MINISTERUL ADMINISTRAŢIEI ŞI INTERNELOR

ACADEMIA DE POLIŢIE

ALEXANDRU IOAN CUZA”

ASPECTE PSIHOLOGICE

PRIVIND TRAFICUL DE PERSOANE

BUCUREŞTI

2006

CUPRINS

Introducere

Capitolu1 1 - Consideraţii generale asupra crimei organizate

1.1.Definirea şi interpretarea noţiunii de crimă organizată…………………………...

1.2.Trăsături caracteristice ale fenomenului de crimă organizată………………….………..

1.3.Principalele forme de manifestare ale crimei organizate……………………………

Capitolu1 2 - Repere orientative privind fenomenul traficului

internaţional de persoane

2.1 Evoluţia fenomenului...................................

2.2. Consideraţii juridice privind infracţiunea de trafic de persoane………………………………….

2.3. Cauzele apariţiei şi evoluţiei fenomenului traficului de persoane………………………………….

2.4. Implicaţiile fenomenului asupra societăţii.....

Capitolul 3 – Traficantul de persoane(psihologie, comporta-

ment, personalitate)

3.1. Infractorul ca „personalitate” – perspectiva psihologiei judiciare asupra traficantului de persoane…………………………....................

2

3.2. Perspectiva etiologică asupra comportamentului infracţional..................................................

3.3. Psihologia unor moduri de operare distincte….

3.4. Etapele principale în săvarşirea infracţiunii…

3.4.1. Faza recrutării…………………….

3.4.2. Faza transportării……………….…..

3.4.3. Faza trecerii frontierei……………….

3.4.4. Faza vânzării………………………..

3.4.5. Faza exploatării………………………

3.5. Mecanisme de control asupra victimelor.…

Capitolul 4 ─ Victima infracţiunii de trafic de persoane

4.1. Cauzalitatea „situaţiei conflictuale” în algoritmul victimă – agresor..................................................

4.2. Victimizarea femeii........................................

4.3. Victimizarea minorilor, a persoanelor cu handicap şi a vârstnicilor........................................................

4.4. Efectele şi consecinţele psihologice ale victimizării

Capitolul 5 ─ Repere psihojuridice ale prevenirii şi

combaterii traficului de persoane

5.1. Asistenţa acordată victimelor de sectorul OIG-ONG

5.2. Reintegrarea victimelor traficului de persoane

5.3. Victima din perspectiva preventiv-protectivă….

3

5.4. Contactul cu victimele şi transformarea lor în martori

5.5. Măsuri de prevenire si combatere a traficului de persoane……………………………………..

5.6. Particularităţi ale criminalităţii zonale……

Capitolul 6 ─ Concluzii……............................

Bibliografie .........................................................

4

Introducere

Fenomen subteran cu dimensiuni globale, vinovat de producerea a

milioane de drame omeneşţi, traficul de fiinte umane, definit şi ca sclavie

modernă, există. Prezent mai ales în zonele afectate de conflicte şi în statele

confruntate cu dificultăţi economice, traficul de fiinţe umane a cuprins şi

România, recunoscută deja ca ţară de origine şi de tranzit pentru victime.

Oricât de crudă ar părea alăturarea celor doi termeni – « trafic » şi

«fiinţe umane » - ea este reală: fiinţele umane sunt reduse la condiţia de

« marfă », vândute şi revândute din ce în ce mai scump, ca simple obiecte si

apoi exploatate de către traficanţi, care obţin profituri substanţiale.

Pericolul pe care îl reprezintă traficul de fiinţe umane atacă mai

multe segmente ale vieţii şi societăţii. Acesta pleacă de la încălcarea drepturilor

fundamentale ale omului, duce la afectarea sănătăţii fizici şi psihice ale

victimelor şi contribuie la menţinerea şi dezvoltarea unei lumi în afara legii, cu

implicaţii în creşterea genarală a sentimentului de insecuritate. Pericolul socia

se ramifică pană la criminalitatea organizată, poate duce la destabilizarea

economică prin spălarea banilor, la creşterea corupţiei şi chiar la descurajare

investitorilor străini în activităţi economice. S-a constatat că majoritatea

victimelor o constituie femeile (84 la sută). În ceea ce priveşte varsta, 50 la sută

dintre victime se situează între 18 şi 24 de ani, 33 la sută între 14 şi 17 ani.

Modul de exploatare cel mai des întalnit vizează domeniul sexual (64 la sută),

urmat de promisiunea unui loc de muncă, cerşetoria, prelevarea de organe în

vederea transplantului şi alte modalităţi.

5

Capitolul 1

Consideraţii generale asupra crimei organizate

1.1. Definirea şi interpretarea noţiunii de crimă organizată

Noţiunea de crimă organizată ridică o serie de dificultăţi de definire şi

interpretare a naturii şi conţinutului său. Acest lucru este reflectat, între altele,

de marea varietate şi diversitate a definiţiilor care i se acordă, care nu au un

caracter unitar, ci implică caracteristici şi particularităţi deosebite care nu pot fi

evidenţiate de categoriile criminologice tradiţionale. Această noţiune nu poate fi

aplicată la grupurile restranse de hoţi, spărgători sau escroci, ci la grupuri mari,

bine organizate, de infractori, care operează într-un teritoriu bine definit şi

menţin legături constante cu reprezentanţii oficiali ai societăţii legitime.

În modurile de definire şi interpretare a crimei organizate se confruntă

două puncte de vedere principale1:

A) punctul de vedere exclusiv juridic, ce priveşte în esenţă crima

organizată ca un ansamblu de activităţi ilegale, iniţiate de către o organizaţie

sau mai multe organizaţii criminale, care urmăresc să obţină, prin toate

mijloacele, mari profituri ilicite;

B) punctul de vedere sociologic, care consideră crima organizată ca

parte integrantă a vieţii sociale, politice şi economice a unei naţiuni,ca

ansamblu de activităţi combinate, ale societăţii legitime şi ale celei nelegitime,

activităţi desfăşurate după modelul oricărei afaceri economice rentabile, oferind

1 ? Cressey Donald R., Criminal organisation, Heinemen, Educational Books London, 1972

6

bunuri şi servicii ilegale unei părţi din populaţie. Acest punct de vedere este

susţinut de către autorii Enciclopediei Americane a Crimei şi Justiţiei (1983),

care definesc crima organizată ca „ o formă persistentă de activitate criminală,

cu un public clientelar ce solicită bunuri şi servicii definite ca fiind ilegale”.

Ambele puncte de vedere menţionate au o serie de implicaţii asupra

modului de interpretare şi combatere a crimei organizate. Punctul de vedere

juridic, deşi nu exclude acţiunile cu caracter legal, pune accentul pe societatea

ilegitimă, determinand concentrarea eforturilor exclusiv pentru identificare

lumii subterane a infractorilor. La randul său, punctul de vedere sociologic,

deşi nu exclude acţiunile cu caracter ilegal, pune accentul pe societatea

legitimă, impunand concentrarea eforturilor asupra unor schimbări sociale şi

economice ale sistemului ăi asupra blocării sau reformării mecanismelor care

determină geneza ăi funcţionarea crimei organizate.

În general, prin crimă organizată se înţelege „ activitatea planificată de

producere de delicte (crimes) în scopul obţinerii de profit sau de putere, delicte,

care considerate individual sau în ansamblu, prezintă o relevanţă considerabilă

dacă mai mult de trei persoane cooperează de-a lungul unei perioade de timp

mai lungă sau nedeterminată în cadrul unei diviziuni a muncii prin intermediul

unor structuri de afaceri sau de tip afaceri, prin utilizarea violenţei sau a altor

mijloace de intimidare sau prin intermediul influenţei politice, al mass-media,

al administraţiei publice, al sistemului judicia sau economic2.” În Europa de

Est3, slăbiciunile sistemului judiciar au favorizat dezvoltare crimei organizate.

În Europa de Vest, elementele criminale provenite din Europa de Est au crescut

2 ? Von Lampse Klaus, Recent German Publications on Organised Crime, în Criminal Organizations, nr.12, 1998.

3 ? Sava Ionel Nicu, Studii de securitate, Centrul Roman de Studii Regionale, Bucureşti, 2005.

7

rata criminalităţii la un nivel care presupune coordonarea eforturilor de

combatere în cadrul Uniunii Europene.

1.2. Trăsăturile caracteristice ale fenomenului de crimă organizată

Încă din deceniul al cincilea al secolului trecut, în celebra sa lucrare,

intitulată sugestiv ” Criminalitatea gulerelor albe”, sociologul american Edwin

H. Sutherland a caracterizat crima organizată ca fiind atributul sau apanajul

unor categorii de indivizi privilegiaţi4, aflaţi în varful piramidei sociale şi

politice, care utilizează influenţa, poziţia, bogăţia şi puterea lor politică în

scopul comiterii unor acte ilicite, rămase nedescoperite de organele de poliţie,

afaceri de pe urma cărora obţin profituri uriaşe.

La cea de a V-a Conferinţă a ONU privind prevenire criminalităţii şi

tratamentul infractorilor s-a elaborat o rezoluţie specială, şi anume „Crima ca

formă de afaceri”, n care sunt subliniate patru criterii definitorii pentru crima

organizată, respectiv:

● scopul care constă în obţinerea de caştiguri materiale substanţiale;

● legăturile bine structurate şi delimitate ierarhic în cadrul grupului;

● specificul folosirii atribuţiilor şi relaţiilor de serviciu ale participanţilor;

● nivelul de ocupare de către participanţi a unor funcţii superioare în economie şi societate.

4 ? Rădulescu M. Sorin, Sociologia crimei şi criminalităţii, Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1996

8

Crima organizată se deosebeşte fundamental de acţiunile unor indivizi

care, ocazional, se asociază pentru a comite infracţiuni, prin faptul că este

premeditată şi concepută pană la cele mai mici detalii în ceea ce priveşte rolul şi

modul de acţiune al celor ce o în făptuiesc. Dintre trăsăturile caracteristice ale

crimei organizate5, în varianta clasică, pot fi amintite următoarele:

◙ structura organizatorică formală, oarecum birocratică, în care

membrii reţelei au sarcini şi responsabilităţi în funcţie de pregătirea şi abilitatea

fiecăruia. Structura însăşi se caracterizează prin ierarhie strictă şi autoritate. În

consecinţă, crima organizată implică coordonarea unui număr de persoane în

planificarea şi executare actelor ilegale ori în scopul realizării unor obiective

licite prin mijloace ilicite.

◙ conspirativitatea şi respectarea legii tăcerii, calităţi indispensabile

pentru fiecare membru al grupului infracţional organizat, care în caz de trădare

riscă să fie eliminaţi fizic. În prezent, regula conspirativităţii s-a întărit şi mai

mult, limitand la minimum numărul de legături între membrii relaţiei şi

circulaţia informaţiei în interiorul acesteia.

◙ caracterul transnaţional al crimei organizate este o consecinţă a

unor factori, precum deschiderea largă a frontierelor, elaborare unei legislaţii

extrem de permisive factorului extern, slaba dezvoltare economică,

instabilitatea politică şi corupţia din ţările sărace au creat breşe pentru

expansiunea şi chiar mondializarea crimei organizate.

◙ flexibilitatea şi rapiditatea de adaptare la domeniile preferate de

acţiune şi la condiţiile social-politice si istorice di ţările în care s-au constituit;

5 ? Miclea Damian, Hăţişurile crimei organizate, Editura Libra, Bucureşti, 2001

9

capacitatea de infiltrare în structurile pieţelor legale ale lumii finanţelor, în clasa

politică şi în justiţie.

◙ orientare spre profit caracterizează în mod esenţial activitatea

crimei organizate. Caştigul este realizat prin menţinerea monopolului asupra

bunurilor şi serviciilor ilicite, cum ar fi producţia şi traficul de narcotice,

traficul de persoane, traficul de muniţii, arme şi explozivi, frauda bancară ori

criminalitatea.

◙ utilizare forţei în atingerea propriilor obiective este o caracteristică

importantă a crimei organizate. Intimidarea, şantajul, corupţia şi violenţa sunt

utilizate atat pentru a menţine disciplina în interiorul propriei structuri, cat şi

pentru „a pedepsi” acele persoane care nu se supun cerinţelor şi intereselor

mafiote, ori , pur şi simplu, acţionează împotriva lor.

◙ îmbinarea între activităţile ilicite şi licite, conexiunea dintre

societatea ilegitimă şi cea legitimă, mixtură care descurajează în mare măsură

eforturile de combatere şi prevenire,

◙ profesionalizarea activităţii infracţionale.

1.3. Principalele forme de manifestare ale crimei organizate

Convenţia cadru a Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate prevede următoarele:

„În sensul prezentei convenţii, prin crimă organizată se înţeleg activităţile unui grup de trei sau mai multe persoane cu legături de tip ierarhic sau relaţii personale, care permit liderilor lor să realizeze profituri sau să controleze teritorii sau pieţe interne sau străine prin violenţă, intimidare sau

10

corupţie, atat pentru sprijinire activităţilor criminale, cat şi pentu a se infiltra în economia legitimă, în special prin:

Trafic ilicit de droguri sau substanţe psihotrope

Trafic de persoane

Spălarea banlor

Traficul ilicit sau furtul de obiecte culturale

Furtul de materiale nucleare, folosire lor improprie sau ameninţare folosirii lor împotriva publicului

Săvârşirea de acte teroriste

Traficul ilicit sau furtul de vehicule cu motor

Coruperea oficialităţilor publice

Criminalitatea informatică

Frauda financiar-bancară.

Ansamblul activităţilor în care sunt implicaţi membrii organizaţiilor

criminale este extrem de vast, cuprinzand o multitudine de domenii licite şi

ilicite, care aduc beneficii anuale brute de zeci de bilioane de dolari, depăşind

produsul naţional brut al multor state mijlocii. Numai zece naţiuni ale lumii au

PIB decat volumul brut al afacerilor făcute cu cocaină, marijuana şi heroină6.

Principalele venituri provin din activitatea de distribuţie a drogurilor, urmată de

traficul de persoane, traficul de arme şi echipamente militare, extorcările de

credite, împrumuturile cămătăreşti şi contrabandă.

6 ? Bechetea Vasile, Pleata C., Drogurile şi traficanţii de droguri, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998

11

Capitolul 2

Repere orientative privind fenomenul traficului international

de persoane

2.1. Evoluţia fenomenului

Fenomenul traficului de persoane este unanim recunoscut ca o

componentă a crimei organizate transfrontaliere şi se manifestă cu precădere în

zonele în care lipseşte o legislatie corespunzătoare, dar şi un sistem de

cooperare între diferite organisme guvernamentale si ONG-uri, a căror

activitate comună trebuie sa aibă ca obiect prevenirea traficului.

Potrivit ultimelor rapoarte prezentate la sesiunea generală a ONU

de către OIM, OSCE şi alte organisme si instituţii internaţionale,

fenomenul reprezentat de traficul de persoane a luat amploare atât de mare

încât, în opinia expertilor, câştigurile obtinute de traficanti pe aceasta cale

au ajuns să le depăşeasca pe cele obtinute din contrabanda cu droguri7.

În plan regional, criza din Balcani din ultimul deceniu a favorizat

dezvoltarea fenomenului, România find citată ca ţară generatoare, dar şi de

tranzit, a marilor reţele de trafic de femei provenind îndeosebi din Asia,

dar şi din ţările vecine (Ucraina, Moldova sau Belarus).

7 ? Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane, UNICEF, MarkLink, Bucuresti, 2004.

12

Pe plan naţional, în primele opt luni ale anului 2004 au fost

anihilate 190 de grupuri care se ocupau de traficul de fiinţe umane, 880 de

persoane au fost cercetate în legatură cu această infracţiune, din care 173

au fost arestate. În ceea ce priveste traficul cu femei, exploatate în general

în scopuri sexuale, locul fruntaş îl ocupă Moldova, cu judeţele Iaşi şi

Vaslui, iar la traficul de copii şi persoane cu handicap pe primul loc se află

Ialomiţa.

Numărul femeilor care cad victimele acestui trafic având drept

destinatie finală Europa de Vest a explodat de la zero la 80.000 de persoane

anual în 1995, şi a ajuns la 120.000 de persoane in prezent, potrivit Organizaţiei

Internaţionale pentru Migraţii (OIM). Nestingheriţi de legi, traficanţii s-au

înmulţit, creând reţele complexe în care sunt incluse agenţii fantomă de

angajare, falsificatori de paşapoarte, racolatori prin Internet, locuinţe ilegale - la

Budapesta, Bucureşti, Belgrad, Sofia sau Ljubljana etc. Reţelele au puncte în

toată Europa8. "Acum cinci ani, traficanţii (de carne vie - n.red.) erau o raritate

la Londra, dar acum aceştia furnizează 80% din persoanele care se află în

districtele rău-famate".

Există trei rute ale traficului: cea Balcanică, având drept destinaţie

Italia şi Grecia; ruta Baltică din Rusia si Asia către Finlanda şi Germania;

ruta mediteraneană din nordul Africii spre Spania sau Italia. Traficanţii fac

parte de cele mai multe ori din grupări ale crimei organizate structurate pe

modelul de familie - mafia rusă, triadele chinezeşti, mafia albaneză - dar cazuri

recente au arătat că acestea beneficiază şi de un sprijin considerabil al unor

8 ? Trafficking for forced labour, traning manual, International Labour Office, Declaration Trafficking for forced labour, traning manual, International Labour Office, Declaration

on fundamental principles and right of right worth.on fundamental principles and right of right worth.

13

grupări asemănătoare din Europa. Capii acestor reţele plătesc traficanţilor în

medie 500 de dolari de persoană. Traficanţii sunt activi mai ales în cele mai

sărace ţări europene, asemenea Moldovei, şi în zone de conflict, cum ar fi

Kosovo. Recrutarea se face de cele mai multe ori prin anunţuri publicate in

ziare, agenţii de turism şi agenţii de fotomodele9.

2.2. Consideraţii juridice privind infracţiunea

de trafic de persoane

Aspectul traficului internaţional de persoane în vederea practicării

prostituţiei şi exploatării prostituatelor a constituit şi constituie obiect de

preocupare pentru organizaţiile internaţionale, în special pentru O.N.U.

Potrivit Convenţiei de la Palermo, din 13 decembrie 2000, semnată

de către toate ţările membre ale Pactului de stabilitate pentru Europa de Sud-

Est, la care România este parte, traficul de fiinţe mane, cunoscut şi sub numele

de trafic de carne vie, este definit astfel :

“Recrutarea, transportare, transferarea, adăpostirea sau primirea de

persoane, prin ameninţare sau prin utilizarea forţei sau a altor forme de

constrângere, prin răpire, escrocare, înşelăciune sau abuz de putere, prin

utilizarea unei situaţii vulnerabile, prin darea sau primirea de bani sau beneficii

pentru obţinerea consimţământului unei persoane care are control asupra alteia,

în scopul exploatării.”

9 ? Ungureanu Stefania Georgeta, Cudritescu Gianina Anemona, Oana Cristina Lixandru, Ungureanu Stefania Georgeta, Cudritescu Gianina Anemona, Oana Cristina Lixandru,

Adriana Camelia Voicu, Femeia contemporana – intre deziderat si realitate – EdituraAdriana Camelia Voicu, Femeia contemporana – intre deziderat si realitate – Editura ProUniversitaria, Bucuresti, 2004ProUniversitaria, Bucuresti, 2004

14

Prin exploatare, în concepţia Convenţiei se include cel puţin

prostituţia sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau servicii forţate,

sclavia sau practici similare, servitutea sau prelevarea de organe.

În legislaţia română, infracţiunea de trafic de persoane şi infracţiunile

conexe sunt prevăzute în Legea nr. 678/2001, publicata in M.O. nr. 783 din

11.12.2001, modificată si completatăa prin Ordonanta de Urgenta nr. 143 din

24.10.2002, si Legea nr. 39 din 21.01.2003 privind prevenirea şi combaterea

criminalităţii organizate, la nivel national si international, după cum urmează :

ART. 12

(1) Constituie infracţiunea de trafic de persoane recrutarea, transportarea,

transferarea, cazarea sau primirea unei persoane, prin ameninţare,

violenţă sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, fraudă ori

înşelăciune, abuz de autoritate sau profitând de imposibilitatea acelei

persoane de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa, ori prin oferirea,

darea, acceptarea sau primirea de bani ori de alte foloase pentru

obţinerea consimţământului persoanei care are autoritate asupra altei

persoane, în scopul exploatării acestei persoane

Aceastea sunt legi speciale care şi-au propus să acopere întreaga

gamă a fenomenului traficului de persoane atât din punct de vedere penal, cât şi

social, urmărind reprimarea fenomenului infracţional, dar şi identificarea cauze-

lor care îl generează, prin adoptarea unor măsuri privind protecţia victime-lor,

aspecte ce reies din art. 1, conform căruia: „ legea reglementează prevenirea şi

combaterea traficului de persoane, precum şi protecţia şi asistenţa acordată

victimelor unui astfel de trafic, care constituie o violare a drepturilor persoanei

şi de atingere a demnităţii şi integrităţii acesteia”.

15

De asemenea, prin Legea 301 din 28 iunie 2004 prinvind Noul Cod

Penal al Romaniei, care va intra în vigoare la 1 septembrie, în titlul Crime şi

delicte contra persoanei, în cadrul capitolului VI Crime şi delicte contra

libertăţii persoanei sunt prevăzute infracţiunile de trafic de persoane adulte,

respectiv de trafic de minori în forma şi conţinutul în care acestea sunt

menţionate în Legea nr. 678/2001.

2.3. Cauzele apariţiei şi evoluţiei fenomenului

traficului de persoane

Traficul de persoane se bazează atât pe existenţa organizatorilor

acestuia, cât şi pe existenţa (şi cele mai multe ori nesancţionată legal) a

beneficiarilor, de la regimuri dictatoriale care strămută forţat populaţii întregi

sau obligă prin terorizare la emigrare, la patronii de bordeluri sau diferite

localuri care folosesc sclavele sexuale traficate, dar şi la clienţii acestora, la

patronii clinicilor private care comandă traficul de persoane pentru prelevarea

de organe, dar şi la clienţii acestora, la patronii diferitelor firme care

exploatează forţa de muncă, la clienţii site-urilor cu pornografie infantilă de pe

Internet, până la acei reprezentanţi ai autorităţilor, corupţi pentru a susţine sau a

nu stingheri desfăşurarea diverselor forme de trafic, de la cei ce promovează

modele de comportament aberante, prin care susţin astfel existenţa traficului

până la cei care nu fac nimic pentru a demonta asemenea ideologii şi a le

înlocui cu un mod de gândire civilizat, deşi acesta le este rolul.

Combaterea, limitarea, dezorganizarea şi stoparea traficului de

persoane presupun abordări diferite pentru fiecare dintre formele de

16

manifestare, în raport cu categoria de persoane traficate, cu vulnerabilitatea lor,

cu capacitatea de a-şi exprima acordul sau dezarcordul pentru a fi traficate, sau

cu capacitatea de reprezentare a consecinţelor la care se expun acceptând să fie

traficate, cu reglementăriler actuale în materie, întotdeauna perfectibile10.

în prezent, România se află în epicentrul acestui fenomen, iar

cazuistica întâlnită la nivelul brigăzilor de combatere a crimei organizate şi

antidrog a demonstrat că, o trăsătură esenţială, fenomenul traficului de persoane

se adaptează şi se dezvoltă, profitând de anumiţi factori favorizanţi:

- liberalizarea pietei

- lipsa independenţei economice

- precaritatea condiţiilor de trai

- mitul opulenţie occidentale

- creşterea ratei şomajului

- violenţa în familie

La acestea se adaugă sindromul "Pretty woman", propagat prin

intermediul presei, în general, şi a revistelor pentru femei, în special. Femeile

înteleg faptul că industria sexului este bănoasă şi avantajoasă. Femeile din est

speră, de asemenea, să îşi găsească locuri de muncă pe măsura studiilor

superioare.

Aceste cauze, dintre care unele sunt de ordin persoanal şi contribuie

la orientarea individului spre activitatea de prostituţie sau proxenetism, iar altele

10 ? Buneci Petre, Butoi Tudorel, Butoi Ioana Teodora, Sociologie juridică şi devianţă socială – Perspectivă socio-juridică şi psihologică asupra lumii interlope şi crimei organizate, Editura Fundaţia Romania de maine, Bucureşti, 2001

17

ţin de contextele micro şi macrosociale ce favorizează şi menţin desfăşurarea

unor astfel de ocupaţii, interacţionează în proporţii diferite de la un caz la altul.

Majoritatea declaraţiilor cuprinse în studiile de caz, referitoare la

motivaţia alegerii prostituţiei ca ocupaţie, relevă faptul că motivul determinant

al practicării prostituţiei în ţară, dar, mai ales, în alte ţări, îl constituie situaţia

materială foarte precară, combinată cu lipsa perspectivelor de ameliorare a

acestei stări de fapt. Cele mai multe dintre victimele intervievate aparţin unor

familii în care unul sau chiar ambii părinţi sunt şomeri, au mari dificultăţi

materiale sau au ele însele o situaţie materială deosebit de grea, fiind

abandonate de soţi şi având copii în întreţinere.

În actuala conjunctură economică dificilă şi nesigură a ţării,

numeroase tinere, mai ales cele cu grad scăzut de profesionalizare, nu îşi găsesc

locuri de muncă, ajungând să aleagă prostituţia ca mijloc de subzinstenţă11. În

acelaşi timp, se evidenţiază nivelul scăzut al salariilor, care nu acoperă minimul

necesităţilor astfel încât, chiar dacă în situaţii excepţionale reuşesc să-şi

găsească un loc de muncă, aceste persoane sunt de obicei angajate fără

contracte de muncă, prost plătite şi tratate discreţionar de către patroni. De

asemenea, motivaţia unor proxeneţi este centrată tot pe cauzele de natură socio-

economică, între care se evidenţiază şomajul.

Carenţele educaţionale pot fi considerate ca fiind cele ce precipită,

de fapt procesul angajării în prostituţie sau proxenetism, poziţionând subiectul

în imposibilitatea altei alegeri. Practic, gradul de instruire reprezintă cel mai

important factor determinant al unei conduite, care, în final, mai ales în cazul

prostituţiei, aduce celei ce o adoptă postura de victimă. El apare ca o rezultantă

11 ? Macavei Elena, Prostituţia, mod de socializare şi comercializare a sexului, în Psihologia, nr. 2/2002

18

a educaţiei receptate şi sedimentate în familie, a pregătirii şcolare şi

profesionale, a percepţiei experienţelor proprii.

S-a putut observa că, deşi motivaţia declarată a practicării prostituţiei

o reprezintă lipsurile materiale, în realitate, ceea ce determină această decizie

este rezistenţa scăzută la frustrarea produsă de aceste lipsuri. Această

incapacitate, bazată pe o lipsă acută de încredere şi respect de sine, este

determinată de educaţia care formează anumite repere, limite şi puncte de

sprijin la nivel intelectual şi emoţional, datorită cărora o persoană se poate

autovictimiza cu uşurinţă.

Climatul familial din care provin persoanele traficate sau implicate

în trafic îşi pune amprenta asupra comportamentului şi orientării ocupaţionale.

Este vorba, în general, de familii în care alcoolismul, violenţa şi antecedente

penale sunt o constantă, ca şi lipsa afecţiunii parentale. În plus, în multe cazuri

se întâlnesc episoade traumatizante în care subiecţii au fost supuşi violului,

incestului, maltratării, abuzurilor diverse, abandonului familial12. De această

situaţie profită unii dintre traficanţi, care mimează faţă de victime interesate de

natură afectivă, erijându-se în ocrotitori în momentul racolării. Carenţele

afective din mediul familial pot fi considerate de prim rang în complexul

etiologic.

Nivelul scăzut de instruire, o anumită incapacitate de adaptare şi de

relaţionare conferă persoanelor traficate o viziune deformată referitoare la

propria integrare în viaţa socială. Astfel, multe decizii sunt luate pe baza unei

percepţii exagerate referitoare la obstacolele în plan socio-profesional, sau prin

12 ? Buneci Petre, Butoi Tudorel, Butoi Ioana Teodora, Sociologie juridică şi devianţă socială – Perspectivă socio-juridică şi psihologică asupra lumii interlope şi crimei organizate, Editura Fundaţia Romania de maine, Bucureşti, 2001

19

limitarea comportamentului altora, a căror situaţie este apreciată în mod

superficial ca fiind similară (cazul tinerelor pe care le introduc prietenii în

reţelele de prostituţie, a elevelor cu o conduită libertină faţă de sexualitate, care

fac din prostituţie o distracţie iniţială în grupul pe care îl frecventează, ajungând

apoi la profesionalizare pe măsura creşterii dorinţei pentru câştiguri materiale

facile, cazurile de prostituţie mascată de diverse ocupaţii din domeniul

modelling-ului).

Dezvoltarea fenomenului traficului de persoane, aşa cum am mai

arătat, reflectă un complex de mentalităţi ale societăţii care conduc la

devalorizarea fiinţei umane în favoarea câştigului material. Totodată, este

rezultatul confuziilor, frustrărilor, inhibitiilor (transformate apoi in exibitii) ,

reprimarilor referitoare la sexualitate, pe plan national si mondial, ceea ce

contituie terenul excelent pentru comercializarea relatiei umane referitoare la

sexualitate.Prostitutia reprezinta, de altfel, doar una din fatetele mozaicului de

manifestari sexuale aberante, alaturi de homosexualitate, transsexualitate,

pornografie, coruptie sexuală, pornografie infantilă etc., ai căror protagonişti

denotă grave deficienţe psiho-caracteriale.

Mediul stradal si cel creat de lumea interlopă reprezintă sursa de

racolare a persoanelor vulnerabile pentru piaţa comercializării sexului. Sub

presiunea nevoii de îşi câştiga existenţa, copii şi tineri, care trăiesc pe străzi,

refugiaţi şi abandonaţi de familii, proveniţi din instituţii de plasament, violentaţi

fizic, psihic şi sexual, sunt posibile victime ale racolării pentru piaţa sexului13.

Singuri sau obligaţi de proprii părinţi, riscă să intre pe piaţa comercializării

sexului prin prostituţie şi pornografie. Există şi o serie de factori "de atracţie" a

13 ? Dragomirescu V. T., Psihosociologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

20

femeilor şi fetelor spre avantajele vieţii într-o ţară occidentală bogată, făcându-

le mai vulnerabile pentru traficul de persoane:

Speranţa unui loc de muncă şi a unui salariu

Speranţa prostituatelor de a câştiga mari sume de bani

Accesul la facilităţile vieţii în occident

Speranţa la o poziţie mai bună în societate şi la tratamente mai umane

Percepţia occidentului ca un mediu "strălucitor", de lux

Cererea de femei "reproductive"

Cererea de prostituate "exotice"

Cererea de forţă de muncă ieftină

Traumele vieţii personale constituie frecvente cauze ale intrării pe

traiectoria comercializării sexului prin prostituţie, proxenetism şi pornografie.

Frustrările copilăriei şi adolescenţei, abandonul, neglijenţa şi mai cu seamă

abuzurile sexuale, viol, incest, pedofilie, devin sursa unor conflicte interioare ce

erodează echilibrul psihic şi prejudiciază adaptarea şi integrarea socială.

Revolta refulată faţă de asemenea experienţe şi faţă de autorii lor se

subliminează în conduite de vânzare a trupului. Eşecurile vieţii personale,

intime, îndrăgostiri ratate, iubiri înşelate, pot sta la baza unor decizii de folosire

a trupului drept sursă de câştig.

Hazardul poate determina asumarea riscului practicării

prostituţiei, proxenetismului şi pornografiei. Întâlnirea cu proxeneţii şi

promosiunea câştigului se poate solda cu racolarea de tinere dezorientate care se

lasă antrenate în această practică şi intră sub incidenţa traficanţilor de persoane

folosite în aceste scopuri.

21

Predispoziţiile biologice şi psihice pot fi cauze şi condiţii

favorizante. Hipersexualitatea ca determinare biologică şi psihică poate fi o

cauză a intrării pe piaţa comercializare sexului prin practicare relaţiilor sexuale

multiple interesate. Debilitatea mintală, tulburările de comportament, boli

psihice grave pot fi explicaţii ale practicării acestei ocupaţii14.

De asemenea, traficarea prostituatelor reflectă mentalitatea de

devalorizare a femeii în raport cu bărbatul : în timp ce bărbaţii care cumpără

favoruri sexuale continuă să rămână persoane respectabile, femeile care ele

vând aceste favoruri sunt stigmatizate, iar la nivelul percepţiei generale, chiar

dacă în relaţia proxenet-prostituată, aceasta din urmă este în cele mai multe

cazuri o victimă, ea este mai culpabilizată decât proxenetul care o exploatează.

Multe femei şi fete sunt condiţionate social să considere propriul corp şi propria

sexualitate ca fiind o "resursă" - deseori ele cred că este singura lor "resursă".

Aceste concepţii determină perpetuarea fenomenelor de marginalizare şi

discriminare a femeilor în viaţa de zi cu zi, ele nemaiavând posibilitatea să

joace un rol activ în transformarea şi conducerea societăţii în general.15

Toate acestea se întâmplă datorită lipsei aproape totale de educaţie

susţinută referitoare la sexualitate, relaţii interumane, relaţia de cuplu. În

general, interesul natural pentru cunoaşterea sexualităţii, care apare la

vârste destul de mici, este ignorat, reprimat, ridiculizat, încărcat de sentimente

de ruşine şi vinovăţie, creionându-se astfel toate premisele pentru o exploarare a

sexualităţii în condiţii de promiscuitate. Scoala are doar unele tentative minore

14 ? L.Stroeminger, Tulburări ale instinctului sexual. Perversiuni sexuale, traducere de Simona Pelin, Editura Antet, bucureşti, 200215 ? “Traficul de persoane în Europa de Sud-Est, un Inventar al situaţiei actuale şi măsurile anti-trafic în Albania, Bosnia şi Herţegovina, Croaţia, Republica Federală Iugoslavia şi fosta Republică Iugoslavă Macedonia”, UNICEF, 2000.

22

de educare în acest sens (şi se axează, în general, pe igienă sau contracepţie), iar

în dezvoltarea unor programe educaţionale sau elaborarea unor legi referitoare

la manifestări ale sexualităţii, de cele mai multe ori aportul psihologilor sau

sexologilor este ignorat16. În aceste condiţii, tinerii, oricum determinaţi de

propria natură să-şi descopere aspectul sexualităţii, o vor face informându-se de

la colegi, la fel de confuzi ca şi ei, vor răspunde ignoranţei şi rigidităţii

societăţii refugindu-se în promiscuitate sau, dimpotrivă, prin comportamente

sfidătoare, iar reprimarea interesului firesc pentru sexualitate îi va conduce la

curiozitate maladivă, alimentată de materialele pornografice.

Desele atitudini ale mass-media, pentru care tematica sexuală şi,

implicit, cea referitoare la prostituţie, constituie doar prilejul unor subiecte

incitante, iar nu unul de aducere în atenţia opiniei publice a faţetelor complexe

ale fenomenului contribuie la permanentizarea stării de confuzie fiind, de altfel,

rezultatul lipsei de educaţie în acest sens, valabilă şi pentru mulţi dintre

realizatorii mass-media.

2.4. Implicaţiile sale asupra societăţii

Definit şi ca sclavie modernă, traficul reprezintă o ameninţare

pentru libertatea, integritatea fizică şi psihică şi, uneori, chiar pentru viaţa celor

care şi cad pradă. În România, victimele sunt racolate cu predilecţie din rândul

fetelor cu vârste cuprinse între 14 şi 25 de ani. Din mărturiile celor peste 380 de

tinere repatriate voluntar şi asistate de Organizaţia Internatională pentru

16 ? Macavei Elena, Prostituţia intre ignoranţă şi mistificare, Editura Antet XX Press, 2005

23

Migraţie – Biroul O.I.M. Bucureşti în anul 2004, reiese că traseul tipic al unei

victime, de la racolare până la eliberare, este marcat abuzuri grave.

Se constată existenţa unei colaborări internaţionale între diferitele

filiere de călăuze sau proxeneţi evidenţiindu-se o adevărată profesionalizare a

reţelelor de migraţie clandestină, care la rândul lor sunt conduse de reţele de

călăuze. Mai mult, activitatea ilicită a organizatorilor îmbracă forme tot mai

diverse şi, uneori, chiar caracter de legalitate.Acest caracter de legalitate este

dat de faptul că, uneori, organizatorii deţin societăţi comerciale care au ca

obiect de activitate diverse servicii în baza cărora încheie contracte de prestări

de servicii cu membrii grupului constituit şi impun deplasarea unui număr mare

de persoane în străinătate.

Proxenetismul reprezintă cea mai periculoasă formă de parazitism

social, determinată de faptul că autorul face din practicarea prostituţiei, de către

o altă persoană, o sursă ilegală de câştig şi de procurare a principalelor mijloace

de trai. Prostituţia este recunoscută în majoritatea ţărilor occidentale ca profesie,

tolerată în consecinţă de autorităţi şi supusă unui anumit control sanitar. Spre

deosebire de prostituţie, care este tolerată în statele occidentale sub motivaţia că

prostituarea persoanelor majore este o chestiune privată, proxenetismul este

tratat însă ca un act de profit ilegal al prostituţiei şi ca trafic de femei desfăţurat

în acest scop. Ca urmare, proxenetismul este incriminat în toate legislaţiile

moderne17.

Capitolul 3

17 ? Macavei Elena, Prostituţia intre ignoranţă şi mistificare, Editura Antet XX Press, 2005

24

Traficantul de persoane

(psihologie, comportament, personalitate)

3.1. Infractorul ca „personalitate” – perspectiva psihologiei

judiciare asupra personalităţii criminale

Psihologia judiciară se caracterizează prin faptul că‚ spre

deosebire de celelalte ştiinţe si discipline‚ naturale si sociale‚ juridice sau

nejuridice‚ îşi propune studierea şi cunoaşterea multilaterală, cat mai completă a

personalităţii criminale. Acest studiu se referă la procesul de formare a

personalităţii şi la trăsăturile care o caracterizează în momentul în care a

demonstrat prin fapte că este o personalitate marcată de un comportament

infractional‚ cât şi la căile si mijloacele cele mai adecvate, prin care individul

respectiv poate fi reeducat şi reintegrat in randul tinerilor oneşti.

în psihologie, sunt luate în calcul si studiate mai ales,

temperamentul, aptitudinile si caracterul, deoarece acestea fiind considerate ca

adevarate unităţi de baza ale personalităţii unui infractor sau presupus infractor,

pot contribui în cea mai mare măsură la explicarea şi înţelegerea faptei concrete

săvarsite şi prin aceasta la stabilirea celor mai adecvate măsuri de corectare ce

vor fi luate faţă de persoana în cauză18.

3.2. Perspectiva etiologică asupra comportamentului infracţional al traficantului de persoane

18 ? Mitrofan N., Butoi T., Zdrenghea V., Psihologia judiciară, Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1992

25

Psihologic, omul poate fi considerat ca o fiinţă care învaţă, în sensul

că achiziţionează mereu noi deprinderi şi cunoştinţe, achiziţii care îi modifică

atitudinile şi comportamentul. Majoritatea zdrobitoare a devianţilor şi

infractorilor provin din rândurile celor greu condiţionabili, categorie care în

psihologia actuală este adesea denumită de „extravertit"19.

După constatările lui H.J. Eysenck, infractorii, în covârşitoarea lor

majoritate, se recrutează din rândurile extravertiţilor, a căror caracteristică

fundamentală - pe plan psihofiziologic - este dificultatea de a fi condiţionaţi,

cu alte cuvinte, dificultatea de a fi educaţi şi, bineînţeles, reeducaţi. Astfel,

traficantul de persoane este un extravertit tipic, un element sociabil, îi plac

petrecerile, are mulţi amici, simte mereu nevoia de a avea în jur pe cineva

căruia să i se adreseze, să îi relateze ultimele „realizări” infracţionale. Cunoaşte

care sunt cele mai „proaspete” metode de a încălca legea fără să fie prins. El

caută mereu senzaţionalul, e gata să-şi asume riscuri, acţionează sub impresia

momentului şi, în genere, este impulsiv. îl caracterizează lipsa de griji,

optimismul, agresivitatea, uşurinţa cu care-şi pierde firea, lipsa de control

asupra propriilor acte şi vorbe, fermitatea în realizarea actului infracţional.

Traficantul de persoane nu ezită să folosească metode sau mijloace

persuasive, mincinoase, frauduloase, ameninţătoare, violente sau chiar

criminale pentru a-şi recruta şi controla victimele. Scopul urmărit de acesta

constă în obţinerea unor venituri materiale substanţiale.

Personalitatea infractorului după J. Pinatel; nucleul

personalităţii criminale, pragul delincvenţial - ecuaţia personală a trecerii

19 ? Dragomirescu V. T., Psihosociologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

26

la act - Dacă H.J. Eysenck porneşte de la analiza psihofiziologică pentru

înţelegerea infractorului, Pinatel vede criminalitatea de azi ca o maladie morală

a progresului. Dar cel ce vorbeşte de maladia morală vorbeşte de maladia

omului, de aceea Pinatel porneşte de la individul uman atins mai grav de această

maladie şi constituie existenţa a ceea ce numeşte el personalitatea criminală20.

în accepţiunea lui Pinatel, însă, personalitatea criminală nu este un tip

antropologic, o variantă a speciei umane, ea nu are nimic comun cu tipul

lombrozian şi nici cu teoriile mult depăşite ale frenologiei. Personalitatea

criminală „este pur şi simplu un model pe care analiza criminologică îl

utilizează în cercetările sale; ea este un instrument clinic, o unealtă de lucru, un

concept operaţional”.

Pinatel constată că este inutil să separăm oamenii în buni şi răi, căci

în circumstanţe speciale orice om poate să devină delincvent. Dar dacă nu

există diferenţe de natură între oameni în ceea ce priveşte criminalitatea, în

schimb există diferenţe de grad în privinţa pragului delincvenţial. Pentru unii

sunt suficiente puţine incitaţii exterioare pentru a trece la act imediat, câtă

vreme la alţii trecerea la act nu intervine decât în cazul unor incitaţii deosebit

de puternice. în aceste condiţii, ceea ce permite să distingem delincventul de

nedelincvent şi chiar pe delincvenţi între ei este aptitudinea lor mai mult sau

mai puţin pronunţată de trecere la act. Actul criminal, care rezultă dintr-o

situaţie specifică, constituie reacţia personalităţii la situaţia dată.

Rezumând cercetările clinice efectuate asupra personalităţii

criminale, Pinatel arată că la zdrobitoarea majoritate a marilor delincvenţi se

20 ? Butoi Tudorel, Dan Voinea, Alexandru Butoi, Valentin Iftenie, Constantin Zarnescu, Ioana Teodora Butoi, Luminita Georgeta Nicolae, Victimologie − curs universitar, Editura Phobos publishing house, Bucuresti, 2003

27

poate descoperi existenţa unui nucleu ale cărui elemente componente sunt:

egocentrismul, labilitatea, agresivitatea şi indiferenţa afectivă. Toate

celelalte componente psihologice care pot fi găsite la criminalii de fapt nu sunt în

nici un fel de relaţii cu trecerea la act, ci numai cu modalităţile de execuţie a

crimei. Astfel, de pildă, componentele privind activitatea — aptitudinile

fizice (există delincvenţi robuşti şi delincvenţi debili) sau aptitudinile

intelectuale (există delincvenţi inteligenţi şi delincvenţi suficient de

inteligenţi), aptitudinile profesionale şi sociale (există delincvenţi foarte

capabili în meseria lor „civilă", câtă vreme alţii sunt extrem de stângaci),

necesităţile nutritive şi sexuale (unii delincvenţi au instincte foarte puternice,

câtă vreme alţii sunt mai slabi din acest punct de vedere) - toate sunt

considerate neutre în raport cu trecerea la acţiune21.

Cel mai adesea, traficanţii de persoane provin din medii viciate, din

randul proxeneţilor, al fostelor prostituate, al patronilor de baruri ori cluburi de

noapte, al impresarilor „artistici” etc. Ei sunt foarte inventivi în ceea ce

priveşte modul de recrutare a victimelor, de la anunţuri promiţătoare de mari

caştiguri din mass-media pană la atragerea unor rude ale victimelor la

săvarşirea infracţiunii. Traficanţii supun victimele unor abuzuri fizice şi

sexuale, ţinandu-le în condiţii de captivitate reală sau psihologică. Există cazuri

în care victimele sunt chiar omorâte, ca un avertisment pentru alte victime,

pentru a le împiedica să depună mărturie sau să caute ajutor.

3.3. Psihologia unor moduri de operare distincte

21 ? Butoi Tudorel, Butoi Ioana Teodora, Tratat universitar de psihologie judiciară − teorie şi practică, Editura Phobos publishing house, Bucuresti, 2003

28

În traficul de persoane, în scopul exploatării sexuale, sunt implicaţi

diferiţi traficanţi22, pe mai multe planuri, începând cu acţiuni desfăşurate

spontan de infractori individuali, neorganizaţi, până la filiere internaţionale de

trafic cu un grad complex de organizare. Există trei categorii de filiere sau

reţele de trafic:

Reţele “particulare”

Reţelele "particulare" sunt mici grupuri care îşi desfăşoară activitatea

în cadrul unor familii sau comunităţi etnice în mai multe ţări. Atunci când apar

solicitări din partea comunităţilor din străinătate, aceste reţele livrează câte o

femeie sau două. Pentru a recruta femei pentru bordeluri sau reţele de

prostituţie, traficanţii migranţi se folosesc de contactele lor familiale sau etnice

din ţara de origine. Reţelele "particulare" sunt prezente în regiunile de graniţă

dintre ţara de origine şi cea de destinaţie, şi în cadrul unor comunităţi etnice.

Reţele infracţionale organizate pe o scară largă

Reţelele infracţionale organizate pe o scară largă controlează toate

aspectele traficului de persoane, de la recrutare şi transport până la

managementul local al bordelurilor şi al prostituatelor de strada. Traficul de

persoane este organizat ca o firmă cu mai multe secţii, cum ar fi "secţia de

recrutare", "secţia de procurare a documentelor", "secţia de transport", "secţia

de management al prostituţiei". Traficanţii iau foarte în serios aceste activităţi

lucrative şi dau dovadă de "profesionalism", folosind metode deosebit de

22 Extrase din pagina internet a organizaţeiei “La Strada”, biroul local din Polonia; http://free.ngo.pl/lastrada/

29

brutale pentru a menţine ordinea şi disciplina. Femeile sunt privite ca mărfuri cu

care se face comerţ, asemănător comerţului clasic cu sclavi.

Acest tip de reţele infracţionale organizate provin în primul rând din

Ucraina, Bielorusia, Rusia şi Bulgaria, dar se extind în întreg estul şi centrul

Europei. Aceste reţele au agenţi în Vestul Europei, care se ocupă de

managementul reţelelor de bordeluri şi de prostituţie şi folosesc ţările de tranzit

doar pentru a obţine documente false sau ca "teren de antrenament" înainte să

pornească mai departe spre vest.

Reţelele infracţionale de distribuţie

Reţelele de crimă organizată recrutează şi transportă fete dintr-o ţară

în alta, vânzându-le către bordeluri şi reţele de prostituţie din alte ţări,

organizate şi conduse la nivel local. Membrii acestor reţele pot fi consideraţi

"vânzători en gros" sau "distribuitori", care aprovizionează "vânzătorii cu

amănuntul" la nivel local, aceştia la rândul lor derulând şi controlând

infrastrucutra de prostituţie locală.

În ciuda faptului că toate trei nivelurile de trafic există şi

funcţionează în mod paralel, în ultimul timp traficul provenind din Comunitatea

Statelor Independente şi din Sud-Estul Europei este derulat în principal de

reţele infracţionale foarte profesioniste şi foarte bine organizate. Aceste două

regiuni geografice au una dintre cele mai dinamice rate de creştere a traficului,

reprezentând o pătrime din traficul mondial cu persoane.

30

3.6. Etapele principale în săvarşirea infracţiunii

Traficul este controlat şi exploatat în principal de grupurile criminale

organizate. Posibile profituri mari şi riscul minim de a fi prins şi pedepsit fac

din traficul în scopul exploatării sexuală o afacere tentantă în multe ţări ale

lumii. În timp ce profitul rezultat din traficul cu fiinţe umane pentru exploatare

sexuală se asemănă cu cel din traficul cu stupefiante, mărimea pedepsei pentru

aceste infracţiuni nu suportă comparaţie.Condamnarea acestui tip de infracţiune

atrage probabil pedeapsa minimă, fapt ce acţionează ca un magnet pentru

infractorii organizaţi.

Reţelele de infractori nu acţionează izolat unele de altele. Sunt

stabilite legături cu alte forme de crimă organizată, precum traficul cu arme şi

stupefiante ori alte infracţiuni. La nivel structural, aceste legături pot fi

constante sau deloc afiliate, după cum diferitele componente se întâlnesc pentru

a comite o infracţiune, atunci când este rentabil de ambele părţi.

Generalizând, modul de operare reprezintă transportarea victimelor

dintr-o locaţie într-alta, în scopul exploatării sexuale în beneficiul grupurilor

organizate de infractori. Metodologia utilizată variază însă la nivel global. Pot fi

stabilite următoarele etape principale23:

23 ? Trafficking for forced labour, traning manual, International Labour Office, Declaration on fundamental principles and right of right worth.

31

3.4.1. Faza recrutării

Pentru ca aceasta să funcţioneze, traficanţii trebuie ori să forţeze, ori

să convingă victimele să-şi părăsească familiile lor şi să călătorească cu ei.

Recrutor poate fi un independent sau o firmă cu profil aparent de impresariat

artistic sau de plasare de forţă de munca în străinătate. Aproximativ 70% dintre

recrutori sunt bărbaţi cu vârsta cuprinsă între 20 şi 30 de ani, uneori chiar mai

în vârstă. Femeile recrutori reprezintă un procent mai mic şi au vârsta cuprinsă

între 18 şi 35 de ani. Există chiar şi familii în care, atât soţia cât şi soţul se

ocupă de racolarea şi transportul victimelor.

De multe ori, victima îl cunoştea dinainte pe traficant sau pe

recrutant, uneori este vorba chiar de o rudă care îi inspiră încredere. Ei au

ocupaţii legate de locuri unde exista posibilitatea unui contact intens cu publicul

cum ar fi barman, taximetrist, vânzător într-un magazin, vânzător de bilete

pentru jocuri de noroc.

Unele victime sunt pur şi simplu ridicate cu forţa, câteodată după ce

au fost drogate. Altele pleacă de bună voie după ce ajung la o înţelegere cu

persoana care recrutează, ce contactează victima prin intermediul unui anunţ în

ziar, prin agenţiile de recrutare sau prin alte contacte personale.

Unele din aceste victime „voluntare” sunt complet păcălite în

legătură cu natura adevărată a traficului, crezând că li se vor oferi locuri de

muncă normale în ţara de destinaţie. Altele ştiu că vor lucra în cadrul industriei

sexuale, dar sunt păcălite referitor la condiţiile de muncă şi de trai,

aranjamentele financiare şi libertatea personală.

32

Adeseori, ele sunt de acord să reînapoieze o sumă de bani pentru

cheltuieli precum documentele de călătorie, costurile drumului şi cele legate de

infrastructura prostituţiei. Această situaţie duce la un aranjament „pe datorie”,

în cadrul căruia victima nu poate niciodată câştiga suficienţi bani pentru a-şi

plăti datoria faţă de traficant. Iar această sumă va creşte considerabil, datorită

costurilor ascunse de „infrastructură” din ţara de destinaţie, precum publicitatea

sau cheltuielile închirierii clădirilor, a cărui existenţa şi ale cărui datorii nu au

fost divulgate victimei în faza recrutării. Una dintre cele mai tentante

promisiuni pentru tinerele femei din Europa Centrală şi de Est este oferta unei

cazări proprii, ceea ce reprezintă un nivel de indepenenţă inimaginabil în ţările

lor de origine. Femeile traficate sunt lăsate să creadă că vor pleca într-o ţară

bogată din Europa Occidentală, unde vor câştiga în scurt timp sume mari de

bani, pe care le pot folosi pentru ele şi familiile lor, în scopul ieşirii din sărăcie

şi disperare.

Modalităţi de recrutare sunt şi următoarele:

* prin promisiunea asigurării legale a unei ocupaţii, în restarante,

hoteluri, etc., ca: îngrijitoare, cameriste, dame de companie, stripteuse,

recepţionere, etc.;

* prin promisiunea asigurării legale a unei ocupaţii, în case sau

instituţii particulare ca: baby-sitter, îngrijitoare, ajutor menaj, secretare,

prezentatoare de modă, etc.;

* activităti sexuale “paşnice” în cluburi private, săli de masaj, etc.

* în domeniul artistic – dansatoare, cântăreţe, fotomodele, etc.

* recrutarea prin oficii matrimoniale;

* invitaţii pentru vizite particulare;

33

Toate aceste modalităţi pot fi realizate direct sau prin intermediul

mijloacelor de informare în mass-media, precum şi prin cumpărarea

“victimelor” de la alţi proxeneţi sau prin prezentarea unor posibilităţi mai

avantajoase de câştig;

Se estimează că mai mult de 25% din femeile recrutate îşi dau seama

de la început că în străinătate vor lucra în industria sexului. Ele sunt însă induse

în eroare în ce priveşte condiţiile muncă în care li se cere să lucreze. Ele se

aşteaptă la un grad ridicat de independenţă, cred că vor putea lua decizii în

legătură cu munca lor şi îşi închipuie că vor lucra ca artiste de strip-tease, în

"peep-show-uri" sau ca prostituate "clasice", făcând numai "sex clasic".

Femeilor care pleacă de bună voie în străinătate pentru a lucra în industria

sexului nu li se spune în ce condiţii vor lucra la sosirea la destinaţie: un număr

mare de ore de muncă, servicii sexuale periculoase, fără prezervativ etc. De

asemenea nimeni nu le spune că vor fi utilizate mijloace severe de constrângere,

dacă ele încearcă să refuze munca sau să fugă. În unele cazuri, e posibil ca

victima să bănuiască la ce fel de muncă va fi obligată, dar totuşi nu îşi dă seama

în ce condiţii va lucra.

3.4.2. Faza transportării

După procesul de recrutare urmează faza transportului şi a

transferului, care presupune şi cazarea şi primirea victimei în mai multe stagii,

inclusiv preluarea iniţială şi transferul victimei de pe teritoriul ţării ei de

origine. Transportul este organizat de recrutor şi se face pe trasee stabilite

anterior de acesta. Transportul are loc la scurt timp după recrutare, astfel încât

victima să nu aibă timpul necesar pentru a se răzgăndi.

34

Trecerea frontierei se face adesea în mod fraudulos. Victima trece

graniţa însoţită de recrutor şi de o călăuză, fiind apoi preluată de primul ei

cumpărător, care drept garanţie îi opreşte paşaportul - dacă are. Din această

tranzacţie recrutorul câştigă o sumă variabilă de bani.

Europol descrie în raportul său de evaluare a traficului de persoane24

atât "geografia" celor mai importante rute utilizate de traficanţi pentru a ajunge

în ţările de destinaţie din Uniunea Europeană, cât şi mijloacele şi metodele de

transport folosite pe fiecare rută în parte.

Există trei metode de bază pentru intrarea în ţara de destinaţie:

Pe ascuns - intrare ilegală în vehicule, containere, trenuri, feriboturi, pe jos, etc.

Pe faţă - prin prezentarea unor documente de intrare falsificate, cum ar fi paşapoarte din UE furate sau falsificate

Pe faţă - prin prezentarea unor documente valabile, autentice, în care s-au aplicat vize de intrare false, de exemplu vize de turist sau de student.

În timpul călătoriei în ţara respectivă sau în străinătate, e posibil ca

drepturile fundamentale ale victimei să fie grav încălcate, ea fiind supusă la

abuzuri şi alte crime. Multe dintre victime n-au mai fost niciodată în străinătate

şi sunt total dependente de traficanţii lor. Unele femei părăsesc ţara de origine

fără un paşaport valabil pentru călătorii internaţionale, pentru că li s-a spus că

nu au nevoie de el, sau că vor primi un paşaport mai târziu. Dacă totuşi

victimele sunt în posesia unui paşaport, de multe documentul le este confiscat,

rămânând la traficant ca un fel de garanţie că victima se va supune.

Victimele care se află în ilegalitate sunt şi mai vulnerabile la

capriciile agenţilor lor, care ştiu că e puţin probabil ca ele să obţină protecţia

24 ? Europol "Evaluarea activităţii infracţionale – Traficul de persoane spre Uniunea Europeană”; octombrie 2004

35

poliţiei sau a statului respectiv, în cazurile în care procesul de transfer a fost

întrerupt, sau victimele au cerut ajutor din proprie iniţiativă.

Trebuie subliniat că unele femei îşi părăsesc de bună voie casa şi

familia, în căutarea unei vieţi mai bune şi ar fi fals să afirmăm că toate femeile

descoperite sau bănuite de imigraţie ilegală ar fi victime ale traficului de

persoane. De asemenea, poliţia va trebui să reţină că măsurile anti-trafic trebuie

îndeplinite fără a încălca drepturile fundamentale şi demnitatea unei persoane,

în special drepturile persoanelor traficate, ale migranţilor, ale persoanelor care

şi-au părăsit domiciliul aflat în aceeaşi ţară, refugiaţii şi solicitanţii de azil. În

plus, măsurile de combatere a traficului nu au voie să îngrădească libertatea de

mişcare a fiecărei persoane. Când poliţia intră în contact cu victime care se află

în faza de transferare, trebuie să se analizeze cu atenţie toate aspectele cazului,

în vederea acordării unei asistenţe şi depistării eventualelor infracţiuni comise

împotriva victimei.

Traseele şi modalităţile de trasport depind de circumstanţele

geografice. Multe femei sunt duse peste graniţă cu camionul, autoturisme

particulare sau cu trenul, deoarece aceste mijloace de transport sunt mai

flexibile decât avionul. De multe ori, victimele sunt transportate cu vehicule de

mare capacitate pentru transport de lungă distanţă, cum ar fi linii aeriene,

vapoare şi trenuri cu destinaţii îndepărtate.

Traseul poate include o ţară de tranzit sau poate fi direct între locaţia

de origine şi cea de destinaţie; de aceea se va face distincţia între rute de tranzit

extern şi intern. Unele filiere de trafic transportă victimele direct din ţara de

origine în ţara de destinaţie, fără să mai treacă prin ţări de tranzit25.

25 ? Europol "Evaluarea activităţii infracţionale – Traficul de persoane spre Uniunea Europeană”; octombrie 2004

36

3.4.3. Faza trecerii frontierei

Se face adesea în mod fraudulos. Victima trece graniţa însoţită de

recrutor şi de o « călăuză », fiind apoi preluată de primul ei cumpărător, care,

drept garanţie, îi opreşte paşaportul – dacă are. Din această tranzacţie recrutorul

câştigă o sumă de bani. Modalităţile de scoatere din ţară şi introducerea în

ţara de destinaţie sunt următoarele :

◙ cu paşaport turistic din ţara noastră către statele pentru care nu

este necesară viză de intrare şi de aici, fraudulos, mai departe către statele

pentru care această viză era necesară, modalitate folosită până la momentul

ridicării obligativităţii vizelor pentru cetătenii români, însă rămasă în actualitate

pentru cetăţenii altor state, care tranzitează România şi pentru care vizele sunt

încă necesare;

Pentru realizarea acestui scop sunt folosite călăuze, ori se mizează pe

complicitatea lucrătorilor vamali, vize de intrare către statele occidentale,

documente de călătorie (paşapoarte) false.

◙ cu viză colectivă de turism, iar după ajungerea la destinaţie,

prostituatele, în baza unor înţelegeri prealabile părăsesc grupul şi sunt preluate

de proxeneţi;

◙ prin încheierea unor căsătorii fictive;

◙ cu vize pentru muncă, iar după ajungerea la destinaţie sunt

preluate de proxeneţi.

Autorităţile de stat pot reduce traficul de persoane pe aceste rute

printr-o supraveghere sporită, de exemplu prin controale la anumite puncte de

37

trecere etc. Totuşi fiecare "rută" este mai mult un indicator general al direcţiei,

şi mai puţin un traseu specific marcat pe o hartă. Nu se deţin destule informaţii

concrete suficiente despre aceste trasee. Traficanţii sunt foarte iscusiţi în a-şi

schimba rutele şi metodele de operare, iar multe din informaţiile despre

activităţile lor se obţin în mod întâmplător sau ca anecdotă. Lipsa de informaţii

este un punct slab al măsurilor anti-trafic, pentru care trebuie să se găsească

soluţii. În concluzie, cea mai dificilă sarcină este depistarea eficientă a

punctelor vulnerabile pe parcursul acestor rute de trafic.

3.4.4. Faza vânzării

Este esenţa traficului de fiinţe umane. Victimele sunt

transformate forţat în marfă şi sortate ca atare de traficanţii – cumpărători.

Abia acum, după ce au fost sechestrate, ele conştientizează pericolul. Dar

seria vânzărilor nu se opreste aici. În acest stadiu, victimele îşi dau seama că

scopul traficantului este exploatarea. Din momentul în care victimele ajung

în ţara de destinaţie finală, ele descoperă că vor trăi în condiţii de sclavie, de

cele mai multe ori în industria sexului, dar şi ca femei de serviciu la persoane

particulare sau ca muncitoare în fabrici, lucrând un mare număr de ore în

condiţii inumane. Deseori, femeile sunt mutate din oraş în oraş şi din ţară în

ţară. Aceste deplasări au scopul de a le dezorienta, astfel încât ele să nu aibă

timp să-şi facă prieteni şi să nu se poată familiariza cu împrejurimile. Alt

motiv este împiedicarea poliţiei să descopere traficul de femei şi să strângă

informaţii.

3.4.5. Faza exploatării

38

Este totală. Ameninţate şi abuzate, victimele sunt supuse unor

tratamente inumane şi exploatate sexual în regim de sclavie, iar cele care nu

doresc să se prostitueze sunt puse in faţa unor situaţii limită, cum ar fi :

◘ deposedarea de documentele de identitate şi de călătorie;

◘ folosirea violenţei fizice (bătăi, loviri, răniri, şocuri

electrice, violuri) şi psihice;

◘ dificultăţi generate de necunoaşterea limbii oficiale din

statul respectiv;

◘ frica faţă de organele de urmărire penală;

◘ ameninţări cu sesizarea oficiilor pentru străini;

◘ lipsirea de libertate, de hrană şi haine;

◘ droguri, şantaj, etc.

Femeile-victime care încep să lucreze în industria sexului sunt forţate

să se prostitueze pe stradă în cartierele tipice acestor servicii (zonele cu "lumini

roşii"), în baruri, agenţii de escortă sau în apartamente folosite ca bordeluri. Ele

sunt obligate să lucreze un număr foarte mare de ore pe zi, servind numeroşi

clienţi cu practici sexuale periculoase şi efectuate fără prezervativ. În multe

cazuri, ele nu vorbesc limba ţării respective, folosind un "meniu" scris de

servicii sexuale pentru a comunica cu clienţii.

Ameninţarea cu represalii împotriva victimelor sau a familiilor lor şi

lipsa actelor de identitate, respectiv posesia unor acte nevalabile sunt motivele

pentru care multe victime nu încearcă să scape. Fiind supuse permanent

abuzurilor fizice, emoţionale şi sexuale, ele nu mai au altceva de făcut decât să

rămână în situaţia respectivă26.

26 ? Organizatia Internationala pentru Migratie WWW.OIM.RO

39

Principalul ţel al traficanţilor este obţinerea unor sume mari de bani

din exploatarea victimelor pe o perioadă mare de timp. Ei vor să îşi protejeze

investiţiile, ceea ce înseamnă că vor lua toate măsurile ca victima să continue să

muncească, fără să încerce să scape. De aceea, traficantul vrea să aibă un

control permanent asupra victimelor.

3.5. Mecanisme de control asupra victimelor

Pentru controlul victimelor traficului în faza de exploatare se

folosesc diferite mecanisme. Fiecare mecanism poate fi utilizat separat, dar în

majoritatea cazurilor se folosesc mai multe deodată, urmărind crearea unei

situaţii de captivitate reală sau psihologică.

Constrângerea cauzată de datorii

Unul dintre mecanismele de bază este constrângerea cauzată de

datorii. Victimei i se cere să plătească înapoi sume exagerate, pretinzându-se că

aducerea ei în ţara de destinaţie a costat foarte mult. La aceste sume se adaugă

dobânzi exorbitante şi cumulative, de asemenea chirii la suprapreţ pentru cazare

şi locul de muncă la bordel, costurile pentru reclama serviciilor de prostituţie şi

pentru transport. Toate aceste pretenţii culminează în sume care cresc

permanent şi devin pur şi simplu imposibil de achitat.

Izolarea prin confiscarea documentelor de identitate şi/sau a

celor de călătorie

De obicei, victimelor li se confiscă documentele de identitate şi de

călătorie imediat după sosirea în ţara de destinaţie. Ele nu mai pot cere ajutor şi

nu mai pot evada într-o altă ţară de destinaţie. Având în vedere că multe victime

40

provin din ţări în care poliţia nu este considerată o sursă de sprijin, ci o forţă de

oprimare, este clar că femeile nu vor cere ajutorul poliţiei. Traficanţii întăresc

această percepţie, spunând victimelor că sunt libere să plece şi să contacteze

poliţia, dar că rezultatul va fi expulzarea lor imediată şi represalii acasă, în ţara

de origine. S-a constatat că în statele Uniuni Europene, majoritatea victimelor

traficate care ajung în atenţia poliţiei şi care nu pot prezenta documente valabile

sunt expulzate imediat, în loc să fie tratate ca victime ale unor infracţiuni grave.

Sau, în alte cazuri, traficantul îi spune victimei că nu are nici un rost să ceară

ajutorul poliţiei, deoarece poliţia este coruptă şi a fost deja plătită de traficanţii

respectivi. Traficanţii exploatează lipsa documentelor şi frica de poliţie, pentru

a se asigura că victimele nu vor încerca să scape sau să facă sesizări la poliţie

împotriva lor.

Pe de altă parte, acordarea dreptului de şedere victimelor traficate ar

fi nu numai în interesul victimelor, drepturile lor nemaifiind încălcate, ci şi în

interesul organelor de urmărire penală anti-trafic. Din păcate, majoritatea ţărilor

de destinaţie refuză să acorde victimelor traficului de persoane dreptul de şedere

temporară. Ele nu primesc o protecţie corespunzătoare, îngrijire şi ajutor,

statutul lor de rezidenţă rămâne nerezolvat, aşa încât victimele nu vor colabora

decât rareori cu poliţia şi instituţiile judiciare. Pentru a înlătura acest deficit,

Pactul de Stabilitate – Masa de Lucru pentru combaterea traficului de persoane

- recomandă acordarea victimelor traficate a unui drept de şedere pe motive

umanitare, respectiv a unei permisiuni de şedere temporară pentru cel puţin

şase luni, prin care ele au acces la o serie de facilităţi sociale şi de sănătate.

Folosirea violenţei şi a fricii

Un alt mijloc eficace de control al victimelor este folosirea violenţei

41

şi a ameninţării cu violenţa. Pentru a le supune, deseori victimele sunt bătute şi

violate, închise, ţinute în lungi perioade de izolare, lipsite de mâncare şi apă,

drogate sau torturate cu cuţite sau ţigări. Abuzurile pot fi o consecinţă a

încălcării de către femei a unor reguli sau sunt folosite ca avertisment, pentru ca

victima să ştie ce se întâmplă dacă va încălca din nou regulile. În alte cazuri, nu

există alt motiv decât pur şi simplu sadismul sexual al traficantului.

În situaţia exploatării sexuale, ruşinea este şi ea un mecanism

puternic de control. Traficantul ameninţă victima că va spune familiei ei că

lucrează ca prostituată. De multe ori, traficantul face fotografii în timp ce

victima este violată, utilizate pentru a o şantaja şi a o obliga să respecte cu

stricteţe ordinele traficantului.

În funcţie de cultura din care provine victima, sunt folosite şi diferite

constrângeri de ordin psihologic. De exemplu, pentru femeile din Vestul Africii

(Nigeria), ritualurile Voodoo sunt o sursă de angoasă teribilă, şi folosirea lor

garantează supunerea, ameninţarea femeilor musulmane cu dezvăluirea muncii

ca prostituată – în unele cazuri, aceste femei riscă să fie mai violent maltratate

de propriile familii decât de traficant.

Utilizarea ameninţării victimei cu represaliile împotriva familiei

Ameninţarea cea mai eficace, cea mai problematică şi care poate

îngreuna în mod extrem investigaţiile crimelor de trafic este ameninţarea cu

represalii violente împotriva familiei victimei, acasă în ţara de origine.

Traficantul se va îngriji să afle o serie de amănunte despre situaţia familiei, cum

ar fi numele, porecla sau adresa unei rude apropriate sau a altei persoane iubite.

Nici măcar nu este nevoie ca el să ştie foarte multe detalii despre familia

respectivă - pentru a controla victima este de ajuns ameninţarea şi percepţia

42

care se formează în mintea ei. Problema victimei este că ea nu poate risca

soarta şi siguranţa celor dragi, pentru că nu are de unde să afle dacă traficantul

minte când spune că ştie amănunte despre familia ei, sau dacă într-adevăr va

folosi violenţa împotriva celor dragi, dacă ea va încerca să se opună sau să

scape27.

Captivitate şi tortură psihologică

Dacă luăm în considerare aceste mecanisme de control, rezultatul

concret este un regim de captivitate şi tortură psihologică. Important este să

vedem situaţia prin ochii victimei: ea este singură într-o ţară străină, izolată de

compatrioţii săi, în imposibilitatea de a comunica în limba ei maternă; i s-au

luat documentele de identitate şi de călătorie; nu are voie să ia legătura cu

familia; este dezorientată datorită schimbărilor permanente de adresă; este

supusă unor abuzuri fizice şi sexuale repetate; nu poate cere ajutorul poliţiei

pentru că se teme de consecinţe; este obligată să practice contacte sexuale

periculoase din toate punctele de vedere, riscă să se îmbolnăvească lucrând

zilnic un mare număr de ore cu clienţi cu care nu poate comunica verbal; este

supusă unui regim de ameninţări şi represalii îndreptate împotriva ei/familiei ei.

Astfel că numai foarte puţine victime încearcă să scape din această captivitate.

Capitolul 4

Victima infracţiunii de trafic de persoane

27 ? Organizatia Internationala pentru Migratie WWW.OIM.RO

43

4.1. Cauzalitatea „situaţiei conflictuale” în algoritmul

victimă – agresor

Contribuţia victimei la comiterea infracţiunii de trafic de persoane,

comensurarea acestei contribuţii, poate să prezinte o importanţă decisivă în

calificarea juridică a unei anumite fapte, astfel agresorul iniţial poate beneficia

de un statut juridic şi social diferit28.

Medelsohn utilizând acest criteriu, distinge următoarele categorii de

victime:

•total nevinovată - comiterea infracţiunii se datorează în totalitate

agresorului, victima fiind victimă doar datorită jocului întâmplării;

•mai puţin vinovată decât criminalul — agresiunea poate fi imputată într-

o oarecare măsură comportamentului sau atitudinii victimei (incitantă,

provocatoare);

•tot atât de vinovată ca şi criminalul - în această situaţie, se poate spune că

există două victime şi doi criminali, „departajarea" facându-se de către

instanţa de judecată;

•mai vinovată decât criminalul - finalitatea victimală a infracţiunii este

rezultatul, practic, acţiunilor de precipitare, facilitare comise de către

victime (injurii grave adresate criminalului, agresarea criminalului etc);

•total vinovată - victima este cea care a declarat conflictul fiind, în

realitate, victima propriei agresivităţi;

28 ? Bogdan T., Sântea I., Analiza psihologocă a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M. I., Serviciul Editorial şi Cinematografic, Bucureşti, 1988

44

▪ simulantă sau confabulatoare - în acest caz este vorba de o falsă victimă,

o persoană care pune în seama alteia o anumită faptă fie pentru a „proteja"

pe altcineva, fie mânată de răzbunare29.

Fără a insista asupra tipologiilor personalităţii individului uman

care au o valoare relativă în stabilirea unei relaţii de cauzalitate certe între

trăsăturile de personalitate ale unui anumit individ şi riscul victimal în

aprecierea rolului victimei în comiterea acţiunii victimizante, există o serie

de alte cauze determinante ale victimizării, cauze imputabile, uneori, într-o

măsură mult mai mare victimei decât agresorului, ca de exemplu: adulterul,

alcoolismul, egocentrismul, egoismul, rigiditatea comportamentală şi lipsa de

sociabilitate, emotivitatea şi impulsivitatea, existenţa unor vicii şi tare ale

individului (homosexualitate, perversiune sexuală, toxicomanie, lăcomie

etc.), vârsta victimelor, inteligenţa şi starea de sănătate psihică a victime.

De subliniat faptul că toate aceste cauze individuale sunt, în

general, corelate cu alte cauze (sociale, de mediu, de timp şi loc etc,), precum

şi asociate unele cu altele.

4.2. Victimizarea femeii

Conform unui proiect de cercetare instrumentat de OIM în regiunea

balcanică în anul 2002, se estimează că cel puţin 170.000 de persoane sunt

traficate anual în această zonă. Poziţia vulnerabilă a femeilor în multe societăţi

29 ? Butoi Tudorel, Dan Voinea, Alexandru Butoi, Valentin Iftenie, Constantin Zarnescu, Ioana Teodora Butoi, Luminita Georgeta Nicolae, Victimologie − curs universitar, Editura Phobos publishing house, Bucuresti, 2003

45

şi lipsa lor de oportunitate pe piaţa locală a forţelor de muncă creează condiţii

suplimentare de excludere, contribuind la dezvoltarea traficului. În multe

cazuri, dacă traficul se realizează prin forţă sau în urma unei înşelăciuni,

victimele nu au decât puţine alte opţiuni viabile pentru ele în viaţă.

Tendinţa predominantă a fost ca victimele să fie să fie traficate din

ţări de origine sărace spre ţări de destinaţie mai bogate din emisfera vestică.

Oricum, acest gen de afaceri se schimbă în mod constant, deoarece fostele ţări

de origine sau de tranzit îşi îmbunătăţesc situaţia, devenind astfel ţări de

destinaţie.

În contextul traficului pentru exploatare sexuală, criteriul etnic joacă

un rol din ce în ce mai mare în demografia infracţiunii, deoarece clienţii cer

femei din grupuri etnice diferite de ale lor. De exemplu, victimele din S-E

Europei pot fi întâlnite acum lucrând în cadrul industriei sexuale din S-E Asiei;

victimele din Africa pot fi găsite lucrând în industriile sexuale din Europa iar

victimele din Europa de Est vor fi întâlnite la lucru în bordelurile din America

Centrală.

Analiza situaţiei operative pe această linie a scos în evidenţă

existenţa următoarelor categorii de persoane30:

- o primă categorie este reprezentată de acele femei care se

prostituează şi acasă şi, conştiente de riscurile pe care şi le asumă, se deplasează

cu dorinţa de a realiza câştiguri cât mai mari în străinătate;

- o a doua categorie este cea reprezentată de acele femei care sunt

racolate de proxeneţi şi care, cu toate că nu sunt prostituate, acceptă acest lucru

în speranţa obţinerii unor câştiguri mari în străinătate, într-o perioadă de timp

foarte scurtă;

30 Lucian Stănescu, Consimţământul victimei traficului de persoane.Efecte, RDP nr. 3/2004, pag.130 – 132.

46

- o altă categorie este reprezentată de acele femei care nu

acceptă să se prostitueze, dar sub masca unor contracte civile, încheiate cu

diferite firme, se deplasează în străinătate, unde prin violenţă sunt determinate

să se prostitueze.

- cetăţeni străini (proxeneţi şi prostituate) din ţări pentru care nu se

solicită vize de intrare în România care intră în România cu intenţia declarată ca

de aici să se deplaseze mai departe în statele occidentale dezvoltate, sau în ţările

din spaţiul fostei Yugoslavii;

- cetăţeni străini care au venit în interes de afaceri, dar din diverse

motive nu au reuşit să realizeze proiectele propuse şi drept urmare, au încercat

şi uneori au reuşit să pătrundă ilegal în statele unde au considerat că se pot

realiza din punct de vedere economic;

- cetăţeni români care încearcă pe cale ilegală să ajungă în statele

Europei occidentale.

Este foarte important să reţinem că nu există un profil exact al

potenţialelor victime ale traficului de persoane. Totuşi se pot identifica unele

caracteristici de bază, care par să rămână constante31:

Într-o covârşitoare majoritate, victimele sunt femei şi fete,

cu toate că se estimează că circa 20% din victimele traficate sunt bărbaţi

sau băieţi;

Victimele tind să aibă vârste între 18 şi 25 ani; totuşi există

un număr din ce în ce mai mare de victime sub 18 ani;

Victimele sunt recrutate de la sate, din orăşele şi din oraşele

din zonele sărace, defavorizate;

31 ? Organizatia Internationala pentru Migratie WWW.OIM.RO

47

De cele mai multe ori, victimele nu au un loc de muncă sau

sunt sărace;

Este posibil ca victimele să aibă un nivel redus de pregătire

să fi suferit discriminări în familie şi la locul de muncă;

Deseori, victimele provin din familii disfuncţionale;

În cele mai multe cazuri, victimele nu vorbesc limbi străine.

Principala caracteristică a vulnerabilităţii potenţialei victime este

dorinţa ei puternică de a îşi îmbunătăţi condiţiile precare de viaţă32 prin

plecarea şi obţinerea unor venituri în străinătate.

4.3. Victimizarea minorilor, a persoanelor cu handicap

şi a vârstnicilor

Media de vârstă scăzută a victimelor traficului din numeroase locaţii

este de departe cea mai îngrijorătoare tendinţă. Încă odată, acest fapt reflectă

pur şi simplu cererea clientului, bazată pe percepţii şi cerinţe. De exemplu,

copiii traficaţi sunt tot mai mult implicaţi în prostituţie, deoarece clienţii

consideră că relaţiile sexuale cu copii reduc riscul contaminării cu boli

transmisibile sexual.

Un raport al UNICEF privind traficul cu fiinţe umane din sud-estul

Europei, publicat în 2002, a menţionat că există dovezi privind numărul

crescând de copii (băieţi şi fete) traficaţi în regiune în diferit scopuri de

exploatare, precum pedofilie şi pornografie, muncă forţată şi cerşit.

32 ? Butoi Tudorel, Dan Voinea, Alexandru Butoi, Valentin Iftenie, Constantin Zarnescu, Ioana Teodora Butoi, Luminita Georgeta Nicolae, Victimologie − curs universitar, Editura Phobos publishing house, Bucuresti, 2003

48

În raport se ia notă de numeroşii copii răpiţi din regiune şi se

precizează că din cele 30.000 de persoane albaneze estimate a fi fost traficat

pentru prostituţie de-a lungul Europei, 60% ar fi fost copii. Cei mai vulnerabili

sunt minorii care provin din familii dezorganizate sau dintr-un mediu în care au

suferit abuzuri, situaţie în care creşte riscul de a accepta o falsă propunere.

Nivelul scăzut al dezvoltării psihice si al educaţiei împiedică viitoarea victimă

să evalueze corect şi realist informaţiile şi planurile oferite de recrutor.

De asemenea, s-a constatat că în afară de femei şi copii, deseori cad

victime ale infracţiunii de trafic de persoane şi cei care au un handicap, o

malformaţie cat mai vizibilă şi cat mai hidoasă, astfel încat să atragă mila

publicului occidental, deoarece aceste persoane sunt traficate în scopul

practicării cerşetoriei. Tot în acest scop sunt traficate şi persoane în vârstă, care

sunt determinate să plece de acasă prin promisiuni amăgitoare sau prin violenţe.

Multe victime sunt supuse unor abuzuri fizice şi sexuale, fiind ţinute

în condiţii de captivitate reală sau psihologică. Există cazuri în care victimele

sunt chiar omorâte, ca un avertisment pentru alte victime, pentru a le împiedica

să depună mărturie sau să caute ajutor. Fiind supuse permanent abuzurilor

fizice, emoţionale şi sexuale, ele nu mai au altceva de făcut decât să rămână în

situaţia respectivă.

4.4. Efectele şi consecinţele psihologice ale victimizării

Orice faptă antisocială cu finalitate victimală se soldează cu

producerea unor consecinţe multiple, atât în ce priveşte individul uman, cât şi în

ceea ce priveşte grupul social. Victima unei agresiuni va avea de suportat o

serie de consecinţe atât în plan psihic, cât şi în plan biologic şi material. în

funcţie de gravitatea agresiunii, trebuie distinse trei situaţii tip:

49

- consecinţe asupra victimei supravieţuitoare;

- consecinţe asupra anturajului victimei decedate;

- consecinţe asupra victimei şi asupra anturajului acesteia.

Victima supravieţuitoare unei agresiuni va avea de suportat o serie

de consecinţe fizice, biologice, ca de exemplu, prezenţa unor leziuni

corporale mai mult sau mai puţin grave (echimoze, hematoame, escoriaţii,

plăgi diverse, arsuri, fracturi etc), dobândirea unei infirmităţi (prejudiciu

corporal care poate fi morfologic, funcţional sau morfofuncţional) ori a unei

invalidităţi (deficit funcţional, indiferent dacă acesta este asociat sau nu cu o

modificare anatomică), disfuncţionalităţi organice (impotenţă, frigiditate,

vaginism), apariţia unor tulburări de limbaj (mai ales la copii)33 ş.a.m.d..

Unul din efectele (general întâlnit) al victimizării îl reprezintă,

intervenţia statului alături de persoana victimizată, atât în ce priveşte

represiunea cât şi în ce priveşte repararea prejudiciului cauzat.

O categorie specială de urmări ale faptelor antisociale o reprezintă

cele psihologice. Importanţa deosebită ale acestora constă în aceea că

traumele psihice se traduc în acţiuni, de multe ori deviante de la ceea ce se

consideră în general normal. Ca urmare a unei infracţiuni victima poate suferi

mutaţii în cele trei planuri psihice: afectiv, intelectiv, volitiv. Aceste mutaţii

pot rămâne ancorate în interiorul vieţii psihice a individului sau pot fi

exteriorizate comportamental şi atitudinal. încercând o trecere în revistă a

consecinţelor psihologice ale victimizării resimţite de către individ, putem

33 ? Păunescu Constantin, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994

50

aminti: tulburări ale percepţiei, tulburări de memorie, tulburări de

gândire, tulburările afectivităţii, tulburările de voinţă34.

Capitolul 5

Repere psihojuridice ale prevenirii şi combaterii traficului de persoane

5.1. Asistenţa acordată victimelor de sectorul OIG-ONG

Indiferent de statutul lor de rezidenţă în ţara respectivă, victimele

traficate trebuie să primească acces la protecţie, cazare, asistenţă medicală,

sexuală şi psihologică, sprijin şi consiliere pe probleme juridice şi sociale.Ţelul

acestor măsuri este refacerea integrităţii psihologice şi fizice şi asigurarea

protecţiei victimei.

Asistenţa acordată de sectorul OIG-ONG include următoarele

categorii de servicii:

Punerea la dispoziţie a facilităţilor de cazare şi satisfacerea

nevoilor de bază;

Asistenţă medicală imediată, respectiv tratarea îmbolnăvirilor şi a

maladiilor, accesul la serviciile de sănătate, controale medicale, depistarea şi

tratarea bolilor sexuale;

34 ? Bogdan T., Sântea I., Analiza psihologocă a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M. I., Serviciul Editorial şi Cinematografic, Bucureşti, 1988

51

Consiliere şi asistenţă juridică, respectiv informarea victimelor în

legătură cu dreptul şi obligaţia de a depune ca martor în faţa instituţiilor

judiciare, asistenţa juridică prin intermediul unui avocat în cazul unor proceduri

penale, punerea la dispoziţie a informaţiilor referitoare la vize, cereri de azil,

obţinerea unei permisiuni de muncă, asigurări sociale, alocaţii de stat;

Consiliere socială sau psihologică, respectiv intervenţia în cazuri

de criză, tratamentul traumelor, acces la psihoterapie, evitarea re-victimizării,

sprijin în elaborarea unui plan de viaţă în funcţie de resursele disponibile;

Sprijin prin integrarea în ţara de destinaţie sau repatrierea în

condiţii de siguranţă prin cooperarea cu organismele şi organizaţiile OIG-ONG

din ţara de origine;

De asemenea, este necesară asigurarea unei anumite transparenţe a

rolului şi responsabilităţilor personalului implicat, aşa încât victimele care

urmează să depună mărturie să poată înţelege ce se întâmplă.

Cooperarea se bazează pe următoarele principii fundamentale:

Una dintre cele mai importante funcţii al organizaţiilor OIG-ONG

este asistarea victimelor traficului de persoane, indiferent dacă acestea sunt

dispuse să depună mărturie în procedurile corespunzătoare sau nu.

Femeile traficate pot avea o contribuţie esenţială la condamnarea

traficanţilor. Cu ajutorul lor, infracţiunile de trafic de persoane pot fi pedepsite

mai eficient.

5.2. Reintegrarea victimelor traficului de persoane

52

Majoritatea ţărilor de destinaţie nu oferă drept de şedere victimelor

traficate. Drept consecinţă, victimele sunt expulzate sau se întorc de bună voie

în ţara de origine. În drum spre casă, victimele pot întâmpina probleme serioase.

De multe ori, aceste femei nu sunt în posesia unor documente de călătorie sau

de identitate, întâmpinând obstacole în ţările de tranzit sau când încearcă să

intre în ţara lor de origine. Dacă victimele călătoresc singure, există pericolul ca

ele să cadă din nou în mâna traficanţilor de persoane.

Femeile care au lucrat în "industria sexului" şi se reîntorc acasă,se

tem în primul rând să nu fie stigmatizate şi respinse de familiile lor sau de

societate. Ele nu au unde să locuiască şi necesită atât cazare cât şi sprijin

financiar. Pentru integrarea sau reintegrarea lor în muncă este deosebit de

important ca ele să fie ajutate în găsirea meseriei potrivite, să participe la

programe de formare profesională şi să fie sprijinite în căutarea unui loc de

muncă. Prin asistenţa primită, situaţia victimelor se ameliorează atât din punct

de vedere fizic cât şi psihologic, aşa încât ele se pot întoarce la o viaţă normală

şi pot face planuri de viitor.

Dacă victima urmează să fie expulzată sau repatriată, vor fi luate în

consideraţie unele măsuri de asistenţă, indiferent dacă victima cooperează sau

nu cu poliţia. Ea rămâne totuşi o victimă a unei infracţiuni, este vulnerabilă şi

are dreptul la asistenţă. Se cunosc multe exemple, foarte bine documentate, în

care victimele repatriate au fost întâmpinate la sosirea lor acasă de aceeaşi

traficanţi şi retraficate foarte curând. Pentru a reduce acest risc, în regiunea

Balcanică ar trebui să se creeze posibilitatea contactării uneia dintre

organizaţiile OIG-ONG din ţara de origine pentru ca victimele să fie aşteptate şi

asistate la revenirea lor acasă.

Toate organele de urmărire penală au obligaţia clară de a acţiona

imediat ce au luat cunoştinţă de existenţa unor victime ale traficului de

53

persoane, sau când alte victime sau terţe persoane furnizează informaţii sau

probe referitoare la victimele traficate.

Potrivit actelor normative în vigoare,victimele au dreptul la

consiliere psihologică, indicadu-se concret serviciile şi organizaşiile implicate

în astfel de activităţi, dreptul la acordarea asistenţei juridice gratuite şi, mai ales,

dreptul la compensaţii financiare. Legea prevede în sarcina serviciilor de

protecţie a victimelor infracţiunii şi reintegrarea socială a infractorilor,

posibilitatea acordării şi altor forme de asistenţă. De asemenea, în cadrul

tribunalelor va lua fiinţă Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare

victimelor infracţiunilor.

Există trei tipuri de victime:

Victima care nu cooperează deloc cu poliţia

Victima care furnizează informaţii, dar care nu este dispusă să

furnizeze probe sau să depună mărturie

Victima care cooperează fără rezerve şi care doreşte să depună

mărturie împotriva traficanţilor.

5.3. Contactul dintre poliţie şi victimele traficate

Reacţia iniţială a poliţiei vis-à-vis de o victimă a traficului de

persoane trebuie să fie în concordanţă cu anumite principii umanitare de

conduită Principiile care stau la baza acestui mod de abordare umanitar sunt

următoarele:

Este important ca persoanele care sunt într-adevăr victime traficate

să fie tratate ca victime ale unor infracţiuni grave şi să nu fie revictimizate

54

Siguranţa victimelor, a familiilor şi a celor dragi lor rămâne

permanent un element esenţial, de care anchetatorul răspunde în mod direct

Anchetatorul de poliţie trebuie să evalueze şi să ţină cont

permanent de gradul de risc asupra vieţii sau sănătăţii victimei şi a familiilor

acesteia, în fiecare fază a anchete penale. Anchetatorul este responsabil de

siguranţa victimei şi după încheierea procesului penal în care ea a depus

mărturie.

Anchetatorul are obligaţia clară de a fi permanent sincer cu

victimele, informându-le despre toate aspectele, responsabilităţile, consecinţele

şi riscurile impuse de deciziile care vor fi luate.

Înşelarea victimelor este o temă constantă în infracţiunile de

trafic; de aceea victima trebuie tratată cu sinceritate, pentru ca ea să nu aibă

motiv să reclame ulterior, în mod justificat, că a fost înşelată a doua oară, de

data aceasta de poliţie.

Anchetatorul are obligaţia clară de a lua toate măsurile ca victimele

să fie informate despre mijloacele şi serviciile de ajutorare, care li se pot pune la

dispoziţie pentru a depăşi situaţia de chin în care se află. Anchetatorul va

organiza contactul dintre victime şi organizaţiile respective.

S-ar putea ca victimele traficului de persoane să nu se refacă

niciodată complet după suferinţele fizice, sexuale sau psihologice la care au fost

supuse. Totuşi este deosebit de important ca ele să aibă acces nelimitat la

întreaga gamă de servicii de asistenţă şi ajutorare. Nu este rolul poliţiei de a

oferi aceste servicii, ci ele sunt acordate de organizaţiile OIG-ONG, care sunt

mult mai calificate decât poliţia în acest domeniu umanitar.

Asigurarea imediată a siguranţei şi a asistenţei medicale şi

psihologice nu trebuie niciodată să fie condiţionate de consimţământul victimei

de a coopera cu poliţia. Indiferent dacă victima este dispusă sau nu să

55

coopereze cu poliţia, următoarele ei necesităţi urgente trebuie satisfăcute cât

mai curând posibil:

Siguranţa fizică imediată a victimei sau a informatorului.

Asistenţa medicală şi psihologică imediată.

Aproape întotdeauna victimele traficate comit una sau mai multe

infracţiuni referitoare la trecerea ilegală a frontierei, implicarea în prostituţie,

posesia de documente false sau furate etc. Şi persoanele care nu sunt victime ale

traficului comit astfel de infracţiuni, pretinzând aproape întotdeauna că sunt

victime pentru a evita condamnarea35.

În cazurile în care o femeie reclamă că ar fi o victimă traficată, ea

trebuie eliberată din orice formă de detenţie pe parcursul cercetărilor

reclamaţiei sale. Dacă ancheta ulterioară a circumstanţelor cazului arată că

femeia a indus în eroare anchetatorul, atunci ea poate fi cercetată penal într-o

fază viitoare pentru infracţiunile dezvăluite iar înşelăciunea ei poate fi folosită

ca parte integrantă a dovezilor acuzatoare.

5.4. Contactul cu victimele şi transformarea lor în martori

În zona sud-est-europeană, victimele traficului de persoane sunt cel

mai important factor în lupta organelor de urmărire penală împotriva acestui tip

de infracţiuni. În multe dintre ţările din regiune, organizaţiile OIG-ONG au

creat centre de cazare a victimelor traficate amenajate, în majoritatea cazurilor,

la un standard foarte înalt. Centrele oferă cazare, hrană şi alte facilităţi unui

mare număr de victime.

35 ? Trafficking for forced labour, traning manual, international Labour Office, Declaration on fundamental principles and right of right worth.

56

Fiecare victimă poate deveni un martor cu un rol hotărâtor în lupta

anti-trafic.

În timp ce fenomenul criminal este foarte complex, aspectul legal

este foarte simplu: victimele traficate nu pot fi obligate să depune mărturie;

dacă organele judiciare doresc să se asigure de mărturia lor, ele trebuie să

câştige încrederea victimelor şi să se preocupe de nevoile şi temerile lor. De

aceea, victimele şi consilierii care le acordă asistenţă vor juca rolul principal în

actul decizional, hotărând ei înşişi dacă vor colabora sau nu. Înainte ca

victimele să poată lua o decizie atât de crucială pentru existenţa lor, ele trebuie

să aibă timp de gândire, pentru a reflecta asupra situaţiei în care se află. Prin

respectarea dreptului victimei de decide dacă va depune sau nu mărturie

împotriva traficanţilor, organele de poliţie dau dovadă de o conduită umanitară

faţă de victimă, dar acţionează şi în propriul interes - căci dacă victima se

răzgândeşte şi nu mai depune ca martor sau chiar îşi modifică în mod radical

mărturia, tot timpul şi toate resursele investite de poliţie în ancheta respectivă

sunt irosite, fără a obţine condamnarea traficanţilor. Dacă victimele vor fi

informate de la început care sunt implicaţiile unei colaborări cu poliţia, dacă ele

vor avea acces la consiliere independentă şi dacă vor avea destul timp la

dispoziţie pentru a lua o decizie atât de importantă, vor creşte masiv şansele ca

ele să rămână pe toată perioada procesului la decizia luată, de a depune ca

martor al acuzării36.

Organizaţiile OIG-ONG au rolul de a organiza şi administra

facilităţile de cazare, banii necesari, serviciile de asistenţă psihologică şi

36 ? Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane, UNICEF, MarkLink, Bucuresti, 2004.

57

medicală, pe când poliţia este responsabilă cu tratarea confidenţială a cazurilor

şi cu asigurarea protecţiei şi siguranţei victimelor.

În cazurile în care familiile victimelor au fost ameninţate, poliţia va

solicita sprijinul forţelor poliţieneşti locale. Căci dacă victimele se tem că

familiile vor avea de suferit, ele nu vor mai depune mărturie împotriva

traficanţilor, ceea ce înseamnă că aceştia nu mai pot fi condamnaţi aşa de uşor.

În ce priveşte transformarea victimelor în martori, trebuie luate în

consideraţie anumite aspecte-cheie, în următoarea ordine a priorităţilor:

Intrarea în contact cu victima şi acordarea unui timp de gândire

Obţinerea declaraţiei de martor

Dacă declaraţiile victimei includ informaţii despre abuzuri sexuale

şi/sau fizice recente, se va dispune imediat, cu permisiunea victimei, o analiză

medico-legală sau criminalistică a urmelor acestor abuzuri

Clarificarea statutului de rezidenţă a victimei în ţara respectivă, în

prezent şi în viitor

Credibilitatea victimei şi coroborarea informaţiilor

Din experienţa cazurilor de trafic de persoane s-a constatat că

victimele nu vor depune mărturie atâta vreme cât anchetatorii nu încearcă să

rezolve anumite probleme. Victimele sunt într-o stare acută de anxietate şi vor

dori un răspuns sincer şi acordarea unor garanţii referitoare la trei categorii de

probleme:

Siguranţa lor şi a familiilor lor

Câteodată, victimele se tem ca nu cumva familiile lor, mass-media

sau "lumea" în general să afle, în cursul sau ca rezultat al procedurilor penale,

de implicarea lor în prostituţie.

58

Victimele se tem ca nu cumva, pe parcursul anchetei sau a

procedurilor penale, să fie obligate să depună mărturie în prezenţa traficantului,

sau să se afle în prezenţa lui sau a complicilor lui

5.5. Măsuri de prevenire si combatere

a traficului de persoane

Traficul de persoane are rădăcini adânci în condiţiile sociale şi

economice ale societăţii, ceea ce înseamnă că prima condiţie a prevenirii

fenomenului este refacerea economiei, ceea ce ar duce şi la reducerea

numărului de persoane vulnerabile37 din grupurile cu un înalt risc.

Prin ordinul ministrului Administraţiei şi Internelor nr.

I/0579/01.09.2004 a fost înfiinţat Oficiul Naţional de Prevenire a Traficului de

Persoane şi de Monitorizare a Victimelor Traficului, în cadrul Institutului de

Combatere şi Prevenire a Criminalităţii.

În perioada 01.01-30.09.2004, structurile specializate în combaterea

traficului de fiinţe umane, au reuşit probarea activităţii infracţionale a 1243

persoane (cu 107,51% mai mult faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut), din

care 162 în stare de arrest, ce au săvârşit 1741 de infracţiuni, fiind annihilate

208 grupări şi reţele38,

În funcţie de natura şi conţinutul datelor şi informaţiilor de primă

sesizare, se va proceda la folosirea combinaţiilor informativ-operative de

37 ? REGULAMENT de aplicare a dispozitiilor Legii 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane38 ? Revista PENTRU PATRIE, nr. 10/2004, Editura Ministerului Administraţiei şi Internelor

59

prevenire şi cunoaştere a faptelor circumscrise traficului internaţional de

persoane şi carne vie.

Potrivit actelor normative în vigoare, victimele au dreptul la

consiliere psihologică, indicadu-se concret serviciile şi organizaşiile implicate

în astfel de activităţi, dreptul la acordarea asistenţei juridice gratuite şi, mai ales,

dreptul la compensaţii financiare. Legea prevede în sarcina serviciilor de

protecţie a victimelor infracţiunii şi reintegrarea socială a infractorilor,

posibilitatea acordării şi altor forme de asistenţă. De asemenea, în cadrul

tribunalelor va lua fiinţă Comisia pentru acordarea de compensaţii financiare

victimelor infracţiunilor39.

Informarea cu operativitate a organelor abilitate pentru aplicarea

măsurilor cu caracter complementar (retragerea autorizaţiei de funcţionare,

suspendarea acreditării, etc.),

Redactarea unor studii de fenomen şi informarea factorilor

profesionali cu privire la metodele şi mijloacele nou apărute şi folosite în

traficul internaţional de persoane şi carne vie, precum şi posibilităţile concrete

de contracarare a fenomenului.

La nivelul brigăzilor de combatere a crimei organizate au fost

efectuate mai multe mediatizări (multe dintre acestea ocupând prima pagina a

publicaţiilor centrale si locale) pe linie combaterii crimei organizate, ocazie cu

care s-a urmărit, pe de o parte prezentarea activităţii desfăşurate şi a rezultatelor

obţinute, iar pe de altă parte s-a insistat pe caracterul preventiv al tuturor

acţiunilor noastre, astfel încât imaginea instituţiei să se apropie cât mai mult de

aşteptările cetăţeanului.

39 ? Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunii, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004.

60

- organizarea de acţiuni specifice, împreună cu Inspectoratul General

al Poliţiei de Frontieră, care să conducă la identificarea grupurilor de proxeneţi

şi prostituate care încearcă să pătrundă pe teritoriul altor state în scopul

practicării de raporturi sexuale în schimbul obţinerii de foloase materiale ilicite;

- pe baza raportărilor permanente de la serviciile teritoriale de profil

şi a altor informaţii primite de la serviciile de specialitate, se poate realiza la

Direcţia de Combatere a Crimei Organizate o bază de date care să permită

identificarea operativă a prostituatelor şi proxeneţilor descoperiţi la graniţă40;

- cooperarea pe linia traficului de persoane între Direcţia de

Combatere a Crimei Organizate, Brigăzile de Combatere a Crimei Organizate şi

Antidrog din ţară, precum şi schimbul de informaţii cu grupul de lucru TASK

FORCE în scopul combaterii traficului cu carne vie;

- organizarea unor acţiuni specifice la locurile cunoscute ca

aparţinând unor proxeneţi şi prostituate, unde aceştia sunt de obicei cazaţi;

- supravegherea calificată a proxeneţilor români şi străini care

racolează şi călăuzesc peste graniţa, grupurile de prostituate;

- cooperarea efectivă şi permanentă pe această linie de muncă cu

toate structurile operative ale poliţiei, serviciile de paşapoarte şi diviziunile

informative din Ministerul Administratiei si Internelor, Serviciul Român de

Informaţii, Ministerul Public şi Ministerul Justiţiei.

Recent, între Brigada de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog

Alba Iulia şi Fundaţia Conexiuni cu sediul în Deva, specializată în acordarea de

asistenţă victimelor traficului de persoane a fost semnat un acord de parteneriat,

ocazie cu care s-a întocmit şi un plan de colaborare, cu scopul de reducere a

40 ? Revista PENTRU PATRIE editată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, nr. 1- 12 ,2005.

61

fenomenului infracţional şi diminuarea gradului de periculozitate al

infracţiunilor îndreptate asupra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii persoanei

Din monitorizarea infracţiunilor de prostituţie şi proxenetism a

rezultat că, în prezent, aria de acţiune a celor care săvârşesc astfel de infracţiuni

s-a modificat, în sensul că, în multe cazuri, România a devenit doar locul de

unde sunt recrutate prostituatele care, prin intermediul filierelor internaţionale

de proxeneţi, ajung în alte ţări41.

5.6. Particularităţi ale criminalităţii zonale

Traficul de persoane este una dintre infracţiunile specifice razei de

competenţă a Centrelor Zonale de Combatere a Crimei Organizate si Antidrog

si a Serviciilor Judeţene de Combatere a Crimei Organizate şi Antidrog, în

consecinţă au crescut şi constatările efectuate pe această linie.

O menţiune aparte trebuie făcută cu privire la cooperarea foarte

bună cu structurile parchetului, împreună cu care, încă din prima fază a

verificărilor, se procedează la analiza şi evaluarea realistă a tuturor datelor şi

informaţiilor deţinute, pentru a găsi cele mai adecvate metode şi mijloace de

documentare a activităţilor infracţionale a grupărilor şi filierelor care au

acţionat în sfera crimei organizate şi a traficului de persoane, şi nu în ultimul

rând, luarea măsurilor menite să ducă la neutralizarea financiară a acestora.

41 ? Ziarul POLIŢIA ROMANĂ, bilunar editat de Inspectoratul General al Poliţiei Romane, anul XV, nr. 41, Bucureşti, 2005.

62

Exemplu în acest sens sunt şi cazurile prezentate în următoarele

rânduri:

În cursul anului 2004, lucrătorii Centrului Zonal de Combatere a

Crimei Organizate si Antidrog Alba Iulia, exploatând informaţii şi date

primite de la ofiţeri ai Poliţiei municipiului Mediaş, judeţul Sibiu, au identificat

şi reţinut pe inculpaţii R.L.M. şi soţul acesteia, R. M., recidivist, condamnat

pentru proxenetism în anul 1996.

Inculpaţii, în perioada august – decembrie 2003, au racolat mai multe

tinere persoane cu o moralitate îndoielnică, majoritatea fugite de acasă42, de pe

raza municipiului Mediaş, jud. Sibiu, în vederea practicării prostituţiei în

Spania, regiunea Sevilia, unde au fost asteptate de către un alt membru al

reţelei, identificat în persoana fratelui susnumitei pe nume D.C., acesta din

urmă fiind cel care plasa tinerele în cluburile de noapte.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a emis împotriva susnumiţilor

mandatele de arestare preventivă nr.42 şi 43/16.05.2003, pe timp de 30 de zile,

pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută si sancţionată de art.

329 C.P.

În urma colaborării cu Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră a

fost identificat şi D.C., la Punctul de trecere a frontierei Calafat, anterior fiind

instituit consemnul deoarece se sustrǎgea cercetǎrilor.

Împotriva inculpatului, Judecǎtoria Mediaş a eliberat mandat de

arestare preventivǎ, pe o perioadǎ de 29 zile, pentru sǎvârşirea infracţiunii de

proxenetism, reţinând în sarciuna acestuia faptul cǎ, în perioada august –

decembrie 2003, împreunǎ cu ceilalţi doi inculpaţi, au îndemnat douǎ tinere la

practicarera prostituţiei, în Spania, şi a înlesnit aceasta pentru alte trei tinere.

42 ? Curtea de Apel Alba Iulia,Secţia Penală, Decizia penlă nr 154/A/2003 din 6 mai 2003 în Dosarul nr. 2788/2003 (nepub)

63

În practica Curţii de Apel Alba Iulia, Secţia Penală se

intâlnesc următoarele cazuri soluţionate pe linia traficului de persoane:

În luna ianuarie 2002, prin intermediul lui Z.I., inculpatul

B.I.V. a cunoscut-o pe martora A.A., căreia i-a propus săplece în Italia unde să

lucreze ca femeie de serviciu la un restaurant. Pentru a o convinge, inculpatul i-

a spus martorei că el este prieten cu patronul unui restaurant, care o va angaja

cu contract şi care îi asigură cazarea şi masa.

Convinsă de aceste argumente, înziua de 05.01.2002, A.A. a

plecat cu inculpatul B.I.V. în Italia, acesta fiind însoţit şi de B.A. şi C.M. Din

discuţiile cu cele două femei,A.A. a aflat că şi ele vor lucra ca femei de

serviciu, acestea fiind racolate tot de inculpat.transportul înspre Italia s-a

efectuat cu autoturismul Audi, proprietate a inculpatului.43

Când au ajuns în Italia, inculpatul a dus fetele la un apartament în

Napoli, închiriat de un cetăţean albanez, pe nume Nico, prieten de-al 44

inculpatului, ocazie cu care acesta le-a spus celor trei fete că nu vor lucra ca

femei de serviciu, ci vor trebui să practice prostituţia. Întrucât martora A.A. nu

afost de acord şi a cerut să fie dusă acasă, inculpatul le-a ameninţat pe cele trei

fete şi le-a spus că el a primit suma de 1.500 de Euro pentru fiecare dintre ele,

astfel că nu le poate lăsa să plece, fiind închise şi păzite de albanezul Nico,care

le-a obligat să practice prostituţia. Toate sumele primite de către acestea în

urma raporturilor sexuale pe care le intreţineau cu diferite persoane, le erau

confiscate. După aproximativ o lună, martora A.A. a reuşit să fugă din

apartament şi denunţând aceste fapte la poliţia italiană a fost audiată ca martoră

43 ? Curtea de Apel Alba Iulia,Secţia Penală, Decizia penlă nr 311/A/2004 din 16 septembrie 2004 în Dosarul nr. 5082/2004 (nepub)

44

64

şi a fost inclusă într-un program de repatriere şi asistenţă acordată victimelor

traficului de persoane.

Într-o altă speţă soluţionată de Curtea de Apel Alba Iulia45, au

fost judecaţi şi condamnaţi G.D., în vârstă de 32 de ani, cu domiciliul în

municipiul Deva, fără ocupaţie stabilă, cercetat pentru săvârşirea mai multor

infracţiuni, şi S.C.L., în vârstă de 36 de ani ,fără ocupaţie, care a părăsit

teritoriul naţional în cursul anului 2002 pentru a se sustrage cercetărilor penale.

Acesta din urmă i-a solicitat telefonic lui G.D. să recruteze tinere din România

în vederea exploatării acestora prin practicarea prostituţiei, în cluburile de

noapte din zona Valencia – Spania. Totodată i-a precizat inculpatului că îi va

plăti suma de 1.000 Euro pentru fiecare tânără recrutată şi transportată în

Spania.

Sesizând posibilitatea de a obţine venituri ilicite, inculpatul G.D. a

acceptat propunerea şi în luna martie 2002 a contactat-o pe partea vatămată

P.L., din municipiul Deva, căreia i-a propus iniţial să o transporte în Spania, cu

precizarea că urmează să lucreze ca dansatoare într-un club de noapte. În acelaşi

timp inculpatul i-a cerut părţii vătămate să mai găsească o tânără în acelaşi

scop, aceasta fiind M.E.,în vârstă de 20 de ani, din municipiul Deva.

În data de 19.06.2002.inculpatul G.D. le-a transportat in Spania pe

cele doua părţi vătămate, cu autoturismul său , marca BMW. În Spania-

Valencia., G.D. a fost aşteptat de S.C.L., care i-a condus intr-o casă situată pe

faleză, unde se aflau şi alţi cetaţeni români. A doua zi , fetele au fost duse în

clubul de noapte ”El Pinar”, situat la circa 90 – 100 km de Valencia.

45 ? Curtea de Apel Alba Iulia,Secţia Penală, Decizia penlă nr 390/A/2003 din 13 noiembrie 2003 în Dosarul nr. 6401/2003 (nepub)

65

Din probele administrate în cauză rezultă că părţile vătămate au fost

obligate să practice prostituţia în clubul de noapte, o perioadă de circa 3 luni, de

către inculpatul S.C.L. şi numitul ”Bebe”, administratorul clubului, cu

motivarea că vor trebui să obţină sumele de bani pe care inculpatul le-a plătit

pentru recrutarea şi transportul în Spania.

În perioada menţionată, partea vătămată M.E.L. a obţinut suma de

circa 7.000 Euro, pe care a dat-o celor doi proxoneţi.

Inculpatul G.D. recunoaşte parţial faptele comise, în sensul că le-a

recrutat şi transportat în Spania pe cele două părţi vătămate şi că a primit suma

totală de 2.400 Euro în schimbul acestora. În ceea ce priveşte scopul

transportului în Spania a părţilor vătămate, susţine că acestesa urmau să lucreze

ca dansatoare la clubul de noapte. Susţinerile inculpatului au fost infirmate de

probele existente la dosarul cauzei.

Capitolul 5

Concluzii

Din analiza situaţiei operative, pe linia combaterii traficului de

persoane, a informaţiilor existente şi din cercetarea cazurilor instrumentate la

66

nivelul brigăzilor de combatere a crimei organizate şi antidrog, se desprind

următoarele concluzii46:

se constată o tendinţă de deplasare a fenomenului

prostituţiei din sfera internă în cea a criminalităţii transfrontaliere. Este o

activitate care se „profesionalizează” din ce în ce mai mult, odată cu creşterea

gradului de organizare a reţelelor de proxeneţi. Acesţia îşi aleg piaţa în funcţie

de nivelul de trai al ţării ţintă, ca şi de mentalitatea, tradusă în legislaţie şi

acţiuni concrete ale factorilor de decizie, de la un moment dat din acea ţară. De

asemenea, în plan intern, se proliferează organizarea prostituţiei în reţele

conduse de proxeneţi. Chiar dacă se întâlnesc multe liber profesioniste, cea mai

mare parte dintre acestea şi-au început actvitatea sub „protecţia" unui proxenet.

organizarea prostituţiei presupune şi un grad din ce în

ce mai ridicat de infractionalitate sub aparenţa legii. În acest context, se poate

vorbi despre proliferarea agenţiilor de fotomodele, de impresariat artistic, oficii

matrimoniale şi agenţii de plasare a forţei de muncă în străinătate, în spatele

multora dintre acestea desfaşurându-se însă activităţi de prostituţie şi

0proxenetism.

un element de reţinut în materie de trafic este

controlul asupra victimei prin violenţă . Lovirea si vătămarea corporală, omorul,

ameninţarea şi şantajul, sechestrarea şi răpirea, violul si prostituţia forţată sunt

faptele penale pe care se construiesc şi functionează reţelele de trafic de fiinţe

umane. Falsul şi uzul de fals, darea si luarea de mită, trecerea frauduloasă a

frontierei completează infracţiunile prin care traficanţii reuşesc să îşi pună în

practică scenariile distructive. Trebuie accentuat şi faptul că recrutarea

46 ? Ghid de prevenire a traficului de fiinte umane, UNICEF, MarkLink, Bucuresti, 2004.Ghid de prevenire a traficului de fiinte umane, UNICEF, MarkLink, Bucuresti, 2004.

67

victimelor, ca prima etapă a traficului se realizează în majoritatea cazurilor tot

printr-o faptă penală, respectiv înselăciunea.

traficul de persoane este adesea invizibil. Victimele

sunt ţinute la distană de cei care le recrutează şi la eventuala revenire acasă nu

vorbesc de teamă şi de ruşine. Conştiinţa publicului este indecisă şi neclară cu

privire la traficul de persoane.

oraşele mari din zonele sărace ale României, în

special Moldova şi Muntenia, sunt principalul mediu de racolare a victimelor.

Provenienţa dintr-o familie dezorganizată sau dintr-un mediu în care tânăra a

suferit abuzuri creşte riscul de a accepta o falsă propunere de lucru in

străinătate. Nivelul scăzut de educaţie împiedică viitoarea victimă să evalueze

corect şi realist informaţiile şi planurile prezentate de recrutor.

„motorul” fenomenului de trafic il constituie decizia

de a pleca, susţinută de credinţa nefondată că, în străinătate, realizarea

personală este mai uşoară. O atare decizie se manifestă mai puternic la

persoanele care se confruntă cu o situaţie materială grea şi cu lipsa de

perspective în propria lor ţară. Tinerele cele mai expuse traficului cred ca

realizarea personală înseamna, în primul rând, a avea bani. Iar pentru a-i obtine

sunt capabile să înfrunte orice pericol.

în situaţia în care recrutorul este intâlnit prin

intermediul unor persoane cunoscute, acestea din urmă joacă un rol important în

convingerea victimei – fiindu-i prieteni sau vecini care îi cunosc îndeaproape

situatia materială îi familială îi vulnerabilitatea. Recrutorii sunt atât bărbaţi cât

şi femei având ocupaţii prin care vin în contact cu mulţi oameni, precum şofer

de taxi, barman sau chelner. Ei au aerul unor persoane demne de încredere şi

afişeaza discret semne ale bunăstării. Sunt foarte convingatori şi au mereu o

68

poveste despre cineva care a plecat şi s-a realizat din toate punctele de vedere în

străinătate.

cad victime proxeneţilor atât prostituatele, cât şi

tinerele dornice de câştiguri, care nu iau în calcul riscurile implicării în

„afacerea” propusă;

plata „serviciilor” prestate de proxeneţi şi prostituate

în străinătate se face, de regulă, prin curieri şi poştă bancară (WESTERN

UNION , MONEY GRAMM);

Bibliografie

1. Constituţia Romaniei

2. Codul Penal

3. Legea nr. 678 din 21 noiembrie 2001 privind prevenire si combaterea traficului de persoane, publicata in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001.

69

4. Legea nr. 301 din 29 iunie 2004 privind modificarea si completare Codului Penal, publicata in Monitorul Oficial , Partea I, nr 458 din iulie 2004.

5. Legea nr. 39 din mai 2003 privind combaterea criminalitatii organizate, publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr 387 din mai 2003.

6. Regulament de aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicat în Monitorul Oficial Partea I, nr. 206 din 31.03.2003

7. Legea nr. 211 din 27 mai 2004 privind unele măsuri pentru asigurarea protecţiei victimelor infracţiunii, publicată în Monitorul Oficial, partea I, nr. 505 din 4 iunie 2004.

8. Butoi Tudorel, Butoi Ioana Teodora, Tratat universitar de psihologie judiciară − teorie şi practică, Editura Phobos publishing house, Bucuresti, 2003

9. Butoi Tudorel, Dan Voinea, Alexandru Butoi, Valentin Iftenie, Constantin Zarnescu, Ioana Teodora Butoi, Luminita Georgeta Nicolae, Victimologie − curs universitar, Editura Phobos publishing house, Bucuresti, 2003

10. Buneci Petre, Butoi Tudorel, Butoi Ioana Teodora, Sociologie juridică şi devianţă socială – Perspectivă socio-juridică şi psihologică asupra lumii interlope şi crimei organizate, Editura Fundaţia Romania de maine, Bucureşti, 2001

11. Bechetea Vasile, Pleata C., Drogurile şi traficanţii de droguri, Editura Paralela 45, Piteşti, 1998

12. Cressey Donald R., Criminal organisation, Heinemen, Educational Books London, 1972

13. Miclea Damian, Hăţişurile crimei organizate, Editura Libra, Bucureşti, 2001

14. Macavei Elena, Prostituţia intre ignoranţă şi mistificare, Editura Antet XX Press, 2005

15. Macavei Elena, Prostituţia, mod de socializare şi comercializare a sexului, în Psihologia, nr. 2/2002

16. Ghid de prevenire a traficului de fiinţe umane, UNICEF, MarkLink, Bucuresti, 2004.

70

17. Ungureanu Ştefania Georgeta, Cudritescu Gianina Anemona, Oana Cristina Lixandru, Adriana Camelia Voicu, Femeia contemporană – intre deziderat si realitate – Editura ProUniversitaria, Bucuresti, 2004

18. Trafficking for forced labour, traning manual, International Labour Office, Declaration on fundamental principles and right of right worth.

19. L.Stroeminger, Tulburări ale instinctului sexual. Perversiuni sexuale, traducere de Simona Pelin, Editura Antet, Bucureşti, 2002

20. Păunescu Constantin, Agresivitatea şi condiţia umană, Editura Tehnică, Bucureşti, 1994

21. Mitrofan N., Butoi T., Zdrenghea V., Psihologia judiciară, Editura Şansa SRL, Bucureşti, 1992

22. Dragomirescu V. T., Psihosociologia comportamentului deviant, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1976

23. Bogdan T., Sântea I., Analiza psihologocă a victimei. Rolul ei în procesul judiciar, M. I., Serviciul Editorial şi Cinematografic, Bucureşti, 1988

24. Oancea Ioan, Probleme de criminologie, Editura ALL, Bucureşti, 1995

25. Rădulescu M. Sorin, Sociologia crimei şi criminalităţii, Casa de Editură şi Presă Şansa, Bucureşti, 1996

26. Sava Ionel Nicu, Studii de securitate, Centrul Roman de Studii Regionale, Bucureşti, 2005.

27. Ognev Ivan, Russev Vladimir, Securitatea psihologică, Editura Fundaţiei Culturale Ideea Europeană, Bucureşti, 2005.

28. Revista PENTRU PATRIE editată de Ministerul Administraţiei şi Internelor, Bucureşti, nr. 1- 12 ,2005.

29. Ziarul POLIŢIA ROMANĂ, bilunar editat de Inspectoratul General al Poliţiei Romane, anul XV, nr. 30- 43, Bucureşti, 2005.

30. Organizatia Internationala pentru Migratie WWW.OIM.RO

71

72