turiștii confundă Tower Bridge cu Podul Londrei (London Bridge), care este podul următor pe direcția sensului de curgere a Tamisei.

O legendă urbană spune că în 1968, Robert McCulloch, cel care a cumpărat London Bridge și l-a reconstruit în Lake Havasu, a crezut că a cumpărat Tower Bridge. Acest zvon a fost infirmat de McCulloch și de Ivan Luckin, cel care a vândut podul.

Tower Bridge este în același timp un pod mobil și un pod suspendat. Podul are două turnuri care sunt legate între ele la nivelul superior prin pasarele, care au rolul de a se opune forțelor orizontale exercitate de secțiunile suspendate ale podului de pe părțile dinspre uscat ale turnurilor. Componentele verticale ale forțelor din secțiunile suspendate și reacțiile verticale ale celor două pasarele sunt suportate de cele două turnuri robuste. Pivoții pentru basculare și mașinile necesare deschiderii podului sunt adăpostite la baza fiecărui turn. Culoarea actuală a podului datează din 1977 când a fost vopsit în roșu, alb și albastru în onoarea Reginei Elisabeta a II-a, cu prilejul celei de-a 25-a aniversări a urcării pe tron. Culoarea originală a fost maro ciocolatiu.

de Roata Mileniului, numele său oficial a fost inițial publicat ca British Airways London Eye, atunci Merlin Entertainments London Eye, atunci EDF Energy London Eye. Începând cu mijlocul lunii ianuarie 2015, acesta a fost cunoscut în branding ca Coca-Cola London Eye, în urma unui acord semnat în septembrie 2014.

Intreaga structura este de 135 de metri inaltime si roata are un diametru de 120 de metri . Când a fost ridicata în 1999 a fost cea mai inalta roata din lume Ferris. Înălțimea sa a fost depășita de 160 m pe categorii de Nanchang în 2006, 165 m , Singapore Flyer în 2008, iar 167,6 m High Roller (Las Vegas), în 2014. Sustinut de un A-cadru pe o singură parte, spre deosebire de roțile inalte Nanchang și Singapore, Ochiul este descris de operatorii săi ca fiind "cea mai inalta roata de observatie din lume".

Geografia Londrei

Londra Mare acoperă o suprafață de 1579 km². Londra este port pe Tamisa, râu navigabil. Râul a avut o influență majoră în dezvoltarea orașului. Orașul a fost fondat pe malul de nord, iar până în secolul al XVIII-lea nu a existat decât un singur pod, Podul Londrei, ceea ce a făcut ca orașul să se dezvolte foarte mult la nord de râu. Câmpia Tamisei a fost un teren propice pentru expansiunea orașului, cele câteva coline (ex. Parliament Hill, Primrose Hill) nu au fost piedici semnificative.

În secolele trecute Tamisa era mult mai largă și mai puțin adâncă. Pe întinderea orașului însă a fost canalizată și îndiguită, și mulți dintre afluenții săi au fost complet canalizați și curg acum subteran. Fluxul și refluxul se fac simțite pe Tamisa. Este unul din motivele pentru care Londra este expusă inundațiilor. Pentru a proteja orașul, în anii 1970 s-a construit la Woolwich, în aval, un sistem de ecluze numit Thames Barrier.

Clima Londrei este temperată, cu veri calde dar rareori toride, și ierni blânde. Vara, temperatura depășește rareori 33 °C (recordul absolut fiind 37,9 °C, înregistrat în 2003). Iarna, căderile de zăpadă sunt rare, iar stratul de zăpadă nu depășește în general 2 cm. În ciuda reputației de oraș "ploios", Londra primește anual circa 600 mm de precipitații, adică mai puțin decât, de exemplu, Roma sau Sydney. Datorită întinderii zonei construite, Londra este adeseori un microclimat, unde temperaturile sunt cu circa 5 °C mai ridicate decât în exterior, deoarece clădirile și betonul rețin mai bine căldur.