Luceafărul, Mihai Eminescu, 1883Luceafărul, Mihai Eminescu, 1883Încadrarea (curent literar, specii)Încadrarea (curent literar, specii)

RomantismulRomantismul este un curent literar-artistic care s-a este un curent literar-artistic care s-a manifestat în secolul al XIX-lea, ca reacţie împotrivamanifestat în secolul al XIX-lea, ca reacţie împotriva clasicismului. Articolul programatic este considerat a ficlasicismului. Articolul programatic este considerat a fi PrefaţaPrefaţa la drama la drama CromwellCromwell de V. Hugo (1872), iar în literatura de V. Hugo (1872), iar în literatura română română IntroducţieIntroducţie la Dacia literară de Mihail Kogălniceanu, la Dacia literară de Mihail Kogălniceanu, 1840. 1840.

Dintre principiile artistice ale romantismului,Dintre principiile artistice ale romantismului, amintim: cultul eului, subiectivitatea, primatul sentimentului,amintim: cultul eului, subiectivitatea, primatul sentimentului, al imaginaţiei, al sensibilităţii, evaziunea în trecut, exotism,al imaginaţiei, al sensibilităţii, evaziunea în trecut, exotism, vis, gustul misterului şi al fantasticului, sentimentul naturii,vis, gustul misterului şi al fantasticului, sentimentul naturii, interesul pentru istorie şi folclor, culoare locală, pitoresc,interesul pentru istorie şi folclor, culoare locală, pitoresc, antiteză, amestecul genurilor literare. Personajul romantic esteantiteză, amestecul genurilor literare. Personajul romantic este eroul excepţional în situaţii excepţionale, provine din toateeroul excepţional în situaţii excepţionale, provine din toate categoriile sociale şi evoluează între extreme (angelic,categoriile sociale şi evoluează între extreme (angelic, demonic). El este un geniu, revoltat, demonic, singuratic.demonic). El este un geniu, revoltat, demonic, singuratic.

Operă romantică Operă romantică LuceafărulLuceafărul este o este o sintezăsinteză atât a elementelor specifice atât a elementelor specifice

romantismului, cât şi a universului de creaţie eminescian.romantismului, cât şi a universului de creaţie eminescian. Astfel, inspirându-se din folclor, mitologie, filosofieAstfel, inspirându-se din folclor, mitologie, filosofie romantică, tematica romantică a geniului este exprimatăromantică, tematica romantică a geniului este exprimată artistic într-un poem filosofic, prin motive literare romanticeartistic într-un poem filosofic, prin motive literare romantice precum: noaptea, astrul, marea, visul, cosmogonia, timpul,precum: noaptea, astrul, marea, visul, cosmogonia, timpul, iubirea ca aspiraţe spe absolut, toate, într-o structură duală,iubirea ca aspiraţe spe absolut, toate, într-o structură duală, antitetică.antitetică. Poem romantic Poem romantic

Ca Ca speciespecie, L este un , L este un poem filosoficpoem filosofic. Poemul este o. Poemul este o specie literară consacrată de romantici şi desemnează o operăspecie literară consacrată de romantici şi desemnează o operă literară în versuri, de obicei având proporţii mari, în care seliterară în versuri, de obicei având proporţii mari, în care se îmbină epicul cu liricul şi uneori cu dramaticul. Aceastăîmbină epicul cu liricul şi uneori cu dramaticul. Această imbinare a diferitelor genuri este specifică răzvrătiriiimbinare a diferitelor genuri este specifică răzvrătirii romantice împotriva formelor fixe.romantice împotriva formelor fixe.

Îmbinarea genurilorÎmbinarea genurilor: în L se îmbină, în acelaşi spirit: în L se îmbină, în acelaşi spirit romantic, genul epic (structura epică de basm), genul liricromantic, genul epic (structura epică de basm), genul liric (exprimarea sentimentelor, tensiunea interioară) şi genul(exprimarea sentimentelor, tensiunea interioară) şi genul dramatic (prin dialogul dintre personaje). Putem vorbi astfeldramatic (prin dialogul dintre personaje). Putem vorbi astfel de „narator liric”, de „personaje simbolice”, de „liricade „narator liric”, de „personaje simbolice”, de „lirica măştilor”.măştilor”.

Îmbinarea speciilorÎmbinarea speciilor: în structura poemului, diferite: în structura poemului, diferite fragmente pot fi încadrate în anumite specii literare, cultivatefragmente pot fi încadrate în anumite specii literare, cultivate mai ales de romantism: meditaţia elegiacă, filosoficămai ales de romantism: meditaţia elegiacă, filosofică (monologul Cătălinei), pastelul cosmic (călătoria Luceafărului(monologul Cătălinei), pastelul cosmic (călătoria Luceafărului la Demiurg), idila (tabloul IV).la Demiurg), idila (tabloul IV).

Izvoare de inspiraţieIzvoare de inspiraţieIzvoarele de inspiraţie sunt multiple, dar elaborarea aIzvoarele de inspiraţie sunt multiple, dar elaborarea a

cinci variante succesive au dus la crearea unei operecinci variante succesive au dus la crearea unei opere autonome, cu sensuri proprii. autonome, cu sensuri proprii.

Este semnificativ pentru o operă romantică faptul căEste semnificativ pentru o operă romantică faptul că principala sursă de inspiraţie este principala sursă de inspiraţie este folclorulfolclorul: Eminescu: Eminescu sublimează un sublimează un basm românescbasm românesc, , Fata în grădina de aurFata în grădina de aur,, publicat de Richard Kunisch. publicat de Richard Kunisch. Mitul ZburătoruluiMitul Zburătorului este de este de asemenea o sursă de inspiraţie folclorică, apărând şi în asemenea o sursă de inspiraţie folclorică, apărând şi în CălinCălin (file din poveste)(file din poveste). .

Printre Printre izvoarele filosoficeizvoarele filosofice de inspiraţie se află de inspiraţie se află concepţia lui Arthur Schopenhauerconcepţia lui Arthur Schopenhauer despre geniu. despre geniu.

De asemnea, apar aici şi elemente De asemnea, apar aici şi elemente ale mitologieiale mitologiei greceştigreceşti (titanul), (titanul), creştinecreştine (înger şi demon), indiene. (înger şi demon), indiene.

TemaTemaTema poemului este condiţia omului de geniu.Tema poemului este condiţia omului de geniu.Această problematică a geniului, definitorie pentruAceastă problematică a geniului, definitorie pentru

romantism, este dezvăluită de însuşi Eminescu, într-o notăromantism, este dezvăluită de însuşi Eminescu, într-o notă descoperită pe marginea uneia dintre variante-manuscris: „îndescoperită pe marginea uneia dintre variante-manuscris: „în descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K. (Kunisch)descrierea unui voiaj în ţările române, germanul K. (Kunisch) povesteşte legenda Luceafărului. povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta este povestea. IarAceasta este povestea. Iar înţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nuînţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare,cunoaşte nici moarte şi numele lui scapă de simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pepe de altă parte însă, pe pământ, nu e capabil a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are moarte, dar n-are nici noroc.”are nici noroc.”

Accepţiunea filosofică a geniului romantic esteAccepţiunea filosofică a geniului romantic este consacrată de filosoful german Arthur Schopenauer care consacrată de filosoful german Arthur Schopenauer care punepune în evidenţă o serie de antinomii dintre omul comun şiîn evidenţă o serie de antinomii dintre omul comun şi geniu, înte care se manifestă însă o atracţie reciprocă.geniu, înte care se manifestă însă o atracţie reciprocă. Omul comunOmul comun este caracterizat prin: Individualitate, este caracterizat prin: Individualitate, Subiectivitate, Incapacitatea de a-şi depăşi sfera, Voinţa de aSubiectivitate, Incapacitatea de a-şi depăşi sfera, Voinţa de a trăi, Dorinţa de a fi fericit, Sociabilitatetrăi, Dorinţa de a fi fericit, SociabilitateOmul de geniuOmul de geniu prin: Inteligenţă, raţiune pură, Obiectivitate, prin: Inteligenţă, raţiune pură, Obiectivitate, Capacitatea de a-şi depăşi sfera, Aspiraţia spre cunoaştere,Capacitatea de a-şi depăşi sfera, Aspiraţia spre cunoaştere, Puterea de sacrificiu, SingurătatePuterea de sacrificiu, Singurătate

Prin personajul simbolic Luceafărul-Hyperion sePrin personajul simbolic Luceafărul-Hyperion se asociază două ipostaze romantice ale superiorităţii: geniul, darasociază două ipostaze romantice ale superiorităţii: geniul, dar şi titanul. În mitologia greacă, Hyperion este unul dintre titani,şi titanul. În mitologia greacă, Hyperion este unul dintre titani, fiul lu Uranus şi al lui Gaea. fiul lu Uranus şi al lui Gaea.

În comparaţie cu geniul, care este un spirit pasiv,În comparaţie cu geniul, care este un spirit pasiv, titanul este un spirit activ, un răzvrătit împotriva ordiniititanul este un spirit activ, un răzvrătit împotriva ordinii universului.universului.Elemente de versificaţieElemente de versificaţie

Poemul este alcătuit din 98 de catrene. AlcătuireaPoemul este alcătuit din 98 de catrene. Alcătuirea prozodică este de o „complexitate simplă”, alternând măsuraprozodică este de o „complexitate simplă”, alternând măsura versurilor de 7-8 silabe şi ritmul iambic, rima este îmbrăţişată.versurilor de 7-8 silabe şi ritmul iambic, rima este îmbrăţişată. Structura poemuluiStructura poemului

Lumea poemului se structurează în două planuri: Lumea poemului se structurează în două planuri: uman-terestru şi universal-cosmic. Încercările personajelor dinuman-terestru şi universal-cosmic. Încercările personajelor din cele două planuri alcătuiesc o poveste dramatică (a iubiriicele două planuri alcătuiesc o poveste dramatică (a iubirii imposibile, „peste fire”, din basm). Acestei dualităţi dinamiceimposibile, „peste fire”, din basm). Acestei dualităţi dinamice îi corespunde o compoziţie alcătuită din 4 tablouri:îi corespunde o compoziţie alcătuită din 4 tablouri:

Primul tablou:Primul tablou: cele două planuri se află în cele două planuri se află în interferenţă prin întâlnirea prinţesei cu Luceafărul. Spaţiul esteinterferenţă prin întâlnirea prinţesei cu Luceafărul. Spaţiul este reprezentat de odaia fetei, dar care îşi găseşte deschiderea sprereprezentat de odaia fetei, dar care îşi găseşte deschiderea spre cosmic prin ferestră. Comunicarea eset iluzorie şi magică.cosmic prin ferestră. Comunicarea eset iluzorie şi magică.

Al doilea tablou:Al doilea tablou: fiecare personaj îşi va găsi esenţa fiecare personaj îşi va găsi esenţa (identitatea) întorcându-se în lumea proprie, fiecare intră în(identitatea) întorcându-se în lumea proprie, fiecare intră în dialog cu un personaj definitoriu pentru propria sa realitate.dialog cu un personaj definitoriu pentru propria sa realitate. Acest tablou este dominat de planul uma- terestru al prinţesei,Acest tablou este dominat de planul uma- terestru al prinţesei, care primeşte numele Cătălina şi îşi găseşte perechea- Cătălin.care primeşte numele Cătălina şi îşi găseşte perechea- Cătălin. Spaţiul se închide, este „ungherul”.Spaţiul se închide, este „ungherul”.

Al treilea tablou:Al treilea tablou: apare aici doar planul cosmic. apare aici doar planul cosmic. Luceafărul îşi găseşte şi el numele adevărat: Hyperion, numitLuceafărul îşi găseşte şi el numele adevărat: Hyperion, numit astfel de Demiurg. Lumea este vastă, infinită, atemporală,astfel de Demiurg. Lumea este vastă, infinită, atemporală, amintind de amintind de Scrisoarea IScrisoarea I..

Al patruleaAl patrulea:: tabloul este şi simetric, şi antitetic cu tabloul este şi simetric, şi antitetic cu primul tablou. Din nou apar amândouă planurile: uman, prinprimul tablou. Din nou apar amândouă planurile: uman, prin „doi tineri”, şi cosmic, prin Luceafărul-Hyperion, dar nu„doi tineri”, şi cosmic, prin Luceafărul-Hyperion, dar nu interferează, ci doar restabilesc graniţele.interferează, ci doar restabilesc graniţele. Spaţiul, „crângul”, Spaţiul, „crângul”, nu mai este închis, dar nu mai are nici deschiderea sprenu mai este închis, dar nu mai are nici deschiderea spre infinitul misterios al mării.infinitul misterios al mării.ConcluzieConcluzie: ca în alte poeme, structura simetrică. și, specific: ca în alte poeme, structura simetrică. și, specific romantismului, este antitetică.romantismului, este antitetică.

11

Desfăşurarea tablourilorDesfăşurarea tablourilorTabloul 1Tabloul 1

Incipitul poemului: evocă încipitul basmului: „A fostIncipitul poemului: evocă încipitul basmului: „A fost odată ca-n poveşti, / A fost ca niciodată”, şi sugerează ideeaodată ca-n poveşti, / A fost ca niciodată”, şi sugerează ideea unui timp fabulos, Se conturează portretul eroinei: deşi nu esteunui timp fabulos, Se conturează portretul eroinei: deşi nu este fată de împărat, este doar „din rude mari, împărăteşti”, pare defată de împărat, este doar „din rude mari, împărăteşti”, pare de o unicitate absolută. Superlativul popular („o prea frumoasăo unicitate absolută. Superlativul popular („o prea frumoasă fată”) şi comparaţiile „cum e fecioara între sfinţi / Şi lunafată”) şi comparaţiile „cum e fecioara între sfinţi / Şi luna între stele” o delimitează de condiţia umană, proiectând-oîntre stele” o delimitează de condiţia umană, proiectând-o înspre un destin excepţional. Această unicitate va fi pierdută,înspre un destin excepţional. Această unicitate va fi pierdută, prin găsirea perechii şi intrarea în multiplicitate.prin găsirea perechii şi intrarea în multiplicitate.

Marcat prin închidere, circularitate şi întuneric:Marcat prin închidere, circularitate şi întuneric: „umbra falnicelor bolţi”, „umbra negrului castel”, acest spaţiu„umbra falnicelor bolţi”, „umbra negrului castel”, acest spaţiu al umanului se deschide înspre infinitul mării şi luminaal umanului se deschide înspre infinitul mării şi lumina cosmică: „Privea în zare cum pe mări / Răsare şi străluce”.cosmică: „Privea în zare cum pe mări / Răsare şi străluce”. Aceste „mişcătoare cărări” au rolul unor oglinzi acvatice careAceste „mişcătoare cărări” au rolul unor oglinzi acvatice care amplifică şi mediază lumina cosmică.amplifică şi mediază lumina cosmică.

Fata se îndrăgosteşte de Luceafăr –Fata se îndrăgosteşte de Luceafăr –dar mai ales dedar mai ales de ceea ce percepe ea - imaginea lui luminoasă: „lucifer”ceea ce percepe ea - imaginea lui luminoasă: „lucifer” înseamnă „purtător de lumină”înseamnă „purtător de lumină” El apare în primul rând ca El apare în primul rând ca lumină - element al naturii sale divine, o lumină supranaturală,lumină - element al naturii sale divine, o lumină supranaturală, depăşind posibilităţile de percepere umane: sugerată dedepăşind posibilităţile de percepere umane: sugerată de oximoronuloximoronul „ţesând cu recile-i scântei o mreajă de văpaie”. „ţesând cu recile-i scântei o mreajă de văpaie”. Din lumi diferite, cei doi vor comunica într-un spaţiu magic,Din lumi diferite, cei doi vor comunica într-un spaţiu magic, atemporal instituit în cadru nocturn: de atemporal instituit în cadru nocturn: de somnul şi de visulsomnul şi de visul fetei, de fereastră şi de oglindă.fetei, de fereastră şi de oglindă. Toate reprezintă motive ale Toate reprezintă motive ale imaginarului romantic, specific lui Eminescu. imaginarului romantic, specific lui Eminescu.

El este atras de descântecul fetei. Pentru a seEl este atras de descântecul fetei. Pentru a se întrupa, recurge la două metamorfoze: angelică şiîntrupa, recurge la două metamorfoze: angelică şi demonică, deoarece „geniul conciliază în sinedemonică, deoarece „geniul conciliază în sine contradicţiile”(Călinescu).contradicţiile”(Călinescu). De asemenea, îşi relevă natura De asemenea, îşi relevă natura non-categorială, este independent faţă de o formă dată, înnon-categorială, este independent faţă de o formă dată, în opoziţie cu fixarea într-o anumită, unică formă a umanului,:opoziţie cu fixarea într-o anumită, unică formă a umanului,: „chip de lut” (precum sugerează descierea lui Cătălin:„chip de lut” (precum sugerează descierea lui Cătălin: „obrăjori”). In amandouă întrupările predomină se îmbină„obrăjori”). In amandouă întrupările predomină se îmbină elemente ale Erosului (viața) și elemente ale Thanatosuluielemente ale Erosului (viața) și elemente ale Thanatosului (moartea). În prima ipostază, L unește cerul și marea, înaltul și(moartea). În prima ipostază, L unește cerul și marea, înaltul și adâncul, reprezentând totalitatea spațiului, iar în a doua, uneșteadâncul, reprezentând totalitatea spațiului, iar în a doua, unește ziua cu noaptea, reprezentând totalitatea timpului. Esteziua cu noaptea, reprezentând totalitatea timpului. Este esenţială aici imaginea cercului: în apă sau în cer, marcheazăesenţială aici imaginea cercului: în apă sau în cer, marchează mişcarea, geneza; mişcarea, geneza;

Incompatibilitatea dintre lumea fetei şi a LuceafăruluiIncompatibilitatea dintre lumea fetei şi a Luceafărului este din nou accentuată „Eu sunt nemuritor şi tu eştieste din nou accentuată „Eu sunt nemuritor şi tu eşti muritoare”, fata: „Căci eu sunt vie, tu eşti mort / Şi ochiul tăumuritoare”, fata: „Căci eu sunt vie, tu eşti mort / Şi ochiul tău mă-ngheată”. mă-ngheată”.

Luceafărul promite fetei că-şi va schimba condiţiaLuceafărul promite fetei că-şi va schimba condiţia pentru „o oră de iubire”.pentru „o oră de iubire”.Tabloul 2Tabloul 2

În tabloul doi, planul este cel terestru.În tabloul doi, planul este cel terestru.Spaţiul se schimbă: devine mai închis decât laSpaţiul se schimbă: devine mai închis decât la

început şi oarecum insignifiant: „într-un ungher”. Prinţesa îşiînceput şi oarecum insignifiant: „într-un ungher”. Prinţesa îşi primeşte nume, astfelprimeşte nume, astfel este individualizată şi „fixată” în este individualizată şi „fixată” în planul terestru. De asemenea, îşi primeşte şi perechea:planul terestru. De asemenea, îşi primeşte şi perechea: Cătălin. Nu mai este unică, excepţională:Cătălin. Nu mai este unică, excepţională:

Portretul lui Cătălin se construieşte antitetic cu celPortretul lui Cătălin se construieşte antitetic cu cel al Luceafărului. În timp ce Luceafărul era în afaraal Luceafărului. În timp ce Luceafărul era în afara planului de existenţă uman, Cătălin este fixat chiar prinplanului de existenţă uman, Cătălin este fixat chiar prin poziţia sa socială inferioară.poziţia sa socială inferioară. Amănuntele asupra cărora se Amănuntele asupra cărora se insistă sunt ochii şi faţa: „îndrăzneţ cu ochii”, „Cu obrăjei cainsistă sunt ochii şi faţa: „îndrăzneţ cu ochii”, „Cu obrăjei ca doi bujori / de rumeni”, sugerează vitalitatea. Cătălin îidoi bujori / de rumeni”, sugerează vitalitatea. Cătălin îi propune o lecţie de iubire Cătălinei („ars amandi”) insistând,propune o lecţie de iubire Cătălinei („ars amandi”) insistând,

spre deosebire de promisiunile cosmice ale Luceafărului,spre deosebire de promisiunile cosmice ale Luceafărului, asupra gesturilor concrete: banale, aproape triviale.asupra gesturilor concrete: banale, aproape triviale.

Schimbarea planului spre terestru atrage după sine şiSchimbarea planului spre terestru atrage după sine şi schimbarea limbajului, care devine comun Cîtălinei, luischimbarea limbajului, care devine comun Cîtălinei, lui Cătălin, dar şi vocii poetice: „bată-i vina”, „ia du-t de-ţi veziCătălin, dar şi vocii poetice: „bată-i vina”, „ia du-t de-ţi vezi de treabă”, „Să-mi dai o gură”.de treabă”, „Să-mi dai o gură”.

Răspunsul Cătălinei este un monolog în care îşiRăspunsul Cătălinei este un monolog în care îşi revelează natura duală, antitetică:revelează natura duală, antitetică:

parte a făpturii ei se potriveşte cu Cătălinparte a făpturii ei se potriveşte cu Cătălin altă parte tânjeşte după Luceafăr, ca absolut dealtă parte tânjeşte după Luceafăr, ca absolut de

neatinsneatinsTabloul 3Tabloul 3Lumea descrisă aici este cea cosmică, deschisă deLumea descrisă aici este cea cosmică, deschisă de

către călătoria către Demiurg pentru a acere nemurirea.către călătoria către Demiurg pentru a acere nemurirea.Tabloul începe cu o secvenţă descriptivă aTabloul începe cu o secvenţă descriptivă a

cosmosului, un pastel al naturii cosmice, care s-a bucurat de ocosmosului, un pastel al naturii cosmice, care s-a bucurat de o deosebită atenţie la romantici..deosebită atenţie la romantici..

Inversiunea predicatului „Porni Luceafărul”Inversiunea predicatului „Porni Luceafărul” dinamizează imaginea. Categoriile spaţio-temporale ale lumiidinamizează imaginea. Categoriile spaţio-temporale ale lumii obişnuite sunt negate: nu mai există sus şi jos (prin imagineaobişnuite sunt negate: nu mai există sus şi jos (prin imaginea metaforică „un cer de stele dedesupt / Deasupra-i cer demetaforică „un cer de stele dedesupt / Deasupra-i cer de stele”), spaţiul fuzionează cu timpul anticipând viteza luminii,stele”), spaţiul fuzionează cu timpul anticipând viteza luminii, iar atemporalitatea anulează diferenţele dintre ani şi clipe: „Şiiar atemporalitatea anulează diferenţele dintre ani şi clipe: „Şi căi de mii de ani treceau/ în tot atâtea clipe”. Comparaţiacăi de mii de ani treceau/ în tot atâtea clipe”. Comparaţia „părea un fiulger neîntrrupt” accentuează dinamismul.„părea un fiulger neîntrrupt” accentuează dinamismul.

Călătoreşte în spaţiu şi în timp, la momentul genezeiCălătoreşte în spaţiu şi în timp, la momentul genezei lumilor, asemănătoare cu lumilor, asemănătoare cu Scrisoarea IScrisoarea I..

Este o geneză inversă: de la lumile create, laEste o geneză inversă: de la lumile create, la izvorârea lor, apoi la haosul iniţial (increatul).izvorârea lor, apoi la haosul iniţial (increatul). Neantul Neantul Fiinţei de dinainte de creație este sugerat prin metaforeFiinţei de dinainte de creație este sugerat prin metafore precum: „goluri”, o „sete care-l soarbe”, „un adânc asemenea /precum: „goluri”, o „sete care-l soarbe”, „un adânc asemenea / uitării celei oarbe”. Luceafărul călătoreşte spre momentuluitării celei oarbe”. Luceafărul călătoreşte spre momentul iniţial al creaţiei, spre vidul primordial, pentru a ajunge lainiţial al creaţiei, spre vidul primordial, pentru a ajunge la punctul în care se instituie Legea lumilor: aici el cere „altăpunctul în care se instituie Legea lumilor: aici el cere „altă lege”.lege”.

Demiurgul – numit de Luceafăr „Părinte” sălăşluieşteDemiurgul – numit de Luceafăr „Părinte” sălăşluieşte în acest Neant, este o voce impersonală, întruchipare a Legiiîn acest Neant, este o voce impersonală, întruchipare a Legii implacabile. În răspunsul lui, Demiurgul îl numește Hyperionimplacabile. În răspunsul lui, Demiurgul îl numește Hyperion – dezvăluindu-i numele ascuns, care-i surprinde esenţa fiinţei -– dezvăluindu-i numele ascuns, care-i surprinde esenţa fiinţei - ipostaza pe care Cătălina nu o bănuia, la care nu avea acces:ipostaza pe care Cătălina nu o bănuia, la care nu avea acces: pe-deasupra-mergătorul. Aici se dezvăluie, prin urmare, naturape-deasupra-mergătorul. Aici se dezvăluie, prin urmare, natura esenţială a lui Hyperion, ca fiinţă intermediară întreesenţială a lui Hyperion, ca fiinţă intermediară între Dumnezeu şi om (daimon)Dumnezeu şi om (daimon)Refuzul Demiurgului conturează o viziune asupra condiţieiRefuzul Demiurgului conturează o viziune asupra condiţiei umane asemănătoare celei prezentate în umane asemănătoare celei prezentate în Glossă, Scrisoarea IGlossă, Scrisoarea I::

Identitatea de măşti a oamenilor: „piară oamenii cuIdentitatea de măşti a oamenilor: „piară oamenii cu toţi / s-ar naşte iarăşi oameni”toţi / s-ar naşte iarăşi oameni”

Deşertăciunea „vanitas vanitatum”Deşertăciunea „vanitas vanitatum” EfemeritateaEfemeritatea Supunerea la noroc(„ei doar au stele cu noroc”)Supunerea la noroc(„ei doar au stele cu noroc”) ciclul existenţei: „Căci toţi se nasc spre a muri / şiciclul existenţei: „Căci toţi se nasc spre a muri / şi

mor spre a se naşte”mor spre a se naşte”Luceafărul cere să fie muritor, cere adică „devenirea întruLuceafărul cere să fie muritor, cere adică „devenirea întru devenire”(Noica).devenire”(Noica).Demiurgul îi refuză moartea, îi oferă în schimb treiDemiurgul îi refuză moartea, îi oferă în schimb trei ipostaze ale genialităţii, ca formele nemuritoare aleipostaze ale genialităţii, ca formele nemuritoare ale existenţei, îi arată adică faptul că natura generală poate fiexistenţei, îi arată adică faptul că natura generală poate fi de mai multe feluri: înţeleptul, poetul (artistulde mai multe feluri: înţeleptul, poetul (artistul reprezentând motivul orfic), geniul militar.reprezentând motivul orfic), geniul militar.

Tabloul 4Tabloul 422

Cuplul omenesc, cei doi tineri, sugerează oCuplul omenesc, cei doi tineri, sugerează o generalizare a fiinţei umane, ei reprezintă, anonimi, întreagageneralizare a fiinţei umane, ei reprezintă, anonimi, întreaga condiţie umană, perechea.condiţie umană, perechea.

Cronotopul pare a fi sacru şi armonios, asemeneaCronotopul pare a fi sacru şi armonios, asemenea idilei din idilei din Sara pe dealSara pe deal prin: momentul asfinţitului, răsăritul prin: momentul asfinţitului, răsăritul lumii, lumina lunară, singurătatea perechii. lumii, lumina lunară, singurătatea perechii. Cătălin este transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei,Cătălin este transfigurat parcă de lumina din sufletul fetei, care, la rândul ei, reflectă lumina Luceafărului. Cuvintele luicare, la rândul ei, reflectă lumina Luceafărului. Cuvintele lui sunt înnobilate, au o anumită gravitate liniştită. Ei și-ausunt înnobilate, au o anumită gravitate liniştită. Ei și-au pierdut şi numele: „doi tineri”, „doi copii”.pierdut şi numele: „doi tineri”, „doi copii”.

Ultima strofă reinstituie opoziţia dintre lumi:Ultima strofă reinstituie opoziţia dintre lumi:Trăind în cercul vostru strâmtTrăind în cercul vostru strâmtNorocul vă petrece Norocul vă petrece Ci eu în lumea mea mă simt Ci eu în lumea mea mă simtNemuritor şi receNemuritor şi rece

Geniul rămâne la sfera lui, își identitatea cu sine, iarGeniul rămâne la sfera lui, își identitatea cu sine, iar omul închis în lumea norocului, omul închis în lumea norocului,

Concluzii / Viziune asupra lumiConcluzii / Viziune asupra lumiiiÎn concluzie, viziunea asupra lumii în acest poem,În concluzie, viziunea asupra lumii în acest poem,

este una romatică, mai ales prin: sistemul de opoziții creat,este una romatică, mai ales prin: sistemul de opoziții creat, răzvrătirea Luceafărului împotriva Legii date și năzuința derăzvrătirea Luceafărului împotriva Legii date și năzuința de neatins a Cătălinei înspre o dragoste ideală, absolută.neatins a Cătălinei înspre o dragoste ideală, absolută. Complexitatea poemului a atras numeroase interpretări, de laComplexitatea poemului a atras numeroase interpretări, de la cele care pun în evidenţă pesimismul schopenhauer-ian, pînăcele care pun în evidenţă pesimismul schopenhauer-ian, pînă la cele care accentuează rolul geniului de a aduce armonie şila cele care accentuează rolul geniului de a aduce armonie şi lumină în lumea umană (Noica).lumină în lumea umană (Noica).

33