CAPITOLUL I

PREZENTAREA GENERALĂ A S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.

1.1. DATE GENERALE ŞI SCURT ISTORIC

AL S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.

Denumirea societăţii

Societatea analizată este Societatea Comercială AUTOMOBILE DACIA SA.

În toate actele, facturile, anunţurile, publicaţiile şi alte acte emanând de la societate,

denumirea societăţii va fi precedată sau urmată de cuvintele societate pe acţiuni sau

iniţialele S.A. de capitalul social şi numărul de înregistrare.

Forma juridică a societăţii

Societatea comercială AUTOMOBILE DACIA S.A. este persoană juridică

română, având forma juridică de societate pe acţiuni. Aceasta îşi desfăşoară

activitatea în conformitate cu legile române şi cu prezentul statut.

Prin Sentinţa Civilă nr. 688/S/23 iunie 1995, Tribunalul Judeţean Argeş

autorizează funcţionarea Societăţii Comerciale AUTOMOBILE DACIA SA. Aceasta

a fost înmatriculată la Camera de Comerţ şi Industrie a judeţului Argeş, Oficiul

Registrului Comerţului sub nr. J03/81/1991.

Sediul societăţii

Sediul societăţii este în România, judeţul Argeş, localitatea Colibaşi, str.

Uzinei nr. 1. Sediul societăţii poate fi schimbat în altă localitate din România, pe baza

hotărârii adunării generale a acţionarilor, potrivit legii.

Societatea poate avea sucursale, filiale, reprezentanţe, agenţii, direcţii situate şi

în alte localităţi din ţară şi străinătate.

Scurt istoric

Între anii 1952-1968, la Colibaşi s-au fabricat piese şi subansamble pentru

autovehicule şi tractoare. La 1 august 1968 a ieşit pe porţile fostei Întreprinderi de

Autoturisme Colibaşi primul autoturism sub marca DACIA 1100, realizat prin

colaborarea specialiştilor români cu cei francezi ai firmei RENAULT pe baza licenţei

RENAULT.

Treptat, experienţa acumulată şi anii de pionierat ai industriei româneşti a dat

posibilitatea constructorilor argeşeni să realizeze noi modele DACIA, care, într-o

ordine cronologică, ar arăta astfel:

-1969-1970: DACIA ESTAFETTE

-1972-1979: DACIA 1300, DACIA AUTOSANITARĂ

-1980: DACIA 1304 PICK-UP, 1304 DROP SIDE

-1980: DACIA 1310 BERLINĂ şi BREAK.

Anul 1989 a marcat modificări esenţiale, atât în structura organizatorică, cât şi

în structura producţiei de autoturisme. S-a trecut la industrializarea modelului

DACIA 1325 Liberta (1990), la producţia modelelor DACIA 1304 King-Cab,

DACIA 1307 DOUBLE CABINE (1992), DACIA 1309 (1992) derivate din

camioneta DACIA, dar care, spre deosebire de modelele anterioare, prezintă

îmbunătăţiri tehnico-funcţionale şi de design.

Începând cu luna septembrie 1995, s-a trecut la industrializarea unui nou model

ce poartă denumirea tehnică de DACIA R 523 NOVA, un produs 100% românesc ce

a fost prezentat la TIBCO 95.

S.C. AUTOMOBILE DACIA SA, unitate economică profilată în producţia de

autoturisme de oraş din familia DACIA şi a pieselor de schimb aferente,

continuatoarea tradiţiei în fabricaţia de automobile din fosta întreprindere de

Autoturisme Piteşti a luat fiinţă în anul 1990, prin punerea în aplicare a H.G. nr.

1177, a prevederilor legii nr. 15/1990 cu privire la reorganizarea unităţii economice

2

de stat în regii autonome şi societăţi comerciale şi a legii nr. 31/1990 a societăţii

comerciale.

Pe baza acestor legi s-a trecut la modularea fostei întreprinderi de Automobile

în şapte societăţi comerciale pe acţiuni cu personalitate juridică, cont în bancă şi

buget de venituri şi cheltuieli proprii:

1.AUTOMOBILE DACIA SA

2.FAT SA

3.ECMA SA

4.COMAS SA

5.SEGMOT SA

6.FAM SA

7.DACOTRANS SA

Pentru a asigura condiţiile necesare colaborării în şapte societăţi comerciale la

realizarea produsului finit – automobilul DACIA -, s-a convenit de la început ca

formă organizatorică, Holdingul, în care societatea AUTOMOBILE DACIA SA

participa cu 22,2 mld.lei în totalul capitalului iniţial de peste 66,6 mld lei, ceea ce

reprezintă 33,3%.

Acest sistem de organizare permitea societăţii comerciale AUTOMOBILE

DACIA SA să controleze prin acţiuni sistemul organizatoric şi de eficienţă al

celorlalte societăţi comerciale componente ale Holdingului, realizându-se liantul

cointeresării reciproce în organizarea şi conducerea producţiei, a investirii resurselor

materiale şi de muncă, stabilindu-se de comun acord coordonatele după care are loc

evoluţia tehnico-economică în contextul naţional şi internaţional. Lipsa unor

reglementări legislative şi în acelaşi timp, lipsa de experienţă în asigurarea condiţiilor

organizării şi coordonării unui Holding, au determinat renunţarea la această formă

organizatorică a Platformei Colibaşi, fiecare societate comercială desfăşurându-şi

activitatea în specificul propriu, prin propria coordonare a conducerii, dar urmărind

colaborarea cu celelalte societăţi de pe platformă.

3

Conform Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 35 din

15.09.1997, societatea comercială AUTOMOBILE DACIA SA se reorganizează şi

restructurează în societăţi comerciale:

-SC MECANICA DACIA SA

-SC MOTOARE DACIA SA

-SC MATRITE DACIA SA

-SC MAŞINI UNELTE DACIA SA

-SC UTILAJE DACIA SA

-SC TRANSPORTURI DACIA SA

-SC SERVICII COMUNE DACIA SA

Structura acţionariatului

În anul 1998, SC AUTOMOBILE DACIA SA era o societate comercială pe

acţiuni cu capital majoritar de stat, şi care 51% din acestea erau deţinute de FPS, iar

48% au fost subscrise în cadrul programului de privatizare în masă. Ca urmare a

efectelor aplicării Legii 66/1993, a Legii 77/1994 şi a Legii 55/1995, structura

acţionariatului la 30.06.1997 este cea prezentată mai jos:

Tabelul 2.1.

Denumirea acţionarilor Numărul acţiunilor Valoarea acţiunilor Procent participare

Pers. fizice acţionari conf. Legii 55/1995

334.226.892 334.226.892 48,830%

Pers. fizice acţionari conf. Legii 77/1994

1.103.000 1.103.000 0,161%

Pers. fizice acţionari conf. Legii 66/1993

4850 4850 0,001%

Fondul Proprietăţii de Stat

349.136.336 349.136.336 51,008%

TOTAL 684.471.078 684.471.078 100%

În data de 2 iulie 1999, S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. a semnat contractul

de vânzare cumpărare către firma RENAULT a pachetului majoritar (51%) de

acţiuni, societatea numindu-se în prezent DACIA-RENAULT – Group Firme.

4

1.2. SCOPUL ŞI OBIECTUL DE ACTIVITATE

Scopul societăţii este producerea şi comercializarea de automobile, piese de

schimb, maşini, unelte şi instalaţii pentru industria de automobile, de agenţi

energetici şi termici pentru societăţile comerciale de pe platforma industrială Colibaşi

şi terţi, promovarea şi punerea în aplicare a iniţiativelor de interes naţional în

domeniul fabricaţiei de automobile şi realizarea de beneficii.

Obiectul de activitate al societăţii este:

-proiectarea, fabricaţia, montajul, finisarea, condiţionarea şi vânzarea la intern

şi extern a automobilelor, componentelor, pieselor de schimb. maşinilor unelte şi

instalaţiilor pentru industria de automobile;

-importul, cumpărarea şi vânzarea tuturor materialelor componente, pieselor

detaşate, scule şi accesorii necesare pentru pregătirea, întreţinerea şi repararea

susnumitelor produse;

-cumpărarea, producerea, distribuirea şi comercializarea agenţilor energetici şi

termici către societăţile comerciale care funcţionează pe platforma industrială

Colibaşi, precum şi a altor unităţi;

-importul de vehicule asamblate de la firmele cu care societatea comercială

AUTOMOBILE DACIA SA cooperează;

-servicii apres-ventre a tuturor produselor enumerate mai sus;

-efectuarea de studii tehnice, comerciale, economice, financiare legate de

comercializarea şi fabricarea produselor mai sus menţionate într-un sens foarte larg;

-crearea de sucursale, filiale, agenţii, reprezentanţe în ţară şi străinătate, al

căror obiect de activitate se leagă de activităţile de mai sus;

-efectuarea operaţiunilor de comerţ exterior, engineering, colaborarea directă

cu băncile de comerţ exterior, putând participa şi conveni la operaţiuni de credit şi

cooperare cu firme străine atât în domeniul său de activitate cât şi în alte domenii;

-desfăşoară activităţi cu caracter social în favoarea salariaţilor;

5

-achiziţionează, recondiţionează şi vinde automobile de ocazie şi în general

toate operaţiunile industriale, comerciale, financiare, mobiliare şi imobiliare care sunt

legate direct sau indirect de obiectul oricăror alte activităţi similare sau conexe.

În scopul punerii în valoare a obiectului de activitate societatea

AUTOMOBILE DACIA SA este organizată şi funcţionează în conformitate cu

statutul propriu şi structura organizatorică aprobată de Adunarea Generală a

Acţionarilor.

Structura organizatorică a fost gândită şi elaborată să funcţioneze pe direcţii, cu

servicii şi activităţi specifice, fabrici sau secţii şi sectoare de activitate pentru

producţia de bază, auxiliară şi de întreţinere-reparaţii mijloace din dotare.

Gama de autoturisme fabricate în decursul timpului în cadrul SC DACIA SA

cuprinde următoarele repere:

-Dacia 1310

-Dacia 1310 Break

-Dacia 1325 Liberta

-Dacia 1304

-Dacia 1305

-Dacia 1307

-Dacia 1309

-Dacia Nova

Destinaţia acestor autoturisme este variată, de la transportul de persoane cu

patru şi cinci locuri, până la transporturi cu destinaţii comerciale, pe distanţe mici şi

medii a unor mărfuri de volum şi greutate mică, din sfera comerţului şi prestărilor de

servicii.

În prezent, fabricaţia de produse este orientată spre producerea unor

autoturisme cu o linie modernă, care să se încadreze în tendinţele actuale de design

auto. În acest sens, în ultimul timp, a apărut autoturismul Dacia Super Nova, în patru

variante de fabricaţie:

1. Europa

2. Rapsodia

6

3. Comfort

4. Clima

Având în vedere faptul că, relaţia dintre întreprindere şi mediu se manifestă

atât pe piaţa internă cât şi externă, noul proprietar al societăţii comerciale urmăreşte

în perspectivă, optiomizarea acestui raport, căutând să se plaseze cât mai bine pe

piaţă, apelând în acest scop, la strategii de valorificare a structurilor pieţei.

În acest sens, managementul societăţii, este orientat spre adoptarea unei

strategii nediferenţiate, căutând pentru un orizont de timp mediu şă se adreseze

întregii pieţe. Prin produsele, formele de promovare şi comercializare, prin practicile

de distribuţie şi preţ utilizate societatea urmăreşte să se impună pe piaţă, obiectiv

specific în general noilor întreprinderi.

Pe măsura realizării acestor obiective, întreprinderea se va adresa în mod

selectiv acelor segmente pe care le poate satisface, trecând la practicarea unei

strategii diferenţiate (selective).

1.2. ORGANIZAREA ACTIVITĂŢII

Sistemul organizatoric si organele de conducere

Structura organizatorică a societăţii comerciale, numărul de posturi precum şi

normativul de constituire a compartimentelor funcţionale şi de producţie sunt

aprobate de Adunarea Generală a Acţionarilor.

Structura organizatorică a SC AUTOMOBILE DACIA SA este prezentată

grafic în Organigramă (Anexa 2) şi cuprinde următoarele module specializate.

1. Activitatea Tehnic Dezvoltare:

-organizează, conduce şi coordonează activitatea tehnică de dezvoltare,

pregătirea fabricaţiei şi de investiţii mecano-energetică din cadrul platformei de

autoturisme Colibaşi, direct la SC AUTOMOBILE DACIA SA şi metodologie la

celelalte societăţi comerciale, urmare a faptului că societatea este acţionar majoritar

la acestea.

Structura organizatorică a activităţii Tehnic Dezvoltare:

7

A.Direcţia CESAR

B.Direcţia Tehnologii

C.Direcţia Tehnic

D.Direcţia Investiţii Mecano-Energetice

E.Direcţia Programare Dezvoltare Optimizare

F.Serviciul Editare Service

2.Activitatea producţie

-organizează conduce şi gestionează activitatea de producţie AUTOMOBILE

DACIA SA şi transport intern în platforma industrială Colibaşi.

Structura organizatorică a activităţii Producţie:

A.Serviciul Central Producţie

B.Direcţia Fabricaţie Autoturisme

C.Departament Finisări-Livrări Autoturisme

D.Departament Transport Intern

3.Activitatea comercială

-organizează şi conduce şi gestionează activitatea în domeniul comercial în SC

AUTOMOBILE DACIA SA şi conform procedurilor de lucru în celelalte societăţi

din cadrul platformei industriale Colibaşi.

Structura organizatorică activităţii Comerciale:

A.Direcţia Export

B.Direcţia Afaceri Internaţionale

C.Departamentul Aprovizionare

D.Departamentul Vânzări

E.Inginer Sef Service

F.Departamentul Inspecţiei Evaluare Colaboratori

G.Serviciul Contracte Asigurări Resurse

H.Departament Promovarea Concurenţei

4.Activitatea financiară

8

-conduce, coordonează şi gestionează activitatea în domeniul financiar contabil

în SC AUTOMOBILE DACIA SA şi conform procedurilor de lucru în celelalte

societăţi din cadrul platformei industriale Colibaşi.

Structura organizatorică a activităţii Financiare:

A.Direcţia Economică

B.Direcţia Financiar-Contabilitate

C.Direcţia Informatică

D.Serviciul CFI

E.Serviciul Disciplină Contractuală

F.Serviciul Valori Mobiliare

G.Serviciul Plan Sinteze

H.Birou Plasament de Capital

I.Birou Juridic

5.Activitatea cooperare-control

-organizează, conduce şi coordonează societăţile din platforma industrială

Colibaşi în domeniile cooperare şi control calitate producţie.

Structura organizatorică a activităţii Cooperare-Control

A.Direcţia Control Tehnic Calitate

B.Inginer Sef Cooperare Platformă

6.Activitatea Organizare Resurse Umane

-organizează, conduce şi coordonează direct şi metodologic activitatea

societăţilor comerciale din platforma de autoturisme Colibaşi în domeniile:

organizare, resurse umane, salarizare, protecţia muncii, paza PSI.

Structura organizatorică a activităţii Organizare Resurse-Umane:

A.Direcţia Organizare Control

B.Direcţia Resurse Umane Salarizare.

Structura de conducere a SC AUTOMOBILE DACIA SA este:

-Adunarea Generală a Acţionarilor

-Comisia de Cenzori

9

-Consiliul Managerial şi Consiliul Executiv

-Managerul General

-Consilieri tehnici şi economici

Adunarea Generală a Acţionarilor – este organul de conducere al SC

AUTOMOBILE DACIA SA, care decide asupra activităţii acesteia, a politicii şi

strategiei tehnice, de dezvoltare, producţie, economice şi comerciale, este cu alte

cuvinte organul suveran al societăţii.

Adunarea Generală este constituită din acţionarii societăţii, persoane fizice sau

juridice. Acţionarii participă direct la adunările generale, sau prin alţi acţionari, pe

baza unei procuri speciale, conform art. 83 din legea nr. 31/1990.

Adunarea Generală a Acţionarilor îşi desfăşoară activitatea în baza legii

31/1990 şi a prevederilor din contractul de societate şi statutul societăţii.

Validitatea adunării generale este condiţionată de prezenţa sau reprezentarea

acţionarilor, conform art. 74 din Legea nr. 31/1990

Adunarea generală – ordinară sau extraordinară – poate delibera numai asupra

problemelor figurate pe ordinea de zi şi în ceea ce priveşte revocarea managerilor.

După închiderea dezbaterilor, acţionarii reuniţi în adunarea generală sunt chemaţi să

voteze hotărârile propuse. Fiecare reuniune se încheie prin întocmirea unui proces

verbal al întrunirii conform art. 89 din legea 31/1990 şi prin întocmirea Hotărârii

Adunării Generale, semnată de acţionari. Hotărârile luate de adunarea generală în

limitele legii, contractului de societate sau statutului sunt obligatorii chiar şi pentru

acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat contra.

Principalele atribuţii ale Adunării Generale a Acţionarilor:

-Numeşte Consiliul Managerial, în conformitate cu prevederile Legii nr.

66/1993, a contractului de management, modificată şi completată prin Ordonanţa de

urgenţă nr. 39/1997, le stabileşte remuneraţia îi descarcă de activitate sau îi revocă.

-Alege membrii Consiliului executiv, cenzorii, inclusiv cenzorii supleanţi, le

stabileşte remuneraţia, îi descarcă de activitate sau îi revocă

-Aprobă structura organizatorică a societăţii comerciale şi numărul de posturi,

precum şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale şi de producţie;

10

-Aprobă sistemul de salarizare a personalului angajat în funcţie de studii şi

muncă efectiv prestată, cu respectarea limitei minime de salarizare prevăzută de lege;

-Aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi implicit programul de activitate pe

exerciţiul următor;

-Examinează, aprobă sau modifică bilanţul contabil şi contul de beneficii şi

pierderi, după analizarea rapoartelor Consiliului de administraţie şi a cenzorilor,

aprobă repartizarea beneficiului;

-Hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung,

inclusiv a celor externe; stabileşte competenţele şi nivelul de contractare a

împrumuturilor bancare curente, a creditelor comerciale şi a garanţiilor; aprobă orice

fel de credit financiar acordat de societatea comercială;

-Hotărăşte cu privire la înfiinţarea şi desfiinţarea de sucursale, filiale .i agenţii;

-Hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social al societăţii

comerciale, la modificarea numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora,

precum şi la cesiunea acţiunilor;

-Hotărăşte cu privire la adoptarea sau modificarea Statutului societăţii

comerciale, precum şi la transformarea formei juridice a societăţii;

-Hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea, dizolvarea şi lichidarea societăţii

comerciale;

-Analizează rapoartele managerului general privind stadiul şi perspectivele

societăţii comerciale, cu referire la profit şi dividende, poziţia pe piaţa internă şi

internaţională, nivelul tehnic şi calitatea, forţa de muncă, protecţia mediului, relaţiile

cu clienţii, etc.;

-Hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a managerului general sau

cenzorilor pentru paguba pricinuită societăţii comerciale.

-Hotărăşte orice alte probleme privind societatea, etc.

Cenzorii – Gestiunea societăţii este controlată de cenzori direct şi la cererea

acţionarilor. Cenzorii sunt în număr de 3 şi trebuie să fie acţionari ai societăţii

11

comerciale cu excepţia cenzorilor contabili. Cenzorii se aleg de Adunarea Generală a

Acţionarilor.

Adunarea Generală a Acţionarilor alege de asemenea acelaşi număr de cenzori

supleanţi care vor înlocui, în condiţiile legii cenzorii titulari.

Cenzorii au următoarele atribuţii:

-În cursul exerciţiului financiar anual, verifică modul ăn care sunt gospodărite

fondurile fixe şi mijloacele circulante, portofoliul de efecte, casa şi registrele de

evidenţă contabilă;

-La închiderea exerciţiului financiar controlează exactitatea inventarului, a

documentelor şi informaţiilor asupra conturilor societăţii comerciale, a bilanţului şi a

contului de beneficii şi pierderi, prezentând Adunării Generale a Acţionarilor un

raport scris:

-La lichidarea societăţii comerciale controlează operaţiunile de lichidare:

-Prezintă Adunării Generale a Acţionarilor, punct de vedere la propunerile de

reducere a capitalului social sau modificarea statutului şi obiectului de activitate al

societăţii.

Cenzorii sunt obligaţi de asemenea:

-să facă în fiecare lună şi pe neaşteptate inspecţii casei şi să verifice evidenţa

titlurilor sau valorilor ce sunt proprietatea societăţii sau au fost primite în gaj,

cauţiune sau depozit;

-să convoace adunarea ordinară sau extraordinară când constată nereguli sau

pierderi în cadrul societăţii, inclusiv în cazul în care conducerea societăţii nu şi-a

exercitat, conform legii prerogativele de conducere în raportare;

-să ia parte la adunările ordinare şi extraordinare, putând face să se insereze în

ordinea de zi sau în hotărârile luate propunerile pe care le consideră necesare;

-să constate şi să propună măsuri pentru ca depunerea garanţiei din partea

administratorilor să fie certă;

-să vegheze ca dispoziţiile legii, contractului de societate sau statutului să fie

îndeplinite de administratori sau după caz de lichidatori.

12

Cenzorii pot solicita şi obţine în fiecare lună de la conducerea societăţii situaţii

asupra mersului operaţiunilor şi rezultatelor acesteia.

Cenzorii iau parte la adunările generale a acţionarilor fără drept de vot.

Consiliul Managerial şi Consiliul Executiv. Consiliul Managerial se

organizează în conformitate cu hotărârile Adunării Generale a Acţionarilor,

managerii având puteri de reprezentare şi administrare pe domeniile funcţiilor

definite.

Atribuţii:

-Analizează şi supune aprobării AGA strategia economico-financiară a

societăţilor comerciale, prin stabilirea şi impunerea indicatorilor de rentabilitate

economică;

-Aplică strategia şi politica de dezvoltare a AGA în cadrul societăţilor

comerciale de pe platforma industrială Colibaşi;

-Analizează, aprobă şi urmăreşte realizarea activităţii de Investiţii şi Mecanico-

Energetică pentru toate societăţile comerciale;

-Analizeaz, supune aprobării AGA şi aplică strategia de preţ şi de

comercializare a produselor, nivelurile producţiei şi capacităţile necesare aflate în

funcţiune, în conservare sau pentru valorificare pentru toate societăţile comerciale;

-Analizează, transmite spre aprobare în AGA şi aplică propunerile de înnoire a

producţiei, schimbarea profilului de fabricaţie al unor unităţi de producţie, funcţie de

strategiile stabilite;

-Analizează şi propune soluţii de restructurare a societăţilor comerciale sau a

unor activităţi din cadrul acestora;

-Stabileşte măsurile optime pentru realizarea programului anual, lunar şi zilnic

de fabricaţie autoturisme şi piese de schimb în toate societăţile comerciale de pe

platforma industrială Colibaşi;

-Impune realizarea politicii comerciale (de aprovizionare, de depozitare şi

vânzare) pentru toate societăţile comerciale;

13

-Analizează, aprobă şi urmăreşte realizarea activităţii informatice pentru toate

societăţile comerciale de pe platforma industrială Colibaşi

-Stabileşte şi impune realizarea procedurilor de lucru pentru activitatea

cooperare-control, servicii şi produse, conform prevederilor legale şi ale indicatorilor

de eficienţă din Contractul de Management în toate societăţile comerciale;

-Elaborează, aprobă şi impune aplicarea normelor privind disciplina tehnică şi

tehnologică, de calitate, economică, ecologică şi administrativă în societăţile

comerciale din platforma Colibaşi;

-Analizează, stabileşte şi aprobă relaţiile de colaborare în activităţile de

cercetare, pregătire de fabricaţie, producţie, comerciale, economico-financiare cu

firme de specialitate din ţară sau străinătate;

-Stabileşte şi aprobă măsurile economice, organizatorice şi administrative

pentru cadrul normal de desfăşurare a proceselor de producţie, inclusiv normele de

muncă şi normativele de personal pentru societăţile comerciale ale platformei

Colibaşi, precum şi măsurile de restructurare sau reconversie a acesteia;

-Negociază CCM prin mandatarea şi desemnarea comisiei de negociere a

administraţiei, stabileşte şi negociază salariul minim, mediu, coeficientul de

ierarhizare, clasele şi formele de salarizare în sistem unitar şi echilibrat pentru

întregul personal al platformei industriale Colibaşi;

-Analizează şi stabileşte condiţiile de lucru şi de mediu pe locuri de muncă,

inclusiv modalitatea de compensare a unor condiţii de muncă cu noxe sau pericol în

exploatare sub forma unor recompense (băneşti sau materiale);

-Reprezintă societăţile comerciale – filialele în relaţiile cu terţii şi în cooperare

faă de organele juridice şi de stat;

-Încheie acte juridice în numele şi pe seama societăţilor comerciale, în limita

împuternicirilor acordate prin contractul de management şi actele adiţionale la

acestea sau în limita împuternicirilor stabilite de AGA, inclusiv a contractelor de

comision (mandat) date de societăţile comerciale filiale;

14

-Decide numirea în funcţii de conducere pe bază de criterii proprii sau de

competenţă, conform structurii organizatorice aprobată de AGA, pentru toate

societăţile comerciale – filiale, prin intermediul reprezentanţilor săi ca membri AGA;

Decide demiterea din funcţiile de conducere a acelor salariaţi ce dovedesc lipsă

de competenţă, abateri de la ROF-ul propriu sau al societăţii, inadaptabilitate pentru

executarea funcţiei în societate;

-Avizează şi urmăreşte aplicarea structurii organizatorice aprobată de AGA

pentru toate societăţile comerciale-filiale;

-Stabileşte măsurile pentru recuperarea unor pierderi aduse societăţilor

comerciale şi le supune AGA;

-Stabileşte măsuri concrete de soluţionare a situaţiilor deosebite, sau

conflictuale în legătură cu sindicatele;

-Duce la îndeplinire orice alte obiective stabilite şi solicitate de AGA sau alte

organisme de stat;

-Analizează periodic (lunar) modul de îndeplinire a obiectivelor cuprinse în

contractul de management;

-Urmăreşte ducerea la îndeplinire a măsurilor stabilite în şedinţele ordinare şi

extraordinare;

-Aprobă strategia de promovare a imaginii firmei în ţară şi străinătate şi

susţinerea tehnico-economică a produselor;

-Aprobă măsurile pentru dezvoltarea şi întreţinerea relaţiilor publice şi a unei

publicităţi normale a produselor şi a firmei, stabilind informaţiile ce fac obiectul

publicării în mass-media;

-Analizează şi aprobă cererile de sponsorizare, în conformitate cu posibilităţile,

necesităţile şi prevederile legale pentru toate societăţile comerciale-filiale;

-Stabileşte şi susţine programele proprii de derulare a măsurilor de privatizare

a societăţilor comerciale-filiale, conform prevederilor legale, în interesul general al

platformei industriale Colibaşi;

-Stabileşte logistica generală a activităţilor comerciale-filiale, în conformitate

cu prevederile din BVC;

15

-Analizează şi avizează periodic proiectele de BVC ale societăţilor comerciale

filiale în vederea prezentării şi aprobării în AGA, în conformitate cu prevederile

legale, a necesităţilor firmei şi impusurilor din CCM;

-Analizează cauzele care au generat prejudicierea patrimoniului societăţii sau a

programelor tehnico-economice, stabilind măsuri pentru recuperare sau de

sancţionare;

-Aprobă programele de lucru pentru activităţile auxiliare sau conexe activităţii

de bază a societăţii, inclusiv prin măsuri de participare la înfiinţarea de noi societăţi,

cu plasamente de capital sau prin fuziune;

-Analizează periodic modul în care bugetul se derulează inclusiv bilanţul

realizat în luna anterioară, în mod special indicatorii de eficienţă.

Consiliul Executiv preia problemele analizate în cadrul Consiliului Managerial

şi adoptă soluţii specifice domeniilor de activitate în colaborare cu responsabilii

compartimentelor funcţionale şi de producţie.

Managerul General – este numit de Adunarea Generală a Acţionarilor pe baza

obiectivelor şi criteriilor de performanţă stabilite în contractul de management

conform Legii nr.66/1996 şi are în principal următoarele atribuţii:

-Concepe şi aplică strategii şi politici de dezvoltare a societăţii comerciale;

-Selectează, angajează, promovează şi concediază personalul salariat;

-Negociază Contractul Colectiv de Muncă;

-Negociază Contractele Individuale de Muncă;

-Reprezintă societatea comercială;

-Încheie acte juridice în numele şi pe seama societăţii, în limita

împuternicirilor acordate prin contract;

-Stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii, pe

compartimente;

-Aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi, potrivit competenţelor din contractul

de mandat;

-Aprobă încheierea de contracte de închiriere (luarea sau darea de chirie);

16

-Stabileşte strategia şi tactica de management şi marketing;

-Aprobă încheierea sau rezilierea contractelor potrivit competenţelor acordate;

-Supune anual Adunării Generale a Acţionarilor în termen legal de la

încheierea exerciţiului economico-financiar, raportul cu privire la activitatea

societăţii, bilanţul şi contul de beneficii şi pierderi pe anul precedent, precum şi

proiectul de program de activitate şi proiectul de buget al societăţii pe anul în curs;

-Rezolvă orice probleme stabilite în Adunarea Generală a Acţionarilor;

Consilierii tehnici şi economici 0 sunt numiţi şi se subordonează Managerului

General al societăţii comerciale şi au în principal următoarele atribuţii,

responsabilităţi şi competenţe:

-Urmăresc, din punct de vedere tehnic asimilarea de produse noi cu

performanţe ridicate şi modernizarea celor din flux;

-Urmăresc consumurile pe produs de materiale, energie, combustibil, după caz,

comparându-le cu cele similare pe plan mondial, propunând măsuri imediate, prin

factorii de decizie, acolo unde indicii sunt depăşiţi;

-Participă la analizele tehnice, economice, tehnologice, la cererea Managerului

General propun măsuri şi informează Managerul General Asupra analizelor şi

hotărârilor luate;

-Propun şi urmăresc prin serviciile de concepţie, studii şi proiecte de profil

pentru retehnologizări, modernizări, mecanizări şi automatizări ale fluxurilor

informând periodic Managerul General;

-Verifică ducerea la îndeplinire a tuturor măsurilor şi hotărârilor în termenele

stabilite ale Adunării Generale a Acţionarilor, informând Managerul General asupra

nerealizărilor sau oricăror modificări;

-Îndeplinesc toate delegările de autoritate date de Managerul General şi

informează îndeplinirea deciziilor operative ale managerului cu ocazia unor discuţii

în compartimentele funcţionale şi de producţie, raportând aceasta.

17

1.3.FLUXUL DE FABRICAŢIE

Procesele de fabricaţie din cadrul SC AUTOMOBILE DACIA SA sunt

organizate după principiile generale practicate în construcţia de maşini şi ţin seama

de particularităţile necesare producţiei de serie. În conformitate cu aceste elemente,

fabricaţia de autoturisme este organizată astfel:

a.după specificul fabricaţiei, principalele sectoare ale producţiei de bază sunt:

-debitare-presaj

-sudură caroserie şi subansamble caroserie

-fabricaţie şi montaj echipamente mecanice (cutii de viteze, transmisii,

punţi, echipamente de frânare, direcţii) şi pistoane;

-fabricaţie segmenţi;

-turnate din fontă şi neferoase;

-forjate;

-montaj general;

În cadrul acestor sectoare de fabricaţie, procesele de producţie sunt organizate

pe grupe de maşini sau linii de flux, fiind deservite de activităţi complementare

obişnuite (control de calitate, depozite tampon, activităţi auxiliare, etc.).

b.după destinaţia activităţii:

-sectoare ale producţiei de bază;

-sectoare auxiliare (mecano-energetic, sculărie, fabricaţie maşini unelte,

transporturi, depozite, etc.).

-servicii aferente activităţii de producţie şi administraţiei.

În categoria activităţilor auxiliare, societatea comercială dispune de capacităţi

pentru:

-realizarea de maşini unelte şi instalaţii tehnologice, inclusiv reparaţii şi

modernizări ale acestora;

-reparaţii capitale şi modernizări la instalaţii tehnologice şi utilaje din

patrimoniu;

18

-repararea şi întreţinerea clădirilor, instalaţiilor şi echipamentelor aferente

acestora;

-producerea de fluide energetice

-aer comprimat

-oxigen

-acetilena

-apă potabilă

-apă industrială

-abur tehnologic şi apă fierbinte

-Pentru activitatea de modernizare a gamei de produse, respectiv pentru

concepţia de produse noi, în cadrul SC AUTOMOBILE DACIA SA Colibaşi, există

structuri bine definite, având un personal bine calificat şi cu o mare experienţă în

domeniu.

În acest sens se subliniază existenţa următoarelor compartimente:

-CESAR, cu secţiile prototipuri şi fabricaţie autoturisme de serie mică;

-proiectare utilaje

-proiectare SDV

-proiectare subansamble şi repere ale autoturismelor în cadrul secţiilor

-pregătirea fabricaţiei

-proiectare tehnologii de lucru şi control

Principalele sectoare productive din cadrul obiectivelor de plan general ale

societăţii comerciale sunt reprezentate:

-Hala Monobloc, Secţiile Caroserie I, Vopsitorie I, Montaj general

autoturisme, fabricaţie şi montag motoare;

-Hala Monobloc II, secţiile Caroserie II şi Vopsitorie II;

-Hala Presaj, secţiile debitare şi presaj;

-CESAR, proiectare asistată fabricaţie prototipuri autoturisme şi laboratoare

testări;

-Hala Segmenţi, secţiile turnătorie şi uzinaj;

-Hala Transmisii, secţiile uzinaj, montaj şi acoperiri de suprafaţă;

19

-Hala Sculării,. secţiile sculărie-matriţe, etc

-Forjă;

-Hala Cutii de viteză, secţiile uzinaj şi montaj

-Hala Tratamente termice;

-Hala Turnătorie Fontă Turnătorie Bloc Motor;

-Hala Turnătorie Neferoase şi Pistoane;

-Activitate de transport călători mărfuri şi persoane.

Organizarea fabricaţiei în principalele sectoare productive ale societăţii

A. ZONA AUTOTURISME

A1. PRESAJ

Activitatea de debitare presaj se desfăşoară într-o hală care are o suprafaţă de

cca. 40.000 mp. Din această suprafaţă cca. 2000 mp este ocupată de vopsitoria de

piese detaşate.

Organizarea acestei secţii cuprinde următoarele subunităţi:

-depozit de materie primă (tablă) şi matriţe;

-debitare tablă;

-presaj mediu şi greu;

-întreţinere utilaje;

-atelier matriţerie;

-depozit piese ambutisate mari la sol;

-întreţinere matriţe,

-depozit de piese ambutisate mici, deservit de translatoare stivuitoare;

Secţia presaj este bine organizată având principalele unităţi tehnologice

(depozitare tablă presaj, depozit piese ambutisare), aşezate în flux tehnologic.

De asemenea, aşezarea preselor pe linii tehnologice conduce la realizarea unui

reper în întregime pe o anumită linie de fabricaţie.

20

A2. SUDURĂ

Fabricaţia de caroserii din SC AUTOMOBILE DACIA SA este organizată

într-o secţie de sudură amplasată în 2 hale:

-Asamblare CAROSERIE I – în cadrul halei Monobloc, unde realizează

asamblarea de subsnsamble, ansamble şi caroserii pentru autoturismele din gama

actuală şi modernizată;

-Asamblare CAROSERIE II – amplasată în hala Monobloc II, în care se

asamblează subansamble, ansamble şi caroserii pentru autoturismele din gama

actuală şi caroseriile produsului Dacia Nova;

-Secţia asamblare prin sudură piese mici din cadrul halei Presaj, unde se

execută asamblarea tuturor reperelor mici pentru toate tipurile de caroserii.

A.3. VOPSITORII

În cadrul atelierelor de vopsitorie de la AUTOMOBILE DACIA SA se

realizează vopsirea caroseriilor, a pieselor detaşate şi pieselor de schimb pentru

autoturismul DACIA.

Vopsirea se execută atât pentru protecţia anticorozivă cât şi pentru aspect

comercial.

Organizare tehnologică.

Atelierele de vopsitorie sunt astfel organizate:

-vopsirea de caroserii se execută în două ateliere distincte:

-atelierul de vopsitorie 1 pe linia de vopsire Drysys; în hala Monobloc I

-atelierul de vopsitorie 2 dotat cu o linie de vopsire caroserii, în Hala

Monobloc II.

-vopsirea de piese detaşate şi piese de schimb se execută în următoarele

ateliere:

-atelierul de vopsire piese din Hala Presaj

-atelierul de vopsire piese din hala armături scaune

-atelierul de vopsire I, pe linia de vopsire Tunzini

21

-atelierul de vopsire din hala frâne

-atelierul de vopsire punţi din hala monobloc I.

-operaţiile de retuş a caroseriilor asamblate se execută în Hala Finisări.

A4. FABRICAŢIA DE MOTOARE

Fabricaţia de motoare este integrată în Hala Monobloc I.

Principalele elemente care definesc conceptul de organizare tehnologică al

fabricaţiei de motoare sunt:

-fabricaţia este organizată pe linii de prelucrare, între care principale sunt:

-linia arbore cotit

-linia biele

-linia ax cu came

-linia volantă

-linia chiulasă

-linia colector

-linia automate

-linia diverse

-secţia montaj şi probe.

Fabricaţia de motoare dispune de un înalt grad de integrare a produselor

fabricate şi acest model corespunde concepţiei practicate în România în perioada

deceniilor 7 şi 8.

Organizarea pe linii de fabricaţie (de prelucrare) este tipică producţiei de serie,

conform căreia un reper este integral prelucrat, prin trecerea sa dintr-o operaţie în

alta, fiecare operaţie de prelucrare fiind efectuată pe utilaje specializate sau

universale şi personalizate prin echipare specializată.

A5. MONTAJ GENERAL

Activitatea de montaj se desfăşoară în Hala Monobloc I.

22

Montajul general este organizat pe 3 linii principale de montaj, între care una

este destinată pentru montajul autoturismului DACIA NOVA, iar celelalte două

pentru restul produselor din gama DACIA.

Structural, organizarea activităţii de montaj general se supune principiilor

specifice pe care le utilizează producătorii de autoturisme, precum şi principiile

generale practicate în astfel de activităţi.

Se menţionează că individualizarea acestei activităţi, adică specificitatea

fiecărui producător derivă din considerente diverse între care se amintesc:

-seria de fabricaţie

-principii adoptate

-gradul de dotare tehnică, etc.

SC AUTOMOBILE DACIA SA în conformitate cu particularităţile fabricaţiei,

practică montajul general în schema de organizare prezentată în continuare.

Întrucât fabricaţia autoturismelor DACIA este integrată puternic pe platforma

Colibaşi, majoritatea (sub)ansamblelor mari (de bază: punţi, transmisii, cutii de

viteză, motoare, alte componente) sunt realizate în cadrul fabricilor de profil de pe

platformă şi livrate montajului general în stadii finale de execuţie, inclusiv testate

funcţional. Această specificitate face ca activitatea de montaj general a societăţii

comerciale să fie degrevată de linii secundare de montaj subansamble, fiind utilizate

doar posturi de pregătire pentru completarea şi echiparea (sub)ansamblelor, formate

în principal din elemente componente provenite din colaborări şi/sau comerţ.

De regulă, posturile pentru montajul acestor (sub)ansamble sunt amplasate în 2

variante de bază:

-pe linia de montaj general, urmărind deplasarea ansamblului în întregimea sa;

-adiacent liniei de montaj general, la postul de montaj al (sub)ansamblului

respectiv.

Montajul general al autoturismelor corespunde principiului universal, de setare

progresivă a elementului de bază – caroseria, în ordinea logică a montării

componentelor.

23

Organizarea montajului general, în situaţia actuală cuprinde 2 zone majore

distincte:

-montaj diverse variante ale produsului DACIA

-montaj DACIA NOVA

Montajul general este cursiv şi corespunde ca model organizatoric, produsului

factorilor care îl generează.

Organizatoric, montajul general cuprinde:

-conveioare pentru transportul caroseriilor de la vopsitorii, pentru stocaj şi

pentru preselectarea produselor ce urmează a intra în montaj

-două linii pentru montaj toate variantele de autoturisme, exclusiv DACIA

NOVA

-linie montaj pentru autoturismul DACIA NOVA

-zonă pregătire subansamble diverse

-atelier confecţii tapiţerie

-standuri control final

-zone retuş.

Din cele prezentate mai sus rezultă că nivelul organizatoric este în oarecare

măsură satisfăcător şi conform actualelor elemente care stau la baza configurării sale:

serie de fabricaţie, gama produselor, nivelul investiţiilor alocate pentru dezvoltarea

tehnică a sistemului de montaj, etc.

Se remarcă faptul că, în logica organizatorică, s-a ţinut seama de

particularităţile care concurează la determinarea (factorilor) elementelor componente,

precum şi la dimensionarea unor facilităţi viitoare în sensul că linia de montaj pentru

DACIA NOVA poate prelua orice alt produs în montaj.

B.ZONA ORGANE MECANICE

B1. FABRICAŢIA DE ORGANE MECANICE

Datorită producţiei specializate şi seriei de fabricaţie, organizarea tehnologică

generală a fabricaţiei de organe mecanice este realizată în conformitate cu principiile

tehnice care corespund acestei caracteristici de producţie şi anume:

24

-specializarea producţiei determină desfăşurarea fabricaţiei în condiţii de

repetabilitate maximă;

-organizarea tehnologică se desfăşoară în configuraţie paralelă pentru fiecare

ansamblu sau subansamblu principal realizându-se structuri de fabricaţie distincte;

-în cadrul fiecărui ansamblu (subansamblu) specializarea producţiei se extinde

la nivel de reper prin realizarea liniilor de fabricaţie specializate,

-montajul subansamblelor sau ansamblelor, cât şi controlul acestora respectă de

asemenea, principiul specializării;

-cuprinderea în structura de producţie şi a unor activităţi specializate datorate

proceselor tehnologice (forjă, turnătorie neferoase, tratamente termice, acoperiri de

suprafaţă, laboratoare, deservire, etc).

Fabricaţiile echipamentelor mecanice (cutii de viteze, transmisii, punţi, frâne,

direcţii) şi pistoane sunt organizate în următoarele obiecte de plan general:

-cutii de viteze

-transmisii, ambreiaje, pistoane;

-punţi

-frâne, direcţii

-forjă.

1.4.1. Principalii furnizori

Beneficiind de o suprafaţă totală de 205 ha şi o suprafaţă construită de peste 60

ha, de o înzestrare cu utilaje cu grad mare de complexitate (prese, utilaje pentru

vopsitorii, pentru sudură, pentru turnătorii, maşini de prelucrat, etc), cu o producţie în

anul 1997 de 100.000 autoturisme, S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. este cea mai

importantă unitate producătoare de autoturisme din ţară.

Pentru ca activitatea firmei să se desfăşoare în bune condiţii, respectiv pentru a

se asigura continuitatea procesului de producţie, aceasta întreţine reLaţii de

colaborare cu numeroase firme din ţară şi străinătate, firme care îi asigură necesarul

de materii prime şi materiale.

25

Printre firmele din ţară cu care S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A. a colaborat

şi colaborează se numără şi SC ROLAST Piteşti, SC RULMENTUL Braşov, SC

ACTIV Rm.Vâlcea, SC AEROSTAR Bacău, SC SINTEROM Cluj, SC ELBA

Timişoara, SC ACUMULATORUL Bucureşti, SC PLASTOR Orăştie, SC ARO

Câmpulung, SC ROMAN Braşov, SC SIRETUL Paşcani, SC SIDEX Galaţi, SC

POLICOLOR Bucureşti, SC PETROTUB Roman, ş.a.

Din afara graniţelor ţării amintim firme ca: KRUPP Germany, BUNDY

France, FRACO Columbia, GOOD YEAR England, PIRELLI Turkey, FABRIC

MARKETING ASS SUA şi altele.

Furnizori de repere

Tabelul 2.2.

Nr. crt.

Denumire furnizor Denumire repere fabricate Număr repere

Pondere pe autoturism

1. S.C.ECMA Colibaşi Componente auto: punţi, semipunţi, cutii viteză

41 21,34

2. S.C. FAT Colibaşi Piese turnate din fontă bloc motor, colector, volant

8 2,81

3. S.C.SEGMONT Colibaşi

Toată gama de segmenţi 6 0,14

4. S.C. ROLAST Piteşti Piese din cauciuc ca: bandouri flanşate, etc.

86 1,49

5. S.C. ARTECA Jilava Piese din cauciuc pentru sistemul de frânare

13 0,14

6. S.C. FARTEC Braşov Piese din cauciuc siliconic: simeringuri

2 0,05

7. S.C. RULMENTUL Braşov

Rulmenţi pentru punţi şi semipunţi

6 0,11

8. S.C.PRODIVERS Piteşti

Repere mici din tablă ştanţate 59 0,25

9. S.C. ELARS Rm.Sărat Garnituri pentru motor 7 0,0110. S.C. AKTIV

Rm.VâlceaGarnitura ornament 9 0,04

11. S.C. AEROSTAR Bacău

Cablaje grele pentru motor 3 0,30

12. S.C. CARFIL Braşov Carburatoare 1 0,5213. S.C. PULSOR

ScorniceştiPompă apă, ulei, benzină, casete direcţie

7 1,32

14. S.C. SINTEROM Cluj Bujii auto şi repere sinterizate 4 0,06

26

15. S.C.AMBRO Filtre aer 1 0,0316. S.C.COMPONENTE

AUTO TopoloveniRotule, bielete, frână mână 22 1,00

17. S.C.ORGANE ASAMBLARE Braşov

Şuruburi şi piuliţe 77 0,26

18. S.C.MECANICA Tg.Secuiesc

Şuruburi şi piuliţe 29 0,18

19. S.C.SUBEX Bacău Şuruburi şi piuliţe 38 0,2220. S.C.FELAM Mediaş Organe asamblare 79 0,2221. S.C.COMPA Sibiu Arcuri auto şi amortizoare 28 3,0322. S.C.UAMT Oradea Componente auto: oglinzi

Neyman, parasolare45 1,97

23. S.C.GEROM Buzău Geamuri laterale şi parbrize 6 1,0924. S.C.ELBA Timişoara faruri, lămpi semnalizare faţă

şi spate14 1,24

25. S.C.TEHNOMET Timişoara

Cabluri ambreiaj, acceleraţie, frână

6 0,22

26. S.C.IEAEME Sf.Gheorghe

Aparataj electronic auto 13 0,47

27. S.C.ROMRADIATOARE Braşov

Radiatoare răcire 1 0,19

28. S.C.ACUMULATORUL Bucureşti

Acumulatori auto 1 0,56

29. S.C. ROŢI AUTO Drăgăşani

Roţi auto 4 0,76

30. S.C.COMEFIN Costeşti

Pompe frână, servofrână 5 0,06

31. S.C.SUBANSAMBLE AUTO Piteşti

Repere din mase plastice: planşe bord, bare paraşoc

36 3,31

32. S.C.TURDEANA Turda

Repere din sârmă, carcasa filtru

105 0,65

33. S.C.SPUMOTIM Timişoara

Repere spumate 4 0,45

34. S.C.PLASTOR Orăştie Repere din mase plastice, Cotiere, volan

46 0,92

35. S.C.ARO Câmpulung Punţi camionetă 1 0,0136. S.C.ROMAN Braşov Arbori motor 1 0,0137. S.C.SIRETUL Paşcani Tapiţerie auto 1 0,18

TOTAL 817 58,66

27

Furnizori de materii prime şi materiale:

Tabelul 2.3.

Nr. crt.

Denumire furnizor Denumire repere fabricate

1. S.C.SIDEX Galaţi Toate formatele din tablă pentru exteriorul autoturismului

2. S.C.POLICOLOR Bucureşti Grunduri şi vopsele auto3. S.C.ROMFOSFADIN Valea

CălugăreascăFosfaţi pentru grunduire

4. S.C. PETROTUB Roman Ţevi necesare în fabricaţia de motoare5. S.C.NEFERAL Bucureşti Materiale neferoase

Furnizorii externi:

Tabelul 2.4.

Nr. crt.

Firma Ţara Produse

1. KRUPP Germania Materiale din oţel2. TYSSEN Germania Materiale din oţel3. BUNDY Franţa Linie de frînă4. FLOQUET MONOPOLE Franţa Supape5. FRACO Columbia Capete de cilindri6. MOTOKOV Cehia Radiatoare de răcire7. CHLORIDE Egipt Acumulatori şi baterii auto8. ROLLON India Curele de transmisie9. AYSSAN Turcia Curele de transmisie10. ROULUNDS Danemarca Curele de ventilator11. GOOD YEAR Anglia Anvelope12. STOMIL Polonia Anvelope13. PIRELLI Turcia Anvelope14. CONTITECH Italia Elemente de tapiţerie15. EYQUEM Franţa Bujii16. SALGGLAS Ungaria Geamuri şi parbrize

speciale17. PPG-IVI Italia Vopsele

În prezent, pentru asigurarea unei rate ridicate a profitului, pentru pătrunderea

de noi pieţe de aprovizionare, managementul operaţiunii de aprovizionare cu materii

prime şi materiale necesare realizării produsului finit, este îndreptat spre adoptarea

28

unor strategii raţionale care să ţină seama de particularităţile produsului final şi să

etaleze calitatea produsului de firmă.

1.4.2. Principalii clienţi (Dealeri)

Vânzarea autoturismelor Dacia în România se realizează prin intermediul unei

reţele de distribuţie. Reţeaua de distribuţie Dacia pe între cuprinsul ţării cuprinde 87

de societăţi comerciale care sunt, după cum urmează:

Tabelul 2.5.

Nr. crt.

Judeţul Localitatea Denumire Dealer

1. Alba Alba Iulia SC SAD SA2. Arad Arad IATSA Arad SA3. Argeş Bascov Dacia Service SA4. Colibaşi SC Getica SA5. Piteşti S.C. Argeş Fotbal SA6. Autoro SA7. Dacia Sport SA8. SC Gero Trade SRL9. SC Delta Plus SRL10. SC Sideral Tur SA11. SC Corsig SRL12. Com Auto Center13. SC Daperom Grup Auto SA14. Mărăcineni SC Linaria Alpina SRL15. Ştefăneşti IATSA Platformă SRL16. Bihor Oradea SC Dacia Service SA17. Bistriţa Năsăud Bistriţa SC SAD SA18. Brăila Brăila SC SAD SA19. Bucureşti Bucureşti SC Adras Impex SA20. SC Autocenter SA21. SC Comautosport22. Dacia Service Militari23. SC Din Ar Dac24. SC Auto Marcus Grup25. Com Auto Meridian26. SC Edna Com27. SC Simpo Trans SA28. Efe Internaţional

29

29. Hobby Sport SRL30. Buzău Buzău SC San Trans SRL31. Engeneering Company SRL32. Caras-Severin Caransebeş SC SAD SA33. Călăraşi Călăraşi SC Condorul SA34. SC Etalon Service35. Cluj Cluj-Napoca Dacia Service SA36. IATSA SA37. SC SAD SA38. Dej SC Auto GB SRL39. Constanţa Constanţa SC Rent Car40. SC General Taxi41. SC Utilnavorep42. Mangalia SC SAD SA43. Covasna Tg.Secuiesc SC Universal Paradis44. Dâmboviţa Târgovişte SC SAD SA45. Moreni Emka Prod SRL46. Dolj Craiova Emian Comservice SRL47. SC Ray SRL48. SC Profelvio SRL49. SC Automobile Dacia

Craiova50. Filiaşi SC SAD SA51. Bârca SC Steaua Sudului52. Galaţi Galaţi SC Metal Plast SRL53. SC Dacia Service54. Tecuci IATSA SA55. Giurgiu Giurgiu SC Vao Trans SA56. SC Maniac SRL57. SC Eurocar Service SA58. Gorj Tg.Jiu SC Sanco SRL59. Harghita M.Ciuc IATSA SA60. MIDA SRL61. SC Autosport SA62. Hunedoara Hunedoara IATSA SA63. Deva Aissa Exicom SRL64. Dacia Service SA65. Orăştie SC Autocar Service66. Petroşani SC Lugoja Select67. Ialomiţa Slobozia Internaţional Service SA68. Iaşi Iaşi SC SAD SA69. SC International Complex

Serv

30

70. Sabin Impex SRL71. Maramureş Baia Mare IATSA SA72. Mehedinţi Turnu Severin SC Service Club Auto SRL73. Mureş Tg.Mureş SC Trans Auto Marfă SA74. IATSA SA75. Reghin SC SAD SA76. Neamţ Piatra Neamţ Centrul Zonal Automobile

Dacia77. Olt Slatina IATSA SA78. Balş SC Auto Trans Com SRL79. Prahova Câmpina IATSA SA80. Ploieşti IATSA SA81. Sinaia SC Auto Ro SRL82. Sălaj Zalău SC SAD SA83. Sibiu Sibiu SC Emilian SRL84. Suceava Câmpulung Moldovenesc SC SAD SA85. Teleroman Alexandria SC Eurocar Service86. Timiş Timişoara IATSA 1 SA87. Tim Nov Dac SRL

Cei 87 de dealeri care compun reţeaua de distribuţie Dacia pe întreg cuprinsul

ţării se clasifică astfel:

-12 societăţi (SC SAD SA) la care capitalul social este majoritar SC

AUTOMOBILE DACIA SA

-30 societăţi au acţiuni ale SC AUTOMOBILE DACIA SA

-45 societăţi sunt independente.

Contractul de distribuţie încheiat între SC AUTOMOBILE DACIA SA având

calitatea de Producător-Vânzător şi un Dealer este prezentat în Anexa 1.

În prezent, activitatea promoţională se înscrie pe o componentă de seamă atât

pe piaţa internă cât şi în relaţiile economice internaţionale. Exigenţele faţă de

problematica promovării sunt deosebit de ridicate în condiţiile economiei de piaţă,

datorate mediului concurenţial în care acţionează producătorii de autoturisme,

faptului că oferta depăşeşte, de regulă cererea, iar posibilităţile de selectare a

produselor sunt numeroase.

Având în vedere complexitatea crescândă a activităţii în domeniul producţiei şi

comercializării de automobile, creşterea concurenţei pe piaţa mondială mai ales pe

31

anumite segmente ale acesteia, promovarea vânzărilor, presupune elaborarea unor

programe de marketing care să evidenţieze şi să valorifice în mod organizat şi în

condiţii superioare resursele agenţilor economiei.

Influenţa promovării asupra vânzărilor a fost evidenţiată prin cercetări care au

arătat că influenţa publicităţii determină o evoluţie ascendentă în timp a vânzărilor

până la un nivel maxim, după care se diminuează treptat, dacă activitatea

promoţională nu este continuată.

Modificarea în timp a volumul desfacerilor ar putea fi determinată prin relaţia:

Q=rA - Q, în care:

Q = volumul desfacerilor ca funcţie de timp

A = Cheltuieli publicitare

= coeficientul scăderii desfacerii prin pierderea normală de clientelă

r = coeficientul creşterii desfacerilor prin efortul publicitar

= capacitatea de absorbţie a pieţei neacoperite, până la saturare, exprimată

procentuală.

În întreaga activitate de marketing , societatea va urmări promovarea calităţii

produsului finit destinat vânzării, prin indicarea mărcii de fabrică, aceasta

individualizându-se sub denumirea de RENAULT.

1.4.3. Principalii concurenţi

Pentru a evidenţia mai bine poziţia pe piaţa autoturismelor a SC

AUTOMOBILE DACIA SA se prezintă în continuare o analiză a evoluţiei pieţei

autoturismelor noi şi second-hand în anul 2000 în România.

La jumătatea anului 2000 s-a făcut o primă analiză a evoluţiei pieţei second-

hand. S-a constatat că importurile de automobile uzate scăzuseră dramatic în prima

jumătate a anului, într-o proporţie mult mai mare decât scăderea vânzărilor de

automobile noi. Tendinţa de scădere a continuat şi în a doua jumătate a anului 2000,

situaţie ilustrată mai jos:

32

Tabelul 2.6.

SEMESTRUL I 2000noi second-hand total % second-hand

Autoturisme 52.267 10.500 62.767 16,7Utilitare 10.617 1.800 12.417 14,5Total 62.884 12.300 75.184 16,3

SEMESTRUL II 2000Autoturisme 44.877 8.700 53.577 16,2Utilitare 11.156 1.550 12.706 12,2Total 56.033 10.250 66.283 15,5

Total an 2000Autoturisme 97.144 19.200 116.344 16,6Utilitare 21.773 3.350 25.123 13,3Total 118.917 22.500 141.467 15,9

Evoluţia pieţei totale de autovehicule din România din 2000 care se compune

din vânzările de automobile noi plus importurile second-hand se prezintă în tabelul

următor:

Tabelul 2.7.

1999 2000 Variaţie 2000 faţă de 1999

Autoturisme Noi 115.515 97.144 -16,2%Second-hand 51.500 19.200 -62,7%Total 167.333 116.344 -30,5%

Utilitare Noi 27.102 21.773 -19,7%Second-hand 10.500 3.350 -68,2%Total 37.602 25.123 -33,2%

Total an Noi 142.935 118.917 -16,8%Second-hand 62.000 22.550 -63,7%Total 204.935 141.467 -31,0%

Se constată din tabelul de mai sus cât de dramatică a fost căderea pieţei din

anul trecut şi în special a pieţei second-hand.

Introducerea în anul 1998 a normativelor de poluare a fost o măsură

providenţiabilă, care a salvat în bună măsură vânzările de automobile noi. Acestea au

33

avut o scădere relativ moderată în primul rând ca urmare a migrării clienţilor dinspre

automobile second-hand spre automobile noi.

Au profitat de acest fenomen cu precădere producătorii naţionali întrucât

migrarea a fost făcută prioritar de către clienţii de automobile second-hand ieftine

(deci vechi şi neconforme cu noile norme), care s-au orientat către automobile noi de

producţie naţională şi de preţ comparabil. Putem specula pe baza acestor cifre că fără

introducerea normelor de poluare, vînzările Dacia în 1999 ar fi putu avea o cădere

spectaculoasă, punând firma în dificultate tocmai pe perioada privatizării. Dacia

plăteşte acum acest preţ, căci vânzările în prima parte a anului 2000 au scăzut simţitor

o dată cu scumpirea cauzată de alinierea la norme. Punându-se totul în balanţă se

consideră însă că a fost benefic pentru firmă ca efectul major al scăderii pieţei să fie

resimţit în 2000 şi nu în 1999. Pe de altă parte, migrarea dinspre automobile second-

hand către automobile noi a afectat în mod nesemnificativ vânzările din import.

Clasamentul (Top 10) al celor mai vândute automobile second-hand, pe

categorii este prezentat în tabelul de mai jos:

34

Tabelul 2.8.

Autoturisme – mărci Buc. Autoturisme – modele Buc.OpelVolkswagenFordRenaultMercedesAudiBMWPeugeotFiatHyundai

5.0223.7851.7771.2761.267972595523373298

Opel VectraVW PassatOpel AstraVW GolfFord MondeoFord EscortRenault 19Mercedes EVW VentoFord Transit

3.1001.5861.3321.193531427401352346314

Autoturisme de teren Buc. Veh.Comerciale sub 3,5 t Buc.Mitsubishi PajeroJeep Grand CherokeeOpel FronteraMercedes MLHyundai GalloperLand Rover FreelanderNissan PatrolToyota Land CruiserNissan Terrano IIKia Sportage

2051921471251228783645739

MercedesFordVolkswagenFiatPeugeotIvecoRenaultKIACitroenOpel

38635124123419616299898143

Se observă că în clasamentul pe mărci primele trei locuri şi şase din cele zece

sunt germane sau percepute ca fiind germane (de fapt nici nu există decât şase mărci

majore germane). La modele, primele şase şi nouă din zece sunt de asemenea

germane, arătând o preferinţă certă a clienţilor. Singura marcă ne-germană care

înregistrează un volum semnificativ este Renault, ceea ce ne arată bunul renume al

mărcii franceze pe piaţa românească, dar posibil şi faptul că după venirea firmei în

ţară clienţii se aşteaptă la mai bune servicii în reţea. Se mai observă că autoturismele

de teren second-hand reprezintă 6,5% din totalul autoturismelor second-hand

importate, în timp ce la autoturisme noi acest procent este de 11,6%.

În ceea ce priveşte vânzările de autoturisme noi pe mărci, în perioada 1999-

2000 s-au înregistrat următoarele cifre înscrise în tabelul de mai jos:

35

Tabelul 2.9

Marca 1999 2000 Marca 1999 2000

Dacia 85.073 68.611 Mazda 7 0

Alfa Romeo 18 75 Mercedes Benz 348 305

Aro 1.362 1.217 Mitsubishi 85 89

Audi 69 101 Nissan 181 174

BMW 77 72 Opel 274 677

Citroen 94 76 Peugeot 195 436

Chrysler Jeep 40 25 Porsche 0 5

Daewoo 23.099 20.552 Renault 401 546

Fiat 327 393 Rover 46 200

Ford 929 555 Seat 0 83

Gaz 0 0 Skoda 848 832

Honda 49 42 Ssangyong 51 0

Hyundai 218 244 Subaru 17 8

Kia 348 185 Suzuki 52 128

Lada 0 0 Toyota 51 40

Lancia 0 0 Volvo 104 88

Land Rover 42 150 Volkswagen 1.110 1.235

Total 115.515 în 1999 97.144 în 2000

Reiese clar că din vânzările de autoturisme noi pe piaţa internă pe anul 1999,

marca Dacia deţine o pondere de 78,64% din totalul de vânzări, fiind secondată de

Daewoo cu un procent de vânzări de 19,99%. Diferenţa de 13,7% este acoperită de

celelalte mărci. În anul 2000 vânzările de autoturisme noi păstrează aproximativ

aceeaşi structură: Dacia deţine 70,62% fiind urmată de Daewoo cu o pondere de

21,15%. Se remarcă însă o creştere a vânzărilor la celelalte mărci, ele deţinând un

procent de 8,23% din total vânzări. Această creştere importantă s-a realizat mai ales

pe seama scăderii cu peste 16.000 buc. a vânzărilor de autoturisme Dacia.

36

Situaţia vânzărilor de utilitare noi pe mărci în perioada 1999-2000 este ilustrată

în următorul tabel:

Tabelul 2.10

Marca 1999 2000Dacia 20.285 16.360Aro 1.193 894Citroen 422 249Daewoo 757 638Fiat 575 427Ford 124 115Gaz 50 40Hyundai 10 4Kia 127 77Mazda 1 0Mercedes Benz 237 130Mitsubishi 5 5Nissan 21 17Opel 11 4Peugeot 276 274Renault 769 186Samsung 0 1Seat 2 11Skoda 68 245Toyota 10 9Volkswagen 161 88Total 27.102 21.773

În anul 1999 vânzările Dacia reprezintă 74,85%, urmează ARO cu 4,4%, iar

diferenţa de 20,75% este acoperită de alte mărci. În anul 2000, vânzările Dacia

reprezintă 75,14%, urmează ARO cu 4,11%, iar diferenţa de 20,75% este acoperită de

alte mărci. Se remarcă faptul că deşi în anul 2000 a avut loc o scădere cu 19,66% a

totalului de utilitare noi vândute faţă de anul 1999, totuşi se păstrează aceeaşi

structură a vânzărilor la mărcile Dacia şi ARO, iar procentul celorlalte mărci în total

vânzări este identic pe cei doi ani.

37

Parcul de autovehicule – Numărul de automobile în circulaţie a continuat să

crească în 2000, chiar dacă într-un ritm mai mic decât în anii precedenţi. Astfel,

cifrele înregistrate la sfârşitul anului au fost:

Tabelul 2.11

1999 2000 %2000/1999 %98/97Autoturisme 2.822.254 2.980.014 5,6 8,3Vehicule comerciale

532.791 572.966 7,5 7,6

Autobuze 45.546 47.305 3,8 3,4Motociclete 317.710 314.780 -1,0 -1,8Total 3.718.301 3.915.065 5,2 7,8

Notă: totalul parcului înregistrat de Poliţie este de 4.346.344 vehicule.

Diferenţa faţă de cifra din tabel este constituită din tractoare rutiere, motocare,

remorci şi semiremorci.

Gradul de motorizare a atins cifra de 132,4 autoturisme la mia de locuitori,

respectiv un autoturism la fiecare 7,55 locuitori.

Datele privind parcul trebuiesc privite cu o oarecare rezervă, fiind mai mari

decât realitatea. Motivul este acela că un număr probabil important dar imposibil de

evaluat de autovehicule au fost casate dar niciodată radiate din circulaţie. Acest

fenomen este îndeosebi important la autovehicule comerciale (numeroase

întreprinderi de stat, ferme sau IAS-uri s-au închis sau privatizat, parcul auto

nemaiexistând dar fiind încă în evidenţele Poliţiei), dar şi la motociclete sau motorete

(la care taxele de proprietate reduse nu stimulează proprietarii să înfrunte birocraţia şi

să radieze vehiculele scoase din uz).

38

CAPITOLUL II

ROLUL ANALIZEI DIAGNOSTIC ÎN EVALUAREA ACTIVITĂŢII

SOCIETĂŢILOR COMERCIALE

2.1. ANALIZA DIAGNOSTIC CA INSTRUMENT MANAGERIAL

Analiza diagnostic a fost iniţiată în ţările dezvoltate industrial, după 1960, ca o

metodă de perfecţionare a managementului unei firme. Consecinţa acestui scop a fost

faptul că metodologia de diagnozare s-a centrat pe conceptul clasic de “funcţiune a

întreprinderii” (cercetare-dezvoltare, producţie, comercială, financiar-contabilă şi de

personal).

Fără a renunţa la această diagnozare centrată pe structura internă a unei

întreprinderi, ulterior analiza diagnostic a evoluat metodologic, propunându-şi

scopuri mai ample. Dezvoltările au avut ca bază concepţiile moderne asupra rolului

analizei situaţiei financiare, influenţei poziţiei pe piaţă, factorului social, uman, într-o

întreprindere, rolului unui management modern, rolului asigurării calităţii produselor

şi serviciilor.

Deşi în prezent nu exista o metodologie unitară, analiza diagnostic a devenit un

instrument curent folosit de bănci, investitori, parteneri de afaceri, acţionari şi

manageri într-o anumită plajă, ce reflectă diferenţele conceptuale şi mai ales

obiectivele urmărite. Metodele de efectuare a analizei diagnostic, diferă însă destul de

mult.

Analizând unele din modelele de efectuare a analizei diagnostic în CEE şi

SUA, constatăm că, deşi oferă o bază conceptuală solidă, nu pot fi aplicate fără

adaptări importante la situaţia economiei româneşti. Această neadecvare este şi mai

39

evidentă atunci când scopul analizei diagnostic îl constituie adoptarea unei decizii de

restructurare industrială.

Cauza acestei inadecvări este aceea că există o serioasă diferenţă între criteriile

de diagnozare într-o economie de piaţă stabilă, echilibrată, completă şi o economie în

tranziţie şi în situaţie de criză.

Aplicarea mecanică a acestor modele poate genera trei tipuri de erori:

a.Mai toate societăţile comerciale româneşti par a prezenta o situaţie identică

(după criterii occidentale de analiză, toate sunt în pragul falimentului şi ar trebui

închise). Dar dacă un sistem de evaluare nu decelează diferenţele reale dintre

subiecţi, el nu este operant.

b.Fenomenele economice, sociale, manageriale specifice situaţiei industriei

româneşti actuale nu sunt luate în considerare, ceea ce poate face metoda neoperantă

sau eronată.

c.Acordarea unei importanţe exagerate situaţiei financiare actuale, importanţa

normală în occident, unde, analiza de credit este obiectivul central al analizei

diagnostic, dar nu este conform cu obiectivul restructurării, specific unei etape de

tranziţie.

Metoda de analiză diagnostic caută să introducă în practica de conducere a

industriei româneşti un instrument care să permită:

a.Elaborarea unor diagnoze comparabile pentru toate domeniile activităţii

industriale şi cu un nivel de încredere acceptabil, prin aplicarea analizei

multicriteriale şi a unui sistem unitar de evaluare şi clasificare.

b.Elaborarea unor analize diagnostic care să ofere informaţii cât mai complete

pentru fundamentarea deciziilor privind restructurarea şi pregătirea privatizării,

precum şi pentru controlul modului de gestionare a societăţii pe termen scurt şi

mediu.

c.Posibilitatea creării pe termen scurt a mai multor centre de competenţă,

capabile să formeze experţi neutri, având în vedere numărul mare de analize

diagnostic ce vor trebui realizate în perioada următoare.

40

2.2. OBIECTIVELE ANALIZEI DIAGNOSTIC

Orice acţiune de restructurare nu poate fi concepută fără o cunoaştere completă

a stării reale a societăţii comerciale vizate (abordarea de jos în sus ce completează

informaţiile necesare unor decizii macroeconomice sau sectoriale).

Cu atât mai mult, diagnozarea societăţii comerciale este necesară într-o

procedură de privatizare, atunci când trebuie verificată “viabilitatea” societăţii

comerciale şi adusă la cunoştinţa acţionarilor potenţiali.

În condiţiile actuale ale economiei româneşti, problemele restructurării au

caracter specific, fapt ce face ca restructurarea să fie abordată sub mai multe aspecte:

a.din punct de vedere al relaţiilor cu piaţa, prin determinarea pe de o parte a

unor noi domenii strategice de afaceri (definite prin anumite produse şi segmente de

piaţă), iar pe de altă parte evaluarea potenţialului real tehnologic, economic şi

organizatoric de a pătrunde efectiv în aceste domenii.

b.funcţie de organizarea internă a firmei având ca obiectiv principal creşterea

flexibilităţii ei, a capacităţii de adaptare la schimbările de natura celor menţionate

anterior, în principal prin transformarea unităţilor industrial mari şi foarte mari, într-

un ansamblu de unităţi capabile să-şi asigure viabilitatea în mediul economic

concurenţial prin iniţiativă, combativitate şi disponibilitate la schimbare.

Soluţiile de succes nu se găsesc aplicând mecanic modelele prestabilite, ci

numai prin evaluarea situaţiei firmei dintr-o multitudine de puncte de vedere,

începând cu organizarea teritorială a fluxurilor de materiale şi terminând cu

experienţa resurselor umane.

Analiza diagnostic multicriterială este necesară pentru a asigura convergenţa

dintre strategie şi structura organizatorică.

c.În plan decizional adoptarea unor măsuri cu luarea în considerare a

avantajelor direct proporţionale cu “talia” întreprinderii. De exemplu, măsuri privind

integrarea într-o viziune strategică şi de marketing cu orizont mai larg derivate din

disponibilitatea accesului la prestaţii de cercetare-dezvoltare sau oferite de un

potenţial financiar care să susţină unitatea în momente dificile. În acest sens, soluţiile

41

de restructurare vor avea în vedere oportunităţile de integrare în structuri de tip

concern sau holding.

Luând în considerare cele de mai sus, rezultă că analiza diagnostic este un prim

pas al pregătirii pentru privatizare. Cunoaşterea prin analiza diagnostic a “stării”

firmei va permite nu numai evaluarea şanselor de a mobiliza capitalurile necesare, ci

şi de a permite exercitarea unor opţiuni privind scenariile de privatizare posibile.

Analiza diagnostic va reprezenta totodată o documentaţie strict necesară pentru

trecerea la evaluarea patrimonială a societăţii comerciale, precum şi pentru elaborarea

unor studii de fezabilitate şi planuri de afaceri orientate asupra unor obiective

punctuale.

Situaţiile de criză constituie un specific al perioadei de tranziţie. În astfel de

momente trebuie cunoscut “tabloul cauzelor” acestei situaţii limită pe baza cărora pot

fi luate decizii eficace şi realiste.

Analiza diagnostic trebuie realizată nu numai în momente de criză ci şi ca o

metodă de control curent al modului în care este gestionată societatea comercială.

Obiectivele urmărite în acest caz vizează elaborarea şi/sau modificarea strategiei

firmei pe termen scurt/mediu pentru fundamentarea unor programe de acţiuni şi

planuri de afaceri.

Numai prin realizarea unei analize diagnostic de către experţi neutri se pot

stabili obiective şi criterii de performanţă realiste, conforme cu starea firmei şi

perspectivele ei.

În concluzie, analiza diagnostic reprezintă o metodă de estimare a situaţiei

economico-financiare a unei firme, metoda cu un spectru larg de aplicabilitate, ea

reprezentând interes atât pentru managerii acelei firme, cât şi pentru acţionari,

potenţiali investitori, parteneri de afaceri, bănci, s.a.

2.3 DIRECŢIILE ANALIZEI DIAGNOSTIC.

Direcţiile analizei diagnostic corespund principalelor componente ale activităţii

manageriale ale unei firme, componente caracterizate prin funcţiuni şi tehnici de

lucru specifice.

42

Aceste direcţii de lucru agregate în modelul elaborat sunt următoarele:

a.Financiar

Analizează, în principal, echilibrul financiar al întreprinderii şi perspectivele de

solvabilitate pe termen scurt şi mediu, cu ajutorul ratelor de management financiar,

pornind de la bilanţurile contabile pe ultimii 3 ani.

b.Capacitatea de adaptare la cerinţele pieţei.

Analizează nivelul de orientare către piaţă a întreprinderii, prin adoptarea unei

strategii bazate pe cunoaşterea capacităţii de absorbţie a pieţei şi a cerinţelor privind

performanţele şi preţurile produselor, precum şi prin stabilirea obiectivelor

întreprinderii, referitor la oferta de produse şi segmentele de piaţă vizate pe termen

scurt, mediu şi lung. Alte criterii se referă la marketingul comercial, publicitate,

metode de vânzare, relaţii cu publicul.

c.Tehnologie

Analizează posibilitatea firmei de a desfăşura o politică proprie de

concepţie/modernizare a produselor/proceselor de fabricaţie. Alte criterii se referă la

organizarea şi productivitatea producţiei, precum şi la flexibilitatea tehnologică,

“transparenţa” procesului de fabricaţie şi organizarea sistemului logistic.

d.Calitate

Analiza vizează stabilirea gradului de încadrare pe care îl oferă întreprinderea,

privind asigurarea unui nivel constant şi competitiv al calităţii producţiei. Criteriile

adoptate sunt, în principal, cele care definesc gradul de implementare a sistemului de

management, asigurare, control al calităţii, definit prin normele ISO 9000.

e.Managementul general al firmei

Analiza vizează evaluarea sistemului de conducere al firmei. Criteriile se referă

la structura organizatorică adecvată mărimii optime a întreprinderii, repartizarea

sarcinilor pe factorii de conducere şi compartimente, stilul de conducere la nivel

superior, stabilitatea conducerii, calitatea şi coeziunea echipei de conducere, nivelul

de informatizare a activităţilor de conducere şi comunicare între conducere şi

personal.

f.Resurse umane

43

Analiza vizează evaluarea complexă a potenţialului uman existent în

întreprindere cu ajutorul unor criterii de organizare a muncii (normare, retribuire,

condiţii de muncă şi de stimulare), criterii privind nivelul veniturilor şi siguranţa

locurilor de muncă, criterii de evaluare a gradului de participare la bunul mers al

întreprinderii (motivarea personalului, disciplina muncii, conflicte de muncă, relaţiile

cu sindicatele, etc.).

2.4. PROPUNERI DE STRATEGII ŞI RESTRUCTURARE

Analiza diagnostic permite aprofundarea şi formularea sugestiilor de strategie

şi restructurare rezultate în urma evaluării globale prezentate anterior.

Experienţa arată că o bună parte a întreprinderilor industriale cu capital de stat

se vor afla într-o situaţie critică sau de echilibru dificil.

Pentru rezolvarea acestor situaţii este necesară identificarea unor posibile

obiective strategice şi de restructurare, precum şi pentru selectarea unor opţiuni sau

pentru indicarea criteriilor ce trebuie avute în vedere la selectarea lor de către

organele de decizie. Concluziile şi propunerile adoptate, vor fi diferenţiate în funcţie

de aspectele specifice diferitelor întreprinderi analizate. Se vor avea în vedere în

primul rând eliminarea “ameninţărilor” rezultate din pragurile de alarmă apărute,

precum şi acţiunile necesare pentru redresarea compartimentelor implicate în

situaţiile critice ale unor direcţii de analiză.

Un instrument util oferit de analiza diagnostic îl constituie “analiza

încrucişată”, care ia în considerare interacţiunile mai multor criterii care sunt

determinate pentru remedierea unei anumite situaţii negative, prin restructurări

manageriale sau pentru identificarea, abordarea şi atingerea unui anumit obiectiv

strategic.

Experţii trebuie să aprecieze dacă analiza diagnostic se poate face cu forţe

proprii sau este oportună apelarea la consultanţa de specialitate.

44

Astfel, analiza diagnostic oferă managementului de vârf al întreprinderii o bază

temeinică pentru elaborarea planurilor concrete de acţiuni vizând restructurarea şi

pregătirea privatizării.

Aceste planuri vor preciza:

-obiectivele restructurării;

-responsabilităţile de conducere şi execuţie;

-resursele alocate;

-traiectoriile de ţintă (diagramele prezentând evoluţia programată a

parametrilor de evaluare a apropierii de ţintă în timp);

-responsabilităţile de control a înscrierii în aceste traiectorii.

2.5. RAPORTUL DE SINTEZĂ

După încheierea analizei diagnostic, echipa de experţi acreditaţi predă

beneficiarului un raport de sinteză, cuprinzând, în esenţă următoarele:

a.Prezentarea firmei

Această prezentare va reda succint evoluţia societăţii de la înfiinţare, precum şi

antecedentele ei. Se vor oferi informaţii sintetice privind obiectivul (profilul)

activităţii, desfăşurarea ei pe teritoriu, cifra de afaceri, personalul, structura

organizatorică a conducerii şi a subunităţii, cu precizarea în linii mari a repartizării

competenţelor şi a legăturilor funcţionale.

Se va insista asupra relaţiilor societăţii cu piaţa, definite prin încărcarea

portofoliului de comenzi în raport cu capacităţile existente, precum şi prin

particularităţile de potenţial tehnologic şi de adaptare la piaţă. În acest sens, se vor

prezenta date şi referinţe privind lucrări reprezentative efectuate în ultimii ani,

segmente de piaţă caracteristice şi diferenţieri reprezentative faţă de alte întreprinderi

similare.

b.Sinteza globală

Raportul va prezenta calificativul global rezultat prin agregarea calificativelor

acordate pe cele şase direcţii de analiză diagnostic.

45

O caracterizare sintetică va descrie “starea” întreprinderii subliniind direcţiile

de analiză diagnostic critice şi pragurile de alarmă. Această caracterizare va cuprinde

punctele tari şi punctele slabe ale societăţii analizate, cu alte cuvinte, a valenţelor care

ar putea sta la baza unor succese viitoare şi a ameninţărilor care pot determina pe

termen scurt sau mediu confruntarea întreprinderii cu situaţii grave.

c.Analiza detaliată, pe criterii

Raportul va prezenta evaluările făcute de experţi pentru fiecare criteriu de

analiză diagnostic în parte, pe baza studierii informaţiilor primare, precum şi a

concluziilor relevate de auditori.

Vor fi reţinute în acest capitol al raportului final informaţiile primare,

relevante, asociate cu evidenţierea meritelor şi lipsurilor determinate.

d.Propunerile de acţiuni privind strategia şi restructurarea.

Această parte a raportului va cuprinde propunerile elaborate de experţi privind

strategia şi restructurarea societăţii rezultate din analiza diagnostic, propuneri care

vor cuprinde în principal:

-descrierile acţiunilor propuse;

-obiectivele vizate şi efectele scontate;

-clasa de prioritate a acţiunilor.

e.Scenarii de privatizare

Raportul va cuprinde – la cererea beneficiarului – şi un studiu al scenariilor

care pot fi luate în considerare pentru privatizarea societăţii.

Acest studiu va cuprinde:

-condiţiile prealabile privatizării

-descrierea alternativelor de restructurare a societăţii în vederea privatizării

-scenariile concrete de privatizare în alternativele susmenţionate, indicând

etapele şi modalităţile concrete de plată a capitalului social în diferite variante;

-etapele şi acordurile ce trebuie obţinute;

-analiza comparativă a scenariilor propuse.

Se apreciază că analiza diagnostic este utilă chiar dacă nu se întrevăd

oportunităţi de privatizare pe termen scurt.

46

CAPITOLUL III

DIAGNOSTIC GENERAL AL STĂRII ECONOMICO-

FINANCIARE A S.C. AUTOMOBILE DACIA S.A.

3.1. SITUAŢIA REZULTATELOR SINTETICE ECONOMICO-FINANCIARE

O întreprindere nu poate supravieţui, respectiv dezvolta, într-o economie liberă

şi concurenţială decât în măsura în care e capabilă să răspundă într-o manieră

durabilă nevoilor pieţei. A răspunde pieţei presupune identificarea corectă a

dorinţelor clienţilor, a motivaţiilor reale ale acestora, respectiv asigurarea promptă a

unei oferte de produse şi servicii adecvate. Totodată, funcţionarea stabilă şi eficienţa

unei firme în sistemul economiei de piaţă e condiţionată de satisfacerea criteriului

eficacităţii în alocarea şi exploatarea potenţialului intern (material, financiar şi uman)

al acesteia.

Un rol deosebit în fundamentarea unor decizii în măsură să materializeze

cerinţele de mai sus revine diagnosticului funcţional-strategic, concretizat în

evaluarea complexă a activităţii şi rezultatelor firmei în corelaţie cu condiţiile pieţei.

Pentru caracterizarea dimensiunii activităţii unei întreprinderi, pentru

aprecierea rezultatelor şi măsurarea performanţelor sale comerciale, în ţările cu

economie de piaţă se folosesc indicatorii: cifra de afaceri, producţia, marja

comercială, valoarea adăugată.

Orice analiză diagnostic începe prin investigarea complexă a acestor indicatori,

în dinamica şi comparativ cu obiectivele stabilite, pe total şi pe diverse structuri

specifice. O judecată pertinentă, în măsură să evidenţieze situaţia reală necesită

corelarea indicatorilor de mai sus, şi în special a cifrei de afaceri cu trei elemente

47

esenţiale într-o economie de piaţă: rata inflaţiei, poziţia firmei pe piaţă, politica de

preţuri.

Sursele de date necesare analizei rezultatelor şi performanţelor unei

întreprinderi sunt: planul de afaceri, bugetul de venituri şi cheltuieli, statisticile

comerciale, contabilitatea sintetică şi analitică, alte date ale evidenţei operative

(facturi, procese verbale de recepţie, specificaţii anexe la contracte), etc. În mod egal,

sunt utile o serie de informaţii din afara întreprinderii: anuarul statistic, legi şi alte

acte normative, statistici internaţionale, studii de piaţă.

3.1.1. Veniturile totale

Începând cu anul 1994, potrivit reglementărilor introduse prin Legea

contabilităţii nr. 82/1994, veniturile totale au fost structurate pe trei mari categorii,

astfel:

Venituri totale

VenituriCurente

Venituri din exploatare

- venituri din vânzarea mărfurilor- producţia vândută- venituri din producţia stocată- venituri din subvenţii şi exploatare- venituri din provizioane privind activitatea de exploatare

Venituri Financiare

- venituri din participaţoo, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizate- venituri din titluri de plasament- venituri din diferenţe de curs valutar- venituri din dobânzi- venituri din provizioane- alte venituri financiare

Venituri excepţionale

Privind operaţii de gestiune

Despăgubiri, penalităţi şi donaţii primite- plusuri de inventar- venituri realizate din dezmembrarea unor imobilizări

Privind operaţii de capital

- venituri din cedarea activelor

- subvenţii pentru investiţii

48

În perioada diagnosticată, pe baza informaţiilor privind gestiunea patrimonial-

financiară, situaţia veniturilor se prezintă în tabelul următor:

Nr. crt.

Indicatori Realizări (mii lei)

1998 1999 2000

1 Venituri Totale din care: 3.658498233 4.275.143.566 5.136.113.073Venituri din exploatare din acestea: *cifra de afaceri

3.611.287.1503.484.835.943

4.194.312.2774.050.162.684

5.016.854.8104.860.195.220

Venituri financiaredin acestea: *venituri din diferenţe de curs valutar*venituri din dobânzi

34.245.241

17.936.2991.685.347

66.507.329

14.745.6891.124.836

102.069.511

17.694.8261.012.352

Venituri excepţionale 12.965.842 14.323.960 17.188.752

2. Ponderea veniturilor din exploatare în totalul veniturilor

98,7 98,1 97,6

3. Ponderea cifrei de afaceri în totalul veniturilor din exploatare

96,4 96,5 96,8

După cum se remarcă, ponderea veniturilor din exploatare în totalul veniturilor

societăţii, precum şi a cifrei de afaceri în totalul veniturilor aferente activităţii de

exploatare, reprezintă în medie 98,13% şi respectiv 96,56%.

Se constată că la finele exerciţiului financiar 2000, comparativ cu anul 1999,

veniturile totale au înregistrat o creştere de 1,20 ori, datorată în principal efectelor

inflaţiei prin nivelul preţurilor de vânzare practicate, volumului fizic al producţiei

corespunzându-i o dinamică relativ modestă.

Analizând veniturile realizate în anul 2000 (pe total şi pe categorii), comparativ

cu cele aferente exerciţiului financiar 1999, se constată o creştere a acestora pe total

structură de venituri, determinate atât de creşterea volumului fizic al producţiei

realizate, al preţurilor de valorificare cât şi extinderii pieţei de desfacere, favorizată

49

atât de măsurile de protecţie internă, a producţiei autohtone de autoturisme, cât şi

relansării puterii de cumpărare.

Se constată de asemenea, unele modificări structurale în ceea ce priveşte

ponderea ocupată de veniturile pe categorii în totalul acestora, astfel:

Categoria de venit Ponderi în total1998 1999 2000

Venituri totaledin care: 100 100 100Venituri din exploatare

98,7 98,1 97,6

Venituri financiare 0,9 1,5 1,9Venituri excepţionale 0,4 0,4 0,5

Rezultă că deşii în ultimii doi ani ponderea veniturilor din exploatare s-a redus

cu aproximativ 0,2, comparativ cu anul 1998, societatea s-a orientat în direcţia

diversificării activităţii şi realizării de venituri complementare activităţii de

exploatare, inclusiv financiare din dobânzi aferente depozitelor bancare în lei şi

valută.

50

DINAMICA VENITURILOR TOTALE- mii lei -

CATEGORIA DE VENIT 1998 1999 2000VENITURI DIN EXPLOATARE 3611287150 4194312277 5016854810VENITURI FINANCIARE 34245241 66507329 102069511VENITURI EXCEPŢIONALE 12965842 14323960 17188752VENITURI TOTALE 3658498233 4275143566 5136113073

51

36

112

87

15

0

41

94

31

22

77

50

16

85

48

10

0

500000000

1000000000

1500000000

2000000000

2500000000

3000000000

3500000000

4000000000

4500000000

5000000000

5500000000

MII LEI

1998 1999 2000

VENITURILE TOTALE IN PERIOADA 1998 - 2000

VENITURI TOTALE

DINAMICA PRINCIPALELOR CATEGORII DE VENITURI

INDICATORI 1998 1999 2000VENITURI DIN EXPLOATARE

3611287150 4194312277 5016854810

Din care:Cifra de afaceri 348435943 4050162684 4860195220Producţia stocată 23226422 81654087 97984904Alte venituri din exploatare 59725162 54399731 48959757Venituri din provizioane privind exploatarea

14809 7258752 8710502

52

36

112

87

15

0

41

94

31

22

77

50

16

85

48

10

0

1000000000

2000000000

3000000000

4000000000

5000000000

MII LEI

1998 1999 2000

DINAMICA VENITURILOR DIN EXPLOATARE IN PERIOADA 1998 - 2000

VENITURI DINEXPLOATARE

INDICATORI 1998 1999 2000

VENITURI FINANCIARE 34245241 66507329 102069511Din care:Venituri din diferenţe de curs valutar 17936299 14745689 17694826Venituri din dobânzi 1685347 1124836 1012352Alte venituri financiare 2000 9896 11875Venituri din provizioane 2126112 47232802 80295763

53

34

24

52

41

66

50

73

29

10

20

69

511

010000000

200000003000000040000000

5000000060000000

700000008000000090000000

100000000110000000120000000

MII LEI

1998 1999 2000

EVOLUTIA VENITURILOR FINANCIARE IN PERIOADA 1998 - 2000

VENITURI FINANCIARE

3.1.2. Cifra de afaceri

Întroducerea în analiza diagnostic a indicatorului “cifra de afaceri” cu care se

operează începând cu 1 ianuarie 1994, creează noi valenţe în cuantificarea

potenţialului economic al societăţilor comerciale.

În condiţiile actuale, în care factorii pieţei primează în sistemul de variabile

care explică rezultatele unei firme, analiza cifrei de afaceri este esenţială pentru

aprecierea locului acesteia în sistemul său de activitate, a poziţiei sale pe piaţă, a

aptitudinilor acesteia de a lansa, respectiv de a dezvolta diferite activităţi într-o

măsură profitabilă pe piaţă. În funcţie de nivelul cifrei de afaceri se poate preciza

dacă întreprinderea este suficient de importantă, dacă are semnificaţie raportarea

rezultatelor sale la cele ale sectorului, respectiv dacă partea sa de piaţă este

neglijabilă, putându-se lua decizii strategice în consecinţă.

Cifra de afaceri reprezintă suma totală a veniturilor provenite din operaţiuni

comerciale efectuate de o firmă într-o perioadă de timp determinată, fără a include

veniturile financiare rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi

prestările de servicii şi alte venituri din exploatare, mai puţin rabaturile, remizele şi

alte reduceri acordate clienţilor. Cifra de afaceri poate di detaliată având în vedere

vânzările de mărfuri, vânzările de produse, cu aprofundare pe grupe de produse şi

produse, şi veniturile aferente lucrărilor executate şi serviciile prestate cu aprofundare

pe categorii de activităţi. Interesul oricărui întreprinzător vizează o creştere a cifrei de

afaceri pentru obţinerea unui profit cât mai mare sau a unuia moderat, dar cu un grad

ridicat de certitudine în viitor.

Pe baza informaţiilor financiar-contabile ale anilor 1998-2000, cifra de afaceri

a înregistrat următoarele valori:

54

Nr. Crt.

Realizări – mii lei Modificări în mărimi

1998 1999 2000 Absolute Relative 2-1 3-1 3-2 2/1 3/1 3/2

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 101 CA din care 3484835943 4050162684 4860195220 565326741 1375359277 810032536 116,2 139,4 119,92 Vănzări de mărfuri 420901103 626150201 751380241 205249090 330479138 125230040 148,7 178,5 119,93 Producţia vîndută 3063934840 3424012483 4108814979 360077643 1044880139 684802496 111,7 134,1 119,9

Analizând datele înscrise şi bilanţurile contabile pentru perioada supusă

analizei diagnostic, se desprind următoarele concluzii:

-la finele anului 2000, comparativ cu realizările anilor precedenţi se remarcă o

creştere a cifrei de afaceri cu 810.032.536 mii lei în mărime absolută şi 119,9 în

mărime relativă.

Motivaţia acestei creşteri poate fi determinată în principal de creşterea

preţurilor de vânzare a autoturismelor, în condiţiile în care producţia fizică

înregistrează o sensibilă scădere iar productivitatea muncii pe salariaţi se menţine la

nivelul salariilor anterioare.

Reducerea producţiei fizice realizate la finele anului 2000 comparativ cu anii

anteriori, este explicabilă atât prin faptul că ponderea producţiei destinate exportului

a scăzut cu 16,4%, din total, cât şi scăderii vânzărilor la intern cu 28,9%

O altă cauză subiectivă o constituie şi reaşezarea şi reorganizarea

managementului societăţii, determinate de privatizarea acesteia şi adoptarea unei

strategii agresive pe piaţa producţiei de autoturisme.

Colateral, acestor cauze obiective, au existat şi unele subiective legate de:

-lucrul cu intermitenţe, o bună parte din timp, personalul de producţie fiind în

stagnare şi şomaj tehnic;

-lipsa de comenzi atât la intern cât şi export;

-reducerea numărului de salariaţi de la 14272 în 1998 la 13392 în 1999 şi

10.697 în 2000.

-modificări impuse de necesităţile tehnice ale proceselor de producţie

-adoptarea unei noi discipline tehnologice şi reorganizarea locului de muncă şi

a sectoarelor de producţie, în majoritatea cazurilor cu efecte negative asupra realizării

sarcinilor zilnice de producţie, dar cu efecte pozitive în perspectivă asupra calităţii

producţiei.

Ţinând cont atât de schimbarea structurii formei de proprietate cât şi strategia

pe termen mediu adoptată de noii proprietari, sarcina prioritară urmărită de aceştia a

fost şi rămâne retehnologizarea procesului de producţie, menţinerea unei forţe de

muncă supercalificate care va fi motivată şi material, scopul final fiind obţinerea unor

produse finite (autoturisme) competente pe plan extern atât ca preţ cât şi calitativ.

În acest sens, primele măsuri au început să-şi facă efectele, atât în ceea ce

priveşte calitatea forţei de muncă, selectarea furnizorilor de materii prime, acoperirea

cu comenzi şi contracte, retehnologizarea capacităţilor de producţie, scopul final fiind

acela al obţinerii unui autoturism îndreptăţit a fi comercializat sub numele firmei

Renault.

Evaluând potenţialul economic al societăţii este de subliniat că atât cifra de

afaceri va evolua pozitiv cu influenţe şi în creşterea producţiei fizice vândute, precum

şi faptul că, modificarea cifrei de afaceri va genera o serie de consecinţe economice,

financiare şi sociale.

În funcţie de aceste influenţe, se poate aprecia că societatea este suficient de

importantă, dispune de o poziţie strategică puternică, dinamică şi profitabil şi în

raport cu alte societăţi fapt ce va face ca, într-un orizont de timp relativ scurt (maxim

3 ani) să înregistreze rezultate pozitive.

57

INFLUENŢE ALE MODIFICĂRII CIFREI DE AFACERI

Consecinţe economice

Poziţia intreprinderii în sistemul său concurenţial

Efectivul mediu de salariaţi

Suma costurilor de distribuţie

Nivelul mediu al costurilor de distribuţie

Marja cheltuielilor variabile

Marja comercială

Rata marjei comerciale

Rentab Comercială

Soldul mediu al activcelor circulante

Viteza de rotaţie a activelor circulante

Rentab economică

Consecinţe financiare

Nevoia de fond de rulment

Grad de îndatorare

Rentab financiară

Soldul de trezorerie

Consecinţe sociale

Modificarea cifrei de afaceri

58

DINAMICA CIFREI DE AFACERI

- mii lei -Indicator 1998 1999 2000

CIFRA DE AFACERI

3484835943 4050162684 4860195220

Din careVânzări de mărfuri

Producţie văndută

420901103

3063934840

626150201

3424012483

751380241

4108814979

3484835943

4050162684

4860195220

0

1000000000

2000000000

3000000000

4000000000

5000000000

MII LEI

1998 1999 2000

EVOLUTIA CIFREI DE AFACERI IN PERIOADA 1998 - 2000

CIFRA DE AFACERI

59

60

3.1.3. Valoarea adăugată

Prin conţinut, indicatorul valoarea adăugată exprimă creşterea (plusul) de

valoare care se obţine prin activitatea tehnico-productivă a firmei în cadrul producerii

de bunuri sau servicii. Referitor la indicatorul valoarea adăugată reţinem şi

următoarele definiţii: Valoarea adăugată reflectă rolul creativ al întreprinderii. Ea

exprimă creşterea de valoare obţinută de către întreprindere ca urmare a activităţilor

de producţie şi comercializare1 şi valoarea adăugată constituie suplimentul de valoare

creat de către întreprindere pe baza bunurilor şi serviciilor achiziţionate din afară de

terţi2. Acest indicator permite aprecierea structurii şi metodelor de producţie ale

întreprinderii, prin intermediul gradului de integrare (ca raport între valoarea

adăugată şi producţia corespunzătoare sau cifra de afaceri), precum şi dezvoltarea sau

regresul activităţii întreprinderii.

Cu ajutorul valorii adăugate pot fi constituiţi o serie de indicatori necesari

pentru caracterizarea gradului de utilizare a factorilor de producţie (munca, capitalul,

iar în cadrul fiscalităţii reprezintă baza de calcul a impozitului datorat statului (TVA).

Valoarea adăugată (Va) se poate determina prin două metode:

a.Metoda diferenţei (sinectica):

Va=Qe-M sau Va=(Qe+Mc)-M

b.metoda de repartiţie sau aditivă:

Va=Chp+Am+PR+Chf+R+It

unde:

Qe=producţia exerciţiului

Mc=marja comercială

M=consumurile intermediare

Chp=cheltuielile cu personalul

Am=cheltuielile cu amortizarea

PR=cheltuielile cu provizioanele

Chf=cheltuielile financiare

1 J.Peyrard, Analyse financiere2 B. Meheut, Analyse financiere

61

It=alte impozite şi taxe.

R=rezultatul exploatării exclusiv cheltuielile financiare

La determinarea valorii adăugate se ia în calcul şi marja comercială atunci când

întreprinderea pe lângă activitatea de producţie desfăşoară şi activitate comercială.

Metoda aditivă ne arată că valoarea adăugată este formată din costul

principalilor factori care participă la obţinerea producţiei.

Valoarea adăugată permite remunerarea:

-muncii prin cheltuielile cu personalul (salariile) şi prin participarea salariaţilor

la profit.

-investiţiilor (imobilizărilor) prin amortizarea şi provizioanele destinate să

conserve valoarea capitalului tehnic folosit;

-băncilor şi instituţiilor financiare specializate prin intermediul cheltuielilor

financiare;

-capitalurilor proprii prin profit (dividende);

-statul prin impozitele şi taxele incluse.

Valoarea adăugată stabilită pe baza contului de rezultate poate fi corectată

ţinând seama de:

-subvenţiile de exploatare care sunt un element al producţiei exerciţiului

deoarece reprezintă un complement al cifrei de afaceri. Subvenţiile de exploatare se

primesc de către întreprinderi pentru acoperirea diferenţelor de preţ la produsele

subvenţionate şi pentru acoperirea pierderilor;

-impozitele şi taxele legate direct de exploatare (impozitul pe clădiri, impozitul

pe terenuri, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat, parte din taxa pe

valoarea adăugată deductibilă devenită nedeductibilă, etc.) care sunt asimilate

consumurilor de servicii de la terţi.

Indiferent de metoda de calcul, valoarea adăugată apare ca un element cu

semnificaţii complexe în analiza diverselor aspecte ale vieţii unei firme: activitate,

politică, strategie, structuri, performanţe. Astfel ea are, în primul rând accepţiunea

unui instrument de măsurare plurivalent. Valoarea adăugată permite aprecierea

dimensiunii întreprinderii, a taliei sale economice. dacă cifra de afaceri exprimă

62

capacitatea întreprinderii de a vinde, valoarea adăugată exprimă aportul economic,

surplusul de producţie (încasări) creat prin efortul propriu al acesteia.

Dacă se ia în considerare definiţia aditivă a valorii adăugate, se observă că

aceasta măsoară dimensiunea şi variaţiile diferitelor elemente care concură la

realizarea activităţii. În sfârşit, valoarea adăugată măsoară eficacitatea întreprinderii.

Datorită caracterului său sintetic, valoarea adăugată exprimă mai bine decât

orice alt indicator, eficacitatea combinării factorilor de producţie: munca şi capitalul.

În al doilea rând, valoarea adăugată este expresia bogăţiei create de

întreprindere, bogăţie ce se repartizează între 5 parteneri: personalul, statul, banca,

acţionarii, întreprinderea.

Figura de mai jos redă conţinutul valorii adăugate, repartiţia sa între partenerii

sociali şi relaţiile de remunerare.

PERSONAL Salarii

Participaţii

S/Va*100

VALOAREA

ADĂUGATĂ

STAT Impozite,

taxe

I/Va*100

CREDITORI Dobânzi Dob/Va*100

ACŢIONARI Dividende Di/Va*100

INTREPRINDERI Autofinanţare

curentă

Ac/ Va*100

În activitatea practică, studierea complexă a valorii adăugate prezintă

importanţă întrucât furnizează structurilor decizionale informaţii referitoare la

performanţele proprii în raport cu cele realizate în perioadele anterioare sau cu cele

ale firmelor concurente.

Aspectele principale implicate de analiza structurală a valorii adăugate, rezultă

pe baza informaţiilor din tabelele următoare:

63

a.Determinarea valorii adăugate prin metoda diferenţei (sintetică) – mii lei.

64

Nr. Crt.

Indicatori 1990 1999 2000 Modificări în mărimiAbs (mii lei) Relative (%)

3-2 4-2 4-3 3/2 4/2 4/30 1 2 3 4 5 6 7 8 9 101 Cheltuieli cu

remuneraţiile personalului

267731651 319692739 383631286 51961088 115899635 63938547 119,4 143,2 119,9

2 Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială

92218478 136918360 164302032 44699882 72083544 27383672 148,4 178,1 120,0

3 Total cheltuieli cu personalul (rd.1+rd.2

359950129 456611099 547933318 96660970 187983189 91322219 126,8 152,2 119,9

4 Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele

45298287 108744584 163116876 63446297 117818589 54372292 240,0 360,0 150,0

5 Cheltuieli financiare 90791067 227583430 369023217 136792363 278232150 141439787 250,6 406,4 162,16 Alte elemente de

natura valorii adăugate

73109753 83289320 99947184 10179567 26837431 16657864 113,9 136,7 120,0

7 Rezultatul exploatării exclusiv cheltuielile financiare

86188781 -31480814 -86720271 -117669595 -172909052 -118201085 36,5 100,6 275,4

8 Valoarea adăugată 655338017 844747619 1093300324 189409602 1437962307 185591077 128,9 166,8 129,4

b. Determinarea valorii adăugate prin metoda de repartiţie sau aditivă:

Nr. Crt

.

Indicatori 1990 1999 2000 Modificări în mărimiAbs (mii lei) Relative (%)

3-2 4-2 4-3 3/2 4/2 4/30 1 2 3 4 5 6 7 8 9 101 Producţia

exerciţiului3130646076 3506408775 4207690529 375762699 1077044453 701281754 112,0 134,4 119,9

2 Consumuri intermediare

2489350 2775402562 3330483075 286052468 841132981 444919487 111,4 133,7 120,0

3 VALOAREA ADAUGATA

641295982 731006213 877207454 89710231 235911472 256362267 113,9 136,7 119,9

66

Din analiza datelor de mai sus se remarcă creşteri de la an la an a valorii

adăugate, cuprinse între 28,9% şi 29,4%, situaţie ce poate fi apreciată ca pozitivă.

În anul 2000, o pondere însemnată în totalul valorii adăugate (50,1%) o deţin

cheltuielile cu personalul salariat, care reflectă nivelul salariilor tarifare negociate la

care se adaugă majorările legale, funcţie de posibilităţile financiare ale societăţii

precum şi sistemul de contribuţii calculate în condiţiile cadrului legal existent.

Cu caracter de consecinţă, urmare creşterii procentului dobânzii la creditele

acordate au crescut cheltuielile financiare ale societăţii şi ponderea pe care acestea o

deţin în totalul valorii adăugate, astfel încât faţă de 1998 când acestea reprezentau

13,8 din totalul valorii adăugate, în 1999 reprezintă 26,9% iar în 2000, 33,7%

Un rol deosebit în creşterea valorii adăugate îl are profitul brut, indicator ce

măsoară raţiunea de a fi a unei societăţi comerciale.

Evoluţia acestui indicator şi în consecinţă creşterea ponderii sale în valoarea

adăugată, trebuie apreciată în condiţiile date ale economiei româneşti sub impactul

inflaţiei şi a sistemului de preţuri practicate.

Influenţa procesului de privatizare a societăţii cu toate consecinţele negative pe

termen scurt, nu putea să nu se reflecte negativ în rezultatul pe ansamblu a societăţii,

fapt evidenţiat prin diminuarea profitului obţinut în 1998, de la 86.188.781 mii lei la

înregistrarea de pierderi de 31.480.814 mii lei în 1999 şi 86.720.271 mii lei în 2000.

Potrivit metodei aditive de determinare a valorii adăugate, se remarcă o

creştere a valorii adăugate de la an la an, ca urmare a creşterii producţiei exerciţiului

concomitent însă şi cu creşterea valorii consumurilor intermediare, în medie cu 1,3 –

1,6%.

În anul 2000, activitatea economico-financiară se încheie cu o pierdere mai

mare decât în 1999 cu 51,1%, datorată, în afara efectului privatizării şi de unii factori

subiectivi, generaţi de evoluţia preţutilor de consum, practicate în economie, sub

impactul inflaţiei.

În funcţie de situaţia concretă din societate, concluziile formulate constituie

pentru noul proprietar, suportul deciziilor care trebuie luate şi adoptarea unui

management eficient.

67

Asociind, pentru evaluare rata valorii adăugate faşă de cifra de şi respectiv faţă

de producţia exerciţiului, în dinamică situaţia se prezintă astfel:

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Cifra de afaceri 3484835943 4050162684 48601952202 Producţia exerciţiului 3130646076 3506408775 42076905293 Valoarea adăugată 655338017 844747619 10933003244 Rata valorii adăugate (%)

faţă de:-cifra de afaceri-producţia exerciţiului

18,820,9

20,824,0

22,425,9

68

DINAMICA VALORII ADĂUGATE

INDICATORII 1998 1999 2000

Producţia exerciţiului 3130646076 3506408775 4207690529

Consumuri intermediare 2489350094 2775402562 330483075

Valoarea adăugată 641295982 731006213 877207454

69

3.1.4. EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE

În condiţiile date ale sistemului contabil operant şi în consecinţă ale structurării

informaţiilor financiar contabile, în diagnosticul rezultatelor sintetice se foloseşte şi

indicatorul excedentul brut din exploatare, determinat ca diferenţa între valoarea

adăugată şi cheltuielile salariale, impozite şi taxe.

Excedentul brut din exploatare rezultă din activitatea de exploatare, constituind

o resursă principală pentru întreprindere cu influenţă hotărâtoare asupra rezultatului

final şi a capacităţii de dezvoltare a acesteia.

Un excedent brut din exploatare (amortizare), remunerarea statului ca factor de

producţie (impozitul pe profit), remunerarea acţionarilor (dividende), precum şi

sporirea resurselor financiare aflate la dispoziţia întreprinderii.

Acest indicator este utilizat în analizele comparative cu firmele care îşi

desfăşoară activitatea în cadrul aceleiaşi ramuri, el nefiind influenţat de practica

firmei în materie de finanţare, amortizare, provizioane, fiscalitate, etc.

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Valoarea adăugată 655338017 844747619 10933003242 Total cheltuieli cu

personalul359950129 456611099 547933318

3 Impozite şi taxe 12133043 22041324 264495884 Excedentul brut din

exploatare (1-2-3)

283254845 366095196 518917418

Suma excedentului brut din exploatare acreditează aprecierea că societatea

întruneşte o condiţie esenţială a performanţei economico-financiare şi anume

profitabilitatea.

70

DINAMICA EXCEDENTULUI BRUT DIN EXPLOATARE

INDICATORI 1998 1999 2000Valoarea adăugată 655338017 844747619 1093300324Total cheltuiele cu personanul 359950129 456611099 547933318Impozite si taxa 12133043 22041324 26449588EXCEDENTUL BRUT DIN EXPLOATARE

283254845 366095196 518917418

71

3.1.5.REZULTATUL EXERCIŢIULUI

Rezultatul exerciţiului şi anume rezultatul favorabil, profitul, constituie

raţiunea de a exista a unei firme.

În economia de piaţă societăţile comerciale care se dovedesc nerentabile sunt

supuse falimentului.

Profitul se dimensionează în jocul preţurilor ca urmare a raporturilor cerere-

ofertă şi al costurilor el fiind dependent de modul de gospodărire a resurselor.

Cererea solvabilă a consumatorilor influenţează ofertă şi prin mecanismul

rentabilităţii orientează plasarea capitalurilor şi deci producţia.

Rentabilitatea apare astfel ca instrument hotărâtor în mecanismul economiei de

piaţă, în orientarea producţiei în raport cu cerinţele consumatorilor. Rentabilitatea

presupune obţinerea unor venituri mai mari decît cheltuielile în urma vinderii şi

încasării producţiei fabricate. Deci rentabilitatea reflectă capacitatea firmei de a

produce profit, oglindind într-o formă sintetică eficienţa întregii activităţi economice

a firmei.

Pentru exprimarea rentabilităţii se utilizează doi indicatori: profitul şi rata

rentabilităţii. Mărimea absolută a rentabilităţii este oglindită de profit (indicator de

volum), iar gradul în care capitalul sau folosirea resurselor societăţii comerciale aduc

profit este reflectat în rata rentabilităţii (indicator al mărimii relative a rentabilităţii).

Definirea şi construirea indicatorilor de rentabilitate sunt subordonate unor

criterii economice şi sociale. În teoria şi practica ţărilor cu economie de piaţă,

aprecierea rentabilităţii absolute se face pe baza unui sistem de indicatori3, format

din: rezultatul brut al exploatării, rezultatul exploatării, rezultatul curent înaintea

impozitării, rezultatul excepţional, rezultatul exerciţiului, cunoscuţi şi sub denumirea

de solduri intermediare de gestiune4. Tabloul soldurilor intermediare de gestiune

(TSIG) se construieşte prin regruparea şi restructurarea poziţiilor din contul de “Profit

şi pierdere”. Structura acestuia relevă metodologia de calcul şi analiză a rezultatului

exerciţiului.

Relaţiile delimitate în acest sens sunt:

3 D. Pesse, Evaluation et prise de control de lentreprise, Paris, 1990, pag. 33-39.; B.Meheut, Analyse financiere dentreprise, Ed,dOrganisations, Paris, 1989, p.43; J.P.Raybaud, Analyse financiere, Ed.Nathan, Paris, 1988, pag.7.4 Soldurile intermediare de gestiune stabilite de Centrala Bilanţurilor a Băncii Franţei pentru o întreprindere din sfera distribuţiei sunt: valoarea adăugată, marja comercială, excedentul brut din exploatare, rezultatul curent înaintea impozitării, rezultatul excepţional, rezultatul net.

72

a)marjacomercială

= venituri dinvânzări de mărfuri

- costul mărfurilorvândute

b)producţiaexerciţiului

= venituri dinvânzareaproducţia

+ variaţiaproducţiastocate

+ producţia de imobilizări

c)valoarea adăugată

= producţia exerciţiului

+ marjacomercială

- consumul exerciţiuluiprovenit de la terţi

din carevaloarea adăugată netă

= valoarea adăugată - amortizări din exploatare

d)excedentulbrut dinexploatare

= valoarea adăugată

+ subvenţii de exploatare

- impozite, taxe,şi altevărsăminte

- cheltuielidepersonal

e)rezultatul exploatării

= excedentul brutdin exploatare

+ alte venituridin exploatare

- cheltuieli deexploatare, cu amortizările şiprovizioanele

- alte cheltuieli din exploatare

f)rezultatul curent înainte de mpozitare

= rezultatul exploatării

+ veniturifinanciare

- cheltuieli financiare

g)rezultatul excepţional = venituri excepţionale - cheltuieli excepţionaleh)rezultatul exerciţiului

= rezultatul curentînainte de impozitare exploatării

+ rezultatul excepţional

- impozitul pe profit

Aşa cum rezultă din schema de mai sus, în cadrul tabloului soldurilor

intermediare de gestiune se calculează în cascadă o serie de indicatori valorici privind

volumul şi rentabilitatea activităţii întreprinderii.

73

Fiecare sold intermediar reflectă rezultatul gestiunii financiare la treapta

respectivă de acumulare. De aceea, indicatorii TSIG mai sunt cunoscuţi sub

denumirea de “marja de acumulare”.

Semnificaţia fiecărei marje se prezintă astfel:

1.Marja comercială exprimă performanţa activităţii de cumpărare pentru

vânzare sub forma diferenţei dintre preţul de vânzare şi costul de cumpărare al

mărfurilor vândute.

2.Producţia exerciţiului dezvăluie performanţa activităţii de producţie sub

forma producţiei vândute, producţiei de imobilizări şi producţiei stocate.

3.Valoarea adăugată defineşte creşterea sau crearea de valoare rezultată din

utilizarea factorilor de producţie (muncă şi capital) peste valoarea consumurilor de

materii prime, materiale şi servicii furnizate de terţi.

4.Excedentul brut din exploatare exprimă acumularea brută rezultată din

activitatea de exploatare destinată menţinerii şi dezvoltării potenţialului productiv al

întreprinderii, remunerării capitalurilor utilizate şi a statului. Admiţând că

amortizarea şi provizioanele sunt doar cheltuieli calculate şi nu plătite, excedentul

brut de exploatare reprezintă surplusul monetar potenţial degajat din activitatea de

exploatare deci implicit capacitatea potenţială de autofinanţare a investiţiilor (din

amortizări, provizioane şi profit).

Aşa cum se desprinde din TSIG excedentul brut din exploatare (EBE) se

determină plecând de la valoarea adăugată căreia i se adaugă subvenţiile de

exploatare şi se scad cheltuielile cu personalul, impozitele, taxele şi vărsămintele

asimilate. Dacă rezultatul este negativ poartă denumirea de insuficienţa brută de

exploatare (IBE).

5.Rezultatul din exploatare evaluează rentabilitatea economică a unei

întreprinderi şi corespunde activităţii normale şi de bază privind “producţia” de

acumulare.

6.Rezultatul curent al exerciţiului este marja care defineşte rentabilitatea

activităţii normale şi curente (exploatare şi financiară a întreprinderii).

74

7.Rezultatul excepţional sintetizează rezultatul sub formă de profit sau pierdere

degajat din activitatea cu caracter de excepţie a întreprinderii, care se referă la

operaţiuni de gestiune sau de capital, după caz.

8.Rezultatul exerciţiului exprimă profitul sau pierderea netă a întreprinderii

luată în totalitatea sa.

În perioada analizată, rezultatul net al exerciţiului, potrivit datelor din contul de

profit şi pierdere a înregistrat următoarele valori:

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Venituri totale 3658498233 4275143566 51361130732 Cheltuieli totale 3646693296 4669067285 57314272143 Rezultatul brut al

exerciţiului (1-2)11804937 -393923719 -595314141

4 Impozitul pe profit 11804937 - -5 Rezultatul net al

exerciţiului (3-4)- -393923719 -595314141

După cum se constată, în dinamică, rezultatul brut cât şi cel net al exerciţiului a

înregistrat scăderi de la an la an situate între 3336,9 şi 4399,1%.

75

Analizând pe structură rezultatul exerciţiului, situaţia se prezintă astfel:

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Rezultatul din exploatare 86188781 -31480814 -867202712 Rezultatul financiar -56545826 -161076101 -2669537063 Rezultatul curent al

exerciţiului (1+2)29642955 -192556915 -353673977

4 Rezultatul excepţional -17838018 -201366804 -2416401645 Rezultatul brut al

exerciţiului11804937 -393923719 -595314141

6 Rezultatul net al exerciţiului

- -393923719 -595314141

De notat faptul cp rezultatul (profitul) din exploatare constituie suportul

rezultatului (profitului) brut şi respectiv a celui net realizat la nivel de societate.

În perioada analizată, rezultatul financiar respectiv pierderea aferentă activităţii

financiare a constituit factorul cu influenţa nefavorabilă asupra rezultatelor finale

(brut şi net) al exerciţiului. O atare situaţie s-a datorat, în principal, cheltuielilor cu

dobânzile aferente creditelor contractate.

Deoarece, în totalul veniturilor din exploatare, cifra de afaceri deţine în fiecare

an din perioada analizată o pondere de peste 96,6% practic se poate spune că

rezultatul exploatării se identifică ca fiind aferent cifrei de afaceri.

Cifra de afaceri reprezintă partea principală a veniturilor din exploatare, iar

rezultatul aferent cifrei de afaceri este componenta cea mai importantă a rezultatului

exploatării. De aceea, în analiza rentabilităţii unei întreprinderi, rezultatului aferent

cifrei de afaceri i se acordă o atenţie deosebită.

Aşadar, în contextul diagnosticării pe seama rezultatului din exploatare, se

poate concluziona că societatea nu se încadrează într-un cadran normal al

performanţei economico-financiare.

76

ANALIZA REZULTATULUI EXERCIŢIULUI

INDICATORI 1998 1999 2000VENITURI TOTALE 3658498233 4275143566 5136113073CHELTUIELI TOTALE 3646693296 4669067285 5713427214REZULTATUL BRUT AL EXERCIŢIULUIIMPOZIT PE PROFIT

+11804937

11804937

-393923719

-

-595314141

-REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI

- -393923719 595314141

77

Concluzia care se desprinde în urma analizei evoluţiei rezultatului brut al

exerciţiului şi cel net este aceea că, aceasta înregistrează valori negative în perioada

99-2000, urmare a efectelor pe termen scurt a privatizării societăţii.

78

3.2. DIAGNOSTICUL RESURSELOR UMANE

Factorul uman reprezintă coordonata esenţială a dimensiunii şi mai ales a

calităţii activităţii. Asigurarea întreprinderii cu personalul de specialitate necesar,

folosirea lui eficientă în activitatea operativă şi de conducere constituie premisa

potenţării resurselor materiale şi financiare şi totodată a valorificării, în avantajul

acesteia, a condiţiilor pe care le oferă mediul natural şi social.

Informaţiile necesare diagnosticului sunt formate din mai multe blocuri

autonome sau în conexiune şi privesc practic toată activitatea întreprinderii (planurile

de activitate, dările de seamă statistice privind asigurarea cu personal, indicatorii de

rezultate şi performanţă, indicatorii potenţialului material şi financiar, etc.)

factorul uman este factorul cheie al activităţii şi performanţelor unei

întreprinderi. Aceasta explică atenţia deosebită acordată de marile firme sau chiar de

unele ţări politicii de personal. De exemplu, în Franţa întreprinderile care au mai mult

de 300 de salariaţi au obligaţia elaborării aşa zisului “bilanţ social”, care cuprinde o

varietate de informaţii, în măsură să asigure o bază corespunzătoare analizei,

respectiv gestiunii eficiente a resurselor umane.

Bilanţul social cuprinde, pe o dinamică de 3 ani, informaţii structurate astfel:

-situaţia posturilor;

-remunerarea şi cheltuielile asociate;

-condiţii de igienă şi de securitate;

-alte condiţii de muncă;

-formarea profesională continuă a salariaţilor;

-relaţiile profesionale;

-alte condiţii de viaţă ale salariaţilor.

În conceptul modern al întreprinderii, resurselor umane sau capitalului uman, li

se atribuie un rol deosebit în asigurarea performanţelor economico-financiare ale

acesteia.

În consecinţă abordările complexe din punct de vedere cantitativ al

randamentelor şi motivaţiilor sunt în prezent larg răspândite. Se vorbeşte chiar de

79

“miza umană a întreprinderii”. Ca atare şi în analiza diagnostic a activităţii

întreprinderii, gestiunea resurselor umane reprezintă un segment de esenţă.

În diagnosticarea gestiunii resurselor umane se foloseşte un sistem de

indicatori privind, pe de o parte, asigurarea resurselor umane (numărul de salariaţi,

calificarea, structura personalului, mobilitatea, etc.) iar pe de altă parte, utilizarea

acestora (sub aspectul timpului de muncă utilizat şi al eficienţei utilizării).

Dinamica efectivului de salariaţi, pe total şi pe categorii, are menirea să

evidenţieze o dimensiune a potenţialului tehnico-economic legată de un factor de

bază al producţiei – munca. O apreciere însă a dinamicii, se face numai în corelaţie cu

productivitatea muncii şi ţinând seama de creşterea capacităţii de ofertă a

întreprinderii având la bază cererea actuală şi probabilă a producţiei.

INDICATORIIN MĂRIMI

Absolute Relative1998 1999 2000 1998 1999 2000

Total personaldin care:

14272 13392 10697 100 100 100

TESA 850 847 685 6,0 6,3 6,4Muncitori şi maistriidin care

13422 12545 10012 94,0 93,7 93,6

-muncitori calificaţi 13144 12278 9807 92,0 91,6 91,6-muncitori necalificaţi 278 267 205 2,0 2,1 2,0

Pe clase de vârstă, la finele anului 1999 şi respectiv 2000 situaţia personalului

se prezintă astfel:

Perioada Total personal

sub 30 ani 31-40 41-50 51-60 peste 61 ani

1999 13392 5040 4783 3210 239 1202000 10697 5005 4248 1198 197 49

Deci aproximativ 97% din totalul personalului societăţii se încadrează în

intervalul 30-50 ani, care echivalează cu un solid potenţial format din cunoştinţe şi

experienţe.

În condiţiile date ale activităţii de producţie, numărul personalului se înscrie în

limite relativ normale. Evident, măsurile ce trebuie luate urmează să acopere

80

creşterea previzibilă a producţiei şi ca urmare a productivităţii muncii, să conducă

chiar la o reducere a numărului de muncitori.

Aşadar, referitor la potenţialul uman, în ceea ce priveşte latura cantitativă nu se

ridică probleme care să afecteze nefavorabil activitatea societăţii, rămânând deschis

cea privitoare la “cultura” activităţii (nivelul calitativ al activităţii).

În contextul problematic al gestiunii resurselor umane, după 1970 a început

abordarea pe scară largă a modalităţilor de contabilizare şi măsurare a resurselor

umane (printre cercetători situându-se R.Likert, F.Flamholtz, W.Pyle de la

Universitatea Michigan).

Metodele de măsurare a resurselor umane într-o întreprindere pot fi grupate în

două categorii şi anume: cele care privesc valoarea economică a acestuia, ca evaluare

complexă în manifestarea ei viitoare.

În prima grupă se operează pe de o parte cu costuri istorice, iar pe de alta cu

costuri de înlocuire. Şi unele şi altele se referă la recrutare, formare, integrare,

transferare şi respectiv costuri organizaţionale.

Evident, astfel de costuri, respectiv investiţii, trebuie amortizate într-o perioadă

care intră sub incidenţa unui mare număr de variabile cum ar fi: speranţa de viaţă a

individului, calitatea sănătăţii, vârsta legată sau contractuală a pensionării,

probabilitatea de a părăsi întreprinderea înaintea pensionării, etc.

De subliniat că cele de înlocuire practic reflectă nivelul actualizat al costurilor

istorice.

Valoarea economică a resurselor umane după E.Flamholtz5 este rezultatul unui

ansamblu de componente în cadrul cărora se disting trei factori determinanţi:

productivitatea în sensul unui ansamblu de servicii ce se aşteaptă de la un individ;

transferabilitatea, ceea ce reflectă performanţa ce se aşteaptă de la un salariat

transferat de la un alt serviciu al aceluiaşi nivel ierarhic; promovabilitatea, respectiv

capacitatea individului de a efectua activităţi într-o ierarhie superioară dacă va fi

promovat. După cum se observă oferă un cadru conceptul – teoretic util pentru

gândirea managerială dar cu mari dificultăţi de aplicare.

Aşadar, într-o acccepţiune cuprinzătoare, valoarea economică a factorului

uman se traduce cvasitotal în randamentul acestuia (productivitatea muncii). 5 E.Flamholtz, Human resource accounting, 1974

81

Prin analiza randamentului resurselor umane sau capitalului uman, în analiza

diagnostic se recomandă examinarea formelor de manifestare ale acestuia şi anume:

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Productivitatea muncii: -cifra de afaceri pe salariat (mii lei/pers)-producţia ex. pe salariat-valoarea adăugată pe salariat-profit brut pe salariat-profit net pe salariat

244172

21935645918827139-

302432

26182763078--

454351

393352102206--

2 Cifra de afaceri la 1000 lei cheltuieli cu personalul (lei)

968 - -

3 Producţia exerciţiului la 1000 lei cheltuieli cu personalul

869 1302 1302

4 Valoarea adăugată la 1000 lei cheltuieli cu personalul

549 540 501

5 Profit brut la 1000 lei cheltuieli cu personalul

0,032 - -

6 Profit net la 1000 lei cheltuieli cu personalul

- - -

După cum rezultă din cele de mai sus, indicatorii care reflectă eficienţa

utilizării resurselor umane au înregistrat creşteri sensibile. Aceasta semnifică, pe de o

parte, gradul de utilizare a potenţialului tehnico-economic şi financiar care se

materializează prin creşteri de la an la an a rezultatelor economico-financiare, iar pe

de altă parte aspecte privind stabilitatea potenţialului uman.

Deşi indicatorii valorici sau ai rezultatelor economice (cifra de afaceri,

producţia exerciţiului, valoarea adăugată) au avut în perioada analizată evoluţii

favorabile, totuşi trebuie subliniat că ele incumbă dinamica preţurilor produselor

comercializate.

Creşterile marjei brute şi mai ales a profitului pe un salariat, denotă un spor al

eficienţei utilizării potenţialului uman, mai ales că acesta este urmarea veniturilor pe

un salariat. Curba ascendentă a veniturilor valorii adăugate şi respectiv profitului la

1000 lei salarii reflectă fenomenul cunoscut în economie al asigurării corelaţiei

productivitate – salariu mediu (Iw>Is).

EVOLUTIA NUMĂRULUI DE PERSONAL ÎN PERIOADA 1998 – 2000

82

INDICATORI 1998 1999 2000

Total personal 14272 13392 10697Tesa 850 847 685Muncitori si maistri

13422 12545 10012

83

3.3. DIAGNOSTIC AL GESTIUNII POTENŢIALULUI MATERIAL

Viabilitatea firmei într-un mediu concurenţial este asigurată în măsura în care

dispune de un potenţial material ai cărui parametrii tehnici şi funcţionali sunt adaptaţi

noilor exigenţe.

În concordanţă cu elementele structurale ale potenţialului material,

problematica diagnosticului gestiunii acestuia vizează activele imobilizate şi

respectiv activele circulante.

Determinarea calitativă a bilanţului îşi găseşte expresie în structurile bipolare şi

spaţio-temporale de activ şi pasiv. Într-o accepţiune generală activul reprezintă

valorile materiale şi băneşti ca substanţă economică a patrimoniului, iar pasivul,

modul de acoperire sau procurare de către subiectul de drept a acestei substanţe în

cadrul procesului de reproducţie.

Din punct de vedere financiar, activul este analizat ca o structură care exprimă

mijloacele materiale, băneşti şi creanţele ca forme temporare de investire sau alocare

a resurselor financiare gestionate de un titular de patrimoniu.

Într-o viziune economică, activul reprezintă formele concrete funcţionale de

alocare şi utilizare a resurselor sau a valorilor (mijloacele de muncă, obiectele

muncii, produse ale muncii, mijloace băneşti, creanţe), în calitatea lor de condiţie

materială a activităţii economico-financiară.

3.3.1.ACTIVELE IMOBILIZATE

Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile, corporale

sau necorporale, achiziţionate sau create de întreprinderi, destinate să servească o

perioadă îndelungată activitatea unităţii patrimoniale. Ele sunt asociate deciziei de

investiţii, fiind deţinute în manieră permanentă de întreprinderea respectivă. Din

punct de vedere financiar, activele imobilizate sunt elemente stabile, care se uzează şi

se înlocuiesc lent şi a căror depreciere se reflectă prin intermediul amortizării.

Activele imobilizate sunt formare din imobilizări necorporale, imobilizări

corporale şi imobilizări financiare.

84

În cadrul activelor imobilizate ponderea hotărâtoare o deţin imobilizările

corporale (mijloacele fixe). Dotarea agenţilor economici cu mijloace fixe necesare

constituie premisa dinamică activităţii, modernizării şi uşurării condiţiilor de muncă,

a ridicării calităţii produselor şi serviciilor.

Ele alcătuiesc baza, respectiv mijloacele de acţiune ale firmei nemijlocit legate

de procesul de exploatare. Ca bunuri economice, mijloacele fixe se caracterizează atât

prin durata şi durabilitatea lor mai îndelungată cât şi prin repetata lor participare la

circuitul economic. Funcţia acestor bunuri este fixată în activitatea economică şi

socială a firmei, fără ca prin destinaţia lor să se delimiteze ca bunuri destinate

comercializării. În consecinţă, ele nu se consumă sau nu se înlocuiesc după prima lor

utilizare.

În perioada supusă diagnosticării, activele imobilizate ale societăţii se rezumă

în principal la activele fixe corporale care reprezintă unul din elementele acestora

nemijlocit legate de procesul de exploatare.

Dimensiunile valorice ale mijloacelor fixe sunt:

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Mijloace fixe la valoarea de inventar (intrare)

1429232845 1507711727 1548500257

2 Mijloace fixe la valoarea rămasă 1383934558 1398967143 13853833813 Mijloace fixe la valoarea medie (ca

medie aritmetică între valoarea de la început şi sfârşitul perioadei)-de inventar-rămasă 873130106

848404742978399916950693514

965997692864240830

Valoarea de inventar şi respectiv valoarea rămasă aferentă mijloacelor fixe

existente în patrimoniului firmei la finele anului 2000 ca dimensiune sunt însemnate

deoarece reflectă rezultatele reevaluării potrivit HG 500/1994, totuşi ca valori medii

sunt simţitor diminuate, luând în calcul şi valorile dinaintea reevaluării mijloacelor

fixe (valori corespunzătoare exerciţiului financiar al anului 1999.

85

Saltul valoric ca ordin de mărime înregistrat în cursul perioadei analizate

(1999-2000), reflectă schimbările care au avut loc în volumul fizic al mijloacelor

fixe, urmare programelor investiţionale, precum şi influenţa preţurilor practicate sub

impactul inflaţiei.

Pentru perioada următoare se preconizează realizarea unui program însemnat

de investiţii vizând retehnologizarea producţiei care va avea ca rezultat creşterea

valorii mijloacelor fixe şi a ponderii acestora în totalul activelor imobilizate.

Suportul realizării programului de investiţii în cursul anului 2000 şi în perioada

următoare îl constituie pe de o parte sursele constituite din amortizare şi profit, iar pe

de altă parte contractarea de credite bancare pe termen mediu şi lung, inclusiv aportul

cu utilaje noi al proprietarului.

Evaluarea eficienţei utilizării mijloacelor fixe pe baza indicatorilor sintetice ai

rezultatelor economio-financiare, se prezintă astfel:

Nr. crt.

INDICATORII 1999 2000

1 Cifra de afaceri la 1000 lei mijloace fixe la valoarea medie: -de inventar-rămasă

268289

313347

2 Producţia exerciţiului la 1000 lei mijloace fixe la valoarea medie: -de inventar-rămasă

232301

272304

3 Valoarea adăugată la 1000 lei mijloace fixe la valoarea medie: -de inventar-rămasă

5660

7179

4 Profit brut la 1000 lei mijloace fixe la valoarea medie: -de inventar-rămasă

7,8 -

5 Profit net la 1000 lei mijloace fixe la valoarea medie: -de inventar-rămasă

--

--

În ansamblu valorile pozitive ale indicatorilor menţionaţi denotă gradul

acceptabil de eficienţă.

86

Aceasta se explică prin faptul că indicii de creştere ai rezultatelor economico-

financiare au devansat indicii determinaţi ca valoare medie (de inventar şi respectiv

rămasă) a mijloacelor fixe.

Deşi în perioada analizată, programele investiţionale orientate spre dezvoltarea

capacităţii productive a firmei au fost relativ modeste, acestea s-au materializat în

maşini şi utilaje (mijloace fixe active) menite să contribuie la îmbunătăţirea

tehnologiei de fabricaţie şi implicit la creşterea productivităţii muncii.

Creşterea ponderii mijloacelor fixe active în totalul mijloacelor fixe

(îmbunătăţirea compoziţiei tehnologice a mijloacelor fixe), a avut un efect propagat

asupra eficienţei utilizării mijloacelor fixe active precum şi a mijloacelor fixe în

ansamblul lor.

Indicatorii de eficienţă ai activelor imobilizate în anul 2000 faţă de anul 1999,

au înregistrat creşteri determinate, în principal de preţurile de vânzare ale produselor

care devansează impactul inflaţiei asupra costurilor.

3.3.2 ACTIVELE CIRCULANTE

Activele circulante denumite şi capital circulant, valori circulante, valori

mobiliare, mobilizări sau mijloace circulante, cuprind valorile economice sub forma

stocurilor, comenzilor în curs de execuţie, creanţelor, titlurilor de plasament,

instrumentelor de trezorerie şi disponibilităţilor băneşti.

Din punct de vedere economic şi financiar, activele circulante se află într-o

continuă fluenţă valorică, ele schimbă forma materială şi funcţională (marfa-creanţa-

banii) în cadrul circuitului economic al patrimoniului.

Cu ocazia finalizării fiecărui ciclu de exploatare, diferitele forme concrete de

active circulante sunt înlocuite continuu cu altele noi de aceeaşi speţă. Astfel, în faza

de aprovizionare mijloacele sub formă de bani se transformă în stocuri de producţie

în curs de fabricaţie care după ultima operaţie de prelucrare devin produse finite, iar

în faza de desfacere sunt vândute clienţilor, operaţie care generează drepturi faţă de

aceştia, fie sub forma “creanţelor asupra clienţilor”, dacă decontarea se realizează

într-un interval mai mare, fie imediat, sub forma efectelor comerciale de primit.

87

Sub aspectul lichidităţii, caracteristica de bază a activelor circulante este aceea

că perioada de rotaţie este mai mică de 1 an. Ele intră şi ies din firmă de mai multe

ori sau cel puţin o singură dată în timpul unui exerciţiu financiar. De aceea această

categorie de active mai este definită şi prin valorile economice care, prin natura şi

destinaţia lor nu au calitatea de a servi de manieră îndelungată activităţii firmei.

În raport cu forma concretă pe care o îmbracă şi destinaţia pe care o capătă în

cadrul circuitului de exploatare, activele circulante se împart în: stocuri şi comenzi în

curs de execuţie, creanţe, plasament şi disponibilităţi băneşti.

Activele circulante se exploatare ca o componentă esenţială a potenţialului

economico-financiar al societăţii comerciale, ca volum şi structură se prezintă astfel:

INDICATORII 1998 1999 2000mil.lei % mil.lei % mil.lei %

Active circulantedin care: -Stocuri-Creanţe-Dispon.băneşti şi plasament

474070

21651619636061194

100

45,641,413,0

1209897

278889456330474678

100

23,037,739,3

1315251

303322539967471962

100

23,041,036,0

Concluziile ce se desprind din analiza datelor de mai sus, sunt următoarele:

-În cursul anului 1998 se remarcă o pondere relativ mare în ce priveşte

structura activelor circulante, a stocurilor 45,6%, extragându-se ideea investirii

disponibilităţilor în stocuri.

Pe perioada 1999-2000 această idee nu mai este menţinută, constatându-se

diminuări cu cca. 50,4% a ponderii stocurilor în totalul activelor circulante,

schimbându-se radical situaţia disponibilităţilor băneşti şi a plasamentelor, astfel

încât, faţă de 13% în 1998, se înregistrează o creştere cu 26,3% în 1999 şi 23% în

2000.

Constatarea cu caracter general, este că, în totalul creanţelor pe întreaga

perioadă analizată, ponderea o deţin clienţii, respectiv 60,71% în 1998, 46,1% în

1999 şi 51,2% în 2000.

Aceste creşteri ale creanţelor au avut loc pe fondul revenirii ponderii stocurilor

în totalul activelor circulante, reprezentând la finele anului 2000 doar 23,06%. Luând

în considerare rolul pe care îl au stocurile în asigurarea continuităţii activităţii,

88

precum şi faptul că acestea reprezintă suportul material al producţiei se impune

dimensionarea optimă a acestora în vederea preîntâmpinării rupturilor de stoc care ar

periclita desfăşurarea activităţii.

Simetric activelor imobilizate se poate evidenţia eficienţa activelor circulante

pe baza aceloraşi indicatori şi anume: cifra de afaceri, producţia exerciţiului, valoarea

adăugată, profitul brut şi net, la 1000 lei active circulante.

La SC AUTOMOBILE DACIA SA – GRUP FIRME RENAULT, nivelele de

eficienţă ale indicatorilor, determinaţi în raport cu valoarea contabilă a activelor

circulante sunt:

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Cifra de afaceri la 1000 lei active circulante

735 334 369

2 Producţia exerciţiului la 1000 lei active circulante

660 289 320

3 Valoarea adăugată la 1000 lei active circulante

38,2 69,8 83,7

4 Profit brut la 1000 lei active circulante

24,9 - -

5 Profit net la 1000 lei active circulante

- - -

Aspectele semnalate anterior, privind structura “glisantă” a activelor circulante

şi corelarea cu scăderea în dinamică a indicatorilor economico-financiari se reflectă şi

în ceea ce priveşte nivelul indicatorilor de eficienţă, aferenţi perioadei 1998-2000.

Modificările care au avut loc în perioada 1999-2000 în ceea ce priveşte activele

circulante, pe total cât şi din punct de vedere al structurii pe elemente şi-au pus

amprentele asupra nivelului indicatorilor de eficienţă, care au scăzut comparativ cu

perioada anterioară. Această situaţie se explică prin faptul că, indicatorii de rezultate

economico-financiare au scăzut comparativ cu anul 1998, în timp ce activele

circulante au crescut în medie de cca. 3 ori, datorită în principal creşterii ponderii

creanţelor (clienţi).

Întrucât, indicatorii au valori negative, se poate acredita ideea unei activităţi

ineficiente, fapt care trebuie să constituie un semnal de alarmă pentru societate, în

89

vederea canalizării eforturilor în direcţia recuperării creanţelor şi a creşterii

autonomiei financiare.

3.4.DIAGNOSTICUL FINANCIAR PATRIMONIAL AL FIRMEI

Într-un sistem economic concurenţial, obiectivul fundamental al întreprinderii

îl constituie maximizarea valorii sale patrimoniale. Aceasta implică desfăşurarea

activităţii economice în condiţii de rentabilitate şi totodată menţinerea echilibrului

financiar.

Deseori, anumite obiective cum sunt flexibilitatea financiară, creşterea

maximală, păstrarea puterii şi autonomiei financiare sunt considerate alternative

posibile, unele substituibile, altele opozabile obiectivului maximizării valorii.

Flexibilitatea financiară reprezintă capacitatea de adaptare financiară a firmei la

schimbările de mediu; o bună flexibilitate nu poate decât să contribuie la

maximizarea valorii întreprinderii. Obiectivul creşterii maximale nu concordă în mod

necesar cu obiectivul maximizării valorii. O creştere puternică poate conduce, în

anumite perioade, la degradarea rentabilităţii şi creşterea rsicului, la deficienţe de

ordin financiar, întrucât deţinătorii de capital preferă să-şi plaseze resursele în

întreprinderi care cunosc o creştere moderată, dar care oferă o rentabilitate mai

ridicată. Politica de păstrare a puterii şi autonomiei financiare poate să conducă la

performanţe inferioare, mai ales în condiţiile mobilităţii deosebite a factorilor cheie ai

succesului într-o economie concurenţială.

Conducătorii de întreprinderi şi acţionarii trebuie să aleagă între interesul pe

termen scurt şi cel pe termen lung – creşterea valorii patrimoniale a firmei. De aceea,

obiectivul creşterii maximale, precum şi cel al menţinerii puterii şi autonomiei

financiare nu pot fi reţinute decât ca substituite temporare, în raport cu obiectivul pe

termen lung – maximizarea valorii, singurul care permite perenitatea întreprinderii.

Sursa informaţională de bază, necesară analizei, este bilanţul contabil,

document de sinteză ce dă imaginea patrimoniului întreprinderii la un moment dat,

sub dublu aspect: al originii juridice (pasiv) şi al destinaţiei economice (activ).

90

3.4.1.ANALIZA STRUCTURII PATRIMONIALE A FIRMEI PE BAZA

BILANŢULUI CONTABIL

În varietatea de abordări conceptuale ale bilanţului se disting, prin valoarea

teoretică şi operaţionalitatea practică două teorii fundamentale:

-teoria bilanţului patrimonial

-teoria bilanţului funcţional.

A.TEORIA BILANŢULUI PATRIMONIAL

Concepţia originară a bilanţului este concepţia patrimonială. Bilanţul este un

inventar al averii întreprinderii, realizat în vederea măsurării valorii reale a

patrimoniului aparţinând diverşilor acţionari. Bilanţul patrimonial prezintă interes

deosebit pentru două categorii de agenţi economici.

-acţionarii, care sunt proprietarii întreprinderii şi care caută să cunoască

valoarea patrimoniului lor.

-creditorii, pentru care activul constituie garanţia ultimă a drepturilor lor.

Întrucât concepţia patrimonială satisface nevoile de informare ale terţilor

privind capacitatea întreprinderii de a face faţă angajamentelor sale, ea a fost adesea

calificată ca o abordare externă.

Construirea bilanţului patrimonial are drept criteriu:

-pentru activ, gradul de lichiditate al diferitelor elemente, al aptitudinii lor de a

se transforma în bani;

-pentru pasiv, gradul de exigibilitate, timpul cât sursa rămâne la dispoziţia

întreprinderii.

Un activ este cu atât mai lichid, cu cât e mai uşor de transformat în bani, adică

mai rapid şi fără pierdere de valoare. Gradul de lichiditate este dependent de existenţa

unei pieţe secundare. Lichiditatea globală a activului total se apreciază în funcţie de

lichiditatea activelor care-l compun. Activele circulante sunt, în mod normal mai

lichide decât cele imobilizate. Evident, nu există identitate între criteriul lichidităţii şi

criteriul fondat pe caracterul fix şi circulant al activelor. În practica economică pot

exista situaţii când anumite stocuri sunt mai puţin lichide decât diverse elemente de

imobilizări.

91

Caracterul de exigibilitate al unei datorii exprimă timpul care trebuie să se

scurgă până la scadenţă. Capitalurile proprii sunt non exigibile.

Datoriile pe termen lung (cu o scadenţă mai mare de 1 an) sunt mai puţin

exigibile decât cele pe termen scurt. Capitalul propriu şi datoriile pe termen lung sunt

surse de care întreprinderea dispune în permanenţă.

Exigibilitatea globală a pasivului se apreciază în funcţie de proporţiile relative

dintre capitalurile proprii, obligaţiile pe termen lung şi cele pe termen scurt.

Analiza structurii patrimoniale are ca obiectiv stabilirea raporturilor dintre

diferitele elemente patrimoniale şi evidenţierea principalelor mutaţii calitative în

situaţia mijloacelor şi surselor, generate de schimbările interne şi de interacţiunea cu

mediul economico-social.

Caracterizarea generală a structurii patrimoniale presupune investigarea

elementelor bilanţiere de activ, respectiv de pasiv, prin prisma dimensiunii şi a

ponderii lor în patrimoniul întreprinderii.

a .STRUCTURA GENERALĂ A ACTIVELOR

Potrivit Legii contabilităţii nr. 82/1991, posturile de activ sunt structurate în

bilanţ, astfel:

-active imobilizate

-active circulante

-conturi de regularizare şi asimilate;

-prime privind rambursarea obligaţiunilor

a.1.Activele imobilizate sunt bunuri de orice natură, mobile sau imobile,

corporale sau necorporale, achiziţionate sau create de întreprindere, destinate să

servească o perioadă îndelungată activitatea unităţii patrimoniale. Ele sunt asociate

deciziei de investiţii, fiind deţinute în permanenţă de întreprinderea respectivă. Din

punct de vedere financiar, activele imobilizate sunt elemente stabile, care uzează şi se

înlocuiesc lent şi a căror depreciere se reflectă prin intermediul tehnicilor de

amortizare. Activele imobilizate sunt formate din: imobilizări necorporale,

imobilizări corporale şi imobilizări financiare.

a.1.1.Imobilizările necorporale cuprind: cheltuieli de constituire, cheltuieli de

cercetare dezvoltare, concesiunile, brevetele, licenţele, mărcile de fabrică, fondul

92

comercial şi alte imobilizări necorporale. Cheltuielile de constituire reprezintă

cheltuieli ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea unităţii patrimoniale: taxe şi alte

cheltuieli de înscriere şi înmatriculare; cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de

acţiuni şi obligaţiuni; cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate şi alte

cheltuieli de această natură. Cheltuielile de cercetare-dezvoltare cuprind: cheltuieli

ocazionate de efectuarea unor lucrări sau obiective de cercetare. Concesiunile cuprind

valoarea bunurilor preluate cu acest titlu cu patrimoniul de către unitatea primitoare şi

alte drepturi asimilate. Din imobilizările necorporale face parte şi fondul comercial

care reprezintă aceea parte din fondul de comerţ care nu figurează în celelalte

elemente de patrimoniu, dar concură la menţinerea sau dezvoltarea potenţialului

activităţii firmei, cum sunt: clientela, vadul, debuseele, reputaţia, etc.

a.1.2.Imobilizările corporale constituie substanţa unei întreprinderi,

instrumentul său industrial sau comercial, fiind alcătuite din: terenuri şi mijloace fixe,

clădiri maşini, utilaje, instalaţii, mijloace de transport, etc.

a.1.3.Imobilizări financiare sunt formate din: titluri de participare, titlurile

imobilizate ale activităţii de portofoliu, alte titluri şi creanţe imobilizate. Titlurile de

participare reprezintă drepturile sub formă de acţiuni sau alte titluri de valoare în

capitalul altor unităţi patrimoniale, care asigură unităţii deţinătoare exercitarea unui

control, respectiv realizarea unui profit. Titlurile imobilizate ale activităţii de

portofoliu sunt dobândite de unitatea patrimonială în vederea realizării unor venituri

financiare, fără ca aceasta să poată interveni în gestiunea unităţii patrimoniale

emiţătoare. În ceea ce priveşte creanţele imobilizate, acestea sunt formate din: creanţe

legate de participaţii (create cu ocazia acordării de împrumuturi unităţilor

patrimoniale la care deţin titluri de participare), împrumuturi acordate pe termen lung

şi alte creanţe imobilizate (garanţiile şi cauţiunile depuse de unitatea patrimonială la

terţi).

a.2 Activele circulante sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului

de exploatare, supuse în majoritatea cazurilor unei rotaţii rapide. În cadrul fiecărui

ciclu ele trec din forma de active fizice în cea de creanţe şi apoi de disponibilităţi.

Activele circulante sunt formate din:

-stocuri

93

-creanţe

-disponibilităţi şi plasamente

a.2.1.Stocurile reprezintă aceea parte a activelor circulante aflate la încheierea

exerciţiului sub forma activelor fizice: mărfuri, materii prime, materiale consumabile,

producţie neterminată, produse finite, ambalaje, obiecte de inventar.

a.2.2. Creanţele sunt drepturi băneşti potenţiale pe termen scurt ale

întreprinderii ce decurg din relaţiile cu diverse persoane fizice sau juridice, realizabile

la anumite termene. Aceste drepturi pot fi generate de relaţiile comerciale cu clienţii

sau de cele necomerciale cu statul, personalul, asociaţii şi debitorii. Activele

circulante cuprind de asemenea disponibilităţile (numerarul şi valorile asimilabile

acestora) şi plasamentele (acţiunile deţinute cu titlu tranzitoriu pur speculativ).

a.3.Cea de a treia grupă de activ este formată din conturile de regularizare care,

datorită semnificaţiei lor particulare, nu pot fi încadrate nici în activele imobilizate

nici în cele circulante. O corectă apreciere a rezultatelor impune ca la sfârşitul

fiecărui exerciţiu să se facă anumite regularizări prin încorporarea “cheltuielilor de

repartizat asupra mai multor exerciţii” şi excluderea cheltuielilor plătite în avans.

a.4. Primele de rambursare a obligaţiilor reprezintă diferenţa dintre preţul de

rambursare şi preţul de emisiune al acestuia.

b.STRUCTURA GENERALĂ A PASIVELOR

Elementele patrimoniale de pasiv sunt formate din:

-capitalul propriu

-provizioane pentru riscuri şi cheltuieli;

-datorii;

-conturi de regularizare de pasiv;

b.1.Capitalul propriu, adică masa patrimonială ce aparţine proprietarilor de

întreprinderi, sumele nedatorate în momentul încheierii bilanţului cuprinde:

-capitalul social – reprezentat de valoarea nominală a acţiunilor sau părţilor

sociale, respectiv de aportul în natură sau în numerar;

-primele legate de capital;

94

-diferenţele de reevaluare – egale cu soldul dintre valoarea actuală (mai mare)

şi valoarea înregistrată (mai mică) a activului reevaluat, care se transferă, potrivit

legii, fie la capitalul social, fie la rezerve;

-rezervele – rezultate prin capitalizarea profitului sunt formate din: rezerve

legale (constituite anual din rezultatul brut în limitele prevăzute de lege), rezerve

statutare (constituite anual din profitul net conform statutului) şi alte rezerve (ce pot fi

constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea unor pierderi sau

pentru creşterea capitalului social, potrivit hotărârii adunării generale);

-rezultatul exerciţiului;

-subvenţii pentru investiţii – sumele alocate de la buget sau din alte surse în

vederea procurării de echipamente sau altor bunuri de natura imobilizării;

-alte fonduri proprii – formate din fondul de dezvoltare (constituit din

amortizare, profitul net, sumele obţinute din vânzarea mijloacelor fixe din

valorificarea materialelor rezultate din dezmembrarea mijloacelor fixe scoase din

funcţiune) şi fondul de participare a salariaţilor la profit;

b.2.Provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt valori ce se formează la finele

exerciţiului pentru acoperirea acelor elemente a căror realizare, respectiv plată, este

incertă sau pentru cheltuielile ce devin exigibile în perioada următoare (amenzi,

penalizări şi alte datorii incerte, cheltuieli legate de activitatea de service în perioada

de garanţie, etc.).

b.3.Datoriile exprimp valoarea resurselor străine folosite de întreprindere o

perioadă mai mare sau mai mică de timp, rezultate din relaţiile acesteia cu furnizorii,

băncile, statul, propriul personal. După conţinutul lor, obligaţiile pot fi structurate

astfel:

-împrumuturi, care cuprind obligaţiile faţă de organismele de creditare;

-obligaţii faţă de personal;

-obligaţii fiscale şi sociale;

-obligaţii faţă de asociaţi.

b.4. Conturile de regularizare şi asimilate (cuprind venituri înregistrate în

avans, adică venituri anticipate şi diferenţe de conversie pasiv, ce evidenţiază

95

diferenţele favorabile de curs valutar între data înregistrării creanţelor şi a datoriilor

exprimate în devize şi data închiderii exerciţiului financiar).

Metodologic, caracterizarea generală a structurii financiare se face cu ajutorul

mărimilor absolute, a celor relative de structură şi a corelaţiilor cu dinamica şi

structura activităţii. Sporirea valorii unei astfel de analize necesită investigarea

bilanţurilor pe mai multe exerciţii succesive.

Analizând în dinamică din punct de vedere structural, patrimoniul SC

AUTOMOBILE DACIA SA Grup Firme Dacia Renault, se constată următoarele:

a.în perioadă 1998-2000, modificările care au avut loc în structura activului

bilanţier pot fi considerate ca fiind normale, având în vedere evoluţia preţurilor de

aprovizionare dar nu şi evoluţia indicatorilor de rezultate economico-financiare şi a

celor de eficienţă a utilizării potenţialului tehnico-economic.

Ponderea hotărâtoare şi totalul activului (peste 72%) o deţin activele

imobilizate, respectiv imobilizările financiare (56,7% în total active imobilizate), în

timp ce, imobilizările corporale care reprezintă suportul tehnico-productiv al

desfăşurării activităţii societăţii reprezintă numai 34,9%

Activele circulante, deţin în medie 38,8%, constatându-se o diminuare a

stocurilor de la 45,6% la 23%, concomitent cu creşterea volumului creanţelor de la

54,3% la 76,9% şi a disponibilităţilor băneşti de la 0,1% la 34,9%

Constatările de mai sus, au stat la baza luării hotărârii ca societatea să fie

privatizată.

În pasivul bilanţului, modificările de structură reflectă o scădere a ponderii

capitalurilor proprii la finele anului 2000 comparativ cu rezultatele anilor anteriori

(de la 60,6% la 20,4%). Concomitent cu creşterea ponderii datoriilor în principal a

“Altor datorii” reprezentând obligaţii către stat şi faţă de propriul personal (de la

35,9% în 1998, la 70% în 2000).

b.La finele anului 2000, comparativ cu perioadele anterioare, modificările din

structura patrimoniului sunt de substanţă şi trebuie luate în considerare.

Astfel, în activ, are loc o scădere a ponderii activelor imobilizate cu aproape

22,6%, centrul de greutate ocupându-l activele circulante (peste 47,1%), iar în cadrul

acestora “Creanţele” cu 76,9%

96

Trebuie subliniat că, în structura activelor circulante, modificările nu au avut

loc în favoarea stocurilor ca suport material al activităţii productive sau al

disponibilităţilor băneşti, ci în favoarea creanţelor care, ca dimensiune valorică au

crescut de 1,40 ori, comparativ cu perioada anterioară.

În structura pasivului bilanţier se înregistrează o scădere a ponderii

capitalurilor proprii (de la 60,6% în 1998 la 20,4% în 2000), concomitent cu creşterea

ponderii datoriilor (de la 35,9% în 1998, la 70% în 2000), în principal la elementul

“Alte datorii” (de la 19,4% în 1998 la 64,4% în 2000).

Toate acestea conduc la o determinare a ratelor de echilibru financiar, precum

şi a celor de gestiune financiară manifestate sub forma creşterii perioadei de încasare

a creanţelor, a celei de onorare a obligaţiilor, încetinirea accentuată a vitezei de

rotaţie a activelor circulante, etc.

B. TEORIA BILANŢULUI FUNCŢIONAL

Concepţia funcţională a bilanţului elaborată mai recent consideră bilanţul ca pe

un ansamblu de stocuri, de utilizări şi resurse6. Această concepţie permite

investigarea activităţii pe cicluri de operaţiuni, luând în considerare rolul fiecăruia în

funcţionarea întreprinderii.

Analiza bilanţului funcţional nu are ca scop7 să inventarieze averea şi

angajamentele întreprinderii, ci să înţeleagă nevoile acesteia şi modul lor de finanţare,

să dea un instantaneu al derulării diferitelor cicluri. Bilanţul funcţional se bazează pe

ipoteza continuităţii activităţii. De aceea, elementele de activ şi de pasiv reflectă

valori tranzitorii, structuri trecătoare ca apar în procesualitatea patrimoniului.

Construirea bilanţului funcţional şi clasificarea elementelor de activ şi pasiv se face

după apartenenţa la un ciclu sau altul, astfel:

-ciclul de investiţii, căruia îi corespunde activul ciclic de exploatare şi

finanţarea scurtă de exploatare;

-ciclul de finanţare, căruia îi corespunde ansamblul resurselor.

6 G.Charreaux, op.cit.p.477 P.Vernirmen, Finance dEntreprise, Analyse et gestion, Paris, 1989, p. 115

97

Ciclul de exploatare (aprovizionare-producţie-stocare-vânzare) cuprinde atât

un flux fizic (de producţie, respectiv de mărfuri) cât şi un flux financiar (intrare şi

ieşire de monedă).

Ciclul de finanţare cuprinde ansamblul operaţiunilor dintre întreprinderi şi

proprietarii de capital (acţionarii şi creditorii). El permite ca întreprinderea să facă

faţă decalajului dintre fluxul de lichiditate de intrare şi ieşire, provocat de ciclul de

exploatare.

Legătura dintre cele 3 cicluri se prezintă potrivit schemei anexate.

Este necesar a fi făcute câteva precizări metodologice privind conţinutul

elementelor de activ şi pasiv în abordarea funcţională, curent aplicate în gestiunea

financiară a ţărilor cu economie de piaţă, evident adaptabile, operaţionale şi mai ales

necesare practicii noastre financiare.

Imobilizările care formează activul stabil sunt luate în calcul la valoarea brută

pentru a pune în evidenţă decizia iniţială. De aceea, amortizarea figurează în pasiv, ca

resursa proprie de origine internă. În optica funcţională nu mai este operaţională

noţiunea de activ fictiv.

Activul ciclic este format din:

-activul ciclic din exploatare

-activul ciclic din afara exploatării

Activul aciclic din exploatare cuprinde elemente legate direct şi exclusiv de

activitatea curentă a întreprinderii: stocuri, avansuri şi aconturi plătite, creanţe clienţi,

alte creanţe din exploatare, abateri de conversie a activului. Activului ciclic din afara

exploatării cuprinde creanţe din afara exploatării (legate de plata unor impozite,

capitalul subscris, nevărsat, etc.)

Trezoreria de activ e constituită din disponibilităţi şi valori mobiliare de

plasament.

Resursele aciclice stabile (finanţarea stabilă) sunt formate din trei componente

esenţiale:

-resurse proprii de origine internă, care cuprind rezervele, amortismentele şi

proviziile, rezultatul exerciţiului;

98

-resurse proprii de origine externă (capitalul social şi subvenţiile pentru

investiţii)

Resursele ciclice sau finanţarea scurtă de exploatare cuprinde obligaţiile legate

direct şi exclusiv de activitatea curentă a întreprinderii: furnizori, avansuri şi aconturi

primite, obligaţii fiscale şi sociale, legate de exploatare, abateri de conversie a

pasivului. Resursele ciclice (finanţare scurtă) din afara exploatării cuprind obligaţii

fiscale şi sociale din afara exploatării, unele obligaţii legate de achiziţionarea unor

echipamente, etc.

Trezoreria de pasiv cuprinde soldul creditor al băncii şi creditele curente.

În practica financiară, bilanţul funcţional constituie suportul analizei

trezoreriei, definită ca o diferenţă de fluxuri:

Trezoreria = Suma fluxurilor de resurse – Suma fluxurilor de utilizări

3.4.2.PATRIMONIUL NET ŞI SURSELE DE FINANŢARE

Ca reflectare a stării patrimoniale, bilanţul contabil încheiat la sfârşitul

perioadei de gestiune, descrie separat elementele de activ şi de pasiv ale

întreprinderii.

Pentru ca un patrimoniu, ca formă de administrare şi gospodărire a avuţiei unei

întreprinderi, să existe sunt necesare două elemente interdependente, unul în persoana

fizică sau juridică ca subiect de drept şi altul ăn valorile materiale şi băneşti ca obiect

al relaţiilor de drepturi şi obligaţii.

Dacă valorile materiale şi băneşti formează substanţa economică a

patrimoniului, în schimb, relaţiile de drepturi şi obligaţii reprezintă expresia pe plan

juridic a relaţiilor sociale pe care le implică valoarea.

Definit din acest punct de vedere, patrimoniul reprezintă totalitatea drepturilor

şi obligaţiilor ce pot fi exprimate în bani, aparţinând unei persoane fizice sau juridice

ale căror nevoi le satisfac, precum şi bunurile la care se referă.

Diferenţa dintre activul total bilanţier şi datoriile totale contractate la o primă şi

principală evaluare (contabilă) a întreprinderii la data încheierii exerciţiului. Această

99

ecuaţie fundamentală a bilanţului redă situaţia netă a întreprinderii (patrimoniul net),

respectiv averea netă a acţionarilor (activul net neangajat în datorii).

Situaţia netă (patrimoniul net) este cel mai adesea pozitivă şi crescătoare ca

efect al unei gestiuni sănătoase. Această situaţie marchează de fapt atingerea

obiectivului major al gestiunii financiare şi anume maximizarea valorii capitalurilor

proprii, a activului net finanţat de respectivele capitaluri.

În condiţiile noului sistem contabil practicat de la 01.01.1994, creşterea

situaţiei nete poate fi consecinţa unei părţi din profitul net şi altor elemente de

acumulări: provizioane reglementate, raporturi din exerciţiul precedent, subvenţii,

etc.

Componenta semnificativă a potenţialului financiar, patrimoniul net,

determinat ca diferenţa între activele certe ale societăţii şi obligaţiile curente de plată,

la SC AUTOMOBILE DACIA SA Grup firme Dacia – Renault a înregistrat

următoarele dimensiuni:

100

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 ELEMENTE DE ACTIV: -imobilizări corporale-imobilizări financiare-stocuri-creanţe-disponibilităţi băneşti

173381948511778672921651619636049097

2504817513863793389278889456330462346

2606333506780784302303322552077459852

2 ELEMENTE DE PASIV: -imprumuturi şi datorii asimilate-furnizori şi conturi asimilate -clienţi şi creditori-Alte datorii

6888512269313230944676134150

1673382285204422390-965788

195356421529747525931761259832

3 CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE

5064 5012 5139

4 patrimoniul net (1-2-3) 1039904 826423 647630

Potrivit celor mai sus prezentate, rezultă că dinamica patrimoniului net nu a

înregistrat o evoluţie spectaculoasă urmare modificărilor care au avut loc în structura

elementelor de activ şi respectiv de pasiv.

Pe total, situaţia se prezintă astfel:

INDICATORII 1998 1999 2000 Abs. mil.lei

% Abs. mil.lei

% Abs. mil.lei

%

ELEMENTE DE ACTIV 1733819 100 2504817 144,0 2606333 150,3ELEMENTE DE PASIV 688851 100 1673382 242,9 1953564 283,5PATRIMONIUL NET 1044968 100 831435 0,79 652769 0,62

După cum se constată, patrimoniul net a scăzut ca nivel. Această situaţie se

datorează ritmului de creştere mai accentuat al elementelor de pasiv, ceea ce reflectă

de fapt ascendenţa gradului de îndatorare al firmei.

Pe structură, situaţia nu poate fi considerată ca îmbucurătoare şi prin aceea că

în cadrul elementelor de activ, evoluţia imobilizărilor corporale are loc ăn limitele

impuse de lipsa surselor proprii de dezvoltare şi a disponibilităţilor, în timp ce

creanţele neîncasate au înregistrat valori însemnate, fapt ce explică apelarea societăţii

la contractarea de credite bancare.

Din punct de vedere financiar, patrimoniul net este acoperit din următoarele

categorii de surse:

101

Nr.

crt

INDICATORI 1998 1999 2000 Pondere în total (%)

1998 1999 2000

1 Capital social 685139 685139 685139

2 Profit

nerepartizat

- - - - - -

3 Rezerve 378723 378849 378849

4 Fonduri 100329 100268 100268

5 Provizioane 60544 248981 259645

6 Patrimoniul net 1039904 826423 647630

În cadrul surselor de acoperire financiară a patrimoniului net, capitalul social

reprezintă masa patrimonială ce aparţine acţionarilor. Deşi constant în timp ca

dimensiune valorică, capitalul social, reţine o pondere hotărâtoare în totalul surselor

de finanţare a patrimoniului net.

Ponderea în creştere a rezervelor, fondurilor şi provizioanelor pentru riscuri şi

cheltuieli, suplineşte acoperirea din punct de vedere financiar a patrimoniului net,

fapt ce denotă existenţa premiselor formării lor, respectiv profitul.

Situaţia netă pozitivă şi crescătoare, este rezultatul unei gestiuni economice

echilibrate. Această situaţie marchează atingerea obiectivului gestiunii financiare şi

anume maximizarea valorii capitalurilor proprii, a activului net finanţat din aceste

capitaluri. Creşterea situaţiei nete a întreprinderii, respectiv averea netă a acţionarilor

(activul neangajat în datorii) este consecinţa reconstituirii unei părţi din profitul net şi

a altor elemente de acumulatori: provizioane reglementate, raporturi din exerciţiul

precedent, etc.

3.4.3. CAPITALUL PROPRIU

102

Structura pasivului după criteriul exigibilităţii grupează posturile de pasiv în

următoarele categorii: capitalurile proprii provizioane pentru riscuri şi cheltuieli

datoriile şi conturi de regularizare şi asimilate.

Capitalurile proprii au o exigibilitate nulă întrucât capitalul mobilizat de la

asociaţi sau conservat prin reinvestirea profiturilor este definitiv la dispoziţia

întreprinderii pe toată durata ei de viaţă.

În perioada supusă diagnosticării, capitalul propriu indicator al potenţialului

financiar al SC AUTOMOBILE DACIA SA, determinat prin însumarea capitalului

social şi a fondurilor proprii a înregistrat următoarele valori:

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Capital social 685139 685139 6851392 Fonduri proprii

din care: -Fond de rezervă-Fond de investiţii-Profit nevărsat şi neprelevat

378723204-

378849143-393924

378849143-595314

3 Capital propriu (1+2) 1064066 670207 468817

Se constată o scădere a capitalului propriu de 2,2 ori în anul 2000 faţă de 1998

şi 1,42 ori faţă de 1999, datorată în principal pierderii înregistrată atât în 1999 cât şi

în 2000.

Preponderent, în perioada analizată, ponderea o deţin capitalul social şi fondul

de rezervă constituit anterior anului 1998. Pierderea înregistrată atât în 1999 cât şi în

2000, este efectul negativ al eficienţei activităţii desfăşurate în cadrul societăţii.

Gradul de participare al diferitelor categorii de surse la formarea capitalului

propriu se prezintă astfel:

%

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Capital social 685139 685139 6851392 Fonduri proprii 478848 100125 -1163403 Total (1+2) 1163987 785264 568799

103

La formarea capitalului propriu participarea capitalului social şi a fondurilor

proprii este exclusivă, confirmându-se încă o dată inexistenţa profitului ca sursă de

formare a acestora.

3.4.4.CAPITALUL PERMANENT

Capitalul permanent reprezintă sursa de finanţare a activelor imobilizate (a

imobilizărilor corporale de exploatare) şi a unei părţi din cele circulante.

Dimensiunea şi structura capitalului permanent al SC AUTOMOBILE DACIA

SA Grup Firme Dacia-Renault, se prezintă astfel:

Nr. crt

INDICATORI 1998 1999 2000 Pondere în total (%)

1998 1999 2000

1 Capitaluri proprii 1164191 770332 568942 80,1 59,0 54,5

2 Imprumuturi pe termen mediu şi lung

226931 285204 215297 15,6 21,8 20,6

3 Provizioane ptr.riscuri şi cheltuieli

60544 248981 259297 4,3 19,2 24,9

4 Capital permanent 1451666 1304517 1043536 100 100 100

Se constată că în primii doi ani ai perioadei analizate, capitalurile proprii

asigură aproape în proporţie de 69,5% suportul financiar al activelor de exploatare, în

principal, al imobilizărilor corporale. Din punct de vedere structural, începând cu

anul 1999, poziţiile se schimbă, o parte însemnată (peste 30%) din “compoziţia”

capitalului permanent o reprezintă împrumuturile pe termen mediu şi lung.

Deşi contractarea de împrumuturi bancare pe termen mediu şi lung s-a efectuat

pentru realizare unor obiective precise care au ca finalitate creşterea potenţialului

tehnico-productiv al societăţii, totuşi nu trebuie ocolit ca aspect gradul de îndatorare

crescut, generator de costuri prin nivelul dobânzilor suportate de societate.

3.4.5.CAPITALUL TOTAL DE EXPLOATARE

Ca o caracteristică complementară a potenţialului financiar al societăţii

diagnosticate, se poate avea în vedere şi capitalul total de exploatare. 104

Din punct de vedere metodologic, capitalul permanent cu împrumuturile pe

termen scurt, situaţia prezentându-se după cum urmează:

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Capital permanent 1451666 1304517 10435362 Împrumuturi pe termen scurt 276179 285204 2135163 Capital total de exploatare 1729845 1589721 1257052

În dinamică, capitalul total de exploatare are o evoluţie ascendentă, fapt ce

reflectă creşterea de la un an la altul a necesităţilor de finanţare a dezvoltării

societăţii.

În cazul dat, capitalul total de exploatare în corelaţie cu imobilizările corporale

de exploatare (mijloacele fixe), se prezintă astfel:

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Imobilizări corporale 485117 513389 5067802 Capital total de exploatare 1729845 1589721 12570523 Diferenţa (1-2) -1244728 -1076332 -750272

Urmare celor de mai sus, rezultă că imobilizările corporale sunt acoperite în

proporţie de 100% din capitalul total de exploatare, excedentul asigurând, în perioada

analizată, acoperirea în medie în proporţie de 25,6% a activelor circulante.

Ponderea exclusivă pe care o deţine capitalul total de exploatare în acoperirea

financiară a imobilizărilor corporale de exploatare, constituie un aspect pozitiv în

activitatea societăţii.

Utilizarea eficientă a imobilizărilor corporale şi a activelor circulante,

echivalează pentru societate cu o eficienţă sporită a utilizării capitalului.

3.4.6. FONDUL DE RULMENT

105

Din punct de vedere financiar, fiecare element de activ reprezintă o alocare de

fonduri băneşti în vederea constituirii unei structuri de protecţie adecvate intenţiilor

productive ale întreprinderii.

Elementele de activ sunt structurate după gradul lor de lichiditate (posibilitatea

de a fi transformate în bani) în intenţia de a obţine cea mai rapidă recuperare a

capitalurilor investite şi o rentabilitate ridicată. În bilanţ, se înscriu mai întâi activele

cele mai puţin lichide, care au perioada cea mai mare de recuperare (imobilizările

necorporale, corporale şi financiare). Datorită rotaţiei lente a capitalurilor investite în

aceste active, ele se mai numesc şi alocări permanente (stabile).

Datorită rotaţiei lente a capitalurilor investite în aceste active, ele se mai

numesc şi alocări permanente (stabile).

Urmează activele circulante (stocuri, creanţe, lichidităţi) mult mai lichide decât

imobilizările, din care cauză ele sunt numite şi alocări ciclice (temporare), deoarece

recuperarea capitalurilor investite se face după încheierea unui ciclu de exploatare

(aprovizionare, producţie, desfacere).

Pasivul bilanţului reflectă din punct de vedere financiar, sursele de provenienţă

ale capitalurilor proprii şi împrumutate. Structurarea pasivelor se face în funcţie de

gradul (ordinea) de exigibilitate (însuşirea lor de a deveni scadente la un anumit

termen).

Se înscriu mai întâi capitalurile proprii, apoi cele din reinvestire ale

acumulărilor anterioare (rezerve) şi din surse publice (subvenţii, provizioane

reglementate). Practic aceste sume nu au o scadenţă (decât în situaţii limită, de

faliment), nu sunt exigibile şi de aceea se mai numesc surse permanente (stabile). În

această categorie se înscriu şi datoriile financiare, respectiv împrumuturile contractate

pe termen lung cu scadenţa mai îndepărtată.

Datoriile pe termen scurt (credite, furnizori, decontări) sunt cele mai exigibile,

fapt pentru care se numesc surse ciclice (temporare).

Alocările permanent (în imobilizări) sunt, în principiu, acoperite din surse

permanente (capitaluri proprii şi datorii financiare).

106

Cu cât sursele permanente sunt mai mari decât necesităţile permanente de

alocare a fondurilor băneşti, cu atât întreprinderea dispune de o marjă de securitate

care o pune la adăpost de evenimente neprevăzute.

Acest surplus de surse permanente degajat de ciclul de finanţare al investiţiilor

poate fi rulat pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor. Aceasta utilizare potenţială a

marcat şi denumirea lui şi anume aceea de fond de rulment. El este expresia realizării

echilibrului financiar pe termen lung şi a contribuţiei acestuia la înfăptuirea

echilibrului finanţării pe termen lung.

Fondul de rulment reflectă deci marja de siguranţă a societăţii, având în vedere

decalajele care apar între momentul încasării creanţelor de la clienţi şi cel al efectuării

plăţilor către furnizori şi creditori.

Potrivit teoriei patrimoniale a bilanţului, activul şi pasivul sunt formate din

două mari mase:

-o masă relativ permanentă (cu durata mai mare de un an), formată din activele

imobilizate (Ai) şi capitolul permanent (Kper);

-o masă mobilă (cu durata mai mică de un an) alcătuită din activele circulante

(Ac) şi datoriile pe termen scurt (DTS).

Ai Kper

Ac F.R.

DTS

O întreprindere este solvabilă dacă asigură echilibrul maselor de aceeaşi

durată, dacă respectă deci următoarele reguli financiare:

1.Activ imobilizat (a1) = Capital permanent (Kper)

2.Activ circulant (A2) = Obligaţii pe termen scurt (DTS)

Respectarea strictă a acestor ecuaţii de echilibru presupune o activitate fără

întreruperi şi de o regularitate perfectă în privinţa încasărilor şi plăţilor. Cu alte

cuvinte, întreprinderea trebuie să dispună la fiecare scadenţă a unei obligaţii de

disponibilităţi suficiente pentru a le achita. Realizarea practică a acestor cerinţe este

dificilă deoarece activele (ca intrări potenţiale de fonduri) şi pasivele (ca ieşiri

107

potenţiale de fonduri) sunt asimetrice din punct de vedere al riscului. În timp ce

exigibilitatea obligaţiilor pe termen scurt este certă, transformarea activului în

disponibilităţi este aleatoare, putând fi perturbată de o serie de factori economici,

financiari şi de conjunctura lor. Această asimetrie impune necesitatea constituirii unei

rezerve a unei marje în măsură să facă faţă “neregularităşilor de scadenţă”, cunoscută

în teoria economică sub denumirea de fond de rulment patrimonial.

Fondul de rulment poate fi definit:

a. pornind de la elementele cuprinse în partea superioară a bilanţului:

FR=Kper – Ai

Reluând secvenţial graficul anterior obţinem:

Ai Kper

FR

Prin urmare, fondul de rulment reprezintă acea parte din capitalul permanent

care depăşeşte valoarea imobilizărilor nete şi poate fi afectată finanţării activelor

circulante.

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Capital permanent 1451666 1304517 10435362 Active imobilizate 1388935 1398967 13853833 FOND DE RULMENT

PATRIMONIAL (1-2)62731 -94450 -341847

b.Pornind de la elementele de la baza bilanţului FR=Ac-DTS

Ac FR

DTS

Deci, fondul de rulment reprezintă excedentul activelor circulante peste

valoarea obligaţiilor pe termen scurt.

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Active circulante 474070 1209897 13152512 Datorii pe termen scurt 688852 1673382 19535643 FOND DE RULMENT

PATRIMONIAL (1-2)-214782 -463485 -638313

108

Pornind de la componenta proprie şi cea împrumutată a capitalului permanent,

se poate calcula un fond de rulment propriu, respectiv fondul de rulment străin,

Fondul de rulment propriu măsoară excedentul de capital propriu peste

valoarea activelor imobilizate. Se calculează astfel:

Fond de rulment propriu = Fond de rulment patrimonial – Împrumuturi pe

termen lung şi mediu.

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Fond de rulment patrimonial -214782 -463485 -6383132 Imprumuturi pe termen mediu şi lung 226931 285204 2152973 Fond de rulment propriu (1-2) -441713 -748689 -853610

Fondul de rulment străin reprezintă diferenţa dintre fondul de rulment

patrimonial şi cel propriu.

mii lei

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Fond de rulment patrimonial -214782 -463485 -6383132 Fond de rulment propriu -441713 -748689 -8536103 Fond de rulment străin (1-2) -656495 -1212174 -1491923

Noţiunea de fond de rulment rezultată prin punerea în corespondenţă a

lichidităţii activelor cu exigibilitatea pasivelor permite aprecierea pe termen scurt a

riscului de nerambursare a obligaţiilor, a riscului de faliment. Între activele

circulante, ca lichidităţi potenţiale (obţinute prin realizarea stocurilor, încasarea

creanţelor şi păstrarea unor disponibilităţi) şi exigibilitatea potenţială pot exista,

practic, următoarele situaţii:

a.Ac=DTS rezultă PR=0

Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi asiguratp dar acest echilibru este fragil,

putând fi comprom,is de orice dereglare în realizarea creanţelor.

b.Ac>DTS rezultă FR >0

109

Se înregistrează un excedent de lichidităţi potenţiale pe termen scurt faţă de

exigibilitatea potenţială pe termen scurt. Întreprinderea are o situaţie favorabilă în

termen de solvabilitate, pentru ca este în măsură să facă faţă obligaţiilor la scadenţă

dispunând în plus de un stoc tampon de lichidităţi potenţiale.

c.Ac<DTS rezultă FR<0

Lichidităţile potenţiale, nu acoperă în totalitate exigibilităţile potenţiale,

întreprinderea având dificultăţi în ce priveşte echilibrul financiar.

Analiza fondului de rulment permite aprecieri cu privire la echilibrul financiar

în măsura în care se cunosc trei elemente: valoarea fondului de rulment, gradul de

lichiditate a activelor sau timpul mediu necesar transformării în lichidităţi şi gradul de

exigibilitate a pasivelor sau timpul mediu de achitare a obligaţiilor.

După cum se constată, fondurile de rulment înregistrează valori negative pe

toatpă perioada supusă analizei, fapt ce ne îndreptăţeşte să considerăm că societatea

are o situaţie nefavorabilă în termeni de nesolvabilitate, nefiind în măsură să facă faţă

obligaţiilor scadente şi nedispunând de un stoc tampon de lichidităţi potenţiale.

Această interpretare este condiţionată de o serie de considerente care, în

principal, vizează următoarele:

-perioada de încasare a creanţelor este mai mare decât cea de onorare a

obligaţiilor

-resursele stabile utilizate au cunoscut în ultima perioadă scăderi ca niverl,

firma fiind practic împinsă de a apela la contractarea de credite pentru desfăşurarea

activităţii curente şi de perspectivă

-îndatorarea globală, precum şi cea la termen, înregistrează ponderi însemnate,

în creştere de la an la an.

-finanţarea pe baza capitalului propriu se realizează în anul 1998 pe seama

capitalului social, ponderea fondurilor proprii fiind redusă.

-fondul de rulment propriu evoluează negativ, reprezentând de fapt un deficit,

consecinţa directă a creşterii gradului de îndatorare, concomitent cu o creştere a

creanţelor a căror perioadă de încasare depăşeşte 90 zile.

110

-fondul de rulment străin respecto aspectul anterior menţionat, şi anume

contractarea de credite pe termen mijlociu şi lung în vederea desfăşurării activităţilor

concrete şi investiţionale.

Urmare celor mai sus prezentate, rezultă că nu sunt satisfăcute cerinţele

echilibrului financiar dar, putem concluziona că societatea îşi menţine solvabilitatea

cu un fond de rulment scăzut.

3.4.7. NECESARUL DE FOND DE RULMENT

Fondul de rulment indică, la un moment dat, marfa sau rezerva de siguranţă de

care dispune întreprinderea pentru finanţarea ciclului ei de exploatare. Cercetarea

trebuie completată cu studiul necesarului de finanţare al ciclului de exploatare, deci

cu analiza conceptului de necesarul de fond de rulment. Funcţionarea cotidiană a

întreprinderii cere un necesar de finanţat legat de decalajul temporal dintre plăţi şi

încasări, a fluxurilor de exploatare, de reînnoirea stocurilor, a creanţelor şi a datoriilor

faţă de furnizor. Existenţa acestor decalaje în viaţa practică reclamă existenţa unui

anumit necesar de fond de rulment.

Necesarul de fond de rulment cuprinde atât necesarul de fond de rulment legat

de exploatare (activitatea de producţie) întreprinderii cât şi necesarul de fond de

rulment în afara exploatării.

La originea necesarului de fond de rulment se află ciclul de producţie (ciclul

exploatării).

Ciclul de producţie corespunde ansamblului de operaţii, faze, ale ciclului

economic (sau de exploatare). Acestea sunt:

-cumpărarea de materii prime şi furnituri

-stocarea acestor materiale şi furnituri

-producţia

-stocajul produselor

-vânzarea produselor.

111

Restrângându-le întâlnim trei faze principale: aprovizionare, producţia,

desfacerea. Durata ciclului de producţie diferă de la agent economic la agent

economic.

Pe parcursul derulării ciclului de producţie există totdeauna un decalaj (ca

timp) între operaţiile: aprovizionare (cumpărări), producţie, vânzări (desfacere) şi

transformarea în bani a acestor operaţii.

Existenţa acestor decalaje generează existenţa necesarului de fond de rulment.

În faza de aprovizionare, apar datoriile faţă de furnizori, localizate în pasivul

bilanţului. În funcţie de condiţiile de creditare, acest post va avea un cuantum mai

mic sau mai mare.

Prin actul aprovizionării se realizează un flux de intrări de materii prime şi alte

furnituri. Dacă plata furnizorilor s-ar face cu bani gheaţă, apare imediat un flux

financiar în contrapartidă. Dar în majoritatea cazurilor apare un interval de timp, un

decalaj, între data intrării materiilor prime şi achitarea acestor obligaţii. Acest interval

de timp este acordat de furnizori, ca urmare a negocierilor prealabile. Dar există o

nesincronizare între fluxul real (intrări de materii prime) şi fluxul financiar (plata

obligaţiilor faţă de furnizori).

În timpul producţiei, agentul economic efectuează o serie de cheltuieli, care

îmbracă şi aspectul de plăţi, cum ar fi: plata salariilor şi cheltuielilor sociale, plăţi

privind asigurarea cu materii prime, materiale şi alte furnituri, plata utilităţilor

(combustibil, energie, apa), plata diverselor taxe (TVA şi altele).

După producţie, urmează faza vânzării (comercializării).

Produsele mai întâi sunt stocate. În momentul expedierilor intervine facturarea

prin intermediul căreia se calculează sumele ce urmează a fi primite, după un anumit

interval de timp. Relaţia producător-beneficiar poate fi reglementată, ca plată, şi prin

intermediul hârtiilor de valoare sau bilete la ordin. Întreprinderea poate opta fie să

păstreze aceste efecte de plată până la data scadenţei, fie să le transforme în lichidităţi

(bani) să-şi sporească deci disponibilităţile băneşti înainte de data scadenţei prin

scontarea lor.

Aceste etape ale circuitului economic exercită şi influenţa asupra sumelor

cuprinse în bilanţ. Astfel, în prima fază cea a aprovizionării, totalul bilanţului va

112

creşte, explicabil prin mărirea stocurilor şi a datoriilor faţă de furnizori, eventual

sporirea altor creanţe şi altor datorii. Pe măsură ce agentul economic îşi desface

producţia, totalul bilanţului se diminuează, explicabil prin scăderea stocurilor de

produse finite şi a obligaţiilor faţă de furnizori. La sfârşitul perioadei de gestiune, în

cazul în care întreprinderea înregistrează beneficii, totalul bilanţului să fie mai mare

faţă de exerciţiul anterior.

Prin urmare, necesarul de fond de rulment (NFR) este generat de executarea

operaţiilor repetitive care compun ciclul de exploatare (cumpărări sau aprovizionări,

vânzări, plata salariilor, etc.). Necesarul de fond de rulment reprezintă în fapt banii pe

care trebuie să-i cheltuiască în cadrul întreprinderii, în afară de finanţarea

imobilizărilor pentru ca activitatea să se deruleze corespunzător, adică “întreprinderea

să meargă”. Acest necesar de fond de rulment apare ca urmare a decalajelor ce apar

între fluxul fizic (real) al producţiei şi fluxul financiar (încasări şi plăţi). Schematic

acest decalaj se poate reprezenta astfel:

Flux real Aprovizionare Vânzări

---------------------------------------------------------------------

Flux financiar

----------------------------------------------------------------------

Plata furnizorilor Încasări

Conţinutul necesarului de fond de rulment utilizând structura bilanţieră este

următorul:

ACTIV PASIV-Stocuri de materii prime, materiale-Producţie în curs de execuţie şi produse-Mărfuri-Avansuri acordate furnizorilor-Clienţi şi conturi asimilate-Alte creanţe-Cheltuieli efectuate în avansTotal I

Furnizori şi conturi asimilateClienţi – creditoriDatorii fiscale şi socialeDatorii asupra imobilizărilorVenituri înregistrate în avans

Total II

113

NFR=I-II

Din această prezentare rezultă că NFR-ul se compune din:

-stocuri ce au în componenţă: materii prime, materiale, obiecte de inventar,

produse în curs şi produse finite, mărfuri a căror valoare încorporează cheltuielile de

fabricaţie. cum ar fi cheltuielile salariale şi creanţele mai puţin datoriile nefinanciare.

Folosind datele furnizate de bilanţurile contabile ale perioadei analizate, vom

proceda la determinarea necesarului de fond de rulment (NFR):

NFR 1998 = 387957-461920 = - 73963 mil .lei

1999 = 677378-1388178 = - 710.800 mil lei

2000 = 784230 – 1738267 = -954037 mil lei.

Trebuie specificat faptul că la calcularea nevoii de fond de rulment s-au luat în

calcul conturile de regularizare de activ, respectiv de pasiv, necesare pentru

asigurarea echilibrului fundamental în contabilitate (activ=pasiv).

Se constată că diferenţa între alocări ciclice şi sirse ciclice este pozitivă, ea

semnificând un surplus de nevoi temporare (ciclice) în raport cu sursele temporare

(ciclice) posibile de mobilizat. Valorile pozitive ale nevoii de fond de rulment sunt

rezultatul unei politici de investiţii privind creşterea nevoii de finanţare a ciclului de

exploatare. Cum nevoia de fond de rulment a înregistrat creşteri de la an la an,

aceasta semnifică o intensificare a activităţii de exploatare, concretizată în creşterea

stocurilor şi creanţelor.

În alte condiţii, nevoia de fond de rulment poate evidenţia un decalaj

nefavorabil între lichiditatea stocurilor şi creanţelor şi exigibilitatea datoriilor de

exploatare (s-au încetinit încasările şi s-au urgentat plăţile).

Viaţa economică din întreprinderi oferă situaţii variate.

Astfel necesarul de fond de rulment sub aspectul globalităţii sale se compune

din8:

a.Necearul net din exploatare (NNE)

b.Necesarul net din afara exploatării (NNIE)

8 J.Peyrard, Analyse financiere, op.cit. p.142-145 şi Dictionaire fiduciare, Ed. La Villequerin Paris, 1991, p. 85-86

114

a. Necesarul de fond de rulment din exploatare

Necesarul de fond de rulment din exploatare înglobează stocurile şi creanţele

din exploatare pe de o parte şi datoriile din exploatare pe de altă parte.

Se mai poate calcula şi ca diferenţa dintre necesităţile ciclice (NC) şi resursele

ciclice (RC).

NNE=NC-RC

Necesităţile sau nevoile ciclice (NC) îşi datorează existenţa lor ciclului de

exploatare. Sunt reprezentate prin poziţiile din bilanţ:

-stocuri materiale;

-stocuri produse în curs şi produse finite;

-avansuri acordate clienţilor

-clienţi şi conturi asimilate

-cheltuieli efectuate în avans privind activitatea de exploatare.

Resursele ciclice (RC) regrupează datoriile de exploatare de maniera

următoare:

-furnizori şi conturi asimilate

-avansuri clienţi

-datorii fiscale şi sociale (TVA + datorii faţă de organisme sociale)

-venituri înregistrate în avans ce privesc activitatea de exploatare.

Sub formă grafică, necesarul net de exploatare se poate prezenta astfel:

Stocuri FurnizoriAvansuriDatorii fiscale şi socialeVenituri înregistrate în avans

Creanţe

Cheltuieli efectuate în avans NNE

Datele de care dispunem ne oferă posibilitatea de a calcula necesarul net din

exploatare (NNE) astfel:

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

12

-Stocuri de materii prime, materiale-Producţie în curs de execuţie şi produse

13596736269

16910533759

19437631644

115

34567

-Mărfuri-Avansuri acordate furnizorilor-Clienţi şi conturi asimilate-Cheltuieli efectuate în avansTotal I

4031120871563723243347969

58281233042950226650550

613212110518640-762902

8910

1112

Furnizori şi conturi asimilateClienţi – creditoriDatorii fiscale şi sociale (TVA + datorii faţă de organisme sociale)Venituri înregistrate în avansTotal II (8 la 11)

3230944676134150

-461920

4190663324965788

-1388178

47525931761259832

-1738267

13 NECESARUL NET DIN EXPLOATARE (NNE) (1-12)

-113951 -737628 -975365

b.Necesarul net din afara exploatării (NNIE)

Are în componenţa sa alte creanţe sau necesităţi din afara exploatării (NAE) şi

alte datorii sau resurse din afara exploatării (RAE). Prin urmare mărimea sa se

calculează astfel:

NNIE=NAE-RAE

Necesarul sau necesităţile din afara exploatării sunt formate din:

-alte creanţe

-decontări cu asociaţii privind capitalul, adică capitalul subscris dar nevărsat,

contul 456.

Resursele din afara exploatării cuprind:

-datorii fiscale (impozitul asupra societăţii)

-datorii asupra imobilizărilor.

Dacă necesităţile din afara exploatării sunt superioare resurselor acestora se

vorbeşte de necesar net din afara exploatării. În caz contrar este vorba de resurse nete

din afara exploatării. Schematic, determinarea necesarului net din afara exploatării se

poate prezenta astfel:

Alte creanţe Datorii fiscale

Datorii asupra

Decontări cu asociaţii

privind capitalul

imobilizărilor

NNIE

Folosind datele din bilanţul contabil, rezultă:

116

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Alte creanţe 39988 26828 213282 Decontări cu asociaţii privind

capitalul social5171 809 398

3 Total (1+2) 45159 27637 217264 Datorii fiscale 134150 965788 12598325 Datorii asupra imobilizărilor - - -6 TOTAL II 134150 965788 12598327 NECESARUL NET DIN AFARA

EXPLOATĂRII (NNIE) (3-6)-88991 -938151 -1238106

Pentru alte activităţi agentul economic dispune de resurse din afara exploatării

şi care servesc la finanţarea unei părţi a necesarului de fond de rulment din

exploatare.

Revenind asupra necesarului de fond de rulment ca sumă a celor două

componente, necesarul net din activitatea de exploatare şi necesarul net din afara

activităţii de exploatare pot apărea mai multe situaţii.

În cazul când cele două categorii de activităţi reclamă un necesar de fond de

rulment, necesarul total se obţine prin adiţionarea celor două, adică:

NFR=NNE+NNIE

Reprezentarea grafică a acestei situaţii:

Pot exista şi situaţii când ântâlnim necesar net din exploatare şi activitate din

afara exploatării degajă resurse. În acest caz:

NFR=NNE-RNIE

Stocuri şi producţie în curs

Creanţe + Cheltuieli efectuate

în avans

Datorii din exploatare

Necesar net din exploatare

Creanţe din afara exploatării

Datorii din afara exploatării

Necesar net din afara exploatării

NFR

NNE

NNIE

117

În această situaţie resursele nete din afara exploatării finanţează o parte din

necesarul net al exploatării. Aplicaţia ce am prezentat-o ilustrează acest caz.

Necesarul de fond de rulment reprezintă, în fapt, creşterea fondului de rulment

prevăzută de responsabilii financiari ai firmei şi au în vedere necesităţile de finanţare

pe termen lung şi a exploatării. Necesarul de finanţat pe termen lung şi a exploatării

sunt restricţii ce se impun responsabililor financiari. Finanţarea propriu zisă a acestor

necesităţi este o variabilă decizională. Se pot acoperi în totalitate fie prin capitalurile

permanente, fie prin finanţări diversificate: capitaluri permanente şi credite bancare

pe termen scurt.

3.4.8. TREZORERIA AGENTULUI ECONOMIC

Abordarea fondului de rulment şi a necesarului de fond de rulment impune şi

analiza trezorerie.

Trezoreria joacă un rol fundamental într-o întreprindere caracterizând

cuantumul mijloacelor băneşti de care aceasta dispune la un moment dat.

Prin intermediul ei se asigură şi se realizează, pe termen scurt, echilibrul

financiar dintre fondul de rulment, o mărime relativ constantă şi necesarul de fond de

rulment, o mărime ce fluctuiază în timp.

Stocuri

Creanţe de exploatare şi alte

elemente

Datorii din exploatare

Necesar net din exploatare

Creanţe din afara exploatării

Datorii din afara exploatării

Resurse nete din afara exploatării

NFR

NNE

NNIE

118

Nr. crt.

INDICATORII 1998 1999 2000

1 Fondul de rulment 62731 -94450 -3418472 Necesarul de fond de rulment -73963 -710800 -9540373 Trezoreria -11232 -805250 -1295884

Necesarul de fond de rulment creşte mult mai repede decât fondul de rulment,

situaţie ce indică un dezechilibru financiar.

Problema esenţială în acest caz o constituie importanţa relativă a acestui

dezechilibru. Depăşirea anumitor limite semnifică un grad mare de risc şi clasarea

întreprinderii ca întreprindere în dificultate.

Scăderea de la un an la altul a trezorerie determină obţinerea unui cash-flow

negativ.

Acest cash-flow negativ semnifică o diminuare a capacităţii reale de finanţare a

investiţiilor şi în consecinţă, op diminuare a activului net real, o reducere a valorii

proprietăţii. Acest lucru se explică prin creşterea nevoii de fond de rulment care

semnifică o activitate de exploatare ritmică şi susţinută pe fondul diminuării fondului

de rulment (a marjei de siguranţă).

Trezoreria netă negativă evidenţiază un dezechilibru financiar, la încheierea

exerciţiului. Deficitul monetar constatat a fost acoperit prin angajarea de noi credite

(de trezorerie sau de scont). În această situaţie se urmăreşte obţinerea celui mai mic

cost al noilor credite, prin negocierea mai multor surse de astfel de capital.

3.4.9. DIAGNOSTIC PE BAZA PRINCIPALELOR RATE ALE

POTENŢIALULUI ŞI ECHILIBRULUI FINANCIAR

Calculul şi aprecierea situaţiei de fapt a unei întreprinderi, prin intermediul

indicatorilor obţinuţi cu ajutorul datelor bilanţului este o metodă des folosită în ţările

cu economie liberală de către bancheri şi finanţişti. Această metodă se aplică nu

numai pentru a examina un bilanţ şi pentru a-i aprecia structura activului şi pasivului,

ci şi pentru a studia contul de Profit şi pierdere în corelaţie cu bilanţul şi a calcula şi

aprecia structura de exploatare şi rentabilitate.

119

Tehnicile indicatorilor constituie un instrument de decizie financiară cu

anumite condiţii:

-să se dispună de mai multe bilanţuri şi conturi de profit şi pierdere, care să

ofere posibilitatea de a contura tendinţa evoluţiei indicatorilor;

Această abordare a trezoreriei evidenţiază faptul că mărimea ei depinde atât de

operaţiile ce efectuează capitalurile permanente şi activul imobilizat cât şi

operaţiunile privind activele pe termen scurt. Relaţia de mai sus este mai explicită în

ce priveşte cauza variaţiei (modificării) trezorerie de la o perioadă de timp la alta,

astfel:

Un avantaj al acestei modalităţi de calcul a trezorerie ar fi acela că prin

prognoza mărimii lui FR şi a lui NFR, se poate obţine pentru o perioadă următoare

mărimea prognozată a trezorerie.

Viaţa practică oferă situaţii variate asupra echilibrelor de trezorerie ce pot

exista. Tipice ar fi cele două cazuri: întreprinderi ce au o trezorerie negativă şi

întreprinderi ce au trezorerie pozitivă.

Trezoreria negativă este întâlnită atunci când necesarul de fond de rulment

depăşeşte fondul de rulment. Este cazul întreprinderilor cu specific industrial.

Trezoreria negativă

Există societăţi comerciale ce au o trezorerie pozitivă, necesarul de fond de

rulment este mai mic decât fondul de rulment.

Acest caz se întâlneşte mai ales la întreprinderi ce au ca obiect activitatea de

comerţ.

Trezoreria pozitivă

FR

NFR

T

NFR

FR

T

120

Pentru a calcula trezoreria folosim datele determinate anterior.

Orice operaţiune realizată de o societate comercială presupune, fie o operaţiune

de intrare, fie una de ieşire de trezorerie.

Pentru derularea activităţii de producţie, societatea comercială fară cheltuieli

de producţie trebuie să-şi asigure stocurile de materii prime şi furnituri. Acestea sunt

fluxuri de ieşire de trezorerie. Rezultatul activităţii de producţie, produsele finite,

semifabricatele, serviciile destinate clienţilor generează un flux important de intrări

de mijloace de plată. Relaţii de încasări de plăţi apar între întreprindere şi bănci şi alte

instituţii financiare, între acţionari şi obligatarii acestora din urmă. Stingerea

obligaţiilor faţă de furnizori actul investiţional creează fluxuri de ieşire de mijloace

de plată.

Schematic poziţia pe care o ocupă trezoreria în activitatea unui agent

economic, se prezintă astfel:

Există două modalităţi de calcul a trezoreriei:

1.Prima metodă ne dă mărimea trezorerie ca diferenţa dintre disponibilităţi şi

resursele de trezorerie.

Disponibilităţi de trezorerie sunt formate din: valorile imobiliare de plasament,

acţiuni, obligaţiuni, alte titluri şi disponibilităţi băneşti din conturi şi casa.

CesiuniLocaţii de gestiune

Acţionari

Creanţe - Clienţi

ProduseServicii

Cheltuieli de producţie

Procesul de producţie

Trezorerie Posesori de obligaţii(Obligatari)

Bănci şi alte instituţii financiare

Datorii faţă de furnizori

Investiţii

Stocuri

121

Resursele de trezorerie se constituie din credite bancare angajate şi efectele

scontate neajunse la scadenţă, cont în afara bilanţului (8037)

2.După a doua cale trezoreria este diferenţiată între fondul de rulment şi

necesarul de fond de rulment.

Trezoreria = Fond de rulment – Necesarul de fond de rulment

(T) (FR) (NFR)

Cu ajutorul datelor din bilanţ se pot calcula următoarele grupe de indicatori:

1.Rate de structură a bilanţului

2.Rate ale echilibrului financiar

3.Rate de gestiune

4.Rate de rentabilitate (vor fi tratate în cadrul diagnosticului eficienţei integrate

a utilizării resurselor).

3.4.9.1. ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ PATRIMONIALĂ

Metoda ratelor constituie aşa cum s-a mai subliniat, un instrument operaţional

şi eficient al analizei financiare. Ratele de structură financiară se stabilesc ca raport

între un post (sau o grupă de posturi) din activ sau pasiv şi totalul bilanţului, precum

şi ca raport între diferite componente de activ, respectiv de pasiv. În ciuda simplităţii

sale tehnice, această metodă furnizează indicaţii edificatoare privind situaţia

financiară a întreprinderii, mai ales în cazul analizelor comparative în timp şi spaţiu.

A.Analiza ratelor de structură a activului

În sistemul ratelor de structură a activului, cele mai semnificatiove ca valoare

informativă şi totodată mai frecvent recomandate de literatura de specialitate sunt:

rata imobilizărilor, rata stocului, rata creanţelor, rata disponibilităţilor. Toate acestea

reflectă preponderent aspecte privind patrimoniul economic al întreprinderii,

apartenenţa sectorială, natura activităţii şi mai puţin aspecte de politică financiară.

A1.Rata activelor imobilizate sau rata imobilizărilor (R1), calculată ca raport

între activekle imobilizate şi totalul bilanţului, reprezintă de fapt ponderea

122

elementelor patrimoniale ce servesc întreprindere în permanenţă în totalul

patrimoniului.

R1 =

Alţi autori calculează rata imobilizărilor prin raportarea activelor imobilizate la

cealaltă componentă patrimonială. active circulante, fără ca acest aspect tehnic să-i

schime conţinutul economic.

R1 1998 ................72,39

1999.................51,85

2000.................49,70

Rata imobilizărilor în primii doi ani ai perioadei analizate semnifică faptul că

activele imobilizate au o pondere însemnată în totalul patrimoniului firmei. Această

situaţie se explică prin faptul că în această perioadă nu au avut loc modificări

însemnate în structura activelor imobilizate şi nici în cea a activelor circulante,

evoluţia acestora fiind considerată ca fiind normală.

Însă în anul 2000, modificările structurale care au avut loc în componenta

activelor circulante prin creşterea însemnată a ponderii creanţelor (de la 41,4% în

anul 1998 la 54,6% în anul 2000) a determinat o schimbare a raportului în favoarea

activelor circulante.

Indiferent de sistemul de calcul, rata activelor imobilizate măsoară gradul de

investire a capitalului în întreprinderea respectivă. Conţinutul diferit al

componentelor imobilizărilor, precum şi reacţia nuanţată a acestor componente la

acţiunea factorilor tehnici, juridic, economici, justifică utilizarea în teoria şi practica

economică a unor rate complementare.

A.1.1. Rata imobilizărilor corporale (Ric) care se calculează:

Ric = x 100

Mărimea acestui indicator e determinată, în primul rând de natura activităţii. În

ramurile industriei grele şi în cele care solicită echipamente importante ca volum sau

costisitoare, această rată înregistrează valori ridicate.

Imobilizări corporale Activ total

Active imobilizateActiv total

123

Dimpotrivă, în ramurile care solicită o slabă dotare, rata imobilizărilor

corporale este relativ redusă. Pentru întreprinderile din acelaşi sector de activitate,

rata imobilizărilor corporale depinde de opţiunile strategice ale fiecărui, de politica de

dezvoltare, de condiţii concrete în care-şi desfăşoară activitatea. Datoria sistemului

complex de variabile care au incidenţă asupra acestui indicator, e foarte dificil de

stabilit o mărime optimă, o rată de referinţă. Totuşi specialiştii apreciază că penmtru

ăntreprinderi comparabile, rata activelor imobilizate măsoară capacitatea acestora de

a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă a tehnicii sau a

cerinţelor pieţei. La întreprinderile cu o pondere ridicată a imobilizărilor corporale

operează mai dificil o conversie a activelor sale în dispobibilităţi.

Ric 1998 ................25,28

1999.................19,04

2000.................18,18

Din punct de vedere al conţinutului, în primii doi ani activele imobilizate se

identifică cu imobilizările corporale, fapt ce explică înregistrarea aceloraşi nivele.

Apariţia imobilizărilor financiare de natura titlurilor de participare, face în anul

2000 ca rata imobilizărilor corporale să se reducă cu 0,8% faţă de rata imobilizărilor.

A.1.2.Rata imobilizărilor financiare (Rif) exprimă intensitatea legăturilor şi

relaţiilor financiare pe care întreprinderea analizată le-a stabilit cu alte unităţi mai

ales cu ocazia operaţiunilor de creştere externă.

Rif = x 100

Rif 1998 ................41,00

1999.................29,40

2000.................28,13

Politica de investiţii financiare este legată de mărimea întreprinderii şi implicit

de forţa sa financiară. Deşi societatea comercială se încadrează în grupa

întreprinderilor mari, totuşi aceasta nu-şi poate permite realizarea unor investiţii

Imobilizări financiare Activ total

124

financiare nici măcar moderate datorită lipsei lichidităţilor, a cash-flow-ului şi ă

înregistrării în concluzie, a unei trezorerii negative.

A.2. Rata activelor circulante (RAC), reprezintă ponderea activelor circulante

în totalul bilanţului:

Ric = x 100

Între rata activelor imobilizate şi rata activelor circulante se formează relaţia:

Rai+Rac = 1 (100)

În perioada analizată, rata activelor circulante a înregistrat următoarele

niveluri:

RAC 1998 ................24,70

1999.................44,84

2000.................47,18

Evoluţia în dinamică a acestei rate este funcţie de structura elementelor de

active circulante.

Ca şi în cazul activelor imobilizate, pentru procesul de decizie sunt

operaţionale ratele analitice ale activelor circulante: rata stocurilor, rata creanţelor

comerciale, rata disponibilităţilor şi plasamentelor.

A.2.1. Rata stocurilor (Rs)

Rs = x 100

Rs 1998 ................11,23

1999.................10,33

2000.................10,88

Active circulante Activ total

Stocuri Activ total

125

Deşi înregistrează nivel fluctuant subliniem faptul că în perioada analizată

ponderea stocurilor ăn totalul activelor circulante a fost neînsemnată, aceasta variind

între 11,23 şi 10,88%.

Scăderea nivelului acestei rate se află sub impactul multiplicării de cca. 2,3 ori

a drepturilor de creanţă ale societăţii, deşi în dinamica stocurilor au crescut în anul

2000 faţă de anul 1999 de cca. 1,1 ori.

Rata stocurilor ia valori de la un sector la altul în funcţie de natura activităţii,

mai ridicate la întreprinderile din sfera producţiei şi distribuţiei de bunuri materiale şi

foarte scăzute în sfera serviciilor. Durata ciclului de exploatare se reflectă direct în

această rată. la întreprinderea cu ciclu de exploatare lung, rata stocurilor este ridicată

şi invers. Totodată, nivelul stocurilor se modifică sub influenţa factorilor

conjuncturali şi a condiţiilor pieţei. Anumite componente speculative pot determina o

majorare a stocurilor, respectiv o diminuare a acestora. Este, în special, cazul unor

materii prime la care se înregistrează frecvent fluctuaţii de preţuri. Interpretarea

evoluţiei în timp a stocurilor, respectiv a ratei stocurilor, necesită corelarea cu nivelul

activităţii, admiţându-se ca ecuaţie minima de echilibru structural.

ICA ≥IS

unde ICA este indicele cifrei de afaceri iar Is indicele stocurilor.

În cazul societăţii analizate cifra de afaceri a crescut mai repede faţă de

stocurile medii (163,5% comparativ cu 111,3%), ceea ce acreditează ideea că o

creştere a volumului de activitate (în speţă a veniturilor) generează o sporire

justificată a stocurilor.

Încetinirea rotaţiei stocurilor, formarea stocurilor fără mişcare sau cu muşcare

lentă se apreciază negativ datorită dificultăţilor de transformare în lichidităţi şi

consecinţelor negative asupra solvabilităţii întreprinderii.

Stocurile sunt formate dintr-o serie de elemente: materii prime, producţie

neterminată, produse finite, mărfuri, ponderea lor în patrimoniul firmei şi evoluţia în

timp constituie informaţii indispensabile fundamentării politicii comerciale.

În acest scop se calculează:

-Rata materiilor prime = x 100Materii prime Active circulante126

-Rata producţiei neterminate= x 100

-Rata produselor finite = x 100

-Rata stocurilor de mărfuri = x100

Pentru determinarea acestor rate, se poate folosi drept bază de raportare, în

funcţie de necesităţi, şi totalul activului. Valoarea lor diferă în funcţie de natura

activităţii: la întreprinderile din sectoarele productive, cu ciclu de exploatare lungă,

rata producţiei neterminate înregistrează valori ridicate, în timp ce la întreprinderile

comerciale sunt preponderente stocurile de mărfuri, etc.

A.2.2 Rata creanţelor comerciale (Rc)

Rc = x100

Rc 1998 ................10,86

1999.................17,37

2000.................19,80

Mărimea acestei rate este determinată de natura relaţiilor întreprinderii cu

partenerii externi din aval, de termenele de plată pe care le acordă clientelei sale.

Totodată, rata creanţelor comerciale suportă influenţa uzanţelor, specifice domeniului

de activitate, în materie de termene de plată. De aceea, ea înregistrează valori foarte

scăzute sau nule în întreprinderile aflate în contact direct cu o clientelă numeroasă ce

îşi achită cumpărăturile în numerar (comerţ cu amănuntul, prestări de servicii către

populaţie, etc) În relaţiile între întreprinderi, rata creanţelor comerciale înrgistrează

Producţie neterminată Active circulante

Produse finite Active circulante

Mărfuri Active circulante

Creanţe comerciale Activ total

127

valori mai ridicate, evident cu variaţii de la un caz la altul în funcţie de specificul

domeniului.

Pentru evidenţierea unor aspecte analitice, dar cu implicaţii asupra echilibrului

unei firme, este utilă aprofundarea analizei creanţelor, respectiv determinarea unor

rate analitice având în vedere:

-natura creanţelor:

-creanţe legate de ciclul de exploatare (clienţi)

-creanţe diverse (creanţe asupra personalului, statului, acţionarilor)

-certitudinea realizării lor;

-creanţe certe

-creanţe incerte (creanţe nerealizate la termen şi a căror încasare devine

nesigură, creanţe apărute ca urmare a încălcării legislaţiei financiare)

-termenul de realizare:

-crenaţe pe termen scurt (sub 1 an)

-creanţe pe termen mediu (între 1 şi 5 ani)

-creanţe pe termen lung (peste 5 ani)

Tehnic, pentru oricare din elementele prezentate mai sus se poate calcula o rată

analitică de structură, prin raportarea creanţei respectiv, după caz, la totalul

creanţelor, la activele circulante sau la totalul activelor.

A.2.3.Rata disponibilităţilor băneşti şi plasamentelor (RDP)

RDP = x100

Rc 1998 ................2,55

1999.................17,13

2000.................16,49

În situaţia analizată, nivelul ratei este redus explicând fragilitatea posibilităţii

de onorare a datoriilor curente şi a celor imediate.

Disponibilităţi+Valori mobiliare de plasament Activ total

128

Pentru o investigare mai analitică se pot determina două rate distincte: rata

disponibilităţilor şi rata plasamentelor.

Rata disponibilităţilor reflectă ponderea disponibilităţilor băneşti în

patrimoniul firmei. Informaţiile furnizate de acest indicator sunt deosebit de fragile,

necesitând o interpretare nuanţată de la caz la caz. Însăşi mărimea (nivelul)

disponibilităţilor poate avea dublă semnificaţie. O valoare ridicată a disponibilităţilor

poate reflecta o situaţie favorabilă în termeni de echilibru financiar, dar poate fi şi

semnul deţinerii unor resurse ineficient utilizate, al unor resurse neproductive. De

asemenea, disponibilităţile pot înregistra variaţii de mare amplitudine în intervale

foarte scurte: în câteva zile încasările pot să crească foarte mult datorită unor intrări

importante de fonduri sau, dimpotrivă să scadă ca urmare a unor plăţi foarte

concentrate în timp.

B.ANALIZA RATELOR DE STRUCTURĂ A PASIVULUI

Ratele de structură a pasivului permit aprecierea politicii financiare a

întreprinderii prin punerea în evidenţă a unor aspecte privind stabilirea şi autonomia

finaiciară a acesteia.

B.1. Rata stabilităţii financiare (RSF)

Reflectă legătura dintre capitalul permanent de care întreprinderea dispune în

mod stabil (pe o perioadă de 1 an) şi patrimoniul total:

A.

RSF = x100

unde: Capital permanent = capital propriu + provizioane pentru riscuri şi

cheltuieli + obligaţii pe termen mediu şi lung.

RSF 1998 ................60,67

1999.................28,55

2000.................20,41

Capital permanent Pasiv total

129

Evoluţia fluctuantă ca nivel a acestei rate este funcţie de dimensiunea valorică

a capitalului permanent în a cărui situaţie, cel puţin în primul an al perioadei

analizate, capitalul propriu are o pondere de aproape 60,7%, aspect benefic pentru

societate.

B.

RSF = x100

RSF 1998 ................35,90

1999.................62,02

2000.................70,08

În această accepţiune, putem considera obligaţiile curente pe termen scurt ca

reprezentând datoriile firmei către bancă, terţi (furnizori, creditori), proprii salariaţi şi

stat prin instituţiile sale (obligaţii fiscale).

De asemenea, obligaţiile pe termen scurt într-o altă accepţiune pot îngloba cele

mai sus definite, exclusiv împrumuturile pe termen scurt. Totuşi acestea pot fi

considerate ca având un caracter durabil, pe o perioadă de timp, pentru activitatea

firmei.

Din punct de vedere tehnic se ridică problema separării exacte a resurselor

proprii şi împrumutate cu caracter durabil, permanent de cele instabile, destinate a fi

consumate pe termen scurt.

B.2. Rata autonomiei financiare globale (RAFG)

RAFG = x100

În perioada analizată s-au înregistrat următoarele niveluri ale acestei rate:

Obligaţii pe termen scurt Pasiv total

Capital propriu Pasiv total

130

RAFG 1998 ................60,67

1999.................28,55

2000.................20,41

Aspectele menţionate anterior şi anume că în primul an capitalul permanent se

identifică cu capitalul propriu, face ca rata autonomiei financiare globale să fie egală

cu rata stabilităţii financiare.

În plus faşă de aceasta, în anul 2000, prin apelarea la împrumuturi pe termen

mediu şi lung având în vedere necesităţile de finanţare a activităţii curente şi de

perspectivă îşi pune amprenta asupra autonomiei financiare globale a firmei, aceasta

scăzând comparativ cu nivelul ratei stabilităţii financiare (20,41% comparativ cu

60,67%).

Ponderea capitalului propriu respectiv a obligaţiilor în totalul pasivelor diferă

de la un caz la altul, în primul rând, în funcţie de politica financiară a întreprinderii

respective, de condiţiile concrete ale fiecărei firme, de eficienţa deciziilor financiare.

Diversitatea de condiţii ân care-şi desfăşoară activitatea întreprinderile face

dificilă stabilirea unor rate de referinţă. Totuşi, anumiţi autori9 recomandă ca

satisfăcătoare pentru echilibrul financiar: RAFG ≥1/3.

Luând în considerare recomandările literaturii de specialitate, putem considera

ca acceptabile din punct de vedere al echilibrului financiar nivelurile ratelor

societăţii.

Prin urmare, existenţa unui capital propriu egal sau mai mare cu o treime din

pasivul firmei este o premisă a autonomiei financiare a acesteia.

B.2.1.Rata autonomiei financiare la termen (RAFT)

Este mai semnificativă decât precedenta deoarece permite aprecieri mai precise

prin implicarea structurii capitalului permanent.

Se poate calcula după relaţia:

RAFT =

9 G.Chareaux, Gestion financiere Ed.Litec Paris

Capital propriu Capital permanent

131

Specialiştii10 apreciază că, pentru asigurarea autonomiei financiare, capitalul

propriu trebuie să reprezinte cel puţin jumătate din cel permanent. Deci RAFT≥ 0,5

RAFG 1998 ................58

1999.................88,9

2000.................120

B.

RAFT =

Acest raport exprimă gradul de independenţă financiară a firmei, independenţă

asigurată atunci când capitalul propriu este egal sau mai mare comparativ cu suma

obligaţiilor la termen. Prin urmare:

RAFT ≥1

Autonomia financiară este primordială pentru o întreprindere deoarece îi dă

posibilitatea de a decide în toată libertatea şi totodată de a găsi şi contracta noi

împrumuturi.

În cazul dat, prin nivelul său rata permite aprecierea că este asigurată

autonomia financiară a firmei.

B.3. Rata de îndatorare globală (RIG) măsoară ponderea obligaţiilor în

patrimoniul firmei:

RIG = x100 RIG <1

După cum se constată, deşi nivelul ratei se situează sub 1 sau 100%, totuşi

creşterea în dinamică a gradului de îndatorare al firmei constituie un semnal de

alarmă. Eficienţa activităţii materializată în viitor în creşterea capacităţii de ofertare a

firmei, creşterea randamentului activităţii în ansamblul său, poate compensa efectele

10 D.Pistre Roire, La gestion financiere, Paris, 1989

Capital propriu Obligaţii pe termen mediu şi lung

Obligaţii totale Pasiv total

132

în datorii şi respectiv ale acoperirii costurilor acestora (dobânzile aferente

împrumuturilor contractate).

Această rată trebuie să fie subunitară, îndepărtarea de 1 semnificând o reducere

a îndatorării firmei, respectiv o creştere a autonomiei financiare.

C.Rata de îndatorare la termen (RIT)

Pentru fundamentarea politicii financiare a firmei, prezintă interes gradul de

îndatorare la termen, care se calculează prin raportarea obligaţiilor pe termen mediu

şi lung, fie la capitalul permanent (relaţia 1), fie la capitalul propriu (relaţia 2).

(1)

RIT = RIT< 0,5

(2)

RIT = RIT< 1

Cea de a doua relaţie de calcul a ratei de îndatorare are o semnificaţie mai largă

în teoria şi practica economică, deoarece permite evidenţierea măsurii în care

întreprinderea recurge la aşa zisul “efect de levier”. De asemenea permite aprecierea

capacităţii de îndatorare a unei firme. Capacitatea de îndatorare este saturată când

RAT(2) se apropie de 1. Posibilităţile de îndatorare vor fi cu atât mai mari cu cât această

rată e mai scăzută. Indiferent de forma sa de calcul, rata de îndatorare caracterizează

dependenţa financiară a întreprinderii şi gradul de risc al politicii sale financiare. În

analiza unor aspecte legate de asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii se

recomandă totodată determinarea unor rate analitice, în construirea cărora se pot

folosi drept criterii:

-natura obligaţiilor:

-obligaţii legate de ciclul de exploatare

-obligaţii diverse

-scadenţa obligaţiilor:

Obligaţii pe termen mediu şi lung Capital permanent

Obligaţii pe termen mediu şi lung Capital propriu

133

-datorii angajate în limita unui an

-datorii pe o perioadă cuprinsă între 1 şi 5 ani

-datorii angajate pe o perioadă mai mare de 1 an.

Chiar dacă se constată o tendinţă de degradare a autonomiei financiare a firmei

concomitent cu creşterea gradului de îndatorare a acesteia, rezultatele înregistrate nu

semnifică însă un risc evident pentru situaţia ei financiar patrimonială.

Respectându-se aceeaşi metodologie privind determinarea ratelor de structură a

activului se poate proceda la stabilirea unor rate de structură a pasivului bilanţier prin

raportarea unor posturi sau grupe de posturi în totalul pasivului, astfel:

a.Ponderea capitalurilor proprii în total pasiv (ga)

ga = x100

b.Ponderea datoriilor pe termen mediu şi lung în totalul pasivului (gdl)

gdl = x100

c.Ponderea datoriilor pe termen scurt în totalul pasivului (gds)

gds = x100

Nefiind spectaculoase constatăm modificări atât în structura activului cât şi a

pasivului. În activ, în perioada cercetată a crescut ponderea stocurilor, a produselor şi

producţiei în curs, în timp ce imobilizările şi alte active circulante s-au diminuat. În

pasiv a crescut ponderea datoriilor pe termen scurt în detrimentul celor două grupe.

Literatura de specialitate subliniază că indicatorii de structură a pasivului oferă

o serie de informaţii specifice. Astfel, dacă capitalurile proprii reprezintă peste 2/3

din totalul resurselor, întreprinderea se caracterizează printr-o sănătate financiară

bună, prezentând o mare garanţie în ce priveşte acordarea de credite, dacă mărimea

este cuprinsă între 30-50% aceasta încă mai poate recurge la împrumut şi prezintă

Capitaluri proprii Pasiv total

Datorii pe termen mediu şi lung Pasiv total

Datorii pe termen scurt Pasiv total

134

oarecare garanţie, inferior acestei limite întreprinderea nu mai prezintă încredere

pentru organismele bancare ce acordă credite.

Este cunoscut faptul cp o întreprindere ce are un grad mare de îndatorare îi va

fi foarte dificil să depăşească o criză economică sau să suport o încadrare riguroasă în

achitarea creditelor angajate. Riscul constă în aceea că încasările sunt aleatoare

(întâmplătoare) în timp ce plăţile sunt certe.

Există posibilitatea de a calcula şi alţi indicatori prin raportarea posturilor de

activ la cele de pasiv. Prezentăm modul de calcul a câtorva din aceşti indicatori.

-indicativul de finanţare a imobilizărilor (Fm):

Fm = Capitaluri permanenteActive imobilizate

Acest indicator prezintă rata, nivelul de acoperire a activelor fixe de către

resursele permanente (capital propriu+datoriile pe termen lung şi mediu). dacă

valoarea este mai mică de 1, arată că întreprinderea finanţează o parte din

imobilizările sale prin datoriile pe termen scurt. Este un caz mai puţin întâlnit. De

regulă acest indicativ are valori mai mari decât 1. De aici nu trebuie să tragem

concluzia că o valoare mai mare denotă şi o sănătate financiară excelentă. Valoarea

mai mare ca 1 arată că ritmul creşterii capitalurilor permanente este superior ritmului

sporirii activului imobilizat net. Creşterea capitalului permanent are la bază cele două

componente – capitalul propriu şi datoriile pe termen lung şi mediu.

Pentru a ne forma o idee mai completă asupra acestui indicator atunci evoluţia

sa în timp trebuie corelată cu politica de investiţii a agentului economic.

Dacă actul investiţional rămâne relativ constant, iar capitalurile permanente

cresc, fără a apela la datorii pe termen lung şi mediu, atunci capitalurile permanente

acoperă într-o proporţie tot mai mare activele circulante. Acest caz poate apărea în

anumite situaţii cum ar fi: se preconizează o creştere de preţuri la materiile prime în

consecinţă utilizatorul face aprovizionări mult mai mari decât cele normale.

Studiul acestui indicator poate fi completat cu cel al raportului dintre

capitalurile proprii şi activul imobilizat net. Acest indicator se poate numi rata de

acoperire a mijloacelor fixe prin capitaluri proprii (Ramf):

135

Ramf = Capitaluri proprii Activ imobilizat net

Dacă valoarea lui este egală sau mai mare ca unu se apreciază a fi o situaţie

bună. În acest caz activul imobilizat net este finanţat în totalitate de către capitalurile

proprii.

Raportul dintre rata de acoperire a mijloacelor fixe (Ramf) şi indicatorul de

finanţare a imobilizărilor (Fm) nu reprezintă altceva decât autonomie financiară pe

termen lung (Af).

3.4.9.2.RATE ALE ECHILIBRULUI FINANCIAR

Cu ajutorul acestor rate se pot face aprecieri cu privire la lichiditatea şi solvabilitatea firmei

În această categorie de rate includem: A.Rate ale fondului de rulmentB.Rate de lichiditate

A.RATE ALE FONDULUI DE RULMENT

Aceste rate mai sunt cunoscute şi sub denumirea de rate de finanţare a activelor circulante.

A.1.Rata de finanţare a activelor circulante, evidenţiază contribuţia fondului de rulment la acoperirea financiară a activelor circulante.

Rfc = x100

Rfc 1998 ................ – 9,3%

1999.................-61,8%

2000.................-64,9%

În perioada analizată, fondul de rulment înregistrează valori negative,

neparticipând astfel la acoperirea financiară a activelor circulante.

Fonde de rulment Active circulante

136

Lipsa fondului de rulment face ca activele circulante să fie acoperite pe seama

împrumuturilor, situaţie argumentată printr-o lichiditate scăzută.

B.RATE DE LICHIDITATE

Ratele de lichiditate realizează o raportare a activelor realizabile la obligaţiile

exigibile în vederea evaluării riscului de faliment. Ratele frecvente utilizate sunt:

A.1.Rata lichidităţii curente (Rlc), care compară ansamblul lichidităţilor

potenţiale asociate activelor circulante de ansamblul obligaţiilor scadente sub 1 an. Se

calculează astfel:

Rlc =

Rlc 1998 ................ 0,68

1999.................0,72

2000.................0,67

Permite aprecierea gradului de acoperire a obligaţiilor pe termen scurt de către

activul circulant. O rată unitară arată o corespondenţă deplină între activele circulante

şi sursele corespunzătoare. O valoare supraunitară a acestei rate indică existenţa unor

active circulante mai mari decât obligaţiile pe termen scurt şi prin urmare, utilizarea

unei părţi din capitalul permanent pentru finanţarea exploatării.

Rata lichidităţii curente este echivalentă cu aşa zisa rată a fondului de rulment

(RFR), calculată ca raport între capitalul permanent şi activul imobilizat:

RFr=

Ca şi în cazul anterior, această rată este supraunitară când la acoperirea

activelor circulante a concurat, pe lângă obligaţiile pe termen scurt şi capitalul

permanent.

Activ circulant Obligaţii pe termen scurt

Capital permanentActiv imobilizat

137

Rata solvabilităţii generale nu permite o judecată definitivă asupra solvabilităţii

pe termen scurt. Semnificaţia sa are o marjă sporită de aproximare, datorită

numărului mare de variabile ale solvabilităţii: natura sectorului de activitate, structura

activelor circulante, rata de rotaţie a activelor şi a stocurilor, intensitatea sezonalităţii

activităţii, etc. În concluzie această rată este insuficientă pentru aprecierea cu precizie

a solvabilităţii pe termen scurt. În acest scop s-ar impune confruntarea unor mase

bilanţiere omogene, ca de exemplu angajamentele cărora întreprinderea trebuie să le

facă faţă o perioadă şi drepturile realizabile sau disponibile în cursul aceleiaşi

perioade.

A.2. Rata lichidităţii rapide (Rlr), care exclude stocurile din activele circulante,

acestea constituind elementul cel mai incert din punct de vedere al valorii şi

lichidităţii sale.

Rlr = sau

Rlr =

Rlr 1998 ................0,37

1999.................0,55

2000.................0,51

Această rată exprimă capacitatea întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe

termen scurt din creanţe şi disponibilităţi. Deoarece această rată, de regulă subunitară,

trebuie analizată şi interpretată cu prudenţă prin luarea în calcul a unor aspecte de

detaliu privind structura creanţelor (numărul de clienţi, ponderea lor în totalul

creanţelor, etc.) În teoria economică sunt păreri potrivit cărora o rată cuprinsă între

0,8 şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ce priveşte.

A.3. Rata lichidităţii imediate (Rli) care pune în corespondenţă elementele cele

mai lichide ale activului cu obligaţiile pe termen scurt:

Activ circulant - StocuriObligaţii pe termen scurt

Creanţe+Plasamente+DisponibilităţiObligaţii pe termen scurt

138

Rli =

Rli 1998 ................0,07

1999.................0,27

2000.................0,23

În literatura economică se apreciază ca optimă situaţia în care R li mai mare ca

0,3.

Dar interpretarea ratei trebuie să implice şi alte informaţii privind condiţiile de

desfăşurare a activităţii. Deşi, teoretic, o rată ridicată indică o lichiditate, respectiv o

solvabilitate ridicată, ea poate avea şi alte semnificaţii, ca de exemplu, o folosire mai

puţin performantă a resurselor disponibile. De asemenea, o valoare ridicată a acestei

rate, nu este o garanţie a solvabilităţii dacă celelalte active ai un grad redus de

lichiditate. O valoare scăzută a ratei solvabilităţii imediate poate fi perfect

compatibilă cu menţinerea echilibrului financiar, dacă întreprinderea minimizează

valoarea încasărilor sale, deţinând în schimb valori de plasament, creanţe, stocuri

uşor mobilizabile în concordanţă cu exigibilitatea obligaţiilor pe termen.

3.4.9.3. RATE DE GESTIUNE

Trecerea întreprinderii de la o stare patrimonială S0 la o stare patrimonială S1,

normativă sau efectivă, se face prin produse financiare succesive de alocare de

fonduri băneşti în procese productive şi de achitare a obligaţiilor băneşti, pe de o

parte şi de recuperare a lor continuă din încasarea vânzărilor sau de completare cu

surse împrumutate, pe de altă parte. Aceste procese sincrone de mobilizare şi alocare

de fonduri, de încasare a creanţelor şi de plată a datoriilor se exprimă manifestarea

dinamică a gestiunii financiare al întreprinderii. Cel mai sigur echilibru financiar este

cel care se realizează pe seama încasărilor din vânzările proprii. În aceste încasări, se

regăsesc toate posibilităţile de acoperire a cheltuielilor de fabricaţie, de reînnoire a

maşinilor şi utilajelor, de rambursare a creditelor şi de acoperire a altor nevoi de

dezvoltare şi stimulare.

Plasamente + DisponibilităţiObligaţii pe termen scurt

139

Ratele ce caracterizează gestiunea (sau rotaţi) măsoară viteza de transformare a

activelor în lichidităţi cât şi cea de reînnoire a datoriilor. Aceste rate ca element

comun, cifra de afaceri şi cu ajutorul lor se determină viteza de rotaţie a bunurilor

reale şi celor financiare (creanţe sau datorii).

În modul cel mai general, viteza de rotaţie a unui bun se determină cu relaţia:

Cifra de afaceri .Element de activ sau pasiv

Distingem mai multe grupe de indicatori:

A.Indicatorii vitezei de rotaţie a capitalului

B. Indicatorii vitezei de rotaţie a stocurilor

C.Indicatorii rotaţiei creanţelor şi obligaţiilor faţă de furnizori.

A.Indicatorii vitezei de rotaţie a capitalului

Pentru a funcţiona întreprinderea dispune de mijloace de producţie (imobilizări

corporale). Cumpără materia primă şi utilităţi, fabrică şi comercializează produsele şi

serviciile obţinute.

Indicatorul care permite calculul rotaţiei de ansamblu a capitalurilor economice

angajate în cadrul întreprinderii are relaţia:

Vr1 =

Acest indicator măsoară abilitatea cu care conducătorul ştie să obţină foloase

(rezultate) uzând de mijloace de care dispune. O judecată de valoare nu se poate face

asupra acestui indicator decât pe o perioadă lungă de timp. Aceasta din considerentul

că sporirea cifrei de afaceri nu se poate obţine decât sporind investiţiile.

B.Indicatorii vitezei de rotaţie a stocurilor

Cifra de afaceriActiv total

140

Este important de a urmări viteza de rotaţie a stocurilor dacă se are în vedere că acestea (stocurile) constituie o investiţie care trebuie să genereze un anumit randament. Acest randament va apărea în urma vânzărilor de produse şi mărfuri.

Există mai mulţi indicatori ce se folosesc pentru a caracteriza viteza de rotaţie

a stocurilor. Modalitatea de calcul este oarecum diferită în funcţie de profilul

societăţii, industrial sau comercial.

Întrucât cifra de afaceri conţine în afara costului mărfurilor achiziţionate şi alte

elemente variabile, sub aspectul conţinutului cum ar fi: cheltuieli generale, cheltuieli

financiare, impozite, se apreciază că este mai corect a se aprecia rotaţia stocurilor

funcţie de numărul de rotaţii sau cu ajutorul duratei în zile a unei rotaţii.

Viteza de rotaţie a activelor circulante poate fi individualizată ca o problemă

distinctă în cadrul analizei economico-financiare datorită funcţiilor pe care le

îndeplineşte, respectiv de mijloc de caracterizare a eficienţei utilizării activelor

circulante şi ca instrument practic de dimensionare a fondului de rulment.

Volumul activelor circulante ale întreprinderii este dependenţa de doi factori şi

anume: cifra de afaceri şi viteza de rotaţie a activelor circulante. Cu cât acestea vor

parcurge mai repede fiecare stadiu al rotaţiei capitalului – cu atât viteza de rotaţie va

fi mai mare, iar necesarul de fond de rulment mai mic pentru un volum dat al

producţiei, respectiv cifra de afaceri.

Viteza de rotaţie a activelor circulante este un indicator sintetic calitativ de

eficienţă, în care se reflectă toate schimbările intervenite în activitatea de exploatare

şi cea financiară a întreprinderii. Acest indicator sintetizează aspecte legate de

desfăşurarea procesului de aprovizionare şi producţie, de reducerea costurilor,

scurtarea ciclului de producţie şi a perioadei de desfacere şi încasare a producţiei.

Pentru caracterizarea vitezei de rotaţie a activelor circulante, de regulă, în practica

economică se folosesc indicatorii:

-numărul de rotaţii (n), exprimat prin relaţia:

n=CA , în care Ac=activele circulante (ca sold mediu) AC-durata în zile a rotaţiei (Dz)

Dz= AcxTCA

în care T=360 zile, 180 sau 90 în funcţie de perioada pentru care se face calculul.

141

Potrivit datelor furnizate de către societate, în perioada analizată, viteza de

rotaţie a stocurilor (Vs) şi respectiv cea a stocurilor materiale (Vsm), au înregistrat

următoarele dimensiuni:

Vs 1998 ................ 99,42 zile

1999.................118,05 zile

2000.................80,17 zile

Vsm 1998 ................ 10,92 zile

1999.................17,21 zile

2000.................21,91 zile

În ceea ce priveşte viteza de rotaţie a stocurilor în general, precum şi a celor

materiale în special, situaţia înregistrată nu este deloc îmbucurătoare având în vedere

perioada de timp extrem de îndelungată de reconstituire a stocurilor.

Creşterea duratei rotaţiei se datorează faptului că la toate cele trei componente

durata rotaţiei a crescut. Aspectul negativ constă în faptul că ritmul de creştere a

soldului mediu pe total şi elemente este superior ritmului de creştere a cifrei de

afaceri.

Variaţia în timp a vitezei de rotaţie a activelor circulante (accelerarea sau

încetinirea ei) are repercusiuni asupra situaţiei financiare şi asupra rentabilităţii

agentului economic.

Pentru conducerea unei întreprinderi, indicatorii rotaţiei stocurilor au o mare

importanţă, întrucât interesul întreprinderii este de a avea rotaţie a stocurilor cât mai

rapidă posibil. Rotaţia stocurilor depinde de o serie de factori – interni şi externi.

Dintre factorii externi am aminti: conjunctura economică, intervalul de timp

acceptat de furnizori pentru plata facturilor.

În cadrul factorilor interni includem: durata ciclului de exploatare (de

producţie), multiplicitatea operaţiilor de producţie care influenţează mărimea stocului

de producţie în curs, politicile de vânzări practicate, durata de viaţă a produsului,

caracterul sezonier al producţiei, particularităţile produselor stocate (produsele

alimentare sunt de regulă perisabile) cele de tip industrial se pot păstra pe o perioadă

mai mare de timp).

142

O urmărire şi studiere mai atentă a posibilităţilor de accelerare a vitezei de

rotaţie a activelor circulante presupune cercetarea cauzală pe cele trei faze ale ciclului

de exploatare: aprovizionare, producţie, vânzare.

În faza aprovizionării principalele căi de accelerare ar fi:

a.aprovizionarea ritmică cu resurse materiale

b.dimensionarea optimă a stocurilor de materii prime, materiale, obiecte de

inventar.

Realizarea practică a acestor căi presupune măsurile:

-aprovizionarea cu resurse materiale de la sursele cele mai apropiate şi cu

mijloacele de transport cele mai economice;

-o reducere pe cât posibil a perisabilităţii materiale pe timpul transportului şi

depozitării prin mecanizarea, automatizarea operaţiilor de încărcare, descărcare,

îmbunătăţirea condiţiilor de păstrare a materiilor prime;

-asigurarea unei evidenţe operative şi clare a materialelor şi stocurilor şi

urmărirea operativă a nivelului stocurilor.

În faza producţiei principalele căi sunt:

a.reducerea ciclului de producţie

b.încadrarea strictă în limita normelor de consum, eventual reducerea acestora

acolo unde este posibil.

Măsurile ce trebuiesc luate vizează:

-perfecţionarea şi modernizarea tehnologiilor de fabricaţie

-mecanizarea, automatizarea proceselor de producţie şi a manipulării

-o aprovizionare raţională a locurilor de muncă

-ridicarea calificării personalului lucrător

În faza desfacerii principalele căi vizează:

a.asigurarea ritmicităţii desfacerii

b.organizarea corespunzătoare a decontărilor cu beneficiarii

Măsurile care se impun:

-modernizarea transporturilor interne şi operaţiilor de depozitare

-respectarea termenelor de livrare către clienţi, menţinerea şi lărgirea pieţei

agentului,

143

-alegerea celei mai avantajoase forme de decontare;

-urmărirea operativă a decontării produselor

-aplicarea sancţiunilor (amenzi, penalizări) în cazul nerespectării disciplinei

contractuale.

C.Indicatorii rotaţiei creanţelor şi obligaţiilor faţă de furnizori.

Lichidităţile întreprinderii depind şi de rapiditatea cu care se transformă

creanţele faţă de clienţii în disponibilităţi.

Viteza de rotaţie a creanţelor se poate aprecia cu indicatorul durata de încasare

a clienţilor. Acest interval de timp ce trece din momentul expedierii până în

momentul încasării contravalorii produselor, în literatura apuseană poartă denumirea

de durata medie a creditului acordat de un agent economic clienţilor săi. De regulă se

exprimă în zile şi se calculează ca un raport între suma contului de clienţi, efecte de

primit şi efecte scontate neajunse la scadenţă (cont în afara bilanţului) şi cifra de

afaceri. Deci,

Dc = Creanţe totale x TCifra de afaceri

T reprezintă numărul de zile aferente perioadei cercetate (30, 90. 360) sau numărul de luni.

Din punct de vedere al perioadei de încasare a creanţelor şi respectiv al

perioadei de onorare a obligaţiilor situaţia se prezintă astfel:

zile

1998 1999 20001 Perioada de încasare a creanţelor 17,40 40,56 39,992 Perioada de încasare a obligaţiilor 71,16 148,73 144,70

Se constată o creştere în dinamică a numărului de zile necesare încasării

creanţelor firmei, fapt care conduce la deteriorarea gradului de lichiditate al firmei.

Această situaţie constituie o consecinţă pe de o parte a modului de lucru practicat în

relaţiile cu clienţii, iar pe de altă parte a avansurilor acordate furnizorilor pentru

achiziţionarea de materii prime indispensabile procesului de producţie, precum şi a

celor pentru realizarea unor imobilizări corporale.

Perioada de onorare a obligaţiilor firmei a crescut fapt ce atestă lipsa

disponibilităţilor băneşti necesare achitării datoriilor scadente.

144

Situaţia înregistrată se află sub incidenţa mai multor factori care vizează:

-natura întreprinderii furnizoare, agenţii ce urmăresc să-şi extindă piaţa vor

acorda un interval mai mare de plată clienţilor în comparaţie cu concurenţii lor;

-natura clientelei. În această direcţie furnizorii acordă un interval mai mare

până la plata marilor întreprinderi ce se aprovizionează regulat de la ei, filialelor,

întreprinderilor din afara graniţelor ţării dacă acestea permit întreprinderii să-şi

mărească exportul, acelor agenţi economici ce prezintă garanţii materiale şi financiare

sănătoase;

-natura produselor, durata va fi mai mică pentru mărfuri alimentare perisabile

şi mult mai mare pentru echipamente industriale;

-conjunctura economică, dacă este favorabilă furnizorii manifestă tendinţa de a

acorda un interval mai mare de timp, în condiţii nefavorabile se iau măsuri de scădere

a acestui interval de timp.

Durata medie a creditului acordat clienţilor este un instrument de politică

economică şi financiară la latitudinea agentului economic. Orice întreprindere va

consimţi la majorarea duratei numai în măsura în care vânzările sporesc, iar vânzările

suplimentare sunt generatoare de beneficii suplimentare.

3.5.DIAGNOSTIC AL EFICIENŢEI INTEGRATE A UTILIZĂRII

RESURSELOR

În diagnosticul general al potenţialului şi performanţelor economic-financiare

ale societăţii un cadran special, cu mare putere probatorie, îl reprezintă eficienţa

integrală a utilizării resurselor, care, practic se circumscrie ca forme diferite de

exprimare a profitabilităţii.

În legătură cu corelaţia dintre rentabilitate şi eficienţa economică trebuie avut

în vedere că eficienţa economică este mai cuprinzătoare decât rentabilitatea. Se

apreciază că eficienţa economică reprezintă cea mai generală categorie care

caracterizează rezultatele ce decurg din diferite variante preconizate pentru utilizarea

(consum productiv, consum individual, vânzare) sau economisirea unor resurse

(umane, materiale sau financiare) intrate sau neintrate în circuitul economic. În

145

substanţa sa, eficienţa economică vizează minimalizarea resurselor ce revin pe o

unitate de efect util.

Rentabilitatea constituie una din formele de exprimare a eficienţei economice,

anume o formă sintetică realizată cu ajutorul categoriilor valorice.

Pentru exprimarea ratei rentabilităţii se utilizează modele cu putere informativă

diferită care oglindesc eficienţa diferitelor laturi ale activităţii economice a

întreprinderii. Indicatorii construiţi în funcţie de capitalul avansat sau ocupat exprimă

predominant interesele investitorilor, în timp ce indicatorii construiţi, funcţie de

resursele consumate exprimă, în principal, interesele managerilor societăţii

comerciale.

Principalii indicatori prin care se poate analiza rata rentabilităţii sunt:

a.Rata rentabilităţii economice este definită ca raport între rezultatul

exerciţiului înaintea deducerii sarcinilor financiare, respectiv dobânzilor şi

impozitelor şi capitalul permanent (deci, capital, independent de provenienţa,

respectiv propriu şi împrumutat pe termen mediu şi lung).

Menţionăm că în lucrările de specialitate rata rentabilităţii economice se mai

întâlneşte şi sub forma:

Re = Pe . 100 Ae

În care:

Pe reprezintă profitul exploatării

Ae – active totale de exploatare

Re = Pb . 100 Kb

În care:Pb reprezintă profitul exerciţiului înainte de deducerea sarcinilor financiare şi

impozitelor

Kp – capitalul permanent

146

Această rată de rentabilitate reflectă performanţa economică a întreprinderii,

independent de modul de finanţare şi de sistemul fiscal.

b.Rata rentabilităţii financiare se exprimă prin raportul dintre profitul net şi

capitalul propriu:

Rf = Pn . 100 Kpr

În care:Pn reprezintă profitul net

Kpr – capitalul propriu

Rata rentabilităţii financiare este în funcţie de structura capitalurilor

permanente, adică de proporţia care există între capitalul împrumutat, respectiv

datoriile (D) şi capitalul propriu (Kpr).

Raportul D/Kpr este un coeficient numit şi ”pârghia financiară” care

influenţează rata rentabilităţii financiare.

Costul capitalului împrumutat se măsoară prin rata medie a dobânzilor la

capitalul împrumutat, respectiv la datoriile financiare.

Rd = Sd . 100 D

În care:Sd reprezintă suma dobânzilor

D – datorii financiare (împrumuturi şi credite bancare)

c. Rata rentabilităţii resurselor consumate se stabileşte ca raport întyre

rezultatul aferent cifrei de afaceri a întreprinderii şi costul producţiei vândute (qv c):

Rc = Pb . 100 qv c

147

În model apar următorii factori care influenţează asupra ratei rentabilităţii:

structura producţiei vândute, costurile de producţie şi preţurile de vânzare (exclusiv

TVA).

Volumul producţiei nu are influenţă diorectă pentru că acţionând asupra

numitorului cât şi asupra numărătorului în aceeaşi proporţie, influenţa sa devine nulă

asupra ratei indirectă, prin costuri, costurile se reduc pe unitatea de produs, pe seama

cheltuielilor fixe (convenţional constatante).

d.Rata rentabilităţii capitalului avansat sau ocupat se stabileşte ca raport între

rezultatul curent al exerciţiului şi capitalul avansat (fix şi circulant):

Ra = Rc . 100 Af +Ac

În care:

Af reprezintă activele imobilizate de exploatare

Ac – activele circulante de exploatare

Acest model este asemănător cu rata rentabilităţii economice, deci reflectă

performanţa economică a întreprinderii şi în consecinţă interesele investitorilor sunt

legate în mod deosebit de un asemenea model.

e.Rata rentabilităţii comerciale se determină ca raport între rezultatul aferent

cifrei de afaceri a întreprinderii şi cifra de afaceri evaluată în preţuri de vânzare,

exclusiv TVA:

Rv = Pv . 100 qv p

sau

Rv = qv p - qv c . 100 qv p

f. Rata rentabilităţii resurselor avansate (ocupate) şi consumate: Rac = Qf . CA . Pr . 100

Af+Ac Qf CA

Raportul Qf

148

Af+Ac Reprezintă producţia ce se stabileşte la un leu (100 sau 1000 lei) capital

avansat, deci eficienţa economică a resurselor ocupate (avansate).

Raportul Ca Qf

Reflectă gradul de realizare a producţiei marfă (raport static dintre producţia

vândută şi cea fabricată). Acest raport permite sesizarea influenţei stocurilor de

produse nerealizate.

Raportul Pr Ca

Exprimă rata rentabilităţii comerciale. Acest model are avantajul că permite

îmbinarea eficienţei utilizării capitalului avansat (ocupat) cu gradul de realizare a

producţiei fabricate şi stocurilor şi cu rata rentabilităţii comerciale.

Indicatorii eficienţei integrate au la bază tipuri variate de eforturi şi respectiv

de efecte, ca de exemplu: costurile, capitalurile, activele fixe şi circulante de

exploatare, profitul brut şi net, veniturile.

3.6. ANALIZA RISCULUI DE FALIMENT PRIN METODA

SCORURILOR

Metodele de analiză a riscului, prezentate anterior, permit evaluarea

performanţelor trecute ale întreprinderii, informând în mică măsură asupra viitorului

acesteia. Rezultatele financiare se pot degrada foarte rapid în timp. De aceea, apare

tot mai evidentă necesitatea unor informaţii mai precise cu privire la viitor, la riscul

de faliment. Ca o reacţie la aaceste cerinţe practice, în ultimii 15 ani diagnosticul

riscului de faliment a cunoscut o importantă dezvoltare datorită utilizării unor metode

statistice de analiză a situaţiei financiare, pornind de la un ansamblu de rate11.

Metoda scoring are ca obiectiv furnizarea unor modele predictive pentru

evaluarea riscului de faliment al unei întreprinderi. Aceasta se bazează pe tehnicile

statistice ale analizei discriminante. Aplicarea ei presupune observarea unui ansamblu

de întreprinderi sănătoase. Pentru fiecare din cele două grupuri se stabilesc o serie de

11 A. Leiritz, op. Cit. Pag. 168, J.Mailler, Cas pratiques financiare, Ed. Vuibert, Paris, 1988, pag. 129, J.Thibaut, Le diagnostic dentreprise, Paris, 1989, pag.80

149

rate, după care se determină cea mai bună combinaţie liniară de rate, care să permită

diferenţierea celor două grupuri de întreprinderi.

Ca urmare a aplicării analizei discriminante, se obţine pentru fiecare

întreprindere un scor Z, funcţie liniară de un ansamblu de rate. Distribuţia diferitelor

scoruri permite separarea întreprinderilor sănătoase de cele în dificultate, astfel:

Distribuţia scorurilor întreprinderilor

Scorul Z atribuit fiecărei întreprinderi se determină cu ajutorul funcţiei:

Z = a1x1 + a2x2 + a3x3 + …… + anxn

Unde x reprezintă ratele implicate în analiză

a coeficientul de pondere al fiecărei rate

În teoria şi practica economică au fost elaborate o serie de modele bazate pe

metoda scorurilor, dintre care cele mai cunoscute: modelul Altman, modelul Conan

şi Holder, modelul Holder, Loeb şi Portier, modelul Băncii Franţei, etc.

a=coeficient de pondere a fiecărei rate

x=ratele folosite în calcul.

În funcţie de coeficienţii de pondere (a1…an) şi semnificaţiei ratelor, literatura

de specialitate şi practica prezintă mai multe modele.

Un model a fost eliberat în SUA de profesorul Altman, potrivit căruia modelul

Z este prezentat de ecuaţia:

Z = 1,2x1 + 1,4x2 +3,3x3 + 0,6x4 + x5

În care:

x1= Capital circulant

Frecvenţa Zona de apartenenţă la

grupul întreprinderilor cu

dificultăţi

Zona de apartenenţă la grupul

întreprinderilor sănătoase

150

Activ totalx2= Profit reinvestit

Activ total

x3= Profit înaintea impozăriiActiv total

x4= Capital propriu . Împrumuturi pe termen lung şi mediu

x5= Cifra de afaceriActiv total

Pe baza experienţei s-au stabilit trei valori pentru Z, cu următoarele

semnificaţii:

-dacă Z = 1,8 rezultă că firma este aproape de faliment

-dacă Z = 3,8 firma este solvabilă

-în intervalul 1,8-3,0 rezultă că firma este într-o situaţie de deficit.

Modelul Canon şi Holder foloseşte ecuaţia:

Z = 16x1 + 22x2 + - 97x3 – 10x5 + 24x5

Unde:

x1= Creanţe + disponibilităţiDatorii pe termen scurt

x2= Capital permanentPasiv total

x3= Cheltuieli financiareCifra de afaceri

x4= Cheltuieli salariale Valoarea adăugată

x5= Excedentul brut din exploatareValoarea adăugată

Şi în acest caz au fost stabilite trei valori pentru Z şi anume:

-dacă Z este mai mic ca 4, firma este într-o zonă nefavorabilă

-dacă Z este între 4 şi 9 firma este într-o zonă de incertitudine

151

-dacă Z mai mare ca 9, firma este solvabilă fiind într-o zonă favorabilă.

În Franţa se foloseşte funcţia scor stabilită de Centrala Bilanţurilor a Băncii

Franţei, care se exprimă prin ecuaţia:

Z = -1,255x1 – 2,003x2 – 0,824x3 + 5,221 x4 – 1,164x5 + 0,706 x6 + 1,408x7

În care:

x1= Cheltuieli financiare .Excedentul brut de exploatare

x2= Capital permanentCapital investit

x3= Capacitatea de autofinanţareDatorii totale

x4= Excedentul brut de exploatare Cifra de afaceri

x5= Soldul mediu furnizori x 360Cumpărări de mărfuri

x6= Va1 - VaoVao

Unde: Va = valoarea adăugată din perioada curentă (1)şi cea de referinţă (0)

x7= Soldul mediu clienţi x 360Vânzări

x8= Investiţii . Valoarea adăugată

Ca şi în cazaurile precedente, în funcţie de valorile lui Z, se disting trei zone, şi

anume:

-dacă Z este mai mic de 0,25 firma este într-o situaţie nefavorabilă

-dacă Z este mai mare de 0,125 firma este într-o situaţie bună

-dacă Z este între 0,25 şi 1,255, firma se află într-o zonă de incertitudine.

O variantă a metodei scorurilor, practicată în special de bănci, în cazul

acordării de credite, o reprezintă comparaţia normativă, potrivit căreia se compară un

coeficient mediu ponderat al întreprinderii cu cel tip al băncii.

152

Dacă coeficientul întreprinderii este egal sau mai mare decât cel al băncii,

situaţia este favorabilă, în sensul că unitatea poate să primească credite, ea

prezentând garanţia necesară pentru rambursarea acestora.

În cazul invers, cel puţin teoretic, prin prisma metodei de apreciere a stării

financiare a întreprinderii, aceasta nu poate beneficia de credite. În activitatea

practică se iau în considerare şi alţi factori, făcându-se judecăţi prin prisma

intereselor celor implicaţi în astfel de tranzacţii.

Primul coeficient se determină în baza unei ecuaţii similare celor precedente,

în care se folosesc alţi coeficienţi de pondere şi respectiv rate.

153

CAPITOLUL IV

SINTEZA DIAGNOSTICULUI STRATEGIEI SOCIETĂŢII

Analiza de tip diagnostic precum şi încercarea de proiecţie a unor variante de

dezvoltare nu pot fi desprinse din contextul general în care evoluează economia

naţională. Această cerinţă este de la sine înţeleasă, întrucât transformările structurale,

operaţionalizarea mecanismelor economiei de piaţă în concordanţă cu crearea

premiselor lor, stagnarea declinului şi înscrierea pe curba redresării au incidenţe în

activitatea şi corespunzător în ansamblul relaţiilor economico-financiare ale societăţii

ce se constituie ca mediu (economico-financiar) în amonte şi aval faţă de aceasta.

Impactul consecinţelor evoluţiei macroeconomice asupra microeconomicului,

în particular societatea comercială analizată, în prezent nu poate fi clar stabilit şi prin

urmare şi probabilitatea realizării unor obiective înscrise într-o strategie rămâne încă

mică.

În acest sens se pot menţiona câteva tendinţe care continuă să greveze

certitudinea oricărei strategii şi anume

a.menţinerea unor dificultăţi în aprovizionare la o serie de materii prime ca

urmare a sincopelor determinate de producţia internă ori de capacitatea finaiciară a

societăţii.

b.incertitudini şi în ceea ce priveşte actualele preţuri determinate în primul rând

de devalorizarea leului care este organic legată de dinamica economiei şi în al doilea

rând de preţurile materiilor prime pe piaţa internă şi externă. Evident că preţurile se

reflectă asupra trendului fizic al produselor care nu mai evoluează relativ

proporţional cu cererea.

154

c.menţinerea în următorii 2-3 ani a dificultăţilor în circulaţia monetară internă,

inclusiv întârzierii instrumentării unor noi modalităţi de plată specifice economiei de

piaţă (creditul la scont, cambia, biletul la ordin).

În baza informaţiilor de care s-a dispus şi sesizărilor proprii ale unor tendinţe,

în cele ce urmează se conturează un cadru strategic al dezvoltării societăţii.

În condiţiile în care se prefigurează pentru următorii 2-5-7- ani funcţiunea

societăţii comerciale se apreciază că se va realiza în următorul mecanism

organizatoric:

a.integrarea într-un sistem de tip holding, cu întreaga autonomie implicată de

statutul de asociat, cu compatibilizarea relaţiilor, îndeosebi privind armonizarea

cererii cu capacitatea de ofertă a industriei uşoare. Într-o relativă sistematică în

favoarea funcţiunii organizatorice menţionate se reţin (lucru deja realizat prin

aderenţa la firma Renault):

-asigurarea pe un orizont de timp al tranzacţiei, al formării echilibrelor

economico-finaiciare implicate de funcţionarea normală a economiei, a unei politici

raţionale şi coerente în domeniul preţurilor materiilor prime indigene sau din import,

precum şi al preţurilor produselor finite în funcţie de raportul dintre cerere şi ofertă,

corelat cu posibilităţile populaţiei.

-operaţionalizarea unei concepţii unitare privind modernizarea şi dezvoltarea

capacităţilor de producţie ceea ce este posibil de subordonat scopului, respectiv

distribuţiei produselor în concordanţă cu cerinţele consumatorilor (ţinând seama şi de

posibilităţi) la care se asociază criteriul economicităţii eficienţei:

-luarea în considerare a variabilei de optimizare a transporturilor (tipuri şi

volum) ale căror tarife nu sunt de ignorat în formarea preţurilor de vânzare a

produselor

-reunirea conceptuală şi a eforturilor pentru asigurarea protecţiei mediului

înconjurător

b.ca societate deplin independentă şi în consecinţă cu managementul propriu

complet şi complex care să cuprindă toate activităţile de la aprovizionare internă şi

externă până la desfăşurarea către consumatori (ceea ce presupune şi formarea

preţurilor concurenţiale, tip oligopol).

155

În stadiul actual şi în perspectiva următorilor ani nu credem că vor exista

condiţii pentru o asemenea opţiune (menţionăm că în acest caz independenţa

presupune şi formarea de societăţi mixte la nivel teritorial respectiv).

1.Performanţele de bază sunt favorabile şi cu tendinţa de îmbunătăţire.

a.Cifra de afaceri în perioada următoare va atinge o creştere valorică de 2,5 ori

care n-ar avea semnificaţie dacă nu ar fi însoţită şi de o dinamică corespunzătoare a

volumului fizic al producţiei.

b.în condiţiile unui volum fizic al producţiei mai mare şi rata valorii adăugate

poate fi socotită ca o performanţă reală

c.probatorie în tendinţa pozitivă a performanţei economico-financiare este şi

creşterea profitului societăţii care după toate probabilităţile în 2001 va fi dublu faţă de

anul 1998 (ceea ce nu înseamnă şi corespondent material proporţional în utilizarea ca

sursă financiară).

d.ca volum fizic şi calitate, baza tehnică este la punctul critic pentru realizarea

producţiei anilor următori, începând cu 2001, ceea ce reclamă investiţii pentru

retehnologizare.

e.referitor la activele circulante, se reţine preocuparea pentru reducerea creanţelor

ceea ce echivalează cu o accelerare a vitezei de rotaţie şi implicit cu o relansare a

activităţii societăţii, diminuându-se consecinţele blocajului financiar.

f.toţi indicatorii potenţialului financiar (patrimoniu net, capital propriu, capital

total de exploatare) precum şi ratele de structură şi echilibru financiar prezentate

distinct în studiu sunt de natură a confirma că societatea funcţionează pe coordonate

normale.

Acelaşi lucru îl reflectă şi ratele de eficienţă (rata rentabilităţii economice,

financiare, comerciale), respectiv faţă de cifra de afaceri, ş.a.

2.În strategia societăţii, în esenţă, se pot reţine următoarele:

a.aşa cum s-a subliniat, desfacerea producţiei nu ridică probleme dată fiind

destinaţia ei (industria de autoturisme care are cerere atât pe piaţa internă cât şi pe cea

externă)

În acest sens rămân spre soluţionare două probleme ce privesc capacitatea de

ofertă şi anume:

156

-asigurarea potenţialului tehnic prin retehnologizare

-formarea unui cerc de furnizori cu posibilităţi de asigurare cu materii prime şi

care să devină tradiţionali

-realizarea de contracte ferme cu firme autohtone şi străine în ceea ce priveşte

desfacerea producţiei, la preţuri competitive şi în condiţii de eficienţă sporită.

b.realizarea în sistem de parteneriat cu firme de profil din străinătate, a unor

structuri de producţie optime, modele solicitate pe piaţă, materie primă de calitate

superioară în beneficiul părţilor asigurându-se astfel creşterea mai accentuată a

eficienţei integrate a utilizării resurselor.

157

MINISTERUL FINANŢELOR

FORMULARE DE BILANŢ CONTABIL

LA 31.12.199831.12.199931.12.2000

158

BILANŢîncheiat la 31 decembrie 1998, 1999, 2000

ACTIV Nr. rd.

1998 1999 2000

A B C D EIMOBILIZĂRI NECORPORALECheltuieli de constituire şi de cercetare- dezvoltare (ct.201+203-2801-2803-290)

1

50891715 59114822 68666624

Alte imobilizări (ct. 205+207+208-2805-2807-2808-290)

2 41459450 32600341 25634258

Imobilizări necorporale în curs (ct.230-293)

3 24737523 - -

TOTAL (rd.01 la rd.03 4 117088688 91715163 94300882IMOBILIZĂRI CORPORALE

Terenuri (ct. 211-2810-291)5 70563918 70701320 70701320

Construcţii (ct.2121-2811-291 6 167354447 178958070 173639512Echipamente tehnologice (ct.2122-2812-291)

7 173156742 178835704 175265306

Mijloace de transport (ct.2124-2814-291)

8 29579534 34206187 39556513

Alte mijloace fixe(ct. 2123+2125+2126-2813-2815-2816-291)

9 16447414 24797560 23259118

Imobilizări corporale în curs (ct.231-293)

10 28015142 26364217 24358612

TOTAL (rd. 05 la 10) 11 485117197 513863058 506780381IMOBILIZĂRI FINANCIARE – TOTAL(ct.261+262+263+267-269-296)

12 786728673 793388922 784302118

I. ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL (rd.04+11+12)

13 1388934558 1398967143 1385383381

STOCURIStocuri de materii prime, materiale consumabile, obiecte de inventar, baracamente (ct.300+301+308+321+323-322+328-390-391-392)

14135968710 169104551 194375678

Stocuri aflate la terţi(ct.351+352+354+356+357+358-395)

15 11716423 20926982 18798712

Producţie în curs de execuţie(ct. 331+332-393)

16 36268814 33759346 31643597

Semifabricate, produse finite, produse reziduale (ct.341+345+346+348+394)

17 250521313 45464853 48463538

Animale (ct 361+368-396) 18

159

Mărfuri (ct.371±378-4428***-397)

19 4030756 5828317 6132618

Ambalaje (ct.381±388-398) 20 3479655 3805016 3907643TOTAL (rd. 14 la 20) 21 216516489 278889065 303321786ALTE ACTIVE CIRCULANTEFurnizori-debitori (ct. 409)

22 12087589 12330806 12109674

Clienţi şi conturi asimilate(ct.411+413+416+418-491)

23 156371719 429502399 518639757

Alte creanţe(ct411***+425+431**+437**+4282+4382+441**+4424+4428**+444**+445+446**+447**+4482+4484+451**+4581+461+463-495-496)

24 39988417 26827936 21327659

Decontări cu asociaţii privind capitalul (ct. 456)

25

Titluri de plasament(ct.502+503+505+506+508-590*)

26

Conturi la bănci în lei (ct. 5121) 27 21101104 49737356 45654327Conturi la bănci în devize, în ţară (din ct. 5124)

28 6301262 373411904 287692513

Conturi la bănci în devize, în străinătate (din ct.5124)

29

Casa în lei (ct.5311) 30 8438 106628 94328753Casa în devize (ct. 5314) 31Acreditive în lei (ct. 5411) 32Acreditive în devize (ct.5412) 33 21154230 12603663 9837624Valori de încasat (ct. 511) 34 8834 24939481 21184393Alte valori (ct. 5125+5126+5187+532+542)

35 532223 1547815 1154629

TOTAL (rd. 22 la 35) 36 257553816 931007988 1011929329II. ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL (rd, 21+36)

37 474070305 1209897053 1315251115

CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATECheltuieli înregistrate în avans (ct. 471)

38 3242557 26828 -

Decontări din operaţii în curs de clarificare (ct. 473**)

39 5171410 809400 398375

Diferenţe de conversie – activ (ct. 476) 40 47232802 88008003 86257315III. CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE – TOTAL (rd. 38 la 40)

41 55646769 88844231 86655690

IV.PRIME PRIVIND RAMBURSAREA OBLIGAŢIUNILOR (ct. 169)

42

TOTAL ACTIV (rd. 13+37+41+42)

43 1918651632 2697708427 2787290186

160

PASIV Nr. rd.

1998 1999 2000

A B C D ECapital social, din care: 52 685138874 685138874 685138874-capital subscris vărsat (ct. 1012) 53 685138874 685138874 685138874Patrimoniul regiei (ct. 101501) 54Contul întreprinzătorului individual 55Prime legate de capital 56Diferenţe din reevaluare: -sold creditor

57

-sold debitor 58Rezerve 59 378723083 378848790 378848790REZULTATUL REPORTATProfitul nerepartizat (ct.107)

60

Pierderea neacoperită (ct. 107) 61REZULTATUL EXERCIŢIULUIProfit (ct.121)

62

Pierdere (ct. 121) 63 - 393923719 395314141Repartizarea profitului (ct. 129) 64Alte fonduri (ct. 118) 65 100125135 100125135 100125135Subvenţii pentru investiţii (ct. 131) 66 203769 143352 143352Provizioane reglementate (ct. 141) 67

CAPITALURI PROPRII – TOTAL (rd. 52+54 la 57-58+59+60-61+62-63-64+65 la 67)

68 1164190861 770332432 568942010

Patrimoniul public (ct.101502) 69CAPITALURI – TOTAL 70 1164190861 770332432 568942010I.PROVIZIOANE PENTU RISCURI ŞI CHELTUIELI (ct. 151)

71 60544141 248981200 259645218

Împrumuturi şi datorii asimilate (ct.161+162+166+167+168+512***+5129****+5186+519)

72 226931492 285204023 215297354

Furnizori şi conturi asimilate (ct.401+403+404+405+408)

73 323094496 419065852 475259138

Clienţi – creditori (ct.419) 74 4676171 3324379 3175678Alte datorii(ct.112+421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+441***+4423+4428***+444*+446***+447***+4481+4483+4485+451***+455+456***+457+4582+462+509)

75 134150217 965788181 1259832029

II DATORII – TOTAL (rd.72 la 75)

76 688852376 1673382435 1953564199

CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATEVenituri înregistrate în avans (ct. 472)

77

Decontări din operaţii în curs de clarificare (ct. 473***)

78

Diferenţe de conversie – pasiv (ct.477) 79 5064254 5012360 5138759IV CONTURI DE REGULARIZARE ŞI ASIMILATE – TOTAL (rd. 77 la 79)

80 5064254 5012360 5138759

161

TOTAL PASIV

(rd. 70+71+76+80)

81 1918651632 2697708427 2787290186

*Conturi de repartizat după natura elementelor respective**Solduri debitoare ale conturilor respective***Solduri creditoare ale conturilor respective****Conturile respective se utilizează numai de cooperaţii.

ADMINISTRATORNumele, prenumele semnătura şi ştampila unităţii

01.-persoana cu contract de muncăconf. art.11, alin.1din Legea contabilităţii 82/1991, republicată

02-persoana fizică sau juridicăcu contract conform HG nr. 483

03 – persoana cu convenţie civilă conf. L.130/1999 cu modificările şi completările ulterioare

162

CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERIîncheiat la 31.12.1998-1999-2000

-mii lei-Denumirea indicatorilor Nr.

rd.1998 1999 2000

A B C D E Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707)

1 420901103 626150201 751380241

Producţia vândută(ct.701+702+703+704+705+706+708)

2 3063934840 3423012483 4108814979

Cifra de afaceri (rd.01+02) 3 3484835943 4050162684 4860195220Venituri din producţia stocată: -Solduri creditoare

4 23226422 81654087 97984904

-Solduri debitoare 5 - - -Venituri din producţia de imobilizări(ct.721+722)

6 43484814 742205 890646

Producţia exerciţiului (rd.02+04-05+06)

7 3130646076 3506408775 4207690529

Venituri din subvenţii de exploatare (ct. 741)

8 - 94818 113781

Alte venituri din exploatare (ct.754+758)

9 59725162 54399731 48959757

Venituri din provizioane privind activitatea de exploatare (ct.781)

10 14809 7238752 8710502

VENITURI DIN EXPLOATARE – TOTAL (rd.03+04-05+06+08 la 10)

11 3611287150 4194312277 5016854810

Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 12 415736375 698681555 730417866Cheltuieli cu materiile prime (ct. 600)

13 2280120416 2539383513 3047260215

Cheltuieli cu materiale consumabile (ct. 601)

14 79155251 89225012 107070014

Cheltuieli cu energia şi apa (ct.605) 15 119343868 136574946 163889935Alte cheltuieli materiale (ct.602+603+604+606+608)

16 10730559 10219093 12262911

Cheltuieli materiale – total (rd.13 la 16)

17 2489350094 2775402564 3330483075

Cheltuieli cu lucrări şi servicii executate de terţi (ct.611+612+613+614+621+622+623+624+625+626+627+628)

18 129520688 171022645 205227174

Cheltuieli cu impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct.635)

19 12133043 22041324 26449588

Cheltuieli cu remuneraţiile personalului (ct. 641)

20 267731651 3196 92739 383631286

Cheltuieli privind asigurările şi protecţia socială (ct. 645)

21 92218478 136918360 164302032

163

Cheltuieli cu personalul – total (rd.20+21)

22 359950129 456611099 547933318

Alte cheltuieli de exploatare (ct.654+658)

23 73109753 83289320 99947184

Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele (ct. 681)

24 45298287 108744584 163116876

II.CHELTUIELI PENTRU EXPLOATARE – TOTAL (rd.12+17 la 19+22 la 24)

25 3525098369 4225793091 5103575081

REZULTATUL DIN EXPLOATARE Profit (rd.11-25)

26 86188781 - -

Pierdere (rd.25-11) 27 - 31480814 86720271Venituri din participaţii, alte imobilizări financiare şi creanţe imobilizate (ct.761+762+763)

28 12495483 3394106 3054695

Venituri din titluri de plasamanet 29Venituri din diferenţe de curs valutar 30 17936299 14745689 17694826Venituri din dobânzi 31 1685347 1124836 1012352Alte venituri financiare (ct.767+768) 32 2000 9896 11875Venituri din provizioane (ct.786) 33 2126112 47232802 80295763III VENITURI FINANCIARE – TOTAL (rd.28 la 33)

34 34245241 66507329 102069511

Pierderi din creanţe legate de participaţii (ct. 663)

35

Cheltuieli privind titlurile de plasament cedate (ct.664)

36

Cheltuieli din diferenţe de curs valutar (ct. 665)

37 9500897 32543722 55324327

Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666) 38 58814347 106497682 181046059Alte cheltuieli financiare (ct. 667+668)

39 836859 534023 640827

Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele (ct. 686)

40 21638964 88008003 132012004

CHELTUIELI FINANCIARE – TOTAL 9rd.35 la 40)

41 90791067 227583430 369023217

REZULTATUL FINANCIAR Profit (rd34-41)

42

Pierdere (rd 41-34) 43 56545826 161076101 266953706REZULTATUL CURENT AL EXERCIŢIULUI Profit (rd.11+34-25-41)

44 29642955 - -

Pierdere (rd.25+41-11-34) 45 - 192556915 17188752VENITURI EXCEPŢIONALE – TOTAL (ct.771+772+787)

46 12965842 14323960 17188752

CHELTUIELI EXCEPTIONALE – TOTAL(ct.671+672+687)

47 30803860 215690764 258828916

REZULTATUL EXCEPTIONALProfit (rd.46-47)

48

Pierdere (rd. 47-46) 49 17838018 201366804 241640164

164

I.VENITURI TOTALE

(rd.11+34+46)

50 3658498233 4275143566 5136113073

II.CHELTUIELI

TOTALE

(rd.25+41+47)

51 3646693296 4669067285 5731427214

REZULTATUL BRUT

AL EXERCIŢIULUI

Profit (rd.50-51)

52 11804937 - -

Pierdere (rd.51-50) 53 - 393923719 595314141

Impozitul pe profit

(ct.691)

54 11804937 - -

REZULTATUL NET AL

EXERCIŢIULUI

Profit (rd.52-54)

55 - - -

Pierdere (rd.53+54)

(rd.54-52)

56 - 393923719 595314141

ADMINISTRATORNumele, prenumele semnătura şi ştampila unităţii

01.-persoana cu contract de muncăconf. art.11, alin.1din Legea contabilităţii 82/1991, republicată

02-persoana fizică sau juridicăcu contract conform HG nr. 483

03 – persoana cu convenţie civilă conf. L.130/1999 cu modificările şi completările ulterioare

165

ANEXA 2

SITUAŢIA STOCURILOR ŞI PRODUCŢIEI-valori brute-

-mii lei-Elemente de stocuri Nr.

rd.1998 1999 2000

A B C D EMaterii prime(ct.300±308*)

1 89056606 98145175 122175883

Materii consumabile(ct.301±308*)

2 20351649 36579265 35984659

Obiecte de inventar şi baracamente(ct.321-322±328*+323)

3 27184520 37269208 36215136

Producţie în curs de execuţie(ct.331+332)

4 36268814 33759346 31643597

Semifabricate, produse finite, produse reziduale(ct.341+345+346±348*)

5 25052131 45464853 48463538

Stocuri aflate la terţi(ct.351+352+354+356+357+358)

6 11716423 20926982 18798712

Animale(ct.361±368*)

7

Mărfuri şi ambalaje(ct.371±378*-4428**+381±388*)

8 7510411 96333333 10040261

TOTAL STOCURI

(rd.01 la 08)

9 217140554 281778162 303321786

*Conturi de repartizat după natura elementelor respective**TVA neexigibilă aferentă mărfurilor în stoc

ADMINISTRATOR

166

Anexa 5a

DATE INFORMATIVE

-mii lei-A. Date informative privind rezultatele

înregistrateNr. rd.

1998 1999 2000

A B C D EUnităţi care au înregistrat profit 1 11804937 - -Unităţi care au înregistrat pierderi 2 - 393923719 595314141Numărul mediu de salariaţi (cu contract de muncă)

3 14472 13392 10697

Salarii brute 4 267731651 319692739 255361911Număr colaboratori (cu contract civil) 5 5 2 16Drepturi băneşti cuvenite colaboratorilor 6 100211 62665 321315Venituri din comerţul cu amănuntul (rd.08+09)

7 9717035 35253349 47121659

-mărfuri alimentare 8-mărfuri nealimentare 9 9717035 35253349 47121659Venituri din alimentaţia publică 10Venituri din comerţul cu ridicata(rd.12+13)

11 411184068 590896852 730417958

-mărfuri alimentare 12-mărfuri nealimentare 13 411184068 590896852 730417958Venituri realizate din export 14 44641352 97925932 79365418Cheltuieli aferente exportului 15 43549342 80290068 61730167Amortizarea aferentă gradului de neutilizare a mijloacelor fixe (soldul debitor al ct.8045)

16 22721387 22344576 21875116

Mijloace fixe amortizate integral şi folosite în continuare

17 2817577 12852328 11795187

Cheltuieli social-culturale – total (rd.19 la 21)

18 8335337 11548290 13845920

-învăţământ 19 166622 518828 485397-sănătate 20 1069182 1317461 1875641-alte cheltuieli 21 7099533 9712001 11484882

167

Anexa 5b

PLĂŢI RESTANTE

-mii lei- Denumirea indicatorilor Nr.

rd.Total

(col 2+3)din care

pentru activitatea curentă

pentru investiţii

A B 1 2 3PLĂŢI RESTANTE – TOTAL

(rd. 02+06+11 la 14+18), din care:1 7602595 7572981 29614

Furnizori restanţi – total (rd.03 la 05), din care

2 6652028 6622414 29614

peste 30 de zile 3 4972917 4972917 -peste 90 de zile 4 1679111 1649497 29614

peste 1 an 5 - - -Creditori restanţi – total (rd 07 la 10),

din care6 715396 715396 -

contribuţia unităţii la asigurările sociale 7 - - -contribuţia angajaţilor şi angajatorilor la

constituirea fondului iniţial al asigurărilor sociale de sănătate

8 512949 512949 -

contribuţia salariaţilor pentru pensia suplimentară

9 - - -

contribuţia unităţii şi a personalului la fondul de şomaj

10 202447 202447 -

Obligaţii restante faţă de alţi creditori 11 83234 83234 -Impozite şi taxe neplătite la termenul

stabilit la bugetul de stat12 - - -

Impozite şi taxe neplătite la termenul stabilit la bugetele locale

13 151937 151937 -

Credite bancare nerambursate la scadenţă – total (rd.15 la 17), din care:

14 - - -

restanţe după 30 de zile 15 - - -restanţe după 90 de zile 16 - - -

restanţe după 1 an 17 - - -Dobânzi restante 18 - - -

ADMINISTRATOR ÎNTOCMIT

168

ANEXA 5c

IMPOZITE, TAXE ŞI ALTE OBLIGAŢII DATORATE ŞI VĂRSATEDenumirea indicatorilor Nr.

rdDATORAT VARSAT

EFECTIVRAMAS DE VĂRSAT VĂRSAT

ÎN PLUS (3-1)

Total din care sume constituite

pentru 2000

cu termen de plată la

31.12.2000

cu termen de plată după 31.12.2000

A b 1 2 3 4 5 6BUGETUL DE STAT – TOTAL (rd.02 la

13)1 251550644 45384868 193879154 - 57671490 -

Impozit pe profit (ct. 441) 2 3888118 3888118 3888118 - - -Impozit pe salarii (ct. 444, din analitic

distinct)3 66437911 4378424 60332727 - 6105184 -

Taxa pe valoarea adăugată (ct. 4423) 4 75909842 18275420 69268434 - 6641408 -Impozitul pe veniturile persoanelor

juridice nerezidente (dint ct.446)5 181579 - 181579 - - -

Taxe speciale de consumaţie (accize) şi taxa asupra încasărilor din jocurile de noroc

(din ct.446)

6 11433153 1302493 9522022 - 1911131 -

Impozit la ţiţeiul din producţia internă şi gaze natural (din ct. 446(

7 - - - - - -

Taxe vamale de la persoane juridice (din ct. 446)

8 - - - - - -

Impozit pe dividende (din ct.446) 9 629065 629065 629065 - - -Majorări, penalităţi şi amenzi pentru neplata ăn termen a obligaţiilor către

Bugetul de Stat (din cont 448)

10 93070976 16911348 50057209 - 43013767 -

Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome (din cont 446)

11 - - - - - -

Taxa de timbru (din cont 446) 12 - - - - - -

169

Alte impozite, taxe şi alte obligaţii datorate bugetului de stat (din ct. 446)

13 - - - - - -

Bugete locale – Total (rd. 15 la 24)

14 777955 30221 620041 151937 5977 -

Impozit pe profit (ct. 441) 15 - - - - - -Taxa pentru folosirea terenurilor

proprietate de stat16 - - - - - -

Impozit pe clădiri şi impozit de teren (din ct. 446)

17 456232 14214 306170 150062 - -

Taxa asupra mijloacelor de transport deţinute de agenţii economici (din ct. 446)

18 36085 - 36085 - - -

Impozit pe venitul agricol 19 - - - - - -Impozitul pe veniturile persoanelor fizice nesalariate (din ct.444, analitic distinct)

20 - - - - - -

Cote defalcate din impozitul pe salarii (din ct.444)

21 266631 14857 261534 - 5097 -

Vărsăminte din profitul net al regiilor autonome (din ct. 446)

22 - - - - - -

Majorări, penalităţi şi amenzi pentru neplata în termen a obligaţiilor către

Bugetul Local (din cont 448)

23 - - - - - -

Alte impozite, taxe şi alte obligaţii datorate bugetelor locale (din ct. 446)

24 19007 1150 16252 1875 880 -

Fonduri speciale – TOTAL (rd. 23 la 32)

25 249037132 43034844 100336136 109819195 38881801 -

Fond iniţial pentru asigurări sociale de sănătate (din ct. 4311, analitic distinct)

26 49661719 4673053 44193300 - 5468419 -

Fond special pentru sănătate 2% (din ct.447, analitic, distinct)

27 - - - - - -

Fond special pentru sănătate 10% (din ct.447, analitic, distinct)

28 - - - - - -

170

Fond special pentru sănătate 2% (din ct.447, analitic, distinct)

29 - - - - - -

Fond special al drumurilor publice (din ct. 447, analitic distinct)

30 189058614 37867247 47867247 109819195 31372172 -

Fond special pentru dezvoltarea şi modernizarea punctelor vamale (din ct.

447, analitic distinct)

31 - - - - - -

Fond special pentru dezvoltarea sistemului energetic (din ct. 447, analitic distinct)

32 - - - - - -

Fond special pentru promovarea şi dezvoltarea turismului (din ct. 447, analitic

distinct)

33 - - - - - -

Fond special de solidaritate socială pentru persoanele cu handicap (din ct. 447,

analitic distinct)

34 8139905 494544 6875589 - 1264316 -

Fond special pentru protejarea asiguraţilor (din ct. 447, analitic distinct)

35 - - - - - -

Fond special alaviaţiei civile (din ct. 447, analitic distinct)

36 - - - - - -

Fond special de susţinere a învăţământului de stat (din ct. 447, analitic distinct)

37 2176894 - 14000000 - 776894 -

Fond naţional de solidaritate (din ct. 447, analitic distinct)

38 - - - - - -

Asigurări sociale – TOTAL (rd.34 la 38) 39 149588096 19424964 85679347 - 63908749 -CAS (ct. 4311, analitic distinct) 40 113647912 15147889 61872966 - 51774946 -

Fond pentru pensie suplimentară (ct. 4312) 41 14189410 638389 12947085 - 1242325 -Fond de pensii şi asigurări sociale ale

agricultorilor (din ct. 447, analitic distinct)42 - - - - - -

Fond de şomaj 1% (ct. 4372) 43 2324974 169491 2142058 - 182916 -Fond de şomaj 5% (ct.4371) 44 19425800 3469195 8717238 - 10708562 -TOTAL (rd.01+12+22+33) 45 650953827 107874897 380514678 109971132 160468017 -

171

ADMINISTRATOR ÎNTOCMIT

172

ANEXA 7

ALTE INFORMAŢII PRIVIND REGULILE

ŞI METODELE CONTABILE ŞI DATE

COMPLEMENTARE

I.Informaţii asupra regulilor şi metodelor contabile folosite:

-indicarea modului de evaluare a diverselor poziţii din bilanţ şi contul de profit şi pierdere: imobilizări corporale – valoare rămasă; stocuri – cost standard; creanţe şi datorii – valoarea nominală;

-metoda utilizată pentru calculul amortismentelor şi provizioanelor:lineară ________________________________________

-indicarea şi justificarea derogărilor de la principiile generale; _____________-comentarii asupra absenţei comparabilităţii conturilor şi asupra eventualelor

adaptări ale informaţiior prezentate în exerciţiul precedent; ____________________

II. Alte informaţii: -angajamente financiare reflectate în conturi în afara bilanţului _____________-informaţii referitoare la modificarea capitalului ________________________-Analiza conturilor următoare: ______________________________________

-acţiuni proprii _____________________________________________-cheltuieli şi venituiri excepţionale _____________________________-Cheltuieli şi venituri pentru exerciţiul anterior ___________________-diferenţe de conversie _______________________________________-alte conturi ________________________________________________-sume neclarificate în soldul contul 473 __________________________

-Alte elemente semnificative ________________________________________-comentarii asupra cifrei de afaceri ______________________________-evenimente posterioare închiderii exerciţiului care nu au fost contabilizate în conturileexerciţiului închis ___________________________________________-elemente contabilizate în conturile exerciţiului închis dar care privesc exerciţiile precedente (eventualele erori constatate după aprobarea şi depunerea bilanţului contabil) ________________________________-alte informaţii pe care unitatea consideră că este necesar săle prezinte _________________________________________________.

PRINCIPALE RATE FINANCIARE

RATELE DE STRUCTURĂ A

ACTIVULUI

RELAŢIA 1998 1999 2000

1.Rata imobilizărilor2.Rata imob. corporale3.Rata imob.financiare4.Rata active circulante5.Rata stocurilor6.Rata mat. prime7.Rata creanţe comerciale8.Rata disponibilităţi

Imobiliz/Activ totalImob.corp/Activ totalImob.fin./Activ totalA.circ./Activ totalStocuri/Activ totalMat.prime/Activ totalClienţi/Activ totalDisp./Activ total

0,720,250,410,240,110,070,080,01

0,510,190,290,440,100,060,150,15

0,490,180,280,470,100,070,180,15

RATELE DE STRUCTURĂ A PASIVULUI 1.Rata stabilităţii financiare2.Rata auton. fin. globale3.Rata auton.fin la termen4.Rata globală de îndatorare5.Rata de indat.la termen

Cap.perm/Pasiv totalCap.pr/Pasiv totalCap.pr./Cap.perm.Dat.totale/Pasiv totalDat.tot/Cap.propriu

0,600,601000,350,33

0,280,281000,620,41

0,200,201000,700,31

RATELE DE ECHILIBRU FINANCIAR1.FR2.NFR3.Rata de finanţare a circ.4.Rata finanţare stocurilor5.Lichiditate curentă6.Lichiditate rapidă7.Lichiditate imediată

Cap.per-Active imob.A.circ.+Alte active.Dat.FR/A.circFR/StocuriA.circ/Dat.t.s.(A.circ-Stocuri)/Dat.t.sDisp/Dat.t.s.

679074-214782-0,93-2,040,240,130,01

256469-463485-0,61-2,680,440,340,15

62162-638313-0,65-2,810,470,360,15

RATELE DE GESTIUNE FINANCIARĂ1.Per.încasare creanţe2.Per.de plată a obligaţiilor3.Viteza de rotaţie stocuri4.Rotaţie stocuri materiale

Creanţe/CAx360Obligaţii/CAx360Stocuri/CAx360Mater. /CAx360

20,2871,1622,3614,04

41,65148,7324,7815,03

31,67144,7022,4614,39

RATELE DE EFICIENŢĂ1.Rentabilitatea veniturilor2.Rentabilitatea costurilor3.Rentabilitatea financiară4.Rentabilitatea economică5.Rentabilitatea activului a.rotaţia activă b.marja de profit6.Rata dividendelor

Profit brut/VenituriProfit brut/CosturiProfit net/Cap.pr.Profit brut/Cap.perm.Profit net/Activ totVenituri/ActiveProfit net/VenituriDiv/Cap.social

0,0030,003---7,71--

-----3,53--

-----3,90--

174