArit in Archid fiir slavis che Philolode, III. Studiile lui Jire6ek asuprA-1, In

aceias'i revistA,

Cronicile romAnesti ale_veacului al XVII-lea 311

sau Doroteiu de Monembasia,a petrecut o bunä parte din viatäin terile rominel, lucrarea sa, scrisa din indeintml lui BaruSchiopul i al !ui Zotu SpAtarul TigarA, n'a fost tradusA decitfoarte tArziu in romAnege: In secolul al XVIII-lea 2. Cfici am con-statat cA in adevAr nu e altul cronograful de la inceputul lumiipAnA la imparAtia lui Costandin Paleologul..., cuprinzAnd i pen-tru IspArdtia Turcilor..., 4i pentru Venetia..., qi pentru (AO pa-triiar*i au stAtut la SfAnte Biserica cea Mare a RAsäritului", pecare-1 traduse din grecete in romAne§te dascalul colii Domne§tidin .BuzAu, Grigorie, care n'a putut ocupa acest loè decit dupl.1774, cind 5coala a fost organisatd de Alexandru Ipsilanti3.

Se cunoa0e un al treilea tip de cronograf, alatuit in Mol-dova, dar Mr.& a i se da o directie i o coloare romAneascA. Au-torul lui se dA a fi Petru Danovici, §i nu stau la indoialàidentific cu un Petrwo Danolovici", care ocupa la 26 Febraar1662 dregAtoria de treti LogofAto, pentru care se cereau, cumse §tie, cuno4tinti speciale, mai ales de limb& slavoneasca 4.

complect e acesta: Leatopiset, scos den carte greoeascA prelimbA de 'nteles rumAneascA, i spune foarte istorii frumoase,alease den Biblie, incepAnd de la Urzitul Lutnii, cat InpArat la Iz-railiteani au fost, i apoi InpAratii elene0i. i greceva $.1 ceiturce§ti, tot pre anume spune, carii cum au inpArAtit, i ce rAzboae

V. mai sus, p. 29. Ni se vorbeste de un cronograf tipArit, s. I. innainte de1782", Philippide, Introducere in istoria literaturii, p. 152 Nu-1 cunoastem.

Ms. ce se aflA in Museul Hohenzollern din .Sigmaringen, semnalatin revista lui Grelber si din care d. Gaster a publicat fragmente in Cres-tomatie, 1, pp. 311-2, e insl tipul Danovici. Un alt manuscript, In care AronDensusianu punea marl sperante de folos pentru istoria Rominilor, e acelce se afla in posesiunea lui si pe care 1-a descris pe larg publicind 1 pArtidintr'insul, in Revista critico-literard, IV, p. 305.

° 0 copie a lui lonitl Seitan din satul Turches", fAcutA la 1810 si dedicatAImpAratului rusesc Alexandru, se aflA la Bibl. Ac. Rom. supt no. 938. Ea mergepAnA la Domnia lui Selim. E si o scurtA prefatl, in urmAtoarea cuprindere :Deci s't eu, socotind el ar fi bine O. ajute fiestecine patrii i limbii lui, orlcumar putea, m'am indemnat de a sale aceste istorii, dupA cele scoase dupA gre-cie pA rumAnie de cel mai sus numit Grigorie DascAlul, spre folosul celor cevor vrea sA inteleagA. 1810". Ms. e citat si de V. A. UrechiA, In Istoria Ro-mtnilor, I, pp. 825-6. Sfirsitul e prescurtat. Alte ms. sint n-rele 116, 344.

V. A. Urechig, Biserica din Cetatea Neamt, In An, Ac. Rom., sectia is-toricA, XI, p. 147.

312 Istoila literatudi romänesti

au batut"1. Ce cuprinde, o spune acest titlu, Cu lista Sultani,lor nu se merge mai departe decit Sultanul Murad al IV-lea, lacare, in 1624, se inseamnä: lard razboaele i vitejiile carele aufacut aeesta Imparat, i cetatale si tdrale care au dobandit,ales, and au luat Vavilonul, cetatea. cea mare de in lume, caterazboae s'au facut si cat sarige s'au värsat, am läsat sä seriealA leatopisAtu : §i i altor ImpArati ce au mai inp-arätat dupä:dansul, de Inpärätai turcesti, le vor serie istoriile i toatedeaniile; lar noi fkum conet aici la Impkatiia acestui Imparatbun i destoiinic Sultan Murad". Pasagiul subliniat si faptukca lista patriarhilor merge pAna in 1636 3 arata ca data de pela 1624" se poate admite pentru originalul grec numai, iar pen-tru traducere trebuie una simtitor ulterioarä, care s'a." se po-triveased si cu inceputul carierii boieresti a lui Danovici.

Aceastä compilatie a devenit foarte popular& copiindu-se inmulte manuscripte, in decursul secolelor al XVII-lea i al XVIII-lea, cu toate proportiile ei foarte intinsel. Ea a fost intrebuintatiain opere literare, precum in compilatia lui Simion Dascalul 5.

E tifill ins. 772 al Bib. Ac. Rom., care e, sigur, din secolul al XVII-leaCipariu cita, in Analecte, pp. XXX-II, un ma mscris al lui din 1(333, dar poatesa fi co'nfundat tipul Danovici cu altul.

Se afta' asa in ms. 85 al Bibl. Ac. Rom.3 D. ex., in ms. 108 din aceiasi Biblioteca.

La Bibl. Ac. Rom. mai sint ms-le 108, 402, 505 (prescurtat), care mcrgepäna la Sultanul Mustafa si e o copie, din 1815, a ierodiaconului Dimitrachi ;chiar i ms. necomplect 587, din secolul al XVIII-lea. Un ms.din Biblioteca Na-tionala din Paris a fost pe larg descris de d. Ovidiu Densusianu in Revistacritico-literarei pe 1895, p. 286 si urm. I se reproduce in Intregime scara. Dealtfel mss-le sint dese ori foarte deosebite intre ele. Pentru altele, la Museuin colectii private, Gaster, in Grundriss, loc. cit., p. 288. Cf. si Catalogul biblio-,tecii din Miclausani de episcopul Melchisedec, In Rev. pentru ist., arch. fi fil.,V, p. 148; Xenopol si Erbiceanu, Serb. fcol., p. 277; Convorbiri ¡iterare,XXIX, p. 675 si urrn.; Papadopulos Kerameus, II, Ispou. B6X., p. 714 (9).

in fine ms. 48 al Bibl. Ac. Rom. cuprinde un cronograf, din tipul prescartatDanovici si care se termina', ca si 565, asa: Dup. acesta (Mustafa) au racii-cat Imparat pre Sultan Murat, feciorul lui Sultan Hamat cel mai ink, i, im-paratind 17 ani, au murit, stand imparat la let 1624 de la Hristos.Dupa acestaau imparatit Sultan Ibraim, fratele sat!, 6 ani, i au milt. Sultan Mehmedera impiirat, cind s'au scris cartea aceasta Cu toate istoriile iai, i de aiceainnaintea au ramas sa-s scrii de catril aIii scriitori pentru Imparatiile de peurma, lar noi am f acid sfarsit" (fol. 216 V°). V. si Giurescu, in Revue histo-rique du Sud-Est europeen, II, p. 46 $i un.

5 V. mai departe.

Cronicile romAnesti ale reaculni al XVII-lea 313

Sint manuscripte care poartA pe margene observatii critice alecetitorilor, ce:a ce dovede§te cä erau cetite cu luare aminte 1De oare ce pe lingA. bueAti intercalate, ca povested Troii 2, sediideau la sfirsit, in anexe, curiositAti istorice, ca disputatia luiilivestru, Soboare'e, Invätaturile Sf. Vasile, Boieriile Grecilor",

piese despre Constantin-cel-Mare, liste si povestiri felurite, aces-/ea si capitole din cronicä au fost une ori transcrise in deosebi 3.

Asa, in ms. 108, la Turnul lui Babel : Accste sAnin minciuni, cA era totun niam, i, de s'au inceput din toate", iar la nevasta lui Putifar : ..Lucrul este(...) mis si cu in vointg, iar nu bustai numai".

PublicatA de Gaster, in Byzantinische Zeitschrtft, III, p. 528 si urm. V.si mai sus, p. 169.

3 Astfel in 1113. 276 al Bibl. Ac. Romine, se all5. Istoriia Troadei cetätii, ceau impArAtItu in strAnsa Prilam imparat, tatAl lui Paris" capitolele despre Leoninteleptul. Cf. si ms. 344, un cronograf incomplect, intitulat : Hronograf ; isto-rie vremii de la stricarea cetAtii Troada innainte ; s'au talmAcit de pe cel gre-cesc de mai gios ; e o copie din 1837.

CAPITOLUL XIII.

Intaia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin ;cronici de partid muntene.

1. Miron Costtn.

Meritul de a fi trecut cu povestirea istoriei Moldovei din-colo de sfir§itul secolului al XVI-ea, de a o fi coborit páná latimpurite sale apartine lui Miron Costin. Acesta avuse cel d'intdiuplanul mare de a porni de la Daci pentru a se opri numai la celedin urmA evenimente ale istoriei moldovene.

Citeva lAmuriri preliminare asupra acestui seriitor inferior luiUreche ca gindire politicA. §i tesAtura a fraseii dar interesant,p,rin familiaritatea, caracterul intim al expunerii sale, contempo-,rane.

TatAl scriitorului a fost un modest boier din suita lui Radu.Mihnea, un Costin sau Costin de origine probabil balcanicA,cum's'er bAnui §i dupd numele de Veli§co, de Potomir ale fratilor säil.dintre cari acesta se indu§máni ca VodA Constantin Cantemir,adause la conspirafie batjoeura aproape fAti§d i isprävi täiat ina-intea Curtii domne§ti §i pardsit in drum noaptea a§a cum eraimbracat cu vemintele lui scumpe 2.

Ici §i. colo Miron pomene§te in cronica sa pe acest tatá a ca-rui viatA a fost strins legatá de a lui Miron-Vodd Barnovschi,ginerele lui Radu-Vodá., care-1 §i pomene§te in nobilul sAu tes-tament, de o a§a de frumoasá forma romdnetaseA, scris astz-pra mortii silnice, de sabia gealatului, in Constantinopol. Nu-

' Zotta, In Revista istorica pe 1925, p. 73 i urm. Au fost zece copii.2 Dimitrie Cantemir, Viga lui Constantin Cantemir, ed. N. Iorga, Bucu-

re0i, 1925.

316 Istoria literaturli rornAne0

mete Domnului mort tragic pe Bosfor se pdstreazA in aceilaal cronicarului care cu duiosie are sa-i pomeneascä

Postelnicul trecu in Polonia in suita lui Moise-VocIArudd cu Barnovschi, care iscdlia si el cu numele Movilestilorin urma ace'.ui care-i fuse.se dat cu indigenatul polon dupA mosiela Birnova de lingd Iasi. La 1638 Iancu' era admis i el la a-ceastA onoare 2 : i se da titlul de Mare Hatman, pe care-I Capa.-tase de la Moise, cind cu expeditia lui Abaza-Pasa de Silistracontra Polonilor 3.

In Polonia familia-si va fi avut o mosioard. in Podolia, cAciMiron, Mironasco, cum i se zicea acasä, nAscut la 1633, ur-meazi la scoala latina'. a Iesuitilor din Bar, unde se aducea de,cArdusi de la noi ieftenul vin valahic" al Moildovei4. SedereaIn pribegie n'a trebuit sd se prelungeascA prea mult, cäciDomnia lui Vasile Lupu nu insemna vre-un antagonism fata dea lui Moise Movild, dar e posibil ca Miron sA se fi insurat inca'in Polonia cu Bina, flica unui frate al Domnului sdu, acel loanMovild, care rätAci apoi multa vreme prin Ardeal si nu seintilni niciodatä cu stapinirea moldoveneascA la care rivnise 5.Nici in 1648, cind Cazacii ieau Barul, fostul volar al PArintilorvatolici nu era intors in tara lui de nastere; el insusi se infAtil-seazd ca fiind de fatA la lupta de la Berestecico, in care räsculatiiucrainieni furä cu totul bdtuti.

In Moldova, care avea nevoie de astfel de oameni, el e intre-buintat de Vasile Lupu, necontenit in solii: la Potocki din Cama-nita (1653), apoi si de Gheorghe Stefan la Constantin Basarab(1657),Inexpeditia ardeleand, la care fu constrins bAtrinul VodäGhica, el se duse cu oastea si cele ce spune despre aceastA, tardplind de Romini sint culese cu acest prilej. A vAzut arzind oraseleArdeaIului de oastea rdsbunAtoare a Turcilor. De acum inainte suptLupul cel tinär, StefAnitd, supt Istrate Dabija, ca pircdlab de Ho-tin, ca Vel Comis, ca Pdharnic, el !si face datoria lui ostAseascApe toate tarimurile ande merg steagurile terii.

Testarnentul a fk.)st publicat de Hisdeu, in Archiva istorica, I2 P. P. Panaitescu, o. c., p. 107.3 V. studiul rnieu Cei d'intaiu ani din Donznia lui Vasile Lupa, in Noua

Revista Romina pe 1898.4 V. P. P. Panaite.--,cu, o. c., pp. 109-10.g V. Studii fi documente, IV, tabla.

tntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 317

In aceasta epocA din viata lui, Miron apare ca un ompolitic chibzuit. Nu-i pare bine in 1673, cInd Stefan-Vodd Petri-ceicu-1 trimete la Vizirul ce! Mare, ca Imparätia sa se lateascapeste tare lui" si o spune limpede, dar nici la aventura trecerlila crestini a Domnului nu se intovärAseste, in anul urmator.

E Vornic al Terikle-sus multa vreme, fiind ridicat acolobictul strain, necunose6 tor de limba terii, Ilia Alexandru. A-poie Marele LogofAl pe lingA Duca-VodA, Domn istet in a-si alegeoamenii (ea si pe lingä Antonie Ruset). Si apoi presintA in nu-mele Domnului de la Turci, Dumitrascu Cantacuzino, propuneride pace regelui polon1.

Dar in 1683, cind Duca e prins de Poloni, Miron trece la a-venturosul PetricEicu, earuia-i scrisese odatA scrisoarea, plina deianintiri istoriee, catre departata Genova 2

Constantin Cantemir neinvAtatul, chemind pe prbeagul de laDaszowul lui Sobieski, s'a sprijinit pe acest mai mare invatatal terii. Copiii lui Miron, Ionita, Nicolae, Patrascu, ajunserA inranguri; Petrascu era S.A. ieie pe Safta, fiica lui VodA. Dar Mironcontinua sA fie prietenul, corespondentul, chiar intetitorul Polo-nilor, de la cari astepta o erd crestind pentru Moldova, pe cindConstantin-Voda pastra credinta. Impäratului pdgin. Trimetereala Putna ca staroste a LogofAtului era o scAdere si o Ind&pArtare pentru a nu fi aproape de granita polonA. Dar eel maibanuit era Velicico, despre care Dimitrie Cantemir, care des-face toate itele intrigii cu Domnul muntean Brincoveanu, spuneca ar fi vrut, cin.d cu trávAlirea regelui Ioan Sobieski inMoldova, sa arunee in ripa Prutului pe VodA. Cind DorrinuI,scos din fire, lovi in acesta, i se paru ca. fratele cel destept nupoate fi lasat in viata. Ferindu-se de o intilnire cu dinsul,el porunci sa i se taie capul chiar la mosia din Roman,13Arbosii, unde-1 .aflana slujitorii, lingä sicriul bietei lui sotii,cu care impreuna-i era dat sA se inmorminteze (Dccembre1691) 3.

Venim acuma la cronica lui, alcAtuitA pe trei sferturi din sim-ple memorii nepotrivite cu tesatura criticA, plinä de invAtAmintepolitice, a operei inaintasului, de care se lega.

' P. P. Panaitevu. o. c., p. 112.' Ibid.

Mai ales Vita Constantini Cantemirii de Dimitrie Cantemir.

318 Istoría literaturii romanestl

Grijile politicei moldovene de supt Duca-I impiedecarA pe Mironde a realisa proiectul sAu istoric, vrednic de un cArturar inteli-gent si de un patriot luminat. De aceia, in 1677, sau 1675, par&sind, sau, mai bine, amininduLsi realisarea gindului, el se hotaria continua lucrarea predecesorilor sal, pe care el n'o cunostea alt-fel decit in amplificatia lui Simion Dascalul, ce i se pArea adevA-ratul Ureche. Pentru lamurirea epocei mai vechi, se 'Asa asu-pra lui Ureche i celor citiva scriitori strAini pe cari-i eunosteac.i ale Carer nume le insira in capul cronicii sale contemporanel.Y

Cronica aceasta n'a fost terminata, cad. Miron voia, si trebuia,sA o (Inca pana in timpurile sale si n'avern nicio dovada cA. eaar fi mers mai departe decit Domnia intAiu a lui Dumitra§euCantacuzino, 16733-5 2 S'ar p,area, pe de allá parte, ca panalu exilul :Au din Polonia, in 1684-7, Miron nu factus cir-cule, nu publicase in sensul special al teril si al timpului-lucrarea sa, partea din izvoade, pe care apucase a o seriea o pine pe curat: in adevar, in Pref ata operei sale polone inpro*, el sta.' la ginduri dacd Moldovenii, in imprejurariletice nenorocite in care se afta, vor mai avea viata sa apucerdspindirea cronicii sale. Inteleg insA: intregului sAu corp decronici, cad, dus numai pand la 1661, and nu era vorba incade _niciunul dintre stäpinitorii si puternicii vremilor noua,topisetul lui Miron pare ca incepuse sa fie copie de boieri, safie cetit de acestia. El fusese publicat, in sensul timpului, §iavem un ms. ms. 103 al Bibl. Ac. Rom., care ni dà acestintaiu corp de cronici moldovene, corpul lui Miron Costin. Pu-blicarea trebuie Eä se fi facut dupa 1674, cad. Constantin Capita-

cronicFr Intmtcan care era la aceasta vreme in l'..lolclova 5,nu cunoaste continuatia lui Ureche de Miron Costin si da numaidin auzite stiri despre istoria noua a Moldovei 4.

V. mai sus.2 V. mai departe, pentru argumente.3 Mag. ist., 11, p. 30.

Ms. citat mai sus, a capitolul Ureche, da'ntaiu : ,,Predoslovia pentru desca-lecatul Moldovei, carea iaste insamnata dî rdpousatul Ureche Vornicul din lea-topisetul cel latinescu, spunand Inteacest chip". La sfirsItul cronícíí luí Símion :Viata Domnilor Oral Moldovei de la a doo Domnie a lui Aron-Voda, ce s'au scrisde pre izvodul raposatului Miron Costan, ce-au fost Logofat-Mare inteacestchip". La urina, e o nota despre moastele de la Secul. Manuscrisului Ii lip-seste o foaie, si nu vedem in el corpul" lui Miron Costin pentru opi irea lui

tntgia istoriografie moldoveneascA : Miron-Costin 319

Mina lui Ureche fusese oprita de moarte la Domnia a douaa lui Aron-Vora, i cel din urma eveniment povestit era incronica navalirea lui Loboda in 1594. De aici trebuia sá in-ceapa bogata povestire a lui Grigore Vornicul despre lucrurilede care-§i adur.ea aminte tatal salt Nistor sau la care el insgifusese de NI Dar nu ni era dat sa cunogtem in amanuntelesale istoria accidentata a inceputului secolului al XVII-lea, pecare ar fi putut sa. ni-o spuie, care ar fi format partea origi-nali, atit de pretioasa, a compilatiei sale.

Am spuS cA Miron Costin parasise in 1675 gindul de a da ocronica completa a Moldovei, de la marele Traian pana la mi-nusculii Dumitrgco Cantacuzino, i el o mladita imparateasea,

Antonie Ruset. Lasind pentru alte timpuri introducerea despreintaiul descaleeat i soarta coloni§tilor adgi de dinsul, aminindpe mai tirziu prelucrarea insuficientei naratiuni a lui Ureche, Vor-nicul Miron redact& pentru moment citeva rinduri de prefataexplicativa, in care erau atinse i citeva idei fundamentaledespre inceputul neamului. La ele in&cli ase stihuri, asamana-toare ca forma, .superioare in idei i calor tiparite in Psaltirea luiDosoftei. Pe urina, el dadea continuarea expunerii istorice alui Ureche, de la razboaiele pentru cratinatate da spre sfir4itulsecolului al XVI-lea pana la inceperea Domniilor efemer i rui-n&toare din a doua jumatate a veacului urmator, de la 1595la 1661.

Partea mntäiu trebuia sä fie cea mai putin bogata i sigura.Insemmari anterioare n'avea Miron ca SA. se ajute de dinsele:In desvoltarea cultural& a Moldovei fuses3 pe acest timp funmoment de nedumerire, de oprire in loe; r.coala veche slavonaa dascalilor ,Moldovei" murise cu cel din urrna representantal ei, Mitropolitul Teofan; coala noua a ca.rturarilor de limb&romaneasca nu era 'Inca. in stare sa se manifeste prin lucran.Cronica veche oficiaLA, leatopisetul sirbesc din manastiri, fusese

aici, ci pentru cA e sligurul corp cc:re n'are dectt Predoslovia lui Urechela tnceput. Un alt argument e ca" faptul continuArii cronicii lui Miron de cAtreDubAu incepind cu anul 1661, atunci cind ea rnergea mull mai departe, aratAcA acest continuator avea in minile sale un manuscript oprit la aceastA datA.Oprirea era intentionatA, i cine ar fi putut-o altul decit însusi autorul ?

' V. i Or4anu, Cren, Mold., p. 128, nota 3.

820 Istorta literatuni romAnesti

incheiatil i memoriile romanesti, imbielsugate in amanuntezute, nu apucase a se serie afard de insemnarile citate de Simion.Dar, ele pierzindu-se in istoriografia nationalk. era un maregol, de la 1694 pAnA la jumdtatea secolului al XVIII-lea, andtinärul Miron Costin prinse a-si insemna faptele ce i se desfii-surau inainte.

Acest gol nu-1 putea opri continuatorul lui Ureche decit princronici striiine i informatiuni orate.

1-5muriri bogate ar fi putut sä capete Miron de la PoloniUnguri. Din Heidenstein, secretariul si istoricul lui Sigismund alIII-lea, dusmanul lui Mihai Viteazul i patronul Movilestilor,din povestitorii vietii i Domniei victoriosului rege VladislaVal IV-lea: Kobierzycki, Wassenberg, din naratorul campaniei dela Hotin, Iacob Sobieski ori din contemporanul, sdu Teofil Szem-berg, putea scoate cronicarul Moldovei, intre 1595 i 1650, osuma de amAnunte importante si sigure. lar, la Unguri, com-pilatia vastä."a lui Wolfgang de Bethlen cuprindea, chiar si pen-tru vremile de dupa moartea lui Mihai Viteazul, intregiri, carenu sint färA valoare.

Ina cartea lui Bethlen nu circuld pana foarte tirziu, decitcel mult in timpul din urnA. al petrecerii lui Miron in Polonia,In manuscript, iar, pentru izvoarele polone, ele furä tipdriteintre 1640 si 1650.

Totusi dinteo carte publicata la 1648 ii iea cronicarul toatestirile strkine privitoare la istbria terii sale. Aceasti carte, cuproportii mari, acest voluminos cronograf", aldituit din alteizvoare si din amintirile personale ale autorului, era Cronicaepiscopului de Przemysl, Paul Piasecki, in latinitate lucrareasa, Chronica gestorum in Europa singularium, e scrisd in

Piasecius. Piasecki era scurt, precis, cuprindea inteo sin-gura toate stiintile de care avea nevoie scriitorul mol-dovean.

Pe dinsul alese deci drept calAuz Miron Costin, care s'afolosit numai pentru o anume epock i superficial, de scriitoriipoloni pentru sfirsitul secolului al XVI-lea,. Gvagnin-Paszkovvski,Otwinowski i Twardowski 1: traducind mai mult decit pref

P. P. Panaitescu, o. c., pp. 83 §i unn., 119.

Intäia istoriografle moldovtneascl: Miron Costin 321

ctnd laceasta cronica le§eascä." 1, a izbufit el sa umple o burlaparte din primele pagini ale lucrara sale 2.

Dar acest unic izvor strain, §i chiar de ar fi fost mai multe,nu patea si dele decit notite risipite si nu o povestire continuasi egali. Miron trebui sa suplineasca lipsurile, desele i mandelipsuri, intrebind pe putinii cari mai ramasesera dintre actoriisaa .marturii istoriei mai vechi a Moldovei.

Informatoral sau de capetenie fu propriul sau tata, CostinPostelnicul.. Am. vazut i aici intregesc stirile biografice des-P.e Ca acesta venise in Moldova supt Rada Mihnea3§i supt acesta isi incepu cariera boiereasca. Postelnic al doileasupt ,acest laxos i impunator principe, in ultima lui Domniemoldoreneasca, bAtrinul Costin intovdrasi, impreund eu alti dol

corpul Domnului ski de la local de moarte din Hirläupana la sepultura de la Rada-Vodä, in Bucuresti 1. Sot al uneinepoate a lui Barnovschi, succesorul lui Radu-Mihnea, Costin Pos-telnicul l'amase in favoare i supt acest principe 3. In 1627, el in-deplineste o misiune in Polonia, pe linga castelanul de Sieradz 6

Situatia i trecerea lui Costin ramasera aceleasi i suptxandru, fiul protectorului san Radu-Voclä, i supt Moiseur. ma§ul lui Miron Barnovschi. Dar nunfirea In local acestuldin urmii, la 1631, a lui Alexandru Ilia§, un om luz« pentrunepriceperea sa i pentru favorisarea clientelei sale de Greci, ne-multami, intre alti multi boieri de tara, i pe Postelnicul Costin.El merse i la Poartá, pentru a strica Domnia acestui deseen-dent al lui Alexandru Läpusneanul. Dar protestatorii trebuirii latoma sa cedeze, multamindu-se cu slaba satisfactie a juramintuluipe care-i faca, inainte de a porni spre Scaunul sau, noul principe 7.

Irisa asigurkile jurate la Constantinopol nu fama pe dusma-nif politici sa se amistuiascä". Domnul puse gind sä omoarepe 'unii dintre dregkorii sal. Costin", serie fiul ski, era mazil

.1 -P. 250.V. numeroase 1 folositoare paralele Intre izvorul latin i tälmAcirea romä-

neascá. bid. In Ureche, Miron Costin,3 Cf. Cantemir, Descriptio Moldaviae, p. 115: Costinestii, Serbi".

M1ron Costin, p. 289. Cf. An. Ac. Rom., XXI, p. 170.Pentru inrudire, v. testamentul tul Miron-Voclä, In Arch, ist., 12, p, 189.Hurmuzaki, Supl. 11 p. 508.Miron Costin, p. 292.

21

322 Istoria litetaturii rothAne01

la tearA; ce, ori sa-1 tragA in partea sa Alexandru-Vodil, ori altgind avea, II chemaserä la Curte, darä Hatmania".Simtind pregAtirile ce se fäeeau contra opositiei din care fa-cuse si fa.cea parte, noul fratman se retrase insä inClatA la mo-sine sale din Patna.

Aici aflA de rdscoala terii contra protectorului. Grecilor i por-nirea fard voie a lui Alexandru-Vodä spre Constantinopol. LaTecuci au iesit Costin Postelnicul. de la Putna inainte-i, si 1-aupetrecut cu cinste i ea eonace pAnd la Galati, plecindu-se casA vie la impAcaciune cu boierii i iar sA i hie Domn in Scaun,luind Costin Postelnicul asupra sa aceastA grijä." 2.

Boierii cari facuse mivarea chemara de peste Nistru pe bunullor stapinitor de odinioarä, pe Barnovschi, i intre aceia cari-ifoil-nark' Curten pe drum si la Constantinopol se gAsia, fireste,nepotul Co-tin, Hatman atit de putinii vreme, incit ig zicea sii se zicea tot Costin Postelnicul. Era pe ling& Miron c31 maien treeere dintre partisanii lui, i Turcii il considerau ea loco-tenentul, chehaiaua" acestuia. D2 aceia fu printre cei arestati,cind se de:ise pe!rea candidatuiui la trondl pe care-I párAsiseodatä pentru a fugi la Poloni. Fu liberat dupa decapitareaMixon-Vocli §i participa la alegerea unui Domn In persoanalui Moise Movila Intorcindu-se In tara, el aducea stestatien-tul mortulai, testament in cane era instituit unul din exectitore,ca unul ce era omul" lui.

MoiseNoda, un alt patron, intAri HátmAnia lui Costin. TatAllui Miron o ocupA un an de zile cit domnii acest Movilä fArAde noroc: in 1633 Ina, el scApA viata colegilor sAi. de Divan, co-municindu-li ce-i spusese un Turc orb de km ochiu", prietenal säu, despre intentia lui Abaza-Pasa, de a-i pierde pe toti, pen-tru trädare.

In 1634, Vasile Lupu vrAjmasul lui Wise, antagonistul pa-liticii polone, se sui pe tronul Moldovei. Domnul mazil se in-toarse in adApostul sdu polon, unde, cu toate sfortärile sale,

P. 293.Ibid., p. 294.Ibid., pp. 297-9.Arch. 1st., 1 pp. 188-9.

tnMiaistoridgrafie tnoldoveneasca : Miron Costin 23

ntunase. Dintre boierii sAi II urmd, pentru a-i impartAgi pandla srugit soarta, singur Hatmanul Costini

Moise muri intre Legi tocmai supt Dabija-Vodd, adecd dupd1661 2. Locuia la Wielkie-Oczy, dar mai avea o mogie, in Po-dlahia, anume Muchoydey. In 1659 II vedem facind o cAldto-de la Liov, pentru a lasa un deposit la Stavropighie, pe care-Iretrage In anul urmator 3.

Am spus cá emigrantul Hatman stdtea aldturi cu Domnul mazil,in acest depArtat refugiu polon i c aici it va fi ajuns moartea,

Informatille cele mai multe le avea deci Mixon de la tatalPrimise totugi unele de la alti oameni batrini de pre acelevremi" sau boieri batrini den zilele noastre"5. Numele lornu le pomenegte de obieeiu, dar, cum vom vedea, trebuiefi fost mai ales eei doi Cantacuzinegti, Toma gi Iordachi. Celdintaiu e gi ,adus martur odatä, pentru unul din cele mai misc.&toare amanunte pe care le cuprinde eronica in partea ei rdzimatdpe traditie. Marturisia Toma Vornicul, fiind Postelnic al doileala dinsul (la Barnovschi), cä in multe nopti l-au zdrit prin miezulnoptii ingenunchiat inaintea icoanei la rugd, cu mare osttr-die 6."

De la aoegti marturi oeulari ai istoriei Moldovei in prima ju-matate a secolului sa"u gtie Miron Costin multimea de amtmuntede o naivitate atit de colored sau de un adevär atit de zguduitorpe care le amestecd inteuna, nu Mil dibdcie gi totdeauna cumäsurd, printre §tirile date de conducdtorul polon7. In aceas-tdcategorie intr.& spusele lui despre lupta lui Ieremia cu Räzvan

Miron Costin, pp. 300, 301. Cf. Studiile mele asupra ist. sec. al XVII-lea, 1.

2 Ibid.Hurmuzaki, Supt. H3, pp. 72-3,

4 M. Costin, p. 259.5 Pp. 291, 302, 312.6 P. 297.7 inteun loc totu§i crede Miron ca trebuie sa se indreptateasca pentru pro-

portla in care amesteca In letopisetul su istoria straina : De a§ avea la ci-neva pentru acest lucru vre-o hula, ca acest letopiset mai mult de lucruri strainepomene§te de.cit de loc §i de tara, raspunz ca. am facut acest curs pentru sase deslege mai bine lucrarile tarii noastre, care la acea vreme s'au prilejit.aceia sa se §tie, ca, tara aceasta flind mai mica, nice un lucru sigura de sine,fara adunare §1 amestecare cu alte teri, n'au facut." P. 318.

324 lstoria llteratudi rombesti

in Decembre 1595 luptä povestitA asa de scurt si de bine,despre slujitoril lui Mihai Viteazul, despre locul unde se dA luptalfiltre Munteni i Domnul impus lor, Simion: la o vale ce sechiarnä. Milcovul cel mare, in Tara Munteneaseä: are un alt nume,grozav, acel prîu, i, spun, de atunce"2, despre lupta de la Ver-bia sau Jijia intre Mihai, venit din Ardeal, si Ieremia fugind3:despre Domnia" lui Marcu-VodA in Moldova, despre eei 40.000de galbeni çi diresul de Domuie vesnici date lui MovilA de Sul-tan pentru a urmA rdzboiul contra rebelului muntean al Impar&tiei 4, despre cumpArarea lui Basta eu acesti bani pentru a ucidepe erou 5. r

BAtrinii nu stiau sA spuie nimic scriitorului oelor trecutedespre Domnia lui Simion decit 'ce fel de om era si ce fel demoarte i-a pregatit cumnata lui 6. Dar ei marturisiri despre luptade la Milläiesti intre partisanii lui Mihäilas-Vodá i ai lui Con-stantin, värul lui, poate i despre biruinta acestuia din urmA. la Ste-fAnesti 7, despre originea lui Stefan Tomsevici sau Toma al II-lea,despre bAtalia de la Cornul-lui-Sas i boierii ucisri de Stefan TomaDin amintirea lor ,culege Miron euvintele de o ironiede o agerA i batjoeuritoare rdutate ale Tomsei, un fel de micTepes al secolului al XVII-lea; tot din aeest izvors.bogat, dartulbure, vestile despre räscoala boierilor, ciocnirea, lor cutiranul, despre lupta de la TAutesti, pa care o vesnioesc i mo-vilele de pe mormintele celor cdzuti 8. Cei foarte bäteini carifuseserá copiii de pe acele timpuri de energie cruntA Ii vorbiseriftdespre frumosii clAr'dbani ai ucigasului boierimii, cu nasturilde argint, penele de argint la comAnace çi tablele de argintla lädunci. Ei uitaserd luptele din 1616, dar isi aduceau amintede local unde a fost prinsä aeea urzitoare de zavistie, aeea

Pusa r6u cronogic.Pp. 254-55. Numele grozav 11 dA cronicarul muntean In Mag. ist., IV, 'p.

302: O vale mare, ce este dincoace de Focsani... De atuncea aceia vl j-aupus numele Mata".

8 Unde stA o movilà mare preste trupuri", adauge Miron, p. 225. De le-remla-yodà Vodà apoi fAcutà." Cf. Anonimul, p. 296.

4 ,Ap s'au tras cuvintul pArià astAzi". P. 256.P. 259.Precum au r4mas din om in om in tearà poveste." P. 260.

7 Cf. insA P. P. Panaitescu, o. c., p. 218.Li stau movileje i pAng astAzi de-asupra satului Thutestilor." P. 264.

TutAla istoriografie moldoveneasc5. : Miron Costin 325

femeie rapitoare" care fusese Doatnna lui Ieremia" si devorbele ei and trecu printrc boierii cari-i incunjurasera tronul;pen-tru a se inchide in haremul unui Aga: Boieri, boieri! Rusina-tu-m'au paginul 1". Boala de ochi a lui Radu-VodA in 1619, ne-stiinta limbii terii din partea lui Gaspar, noul Domn, lupta oa-menilor domnesti cu revoltatii Orheiiului, planul de a otravi peVasile Lupu i Bucioc, mazilia lui Alexandru Ilias, acestea le shetot de la bAtrini, si d..! la bAtrinul" lui, mai ales, de la CostinHatmanul.

Ce urmeazA, in af arA de imprumuturile de la Piasecki, e tratatmai pe scurt sau mai pe larg, in lumina laudei sau in umbradefaimArii, dupa rolul pe care-1 jucase i sentimentele ce trebuisesa alba Costin tata Se vorbeste foarte pe larg de apucktu-rile regale, de vorbele campanile, de purtarea cuminte a luiRadu 1\fihnea, se inseamina anume boierii earl i-au dus oasele;

titlurile ce li se dau corespund, in adevar, eu bOierille ce a-veau in acea vreme a. La Barnovschi se mentioneaza caracterullui, relatiile lui cu vecinii, mosia lui, fundatiile lui. Cei trelDonini ce urmeazA salt tratati foarte pe scurt, negasindu-se asu-pra lor pentru a complectà spusele bdtrinilor nicio stiintAIn leatopisetul strain". Lui Moise-Voda, i se aduc !ma marilaude: om blind la hire ca un miel, nke lacom, nice Mu ni-mArui" 3, pe cind Alexandra Ilias, prigonitoral lui Costin, aparecit se poate de Mu, cela ce nu impiedeca pe bo1erul amenintatcu moarte sd-i facA cinste la plecare i sa i se ofere ca im-pAciuitor.

In 1633, moartea lui Barnovschi, care nu fusese Domn decit indorintile partidei sale, nu era un eveniment care sA motivezeproportiile povestirii lui Miron Costin. Aceste proportii sintinteadevir neobisnuite in aceastA parte, destul de sdracA, acronicii. Dar Barnovschi era stApinul, unchiul, binefAcatorul: Cos-tinestii mostenisera din averea lui, i Miron, nAscut in chiar acestan 1633, Mine luni dupd omorul Voevodului, Ii purta numele-din recunostinta pA,rintilor. Pe urmA intre actorii dramei se ga-sia i Postelnicul. Cit de larg, de interesant, de miscat poves-

P. 266.V. pentru unul din ei, Hrizea, Literatura i aria ramie:, IV, pp, 401-2.F, 291,

326 Istorla literaturli romänesti

teste cronicarul acest trist episod! Cum stie de bine sentimentelece agitau pe Costin la liberarea lui, cind mergea pe ingustelestrade ale Constantinopolului, supt pazd, inspdimat cd-1 ducnoaptea sA-1 innece ori sd-1 munceascd pentru averea lui Bar-novschi-VodA" 1.

La Moise, venit Domn a doua °ara', Miron mai poate addugiceva pe lingd notitile din Piasecki, fárd a pierde din vedere, maiales, pe Costin Hatmanul. Pe acesta-1 descopere in suita exilatalui.CAci din aceastA salid fAcea parte si copilul, micul copil, caremai tArziu trebuia sA inoiascd istoria terii sale.

De aici lnainte Costin nu mai putea spune nimic cAci por-lile exilului i se inchisesend in urmA. Intre timptil cind se mintuiguamintirile tatalui i acela cind puteau incepe ale fiului, se in-tind aproape doudzeci de ani de instrdinare a familiei. Crescutdin cea mai fragedd copilArie pe pdmintul polon, Miron, fiul Pos-telnicului, primeste cresterea copiilor de nobili din Polonia peacea vreme. Cind se fdeu mai mare, pArintii il trimiserA la scoaladin Bar, si aici vAzu el in 1647 lAcustele 2 prevestitoare denenorocire intunecind ceasuri intregi, in nesfirsite stoluri,vdzduhulde vara. Tot aici, in acelasi an, asista'. la trecerea Marelui-Cance-lariu Ossolinski, intors din negocierile premergAtoare ale ma-rilor tulburdri ce zguduird in curind tot Orientu13.

In 1651, Miron îi sfirsise studiile. El fdcu ca toti colegiisAi nobili, si veni la oastea regelui loan-Casimir, care, atacat deCazaci i Tatari, chemase in jurul san intreaga nobilime. Nispune singur cA se gdsia in lagdrul de la Berestecico, calede trei zile den sus de Camenità."4, unde gdsim pe rege, Cuoastea sa numeroasA la 26 Iunie5. La Curte mai fusese inedsi vitzuse acolo, pe timpul regelui Vladislav, mort in 1648, cadvorean, pe unul dintre Cantemirestii Bugeacului 6

P. 298.Cu un an inainte de ce s'a rädicat Hmil Hatmanul chAcescpasupra Lesilor

aproape de vremea säcerei" ; p. 345. Cf. Costomarov, Bogdan Hmilnitchi.8 De fata am fost umblam la scoalä cind au trecut pre la Bar Cante-

lariul ce! Mare, anume Osolinschi, om foarte de la initnä a lui Craiu si marecap, intorcindu-se de la Chiev". P. 315.

4 P. 321.5 Iorga, Acte si fragmente, I, pp. 206-7. Cf. Cronica itatianä a lui Maiolino

Bisaccioni, p. 335 $i urm.6 Pe care i eu 1-am apucat la Oraiul lesesc Vlaclislav" ; p. 304.

La Bar nu se mai intoarse tinarul soldat. Orasul fusese cuce-rit de teranii revolter, ocupat de trupele regale la Inceputulanului 1651 2, ruinat i pustiit de sigur, de aceste accidente,.de rizboiu. ederea chiar in aceste regiuni ale Poloniel deling Moldova devenise neplacuta: la inceputul anului 1652, Ca-menita fu asediata de Tatari i Cazad 3.

Costin Posteinicul murise, probabil, inainte de aceasta data,Miron era prea tinar pentru a se hotari sa-si inceapa viata po-litica in situatia de tovaras al unui mazil fare.* speranta, situatieIn care tatal salt si-o mintuise pe a lui. Prin 1651-2, Vasile Lupu,Domnul Moldovei, era in bune reIai cu Palonii: la cererile de a-jutor facute de Hatmanul cazacesc Bogdan, in cursul expedi-tiei regale din 1651, el raspunsese printr'un refus cu.viincios 4,si 'Ana tarziu II vedem cerind lui loan-Casimir aliantd, care1-ar fi putut scuti pe dinsul de onoarea unei incuscriri cu Timug,fiul Hatmanului5. Invatatul i agerul tinar care venia de pesteNistru, cu recomandatiiie dregatorillor poloni de la granitä, fuprimit deci ca placere la Curtea luminata i luxoasa din Iasi,Astfel se intorcea prin 1652 in Moldova aoela care plecase le1634 in bagajele lui Moise-Voda fugar.

Ce se petrecuse la mijloc, stie loarte neegal, si foarte slab,Miron Costin. Mai ales dupe*. spusele Cantacuzinestilor el adau-ga, ici i colo, ceva la povestirea lui Piasecki. Pana la 1639aproape, tot e luat de la acesta. La acest an, pomenind, cade-rea intrigantului Vizir Tabani-Buiuc, cronicarul povesteste dupaamintirile linui boier batrin de Sfat, ce era pre aoele vremi" Q

Boierii batrini" Ii mat spuserä i despre igindul ce avucindva Domnul Moldovei de a-si desparti fata märitata dupa.Radziwill. Tot de la acesti informatori anonimi a luat Mirou

expunerea razboaielor dintre Matei si Vasile, care e totdeaunaOa de miscare i viatk.dar care s'ar putea sa fie pe alocureaputin potrivita cu adevarul. E regretabil ea asupra acestei In-

1 Bissaccioni, pp. 209, 302.2 Mid., p. 335.3 Ibid., pp. 380-1.4 Ibid., p. 356.° Ibid.6 P. 309.

IntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 327

328 Istoria literaturii rbmane0i

semnate perioade din istoria noastra in secolul al XVII-lea n/a-vent un singur izvor indigen Indus, amanuntit i sigur.

Dar de la 1652 lucrul se schimbd. Miron vede petrecindu-seceia ce va face visibil i pentru urmasi prin naratiunea sa vioale

plastica. De ()data, e un simplu om de casa al celui rnai maredintre Cantacuzini, cari stateau atunci in fruntea boierimii mot-dovene, precum fratele lor Constantin deveni In curind cel mairespectat dintre sfetnicii domnesti ai Munteniei. Carl capeta eaacelea'), serie Miron, vorhind de Toma si Iordachi, abia deatt avut teara cindva, sau de Va mai avea" /. Ce oamenierau acei doi frati aice in tara aceasta, ales Iorgachi Visternicul,fArá scrisoarea mea crez ca. va trai numele lor in veci in fare'aceasta de pomenirea oamenilor, den om in om2."

Viitorul istoric se gasia pe IMO. Iordachi, boier influent siom intreg la toata fireas". Eram", serie insuaf, purureIn casii. la Iorgachi Vistiernicul." El tram zbuciamul partrof-nului &au, care nu putu scApa de la moarte in 1653 pe baierilarestati pentru intelegerea cu conspiratorul Gheorghe Stefan, si niraporteaza scena de noapte, ciad, desteptat din sorrmul aillnece-1 cuprinsese, de mare scirba ce avea", bätrinul intrebadespre soarta boierilor". Si, dacä i-au spus, au suspinat dengreu, zicind: Au pierit boieriP? Si, daca au stiut de peiréahoierilor, au zis: Oh, ce s'au facutl!".

In tulburarile ce se ivira, cei doi Cantacuzini riimaseril panala Limit credinciosi lui Vasile-Voclä. Fugirä cu dinsul°ark ii urmara causa cu credinta si a doua oarä. Toma fuprins in Suceava, lar lordachi, intorcindu-se cind nu se mai pu-tea astepta nimic pentru Domnul sail, fu aruncat si el in inchi-soare, la Buciulesti, unde amindoi boierit fur& aproape de mear-te si-i salvA numai interventia fratelui lor muntean.

Cit despre Miron Costin, el nw duse asa de departe credinta,pe care, de almintrelea, nici nu o prea datoria prigonitoruluifamiliei sale: Am fi datori cu pomenire laudata mai multlui Stefan-Voda, de la carele multa mild am avut, decit lui Va-

P. 311.I P. 348.8 P. 324.

P, 325,

Mia istorlografie moldoveneascti: Miron Costin 329

sile-Voda, de la carele multa urgie parintii no§tri au petrecut",observA el in cursu/ povestirli sale 1

Tintirul boier duse intalu in siguranta la Camenita parteacea mai insemnata a averii lui Iordachi, inima agonisitei lui",pe care o depuse la un prieten parintesc, stegarul cetatii 2 Penrina. el p!eca din Hotin cu o misiune la Petru Potocki, starostelede Camenita si Voévod de Braclaw, pe care-1 aflA la mosia sa 3.and se intoarse spre Hotin i trecu prin Camenita, Voda infra inacest din urma. oras, päräsind cetatea sa de granita, in care,pierzlndu-si once socoteala, nu aruncase macar o garnisoana decitiva oameni 4.

Miron constatO gresala facuta, si vede in ea principala causaa peirii lui Vasile-Vodä. Ziclndu-si, cum a zis, pentru GheorgheGhica, un credincios mai cu staruinta insä, ca un om n'are ceface impotriva une teri 5", el trecu la Gheorghe $tefan, In im-prejurAri pe care a 'uitat sau nu i-a dat mina sä ni le spuie. FA-cea pe tAlmaciul In consiliul de räzboiu tinut In August intrenoul Domn si cdpeteniile trupelor sale auxiliare, Petki si Konrad&Acesta din urmä, cum it aratä i numele, era un Polon, o ve-che cunostinta. fArà îndoialA. Crescut in Polonia de mic copil,Miron a fost, de sigur, un patriot cAlduros i sincer, dar a gasittotdeauna mijlocul de a impaca acest patriotism moldovenesceu interesele si politica Lesilor.

Suirea lui a fost rapede. In 1655, 11 vedem mergind cu oastealui VodA si cu principele insusi in Tara-Romaneasca, unde Gheor.ghe Stefan veni prea tArziu pentru lupta contra Seimenilorculati 6, dar tocmai la timp pentru ospete, pentru concertul eim-poieailor" si surlarilor". In 1657, cind Gheorghe Stefan, chematla Poartii, nu vola sa se clued, el trimise, din Räckiuni, la veci-

P. 338.2 Atunci ce slujbA am Mcut lui lorgachi Vornicul, prin multe cuvinte nu lun-

gesc, larl mima agonisitei lui am trecut-o la Camenitd i o am dat la un prie-ten a titine-mieu, anume Mihai Stegariul ; i deplin acea avere mai apoi lamina lui lordachi au venit." P. 326. Deci, la aceastä dat5, Costin Postel-nicul murise: Wife/ fiu-sau ni-ar fi spus ceva despre dinsul.

3 P. 327.Pp. 328-9.P. 357.Desdimineatl ne-au timpinat veste de risipa Silmenilor." P. 351.

330 Istoria literaturii romdfiesti

nul san Constantin-Voda pe Miran Costin, atunci 'biv Sulger,spre a-1 intreba ce raspuns ar fi bine sa se dea Turcilorl. SuptGhica, el ficu parte din expeditia in Ungaria, la 16592, §i asistala luptele Cu Constantin-Voda pribeagul3.

Cu muit mai lesne", serie Miron la evenimenteie din 1653:cu mult mai lesne a scriere de aceste vremi, meani mai la toatene-am prilegit singur4." De aici inainte, in adevar, avem a facecu memorii, care se deosebesc prin imbiel§ugarea

amfmuntimir,lor, sinceritatea i nepartenirea judecatii i cáldura discreta aformei. Acest boier de oclinioará avea o inaltá ¡deje de me§te-§ugul sita de istoric: persoana sa se pierde aproape in impor-tanta evenimentelor descrise, sentimentele sale proprii sint jert-fite Oentru a ni se da o apreciare fara fätarie"3, prieteniidu§manii rAi sint prietenii §i du§manii terii sale i ai binelui. -0mpasionat, mindru de invatatura sa, inclaratnic in ideile- salé po-litice, el are congiinta, eind iea in mina pana cronicarului, capovestirea sa trebuie si urmareascii numai adevArul,-iar. pretui-rea sa trebuie sA atirne numai de dieptate. Letopisetelesint sa le eeteaseä omul, sa' §tie numai ce-au fost vremiletrecute, ce mai malt sa hie de invatatura ce este bine §i ceeste l'U §i de ce sa." se fereasca i ce va urma 5tintastfel mai putin despre faptele lui marunte §i despre sentimentelece se agitau in regiunile inferioare ale sufletului lui, dar capital-uo inaltä ideie despre moralitatea §tiintifica a acestui strabun alistoriografiei noastre 7.

1 P. 355. Cf. Urechid, Miron Cosiin, I, pp. 303, 690-1.P. 359.

O P. 363. Am purces drept in tirg ; gonasii au dat dupd noi." In 1661 erastaroste (Urechid, loc. cit., I, p. 218). -Cf. Uricariul, XXV, p. 54.

P. 327.Nimicd nu stricd credinta asa celor ce scriu leatopisetele ca fätdria" ; p.

338.P. 360.

7 S'a discutat adesea data cind cronica a fost scrisd. V. V. A. Urechid, Mi-ron Costin, I, p. 348 s't urm. s't Schitele. S'a observat v. si Ordsanu, Cron.nzold., pp. 126-7, a data de 1676-7 (7085) din titlul 1nm-dril nu se potrivestecu calitatea de Vornic ce se dd autorului, de oare ce acesta fu fdcut Logofdtla suirea pe tron a lui Antonie Russet. Cred cd cea mai mare parte din cro-nicd, aproape toatd partea ce a fost publicatd" de Miron si pe care o cunoas-tem deci direct, s'a scris inainte de aceastd schimbare de Domnie. Se men-tioneazd, in adevdr, in primele pagini luarea Camenitei, in 1672 (p. 281); vor-

Intdia istoriografie tnoldoveneased : Miron Costin 331

Tutors in Ord supt Constantin Cantemir, Miron reluA vechiulsAu plan, 0 serse Predoslovia.

S'o analisdm aici.Cu niult mai sus decit consideratiile naive 0 confuse ale

compilatorilor lui Ureche trebuie puse ideile pe care asupraoriginli noastre i pArtii obscure din trecutul Rominilor le-aexprimat acea lumina a literaturii i tiintii moldovene0i petimpul sAu care a fost Miron Costin. Prin el, prin acest elev in-teiigent al colilor polone, prin acest cetitor neobosit §i cu dra-goste, prin acest cugetAtor serios 0 scriitor cu forma limpede,neimul nostru s'a lAmurit pentru intdia oarA, nu asupra exoduluimedieval infAprat in legende fä.rä glorie, ci asupra strAluciteidescendente romane. Ceia ce au intrevazut altii, s'a rAsfrint de-plin in ,ochii lui de entusiast, ceia ce ingaimaserA altii, a roltit-oel Fa, onvingere, putere §i mindrie, cela ce sprijiniau predece-sorii pe eiteva argumente schitate, a intemeiat-o el pe un sistemde dovezi sigure, legate §tiintific intre ele. Ar fi putut, in 1691,sA nu-i ingaduiascA timpuI de rugaciune slujitorii lui Cantemir,cAci asupra bAtrinetelor sale el i0 mintuise sufletul ridicind cAtreDumriezeu rugAciunea acestei fapte bune fata de neamul sdu.

In 1684, primAvara, Petriceico-VodA, restabilit In Domnie de ogi-rile pelone i. de o conspiratie a boierimii iubitoare de cre0i-ndtate contra lacomului Duca, Stefan-Vodd Petru", era silit

bindu-se de mazilia lui Duca din 1666, se spune cd e acea mazilie de 'ntliu aDucdi-Vodä" (p. 312), cela ce presupune o a doua mazilie, cea din 1672 prinurmare. Se condamnd fuga lui Petriceicu in Polonia la 1673 (ibid.). Dar Sobies-ki e acuma rege, de putind vreme totusi: acest Sobietchi ce au fost (ce austAtut, ce au ajuns) Craite (p. 281). Cantemir e Serdar (p. 372), si aceastAboierie i se dete la 1673 (Vita Const. Cantemirii, p. 12). Lamentatiile contraDomnilor lacomi (p. 268), contra cumplitelor vremi" (pp. 312-3, 345) se po-trivesc Cu Domnia lacomd, prigonitoare, cinicd a lui Dumitrasco Cantacuzino,1673-75. La sfirsit numai, in ultimele rinduri se mentioneazd Domnia lui An-tonie-Vodd, dar, läsind la o parte ipotesa cd s'ar fi putut addugi la alcdtuireacorpului sau mai tdrziu, aceasta ar dovedi numai a, inceputd in 1673-74, cro-nica a fost scrisd pAnd dupd Septembre 1675, cind Dimitrasco flcu loc lui An-tonie ; in fine, o copie munteanä' din secolul al XVIII-lea, aflAtoare la Museu,apoi la Academie, dA altd datA decit m-sul urmat de KogAlniceanu, i aceastacu o precisie care exdude ideia de interpolatie : in oras in Iasi, in anul de laZidirea Lumii 7183, lar de la Nasterea lui ¡sus Hristos 1675, mta Dechemvrie"(V. A. Urechid, Operele lui M. Costin, I, p. 36; Giurescu, Letopiseful (drii.Moldovei, 1661-1705, Bucuresti, 1913, p. 6, nota 1). Pentru versiunea polond,editia Barwinski, la Comisia Istoricd. Cf. P. P. Panaitescu, o. c., p. 104 si urm.

332 Istoria literaturii romlne§il

sa se retraga inca odata inaintea Tatarilor lui Dumitrasco-VodaCantacuzino. Abia incepuse sá domneasca, i portile exiluluideschisera iarasi inaintea pretendentului lara norac. II intovara-sira in retragerea sa partasii la prada Bugeacului si la prinde-rea lui Duca, boierii efemerului sail Divan,. Neculcea ni-i inseamnape acesti curteni ai nenorocirii: Miron Costin Vel Logofat,Apostol Catargiul Ve! Comis, i Ilie Dragutescul Sardariul, i Sa-vil Zmucila Medelnicer i cu frate-sau Gheorghita, i cu altii"i.

Plana una alta, se Mu un adapost pribegilor la DasZow .(0-ceadov), unde regele avea o casa de vinatoare. Aici se for-mau planuri pentru scoaterea tiranului" de Dumitrasco-Vo4pentru restabilirea lui Petriceicu, pentru aducerea regelui la oexpeditie moldoveneasca. O deputatie a pribegilor se presintaIn Iulie la Sobieski, liberatorul, atit de mutt dorit, pentru a4arata cererile Moldovei, In casul unei cuceriri. Le va fi pus inscris, ap cum le posedam, Miron Costin insusi. Sint idei pecare a trebuit sa le irnpärtaseasca intransigentul boier si par-tisan al crestinilor: intarirea vechilor privilegii ale clerului,tirea de bir a intregului corp., intinderea acestei scutiri asupraboierilor, curtenilor, hinsarilor, darabanilor, rnosnenilor, cari,ca in. Statul polon-lituan, ñu vor plati decit in vreme de raz-boiu; acordarea unui adaPost boierilor acelora cari ar fi in pe-ricol, dad., cu toate sfortärile regelui, Moldova ar raminea, lapace, In minile vechilor ei stapini; in fine, observarea ordiniidin partea armatei polone la navalirea in tara i restitutia ve-cinilor boieresti fugiti, in ultimele timpuri de neorinduieli, pesteNistru 2.

Indemnurile acestea cind nu erau inca puse in scris, de-finitiv, vor fi facut pe unul dintre marii demnitari hi Co-roanei, un barbat atit de mare", ii zice Miron Costin, sa do-reasca a capata informatii precise asupra Moldovei, ajar aTerii-Romanesti, In care Polonii se gindiau sa patrunda, ra-zimati pe excelentele lor relatii cu Serban-Voda3.

Numele acestui magnat polon nu ni se spune: trebuie sa fieunul dintre ofiterii carora li se dada in anul urmator, 1685, grijaMoldovei. Deci sau Alexandru loan Potocki, fiul Castelanului de

1. P. 224.2 Hurmuzaki, Supl. II', pp. 151-3, no. LXXVII.3 Intervenirà pentru dinsul pe IMO impArat, tocmai pe aceasta vreme, Hur-

muzaki, Supl. II3, pp. 150-1, no. LXXVII.

intAia istoriografie moldoveneasa : Miron Costin 333

Camenita 1, sau Marele-general Iablonowski, acesta mai de-grabA decit eellalt 2. La regele ins* nu trebuie sa ne gindinr.Se vorbe0e de el in lucrare adeca deserierea polona a Moldo-vet i loeuitorilor ei, in termini cari exclud aceasta ipotesa 3.

Iablonowski dach ne oprim asupra numelui sau .nu seAdresa direct boLerului moklovean, ci facu sa intervie pe lingaacesta un vechiu cunoscut, o persoana cu care fusese Miron inCele mai strinse legaturi totdeauna", Marele-Comis al Co-roanei, acelgi pe care-I giisim la 1681 in corespondentA cuAlexandru Balaban 4.

De mult thnp, invAtatul Logof'At insemna in izvoade" eve-nimentele ce se desta§urau inaintea sa i la care participa dince in ce mai mult. Dud ar fi fost un izvoditor" oarecare, desigur cá n'ar fi stat la indoialA sä dea la lumina numai aoeastalucrare a sa, facind dinteinsa, continuarea lui Ureche5. Dar pia-nuri mai Mari incoltisera de mult6 in mintea sa eultivata i a-gent Doar raposatul Ureche Vornicul" l'Asase, rrturind, inaintede vreme, o lucrare neispravitA", el `nu se pricepuse a-i faceniel inceputul. Acest ineeput, care lega umila Moldova de min-dra RomA, trebuia scris din nou, i apoi, din izvoare; nouatr'un spirit nou, inteo forma literarA superioara, trebuia prefacutaintreaga lucrare a predeeesorului, vare ar fi devenit astfel vred-

Hurmuzaki, V 1, p. 133, an 1687. Sau loan, tatal acestuia ?Cf. ibid., p. 111 i urm.; Cantemir, Ist. imp. otoman, p. 517.

pp..179, 191, 200 din ed. lui Bogdan, Cronice inedite.4 Hurmuzald, Supl. 113, pp. 137-8, no. LXXI. De sigur c4 Miron Intretinuse

§i el corespondentà cu acest ofiter regal. Dui:4 d. P. P. Panaitescu e Matczyn-ski (o. c., p. 99).

V. mai sus ; Bogdan, Cron. inedite, p. 178.Se poate ti de cind, i, ¡deja -Hind, cum observA d. Xenopol, cea mai fe-

cundà pentru desvoltarea noastrA, lucrul merità atentie. La Psaltirea lui Do-softei din 1673 (ed. Bianu, pp. 515-6) se dau ni0e versuri ale lui Miron asupraneamului Moldovei". In ele Miron adoptl pe Flac, ca intAlu pgrinte al natiunli

ideie pe care o va pArAsi pe urma dar exprimA pAreri, de care nu se vadespArti niciodatA, despre unitatea neamului, despre coborlrea Sa01or din Dad.El vorbe*te pe larg despre podul de la Severin i atinge chiar trecerea oftilorIn Tara Ungureascd pe acolo : In 1E03 0 1664. Pe de alt6 parte, versurile nuse ell in manuscriptul Psaltirii, redactat chid Dosoftei era numai episcop deRoman, deci inainte de 1671 (Bianu, 1. c., p. VI). tim deci cInd ideia unitAtilneamului i alte idei conducAtoare s'au format in mintea lui Miron. S'ar puteaprecisa 0 astfel: Miron e acum Vornic de Tara-de-jos, 0 el °cur:a locul de la1673 (Ureche, Operele lui 11Ifiron Costin, 1, tabelele ; Schite, p. 208). Darversurile puteau fi fAcute Inainte i numai titlul adaos in 1673.

334 istoria literaturii ronigne§ti

Mod de acea miliastrA introducere. Si, pe urind numai, ar fivenit izvodul, istoria timpului sA.u, memoriile.

Conceptie mare §i cu totul noud. Ea nu fAcu numai o revolutieIn istoriografia romineascA intreagA, dar putem zice ea dAduna§tere unei istoriografii in deplinul inteles al cuvintului, deter-minind in acela0 timp un curent, mArind sufletul poporului careceti fragmentele operei concepute.

Cind päräsi Moldova in 1684 1, Miron LogofAtul nu scrisesetocmai mult din Introdueere. Nu numai atit, dar nici izvoarele nu0 le adunase pe deplin. Nu Oa incd, prin Toppeltin, scriitorulsas, la care se tot indreaptd, de Enea-Silviu, de tratatele luiloan Zamoyski, de Eutropiu, de Dlugdsz, de Bonfiniu. In cro7nice lui Ureche, el nu deosebia ineA, fondul primitiv de inter-polatii. Tara", .seria el pe acest timp de initiate in tainele su-biectului sAu, n'are niciun istoric afard de rdposatul Ureche, Vdr-nicul acestei teri, care a adunat vietile Domnilor moldovene0/polon, §i ni-a lAsat o opera care incepe cu Drago4 2."

Ba avea nedumeriri chiar asupra .soartei pa care ar puteas'o aibä cartea pe care, dupd o lungä cetire.a izvoarelor, se ho-arise a o serie. Erau vremi grele: din acest mare conflict infracregini i pAgini, din aceastä puternicd Surtund care-I aruncase

pe dinsul apt de ,departe, va mai rAminea pentru Moldovenio patrie? Daed nu, serie el cu gindul chinuit, ratline cel pub)in Polonia, pe.limbd strAinA, aceastd bucatd a cronicii mete des-pre tara Moldovei", pe care, inainte ea opera sa sä. iasd laluminA" intre ai sdi, o injgheabd in pripA, pentru a scuti luiIablonowski lecturi obositoare §i, 1a urma urmelor, inutile 3!

Cartea e scrisA la Daszow, in 1684, inainte de luna lui Septem-

Bogdan, 1. c., p. 178. Cf. Giurescu, ed. lui Miron. Costin, p. XXXVII.Cf. Voroava" din 1675-7, inaintea Viefii Domnilor Urzisem 1 !nee-

pAtura leatopisetului ...Cu aceastA fAgAduintA cA i leatopisetul intreg eg asteptide la noi, de vom avea zile i nu va hi pus prea-puternicul sfat a puterniculuiDumnezeu tern acestia teanchiu i soroc de sAvirslre" (Koaniceanu, I, p.247).

3 Urmez pentru intelegerea acestui loc pe I. Bogdan. De sigur èä Mirona volt sA facA alusie la peirea posibilA a patriei sale. Doar vorbeste eiteva cu-vinte mai jos de casus noster", care s'ar putea intimpla (Cron. in-edite, p.154). i de vremi cumplite" se plinge el in ambele prefete ale..cArtilor saleromAnesti KogAlniceanu, I, pp. 5, 247). Cf. An. Ac. Rom., XVIII# partea ad-min., p. 338, unde se crede cA Miron vorbeste de eventuala pche A croniceisale, pe care nu stia dacA o va scrie.

tntMa istoriografie Ineldeveneasc: MireitCostin 335

bre, cind regele polon incepu acea campanie de cucerire pe careMiron o doreste in prefata 1, i chiar inainte de Iulie, chid acestaredacta opera sa in versuri.

Izvoarele sint putine: cronica terii, Toppeltin, culegeri dinistoria greceasca", in care poate se cuprindeau extrase dinDion, traduse In latineste 2, Sleidan, Despre cele patru monarchii".Ce a cules din ele asupra ambelor principate, poarta titlul deCronica terii moldovenesti si muntenesti".

Se incepe Cu Dad, cari ar fi Tatari, traducere in istoria con-temporana Scitilor, rude ale Ardelenilor". Se vorbeste apoide cuceririle Romanilor, de cerátile vechi ce se aflä pe pämintulcelor cloud ten, de pustiirea lor de Tatarii intorsi" dupa cuce-rirea congenerilor lor, de al doilea descalecat", in fine, al luiDragos.

-Aici, eu acest al cincilea capitol, se termina parea istorica aopusculului. Cea descriptiva urmeazd. Intäiu, Miron vorbeste des-pre numele Moldovenilor i Muntenilor si al terilor ce ocupd.Moldova, Muntenia, Basarabia; apoi trece la titlurile Domnilor;in al treilea rind, la limbd, dupa care el trateaza despre religie,tinuturi, despre orase.

Notitele acestea descriptive au o important:1 incontestabila;In ele se cuprind adevarate revelatii, ca, de ex., mentiunéa le-gärii Bisericii moldovene de patriarhatul constantinopolitan suptRadu Mihnea B. Dar marea lor insemnatate penfru noi, nu pen-tru generalul polon care cauta informat-ii pe scurt pentru o vii-toare campanie, marea lor insemnatate, zic, sta. in ideile con-ducatoare.

Ele sint doua: intaia, ea' sintem o colonie romana, cum ni aratätrecutul conservat pe paginile istoricilor i in monumente

dovada incontestabila a marii origiii, actul de nobletalimas. de la stramost A doua ca, despartiti prin granite insem-nate de' vremi vitrege, sintem cu totii: Moldoveni, Munteni, Ar-deleni, Maramuraseni, Cutovlahi, chiar si ei ,,o colonie ro-mana., de aceiasi limba cu noi si cu mult mai apropiata de limbaitaliana. degit vorba noastra" un singur neam si am Impar-

V. Iorga, Acte i fragmente, I, p. 299 i urm. Cf. Minea, I. c., pp, 414-6(dar e o simpil indorsatie tgrzie).

2 Cdcl Miron stia putin greceste, de si dg etimologii ; Bogdan, I. c., p. 188.Cf. Ina rartea despre descdlecat, in mai multe locuri.

3 P. 198.

336 istoria literaturii romAnesti

tftsit unii dintre noi i aceiasi soartä i acele* suferinte".Cartea, sonsa in polona elegand pe care n'o uitase, Cu toatit

lipsa de practica, bunul volar al colilor polone, a trebuit sAcircule la Curte inteo vreme cind problema romAneascd erapalpitan* cind vechile visuri de intindere a Poloniei pita laDtmitr" e inviaserd dupd succesele crestine din 1683. DupA do-rinta regelui, scriitorul moldovean, care era §i poet, ,un poetprin simtire totdeauna, un poet prin forma literard pe careadopta, une ori, Miron Costin isi prefacu lucrarea §i o dedicalui Sobieski 1.

Data aceasta, pentru a multdmi 'Malta persoand care se Ore.sase la dinsul, Miron fà'cu sfortdri de eruditie. Addugd, pelingA izvoarele sale anterioare, pe Quinti-Curtiu, pe- BOnfiniu,;descoperi in amintirea sa numele lui Eustratie al treilea LogofAt,care ar fi preoedat, ca istoric moldovean, pe Ureche; i gäsi cucale sd pomeneased si de lucruri pe care evident le bänuia numaicA existd: de cronicile muntene" i vietile §i analele Domnilorctitori ce se pistreaza in mänästiri".

Nu numai in privinta bogdtiei informatiei se deosebe4te poe-ma de tratatul in prosa. Regele ceruse lui Miran o expunere is-toda, iar, ca descriptie, murtai lista boierilor din MoldovaTara-Romiineascd, cu ardtarea atributiilor lor. Aceastd listA s'aanexat la sfirsitul parta versificate 2. Partea versifica* insit9ise imparte in trei cinturi: intkiu colonisareá, gonireá colon. i*tilorde Tatari, intoarcerea lor prin a doua ,descdlicare. li aici- cain opera preceden*, istoria .mufiteand e tratatd aldturi dè ceamoldoveneascA.

Gindindu-se mai mult la intrebdrile care-1 ocupau de cavatimp, scriitorul inlAturd in noua sa operd parte din greselile cefilcuse i complecteazä unele lipsuri. Aici coboritori ai Daalor

Se §fie cä existd o singurà editie polona a poemului, datl de Dunin-Bor-kowsld In Scrieri, Liov, 1, pp.. 239-74. In Arhiva istoricd, 1', p. 159 1,1

urm., s'a dat o traducere de d. Hasdeu. Aceastà traducere a fost reprodus1,-infatl Cu originalul de M. Koaniceanu, in a doua editie a Letopiseplui, t. 111,p. 487 yi urm. In fine, ultima editie text i fraducere e a- d-lui V. A'.Urechid, In Operele lui Miron Costin. Indreptdri la P. P. Panaitescu, o. c., pp.101, 124, nota 3. Cf. Kedzierski, In Sulzer, 111, p. 551: Extat enim libelluscarmine polonico editus, statum politicum enucleans, loanni III, Poloniarum regi,á Myrone Kostyn, cancellario Moldaviae, dedicatus".

2 Ea n'a fost cupring de KogAlniceanu In edifia lui.

intala istoriografie motdoveneasca : Miron Costin 837

nu sint toti Ardelenii, ci o ideie'veche a autorului numaiSasii, intemeietorii in Carpati ai unei Italii orientale. El explica siaici fenomenul colonisarii romane prin prisosul de populatie,care nu gonia partea cea mai rea din locuitorii italieni. Dar inpoema intaiu ii manifestá parerea cd numai Tara-Romdneasca

Moldova au fost popu!ate de coloni, pe cind in Ardeal ei: s'auasezat ca straji sau praesidia". El explicd pArasirea deImperiul de Rasärit a provinciei dunarene prin lungile lupteale Bizantinilor cu Persil i Saracinii. In expeditia craiului Vla-dislav, care puse capat dominatiei tatare', el introduce ca lupta-tori si pe pribegi, cari si-ar fi adus aminte, coborind muntii, ca noicolonisatori, de strAbunul Traian. El adauge ca i dupd desca-lecarea celor doud principate au ramas atitia Romini dincolede munti, incit in Ardeal covirsesc pe Unguri, aratindu-se i prin-cipalele asezari, i in Banat, pe alti locuitori, lar in Maramurasse gasesc atitia, si in Fagaras, ca i cind niciodatA n'ar fi fostvre-o emigratie".

In acest loe al poemei, se vorbeste mai mUlt despre Maramu-Miron Costin avuse prilej sa cunoasca aceasta tara, ca si

Ardealul, Tara-Romaneasca, Banatul prin razboaiele turco-ger-mane din secolul al XVII-lea. Intaia ()and, fusese cu Gheorghe Ghi-ca la 1658 1, a doua i a treia Cu Istrate Dabija, la 1663, eindDomnul il insarcind ca o misiune, prin Maramurds, la Sobieski,ce venia sa despresure Viena sau se intorcea dupa ce o despresu-rase 2. Aceste calatorii, ptfindu-1 in raport cu conationalii salce se aflau dincolo de hotarele Moldovei, trebuie sd fi contribuitmult la formarea ideilor istorice care i-au dominat de acum ina-inte eugetarea.

Amintindu-si deci de o calatorie pe care abia o Meuse, el de-clara cid limba cea mai frumoasd si mai aproape de italiana eaeeia din Maramurä i Fagaras, mentioneaza conditia de praniliberi a locuitorilor din cea d'intaiu provncie si rolul lor in timpde rAzboiu; pare a fi fost chiar pe la Cuhea, unde locuia, inaintede a stidpini ca Domn Moldova, Dragos Hut lui Bogdan, dinneamul vechilor Voevozi" 3.

In poem& Costin cuprinde episodul cu late() din adausele lui Si-

Cranica lui Miron Costin, pp. ::,.59-60.2 V. §1 mai departe.

Despre marca Sighetului, un bour, vorbise in opera 'n prosa'; p. 190.22

838 istoria literaturii romanesti

mion DascAlul, si se aratA. care e locul ce s'a dat Rutenilor dedeselleator. El schiteazA compunerea populatiei primitive a noti-lui Stat moldovenesc, dA datele celor douA descAleari pe pa-.mintul .luat de la Tatari, schimbA, dupA ratiuni necunoseutenouA,unele date de la Ureche i, coborbldu-se palnA la Alexandru-eel-Bun, mAret ea un rege", al cArui rol in istoria religioasA

militari a principatului II atinge, incheie. Pentru rast, eltrimIte la, cronioarii poloni, amintind regelui de situatia saprecarie de pribeag.

Sobieski veni la Nistru, si nu fAcu nicio ispravA. In 1685, si maiputin sucees. In 1686, expeditia personalA a ragelui se terminiprintr'un desastru. Erau probe suficiente cA pentru momentMoldova va rAminea a Turcilor. Trebuie sA-i fi fost greu Lo-gofAtului Miron a deveni supusul fostului Serdar Cantemir, darn'avu: ce face. Se intoarse in Moldova prin 1687.

Intorcindu-se, se puse pe lucru i redactA cAtre sfirsitul vietiisale Cartea pentru desch.lecatul d'intAiu al terii Moldoveineamului moldovenesc".

E o lucrare evident posterioari eelor (Iota. schite polone pe carele complecteazA, le intrece1.

1 Mai addugim i alte argumente : e scrisd la o vreme de vrIstd släLitã i incumplite vremi" (p. 5), deci dupd 1683; atitorul semneazd, care am fost Logofdt-Mare In Moldova" (p. 6), atunci chid semna ca Logofdt-Mare" prefata la poema po-lond ; el vorbeste de conversatiile sale la Iasi (nu aici la Iasi", Costin filnd in exilulsdu administrativ de la Putna) cu un episcop Italian", In casa noastrd", care epis-cop itallan nu e cleat Vilo Piluzio, plecat din Moldova pe la 1682 (cf. Iorga, Cdld-tori, ambasadori i misionari, p. 56, nota 5; dad. aiurea gdsim aid In orasulIasi", p. 45, ed. Giurescu, o interpola(ie), mentioneazd ad-tot-fa in Maramurescu urechile mele am auzit, trecInd pe la Maramurds In solie In sus la Cralullesesc Sobietchi" (KogAlniceanu, p. 20), pe care n'a putut-o face Innainte de1683, calca spre regele polo nefiind Maramurdsul, declt atunci cind sau regelesau Domnul nu s'ar fi aflat In tara lor (regele ajunse la Cracovia In zivade 23 Decembre 1683; Hurmuzald, Supl. 11 8, p. 145, no. LXXVI, si Duca fuprins la Domncsti de CrAciun ; cf. editia Giurescu, pp. 37-8, nota) ; vorbinddespre tributul ce Polonii i Rusii pldtlau Tatarilor : lua Tdtarii de Crim dela Mosc si de Lesi" (p. 26), cInd cu rdzbolul Muscalilor cu Turcil in 1684(cf. si p. 27,; se pomenesc succesele militare ale crestinilor, care nu sint ante-rioare anului 1683: neinfrinli i din firea lor, l cu tocmala ostilor sale carevedem acma la Nemti... Lesii s't Moscalli de s'ar slobozi toatd. oastea odatd,nice un rdzboiu n'ar lua ci toate le-ar pie:de", p. 28-9; ii aminteste o did-.

IntAia istoriografie moldoveneascA Miren Costiri 339

Informatia e mai bogata decit acolo: intre izvoare apar Diu-gosz, Cario,,Zamoyski, etc. 1 Dar deosebirea principa!a, in for-ma, si in cuprins, e eeva care asazä cartea moldoveneaka maipresus de poema si tratatul polon. Acum cronicarul e preocupatde istoria Moldovei numai. Acum el scrie pentru conationalii§i tap. de dinsii sint necesare explicatii i folositoare amintiri,,care n'aveau rost intr'un raport, in pros& sau in versuri, ca-tre Hatmanul lablonowski sau regele Sobieski. In Prefata chiar,scrisa in cuvinte miseatoare, el îi arata scopul. Nu vrea sá aratenumai ce stie, ci pretinde sa desradacineze greseli, sä inlatureofense pentru poporul sau care se räspindisera prin forma inter-polatá a cronicii lui Ureche. Acum, in tard, dindu-si in sfir-sit sama de interpolari, de existenta lor ca si de presupuselelor tendinte, el cautii informatii pe la boierii mai batrini, dinirecari unii apucasera si pe Grigore Ureche1, afla, ceia ce putea saafle si din cetirea cronicii, ea amageul" ce a desfigurat poves-tirea prin care Ureche a voit sa transmita trecutul, din dragos-tea terii", cA acest 'inselator e Simion Dascalul, dar ca are com-plici. Unul dintre acestia ar fi Misail Calugarul, iar celalt, Is-coditorul minciunii nepatriotice, Eustratie Logofatul ingusi,care odinioara Miron nu se sfiise a-1 recomanda Polonilor ca iz-vor pentru istoria terii sale 2. Pe cind pe Ureche cauta numaisa-1 complecteze, Miron declara razboiu literar treimii de in-sultatori ai neamului moldovenesc.

torie a sa In Podolia pe la Vciora§noie", peste Nipru, cAlAtorie fAcutA desigur pe vremea exilului din 1684, p. 41; se spune cA o piatrA a fost adusAla Domnia lui Duca-Vode, dar sint manuscripte care spun : ConstantinDuca : ed. Giurescu, p. 45, nota ; cf. Rev. ist., I, p.7 ; In fine, cA era autorul InMoldova, dovedesc frase ca acestea : ,,noi pe aicea ce erni sunt... Vara nAdu-§ele nu sAnt ca aicea la noi, ce cAlduri cuvioase, putin nu ca primAvara, cumeste la noi la Mai, la lunie", p. 49.

Pentru indoielile In privinta intrebuintArii directe a izvoarelor, v. §i Ureche,Operele lui Miron Costin, I.

I se dAdurA lAmuririle mai ales de ditre Nicolae Buhu§ (Kbaniceann, I, p.4.) Asupra relatiilor acestuia cu Miron Costin observAm cA el semneazA camartur intr'o vinzare fAcutA acestuia la 21 lanuar 1657 (Uricariul, VIII, p. 13).

Grigore Ureche dA acte din 30 Ianuar 1676 §i 4 Maiu 1637 impreunticu Dumitru Buhu§, atunci pArcAlab de Hotin. Alexandru Buhu§ luA pe fata luiNicolae Ureche (cf. Arch. soc. §t. i lit, din lafi, IX, pp. 234-6 §i II, p.121Cony, lit. pe lunie 1900; Giurescu, Letopiselul tdrii Moldovei, p. 16 qi urm.).

8 Locurile in care se clteazA sint : pp. 5-6, 8, 17, 44-5.

Istoria Ateraturii rotnAne0

De almintre:ea el nu li vede toatä. vinovAtia. CO fac sA fiedescAlecatA Moldova supt LasLau Craiul", dupA, timp de atiteasute de 'ani. 1, aceasta nu jigneste pe cronicarul nostru, care re-produce astf el o parere ce va indigna mai tärziu pe DimitrieCantemir. Un singur lucru î suparA: Qriginea tAlhareascA acolonilor. Contra acesteia adund argumentele i triumfA la gA-sirea lor, precum face, de exemplu, chid presintd pe acesta:Si apoi femei lard tälhärite2"?

Trecind la' alcdtuirea cartii, avem intäiu un capitol, de o nai-vitate plAcutA, despre tara de origine, Italia, unde locuiesc oa-meni iscusiti, peste toate neamurile" uncle astkzi Padova adund"toatA dasalia i invatatura", ca odinioarä Atena3. Dupd Scau-nd Impardtiei, ImpOratia însAi, i Miron Costin repetà cu, iu-credere, cu o indfedere care nu e particulark persoanei i erlisale, fabulele poetice, popularisate de humanisti, despre Troiaproick i Latid patriathal; un element oriental se .amestecAIn aceasti fantasie anticAratunci cind proconsulii romani apar caPaoli" Romei 4. DupA. cunogterea Romei, scriitorul vine na-tural la Dacia, si de aici la conflictul din care resultd cela ceera iä devie mai tArziu natiunea noastrA: cu aoeastA ocasie, Mi-ron nu uitk sA. spuie Rominilor ,sdi de trecerea pe la pDdulintdiultii-descalc.Ator: cdruia ochii no§tri am privit pragu-rile, prin apa limpede a DunArii, cind am mers, cucu rWile la Uivar Apoi Miron repetd, amplificindu4e, pelespuse, altO data i in alta 11mM, despre cetatile rnoldovene;fiindcA. studiaza acum monumentele care dovedesc descendentanoastrd Wink consacrA capitolul urmator numelui, portului, lim-bii.

Cel din urmd trateaza despre parAsiraa provinciei de Imp_eriusi de coloni §i formeaz1 trecerea la istoria descAlecatului al doi-lea pe care Miron Costin nu l-a povestit niciodatd.

Pentru descOlecatul al donee i istoria ulterioarA a Moldovei, eldOduse întäia oar'A, la 1675, o lista de izvoare, firete nurnaipolone, cuprinzind pe Cromer, Stryjkowski i Piasecki, afard

V. p. 6.2 P. 38.,I P. 13.

P, 24.5 P. 29.

tntdia istoriografie moldoveneascd : Miron Costin 341

de cei doi cronicari pe cari-i utilisage i predecesorii. Acumel adauge la aceasta insemnare bibliograficä gi pe Dlugosz, dela care putea spera Miron o refacere totalä.', a vechii istorii mol-dovenegti.

Nu numai ca materialul Il adunase, dar meditase asupra 114,formase, inch.' de pe cind era in Polonia, o parere asupra

celor d'intalu timpuri pe care trebuia sä le descrie. In poema po-Iona, el mentionase fabula despre, descalecarea Moldovei,, fabuläpe care o vom gasi i aiurea, gi legenda lili Negrd-Vioda 1,dadea girul Domnilor moldoveni de la inceput, plingindu-setoate lucrärile Mr au ramas necunoscute", läuda pe Alexandru-cel-Bun, care träiegte in memoria poporului si-i atribuia orga-nisarea ierarhiei eclesiastice moldovene, legarea relatiiiorOhrida in arma Unirii de la Florenta, imprumutarea pentru Bi-serictt i Stat a limbii sirbegti", intärirea armatei, reforma-rea vechilor cetati.

Dar, cum am spus i aiurea, moartea opri realisarea aoestorintime gi frumoase planuri. Nu-i fusese dat lui Miron sA puie,in circulatie 'MUM corp de cronici moldovene; de i el dadusio parle din elemente.

Se intimplä ca un personagiu obscur, de o culturänuita, veni sä continue Opera ilustrului carturar. Succesorul luiMiron CostM in Logofetia cea Mare fusese supt Cantenair unbole's' de tara, ca numele dé Tudose Dtibau, ACesta fu coMinua-torul.

Pe Dubau, fost uricar, il gäsim biv Spatar supt Dabi.a, iar, Capircalab, in josul unui act din 1670, aläturi 'de Stefan Petriceicu,Ve! Pitar, care a fost pe arma Domn2,--om bun de pämint,de boiariu de tara", scrie Dubäu mai tärziu despre dinsul 3. In1671 era al doilea Logofät, in 1673 Vistiernic4. Supt Antonie

I Ea se intemeiazd pe marca terii, corbul, precum fabula despre origina Mol-dovei e urzitd pe temeiul herbului moldovenesc bourul.

Colectia Oh. Vdsescu.s V. Studii i documente, III, p. 16; ed. Giurescu, in Butetinut Comisiei Is-

torice, I, p.175; si Urechid Miron Costin, Opere complecte, I, pp. 130, 458.Un Tudose Dubdu, biv Logofdt, cumnatul lui Gheorghe Albotd, in 1673, --soralui Tudose se numia Tofana, in Uricariul, XXIII, pp. 251-3. SetnnAtura Lo-gofdtului nostru, ca pircälab in ,Uricariul, IX, no. 17. Cf. Giurescu, LI c., p.181 si urm.

Uricariul, XIV, p. 252; Arch. SI. Spiridon, Todireni 21 (notd a d-lui Tano-viceanu).

342 Istoria literatorii romAneti

Ruset el fAcu opositie Domnului, impreund cu Buhu§ §i cu Mi-ron Costin. El aduse astfel cAderea acestui principe i numireaIn Moldova, pentru a treia oarA, a lui Duca-Vodä, in 16781. Dar pe-deapsa pentru aceste amesteaturi Il ajunse indatA : intre boieriiprigoniti de noul Domn gAsim si pe Tudose, care fu aruncat laMchisoare si pus in laturi, dupA ce i se luase demnitatea deMare-Splitar, cu care fusese rAsplätit intAiu 2, Iesind din tem-nitA, el emigrA in Polonia, de unde se intoarse poate cAtresfirsitul anului 1683 cu Petriceicu, pentru a lira iarAsi, in suitaDomnului §i prietenului säu, drumul surgunului.

Nu cred sA se fi intors DubAu supt Domnia lui DumitrascoCantacuzino, dar el ascultA de chemarea lui Constantin Cantemir,D-omnul din 1685, §i deveni Mapele-LogofAt al acestuia. UnMare-LogofAt asa de pasnic, asa de insignificant, asa de indi,ferent pentru toate partidele, incit in istoria amAnuntitä a in-trigilor de pe acea vreme, transmisA de Nicolae Costin, de Ne-culce i Dimitrie Cantemir, nu se pomeneste o singurA datA nu-mele lui. In schimb, avem stiri despre cresterea averii blinduluiLogofAt. Astfel, la 16 Decembre 1687, el cum/Ara de la AndreiSApotiianul ce-au fost Vornic" de la fratele lui, Nacul, si soralor, Maria, partite lor de ocinA din SApotesti in Tinutul Or-heiului Unul din marturii cumpArAtoarei e Bals, Vornicul deTara-de-sus. Acestuia si lui Tudosii DubAu biv Vel Logofatu"li se dau de Cantemir mosiile Horodi§tea si MarcAutii din Ti-nutul Orheiu, confiscate de la niste pribegi, cad nu voiserii. sà.

tragA greul tArb.1", alAturea cu ceilalti locuitori ai Moldovei4.La moartea lui Constantin-VodA, el i§i pAstrA dregAtoria panA

la plecarea lui Dimitrie, efemerul succesor al tatälui sAu,

N. Costin, p. 16. Numim iacA asa o croniai al cAiii autorul real ri'a fostmAcar propus.

Ibid., p. 22.3 Nu se vinde ins6 partea altei surori, Ana. Mosia fusese datA de Stefan-

cel-Mare strAbunului familiei, Gligore Pitarul. Marturii slut Balse" Vornic,popa Ursul, Cirstian Vornic de PoartA, Zuza Vornic, Savin Vornic, Pahomie,ce-au fost Vornic", 1 Chigheciu, CApitanul de Tutora. Documentul e fAcut inIasi; Bibl. Ac. Rom., XXII/84.

A oameni ce-au fost de ocinA acolo si n'a vrut sA stie la greul $i nevoiatArli, ce au fugit la Ocraina in Tara CAzAceascA. VAzindu Domniia Mia cum n'auvrut el sA-s stia la ocinile pArintilor lor $i sA tragA greul tArAi, ca s'alalti oa-meni de tara $i de pAmint". Bibl. Ac. Rom., doc. XX11/140. Documentul e faradata, sfirsitul fiind rupt,

tntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 343

venirea in locul tindrului Cantemir a fiului lui Duca. Acest nouConstantin-VodA luA lui Dubdu Logofefia, dar, bAtrinul fiindom a§a de pufin compromis in luptele politice, el fu fdcut Ban.Pe urmA, murind noul Mare-Logadt, Dumitravo Ceaurul, Tudoseîi recApAtA vechea situalie §i, fiind om de treabA", afaeerile seorinduiau dupA dvoreala lui, ni spune Neculeel. Dubäu servi peDomnul sAu spuindu4 vestea de mazilie ce aflase de la unTurc venit in Iai pentru banii birului i pentru alte pricini",dar nu tiu sA impiedeee pe VodA de la hotArirea imprudentAde a ucide pe mandatarul ImpAratului printeo fakä. invasie dejoimiri" 2. Cind veni un al doilea capugiba4A, cu firmanul dedestitufie, nu mai era nimic de facut: Tudosie fu unul dintrecaimac:amii numili de acesta 3. rrl documente-1 mai intilnim pome-nit cu pupa, vreme inainte de diderea lui Duca, Ia 25 August1695,icind Domnul li dA o delegafie apoi la 1698i. De la 1695 ina-inte pAnA la data morfii lui, pe care n'o cunoatem cine seputea interesa de retragerea unui om fdrA personalitate ca din-sul? DubAu nu mai imbräcA niciodatA caftanul de boierie. An-tioh-Voda vdzu inteinsul poate un trAdAtor al intereselor Cante-miregilor, cArora le datoriA recunoOnfA. Noua Domnie a lui Con-stantin Duca, in 1700, probabil eft n'o mai apucA: intre boieriiacestuia nu-I mai gäsim 5.

LogotAtu/ Tudose va fi fost ispitit de activitatea literarA apredecesorul sAu LogofAtul Miron. De §i n'avea chemare pentruastfel de ocupafii, el se crezu dator a deveni cronicar, fie i prinaltul. In 1694ni-o spune singur 6-, el fAcu sd se continue, prinseurte menfiuni ale Domniilor moldovene, de la 1661 incoacecorpul de cronici ale lui Miron Costin 7.

Dar arnbifia lui nu se opri aicL Miron Costin fause, nu nu-mai o croniel contemporand, ci o adunare de cronici, de care

Cf. Neculce, pp. 248, 255.2 Mid., p. 251.3 P. 253. Cf. Giurescu, 1. c., p. 189.

Bibl. Ac. Rom., doc. XLV/93.V. Neculce, p. 269. Pentru DubAti, mai vezi Uricariul, II, pp. 36-8; XXII,

pp. 129-33; UrechiA, Miron Costin, Opere complecte, 11, p. 531.CAce pAn'astAdzi nu le iase grija des oase, nice i-au mai lAsat Niamtii sA

nu-i mai d[odelascA]., pan'intracesti ai, leat 7202...." Am reprodus toatA aceastAcronicA ineditA in Studii f i doc., III, V. p. 18 0 ed, Giurescu, p. 177.

V. 0 mai departe,

344 Istoria literaturii ronidine*ti

se lega numele lui. Aa ceva doria sa faca i Dubau, darnu-§i simtia putere. Poate el si fie acela care se iea la cearta cuSimion Dasca'ul in manuscriptul cu prefata al acestuia, invocindcontra adversarului persoana unui coleg de Vistierie, ToderwuCantacuzino: importanta sarcina de a-i vepici numele ramasetot acelui om de casA, acelui Logofat de rind din Marea-Logofetie.

Un singur ms., din cite cunosc, a pästrat adunatura lui i inacel ms., chru!a-i lipse:Ae inceputul i sfir§itul, nu se da numelealcatuitorului. H banuiam a fi Vasile Damian dupa insemnarea¡Acura la urma, dupa una din notitele cuprinse pe foile pierdute,de un proprietar sau lector al manuscriptului, dar §i dupa titlulpus de Axentie Uricariul inaintea compilatiei lui Nicolae Costim, lu-cratä i dupä aceastal.

Damian nu e cu totul necunoscut, cum se credea °data. In-tilnim la 1680 pe Vasile Damian Vataf 2, la 1685, Mart §i Au-gust, pe ace1a0 Vasile Dnin, treti Logofat 3; la 1689 peVasili Darniian, ce-au fostu Logofit al Willa", 11 intilnim cau-tindu-0 vecinii fugan i din satul sAu Mascanii 4, pe cari voiasi-i coloniseze aiurea, pe proprietatile sale. El se adresa Dom-nului, pe care-1 servise, supt Logofetia lui Dubiu, i ConstantinCantemir ii didu o earte de imputernicire pentru a face eerce-fiddle ce doria. Cartea e datatä. din IaA 28 August 1689 5. Era

In editia I observdm cd in titlu, ar trebui cetit, nu : de pre izvoadele luiVasile Milian ce au fost treti Logofdt, a lui Tudosie Dubdua, etc., ciultima virguld. In adevdr, Malian a fost treti Logofdtul Marelui-Logofdt Dubdu.M-sele care dau, ce e drept, altä versiune a titlului : de pre izvoadele lui Du-

comit o greeald fAcind repetitia. Prefata lui Damian era de altmintreleadestul de confusd pentru a permite once fel de incurcdturi in privinta pArtii celorcloud persoane. V. 0 ms. al Bibl. Centrale din la0. Cf. KogAlniceanu, ed. I,

Bibliografia, i Giurescu, In An. Ac. Rom., XXX, pp. 366-9.Bibl. Ac. Rom., 88/LXXII ; Studii si doc., III, p. 20.

8 V. A. Urechil, Bis. din Cet. Neamtului, pp. 122, 159-60.4 Nu tiu unde poate fi acest sat. Unul cu acest nume se allá dincolo de

Milcov, In judetul Buzdu. Documentul pare cà are insd : Mäianii. Cf. i Ure-chid, Miron Costin, I, pp. 220.

5 lat'o : lo Constandin Voevoda..., Dat-am cartia Domnii Miale boiaruluinostru dumisale lui Vasili Ddiniian ce-au fost Logofdt al triilia 0 pe cine vatriimiate dumnialui, ca sa fie volnic cu cartia Domnii Miale a auta 0 a cercain tara Domnii Miale, or unde va afla drepti vecini cu tot ce or avia ei, i sä-iducd sl-i a0adzd la un sat, unde i-a hi voia dumisale, i nime sa nu cutiadzaa sta impotriva cArtii Domnii Miale...

U las, leat 7197, Av. 28, Bibl. Ac, Rom doc. LXX/4,

IntAia istoriografie moldoveneascA : Miron Costin 345

probabil fiul lui Dm ian Vistiernicul si al Nastasiei Corldtescul 1.Autorul, oricare ar fi el, nu stia nimic mai mult decit izvoadete

si nu era in stare sd dreagä intru nimic pe acestea. IatA cum ainteles el s indeplineascd insdrcnarea ce i se ddduse.

A flcut intàu, pentru a fi original, o invocatie in versuri.Miron Costin Meuse una. Aceasta din urmd are numai .ese ver-sari destul de aspre i prosaice, destul de silite i 'ele.i s'a pdrut o afacere de demnitate sd fie mai lung. De la versulcu care se incepe manuscriptul mutilat pAnd la eonetul" final,avem nu mai putin de doudzeci i cloud de lamentabile stihuri,,al cdror scop e sä laude patria primitoare de strdini i sd-iplingä scdderea venitä din pricina acestora:

Si cine nu ne iubeaste,De särgu, Doamne, le plAteste,

termind logofAtul.Vine pe .urmd. o prefatd in prosä, foarte lungd si cu totul

darnicd., o ingrAmddire de truisme morale si de locur.i comuneturdresti. Anuntind planul sdu de-a serie letopisetul tdrei mol-dovenesti", cu vreria lui Dumnezdu i cu indemnaria dumi-sale cinstit si al nostru de mult bine fdatoriu dumnealui Theo-dosie Dubdu, ce au fost Logorát-Mare", copistul îi dA aierede om invdtat, indignat de pdrAsirea studiilor istorice in pa-tria sa, conscient de insemodtatea misiunii sale si de greuta-tea cu care se stabileste adevdrul, de isolarea in care se mani-festd silintile sale.

Toatti aceastä predoslovie" polilogicd nu trebuie sd inselepe nimene. Scriitorul va face in istoria nationalä ceia ceMeuse printre diecil lui Vodd: va scoate izvod, va transcrie. 0-riginalul sdu e corpul de cronici format de Miron Costin. Poateinsd sd fi avut si un manuscript al lui Sirnion Dascdlul, de vremece-si d5. samä si o spune in Prefatd cA leatopisetul in-tAiu e a lui Simion Dascalul, carele i Simion l-au izvodit depe un izvod a lui Ureche Vornicul". Asa ceva nu i-ar fi spusMiron Costin, decit dad. publicarea" cronicii sale s'ar fi fdcutinaintea fixdrii ideilor sale asupra valorii i moralitAtii istot-rice a Dasedlului.

Arch. soc. St; Si lit. ain lafi, 1, pp. 629-30.

346 Istoria literaturii romAnesti

Prefata e, fireste, a lui Ureche, eu toate cA in 1694 trebuia sAfie cunoscuta si Predoslovia lui Miron, mult mai bogatA inidei i amAnunte, mutt mai malta in punctul sAu de vedere decitincercarea confusA a Vornicului lui Vasile Lupu. AceastA Predos-lovie a fost rAspindità, dupA moartea lui Miron Costin, de fiulski Nicolae, inainte ca el insusi sa-si fi scris letopisetul com-plect. Altfel Predoslovia, mai scurta, ar fi fost probabil distrusAde Predoslovia mai lungA, si de sigur ca ea n'ar mai fi fostutilisata pentru adnotarea copiei din Simion DascAlul ce fu exe-cutatA, la 1711-2 Inca, din ordinui lui Nicolae Mavrocordat 1.

Pentru a da totusi masura originalitatii sale, scriitorul pre-cede textul lui Ureche de urmAtoarele euvinte, care sint alesale: Predoslovie, adecA cuvintu innaintea descAlecatului tArAlMoldovei. Aceasta. predoslovie iaste ins-aimed de Uriache Vor-nicul den leatopisetul cel latAnesc izvoditti.", etc. Reproduce apoitext original si adaosuri, lar la sfirsit face pe Ureche sa vor-beascii despre sine in a treia persoana $i atit. Miron Costinvine dupa. Ureche, DubAu dupa. Miron Costin: marea operA decompilatie a lui biv treti Logofät e terminatA 1 Nicolae Cosl-tin avea deci dreptate, cind seria: la istorii, a le serie de-plin si pe larg, trebuie i invataturA si stiintA altor teri, careaceia o seam& de boieri de tearA nu o au avut".

2. Un opuscul despre Ardeal i altul despre Turci.

0 mica lucrare, intrata apci in compilatia istorich a lui Ni-colae Costin, cuprinde notitele din secolul al XIII-lea despre Ar-deal. Capitolele 1 pAnd la 16 cuprind informatii asupra lui Liu-dovic, craiul unguresc, al noroadelor din Ardeal, MoldoveiTerei-Rumanesti, Misiilor aminduror", asupra Voevodului arde-lean Stefan, asupra regelui Albert, asupra luptei de la Varna

La numele lui Flacusa se scrie in margine : altii zic cA intAi tot odatAs'au descAlicat printipatele de Traian ImpAratul i amindouA se cheima Datia".Mai incolo, la cehluire pregiur cap" p. 377 din KogAlniceanu se adauge :Altii zic cA acest semrm iaste vechiu rAmlenescu al slujitorilor". Cf. MironCostin, ibid., p. 27: Si este de la RAmleni acest semn slujitoresc".

Un copist, muncit la rindul sA.0 de dorinta originalitii, scrie la 1662: deaicea innainte iar incepum a scrie de pA izvodul a rApAosati a lui Teodosie Du-bAu LogofAtul si a lui Urechie Vornicul, DumnedzAu jade'. Ms. pe care-1cunosc poartA in Bibl. Ac. Rom. no. 169. E din sec. al XVII-lea. Cum amspus, am reprodus cel d'intAiu in Studii i doc., III, p. 12 i urm,, pArtile originale.

Despre Ardeal i despre Turci 347

isprdvilor lui Corvin Crai" sau Corvin Hatmanul". Stiriputine scurte, naive si rau legate, care exclud ideia unei tra-ducen, dupd un original latin. Restul e ca in compilatia eitat.d.

Istoria Crdiii unguresti" continud cu aprecien i defavorabileasupra lui Rakoczy a II-lea, care cu rautátile lui, nu numaiArdealul i aceste ten i ale noastre, Moldovei i TereirMuntié-nesti, ce au umplut toed Evropa", care a ruinat principatul siu

tenle celor doi Domni prin nécugetata expeditie din Polo,nia, pentru care ele o mie de ani or plinge".

Pentru campania Turcilor la 1658 contra lui Rakoczy, campa-nie la care participb i Domnii nostri, autorul Crdiei" a intre-buintat de sigur pe Miron Costin, precum intrebuintase pentrupartea anterioard istorii unguresti" 1 In adevdr, el serie Tina-inte de 1683, dar dupd suirea pe tron a lui Apaffy, a cdruiDomnie o area ca linistità pánd in acel moment 2 Se vedeinsä CA. el a redactat scurta sa compilatie putin timp inaintede aceasta expeditie, pe care probabil tot el a si deschis-o, intr'ocontinuare 3, cAci atinge turburdrile ce au prins a se ivi. Darpe la 1683 Miron Costin redactase de mult partea din cronicasa ce privtt to. Domnia lui Vasile Lupu si cronIca lui pänd lasfirsitul stapinirii lui Stefdnità se si pusese in circulatie in aceltimp 4.

P. 67.Care nimeni nu ptiate sd zicd cd nu au fost cu fericire stdpinirea lui

pAnd acutn, i cu mare 1inite despre toate pArtile. Nu stiu de acum, supt a-ceste. vremuri, care asa amestecate slut, sub a anula Dumnezeu stiintA stau.Ci acela cu puternica mina mina sa tuturor Domnilor carii nevoiesc cu osIrdiesA chiverniseascd tA'rile sale de supt aceste vremi intru ajutor sd le fie" ; p.70.

a V. UrechiA, Miron Costin, Opere cotnplecte, II, p. 16. Istoria carnpanieivienese ocupd in ms. unic fol. 117-74. PoartA titlul de Rdzboiel de la CetateaBeciului, ce au avut Turcii cu Nemtii". V. si In aceastA carte, mai sus.

4 imprumutul, care nu s'a putut face de Miron Costin e evident. Cf. Crefia,p. 68: Stiind finca neamului nostru, cd focal nu-1 sufere, i gicise bine acestlucru si cine au sfAtuit... SA fie pus 3-400 de cAlAri lingd tunuri, cind or Intoarceel la fugd dosul, sA simtA i ceva gonasi dupd sine, ai nostri ar fi fdcut izbindaaceia ai lui Racoti", i Miron Costin, p. 372: Acolo mare gresall au fAcutRacoti de n'au pus lingA pedestrime i ceva cAldrime; sd hie incdlecat preMunteni i pre Moldoveni, atunci cind i-au infrint focul, nu s'ar hi indreptat ainostri In vpci" ; foc nesuferind ai nostri". Crdia, p. 68: _Bulucul cel dinfrunte" ; Miron Costin, p. 371 ; cAldritnea turceascd, citd era In frunte. Crdia,p. 69 bAgind pe Turci prin bulucul Pasei"; Miron Costin, ibid.: cit Ice-

348 istoria litératurii romAne0i

Dar compilatorul trebuie sä. fi fost un contemporan, i poatechiar un martor ocular al evenimentelor, cAci indreaptA uneori pe Miron ca la inchiderea lui Barcsai in Sibiiu, pe careCostin o strAmutase la Cluil, da i stiri nouà. Astfel desrprePasa ce luptà cu contingentele romAnesti la 1660: Neauzit aufost in vrAsmAsia sa acela Pasa, eft tremura tot omul din os-tenii lui de fricA, si e pentru ce, cad, de cAlca cu piciorul

vr-un spic de pine pe unde trecea, in loe ii tAla capu12.Ne-am gindit intAiu nu la Miron Costin, care a fost ptropus

ca. autor pentru Istoria Crdiei" acesta nu seria asa i n'a-vea dispositie spre compilatie, ci la Nicolae Milescu, desprecare Costin ni spune3 ch. in 1659 fusese trimis in Ardeal cu1000 de Moldoveni4. Adevärat cA acesta era un om invAtat carenu s'ar fi multAmit a cita numai Scriptura; dar acesta n'arun argument hotAritor. Existä insä altul, mai puternic: Incadin 1683, Milescu era in serviciul Tarului, si acolo avea altcevade fAcut decit sA compileze pentru Romini.

E deci un anonim condamnat, cel putin in starea actualä acunostintilor, sä rarniie astfel 5.

Se pare cti pentru Gheorghe Stefan-VodA, in Domnia lui chiar,cAd manuscriptul unic care pastreazA lucrarea e scris in 1673de mult-gresitul si robul lui Dumnezeu Andronie diacul dinsfinta mAndstire a Casinului", s'a fácut o Istorie aliasi prescurt, de multe leatopisete izbrinitA, intru carea sä arati tot In-pAratii turcesti, at au fost din capAtul Inpärätii ion päni astddzi".Se pare c5. nu e o simplA traducere; nu cunosc un original gre-cese sau slavon de acest fel. Influente din ambele limbi Inv*tate se intilnesc: Alaedin e scris Alaentin", ca la Greci, Impe-ratorul e imberador", Baiazet, Baghiazet; Ludovic-cel-+Mare alUngariei apare ca Impdrat" din causa dublului sens al cu-

puse a dare peste Pap". Crdia, p. 69: cu sbiile ca niste bozii"; Miron Cos-tin, ibid.: .,cu sabia smultà".

Cf. Galeazzo, in *incai, Ili, p. 128.2 P. 68.° P. 361.4 .Neculai Cirnu."5 Cf. Arh. Ist., i', p. 176 0 p. 137.° lstoria Crdiei unguresti s'a tipArit de A. V. UrechiA, in Miroa Costin,

Opere complecte, 11, p. 17 0 urm.

Despre Ardeal despre Turci 349

vintului 6ototlsk ; Niprul e explicat ca fiind vechiul Voristia-nis", dar Salonieului i se zice Solun, i Soliman ce! Mdret e eati-ficat ca sriebrio-liubovnic", iubitor de argint. Este o data inlatinege. Se pare chiar ca limba turceascd n'ar fi fost necu-hoscutri compilatorului, i e destul de versal in ale Orientuluide poate spune ce dinastie domnege in Persia.

Fiind vorba de un om capabil de curiositate §tiea Varna e Dionisupolis, Tebriz ji pare a fi Ecbatana Beciule Viena, de un Moldovean, care zioe: ,Tara Munteneascd"face pe Hunyadi §i Voevod moldovenesc", s'ar putea credeNicolae Milescu a dat Domnului sau aceasta lucrare. Amdnuntelevietii lui ar inghdui-o fostului scriitor de la capuehehaielicul dinConstantinopol, adincului cunoscator de grecete, viitorului func-tionar de la pricazul" solilor la Moscova 1. Am observat, lapublicarea textulai, ca explicatia portii Neorului" la Constanti-nopol cu poarta Pahcialii" ar vorbi puternic pentru aceastd,atribuire. Data reiese, nu numai din aceia ca lucrarea mergepanb. la Sultanul Mohammed al IV-lea, dar §i din pomenireacertelor din Polonia, care sint de sigur cele incepute la 1655contra regelui loan Casimir 2

Forma e dal* pe alocuri frumoasa, ca atunci cind se splinecd leului sireap" Selim i-a urmat cel care la infatiare eramielu§el blind", Soliman.

Despre Mihai Viteazul anonimul serie aa, cu caldurd: In dzileleacestui Inpdrat (Mehmet) au fostu Mihai-Vodà cel vestit, Domnulmuntenesc, i au venit de-au luat Giurgevul, i au agiunsu panala Nieopolis, §i au biruit pre Turci de tot, i atata au supus pu-tiarea lui Mehmet ca tot dzicia cä iaste conceniia Turcilor3". Re-ligios, el §tie Ca nu sd sdvArwscu lucrurile dupa cugetul orne-nescu, ce dupà cum &ant tocmite de Dumnedzdu".

E foarte probabil ed tot tin'arul boier invatat e acela care adat traducerea, cuprinsä in acela§i manuscript, a raportului ungu-resc prin care Ioan Kemeny, viitorul print ardelean, pe atunci e-lui expeditii in Polonia a lui Gheorghe Rakoczy alII-lea, la-murete imprejurArile nenorocite ale prinderii 'sale de Ta-

I V. pentru el, mai departe.2 Ibid., p. 192: cum iaste actml intre Lesi pizm i neascultaree. Forma

ungureascA In fatä Cu aceasta In Hurmuzaki, XV. Toti anii slut de la Hristos.3 P. 203.

350 Istoria literaturii romAnesti

tari, cu 'oat& tabara, in 1658. In aoest cas ar trebui sä. credemcA Milescu, care, cum vom vedea, a facut in curind i el expe-ditia in Ardeal cu Ghica-Voda1, a avut un text latin al povestirii,caci ungureste nu stie 2.

3. Cronicile mildene ale lui Stoica Ludescu 0 Constantin CapItanal

Am spus 3cä egumenul de la Dealu, Matei din Pogoniana, proiual Mirelor, a scris cronici. Fireste ca. aceste cronici sint sersein limba lui natal& in greceste. A inceput printr'o acolutie a luiGrigorie Decapolitul, ale carui moaste se pastreaza la mama's-tirea olteana a Bistritei, acolutie pe care o preceda ca o prefataistorica in care se aratau imprejurArile 'n Care autortul a fost min-tuit de la moarte de rugaciunile cuviosului. Acolutia o re-dacta, dupa cererea egumenului bistritean, ca care aratacise im-preuna in timpurile de prigonire ale navalirii lui Gabriel Ba-thory. Acest egumen, barbat virtuos si evlavios", se chernaTeofil, si nu gresesc poate vazind in acest iubitor de cronicipe acel Teofil care, ajungind mai tirziu epscop de Rimnic, in-demra pe cAlugarul Moxalie alcatui pe romdneste crono-graful.

Tot supt Radu Mihnea, dar data aceasta pentru a face unpoclon literar Domnului, Matei reluà lucrarea sa anterioara,imbogatind-o. Acum nu mai era o anexä la slujba unui Sfint, cio lucrare de sine stätatoare, o cronica in adevaratul intelescuvintului. Ea ducea naratiunea pana la expeditia in Ardeal,in 1613, facuta de Turci, impreuna cu Domnii romini, impo-triva lui Bathory, care-si gasi in aceste imprejurdri peirea.

In sfirsit, poate tot supt Mihnea, Matei redacta pentru a

treia ()aria istorisirea imprejurarilor din Tara-Romaneascä de la1601 incoace. Aceastä. noua izvodire, pe care o dedica lui IoanBanul, care e cum vom vedea Ianachi Catargiu, poara,in ultima ei redactie, titlul mai pretentios de f Istorie a celorsavirsite in Ungrovlahia, incepind de la Serban-Voclä pana laGavriil-Vocla". Cuprinde deci mult mai mult deck cele dotalucrari anterioare, i chiar in redactia ei d'intaiu, de supt RaduMihnea Domn pana la 1616 ea mergea, fara indoiala mai

1 $tie el Peciul e Cinci Biserici (p. 201).2 Studii i documente, IX, p. 185 0 urm.8 V. mai sus p. 161 si urm.

Croniclle muntene ale lui Stoica Ludescu si Constantin Capitanul 351

departe decit anul 1613. Povestirea de inainte primise, de alt-mintrelea, o prefacere totalá. Linde parti de la ineeput fuseserdpresturtate, altele ca expeditia din Ardeal, la 1611, a lui RaduSerban primiserd adausuri. Consideratii morale privitoare ladatoriile Rominilor fat& ca neamul sfint, neamul binecuvintat,neamul prea-ortodox, cinstit de toatd lumea" al Grecilor si ladatoriiie Grecitor fata de neamul prietenos i ospitalier al Ro-minilor, turd% de asemenea introduse. In sfirsit, totul imbraetthaina poesiei, sau, vorbind cu mai multd prudentà, a versurilor.

Dar nu se opresc aici vicisitudinile acestui katopiset greoese",asemenea eu care nu poate infdti§a nimic istoriografia, ca citmai insemnatà.' totusi, a Moldovei. Dupd Radu Mihnea, plecat sdfericeascii Moldova, veni in Scaunul muntean un scoboritor gre-cisat al lui Alexandra Ldpusneanu, un omonim al acestuia: Ale-xandru Ilias. El domni pd."nä la 1618, supt controlul si conduce-rea socruiui situ Ianachi Catargiu.

Smerit inchinittor al tuturor Domnilor, veniti de o potrivdde la Dumnezeu, pentru folosul slujitorilor lui, VIAdica Matei iesicu cronica sa inaintea noului ocirmuitor. Si, fiindeà aoesta eraun om tin&r, destul de slab de fire, care provoca sfaturi prininfAtisarea §i purtdrile sale, el, addugind la vechea povestireimprejtuArilte petrecute mai in urmd, inddi in acelas timp la du' isa

Sfaturi odtre Alexandru-Voda.'", sfaturi foarte folositoare, desigur, dar si foarte banale, de a se feri de belie, de conrup-tie, sfaturi de a merge la biserical, a face scoli §i drumuri, a-sicruta sdndtatea, etc. Opera fu infatisatd lui Alexandru Ilias, inTirgoviste, la 27 Februar 1618. De mult Inca, Matei se pare earesida mai ales la Curte, si-1 gdsim ca martor in josul unuidocum.ent.

Dar Domnii se schimbau rdpede. Abia va fi primit cuviosulparinte multAmirile lui Alexandru Ilias si el trebui sà. piece dinScaun, in arma unei teribile miscdri a pribegilor si a populatieicontra Grecilor. In Iunie era Domn iardsi Gavrilas Movild, pecare tara-1 chemase in 1616, cind pardsi de bund voia luitronul dat de Turci altuia. Atunci neobosituI Matei duse poves-tirea mai departe, in sens favorabil noli Dniii, adaugindpoate cu acest prilej i versurile in care se malta mdrinimia luiMatra cu prilejul retragerii lui din 1616. Primit ea Hristos decei din lad", Gavrilas-Vodd fu dAruit de unul dintre cei mai

52 Istorla literaturii romAnestt

ameninfafi pe timpul tulburdrilor, de Mitropolitul Mate!, Cu nouaedifie" a cronicii in versuri, care povestia acum, istoria feltpAnd la sfirgitul anului 1618. Cronicarul pdstrase i sfaturile cdtreAlexandru, addugind numai, dupd numele acestuia, chid erain Scaun": Movild era insugi destul de tindr ca sd-i poata folosi

lui.Nu credem cä Matei a mai apucat o schimbare de Domn; cea

d'intitiu se fácu in 1620, dar povestirea se opregte, in manuscrip-tul pierdut, de la care pureed toate edifiile, la sfirgitul hit 1618,cu spinzurarea gefilor migcdrii contra Grecilor.

Cum se intimpla totdeauna cind, pe aceste timpuri, un autor&idea mai multe forme lucrdrii sale, cea din urmd singurd afost rdspinditd, cetitd i intrebuinfatd. O intimplare fericitd nu-mai ni-a p.dstrat Acolutia i Istoria pe scurt, pe cind Istoria inversuri a servit de basd tuturor compilatorilor .pentru istoria ani-lor 1601-18.

In Moldova, supt Vasile Lupu, Ureche redacta in romit-negte, dupit izvoarele indigene slavone, adunate in corpuri decronici de predecesorii sdi i dupd un cronicar polon, un compi-lator 0 el, istoria principatului. Curtea lui Matei-Vodä dinTara-RomitneascA nu era mai pufin strdlucitoare decit a vecinu-lui sdu; se tipfiria, se tradicea gi compila la Tirgovigte ea gila Iagi. Totugi, precum nu se gdsise in Tara-Romdneascd cinesit adune insemndrile de cronicd. din mandstiri pentru a facedin ele un corp, tot aga nu se gdsi nici omul care sd traduciiin limba ferii acel corp gi sA-1 complecteze Cu gtiri luatede aiurea. Aici se agtepta la* pe chid dincolo istoriografianalionalá mersese aga de departe, se agtepta 'Inca omul caresA reuneascd i sA dea o formA materialului imprAgtiat gi in-form. CA nu s'a scris nimic decit ici gi colo vre-o insemnare , dela 1618 pdnd la 1633 se vede din felul sArAcAcios cum expun is-toria munteand din acest timp cronicile de Curte mai tdrzii.Despre a doua Domnie a lui Radu Mihnea, despre a douaAlexandru llia, ele nu gtiu nimic; despre stdpinirea lui Ale-xandru Coconut, fiul celui cunosc numai prea pufin. To-tul e cules din notife risipite prin pomelnice sau din tradifiaoral&

Totugi, iarAgi din felul cum istoria lui Matei Basarab gi a lui

Croniclle muntene 'ale iui Stoic& .Ludescu si Constantin CApitanul

Constantin Cirnul, urmatorul sau, sint tratate In icompilatiiledin a doua jumitate a secolului, se vede ca aici compilatorii serazimau pe ceva scris. Stoica Ludescul, cel d'intaiu dintre din-

un om al Cantacuzinilor, reproduce, de sigur, verbal aproape,aceasta cronica a lui Matei-Voda gi a succesorului sau, cronicA cecuprinde date precise, discursuri, nume. Din rindurile compila-torului vorbesc sentimente stinse, pasiuni mai vechi decit din-sul, cind cetim despre minunea de la Finta, in paguba ticAlo-gilor" Moldoveni, despre turbatii", porcii far' de nicio ru-gine", ce sint seimenii revoltati contra bd"trinului, prea batri-nului lor Domn.

Cine a putut serie aceastd cronicd, in care nu trebuie sa ve-dem insa o naratiune asamanatoare cu acea, mult mai largä,din cronicarii moldoveni? La sfirgitut manuscriptului, pe careI-a avut Ludescu la indamind, se afta o carte patriarhala din1634 relativa. la afacerile Si. Mormint, carte care fusese tradusädin grecegte de un Simion al doilea Logofdt, despre care nugtim nimic. Stim insd multe despre activitatea literara a unuiboier muntean de pe acest timp, fratele Doamnei lui Matei: Uriilsau Udrigte Nasturel, care, cum am spus1, a tradus pe Varlaam

Ioasaf", a adunat carti gi a scris prefetele slavone.. A-1 atribuiacest scurt leatopiset, ca acelui care era mai mult in stare sd-.1serie, puind astfel adevdratele base ale istoriografiei muntene,nu ar fi, credem, prea riscat.

UrmA o perioada de lupte Inviergunate pentru putere 'nitredeosebitele partide muntene ce se organisarä pe acest timp. Ina-inte de Domnia lui Mihnea al III-lea nu existau in tara cleat par-tidul i partidul credincios Imp4ratului" pagin dinConstantinopol, apoi i aceasta distinctie politica disparu ì luptase dAdea de obiceiu, la fiecare Domnie, intre clientela DonriLnului gi intre nemultamiti, cari adunau haiduci in Ardeal, sauagterneau plingeri, mai mult sau mai putin indreptatite, catrePoarta.

Altfel a fost in a doua juma.tate a snolului al XVII-lea. 0 f a-milie care pretindea, nu aria temeiu, cd se coboarA din Im-pAratii de Rasarit, o familie bogatd, energica, reunind in sine

V. mai sus, p. 259 si urm.23

264 Istoria iiteraturii romAne0

toate mijloacele de dominatie, o famine foarte bine inzestrataca pricepere si ca virtuti casnice, se stabili in Tara-Romineasctiin epoca lui Mihai Vibeazul. Andronic Cantacuzino fu VistiendMarelui Domn; fiul acestuia, Constantin, un Grec insa in toataputerea cuvintului si care-si iscália greceste numele, se stator-nici definitiv in tara, luind in casatorie p DomnitaElena, :ilea,una din cele cloud fiice ale lui Radu-Voda Serban. Astf el Con-stantin Postelnicul se inrudia cu cele mai mari si mai vechifamilii .pämintene, cu a lui Mihai Viteazul, chiar, caci Hui aces-tuia, Nicolae Petrascu, tinea pe Anca, sora Elinei. Astfel, el ca-pital jumatate din intinsele i numeroasele mosii ramase Ipe urmalui Radu Serban.

Din casatoria lui Constantin eu Elina Basarab, o lung& i fe-delta casatorie, care aminteste timpuHle patriarhilor, se näscuräcopii, multi copii, cari samanau in istetime, in moralitatepoate in ambitie aminduror parintilor. Mara' de fete, care furamäritate dupd fruntasii boierimii muntene: Manca dupa PenaFilipescu Spat:am', Stanca dupä Papa Postelnicul Brincoveanu,Ilinca dupa Banul Stirbei, o alta sorä dupa Banul Vintila Cor-beanu, lar trei altele dupa boieri ale cdror nume .nu se pot fixacu siguranta, Constantin Cantacuzino avu sese fii: DrAghici Sp&tarul, mort inainte de a da niasura talentelor sale, Serban, caredomni, Constantin Stolnicul, care domni si el prin altii si fu celmai invatat dintre boierii muntani ai epocii sale, Mitiai, carese deosebi prin alesele sale gusturi artistice, prin frumoaselesale cladiri: Coltea, manästirea Sinaia; Matei Aga, dese ori insar-cinat cu misiuni in strainatate de Domnii thnpului; IordachiSpitarul, in sfirsit, in a carui viata jucara un rol .st ocrupatiile 11-terare. Prin acesti fii, prin ginerii febelor sale, prin allantele, de fa-mine ale neamului sau, in Moldova, intre Grecii din Constan-tinopol, Constantin Postelnicul deveni In curind cel mai puter-nic om din Tara-Romaneasca i, fiindcá puterea sa n'o intrebuintadecit pentru bine, cel mai respectat dintre batrinii ei boleti. Elputea scoate si pune Domni dupà. plac, fara sa fi rivnit vre-odattipentru dinsul periculoasa cinste a Domniei.

In jurul luí, in jurul numelui, bogatiei i influentei lui, de o po-trivä de marl, se forma' in curind o ceata", un partid foarteputernic, pe care-I conduceau, alaturi de dinsul, Banul Mares BA-jescu, Logofatul Radu Cretuleseu. Partidul n'avu yrilej ail. se

Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu si Constantin qapitanul 355

manifeste in lupta, eta vreme blajin,nul Postelnic. Dar moartea lui, din porunca acelui Grigore-Vocia,care-i fagaduise in scris, la suirea in Domnie, ca pe linga al-tele 11 va eruta si in privinta pirilor, apeasta moarte, in 1663,deschise era de prigoniri, ucideri i surghiunuri.

In tabara Domnului ucigas se gdsiau, afarä de cei ce sfa-tuisera omorul nobilului bätrin, &roe Leurdeanul, sotul Visei Go-lescu, infiatd de Matei Basarab; Dumitrasco Cantacuzino, zisGrecul, un nepot al lui Constantin, Constantin Pdharnicul Vär-zarul, fiul unui räu ministru al lui Matei, Preda Bucsanul si I-%Two Cepariul, afar& de dinsii si Banul Gheorghe Bdleanuaderentii lui, cari sprijinird i laudará totdeauna Domnia lui Gri-gore. Acesti aderenti erau in rindul întAiu Hrizea Vistierul, gineralelui Gheorghe, care e, prin urmare, bunicul cronicarului RaduPopescu; Ivasco, fiul Baleanului; Staico Bucsanul, o rudä a luiPreda. Fara a mai pomeni partisanii mai märunti, ca Neagoe Ba-nul Secuianu, Ilie Armasul, Pirvu Fdrcdsanu, Hrisoscul Vätaful.Vilcu Vistierul, Drosu Armasul, Radu Vistierul Ocnarul, nume caretrezesc amintiri de pribegii, temnite i omoruri.

Mai exista, in sfirsit, o a treia partida munteana, dar a-ceasta n'are caracterul celorlalte cloud. Ea se putea stramuta,dupa imprejurari, i in Moldova si oriunde aiurea ar fi fost cimpdeschis pentru exploatarea supusi/or crestini ai Sultanului. Erapartida lui Ddca, a familiei sotiei lui, Anastasia, a Cuparestilor sauRusetetilor, Grecii lui Voda sau Grecii cari aveau pe Vodd inmina lor, cum vrea cineva sa considere lucrul. In aparentd, a-oeasta particid cduta sa impace pe celelalte cloud, de o potrivd,pentru a se servi de dinsele in desavirsirea marei opere deextorsiuni.

Din aceste trei partide, una n'avea nevoie de aparare, deglorificare; nu simtia trebuinta unei cronici, de indreptättepentru sine, de acusatie pentru dusmani. Ce-i pasa lui Duca-Voddde felul cum vor fi judacate in tara actiunile i intentiile sale?Era mai presus de scrupule, de mustrarile de cuget i de in-doiali. Nici inteun principat, niel in celalt el nu indeamna pe ni-meni sa lea condeiul pentru dinsul, avind convingerea cA nu-ipoate folosi la nimic. Poate nici Menii n'ar fi scris o cronica,Partida aceasta nu cuprindea oamani de carte, idealisti i visa-tori politici. Bitrinul Gheorghe stätea mai mult la Baleni, cind

3g8 istoria literaturil romane§d

lama opositie, i cre0ea rimatori" pentru a-1 exporta in At,deal,

Nu tot w i Cantacuzinii. Cre§terea lor aleasa, perpetuareaprin ei a neamului ales al terii, Basarabii, amintirea orteniilor imparate§ti Ii fAceau sä simia nevoi morale care erau maisus de simtirea altora. Erau apoi i oameni cu dreptate,dreptatea aceasta tineau ei totdeauna sä §i-o aräte.

Intr'un sens, cronica luí Serban-VodE se leaga de lungul procespentru reabilitarea memoriei tatälui asasinat, zugrumat pe n6,-paste. E aceia§i lurga, eroica, admirabilä sfortare de pietate,aceiag necesitate de a intemeia puteree familiei pe un tre-cut eurat i mindru.

In familia Cantacuzinilor se aflau doi oameni cari puteauredacta dupA cuviintä o asemenea lucrare, cari aveau cuno§tintiletrebuitoare §i se prieepeau a serie: Iordachi §i Constantin. Maiales acesta din urmä, care pare sa fi avut din capul loculuigust deosebit pcntra studiile istorice i a cO.'rui activitate,totul noud i Jata de cultura unor teri mai inaintate decit aceastava fi presintata laolaltet in alt capitol.

Totu§i misiunea de a coordona materialul istoric risipit privitorla istoria munteana i de a-1 preface in romane§te fu incredin-tata unui simplu om de cask unui logofat al familiei. Se vedecit in Tara-Romäneasca boierii se credeau inca superiori misiu-nii de a serie cronici.

Il cherna Stoica Ludescu. Despre viata lui §,tim foarte putin.In Iulie 1672 II vedem trimis la Ocnä, cu alti aderenti iai familiejpe care o servia, de catre Grigore-Vodä Ghica. Avea un fiu, Con-stantin Slugerul sau apitanul, care aduse in tara la 1673 vesteanumirii lui Duca §i indura inchisoarea pb.'nä la aceasta §tire seconfirma,.

Ca secretariu al familiei, el serse poate actul de indatorireal lui Grigore fat& de Constantin Cantacuzino, in care acestae numit batrina slugä" a Domniei, precum batrinä slugä"a Cantacuzinilor se numete pe sine Ludescu in cronica. r¡ft inactele ce iscale§te. Aceasta-i este iscalitura supt actul de I'm-parteala din 1667 i supt acel din 1-fu Septembre 1681, in careElina Postelniceasa, inainte de a pleca la Locurile Sfinte, da oinvatatara" in privinta averii sale §i adreseazä recoma,ndatii

Cronicile muntene ale lul Stoica Ludescu si Constantin Cdpitanul 357

fiilor ei. Il mai intilnim i ca martor intr'un document bucu-reqtean din 12 Decembre 1666. IatA acum ce fel de cronicApriceput a scrie simplul Logotät al Cantacuzinilor.

Cind redaca el, dupä 1679 gi inainte de sfirgitul Domniei luiSerban, intimplat la 29 Octombre st. v., 1688, Cartea pentrudescAlecat" a lui Miron Costin nu era cunoscutA i probabil nicidespre Ureche n'avea cuno§tina multa lume in Tara-Rona-neasel. Pe de altä parte, nicAiri in vechile insemrari de ma-misfire cronicarul nu gäsia ceva sA-1 calAuzeascA pentru incereu-turile principatului. Stoica luä deci, färA a discuta, 'Amur-id §iimpodobi legenda curentä asupra venirii Rominilor de peste Du-rare gi descAlecArii a doua, a lui Radu Negra, cu elemente atit defelurite cum sint Romini, papist*, Sagi, de tot felul de oa-meni". De Biel inainte inädi cum putu, incurcind, in aceiagivreme, vechile notite de pomelnice pe care le avea la Ind&mina' sau care i se incredintaserA de patroni. Viata lui Nifon n'otia, §i de aceia el continud cu prelucrarea insemrarilor de mA-

nästire. Cu aceasta merse el, mai pe larg, pe nasurä oe leleeran mai bogate, pand la Mihai Viteazul, unde intercalä viatascrisA de omul Buzegtilor. De aici se rAzimä pentru putin timppe o continuare, iar de la 1601 pAnA la 1618 se indrepa dupAcronica in versuri a lui Matei al Mirelor, pe care o fraduse maimult decit o intrebuintA i intregoi.

DupA o legAturä cu totul slabk Ludescu ajunge la Matei-Vodä,§i de aici avu iarAgi ce reproduce pAnA la sfir§itul Domnieilui Constantin Basarab. Domnia lui Mihnea al III-lea, prigonitorullui Constantin Postelnicul, Domnia lui Gheorghe Ghica, scura §ifArd insemnAtate, Domnia lui Grigore-Vodä, uciga§ul lui Con-stantin, se aflau probabit zugrdvite intr'un manuscript cantacu-zinesc, scris chip& fuga inaiu a lui Grigore-Vodk in 1664, §iinaintea intoarcerii lui in Domnie la 1672.

Tinindu-se de acest manuscript al casei, de acest mai vechiuletopiset de familie, Stoica Ludescu-i schimbA insä forma, imbed!cind insemnArile, rdzlete §i informe probabil, inteo fraseolo-gie religioasä foarte patetick In acela0 stil de scriitor, de-prins numai cu cArtile biserice§ti, bogat deci In invective, inproorocii, in basamuri i osinde, a scris logofAtul Cantacu-zinilor partea personald a Cronicii.

E, la dinsul, ca o luptA a adevärului contra minciunii, a biaelui

.358 Istoria literaturii romAnesti

contra raului, a luminii contra intunerecului. Se infatiseaza intaluviata unui dint, bdtrinul Constantin, alcAtuita numai din renun-tare, binefacere si impaciuire.

Omul cAruia-i face mai mult bine e insa acela eare-1 pierde,In puterea unor piri nevrednice, pe care hagiograful nu se co-board. macar &A le discute, caci cine ar sta sä. judece linistitinvinuirile pe care paginii le aduc impotriva mucenicului? Viatanevinovatului se stinse de moartea osinditilor.

Dar Dumnezeu luA asupra-si razbunarea. Sabia-i nevaZutti a-tinse pe nelegiuiti in mijlocul ostilor din Ungaria, unde peril* caniste cini", ea lovi pe tinarul copil al omoritorului, care muriin cumplite chinuri, ucigasul insusi isi pierdu mintea i sfatul,îi lAsA tara, isi lasa legea i porni in lume cu mustrarea decuget in urma

Un altul veni Domn, si nu stiu sa. faeä. dreptate, sa o deleacelui ce o merita supt pamint i celor ce o reclamau de-asupra.El cizu. Un al treilea cirmuitor veni atunci, i inaintea ochilortuturora adevA-rul aptiru in toata limpeziciunea lui, i mortul fuin sfirsit razbunat.

Dar nu se mintuisera incercarile. Biruitorii in sfinta lupta pentrudreptate fund urmariti iardsi de dusmanul neamului lor, care a-pucase cu minile sale patate de singe topuzul stapinitorului.Dupa dinsul, un nehotarit, un om al nedumeririi, incerca säimpace pe vti'rsatorii de singe cu aceia al cAror singe fusesevarsat. Numele lui e acoperit de "hula, i in sfirsit marturisitoriicelor adevArate vazurA sosind ziva rasplatiril desiävirsite. $er-ban ajunse Domn al Terii-Romänesti.

Acum el putea sa ,Intinda ramura de mAslin pe care, intinsA demini necurate, n'o putuse primi. Domnita Alexandra fu cum-natA cu un fiu de pribeag, al carui flume trebuia sA trezeaseasentimente de urä in sufletele Cantacuzirglor, eu Grigorasco

fiul lui Ivasco, i nepotul lui Gherghe. Ludescu se o-preste aici, crezind era de prigoniri crime incheiatal in is-toria terii sale, pe cincl ea trebuia sa se deschidti din nou, intremembrii aceleasi familii.

O asemenea cronicd nu putea sA rAmile fAra räspuns. Par-tidul Balenilor nu intelegea impacarea ca o iertare,,si nunta din1688 ca un tact de binefacere, cje mittriaiinie. Chiar daa ar fi

Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu si Constantin CApitanul 359

vazut in hotdrirea lui Serban o faptd frumoasa, ei puteau credecA o plätiau prea scump, primind insultele cuprinse in noua cro-nicA domneascd. Nu puteau admite nici inteun chip ca treou-tul sä fie cunoscut in aceastä lumina, ca li se pArea falsA; nuputeau pleca fruntea inaintea unui vesnic osinde.

Sarcina de a rdspunde atacukii prin altul se dAdu unui boier dinneamul Fiipetilor Margineni, lui Constantin Capitanul, a casuimamA era Marica, fiica lui Constantin Postelnicul, dar care eraIn aceIasi timp var cu mama lui Grigore Baleanu. Simpatiilelui ins& mersera de partea rudei celei mai depArtate si ele sepronuntard cu energie, cu violentd, in rdspunsul sAu istoricla leatopisetul cantacuzinesc. Raspuns pe care, din motive de spi-rit, mai Malt, de limba, mai linistita, mai batrineascA, din acal

pomenirii cu apasare a arnanuntului privitor la jupAneasa Fi-lipescului si al presentei in socotelile brasovene si aiurea a acestuicapdtan, i ca dusman cantacuzinesc, nu-1 putern atribui, cums'a propus, lui Radu Popescu, cronicar mai tarziul.

Nasout pe la 1650, Constantin Filipescu petrecu copildria si tine-reta so in vecindtatea Curtii, ceia ce i-a permis sA vada multe lu-cruri pe care ni le-a transmis in croniica sa. In 1675, el se ariain suita Caimacamilor munteni, fugind inaintea ciumei. In anul ur-mAtor, WA parte, cu Domnul sau, la campania contra Lesilor. Incele ce urmara., in 1677 si 1678, il gà im iarasi la paste. Conti-nuindu-si e ariera supt noul Domn Serban-Voda, da care era sdspuie atita rAu in cronica sa, el merse la salahoria militara de laDohan-Calè, in primul an de Domnie al Cantacuzinului, la 1679.El se gAsia printre soldatii crestini din tabdra Turcilor, inainteaVienei. In 1684 sau in intaia jumatate a anului 1685 fu expediat cuo solie in Moldova, unde vdzu foametea, iar in 1686 el merse deaduse din Ardeal, de la Curtea principelui, pe gine.rele Domnului,Grigore BAleanu, Asemenea misiuni peste nunti le indeplinise, uneori cu strAlucire, in 1680, in 1683 i poate i in 1687.

Constantin Filipescu muri inainte de 1-iu Octombre 1696, chid

V. studiul mien in An. Ac. Rom. XXI; Hurmuzaki, V', p. 363. Giurescu,Contributiuni la studiul Cronicelor niuntene, Bucuresti 1006; p. 3 si urm.Cum se stie, numele lui Constanti3 CApitanul e dat pe rns. Academiei Romine,fie si tArziu, dar nu in forma pomenirii copisti!or. V. editia ce am dat dinaceastà cronick Istoria Domnilor Terii-Romd nesti cuprinzind istoria mun-teand de la lnceput 'Rind la 1688, complectä i alcdluitä de Cdpitanul Fi-lipescu, Bucuresti 1902, Cu chipul CApitanului dupa o frescA.

360 Istoria literaturii romAnesti

scrie o scrisoare la Brasov, mentionind aceasta moarte, vaduyalui, pe care o aflam traind si in 1709.

Inainte de toate, cum am spus, cronica lui Constantin Capi-tanul, care imbra4eaza tot atila timp cit si a lui Stoica Lu-descul si a fost scrisa, de sigur, indata dupä aceasta, e tinraspuns. Dar acel caruia i s'a dat sä-1 faca nu se puteatami cu atila. Calatoriile lui in Moldova 11 facusera sa cunoascäpe istoriogrei superiori, de acolo, si el poseda insusi un ma-nuscript din Ureche, in forma data de Simion Dascalull. Fusesedese ori in Ardeal i avea ideie de istoria acestei provinci!, pre-cum nu era cu total profan, oricit de naiv ar vorbi de Cristo!Columbul, calugar frances", si de intemeietorul legii Luterilor",Luter Marton", istoria universala chiar. El stia greceste, lim-bA in care intrebuinteaza pe Phrantzes, dupa un manuscript,.

din care traduce pe alocurea, la istoria lui Mihai Vitcazul,Stavrinos, lar mai departe pe de-a'ntregul, istorie munteneasca

moldoveneasca impreuna, pe Matei al Mirelor. Citeaza in-tr'un loe titlul de dux Moscoviae" si se refera la un istoric le-siisc", la istorii" despre Ungaria §i la o cronica a FAgarasului,care au treb,uit sa fie scrise toate in latineste, limba pe caredeci o stia. 5tia in fine slnyone.ste, caci se foloseste pentru parteamai veche si de anale sirbesti.

Cronica sa e noua intaiu in cela ce priveste planul. Incepindprin idei drepte asupra inceputului natiei, ce se coboara de lamosii si stramosii Romanitor, cari venise de la Roma in zilelelui Traian, imparatul Romii", ea trateaza de o potriva istoriaterii, istoria principatului vecin al Moldovei, istoria Teriiguresti, si chiar istoria universala, mai ales aceia a Orientului.Pentru tea d'intaiu, se informeaza mai ales din Ludescu, dar intre-geste necontenit povestirea acestuia prin putinele izvoare strainece cunoaste, grin alte manuscripte, ca acel care cuprindea analelesuprimate de Logotatul cantacuzinesc pentru a pune in loc viatalui Nifon. Totdeauna e bine a se cerceta, pe linga cronica luiStoica Ludescu, si aceia a adversarului sat', care da, nu numai va-riante intimplatoare, ci, pe alocurea, adausuri pretioase. Pentru

NiciorlatA Radu Popescu nu se aratA influentat de Moldoveni.2 E drept cá i Radu Popescu face asemenea citatii. S'ar putea, cel mult, sA

fie pe alocurea adausuri de ale acestula cInd, supt Nicolae-VocIA. Mavrocord4isi-a alatult corpul de cronici mtintene,

Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu 0 Constantin CApitanul 361

istoria Moldovei, tea din Simion DascAlul, apoi din Matei al Mi-relor i, la urmd, din povestirile boierilor moldoveni, ceia ce-idä de la 1618 inainte valoarea unui izvor independent si ori-ginal.

Pentru istoria Ardealului, urmarirea izvorului e mai grea,iar, pentru faptele de istorie universald, imposibilA i, de altfiel,aproape inutild.

Acest plan singur ar ajunge pentru a ridica sus in opinia noas-trA pe cronicarul partidei Bdtenilor. Se mai adauge, i vioiciunea,frumuseta expresivd a formei, care fac din aceastd insemnatdcronicd din punct de vedere istoric o frumoasA lucrare din punctulde vedere literar. Constantin Filipescu e un om glumet, un spiritager, un temperament impresionabil si un foarte bun povestitor.Chiar and nu-i dai dreptate aceasta se intimplA de cele matmulte ori, pentru cd apArd o causd nedreaptd, trebuie sd-i re-torisi, si de aceia istorisirea lui place, pe and violenta lui RaduPopescu, mai vulgar, ligne*te.

Meritele acestea se observä, fireste, mai putin in partea d'in-tAiu, in care cu exceptia Domniei lui Mihai Viteazul, a lui Ma-tei Basarab, in care amestecd lauda cu insinudri rdu-voitoare,

dibace micurAri, 0 a lui Constantin Basarab, ,unde insistä maimult asupra aventurii domnesti a lui Hrizea, el reproduce maiadese ori textul lui Stoica Logoidtul. Dar, cind, de la Domnialui Grigore Ghica inainte, el spune de la dinsul, povestirea lui,falsA eh se poate, e totusi plinä de interes si, une ori, de farmec.

Astfel, schitarea lui e.rban, mai ficlean fiind decit altia lui StefAnitä-Vodd din Moldova, care nu cduta trebile Dom.niel, ci curviile: si parte bArbäteasca i femeiascA", scotea Mieledin capul cailor cari-i duceau boterii la primblare si-i arunca,pe acestia, din glumA, in helesteu pentru ca apoi sä-i imbrace inhaine domnesti; a lui Grigore Ghica, judecdtor drept i niilos-tiv, i gingas intru toate lucrurile lui, si nemAret", iubitor de oaste

organisator al unor trupe alese, care ar fi fäcut si admiratiaTurcilor, ce le vdzurA luptind; a lui Mares Bdjescu, numit Banal Craiovei, in näcazul lui Gheorghe BAleanu, si care-si ieaScaunul in primire, nu ca alti Bani de mai naintea lui, smeriti,ci cu mare pompA", ca slujitori, grapd, adecä steag bAnesc",,trimbite, tobe, surle, gloatA, copii de casd cu sulite, povodniciiMpodobiti, si altelc ea acestea". Pe dinaintea ochilor no0ri

362 Istoria literaturii romAnesti

tree, icoane smulse din tnecutul ce s'a pierdut, ca strAlucirealui oriental& Antonie-Voda din Popesti, omul Cantacuzinilor,care-i, desgusta apoi i pe dinsii, alit era de sl.Abit de bAtrinetasi de lipsit de insusirila unui cirmuitor: nici de mincare nu eraEAtul si de bautura, cd-i da cit vrea ei, in zi de dulce carnecu apa si cu sere, in zi de sec unte i fasole cu apa i cu sane;vin îi da imputit, ci trimetea cu urcioarele in tirg. Antonte-Vocla

fie-sau Neagul-VodA, cu bani refenea, Cad Ii zicea tat&-sauea are Doamna i coconi, ci sa" dea mai mult. Si asa vietuia AIL-tonie-Vodd." Vedem seena arestarii la Adrianopol a Cantacuzi-nilor, cari sperau, dupa ce scosesera pe Antonie-VodA, sa capeteianasi un Domn care sd-i multameasca. Plini de bucurie, ei infrain odaia Vizirului, care avea gata Domnia dusmanului lor demoarte: Grigore Ghica. Care este Mares? Ia-h". Si, asa perind cu toti ceilalti. Asistam i noi la scene, de o ironie tra-gic& ce se petrece la Bucuresti, dap& ce Gheorghe capatamAcAmia. Radu Nasturel i iuzbasii aduc noaptea la Curte, un-de-i astepta , Banul Gherghe si slujitori multi, luminari a-prinse", pe adversarii politici surprinsi i buimaciti. Boiarifratilor! SAnAtate de la Maria Sa Grigore-Vocia, ca l-au miluitDumnezeu i Imparatul cu Domnia". cAtre tinärul Matei Can-tacuzino, care, vAzind de ce e vorba, se furia sa fuga: Matei.cAci faci copilareste de nu sAzi!". Iatä pe urrna cruzimile lui Ser-ban, foametea din Moldova, prinderea lui Duca, plecind spre in-chisoarea strain& i moarte, lute° sanie cu paie, acoperite cu uncovor si o pernA si doi cal raj, unul negru, altul alb; hanourilede teiu"; jata sfirsitul lui Duca la Lemberg: Si au incept aciti pana la a treia carte; numai au cazut pre lavitä si au inceputa se vdeta, dar limba ii perise, i minile nu putea sa le miste".

Dar, altfel, cronica, in aceast& parte din urma a ei, este, dupAcit se poate judeca, o tesatura de jumAtAti de adevAruri, de re-ticente perfide, de exageratii, din care insA fara greutate sédesface partea utilisabila. Se culeg amAnuntele nouA, vii i colo-rate, dar nime nu va crede, cum ar don i cronicarul, cd batrinulCantacuzino voia sA seoata pe Grigore-Vocla, cA fiii sai uneltiaucontra lui la oaste, cA moat-tea i-a fost a unui vinovat i ca. mar-turiile plAtite ce s'aa adus contra lui ar fi fost sincere. Cine aradmite iarAsi ca procesul inceput de fiii Postelnicului ar fi fosto inscenare i ca. Stroe Leurdeanul n'ar fi avut nick) Ana, in

Cronicile muntene ale lui Stoica Ludescu i Constantin CApitanul 363

zugrumarea lui Constantin Postelnicul? Ori cA Radu Leon a fostmai bun decit Antonie din Popeati i cA. Duca insuai s'a, hnbunAtAtitindatA ce a scApat de epitropia Postelniceatilor" pentru a as-culta sfaturile mintuitoare ale partidei BAlenilor chematA in ju-rul lui pentru a-I ajuta la finante? Ori, in sfirait, eA Duca-VodA

murít de otrava luí *erban Cantacuzino 1?

V. 0 publicatille mele Despre Cantacuzini, Genealogia Cantacuzinilor,Documentele Cantacuzinitor, Bucure0 1902,

CAPITOLUL XIV.

ProsA si poesie religioasA si profangInainte de 1688

1. Scrlitorl noi moldovenesti: N1colae Milescu.

Pe vremea lui Gheorghe Stefan inca apar in Moldova doi car-turari: un cleric si un mirean.

Mireanul, fost ucenic al scolii lui Vasile Lupul, era cel maiinvAtat din doi. Stia bine latineste, greoeste si slavoneste, ceiace pe atunci formä pe un doctus trium linguarum in RAsAritulslavo-romin. Era foarte harnic, potrivit pentru misiuni diploma-tice grele si pentru obositoare cAlAtorii de cercetAri, pentrutAlmAciri rApezi, trebuincioase unei Cancelarii de Stat. Pe lingaaceasta, de si menit sa fie numai compilator in toatA viata sa,el dd, prin alegerea pe care o face, un caracter personal compi-latiilor sale. li plac subiectele ciudate, tainele, proorociile çi su-perstitiile, in care crede din toatA mima si pe care cautA sa leraspindeased. El poate fi foarte credincios stApinilor sdi, darpentru Moldova insAsi, pentru tarA, viata si limbä, n'am nicioaplecare deosebitA. Astfel, el ajunse a culege stiri prin Chinapentru Tarul rusesc, dupd ce-si petrecuse toati copilAria si ti-nereta intre Romini. Acesta e Nicolae Milescu SpAtarul, a caruisoartA si munca s'ar invrednici de un mai mare loc aici, dacA,fie si in cea mai mica masurA, condeiul lui neobosit ni-ar fi fo-losit si nouA.

Marele povestitor Neculce, care a trAit si el in Rusia din po-mana ImpAratului crestin de acolo, dar care n'a mi apueatpe SpAtar, märturiseste cA Nicolae era un boier din Tinutul Vas-

866 Istoria laeraturii romAnesti

luiului 1. Lämurirea e adevAratä: in 1693 se iscaleste inteomArturie privitoare la satul Jigoreni din pärtile vasluiene un 1::11i-

tar Stefan Miles cul, care e de sigur o rudA a scriitorului 2 Fra-tele lui Nicolae se cherna Postolachi si era uricar: in adevar.un Apostol Uricariul serie supt Gheorghe-Vodä Ghica acte in1658 3; in 1661 gäsim pe un Postolachi vtori Spätar" 4; credcd acelasi boier ajunse la 1668 Mare-PAharnic 5.

Nicolae Milescu va fi fost intrebuintat intAiu la capuchehaieliculinoldovenesc din Constantinopol, unde in acest moment era oinalta scoalä de greceste 6. Intors in tara', el vAzu sfdrimareaDomniei lui Gheorghe Stefan, dar nu intovärAsi in strAintitate pebietul pribeag, si acesta nu se folosi deocamdatA de stiinta lui

de limbi, in deosebitele sale solii, in care ,erau cereri de interventiiin folosul sAu pe litiga Poarta si, pe lingA ele, destuLa eerOto-rie. Supt Gheorghe Ghica, el purta titlul de S'Atar, dar S'A-tA.ria lui nu era cea Mare, ci a doua sau a treia 7. (Mata Ghicar1trimese in Ardeal la Acatiu Barcsai, care se lupta pentru stApi-nire cu Gheorghe Rakoczy al II-lea; el avea cu dinsul o mie deosteni 8.

Cum se impAcase cu Ghica, asa se impacci Nicolae SpAtarulcu urmasul acestuia, Stefä.nitA fiul lui Vasile Lupu. Acesta-i

arAta mare dragoste: il lua cu dinsul .in trasurA, il tima lingddinsul la masa, i chiar giuca cartii cu dinsur 9. Se zice eäNicolae, sAtul de atila bine, s'ar fi inteles cu pribeagul munteanConstantin-Voclä, care se afla in Polonia, de unde rivnia, faräniciun drept, Scaunul moldovenesc. In Ianuar st. v. 1661, Costan-tin Serban, cu mita lui Dumnezeu Domn 'al Moldovei", dädeadin Iasi porunci catre dregatorii sAi, innainte de a lua ina,poi

Letopisefe, II, p. 190.2 Studii fi doc., VI, p. 96, no. 109.8 Bibl. Ac. Rom., 73/LX1, 78/LXI, 111/ LXXXIII. Cf. Sbomicul Mitropolitului

Gheorghie, reprodus i in Uricariul, I, p. 402.Ibid., VI, doc 27ILVI.

5 Studii fi doc., p. S7, no. 59.6 V. P. P. Panaitescu, in Mélanges de l'École roumaine en France, 111,

1925, I, p. 42.Cantemir, Descriptio Moldaviae,. pp. 82-3;

8 Miron Costin, p. 261.9 NecuIce, 1. C.

Prosa §i poesie religioasa qi profana inainte de 1688 367

drumul hotarului 1, dar Milesoului rru-i era dat sä. se bueure fnpace de trädarea lui: glumind poate, in aoest chip singeros, a-supra poreclei de Cirnul ce se dädea lui Constantin-Voda, in-semnat la nas pentru ca vinase Domnia, Stefanitä facu si dinNicolae un Cirn; hangerul chiar al Domnului sluji pentru aceastaslutire 2 Nenorocitul fugi in lume, ca dreaga nasul si no-rocul: el intilni in ratacirile sale pe Gheorghe Stefan, si in 1667era primit la Stockholm, ca Trimes al fostului Domn, NicolausSpadarius, baro ac ohm Generalis Walachiae"; aici el (ladeaambasadorului frances, un jansenist, o marturie despre credintaBisericii Rasaritului in ceia ce priveste transsubstantiatia si

alte citeva puncte controversate", intitulind seurta sa lanaurire,scrisä intaiu greceste: Enchiridion sive stella orientalis occi-dentali splendens", Manual sau stea rasariteanä stralucind inApus"3. In Iulie, Ludovic al XIV-lea raspundea lui GheorgheStefan pentru scrisorile aduse de le Baron Spatarius, cy-devantvostre Général"1. In Ianuar 1668, Gheorghe-Vodä muria In Stet-tin, i Baronul Spatarius" era liber.

Neculee crede ea el s'ar fi intors in Moldova pe vremea luiIlias Alexandru-Vodä. Apoi ar fi plecat de rusine". E mult maide crezut ca el n'a mai intilnit prieteniile i imprejurarile priel-nice de odinioari. Acum, in noua sa pribegie, Nicolae nu rnaiapuca spre Apusul 'care avea destui oameni invatati mult maibuni deeit dinsul, ci se duse in Rusia, unde invatatura era incaun lucru de tot rar.

Aici el se adbposti pe Ruga puternicul boier Artimon Mat-veiev, i acesta-i gasi destule ocupatii in slujba Tarului Alexie,I se dadu o dregätorie pe Ruga biroul ambasadorilor: astfelel traduce in Septembre 1674 un discurs al ambasadorului polon.In acelasi timIA i -se cereau de la Curte felurite traducen i din gre-ceste, pe care in Moldova nu se gindise a le face pe rorma-neste, Rinda nimeni nu-i ceruse aceasta; literatura ruseasca in-:epätoare capata astfel de la dinsul un dictionariu grec-iann-

1 Studii fi doc., IV, p. CCCIX, nota I.Neculce, /. c. Mitropolitul Gheorghie pretinde ca Nicolae ar fi trecut la

Grigore Ghica i cà acesta ar fi facut din el capuchehaiaua sa (Uricariul, 1. c.).D. P. P. Panaitescu crede cä slutirea ar fi facut-o : dupa un izvor strain.

8 Reprodusa In La perpetuité de la foy de l'Ulise catholique touchant l'Eu-charistie", Paris, 166g, II, p. 50 11 urm.

Hurmuzaki, Supl., I 1, p. 254, n-le CCCLXXIV-V.

literaturli romSne01

rusesc, o carte de istorie pe numere, intitula Aritmologhion, ocarbe despre tilcu:rea proorociilorl, o culegere de di.* le Dom-nilor" un cronograf, pe care-1 numeste, cu iubirea lui pentru titlu-rile intortochiate: Vasiliologhiu", un tratat despre Muse o. arteleliberale, o carte despre Sibile", o descriere a Sfintei Sofii. dinConstantinopol, o rcimurire a ieroglifelor, poate o istorie a Ru-siei duph toate izvoarele, de un vast program critic, etc.

In 1675, primilvara, Milescu, privit ca un homme d'esprit" sirecomandat astf el lui Leibniz, une ori i el naiv ea Spdtarul,porni apoi intr'o mare solie la ImpAratul Chinei, in tara cáruia.de sigur, nu mai calcase Moldovean pina la aoesta. La 2Maiu el era in Tobolscul Siberiei. El isi indeplini cu bine mi-siunea, dorind totusi de tara lui atit de indeptirtatA, si din notelece strinse in cursul ei, alcaui apoi trei lucran: una cuprindeapescurt catea paná la Peching, cealaltá intorsul, lar ce de-a treiaera o descriere bogati a Chinei, in care se intrebuintau, Mea ao spune, lucrarea umn prenecesor i prieten, Iesuit asezat inChina 2. Nimeni", serie ca mindrie Cirnul, nimeni Otra la minen'a vázut Cu ingrijire si n'a descris locurile dintre riul Obi i in-säsi China." Cercetarea lui a provocat un ir de mcisuri pentru des-chiderea i asigurarea drumurilor in aceste regiuni pana atuncinecunoscute.

Toate trele descrierile eran insb. rapoarte oficiale, si ele n'auvana lumina. Dar, in 1689, Patriarhul Dosoftei din Ierusalim,pzat in pl.& noastre, trimetea Spdtarului o scrisoare prin carese oerea de la dinsul pentru patrie" in sensul Patriarhului

o povestire despre China in felul povestirilor lui PausaniasTucidide. Cind insa Hrisant Notaras, nepotul lui Dosoftei, tri-mes la Moscova pentru ca sA cumpere slovä tipografiei luiAntim Ivireanul, se intoarse in tara' 'n 1694, el al:fuma ou sinenumai o traducere partiará pe care insusi o t'acuse, intregind-0cu stiri din raportul de nnsiune al lui Teodor Baicov (1653) si dinexperienta unor persoane cunoscatoare pe care le aflase la Mos-coya; ea fusese revhzutä si_ indreptaa de autor. Aceasta KtTata301Xe6ouax,China supusS, §i noteIe asupra drumului pina la Pe-

' Un manuscript despre aceasta fu gAsit de patriardiul Macarle de Antiochiain Tara-Romlneascl. V. Cillatoriile lui, trad. d-rei Ciaran, pp. 167-8.

V. cartea mea Rdzboiul din extremul Orient : China, laponia, RusiaAsiaticd, Bucuresti, Socec, 1904; partea a 111-a, §i mai ales bogatul articol ald-lui P. P. Panaitescu, p. 115 i urm.

Prosli i poesie religioasa i profana inainte de 1688 369

ching au ajuns cunoscute in manuscript pe aceastä cale; ele nus'au tipArit decit in timpul din urmA, i aceia0 a fost soartapArtii pe care n'o tAlmäcise Hrisant1.

In 1694 Spätarul era la sfirsitul zbuciumatei sale cariere.Fusese disgratiat odatä cu Matveiev, sprijinitorul sAu, dar peurmA îi cdpAtase iarAsi trecerea de la inceput. In 1689 el pri-mia pe cAlAtorii strAini i li slujia drept calduzA, dupä obiceiu.S'a confirmat §tirea din Neculce ca. Milescu se insurase cu o Mos-calcA" adusese i rudele pe lingá dinsul. Dacä surgunirea luiin Siberia e neadmisibila, e foarte cu putintä ca traducerile ce fA-cuse prin 1672-5 sä. fi fost date in mina lui Petru, tinarul fiu allui Alexe, i Petru-cel-Mare de mai tirziu. In aceastä a doua pe-rioadä a vietii, sale, Nicolae traduce numai pe Simion de Te-salonic, dupä editia textului grecesc, datA in Ia0 la 1683, pre-cum si, cind i cind, cite-o informatie politicA. Atunci s'ar asezainsä i problematica lui Istorie a Rusiei. Neculce pune moartealui Milescu in a doua Domnie a lui Mihai Racovitä, deci in 1707-92;data exactA o avem azi: 1708.

12. Mitropolitul Dosoftei i lucrArile

Dosoftei nAscut la 1624. Inteo insemnare pe dosul untildocument ca i inteun exemplar al Liturghieriului, ce i-a Ire-

Oh. Sion a dat, dupa insarcinarea Academid Romine, In Analele el, X, otraducere romaneasca duo& greceste manuscriptul intrebuintat e al BiblioteclCentrale din lasi a clillitoriei la Peching. Un alt ms. In posesia d-lui Solo-de Economos, din Atena, e citat de Legrand, In Bibliotheque grecque vul-gaire, III, 1881, p. XXXIII-1V7 Un al treilea se afla in Biblioteca mitocului Sfin-tului Mormint la Constantinopol ; acela0, ibid., p. XXXIV. Arseniev a tiparitin 1882 aceleasi note de drum In ruseste ; extras din memorille societatii impe-ria/e geografice rusesti, sectia de etnotrafie, IX, fascicula i-iu. Tot Arsenievdadu, I i 1896, notele celelalte, complectind astfel cunoasterea calatoriei ; extrasdin memoriile sectiei Oremburg a societatil imperiale geogratice rusesti. KvccacxUltAricroacc a fost tiparita de Legrand, in Bibliotheque grecque vulgaire, Ill,p. 337 0 urm. Asupra altul ms., v. C. Erbiceanu, in An. Ac. Rom. pe 1901.

Corespondenta dintre Patriarch si Spatar, in Sathas, Bibliotheca, graecamedii aevi, 111 p. 92, In Legrand, loc: cit., p. XXXV 0 urm. i Erbiceanu, Cron,greci carii au scris despre Romtni, p. 104 0 urm. Cf. Baddeley, Russia,Mongolia, China, Tartana, etc., la P. P. Panaitescu, 1. c.

2 V. ft P. P. Panaitescu, L c. p. 167.Picot, Nicolas Spatlzar Milescu, In Mélan-ges orientaux, publiés par l'école des langues orientales vivantes, Paris,1883 ;si in Legrand, Bibliographie hellénique, IV. Studiul d-lui Hasdeu In Traian pe1870 e plin de presupuneri ingenioase, dar neintemeiate. Mai v. Urechia, In zia-rul Lupta pe 1894 0 G. Bogdan-Duica, in Cony. literare, XXXV, pp. 243-6.

,1

70 istoria literaturli romAne0

cut prin mina, el da numele tatalui sau, Leontari, nurrieleBarila si al mamei, Misira 1. Inca de pe cind era cala-

gar la Pobrata, el stia si slavoneste, si greceste, i latineste,poloneste: cele doua limbi din tima macar nu se puteau in-

vita insa la manastire in Moldova. Cu toate ca o matusa a luiDosoftei poarta nutnele romanesc de Stanca si cd o .sorii a luilinea pe un Serbul 2, aceste cunostinti neobisnuite i numele ace-lea vadit neromanesti de Leontari, Barila si Misira, chiar acelaal rudei Chiriac Papara din Liov, ar ' face sa se creadacA Dosoftei irenise din Cralitia, unde o suma de Gregitrtliau, invirtind afaceri, la Liov, mai ales. Un adnotator de cro-niei li zice fecior de negutitoriu", iar insemnarea neam de ina-z11" din Neculce 3 nu dovedeste cA Dosoftei era Romin, ci nu-mai ca phrintele sau era la bir printre mazili. Simpatiile stator-nice ale lui Dosoftei pentru Poloni, ultima lui fuga la dinsii,dupa care a ramas in orasul Zolkiew, ar fi larasi indicatii aleunei obirsii straine.

Poate ca Dosoftei a fost egumen la Pdbrata I el era incaacolo la 1649; dar despee aeeasta n'avern niel° dovadii. E si-gur irisa din causa datei ca smeritul popa Dosofteiu igu-menul" de la Neamt, care faca marturie pentru niste vii laCotnari ale manastirii Pobrata, unde noi am batranit i ìe-ampomenit din dzilele Radului-Vodit, din Domnila d'intai, tot

pomenit ea' sint a sv[i]ntei maniistiri a Pobratei" 4, nue viitorul Mitropolit. Acest al doile,a Dosoftei, fost la Pobrataapoi egumen de Nearnt, a fost pana la sfirsit duhovnicul lui Var-lamia 5. La 10 Maiu 1658, Dosoftei, viitorul Mitrbpolit, in vristaabia de treizeci patru de ani, era acum unul dintre ierarfiii Mol-dovei, ca epis:op la Hu4i. a. El urma apoi lui Saya, ajuns Mitropo-lit in 1659, la Roman. Dosoftei venia si pe la Iai, stind la masa

Arch. ist., P, p. 118. Originalul nu 1-am putut ggsi Ins6iii actele Pobratei,in Arch. Statului, de unde I-a intrebuintat d. Hasdeu.

2 G. PopoviciIndex Zolkiev1ensis", In Candela din CerhAuti, an. 1884, pp.750-1; Melchisedec, Chron. Romanului, I, p. 279; t. Ciobanu, Dosoftel, Mi-tropolitul MoldOvei, trad. 5t. Berechet, 1a0, 1918, p. 75 11 discursul de Intrareal aceluia0 la Academie.

3 P. 233.4 Arch. StAului, Isleamt, XIV, 27. Data, 7215, e adaosA de alt condeiu, i fa10.6 'UrechiA, in- An. Ac. Rom., X; pp. 347-9.6 Melchisedec, Chron. Romanului, I, pp. 277-8; cf. ace1a0, Chton. Husului,

pp. 125-6.

Prosa i poesié religioasA J profana inainte de 16c8 j71

Domnului, a lui Dabija-Vodd, vorbind cil puterniCul Iordachi Canta-cuzino,. capatind rámuriri de la arhidiaconul Dosoftei, viitorul Pa-triarl-i, de Ierusalim, venit in Moldov.a cu Patriarhul de .pe a-tunci, Neetarie 1. El drese pe acest timp mänästirea sa, Pobretaasup.ra .cdreia .trecusera multe nevoi, ruinind-o in parte 2.

Ca ,Mitropolit mai ales el primi acaastä dregdtorie suptDuca-Voda, la 1671 3 Dosoftei fácil politicd. In räzboiul des-chis intre Turci çi Po:oni, rdzboiu care pärza cd se va mintuiprin biruirita holdritoa-e a acestor din urrnd, priviti d cei mai:luminati dintre boieri ca viitori stäpini ai Moldovei, daca nu si aiTerii-Romanesti, Dosoftai, de loc el insusi . din Polonia, cetitoral s.crierilor polone, dusman al paginKor prin cari Dumnazeu pe-.depsise o bucatd de vreme pe Romini, ajutd, din toate puterilelui, pe crestini. Ciad, in toamna anului 1673, Stefan-Vodd Petri-,Ceicu, inlocuitorul lui Duca, fugi la Poloni, Dosoftei, care se aflaineä din Iunie in tabdra de la notinl, urma pe stapinul sdu in-tre strdini, cari nu erau insd asa de straini pentru dinsul. Elcredea ca Polonii, cari patrunserd cucerind in tara, vor aduceiardsi in Scaun pe Stefan-Vodd, dar aceastd nddejde îi fu inse-latd..-Supt Dumitrascu-Voda." Cantacuzino, Domnul pus de Turci

adus de Tatari, Mitropolitul, care pretuieste totusi insusirile,acestuia certä prr.. viclianii de li diade frica nu se V8-fi intors in taray indatd,. si el stdtu inchis intaiu in manastirea Sf.Saya- din Iasi 6,..clar Duca-Voda, ocrotitorul lui cel statornic,-nu-1 ,lasá in parerile de M'u ale pribegiei. Teodosie, fostulpiscop. de Roman si,Mitropolitul de vre-o doi ani al lui Dumitrascu,trtbui sä pltece, alegindu-si ca adäpost al anilor din urma- vre-ománastire din pärtile Putnei,, unde-1 vedem fdcind cumpdraturiJa 1686,cu un .arhiepiscop- Daniil" (de Ardeal) 7 Dosoftei statu111 fruntea Bisericii moldovenesti i supt Duca, in aceastd Dom-

mochisedec, Chron. Romanului, I, pp. 280-1.2 Acelasi,. Notite, p. 162 si urm.

Melchisndec, Chron. ROmanului, I, p. 282..4.Martúrie datA. la 20 ale lunii,de Cl, de ePfscopii Teddosie de Roman, Si-

raffm" de Rad'auti si loan de Hui, precum si de boierii in dregAtorii si de ceimazili; Arch. Statului, Neamt, no. 1277; cf. no. 1278.

Versurile din Liturghie i din Parimitle de la 1683.Ñ. CoStin, Pp. 12-3:Studii si doc., VII, pp. 321-2, no. 23. El e pomenif pAnä la 1597. V. si

lbill.p.'.323, no; 30, i nota 3. 'Cf. 1st. Bisericii, I, p.'079, nota 6.

372 Istoria literaturii rominesti

nie a treia, l supt Dumitrageu Cantacuzino, care inainte deaceasta noutt cirmuire capettase laudele lui Dosoftei (Mitropolittd,din partea lui, nu sprijini, data aceasta, incercarea Polonilor, carivenisera cu Petriceicu, prinzind pe Duca-Voda in satul Darn-negti din Tinutul Putna); el ii pastra loculacum insa era a-proape de geizeci de ani supt acel mogneag, bun chid nu beaprea mult vin, care a fost Constantin-Voda Cantemir. Dar, pecind minile slabite ale acestuia tineau frinele boierimii, Dosof-tel fu ispitit inca °data de dragostea lui de tinereta pentru Po-loni. Birultorul de la Hotin, Ioan Sobieski, era acum regele loanal III-lea, gi se putea cnede e acel ce despresurase Viena va fiIn stare sa smuigA Turcilor Moldova. Dosoftei va fi primit decicu multi bucurie in acest an 1686 pe Craiul liberarii, dar-incurind Sobieski trebui sa paraseasca Iagii. Dosoftei nu crezuea poate sA ramiie in siguranta: luind moagtele Sfintului loancel Nou, vechiul ocrotitor al Moldovei, precum i odajdiilehrisoavele Mitropoliei, el plea. impreuna cu oastea cretina.Dimitrie Cantemir 1 spune cA Mitropolitul ar fi fost dus Cude-a sila gi c s'ar fi rugat intaiu din destul ca Moldova sa. nufie despoiata de moagtele i podoabele ei arhieregti. Ins& Con-stantin-Voda, tatal lui Dirnitrie, care, oricum, trebuia sa. *tielucrurile mai bine, (la drepPate prin purtarea sa cronicariloracestui timp, Nicolae Costin i Neculoe 2 Dupi ce alma In zadarpe Dosoftei, el ceru de la Patriarhii Rasaritului inaintea tutu-rora, de sigur, de la Dosoftei de Ierusalim, supraveghetorul Bi-sericii Rominilor afurisenia impotriva fugarului i tainuito-

,rului de lucruri sfinte. Dar aceste blesteme pornite pe urma lu)nu tulburara pe Dosoftei, care ajunsese din mila regelui Mitro-polit legesc la Zolkiew, unde talmilcia in linigte earti grecegti Inslavonegte Nu-si va fi uitat tara, dar el putea ski mai pastrezecredinta ca o va vedea, caci Polonii aveau de gind sa cearala pacea cu Turcii Moldova, ;uncle fiicura (o mare navaliregi in 1691. Nat la 1699 nu se va fi crezut sigue Saya, fost' e-piscop de Roman, pe care Cantemir-Voda-I inainta la Mitro-

' Vita Conslantini Cantemyrii, in Opere, VII, p. 44.' Letoplsite, II, pp. 36, 233; Index Zolkieviensis, In Candela pe 1885, p, 98.8 13Ianu, Psaltirea in versan i intocmita de Dosoftei, Mitropolltul Moldo-

vel, Bucuresti, 1887, p. X, nota. Pentru docurpentele luate de Dosoftel, y: G.Popovici, Index Zolkieviensis, In Candela, a. c. Cf. Hurmuzaki, XIV, la aceastadatA I Clobanu, I. c., p. 86 si urm.

Pros A poesie religioasa i profata inainte de 1688 373

polie. Dar in acest an se fAcu pacea, aga de multA vreme agtcp-tat& gi Moldova rAmase supt ocrotirea Turcilor. Dosoftei nu maiträi sA vadA aceastA zi; el se stinse in mare lipsä

giiscirbA",la 13 Decembre 1694 1.

Neculce zugrAvegte astf el pe Dosoftei: Multe limbi gtia: eli-negte, latinegte, slavonegte, i alte. Adinc din cArti gtia; gi de-plin cAtugAr, i cucernic i blind ca un miel: in tarar noastrApre aceste vremi nu se &LA om ca acela 2". Acest chip samAnAcu acel ce se desface din felul de a scrie al lui Dosoftei, din uneliegtiri asupra lui ce se intilnesc ici gi colo in tilcuirile ce a ,lAsatdupA dinsul. Nu era un om lacom de bani sau lacom de cinsteace care atinge odatA in batjocurA obiceiul ce cApAtaserA unii dea se impAuna cum fAcuserA Movilegtii, Stroicegtii, Urechegtii,cum au fAcut pe urmA Catargiegtii, iar dincolo, in Tara-RomA-neascA, BAlAcenii i Cantacuzinii cu titluri strAne: Vedemgi in zilele noastre ca multi sA nevoesc, unii i cu plat& sä-gi facAnume de gleahtA, pentru cinstea gi slava acegtii lumi treck-toare, cá unii silesc sA sA rAspundzA. dupA Coruna LegascA,all& din Tarigrad, altAi dinte Antiohia. i din RAm3". Cea maifericitA parte din viata lui au trebuit sA fie acei ani, acei multiani de zile, din tineretA, din bdrbAtie, din bAtrinetA, pe carii-a petrecut in linigtea muntilor i pAdurilor, scAldati in aier 11m-pede, la Pobrata, la Neamtul, mAnAstirile de la poalele Qarpati-'or. Aici a scris, fArA indoialA, tot ce a tipArit pe urmA, end Dom-

terii stAteau gata sA-I ajute. $i ce n'a isprAvit aici, a desA-virgit pe timpul, mai tot age de pagnic i priincios, cind afost episcop la Roman.

Inaintea lui Dosoftei a stat de Ia inceput ca un model Mitro-politul Varlaam, rAspinditorul de carte romäneascd. Luindu-se dupàacesta, Dosoftei traduse Vietile Sfintilor. Dar el nu alese ca Var-laam, dind inteo singurA carte cu slovele destul de mari ceia cesocotia mai frumos in povestirile despre minunile acelora cari,crezind mai mult decit ceilalti oameni, au cigtigat gi puterimai marl decit ale lor. El voia sA dea Rominilor intreagA poves-tea Sfintilor, gi, dacA n'a luat in adevAr tot din originalelegrecegti i sirbegti" pe care le adunase, nu fArA. oarecare oste-nealà, el a strins de sigur partea cea mei insemnatA din cele

1 Clobanii, Q. c., p. 103 §i urm.2 Letopisite, 11, p. 233.

Notele la Psaltirea in versuri.

374 Istotia literaturii roingnesti

doulSpre2.ece Mineie sau cetiri despre sfinti din zdele sau ';,praz-nicele" fiecrii luni. Pe rind, de la Gheorghe 'Ghica -(1'657).1in-coace, toti Domnii il indemnarà sa lucreze cu Varuintii1tla a-ceastà mare grea opera. Cautind harnic' p1in c,Ilexiconnede-àgiuns", .alegind Cu mult simf d limba cuvinteler pertrivite..el Mintui abia dupa. intoarcerea sa din Polonia Ceda 'ce ice-puse cu Multa vreme in urma; in' acesti rviaci grei a I tarii",de care se plinge, el gasise totusi destul timpi destuld bdihnade minte pentru a da nearnului sAu o astfel de lucrare, cum 'n'oaveau nici vecinli pe limba lor. Dar Viatia i petriaceria Svin-tilor" a§tepta citiva ani. pana ce ajunse la tipar.

DOsOftei credea cá limba poporului poate fi primità rirr BisesricA, i ()data, räspuzind carturafilor mUnteni, cari erau de altaparere in cela ce priveste slujba, el perneneste cuvintele luiMarcu de Alexandria in favoarea limbii intelese ARA data, elredinnandase cetirea Psáltirii romanesti, aducind inainte acea au-toritate a Sfintu;ui Pavel care.-se aflä asa de adeSe ori citataprefata publicatiildr luterane i calvine din Ardeal, ìn veacul alXVI-lea.

Dar din Sfinta Scriptura insasi el nu fäcu o traducere com-pleta,. precum se facuse in Ardeal cu un veac inainte, emir incer-case invatatuf san contemporan Nicolae Milescu Spatarul si cum se,fAcu din rou, poke de Varlaam., la inceputul veacului al XVH-1ea2.Gindul lui .Dosoftei nu era intru atita irldreptat la Mirenii cariar putea ceti, cit la preoti, cari vor trebui s5 folaseasca lu-crarile sa'e. Astfel; in loe sA dea un Testament:Vechiu V un Tes-tament Nou, sau acesta din urma intreg i celalt in bucati räz-lete; .el adund numai ,in- Parimiile d3 peste, an", acela,bucatiScripturd care se cetesc in biserica, mai ales in zilele postuluicelui mare. Traducerea lui e cu totul noua de o frumusetadeosebitA, de si precisia -cunostinta originalelor nu sint- inacéiasi mAsurà ca in 'vechea Palie .de la 1582'3.

Prefata editiei a doua din Liturghie ; Bianu i 1-16dos, pp. 262-3, no. 77.1 Ms. 296 al Ac. Rom. Pe el e scris i Theofil iaste tutor". Scrisul e data:-

bil 1620-30. Forma è f6arte asenrenea aceia din feagmentele evanghelicedate in quania lui Varlaam.

3 Cf. locul din aceasta r.s.produs mai innainte i acea.stà talmAcire a lui Do-softei : La 'nceput fiace D[u]mn[e]dzgu ceriul. s't pAmintul: Iarà phiintulera nevAdzut i netocmit, 'ntunearec dzAcia de-asup.ra prgpästii i id[u]-

Prosa i poesie religioasA i profana inainte de 1688 375

Dar el isi indreptd luarea aminte cu deosebire asupra aceleipArti din Scriptura Veche care e Psaltirea.

Alege ea lui venia intdiu din obiceiul, destul de Ms/Audit, latoate popoare'.e, de cind Cu Reforma, de a se da Psalmii peintelesul tuturor: in Polonia, poetul Kochanowski prelucrase a-ceastd parte a Bibliei in niste versuri vestite,., care .se_.tipArirAadese ori i vor fi fost cetite multd vreme Cu pldegre, ;nu nu-mai de Dosoftei, ci de toatd boierimea cu stintA de carte oreinvdtAse peste Nistru. Pe urmd, din tot cuprinsul, Asa de. fe-turit al Vechiului Testament; nu e nicio carte. care .sA*4 se poatämai mult potrivi pentru nevoile, pentru durerile i ndilejdile fie-cdruia ca Psalmii; niciuna nu poate sluji mai bine, Cu toatd im-pdrateasca-i strAlucire, ca vesmint pentru once sinitire umilAcare nu e in stare sd-si gäseascd insdsi vorbele. In cele o sutdcincizeci de mdrturisiri, de rugAciuni, 'de imnuri, .de tinguiri seand tot sufletul omenesc in intoarcerea asupra lui Ina* si inavintul plin de sfiald si de temere clitre puteri mai mari, decitdinsul.

Deci Dosoftel traduse Psaltirea. Cu lung& osteneald, in multiani"; el cdttA, ajutindu-se de Multe tilcuri, inteleagA bine cu-prinsul, invdluit adesea de alusii al ciiror inteles, asa de vechiu,s'a pierdut de mult. Astfel, el ajunse a da acel text in prosd carefu impdrtAsit apoi cetitoritor in Psaltirea slavo-rominA din 1680.Apoi Incepu altti mimed, aceasta cu mult mai grga. El voisd dea Psaltirii forma noud a viersului, a versului", zicea el,romdnesc.

In aceastd noud osteneald, el intilni -to multime de piedeci, pecare le invinse numai dupd. o sirguintd de cinci sani (1666-71).Scurtimea stilu'ui Psaltirii face cu neputintd o prefacere a ei inpoesie fArd adausuri i schimbdri: o Psaltire versificatA exactaar fi adese ori neinteleasd; ea n'ar vorbi inimii mai niciodatA.Trebuia,, prin urmare, o prelucrare.

In cela ce priveste forma, nu era mai usor. In romAneste sefdcuse pAnd. atunci numai foarte putine versuri arturAre§fi.Sciferea lor fusese provocat6. de nevoia de a .1duda pe un

h[u]lu lui D[u]mn[e]dzau sA purta de-asupra apei. i dzisa D[u]mnre/dzAu: fa-te lumina, sa fiace lumina. *i vAdzu Dfulmnrejdzau lumina ca-1 buna,si des-041 D[u_mn[e]dzAu intre mijloc de lumina i 'ntre mijloc de 'ntunlarec,nurni D[u]mn[e]dzau lumina dziva i 'ntuniarecul cherna noapte", etc.

376 Istoria literaturil rotoSonesii

Domn tipäritor de &dill in fruntea paginilor a cdror cheltu-ialä el o purtase. Varlaam, Udriste IsIdsturel au fost astfel poetio clipd pentru a face o pläcere lui Vasile-Vodä sau lui VoddMatei. Ei aveau inaintea lor modèle slavone i grecesti, in carese tine samä numai de cantitate, i bucdti mai no* in aceleasi,limbi. la care se adause si rima. Bietii tilmdcitori se &milt%a serie rinduri de aceiasi mdrime, care sd sune la sfirsit camtot asa.

Cel care incepu a fost Udriste, in versurile originate slavonepuse in dreptul stemei terii sale la Pravila din 1640. Varlaamvorbi apot la 1643 in stihuri romdnesti ea acestea:

De si vedzi cAndva sämn groznic,Sä nu te miri cdnd sä aratd putearnic,Cb putearnicul putearia-1 inchipuiaste,

sldvitul podoaba-I schizmeaste.

Norma lui era, cum se vede, nu sä puie tot atitlea silabe infiecare vers, ci sd potriveascd dupd ureche acelasi numdr deaccente tonice i sA aseze la sfirsit o silabd asemenea.

Rdspunsul Muntenilor nu zdbovi. El se afld in Evanghelia in-vhtätoare din 1644, i n'are niciun rost, ca accent, cantitate saurimb:

Ciastd teard corbu-si poartd intru peceatia ei.Fericitu acum se-au dat adaos pecetiiScut la pieptul corbului, cu un semn ca acela,Om den jetiu sezindu-s toiag laudd acela

lardsi se aude apoi din Moldova glasul pdrintelui Varla,am,cintind in versuri scurte, la Siapte Taine din 1644:

Cap de buär, fiind tare,Aratd putearia celui mai mare.

Apoi din amindoud pärtile poetii" se învoiesc sA tacd. Numai sint de acum decit dedicatii versificate in slavoneste.

Insä si pe vremea lui Dosoftei ,,ver" Insemna acelasi lucruea mai de demult. Invätatul Vornic Miron Costin, priceput inpoesia poloni 1, nu-si clAdia altfel silabele, si el malta inacest chip inceputurile neamului nostru:

V. mai departe,

Prosa i poesie religioasa i profana inainte de 1688 377

Niamul tdrii Moldovei de unde ddradzà:Din tara Italiei tot omul sa creadzäFliah intäi, apoi Traian au adus pre-acicePre stramogii cestor tdri, de neam cu ferice.

toate laudele indreptate catre 'Domnul muntean erbanCantaeuzino au acelagi stil:

Stema aciasta vrednic s'alcatuiagteAcestuia stäpan ce pe dansa domneagte

sau:

Soarele, luna, gripsorul gi corbul inpreunä,Inca i spata cu buzduganul, spre laudd sä adunä 3.

Dtrsoftei avu indrAzneala sd caute poesia aiurea, acolo undefloarea.ei se Malta de veacuri, bucurind un gir de oameni &pitaltul, imbdisdmind viata grea a bietului om de la Ord. El nuse cobori in grddinä ingustd a cärturarilor, ci, cdlugAr cu minteadeschisä pentru frumuseta ce nu std in cärti, el Ka drumuldeschis prin mijlocul ogoarelor. Ce spuneau läutarii gi fläcäii lahorä gi la gezätoare, nu era intru toate pe intelesul lui, dar elprinse ceva din aceastä frumusetd nesilitä, care nu suf ere niciopiedecä, ci se desidgurd limpede gi cuteziltor. Astfel, Psalti-rea lui in versuri se desface in douä pdrti: una, in care scriito-rul nu vrea sd se coboare, ingird solemn silabele dupddatina celor invdtati, gi alta, partea cea mai intinsd, in care eluitd mindria volumelor räsfoite gi se lasd furat de ritmul up. r,sältdret, vioiu al cintecului popular. De multe ori, el a nemerittonul aga de bine, incit de aici inainte bdietii ce strAbat stradeleincremenite de ger purtind .steaua soliei vesele a n,agterii luiHristos au fäcut sd zboare in recele aier de noapte cintdri depsalmi pe care nu le gtiau, säracii, din ce sfintä gurd de ominvätat gi de cucernic Mitropolit au izvorit inteun ceas fericit!

Cine apropie versurile lui Dosofteiu de traduCerea in prosda Psaltirii, care de la el a fost primitä, cu sehimbdri, in mareaBiblie de la 1688, iar de acolo a rdzbaut i aiurea, pdnd laBiblia de la Petersburg, din 1819, va vedea ugor cit de liberse poartä Dosoftei fatd de originalul sdu. De la acesta el ieaadesea numai inspiratia, motivul dominant, de la el insugi vine

Liturghia din 1680.2 Biblia din 1688.

378 Istoria literaturii romhesti

ceia ce se poate numi amplificare, dar trebuie sa se. judece§i dupä valoarea proprie ce o are. Si in aceasta amplificarese aflä o suma de note de viata local& care pot fi cu ade-varat de folos istoricului cultural 1, O., pe linga ele, descrieriputernice i nouä, iar, ici i cold, chiar cite o gluma, floare sal-bated adusa d vint §i pe care ti-i mild s'o arunci de pe stra-turile ingrijite ale gradinii.

In zadar ai cauta in severitatea mareata, de vid de munte,a psalmilor originali ceva care sa raspunda versurilor:

Ni-ai suit. paginii in ceafaCu rau ce ne fac §i ni cer leafa 2,

unde e vadit cA Dosoftei are innaintea ochilor pe aceiTurci de cari se plingea §i batrinul Neagoe §i de cari Mi-

tropolitul ar fi voit scape tara inchinind-o la Poldni.,Evreii, primind mana,

...Nu cauta cA li-i gura puna,Ce poftia pepeni §i slänina 3.

Niciodard cintaretul Psaltirii ebraice n'a dat sfatul:

Sä va parasiti colaciiSi sa judecati saracii4.

Cind originalul pomene0e numai ca luptatori pe Moab, Agar,etc., Dosoftei ii descrie pe fiecare, cum vine cu armele saledeosebite:

Moav §i Agar la sdhäidace,Gheval §i Amon galeaza lance,Amalehitii feareca pu§ce,Filistineanii pratii s'arunce.Tirul cu oaste sta '§i el gata;

Asur cu clin§ii..

RAdicati jertfe §i intrati in cunde lui" e, pentru acest tra-ducAtor care imbogate0e:

Ap se vorbeste de mosiile fàr trAsurl (necontestate) ale lui Sihem; deboieria" lui luda, care i s'a luat pentru trAdare, de caftane, de darea ' cu uric"a unei

2 Ps. 65. DAm ortografia actualà.3 Ps. 77.4 Ps. 81. Biblia de la Petersburg : judecati sméritului i saracului".

ProsA i poesie religioasA ;i profana Mantle de NM 379

Aduceti colaci gramaddIn. cinstita lui ()grad&Si sä vä 'nchinati tot omul,In .curlea ce sade Domnul..

Pentru frasa: Cintati Domnului cu alautä, Cu alauta i glasde psalmi, cu trimbite ferecate si 'cu 'gtas de trimbitä decorn", avem aceasta melodioasd chemae' a mel&diei:

Cintati Domnului in strune,In cobuz de viersuri bune,$i din ferecate surle;Viersul de psalomi sa urte,Cu bucium de corn de buor,Sä räsune Oita 'n nuor.1

Ca o pasäre ce iaste osebitä pia casa" se preface in acestafigurä di ägalasa:

Ca o vrabie ramasaIn supt streasin# de cast..

Cd cenusa cu piine am mincat si bauturg mea cu plingeream amestecat" e turnat in. aceste douä versuri plash=

Am mincat piine de zguraSi lacrämi in bäuturd.

De la talmacito7 singur vine aceasta parentesa dragalasa:

Tu stringi pasarile'n hvorbä,La parau ce vin sä sorbd.

cordbiile umbra" se infkiseaza astfel:

Preste luciu de genuneTrec coräbii cu minune.

Comparatia: Ca o pazitoare de poame", devine:Ca o crania cind i sä ià vinull.

Din citeva cuvinte ale Psalmilor, Dosoftei face:

O scurmara [grading) vierii -cei grosi de la tuned',$i zimbrii o pasc coarne-o aruncil.

PJ 97.2 Ps. 78.

380 Istoria literaturil romane0i

Citeva descrieri §i comparatii, amplificate spre mai mareacinste a lui Dosoftei, se cuvine a fi reproduse pentru a seputea vadea ce puternic a fost de la inceput, in forma popu-tara potrivitä cu dinsa, zborul poesiei romAne§ti:

Minunatii-i unda mArii;Ce-i mai mare Craiul OH,CA pe toti Craiul potoale,Ca spuma marii cea moale.

lana Domnul i sA *He,CA-i Dumnezeu in vecie:Ceriurile cu cuvintulLe-au facut, i tot pAmintul.De'nnaintea lui cu teamADvoresc ingeri fArA seamA,De-1 mArturisesc §i-1 cintaIn frumsetea lui cea sfinti 3.

Fulgerele lui cu paraArd, de se vAd preste tara.PArnintul se 'mplii de frica,Muntii se topesc, de picaSi cura ca ne§te oearA,Vazind pre Domnul in tara 1

Nuorii ti-ai pusu-ti scaraCind vrei sA cobori in tara.Caii iti sint iuti ca vintul,De marg unde ti-i cuvintul.

Si ca gindul marg de tareIngerii tai cei calare.Si pedestrimea ca foculMerge stralucind cu totul 1

Odatä, in vechea plingere a neamului lui Israel, strAbate caun adaos de durere, ca strigatul unei suferinti mai noua, a

' Corespunde la : Minunate-s InnAltArile madi, minunat este Intru cele In-nalte Domnul".

i Ps. 95: larA Dumnezeu cerurile au fAcut. MArturisire §i frumusetA esteinnaintea lui, sfintenie O mare cuviing intru sfintirea lui".

3 Ps. 96: StrAlucit-a fulgerile lui lumil, cAzut-a O s'a clAfit pAmIntul, muntilca ceara s'a topit de fata Domnuluia.

Ps. 103: Cel ce pul norii suirea ta, cel ce umbli peste aripele vinturilor,cel ce fad ingeril tAi duhuri §i slugile tale pul de foc".

Prosa l poesie religioasA l profanl'inainte de 1688 381

Moldovei fArá aparare, calcatit in picioare de toate neamurile,a aril soarta induioseaza in scrisele lor si pe Dosofteipe Miron Costin:

Ce ne la4i caträ pedeapsd 'n vreme lungd:Ne-ai hrdnitu-ne cu One de plinsuräSi ne-ai addpat in lacrdmi ca mdsura;Lasi de sintem megiasilor de pradd$i pizmasilor de price si de sfadd 2.

In acest ton de jala d.....00sebita, ce se lamureste prin celeindurate inteadevdr si de curind, sint scrisi doi psalm' pecarl-i dam in intregime, adaugind, iaräi, in not& si textul tra-ducerii exacte, in prod':

Psalmul 43:Doamne, auzit-am din pdrinti poveste,Ce-ai lucrat cu dinsii, de tot ni-i la veste,C'ai pierdut paginii din sfinta ta tara.Sit nu mai jertfeasci idolilor sfard.

$i mosilor nostri li-ai dat sd petreacdIn stinta ta tara si zisa sd-ti facd.CA ei, mosii nostri, n'au mers cu sageataCind au luat tara, ingrozind cu spata,Si 'mpungind pizmasii cu sulita 'n mate,Sii facit izbindd cu a sale brate;Ce tu, Doamne sfinte, cu bratele taleLi-ai fácut izbindd si li-ai deschis cale.

Si sfinta-ti direapta le fficea lumina,Din sfinta ta fatd 'n lucrare seninä.Alt impdrat n'avea, Doamne, far& tine,Tu purtai rdzboiul ostii cumu vine.

Cu tine da chiot i ridica 'n coarne,Nu putea' pizma0 sa nu se rastoarne.$i ei, mosii nostri, nu se 'ncredea 'ntearce,Nici cauta izbinda din lance.

Ce tu, Doamne, singur li-ai dat mintuinta,Câci avea tare spre tine credinta.$i tu i-ai scos singur de la greutate,$i li-ai dat Cu satiu dar cu bunatate,

' Ps. 79: Pusu-ne-ai pie noi intru prigonire veLinilor nostri, tit vrajmaiinostri ne-a batjocorit pie noi".

582 Istoria literaturii romArie,ti

lar4 pre pizmasii i-ai scosu-i din tara'Si i-ai dat sA fie lumii de ocard..Pentru-aceia, Doamne, slava ti s'audeSi sfintul tau nume pre noi sd rAspunde.

Dar acumfal, eAci ne _urnesti departe.Ne lasi la sminteald si nu re tu parteSi'n ostile noastre nu vii sä-ti tinzi cortul,Ci 14i pre pizmasii de ne ieau cu tottitl?

Cit li prisoseste de nu ne mänincä,Ne minh ca turma 'n lature adincd,Oamenii täi, Doamr.e, dedesi pe vinzare,

schimbarea noastrA n'ai pus ,pretul mare.

La sfinta ta casa ai ceatd putind'N straa ce se schimbA de pe sAptdtpind;Pusu-ne-ai de sintem. in vecini ocar0,Limbilor de-aproape, ce ni-s prejur tara.

Cind vor sä se mustre, pa no 1 ne pun pilddSi clAtesc cu capul de-a noastrA osindA.Obrazul ni-i negru de-atita ocarA,Ce ne bate 'n fatA din zi 'n searA7

Ponoslu ne-ajunge cind li vine toalla'Pizmasilor nostri, de ne ieau in goapd.De-acestea de toate ce né. vin rin, spatéNu ti-am uitat, Doamne, a 1a bundtqte.

Si, ce ni-ai dat lege, ne stAm pe tocmealdCu inimA 'ntreagA; Mil de sfiali;Sàvai cd ni este si cArarea. 'nchisA,CAtrà tine, Doamne, ni-i

$i, sAvai cd sintem rdului in soarte,De ne impresoarà cu umbrA dé moarte,Nu ne-am lAsat, Doamile,.de sfiritul troiLnurrre,Nici ne-am ting Mina cdtealt Idomn in lame:

De-aeeastia de toate vei face autare,CA inima noastrA stii fArd 'ntrebare:CA noi, Doamne sfitite, sihfem ziva toatd

pentru tine. si cu viata moartA.1

Pe slugile tale ne junghe prin oastePizrrasii täi, Doamne, ea niste oi proeste,

ProsA §i poesie religioasA si profanA inainte de 1688 3g3

Ce te scoala, Doamne, de-ti stirneste somnul,Scoala sa te vaza din fata tot omul.

A! ce, Doamne sfinte, ti-ascunzi sfinta fataDe noi ticalosii at atita greatä,Cit sufletul nostru in praf se zgircesteSi vintrele nostru 'n pamint se lipeste.

Ce te sward, Doamne, si yin' de ne-ajutttCu sfintul tau nume, cu mila cea multa!

Psalmul 78:Doamne sfinte, paginii venirdIn tara ta de o rasipirtt,Si sfinta ta casa o spureara,Ce da euviinta peste tara,

51 feacera lerusalimulCa o crama cind i se iea vinul:Trupurile zac pe jos cazuteA slugilor tale ce-s crezute,

Si carnea lor o manilla hiara5i pAsarile din toatEt tara.Singele li sta varsat ea apa,Si nu-i nime sa mearga cu sapa

SA le-astruce si sa le ingroape;N'au cu inn nime de pe-aproape,Ci zac prin oras si din afar&De sintem vecinilor ocara.

$i toti megiasii ni se strimba,$i ne'ngina, vazindu-ne 'n sclrba.Dará pana cind, Dumnezeu sfinte,'Ti vei porni minia cea fierbinte,

Cu urgia cea neastimparatd,Ce-i ca focul peste noi vdrsatd?Muta-ti, Doamne, pe pdgini minia$1 peste din0 iti varsd urgia,

Carii nu vor de tine sd tie,De numele cel sfint in vede,Si peste Craii a-0 biteti ura,Ce n'or sä-ti asculte 'nvdtAtura,

384 lstoria literaturii rombnesti

CS mincard pe IAcov Cu totul,Si 1-au pustiit peste tot locul.$i nu pomeni, Dumnezeu sfinte,De a noastre gresale de'nnainte,

Ce de sirg sA ne vii cu blindetd,SA ne 'ntimpini, si cu ieftinete.La a noastra grea miseldtateSA ne ajutoresti ca bundtate.

CA tu ne esti Domn de mintuintd,Si te rugäm, Doamne, cu credintd,Pentru slava sfintului tau nume,SA ne trimiti izbAvintd 'n lume.

ne de greseale curatesteCu numele täu ce ne sldveste,SA nu ne pâgìnii pisciiasca:Unde-i Domnul sA vd foloseascd?",

Ce sa prinzd i pàgînii limb&.tu, Doamne, nu esti cu scirba,

Si li vei da pizmasilor platd,lntre ochii nostri 'n zi curatä,

Pentru singele sfint ce värsardA slugilor tale de prin tara;Suspinele celor din obedeNaintea ta, Doamne, se vor crede.

Cu mArirea sfinteloru-ti brateCrutA fiii celor prinsi in late,De i-au omoritu-i WA' via,$1-i apleacA cu sfinta ta minä.

Vecinilor sa li dai simbrie,De seapte ori in sin cu urgie,Si sä li se'ntoarcd cu ocard,SA li meargd vestea peste tara.

SA-1 cuprinzä de toate pärti scirbdPentru ace stau de ti se strimbA.lard noi, ce-ti sintem turm'aleasd$i poporani de sfinta ta cask

Ne vom ruga tie, Doamne sfinte,Si peste veci iti vom tinea minte,

Prosa si poesie religioasa si profana Inainte de 1688 385

Si vom Tame peste rod de rudiTtLauda ta in veci fAra trudA 1.

Dosoftei avea insä gindul de a da Bisericii moidovenesti artide slujbA, ca unui ce stia, cum si spune, a vechea sirbie"s's uitat Cu totul. El traduse astfel din greceste Liturghia i

MrittArznioul, pa care nu le daduse in romAneste nimeni pAnA

i WU textul Bibliei de la Petersburg pentru acesti dol psalmi :,,I3umnezeule, cu urechlle noastre am auzit si pArintii noatri ni-au spus noua

lucruri care au lucrat in zilele lor, In zilele cele de demult. Minia ta neamuriau pierdut, al 1-au sadit pre dinsii : chinuit-ai noroade, si le-al gonit pe ele.CA nu cu sabia lor au mostenit pAmintul, si bratul lor nu i-au mIntuit pe ei,cl dreapta ta, sl bratul tau, si luminarea fetii tale, cA bine ai voit Intru clinsii.Tu eSti lint* twat-atilt mieu -si Dumnezeul mieu, cel ce poruncestl mintuirilelui lacov. intru fine pe vrAjmasli nostri zu tornul vom impunge, si Intru numele.tau ile nimica vom face pe cei ce se small asupra noastra. Pentru ca nusprearcul mieu voiu nAdAjdui, si sabia mea nu ml va mintui. CA ne-ai mintuit penol de cei ce ne nacAjesc pe noi, si pe cei ce ne urAsc, i-al rusinat.

intru Dumnezeu ne vom 'Lida toad ziva, si intru numele tAti nn vom mar-turisi in veac.

tar% 'acum ne-al lepadat, si ne-ai rusinat pe noi, cl nu vet lesi, Dumnezeule,IntFu paterile noastFe. intoisu-ne-al De noi innapoi Innaintea vrajmasilor nostri,al ¡cal -ea ne uria pe noi ne-al jefuit lorusi. Datu-ne-au pe noi ca olle de mIn-care, Iii In neamuri ne-au rasipit. Vindut-ai pe norodul tau fall pret, sl nu eramultime Intru strigarile noastre. Pusu-ne-al pe noi ocarA vecinilor nostri, batjo-curl si ris celor din prejurul nostru. Pusu-ne-ai pe noi spre pildA intru neamuri,clatire de cap Intru noroade. ToatA ziva infruntarea mea inaintea mea este,si rusinea obrazului mieu m'au acoperit, de cAtrA glasul celui ce ocArAste sicleveteste, de cAtrA fata vrAjmasului, s'i a celui ce gonete. Acestea toate auvenit peste nol, si nu te-am uitat pe tine, si nu am fAcut nedreptate Mtn' asa-zamintul de lege al tau, si nu s'au depArtat Inapoi inimile noastre, s'i ai abA-tut cArArile noastre de la calea ta. CA ne-ai smerit pe noi In locul dosAdirli,si ne-au acoperit pe noi umbra mortii. De am uitat numele Dumnezeului no3tru,si de am Intins mlinile noastre cAtre Dumnezeu strain, au nu Dumnezeu vadata aceasta, cl al stie ascunsurile inimii ? CA pentru tine ne omorim toatAziva, socotitu-ne-am ca niste oi de junghiare. DesteaptA-te : pentru ce doimi,Doamne ? Scoall-te, sa nu ne lepezi pAnA In sfirait. Pentru ce fata ta Intorci ?Uiti saracia noastrA si nAcazul nostru; ca s'au plecat in tarina sufletul nostru,lipitu-s'au de pamint pintecele nostru.

Scoall-te, Doamne, ajuta noul, si ne izblveste pe noi pentru numele tAu.',,Dumnezeule, venit-au neamurile Intru mostenirea ta, spurcat-au sfInta bise-

rica ta, pus-au lerusalimul ca o pAzitoare de poame, pus-au stirvurile robilorai mIncare pasArilor cerului, trupurile celor cuviosi ai tai fiaralor pAmIntului.

VArsat-au singele lor ca apa Imprejurul lerusalimului, si nu era cine sa lo-

2r,

886 lstorla literata& romAnesti

la dinsul intr'o formA atit de deplinA i bunA 1 Un AcaftistMaicii Domnului fu iarAsi tradus de dinsul in acest timp demuncA literarA. In sfirsit vom vedea ca el a lucrat si la oCazanie.

Dacd Dosoftei n'ar fi ajuns episcop i apoi Mitropolit al Mol-dovel, de sigur cA aceste cArji ar fi ramas in manuscript, casi traducerile, care nu sint rele, ale lui Stoica Logoffitul, ale luiRafail chlugArul si ale atitor necunoscuji. Intranea lui msA inrindurile ierarhilor jerii Ii ajutà sA rAspindeascA rodul ostene-lilor sale literare trecute.

IncA de la 26 Ianuar 1671, Duca-Vodà, a cArui figurà de pri-gonitor, judecAtor nedrept i vindtor de averi strAine se fin-blinzeste intru citva prin sprijinul mArinimos lee a dat tiparu-lui de cärji, Duca-VodA, atunci Domn pentru a doua oarA inMoldova, serie Stavropighiei din Liov pentru tipArirea a douàcArji romAnesti" sati moldovenesti" Dosoftei, din parte-izicea: rombriesti", nu rumAnesti" : o IPsaltire si o Ca-zanie, cerind sA i se arAte prejul. Manuscriptul Psaltirii, care e,de .sigur, Psaltirea versificatA a lui Dosoftei, Il i trimese;ea trebuia sA se scoatà in patru sute de exemplare. Cazaniaera socotità pentru dourt Sute de exemplare, si, in momentul

groape. FIcutu-ne-am ocarà vecinilor nostri, batjocurI i ris celor dimprejurulnostru.

Pana chut, Doamne, te vei minia panA in sfirsit, se va aprinde ca focul rivnata ? VarsI minia ta peste neamurile care nu te cunosc si peste impArAtille carenumele tAu n'au chiemat ; cl au mincat pe lacov i locul lui 1-au pustiit. S/nu pomenesti fIrA-de-legile noastre cele de demult. De grabA sl ne intimpinepe noi indurArile tale, Doamne, cA am sArIcit foarte. Ajutd nouA, Dumnezeule,minhtitorul nostru, pentru mArirea numelui tAu. Doamne, izbaveste-ne pre noi,$l curAteste pAcatele noastre, pentru numele tAu, ca nu cindva sa zicA neamu-rile unde este Dumnezeul Ior; i sA se cunoascl intru neamuri, inainteaochilor nostri izbinda singelui robilor tAl ce l-au vIrsat. SI Intre inaintea tasuspinul celot ferecati. DupI mArirea bratului t5u, pIzeste pe fiii celor omorlti.RIsplAteste vecinilpr nostri de septe ori In sinul lor ocara lor, Cu care te-auocIrit pe tine, Doamne. larA noi, norodul tAu i oile pAsunii tale, mArturisi-ne-vom tie, Dumnezeule, in veac ; in neam i In neam vom vesti lauda ta."

Pentru o traducere a Molitvelnicului din c. 1633, v. Gaster, Chrestomatia,I, p. 80 si urm.: pentru traducerea din 1669 'a lul Stoica talmIcitor si al une icIrti de polemicA impotriva eterodocsilor, v. Melchisedec, Chron. Romanului,I, p. 33 v. ibid., p. 183 si urm. Un cAlugAr Rafail din Dragomima a tradusun Paraclis, la 1661 ; ibid., p. 178 si urm.

Prosä poesie reiigioasgsi proianá inainte de 1688 387

din urmä, Domnul opri manuscriptul pentru ca el sá mai fierevAzut odatä. Anlindoud lucrarile erau menite, serie Duca, po-porului, care nu stie slavoneste".

Se poeta crede cA Duca nu s'a invoit cu fratii" märuls-tirii din Liov in ceia ce priveste pretul. Dosoftei, pe carelucrul Il privia asa de aproape, gAsi lusa tiparitori mai iefteni,la miguAstirea Uniev din Podolia. Ei fAcurd sA apara Psalti-rea in versuri abia in 1673, asa incit cheltuitorul nu mai esteDuce, ci urmasul acestuia, Stefan Petrioeicu. Lucrarea iei inainte,de fuga acestuia la Hotin; ea poart5 o stemá. a Moldovei oaree imitatti dupli aceia ce se gAseste in cArtile de pe vreMea luiVasile Lupu. Tot in acest an, aceiasi cAlugAri trimeteau luiDosoftei i exemplarele Acaftistului 2.

Apoi manuscriptele rámase asteptarà inca* nu mai putin desese ani. Pe Scaunul domnesc al Moldovei se strecurii DumitrascuCantacuzino, pie care-1 inlocui Duca. Data amaste, el avu oDomnie neobisnuit de lung5, care se intinse de la 1675 la 1683.

s'ar fi prelungit si mai mult daca rAzboiul n'ar fi aduspe Polont in tara si nu linar fi dat pe Domn in mina.

Aceast5 din urm5 stApinire a Grecului din Rumelia pe carenorocul Il innAltase asa de sus, e zugrAvità in chipul oel mainegra de Costinesti, i nici Neculoe nu-i este mal blind. Dar totIn acest rästimp apArurd cArti romanesti, pe care preotii sa-telor le vor fi primit cu recunostintA, i citeva eArti grecesti,care atrasará lui Duca multe laude pe elineste si-i duserA de-parte faima si in CrestinAtatea rásAriteand.

Tipogralia romAneascA a inceput oea injghebareaei se datoreste räspinditorului de carte pe limba terii, pe limboproastii", lui Dosoftei.

El oeru slovele, nu de la Mitropolital din Chiev, sau de lacAlugArii din Uniev sau Liov, ci de la un prelat din locun ma:depártate. Inriurirea binado:Atoare a lui Petru Movil, careschimbase atitea lucruri in terile rom5nesti, pAtrunsese si laMoscova, i astfel supt Patriarhul Ioachim se intemeiä aici otipografie foarte bine inzestratá. Dosoftei ceru mijloacele de lu-

1 Hurmuzald-Bogdan, Supl. II, 111, pp. 84-5, no.* O a doua editie, in-12, iesi mai tgrziu la lasi. Patru pagini din ea sint

pite pe exemplarul adus de la Museu la Academie al Molitvelnicului.

388 tstoria fiferaturil romAnesti

mina de la Joachim, precum Varlaam le eeruse de la PetruMovila. El putea sa aiba un staruitor in apropierea mareluiprelat, pe Nieolae Milescu, care facea pe atunci la Moscovacele d'imaiu traducen i ale sale. Slovele sosirä, i pentru ele Do-sottei nu se oboseste sA multumeasea ajutAtorului si sprijinito-rului sAu. AducAtorul fu diacul Ionaseo Bilevici, fiul lui BilAi

Cu litera" ruseascA, rotunda, mica, foarte frumoasA, se tipAri-deci la 1679 in Iasi Dumnedzaiasea Liturghie", in Prefata cA-Teia renunoscAtorul Dosoftei asamana pe Duca-VodA cu David,Constantin-oel-Mare cu Imparatul Teodosiu.

La ineeput, mesterul de eApetenie, arhitipograful" era UnMuscal, VasEe Stavnitchii, iar sapaturile in lemn le Meca unStancul Faurul. In 1680, cind iese Psaltirea slavo-rominA cuo Predoslovie in care se citeaza Ptolomeu cel ce face pe-le-atea" e Mitrofan cAlugarul din Bisericani. Bisericanii, de unde_poni peste citva timp un -calugar, Pahomie, care ajunse Mitro-polit rla Voronej in Rusia, era, se pare, o mAnastire de cArtm-raml 2. lar Mitrofan Minase ,,meter tiparelor" un nou Coresi,

mai departe, ajutindu-se cu ueenicii sai, Ursul, Nicolae i An-drei. Si Vietile Sfintilor aparurä in aceleasi conditii: publica-rea lor se arma pana in 1686, deci i in Dornnia cut .nouatul Constantin Cantemir. Fuga lui Dosoftei in Polonia opripoate alte lueräri.

Din acesti ani din urma, petrecuti in Polonia, ai pribeagaluiMitropolit ni-a venit, pe lingä traducerea in ruseste a lui Simioude Tesalonic, unui Tile al serlitorului, a Istoriei bisericesti dePatriarhul Gherman, a unei ciírti despre Transsubstantiatie,etc.3

earte sau mai bine, dotfa carti cuprinse in aceiasi legAturá4.Ele ne lasa sa vedem si cunostintile i aplectirile i grijile Alterareale lui Dosoftei.

Cea d'intiliu e un eronograf grecesc pe scurt: Nia ofoe4-;Statp6p6v iatopubv, aleatuit de Cipriotul Matei Cigala si tiparit la Ye-

Y. Molitvelnicului din 168t i Dinulescu, Mitropolitul Dosoftei,extras din Candela pe 1885, pp. 138-9. Un diac Gheorghe Bilevici se 1RtImpiga4n amil 7183; Uricariul, XVIII, p. 529. Cf. 1. Bogdan, In An. Ac. Rom., XXXIV,p. 489 i urm,

2 Melchisedec, Notife, p. 76 11 urm.; Ciobanu, o. c., p. 146 i urm.Pentru alta traducere a lor, contemporana, V. Gaster, Chrestomatia, I, p.

221 i urm. Pentru o a doua editie a Liturghiei si un Octoih, v. BianuFlodo§, o. c., pp. 262-3.

Bibl. Ac. Rom., ms. 1828.

Prosl i poesie religioag i profaná inainte de 1688 389

netia in 1650. In al, Dosoftei face cruci i semne pe margene,zugrAveste Cu pana mitre arhieresti in dreptul locurilor undese aratA schimbarea unai Patriarh constantinopolitan, inseamnAbotezarea stApinitorilor pägini, socoate anii. °data el lAmoreste,la pomenirea unui dinast de peste Dunäre Crat 1",aiurea el citeazA o cronicA polo* Kronik 'polska"; la po-vestirea luärii Constantinopolei el adauge: adevAr". La nu-male celui din urmA dintre Sultanii Tarigradului pAgin el blastAmänumele lui: 1686, Fey. 10. Si la 1688 pus[e]rA pre altul: implut-au40 de ai pAginul i tiranul". Gindul la istoria terii lui it in-deamnA necontenit sd o puie in legAturA cu intimplArile celemarl ale lumii, date de cronograf; odatA el serie: 1392, era Ro-man-Vod[A] in Moldova; 6900, tocmai asa leatul atunce" 2; aiu-rea: In dzilee lui Roman-Vodi, tatAl lui Alexandru-Vodi ei-tauadus pravila Credintii de la T[a]rigrad"; lar la anul 1492: Toe-ma 33 mainte fäcuti Moldova: era Roman-VodA in Moldova".

A doua carte e o culegere de Viete de Sfinti: 13,.6kiov xaXo6-1.1.e.vov ix,46rov, to6e iciztv IDE Wpotc6zepot Uot vino &11m, scoasAdin opera cea mare a lui Simion Metafrast i tipAritA, tot laVenetia, in 1663. Si aici Dosoftei face insemnäri; la viata unuiSfint ale cArui moaste se pAstreazA in Pecersca din Chiev, eladuce aminte cA a fost si el acolo,, cind co fuga d'intAiu, coPetriceicu: 7192 [1684], in luna Mart, in solie chid am fost,sArutatu-i-am s[vilntele mostii in Chiov, in Pecersca, de spiremiadzAnopte, lAnga oltariu: iaste adusi den T[a]rigrad de o 'm.--f.drAteasi, cind s'au botedzat .Rusii 3". El serie la sfirsit, intoarte frumoasA literA greceascifi, decretul lui Antonia Patriar-hul Constantinopolei pentru mAnAstirea maramurAsieanA a luiDragosi, in ,care Dosoftei vede pe Voevodul Cronicilor; el maipone, intorcindu-se iartisi la specialitatea sa istoricA, hrisovul luiRoman, 'pe care de la dinsul l-au cunoscut Costinestii4, .dar carenu se ¡Jib' i astazi in minile istoricilor: La anul dupti vAliatulcestui uricu iaste uricu de la. Roman-Vodi, asia ineepind..., g lafär§it iaste 6900 tocmai". Dosoftei mai dA, apoi, versiiri latine.pri-vitoare la Constantin-cel-Mare: caligrafiindu-le cu o mlna -de-

P. 439.P. 189.

3 P. 119.4 Letopisite, I, p. 134, nota 2. Despre solie, in care a pirit Rusilor pe Po-

loni, Ciobanu, o. c., pp. 86-8, 161-2.

390 Istoria literaturii rotnAne§ti

prinsä, el lAmureste cd sint serse pre tabld de aur pre pavAtace s'au aflat in Vistiariul pria-lutninatului Crai loan 3" (Sobieski).

Si In cronograf, traducAtorul Vietelor de Sfinti alesese unaea s'o td1mAceascd. La cartea aceastAlaltd el imparte bucAtilein tipdrite: s'au tipArit", nefolositeare si in aoele care trebuieaciaose la cartea sa, la Prologariu", cum singur Ii zioe: sd oscriem", noteazd el ()data, cd-i pe scurt tipAritd in Prologariu".

Tot ea astfel de note trebuie sti se priveascd aoelea pe caréel le adauge, tipArindu-le, la Vietile Sfintilor. Gea mai interesantd,de sigur, e aoeia in care vorbeste de dusul salt la 1684 laChiev, unde a Wizut in Lavra Peoersca, in care zäeeau atitiaPdrinti cucernici, trupurile .lor intregi, cu toti carniacum ar hi de vr'o lund adormit, i zvintat, palmele, unghile,urechile, nasul cu totulu-i intregi, neprAbusit, i hainele, rase,mantii, odmes, brdu, ndfrAmiora, unii descult, unghiile intregi,M'am mirat", adauge el, de minune mare", precum si demirosul trupurilor: cumu-i bosciocul, minta, trandafirul, carofilul,IdcrAmiialele (sic), toporasele (sic), de null samdnd, i ariasde caria sd 'ntriaee cu mirosul". Eram bolnav stricat", mintuieel, gi am esit atit sdnAtos, &it am venit pre gios naintia calorin treapdd sArind, de sd mira tot, s.'am mArs Cat ar hi a patraparte de mild tot cu sdrite, i n'arn mai ostenit, s't a douadzica mai sAnAtos, fiindu-mi .om 4e 60 de ani".

El trdia deci la 1688 si se gindia la o urmare a Proloagelor,iar gindul lui nu se despdrtise fried de tar& de trecutul si delimba ei.

Tiparnita sfintei Mitropolii", tiparnita WV pare sd fi fost.nu la Mitropolie chiar, ci in noua mAndstire domneascd, ridicatAde Duca-Vocld in 1672 2. Sfdtuitorul sAu la aceastd opera' cu-.cernied fu Patriarhul de Ierusalim Dosoftei, care cunostea Mol-dova hied de pe cind era arhidiacon al altui Patriarh si care, cumvom vedea, juca acum rolul de indreptdtor al legii in aceste pArti,Undo* avea aproape statornic reseclinta s. Dosoftei Patriarhul vAzulucrindu-se cdrtile romAnesti ale lui Dosoftei Mitropolitul, i ei nuvoi sd se lase mai pe jos: cu cheltuiala lui, Mitrofan aduse

Viata de Sfint de la 9 lunie (p. 1521. Cf. Erbiceanu, in Biserica Orto-doxcl, XI, pp. 821-2.

2 Nicolae Costin, In Letopisge, II, p. 7 si notele explicative la vol. VII dinStudli fi documente.

8 V. vol, II,

Prosa i poesie re1igloas l profana Inainte de 1688 391

tera greceasa, probaba de la Venetia, i Cu aceasta frumoasalitera fina se publicara, la 1682 si 1683, o carte de polemic&impotriva Papei i vestita combatere a ,eresiilor de Simion deTesalonic. De si ajunsese episcop de Hui, Mitrofan lucra si laaceste carti, care aveau scopul de a impiedeca intinderea prin-tre Greci a propagandei catolice; dar Patriarhul isi adusesecorector grec; de loe din Heracleia 1: Toate, lucrart de lamiiritIn alt capital.

3. Tipäriturile muntene.

Tipografia ardeleana se oprise de mult, dar, cind pacea fuiaräsi statornicita in Ardeal, supt slabul si bunul sceptru devasalitate al lui Mihai Apaffy, vechea tipografie inoeipu iarasia lucra carticele impodobite cu stema, prost cioplita, a princi-pelui nou. Dar acum nu 'mai erau Vladicii in fruntea

numai odata se pomeneste episcopul Varlaam si nu semai dadeau opere insemnate. Aeestea iesiau peste munti, inPrincipate. De fapt, ceia ce s'a publicat mai tärziu la Balgriad,sint numai traducen i slabe din slavoneste sau ruseste, facilite deun popa eeva mai cärturar decit ceilalti, loan Zoba" din Vint,pe Mutis, Rugà capitala lui Apaffy, foasta inchisoare a luiArim-Vodä, preot care n'a fost nicio data Vladica, dar eamestecat in 'peirile judeatile Vladicilor. El a dat pe rindS'erial de aur din 1685, o eulegere de prediei., Csarareascurt spra fapte bune indrepilatoare .din 1683, Ciaslovul din1687, Rinduiala cliaconstvelor sau diaconariul din àcelasi .an

Molitvenicul din 1689, iesit in acelasi timp cu Povestea la 40 deMucenici. SinguruI interes pe eare-I au aceste tipärituri, cu pre-felele sciirte i neinsa'rnnate i raspindirea pufinä, e parteamai mare facuta limbii romanesti in acest Ardeal romanesc unde

napadind dogma si datinele, facuse macar acestbine. Si liparitorul e adus de dincoace: el e Chiriac Moldovea-nul, dé sigur unul dintre ueenieii lui Mitrofan 2.

La 1689 Dosoftei de lerusalinn era la Bueure§ti3. ludí de la 1679,

I V. vol. II qi Bianu i Hodos, Bibliografia romtnei,2 Cf. Sate fi preori, pp. 84-6,a V, mai sus,

392 lstoria literaturii romAne0

o puternicA viata culturala pornise si in Tara-Romdneasca,prin roadele ce a adus, prin disciplina lucrului, ea trebuie pusdchiar mai presus de activitatea bogatA a lui Dosoftei.

In cursul luptelor dintre boierimea greceasca si familia puter-nica a Cantacuzinilor, care primise, in singe si in avara, i mos-tenirea Basarabilor, blindul Mitropolit Teodosie fusese silit incade la 1674 a pardsi Scaunul si a se addposti la Tismana

Inlocuitorul lui Teodosie fu un anume Varlaam, despre care nuse stie nimic decit anii pdstoriei sale. Ni e ingdduit sa credeimea el nu era un mare. carturar. Insd jata ca, in cele din urmAtimpuri ale lui Varlaam, se lucreazd la Mitropolia Bucuresti",unde se chemase deci la o viard noud vechea tipografie a luiMatei-Voda, o larnurire a unor taine i rinduieli bisericesti,pe cara autorul originalului rus, Ioanichie Galetovschi, arhiman-drit de Cernigov, o intitulase Cheia intelesului". Cartea lui Ioa-nichie, tipdrita la Liov, ajunsa in mina Mitropolitului, care, ne-putind traduce insusi, dadu aceasta sarcind la dascali invatati",cari cerura o plata potrivita cu invAtatura lor. Varlaam se mailauda ca ar fi adus si noi dascali de tilsografie", i vomintelege de unde, gindindu-ne ca pe unul din ei il cherna IvanBacov.

Cheia intelesului" a fost tiparitd supt Duca-Vodd, caruia poateca i se cuvine o parte din merit. Dar intimplarea facu ca easa apara in acele citeva saptarnini din anul 1678 in care cucamunteana statu pe fruntea lui Serban-Voda Cantacuzino, inlo-cuitorul lui Duca.

$erban inseamna mult intre Domnii de inaintea si din urmalui. Hotarit, indraznet, dar totusi cuminte si chiar siret, el in-drAzneste a face in Tara-Romaneasca o politica in sens mara.Aceasta e mai bine cunoscutd decit rolul lui in desvoltarea culturiiromänesti.

Totusi acest rol e covirsitor. De la vointa, de la nevoia deluminá a lui Serban pornesc precum s'a arAtat cele d'in-tdiu cronici muntene : una ceruta de dinsul lui Stoica Lut-

descu, batrinul Logofat, al familiei sale, cealaltd raspunsul pa-timas al lui Constantin Filipescu Cdpitanul la provocarea cro-nicii oficiale. El e acel care a infiintat intaiu in Bucuresti o secará

' V. Studii fi doc., V, p, 487, n-le 25-6,

ProsA i poesie retigioasA s't profanA inainte de 1688 393

de greceste si de slavoneste, care trebuie sa fi coréspuns scolii,acum.inchise, de la Trei-Ierarhi din

Dar lui i se datoreste mai multa recunostinta pentru cartibisericesti i pentru alcdtuirea supt auspiciile lui a celei d'intaiuBibilt intregi in romaneste. Daca in sprijinirea pribegilor cle-riel i dascAli" greci, in clädirea Cotroeenlior pentru calu-gärii tot greci, a Cáror chinovie era inchinata la Athos2 el arataurmeazä stramosalor nostri de spre tata, marilor Cantacuzi-nesti, carii eu mare faeere de bine s'au arAtat neamului cres-tinesc",-- prin patronarea prefacerii Cuvintului Dumnezeiesc intimba, desävirsita acum, a veacului al XVII-lea el urma celorce mari i veehi sa pamenescu BasArAbesti", dintre cari eramamA-sa Elena, fiica lui Radu-Voda Serban. Macar ca", seserie in numele sätt, nu asemenea puternic acelora fiind noi,iarA, cu pohta de bune fapte lor nu ne depärfam" 2.

E greu sa se hotarasca cine a lucrat la traducerile ce apar dela un capät al Domniei lui, 1678, pana la cellalt, 1688. Indatadupit, sosirea insa in Bucuresti, Serban dadu iarasi, la 26 April1679, Scaunul arhiereului Teodosie 3. Prefetele se fac de cele Malmulte ori in numele acestui prelat, ar fi o gresala sA i seatribuie vre-un rol literar, bunul batan fiind inainte de toateun om cucernic, si un credincios al Domnilor din neam cantacazi-nesc, pe lingA cari a stat 4. In Prefata Bibliei se spune ca la in-ceput a fost osteneala prea-inteleptului celui dentru dascaliales" Gherman de Nissa (Nis), dar acesta muri peste putin timp5.Odatä Serban lauda pe fratele sal! Iordachi in cuvinte care arface sa se creada ca el a tradus din greceste Evanghelia din1682, dar Serban a vru sA zieä numai ca a prefAcut aceastà carte

V. vol. 11 i compilatia lui Mihai Cantacuzino, tipAritA in greceste de fratiiTunuslii, laTopicc Ifx BXccxEoc;, Viena, 1806.

2 Documentele Cantacuzinilor, p. 113 si urm.8 Prefata Apostolului din 1683.

Stoica Ludescti, in Magazinul istoric, V,-pp. 17-18; Cipariu, Acte ifrag.mente, g. 226.

5 V. VOL II.urmasul sAu Mitrofan stätu la Curtea munteanA; V. si vol. 11. CA ar

fi luat parte la aceastA muna, literarA, i incA de supt Grigore-VodA Ghica,pribeagul moldovean Nicolae Milescu (v. .1:frica/lid, 1, p 402), nu se poate ad-mite, dar e sigur cd ea s'a fAcui dupl o 'tilducerè prealabilA a lui (v. notitamea despre manuscrisul care o cuprinde, In An. Ac. Rom., 012).

394 Istoria literaturii romAnesti

sfinta din orinduirea pe capitole, cum era la slovenie", in acelape zaceale", cum se zioea, pe cetit' a§a cum if trebuie preo-tului in §irul Duminecilor i serbdtorilor; o au indereptat 0 oau a0izat precum =NA cea ellineasca i intru toate aseamene,dupA oranduiala Besearecii Rasaritului"; de alminteri, aceastglcarte niel n'a fost tradusA din nou, ci e indreptata numai dupdNoul Testament din Balgrad1.

In Biblia cea mare iscAlesc la sfir0tu1 Prefetil fratii Ser-ban §i Radu Greceanu, fil ai lui Tudor Satrarul 2: lei zic di audes1u0t mai mult pre limba rumaneasca", aa in& s'ar pu-tea socoti,' cum s'a 0 facut de toti, ca lor li revine cinsteta;marea cinste a tAlmacirii. Amu* e drept cA $erban a tradtisIn grece0e leatopisetul lui Stoica Ludescu 3, cA Radu Greceanua scris, destul de frumos, Cronica Domniei lui Constantin Brin;coveanu, ca fratii, lucrind tot impreund, au avtrt pe mini,cum spun §i singar, publicatiile de mai tärziu, traduse dingrece0e, dar, uitindu-se cineva mai de aproape la intelesulacelor cuvinte, se va incredinta cA Grecenii n'au avut decitsa faca ultima corectura la un manuscript pe care-I. pregäti-sera altii, mai multi.

De ace0ia se vorbe0e far& a-i deosebi prin nume: ei slutnumai altii care s'au intimplat.., i ai no0r1 oameni ainu numai pedepsiti intru a noastra limba, ce §i de limba elli-neascit avind §tiinta ca sa o talmAceascA", sau acei ce s'auintimplat dascali".

Cine :'sd fie ei?Neaparat ca a fost, ca un &Maltz i sfatuitor, Dosoftei de

Ierusalim, care §i- face la Biblie o 'Prefatä 1:intinsa, in care'.pomene0e de Ulfila, Zlataust, Strabon, scriitorul de pamint,vredniciia §i narirea Ruminilor scriind", de Ptolomeu i Eu-sebiu. Tot lui Dosoftei i-ar reveni partea din Prefata de laLlturghla din 1680, care ardtd cartea ca o lucrare cu totul 'nota,far& legatura cu a lui Dosoftei al Moldovei, apArtra in 1679-7, caria intr'acesta chip gändim cä acuma s'au datla lumina', intru folosul tuturor preotilor i diaconilor", §i care

Cf. Gaster, Geschichte der rumdnischen Litteratur, I, p. 269.2 V. si $tefan D. Grecianu, Spicrile lui Rady Logoptul cronicarul? Bg-

caresti; Carol Gobi, 1904,vo1,

Prosg i poesie religioasg i profang inainte de 1688 395

osindeste intrebuintarea limbii romanesti in acele parti ale Litur-ghiei unde fusese introdusa de acelasi Mitropolit moldoveaniara liturghiia toata a o prepune pre limba noastra si a omuta, nice am vrut, nice am cutezat..., i pentru scurta limbanoastra ce iaste..., i pentru lipsa dascaliilor... ce nu sant intruHalos rodul nostru, i pentru neintelegerea naroadelor, tainilece sant si ce insemneaza, si i pentru neobiceaiul Beseareciinoastre ce pina astazi n'au tinut"1.

Dar in aceiasi Prefata se afla rinduri duioase cu privire lacaderea adinca a neamului romanesc, la rusinarea lui prinslabiciune i neinvataturd inaintea tuturor celorlalte. Si maivartos aciasta si den neinvatatura si den neinteleagerea limbiipogoard, care noao jalnic i planguros lucru iaste intr'atata mic-sorare i calcare rodului nostru cestui rumanesc, carele odatdsi el numarat intre putearnicile neamuri i intre tarii oameni sanumara, land acum atata de supus si de ()carat iaste, cat niceinvatitura, nice stiintä, nice arma, nice legi, nici nice un obi-ciaiu intru tot ryitil ce sa pomeneaste astazi Ruman introRumani ce zic em cuprindem si pe Moldoveani, ca tot dintr'o fan-Una curd nu iaste, ca niste nemearnici i orbi intr'un oborinvartindu-se i infa,urandu se. de la streini i de la varvariydoard. §i de la vràjmasii rodului nostru cer i si imprumuteazasi de carte si de limbä si de invatatura. O grea i duroasa in-tdmplare! Insa dar ca de tot in praf si in cenusa Licrurilenoastre si nu si due& drept ca, cat nestine va putea, pentru casi ajute rodul si fealiul lui, datoriu iaste, si macar o scaut aecatra atätea mii ale altora la focuri mari ce si vad zgandarand,de a lumina dentr'un tacitmasi cat de mic, Inca nestine a olasa si a sa lenevi de a nu o inca tnu trebue... Rimahtkilrodul nostru, care mai calcat si mai zmult decat toate pamaln-turile ci iaste vedem i simtim tiranica puteare pdganeasca in-tearisul hranindu-se si rasfirandu-se."

Cind vom infatisa literatura profana din epoca urmdtoarevom recunoaste in puternice pagini de istorie pe autorul acestorfrumoase rinduri, acel scriitor foarte invatat pentru timpul sau,umblat prin strdinatate, petrecut pe la dascalii greci din Constanti-

Cf. Instructlile, foarte priincioase limbii slavone, pe care D so tei I -a datMitropolItului ardelean Atanasie ; Cipariu, A te fi fragmente, pp. 243-4

396 lstoria literaturii romAne§ti

nopolGherasim Cretanul i Daniil 1, gi pe la cei frinci din Ve-netia gi Padova, acel om ca forma plind, bogata in deprinderi re-torice acel cugetAtor puternic gi original, care vede neamul ro-mänesc ca o unitate mult mai mult, cum s'a vizut, decitMiron Costin, maree cronicar moldovean, care sufere adinc deumilinta alor säi, dar nu gdsegte alta mingiiere decit munca,greaua muncA a scriitorului pentru a scoate in vileag trecutulmai bun, a-1 spdla de necunogtinta celor de tara gi de clevetirnestrAinilor gi a face astfel ca viitorul sä se coboare mai fericit.Acest om inteadevAr rar e Constantin Stolnicul Cantacuzino, fra-tele mai mic al lui Serban-VodA 2.

In tipärituri din vremea lui Brincoveanu, el e pomenit caindreptAtor. Aga a trebuit sä fie gi aici3. Dar numele nu gi1-a pus, socotind cd nu se cuvine ca un mirean ,sA märtu-riseascA partea ce ar fi avut-o la aleätuirea de carti biserieegti.

Poate cA nu trebuie uitat in aceastä impartire, a munch fie-aruia i Sevastos Kymenites din Trapezunt, directorul Aca-demiei grecegti din Bucuregti.

Comisiunea de dasali" nenumiti a lui erbanNodä, lace-puse cu Liturghia, luptind, ea pe vremen lui Matei Basarab,cu o tipAribrA moldoveneascA, pe care cäuta s'o intreadi. Du-pA Liturghie se urmA cu cArtile sfinte, dindu-se Evanghelia, in-dreptata dupd cea din BAlgrad, de la 1648, gi la 1683 un foartefrumos Apostol, ca minunate ilustratii datorite sApAtorulut inlemn, ieromonahul Damaschin Gherbest 3, i Epistolele Sfintu-

Operele lui Constantin Cantacuzino, Bucure0, 1961, pp. 11-2.Cf. cu tinguirile lui Cantacuzino In marea sa Istorie a Rominilor:

AceastA darA scAdere mare si jale doar inteacest norod, a Destitute' i a ne.vreril sA invete, fiind, este pricinA de este astAzi, nu numai de rAsul altora.ocarA, ci i orbi, muti, surzi sAntem", etc. Operele lui C. Cantacuzino, pp.63-4. AtAtea roduri de oameni strAini i varvari preste dinsii au datibid., p. 162. In stepenea ce astAzi sA aflá [Romiiiii], in care ticAloasAjalnicA este, cine cum ii este voia poate i zice i scrie" ; p. 69. insA RtiLinAni sA inteleg, nu numai cestia de aici, ci i cei din Ardeal; cari incA maineaosi sint, i Moldovenii, i toti cAti i intealtA parte sA af1A, si au . aceastAlimbA" ; ibid., p. 136. Acest din urrnä loc mai ales ni se pare hotAritor,

3 Pref ata Metreiritarelor, 1691: .,La a cArora nevointe avut-am indireptA-toriu pe cinstitul, etc., dumnealui Constantin Cantacozind", Prefata Pt.avoslav-nicei Märturisiri, din acelasi an : Mai virtos ajutoriu IndireptAtoriti malgrealelor cuvinte i noime am avut pe dumnealui Constandin Cantacozine.

4 Gherbest = Herbest ?

Pros A poesie religioag i profanA inainfe de71688 307

Mil Pavel, talmtteite tot de atiujii dascali", sau prelucrate dedin0i dupil vre-un manuscript. i una §i alta din publicatille bu-cure0ene avea altA orinduiala decit cea din Biblie: ele eraumenite oetirii, intrebuintarii in biserictt.

Nu se mai urmä insa mai departe cu aceasta publicare se-parata a partilor Bibliei, cad nevoile slujbei erau astfel indepli-nite, ci ea apäru intreagä la 1688, intr'un mare volum cu slovamica, foarte elegantä, avind aproape optzeci de rinduri pe pa-gindo o desime neobipuita.

Cinci ani pentru o astfel de lucrare sint un timp scurt. N'a-vem a face insa in Biblia luí $erbad-Vodä", care a servítde acum inainte de basa pentru toate edifiile romane0i ale Bi-bliei, cu o traduoere noui de la un capat la altul. Din potriva,ea intrebuinteaza tot ce ie0se pana atunci: Noul Testament §iPsaltirea din Ardeal infra citva, iar Inteo masura mai marePsaltirea in prosa a lui Dosofteiu, Parimiile acestuia, pentru Ve-chiul Testament, prectzm i atitea manuscrise mai vechi caren'au vazut tiparul. Menita tuturor Rominilor, pentru ceade ob0e priinta daruita neamului ruminesc", ea i0 luaseelementele din lucrar aleatuite in toate partite locuite de Roi-mini.

Indreptarea 4imbll stä pentru textele moldovene in schimba-rea cuvintelor dialectale, de origine slavona mai MuIt, ,in in-laturarea perfectului simplu 0 a inversiunilor, atit de obi§nuitela Dosoftei. Pentru traducerile ardelene, se observa acelea§i. nor-me, 0 se parasesc cuvintele invatate, precum: Pontan, in loede: din Pont". Legaturi se pun pl'etutindeui uncle elesiau. Pana i tàlmAcirile muntene, chiar acelea din urmä, din vre-mea lui Serban-Voda, sufär in unele parti o revisie serioa,sA,Ingrijita, care face oca mai mare cinste aleatuitorilor Bíbhet.

Ei n'au lost in stare sä dea la o arte o sumä de contusii0 de grqeli. Prin atita rotunzire, netezire, pieptanare, limbaa pierdut de sigur mult din energía ei cam salbateoa i smuncitä,dar foarte potrivitä pentru a imbräca adevarul dumnezeiesc,care se Meuse cunoscut oamenilor cu cloud mii de ani in urmä.Ins& limba aceasta fara frumuseli ascunse, indrazneli i nai-vhati, avea o instwire care-i rascuImpara toate slatbiciunileneajunsarile: 'impede eu desräViAzire, ea putea fi inteleaszi inorleine ar fi facut parte din neamul nostru.

30 Istoria llteraturil rominesll

Si limlaa aceasta, indreptati cu multi pricepere, modernisati,limpezi k formi pea mai inaltd expresie a limbii literare a tim-pului. Urmagi erau si. se foloseasci de dinsa pentru a do opereoriginate, pentru a imbrica in ea gindttrile noui *i simtirile a-deviirate Car nu fuseseri inci spuse pe rominete.

TABLA DE MATERII

Pae.

In loe de prefald : Locul IR milinilor in desvoltarea vietii sufletesti apopoarelor romanice . . . . . . . 9

Capitolul I. Balada populard ronidneascd (Originea si cidurile ei) . 25

^apitolul II. Poesia populard liricd si satiricA 48Capitolul III. Povestile si snoavele . 66

Capitolul IV. Literatura gnomiLA . . . . 75Capitolul V. Literatura religioasd in veacul al XV lea CArtile

finte si miscarea husitd. Scrieri bogomiliceCapitolul VI. Cronicile slavone . 125

Capitolul VII. Literatura religloasd din veacul al XV .XVI-lea, I:CArtile romdnesti vechi s'i inriurirea lor . 1i2Cultura slavond in Moldova . . 134Tara RonidneascA si tiparul de carti slavone . 136

Neagoe VodA Basarab . . . . . . 140Capitolul VIII. Cele d'intdiu cronici In lavoneste si romAneste :

Cronici moldovenesti . . 151

Cronicile muntene . . . 161

CArtile de istorie populare romdnesti. . . 167

Capitolul IX. Literatura religioasd din veacul al XVI-lea, II :I. Al doilea sir de tipArituri slavone In Tara-Romaneascd . 171

2. TipAriturile romdnesti si slavone din Ardeal . . 1733. CArti slavone s'i slavo-romine tipArite In Ardeal . 193

4. Noile lucrAri romAnesti tipArite in Ardeal . . 197

5. DecAderea culturii slavone In a doua jumdtate a secoluluial XVI-lea . . . . . . . 206

Capitolul X. tnceputuri de scriere romdneascA In principate . 215Capitolul XI. Literatura religioasA In veacul al XVII-lea

Cultura slavond la inceputul veacului al XVII-lea . . 223PAtrunderea limbii romdnesti in viata de Stat si in Bi ericA 229Petru Movild si inriurirea sa . 237

Catechismul ardelean din 1640 . . 2486. Sinodul de la lasi si lupta cu calvinii . . . 255

7. TipArituri muntene si m ldovene pAnd la 1653 . . 259

8. LucrArile Mitropolitului Varlaam si inriurirea Ion. 262

400 'rabid de matern

Pag.

Noile tipirituri muntene de supt Matei Basarab . 276Tipatiturile ardelene . . 281

Capitolul XII. Cronicile romanesti ale veacului al XVII-leaCronica lui Grigore Ureche . . 285Crono raf 'le . . . 309

Capitolul XIII. 1 it ia istoriografic moldoveneasca : Miron CostinI. Miron Co tin . . . . . . . 3152. Un opuscul despre Ardeal s'i altul despre Turci . . . 346

Capitolul XIV. Prosa st poesie religioasa si profana inainte de 1688:Scriitori noi moldovenesti : Nlcolae Milescu . . 365Mitropolitul Dosoftei si lucrarile lui . . 369Tipariturile muntene . 391