Cartea Judecatorilor da impresia ca israelitii aveau parte de mult mai multa carmuire cevat erau ei pregatiti sa tolereze

Cap I Regalitatea- forma de organizare si administrare

I.1 Instituirea regalitatii

Cartea Judecatorilor in care ni se istoriseste activitatea judecatorilor, conducatori ai poporului evreu instituiti de Dumnezeu da impresia ca israelitii aveau parte de mult mai multa carmuire decat erau ei pregatiti sa tolereze. Judecatorii, ca forma de guvernamant a aparut dupa moartea lui Iosua, urmasul lui Moise si a disparut sub profetul Samuel, odata cu instaurarea monarhiei. In principiu ea nu este o functie ereditarasi se poate sa se refere la un grup restrans de triburi. Judecatorii nu erau conducatori nationali, care sa se succeada la putere. In mod normal, conducea fiecare cate un trib si e posibil ca unii sa fi fost contemporani intre ei. Prin urmare, fiecare coalitie militara trebuia negociata pe o baza ad hoc.

In acest timp se perpetuau diviziunile tribale i se mpiedica unitatea. Tradiia israelit, deja bine consolidat, de egalitate, discuii n cadrul comunitii, dezbateri i argumentri aprinse, i fcea ostili ideii de stat centralizat, care ar fi impus plata unor impozite grele pentru armata permanent de soldai profesioniti. Preferau armatele tribale care ndeplineau serviciul militar fr plat. Intr-adevr, Cartea Judectorilor se constituie ca un eseu despre evoluia instituional, deoarece arat cum ntmplri aspre i-au obligat pe israelii s-i modifice forma de guvernamant pan la a instaura regalitatea limitat. Pe la nceputul crii, n capitolele 6-8, se relateaz povestea lui Ghedeon, alt om srac i de condiie umil, care treiera griul n arie i pe care Dumnezeu l-a fcut s devin om puternic i viteaz". Iniial, Ghedeon era o cpetenie mrunt, abia dac avea 300 de oameni sub comanda sa, dar succesul su ulterior a fost atat de mare, ncat, pentru prima oar n istoria lui Israel, i s-a conferit dreptul de a lsa motenitor la tron: Domnete peste noi tu i fiul tu, pentru c ne-ai izbvit din mainile madianiilor." Iar Ghedeon a rspuns: Nici eu nu voi domni peste voi, nici fiul meu nu va domni peste voi. Ci Domnul s domneasc neste voi!" Refuzanrt coroana, acest om bun i umil arta poporului c Israel era nc o teocraie.Totui, sunt istorici care cred c Ghedeon i descendenii lui ar fi putut deveni dinastie regal a lui Israel dac fiul lui Ghedeon, Abimeleh, nu s-ar fi preschimbat ntr-un monstru i n-ar fi comis una dintre crimele cele mai stupefiante din ntreaga Biblie, mcelrind aptezeci dintre fiii tatlui su. Astfel a luat sfarsit tragica familie a lui Ghedeon, dar o mare parte din restul Cartii Judecatorilor arata implicit natura nesatisfacatoare a sistemului tribal dezbinat, repetand morala:"In zilele acelea nu era rege in Israel si fiecare facea precum credea el ca este bine" (Jud. 17,6;20,25).Ultimele trei capitole din carte relateaz despre uciderea atroce a concubinei unui levit n Ghibeea lui Beniamin, ceea ce duce la o confruntare crancen ntre urmaii lui Beniamin i alte triburi. In acest timp, ameninarea filistenilor devenea tot mai serioas, pe msur ce triburile lui Israel se luptau ntre ele. Felul n care sunt prezentate faptele poate fi considerat propagand monarhist ex postfacto, dar faptele n sine erau destul de clare. Un duman extern a fcut ca triburile s se uneasc i Israel a adoptat un sistem central de comand n caz de razboi, din cauza faptului ca nu aveau alta alternativa.Filistenii constituiau un adversar mult mai redutabil dect canaaniii indigeni pe care israeliii i deposedau ori ii transformau n iloi. Filistenii fceau parte din seminia cea mai prdalnic a epocii trzii a bronzului, aa-numitele popoare ale mrii, care au distrus ceea ce mai rmsese din civilizaia minoic n Creta i nu mult a lipsit s cucereasc Egiptul. Inc de pe atunci aveau arme de fier, fiind foarte disciplinai n organizare, avnd o aristocraie de tip feudal-militar. Tribul lui Beniamin a avut cel mai mult de suferit de pe uma lor, reprezentnd avangarda rezistenei.Perioada care ncepe cu campania naional mpotriva filistenor este deosebit de bogat n documente. Acestea evidentiaza faptul c, dei iraeliii au recurs la monarhie drept rspuns la ameninarea cu anihilarea din partea puterii filistenilor, au fcut-o cu imens reinere i prin mijlocirea unei institutii mai vechi, profeia. Si aceasta datorita faptului ca intr-o teocratie ca a lor profetul era agentul prin intermediul caruia Dumnezeu isi transmitea poruncile. Cea mai important funcie a sa, i singura, de altfel, era aceea de a juca rolul de intermediar ntre Dumnezeu i popor, i pentru a face aceasta trebuia s se afle n mijlocul mulimii.

Dup ce s-a maturizat, Samuel a devenit judector, cltorind peste tot n ar. Cnd puternicele fore filistene au lovit din plin aezrile israelite, nvingndu-i umilitor i capturnd nsui chivotul legii si distrugnd (din ct se pare) altarul din ilo, oamenii au apelat n mod firesc la Samuel, care a jucat un rol important n a hotr dac , i dac da, cum anume s treac israeliii la regalitate.

Cartea Inti a lui Samuel ne ofer informatii din dezbaterile pline de ngrijorare ce aveau loc n legtur cu acest subiect. Exista un candidat asupra cruia nimeni nu avea dubii, Saul, cpetenia de formaiuni de gheril din triburile Beniaminilor, o personalitate tipic pentru liderii israelii charismatici care se nlau din nimic, prin propria lor energie i graia divin. Dar Saul era din sud, i lipseau talentele diplomatice pentru a-i concilia pe cei din nord. Caracterul su ntunecat este admirabil descris n Biblie: un tip oriental, alternand ntre generozitate neateptat i furie nestpanit, viteaz de fiecare dat, druit cu haruri, dar aflandu-se mereu la marginea prpastiei i uneori chiar atarnand deasupra ei. Samuel a avut dreptate s ezite n a-1 unge rege. De asemenea, le-a amintit oamenilor c ei niciodat nu avuseser vreun rege i c, fiind o teocraie, a alege la carm un rege nsemna pentru Israel a respinge autoritatea lui Dumnezeu, deci a pctui.I-a avertizat pe oameni asupra tuturor detavantajelor monarhiei armatele de profesioniti, claca (munca forat). Se pare c s-a rzgndit de cteva ori n legtur cu puterile precise pe care urma s le aib Saul. Dar n cele din urm, victoriile anterioare ale lui Saul i nfiarea sa impresionant au fcut ca voina popular s e impun, iar Samuel i s-a supus fara convingere, cernd sfatul divin: Iar Domnul a zis ctre Samuel: Ascult glasul lor i pune-le rege. (I Regi 8, 22)II.2 Inscaunarea, obligatiile si prerogativele regaleIn vremea regalitatii se mentine organizarea teocratica, regele fiind socotit loctiitorul lui Dumnezeu, avand obligatia sa conduca poporul pe drumul pastrarii legamantului si al poruncilor divine. De aceea, la urcarea pe tron, regelui i se inmana un exemplar din Lege. si i se cerea sa nu asupreasca poporul. Regatul sau purta in virtutea faptului ca el era reprezentantul lui Dumnezeu, numele de "Regatul lui Iahve" (II Paral. 13, 8). In exercitarea functiunii sale, el era ajutat de functionari de la curte si de stat, precum si de batrani.. El era socotit conducatorul vazut si suprem al statului israelit, de aceea era respectat de popor ca unsul lui Dumnezeu peste care se pogoara duhul Domnului si ii poarta de grija.Dupa legea divina, conducatorului israelit i se cerea sa descinda din poporul sau. El era ridicat la aceasta treapta numai in urma unui ceremonial deosebit. Insotit de ostasi regele mergea spre un loc public, mai apoi la templu ca sa fie uns cu untdelemn sfintit. Ungerea aceasta era de doua feluri: publica si particulara. in urma acestei ungeri el purta numele de unsul lui Iahve.Solemnitatea inscaunarii regelui continua dupa ungere cu imbrcarea vesmintelor si oferirea insemnelor regale. Astfel, suveranul israelit era imbracat cu vesminte albe din purpuri si apoi isi primea podoabele regale ce constau din: diadema- ce se aseza pe cap, sceptrul, un toiag din lemn impodobit cu aur pe care-l tinea in mna ca semn al puterii regale si al conducerii drepte. Intre insemnele regale mai amintim bratara de aur si tronul regal, ca simbol al inaltimii si majestatii regale.

Fiind imbracat si impodobit cu aceste insemne specifice demnitatii regale i se inmana un exemplr pe care depunea juramant, iar mai apoi urma juramantul batranilor in fata lui si la intrarea sa solemna in cetate era ovationat de popor cu strigate, in sunet de trambite:" sa traiasca regele".

Aratarea regelui, numit uneori chiar "fiul lui Dumnezeu" constituia un prilej de bucurie, dupa cum fata lui agitata preveste moarte. Cei care il intalneau pe drum i se inchinau.

Conducatorul evreu se bucura de prerogative specile:loc rezervat la templu, locuirea in palat si deplasarea cu trasura speciala. Aparitia sa in mijlocul poporului se facea in prezenta unei suite din administratia sa. Protectia ii era asigurata de garda regala, formata in mare parte din mercenari. Tot ostasilor din garda regala le revenea si datoria de a pazii palatul unde-si aveau locul sotiile regelui, fiind si soli ai regelui.Potrivit Legii, regele avea datoria sa nu-si sporeasca armata, sa nu aiba mai multe femei si sa nu intretina lux la curte. Aceste prescriptii au fost inlaturate, de aceea profetii ii mustrau si-i acuzau de lipsa de preocupare pentru bunastarea poporului.

Regele era judecatorul suprem, conductorul armatei, declara razboi, incheia pacea si impunea tributul celor invinsi. El nu avea dreptul de a da legi, ci de a aplica pe cele existente, insa sub regele David a fost organizat cultul, a mutat capitala la Ierusalim si a numit prefecti in provinciile organizate de el.Casa regala era intretinuta din bunurile domeniilor regale, daruri in aur si argint, prada de razboi, venituri din comert. Din cauza asiro-babilonienilor, in anii 721 i Hr. si 587 i. Hr. au fost desfiintate cele doua case regale, Israel si Iuda.

Cap. II Regalitatea in Israel pana la robia asiriana II. 1 Regii lui Israel pana la scindarea regatuluiRegele Saul

Era fiul lui Chis, din tribul Veniamin. A fost primul rege al Israelului, aproximativ intre anii 1020-1000 i. e n. La prima consemnare despre el se spune ca era un tanar frumos, inalt si de o inteligenta superioara. In Talmud Sota 10 este caracterizat astfel:" Nu este om mai bun ca el in poporul Israel", iar in Talmud Ioma 22 aflam : "Cand Saul a fost incoronat avea un an". Sensul versetului este ca, dupa cum copilul de un an nu are pacate, tot asa era si Saul.

El provenea dintr-o familie foarte onorabila. Se stie ca tatal sau era un om bogat si voinic. Profetul Samuel, care si-a luat misiunea de a numi un rege, si-a dat seama ca Saul era cel mai potrivit. Nu aceeasi a fost si hotararea poporului. Numai dupa prima sa lupta , in care i-a invins pe cei din Amon, intregul popor l-a recunoscut ca rege al Israelului. El a ales cetatea Ghilgal Veniamin ca resedinta pentru conducerea tarii. Aici filistenii fusesera batuti de fiul sau, Ionatan.A-i invinge definitiv pe filisteni era totusi foarte greu, caci poporul evreu nu avea inca o putere militara suficienta pentru realiza acest deziderat. In schimb, Saul a reusit sa iasa invingator in luptele purtate cu statele vecine ca Moab, Amon, Edom, consolidand pozitia tarii sale in regiune. Cu filistenii situatia era mai complicata , iar profetul Samuel a subliniat acest lucru:" Si a fost un razboi greu cu filistenii toata viata lui Saul". Aceasta situatie a dainuit si in timpul domniei regelui David, succesorul la tron al regelui Saul.Cand starea generala a tarii se stabilizase si exista deja o unitate a poporului a aparut conflictul cu Amalec, cel mai mare dusman al evreilor. Israel primise o porunca de la Dumnezeu :" Sa stergi amintirea lui Amalec de pe pamant!" (Deut. XXV, 19). Regele Saul n-a vrut sau n-a putut sa inteleaga temeiul acestei misiuni, determinata de cele petrecute in pustiu, unde popoul evreu, dupa un drum lung de 40 de ani, fara a avea vreo vina, a fost atacat de amaleciti, suferind pierderi grele. Saul a incalcat porunca Domnului. Capitolul 15 al Crii nti a lui Samuel conine o scen extrem de vie i de tulburtoare, n care batrnul profet l acuz pe rege de acte de nesupunere religioas n privina przii de rzboi; ruinat, regele i recunoate pcatul dar l roag pe Samuel s-i dea cinstire n faa poporului su. Samuel i ndeplinete rugmintea ns i revars furia i sentimentul de frustrare asupra unui nenorocit de prizonier, Agag, Regele amalecit, care s-a apropiat de el tremurnd, zicnd: De bun seam amrciunea morii a trecut." Dar Samuel l-a tiat pe Agag pe altar. Samuel a avut ntotdeauna o doz, de fanatism, n special n ceea ce-i privea pe amalecii, cernd exterminarea acestora. Acesta a fost si motivul pentru care Saul a pierdut sprijinul preotimii si increderea lui Samuel, profetul care il unsese rege.

De aici incepe decaderea, Saul devine melancolic, suspicios, irascibil. Razboiaiele cu filistenii continua, dar succesele se datoreaza de aceasta data lui David. In loc sa-i multumeasca, regele Saul incepe sa-l urasca si sa-l prigoneasca. Inca David si Micol, fiica regelui se indrageau, iar Ionatan, fiul lui Saul, care tinea foarte mult la David, deseori ii lua apararea inaintea tatalui sau. Micol care se casatorise cu David il salvase de ura tatalui ei, care planuise sa-l ucida, strecurandu-l cu o funie pe fereastra. Ura s-a amplificat mai ales dupa reusita lui David inaintea lui Goliat, ceea ce l-a facut pe acesta sa se refugieze in Iudeea.

Saul era furios nu numai pe David, ci si pe preotii care-l sustineau, ceea ce a facut ca ruptura dintre popor si ege sa se adanceasca. Sfarsitul lui Saul a venit dupa reizbucnirea razboiului crunt cu filistenii. Acestia au intrat in Israel si au cucerit Sune. Israelitii au suferit o grea infrangere, deoarece filistenii aveau mijloace de lupta superioare. Trei fii ai lui Saul intre care si Ionatan, au murit in lupta. Ranit grav, Saul i-a cerut omului care ii ducea aremele sa-l strapunga , iar cand acesta a refuzat, a luat singur sabia si s-a siucis. Intr-o alta versiune , un tanar din Amalec, l-ar fi ucis (II Regi11,6-10)A doau zi filistenii l-au gasit pe regele dusman mort, i-au taiat capul si l-au atarnat de zidurile cetatii Bet-San. Oamenii din Iabes Galaad, pe care Saul ii ajutase , au venit noaptea , au luat corpul acestuia si l-au ingropat cu onoruri in cetatea lor. Dupa Cartea I Regi 31,12, ei au ars trupul lui Saul si Ionatan pentru ca filistenii sa nu e mai pangareasca. Pentru Israel, conecintele pierderii acestui razboi au fost grele , tara a fost subjugata filistenilor , care au ocupat portiuni importante di teritoriul ei, situatie care s-a perpetuat si in timpul regelui David. Unitatea statala lasata de Saul era superficiala, fara o organizare solida. Ii va reveni regelui David misiunea de a realiza consolidarea statului Israel , in special sub aspect politic, militar, organizatoric si religios.

Regele DavidFiul cel mic al lui Iesei (Isai), stranepotul lui Rut si Booz. A fost al doilea rege al lui Israel si primul dintre regii Beit David (Casei lui David). A domnit intre anii 1010-970 i.e.n., din care 7 la Hebron si 33 de ani la Ierusalim.

Davin s-a nacut la Betleem. Era pastorul turmei familiei sale. In aceasta ocupatie el a capatat curajul de care mai tarziu a dat dovada in lupta si tandretea si grija pentru turma, depre care avea sa cante mai tarziu ca atribute ale Dumnezeului sau. La fel ca si Iosif, a suferit din cauza relei vointe si a invidiei fratilor sai mai mari, poate din cauza talentelor cu care l-a inzestrat Dumnezeu.Acest tanar despre care Midrasul spune ca era viteaz, intelept si neorgolios s-a aflat datorita calitatilor sale printre mercenarii recrutati de Saul. La nceputul carierei sale de otean, David nu tia s manuisca armele. Si-a pus pe el armura i s-a ncins cu sabia i a ncercat n zadars umble astfel mbrcat, cci nu era deprins cu astfel de armur. (I Regi 17, 39). El folosea o arm mult mai primitiv, pratia, i cu aceasta a izbndit n prima sa mare fapt, uciderea preaputemicului filistean Goliat. Cand David s-a intors de la lupta in care l-a omorat pe Goliat, femeile lui Israel l-au intampinat cantand:"Saul a batut miile lui, iar David zecile lui de mii". Saul spre deosebire de fiul sau Ionatan, aflat intr-o situatie similara, a fost tulburat de lucru acesta si din ziua aceea l-a privit cu ochii rai pe David.

Insa relatiile dintre Saul si David s-au inrautatit treptat, ajungandu-se pana acolo incat lui David i-au fost retrase onorurile militare. Alta data, Saul a incercat sa-l omoare pe David aruncand cu o sulita asupra lui. Urmatoarele etape din istoria lui David sunt marcate de o fuga constanta din calea lui Saul care il urmarea fara incetare. Nimeni nu-i putea oferi adapost , iar cei care il ajutau erau pedepsiti cu cruzime de un rege orbit de manie. In cele din urma, neputand sa reduca ostilitatea lui Saul, a ajuns la o intelegere cu regele filistean Achis, din Gat, si a primit stapanirea asupra orasului de frontiera Ticlag. Conjunctura aceata i-a fost favorabila, ajutand la desavarsirea pregatirii sale militare. De la filisteni a deprins regele David arta rzboiului, inclusiv felul n care manuiau noile lor arme de fier, i a devenit atat de priceput ncat regele Achi din Gat i-a druit un fief. David ar fi putut s se identifice total cu filistenii, dar n cele din urm a ales tronul lui Iuda. Fiind pe de o parte cpetenie filistean, iar pe de alta lider al celor care se opuneau nepriceputului Saul, el i-a format o trupa de cavaleri profesioniti, de soldai care i-au jurat credin, i erau extrem de apropiai i ateptau s fie rspltii cu pmant. Aceasta era fora pe care s-a bazat i care i-a permis s devin rege al lui Iuda dup moartea lui Saul. A ateptat apoi izbucnirea disensiunilor n regatul de nord, Israel, i uciderea lui Iboset, succesorul lui Saul la acel tron. In acel moment, btranii lui Israel i-au oferit lui David tronul din nord. Este important s nelegem c regatul lui David nu a fost, cel puin iniial, o naiune coordonat, ci era format din dou entiti naionale separate, fiecare avnd un contract separat cu el.

David a devenit unul dintre cei mai longevivi regi ai lui Israel, domnia sa insumand peste 40 de ani, dar si unul din cei mai populari regi pe care l-a avut vreodat Israel, astfel c, dup mai mult de dou mii de ani de la moartea sa, evreii considerau domnia lui drept o epoc de aur. Totui, la acea vreme, domnia i era nesigur. Forele pe care se putea baza nu erau catui de puin israeliii, ci grzile sale personale, formate din mercenari strini, cheretienii i peletienii. Puterea lui se baza pe o armat profesionist, ai crei ofieri trebuiau rasplatiti cu pamant pe care-l puteau transforma n feude pentru a-i ntreine oamenii. Dar, pentru a dona pmant, trebuia mai ntai s-l aib, ceea ce nu putea face ntotdeauna prin cuceriri. De unde i seria de revolte i conspiraii mpotriva domniei lui, dintre care cea mai serioas l-a avut n frunte pe propriul su fiu, Absalom. Toate revoltele au fost nbuite graie mainii militare a lui David; dar domnia de patruzeci de ani nu a fost nici o clipa netulburat, iar intrigile privitoare la succesiune au continuat pn la sfarit.Cu toate acestea, David a fost un rege mare, i aceasta din trei motive. Intai, a mbinat rolul de rege cu cel sacerdotal ntr-un mod n care Saul n-a izbutit niciodat s o fac. Samuel nu avea un succesor imediat i o mare parte din autoritatea sa spiritual s-a transmis lui David. In ciuda rutilor sale ocazionale, David era n mod evident un om de o profund simire religioas. Alegerea sa dumnezeuiasca este conacrata prin ungere. David, unsul Domnului, devine astfel tipul prin excelenta al lui Hristos, caci ebraicul Mesia si echivalentul sau grecesc Hristos inseamna amandoua Unsul sau Unsul Domnului. Adeseori in profetiile mesianice ale Vechiului Testament , Mantuitorul asteptat va fi desemnat ca "Fiul lui David". La fel ca si fiul i motenitorul su Solomon, David avea multe haruri, printre care i o bogat imaginaie artistic. Tradiia conform creia era compozitor, poet i psalmist este preaputernic pentru a fi respins. Biblia consemneaz c lua parte personal la dansurile rituale. Exista o serie de dovezi cum ca regele David a compus o multime de ode si elogii. O traditie mai veche il descrie ca pe "cantaretul placut al lui Israel"(2 Sam. 23,1), iar scrierile Vechiului Testament de mai tarziu vorbesc despre faptul ca el a condus inchinarea muzicala a Israelului, despre faptul ca a inventat si a cantat la instrumente muzicale si despre compozitiile lui. Saptezeci si trei de psalmi din Biblie sunt considerati Psalmi ai lui David, unii dintre ei implicand foarte clar faptul ca el a fost autorul. In Psalmi, David profeteste despre Hristos, urmasul sau. Dupa prorociile din Psalmi, Mesia va fi nu numai Fiul lui David ci si Fiul lui Dumnezeu, iar imparatia sa va fi universala si vesnica:"Domnul a zis catre Mine: Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut! Cere de la Mine si-Ti voi da neamurile mostenirea Ta . Si stapanirea Ta, marginile pamantului"(Ps 2, 7-8) In al doilea rand poziia lui David ca preot si rege prea s fi primit binecuvantarea divin, atata avreme cat realizrile sale pur militare nu i-au gsit rival. I-a nfrant decisiv pe filisteni, pironindu-i pentru totdeauna ntr-o fie ngust de-a lungul coastei. Saul reuie s reduc mult enclavele canaanite ce mai rmseser pe teritoriul ocupat acum de israelii, dar David a definitivat procesul. Apoi s-a ndreptat spre Ammon, Moab, Edom, Aram-Zobar i chiar Aram-Damasc, n ndeprtatul nord-est. Succesele sale militare erau consfinite prin aliane diplomatice i cstorii dinastice. Intr-un anume sens, acest mic imperiu israelit a depins de un accident al istoriei. Imperiul din sud, cel egiptean, deczuse; imperiile de la rsrit, ale Asiriei si Babilonului, nc nu se maturizaser. In acest gol a nflorit regatul lui David. Dar propria sa capacitate i experiena, spectrul larg al cunotinelor sale ca i nelegerea pe care o avea asupra factorilor economici au contribuit i ele la expansiune. El a sesizat cat de important era s-i consolideze autoritatea peste marile drumuri comerciale regionale, i a stabilit contacte economice i culturale cu bogatul regat-ora Tir. David avea perspective largi, n vreme ce precedenii carmuitori israelii fusesera niste regionaliti cu vederi nguste.In al treilea rnd, David a stabilit o capital naional i regional, o alt victorie de-a sa personal. Israeliii nu fusesera in stare sa ingenuncheze Ierusalimul n peste 200 de ani, dei era oraul cel mai important din punct dc vedere strategic n interior: Cat despre iebusii, locuitorii Ierusalimului, fiii lui Iuda n-au putut s-i alunge; dar iebusiii vieuiesc mpreun cu fiii lui Iuda pn n ziua de azi. Ierusalimul controla ruta principal de la nord la sud din interior; n plus, era legtura cea mai fireasc ntre nord i sud. Eecul cuceririi oraului a fost unul dintre cele mai importante motive de apariie a dou grupuri distincte de israelii ceea ce mai trziu avea s devin Regatul lui Israel n nord i Regatul Iudeii n sud. Prin cucerirea Ierusalimului, David credea c putea contopi cele dou jumti ntr-un singur tot i este limpede c asediul a fost un act politic i militar deliberat. L-a cucerit printr-o lovitur de mare cutezan, al crei erou a fost, generalul Ioab.Comportamentul ulterior al lui David n Ierusalim confirm opinia c oraul avea o deosebit important politic pentru el. Nu i-a masacrat pe locuitori, nici nu i-a izgonit. Dimpotriv, se pare c inea foarte mult s fac din ei proprii lui partizani credincioi. A reparat zidurile i terasele din Milo, a ocupat cetuia, care mai era numita i Sion, a construit o cazarm pentru vitejii lui", un palat pentru sine, iar de la ultimul crmuitor al oraului a luat pmntul pe care avea s ridice un loc sfnt central pentru ntregul popor israelit. Apoi a adus Chivotul, care era cea mai preioas relicv religioas a israeliilor i simbolul unitii lor. Si la aezat n propriul su ora, sub protecia tronului i a armatei sale personale. Toate aceste fapte erau menite a-i ntri poziia i a identifica religia naional, ntregul popor si coroana cu sine nsui si cu descendenii si. Pentru a-i apra poporul i credina lui, pentru a le pune la adpost de vrjmaii externi, trebuia nu numai s ntemeieze un regat-stat, ci s imobilizeze i popoarele care-1 nconjurau. Acest lucru nsemna c trebuia s ntemeieze i s consolideze Casa David, Ierusalimul fiindu-i capital i loc sfnt, central. Dar este limpede c el nu considera regalitatea sa ca pe ceva firesc. Inelegea religia lui Iahve; se considera un om religios; n plus, avea i rolul de profet-preot i adeseori se comport ca atare n ceea ce compunea scria sau n felul n care dansa. Este semnificativ c a iniiat regalitatea ereditar, fr a susine dreptul primului nscut. Trei dintre fiii lui mai mari, care ar fi putut s-l urmeze la tron, Absalom, Amnon i Adonia, au rupt legturile cu el i au murit de moarte violent. La vrst naintat, David i-a numit succesorul. Fiul pe care l-a ales, Solomon, nu era general activ ci judector i crturar n probleme de tradiie iudaic, singurul dintre fiii si care putea s ndeplineasc ndatoririle religioase ale regalitii.Mutand Chivotul la Ierusalim, pentru a consfini religios statutul Capitalei, David nu a construit un templu grandios pentru a-1 adposti, aa dup cum s-ar fi potrivit coroanei i liniei regale. Chivotul era o umil pies de mobilier religios, care la origine coninuse legmantul nsui. Era un obiect preuit de israelii, amintindu-le de originea lor modest i ntruchipand strvechea ortodoxie i puritatea crezului lor teocratic. Relatarea biblic ofer ulterior justificri pentru faptul c David nu a construit acel templu: Dumnezeu nu i-ar fi dat voie ntruct el era, mai presus de toate, un rzboinic, un om al sangelui; n plus, era prea ocupat cu rzboaiele n sine. Prima scuza este eronat, desigur, deoarece rzboiul i religia israelit erau strans asociate. Preoii aveau un fel anume de a sufla n trompete atunci cnd chemau la rzboi; Chivotul putea fi, i uneori i era, transportat pe cmpul de btlie; rzboaiele lui David erau binecuvntate n cel mai nalt grad de consimmntul divin. A doua explicaie este mai plauzibil, dar David a domnit n Ierusalim timp de treizeci i trei de ani, dintre care muli au fost panici, i, dac ar fi vrut s construiasc un templu, cu siguran c i-ar fi acordat prioritatea suprem printre lucrrile sale extensive de construcie. Mai degrab am putea spune ca nu a dorit s schimbe natura i echilibrul religiei israelite, el simind c un templu regal central ar fi fcut tocmai acest lucru. i se crede c asta explic nsrcinarea pe care i-o d de pe patul de moarte motenitorului desemnat de el, Solomon cel ntelept, s urmeze legea mozaic n toat puritatea ei: S pzeti legmantul Domnului Dumnezeului tu, umbland n cile Lui, hotararile Lui, aezmintele Lui, precum sunt scrise n legea lui Moise."Regele Solomon

Este al treilea imparat al lui Israel (cca 971-931 i.d. Hr.) , fiu al lui David si al Bat-Sebei; numit si Iedidia de proorocul Natan. Solomon nu apare in relatarea biblica decat in ultimele zile ale lui David, in ciuda faptului ca s-a nascut la inceputul domniei tatalui sau.Desi, a fost cooptat ca rege inca din timpul domniei tatalui sau sub influenta proorocului Natan si a Batsebei, mamei sale, cand la moartea lui David a devenit singurul carmuitor, primul lucru pe care l-a facut Solomon a fost de a-l ierta pe Adonia, fratele sau mai mare, cel care considerandu-se mostenitor de drept, s-a declarat singur rege. Apoi, insa cand Adonia a cerut sa se casatoreasca cu Abisag, femeia care il ingrijise pe regele David in ultimi ani de viata, Solomon s-a suparat si a ordonat ca fratele sau sa fie ucis, deoarece pusese la cale un plan prin care urmarea sa intre in posesia tronului regal. Aceasta atitudine a adoptat-o Solomon si fata de unii ministri ai tatalui sau, acuzati de colaborationism cu Adonia.

Solomon a fost primul domnitor dinastic al lui Israel. Cu toate ca el a venit la putere fara acel dar carismatic deosebit de la Dumnezeu, el l-a primit in timpul viziunii pe care a avut-o la Gaban, cand Domnul i-a oferit sa aleaga dintre darurile Lui. Realizand imensitatea sarcinii ce ii revine, Solomon a ales o "inima priceputa". Iar aceasta intelepcine dobandita a dovedit-o mai ales in modul in care a gestionat disputa dintre doua femei care-si revindicau acelas copil.

Intrecandu-si in itelepciune contemporanii, Solomon a devenit marele autor al cartilor didactice ale lui Israel, el compunand mii de proverbe si cantari. Doua colectii mari de proverbe ii sunt atribuite si intreaga colectie ii poarta numele ii calitate de colaborator principal. Tot lui ii sunt atribuite si Cantarea Cantarilor si Eclesiastul, psalmul 72- regal, respectiv 127- psalm de intelepciune.

Dupa eliminarea rivalilor, regele Solomon a dobandit libertatea de actiune pentru infapturea proiectelor sale. A inceput prin adoptarea unei masuri de reformare in politica militara, ce avut in vedere armatele tribale din nord care au fost desfiintate. In loc de asta, a introdus munca forat, claca, aplicat n zonele canaanite si n partea de nord a regatului Iuda fiind exceptat. Ca form de serviciu militar naional, claca era mai puin onorabil dect serviciul n cadrul armatei i mult mai dur, prin urmare mai detestabil. Solomon a folosit-o tot pe scar larg n programele sale de construcii. Munca de construcie includea lrgirea i glorificarea planului destul de rudimentar conceput de David de a transforma Ierusalimul ntr-un centru regal naional-religios. Dar cuprindea i construirea a trei noi orae-fortree regale n diferite pri ale rii: Iat hotrrea pentru darea [munca forat] pe care a pus-o regele Solomon ca s zideasc templul Domnului, casa lui, Milo, zidul Ierusalimului, Hoar, Meghido i Ghezer." (I Regii 9, 15)Scopul principal al oraelor era cel militar de a oferi baze pentru noua armat de care de rzboi a lui Solomon. David nu avusese niciodat o armat dotat cu care de rzboi, semnul puterii supreme n acea vreme. n Meghido, oraul cel mai important dintre toate din punct de vedere strategic, Solomon a construit un cartier regal, nconjurat de un zid nalt de aprare, cu o poart de acces imens, puternic i cldiri care puteau adposti 150 de care de rzboi i 400 de cai. Hoar, un ora abandonat, a fost i el dotat cu un cartier regal, poart de acces, ziduri i grajduri imense. Ghezer, un ora primit drept zestre, care controla drumul spre Egipt, a fost transformat de Solomon ntr-un alt ora regal pentru care de rzboi.Solomon avea nevoie de forele sale, formate din care de rzboi i dispuse cu mult grij, pentru a-i apra drumurile comerciale i regatul de atacurile din afar. Dar este limpede c scopul lor era i acela de a menine ordinea intern, ceea ce i fceau cu deosebit eficacitate, pentru c triburile nu aveau care de rzboi.

Pentru programele sale ambiioase, Solomon avea nevoie nu numai de for de munc, ci i de bani. Astfel c cerea bir de la triburi. David pregtise terenul pentru aceast aciune, fcnd recensmntul. Ceea ce i-a atras critici foarte aspre, pe motiv c era mpotriva religiei israelite, iar David i-a recunoscut pcatul. Bazndu-se pe datele furnizate de recensmnt, el a mprit ara n dousprezece regiuni de impozitare, impunnd o tax suplimentar pentru a face rost de proviziile necesare ntreinerii oraelor care adposteau carele de rzboi i alte depozite regale. Dar resursele regatului nu erau ndestultoare. Astfel c Solomon a raionalizat cuceririle tatlui su, retrgndu-se din Damasc aprarea acestuia era prea costisitoare i cednd alte teritorii n nord-vest lui Hiram, regele Tirului, care a devenit aliatul lui de ndejde, de la care a primit n schimb meseriai pricepui i provizii.

A extins comerul, cstorindu-se cu fiicele tuturor prinilor vecini, fluturnd sloganul comerul urmeaz mireasa". S-a nrudit cu regele faraon al Egiptului, lund-o de soie pe fiica acestuia i astfel a obinut oraul Ghezer. Biblia ne spune i de alte aliane matrimoniale, cci n afar de fata lui Faraon, a iubit i alte multe femei strine: moabite, amonite, edomite, sidoniene i hitite" Diplomaia i comerul se mpleteau strans, prin urmare. Vizita reginei din Saba, venit din Arabia de Sud, avea ca scop comerul, cci Solomon controla comerul arab, n special n ceea ce privea mirtul, tmia i mirodeniile. Iosif Flaviu relateaza ca, Solomon organiza concursuri de ghicitori cu Hiram din Tir, un alt mare monarh care se ocupa de comer. In epoca timpurie a fierului nu era neobinuit o asemenea form de schimb diplomatic, ce implica punerea n joc a mari sume de bani, uneori chiar orae i care fcea parte din procesul de schimb n natur. Solomon i Hiram stpneau n comun o flotil de corbii care naviga din Eion-Gheber pn n Ofir, adica in Africa de Rsrit. Cei doi regi fceau nego cu psri i animale rare, lemn de santal i filde. In plus, Solomon fcea comer i cu arme.Mare parte din averea pe care o obinea Solomon din comer i impozite era vrsat n bugetul regal. i-a construit astfel un palat regal somptuos, cu o sal impuntoare, al crei acoperi din lemn de cedru se sprijinea pe 48 de pilatri enormi, din lemn, dup modelul palatelor faraonice din Memfis, Luxor i din alte pri ceea ce n Biblie este numit casa de lemn din Liban". Un palat separat a fost construit pentru soia lui principal, egipteanca, deoarece ea i pstrase credina pgn: Femeia mea s nu stea n casa regelui David al lui Israel, cci locurile sunt sfinte i aici s-a fost adus Chivotul Domnului (I Regii 7, 1-12) Solomon a profitat de toate acestea pentru a-i promova reforma religioas n direcia absolutismului monarhic, n cadrul cruia regele controla singurul loc sfnt unde Dumnezeu putea fi venerat efectiv. In capitolul 8 al Crii nti a Regilor, Solomon subliniaz c Dumnezeu se afl n Templu: Eu i-am zidit templul pentru locuin, n care Tu s petreci n veci. Solomon nu era un pgn pur, cci altfel nu s-ar fi ostenit s-o exclud pe soia lui pgn din zona sacr. El a neles teologia religiei sale, cci iat ce ntreab: Oare adevrat s fie c Domnul va locui cu oamenii pe pmnt? Cerul i cerul cerurilor nu Te ncap, cu att mai puin acest templu pe care l-am zidit numelui Tu".El a reuit s fac un compromis ntre nevoile statului su i felul n care nelegea el monoteismul israelit, presupunnd o prezen nu fizic, ci simbolic a Atotputernicului: S-i fie ochii Ti deschii ziua i noaptea la Templul acesta, la acest loc pentru care Tu ai zis: Numele Meu va fi acolo.

Insa, realizarile si masurile adoptate de Solomon pe plan religios au starnit si nemultumiri, in special in randul populatiei din nordul regatului. Acestora le le displcea ideea de concentrare a religiei n Ierusalim i n Templul su regal, cci preoimea care slujea acolo a nceput curnd s avanseze pretenii absolutiste, susinnd c numai ceremoniile lor erau valabile i c vechile locuri sfinte i temple, nlimile i altarele venerate de pe vremea patriarhilor erau cuiburi de heterodoxie i pctoenie. Asemenea afirmaii n partea de nord erau ntmpinate cu rezisten.Aceast ostilitate fa de schimbrile religioase ale lui Solomon au fost asociate metodelor sale absolutiste i birurilor, pentru a face din regatul unit ntemeiat de tatl su o ar de neguvemat n viitor. Ceea ce i-a pstrat unitatea au fost abilitatea i succesul lui Solomon, dar semnele tensiunii s-au fcut simite nc din ultimii lui ani de guvernare.

Concentrnd cultura n Ierusalim, Solomon a minimalizat importana locurilor sfinte din nord, de pild Sichem, legat de numele lui Avraam, sau Betel de cel al lui Iacob. Prin urmare, cei din nord i priveau tot mai mult pe Solomon i descendenii si ca pe nite distrugtori spirituali.

Roboam

A fost fiul lui Solomon si al Naamei, care dupa moartea tatalui sau a devenit ultimul rege al Israelului unit si primul rege al Imparatiei de Sud a lui Iuda.

Cronologia domniei lui Roboam este disputata. Presupunand o domnie de 17 ani, datile ar fi cca. 931-913 i. d. Hr., insa unii au dedus datile la cca. 922-915 i.d.Hr. Masurile opresive folosite de Solomon pentru a asigura fonduri penru cheltuielile lui publice si regale au dus la o confruntare intre Roboam si imparatia din N. Nordici cereau n mod special abolirea clcii i a impozitelor mari: ns uureaz-ne munca cea grea a tatlui tu i jugul cel greu care l-a pus el pe noi i i vom sluji! Ei i-au refuzat lui Roboam o ncoronare unic n Ierusalim, insistnd ca el s se duc n nord, la Sichem, pentru a fi ncoronat acolo ca rege al lor. Din cte se pare, n Sichem s-a inut o adunare politic n plen, la care Ieroboam i-a consultat mai nti pe sfetnicii btrni ai tatlui su, le-a respins recomandrile conciliatoare, adoptnd apoi o linie dur, susinut de tinerii lui cavaleri, astfel c le-a rspuns nordicilor: Tatl meu a pus jug greu peste voi; eu ns mai greu voi face jugul vostru; tatl meu v-a pedepsit cu bice, eu ns v voi pedepsi cu scorpioane! (I Regi 12, 14)Aceast judecat eronat, absolut extraordinar, a distrus unitatea regatului. Ieroboam nu dispunea de mijloacele militare i de abilitatea de a-1 ine unit prin for, astfel c nordicii s-au separat de restul regatului, ntemeindu-i propria lor cas regal, i ntr-o epoc a imperiilor n expansiune babilonienii, urmai de asirieni, amndou aceste regate mici- Iuda la sud i Israel la nord, au pornit-o pe calea pieirii, independent unul de cellalt.

In acest nou context istoric regatul de nord a nflorit. Era mult mai populat dect sudul, avea pmnt mai fertil i era situat mai aproape de centrele de nego ale vremii. Regatul de Nord a urmat modelul de evoluie religioas pe care Solomon il considerase necesar.

II.2 Regii lui Israel dupa divizarea regatului unitIeroboam

Rege al Israelului dupa despratirea de Iudeea. A domnit intre anii 922-901 i . e. n. Regele Solomon l-a numit responsabil cu efectuarea lucrarilor la Ierusalim. In aceasta calitate, el a condus triburile Efraim si Manase. In tara impozitele erau mari si oamenii nemultumiti. Profetul Ahia din Silo intalnindu-l pe Ieroboam a luat mantaua de pe sine si a rupt-o in 12 bucati, zece ditre acestea i le-a dat inapoi spunandu-i ca el va fi rege peste 10 triburi, si doua parti vor fi ale lui David. Noul rege si-a propus sa-si intareasca autoritatea in statul Israel, in acest scop introducand cultul zeilor. A facut si doi vitei de aur, asezandu-i pe unul la Betel, iar pe celalalt la Dan. Mai apoi a desfintat serviciul levitilor, a numit preoti de-ai sai si a stabilit sarbatori dupa bunul sau plac. La scurt timp, regatul lui Ieroboam incepe sa se destrame. Egipteni si mai api filistenii au atacat regatul pricinuind multe stricaciuni si ocupand mai multe localitati. In aceste conditii Ioram cu toata familia sa au fost omorati. Regatul lui Israel a avut zece dinastii si 20 de regi in cei 208 ani ai existentei lui. De la Nadab la Zimri (910-885 i.Hr) Domnia nelegiuita a lui Nadab, fiul lui Ieroboam (910-909 i.Hr.), a fost scurtata cand a fost ucis de Baesa. Asa s-a sfarsit intaia dinastie (1 Imparati 15,25-29). Baasa (909-886 i.Hr.) a continuat sa-l hartuiasca pe Iuda, dar a pierdut teritoriul pe care il ocupase cand a fost atacat de Benhadad din Damasc. Dinastia lui Baesa s-a sfarsit ca si cea precedenta. Fiul sau, Elah (886-885 i.Hr.), a fost ucis de Zimri, unul dintre generalii sai, dupa o domnie de mai putin de doi ani (1 Imp. 16,8-10). Zimri a facut uz de scurta lui domnie de numai sapte zile pentru a ucide toate rudele si toti prietenii lui Baesa. Apoi, Omri, un alt general al lui Ela, care a fost proclamat rege de catre ostirea israelita, s-a angajat intr-o campanie impotriva filistenilor, a inaintat impotriva Tirtei si a luat cetatea.

OmriA domnit intre 885-874 i.Hr. A fost un rege temut, ale crui fapte au fost relatate cu amrciune ntr-o tbli ctre Chema, Dumnezeul moabit, descoperit n 1866 i cunoscut drept Piatra moabit: Omri, rege al Israelului... i-a asuprit pe moabii multe zile cci Chema era mniat pe ara lui. i fiul lui l-a urmat i a zis c i el va asupri pe moabii. La fel ca Solomon, Omri i-a consolidat domnia prin cstorii bine alese, cu femei strine de regatul lui. Pe Ahab, fiul su, l-a nsurat cu fiica regelui din Sidon, Iezebel, legndu-i astfel regatul situat departe de mare de rmul acesteia i de rutele comerciale care o strbteau. Ahab

Fiul lui Omri, succesorul la tron avea varsta de 38 de ani cand a fost intronat in Samaria si a domnit 22 de ani, 874-852 i.e.n. Domnia sa dedat la cele lumeti a starnit crunte nemulumiri sociale i morale. Prpastia dintre bogai i sraci s-a adncit. Tranii au devenit datornici, iar cnd nu puteau plti, erau expropiai. In aceste circumstane i-au fcut aparitia profetul Ilie, pentru a da glas contiinei sociale. La fel ca toi cei care se nchinau numai i numai lui Iahve, Ilie avea preri foarte critice la adresa Casei Omri, nu numai din pricini sociale, ci, mai ales, din cele religioase. Cci Ahab neglija cultul lui Jahve, adoptnd cultul lui Baal, cruia se nchina soia lui. Tot Izabela a fost aceea care l-a mpins pe Ahab s-i nsueasc via lui Nabot, printr-un act de putere despotic, i anume prin condamnarea la moarte a Iui Nabot. Ahazia si Ioram

In timpul scurtei domnii a fiului lui Ahab, Ahazia (853-852 i.Hr.), care era tot atat de viciat ca tatal sau care domnise inaintea lui, nu s-a intamplat nimic important. Intrucat nu a avut nici un copil, Ahazia a fost urmat la tron de fratele sau Ioram (852-841 i.Hr.). In timpul sau, Mesa din Moab s-a revoltat. Desi a fost intreprinsa o expeditie militara in conlucrare cu Iosafat din Iuda cu rezultate dezastruase pentru Moab, Israel n-a fost in stare sa-si reaseze stapanirea peste tara aceea.Ioram a dus cateva razboaie impotriva sirienilor. Ranit de Hazael din Siria, a mers in Izreelul bine irigat ca sa se refaca, unde a fost ucis de catre Iehu, comandantul ostirii lui. Acesta din urma a cautat sa desfiinteze intreaga familie a lui Omri, inclusiv pe Izabela, si apoi a uzurpat tronul pe seama sa (2 Imp 8,28.29; 9,24-10,17).

Dinastia lui Iehu (841-752 i.Hr.) - Iehu (841-814 i.Hr.), care fusese uns de un sol al lui Elisei la Ramot-Galaad, nu numai ca a pus capat dinastiei idolatre a lui Omri, dar a desfiintat si cultul lui Baal cat a fost posibil. Din cauza acestui zel indreptatit in privinta aceasta, a fost laudat de profetul Elisei si s-a facut o fagaduinta ca descendentii lui vor sta pe tronul lui Israel timp de patru generatii (2 Imparati 10,30). Drept urmare, dinastia lui a domnit peste tara aproape 90 de ani, aproape jumatate din timpul existentei natiunii. Totusi Iehu nu s-a despartit de cultul vitelului lui Ieroboam, si in consecinta, reforma lui a fost incompleta. Simpla nlocuire a fiilor lui Ahab cu Iehu i fiii si nu a rezolvat problema.

In vremea lui Iehu, Israel ajunsese sa plateasca tribut puterii asiriene care crescuse tot mai mult. O vreme, israeliii au reuit s-i mituiasc pe asirieni sau au format coaliii cu alte alt mici pentru a le stvili naintarea.

Ioahaz

Cei 17 ani ai domniei lui (814-798 i.Hr.) au fost marcati prin razboaie continue impotriva sirienilor care l-au oprimat pe Israel mai intai sub Hazael, apoi sub fiul lui Benhadad III (2 Imp 13,1-3). Rezultatul a fost ca Israel a pierdut o mare parte din teritoriul si din armata lui. Ioas

Urmatorul rege al lui Israel (798-782 i.Hr.), a avut mai mult succes in razboaiele impotriva sirienilor, fata de cum avusese tatal sau si, batandu-i de trei ori, a recuperat tot teritoriul pierdut de Ioahaz (v. 25). Provocat de Amatia din Iuda, a fost constrans impotriva vointei sale sa lupte cu regatul de sud primul razboi dupa 100 de ani intre cele doua natiuni fratesti. A infrant ostirea lui Iuda in batalia de la Bet-Semes, l-a luat prizonier pe rege si a intrat victorios in Ierusalim. A daramat parte din lucrarile de aparare ale cetatii si a dus vase de la templu din tezaurele regale si cativa ostateci in Samaria (2 Imparati 14,8-14).

Datele cronologice impun o coregenta intre Ioas si fiul sau Ieroboam II, timp de 12 ani. Probabil ca el l-a numit pe fiul sau, Ieroboam, ca impreuna-carmuitor si succesor cand au inceput razboaiele sale de eliberare impotriva Siriei. In felul acesta era asigurata continuitatea dinastiei chiar daca regele si-ar fi pierdut viata in cursul uneia din campaniile sale.Ieroboam

Domnia relatata, de 41 de ani ai lui (793-753 i.Hr.), cuprinde 12 ani de coregenta cu tatal sau Ioas. Din nefericire, putine lucruri se stiu cu privire la domnia lui aparent incununata de succes. El a recastigat atat de mult din teritoriul pierdut, incat regatul sau aproape a egalat imperiul lui David si al lui Solomon in intindere. Extinderea domniei lui era practic similara cu aceea a marilor regi amintiti. Ieroboam II se pare ca a fost un domnitor puternic, dar era lipsit de prudenta si prevederea tatalui sau. De aceea, el nu a luat masuri pentru a garanta continuitatea domniei, iar regatul sau s-a dezmembrat aproape indata dupa moartea sa.Zaharia

Fiul lui, Ieroboam II a domnit intre anii (753-752 i.Hr.) si a cazut victima complotului ucigas al lui Salum (2 Imp 15,8-12). Asa s-a sfarsit dinastia lui Iehu, apoi regatul s-a intors la lipsa de putere politica ce il caracterizase in cursul celei mai mari parti a scurtei lui istorii.

Menahem

Numele sau apare consemnat intr-o cronic regal:Cat despre [regele lui Israel], l-a copleit spaima... a fugit i mi-a lasat... argint, veminte colorate din ln, vesminte de in... Le-am luat drept tributul pltit de el. In 734 a reuit s ajung pn la rm, apoi a luat-o de-a lungul lui pn la Izvorul Egiptului". Toat elita, bogtaii, negustorii, meteugarii, soldaii au fost transportai n Asiria i obligai s se stabileasc acolo; n locul lor au fost aduse triburile caldeene i aramaice din Babilonia.

Mcinat intern de conflicte religioase i sociale, regatul de nord al lui Israel nu avea cum s reziste presiunii externe. In anul 721-20, Sargon II, a desvrit distrugerea regatului de nord, dislocnd ntreaga elit i aducnd n loc coloniti. Cartea a Doua a Regilor relateaz cu durere: i a fost strmutat Israel din pmntul su n Asiria, unde se afl pn n ziua de azi... i regele Asiriei a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat i din Sefarvaim i i-a aezat prin cetile Samariei n locul fiilor lui Israel. A fost prima mare tragedie n mas din istoria evrei. Urmand cu fora ultima lor cltorie n Asiria, cele zece triburi din nord au fost asimilate de populaia aramaic ce-i nconjura, pierzndu-i credina i limba; iar rspndirea limbii aramaice spre vest, ca limb comun a imperiului asirian, a contribuit la mascarea dispariiei lor. In Samaria, ranii i meteugarii israelii au rmas la casele lor i s-au cstorit cu noii venii.

Dagobert D. Runes, Judecatorii, Dictionar de iudaism , trad. Viviane Prager, C. Litman, Picu Goldstein, Ed. Hasefer, Bucuresti, 1997, p.187

Paul Johnson, O istorie a evreilor, trad. I. Horea, Ed. Hasefer, Bucuresti, 2005, pp.47-51

D. Abrudan, E. Cornitescu, Arheologie Biblica, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 1994, pp. 155-158

V. Constaninescu, Baruch Tercatin, Saul, Dictionar de personaje biblice, Ed. Hasefer, Bucuresti, 2002, pp.282-283

N. Ciudin, Studiul Vechiului Testament, E.I.B.M.B.O.R., Bucuresti, 2002, p. 131

V. Constaninescu, Baruch Tercatin, Saul, Op. Cit., p. 283

V. Constaninescu, Baruch Tercatin, David, Op. Cit., p. 92

Paul Johnson, Op. Cit, p. 53

V. Mihoc, Predici exegetice la duminicile de peste an, Ed. Teofania, Sibiu, 2001, p. 204

Paul Johnson, Op. Cit, p. 55

N. Neaga, Istoria timpurilor Vechio Testamentare- David, M.A, nr. 5-6, 1958, p. 361

Paul Johnson, Op. Cit, pp. 55-56

V. Constaninescu, Baruch Tercatin, Solomon, Op. Cit., p. 291

J.D. Douglas, Solomon, Op.Cit., pp. 1221-1222

N. Neaga, Istoria timpurilor Vechiului Testament:Solomon, M.A., nr. 9-10, 1958, pp. 695-696

Flavius Joseph, Antichitatile iudaice, Ed. Hasefer, Bucuresti, 2007, p. 210

Paul Johnson, Op. Cit, pp. 60-61

J.D. Douglas, Roboam, Dictionar Biblic, Ed. Cartea Crestina, Oradea, 1995., p. 1124

Paul Johnson, Op. Cit, p.61

Constaninescu, Baruch Tercatin, Ieroboam , Op. Cit, p. 158

Pat Alexander, Piatra moabita, Enciclopedia Bibliei, Ed. Logos, Cluj- Napoca, 1996, p.53

Paul Johnson, Op. Cit, pp. 63-64

Paul Johnson, Op. Cit, p. 65

PAGE 35