LUCY WALKER

Adev`rata

dragoste

ALCRISRomance

Capitolul 1

Datorit` vie]ii petrecut` \n lux [i a cheltuielilor exorbitanteMagillicudy, c`minul familiei Montgomery, devenise foarte repedeaproape de ruin`. Din nefericire, tocmai \n aceast` perioad`nefast`, lui Dennis Hara Mongmonery, bunicul nostru, i s-au n`scutcinci fii. Ace[tia, r`ma[i foarte repede f`r` mam`, au fost crescu]i detat`l lor [i de prietenii familiei, ajungând s` se priceap` foarte binela trei lucruri: s` c`l`reasc`, s` discute la nesfâr[it, despicând firul\n patru [i s` bea cantit`]i impresionante de whisky irlandez.

Nu to]i. Excep]ia era Timothy, cel mai mare, care f`cea toateaceste lucruri cu modera]ie, pentru c` era o persoan` a[ezat`. Credc` putea fi considerat singurul b`rbat moderat care s-a n`scut \nfamilia Montgomery \n ultimii trei sute de ani.

Cei cinci b`ie]i erau \nal]i, foarte atr`g`tori [i plini de farmeculspecific irlandez. Din aceast` cauz`, ajungeau s` conduc` oriceac]iune \n care erau implica]i. Atâta timp cât au r`mas \n Irlanda, iarMagillicuddy putea s` le suporte obiceiurile costisitoare, totul amers bine. Dar când [i-au p`r`sit p`mântul natal, cum au f`cut cuto]ii, mai pu]in Dennis, al doilea ca vârst`, au \nceput problemele.

Primul a plecat Timothy. Când \nc` studia la Trinity College, asim]it \ndemnul s` predice \n colonii. Nu era primul din familiecare ajungea s` aib` o carier` ca membru al clerului. De fapt, ceidin familie care nu lucrau la ferm` s-au orientat spre Biseric`, dreptsau marin`. A[a c` Timothy a ajuns \n Africa de Sud unde aconstruit cu propriile mâini prima biseric` dintr-un loc \ndep`rtat,cu un nume imposibil de pronun]at.

|ntre timp bunicul, tat`l lui, a murit, iar familia ajunsese \ntr-unimpas. Timothy a trebuit s` se \ntoarc` la Meath, s` pun` \n ordineafacerile familiei astfel \ncât Dennis [i William s` se ocupe de ferm` \ntimp ce Joseph, cel mai tân`r, s` mearg` la [coal` [i apoi la Universitate.

|n privin]a lui Rory, cel de-al patrulea fiu, Timothy n-a avut ceface. De fiecare dat` când genera]iile urm`toare \ntrebau: „{i ces-a \ntâmplat cu Rory?”, r`spunsul era \ntotdeauna acela[i: „Oh,Rory era s`lbatic. Nimeni nu putea s` fac` nimic pentru el.”

{i dac` Timothy, dragul [i bunul meu unchi Timothy, nu puteaface nimic pentru Rory, \nseamn` c` era \ntr-adev`r s`lbatic.

Anii au trecut [i Joseph, cel mai tân`r, tat`l meu, [i-a terminatstudiile [i [i-a urmat fratele mai mare \n cariera clerical`. Amândoiau hot`rât ca de aceast` dat` s` ajung` \n Australia de Vest. Auziser`despre via]a u[uratic` pe care o duceau c`ut`torii de aur [ialeseser` aceast` destina]ie, hot`râ]i s` salveze sufletele a trei miide mineri care lucrau la Hannan.

Au ajuns \n Australia \n 1900, la timp s` \nmormânteze o bun`parte dintre mineri, mai preocupa]i s` moar` de cium` bubonic` [ide febr` tifoid` decât s` caute aur.

Patru ani mai târziu, tata s-a c`s`torit cu mama [i dup` trei anim-am n`scut eu, a doua dintr-un [ir de cinci fete.

Cu dou` luni mai devreme, lui William Montgomery, r`mas \nIrlanda [i c`s`torit cu o veri[oar`, i s-a n`scut o fiic`, botezat` Laura.

A[a \ncepe povestea Laurei.Numele ei era un alt exemplu de arogan]` de care d`dea dovad`

familia Montgomery. |n acele timpuri, numele acesta nu se d`dea

6 LUCY WALKER

decât servitorilor sau vacii favorite de la o ferm`. Dar \n familianoastr`, la fiecare genera]ie exista o fat` numit` Laura. Motivul erac`, \n urm` cu mult` vreme, un membru al familei noastre sec`s`torise cu o italianc` foarte frumoas` [i bogat` pe nume Laura.|n onoarea acesteia se d`dea numele de Laura unei fete din fiecaregenera]ie.

|n acela[i an, tat`l meu a primit parohia de la Pepper Tree Bay,o a[ezare cu oameni care avuseser` norocul s` adune suficien]ibani care s` le permit` s` se retrag` pe malurile \nsorite ale unuirâu cu v`rsare \n Oceanul Indian. Aici am locuit lini[ti]i [i ferici]i\ntr-o societate care era replica societ`]ii engleze. Totul se f`cea \nPepper Tree Bay a[a cum bunicii englezi \i \nv`]aser` pe coloni[ti.Nimic nu era diferit, \n afar` de accent [i de clim`.

|n Irlanda, Laura cre[tea [i \nflorea, dar, din nefericire, nu seputea spune acela[i lucru despre p`rin]ii ei.

Dennis [i William, fra]ii r`ma[i \n Irlanda, nu erau de acord \nnici o privin]` [i cu atât mai pu]in \n privin]a modului \n caretrebuie administrat` o ferm`. A[a c` banii de la Magillicuddy seirosiser` \n experien]e sortite e[ecului.

Auzind, de la Timothy [i de la Joseph c` \n Australia se câ[tig`bine, William se hot`râse c` e timpul s` plece [i el. A[a c` \n 1911a ajuns [i el \n Australia cu frumoasa lui so]ie, fiica de patru ani,Laura [i cu micu]a Sylvia.

Astfel familia se desp`r]ise. Doi dintre fra]i r`m`seser` \nIrlanda, [i trei ajunseser` \n Australia. |n privin]a urma[ilor, era fiullui Dennis, \n Irlanda [i [apte fete \n Australia: cele cinci fiice alereverendului Joseph Montgomery [i cele dou` ale lui William.

Dintre ace[tia, Laura, care mo[tenise frumuse]ea [i inteligen]afamiliei, era sortit` s` sufere cel mai mult din cauza acestei separ`ri.

Laura [i cu mine ]ineam foarte mult la unchiul nostru Tim.Poate [i din cauz` c` el ]inea la noi mai mult decât restul familiei.

|mi amintesc o \ntâmplare de când aveam [ase sau [apte ani.

ADEV~RATA DRAGOSTE 7

Cei trei fra]i st`teau de vorb` \n salon. M`tu[a Sheilagh era [i ea defa]`, ca [i mama. B`rba]ii glumeau, pentru c`-mi amintesc zâmbetulde pe figura frumoas` a m`tu[ii. {i mama era frumoas`, avea ochialba[tri expresivi. Se uita \ntotdeauna cu uimire la cei trei fra]i. Nuera irlandez` [i, cu toate c` nu-i \n]elegea, ]inea foarte mult la ei.

Laura, un copil cu ochi alba[tri extraordinari, ap`ruse \n salon\n acela[i timp cu mine, care veneam din direc]ia opus`.R`m`sesem amândou` cu ochii la cei trei fra]i.

Erau to]i \nal]i, frumo[i [i vocile lor r`sunau cu accentul specificirladez. Aveau cam aceea[i \n`l]ime. Tata [i unchiul Tim purtauhainele negre, preo]e[ti. Tata era tân`r, atr`g`tor, cu p`rul negru cade abanos, iar p`rul unchiului era alb ca z`pada. Tat`l Laurei,unchiul William, era \ntre ei ca vârst` [i avea p`rul negru, la fel catata. Expresia lui era [ireat`, nu pentru c` n-ar fi fost un b`rbat bunla suflet, dar voia s`-i ]in` pe cei doi fra]i cu picioarele pe p`mânt.

V`zându-ne, unchiul ne chemase la el, \ntinzându-ne fiec`reiacâte o mân`. Ne privise pe amândou` zâmbind.

– C`uta]i \n buzunare, ne spusese.Fiecare c`utase \n câte un buzunar, de unde scosesem câte o ciocolat .̀ Nu eram surprinse, pentru c` a[a f`cea de fiecare dat`. De câte

ori venea la noi avea cinci batoane de ciocolat` \n cinci buzunarediferite. Surorile mele Denney [i Gerry erau prea mici, altfel ar fifost [apte ciocolate \n [apte buzunare.

Apoi ne spusese:– Veni]i s` le mânca]i afar`, s` nu pune]i degetele murdare pe

perdele. Ce s-ar \ntâmpla \n acest caz cu bietul unchi Tim?Afar` ne zâmbise:– Face]i câteva exerci]ii \nainte de ciocolat`, altfel v` ve]i \ngr`[a

[i nu ve]i mai ajunge ni[te doamne frumoase.Pusesem ciocolatele pe pervaz [i alergasem pân` la poart`.

Singurul lucru diferit \n aceast` zi era c` Laura se \mpiedicase [i \[if`cuse o ran` la genunchi.

8 LUCY WALKER

|ncepuse s` plâng` imediat. Unchiul o ridicase \n bra]e, dar \[iadusese aminte [i de mine [i m` luase de mân`. Ne dusese peamândou` la un copac din mijlocul cur]ii. Acolo ne ar`tase ocicatrice pe scoar]a copacului.

– Vede]i, spusese el, o dat` i s-a \ntâmplat acela[i lucru [icopacului. Când a fost tân`r, a c`zut [i s-a lovit. Cineva l-a ridicat [in-a mai r`mas decât o cicatrice.

Laura \nc` suspina.– Pe copac nu-l mai doare, continuase unchiul Tim, cl`tinând

din cap. Cicatricea a r`mas s` ne aminteasc` despre ce i s-a\ntâmplat. Dar nu-l mai doare. Timpul l-a vindecat. El vindec` totul.Va vindeca [i genunchiul Laurei, ad`ugase el.

– O s`-mi r`mân` o cicatrice? \ntrebase Laura, \nc`ne\ncrez`toare.

– S` sper`m c` da, r`spunsese el. E \ntotdeauna pl`cut s` po]idovedi c` te-ai \ntâlnit cu dezastrul.

Ochii lui erau veseli, a[a c` râsesem cu el.– Timpul vindec` \ntodeauna. S` nu uita]i…Unchiul Tim spunea \ntotdeauna astfel de lucruri. De aceea

[tiam c` va avea \ntotdeauna grij` de noi. Contam pe el s` aib` grij`de noi.

***

Laura avea opt ani când a \ntâlnit prima iubire. Pove[tile dedragoste vor fi \ntotdeauna pietrele de hotar pentru ea, dar nimeninu a fost cu adev`rat \n inima ei \n afar` de Danny, v`rul nostru, fiulunchiului Dennis. Dar Danny va veni mult mai târziu.

Era \n timpul r`zboiului, când tata plecase cu trupele, iar noifuseser`m trimise la un internat \n apropiere de capital`. EramVicky, care e mai mare decât mine, eu, Mary, urm`toarea sor` [iLaura. Sora ei, Sylvia, era prea bolnav` s` mearg` la [coal`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 9

Nu era decât un singur b`iat la [coala \n care ajunsesem.Singurul motiv pentru care se afla acolo era c` sora lui mai mare\nv`]a acolo [i p`rin]ii lor erau foarte boga]i.

|n [coal` nu era nimeni mai mare de doisprezece ani, darsingurul b`iat, Basil Forsyte, se \ndr`gostise de Laura. Când unb`iat de opt ani se \ndr`goste[te de o fat` de opt ani, o urm`re[tepeste tot. O a[teapt` când trece pe coridor spre baie [i-i punepic`turi de acid \n p`r. Sau când o vede alergând spre prietenele ei\ntinde piciorul, punându-i piedic`. |n clas`, când trece pe lâng`banca ei, vars` ca din gre[eal` cerneal` peste caietul ei de teme.Ceea ce conteaz` e c` nu face aceste lucruri decât ei, semn clar c`\nseamn` ceva pentru el.

Laura era mul]umit` de acest lucru. Cu toate c` avea tot ce-[idorea, c` era frumoas` [i admirat`, veri[oara mea era o persoan`singuratic`. Sufletul ei era plin de emo]ii pe care nimeni \n afaramea nu le \n]elegea. |ntr-un fel, chiar dac` nu-l iubea pe Basil, erafoarte satisf`cut` de faptul c` un membru al sexului opus ]inea laea. O f`cea mai fericit` decât orice, cu excep]ia faptului c` unchiulTim o iubea foarte mult.

B`rba]ii au fost \ntotdeauna sl`biciunea Laurei. Era \ncântat`când se [tia iubit`, ochii \i str`luceau, mergea dreapt` [i sigur` peea. Dar nu le r`spundea la sentimente. Tuturor \n afara lui Danny,b`rbatul c`ruia i-a d`ruit inima.

A[a c` Laura era foarte mul]umit` de via]a la internat.Pân` la moartea unchiului Tim.Mama venise s` ne ia de la [coal` \ntr-o dup`-amiaz`.Vorbise cu directoarea \nainte de venirea noastr`, iar când

intrasem am putut vedea c` plânsese. Avea lacrimi pe obraz, iarprivirea ei era trist`. Cred c`-l iubise foarte mult.

|ncercase s` ne spun` cu blânde]e. Nu trebuia s`-[i aleag`cuvintele, pentru c` suferin]a vorbea pentru ea.

10 LUCY WALKER

– Dragele mele, spusese ea, unchiul Tim… s-a dus… a murit.Era atât de bun… cred c` Dumnezeu l-a luat pentru c`… pentruc` avea nevoie de el…

Gândea cu voce tare [i, \ntr-un fel, cred c` era cel mai bun modde a ne spune.

Laura [i cu mine nu spusesem nimic, dar Vicky \ncepuse s`plâng`. Mary \ntrebase:

– Unde s-a dus?– La Dumnezeu, repetase mama, privindu-[i mâinile.Apoi directoarea venise s` ne spun` c` bagajele noastre erau

preg`tite. Pe drumul spre Pepper Tree Bay, nimeni nu spusese niciun cuvânt.

Acas`, mama ne spusese s` ne schimb`m hainele [i s` ie[im lajoac`. Tata era \n birou, stând de vorb` cu unchiul William, iarm`tu[a Sheilagh st`tea \n salon, alb` ca varul.

Unchiul Tim avusese un atac de cord \n timpul unei predici.Toat` lumea care \l cunoscuse era \ndurerat`.

|n zilele urm`toare, Laura nu spusese nimic, ca [i mine. UnchiulTim ne p`r`sise. Era ceva care nu putea fi acceptat. |ntr-o zi, foartecurând, ne vom trezi din acest vis \ngrozitor, care ne zguduise dintemelii via]a.

|ntr-o zi, o s`pt`mân` sau dou` mai târziu, c`utam \mpreun` cuLaura ni[te c`r]i, pe biroul la care lucrase tata cu o or` \n urm`.|ntr-un col] era o serviet` de piele. Laura se aplecase asupra ei,citind literele aurii: T. M.

– E a unchiului Tim… spusese ea.Deodat ,̀ figura i se \ntunecase [i izbucnise \n plâns, fugind din camer .̀La ora ceaiului, nimeni n-o putea g`si. M`tu[a Sheilagh

trimisese pe cineva s` \ntrebe dac` nu e la noi, \n acela[i timp cumama, care trimisese pe cineva s` \ntrebe dac` n-a ajuns acas`.

Abia la nou` seara o g`siser`. Se b`gase \n pat, acoperindu-se cup`tura. Când o g`siser` adormise deja, iar perna era ud` de lacrimi.

ADEV~RATA DRAGOSTE 11

Capitolul 2

Dup` plecarea familiei Laurei spre zonele miniere, unul dintrecele mai pl`cute momente era acela \n care primeam o scrisoare dela m`tu[a Sheilagh. Aceste scrisori erau ca ea de pl`cute, iar mamaspunea c`, de fiecare dat` când citea o scrisoare parc` o vedea pem`tu[a [i-i auzea vocea blând`.

|n scrisori ne povestea despre petrecerile care aveau loc acolo[i fiecare se termina cu obi[nuita remarc` despre Laura, spunând c`e la fel de dificil` ca \ntotdeauna. Despre Sylvia ne spunea c` arat`ca un \nger. La sfâr[itul anului se \ntorceau \n casa lor de la PepperTree Bay pentru a petrece lunga var` australian`.

Desigur, \ntoarcerea lui William Montgomery era de fiecare dat`un eveniment a[teptat. Mai \ntâi mama f`cea cur`]enie, apoi luaprovizii pentru toat` familia. }ineam la Laura [i la Sylvia, dar \iiubeam [i pe p`rin]ii lor. Unchiul William obi[nuia s` stea de vorb`cu tata, iar m`tu[a umplea casa cu râsul ei vesel, ca de clopo]el.

Laura era o persoan` ciudat`. Dispre]uia femeile din ora[ careajunseser` \ntr-o anumit` pozi]ie social` datorit` banilor so]ului,dar nu putea s` \ndure compania celor care nu aveau bani saup`mânturi.

Ca o regul` de familie, nici una dintre casele membrilor familiei Montgomery nu era \ncuiat`. Cel pu]in la noi, dac` vedea o cheie\n u[`, tata izbucnea:

– Pentru numele lui Dumnezeu, spunea el, ce poate fi \n casaunui biet preot pe care s` vrea cineva s`-l fure?

|mi aduc aminte c` \ntr-o zi fusesem cu Laura [i cu Vicky la fiicaunui alt preot. Când mama trimisese un taxi pentru noi, so]iapreotului spusese c` merge s` fac` ni[te cump`r`turi [i \ncepuse s`\ncuie cu mare grij` toate u[ile [i ferestrele. Laura o privise cuaten]ie.

– De ce face]i asta? \ntrebase ea.– Ca s` nu intre cineva s` fure.– Dar de ce ar vrea cineva s` fure?– Nu po]i s` [tii niciodat`. E mai bine s` fii grijuliu.Când r`m`sesem singure \n ma[in`, Laura c`zuse pe gânduri. – Cine ar vrea s`-i fure lucrurile? izbucnise ea \ntr-un târziu.

Nimeni \n Pepper Tree Bay nu fur`. {i chiar dac` ar face-o, de ce s`intre tocmai \n casa ei?

– Presupun c` ]ine foarte mult la lucrurile ei, spusese Vicky.– Nu cred, r`spunsese Laura. Nu, e vorba despre locul de unde

vine ea. Cred c` acolo sunt ho]i [i de aceea \nchide [i aici u[ile.Cu o expresie plin` de dispre], ridicase din umeri.– E[ti snoab`, observasem eu, gândindu-m` c`, datorit` faptului

c` eram fiic` de preot, trebuie s` ar`t mai mult respect pentrugazda noastr`.

M` privise uimit`.– Chiar dac` a[ avea lucruri mai valoroase, nu mi-a[ \ncuia casa.Era o dovad` de arogan]` din partea ei, dar eram prea mic` s`

cunosc acest cuvânt ca s`-i pot replica. De fapt, eram pu]in speriat`de dispre]ul pe care \l avea pentru restul lumii. Eu m` duceam \n

ADEV~RATA DRAGOSTE 13

fiecare duminic` la biseric` [i [tiam aproape pe de rost predicile.{tiam c` Iisus era umil [i c` e un p`cat s`-i dispre]uie[ti pe ceilal]i.Pe de alt` parte, o invidiam c` nu fusese crescut` \n biseric`, a[a camine [i c` putea s` vorbeasc` orice dorea f`r` team`.

***

Aveam doisprezece ani când Danny a venit \n Pepper Tree Bay.Unchiul William plecase \n Irlanda s` vad` cum stau lucrurile cu

afacerile familiei. Fragmente nelini[titoare de conversa]ie se puteauauzi din când \n când din biroul tatei. Se p`rea c` lucrurile numergeau deloc bine la Magillicuddy. Era ceva serios pentru c`, \nciuda faptului c` tata vorbea de fa]` cu noi despre unchiul Dennis,despre dragostea lui pentru cursele de cai [i pentru b`utur`, cândvorbea despre unchiul Rory cobora vocea [i ne trimitea s` a[tept`mafar`.

A[a c` unchiul William plecase s` vad` ce se poate face [i se\ntorsese dup` [ase luni. Nu mai spusese nimic despre unchiulDennis sau despre unchiul Rory, pentru c` toat` lumea erapreocupat` de sosirea lui Danny.

Danny, care avea atunci paisprezece ani, era o adev`rat`apari]ie. Purta un costum negru [i o p`l`rie [i nimeni \n PepperTree Bay nu se mai \mbr`case a[a.

Toat` familia era prezent`, dornic` s`-i vad` pe unchiul William[i pe v`rul Danny. M`tu[a Sheilagh se str`duise s` ne \mbrace \ncele mai bune haine [i apoi s` ne supravegheze s` nu nemurd`rim. Dup` apari]ia lui Danny, nu mai era nevoie s` mai fac`nimic pentru c` toate eram ca vr`jite. Nu era vorba numai dehainele lui, ci [i de felul \n care ar`ta [i \n care spunea: „Oh, \ntr-adev`r!”. Nimeni \n Australia nu mai folosea aceast` expresie [i

14 LUCY WALKER

oricum, trebuie s` fii englez sau irlandez ca s` po]i pronun]acorect. Era atât de diferit de noi \ncât ne redusese la t`cere. Era orealizare [i el nici m`car nu [tia ce reu[ise s` fac` sau nu-i p`sa.Aerul lui era unul de indiferen]` politicoas`, iar figura lui palid` eraatât de frumoas` \ncât \]i era imposibil s` nu-l iube[ti.

Laura \l cunoscuse \n Irlanda, când era doar o copil`, dar \nAustralia s-a n`scut marea ei dragoste pentru el. Fusese singuracare nu spusese nimic, ci doar \l privise \ncruntat` câteva clipe,apoi se retr`sese \n umbr`.

– Cum se simte Sylvia? \ntrebase unchiul William dup` ce os`rutase de dou` ori pe m`tu[a Sheilagh.

– N-am luat-o cu noi, era prea cald [i prea obositor. E acas`, v`a[teapt` pe verand`.

Urcasem cu to]ii \n trei ma[ini. Danny st`tea \n spate, \ntr-unadintre ma[ini, \ntre Vicky [i mine. Laura st`tea \n fa]` [i nici m`caro singur` dat` n-a \ntors capul spre noi. A[a mi-am dat seama c`sim]ea ceva pentru Danny. Dac` n-ar fi fost a[a, ne-ar fi b`tut la captot drumul.

Din când \n când \i spuneam câte ceva sau \i ar`tam pe fereastr`un loc anume, iar el r`spundea:

– Oh, \ntr-adev`r!Era atât de politicos dar, \n acela[i timp, atât de intimidant,

\ncât, dup` ceva timp am renun]at, mul]umindu-ne s`-l privim \nt`cere. Era atât de frumos!

Toat` lumea mersese, desigur, s` ia ceaiul la familia WilliamMontgomery. Când ma[inile au oprit \n fa]a casei, pe un scaun peverand` a[tepta Sylvia, fragil` ca o p`pu[` de por]elan [i frumoas`ca o zân` din pove[ti.

Danny coborâse din ma[in` [i \ndreptându-se spre ea \[i luasep`l`ria de pe cap [I-i \ntinsese mâna. Privindu-se cu aten]ie, cei doi\[i zâmbiser`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 15

Atunci a \nceput tragedia din via]a Laurei. |n acea clip`, via]a eia luat o \ntors`tur`, nerevenind niciodat` la normal. N-a iubitniciodat` pe nimeni altcineva decât pe Danny, dar trebuia s`renun]e la el pentru Sylvia, pentru c` Sylvia era fragil` [i putea s`moar` \n curând.

Ce era u[or de \n]eles la Danny era pasiunea pentru pr`jituri [isalat` de fructe. |n clipa \n care se aduseser` dulciurile, \ncetases`-i mai zâmbeasc` Sylviei [i preferase s` m`nânce din picioare.

Laura adoptase o atitudine ofensiv`. Cu to]ii ne d`deam seamac`, dac` voiam s`-l critic`m pe Danny, trebuia s` trecem mai \ntâipeste cadavrul Laurei. Dar nimeni nu voia s`-l critice pentru c`eram cu to]ii foarte mândri de el, de accentul deosebit, de felul \ncare \[i ]inea capul, de indiferen]a lui politicoas`.

Ne temeam de cum va fi primit la [coal`, mai ales c` tatainsistase s`-l duc` la ore \mbr`cat \n costum [i cu p`l`ria luiciudat`. Toat` ziua \l a[teptasem cu emo]ie, dar la \ntoarcere eraneschimbat [i la fel de indiferent.

Dup` ce-i t`iase o bucat` mare de pr`jitur`, mama ne spuseses`-l ducem \n gr`din`, unde mai erau câteva fructe, struguri [icurmale.

Eram \ncântate s`-l ducem \n gr`din`, dar ne temeam c` Oliver,nesuferitul b`iat al paznicului, va fi [i el acolo, cu picioarele goale[i pantalonii rup]i. Desigur c` era acolo, pândind printre gard.Danny nu avea p`l`ria pe cap, dar era \mbr`cat \n costum [i p`rullui deschis la culoare \i c`dea pe un ochi \ntr-un mod pur [i simplunepermis \n Australia.

La auzul exclama]iei de uimire a lui Oliver, \l certasem:– Dispari, spusesem, nu e[ti dorit aici.– Oblig`-m`, dac` po]i.Ridicând din umeri, \l privisem pe Danny:

16 LUCY WALKER

– Nu-l b`ga \n seam`.– De ce nu? \ntrebase el surprins. E ceva \n neregul` cu el?– Nu caut` decât ceart`.Danny \l privise cu aten]ie pe Oliver.– Oh, \ntr-adev`r! exclamase el. M` a[teptam ca Oliver s` fac` un gest nepl`cut.– Vino pe gard, spusese el cu arogan]`. Aici sunt curmale mai

bune. Asta dac` ai curajul s` urci.– Oh, minunat! exclamase Danny, urcând imediat pe gard, f`r`

s` ]in` seama de hainele \n care era \mbr`cat.– La naiba! strigase Oliver, n-ai cum s` urci \mbr`cat \n hainele

alea.– Cred c` m` descurc, r`spunsese Danny, ridicând poalele

hainei.– D`-o jos, e prea cald oricum, propusese Oliver.– E o idee bun`, zâmbise v`rul nostru, sco]ându-[i haina [i

aruncând-o pe stratul de salat`. B`ie]ii disp`ruser` din raza noastr` vizual`. Cu toate c`-i

a[teptasem destul de mult, nu ap`ruser`. Dup` ce mâncasem ni[testruguri, hot`râsem s` ne \ndrept`m spre cas` [i s`-i m`rturisimmamei c`-l pierdusem pe v`rul nostru. Ea reac]ionase destul deviolent. Cred c` ]inea la Oliver, dar nu era deloc mul]umit` demanierele acestuia. Laura fusese cea care \i g`sise pe cei doi \ntr-untârziu, jucându-se \n preajma unui arbore de cauciuc.

Laura [i Oliver nu se suportau, a[a c` ea privise \n alt` parte, iarel scuipase la picioarele ei. |n timp ce ea \i cerea lui Danny s` vin`acas` pentru c` „ ceaiul este gata”, Oliver arunca spre picioarele eicu ni[te pietricele.

Din fericire, Danny era un b`iat foarte \ndatoritor. R`spunsul luifusese simplu:

ADEV~RATA DRAGOSTE 17

– Ah, minunat! Vin imediat.– Sper s` ne mai vedem, spusese Oliver, urm`rindu-l plin de

curiozitate cu ochii lui c`prui.– {i eu sper, r`spunsese Danny. Ai idee unde mi-am pus

afurisita aia de hain`?– Acolo, zâmbise Oliver, ar`tând spre stratul de salat`. Sper c`

nu trebuie s` m`nânci cu haina pe tine?– Nu [tiu, tu ce crezi? o \ntrebase Danny politicos pe Laura.– Trebuie s`-]i iei haina. Nu po]i pleca a[a. Oh, pentru numele

lui Dumnezeu! Uite ce-ai f`cut cu pantalonii! I-ai rupt.– Da, [tiu, r`spunsese Danny cu indiferen]`. Bine, cred c` e

cazul s`-mi iau haina. Ne mai vedem, ad`ugase el, \ntorcându-sespre Oliver.

– E posibil, d`duse din cap acesta.Ceea ce era interesant \n ceea ce prive[te rela]ia dintre Danny [i

Oliver, atât de scurt` cât a fost, era c` Danny ar fi trebuit s` fierespins de b`ie]ii din Australia [i cu atât mai mult de Oliver, ca fiindreprezentantul a ceea ce urau mai mult. Cu toate acestea, datorit`unor motive necunoscute, Oliver l-a acceptat. Poate [i din cauz` c`ne era team` tuturor pentru Danny [i mai ales Laurei. Cred c`Oliver era con[tient de faptul c` Laura era preg`tit` s` fac` orice s`-lapere [i acest lucru \l amuza. Desigur, nimic nu-l intimida [i nici nu-lva intimida vreodat` pe Oliver Harding.

A doua zi, mama \i f`cuse rost lui Danny de un nou costum,asem`n`tor cu cele purtate de b`ie]ii de la [coal`. P`l`ria nu ap`reanici ea decât la biseric`, duminica. Acolo, cu toate c` toat` lumea oprivea, nimeni nu spunea nimic. Nu [tiu dac` era vorba de farmecullui Danny sau de frumuse]ea lui, dar toat` lumea care \l privea,zâmbea cu blânde]e.

M`tu[a Sheilagh obi[nuia s` dea petreceri la care era invitat`toat` lumea bun` din Pepper Tree Bay [i la care noi, copiii, dup`

18 LUCY WALKER

ce eram sp`la]i, \mbr`ca]i [i parfuma]i, eram prezenta]i cu mândrie.La una dintre aceste petreceri aflasem \n sfâr[it ce lucru demn deru[ine f`cea unchiul Rory.

Nimeni din familia Montgomery nu se ocupase cu comer]ul,aceasta fiind considerat` o meserie de neimaginat pentru unMontgomery. Când noi, copiii, aflasem despre faptul c` unchiulRory devenise „problema” familiei, b`nuiser`m c` se ocupa decomer]. Eram atât de ru[ina]i \ncât nu vorbeam despre asta nici\ntre noi.

Auzind numele lui Rory rostit de unul dintre invita]i, care \lcuno[tea, ne apropiasem s` tragem cu urechea.

– Aproape a terminat, spusese tata. M` mir [i eu, ca [i \ntregana]iune irlandez`, cum de i-a venit o astfel de idee.

– Va deveni ceva mai disciplinat, r`spunsese unchiul William.– Poate, oftase tata. Ce afacere nepl`cut`!Pentru noi, cuvântul „afacere” \nsemna clar „comer]” [i cele mai

mari temeri ale noastre se adeveriser`: unchiul Rory se ocupa decomer].

Ru[ina]i, plecasem capetele. {tiam c` p`rin]ii no[tri vorbeau\ntre ei f`r` probleme despre aceste lucruri, dar eram foartenemul]umi]i c` spuseser` acest lucru vecinilor [i prietenilor no[triaustralieni. Când mama [i m`tu[a Sheilagh veniser` s` vad` cefacem, \ntrebasem, foarte sup`rat`:

– De ce le-a]i spus despre unchiul Rory?– Ei, sst, r`spunsese m`tu[a. Toat` lumea [tie despre el. E un

scandal de la un cap`t la altul al Irlandei.– Bine, dar \n comer]? m` plânsesem eu.– |n comer]? m` privise ea uimit`. Dragii mei, unchiul vostru a

f`cut lucruri teribile, iar acesta e chiar scandalos, dar n-a ajuns pân`acolo. Nic` m`car unchiul Rory nu putea face a[a ceva.

ADEV~RATA DRAGOSTE 19

– P`i, ce a f`cut? \ntrebase Laura. A ajuns la \nchisoare?M`tu[a o privise râzând pe mama, apoi \i d`duse Laurei p`rul

de pe fa]`.– |ntreab`-l pe unchiul Joe. Nu e la fel de r`u ca [i cum ar fi

intrat \n comer], dar e mult mai r`u decât dac` ar fi ajuns la\nchisoare.

Numai c` \ntre timp ajunsese \n camer` unchiul William, iarm`tu[a Sheilagh le povestise despre \ngrijorarea noastr`.

– A intrat \n Corpul Regal de Poli]ie, dragii mei, ne spusese el.– Ce e \n neregul` cu asta? \ntrebasem. Nu \nseamn` c` e poli]ist?– Nu. |nseamn` c` e un tr`d`tor. Sau c`, mai devreme sau mai

târziu, va deveni unul.Adul]ii plecaser` s` se ocupe de oaspe]i [i noi r`m`seser`m

gânditori.– Cred c` e un lucru \ngrozitor, spusese Sylvia cu vocea ei

copil`reasc`.Laura d`duse din cap.– Eu nu cred. Cred c` a[ prefera s` fiu poli]ist decât s` ajung un

\ngrozitor burete care suge whisky [i \mpu[c` animale nevinovate,ca unchiul Dennis.

|n ochii ei alba[tri, fixa]i pe figura lui Danny, se citea sfidarea.Era o insult`, pentru c` unchiul Dennis era tat`l lui.

Danny se sprijinea de pervaz, urm`rind-o din priviri pe Sylvia.Zâmbetul lui era blând.

– Eu mai degrab` a[ intra \n comer] decât s` fiu oricare dintreei, spusese el. Cel pu]in se pot face destui bani pentru reparareagardului de la Magillicuddy.

Ului]i, to]i r`m`seser` nemi[ca]i. Cred c` \n acele minute Lauradecisese c` Danny trebuie urm`rit [i p`zit toat` via]a. {i c` aceastae voca]ia ei.

Numai c` mai era [i Sylvia.

20 LUCY WALKER

Sylvia avea o problem` la inim` [i era destinat` s`-[i tr`iasc`via]a ca o invalid`. Familia acceptase c` nu se poate face nimic [i otrata cu grij`, ca pe un bibelou, \nc` de când doctorii descoperiser`de ce suferea.

Noi, veri[oarele ei, eram destul de sceptice. Dar Laura nu era canoi. Nu [tiu dac` o iubea cu adev`rat sau era capabil` s` \n]eleag`triste]ea [i suferin]a cuiva care putea muri tân`r. Ea era plin` deenergie, neastâmp`rat` [i n-ar fi trebuit s` se gândeasc` la moarte,dar aceasta era \n fiecare zi \n fa]a ochilor ei.

Sylvia era blond`, cu ochi alba[tri [i foarte fragil`. Aparen]a eifragil` se datora palorii, pentru c` rareori ie[ea la soare [i sub]irimiinefire[ti, deoarece ]inea un regim alimentar foarte drastic. Oricekilogram \n plus era un pericol pentru inima ei bolnav`.

Era o persoan` calm` [i lini[tit`, care nu sup`ra pe nimeni.Uneori mergea cu noi \n mici plimb`ri, dup` ce mai \ntâipromisesem c` vom avea grij` de ea [i c` vom merge \ncet [i numaipe teren plat.

|n aceste ocazii, o sim]eam ca pe o povar` care ne \ncetinea.Când noi, fetele tatei, preot [i om cu frica lui Dumnezeu, nu mairezistam, Laura, de obicei egoist`, nelini[tit` [i aventuroas`, nuse gr`bea niciodat`. R`mânea \ntotdeauna lâng` Sylvia,potrivindu-[i pasul dup` ea, uneori nemul]umit`, dar totdeaunahot`rât`.

Dou` sau trei s`pt`mâni dup` venirea lui Danny \n Australia,hot`râsem s` facem o astfel de excursie. Poate din cauza prezen]eilui Danny sau din cauza lui Oliver, care ne nec`jea, nu fusesematente, a[a cum ar fi trebuit, la Sylvia. Mergeam [i ne certam,vorbeam tare, \i ar`tam lui Danny locurile noastre preferate sau\ncercam s`-l prindem pe Oliver care-[i \nchipuia c` e o piele ro[ie[i ne urm`rea din tufi[uri, aruncând cu pietre.

ADEV~RATA DRAGOSTE 21

Oricare ar fi fost motivul, nu ne d`dusem seama c` \ncepusems` urc`m dealul. Nu ne f`ceam probleme pentru ea, pentru c`mergeam destul de \ncet [i la fiecare oprire Sylvia se a[eza pemarginea drumului.

Ajun[i \n vârful dealului, fiecare \[i g`sise ocupa]ie. Danny\ncerca s` \ntind` o capcan` inamicului, iar eu scriam \n nisip.Eram vag con[tien]i c` Sylvia se a[ezase pe marginea drumului, darnimeni nu era atent la ea. Oliver, cel care se apropiase pe nesim]ite,fusese cel care o g`sise. Ea se sprijinea cu spatele de un copac,\ncercând s`-[i recapete suflul. Fa]a deja \i c`p`tase o culoarealb`struie.

Cu toate c` n-avea nici un fel de educa]ie, Oliver [tiuse instinctivce trebuie s` fac`. F`r` s` ne atrag` aten]ia, se \ndreptase repedespre ea. Când Laura aruncase o privire spre Sylvia, el era \ngenunchi lâng` ea, o sprijinise \n pozi]ie [ezând [i \i masa spatelespunându-i:

– Respir` adânc… \ncet…|nsp`imânta]i, ne adunasem \n jurul lor, dar nimeni nu avea

curajul se intervin`. |l priveam pe Oliver ca pe cineva de la carea[teptam o minune.

|ncetul cu \ncetul, culoarea Sylviei revenise la normal. |ncepuses` respire m`surat, urm`rind indica]iile lui Oliver. P`rea s`-[i firevenit destul de repede, cu toate c` era palid` [i p`rea epuizat`.

Danny o privea nemi[cat, la fel de palid.– Ce s` facem? \ntrebase Vicky, privindu-ne pe rând.– S` chem`m un taxi, propusese Mary.– E prea departe, cl`tinasem eu din cap.– O s-o ducem noi, spusese Danny.– N-ave]i cum, r`spunsese Laura cu un aer dispre]uitor. E prea

grea pentru voi.

22 LUCY WALKER

F`r` s-o priveasc`, Oliver \ntinsese mâinile spre Danny,prinzându-[i \ncheietura mâinii stângi cu mâna dreapt`. Nu aveaunevoie de cuvinte, se \n]elegeau din priviri. Cei doi b`ie]i \[i uniser`mâinile, formând un scaun.

– Tu, ar`tase Oliver cu capul spre Mary, descoperind-o pe dreptcuvânt ca fiind singura cu capul pe umeri. Ajut-o s` se ridice.

Cu grij`, Mary o ajutase pe Sylvia s` se ridice [i s` se a[eze pemâinile \mpreunate ale b`ie]ilor. Aceasta \[i pusese câte o mân`dup` gâtul fiec`rui b`iat [I-l privise lung pe Danny.

Acas` plânsesem toate [i ne scuzasem \n fa]a p`rin]ilor no[tri, aunchiului [i a m`tu[ii. Numai Laura r`m`sese t`cut`. St`tea \ntr-unfotoliu prea mare pentru ea, privindu-l doar pe Danny. El r`m`sesesprijinit de perete, cu ochii acoperi]i de o [uvi]` de p`r, p`rândfoarte departe. Oliver plecase acas`.

Dup` acea zi, o tratasem pe Sylvia cu foarte mult` grij`. Eramtulbura]i cu to]ii pentru c` [tiam cât de aproape fusese de moarte.Eu \mi d`dusem seama [i c` Laura suferise foarte mult [i nu doardin cauza Sylviei.

Trei luni dup` aceast` \ntâmplare, Danny plecase spre Irlanda.Pentru c` era \nc` var`, familia unchiului William era \nc` \n PepperTree Bay, a[a c` puteam s`-mi dau seama ce \nsemna plecarea luipentru Laura [i pentru Sylvia.

Laura se schimbase. Era nelini[tit` [i foarte des plin` de toane.Dispre]uia compania noastr` [i deseori \[i petrecea timpul la [coalade dans sau la cea de c`l`rie. |n acea perioad`, cu toate c` era \nc`adolescent`, \ncepuse s` arate c` va deveni o femeie foartefrumoas`.

Sylvia \[i petrecea timpul pe teras`, vis`toare [i privind de-alungul râului. |i pl`cea s` citeasc` [i \ncepuse s` scrie poezii. |[i

ADEV~RATA DRAGOSTE 23

f`cuse de asemenea un jurnal din care trimitea pagini \ntregi luiDanny. El \i r`spundea la scrisori, cu toate c` pentru restul familieinu trimitea nici m`car un rând de s`rb`tori.

Via]a social` \n Pepper Tree Bay c`p`tase \n acea var` un nouavânt. Erau foarte la mod` petrecerile date la bordul unui vas careplutea pe râu, spre deosebire de anii trecu]i când \nc` se purtaupetrecerile \n gr`din`.

|n ianuarie se zvonise c` domnul Maynard-Arnold va organiza opetrecere pe râu la care vor participa cele mai multe din vaselelocalnicilor [i toat` lumea spera c-o s` primeasc` o invita]ie. Era oadev`rat` ru[ine s` nu fii invitat la astfel de ocazii. Unchiul Williamdorea chiar s` cumpere un vas pentru aceast` ocazie. Nu c` i-ar fifost team` c` nu va fi invitat, era prea cunoscut ca s` se \ntâmplea[a ceva, ci pentru c` p`rea foarte interesant s` de]ii un vas [i aveasuficien]i bani s`-[i permit`. Pân` la urm`, cu toate c` fusesem\mpreun` cu Laura [i cu Vicky s`-l ajut`m s` aleag` un vas, ser`zgândise, pur [i simplu pentru c` nu g`sise ceva destul de mare.Ca s` nu fim dezam`gite, ne anun]ase c` suntem invita]i cu to]ii peValhill, vasul familiei Baston.

Nu era ceva de mirare, pentru c` membrii familiei Baston aveauo adev`rat` pasiune pentru familia noastr`, \n special pentru tata [ipentru Vicky.

Ne preg`tisem cu to]ii pentru marea ocazie. |n special mamaavusese mult de lucru, pentru c` se str`duise s` ne \mbrace \nhaine care s` nu arate ca rochiile aruncate de Laura [i Sylvia. |n celedin urm`, cu mult` munc` [i pricepere, reu[ise. Unchiul Williamangajase ni[te ma[ini care s` ne duc` pân` la vasul care a[tepta.Cheiul era plin de femei \mbr`cate elegant [i de tineri bronza]i.Vasul pe care fusesem invita]i era unul dintre cele mai mari, a[a c`

24 LUCY WALKER

\n clipa \n care se d`duse semnalul de plecare fusese printreprimele care plecase, urmat de celelalte mai mici. P`rea c` un colierde lumini se \ntindea pe râu.

Sylvia st`tea pe un scaun pe punte [i privea gânditoare apele\ntunecate. Dar Laura deja atr`sese aten]ia unui tân`r. Acesta era devârsta lui Danny [i purta cu mândrie o [apc` de marinar pentru c`era rud` apropiat` a c`pitanului.

Era o adev`rat` onoare s` te observe [i Laura se bucura din plin.|[i cl`tina capul cu mândrie ca s` observ`m cu to]ii succesul ei. |nclipa \n care \ncercasem s` m` a[ez pe un scaun lâng` ea, \mispusese repede:

– Pleac` [i nu mai fi a[a de obositoare. Nu vezi c` st`m de vorb`?Tân`rul p`rea s` fie de acord cu cuvintele ei. Pentru c` m`

sim]eam jignit`, \i r`spunsesem pe aceala[i ton:– Oricum, cine ar vrea s` stea lâng` tine…M` \ndreptasem spre Vicky care se sprijinea de bord.– Prive[te-o pe Laura, spusesem. E atât de obi[nuit`… S` fie considerat` obi[nuit` era una dintre cele mai mari insulte

pe care puteai s` i-o aduci. Vicky nu m` b`gase \n seam`. Erafascinat` de c`pitan, care putea s` bea ceva dintr-un pahar \nalt, s`conduc` vasul cu o mân` [i s` stea de vorb` cu doi tineri \n acela[itimp.

Petrecerea era foarte vesel`. Ajunse \n portul Attadale, vasele seapropiaser` unele de altele, astfel \ncât to]i invita]ii puteau s`treac` de pe unul pe altul. Laura nu pierduse ocazia s` exploreze.

– Am mâncat o bucat` de pr`jitur` pe fiecare vas, se l`udase ea.{tiu unde sunt toate toaletele [i care sunt mai bune.

Desigur c` aceast` afirma]ie era [ocant`, a[a c`-l privisem pe\nso]itorul ei s` v`d ce p`rere avea despre asta. Numai c` [i el p`reafoarte \ncântat.

ADEV~RATA DRAGOSTE 25

Cu toate acestea, Laura juca doar un rol. Frumuse]ea [i noutateapeisajului o f`ceau s` fie euforic`, dar nu era decât o fa]ad`. Vorbeaprea tare [i chicotea pân` când m`tu[a Sheilagh o auzise.

– Laura! strigase ea. Nu vorbi atât de tare. Chiar trebuie s` atragiaten]ia asupra ta?

Pân` [i mie \mi p`ruse r`u de Laura. O adoram pe m`tu[aSheilagh, cu zâmbetul ei blând [i hainele atât de elegante, dar nuputeam \n]elege de ce trebuia s`-i fac` observa]ie Laurei, tare [i \npublic.

Un nor \ntunecat acoperise fa]a Laurei. Dac` avusese câtevaclipe \n care fusese fericit`, acum nu mai era.

– Nu vorbesc tare, r`spunsese ea posomorât`.– Ba da. De ce nu po]i s` stai lini[tit`, ca Sylvia? Sunt sigur` c`

[i tân`rul t`u prieten ar dori acela[i lucru, ad`ugase mama ei,privindu-l pe b`iat cu un zâmbet fermec`tor. Nu-i a[a?

Neavând decât paisprezece ani, b`iatul nu era prea priceput \nastfel de situa]ii.

– Oh, nu prea [tiu, morm`ise el. Cred c-ar fi mai bine s` m` ducs` v`d dac` tata nu are nevoie de mine. V` rog s` m` scuza]i.

Laura \[i privise mama cu am`r`ciune. Fusese f`cut` de râs, iarcea mai mare ironie era c` m`tu[a Sheilagh nu era con[tient` deceea ce f`cuse. |ntorcându-ne spatele, se a[ezase pe un scaun, cucapul sprijinit pe bra]e [i r`m`sese a[a tot restul timpului.

Nici Vicky, Mary sau eu nu mai putusem s` mai scoatem ceva dela cele dou` surori. St`teau cu spatele una la cealalt`, vis`toare [icufundate \n gânduri.

{tiam c` nu la tân`rul cunoscut pe vas visa Laura, dar Sylvia nuputeam [ti la ce se gândea. Poate la jurnalul ei sau la scrisorile luiDanny.

La pu]in timp dup` aceast` \ntâmplare, Laura se \mbarcasepentru Irlanda.

26 LUCY WALKER

ADEV~RATA DRAGOSTE 27

Primisem o scrisoare \n care eram anun]a]i c` unchiul Dennis,tat`l lui Danny, murise. Dup` dou` luni aflasem c` [i unchiul Rorymurise \n Canada, unde se al`turase corpului de poli]i[ti c`lare.

– Unul \n Irlanda, unul \n Australia [i unul \n Canada, spuseseunchiul William.

Trei dintre fra]i muriser` [i nici unul dintre fra]ii Mongomery numai era pe p`mântul natal.

Cu toate c` nu-i vorbiser` niciodat` de bine pe fra]ii lor, \n ochiitatei [i ai unchiului William erau lacrimi.

Pentru o vreme se discutase c` amândou` familiile \[i vor facebagajele [i vor pleca la Magillicuddy, dar aceast` discu]ie n-aveanici un rost. Mo[ia era acum mo[tenirea lui Danny [i noi oricumn-aveam bani pentru drum. Nici tata nu se sim]ea prea bine [i n-arfi putut suporta un drum atât de lung.

A[a c` unchiul William plecase \n Irlanda, \n special ca s` vad`cum stau lucrurile cu Danny, care avea acum [aisprezece ani [i s`vad` cât mai trebuie s` investeasc` \n mo[ie. O luase [i pe Laura cuel, iar Sylvia [i m`tu[a Sheilagh r`m`seser` \n Pepper Tree Bay.

Nimeni nu se \ndoia c` unchiul inten]iona s` ia \n st`pânireMagillicuddy [i pe Danny [i s` preg`teasc` totul pentru \ntoarcereafamiliei.

Capitolul 3

Dup` [ase luni, unchiul William se \ntorsese \n Pepper TreeBay, l`sând-o pe Laura \n Irlanda.

Multe discu]ii avuseser` loc \n birou despre problemele familiei[i de aceast` dat` copiii erau l`sa]i afar`. Nu reu[isem decât s`prindem frânturi de conversa]ie, când tata sau unchiul Williamvorbeau prea tare din obi[nuin]` sau când uitau u[a deschis`.

Tata ar`ta din ce \n ce mai r`u \n ultima perioad`, iar mama neexplicase c` n-avea nici o leg`tur` cu problemele familiei, ci cuinima lui bolnav`.

– E bolnav de inim`, mam`? o \ntrebasem eu, aducându-miaminte c` unchiul Tim f`cuse un atac de cord [i murise tocmai cândnoi, nepoatele lui, aveam mai mare nevoie de el.

– Nu, are doar ni[te dureri, r`spunsese ea.{tiam c` avea de-a face cu munca \nver[unat` de-a lungul vie]ii

[i cu faptul c`, de[i tuna [i fulgera \mpotriva Irlandei, se sim]ea unstr`in \n Australia.

Se sim]ea dezr`d`cinat. Unchiul Tim l-ar fi putut ajuta, dar muriseprea curând. Noi, copiii, ajunsesem s` sem`n`m foarte mult cuaustralienii, a[a cum constatase [i unchiul William când se \ntorsese:

– Mul]umesc lui Dumnezeu c-am l`sat-o pe Laura \n Irlanda. Cevoci au copiii, Joe! Trebuie s` faci ceva. Parc` sunt s`lbatici!

De fapt, unchiul era \ngrijorat de alte probleme. – Trebuie s` vindem casa din ora[, \l auzisem spunându-i tatei.

Sheilagh va trebui s`-[i schimbe stilul de via]` pentru o perioad`.Am nevoie de capital. La anul, pia]a va fi din nou profitabil`. E multaur \n Coolgardie.

Dup` vinderea casei, familia lui se mutase \n apropiereaminelor [i nu i-am mai v`zut o bun` bucat` de vreme.

***

Apoi a murit tata.Ni-l imaginam pe unchiul William spunând:– |nc` unul pierdut \n Australia!Când venise la \nmormântarea tatei, nu avusese cum s` ne

ajute. Pierduse to]i banii.– O s` te descurci, Helen, \i spusese mamei. E[ti o lupt`toare.

Nu pot s`-]i dau decât binecuvântarea mea.Apoi \i povestise c` m`tu[a Sheilagh era nevoit` s`-[i vând`

bijuteriile.– Oh, nu! Nu perlele… sau colierul de smaralde… exclamase

mama f`r` s`-i vin` s` cread`.– Dac` nu cre[te pre]ul aurului, va fi nevoit` s-o fac`.– Dar spuneai c` e destul aur \n acele mine…– Este, dar cost` foarte mult extragerea lui.Era epuizat, \ncerc`nat [i aproape de lacrimi.– {i Magillicuddy?– N-au vrut banii mei când a[ fi putut s`-i ajut. Mulligan,

administratorul, [i nenoroci]ii aceia de avoca]i! Le era team` c` voiavea preten]ii asupra mo[iei [i c` i-o voi lua lui Danny! Dac` m-ar fi

ADEV~RATA DRAGOSTE 29

consultat \n privin]a educa]iei lui Danny sau a grajdurilor de laMagillicuddy, i-a[ fi putut ajuta. Atunci aveam bani. Dar nu! Sesim]eau prea importan]i! \ncheiase el cu am`r`ciune.

– {i Laura? \ntrebase mama.– Va trebui s` se \ntoarc`. Nu-mi mai permit s-o ]in acolo, când

abia am ce pune pe mas`.Unchiul se \ntorsese la câmpurile aurifiere, iar mama ne luase

pe toate cinci \n apropierea ora[ului unde reu[ea s` câ[tige banipentru pâinea de zi cu zi muncind ca asistent` medical` [i \nchiriinduna, dou` camere din casa veche care devenise c`minul nostru.

O dat` sau de dou` ori, m`tu[a Sheilagh venise \n ora[, dareram prea ocupate cu propriile probleme ca s` face ceva pentru ea.|nc` mai avea perlele [i colierul.

Laura se \ntorsese din Irlanda [i vreme de un an fusesem colegede clas`. Locuia la internat [i mie \mi revenea datoria s-o hr`nesc,aducându-i de acas` ce r`mânea de la noi. Nu r`mânea prea mult\n acele zile [i nu prea credea c` n-am s`-i aduc mere [i pr`jituri.Imaginea ei despre s`r`cie era alta. Acum nu mai aveau decât o cas`[i n-aveau ma[in`. M`tu[a Sheilagh nu mai cump`ra haine noipentru toat` lumea la schimbarea anotimpurilor, dar \nc` purtaperlele [i masa era \nc`rcat` cu mâncare bun`. Pur [i simplu nu\n]elegeau c` a noastr` era aproape goal`. Iar mama, niciodat` \nvia]a ei, nu purtase perle.

Când se \ntorsese din Irlanda, la [aisprezece ani, Laura nu eranumai mai \nalt`, ci [i mult mai frumoas`. Climatul nordic \i albisetenul, iar [ederea \n Irlanda \i cizelase accentul. Avea o voceprofund`, melodioas`, la fel de atr`g`toare ca p`rul negru, lucios.Figura ei era perfect`, iar ochii de un albastru profund erau cuadev`rat fermec`tori când râdea.

Nu putea suporta s` aud` ceva trist, pentru c` plângea foarterepede.

30 LUCY WALKER

Odat`, profesoara o chemase \n fa]a clasei s` citeasc` unfragment din „Ultima expedi]ie a lui Scott la Polul Sud”. Cândajunsese la pasajul \n care c`pitanul Oates ie[ise \n z`pad`, seoprise.

– Continu`, \i spusese profesoara. De ce te-ai oprit, Laura? E ceamai frumoas` parte a pove[tii.

Laura deschisese gura, dar o \nchisese f`r` s` spun` nimic. – S-a \ntâmplat ceva, Laura?– Sunt r`cit` [i m` doare gâtul.– Biata copil`! Ar fi trebuit s` spui mai devreme. Pauline

Dulvertin, continu` tu. Laura, po]i s` te duci s` bei ni[te ap`.{tiam c` Laura se oprise pentru c` i-ar fi venit s` plâng`. Era o

mare ru[ine pentru o fat` de [aisprezece ani s` plâng` \n fa]a clasei.Nu era foarte popular` printre celelalte fete, pentru c` era

agresiv` [i nu tolera gre[elile. De fapt, celelalte o respingeaupentru c` era diferit` de ele. Era o nou-venit` \n [coal`, era multmai educat` decât ele, iar vocea ei deosebit` o f`cea remarcat`.Fetele erau \ntotdeauna adunate \n grupuri, pe când Laura era prinexcelen]` o individualist`.

Pentru c` se sim]ea respins` se hot`râse s` treac` toateexamenele cu note maxime [i, \n ciuda \mpotrivirii profesoarelor,f`cuse doi ani \ntr-unul, trecând examenele cu u[urin]`. Când noimai aveam un an de studiu, ea terminase deja [coala.

Eram sigur` c` dispunea de armele necesare pentru a câ[tigatoate luptele \n care se implica. Singura problem` era ceasentimental`. |n urm`torii [ase ani reu[ise \n tot ce-[i propusese,cu excep]ia dragostei pentru Danny. |n aceast` problem` nu putealupta, pentru c` fragilitatea Sylviei era dezarmant`.

Laura nu s-a ab`tut niciodat` de la sentimentele ei de dragostepentru Danny. Nu recuno[tea \n fa]a nim`nui, dar se gândea tot

ADEV~RATA DRAGOSTE 31

timpul la el, la figura lui frumoas`, la aerul lui \ndep`rtat [iindiferent. Pentru c` n-avea mare grij` cu lucrurile ei [i pentru ag`si ceva r`scolea totul, aflasem c` avea zeci de fotografii ale lui.Danny \n fa]a fermei, la grajduri, când pleca la vân`toare, stând jos,\n picioare sau \n alte ipostaze.

{i Sylvia avea poze cu el, dou` poze \nr`mate care erau tottimpul pe biroul ei. |n casa lor, toat` lumea \l considera pe Dannyproprietatea Sylviei. Orice scrisoare care sosea de la Magillicuddy \iera adresat` ei. M` \ndoiam c` Danny \i scria [i Laurei.

Dup` terminarea [colii, Laura se \nscrisese la Universitate [ivenise s` stea la noi, la „Num`rul 25”, cum \i spuneam casei -noastre. Numai c` n-a durat prea mult. |n ceea ce priveaUniversitatea, ea nu suporta s` se plictiseasc` [i cursurile oplictiseau de moarte.

– Nu se mai opresc, exclama ea, cople[it` de disperare. Totulpoate fi citit \n c`r]i, dac` ne-ar l`sa s-o facem. Ne vorbesc printredin]i, cu privirea pierdut`, de parc` nici n-am fi de fa]`. Nu pot s`ascult. |ncep s` m` gândesc la altceva [i apoi trebuie s` \nv`]singur`.

– Nu-]i face nici un r`u acest lucru, \i r`spundea mama, caresim]ea c` e de datoria ei s-o ]in` cu picioarele pe p`mânt. Ai trecutexamenele cu note bune.

– Da, dar toate orele de stat nemi[cat`! |]i spun, m`tu[` Helen,nu mai suport. Parc` timpul st` \n loc.

Nici de via]a la „Num`rul 25” nu era mai mul]umit`.– E atât de mult` \nghesuial` [i toat` lumea e neglijent`.

Dumnezeule, [i ce zgomot!{i mama era de acord c` nu era un loc potrivit pentru ea. Era

diferit` de noi [i, cu toate c` unchiul \[i pierduse banii, nu credeac` Laura trebuie s` tr`iasc` \n acela[i abis de s`r`cie \n care nezb`team noi.

32 LUCY WALKER

Unchiul William avea un venit mai mic decât al nostru, asiguratde eforturile mamei, dar refuza s` se poarte ca un adev`rat s`rac.Acumula datorii, ]inea bijuteriile \nchise [i a[tepta sosirea unuimoment prielnic.

Mama n-a avut niciodat` o datorie [i dac`, de exemplu, nu eraudestui bani pentru unt când se f`ceau cump`r`turile, pur [i simplunu se cump`ra. Acest lucru era foarte greu suportat de Laura, c`reiai se p`rea nedrept, [tiind c` Sylvia [i m`tu[a Sheilagh comandauuntul de la Perth.

A[a c` Laura a hot`rât s` abandoneze cursurile de laUniversitate, s`-[i ia o slujb` [i s` \nchirieze o camer`. Cump`raseo ma[in` de scris [i \nv`]ase singur` s` dactilografieze.

Pentru c` slujba Laurei era \n acela[i birou cu domnul Preston,mama hot`râse s` \nt`reasc` leg`turile sociale [i s`-i fac` o vizit`doamnei Preston. Laura protestase, spunându-i c` domnul Prestonnu era o persoan` important`, dar mama nu putea fi atât de u[orab`tut` din drum. A[a c` \[i pusese m`nu[ile, o luase pe Vicky,\mbr`cat` \n cea mai frumoas` rochie, [i pornise spre Pepper TreeBay.

|n acea sear`, putuse s`-i scrie m`tu[ei Sheilagh:„Vicky [i cu mine am fost \n vizit` la doamna Preston. Susan

Baston era acolo, ca [i dou` dintre domni[oarele Stockman. Amb`ut ceai [i doamna Preston ne-a servit cu obi[nuitele ei pr`jituri.E chiar o femeie de treab`. Mamie Strickland ne-a invitat pe toatela un ceai. Cel pu]in eu nu voi ar`ta atât de ne\ngrijit` ca doamnaPreston… asta dac` reu[esc s` ajung. Dar nu-i frumos din parteamea s` spun una ca asta. E o femeie foarte bun`.”

M`tu[a Sheilagh hot`râse s` ne fac` o vizit`, s` fie sigur` c`Laura e bine. Pentru c` n-avea unde s` stea la ea, fusese primit` la„Num`rul 25”. Spre deosebire de Laura, era \ncântat`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 33

– Oh, dragelor, suspinase ea, m` simt din nou ca acas`. Dac`Joe… sau dragul Tim… ar fi aici s` vad` ce frumoase v-a]i f`cut…

Mama luase special pentru ea pâine brun` [i unt, pe care lemâncase cu pl`cere.

Chiria[ii se bucurau s-o vad` pe hol, cu hainele ei \ngrijite, p`rultot timpul coafat [i zâmbetul blând.

Laura \ncepuse s` \n]eleag` ironia stilului de via]` pe care \lducea familia ei, dar p`rea c` nu [tie cum s` reac]ioneze \nc`.M`tu[a \ncepuse s` critice modul \n care se \mbr`ca, dându-i caexemple fete de vârsta ei din \nalta societate a ora[ului careap`reau la petreceri mondene.

– Ai v`zut cum se \mbrac` Elizabeth Maynard-Arnold? Cât debine arat`! Ai putea s` ar`]i [i tu la fel. Tat`l t`u…

– Nu vreau s` ar`t ca ea, r`spundea Laura, \ncepând s` seenerveze.

De obicei, mama era cea care lini[tea spiritele.– Da, dar Laura e mult mai frumoas` decât Elizabeth.

Frumuse]ea ei e natural`, n-are nevoie de haine sofisticate.– Mul]umesc, m`tu[` Helen, spunea Laura, \ndreptându-se [i

ridicând b`rbia cu mândrie.Dup` scurta vizit` f`cut` de m`tu[a Sheilagh, ea plecase spre

cas`, Laura se \ntorsese la serviciul ei, iar eu la liceu, unde m`preg`team s` devin \nv`]`toare.

Pe Laura n-o vedeam prea des, doar din când \n când venea s`ne fac` o vizit`, \n special ca s` se ascund` de Robert Doule.

Acesta era coleg de serviciu cu ea, la firma Beale [i Beale. Locuia\n suburbie, era brunet, cu ochi c`prui atât de \nchi[i la culoare\ncât la prima vedere p`reau negri. Era sub]ire, de \n`l]ime medie[i \ndr`gostit nebune[te de Laura.

Desigur, totul \ncepuse \ntr-o diminea]` \n care Laura \[i \ndreptaseochii str`lucitori de prea multe ori \n direc]ia biroului lui.

34 LUCY WALKER

Robert \[i \ncepuse aten]iile fa]` de ea stând prea mult [i f`r` s`fie nevoie \n preajma biroului ei [i aducându-i ceaiul de diminea]`\ntâi ei, \n loc s`-l duc` acelor colegi care erau mai \n vârst`, ca deexemplu domnul Preston. Faptul c` acesta o privea dezaprobator,cl`tinând din cap, n-o f`cuse s` se bucure mai pu]in de aten]iile luiRobert. |l pl`cea pentru c` era tân`r [i abia mai târziu \[i d`duseseama cum stau lucrurile. Era ca o prin]es`: atât de frumoas` [i cuun aer atât de \ndep`rtat, \ncât p`rea c` vine de pe alt` lume.Faptul c` ea f`cuse primul pas \l uimise [i \l cople[ise pe Robert.

|n plus, era [i foarte de[teapt` [i \n]elegea mult mai multedespre burs` decât unii angaja]i care lucrau de mai mult` vreme.Avea un carne]el \n care nota tot ce citea \n ziare. La \nceput,crezusem c` e un joc pe care-l joac` de una singur`, pân` cândmi-a m`rturisit \ntr-o zi c` „\nva]`”.

– Ce anume? am \ntrebat-o.– Cum a f`cut tata bani [i de ce i-a pierdut.– Trebuie s` [tii?– De ce nu?Pasiunea ei pentru cifre \l uluise pe Robert. Pentru el nu era

decât o munc` plictisitoare [i i se p`rea uluitor c` pentru cinevapoate fi amuzant. Mai ales când acest „cineva” era o femeie tân`r`,frumoas`, sofisticat`– pentru c` a[a o vedea el pe Laura.

Urm`torul lucru care \l uimise pe Robert \n privin]a ei era c`p`rea s` fie con[tient` de interesul lui fa]` de ea [i c` era mul]umit`de acest lucru. Nici \n visele lui cele mai frumoase nu-[i putuseimagina c` Laura \l poate vedea ca fiind mai mult decât praful de lapicioarele lui. Pentru o perioad` de timp fusese mul]umit s`men]in` o pozi]ie privilegiat` \n via]a ei. Nu \n]elegea c` nu f`ceadecât s` satisfac` vanitatea Laurei.

– De ce \]i m`nânci mâncarea de prânz la birou? \l \ntrebase ea\ntr-o zi când, \ntorcându-se mai devreme din pauza de mas`, \l

ADEV~RATA DRAGOSTE 35

g`sise mâncând. De fapt, la vederea ei, bietul Robert \[i \ndesaseultimele buc`]i din sandvi[ \n gur`, \ncercând s` ascund` punga dehârtie \n care avusese pachetul.

– P`i unde altundeva? \ntrebase el, \ncercând s` nu se vad` c`are gura plin`.

– |n parc, eu de acolo vin.– Dar e plin de lume… morm`ise el, \nghi]ind repede

mâncarea.– Nu conteaz`. E amuzant.A doua zi, când se \ndrepta spre ie[ire, cu pachetul de mâncare

\n mân`, se \ntorsese spre el zâmbind.– Vii? \l \ntrebase.M`car dac` ar fi avut o presim]ire ce urma s` declan[eze cu

aceast` invita]ie politicoas`. Nimeni n-ar fi ghicit ce poten]ialemo]ional imens era ascuns sub aparen]a lini[tit` a lui RobertDoule.

– Oh, da, sigur, r`spunsese el repede.O urmase gr`bit, ne\ndemânatic, dar Laura nu observase,

gândindu-se la soarele de afar` [i la faptul c` ac]iunile minelor dinCoolgardie sc`zuser` din nou.

Coborâser` sc`rile \mpreun`, fiecare cufundat \n propriilegânduri.

Ajungând afar`, Robert se sim]ise plin de mândrie. Ar fi vruts`-l vad` toat` lumea mergând cu aceast` femeie izbitor defrumoas`. |ncepuse s`-[i imagineze ce i-ar spune prietenii lui:

– Pentru numele lui Dumnezeu, Rob, cine era fata minunat` cucare erai mar]ea trecut`?

– Mar]ea trecut`… Laura, a, da… E una dintre fetele mele.S-ar putea s` mai ie[im \mpreun`. Are stil, nu mai sunt multe la fel\n zilele noastre.

De unde [tiu c` Robert gândea a[a?

36 LUCY WALKER

Pentru c` era genul acesta de b`rbat. Era inevitabil s` gândeasc`a[a sau ceva asem`n`tor pentru c` era foarte t`cut. {tiu de la Laura[i de aceea ea n-a ghicit niciodat` ce i-a f`cut sau ce era pe punctuls`-i fac`.

Se a[ezaser` pe o banc` [i Laura privise \n jur.– Uit`-te la acea femeie care \i d` pl`cint` copilului ei, zâmbise

ea. {i la acel b`trân care doarme pe banc`. E aici \n fiecare zi. Peaceea[i banc`, tot timpul dormind. Crezi c` doarme tot timpul f`r`s` se mute de pe acel loc?

Robert, care de obicei nu observa astfel de lucruri privise \n jurdin polite]e, dar ridicase din umeri.

– O s` vedem mâine. Pun pariu c` e tot aici. Uite câinii. Ai grij`cu acela p`tat, poate s` te mu[te de mân` chiar dac` d` din coad`.

B`rbatul nu era atent la cele din jur. Era interesat [i \n acela[itimp speriat de presupunerea Laurei c` „o s` vedem”, ceea ce\nsemna c` vor ie[i \mpreun` [i a doua zi.

|ncepând din acea zi, Laura [i Robert ie[iser` \mpreun` \n pauzade prânz \n fiecare zi cu vreme bun`. Ea râdea [i vorbea, ar`tându-[idin]ii. Alteori \i ]inea vreo teorie de a ei, ar`tându-se ner`bd`toare[i un pic arogant`. Aceste momente \l afectau pe Robert mai multdecât râsul sau ochii ei minuna]i. Era fermecat de arogan]a [iner`bdarea ei, mai ales pentru c` erau semne clare ale superiorit`]iiei [i pentru c` \n]elegea c` Laura nu era con[tient` de acest lucru.

– Dar Laura, de ce te-ai dus cu el \n fiecare zi, am \ntrebat-o maitârziu, când mi-a povestit toate detaliile pove[tii.

– De unde s` [tiu ce gândea? Oh, da, [tiam c` se uita la mine caun vi]elu[, dar nu m` deranja. Cred chiar c`-mi pl`cea. C`rei fetenu-i place? M` amuza, dar n-am flirtat cu el, nu l-am \ncurajat. Credc` eram [i plictisit`, pentru c` n-aveam cu cine s` stau de vorb` \ntimpul prânzului. La naiba, de unde s` [tiu ce gândeam atunci?Cred c` nu gândeam deloc.

ADEV~RATA DRAGOSTE 37

Numai c` Robert \i urm`rea fiecare cuvânt [i fiecare gest. Acesta\nsemna asta, cel`lalt \nsemna altceva. Orice f`cea avea o anumit`semnifica]ie pentru el, \nsemna c` azi \l place mai mult sau mai pu]in.

Aceast` stare de lucruri continuase mai multe s`pt`mâni. Apoi,\ntr-o diminea]`, Laura observase c` Robert era \ntr-o stare de spiritdestul de ciudat`. Se \nvârtea \n jurul biroului ei mai des decât deobicei. De fiecare dat` când ochii lor se \ntâlneau, b`rbatul se\mbujora imediat. Se ridicase de câteva ori de pe scaun ca s` sea[eze la loc f`r` s` spun` nimic.

Când plecaser` \n pauza de mas`, el r`m`sese o vreme t`cut, tot\ndreptându-[i cravata [i tu[ind.

Ea se \ntrebase dac` nu cumva avea probleme acas`.Dup` ce terminaser` de mâncat, Robert \i spusese:– Am dou` bilete pentru croaziera pe râu cu Timor, sâmb`t`

seara.– Foarte dr`gu], spusese Laura. Sper c` te vei sim]i bine.Pentru o clip`, \i venise \n minte imaginea vaporului cu

\mbulzeala de pasageri. Se cutremurase, dar era prea politicoas`s`-i spun`.

|n ochii lui \ntuneca]i ardea un foc mocnit.– Sunt pentru noi, spusese el scurt. Pentru mine [i pentru tine.Laura fusese speriat`. Niciodat` nu-l privise \n ochi, ca s` vad`

\n adâncurile lor ceva nou pentru ea.Era foarte tân`r` [i pentru prima oar` sim]ise ceva pentru el. |i

era mil` de el. N-avea de unde s`-[i dea seama ce era aceast`excursie pentru ea \n compara]ie cu petrecerile luxoase la carefusese invitat` de atâtea ori. Chiar dac` era interesat` de via]a celordin parc, n-avea nici cea mai mic` inten]ie s` urce pe un vapor atâtde aglomerat, oricât de frumos ar fi ar`tat râul sub lumina lunii.

Numai c` avea o inim` prea bun` ca s`-l r`neasc`. A[a c`zâmbise, \ntrebându-l:

38 LUCY WALKER

– Ce dr`gu]! Cum de te-ai gândit la mine? Focul din ochii lui se stinsese. Privise \n alt` parte, \ncercând s`

par` nep`s`tor:– Oh, m-am gândit de ceva vreme la a[a ceva. Am ales o

plimbare pe râu pentru c` e mai romantic`, nu-i a[a?Laura era \n acela[i timp speriat` [i emo]ionat`. Ar fi vrut s`

râd`, dar [tia c` l-ar fi r`nit. Credea c`-i face un serviciu lui Robertmergând cu el \n acea excursie pe râu.

Toat` ziua r`m`sese la biroul ei, f`r` s`-l priveasc` o singur`dat`. Pe el nu-l deranja, pentru c` \[i \magina c` ajunseser` la onou` etap` a rela]iei lor.

Laura era destul de nelini[tit` \n privin]a excursiei, dar segândea c`-i va face o bucurie lui Robert. Numai c` nu suporta s` fieplictisit` [i [tia c` a[a se va \ntâmpla.

A[a c` \n clipa \n care Dirk Preston, b`iatul cel mai mare aldomnului Preston o sunase s-o invite sâmb`t` la fosta lui [coal`unde aveau loc \ntrecerile sportive anuale, aproape c`zuse de labirou.

Dirk era o combina]ie \ntre mama lui, simpl` [i politicoas` [itat`l lui, un b`rbat foarte dr`gu]. |n plus, ar`ta foarte bine. Era \nalt,blond [i ar`ta foarte binecrescut. Ie[irea cu Dirk sâmb`t` dup`-amiaz` va fi o adev`rat` pl`cere \n compara]ie cu plimbarea desâmb`t` seara, care promitea s` fie o mare plictiseal`.

Conversa]ia telefonic` avusese loc \n birou [i, cu toate c` Lauravorbise \ncet– personalul n-avea voie s` primeasc` telefoanepersonale– Robert \n]elesese c` acceptase s` mearg` undeva cualtcineva.

Pretextând c` trebuie s`-i aduc` ni[te acte, se apropiase debiroul ei. Focul mocnit se aprinsese din nou \n ochii lui, dar Lauraera prea ocupat` s` observe.

ADEV~RATA DRAGOSTE 39

– Te duci undeva? Cine era prietenul de la telefon?Vocea lui era calm` [i studiat`, iar ea nu-[i d`duse seama de

pericol.– Mm, e vorba de o ie[ire la Guildford, sâmb`t` dup`-amiaz`.

Veri[oarele mele se duc tot timpul.Robert [tia c` Laura avea cinci veri[oare, a[a c` plecase lini[tit.

Nu min]ise ca s`-l p`c`leasc` pe el, ci pentru urechile domnuluiPreston, care o privea pe sub ochelari. Nu voia s` [tie c` tocmai fiullui cel mare \nc`lcase regula biroului. Dac` urma s` afle, s-o fac`acas`.

Pentru \ntâlnirea de sâmb`t`, Laura \[i luase o rochie nou`,albastr`, care \i scotea \n eviden]` ochii. La gât purta un colier deperle mici, delicate, care aveau \ncrustat un diamant pe\ncuietoare. Era elegant` [i toate privirile se \ndreptau spre ea.

Dirk Preston ]inea la Laura f`r` s` fie \ndr`gostit de ea [i eraprea obi[nuit cu femeile bine \mbr`cate ca s`-i provoace vreosurpriz`. Era \ncântat s`-[i \ntâlneasc` vechii colegi [i s-o \mpart`cu ei.

Se plimbau \mpreun`, un grup de tineri de dou`zeci de ani [i otân`r` fermec`toare. Laura se sim]ea foarte bine pentru c` era o ziminunat`, [i c` vedea c` este admirat` [i invidiat`. Directorul [coliid`duse mâna cu ea [i un elev venise \n fug` s`-i arate trofeulproasp`t câ[tigat.

Cu coada ochiului le vedea pe femeile care vorbeau privind-o [i\[i imagina ce spuneau:

– Uita]i-v` cât de frumoas` s-a f`cut Laura Montgomery! Cumi-a z`p`cit pe tinerii aceia! {i bietul director e cucerit, ca s` nu maivorbim despre b`ie]i…

Era sigur` c` ajungând acas` vor povesti prietenelor:– Dragele mele, când f`cea Laura Montgomery un pas, jum`tate

din popula]ia masculin` f`cea [i ea un pas.

40 LUCY WALKER

ADEV~RATA DRAGOSTE 41

Dar cine putea [ti ce gândeau acele femei? Cert e c`, pentruprima oar` \n via]a ei, Laura era con[tient` de capacitatea ei de aatrage b`rba]ii. Nu o interesa vreunul anume, dar era mândr` s`[tie c` to]i se bucurau de prezen]a ei.

Când ajunsese seara la \ntâlnirea cu Robert, era obosit` [isatisf`cut`. Pe fa]` i se citea un zâmbet mul]umit, iar Robert, carecredea c` el este cauza mul]umirii ei, era prea cople[it ca s`-[i deaseama ce face. Urcase pe pasarel` \naintea ei, se r`stise la cel carecolecta biletele [i \mpinsese lumea c`utând un loc mai bunpentru ei.

Robert era prea cople[it ca s` aud` murmurele celor din jur:„Dar cine se cred?”. Iar Laura era obosit` [i nu-i p`sa, cu toate c`mai târziu, aducându-[i aminte, se sim]ise ru[inat`.

Era dr`gu]` cu Robert [i când el se lipise de ea pe scaunele micide lemn nu se sup`rase [i nici nu se retr`sese. Oricum, era preaaglomerat, a[a c` putea s` se relaxeze.

Dac` Robert era transportat \ntr-o alt` lume, a sentimentelor [ipasiunilor cople[itoare, Laura nu observase. Sprijinindu-se de el [ide lemnul vaporului, se l`sase toat` seara cople[it` de visare. Chiardac` se sprijinise de el, fiind pu]in adormit`, uitase c` exist`. Nu eranici fericit`, nici nefericit`. Adâncimea \ntunecat` a cerului oumplea de dorin]e necunoscute. Undeva, departe, \n gândurile ei,plutea chipul misterios al lui Danny.

Capitolul 4

Via]a sentimental` a Laurei luase o nou` \ntors`tur` \ncepânddin acea sâmb`t`. Era ziua \n care se maturizase. Cunoscuse pentruprima oar` gustul succesului [i aflase de asemenea [i care suntcapcanele iubirii. Dup` aceea, cu un efort con[tient, se refugiasepentru o vreme \n lumea afacerilor.

Seara se terminase cu \ncercarea lamentabil̀ a lui Robert de a o s`ruta.Nu se a[teptase la a[a ceva, probabil datorit` lipsei de

experien]`. Situa]ia o [ocase pentru c`, chiar dac` sim]ea c` sepoate s`ruta cu mul]i tineri, chiar [i dintre cei pe care \i \ntâlnisechiar \n acea sear`, nu-[i putea imagina c` se va s`ruta vreodat` cuRobert Doule. Din \nso]itorul pl`cut al pauzelor de prânz, p`rea c`se pref`cuse deodat` \ntr-un monstru.

|l \mpinsese cu mâna [i spusese primele cuvinte care \i veniser`\n minte:

– Oh, nu! N-am voie s` m` s`rut cu cineva, sunt prea tân`r`.Era o scuz` jalnic`, mai ales pentru cineva care ar fi [tiut c`

Laura f`cea tot ce-i pl`cea [i nimeni n-ar fi putut s-o opreasc` s`-ls`rute, dac` [i-ar fi dorit acest lucru.

Numai c` Robert o crezuse. Acea clip` ar fost cea mai potrivit`ca s`-l resping` pentru totdeauna. |n loc s` fac` acest lucru, \l l`sases` plece acas` gândindu-se c` nu e numai frumoas`, ci [i de aceapuritate [i perfec]iune pe care orice tân`r \[i dore[te s-o g`seasc` lapersoana iubit`. Probabil c`-[i spusese c` i-ar fi pl`cut s` se lases`rutat`, dar standardele ei \nalte [i educa]ia o p`strau imaculat`, ostatuie pe un piedestal care s` fie iubit` de la distan]`.

Laura intrase \n cas` frecându-[i dezgustat` bra]ele undemâinile lui o atinseser` [i obrazul atins de respira]ia lui fierbinte.Apoi se sim]ise ru[inat` c` simte a[a, dar nu se putea \mpiedica.

Comportamentul ei din urm`toarele dou` s`pt`mâni fusesemai degrab` instinctiv. Nu putea s` se \ndep`rteze, peste noapte,de b`rbatul al c`rui birou era la doi pa[i de al ei, dar nici nuputea s`-i r`spund` la privirile pe care le sim]ea tot timpul a]intiteasupra ei. A[a c`, plecând privirea spre actele de pe birou, serefugiase \n munc`. Pentru c` nu avea tot timpul ceva de lucru, \[ifabricase ceva. }inea cu sfin]enie carne]elul \n care notase toateevolu]iile ac]iunilor de]inute de tat`l ei [i \ncepuse s` acumulezedate despre modul \n care lucra bursa. F`cuse grafice u[or deurm`rit, \n special pentru domnul Preston [i pentru domnulRushton Beale, care nu dispuneau de capacitatea de a urm`ridatele statistice.

Domnul Rushton Beale râsese de preocuparea celei angajate casecretar`, dar partenerul lui, domnul Paul Beale luase graficelef`cute [i le studiase acas`, cu mult` grij`. Când i le adusese \napoi,ceruse altele, privind-o cu aten]ie.

– Mergi \n parc \n aceast` pauz`, Laura? o \ntrebase Robert \ntr-ozi, stând plin de speran]` lâng` biroul ei.

– Nu, trebuie s` refac acest grafic pentru domnul Paul. Vezi cumarat`? La fiecare dou`zeci de ani urc`…

ADEV~RATA DRAGOSTE 43

– Dar domnul Paul nu te pl`te[te pentru ore suplimentare.– Nu conteaz`. Vreau s-o fac. Nu \n]elegi, Robert, \ntr-o zi a[

putea… [i tu ai putea… deveni bogat dac` reu[im s` \n]elegemcum func]ioneaz` bursa.

Robert era sceptic din dou` motive: \n primul rând pentru c` oconsidera o tân`r` f`r` experien]`, chiar dac` se pricepea atât debine la cifre [i \n al doilea rând pentru c` nu credea c` angajatoriilor d`deau prea mare importan]` lucrului pe care-l f`cea ea \npauza de mas`.

|n aceast` ultim` privin]`, avea dreptate. Numai c` Lauradescoperise c` fascina]ia pentru munca de cercetare era o r`splat`\n sine. |i pl`cea ceea ce f`cea.

– Vreau s-o fac. |mi place! exclama ea ner`bd`toare. |ntr-o zi,vom fi boga]i…

Era singurul motiv pe care credea c` el sau oricine altcinevaputea s`-l \n]eleag`. Toat` aceast` munc` \i luase mai mult de olun`. O \ncepuse ca o modalitate de a sc`pa de Robert, dar curânddevenise fascinat` de ea.

Toat` lumea o privea cu ne\ncredere, mai pu]in domnul PaulBeale, pentru care toate calculele ei erau interesante. Cel`laltpartener, domnul Rushton Beale, râdea de ea, spunându-i c` vadeveni un „b`rbat de afaceri”. Atins` \n amorul ei propriu,hot`râse s` se \mbrace cu mai mult` grij` [i s` se machieze.|ncepuse de asemenea s` fac` \n fiecare sear` o plimbare cu unuldintre tinerii ei prieteni, mai ales ca s`-[i dovedeasc` faptul c`talentul pentru matematic` nu \nsemna c` e mai pu]in feminin`. |lp`c`lea pe Robert, care ajunsese s` cread` c`-[i petrecea fiecaresear` \ncercând s` g`seasc` o modalitate de a se \mbog`]iamândoi.

Unchiul William, care venise \n vizit`, aflase de la domnii Bealecu ce se ocupa Laura. |n intimitatea camerei de hotel, avusese grij`

44 LUCY WALKER

s`-i spun` ce p`rere avea despre acest lucru, mult mai \ncet decâtar fi f`cut-o tata, care n-a \n]eles niciodat` c` \n Australia pere]iierau de dou` ori mai sub]iri decât \n Irlanda.

– La vârsta ta! S`-i \nve]i pe patronii t`i cum se fac afacerile!}ine-te departe de burs`, e pentru [arlatani [i nu pentru copii abiaie[i]i din gr`dini]`!

M`tu[a Sheilagh \i spusese [i ea:– Draga mea, e[ti atât de frumoas` [i de stilat`! M`rit`-te cu un

tân`r bogat, sau cel pu]in frumos [i binecrescut. Las` afacerile \nseama b`rba]ilor. Femeile nu \n]eleg astfel de lucruri… Oare de ceam venit aici? se \ntorsese ea spre unchiul William. Câte speran]ene-am pus \n acest loc…

Ochii ei se umpluser` de lacrimi, gândindu-se probabil la tata [ila unchiul Tim.

– Deja ne-a costat doi membri ai familiei, spusese \ntristat so]ulei. Cine [tie ce ne mai a[teapt`…

Numai mama o aproba pe Laura. Ea \n]elegea lupta desupravie]uire a femeilor \ntr-o lume condus` de b`rba]i.

– Grozav, spusese ea. Cine vrea, poate! Numai cei care \ncearc`reu[esc.

{i noi eram impresionate de ceea ce f`cea veri[oara noastr`.Avea \n ea o voin]` [i un foc pe care noi nu le aveam, cu excep]ialui Mary [i, desigur, a mamei.

|n curând devenise ceva cunoscut de toat` lumea dar care, \ntr-unmod ciudat, nu-i sc`dea farmecul \n ochii b`rba]ilor. Cei care nu segândeau la pozi]ia ei ca la o glum` bun` considerau c` era pl`cuts` cunoasc` o femeie care arat` bine [i are [i ceva creier.

Nu credeau, desigur, c-ar fi fost la fel de de[teapt` ca ei. Pur [isimplu credeau c` nu este o inocent`, ignorant` [i redus` mintala[a cum considerau c` era restul femeilor.

ADEV~RATA DRAGOSTE 45

Robert Doule r`m`sese tot timpul lâng` ea, supraveghind-o.Pentru el, viitorul era plin de promisiuni. Nu-[i spunea decât c`trebuie s` mai a[tepte un an sau doi pân` când Laura va ajungesuficient de matur` ca s`-i permit` un s`rut.

Numai c` ea, \n afar` de \ntâlnirile cu el la birou, uitase c`exist`.

|ntr-un apartament vecin cu al ei locuia o tân`r` femeie, \n jurde treizeci de ani care, la fel ca [i ea, pleca \n fiecare diminea]` spreo destina]ie anume. Laura fusese tot timpul interesat` de oameniipe care \i z`rea zilnic, cum ar fi fost tân`rul brunet de pe aceea[istrad` care nu zâmbea niciodat`, femeia de la etajul trei care lucrala magazinul din col] sau cele dou` gemene care se \mbr`cau la fel.

Aceast` vecin` o interesa mai mult decât ceilal]i pentru c` erafoarte elegant` [i stilat` [i cu un aer str`in. Avea multe cuno[tin]epe care le \ntâlnea pe strad` [i cu care st`tea de vorb`, zâmbind [igesticulând vesel.

Uneori \i povestea lui Robert despre ea, f`r` s` pomeneasc`interesul ei pentru cel`lalt vecin, tân`rul brunet.

Nea[teptat, Robert Doule fusese cel care \i dezv`luise \n cele dinurm` identitatea femeii. La \mplinirea vârstei de dou`zeci [i unu deani, acesta hot`râse s`-[i fac` fotografii, pe care le oferise cadouprietenilor lui.

Laura, care uitase c` e ziua lui [i nu-i luase nici un cadou, fusesefoarte surprins` când primise fotografia.

– E bun`, nu-i a[a? \ntrebase el satisf`cut. Mi-a f`cut-o MarionPerrent. {tiai c` e vestit` \n toat` lumea pentru fotografiile ei?

Desigur c` [tia fotografiile lui Marion Perrent, care decoraustudioul acesteia de pe o strad` vecin`. Mai mult decât atât, avuseser`câteva dintre fotografiile f`cute de ea \n casa lor din Pepper Tree Bay.

Ca s`-[i simt` con[tiin]a lini[tit`, l`udase fotografia pe careRobert i-o \nmânase plin de mândrie.

46 LUCY WALKER

– Am comandat [i câteva de m`rimea unei c`r]i po[tale pentrup`rin]i. Le voi lua \n pauza de prânz.

Fotografia pe care i-o d`duse ei era mult mai mare, a[a c`protestase:

– Robert, d`-mi una din cele mai mici [i trimite-o pe astamamei tale.

– Nici nu m` gândesc. Am f`cut-o special pentru tine.La naiba! \[i spusese \n gând, dar n-avea de gând s` cedeze:– Uite ce e, Robert, a[ prefera una mai mic` pentru c` vreau s-o

port cu mine \n geant`. Una atât de mare ar trebui s` stea acas` [itata nu va fi niciodat` de acord s` ]in fotografia unui b`rbat \ncamera mea. Oricum, a[a ar fi mereu cu mine.

Tân`rul o privise nehot`rât, dezam`git c` surpriza lui nu erabine primit`.

– Te rog, Robert, continuase ea. Mi-ar pl`cea s` iau una cu mineoriunde m` duc [i nu vreau s` primesc dou`.

– Bine, dar trebuie s` mergi cu mine s` le iau. Oricum, nune-am mai plimbat de mult.

– Foarte bine, respirase ea u[urat`, f`r` s` fie con[tient` c`, dinbun`tate, \[i construia singur` o \nchisoare.

|n acea zi o cunoscuse pe Marion Perrent, care nu era alta decâtmisterioasa ei vecin`. Când o v`zuse exclamase imediat:

– Ah, dar [tiu cine sunte]i. V` v`d \n fiecare zi…Domni[oara Perrent zâmbise \ncântat`.– {i eu v-am v`zut, r`spunsese ea. Sunte]i vecin` cu mine. V-am

admirat mersul. |ntotdeauna mi-am dorit s` pot fotografia oamenii\n mers.

– V-am admirat [i eu, recunoscuse Laura, impresionat`.– |n acest caz, sper c` vom avea ocazia s` st`m de vorb`? o

\ntrebase Marion cu o voce prietenoas`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 47

Astfel, fotografia lui Robert ajunsese \n buzunarul din spate algen]ii, iar Laura a[tepta ocazia s-o \ntâlneasc` pe noua eicuno[tin]`.

Trei zile la rând se uitase dup` ea pe strad`, dar nu reu[ise s-o\ntâlneasc`. |n a patra diminea]`, privind \napoi, o v`zuse ie[ind \nurma ei. Hot`râse c` era un gest prietenesc s-o a[tepte.

La vederea ei, tân`ra femeie gr`bise pasul.– M` a[teptai pe mine? \ntrebase ea.– Da… m` gândeam c` putem merge \mpreun`.Domni[oara Perrent \i atinsese bra]ul \ntr-un gest \n]eleg`tor.

Avea m`nu[ile \ntr-o mân` [i unghiile ei lungi o zgâriaser`. Laura sesperiase, dar uitase repede acest lucru, ascultând vocea \ngrijit` a\nso]itoarei ei care \i vorbea despre ce avea de f`cut \n aceadiminea]`.

– E ciudat cât de frumoase pot fi unele din australience…Acest lucru o f`cuse pe Laura s` \n]eleag` c` femeia nu era

australianc` dar, ca de fiecare dat` când avea impresia c` o anumepersoan` atac` ]ara ei adoptiv`, r`spunsese destul de ofensiv:

– {i eu sunt australianc`…Era mândr` de declara]ia ei, pentru c` se gândea c` domni[oara

Perrent nu mai putea fi critic` f`r` a risca s` par` nepoliticoas`.Râzând, femeia \i atinsese din nou bra]ul, zgâriindu-l cu

unghiile lungi.– Nu vorbe[ti ca o australianc`…– A[ fi vrut s-o fac, r`spunsese Laura, care era de fapt foarte

mândr` de accentul ei.– |n acest caz, \nseamn` c` p`rin]ii t`i au venit din alt` parte,

continuase femeia, \nc` râzând.– Da, recunoscuse tân`ra \n cele din urm`. Din Irlanda.– O Montgomery din Irlanda. S` fii oare…Laura n-o l`s` s` termine:

48 LUCY WALKER

– Mama [i sora mea [i-au f`cut fotografii la tine.Fotografa era impresionat` pentru c`-[i amintea foarte bine de

mama ei, impresionant` \n hainele ei elegante [i cu prestan]aunei ducese. Se \ntorsese spre \nso]itoarea ei, privind-o cuinteres. Cu toate c` era tân`r`, Laura avea acela[i aer de distinc]ie.|n acest caz, ce c`uta \n ora[, dup` câte p`rea câ[tigându-[isingur` existen]a?

– Locuie[ti singur`?– P`rin]ii mei locuiesc \n apropierea minelor de aur. Am o m`tu[`

[i câteva veri[oare… m` duc la ei când sunt plictisit` sau… ezitaseLaura, apoi decise s` spun` adev`rul. Sau când mi-e foame…

Domni[oara Perrent fusese cucerit` de sinceritatea ei.– Trebuie s` lu`m masa \mpreun`, spusese ea. Foarte des sunt

singur`.– Oh, mul]umesc. Mi-ar face pl`cere.

***

Prietenia dintre Laura [i Marion Perrent fusese primit` cusentimente amestecate de familia [i prietenii ei. M`tu[a Sheilagh [iunchiul William, departe \n de[ert, [tiau prea pu]in despre acestlucru [i nu-[i schimbaser` p`rerea c` fiica lor tr`ia \ntr-o lumestr`in` [i c` putea \ntâlni persoane ciudate.

Cum \[i f`cuse patul, a[a trebuia s` doarm`, din punctul lor devedere.

– Ce persoane cunoa[te [i Laura! exclamase m`tu[a Sheilagh.Asta \nseamn` s` tr`ie[ti \ntr-o lume ciudat`. Nu se [tie niciodat`…

– Când o s` se frig`, o s` vin` alergând acas`, spusese [i tat`l ei.Dac` mi-ar fi ascultat sfatul, acum ar fi fost aici, cu mama [i sora ei.Dar a[a sunt tinerii din ziua de azi, ni[te egoi[ti.

Mama fusese nelini[tit`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 49

– E prea \n vârst` pentru tine, Laura. Cred c` are peste treizeci de ani.– E foarte dr`gu]` [i prietenoas`, m`tu[`. Ce conteaz` vârsta? – De unde vine? o \ntrebasem dup` ce o \ntâlnisem [i mi se

p`ruse la fel de stranie cum \i p`ruse veri[oarei mele prima oar`.– Din Birmingham.– Acolo s-a n`scut?– Nu [tiu, n-am \ntrebat. {tiu c` e pe jum`tate evreic`.Acest lucru ar`tase c`, dac` Marion o \ntreba foarte multe

lucruri, ea era destul de rezervat` cu \ntreb`rile. De altfel, deduseseceea ce [tia pentru c` \ntr-o sear`, când era la ea, femeia primisevizita unor prieteni. Ace[tia erau \nal]i, brune]i [i se numeauMichael Jacobs [i Benny Joseph. Erau \n mod clar evrei, iarpersoanele despre care vorbeau purtau [i ele nume specifice.Oricum, p`reau s` fie familiariza]i cu apartamentul prietenei ei [icu muzica pe care o prefera. Conversa]ia lor o fascinase pe Laura,pentru c` vorbeau despre art`: muzic`, pictur`, balet, actori [i actri]e.La \nceput nu \n]elesese ce c`utau ni[te oameni atât de cultiva]i \naceast` zon` a lumii, dar aflase r`spunsul destul de repede.

– Ei, ce a]i mai adus de data asta? Primesc [i eu bilete gratis?– Pe Ma Mi Rosette. Ceva numai bun s` umple teatrul [i s` ne

umple [i nou` buzunarele, r`spunsese Michael. Cât despre biletelegratis… mai vorbim.

Marion râsese, iar Laurei \i p`ruse foarte frumoas` [i misterioas`.Benny admirase \ntre timp fotografiile f`cute de Marion.– |mi place cum alegi lumina, spusese el. Ar trebui s` vii acas`

s` vezi operele lui Baron [i lui Beaton. Au talent.– Talentul e important, r`spunsese Marion.– Iar tu ai „know-how”, intervenise cel`lalt b`rbat. |mi pare r`u,

Marry, se scuzase el apoi v`zând fulgerul din privirile femeii. Dar`sta e adev`rul. N-ai fi venit niciodat` aici dac` n-ar fi fost a[a.

50 LUCY WALKER

– Am venit aici pentru bani, r`spunsese ea.Benny aplanase conflictul \ncepând s` vorbeasc` despre c`r]i.

Laura trebuise s` recunoasc` ignoran]a ei \n aceast` problem`.– Nu m` pricep decât la matematic` [i asta doar pentru a utiliza

statisticile. Toat` lumea râde…– De ce?– Pentru c` o femeie se presupune c` n-are nimic \n cap când e

vorba despre cifre.Cei doi b`rba]i fuseser` foarte uimi]i auzind acest lucru [i

\ncepuser` s` dea exemplu de femei talentate [i implicate \n lumeaafacerilor.

– De ce n-ai fi [i tu? \ntrebase Benny.|ntrebarea aceasta sincer` o uluise pe Laura. B`rbatul acesta

credea c` poate avea talent [i un viitor \n afaceri [i era uimit c` eanu crede acest lucru.

V`zând expresia de pe figura ei, b`rbatul \ntrebase, \ntorcându-sespre ceilal]i doi prieteni:

– De ce nu crede c` are talent? De ce are impresia c` nu poateface nimic cu aceast` abilitate pentru cifre? Dar e un dar minunat,continuase el, \ntorcându-se spre Laura. Ca talentul muzical: \l aisau nu-l ai.

Marion \[i aprinsese o ]igar` [i r`spunsese:– E vorba despre locul \n care tr`ie[te, \nconjurat` de „mici zei”.Pentru prima oar`, tân`ra nu-[i ap`rase ]ara adoptiv` [i

concet`]enii, pentru c` [tia c` aveau dreptate [i c` undeva exista unloc \n care nu ar fi fost considerat` o ciud`]enie.

Cuprins` de entuziasm, le povestise ce f`cea [i ce inten]iona s`fac`, iar ei o ascultaser` [i nu râseser` de ea, ci o l`udaser`.

La plecare, cei doi b`rba]i \i strânseser` mâna.

ADEV~RATA DRAGOSTE 51

– Statisticile sunt un lucru, spusese Benny. Dar cum s` leanalizezi? Ah, aceasta e adev`rata art`. S` fii bun la cifre este untalent, dar s` ai intui]ie \nseamn` s` fii un geniu.

Cuvintele acestui b`rbat au r`mas \ntotdeauna \n inima Laurei.La câteva zile de la aceast` \ntâmplare, Laura o \ntrebase pe

Marion ce p`rere are despre tân`rul acela misterios care locuia peaceea[i strad`:

– Ce crezi c` e?Prietena ei ridicase din umeri.– Un comis-voiajor, probabil, care a ales aceast` modalitate s`

par` interesant. A[ spune c` e un nimeni care [tie s` se \mbracebine [i s` mearg` ca [i cum ar fi cineva.

Cuvintele acestea o [ocaser` pe Laura, care nu cunoscuse pân`acum latura ei cinic`.

– Cred c` e[ti r`ut`cioas`…– Un tân`r care e tot timpul singur este o ciud`]enie. Dac` ai

cunoa[te lumea la fel de bine cum o cunosc eu, ai [ti c` e ciudat.– Poate c` nu-l intereseaz` oamenii.– Oh, ba da, altfel nu s-ar \mbr`ca a[a. Unui adev`rat singuratic

nu-i pas` cum se \mbrac`. Tot ce-l intereseaz` e s` nu-i fie frig iarna[i cald vara.

– Dac` este interesat de oameni, de ce nu vorbe[te cu nimeni?– Pentru c` aceast` t`cere face [i ea parte din rol.Aceast` conversa]ie o l`sase nedumerit`, dar \ncepuse s` cread`

c` Marion \n]elegea oamenii mult mai bine decât ea. Cu toateacestea, refuzase s` mai vorbeasc` despre acest subiect.

Timp de trei zile la rând nu se mai \ntâlnise cu prietena ei. Nu[tia prea bine de ce. Poate c` duritatea manifestat` de Marion fa]`de un str`in o r`nise. Mama ei, ca [i mama, erau \ntotdeaunablânde cu str`inii.

52 LUCY WALKER

|n aceste trei zile hot`râse s` mearg` din nou \n parc \n pauzade prânz. A doua zi, Robert observase unde pleac` [i o urm`rise. Sebucurase s` fie din nou afar`, s` le vorbeasc` câinilor, vechii eiprieteni [i s` observe lumea din jur. Nici Robert nu-i mai p`rea atâtde r`u ca \nso]itor.

– |mi pare r`u c` n-am mai venit aici, spusese ea. E locul meupreferat.

Robert fusese \ncântat s` aud` acest lucru [i \ncepuse s` sperec` dorin]ele lui se apropie de \mplinire. Probabil c`-[i spusese c` vatrebui s` aib` grij` s` n-o mai sperie cu gesturi necugetate. |miimaginez c` privise pielea ei [i se sim]ise ame]it, sau c`-i studiaseprofilul [i se temuse s` nu le[ine de fericire.

De ce cred aceste lucruri? Pentru c` mult mai târziu, amintindu-[iacest moment, Laura \mi spusese c` b`rbatul o privea ciudat [i c`se albise la fa]`. |n acea clip` se gândise c` hrana lui nu e suficientde consistent`.

– S` ne \ntoarcem, spusese ea, s`rind de pe banc` [iscuturându-[i firimiturile de pe haine.

Se ridicase la momentul oportun, dar n-avea de unde s` [tieacest lucru.

Ziua urm`toare fusese din nou \n parc. Robert era atât de\ndep`rtat de gândurile ei \ncât uitase s`-l invite [i pe el.

Numai c` b`rbatul o v`zuse [i o urm`rise, ca \n ziua trecut`.Când ajunsese la locul \n care st`tea de obicei, el se a[ezase peiarb` lâng` ea. Nu spusese nimic, dar mâinile pe care le ]inea pegenunchi tremurau.

– Bun`! spusese ea cu non[alan]`. Am uitat de tine, iart`-m`!Robert o privise ne\ncrez`tor. I se p`ruse imposibil s` uite de el.

Cum putuse s` fac` a[a ceva când el o urm`rea zi de zi [i o visa \nfiecare noapte? Era implicat cu tot sufletul \n aceast` rela]ie. Sealbise la fa]` [i ochii \ncepuser` s`-i ard`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 53

– Am v`zut o mul]ime de lume intrând \n Tribunal, spusese ea.Crezi c` judec` pe cineva foarte important?

El nu r`spunsese, dar ea b`nuise c` era din cauz` c` \ncepuses` m`nânce.

– Nu-i mai vorbesc prietenei mele Marion, continuase ea, ca s`spun` ceva.

– De ce?Pusese din nou duritatea vocii lui pe seama mânc`rii.– A spus ceva urât despre un b`rbat care \mi place.– Ce b`rbat? \ntrebase el cu vocea tremur`toare.Laura auzise tremurul vocii lui, dar nu se \ntorsese s` vad` de

ce. Nu suporta s`-l vad` mâncând.– Un b`rbat pe care \l v`d zi de zi de ceva timp. Numai de la

distan]`, râsese ea. Acum mi se pare absurd. Credeam c` arat` bine[i asta am spus.

– {i… Marion… ce-a spus?– A spus c` joac` un rol [i c` e t`cut [i singuratic pentru a p`rea

interesant. {tii ce? Eu cred c` e un b`rbat \ndr`gostit. Tu ce crezi,Robert? B`rba]ii \ndr`gosti]i arat` \ntotdeauna preocupa]i, ca [icând restul lumii n-ar conta?

– Restul lumii chiar nu conteaz`, r`spunsese el cu o convingerepasionat`. Nu mai exist`. Nu e decât… decât…

Dumnezeule, aproape \ncepuse s` plâng`!Laura \l privise speriat`.– Robert!B`rbatul era alb la fa]`, ochii \i str`luceau [i tremura ca [i cum

ar fi fost cuprins de febr`.Brusc, Laura v`zuse sentimentele lui Robert pentru ea ca [i cum

ar fi fost scrise pe o foaie de hârtie. Cu un efort con[tient, r`m`seselâng` el, f`r` s` se \ndep`rteze cu repulsie. |nchisese ochii [i când\i deschisese nu mai sim]ea pentru el decât mil`.

54 LUCY WALKER

– Robert… n-ar trebui s` sim]i a[a ceva pentru nimeni,\ncepuse \ncet, apoi vocea \i devenise hot`rât`. Nu \nc`… nu atâtavreme cât e[ti atât de tân`r. Vezi… trebuie s` a[tep]i. A[a cumtrebuie s` a[tept [i eu. Trebuie s` mai cre[tem…

Se \ntrerupsese. Ce spunea? {i ce rost mai avea?A[a cum mila urmase sentimentului de repulsie, o cuprinsese

iritarea. Se ridicase, netezindu-[i fusta.– Nu mai putem face acest lucru, spusese ea cu hot`râre.

Las`-m` s` m` \ntorc singur`, Robert. Vreau s` muncesc [i s`muncesc… [i s` muncesc. Nu vreau s` m` \ndr`gostesc. Sunt preatân`r`.

Se \ndep`rtase repede. Sim]ea nevoia s`-[i spele mâinile [i fa]aca [i cum ar fi fost atins` de ceva lipicios. Ar fi vrut s`-i fie mil` deRobert, dar figura lui plâng`cioas` [i ochii plini de lacrimi \i ap`reatot timpul \n fa]a ochilor, ca un repro[.

– Ce-am f`cut? se \ntrebase cu voce tare, uluit`. S`-l ia naiba. Cefel de via]` voi duce de acum \nainte la birou?

Când Robert se \ntorsese \n birou, exact la ora dou`, ea dejalucra, cu privire plecat` asupra biroului. Muncise pân` când tot ceavea de f`cut era gata. Terminând, luase carne]elul \n care scriaevolu]ia ac]iunilor tat`lui ei [i adunase din nou procentele. Cânddomnul Paul Beale o chemase sunând o sonerie de pe birou, fusesegata s` strige de bucurie. |[i luase repede carne]elul, dou` creioane[i se \ndreptase spre u[` f`r` s` arunce nici o privire spre Robert.

Domnul Preston, de sub ochelarii lui mari, \i privise o clip`,apoi se \ntorsese la munca lui.

Laura se sim]ea furioas`, \n primul rând pe Robert [i \n al doilearând pe faptul c` n-avea prea suficient de lucru. A[a c`dactilografiase scrisorile domnului Beale \n timp record. El oprivise plin de curiozitate [i prinzându-i privire \l \ntrebase:

ADEV~RATA DRAGOSTE 55

– Domnule Beale, pot s` fiu secretara dumneavoastr`? {i s` stau\n acea \nc`pere micu]` de la intrare?

– Fata mea drag`…– Nu mai sunt o fat`. Sunt stenograf` [i [tiu foarte multe despre

cifre. Rezultatele mele sunt mai bune decât ale domnului Preston[i chiar decât ale domnului Rushton. A[ putea s` prezic mi[c`rilebursei…

Domnul Beale râsese:– Drag` Laura, dac` ai putea face a[a ceva ai ajunge milionar` [i

bursa ar da faliment.– Nu pe termen scurt… M` refer la tendin]e [i evolu]ii…F`r` s` [tie c` aceste cuvinte erau pomenite \n toate c`r]ile de

economie, alesese ce-i p`ruse mai potrivit pentru ceea ce f`cea.Domnul Beale o privise uimit.– M` refer la viitor, domnule Beale. Uita]i-v` la averile f`cute la

Liverpool pe pia]a f`inii! Acei oameni iau tot timpul cea mai bun`decizie. Au oameni care lucreaz` pentru ei. Lucreaz` cu cifre, cutendin]e, cu varia]ia pie]ii. L`sa]i-m` s` \ncerc. V` rog… v` rog,domnule Paul. Pot s` v` ar`t ni[te lucruri…

Cuprins` de agita]ie, ie[ise din birou [i se \ntorsese \ntr-o clip`cu micul carne]el. |ncercase s`-i arate tabelele, dar era preaincoerent` ca s` poat` fi \n]eleas`. Scosese o buc`]ic` de hârtie pecare f`cuse un grafic.

– Uita]i-v`, domnule Beale… s` l`s`m f`ina… s` lu`m deexemplu aurul. Se vede cum scade pre]ul când toate celelalte scadpentru c` nu e vorba despre bunuri care s` stabilizeze pia]a, cidespre bani. Aurul \nseamn` bani. Vede]i? La fiecare dou`zeci deani… aici e ultima cre[tere, \n 1933. Deci peste [ase ani, dac` nuapare un r`zboi sau nu e foamete…

56 LUCY WALKER

Vorbea prea repede pentru domnul Beale [i el oricum nu seuita la grafice. Le mai v`zuse pe unele dintre ele. A[a c` \i privisefa]a.

– Laura, spusese el, stai jos [i taci– exceptând cazul \n care te\ntreb ceva.

Ea se a[ezase pe scaun.– {tii c` lumea afacerilor e dur`, nu-i a[a? Nu trebuie s`-]i spun

eu… Vreau s`-]i spun ceva. E vorba despre ceva pe care n-a[ fi vruts` ]i-l spun vreodat`, dar dac` ai insistat…Ai venit la mine [i ai\ncercat s` te prezin]i ca un consilier pentru cineva cu mult`experien]` \n afaceri. Aceasta \nseamn` c` ai o p`rere foarte bun`despre tine.

B`rbatul aprinse o ]igar`, apoi continu`:– Tat`l t`u \mi datoreaz` bani. L-am purtat \n spate pân` acum

[i \nc` \l mai port.Laura p`lise, dar nu spusese nimic.– Salariul t`u face parte din datoria lui, f`r` ca el s` [tie. Când

te-am primit aici, a fost pentru c` eram de p`rere c` e[ti o tân`r`inteligent` care are nevoie de ajutor. Preston m-a rugat s-o fac. Nudau nimic degeaba, a[a c` am hot`rât c`, \n clipa \n care voi adunadatoriile lui William Montgomery s` adaug [i salariul t`u.

B`rbatul o privise cu aten]ie. Era palid`, dar ochii ei ardeau. Cutoate c` era furioas`, nu plecase privirea, iar creionul din mâna einu se mi[case nici un milimetru. Era nemi[cat` ca o stânc`.

– Ai \n]eles ce-am spus?– Da.– Ce ai de gând s` faci \n aceast` privin]`?– Nimic… \nc`. Mi-am câ[tigat existen]a [i am meritat fiecare

b`nu].

ADEV~RATA DRAGOSTE 57

58 LUCY WALKER

– E[ti sigur` de acest lucru?– Foarte sigur`.Dup` o lung` perioad` de t`cere, domnul Beale se relaxase.– Ai primit vestea foarte bine, Laura, spusese el. Aceasta este

reac]ia pe care un om de afaceri trebuie s-o aib` când sufer` un [oc.Nu m` puteam gândi la un test mai potrivit…

Ea r`m`sese t`cut`.– Po]i s`-i spui omului de serviciu s` fac` ordine \n biroul cel

mic \n aceast` sear`. Te vei instala mâine. N-o s` am nevoie de tinetot timpul [i când nu vei fi ocupat` cu scrisorile mele, te po]i ocupade cifrele tale.

– V` mul]umesc, domnule Beale.Laura \[i \nchisese carne]elul [i se \ndreptase spre u[`.– Laura…Se \ntorsese \ncet. El r`m`sese la birou:– E[ti foarte tân`r`. N-ai experien]`, dar e[ti cea mai inteligent`

persoan` pe care am angajat-o la aceast` firm`. Salariul t`u se vadubla.

– V` mul]umesc, domnule Beale.Ie[ise pe u[`, \nchizând-o \ncet, apoi se sprijinise de ea, cu ochii

\nchi[i.Colegii din birou o priviser` uimi]i. Când deschisese ochii, cei

trei b`rba]i v`zuser` o lucire \n privirea ei, ca a ochilor unei pisici\n \ntuneric. Nici nu-l v`zuse [i nici nu se gândise la Robert Doule.

Capitolul 5

|n anul urm`tor, Danny venise din nou \n Australia. Lucrurile nu mergeau prea bine la Magillicuddy [i avoca]ii \l

sf`tuiser` s` fac` acest pas, \n speran]a c` situa]ia financiar` afermei se va redresa.

Terminase o [coal` naval`, iar \n ultimul timp devenise unfoarte bun c`l`re].

Apari]ia lui, coborând pasarela, era cople[itoare.– Oh, Laura, spusesem, cât e de frumos!Nu era doar modul \n care ar`ta, ci [i deta[area lui [i dragostea

pe care i-o purta toat` familia. Eram foarte mândre de el, de faptulc` f`cea parte din familia noastr`. |l condusesem acas` pline deentuziasm.

– Oh, la voi e tot al naibii de cald! exclamase el.La „Num`rul 25” era ordine, acolo unde nu fusese decât haos.

Ne \ntrebasem dac` situa]ia noastr` nu-l va [oca, a[a c` f`cusemcur`]enie, schimbasem perdelele [i \ntorsesem covoarele. Fusesemnevoite s` ne mut`m mai multe \ntr-o camer` ca s` eliber`m ceamai mare dintre camere pentru unchiul William [i pentru m`tu[a

Sheilagh. Dup` discu]ii \ndelungate, hot`râsem c` Sylvia va sta cunoi [i nu cu Laura, cum fusese vorba la \nceput. Toat` lumeaconsidera firesc s` fie acolo unde e [i Danny.

Eram foarte \nghesuite, a[a c` propusesem ca, dup` prima zi,Denney [i Gerry s` mearg` la ni[te prieteni care locuiau la ]ar`.

Camera lui Danny ajunsese s` fie una destul de mic`, daravusesem mult` grij` de ea. Dup` ce f`cusem cur`]enie vopsisemcamera, pusesem perdele noi [i adunasem din celelalte camere celemai bune piese de mobilier. Alesesem [i cuvintele cele mai potrivitepentru a ne cere scuze, dar mama spusese:

– E tot ce avem mai bun. Danny \[i va da seama.– Dumnezeule! Ar trebui s` vede]i cum arat` Magillicuddy. E un

hambar! observase Laura.Când intrase \n camer`, Danny \[i aruncase p`l`ria pe un scaun

[i, dup` ce-[i pusese valiza pe pat, exclamase:– M`tu[` Helen! Ai transformat casa asta \ntr-un spital?– Vrea s` spun` c` e prea curat, explicase Laura.– Nu e spital, e o cas`. Chiria[ii locuiesc deasupra, spusese

repede Gerry.– {i cum deosebesc chiria[ii de membrii familiei? \ntrebase el.– To]i membrii familiei sunt de gen feminin, \l anun]ase mama.

Sper c` nu ]ie-e team` c` vor merge prin somn, nu?– Ce p`rere am eu? zâmbise el, privindu-ne pe rând. Cine [tie?

Atât de multe [i atât de…Zâmbetul lui era viclean [i toate \ncepuser`m s` râdem.Dragul Danny!Singurul moment solemn fusese cel rezervat pentru Sylvia. Ea

a[tepta cu r`bdare clipa \n care va ajunge [i \n camera unde \la[tepta.

Nu [tia nimeni dac` s` ne ducem cu to]ii sau s`-i l`s`m s` sevad` singuri.

60 LUCY WALKER

– Oricum, nu e nimic serios, fusese p`rerea hot`rât` a lui Mary.Nu s-au mai v`zut de când erau copii. {i nimeni nu-mi poate spunec` Danny n-a mai avut alte prietene \n Irlanda.

– I-a scris cu ocazia fiec`rui Cr`ciun, Pa[te sau zi important`,observase Vicky.

– De ce nu? La urma urmei, e veri[oara lui, n`scut` laMagillicuddy. Mai e [i bolnav`. Dar adev`rul e c` Laura \l cunoa[tecel mai bine. A [i stat la ferm`.

Privirea Laurei se \ntunecase, dar r`m`sese t`cut`.– Dragele mele, s-o l`s`m pe Sylvia s`-l aib` pe Danny cât timp

e \n Australia, spusese m`tu[a Sheilagh. Nu conteaz` ce face \n alt`parte.

– Eu propun s`-l l`s`m s` hot`rasc` singur, intervenisem eu.|mi p`rea r`u pentru Sylvia, dar credeam c` aceast` idee a

familiei de a o arunca \n bra]ele lui Danny era mai tragic` decâtorice altceva. Câteva veri la rând valurile de c`ldur` aproape c-oomorâser`. Ce viitor ar fi putut avea cei doi? Dragostea ei pentruDanny nu aducea decât nefericire. Credeam c` m`tu[a exagereaz`când vorbea despre aceste lucruri. Ce gândea Laura n-aveam deunde s` [tiu.

Cu toate grijile noastre, Gerry [i Denney, care erau cele maiimpulsive, \l conduseser` pe Danny la Sylvia.

– A venit, Sylvia! A venit!Pentru c` ele erau acolo, ni se p`rea firesc s` fim [i noi , a[a c`

ne \mbulziser`m cu to]ii \n prag.Sylvia, care cred c` \nv`]ase de mic` s`-[i controleze emo]iile,

p`rea mai degrab` o statuie sau un portret, decât o persoan` vie.– Sylvia! Ce bine-mi pare s` te v`d!Danny traversase camera [i se oprise \n fa]a ei, privind-o. Apoi

se aplecase [i o s`rutase pe frunte. Se a[ezase \ncet lâng` ea [i,luându-i mâna, \ncepuse s`-i numere degetele, atingându-le \ncet.

ADEV~RATA DRAGOSTE 61

– |nc` mai ai cinci la fiecare mân`, [optise el. E[ti aici, \ntreag`.Laura se \ntorsese [i ie[ise din camer`. Când plecasem dup` ea,

o g`sisem \n buc`t`rie, unde f`cea ceaiul.– Cred c-o iube[te cu adev`rat, spusesem, uimit`.– Da.– Dar cum poate s-o fac`, Laura? Nici m`car n-o cunoa[te. E

dr`gu]`, [tiu, dar e atât de t`cut`, de lini[tit` [i de nemi[cat`… Dece s-o iubeasc` de la aceast` distan]`?

Laura pusese ap` peste frunzele de ceai.– Cred c` de aceea o iube[te. E un portret \ntr-o ram` dr`gu]`.

N-ar mai avea farmec dac` s-ar trezi la via]`. Oricum, dragostea e unlucru ciudat. N-are nici un sens.

Cred c` acela[i lucru sim]ea c` i se \ntâmpl`. Urmase apoi o cin` de familie, cu mult` mâncare [i mai multe

discu]ii, la care Danny, chiar dac` p`rea c` ascult`, participase maimult cu privirea.

Marion Perrent, dup` ce-l \ntâlnise, spusese:– Spunea]i c` e ar`tos? Dar e de-a dreptul atr`g`tor!Familia se str`duise s`-i prezinte lui Danny toate aspectele vie]ii

\n ora[. Mai \ntâi, unchiul William \l prezentase tuturor persoanelorimportante [i cu aceast` ocazie bunii no[tri prieteni, familiaBaston, d`duser` o petrecere.

Sylvia, \n cea mai frumoas` rochie a ei, st`tea pe un fotoliu multprea mare, zâmbind \ngere[te. Danny ar`ta foarte bine \n costumullui \nchis la culoare [i când f`cea o mic` plec`ciune, salutând, ceicare nu-l cuno[teau era singuri c` face parte din nobilime. O tân`r`foarte emo]ionat` aproape \i f`cuse o reveren]`.

Gazdele noastre, Anne [i Susan Baston \l conduceau pe rând lagrupurile de invita]i [i, cu toate c` avea o privire \ndep`rtat`, decâte ori p`r`sea un grup \n urma lui se auzeau murmure:„|ncânt`tor!”

62 LUCY WALKER

– Laura, \i [optisem veri[oarei mele, \ntreab`-l ce i-au spusdoamna Preston [i doamna Stenning. Pun pariu c` n-are habar. Nucred c-a ascultat nici o secund`.

– Nu voi face a[a ceva, r`spunsese ea pe un ton care ar`ta c`-mid` dreptate. Oricum, ar prefera mai degrab` s` culeag` fructe decâts` fac` plec`ciuni \n fa]a tuturor doamnelor din Pepper Tree Bay.

– |n costumul `sta? Cu manierele lui?– S-a n`scut cu manierele astea. {i oricum, nu-i pas` de costum

dac` vrea s` se simt` bine.M` gândisem atunci c` ea \i v`zuse alt` latur`. Aceea a

vân`torului care colinda \n voie prin p`durile de lâng`Magillicuddy.

La pu]in timp dup` discu]ia noastr`, Danny f`cuse un lucru carecâ[tigase inima tuturor.

La cap`tul paji[tii pe care erau a[ezate scaunele invita]ilorcre[teau doi migdali. Gr`dinarul adunase migdalele c`zute, darmulte r`m`seser` pe ramuri. Danny st`tea de vorb` cu un grup depersoane, dar privile lui erau atrase de cei doi copaci.

– Scuza]i-m`, spusese el brusc, apoi se \ntorsese [i, luând o nuiade lâng` un copac [i s`rind peste un rond de flori, \ncepuse s`loveasc` migdalele. Acestea c`zuser` ca o ploaie peste cei destul deimpruden]i s` r`mân` \n preajm`. Aruncase nuiaua ca pe o suli]` [iadunase un buzunar plin de migdale din care \ncepuse s`mânânce, oferind [i celor din jur. Toat` lumea \ncepuse s` râd` [ipetrecerea devenise una relaxat`, nu formal`.

Grupul doamnei Maynard-Arnold \l monopolizase, oferindu-i ocup` de c`p[uni cu fri[c`.

– Salveaz`-m`! \i [optise el Laurei la ureche, iar ea n-avea nevoiede o alt` invita]ie.

– Scuza]i-m`, doamnelor, vreau s`-l prezint pe Danny cuiva.– Oh, da! exclamase el. Trebuie s`-i cunosc pe to]i.

ADEV~RATA DRAGOSTE 63

– Desigur, Laura, zâmbise una dintre femei. Nu trebuie s`monopoliz`m oaspetele de onoare.

Danny se l`sase condus spre cl`dire. Când se apropiaser`destul, Laura \i [optise:

– Mergi pe drumul din spatele tufei de trandafiri. Mergi pân`ajungi la curmali.

Ea urcase sc`rile spre cas`, ducând o farfurie goal`, ca [i cum arfi vrut s` ia ceva de mâncare. Dar de fapt ie[ise repede pe u[alateral`.

Când \i v`zusem din nou, se \ntorceau pe acela[i drum. Fa]a eiera \ntoars` spre el [i râdea. Expresia \ndep`rtat` de pe figura luidisp`ruse [i \ncepuse [i el s` râd`. Vorbea despre ceva foarte\nsufle]it, gesticulând. Laura era radioas`.

Pa[ii \i conduseser` spre locul \n care st`tea Sylvia. Ridicândprivirea, el o z`rise [i zâmbise. Urcase repede sc`rile [i se a[ezaselâng` ea, cu spatele spre restul lumii. Lumina pierise \ncet de pefigura Laurei, care clipise des. Apoi se \ntorsese [i \ncepuse s`adune ce[tile [i farfuriile goale.

Dup` aceast` petrecere, dimine]ile lui Danny deveniser`ocupate cu \ntâlniri de afaceri, \nso]it \ntotdeauna de unchiulWilliam. M`tu[a Sheilagh [i Sylvia plecaser`, deoarece aglomera]iade la „Num`rul 25” devenise insuportabil`.

A[a c` viitorul lui Danny r`m`sese \n mâinile unchiului [i ale Laurei.Pân` [i Laura fusese impresionat` de primirea pe care le-o

f`cuser` patronii ei celor doi b`rba]i. Cât de cu dou` fe]e \i p`reau!Mai \ntâi se \ntâlniser` la club, unde domnii Beale oferiser` unprânz pe cinste. Acolo, unchiul William fusese tratat ca unul dintrecei mai onora]i clien]i ai firmei, cu toate c` starea lui financiar` eracunoscut` de to]i. Nu se discutase despre afaceri la mas`, ci abiacând ajunseser` la birou. Cei doi prezentaser` starea bursei \ncâteva cuvinte.

64 LUCY WALKER

Danny spusese c` singurele ac]iuni pe care [i-ar dori s` lecumpere sunt cele de pe pia]a aurului.

Domnul Paul \l privise gânditor.– Aur? \ntrebase el. Avem un expert \n firm` pe pia]a aurului. O

s` te dau pe mâna ei. Sper c` nu te deranjeaz` c` e femeie?– De ce m-ar deranja?Laura n-aflase despre aceste cuvinte decât mult mai târziu, dar

\i luminaser` ziua. Numai ea [tia cât avusese de luptat cu restulcolegilor care nu erau de acord cu noul ei statut [i pe care trebuises`-i trateze foarte dur, pentru a le c`p`ta respectul.

Danny, la fel ca cei doi evrei, n-avea prejudec`]i [i considerafemeile la fel de capabile ca b`rba]ii. |mpreun` cu unchiul William,fusese condus printre [irul de func]ionari care se plecau politicosspre biroul personal al domnului Paul Beale. Când acesta sunase lau[` deschisese Laura, \mbr`cat` foarte elegant, dar simplu, iar el oprezentase:

– |mi face pl`cere s` v-o prezint de domni[oara Montgomery,c`reia, din lips` de un cuvânt adecvat, \i spunem „responsabil cufluctua]iile pie]ii”. Ace[tia, ar`tase el spre cei doi b`rba]i r`ma[i \nprag, sunt domnii Montgomery [i domnul Dennis HaraMontgomery.

Unchiul reac]ionase destul de nepl`cut, devenind ro[u la fa]`:– Doar n-o s` m` \nve]e cum s` fac afaceri propria mea fiic`?

Oricum, ce caut` aici? Dac` mi-ai fi ascultat sfatul, Paul, ai fi [tiut c`nu-i bine s` amesteci rudeniile cu afacerile.

Laura r`m`sese nemi[cat` [i-i zâmbise lui Danny, iar acesta \if`cuse cu ochiul.

– Adu analiza pie]ei pentru ultimele trei luni, Laura, spusesedomnul Beale. Po]i s`-l pui pe Doule s` se uite pe dosarele de laCoolgardie Mines, Southern Cross [i Great Boulder. Po]i s` ui]i deGreat Western. Nu prea cred c` vor mai ajunge ac]iuni pe pia]`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 65

Dup` plecarea ei, domnul Paule Beale se l`sase pe spate \nscaun, b`tând \n birou cu un creion auriu. Dup` o clip` de t`cere,unchiul William se ridicase, f`când câ]iva pa[i.

– Cred c` [tii ce faci, Paul, spusese el \ntr-un sfâr[it. Dar, dac`mi-ai cere sfatul…

– O s`-]i cer sfatul \ntr-un minut, William. Te voi \ntreba cât aurmai e \n mina ta, sau la ce nivel a ajuns apa, sau de câ]i bani ainevoie s` \ncepi s` sco]i din nou aur. |n toate acestea e[ti unexpert. |n ceea ce prive[te mi[c`rile pie]ii, nu [tii mai mult decâtorice locuitor din Pepper Tree Bay. Singurul expert pe care-lcunosc este \n camera vecin`, aducând ni[te dosare… A, uite-o!

Dup` ce ea pusese rapoartele pe mas`, b`rbatul ad`ugase:– Mul]umesc, Laura. Nu-]i voi irosi timpul cerându-]i s` stai aici

pân` când ace[ti domni citesc. Dup` ce le vor \n]elege, te voi rugas` aduci ceea ce lucrai la statisticile de probabilitate.

Laura zâmbise [i ie[ise din camer`. Se \ntorsese peste un sfertde or` la un tat` sp`[it [i un Danny interesat.

Dup` cinci minute, b`rba]ii uitaser` c` erau rude [i o urm`riser`dezv`luindu-le misterul evolu]iilor ciclice.

Dup` aceea, Danny petrecuse mult timp cu Laura, iar unchiul se\ntorsese acas`, descump`nit. Dup` scurt timp \l urmase [i Danny,dorind s` vad` minele, dar nimeni nu [tie cât timp petrecusevizitând minele [i cât timp privind \n ochii Sylviei.

Acele dou` luni fuseser` un chin pentru Laura. E adev`rat c`succesul \n fa]a tat`lui ei o f`cuse s` se simt` bine, dar \ncepuse s`\n]eleag` c` aceste cifre nu sunt decât ni[te instrumente, iaradev`rata [tiin]` st` de fapt \n interpretarea lor. Era ceva pe caretrebuie s`-l \nve]e de undeva. A[a c`, dup` câteva c`ut`ri, g`sise unprofesor de la universitate dornic s-o \nve]e [i petrecea \mpreun`cu el o sear` pe s`pt`mân`.

|ntre timp, devenise mai apropiat` de Marion Perrent. Aceast`persoan` era singura de acela[i sex care \n]elegea importan]a

66 LUCY WALKER

inteligen]ei la o femeie. O privea ca pe un lucru firesc, nuneobi[nuit sau indecent, psihologic vorbind. De fapt, Laura \[idorea mai mult decât orice s`-[i poat` folosi creierul f`r` a ficategorisit` ca o ciud`]enie.

Marion o ajutase s`-[i g`seasc` alt` croitoreas`, pentru c` haineledomni[oarei Wilson erau potrivite pentru ora[ sau pentru \ntâlniride afaceri, dar nu erau deloc atr`g`toare pentru sexul opus.

– Dar nu vreau s` fiu atractiv` pentru sexul opus! exclamaseLaura, l`sându-se totu[i dus` la o croitoreas` fran]uzoaic`. Aceasta\i propusese modele nu foarte diferite de ce purtase pân` acum,dar care \i subliniau tinere]ea [i silueta armonioas`.

Laura nu-[i uitase ideea, a[a c` dup` ce se \ntorseser` acas`,\ntrebase din nou:

– De ce pentru sexul opus? Nu trebuie s`-l dispre]uiesc? Tudispre]uie[ti un b`rbat care nu e mai inteligent decât tine.

– Nu trebuie s` fie chiar a[a, r`spunsese Marion. Dar vomvedea. Oricum, n-are nici o leg`tur` cu a tr`i cu un b`rbat, iar ofemeie trebuie s` fac` acest lucru, la un moment dat. E biologic,draga mea.

– Vrei s` spui c` nu vor mai fi genera]ii viitoare, nu?– Vreau s` spun c` n-ar mai fi nici un viitor pentru Laura, doar

o carcas` uscat` a unui matematician. Nu-mi place s-o spun, dragamea, e un cli[eu, dar o femeie trebuie s` fie \mplinit`. E ceva decare nu po]i sc`pa, e scris \n legile naturii. A[a cum cifrele tale sesupun regulilor matematice.

Laura \[i privise prietena. Marion era a[ezat` \ntr-un fotoliu, cu fa]a \n penumbr`, pentru

c` \ntotdeauna p`stra doar jum`tate din lumini când nu lucra. Cefeminin` era! Ce era \n felul ei de a fi care \i aducea atât de mul]iprieteni, dintre care mul]i b`rba]i, dar care p`stra un fel de barier`invizibil`, care o f`cea s` r`mân` singur`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 67

Uneori era cuprins` de curiozitate [i ar fi vrut s` \ntrebe, darpolite]ea o f`cea s` tac`. De fapt, nu era vorba doar despre polite]e,era [i un sentiment de autoap`rare fa]` de cunoa[tere.

Marion \[i \ntinsese mâinile deasupra capului, iar inelul cudiamant, pe care \l purta pe al patrulea deget la mâna dreapt`,prinsese o raz` de lumin`, str`lucind.

– Pune-l pe prost`nacul t`u, tân`rul Preston, s` te duc` lapetrecerea de s`pt`mâna viitoare de la Freshwater Bay. Dac` ai opersonalitate, ai putea la fel de bine s-o ar`]i, numai c`, pentrunumele lui Dumnezeu, nu te \ndr`gosti de Preston.

– Nu m-a[ putea \ndr`gosti de un „prost`nac”. Cred c` e[ti preadur` cu el.

– Nu sunt. E dr`gu] [i arat` ca un zeu nordic, dar are numainisip \n cap.

– Bietul Dirk. E dulce, dar teribil de plictisitor.– Numai bun ca „baston”… Po]i s` \ntâlne[ti pe cineva

interesant acolo.– Mi-ar pl`cea s`-l \ntâlnesc pe vecinul care nu vorbe[te cu

nimeni [i care [i-a luat un nou costum s`pt`mâna trecut`.Marion se ridicase de pe fotoliu cu un aer sup`rat.– Nu te mai interesa de gunoaie, spusese ea. Unde e v`rul t`u

irlandez?– |n Kalgoorlie, cu Sylvia. Sunt mai mult sau mai pu]in

\ndr`gosti]i unul de altul.Femeia o privise cu aten]ie.– M` faci s`-mi vin` r`u, spusese ea cu violen]`. Era prima oar` când \i vorbise a[a, iar Laura era uimit` de

hot`rârea din spatele cuvintelor ei.– Ia-]i prost`nacul [i s` nu te mai \ntorci pân` când n-ai fost la

cel pu]in dou` petreceri. Mai bine pleac` acum, altfel vei \ntârzia la\ntâlnirea cu profesorul [i cu cifrele.

68 LUCY WALKER

Laura \ncepuse s`-[i adune lucrurile, iar Marion se \ndreptasenelini[tit` spre fereastr`, privind de-a lungul str`zii \ntunecate.

Când Laura se \ntorsese din dormitor, femeia ]ine perdeaua cuo mân`.

– Nu-i b`rbatul acela, parc` Doule, care lucreaz` cu tine?\ntrebase ea, privind din nou afar`.

Laura privise [i ea afar`.– Ba da. Ce Dumnezeu face aici?– Dar ce face trecând de trei ori prin fa]a blocului?Uimit`, Laura exclamase:– N-are cum s` m` a[tepte pe mine. De unde s` [tie unde sunt?Prietena ei era gânditoare.– Nu a[teapt`… te supravegheaz`. M-a[ ]ine departe de acest

tân`r dac` a[ fi \n locul t`u. Coboar` pe scara din spate [i ai grij` s`nu dai col]ul pân` nu ajunge dincolo.

|n timp ce vorbea, o \mpingea spre u[`. Dup` ce urmase sfaturile lui Marion [i sc`pase de \ntâlnirea

nepl`cut`, Laura \ncepuse s` se gândeasc` nefericit` la mai multelucruri. Ce f`cea Robert Doule? |[i amintise ultima dat` când ourm`rise \n parc, \n pauza de mas`. Era \n urm` cu optsprezeceluni [i erau foarte, foarte tineri. El avea acea privire ciudat`,\ntunecat`. De atunci nu-i mai d`duse nici o importan]`. Uneori \lsaluta, alteori \i spunea o glum` sau se plângea de competi]ie.Uneori, când pomii din gr`dina lui rodeau, \i aducea fructe. O dat`se gândise c` florile din camera ei sunt de la el. Altfel, uitase c` maiexist`.

Nu, \n mod clar, plimbarea prin fa]a apartamentului lui Marionera pur [i simplu \ntâmpl`toare. Erau multe apartamente prin zon`[i, desigur, multe fete, pe care ar dori s` le vad` Robert.

Cu toate acestea, \n inima ei, Laura [tia [i se temea c` nu-iadev`rat. Era ciudat cum Marion ghicise imediat, f`r` s` [tie nimic,

ADEV~RATA DRAGOSTE 69

c` Robert avea un motiv serios pentru care se afla acolo. Oare cum[tia aceste lucruri? |n ce locuri \ntunecate ajunsese mintea sauinima ei de [tia astfel de lucruri despre oameni? Lucruri care erauun pic \nsp`imânt`toare. Pentru c` faptul c` Robert o spiona eraceva \nsp`imânt`tor.

Când ajunsese acas` la profesor, cufundându-se \n probleme,uitase despre toate acestea. Era tipic pentru Laura ca atunci cândo problem` o tulbura s` se cufunde \n preocuparea pentru carier`.|n b`t`lia dintre inim` [i corp, mintea era câ[tig`toare f`r`probleme.

Dac` dragostea pe care o sim]ea pentru Danny o r`nea,suferin]a era destul de u[or de \ndurat. Nu avuseser` nici oleg`tur`, a[a c` nu avea cu ce gânduri sau imagini s`-[i hr`neasc`suferin]a. El, fiind doar el \nsu[i, \i f`cuse ceva inimii ei, care deatunci apar]inuse doar lui. Nimeni nu se mai apropia m`car denivelul lui. Dac` altcineva ar fi vrut s`-i ia locul lui Danny, ar fitrebuit s` arate ca el, s` se poarte ca el… s` fie el.

|i ajungea s` viseze [i s` ignore impetuozitatea tinere]ii,cufundându-se \n munc`.

– Dirk! Vreau s` m` iei la petrecere. Vreau s` ie[im [i s` dans`m,s` cânt`m [i s` ne purt`m ca ni[te prostovani. Da, vreau s`-mi port[i noua rochie.

– Oh, Laura, desigur! Sigur! O s` adun un grup.– |mi pl`tesc biletul de intrare.– Ba nu, \n nici un caz. Dac` vorbe[ti a[a, n-ai decât s` stai acas`.Laura \[i \ncercase farmecele pe domnul Preston.– Vreau ca Dirk s` m` duc` la dans, dar nu vreau s`-[i cheltuie

banii cu mine. V` rog, drag` domnule Preston, da]i-idumneavoastr` banii [i vi-i dau eu \napoi.

B`rbatul ridicase spre ea o privire \ntristat`.

70 LUCY WALKER

– Draga mea, [tii c` nu se poate.Desigur c` a[a ceva era inadmisibil pentru domnul Preston. S-ar

fi dus mai degrab` la \nchisoarea datornicilor, decât s` lase odomni[oar` s`-[i pl`teasc` singur` biletul.

A[a c ̀Laura se adresase domnului Rushton Beale, cel mai tân`r dintrepatroni. Punându-[i coatele pe birou, \l privise cu ochii ei alba[tri.

– Ce face o fat` care vrea s` mearg` undeva cu un anumit tân`r,dar [tie c` acesta nu-[i permite?

– Acum zece ani ar fi stat acas`, r`spunsese domnul Rushton cuun zâmbet. Ast`zi, \n]eleg c`-[i pl`te[te singur` biletul. Oricum arfi, tot nu e bine pentru tân`rul respectiv.

Laura se bosumflase.– De ce ar trebui s` stau acas`?– Nu-mi spune c` o tân`r` fermec`toare ca tine nu poate s`

g`seasc` un cavaler.|[i ridicase coatele de pe birou, trecându-[i degetele prin p`r.– Ba pot s` g`sesc destui, dar nu-i nici unul cel potrivit.– {i Danny? Nu l-ai luat \nc` s`-i prezin]i via]a de noapte?Un fior se strecurase de-a lungul spatelui Laurei. – E \n Kalgoorlie, spusese ea, apoi ridicase privirea. M`

gândeam s` m` duc cu Dirk, \l [ti]i, fiul domnului Preston. E genulmeu [i cunoa[te persoane pe care le cunosc [i eu. {tie cum s`comande o b`utur`, dar nu poate pl`ti, nu f`r` a r`mâne f`r` bani.A[ vrea s` pl`tesc pentru mine.

– Ei, mai e [i Robert Doule, din birou. Suspin` [i sufer` dup`tine, a ajuns s` ne plictiseasc` pe to]i de moarte. Tocmai i s-a m`ritsalariul, poate s`-[i permit`. Oricum, nu cheltuie nimic pentru sine.

Laura evitase privirea domnului Rushton.– Nu e genul meu… nu cunoa[te pe nimeni…– Vorbe[ti ca o snoab`! exclamase el.Ochii ei str`luciser`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 71

– Ur`sc snobii, spusese ea. |i ur`sc mai mult decât ur`sc [erpii.– Dar trebuie s` fii cu o persoan` care are multe cuno[tin]e?– Dar nu trebuie s` fie a[a. Nu e vina mea dac` un b`rbat

trebuie s` [tie s` ]in` un cu]it, s` trag` scaunul pentru o femeie [is`-[i sufle nasul astfel \ncât s` nu [tie tot ora[ul c` e r`cit. A[a m-aucrescut p`rin]ii mei. Mi-au format anumite gusturi legate de oameni[i nu pot fi altfel. Mi-ar pl`cea s` nu m` fi n`scut \n Irlanda, sau s` nufi avut p`rin]i irlandezi… Uite ce mi se \ntâmpl`, nu m` pot adapta.

B`rbatul \ncepuse s` râd`.– Nu te mai chinui, Laura, spusese el. Pentru o [esime din

popula]ia Australiei, lucrurile stau la fel. Au un picior \ntr-o ]ar` [ialtul \n alta. Fii tu \ns`]i, \n orice ]ar` din lume. O s`-]i spun ce-o s`fac. O s`-i vorbesc lui Preston. {tie ce gen de clien]i avem [i o s`-ispun c` o via]` social` bogat` este important` pentru afacere.Oricum, nu e decât adev`rul. Freshwater Bay e locul unde se\ntâlne[te cea mai bun` lume. Preston ar face bine s`-[i scoat`hainele de la naftalin` [i s` apar` \n cercurile potrivite. Poate s` v`ia pe tine [i pe Dirk– ca parte estetic`– iar firma se va ocupa denota de plat`.

|l privea destul de neconvins`. – De fapt, Laura, \]i fac o propunere de afaceri foarte bun`. Dac`

e[ti istea]`, po]i s` vinzi ideea despre Cornell Motors [i CityOmnibuses unor persoane ca Baston [i Maynard-Arnold.

Privirea Laurei se luminase. Era vorba despre dou` companiicare urmau s` fie cotate la burs`, iar Beale [i Beale se ocupau deacest lucru. Asocierea numelui companiilor cu cele ale celor mairenumite familii era de bun augur.

– Crede]i c` pot s-o fac?– Po]i s` dezv`lui un mic secret de la Beale [i Beale: „Cornell

Motors [i City Omnibuses sunt lucruri bune. Pleac` de pe pozi]iifoarte avantajoase [i, când vor primi [i elita…” Ceva de genul `sta.

72 LUCY WALKER

E[ti o fat` de[teapt`, Laura, po]i s-o faci. Preston poate veni pentrupozi]ie social` [i pentru a da prestan]` apari]iei tale. Dirk e bunpentru imagine, d` foarte bine. E o idee minunat`!

Ideea se conturase \n mintea lui Rushton Beale \n timp cevorbea. Acum se definitivase.

– N-avem nevoie decât de Maynard-Arnold care s` intre \n birou[i s` \ntrebe despre ac]iuni [i vom descoperi c` am avut dreptate.Apoi, la petrecerea urm`toare, ca din \ntâmplare, men]ionezi c`Maynard-Arnold s-a interesat de ele. Ne-ar fi de folos banii lui, darputem s` folosim [i numele.

– E mai bine s` avem banii lui.– E bine s` avem banii oricui.– Nu e a[a. Dac` folose[ti banii celorla]i ca s` umpli golurile, e

destul de bine. Dar dac` te bazezi pe banii lor, te vei g`si \n aceea[isitua]ie ca tata. La prima b`taie de vânt se vor retrage.

Rushton Beale o asculta cu ochii pe jum`tate \nchi[i.– Ai dreptate, exclamase el.Dup` plecarea Laurei, b`rbatul se ridicase [i se dusese \n biroul

fratelui lui.– Paul, spusese el, fata asta are creier. Valoreaz` de dou` ori mai

mult decât salariul pe care i-l d`m. {i, pentru numele luiDumnezeu, cunoa[te oamenii potrivi]i.

– Ce mai face, acum?– O s` r`spândeasc` vestea companiilor noi, Cornell [i C.O.

mul]imii din Freshwater Bay.– Ai grij` ce faci, s` nu r`spândeasc` vestea minelor Coolgardie.

S` sper`m c` putem s` avem \ncredere \n William Montgomery s`-[i]in` gura \nchis`.

– O va face. Sunt prea multe \n joc.– Dubleaz` salariul fetei. {i, pentru numele lui Dumnezeu,

trimite-l pe Preston la un croitor adev`rat.

ADEV~RATA DRAGOSTE 73

***

A[a c` Laura, aranjat` ca o persoan` coborât` din visul uneinop]i de var`, fusese la petrecerea de la Freshwater Bay.

Era \ntr-adev`r un vis al unei nop]i de var`. Luminile colorate,ca ni[te mici stele ag`]ate \n copaci, puneau \n valoare str`lucireatoaletelor. Era o petrecere foarte animat`, cu mul]i tineri veseli [if`r` griji.

Laura, cu farmecul pe care o minte ascu]it` o d` unei figuriatr`g`toare, fusese din nou centrul aten]iei. Sim]ise din nou ceputere de atrac]ie emana din f`ptura ei [i se bucurase din plin deacest lucru.

Numai privirea trist` [i \ngrijorat` a domnului Preston oadusese brusc \napoi la realitate [i la adev`ratul scop al prezen]eiei acolo. Pentru un moment, \[i spusese: „La naiba, am venit aici s`m` simt bine”. Se servise cu un nou pahar de vin [i cu un picior depui. Dar privirea b`rbatului \i stricase pofta de mâncare. |ncepuses` cânt`reasc` o mul]ime de posibilit`]i de a aborda problema [itrebuia s` recunoasc` faptul c` era fascinat` de acestea. Scuzându-se,se \ndreptase spre terasa unde st`teau cei mai puternici b`rba]i dinzon`, punând ]ara la cale.

– Bun`, unchiule Dreary, spusese ea. Toate privirile rudelor lui Maynard-Arnold se \ndreptaser` spre

ea, dar a[a i se adresase \ntotdeauna b`rbatului, \nc` de mic` [i nuvoia s` strice acest bun obicei.

– Laura! exclamase b`rbatul, ai venit s`-]i ba]i capul cu b`trânii,politicieni de fotoliu?

Dar era flatat c` o tân`r` atât de frumoas` se apropiase de el [i,a[ezându-se pe bra]ul fotoliului, \[i pusese un bra] pe umerii lui.

74 LUCY WALKER

– Ei, cum o mai duce familia ta? \ntrebase el, \ntorcându-se s-opriveasc`. Cum o mai duc minerii? {i cum se descurc` William \nc`ldura aceea \ngrozitoare? Numai nisip [i mu[te. La naiba, i-ar fifost mai bine \n nord-vest!

Laura privise repede \n jur. |n stânga era domnul Baston, \ndreapta domnul Coole, \n fa]` se sprijineau de balustrad` doidintre nepo]ii b`trânului. Grupul era perfect. Cu coada ochiului,\l v`zuse pe domnul Preston care se \ndep`rta. Astfel de [iretlicurinu i se potriveau, a[a c` prefera s`-[i ascund` capul \n nisip, castru]ul.

– Nu \n nord-vest, unchiule Dreary, r`spunsese ea,\mbr`]i[ându-l scurt. Voi, b`ie]ii cei mari, de]ine]i tot p`mântulimportant de acolo. Iste]i, nu? A]i luat crema…

– Iste]i? Nu [tii nimic, dr`gu]o. A fost mult` munc`. Ani [i ani demunc` grea…

– Da, cred c` nu-i doar atât. Cred c` cei care sunt iste]i nu prease omoar` cu munca grea. Nu [tiu… Ai fi surprins, unchiuleDreary, cât de mul]i fac bani doar intrând [i ie[ind din birouldomnilor Beale.

– I-auzi, Baston! Ce p`rere ai? Noi ne muncim cu inunda]iile [iseceta, iar al]ii nu fac decât s` intre \n biroul potrivit [i s` aduneroadele.

– Nu cred c` fac bani din p`mânt, r`spunsese domnul Baston.– Dar nici nu vor s` fac` bani din p`mânt, intervenise Laura. E

prea mult de munc`. Vor s` fac` bani din ora[.– Din ora[? Ai auzit asta, Coole? strigase domnul Maynard-

Arnold. S` scapi de fermieri [i de proprietarii de p`mânturi…– {i cum o fac? Asta vreau s` [tiu, spusese domnul Coole. Cum

ajung s` fac` bani din ora[? De unde?– Mi-era team` c` vrei s` [tii, drag` domnule Coole, r`spunsese

Laura. Dumneata cumperi ma[in`rii, automobile [i tractoare, iar ei

ADEV~RATA DRAGOSTE 75

finan]eaz` companiile care le produc. Ora[ul continu` s` sedezvolte, iar ei vor de]ine autobuzele, taxiurile [i vor construicasele. Nu trebuie decât s` stea \n birou [i s`-[i vad` banii\nmul]indu-se.

– Nu sunt singurii, spusese brusc domnul Lessier. {tii asta,Mynard-Arnold, nu? Anul trecut am f`cut dou` mii cu companiaMidland Railway. M-am s`turat de afaceri cu lân`, \ncepuse s` râd`b`rbatul.

– Patronii t`i au vreo ac]iune Midland Railway? o \ntrebaseMaynard-Arnold pe jum`tate interesat.

– Nici o [ans`. E o companie englezeasc`. Cred c-ai cump`ratac]iunile de la Londra, nu-i a[a, domnule Lessier?

– Ba da, râsese din nou b`rbatul. Voi dormea]i cu to]ii…Laura \[i \ntinsese mâna, netezindu-[i mâneca.– Domnii Beale nu prea sunt de acord cu noii \mbog`]i]i. Au

dou` noi companii pe pia]` [i se str`duiesc s`-i ]in` departe, oftaseea. Dar ei sunt cei care au banii. O s` fac` o mul]ime de bani cuaceste ac]iuni, la fel cum au f`cut cei care au cump`rat ac]iuniGeneral Motors când nu erau decât doi [i jum`tate.

– Ce companii? \ntrebase domnul Maynard-Arnold.– P`i, e confiden]ial, r`spunsese ea. Doar nu vre]i s` dezv`lui

secretele firmei? Nu pot s` v` spun decât c` este una care fabric`automobile [i una care fabric` autobuze. Mai mult nu pot s`spun.

– Automobile! morm`ise domnul Baston. Calul [i tr`sura suntdestul de bune pentru mine…

– Ai o ma[in` al naibii de mare care te a[teapt` \n fa]` chiaracum, Baston, \l \ntrerupsese Maynard-Arnold.

– Da, cu to]ii avem, murmurase [i domnul Coole.B`rba]ii r`maser` t`cu]i [i gânditori. Laura se ridicase,

netezindu-[i rochia.

76 LUCY WALKER

ADEV~RATA DRAGOSTE 77

– O s` fiu biciuit` de domnii Beale. Mai bine m` duc s`-i vorbescdoamnei Preston.

– Da, du-te, Laura. Doamnei Preston \i place s` aib` cu cine s`stea de vorb`.

Spre diminea]`, veselia se potolise [i lumea \ncepuse s` plecespre cas`.

Domnul Preston, din banii pe care \i primise pentru acest`ie[ire, angajase un taxi pentru to]i patru: el [i so]ia, Laura [i Dirk.

Domnul Mynard-Arnold \[i striga [oferul s`-i aduc` ma[ina.Laura alergase spre el.

– Noapte bun`, drag` unchiule Dreary, spusese ea, apoi seaplecase [i-l s`rutase pe obraz. Cump`r` ac]iuni Cornell Motors, \i[optise ea la ureche. Dar te rog s` nu-i spui domnului Beale c`]i-am spus.

– Poftim? Despre ce e vorba?Dar ea zburase deja, ca un frumos fluture de noapte.

Capitolul 6

Când Laura \mi povestise despre aceast` \ntâmplare, o\ntrebasem dac` a cump`rat [i ea ac]iuni la aceste companii.

– Nu, \mi r`spunsese ea. Am cump`rat ac]iuni la CoolgardieMines. Am luat avansul pe [ase luni din salariu [i le-amcump`rat.

– Dac` aveai \ntr-adev`r \ncredere \n viitorul industrieiautomobilelor, de ce ai cump`rat ac]iuni la min`? Atunci nu valoraumare lucru.

– Tocmai de aceea. {tiam c` am dreptate \n calculele mele, iarpre]ul aurului va cre[te masiv. Industria automobilelor era sigur`,dar era o investi]ie pe termen lung. Dac` vrei s` faci bani repede,investe[ti \n aur sau \n petrol.

Mul]umirea ei \n ceea ce privea succesele ca femeie de afaceri of`cea s` mai uite din problemele vie]ii sentimentale. N-avea nici unrost s` pretind` c` dragostea nu \nseamn` nimic pentru ea. Nu eraa[a, pentru c` era nelini[tit` [i dornic` de a fi admirat`. Via]a eisocial` se \nvârtea \ntre diverse petreceri, \ntâlniri cu Marion [i oaten]ie sporit` \n privin]a spionajului lui Robert Doule.

– M` scoate din min]i, \i spusese ea lui Marion. Ce s` fac \nprivin]a lui?

– Nu-l \ncurajezi?– Fire[te c` nu. Dar trebuie s` lucr`m \n aceea[i cl`dire [i nu

pot sc`pa de el. Uneori m` simt \ncol]it`.– Spune-i s` se duc` la naiba. O ceart` serioas` ar trebui s`-l

lini[teasc` pentru totdeauna. – Nu pot.– De ce?– Nu [tiu.– Trebuie s` existe un motiv.– |mi pare r`u de el…– Nu-]i po]i permite acest lucru. E periculos, spusese Marion pe

un ton hot`rât, ca [i cum ar fi vorbit din proprie experien]`.– Sun` melodramatic s` spun c` uneori mi-e team` de el?– Toate problemele sentimentale sunt melodramatice.

Dragostea este o obsesie– o stare care n-are nimic de-a face cumintea. De aceea, mul]i b`rba]i se \nsoar` cu fe]e dr`gu]e [idescoper` c` trebuie s`-[i petreac` toat` via]a cu o proast`. De ce]i-e fric` de el? Te deranjeaz`?

– Nu, doar m` supravegheaz`. {i arat` ciudat, i se face o dung`ro[ie \n jurul pupilelor.

– Cred c-ar fi mai bine s`-]i schimbi locul de munc`. Laura \[i privise prietena, uluit`.– S` plec de la Beale [i Beale? Dar e via]a mea…– Alte firme de acela[i profil te vor pl`ti la fel de bine.– Nu, n-ar face-o. Nu [tiu nici ce fel de munc` fac. E ceva

confiden]ial [i n-a[ putea s-o fac \n alt` parte. Nu m` voi l`saalungat` de la locul meu de munc` de un idiot ca RobertDoule.

ADEV~RATA DRAGOSTE 79

– Cum te \n]elegi cu [efii? F`-i pe ei s`-l dea afar`.– N-a[ putea face a[a ceva, spusese Laura, plecând privirea. Are

[i el via]a lui. Dac` eu nu plec din pricina lui, de ce-ar pleca el dincauza mea?

– |n acest caz, mai bine te m`ri]i.– Cu cine?Marion o privise lung.– E \mpotriva legilor bisericii s` te m`ri]i cu v`rul t`u? \ntrebase

ea dup` o pauz`, observând c` buzele prietenei ei \ncepuser` s`tremure.

– N-am \ntrebat biserica [i n-am avut nici un motiv s-o fac…Apoi, pentru c` Marion o atinsese unde o durea mai tare,

hot`râse s` riposteze:– Poate reu[e[ti s`-mi faci cuno[tin]` cu vecinul acela interesant.Femeia luase un pachet de ]ig`ri de pe mas` [i-l aruncase \n

direc]ia ei.– Ie[i afar`! strigase ea. Ie[i afar` [i nu te mai \ntoarce! }i-am

spus c` e un gunoi.Laura era uluit`, a[a c`-[i adunase lucrurile [i ie[ise. Figura lui

Marion era \ntunecat`, la fel ca acea a lui Robert. Munca pe care o avea de f`cut o \mpiedicase s` se gândeasc` la

aceast` reac]ie ciudat`. Danny se \ntorsese \n Perth, iar via]a social`a membrilor familiei Montgomery luase un nou avânt. Laura, \nculmea succesului social [i de afaceri, ar fi putut s`-l cucereasc` peDanny, dac` s-ar fi hot`rât s-o fac`. Când era victorioas`, ar`tairezistibil. Pe lâng` aceasta, \n natura ei era s` fie nemiloas` [i s` iatot ce-[i dore[te. Nu era decât o singur` persoan` \n lume care ar fiputut sta \ntre ea [i b`rbatul dorit. Iar soarta hot`râse ca aceast`persoan` s` fie Sylvia.

M` enerva dincolo de orice limit`, pentru c`-mi d`deam seamacât e de inutil.

80 LUCY WALKER

M` \ntrebam deseori de ce Laura, care era \n general egoist`, se]inuse departe atât de u[or, de dragul Sylviei. Nu cred c` o iubeachiar atât de mult. Nu p`ruser` niciodat` foarte apropiate, iar \nultimii ani se v`zuser` destul de rar.

Cred c` Laura avea oroare de moarte. De exemplu, nu luaniciodat` autobuzul care trecea pe lâng` cimitir, preferând o rut`ocolitoare care dura mai mult [i costa dublu. Cred c` \ngerul mor]iifusese mereu lâng` Sylvia [i de aceea nu putea s` se apropie de ea.

Scrupulele ei fuseser` vizibile \n ultimele dou` luni ale [ederiilui Danny \n Australia. Era aproape, st`tea la „Num`rul 25”, iarSylvia era la mul]i kilometri distan]`.

Danny era extravertit [i se sim]ea bine \n mul]ime. Mama setemea c` aglomera]ia de la noi \ncepea s` fie insuportabil` pentruel [i propusese s`-i g`sim alt loc unde s` stea, dar el refuzase.

– |mi place aici, spusese. Pentru c` Denney [i Gerry nu puteau sta o ve[nicie la prieteni,

se \ntorseser` [i locuiau \n camera care fusese preg`tit` pentru el.El se mutase \ntr-o anex` din lemn, care nu ar`ta mai bine decâtlocuin]a unui gr`jdar. Pentru c` nimeni nu era acas` \n timpul zilei,petrecea cea mai mare parte din zi \n buc`t`rie. Cred c` se bucurade fiecare clip`.

|n primul rând, când toat` lumea era acas`, totul era plin devia]`. Nu erau doar membrii familiei, ci [i prietenii lor. Prietenele [iprietenii no[tri, cele mai mari dintre surori, erau \n generalstuden]i. St`teau \n curtea din spate cu Danny, f`r` cravate [ipantofi, punând ]ara la cale. Vorbeau despre orice: religie, politic`,personalit`]i. Lui Danny \i pl`cea foarte mult s` stea de vorb` [i \[if`cea foarte repede prieteni. |[i cump`rase o ma[in` la mâna adoua [i se plimba prin jur, cunoscând tot felul de oameni. Neprezentase emigran]i din Anglia [i din Irlanda, unii care studiaser`la Oxford sau Cambridge, de care n-avusesem pân` atunci nici o idee.

ADEV~RATA DRAGOSTE 81

Dac` avea bani, nu ar`ta niciodat`, dar nici nu cred c` r`m`sesevreodat` f`r` nici unul. Laura st`tea ore \n [ir de vorb` cu el desprepia]`.

– Danny, \l implora ea, cump`r` ac]iuni la minele Coolgardie [ia[teapt`.

– Cu ce? \ntreba el.– Cu orice. Vinde-]i ma[ina. Po]i câ[tiga de zece ori mai mult

decât face ea.– Ma[ina o pot folosi, iar hârtia nu, poate doar ca s` aprind

focul cu ea.– O s`-]i ar`t…Adusese graficile [i tabele ei. Nimeni nu se ocupase de ele la

„Num`rul 25”. Oricum, Mary era singura care ar fi avut destul`minte s` le \n]eleag`.

– Am p`]it-o o dat` cu ac]iunile, spusese mama. Laura, de ce nu\nve]i din experien]a tat`lui t`u?

– A pus ou`le \n prea multe co[uri, r`spunsese ea. Dac` ar fir`mas cu ac]iunile de la General Motors, ar fi fost bine.

– Dar tu \ncerci s` vinzi aur.– Pentru c` ac]iunile sunt la nivelul de jos. Atunci se cump`r`.Dar mama refuzase s` cread` \n aur [i c` \n capul Laurei erau

chiar atâtea câte p`reau s` fie.– De ce vrei s`-l bagi [i pe Danny \n afacerea asta? dorisem s`

[tim.– Datorit` fermei.R`m`sesem t`cute. Cu toate c` nici una dintre noi nu avea s`

de]in` nici m`car un fir de iarb` din Magillicuddy, salvarea ei p`reareligia tuturor. Numai c` nimeni nu putea s-o fac`, \n afar` deDanny.

– De ce nu \ncerci s` faci agricultur`, Danny? \ntrebase mama.Unii fermieri lucreaz` cu propriile mâini.

82 LUCY WALKER

– N-a[ putea lua pâinea de la gura oamenilor, r`spunsese Dannycu un zâmbet. Trebuie s` tr`iasc` [i ei.

– Pâine? \ntrebase mama. Nu se cultivau cartofi?– Cresc cai, spusese Laura cu am`r`ciune. Fac totul folosind

caii, \n afar` de a-i mânca. Cer[etori lene[i, asta sunt.{tiam c` Laura st`tuse \n Irlanda, dar fuseser`m [ocate s-o

auzim vorbind a[a. Ochii ei erau \ntuneca]i [i mânio[i. – Mi-ar pl`cea s` de]in Magillicuddy cinci ani.Danny o privise cu aten]ie, dar nu spusese nimc.Mary \ntrebase o dat`:– Cum \i vorbe[ti unui irlandez care nu face decât s` te

priveasc` plin de superioritate?– Faci la fel, \i r`spunsese Laura. E cel mai conving`tor

argument. Urm`torul lucru care d` roade e s` sco]i un ziar pe cares` \ncepi s`-l cite[ti \n fa]a lui.

– Nu cump`ra aur, \l rugase mama. – Nu cump`r, r`spunsese el, apoi o luase pe Laura de mân`.

Hai, b`trânico, s` mergem s` mânc`m ceva, departe de hoarda astacare te scoate din min]i. S` mergem pe plaj` s` mânc`m pe[te pr`jit[i pr`jituri.

Plecaser` a[a cum erau \mbr`ca]i, Danny \ntr-o c`ma[` veche,descheiat` la gât, Laura ca [i cum ar fi ie[it din Vogue.

– Toat` lumea va crede c` a ie[it cu un vagabond, spuseseDenney cu ironie.

– Chiar acoperit de praf, Danny nu arat` altceva decât este: ungentleman irlandez, r`spunsese mama.

– Mam`! exclamasem toate, [ocate.Nu era numai faptul c` n-avea dreptate, dar era genul de lucru

pe care nimeni nu-l spunea \n Australia. Aici, un „gentleman str`in”era echivalent cu o persoan` care a plecat din propria ]ar` sprebinele acesteia.

ADEV~RATA DRAGOSTE 83

Cu toate c` plecase cu el a[a cum era \mbr`cat, de câte ori \l luala vreo petrecere, Laura era foarte grijulie cu el. |l lua pecredinciosul [i inofensivul Dirk ca partener [i pe una dintre noi capartener` pentru Danny. Nimeni n-ar fi putut spune c` a \ncercat\n vreun fel s`-l \ndep`rteze de Sylvia.

Alegea \nso]itoarea pentru Danny astfel \ncât s` nu-lplictiseasc`, dar ea r`mânea cu Dirk.

– De ce Dirk?– E atât de inofensiv.– Conteaz`?– Dumnezeule, da.– Nu ]i s` pare c` e[ti amanetat`?– {i ce dac`.Nici una dintre noi nu [tia prea multe despre Robert Doule [i

despre faptul c` obsesia lui o f`cuse pe Laura s` se team` nu numaide el, ci [i de un poten]ial partener.

Era tot timpul invitat` de b`rba]i, dar nu ie[ea cu ei decât de celmult dou` ori.

– De ce? o \ntrebasem, nedumerit`.Laura cl`tinase din cap, ridicând din umeri.– Nu sunt interesat`, fusese tot ce spusese.Mai târziu, \mi povestise c`, \n clipa \n care un b`rbat dep`[ea

stadiul flirtului, nu se sim]ea decât \nfrico[at`. Se sim]ea de parc` epe punctul de a p`[i \ntr-o capcan`. Bunul-sim] \i spunea c` nu to]ib`rba]ii sunt ca Robert Doule, dar nu se putea ab]ine. Nu puteadep`[i aceast` barier` psihologic` decât pentru cineva pe care \liubea. Nu conta dac` el n-o iubea.

Urma s` mai aib` o alt` experien]` em]ional` care s`-idefineasc` via]a pentru totdeauna. Danny fusese cel care se aflasela originea ei.

84 LUCY WALKER

Capitolul 7

Mul]imea de cuno[tin]e amestecate a lui Danny se dovedea osurs` nesecat` de amuzament pentru \ntreaga familie. Nu eraocupat de scriitur`, dar descoperea nu numai persoane \nv`]ate,dar [i care scriau c`r]i.

– De unde \i g`se[te? Ce face cu ei? ne \ntrebam unii pe al]ii. – Poate c` \nva]` despre Australia, spusese mama.– |nva]` la naiba, fusese p`rerea mea. Danny nu vrea s` \nve]e

nimic. E doar felul lui de a se sim]i bine. Cum reu[ea s` cunoasc` tot ace[ti oameni, nimeni nu [tia. De

altfel, nici nu ne d`deam seama cum ajungeau ace[ti oameni s` ]in`atât de mult la el.

Fusese departe, \n nord, cu o echip` de pescuit creve]i, apoi \npia]a de flori cu ni[te gr`dinari italieni, iar mai târziu petrecuse os`pt`mân` la o ferm` de p`s`ri pe dealuri, la familia unui emigrantdin Fulham. La un moment dat, ajunsese s` petreac` trei zile cuni[te aborigeni. |ntre aceste escapade, lua masa cu cele maielegante doamne \n cluburile de renume ale ora[ului.

Când fusese \ntrebat de ce face aceste lucruri, r`spunsese pur [isipmplu:

– Ca s` am ceva de f`cut.Niciodat` nu refuza o invita]ie, din orice mediu ar fi sosit. – De ce-l plac atât de mult? \ntrebam eu, nedumerit`. Era atât

de vizibil str`in, \ncât ar fi trebuit s` nu fie acceptat. Dar, dintr-unmotiv de ne\n]eles, tocmai de aceea era atât de iubit.

La ceva timp dup` aceast` conversa]ie, Danny adusese la Beale[i Beale un tân`r numit Peter Stevenson. |l convisese s` cumpereac]iuni la minele Coolgardie.

Aceasta fusese singura dat` când Laura avusese o scen`nepl`cut` cu patronii ei. Mai târziu, \mi spusese c` ace[tia fuseser`foarte sup`ra]i pe Danny. Nimeni nu trebuia s` [tie desprerespectivele mine. Partenerii cump`rau câteva ac]iuni din când \ncând [i nu voiau s` creasc` pre]ul.

Laura \l certase pe Danny [i firma reu[ise, de[i cu marenepl`cere, s` cumpere o mie de ac]iuni pentru Peter. Dac` aceast`poveste avusese vreun efect asupra lui Danny, nimeni nu [tia.Veri[oara mea \mi povestise c` acesta petrecuse o or` \n birou cudomnii Beale, iar dup` aceasta nu se mai vorbise despre subiectulrespectiv. Numai reu[ita Laurei \n privin]a ac]iunilor CornellMotors [i C.O. o salvase de la o situa]ie nepl`cut`.

Era o atmosfer` prea \nc`rcat` \n birou \n acea zi ca Laura s`observe c` sosirea lui Danny [i a respectabilului Peter Stevensonaduseser` o asemenea mânie \n ochii lui Robert Doule, \ncâtdomnul Preston evitase s` se mai uite \n direc]ia lui.

Câteva zile dup` aceast` \ntâmplare, Laura lua masa \ntr-ocafenea, când un tân`r se a[ezase \n fa]a ei. |i r`spunsese la zâmbet,fiind sigur` c`-l [tie de undeva, dar nu-[i putea aminti de unde.

– E[ti veri[oara lui Dennis Montgomery, spusese el. Ne-amcunoscut \n biroul fra]ilor Beale.

– Ah, da! exclamase ea, zâmbindu-i.Consultase meniul, \n timp ce ea \l studiase cu aten]ie. |i pl`cea

aerul lui de prietenie [i \n acela[i timp de deta[are. Recunoscuse o

86 LUCY WALKER

asem`nare cu Danny. Avea p`r [i ochi \nchi[i la culoare, pe cândDanny era blond cu ochii alba[tri, dar figura avea acelea[icontururi. Avea un magnetism masculin nedefinit, dar eficient.

Când pusese jos meniul o v`zuse privindu-l, iar zâmbetul luispunea c` [tia c`-l privise cu aten]ie.

– Nu prea \]i vine s` m`nânci \n aceast ]ar`, nu-i a[a? observaseel. E prea cald.

– De unde e[ti? \ntrebase ea cu polite]e, \ncercând s`-[imascheze interesul.

– Din Darlington.– Ah, da, \n zona de dealuri. Era un r`spuns tipic englezesc, iar dup` aceea nu mai spusese

mare lucru despre el. Laura fusese nevoit` s` se mul]umeasc` doarcu atât, mai ales pentru c` nu suporta ca un str`in s`-[i spun` toatesecretele vie]ii la prima \ntâlnire.

– Ai venit \n Perth ast`zi pentru toat` ziua? \ntrebase ea din nou,men]inând tonul de deta[are politicoas`.

Când Peter zâmbise, \n obraji \n ap`ruser` gropi]e.– Iau cina cu Danny, apoi mergem la mine s` ascult`m muzic`.– Muzic`? se mirase ea. Nu [tiam c` lui Danny \i place muzica.– Nu cred c`-i place, dar mie da. {i dac` vrea s` mearg` \n coliba

mea, trebuie s` asculte. Ceea ce face cu mult` polite]e. – Locuie[ti singur?– M` str`duiesc s` cresc o livad`. Uneori e mai greu la \nceput,

\n]elegi.– Desigur. |i privise din nou mâinile fine, cu degete lungi [i unghii \ngrijite.

Nu erau mâinile cuiva care are \n grij` o livad`. – }i-ar pl`cea s` vii cu Danny? Ochii lui negri o provocau. Ea r`spunsese imediat „Da”, pentru

c` [tia foarte bine c` i-ar pl`cea.

ADEV~RATA DRAGOSTE 87

– Lu`m cina la Metropolitan.– Dac` nu te derajneaz`, nu voi lua cina cu voi. O s` m` duc

acas` [i s`-mi preg`tesc totul pentru mâine. Am de lucru. Lua]i-m`dup` cin`. Danny [tie de unde.

– Bine.Dup` ce terminaser` de mâncat, el pl`tise [i nota ei. |n cadrul u[ii

se oprise o clip`, zâmbindu-i. Era ceva foarte intim \n zâmbetul lui.De aceast` dat`, Laura nu se mai sim]ise speriat`, ca [i cum era \npericol s` fie \ncol]it`. Mai degrab` sim]ise c` acest tân`r este st`pânpe el \n orice situa]ie. Nu era genul de om care s` ascund` \n spateleunui buchet de flori o amenin]are. Pentru el, totul era la vedere.

La [apte [i jum`tate, claxonul ma[inii lui Danny se auzise \n fa]aferestrei ei.

Fusese nehot`rât`, ne[tiind ce s` poarte. Voia s` arate bine,poate cel mai bine, dar nu voia s` fie neportivit` cu ocazia. Pân` laurm` folosise standardele lui Danny: ceva confortabil de vechi, darbine f`cut. Alesese o rochie de m`tase albastr`, cu un guler \nalt. Nupurta decât perlele micu]e. P`rul [i-l periase cu aten]ie, astfel \ncâtdevenise str`lucitor [i fusese foarte atent` la machiaj. Nu [tia de cesim]ea acest impuls, pentru c` dragostea pentru Danny nu sc`zuse.Cu toate acestea, pentru el nu se str`duise niciodat` atât de mult.

Hot`râse ca \n aceast` sear` rolul ei s` fie de t`cut` [iimpenetrabil`. Intui]ia \i spunea c` aceasta era cea mai bun` solu]iedac` vrea s`-l cucereasc` pe Peter Stevenson.

Aceast` hot`râre fusese aproape distrus` de la \nceput. Oprind ma[ina, Danny nu mai reu[ise s-o porneasc` f`r` s` se

dea jos [i s`-i spun` diverse lucruri motorului. Laura, care fusesea[ezat` \ntre ei doi, nu se putuse ab]ine s` nu i se al`ture \n ceartacu motorul. T`cerea era imposibil` pentru un Montgomery.

Când Danny urcase \n ma[in`, [tergându-[i degetele murdarede pantaloni, \i spusese:

88 LUCY WALKER

– D`-te mai \ncolo, Laura. Stai pe Peter. Trebuie s` schimbvitezele.

S` se dea mai \ncolo \nsemna aproape s` stea pe Peter. Acestatrebuise s`-[i pun` bra]ul pe sp`tarul scaunului, aproape ]inând-o\n bra]e, ca s`-i fac` loc.

– O ]igar`? \ntrebase el.– Da, te rog, r`spunsese Laura. |ncercase s` nu-l priveasc` \n ochi \n timp ce-i aprindea ]igara.

Era con[tient` [i c` el [tia c`-i evitase privirea, ceea ce era mai r`udecât dac` l-ar fi privit \n ochi.

Certându-se \n sinea ei, se apropiase mai mult de Danny.Atingerea corpului musculos al lui Danny nu era o solu]ie, darprezen]a lui Peter o \mpiedica s` se fac` de râs.

Cei doi b`rba]i st`teau de vorb`, iar ea fuma cu ochii \nchi[i,gândindu-se la Danny. Ochii i se umpluser` de lacrimi. Nu fuseseniciodat` atât de aproape de el, iar gândul c` el nici nu observaseo f`cea s` sufere.

Noaptea era \ntunecat`, f`r` lun`, dar stelele str`luceauincredibil de puternic. Danny nu cuno[tea drumul, iar Peter \lghida cu aten]ie. Ajun[i \n fa]a casei, r`m`seser` un timp cu farurileaprinse, pentru ca Peter s` g`seasc` \ncuietoarea.

Era o cl`dire cu dou` camere, foarte curate [i bine mobilate. Eramai degrab` casa unui muzician, decât a unui proprietar de livad`.|n`untru era o canapea de piele, acoperit` cu o cuvertur` brodat`.Dou` fotolii din fa]a ei erau \nveselite de pernu]e multicolore.Covorul era nou [i p`rea destul de scump, iar picturile de pepere]i, despre care Laura [tia c` sunt valoroase, d`deau un aerboem \nc`perii. Ceea ce atr`gea imediat aten]ia era un pian mare,bine \ntre]inut.

– Intra]i, spusese Peter. Canapeaua e a ta, Laura. Po]i s` te\ntinzi, dac` vrei. Ce vrei s` bei? Bere, vin sau whisky?

ADEV~RATA DRAGOSTE 89

– Vin de Bordeaux, r`spunsese ea, doar pentru a fi preten]ioas`.O or` lâng` Danny \l pusese pe acest tân`r la locul lui.

Danny se a[ezase \ntr-un fotoliu, privind covorul.– Poate fi Savronnie, dar e o imita]ie, zâmbise el. Peter ie[ise [i se \ntorsese cu o sticl` din vinul cerut. Ochii lui

negri o c`utaser` pe Laura, provocatori.– Nu credeai c` am, nu-i a[a?– Nu, nu credeam. Crezi c` e cea mai potrivit` or` pentru a bea

vin de Bordeaux?– Nu [tiu, dar \n]eleg c` cei care \l prefer` \l beau la ce or` vor.– S` bei ce vrei la ce or` vrei, aprobase Danny. Sper c-ai adus [i

whisky pentru mine.– Da, d`duse Peter din cap, apoi se oprise \n fa]a Laurei, cu

paharul [i cu sticla \n mân`. Bei pu]in, mult sau tot timpul?– Pu]in. La fel va face [i Danny, dac` are de gând s` m` duc`

apoi acas`.Dup` ce le d`duse fiec`ruia b`utura preferat`, Peter se a[ezase

la pian. Dup` primele acorduri, uitase c` are musafiri. Dannyr`sfoia ni[te reviste, iar Laura se \ntinsese pe canapea, cufundându-se\ntr-un vis cu ochii deschi[i \n care era \mpreun` cu Danny [icâ[tiga o mul]ime de bani cu minele Coolgardie.

Dup` o or` [i jum`tate, Danny, care mai fusese \n vizit`, seridicase [i trecuse \n camera vecin`, pentru a face ceaiul. |n acela[itimp, pr`jise [i ni[te pâine.

– Cine vrea ceai? \ntrebase el, [tergându-[i degetele murdarede unt.

Peter se oprise. St`tuse o clip` nemi[cat, apoi se \ntorsese,ridicându-se de pe scaun [i privind-o pe Laura.

– Ai adormit?– Aproape.– Nu-]i place muzica?

90 LUCY WALKER

– Ba da, dar n-o \n]eleg. Stau \ntins` [i m` gândesc, \nso]it` deun acompaniament pl`cut. Cred c-ar trebui s` cân]i ceva mai \ncet\ntr-o camer` atât de mic`.

– Nu cânt pentru camer`, cânt pentru mine. B`rbatul adusese ce[ti [i farfurii, \n timp ce Danny pusese pe

m`su]` ceainicul. Când \i adusese cea[ca lâng` canapea, Peter oprivise provocator. R`spunsese la privirea lui cu o expresie studiat`de indiferen]`.

St`tuser` apoi de vorb` despre Australia, australieni [i alteprobleme, apoi, dup` o or`, Danny se ridicase, \ntinzându-se.

– Mergi acas`, Laura? \ntrebase el. – Da, mâine trebuie s` m` duc la serviciu. Când ajunseser` la ma[in`, Peter \i ]inuse portiera deschis`.

Când se \ntorsese s`-i spun` noapte bun`, el \i luase mâna [i i-os`rutase.

– Nu se face, cl`tinase ea \ncet din cap. |n Australia nu se face.– Acolo suntem? \ntrebase el.|n lumina farurilor, se vedea s` zâmbe[te. Ochii lui

\ntuneca]i erau enigmatici. O clip`, \i ]inuse mâna strâns,aplecându-se spre ea.

– Ne vom vedea curând, spusese el.Laura se sim]ise str`b`tut` de un fior, dar se scuturase repede.– Poate… Pe drumul de \ntoarcere, r`m`seser` t`cu]i. Laura se gândise cât

de aproape fusese de Danny la venire [i sim]ea un nod \n gât. Apoinu se mai gândise decât la puternicii ochi negri ai lui PeterStevenson. Acel b`rbat o afectase \ntr-un fel pe care nu [i-l puteaexplica. Oare ce era? O provocare?

Se sim]ise rupt` \n dou`. Dragostea ei adev`rat` st`tea \ndreapta, iar \n stânga st`tea ispita.

Danny se mi[case nelini[tit.

ADEV~RATA DRAGOSTE 91

– Laura? – Mm.– }i-a pl`cut acel b`rbat?– Da, sigur. Nu voiai s`-mi plac`?– Nu, nu neap`rat.|ncercase s` z`reasc` fa]a lui Danny \n \ntuneric.– M` surprinzi.– Uneori m` surprind [i pe mine. Nu-mi pl`cea s`-l v`d

privindu-te a[a. Ce neobr`zat!Laura fusese surprins`, dar r`m`sese t`cut`. Când ajunseser` \n

fa]a apartamentului ei, Danny oprise ma[ina, stinsese farurile [iscosese un pachet de ]ig`ri. Aprinsese una pentru ea [i i-o \ntinsese.

Fumaser` \n t`cere.– Laura… spusese el, apoi \[i trecuse mâna prin p`r, p`rând

\ncurcat. Ei, bine… Noapte bun`, Laura!– Noapte bun`, Danny.Dar când s` intre pe u[`, Laura se lovise cu piciorul de prag [i

\njurase \n [oapt`. Nu [tia dac` era sup`rat` pe ea \ns`[i, pe Danny,pe Peter sau pe amândoi.

Via]a Laurei p`rea c` urmeaz` un model ciudat, fiind \mp`r]it`\n dou` personalit`]i. Cafeneaua \n care \l \ntâlnise pe Peter era una\n care se ducea de obicei. Se convinsese c` nu-i nimic r`u s` seduc` acolo, dar când se aflase \n fa]a intr`rii, se \ntorsese. Hot`râses`-[i ia masa pe malul râului, spunându-[i c` f`cuse ceea ce trebuia.|ntorcându-se, \ntorsese spatele lui Peter Stevenson. Reu[ise s` [i-lscoat` din cap, dar nu reu[ise s` scape de senza]ia ciudat` pe careo avusese \n clipa \n care \[i luase la revedere. Cu toate c` segândise la graficele ei, senza]ia persistase. Apoi se gândise laDanny, un lucru pe care [i-l \ng`duia foarte rar. Ca o ciud`]enie, \ndragostea pentru el, interzis` pân` acum, g`sise siguran]a\mpotriva invaziei lui Peter. Se sim]ea de parc` se \ntorsese acas`,

92 LUCY WALKER

pe meleaguri primitoare. Chiar dac` gândul la Danny \i aduseselacrimi \n ochi, senza]ia disp`ruse. |[i planificase viitorul cu multcalm: va avea o carier` str`lucitoare \n lumea finan]elor. Poate c` seva \ntoarce la Universitate [i va studia economia…

Ridicându-se, \[i netezise pliurile rochiei [i se \ndreptase sprebirou. |n`untru, Robert Doule deschidea scrisorile. Privise spre ea,dar ea trecuse mai departe, pierdut` \n gânduri. El observase [i se\ntunecase.

|n acea sear`, Laura \i f`cuse o vizit` lui Marion [i-i povestisedespre Peter.

Femeia o ascultase \n lini[te.– Vrei s` spui c` ai stat [i ai ascultat muzic` o or` [i jum`tate?– Am stat \ntins` \n pat.– Nu te-ai plictisit?– Nu cred, eram doar obosit`. Cânta foarte bine.– {i Danny?– Oh, Dumnezeu [tie de ce s-a \mprietenit Danny cu el. El

cunoa[te cei mai ciuda]i oameni.– Nu l-a deranjat c` ]i-a s`rutat mâna?Laura r`m`sese t`cut`. Dup` ce turnase câte o nou` cea[c` de cafea, Marion spusese pe

nea[teptate:– Cred c` e[ti pe punctul de a avea o rela]ie. Ar fi o experien]`

bun`. Nu vei \ncepe s` tr`ie[ti cu adev`rat pân` când nu vei [ti cumeste.

– O s`-mi spui acela[i lucru pentru fiecare b`rbat pe care-l\ntâlnesc? protestase Laura, indignat`.

– Nu, dar faptul c` ai refuzat s` intri \n cafenea demonstreaz` c`te-a impresionat mai mult decât vrei s` recuno[ti.

– Ba nu, faptul c` am refuzat s` intru \nseamn` tocmai opusul,r`spunsese Laura cu mândrie. Nu voiam s` fiu deranjat` de vederea lui.

ADEV~RATA DRAGOSTE 93

– Sau s` vezi dac` n-ar fi el deranjat s` te vad`? Cred c` po]is`-]i dai seama foarte bine c`, dac` s-a dus la cafenea [i a v`zut c`nu intri, trebuie s` fie foarte intrigat.

Obrajii tinerei deveniser` ro[ii. – N-ar fi trebuit s` exagerez, spusese ea. La urma urmei, [tie [i

unde stau [i unde lucrez. – Ar fi trebuit s` stai acas`. Cred c` te-a c`utat. E[ti sigur` c` nu

fugeai de el când ai venit la mine \n aceast` sear`?– Pentru o artist`, ai o minte preocupat` de tot felul de

ciud`]enii, observase Laura cu asprime.– Se pare c` \n ultimul timp nu reu[im decât s` ne cert`m. De

fapt, \mi pare r`u. Laura, ]in mult la tine, dar tr`ie[ti \ntr-un vis. Emult mai bine s` treci prin experien]ele de baz` ale vie]ii cât derepede. Nu vei reu[i s` te dezvol]i complet dac` n-o faci.

Laura nu era sigur` c` [tie despre ce vorbea prietena ei, dar nicinu voia s` plece, dându-i impresia c` nu a[teapt` decât un motiv s`fug` spre cas`.

|ntr-un târziu, dup` ce ascultaser` mai multe discuri, Marionspusese:

– Mai bine te duci acas` [i te gânde[ti la toate acestea \n timpulsomnului.

– Cred c` mai bine m` duc acas` s` m` culc.A doua zi, Laura se dusese cu hot`râre \n cafenea, comandase o

cafea [i \ncepuse s` citeasc`. Nu voia s` recunoasc` fa]` de ea \ns`[ic` Peter putea veni, dar dac` venea, nu voia s` se uite dup` el.

Credea c` se simte u[urat` când o femeie se a[ezase brusc \nfa]a ei, dar de fapt senza]ia ciudat` revenise.

Ziua urm`toare, Peter chiar venise. De fapt, era deja \n`untru \nclipa \n care intrase. O v`zuse intrând [i a[ezându-se la o mas` cu unloc liber \n fa]` [i ridicând meniul. Imediat se ridicase [i cu pa[i u[ori,se a[ezase pe scaunul din fa]a ei. Cu un deget, tr`sese \n jos margineameniului, for]ând-o s`-l priveasc`. Zâmbetul lui era irezistibil.

94 LUCY WALKER

Cu toate c` ea se str`duise s` \mpiedice ro[ea]a pe care o sim]eaurcându-i \n obraji [i s` aib` o expresie neutr`, era con[tient` c` nureu[ise [i c` ochii ei \i spuseser` ce voia s` [tie.

Chelneri]a se oprise \n fa]a lor.– Cafea [i dou` salate, spusese el. Aduce]i fri[ca separat. Apoi \mpinsese zaharni]a spre ea.– Cum \]i bei cafeaua, Laura? Cu zah`r sau neagr`?– De unde [tii c`-mi place cafeaua?– Va trebui s`-]i plac`, cel pu]in de acum \ncolo. Cafeaua e

b`utura mea.– Luni seara ai b`ut ceai.– E b`utura lui Danny. Asta e diferen]a dintre noi doi. Laura scosese pachetul cu ]ig`ri [i \[i aprinsese una.– Vrei s` [tii ce cred despre tine?El d`duse \ncet din cap. – N-o spune. O s` regre]i.– N-o s` regret. Cred c` ai o p`rere foarte bun` despre tine.– Nu crezi c` sunt atât de bun?– Nu m` pricep la pian. – De unde [tii c` vorbeam despre pian?Ochii ei str`luciser` [i devenise palid`. Pentru o clip`, se sim]ise

din nou \ncol]it` [i se gândise la Robert Doule. Prividu-i figuradeschis` [i puternic`, \[i d`duse seama c` nu va deveni niciodat`un Robert Doule.

– Te-am a[teptat \n fiecare zi, \ncepând de luni, spusese elbrusc. Mar]i am comandat dou` salate [i trei cafele [i tot n-ai venit.Ieri am fost nevoit s` stau \n cealalt` camer` [i n-am apucat s` tev`d decât când plecai. Ce f`ceai când am intrat? Te ascundeai dup`o carte?

– Poate c` aveam o carte, dar nu m` ascundeam.|ncepuser` s` m`nânce.

ADEV~RATA DRAGOSTE 95

– Dac` nu te superi c` te \ntreb, ce se \ntâmpl` cu livada câttimp e[ti la Perth?

– Nu prea mare lucru. Pianul ocup` oricum prea mult spa]iu…– {i prea mult timp?– Nu suficient. – Nu crezi c` e necesar s`-]i câ[tigi existen]a \ntre timp?– Aceasta este o \ntrebare foarte personal`, tân`r` domni[oar`.

Dac` nu m` \n[el, ai fost \nv`]at` de p`rin]i s` nu \ntrebi pe nimeniceva despre politic`, religie sau cont \n banc`.

– Ai dreptate, dar tu e[ti cel care insist`. Am dreptul s` [tiu cucine iau masa. Am fost de asemenea \nv`]at` c` nu pot cunoa[te unb`rbat dac` nu-mi este prezentat de un frate sau de tata, pentru c`e treaba ta]ilor [i a fra]ilor s` afle despre politic`, religie [i conturi\n banc`.

– {i Dennis Hara Montgomery?– Danny nu ne-a f`cut cuno[tin]`. Pur [i simplu te-a adus la

Beale [i Beale cu afaceri. – Acum ]i-ai r`spuns singur` la \ntrebare. Am o rent`, destul de

mic`, de la o mam` indulgent`, dar care-mi permite s` m` \ntre]inpe mine [i s`-mi \ntre]in pianul, dar nu s`-mi permit o so]ie sau un\nso]itor domestic, adic` un cal, un câine sau o vac`. De aici micaafacere cu minele. Mi-a[ dori un câine, unul bun.

– O s` ai de a[teptat, spusese ea pe un ton sup`rat.O privise cu sprâncenele ridicate. – Nu-mi r`mâne decât s` sper.Continuaser` s` discute despre diverse lucruri, iar la sfâr[it, el

pl`tise din nou ambele consuma]ii.– Poate renta s` acopere totul? \ntrebase ea.El zâmbise.– Pentru tine poate s` acopere orice. Apoi o condusese spre birou.

96 LUCY WALKER

– Ne vedem mâine, spusese el repede, apoi plecase \nainte caea s` r`spund`.

Noaptea, Laura st`tuse treaz`, \ntrebându-se dac` s` se revolte\mpotriva atitudinii lui posesive, sau s` cedeze. Când se \ndreptasea doua zi spre cafenea, zarurile erau deja aruncate. Se sim]eamul]umit` de cum mergeau lucrurile [i altceva nu mai conta.

Peter venise primul [i f`cuse aceea[i comand`, f`r` s-o \ntrebe.Ziua descursese la fel, \ncheindu-se când o condusese spre birou.

Robert Doule trecuse pe lâng` ei, iar fa]a lui era foarte palid`.Laura observase, dar nu se gândise prea mult la el, fiind ocupat` cualte lucruri.

Pân` vineri, totul descursese la fel. Când se desp`r]iser`, \ispusese:

– Vin s` te iau mâine dup` prânz. Mergem la colib`. Inima Laurei ajunsese \n gât. {tia c` acesta va fi unul dintre

pa[ii care, o dat` f`cu]i, schimb` \ntreaga via]` a unei femei.Fusese crescut` \ntr-o familie \n care o tân`r` nu se duce singur`cu un b`rbat \ntr-un loc izolat. {tia c` alte fete o fac, dar pentru eaera diferit. Pasul acesta avea o importan]` enorm`, dar sim]ea c`vrea s`-l fac`. |ntâlnirile zilnice o f`cuser` ner`bd`toare [i a[teptaclipa \n care s`-l vad` din nou cu ner`bdare. Când \l privea, nu-[iputea lua ochii de la el, cu toate c` undeva \n inima ei era sup`rat`c` el o prive[te cu atâta \ndr`zneal`. Cu toate c` \i rezista, sedusese cu el. Nu sim]ea decât o mic` triste]e, pentru c` nu erab`rbatul potrivit.

Sâmb`t` venise s-o ia cu o ma[in`. Tot drumul, \ncercase s` seprefac`, spunându-[i c` nu-i decât o \ntâlnire ca oricare alta,sporov`ind vesel`, \n special despre via]a ei social`.

Când opriser` \n fa]a colibei, Peter se \ntorsese spre ea. – De ce ]i-e team`? \ntrebase el, privind-o cu aten]ie, cu un

zâmbet abia conturat.

ADEV~RATA DRAGOSTE 97

– Team`?– Nu te-ai oprit din vorbit tot drumul. Nu-mi pas` de Marion

Perrent sau de Beale [i Beale. M` interesezi tu. |l privise \ncruntat`.– Cred c` e[ti mai interesat de propria persoan`.– |]i e team` c` te voi seduce?– Nu mi-e team`, cu toat` c` m-am gândit la asta. Mâna pe care o ]inea pe sp`tar coborâse \n jurul umerilor ei. |i

prinsese b`rbia cu mâna dreapt` [i, aplecându-se spre ea, os`rutase cu pasiune. O cuprinsese \n bra]e, cople[ind-o cu for]a lui.Senza]ia de plutire o cuprinsese din nou, ca un foc topit, care i sescurgea prin vene, ame]ind-o [i f`când-o s` se lipeasc` de el.

Apoi \i d`duse drumul [i o privise.– {i acum? \ntrebase el.– Foarte dr`gu], mu]umesc.Evitându-i privirea, deschisese pachetul cu ]ig`ri [i luase una,

oferindu-i [i lui. Când \i aprinsese ]igara, b`rbatul c`utase \n ochiiei r`spunsul la \ntrebarea nerostit`. Clipa de r`gaz o ajutase s` seadune [i privirea ei era provocatoare. Peter n-avea de unde s` [tiec` nu mai fusese niciodat` s`rutat` a[a, c` nu [tia c` sângele poatecurge cu asemenea vitez` sufocant`. N-avea de unde s` [tie c` sesim]ea ame]it`, c` trupul ei tânjea dup` atingerea lui fierbinte cu oputere care o uimise. N-avea de unde s` [tie c` nu avusese nici oidee ce e pasiunea.

Peter se \ntinsese peste ea [i deschisese portiera.– S` intr`m, propusese el.Intraser` \n cas` [i ea se dusese direct la fereastr`,

deschizând-o. Respirase adânc, iar când se \ntorsese spre el [tiusec` era preg`tit`.

– Bem ceai, cafea sau vin? \l \ntrebase.– Cred c` vinul e b`utura ta, zâmbise Peter, \ntorcându-se din

buc`t`rie cu o sticl` [i dou` pahare.B`user` vinul \n t`cere.

98 LUCY WALKER

– {tii c` voi face dragoste cu tine?Laura \ncepuse s` râd`. – Credeam c` ai \nceput deja.Nu-i mai p`sa de nimic. Lumea se \nvârtea \n jurul ei [i nu [tia

decât c` vrea s` mearg` \nainte. Tot ce conta acum era s` nu-l lases` [tie c` pentru ea e o experien]` cu totul nou`. Nu voia s` par`sofisticat` din amor propriu, [i avea o presim]ire c` Peter [i-ar fidomolit pasiunea dac` ar fi [tiut c` are \n fa]` un copil. Avea nevoiede pasiunea lui, cu disperarea cuiva pierdut \n de[ert care vrea ap`.

Peter luase paharele [i le pusese pe o m`su]`, apoi \i luase ]igaradin mân` [i o stinsese. Cuprinzând-o \n bra]e, o tr`sese spre el,s`rutând-o din nou cu pasiune.

Atingerea lui o electriza, transportând-o \ntr-o lumenecunoscut`. Pielea \i ardea, ca atins` de un foc mistuitor.

Se sim]ea \mb`tat` de pasiune.– Oh, Doamne, oftase \ntr-un târziu. El se ridicase [i o privise.– Acum vom asculta ni[te muzic`.Laura era cople[it`. Nu se sim]ea impur`, ci \n`l]at`. Lumea pe

care o descoperise era una plin` de minun`]ii. R`m`sese un timp\ntins` \n pat, ascultându-l cântând la pian. |ntr-un târziu seridicase [i trebuise s` strige ca s` fie auzit`:

– S` fac ni[te ceai?– Cafea.Dup` ce adusese cafeaua \n camer`, el se oprise [i se a[ezase pe

un fotoliu.– Ce mod interesant de a petrece o dup`-amiaz` de sâmb`t`, nu

crezi? o \ntrebase.– Chiar interesant.Oare cum putea s-o priveasc` atât de deta[at? Era ceva atât de

obi[nuit pentru el?

ADEV~RATA DRAGOSTE 99

– E[ti surprinz`toare, observase el. Fascinant`.– Ce vrei s` spui?– E[ti atât de plin` de demnitate de mod` veche, sau nu e decât

o fa]ad`? Sub ea nu e[ti decât o femeie ca oricare alta. Laura se sim]ise lovit` peste fa]`. – Cel pu]in nu sunt atât de „evident`” ca al]ii. El \ncepuse s` râd`. – Te referi la mine?Ridicându-se, se a[ezase din nou la pian, cântând cu o mân` \n

timp ce bea cafeaua.– Dac` \ncep din nou, nu mai termin cel pu]in pentru o or`,

zâmbise el. Mai bine s` mergem la Kalamunda s` bem un ceai. E untimp frumos.

– Bine, dar unde pot s`-mi \mprosp`tez machiajul? N-am v`zutnici o baie.

– E \n spate o camer` cu o cad`. G`se[ti acolo oglinda pe careo folosesc la b`rbierit.

Reparase cum putuse mai bine ce mai r`m`sese din machiaj. Sesim]ea ca [i cum ar fi luat un drog. Ar fi dat orice ca el s` se apropiede ea [i s-o ia din nou \n bra]e. Nu [tia prea bine ce anume \id`ruise, dar voia din nou, voia mai mult. Se sim]ea ru[inat` pentruc` [tia c` nu-i une[te iubirea.

|n ma[in`, cu vântul r`corindu-le fe]ele, el fusese cel carevorbise, povestindu-i despre pasiunea lui pentru muzic`.

„Pentru el cred c` sunt un instrument muzical, la fel ca pianul,\[i spusese ea. De ce ar vorbi sau s-ar gândi la dragoste? Nu po]i s`iube[ti decât pe cineva pe care \l cuno[ti. Cineva ca Danny.”

Gândul la Danny o trezise la realitate. Oare ar fi putut facedragoste cu el, a[a cum f`cuse cu Peter? Nu reu[ea s` [i-l \nchipuie.Nu putea sim]i bra]ele lui \n jurul ei, nu-i putea sim]i buzele,pentru c` era atât de departe [i de neatins ca un vis.

100 LUCY WALKER

Luaser` ceaiul la Kalamunda, unde st`tuser` pe o banc` vorbinddespre diferen]a despre b`rba]i [i femei. O condusese apoi acas`,iar \n fa]a cl`dirii o luase \n bra]e, s`rutând-o. S`rutul lui era maisenzual, dar mai pu]in pasional.

S`pt`mâna urm`toare se \ntâlniser` din nou, \n fiecare zi, lacafenea. Laura se \ntreba ce va r`spunde dac` o va invita din nou s`mearg` la el. La \nceput \[i propusese s` spun` nu, dar, pe m`sur`ce treceau zilele, hot`rârea ei se cl`tina din ce \n ce mai tare.

Joi se sim]ea nelini[tit` pentru c` nu-i spusese nimic. Voia s`fie cu el, s` simt` din nou acele senza]ii cople[itoare. Eraru[inat` c` sim]ea a[a, dar se min]ea, spunându-[i c` e interesat`de el ca persoan`. Când o l`sase \n fa]a biroului, era sup`rat` c`nu spusese nimic despre dup`-amiaza de sâmb`t`. A[a c`, \nclipa \n care \l z`rise pe Robert Doule plimbându-se prin fa]au[ii, se r`stise la el:

– E[ti peste tot unde m` duc? Tot timpul dau peste tine. Numunce[ti niciodat`?

Figura lui era \ntunecat`.– Cine e tipul? \ntrebase el.– Ce tip? A, vorbeai de Peter Stevenson? E doar un prieten. De

ce nu-]i vezi de treburile tale, Robert?Trecuse pe lâng` el [i intrase \n biroul ei, trântind u[a. Numai

domnul Preston observase c` mâinile lui Robert tremurau [i c` sea[ezase la birou, luându-[i capul \n mâini.

Peter spusese c` va r`mâne \n Perth \n seara respectiv` [i c`poate se vor \ntâlni. Când nu-l \ntâlnise, fusese de-a dreptuldeprimat`. Nemul]umit`, se dusese acas`, \ntrebându-se ce face defapt. Nu era vorba despre dragoste, a[a c` unde putea s` duc`?Oare \nnebunise?

Pentru c` nu suportase s` stea singur`, hot`râse s` ne fac` ovizit` la „Num`rul 25”.

ADEV~RATA DRAGOSTE 101

Intrase ca o furtun` \n salonul \n care nu eram decât eu [i mama.– Ce-i cu tine? o \ntrebasem. Ar`]i de parc` ur`[ti pe cineva.– Poate c` da, r`spunsese ea. Oricum, mul]umesc pentru

primirea c`lduroas`. Se a[ezase nelini[tit` pe un scaun, b`tând cu degetele \n mas`.– Laura, ar`]i foarte bine, \ncercase mama s-o lini[teasc`. Vrei

un ceai?– Un pic mai târziu, m`tu[`. Vreau s` stau pu]in. Sunt obosit`.

Unde e Danny?– |n ora[, r`spunsesem eu. A ie[it s` ia cina. E pus la patru ace.

Ar trebui s`-l vezi…Privirea ei sup`rat` m` f`cuse s` m` opresc. – Ce mai face Sylvia? \ntrebase mama. Ai primit o scrisoare de

acas`?|ntrebarea o dezarmase. N-a[ fi crezut c` poate ar`ta trist`

vreodat`, dar figura ei era \ntr-adev`r trist`. Chiar \n acea clip` intrase Danny. |i auzisem pa[ii [i v`zusem

crisparea Laurei. Privirea ei era chinuit`. Nu exagerasem, iar el ar`tachiar cople[itor. Intrase [i se a[ezase pe un scaun.

– Cum mai merg afacerile, Laura? \ntrebase el, zâmbind u[or.Laura ar`ta suferind`.– Bine, Danny, r`spunsese ea, privindu-l. Ar trebui s` cumperi

ac]iuni pentru mina Coolgardie, dar n-o vei face, tocmai pentru c`]i-am spus eu.

El \[i deschisese tabachera, oferindu-i o ]igar` [i aprinzând-o. – Cine [tie? S-ar putea s` m` \ntorc peste un an sau doi [i s` m`

gândesc la asta.Tres`risem, uimite [i speriate.– Nu r`mâi \n Australia, Danny? \ntrebase mama.– Nu. Nu cred c` e climatul meu favorit.– Vorbe[ti despre c`ldur` [i despre mu[te? – Nu numai despre asta. Crede]i c` apar]in acestui loc? ridicase

el sprâncenele, \ntreb`tor.

102 LUCY WALKER

ADEV~RATA DRAGOSTE 103

– Nimeni nu apar]ine acestui loc la prima venire, intervenisemama cu severitate. Toat` lumea se simte str`in`. Dar trebuie s`-[ig`seasc` drumul.

– Trebuie? se \ntorsese Danny spre ea. Nimeni nu trebuie s`fac` nimic, m`tu[`, dac` nu vrea s-o fac`.

– Tu vrei s` faci ceva pentru Magillicuddy, spusese Laura cuam`r`ciune.

– Da, dar nu de la treisprezece mii de mile distan]`. Cred c` voipleca pe paisprezece. Am o lun` la dispozi]ie s` ajung la Kalgoorlies`-i spun la revedere unchiului William.

Era o cruzime din partea lui, de parc` ar fi fost o nimica toat`.Se hot`râse s` plece acas` [i nu-i p`sa c` afecta via]a tuturor. Dannynu sim]ea nevoia s` iubeasc`, de aceea nu ne \n]elegea. N-ar fi\n]eles c` \l iubeam [i nici de ce.

Laura r`m`sese nemi[cat`, fixând masa cu privirea.– Nu cred c` voi mai a[tepta ceaiul, m`tu[`, spusese ea,

ridicându-se. Cred c` voi pleca.Se \ndreptase repede spre u[`. – La revedere… Nu mai putuse spune altceva.Danny se ridicase cu obi[nuita lui polite]e [i f`cuse un pas spre

u[`, numai c` ea disp`ruse repede. Se a[ezase la loc pe scaun,ascultând-o pe mama care vorbea despre „comportamentultemperamental al Laurei din ultimele zile”, dar ochii lui tr`dau c`era deja departe.

Capitolul 8

S-ar putea crede c` plecarea nea[teptat` a lui Danny \n Irlandao aruncase pe Laura \n bra]ele lui Peter, dar poate c` era deja peacest drum [i ar fi ajuns acolo, chiar dac` Danny n-ar fi plecat.

Fusese clar c` n-a fost niciodat` cu adev`rat fericit` cu Peter. Defapt, mult mai târziu, \mi spusese:

– N-am cunoscut nici o clip` fericirea. Eram chinuit` de la\nceput. |l uram… [i eram atras` spre el ca de un magnet. M`rugam ca Danny s` m` salveze… dar n-ar fi f`cut-o, chiar dac` n-arfi fost sentimentele lui pentru Sylvia. S` te arunci la picioarele lui,cerând mila, ar fi fost ca un \nsetat s` bea ap` dintr-un miraj.

Când ajunsese acas`, g`sise un bilet strecurat sub u[`.Te voi lua la dou` [i jum`tate sâmb`t`. Peter.Reac]ia ei fusese una de resemnare. |l dorise pe Peter. Luptase

cu aceast` dorin]`, pentru c` [tia c` nu va avea nici un viitor. Credc` venise \n vizit` la noi instinctiv, c`utând ajutor. Nu \n]elesesemde ce avea nevoie [i de aceea n-o ajutasem \n nici un fel. Apoivenise Danny…

Nu mai avea destul` putere…

La ora indicat`, ie[ise afar`, a[teptând sub copacii din fa]ablocului. Nu-i mai p`sa dac` el o va crede prea ner`bd`toare.N-avea decât s` gândeasc` ce vrea. Se va mul]umi cu tot ce vrea s`-id`ruiasc`.

Ma[ina lui ap`ruse dup` col], apoi oprise \n fa]a ei. Nucoborâse, dar \i deschisese u[a de din`untru.

– S` mergem la Lesmurdie s` privim cascada, propusese ea.O privise \ntreb`tor.– O brusc` dragoste pentru peisaje, sau o reticen]` fa]` de

dragostea fizic`?– Azi optez pentru peisaj. Probabil c` voi regreta mâine, dar

n-am ce face. Peter \i \ntinsese un pachet de ]ig`ri. – Aprinde-mi [i mie una, \i spusese, \n timp ce pornea

ma[ina.Laura \i aprinsese o ]igar` [i i-o d`duse. Era un gest intim, pe

care numai iubi]ii \l fac, iar ea era uimit` de senza]ia pl`cut` care ocople[ise. Starea de spirit i se schimbase nea[teptat. I-ar fi pl`cut s`stea mai aproape de el, s`-l ating` [i s`-i simt` atingerea. |[i d`duseseama c`, la propunerea ei, urma o dup`-amiaz` de plimbare [iconversa]ie, de[i acum \[i dorea dragoste.

Ar fi strigat de bucurie când Peter trecuse de drumul care duceaspre cascad`, \ndreptându-se spre dealuri. |n acela[i timp, sesim]ea cople[it` de triste]e. Nu aceasta era via]a pe care [i-o dorise.Visase tot timpul c` va fi so]ia lui Danny, c` vor locui laMagillicuddy, petrecându-[i serile romantice \n salon, la luminalumân`rilor. |n loc de visele ei, era acum la cel`lalt cap`t al lumii,aproape bolnav` de dragoste pentru un b`rbat pe care nici nu-lpl`cea, nici nu-l \n]elegea.

El se \ntorsese s-o priveasc`, zâmbind ironic.

ADEV~RATA DRAGOSTE 105

– Mai ai vreun ordin? o \ntrebase.– De ce-a[ mai face-o? Tu oricum te duci unde vrei.{tia c` privirea lui cercet`toare \i descoperise lumini]a din ochi,

lumini]` care \nsemna c` acea senza]ie de plutire, deja cunoscut`,se r`spândise din nou asupra ei.

Ce f`cea aici, lâng` acest b`rbat? De ce era aici? Cu toat` revoltaei, nu-[i dorea decât s`-[i odihneasc` obrazul pe mâneca lui [i \nclipa \n care el, luând o mân` de pe volan, \[i pusese bra]ul \n jurulei ca s-o trag` mai aproape, se cuib`rise lâng` el f`r` s` reziste,u[urat`, chiar recunosc`toare.

Nu [tia ce urma s` i se \ntâmple, dar nici nu-i p`sa prea mult.Orice putea s` i se \ntâmple. Nu era nici ru[inat`, nici speriat`,pentru c` tulburarea sim]urilor ei o \mpiedica s` se gândeasc` laceva, \n afar` de faptul c` dragostea fizic` era una dintre cele maipl`cute [i ame]itoare activit`]i.

Peter se ridicase de pe canapea [i aprinsese câte o ]igar` pentrufiecare. O privise cu aten]ie, prin rotocoalele de fum. Luându-imâna, o mângâiase cu afec]iune.

– Ce enigm` e[ti tu, Laura…– De ce?– Ai un asemenea aer! Maniere de doamn`, original` [i

modern`! Atâta provocare \ntr-o pereche de ochi alba[tri! [i…ridicase el din umeri, \ntreruptându-se.

– {i ce?– Atât de fireasc`, f`r` s` fii r`sf`]at`. Cum se face?– Credeai c` sunt doar o feti[can` plin` de ifose?– Nu, dar credeam c` [tii ce faci.– Am [tiut, dar a[a am vrut s` fie. Peter \[i trecuse degetele prin p`rul ei, privind-o cu ochii pe

jum`tate \nchi[i.

106 LUCY WALKER

– Modelul perfect al frumuse]ii, spusese el. Frunte p`trat`…nas foarte frumos… ochi destul de mari… iar gura… Ochiiprovoac`, iar gura se roag`. Laura, m` fascinezi.

– Nu pari deloc fascinat. – Dar sunt. M` fascineaz` de ce ar`]i a[a cum o faci [i te

dovede[ti a fi diferit`. – Conteaz`?– M` intereseaz`. Oamenii m` intereseaz`. |mi place s`-mi

lipesc nasul de o fereastr` [i s` privesc \n`untru, s` v`d ce se\ntâmpl`. Apoi s` m` \ntreb de ce.

Laura se cutremurase. Voia ca Peter s` fie tandru, nu obiectiv.Voia s-o ia \n bra]e, s` fie blând, iubitor [i dr`gu]. Voia s` plâng`pentru tot ce sim]ea c` pierduse.

Un fior \nghe]at \i strânsese inima. Ridicându-se, \l strânsese \nbra]e, s`rutându-l cu d`ruire.

– Acum e timpul s` ne s`rut`m, nu s` filozof`m.El zâmbise, strângând-o \n bra]e. Apoi se ridicase, \ndreptându-se

spre pian. – Oh, nu! exclamase ea. Nu. Nu cânta, Peter. Nu pot suporta. – Va trebui. O s` scriu un cântec pentru tine. Pentru Laura…Se dusese la pian, f`când mai \ntâi ni[te mi[c`ri \n aer. Oare compunerea unei melodii era modul lui de a fi tandru? Se

\ntinsese la loc pe canapea, urm`rindu-i mi[c`rile.El se \ntorsese brusc, privind-o transportat. – Cum era? {tii… poemul acela despre Laura. Scris tot de un

irlandez… ceva ca un sonet…|ncruntat, se \ndreptase spre un dulap din care scosese câteva

hârtii. |ntorcându-se la pian, \ncepuse s` caute printre ele. – Ah! Am g`sit-o! |n anii tinere]ii frumoase [i \nfloritoare, – când dragostea \i era

st`pân` – Laura, care era via]a mea, disp`ruse, l`sând p`mântulv`duvit [i dezolant.

Ridicase vocea \n timp ce declama, cu o mân` \n sus.

ADEV~RATA DRAGOSTE 107

– Bravo! se aplaudase singur. Trebuie s` avem ni[te muzic`. |ncepuse s` cânte, lovind clapele cu putere. Laura avea

sentimentul c` nu era un cânt`re] atât de bun cum p`ruse primaoar`. Erau prea multe note discordante, chiar pentru o nou`compozi]ie. Oare cânta corect? Erau destule corecturi [i b`nuia c`un specialist ar fi g`sit multe defecte.

– Peter… spusese ea.Nu-i d`duse nici o aten]ie, continuând s` cânte, aproape cu

furie. Abia când terminase se \ntorsese spre ea.– Era „Pentru Laura”? – Aceasta, spusese el \ncet, m`surându-[i cuvintele [i privind-o

cu ironie, era a doua parte din „Concertul \n do minor” deBeethoven.

– |n acest caz, cred c-ar mai trebui s` exersezi, Peter. N-ar trebuis` faci nici o gre[eal`. Când \nv`]am s` dactilografiez, nu treceam laurm`torul exerci]iu decât dac` le f`ceam pe celelalte f`r` gre[eal`.Dac` gre[eam o singur` dat`, o luam de la cap`t.

– S` dactilografiezi! Oh, Doamne! Oare Dumnezeu a f`cutaceast` femeie ca s` compare pianul cu o ma[in` de scris? Ce-amgre[it, s` fiu atât de aspru pedepsit?

– Nu e vorba decât despre exerci]iu. Despre asta vorbeam.O privise cu asprime.– Nu po]i s` deosebe[ti o not` bun` de una proast`. Du-te [i f`

cafeaua. Numai de asta sunt bune femeile. Laura \ncepuse s` râd`.– Te-am atins unde te doare? \l \ntrebase.Ajunsese \n spatele lui, \mbr`]i[ându-l u[or, apoi punându-[i

buzele pe zona sensibil` de lâng` ureche.– Dac` tot vrei s` pui pianul \naintea mea, m`car s` fii bun.El se \ntorsese [i o s`rutase pe oraz, apoi o tr`sese \n bra]e.

Dup` un timp, se ridicase [i o dusese pe sus \n buc`t`rie.

108 LUCY WALKER

– F` cafeaua, draga mea. Strângerea de inim` trecuse [i Laura se sim]ea vesel`. |i pl`cea

s` fie \mpins` \n buc`t`rie. |i pl`cea s` fac` [i cafea pentru el, \id`dea un sentiment de lini[te domestic`. Iubea mirosul de s`punpe care \l sim]ea când \[i ascundea fa]a la pieptul lui [i sentimentulc`, dac` vrea s`-l simt` din nou, poate s-o fac` oricând. Nu se\ntreba de ce se simte pe marginea unei pr`p`stii [i nu-i p`sa– chiar\i pl`cea. Dac` s-a fi \ntrebat: „Po]i s` iube[ti doi b`rba]i \n acela[itimp?” [i-ar fi r`spuns: „Da. {tiu, pentru c` o fac.”

Ceea ce nu voia s` recunoasc` era sentimentul de triste]e deundeva din profunzimile inimii ei.

***Laura cunoscuse frustatea [i nefericirile minore ale copil`riei,

dar acum \n]elegea ce \nseamn` nefericirea.Mai mult decât orice, mai mult chiar decât dorin]a ei

ne\mplinit` de a iubi [i de a fi iubit`, era chinuit` de dezintegrareapropriei mândrii. |[i spunea \n fiecare clip` c` Peter nu merit`interesul ei, c` nu f`cea decât o gre[eal`. Pentru restul lumii poate c`nu era decât o fat` oarecare, mai d`ruit` decât altele cu frumuse]e [icu inteligen]`. Dar pentru ea, era vorba despre mândrie. Aveaintegritate, avea bun-gust, era \n stare s` dispre]uiasc`. C` avea deasemenea [i un corp care se supunea legilor firii [i o inim` caretânjea dup` dragoste, era ceva la care nu se gândise niciodat`. Dar ceputere are mândria \n fa]a inimii? A[a c` se chinuia singur`, prad`disper`rii.

Uneori, Peter venea s-o invite la cin`, la cafenea. Alteori, oa[tepta dup` ce termina programul. Dar tot timpul venea [i plecadup` buna lui pl`cere. Nu putea s` respecte niciodat` unangajament, a[a c` prefera s` nu fac`. Cu aceste ocazii, Laura nureu[ea s` fac` nimic, doar se \nvârtea nelini[tit`, a[teptând. Nu era

ADEV~RATA DRAGOSTE 109

de acord cu nelini[tea a[tept`rii, care i s` p`rea nedemn`. Nici opersoan` cu respect de sine, cu atât mai mult ea, nu putea suportao asemenea situa]ie.

Cu o astfel de ocazie, venise la „Num`rul 25”. Eram singur`acas` [i, pentru c` era o zi umed` de iarn`, nu aveam ce face decâts` st`m la c`ldur` [i s` bem ceai. {tiam c` era nelini[tit`, pentru c`era palid` [i felul ei de afi, mândru [i orgolios, disp`ruse. Era foartet`cut` [i st`tea lâng` foc.

|ntotdeauna am crezut c-o \n]eleg. Nu \nsemna c` eram foarteapropiat` de ea. Era prea independent` pentru a fi \ntr-o rela]ie deprietenie cu cineva, mai ales dac` era vorba despre propriaveri[oar`. Oricum, \ntre noi fusese \ntotdeauna o oarecarerivalitate, \n primul rând pentru c` sem`nam destul de mult, apoidatorit` unchiului Tim.

Poate c` \n acea zi, pentru c` [i eu eram nelini[tit` din cauzaunor probleme sentimentale, m` sim]isem mai aproape de ea.Poate c` [i ea, cu toate c` n-ar fi recunoscut niciodat`, sim]ise c`sem`n`m [i c` puteam s-o \n]eleg.

– Crezi c` exist` ceva mai r`u decât o zi umed` când te sim]ideprimat`? m` \ntrebase ea. |nc` privea fl`c`rile.

– Nu. {i, pentru c` m` simt deprimat` ast`zi, m` bucur c` ai venit. M` privise plin` de curiozitate.– De ce?– Un b`rbat nepotrivit, spusesem scurt. – |ntotdeauna sunt a[a, murmurase ea, privind fl`c`rile.R`m`seser`m câteva clipe gânditoare. – {tii, spusese ea, doamna Preston mi-a spus, ultima oar` când

am v`zut-o: «Pre]uie[te-]i tinere]ea, Laura. Când vei ajunge la vârstamea, te vei \ntreba de ce n-ai f`cut-o!» |nchipuie-]i, râsese ea, po]is-o vezi pe doamna Preston tân`r`?

– Cred c` a avut ceva care merita. Cel pu]in, un b`rbat s-a\ndr`gostit de ea [i a luat-o de so]ie.

110 LUCY WALKER

– Poate c` a avut o tinere]e reu[it`. {tii, poate a \ntâlnit b`rbatulpotrivit de la \nceput [i s-a m`ritat cu el imediat. Nici cea mai mic`problem`. Par destul de ferici]i, dar nu cred c` vreau s` schimb`mlocurile \ntre noi.

– Nici m`car ca s ̀scapi de ceea ce pare s ̀fie acum \n neregul̀ cu tine?Cl`tinase \ncet din cap. – Nici m`car ca s` scap de el.– E b`rbatul acela cu ochi negri, Peter, cu care te vezi din când

\n când?Ridicase privirea, fixându-m`.– Da, e un monstru. |l ur`sc.– |n acest caz, de ce?– Obsesie, cred. Cum m` prive[te… cum zâmbe[te… N-are de-a

face cu dragostea., dar simt c` \nnebunesc, de fiecare dat` când \iv`d ochii, zâmbetul…Inima mea se tope[te. Te-ai \ntrebat vreodat`de ce poe]ii pun marea dragoste \n inim`? Cred c` acolo se g`se[tesentimentul fizic al dragostei. N-are nici o leg`tur` cu mintea, cucreierul.

– Inima e un organ foarte nelini[tit, recunoscusem [i eu. Semi[c` \n sus [i \n jos \n timpul unei conversa]ii.

R`m`sesem din nou t`cute. M` aplecasem \n fa]` [i, luând ofelie de pâine care se pr`jise, pusesem unt pe ea, o t`iasem \n dou`[i i-o d`dusem Laurei. |ncepuse s` m`nânce mecanic.

– Nu po]i s` renun]i la el?M` privise cu ochi tri[ti.– Trebuie s-o fac, dar numai Dumnezeu [tie de unde voi g`si

puterea. |n acea zi \mi povestise tot ce-am scris pân` acum despre via]a

ei. |ncepuse \ncet, cu o povestire, dou`, apoi devenise maideschis`, povestindu-mi multe, chiar despre dup`-amiaza \n care \la[teptase [i \l urâse.

ADEV~RATA DRAGOSTE 111

– Sunt sigur` c` m`tu[a Helen ar spune s`-l arunc la gunoi,terminase ea de povestit, cu triste]e.

D`dusem din cap. Da, a[a ar fi spus mama. A[a spune oricinevede pe cineva cople[it de o rela]ie cu o persoan` nepotrivit`. Darnu-]i spun niciodat` cum po]i s-o faci. Nu-]i explic` niciodat` cetrebuie s` faci tu, care e[ti slab. Nu-]i spun cum, \n clipa \n care \lvezi pe acela pe care \l iube[ti [i \l ur`[ti \n acela[i timp, s`-]i\mpiedici inima s` tresar`.

– Da, [tiu, murmurasem eu. |i citisem curiozitatea \n priviri.– A[adar, [i tu crezi c` tinere]ea este o povar` \ngrozitoare?D`dusem din cap \n semn de aprobare. – O b`trân` este fie c`s`torit`, fie singur`. Poate s` regrete, dar

lupta s-a sfâr[it. – Deja stând aici, devin ner`bd`toare. |mi spun c`, dac` m` duc

acas` s-ar putea s`-l g`sesc acolo, sau c` s-ar putea s` vin`. Dar,dac` m` duc acas`, am toate [ansele s` petrec o sear` mizerabil`.

– |n acest caz, de ce nu stai aici?– Cred c-o voi face. Crezi c` voi g`si un pat? – Cred c` da. Oricum, mai e [i fotoliul din hol.Râseser`m \mpreun`, amintindu-ne de to]i care adormiser`

acolo, \n timpul unei \ntâlniri obositoare de familie.Cred c`-i f`cuse bine c` vorbise, pentru c` p`rea mai vesel`

[i-mi povestise despre birou, despre Robert Doule [i despredomnul Preston, sau despre minele de aur.

– Chiar crezi c` \ntr-o zi vei câ[tiga o mul]ime de bani deacolo?

– Din fericire, nu trebuie s` g`sesc aurul, pentru c` e deja acolo.Trebuie doar s` urm`resc pre]urile [i costurile. Nu sunt singurapersoan` care face acest lucru. Destui cump`r` zone aurifere cubani pu]ini, \n perioade de acestea. Dar firma noastr` are \ntâietate.

112 LUCY WALKER

Datorit` tatei, [tim [i unde e aurul. Cea mai mare problem` a firmeie s`-l \mpiedice pe tata s` vorbeasc`.

|ncepusem s` râd. – Nu-mi imaginez c` ar putea cineva s`-l fac` pe unchiul s` nu

vorbeasc` despre un subiect. – Da, dar le datoreaz` foarte mul]i bani…Când mama [i celalalte surori ale mele veniser` acas`, fuseser`

toate \ncântate s-o vad` pe Laura. Se a[ezaser` \n jurul focului,certând-o c` nu vine mai des [i \ncepuser` s` fac` ceaiul [i s` seagite, \n acel mod care o deranja atât de tare d`]ile trecute. De dataaceasta fusese mul]umit`. Râsese vesel, iar ochii \ncepuser` s`-istr`luceasc` din nou. Povestise tuturor despre cei trei câini,proteja]ii ei din parc.

– |mi este team` tot timpul s` nu-i ia hingherii, spusese ea. M` ducdoar s` v`d dac` mai sunt acolo [i nu m` lini[tesc decât dac` \i v`d.

Preocuparea ei o nelini[tise pe mama. – O s` te mu[te vreunul \ntr-o zi, d`duse ea din cap. – Când se va \ntâmpla, cred c`-mi voi retrage simpatia pentru ei.St`tusem mult` vreme de vorb`, iar la un moment dat Laura \[i

amintise c` are o pung` de bomboane de ment`, pe care le pusesepe mas`.

– N-ar fi trebuit s` le aduci, vor scoate plombele tuturor. – Plombe? Cine are plombe? \ntrebase Denney, care avusese o

problem` cu un dinte dar, din lipsa banilor, nu-l plombase.Râseser`m cu toate [i continuasem s` mânc`m bomboane.

– S` nu v` plânge]i când se va \ntâmpla ce e mai r`u, nu sed`duse mama b`tut`.

– Parc` e[ti unchiul William, râsese Vicky. A doua zi, Laura se dusese la serviciu sim]indu-se ca ren`scut`.

Fusese vesel` cu Robert Doule [i secretara cea nou`, avusese ideifoarte bune pe care le \mp`rt`[ise celor doi Beale. |n pauza demas` \[i cump`rase un nou costum.

ADEV~RATA DRAGOSTE 113

– M` simt bine, \[i spusese. De ce oare? Ei, nu conteaz` de ce.Mai bine s`-i mul]umesc lui Dumnezeu.

Nu se uitase de-a lungul str`zii s` vad` dac` Peter o a[tepta [i sesim]ea bine, u[urat`.

A doua zi, dup` serviciu, venise din nou la „Num`rul 25”.– Theodora, vino cu mine la plimbare. Nu mai suport s` stau

doar cu mine.Eram bucuroas` c` m` invitase, pentru c` sim]eam acela[i lucru. – Ce ai de gând s` faci? o \ntrebasem.– Nimic, o s` am r`bdare s` treac`. Aminte[te-]i cum ne spunea

unchiul Tim c` timpul vindec` totul.Parc` auzeam vocea lui blând`, povestindu-ne cum vindec`

timpul totul, de la cicatricea din genunchiul Laurei, pân` la urmeleadânci de pe copaci.

Intrasem \ntr-o cafenea [i ne b`usem cafeaua \n t`cere. Eramamândou` tinere [i s`n`toase. Cei care treceau pe lâng` noi ne-arfi considerat printre fiin]ele norocoase. Cu toate acestea, inimilenoastre erau grele.

***

Câtva timp, Laura se sim]ise destul de r`u. Când st`tea \npicioare, genunchii \i tremurau, iar capul o durea [i zi [inoapte.

Muncea cu spor, dar nu mai sim]ea entuziasmul de alt`dat`. Nuobservase c`, de fiecare dat` când trecea pe lâng` biroul domnuluiPreston, acesta o privea cu aten]ie, aruncând [i priviri furi[e spreRobert Doule. Robert o urm`rea tot timpul, iar figura lui era tot mai\ntunecat`.

|ntr-o zi, Robert fusese nevoit s`-i aduc` ni[te documente \nbirou. Ea privea \n gol, f`r` s` vad` c` el intrase, pusese actele pebirou, \n fa]a ei, apoi r`m`sese nemi[cat, privind-o.

114 LUCY WALKER

Suspinând, \ncercase s`-[i revin` [i, când ridicase privirea, \lsurprinsese. Se priviser` o clip` \n t`cere [i fiecare devenisecon[tient de nefericirea celuilalt.

Laura fusese [ocat` s` constate cât de nefericit era Robert. {tiafoarte bine ce \nseamn` s` suferi pentru persoana iubit` [i-i p`ruser`u de el, dar destul de vag, f`r` s` fie prea preocupat`. Nuprovocase afec]iunea lui, dar o considerase obi[nuit`, ca pe cea aunui câine credincios. Nu era singurul de la care primea afec]iune:mai era [i Dirk, mai erau [i al]i b`ie]i. Considerase c` i se datoreaz`,ca un fel de drept regal.

Acum suferea [i \n]elegea [i ea ce \nseamn` suferin]a. Oricum,fusese [ocat` s` descopere c` Robert suferea din cauza ei la fel demult cât suferea ea din cauza problemelor ei sentimentale.

Se sim]ise cople[it` de mil`.Mâna lui Robert r`m`sese \nc` pe mas` [i era aplecat spre ea,

privind-o.Laura suspinase [i, pe jum`tate incon[tient, \ntinsese mâna,

atingându-l cu blânde]e. Fiecare spusese ceva despre el, \n aceafrac]iune de secund`.

Robert se \ndreptase, mu[cându-[i buzele, apoi se \ntorsese pec`lcâie [i plecase imediat.

Laura r`m`sese privind dup` el. – Bietul Robert, murmurase ea. Ca [i cum a[ merita asemenea

sentimente. Nimeni nu merit`. La ora prânzului, b`rbatul se \ntorsese. – Laura, mergem s` mânc`m \n parc?|nc` se sim]ea \nduio[at` [i \n]eleg`toare.– Da, n-am mai fost \n parc de un secol, \ncercase ea s`

zâmbeasc`. M` \ntreb dac` o s`-i mai g`sim pe câini.– Cred c` sunt \nc` acolo. I-am v`zut acum câteva zile. |[i pusese repede haina [i c`ciula.

ADEV~RATA DRAGOSTE 115

– O s` cump`r [i ceva de mâncat, spusese ea. M` duc \ntâi labarul din col].

– Nu, m` duc eu, r`spunsese el ferm.Ar`ta mult mai vesel decât de obicei. Laura nu se gândise prea

mult la el, doar se bucurase c` nu va fi moroc`nos. Când ajunseser`la magazinul de unde voia s` cumpere mâncare, el \i spusese s`continue, c` o va ajunge. Trecuse prin fa]a cafenelei, dar nu seoprise nici o clip` [i nu aruncase nici o privire spre ea. Nu voia s`-lmai vad` pe Peter Stevenson niciodat`. {tia c` dac`-l va mai vedea,nu va putea niciodat` s` scape de obsesia pentru el. De fiecare dat`când vedea un b`rbat care sem`na cu el, se sim]ea r`u. Se \ntrebacând va veni acea zi \n care vederea unei siluete ca a lui, sau a uneima[ini asem`n`toare, s` nu-i mai provoace palpita]ii.

Pentru aceste sentimente, se dispre]uia. Nu-l iubea pe Peter [inu-l iubise niciodat`. Nu era decât o obsesie nes`n`toas`. Nu se\ndoia de acest lucru.

A[a c` revenise la vechile obiceiuri, plimbându-se la prânz cuRobert, pe aleile parcului. Se bucura de aceste clipe, pentru c` abiaa[tepta s` vad` c`]eii prefera]i. Laura nu observase c` felul de a fi allui Robert se schimbase brusc. Era prea preocupat` de propriapersoan` [i \nc` se sim]ea destul de r`u. Nu observase c` Robertdevenise autoritar, c` hot`ra ce vor mânca de prânz, unde vor stasau c`-i vorbea cu fermitate, interzicându-i s` stea de vorb` cu opersoan` pe care o considera nepotrivit`.

Nu o deranja pentru c` nu-i p`sa. Oricum, nu observaseschimb`rile subtile din personalitatea lui [i era u[urat` s` simt` c`are grij` cineva de ea, chiar dac` acesta era Robert Doule.

|ntr-o zi, se plimbaser` ca de obicei [i trecuser` pe lâng`domnul Preston. Acesta, ca de obicei, \[i ridicase p`l`ria de pe cap[i f`cuse o plec`ciune. Gestul era foarte politicos, cu toate c`pentru cei mai mul]i p`rea demodat.

– La naiba cu b`trânul `sta nebun, spusese Robert.Laura fusese [ocat`.

116 LUCY WALKER

– Nu spune a[a ceva. Este un om deosebit. – Nu mai pot eu. Cine se crede? – |n afara firmei, chiar este cineva, Robert. |n Pepper Tree Bay

este foarte cunoscut [i apreciat. – De unde [tii tu asta? Ai plecat de acolo de ani buni. Tonul lui era de superioritate, iar ea \l privise cu uimire. – Nu [tii despre ce vorbe[ti, r`spunsese ea, f`r` r`utate.

Prietenii mei sunt cu to]ii \n Pepper Tree Bay [i m` duc des acolo,uneori cu domnul Preston [i cu Dirk. Sunt [i rela]ii de afaceri, dar[i de prietenie.

Era o parte din via]a firmei de care Robert nu avea habar. Aflareave[tii c` Laura ]inea leg`tura cu prietenii ei din lumea bun` \lindispusese. Superioritatea pe care o manifestase r`m`sese, dar eraplin de toane [i din ce \n ce mai nepoliticos.

Laurei \ncepuse s`-i par` r`u c` reluase leg`turile cu el. O dat`sau de dou` ori pretextase c` are câteva cump`r`turi de f`cut,evitându-l, dar o a[teptase. De dou` ori \i d`duse telefon Dirk [ipentru c` secretara glumise c` e o leg`tur` serioas`, Robert d`dusesemne de mânie.

Dup` o s`pt`mân`, Robert intrase ca o furtun` \n biroul ei.– Domnul Rushton a comandat o ma[in` care s` te ia ast`zi?

\ntrebase el cu suspiciune.– Da, m` duc la Balul Clubului Pastoral. E vorba despre afaceri,

nu m` mai privi atât de nervos. Pentru firm` e bine s` fiu acolo.– La Clubul Pastoral? E vreunul dintre patroni membru?– Nu, nu cred. Dar este domnul Preston [i eu m` duc cu el. – {i Dirk?– Da, merge [i el. Nu mai fi atât de nepoliticos, Robert. Dup`

cum spuneam, e vorba despre afaceri. – Ce leg`tur` are Dirk cu afacerile?– Nici una. El e partenerul meu.

ADEV~RATA DRAGOSTE 117

– Ha! exclamase Robert, tremurând de gelozie. Deci nu e decâtun aranjament ca s` te duci cu el la bal…

– Taci! strigase Laura, exasperat`. |n acea clip` intrase \n birou domnul Rushton Beale. – Ce s-a \ntâmplat? \ntrebase acesta, privind fa]a alb` a lui

Robert [i ochii lui plini de furie. Ai pierdut ceva?Robert deschisese gura, gata s` spun` ceva, ezitase, apoi se

\ntorsese [i ie[ise din camer`. Domnul Beale se \ntorsese spre Laura, \ntreb`tor.– L-ai obligat s` fac` un lucru anume, Laura?– Nu, exclamase ea, exasperat`. Dar cred c`-[i imagineaz` c`-i

apar]in. Nu [tiu ce s` mai fac…– Nu-l am`gi, Laura. Nu e corect.Ea era indignat`. – Dar nu-l am`gesc eu, se am`ge[te singur. Cum a[ putea s`-l

opresc? Eu lucrez aici, dar [i el la fel.– O s`-i spun lui Preston s` stea de vorb` cu el.– Nu, v` rog s` nu face]i asta, domnule Beale. Nu-l va asculta pe

domnul Preston. O s`-i vorbesc eu. V` promit. – Nu vreau s` fie probleme la birou, pentru c` am o angajat`

foarte frumoas`. – Nu ve]i avea nici o problem`. Avea]i vreo treab` cu mine?– Nu mai fi atât de sup`rat`, Laura. Ar`]i mult mai bine când e[ti

prietenoas`. Da, voiam s`-]i dau ceva de lucru. S` duci aceste actela Tomas [i Co. Crezi c` po]i s`-l faci pe b`trânul Tomas s`semneze?

Laura zâmbise.– M` voi descurca.B`rbatul o privise cu aten]ie.– Da, te cred, spusese el. Cred c` toat` lumea va vorbi despre

tine, dac` reu[e[ti.

118 LUCY WALKER

Domnul Beale [tia foarte bine ce efect avea Laura asupra cuiva,când \ncepea s`-i explice calm [i cu r`ceal` despre ce e vorba.

|ntr-adev`r, a doua zi despre Laura vorbise toat` lumea, dar nudatorit` b`trânului Tomas – cu care fusese v`zut` cinând – cidatorit` faptului c` era cea mai fermec`toare femeie de la bal.Problemele din ultimul timp \i d`duser` un aer de mister. Eraminunat` \n rochia albastr` cu auriu, iar Dirk era partenerul ideal.

– Mai bine ai avea grij`, Laura, \i spusese domnul RushtonBeale. S-ar putea s` fim nevoi]i s`-]i m`rim salariul.

– Cu cât?– Cincizeci pe an.– |n acest caz, sc`de]i cincizeci pe an din cât v` datoreaz` tata.B`rbatul o privise cu seriozitate.– Ar dura foarte mult timp, Laura. Crezi c` merit`?– V` rog. E doar un gest, dar are sensul lui profund. – Ar fi mai bine s` investe[ti. – Ce a]i sugera? Cornell Motors?– Coolgardie Mines, cred c` e mai bine.Se cufundaser` ca de obicei \ntr-o discu]ie despre viitorul

minelor [i al ac]iunilor. Cople[it` de noile responsabilit`]i, Laura uitase din nou de

Robert Doule, care devenise doar o pies` de mobilier din birou. Nu era \nc` liber` de ceea ce numea „durerea dup` un pianist”,

adic` Peter Stevenson. Dar ajunsese \n stadiul \n care putea s`-lvad`, f`r` s`-[i schimbe hot`rârea. Nu mai ie[ea pe u[a lateral` acl`dirii, cum f`cuse \n ultimul timp [i nici nu mai trecea petrotuarul opus când ajungea \n fa]a cafenelei.

|ntr-o zi, aproape d`duse peste el, la câ]iva pa[i de birou. Se\ntrebase dac` nu trecuse pe acolo special, dar nu voia s` [tie. Când\i pusese mâna pe um`r [i o oprise, era pu]in palid`, dar din cauz`c` \ncepuse s` simt` din nou durerea de cap.

ADEV~RATA DRAGOSTE 119

Privindu-l, \[i spusese \n gând: „Nu e decât un egoist [i un\n[el`tor. Cum am putut…cum pot s` simt ceva pentru el?”

– Unde ai fost, Laura? M` evi]i?|l privise, repetându-[i c` nu e decât un egoist. R`m`sese t`cut`,

gândindu-se la acest lucru, dar el d`duse alt \n]eles t`cerii ei. – Biata Laura! Frumoasa [i mândra Laura! S` vin s` te iau? Dac`

vin, o s` vii cu mine?Zâmbise, cu un fel de tandre]e, dar [i sigur pe el. Numai c` se

\n[elase. Laura avea o t`rie de o]el când \[i propunea ceva. Fusesevina ei c` acest b`rbat aflase cât e de fascinat` de el, dar acumsc`pase [i nu se va mai \ntoarce niciodat` la el. Peter va trebui s`\n]eleag` foarte bine cum stau lucrurile.

|n acea clip`, la doi pa[i de ei, trecuse Dirk Preston, ar`tos ca deobicei [i foarte vesel. Laura \ntinsese mâna spre el, oprindu-l.

– |l cuno[ti pe Dirk? \ntrebase ea, zâmbind.– S-ar putea, r`spunsese el cu un zâmbet ironic, ar`tându-i c` n-o

crede c` l-a \nlocuit atât de repede. – El e Peter Stevenson, Dirk, \[i continuase ea prezentarea. – A fost grozav balul, nu crezi? spusese Dirk, amintindu-[i seara

petrecut` \mpreun`. O forma]ie grozav`! Toat` lumea bun`. Iar tu,Laura, ar`tai minunat. Am fost mândru de tine.

– {i eu am fost mândr` de tine, Dirk. |ntotdeauna sunt. Bine,dragule, fugi. Ne vedem mai târziu.

– Desigur, ne vedem. La revedere, Stevenson. Poate ne maivedem.

|l urm`riser` \ndep`rtându-se. – Ce vrei s` faci, Laura? se \ntorsese Peter spre ea. Doar nu crezi

c` o s` cump`r povestea c` m-ai \nlocuit cu… el.– Nu vreau s` p`c`lesc pe nimeni, Peter, dar [tii c` nu exist`

persoane de ne\nlocuit.

120 LUCY WALKER

Privirea lui era ne\ncrez`toare. {tia c` Peter o cuno[tea preabine ca s-o cread` \ndr`gostit` de cineva ca Dirk. Dar mai [tia c`un snob nu poate fi r`nit decât cu acelea[i arme. Voia s` fienemiloas`.

– Vezi, Peter, se \ntâmpl` ca el s` apar]in` oamenilor potrivi]i.Genul meu de oameni. Po]i s` deviezi pu]in, dar tot timpul te\ntorci la cei potrivi]i. Nu crezi?

Expresia sem`nase atât de mult cu cea a lui Danny, \ncât Petero percepuse ca fiind sincer`.

– Dumnezeule! se \ncruntase el. La aceast` vârst` [i \n aceast` ]ar`!– |mi pare r`u, Peter. Dar \]i mul]umesc pentru momentele

pl`cute. Zâmbetul ei era politicos, dar rezervat, alungându-l pe Peter

Stevenson din via]a ei pentru totdeauna.Durerea de cap care o cuprinsese se accentuase. Nu voia decât

s` se retrag` \ntr-un col] [i s` le[ine.|ntreaga scen` nu durase mai mult de câteva minute, iar Laura

nu-l z`rise pe Robert Doule, care urm`rea scena de la distan]` [i ov`zuse zâmbindu-i lui Dirk [i f`cându-i cu mâna.

Când se \ntorsese \n birou, dup`-amiaz`, avusese nevoie s`caute ni[te acte \n biroul principal. Robert Doule era la biroul lui,f`r` s` fac` nimic, urm`rind-o din priviri. Domnul Preston \lsupraveghea cu aten]ie, cum f`cea de ceva timp. Laura, chinuit`\nc` de durerea de cap, \ncerca s` se concentreze. Când telefonulde pe birou sunase, r`spunsese repede.

– Da, eu sunt. F`-mi leg`tura.Privise peste birou la domnul Preston [i zâmbise, f`cându-i

semn s` se uite \n alt` parte [i s`-[i astupe urechile. Primea din nouun telefon privat, de la fiul lui.

– Da. Da, voi fi acolo. Ce? Tot rochia albastr`? Dirk, dragule, nute-ai plictisit de ea? A[ vrea s` iau alta… Bine, ca s`-]i fac pe plac.A[ face orice s` fii mul]umit, dragule…

ADEV~RATA DRAGOSTE 121

Nu-l v`zuse pe Robert Doule ridicându-se de la birou, dar auzisezgomotul f`cut de fotoliu. Dirk \nc` vorbea, dar ea nu-l mai auzea.

– Spune din nou. Un z`p`cit din birou face g`l`gie…Era mai mult decât Robert putea suporta. Cred c` i se f`cuse

negru \n fa]a ochilor pentru c`, \n clipa \n care se repezise spreLaura, se izbise mai \ntâi de scaunul domnului Preston. Respiragreu, ca un animal.

Domnul Preston era un b`rbat \n vârst`, nu foarte agil. A[a c` nufusese destul de rapid s` ia cu]itul pentru hârtie \naintea lui Robert,dar \n]elesese c` era ceva grav. |mpinsese masa, care \l lovise peagresor, dezechilibrându-l.

Laura pusese jos receptorul [i r`m`sese uimit`, privind ce se\ntâmpla, f`r` s` \n]eleag`. Secretara, domni[oara Smythson,]ipase. Robert \[i revenise [i se aruncase spre Laura cu cu]itulridicat. Ea nu [tia prea bine ce sim]ea \n acea clip`, nu era vorbadespre fric`, poate era uimire \n]elegând ce sim]ea el.

Percepuse ca prin cea]` c` Robert era prins din spate de cineva.Mâna care ]inea cu]itul lovise masa \n fa]a ei. Dup` un zgomotputernic, Robert c`zuse pe spate, iar domnul Preston, cel carereu[ise s`-l opreasc`, ajunsese sub birou.

U[a biroului domnului Rushton Beale se deschisese repede [iacesta, \mpreun` cu doi clien]i, ap`ruse \n grab`. Cei doi \lprinseser` pe Robert, ]inându-l strâns.

– Preston, \ntrebase domnul Beale, ce faci acolo?Domnul Preston ie[ise de sub birou, acoperindu-[i cu mâna

pantalonii cr`pa]i. Robert, fixat la podea, \[i cl`tina capul \n stânga [i \n dreapta,

plângând. Era un plâns spasmodic, de om nebun. Laura, \ncremenit`, \[i acoperise urechile cu palmele. – Ce s-a \ntâmplat? \ntrebase din nou domnul Beale.Domni[oara Smythson ar`tase spre Laura:

122 LUCY WALKER

– Ea l-a \mpins s-o fac`. A \ncercat s-o omoare. Cei doi b`rba]i \ncercaser` s`-l elibereze pe Robert, dar v`zând

c` voia s` se arunce din nou spre Laura, \l prinseser` din nou.Domnul Beale se \ntorsese spre domnul Preston.– Preston, ce s-a \ntâmplat?Dup` ce se retr`sese cu spatele, protejându-[i pantalonii

sfâ[ia]i, domnul Preston se a[ezase pe scaun.– Tân`rul a avut o c`dere nervoas`, r`spunsese el. A fost

nelini[tit de ceva vreme.– Eu de ce n-am [tiut?Privirea pe care b`rbatul i-o aruncase ar`ta c` era ce trebuie

rezolvat \ntre ei. – Domni[oar` Smythson, spusese patronul, d` telefon la

doctorul Benton [i apoi cheam` o ambulan]`. Se \ndreptase apoi spre Robert, care continua s` plâng` [i \i

d`duse o batist`. Secretara se apropiase [i ea.– Ar trebui s` suna]i [i la poli]ie, propusese femeia. Ea l-a

\mpins, dar el a \ncercat s`…– Te rog s` faci lini[te, domni[oar` Smythson. Dac` mai aud un

sunet, vei p`r`si biroul. Ai auzit c` domnul Doule a avut o c`derenervoas`.

Sub privirea hot`rât`, femeia d`duse din cap.– Foarte bine, domnule Beale. O s`-mi v`d de treab`. V` rog s`

m` scuza]i.Se \ndreptase apoi spre ma[ina de scris [i nu se oprise din

treab` pân` când Robert nu fusese luat.Domnul Paul Beale r`m`sese uimit când intrase \n birou.– Ce s-a \ntâmplat aici?Cl`tinând din cap, domnul Rushton se \ndreptase spre Laura.– Laura, du-te \n biroul meu, spusese el cu blânde]e.Trebuise s-o ajute, pentru c` se cl`tina.

ADEV~RATA DRAGOSTE 123

Capitolul 9

Laura n-a mai fost aceea[i persoan`. Inima ei, atât de bun`,suferise o lovitur` teribil`. Acest eveniment [i pierderea prietenieilui Marion Perrent o f`cuse s` se \ndrepte spre cercul celor dinPepper Tree Bay. Cucerise deja un anumit loc \n lumea afacerilor[i, cu toate c` se sim]ea ca un canar \ntr-o colivie, preferasentimentul de siguran]` oferit.

Devenise obiectiv`, rece [i uneori foarte dur`. Desigur, b`rba]iicu care intra \n contact o apreciau pentru aceste calit`]i, spunânddespre ea c` „are o minte masculin`”.

Aceste explica]ii o f`ceau pe mama [i pe Laura s` strâng` dindin]i.

– Ei [i mândria lor, spunea mama.Dup` ce g`sise fotografia bust, nud, a b`rbatului despre care

st`tuser` atât de mult de vorb`, Laura renun]ase la prietenia luiMarion Perrent [i la apartamentul din Adelaide Terrace.

Erau lucruri despre care nu voia s` afle nimic. Chiar dac`fotografiile nu erau indecente, \i f`ceau r`u. De vin` era modul \ncare Marion \i ascunsese c`-l cuno[tea.

– {i unde vei locui, Laura? o \ntrebasem.– Cu doamna Preston.Acest r`spuns ne uluise. Eram \n acela[i timp uluite [i surprinse.

Cu doamna Preston? |napoi \n Pepper Tree Bay? Departe de ora[?– Dar o s`-]i plac`? Tu e[ti atât de preten]ioas`. Doamna Preston

e dr`gu]` [i foarte amabil`, dar Laura! Casa aceea! E atât dene\ngrijit`!

Ea ridicase din umeri.– Oricum, n-o s` stau prea des acas`. M`tu[a Sheilagh [i unchiul William erau \ncânta]i. Sperau c`

aceast` mutare o va \ndep`rta pe Laura de locul lipsit de demnitatepe care \l ocupa \n lumea oamenilor de afaceri din ora[. Pentruunchiul William, nimic nu era mai absurd decât o femeie carelucreaz` \ntr-un birou [i era mul]umit de decizia ei, gândindu-se s`-istabileasc` o rent` viager`, nu foarte mare, pentru c`, locuind lafamilia Preston, urma s` aib` foarte pu]ine cheltuieli.

– Draga mea, spusese m`tu[a Sheilagh, sunt atât de fericit`pentru tine. Acum \l ai pe Dirk [i locuie[ti [i lâng` râu. Desigur,familia Baston, ca [i familia Maynard-Arnold vor avea grij` de tine.Nu veni \n Kalgoorlie vara asta, o s`-]i distrug` pielea. {i, dragamea, nu face nici multe b`i, e la fel de r`u. O piele bun` esteesen]ial` pentru o c`s`torie reu[it`.

Nu le venise ideea c` faptul c` Laura urma s` locuiasc` la familiaPreston nu ar fi \mpiedicat-o s` ajung` \n fiecare zi lucr`toare la oranou` fix la Beale [i Beale.

Continuarea serviciului la Beale [i Beale fusese posibil` pentruLaura numai urmare a transfer`rii lui Robert Doule, dup` trei lunide internare \n spital, la biroul firmei din Adelaide, la cel`lalt cap`tal de[ertului.

Povestea cu Robert Doule ar fi fost uitat` repede, dac` n-ar fiexistat [i dezastrul pantalonilor domnului Preston. Se spune c` \n

ADEV~RATA DRAGOSTE 125

fiecare comedie este [i o parte tragic`. Aceasta era partea legat` deatacul lui Robert. Numai c`, dup` ce trecuse peste partea practic` apove[tii, domnul Rushton Beale \[i adusese aminte de scena pecare o z`rise \n clipa \n care intrase \n birou. Laura era \ntr-o partea biroului, iar Robert Doule era c`zut \n cealalt`. |n mijloc, eradomnul Preston, stând sub biroul Laurei [I c`utând s` vad` \n cestare este turul pantalonilor lui.

Povestea era prea amuzant` pentru ca domnul Beale s-op`streze doar pentru el, a[a c` o povestise de repetate ori la club.|n consecin]`, \n doar câteva zile, tot ora[ul aflase c` un tân`rfusese pe punctul s`-[i pun` cap`t zilelor, sau s` pun` cap`t zilelorLaurei, de dragul ochilor ei alba[tri.

Ora[ul savurase aceast` poveste [i o privise pe Laura cu respectre\nnoit. Nu acela[i lucru se \ntâmplase cu Pepper Tree Bay. Sehot`râse s` fie exclus` din saloanele locuitorilor [i toat` lumeaspera c`, \n clipa \n care m`tu[a Sheilagh se va \ntoarce, va aveabunul-sim] s` n-o aduc` [i pe Laura cu ea. Cu toate acestea,mutarea Laurei cu familia Preston le stricase planurile [i hot`râser`s` a[tepte s` vad` ce se \ntâmpl`. Faptul c` peste tot era \nso]it` deDirk, fusese hot`râtor [i \n curând uitaser` c` inten]ionau s-oresping`. Toat` lumea era de acord c` Dirk era un b`iat dr`gu] [isensibil, foarte potrivit pentru ea.

|n ora[, nu putea trece neobservat`, mai ales c` ar`ta atât debine, mergea cu capul sus, mândr` [i mai ales datorit` reputa]iei de„femeie de afaceri”. Curând, de fiecare dat` când trecea pe strad`,\n urma ei se auzeau [oapte: „e femeia aceea pentru care s-a\mpu[cat un tân`r” sau „uite-o, o [tii? E cea pentru care a luat untân`r arsenic”.

– Pare atât de indiferent`!– Da, ce-i pas`? Uite cum merge. Crede c` are lumea la picioare. – Oricum, \mi place haina ei de blan`.

126 LUCY WALKER

– Poate c` i-a l`sat-o tipul prin testament. Laura era con[tient` de aceste pove[ti [i devenise mai rece, mai

\ndep`rtat`. Dar, sub aceast` aparen]` rece, era o femeie tân`r`,plin` de via]`, care \[i dorea s` iubeasc` [i s` fie iubit`. Uneorirenun]a la fa]ad` [i revenea la via]`. Se \ntâmpla câteodat`, la unele\ntâlniri, s` râd`, s` fie vesel` [i plin` de farmec. |n aceste ocazii,tinerii se strângeau din nou \n jurul ei, f`cându-i curte.

Cu toate acestea, de fiecare dat` când cineva \ncepea s` se aratecu adev`rat interesat de ea, pur [i simplu \nghe]a. Aceast` reac]ie of`cuse s` fie cunoscut` ca preocupat` doar de flirt.

– |ntotdeauna \ncearc` s` mai cucereasc` un tân`r [i, \n clipa \ncare \l are la degetul mic, \l respinge [i se \ntoarce la Dirk.

– Dragul de el! Cum \i suport` toate toanele!– S` sper`m c` nu va fi urm`torul care \[i va pune pistolul la

tâmpl`.Nimeni nu [tia c` Dirk nu era preocupat de o rela]ie intim` cu

Laura [i c` era extrem de improbabil s`-[i pun` un pistol la tâmpl`pentru cineva. Tocmai felul lui de a fi, atât de lipsit de pasiune, of`cea pe Laura s` se simt` \n siguran]` cu el. La \nceput, dup` ceLaura se mutase la familia lui Dirk, \ncepuser` s` circule zvonuri c`ei ar avea o rela]ie mult mai strâns`, f`r` ca doamna [i domnulPreston s` [tie, dar destul de repede zvonurile muriser`.

– Probabil c` se vor c`s`tori la un moment dat.– Da, când Dirk va reu[i s` câ[tige ceva bani. Cred c` Laura e

destul de greu de \ntre]inut.Nu b`nuiau, desigur, c` Dirk nici nu-[i dorea s` câ[tige mai

mul]i bani decât suficien]i cât s` tr`iasc` lini[tit, confortabil. |mi era destul de clar c`, sub aparen]a ei atât de sofisticat` [i de

rece, Laura suferea. |ntr-o zi, \n care ne plimbam \n Pepper TreeBay, trecusem pe lâng` locul \n care Oliver Harding o salvase peSylvia, iar Laura m` \ntrebase:

ADEV~RATA DRAGOSTE 127

– |]i aduci aminte cum o ]inea Oliver pe Sylvia?– Da, iar apoi a f`cut \mpreun` cu Danny un scaun din mâinile

lor pentru a o duce acas`.Nu mai spusese nimic, iar când v`zusem c`-[i duce mâna la fa]`,

\i aruncasem o privire pe furi[. Avea lacrimi \n ochi. |ncercasems`-i vorbesc despre peisaj, ca s` nu se mai gândeasc` la lucruridureroase. Ne a[ezasem apoi pe nisip, iar ea \[i strânsese picioarelela piept, privind valurile.

– M` \ntreb deseori dac` m` voi mai \ntoarce vreodat`. – |napoi la Magillicuddy?– Da.– Ai vrea?– Nu [tiu. Ultima oar` când m-am \ntors de acolo, am urât

Australia, culorile [i vegeta]ia ei. Nu suportam nici felul \n carevorbea toat` lumea. |n fiecare noapte visam c` sunt \napoi \nMeath. Apoi am ajuns s` iubesc acest peisaj, pentru c` are caracter.Pentru c` lupt`…

– Cineva spunea c` nu e vorba despre ]ar`, ci despre oameniicare tr`iesc \n ea.

M` privise o clip`.– Ai dreptate, spusese ea. E[ti o australianc`. Nu trebuie s` por]i

o lupt` cu tine \ns`]i. Triste]ea de pe figura ei m` luase prin surprindere.Apoi se ridicase brusc, scuturându-[i nisipul de pe fust`. – Ur`sc locul `sta. Când m` uit la mare, tânjesc. {i nu vreau s`

tânjesc dup` ceva ce nu mai sunt sigur` c` vreau. – Dar, dac` ai avea posibilitatea s` te \ntorci, ai face-o?D`duse din cap cu gravitate.– Nu [tiu, [optise ea. Chiar nu [tiu. – M` \ntreb cum mai e Danny, spusesem f`r` s` m` gândesc

prea mult.

128 LUCY WALKER

|n privirea ei era o triste]e atât de adânc`, \ncât \mi fusese team`pentru ea. Nu-i place nim`nui s` vad` o persoan` atât de tân`r`, decapabil` [i de hot`rât`, ar`tând semnele unei dureri atât deprofunde.

Cu alt` ocazie, \mi povestise c` verifica \n fiecare zi dac` aceicâini din parc erau acolo [i, \n ziua \n care nu i-a mai v`zut, \l\ntrebase pe paznic ce se \ntâmplase cu ei. Dup` ce acesta \ispusese c` fuseser` lua]i de hingheri, se dusese acas` [i plânsesepân` când adormise.

– Po]i s` plângi atât de mult pentru trei câini ciuda]i, Laura?– Nu e vorba de ei, e vorba despre ceea ce reprezentau.Ce reprezentau? Curaj? Independen]`? Mândrie? Erau calita]ile

ei pe care le credea pierdute [i le plângea? Sim]ea c` le pierdusedin cauza lui Marion Perrent, a lui Peter Stevenson sau a lui RobertDoule? Sau era ceva legat de Australia? {tiam c` unchiul Williamcredea c` totul e din vina acestei ]`ri, inclusiv moartea celor doifra]i ai lui.

***

Exact cum prezisese Laura, o dat` cu depresia economic`,valoarea aurului urcase foarte repede, iar Coolgardie Mines reu[ises`-[i pl`teasc` datoriile. Kalgoorlie redevenise un centru plin devia]` [i civiliza]ie [i m`tu[a Sheilagh se \ntreba dac` s` cumpere onou` cas` \n Pepper Tree Bay, ori s` r`mân` acolo, singurul loc \nAustralia unde banii p`reau s` curg`.

Unchiul William era cople[it de schimbarea norocului. Laura \ivorbise de mai multe ori, \ncercând s`-l conving` s`-[i pl`teasc`datoriile [i s` nu lase banii neinvesti]i, dar el refuzase cu\nc`p`]ânare, \n primul rând pentru c` nu avea de gând s` fiesf`tuit \n afaceri de fiica lui.

ADEV~RATA DRAGOSTE 129

Firma Beale [i Beale \[i f`cuse datoria, presându-l s`-[i pl`teasc`restan]ele [i sf`tuindu-l s` investeasc` o parte din bani \n CornellMotors sau \n City Omnibuses.

– Ha! exclamase el. Sunt inven]ia lor, companiile astea!– Sunt firme solide, tat`, chiar dac` profitul e pe termen lung.

Uit`-te la lista celor care au investit deja \n ele.– Prostii! strigase unchiul William, apoi o amenin]ase c`, dac`

mai aude vreun cuvânt de la ea, o s` rup` toate leg`turile cu firma[i o va trimite \napoi la [coal`, ca s` \nve]e s`-[i respecte p`rin]ii.

Din interiorul firmei, Laura aflase c` Danny de]inea acum dou`mii de ac]iuni la Coolgardie Mines. F`r` s`-i spun` nici un cuvânt,\i urmase sfatul [i cump`rase ac]iuni.

Când pre]ul ac]iunilor ajunsese la \n`l]imi ireale, hot`râse s`vând` trei sferturi din ac]iunile ei [i s` investeasc` o parte \nCornell Motors [I City Omnibuses. |i d`duse o telegram` lui Danny,sf`tuindu-l s` vând`, dar nu primise nici un r`spuns de la el.

Unchiul William \i propusese mamei s` ne cumpere o cas` \nPepper Tree Bay, dar mama refuzase.

– M-am ars o dat` cu aurul. Nu mai cred \n bani care nu sunt \nbanc`. O s` ne descurc`m.

– |nc` un an, Helen, [i apoi ne vom face bagajele [i mergem \nIrlanda.

Ea \l privise ne\ncrez`toare.– De ce? N-am [ti pe nimeni acolo.– Nici nu trebuie s` [tii pe cineva. To]i vor veni s` te cunoasc`.

E[ti o Montgomery, nu-i a[a?Mama cl`tinase din cap. – Nu sunt, r`spunsese ea. Sunt singura care nu e Montgomery.– Pentru numele lui Dumnezeu, Helen, nu te mai gândi la tine.

Gânde[te-te la fete. Fac toate parte din familie.

130 LUCY WALKER

– Sunt australience, \l \ntrerupsese ea. Poate nu le face pl`cere,dar acesta este adev`rul. Aceasta este ]ara lor.

– E o prostie, exclamase unchiul, ie[ind sup`rat din cas`. S` plec`m \n Irlanda ni se p`rea o propunere interesant`. La

urma urmei, fusesem crescute cu convingerea c` suntem irlandeze[i c` doar dintr-o \ntâmplare nefericit` ajunsesem s` ne na[tem \nAustralia.

|n cele din urm`, m`tu[a Sheilagh venise \n Perth cu Sylvia [i\nchiriase o cas` pe malul m`rii. Petrecerile [i ceaiurile \ncepuser`din nou. M`tu[a \[i recuperase perlele [i smaraldele, pe care lepurta cu mândrie. Petrecerile ei erau cele mai pline de fast, pentruc` \n zilele acelea numai cei care investiser` \n aur aveau bani.Restul treceau printr-o perioad` de recesiune. Marile familii,Maynard-Arnold, Baston, Lessier, Coole \nc` mai aveau bani, darerau bloca]i, fiind investi]i \n companiile de transport.

B`trânul Maynard-Arnold era foarte sup`rat pe Laura [i chiarmai mânios pe Beale [i Beale.

– Ai r`bdare, drag` unchiule, \l rugase Laura. Pia]a estedebusolat` pentru moment, dar lucrurile se vor schimba. O s` vezice succes vor avea companiile noastre.

|ntr-un mod ciudat, b`trânul, care credea c` femeile nu suntbune decât pentru a purta copii, avusese \ncredere \n ea. Nu acela[ilucru se \ntâmpla cu unchiul William [i cu Danny.

Trimisese o a doua telegram` lui Danny: „Vinde C. M. Acum”,dar nici de aceast` dat` nu primise nici un r`spuns.

Hot`rât`, trimisese o telegram` \n numele lui Dennis HaraMontgomery, care dorea ca domni[oara Laura Montgomery s`vând` pentru el ac]iunile.

Deoarece era o perioad` foarte ocupat` pentru firm`,\n[el`ciunea ei nu fusese descoperit` decât prea târziu, dup` ce\ncasase pentru Danny 5500 de lire, pentru care el investise 100.

ADEV~RATA DRAGOSTE 131

Ziua urm`toare, ac]iunile Coolgardie Mines urcaser` o unitate,r`mânând a[a o s`pt`mân`. Urm`toarea s`pt`mân` pierduser` ounitate, apoi \nc` dou`. Pia]a \ncepuse s` aib` mari probleme [itoate ac]iunile erau \n sc`dere vertiginoas`. Abia când ac]iunileCoolgardie Mines sc`zuser` [ase unit`]i, Danny catadicsise s`trimit` o telegram` companiei, cerând s` vând`. R`spunsul Laureifusese laconic: „Vândut”.

Avusese o discu]ie foarte nepl`cut` cu fra]ii Beale, dar reu[ise s`se descurce destul de bine, ]inând piept acuza]iilor lor c` tr`dase\ncrederea clientului \n firm`.

Unchiul William \ncepuse [i el s` vând`, dar era prea târziu. Eadev`rat c`-[i pl`tise datoriile [i r`m`sese [i cu un fond, dar nu maiputea ajunge atât de bogat cât \[i dorea.

Mama fusese cea mai sup`rat`.– Dar, mam`, n-a vrut s` asculte, \i spusesem noi. Nimeni nu-l

poate ajuta dac` nu vrea s` se ajute simgur. Ea cl`tinase din cap.– Nu erau f`cu]i s` se descurce cu propriile lor afaceri, spusese

ea cu triste]e. Ar fi trebuit s` fie servi]i de altcineva, toat` via]a lor.Cu to]ii… erau la fel: Joe, Rory, Dennis… [i acum William.

– Nu [i unchiul Tim?– Nu, unchiul Tim nu. El era diferit. – {i Danny?|n acea clip`, nici una dintre noi nu [tia c` Laura fusese cea care

\i salvase banii lui Danny, credeam c` o f`cuse singur.Mama r`m`sese o clip` pe gânduri. – Poate Danny va fi altfel. Poate va sem`na mai mult cu

unchiul Tim.Era o nou` speran]` pentru noi.M`tu[a Sheilagh nu p`rea foarte sup`rat`.

132 LUCY WALKER

– Dragelor, spusese ea, banii apar \ntotdeauna de undeva.Numai c`, de aceast` dat`, nu mai cred c` mai vreau s` m` duc \nde[ert [i s` mai petrec \nc` zece ani acolo. William va trebui s`-[iinvesteasc` banii \n altceva. Acum, c` am venit cu Sylvia \n PepperTree Bay, nu mai vrem s` plec`m.

Nici una dintre noi nu avusese inima s`-i spun` c` unchiul numai avea destui bani s` investeasc` \n ceva.

– Cred c-ar trebui s` cump`r`m o ferm` de oi, spusese m`tu[aSheilagh. Sunt atât de multe goale acum, cu aceste probleme…

– Cu ce? o \ntrebase Gerry. {i chiar dac` a]i avea cu ce, de undeve]i face rost de vite sau de oi?

– Cu ajutorul b`ncii, dragelor. V`d c` nici una dintre voi nucite[te ziarele. Nu vede]i, b`ncile ofer` totul, \n zilele noastre. Credc` vi se pare complicat, dar noi ne-am ocupat de acest aspect toat`via]a noastr`. Noi \n]elegem.

Nu r`m`sese decât s` cl`tin`m din cap, iar mama plecase s` fac`un ceai.

Ziua urm`toare, când m` \ntorsesem de la cursuri, g`sisem pemas` urm`torul bilet:

„Am plecat la unchiul William. Se simte r`u. Adu-mi uniformadup` mas`. Mama”

– Acum ce s-a mai \ntâmplat? m` \ntrebasem. Da, cred c` bancai-a spus ce p`rere au despre el [i s-a dus acas` sup`rat, ad`ugasemcu ironie.

|n timp ce preg`team masa, \mi adusesem aminte c` mama nupurta uniforma decât \n cazurile grave. |ncercasem s` m` lini[tesc,gândindu-m` c` era vorba despre unchiul, deci mama \l trata diferitde ceilal]i pacien]i.

Dar tot m` sim]eam nelini[tit`. Ducându-m` la telefon,formasem num`rul casei lor din Pepper Tree Bay. R`spunseseLaura.

ADEV~RATA DRAGOSTE 133

134 LUCY WALKER

– Cum se simte unchiul William? \ntrebasem. Ce e \n neregul`cu el, Laura?

R`m`sese o clip` t`cut`, iar când vorbise vocea ei era ciudat`.– Nu [tiu e… e r`u. Oh, Theodora… vino, te rog. Nu-mi place.

Doctorul Riley spune c` e de vin` inima. E acum la el. Mama e \nbuc`t`rie [i \ncearc` s`-i prepare un ceai. Nu pare s`-[i deaseama…

– Vin imediat.Pusesem receptorul \n furc`, apoi scrisesem un bilet pentru

celelalte, l`sându-l pe mas`. Când intrasem pe aleea care ducea la casa lor, ma[ina

doctorului Riley tocmai pleca. Laura st`tea lâng` intrare,sprijinindu-se de perete. Era foarte palid`.

– Laura?D`duse din cap.– S-a dus… [optise ea. S-a dus…|n]elesesem c` unchiul William murise. R`m`sesem nemi[cat`, incapabil` s` spun nimic. Apoi \mi

amintisem de unchiul Tim [i ochii mi se umpluser` de lacrimi. – De ce a trebuit s` moar` cu to]ii… aici? \ntrebasem.Urau atât de mult aceast` ]ar`…

Capitolul 10

M`tu[a Sheilagh spusese:– Dragele mele, clima din aceast` ]ar` nu este bun` pentru

inim`. |n Irlanda clima este atât de blând`! Oamenii nu morniciodat` de crize cardiace \n Irlanda.

Gerry abia se ab]inuse s` nu exclame:– Cum, niciodat`?– Dar a]i adus-o pe Sylvia aici… \ncepuse Vicky.– Da, draga mea, dar problema Sylviei este congenital`. E

altceva. Adic` e ceva \n neregul` cu una dintre valvele inimii ei. CuTim, cu Joe sau cu dragul meu William… nu era nimic \n neregul`cu inimile lor. Cred c`… inimile lor s-au frânt…

P`rea ciudat c` to]i membrii pe linie masculin` ai familieiMontgomery muriser` din cauza unor boli de inim`. Pân` [i noi,membrele mai sensibile ale familiei, Denney [i cu mine,\ncepuser`m s` ne verific`m foarte des pulsul. Ajunsesem s`credem c` plecatul \n Irlanda nu era o idee chiar atât de proast`.

Laura \i explicase mamei ei cu mult` r`bdare \n ce situa]ie se aflaacum, mai ales pentru c` nu d`dea nici un semn c` vrea s` fac` un

anume lucru \n leg`tur` cu casa din Kalgoorlie, care eraproprietatea ei, sau cu cea din ora[, pe care o \nchiriase. Voia s`duc` aceea[i via]`, cu doi servitori \n cas` [i doi gr`dinari. Aveapân` [i un [ofer angajat, care o ducea la cump`r`turi.

Când Laura d`duse semne c` vrea s-o oblige pe mama ei s` fac`schimb`ri, mama intervenise:

– Cred c` aceast` via]` consum` foarte mul]i bani, Laura, darnu-i po]i face nimic mamei tale \n aceast` clip`. Pur [i simplu nu-[id` seama. Trebuie s` ai r`bdare.

Numai c` Laura nu era r`bd`toare.– M`tu[` Helen, spusese ea, mama nu-[i d` niciodat` seama. A

tr`it \ntotdeauna \ntr-o lume ireal`. Tr`ie[te \n fiecare zi \ntr-o mic`Irland` transportat` \n Australia…

– Nu e frumos din partea ta s` vorbe[ti a[a despre propriamam`.

– Nu-mi permit s` fiu altfel. Am lucruri importante de rezolvat.Dac` a[ fi crezut c` r`bdarea o va ajuta pe mama s`-[i dea seama \nce situa]ie financiar` se afl`, a[ fi f`cut-o.

Adev`rul era c` m`tu[a Sheilagh era prea pu]in realist`.|nmormântarea unchiului William ar fi fost chiar amuzant`, dac`moartea n-ar fi avut ceva tragic.

Pentru \nceput, to]i b`rba]ii familiei muriser`. Nu mair`m`sesem decât noi, femeile. Cu toate acestea, m`tu[a st`tuselini[tit`, f`r` s` fac` nimic pentru \nmormântare. A[tepta ca b`rba]iis` apar` de undeva [i s` se ocupe de totul. Desigur, mama [i Laurase ocupaser` de tot. To]i cunoscu]ii [i prietenii de familie nuap`ruser` decât la ceremonie.

Faptul c` mama [i Laura se ocupau de totul era [ocant pentrub`rba]ii din ora[, pentru c` ace[tia nu credeau \n lucrurile rezolvatede femei. Dar ce puteau face? Putea unchiul William s` mearg` peultimul drum respectat [i pl`cut, dar nu iubit?

136 LUCY WALKER

De asemenea, m`tu[a Sheilagh n-a trimis o coroan`. A[teptaseo persoan` ap`rut` din senin care s-o fac` pentru ea. Când Laura\ntrebase:

– Mam`, s` trimit o coroan` \n numele t`u?Ea r`spunsese:– A[ vrea s` \ncetezi s` mai faci tot felul de lucruri pentru mine,

Laura. Nu e cel mai potrivit moment s` o faci pe [efa. Ai tr`it preamult timp departe de cas`…

– Dar trebuie s` trimi]i o coroan`, mam`!– Desigur c` voi avea o coroan`. |ntotdeauna trimit cea mai

frumoas` [i mai mare coroan` la \nmormânt`ri. Se va face, a[a cumtotul va fi f`cut de…

Pentru o clip`, ne temusem cu toate c` va rosti numeleunchiului William…

A[a c` Laura, de team` s` nu apar` dou` coroane din parteam`tu[ii, nu trimisese una \n numele ei.

Când sicriul p`r`sise biserica din Pepper Tree Bay, nu era nici ocoroan` din partea m`tu[ii Sheilagh. Apoi Laura rupsese cartea devizit` de la coroana foarte spectaculoas` trimis` de „Camera deComer]” [i pusese una pe care scria: „Din partea so]iei iubitoare”.Nimeni din Pepper Tree Bay nu trebuia s` spun` c` m`tu[a nu l-aiubit pe unchiul William.

Când ne \ntorsesem de la cimitir, m`tu[a Sheilagh \ncepuse s`vorbeasc` despre b`rba]ii care purtaser` sicriul:

– Uite el, de exemplu, spusese ea, ridicând cartea de vizit` cucondolean]e, era du[manul lui William. Nu i-ar fi permis nici m`cars` stea \n camer` la \nmormântarea lui.

– Mam`, când oamenii mor, chiar [i du[manii lor \i iart`,r`spunsese Sylvia.

ADEV~RATA DRAGOSTE 137

– {i ce po]i tu [ti despre asta, Sylvia?– {tiu c` tata \l ura pe acel b`rbat mai mult decât el \l ura pe tata.– Draga mea copil`, nu vorbi prostii. De unde [tii tu, care ai dus

o via]` atât de izolat`, pe cine ura tat`l t`u? De fapt, William nu urape nimeni. N-am mai cunoscut un b`rbat atât de amabil [i dedr`gu]. N-a spus niciodat`, \n via]a lui, un cuvânt urât. Vocea lui erablând`, mângâietoare…

– Era vorba despre vocea Cordeliei, mam`, intervenise Laura. Iarcitatul pe care l-ai folosit se termina cu: „un lucru minunat la o femeie”.

– Laura, fac ce vreau cu propriile citate.Mama spusese repede:– Laura, vino sa m` aju]i s` fac ceaiul. Draga mea, nu te certa cu

mama ta, ad`ugase ea, când ajunseser` afar` din camer`. Pur [isimplu nu \n]elege…

– {tiu, r`spunsese Laura, iar ochii ei se umpluser` de lacrimi.Nu [tiu ce s` fac \n leg`tur` cu ea. Nu [tiu cum ne vom descurca,dac` nu va \n]elege…

***

Timp de opt s`pt`mâni Laura, de[i nelini[tit`, se ab]inuse s` o fac`pe mama ei s` \n]eleag` care este situa]ia financiar`. |n acest timp, cuajutorul domnilor Beale, descurcase cât de cât afacerile \ncurcate aleunchiului William [i-[i f`cuse o p`rere despre cum stau lucrurile.Vânzând ac]iunile la min`, puteau s` mai fac` rost de ceva bani, darnu prea mult. Erau de p`rere c` m`tu[a nu trebuie s` renun]e la restulac]iunilor. Nu era un câ[tig prea mare, dar cel pu]in era ceva sigur.Casa din Kalgoorlie putea s` fie vândut` la un pre] bun.

– Mam`, se hot`râse Laura s`-i explice mamei ei, dac` tu [iSylvia vre]i s` r`mâne]i aici, trebuie fie s` vinde]i casa din Kalgoorlie[i s-o cump`ra]i pe asta, fie s-o \nchiria]i pe aceea pentru a puteapl`ti chiria aici.

138 LUCY WALKER

– Draga mea, \]i faci prea multe griji. Va ap`rea ceva. Am unfrate \n Galway [i mai e [i Danny la Magillicuddy.

Laura respirase adânc.– Mam`, sunt probleme financiare peste tot. Nimeni, nici m`car

unchiul Brian sau Danny nu au capital pe care s`-l poat` utiliza. Nupot decât s`-]i ofere o cas`, dac` alegi s` te \ntorci \n Irlanda. |ntretimp, trebuie s` facem ceva pentru propriet`]ile de aici. Deasemenea, nu po]i p`stra nici unul dintre angaja]i.

– Nu fi absurd`, Laura, nu pot s` m` ocup singur` de gr`din`.{i am avut \ntotdeauna un ajutor pentru Sylvia. Chiar [i \nKalgoorlie, dup` ce-am pierdut banii, am avut menajer`.

Laura r`m`sese nemi[cat`, privind neajutorat` pe fereastr`. – M`tu[` Helen, \i spusese ea mai târziu mamei, crezi c` e o idee

bun` s` o las pe mama s` \nfrunte realitatea? Adic`, crezi c` a[putea s-o las s` vad` notele de plat` [i s` se ocupe de totul? Crezic` o va face s` vad`?

Mama era \ngrijorat`. Da, poate c` acest lucru o putea face pem`tu[a s` vad`, dar putea [i s` le coste mica sum` de care maidispuneau. Era o lec]ie scump pl`tit`, pe care nu era sigur` c` [i-oputeau permite.

Salvarea ap`ruse \n urma unei scrisori de la Danny, care anun]ac` va veni \n Australia s` se ocupe de afacerile unchiului William.Spunea de asemenea c` ne putem duce apoi cu to]ii laMagillicuddy.

Laura primise aceste ve[ti cu calm, la fel cum o f`cusem cu toate. Dac` m`tu[a Sheilagh [i Sylvia plecau \n Irlanda, cel pu]in ele

urmau s` aib` o cas`. |n ceea ce ne privea pe restul… Ei, bine, erafrumos din partea lui Danny s` propun` acest lucru, dar exista risculca s`r`cia s` fie mai greu de suportat la Magillicuddy, decât \nAustralia. Aici, dac` \]i era foame, puteai oricând s` \mpu[ti un iepure.

|n plus, de unde era s` facem rost de bani pentru transport? SauDanny…

ADEV~RATA DRAGOSTE 139

– Trebuie s` veni]i cu toate, spusese m`tu[a Sheilagh, foartehot`rât`. Nici una dintre voi nu va muri de o boal` de inim` \nIrlanda.

Oricum, vizita lui Danny calmase spiritele. Un b`rbat, [i cu atâtmai mult, un Montgomery, urma s` rezolve problemele pentru noi.M`tu[a \ncepuse s` zâmbeasc` din nou.

– }i-am spus eu c` va ap`rea ceva, \i spusese ea Laurei, pe unton plin de repro[. Acum totul se va rezolva…

Nu spusese nici un cuvânt despre faptul c` Laura rezolvase toatecelelalte probleme, mai pu]in incon[tien]a ei.

|ntreb`rile pe care ni le puneam acum erau: „Va pleca [iLaura?”, „Cum va rezista Sylvia unei c`l`torii atât de lungi?”, „Câ]ibani avea Danny?”. Ultima \ntrebare, care era [i cea mai trist`, era:„Se vor c`s`tori Danny [i Sylvia?”

Culoarea, absent` de atâta vreme, revenise \n obrajii Sylviei.St`tea foarte lini[tit` [i visatoare, dar era \n mod clar fericit`.

Doctorul Riley povestise c` boala Sylviei poate fi abordat`\ntr-un mod diferit:

– Inima este un mu[chi, spusese el. Experimente din str`in`tateau ar`tat c` exerci]iile fizice de intensitate mijlocie se pot dovedibenefice. Inima trebuie pus` \n mi[care.

A[a c` prescrisese câte o plimbare scurt` pentru Sylvia de dou`ori pe zi.

De dou` ori pe zi, veri[oara noastr` ie[ea la o plimbare pemalurile râului, nu prea departe [i nici prea repede.

Era clar c` aceste plimb`ri \i f`ceau bine, pentru c` ar`tastr`lucitoare. Observasem aceste schimb`ri cu o strângere deinim`. Sylvia sim]indu-se mai bine era echivalent cu Sylvia gata s`se c`s`toreasc`. Sufeream pentru Laura.

|ntr-o zi, \i vorbisem mamei despre acest lucru, care fusese[ocat` de aceast` atitudine a mea.

140 LUCY WALKER

– Laura poate avea o duzin` de b`rba]i \n jurul ei, \n orice clip`,spusese ea cu sup`rare. De ce s` i-l ia pe Danny Sylviei. Oricum,Sylvia e cea potrivit` pentru Danny. Laura e prea competent`, preadur`. Apoi, flirteaz` tot timpul.

– Mam`, cum po]i fi atât de oarb`? exclamasem. E competent`pentru c` trebuie s` fie. {i tu e[ti, din acela[i motiv. Obi[nuiai s` admirifemeile capabile. |n ceea ce prive[te flirtul– nu e decât o fa]ad`.

– O fa]ad` pentru ce? Laura are o via]` minunat` pân` acum.Desigur, povestea aceea cu Doule a fost nepl`cut`. Dar tân`rul eraparanoic [i s-ar fi legat de cineva, mai devreme sau mai târziu.

– |n sufletul ei, Laura este foarte bun`. {i simte foarte multelucruri.

– |mi pare foarte bine s` aflu acest lucru. Dar n-ai de ce s`-iplângi de mil`. Va ajunge departe. Sper numai c`, \n clipa \n careva ajunge \n vârf, va folosi din energia ei [i abilit`]ile ei pentruproblemele comunit`]ii.

Oare Laura voia s` ajung` \n vârf? |n vârful cui?

***

Dup` trei luni, Danny ajunsese \n Australia.Era prim`var`. Adic`, \n clima australian`, iarna trecuse [i

\ncepuse vara peste noapte, a[a cum se \ntâmpl` \n partea de vest amarelui de[ert. Aerul era proasp`t, cu miros de frunze de eucalipt.Vântul de prim`var` mângâia de[ertul, apoi urca spre dealuri.

Via]a fusese destul de lini[tit` pentru noi, atâta vreme cât \la[teptasem pe Danny. Laura nu mai locuia la familia Preston, ci semutase acas` cu mama ei. Dac` se ocupase \n continuare deafacerile unchiului William, n-aveam de unde s` [tiu. F`cealucrurile \n t`cere, cu mult` grij`, f`r` ca m`tu[a Sheilagh s` aib`nici cea mai mic` idee.

ADEV~RATA DRAGOSTE 141

M`tu[a primea vizitatorii de dup` \nmormântare, \mbr`cat` \nnegru [i, dac` voia s` fac` o vizit`, purta voalul negru de doliu, nupeste fa]`, ci drapat cu grij` \n jurul p`rului, ajungând pân` laumeri. Chiar [i \n doliu, era de o elegan]` deosebit`.

Cea mai mare parte a timpului, m`tu[a Sheilagh se ocupa cuvizitele, iar aceast` perioad` de a[teptare, pân` la sosirea lui Danny,fusese astfel umplut`.

Laura [i Sylvia nu purtau negru, ci alb sau violet. Acest lucru[ocase o parte dintre cuno[tin]e, dar altele erau de p`rere c` era unsemn de sensibilitate. Lucrul care \i [oca \ntr-adev`r pe locuitorii dinPepper Tree Bay, era c` Laura continua s` mearg` la Beale [i Beale.

– Când a murit tata, spusese Lorine Coole, n-am mai ie[it timpde [ase luni, iar la o petrecere sau la o ocazie festiv` n-am ajunsdecât dup` un an.

– Da, desigur, o aprobaser` prietenele ei, iar când a muritcopilul familiei Baston, au purtat negru [i alb cu to]ii [i nimeni, nicim`car Susan sau Anne, n-au ie[it timp de [ase luni.

– Ce nebunie! exclamase Gerry. Cum se a[teapt` ca Laura s`-[icâ[tige existen]a, dac` st` acas` [ase luni sau un an?

– Nu \n]eleg c` Laura \[i câ[tig` existen]a, r`spunsesem. Cred c`face acest lucru doar pentru a ar`ta c` e diferit`.

– {i de ce?– Pentru c` au fost crescute \ntr-o perioad` \n care singurul

mod decent de a-[i câ[tiga existen]a era fie de a r`mâne cu mama[i a primi ajutor de la surorile c`s`torite fie, dac` se c`s`toreau, s`ia chiria[i, ca mama.

– Spui prostii, intervenise mama. – Ai dus prea mult timp o via]` grea, mam`. Ai uitat cum

gândesc cu to]ii.Danny urma s` ajung` din Anglia cu vaporul „Orontes”, care

ajungea \n Fremantle pe \ntâi decembrie. |n a[teptarea ultimului

142 LUCY WALKER

Montgomery, toat` lumea devenise agitat`. Pân` [i triste]ea cauzat`de moartea unchiului era atenuat` [i \n ambele case se lucrase dezor, se m`turase, se sp`lase, se schimbaser` draperii, covoare…

– De parc` Danny ar observa, spusese Gerry, nemul]umit` c`era pus` la treab`.

– Cred c` aveam nevoie de o \mprosp`tare, r`spunsese mama,care ]inea \ntr-o mân` cutia cu vopsea, \n timp ce o amestecafolosind un b`]. Vorbea printre din]i, deoarece, nemaiavând nici omân` liber`, ]inea pensula \ntre din]i.

Sylvia, care ar`tase atât de bine \n timpul iernii, nu se \n]elegeala fel de bine cu vântul uscat al prim`verii. |[i pierduse culorile, cuexcep]ia a dou` zone ro[ii pe pome]i, care ar`tau nes`n`toase.Medicul, dup` ce o consultase, spusese c` \n timpul verii ar fi maibine s` nu mai fac` obi[nuitele plimb`ri. Apoi \i interzisese chiar s`mearg`.

Toat` lumea crezuse c` Sylvia va fi ascult`toare, a[a c` nimeni n-osupraveghease \n seara de dinainte de sosirea lui Danny, sear` \ncare se strecurase afar` din cas`, traversând peluza spre malul râului.

Plecasem la casa lor din Pepper Tree Bay s` v`d dac` pot ajutacu ceva la preg`tirile pentru sosirea lui Danny. M`tu[a Sheilagh, cuun [or] imens peste rochia neagr` de m`tase, era \n buc`t`rie,ar`tându-i lui Sarey cum se preg`tesc pr`jiturile pentru ceaiirlandeze [i cum se g`te[te carnea de miel, turnând vin \n tav` [il`sând-o \n cuptor peste noapte, la un foc foarte mic.

– Sylvia e afar`? \ntrebase Laura.– A ie[it \n gr`din`, r`spunsese m`tu[a. Cred c` e din nou

c`zut` pe gânduri \n fotoliul ei preferat. Laura ie[ise \n gr`din`, dar Sylvia nu era \n fotoliu, nici prin

preajm`. – N-ar fi plecat pe malul râului, spusesem. N-ar mai fi urcat

acolo dup`… dup` ceea ce s-a \ntâmplat… nu cred…

ADEV~RATA DRAGOSTE 143

– Poate a f`cut o mic` plimbare, ridicase m`tu[a Sheilagh dinumeri. E o sear` atât de pl`cut`! Dup` ce s-a plimbat trei luni, credc` i-a fost greu s` stea \n cas`. E greu s` se opreasc` acum, cândserile sunt atât de pl`cute, iar Danny trebuie s` vin`.

Dup` \nc` o jum`tate de or`, Laura \ncepuse s` se \ngrijoreze. – Hai s` o c`ut`m, \mi propusese. Ie[isem \n strad`, privind \n jur. Luna plin` str`lucea pe cerul f`r` nori [i era lumin` ca ziua, dar

nimic nu se z`rea pân` departe. – Cred c` n-ar fi ales s` mearg` pân` la cap`tul str`zii?

\ntrebasem nelini[tit`.– Hai s` mergem pân` la col]. Ajunsesem acolo, dar nici urm` de Sylvia. Când ne \ntorsesem

s` vedem dac` nu plecase cumva \n direc]ia opus`, ne \ntâlnisemcu taxiul domnul Williams, iar Laura \l oprise.

– A]i v`zut-o cumva pe Sylvia, domnule Williams?– Da. Mergea, foarte \ncet, pe strada spre vechea [coal` a

domnului Joe Montgomery.– Pe lâng` [coal`? exclamase Laura, vizibil \ngrijorat`. Sunte]i

sigur?– Foarte sigur. |n lumina asta puteam s`-i v`d [i nasul.– {i urca?– Da, urca dealul spre mare.– Unde v` duce]i acum, domnule Williams? A]i putea s` ne

duce]i acolo?– M` duc s`-l iau pe Cameron care trebuie s` prind` trenul de

cinci. Pot s` v` duc pân` la col].Urcasem repede, ajungând \n câteva minute la col]ul str`zii.

Domnul Williams ne ar`tase drumul pe care o v`zuse pe Sylvia. – Cum a putut? exclamase Laura, cople[it` de nelini[te. S` urce

un deal. N-a mai facut asta de… de atunci…

144 LUCY WALKER

– Când Oliver i-a f`cut masaj, iar Danny \l ajutase s-o duc` acas`.Privisem \n susul [i \n josul drumului luminat de lun`. Nu o

v`zusem pe Sylvia [i nici pe altcineva. Drumul era pustiu. – Unde ar fi putut s` se duc`? strigase Laura exasperat`. {i

de ce?– Crezi c` e posibil s` fi urcat pân` la dunele de nisip de unde

se poate vedea marea? |n ziarul din aceast` sear` se spunea c`„Orontes” va ajunge la opt \n aceast` sear` la Gage Roads. Var`mâne ancorat acolo peste noapte, iar mâine diminea]` se va facedebarcarea.

|ncercasem s` fiu cât mai sensibil`, pentru c` [tiam c` acestelucruri ar fi scos \n eviden]` rela]ia dintre Sylvia [i Danny. Nuputeam \ndura gândul c` a[ putea s-o r`nesc pe Laura.

Ea se oprise [i m` privise o clip` cu aten]ie. Era luminat` derazele lunii [i-i puteam vedea ochii. |mi era clar c` se gândea intensla aceast` problem`.

– Da…, spusese \ntr-un sfâr[it. Da, cred c` asta a f`cut. Vaporullui Danny e acolo… ziua \n care el [i cu Oliver au purtat-o \n bra]e.Nu se putea gândi decât la asta. A urcat s`-l vad` pe Danny\ntorcându-se.

Dup` aceste cuvinte, se \ntorsese [i alergase \n susul dealului,iar eu o urmasem imediat. Nu putusem s` alerg`m prea mult,pentru c`, de[i panta nu era foarte \nclinat`, dealul era destul demare. |n cele din urm` \ncetinisem. La r`scruce alesesem drumulspre locul \n care Oliver o ]inuse \n bra]e, dar Sylvia nu era acolo.

Laura aruncase o privire spre mare.– Dunele de acolo, [optise ea. Se pot vedea vapoarele ancorate

\n larg de acolo.Ne gr`bisem cum putusem mai bine, dar nu era nici acolo.– Hai s-o strig`m, propusesem eu.Strigasem, dar nu primisem nici un r`spuns.

ADEV~RATA DRAGOSTE 145

– Nu cred c` a venit pe aici, spusesem \ntr-un târziu. Uite cumacest drum prin nisip ne-a l`sat pe noi f`r` suflare. Dac` a vrut s`priveasc` vapoarele, eu cred c` a ocolit dunele, mergând spre mal.

Trecusem cum putusem mai bine dincolo de dune, dar niciacolo Sylvia nu era de g`sit. Luna str`lucea \n continuare, \nv`luinddunele \ntr-o lumin` ireal`.

– Sylvia! strigasem eu brusc.Ascultasem \n t`cere.– Nu cred c` a venit, spusesem eu, sim]indu-m` jenat`. Cred c`

\i atribuim Sylviei un sentiment care s-ar potrivit mie sau ]ie.Abia când ne \ntorsesem, Laura o z`rise.Era \ntins` pe una dintre dunele mai joase.Nu mai fusese nici un Oliver care s-o ajute s`-[i recapete

respira]ia [i nici un Danny care s-o duc` spre cas`.Danny era \n larg, la doar câteva mile dep`rtare, poate privind

spre p`mânt a[a cum Sylvia privise spre mare.Plecase s`-l \ntâmpine pe Danny \n felul ei.

***

Domnul Preston, Dirk [i Laura plecaser` a doua zi s`-l\ntâmpine pe Danny.

Când am \ntrebat-o mai târziu pe Laura ce spusese Dannydespre moartea Sylviei, ea ridicase din umeri [i spusese:

– Nu-mi amintesc.Domnul Preston \mi spusese mai multe mai târziu. Danny \[i

acoperise fa]a cu mâinile. O lucire \ndep`rtat` [i trist` ap`ruse \nochii lui mari, alba[tri [i spusese cu vocea lui blând`:

– Oh… \mi pare atât de r`u…Când intraser` \n cabina lui, s`-[i ia bagajele, \i invitase pe

domnul Preston [i pe Dirk la un pahar de whisky. St`tuse apoi pe

146 LUCY WALKER

marginea patului lâng` Laura, ]inându-i mâinile \ntr-ale lui. Ochii eise umpluser` de lacrimi, iar Danny scosese o batist` [i-i [terseselacrimile de pe obraz. Apoi r`m`sese t`cut, gustând din când \ncând din pahar.

Când domnul Preston \mi povestise aceste lucruri avea [i ellacrimi \n ochi.

Era ciudat ce sim]eam cu to]ii fa]` de moartea Sylviei. Era cevaa[teptat de to]i, dar când venise, p`rea mai de necrezut decâtmoartea unchiului William. Pentru c` nu tr`ise cu adev`rat, fiindmai mult o umbr`, nu puteam crede c` murise. Umbra ei, m`gândisem cu triste]e, va continua s` tr`iasc` \mpreun` cu noi, cumo f`cuse dintotdeauna. Desigur, \ntre Danny [i Laura.

M`tu[a Sheilagh, cu obi[nuita ei lips` de \n]elegere, o \mbr`casepe Sylvia \n alb, cu un voal alb pe p`rul ei \nc` str`lucitor. |n mâini[i pe pern` erau multe flori. Ar`ta, pentru toat` lumea, ca omireas`.

Acest lucru m` r`nise profund. Mi se p`rea o caricaturizare aceea ce ar fi putut avea loc, o dat` cu sosirea lui Danny. Nu cred c`altcineva din familie gândea la fel ca mine, dar sunt sigur` c`dragostea pentru Laura m` f`cea s` privesc ultima imagine a Sylvieicu durere, dar [i cu revolt`.

Nu cred c` va [ti vreodat` cineva ce gândea Danny despre acest lucru.Ne dusesem cu to]ii la casa din Pepper Tree Bay pentru a

a[tepta sosirea lui Danny. Numai m`tu[a Sheilagh purta negru,aceea[i rochie de doliu pe care o purta [i pentru unchiul. Mamapurta rochia ei de asistent` medical`, iar aceast` aparen]` rece,profesional`, cred c` era cea care \i d`dea o anumit` autoritateasupra Laurei [i mamei ei. |n mod sigur, aveau mare nevoie.

Mama tr`sese draperiile [i deschisese toate u[ile. Casa era plin`de flori, pe care le aranjase ea \mpreun` cu Vicky [i Mary. Peveranda dinspre râu, mama scosese mai multe scaune.

ADEV~RATA DRAGOSTE 147

– E venirea lui Danny acas`, spusese ea. N-o s`-l primim \ntr-ocas` mohorât`.

Dar eram prea triste [i singurele lucruri pe care le puteamspune erau acide.

– Venirea acas`? \ntrebase Gerry. Ce te face s` crezi c` Dannyvine acas`? Pentru el, casa n-a fost niciodat` aici, unde toat` lumeamoare. Danny nu va sta niciodat` aici. E prea iste].

Sup`rarea noastr` nu era cauzat` neap`rat de moartea Sylviei.Nu era mai moart` pentru noi, decât fusese vie. Problema era c`to]i mureau. Cei cinci fra]i Montgomery, care str`b`tuser`p`mântul de parc` ar fi fost proprietatea lor, care au [tiut\ntotdeauna ce e mai bine pentru restul lumii, erau acum mor]i.Erau deja departe [i nu r`m`sese nimic \n urma lor, poate cuexcep]ia [colii f`cute de tata. Nu [tiam ce r`m`sese \n urma lor [i-miera team` c` nimic.

Gerry fusese cea care provocase cea mai mare sup`rare.Plecându-[i capul \ntr-o parte, a[a cum f`cea unchiul William defiecare dat` când urma s` spun` una dintre reflec]iile lui [ipreluându-i accentul, rostise \ncet:

– Patru c`zu]i \n Australia! Danny ap`ruse \nainte ca vreuna dintre noi s` dea cu ceva \n ea. Mersese \ncet spre m`tu[a Sheilagh [i apoi spre mama,

s`rutându-le pe obraz. Apoi ne strânsese mâna fiec`reia dintre noi. R`spunsesem la fel, dar sim]eam c` ochii ni se umplu de lacrimi.

Cu toatele \l priveam ca pe un salvator, cu acea dragoste inexplicabil`care ne cople[ea de fiecare dat` când \l vedeam. Avea acela[i aerdistins [i autoritar, care ne f`cea s` ne sim]im \n siguran]`.

Se a[ezase pe un scaun sco]ând ]ig`rile [i, dup` ce \i oferise unaLaurei, \[i aprinsese una, privindu-ne pe rând. |ntr-un târziu, zâmbise.

– Ceva e \n neregul` cu aceast` ]ar`, spusese el. Mai bine a]iveni cu toate cu mine.

148 LUCY WALKER

Abia \n acea clip` ne smulsesem din t`cere, \ncepând s`-l\ntreb`m cum a fost c`l`toria, ce mai e nou la Magillicuddy sau câtinten]ioneaz` s` stea.

Laura st`tea pe scaun, t`cut` [i retras`. Nu avea nimic de spus.Mama [i Vicky plecaser` s` fac` un ceai. – {i tu ce faci, Theodora? m` \ntrebase Danny cu polite]e.– Predau la o [coal`, r`spunsesem. Dar cred c` m` voi c`s`tori.– Oh, \ntr-adev`r?Niciodat` nu m-am putut obi[nui cu aceast` expresie, care nu

ar`ta nimic din ce credea o persoan`. Dup` ceai, m`tu[a Sheilagh \l dusese pe Danny \n`untru, s-o

vad` pe Sylvia. Nu se \ntorsese \n salon dup` aceea, dar \l v`zusempe fereastr` c` era afar`, privind spre mare. Vorbea cu Laura.R`m`seser` mult` vreme vorbind [i, nedorind s` mai stau,hot`râsem s` m` \ndrept spre [coal`.

Mama [i Laura merseser` cu Danny la \nmormântarea Sylviei.Acest obicei al femeilor din familia Montgomery de a merge la\nmormântarea cuiva din familie \i deranja pe prietenii de familiedin Pepper Tree Bay. Se considera c` un cimitir nu e locul celmai potrivit pentru o femeie. Dar \n familie nu mai erau decâtfemei care s`-l \nso]easc` pe Danny. Nu-l puteam l`sa s` mearg`singur.

Dup` \nmormântare urmase alt` \ntâlnire \ngrozitoare a \ntregifamilii. Deveniser` aproape o obi[nuin]` pentru familiaMontgomery.

– Dac` nu avem nun]i [i botezuri pentru a p`stra familia unit`,spusese Vicky, va trebui s` ne descurc`m [i cu \nmormânt`rile.

Dup` aceast` perioad` mama luase obiceiul s` spun`, de fiecaredat` când ap`rea o problem` \n familie:

– Trebuie s` mai avem o nunt` sau o \nmormântare care s`strâng` din nou leg`turile.

ADEV~RATA DRAGOSTE 149

Nu ne prea gândeam la botez, pentru c` genera]iile urm`toarenu ne mai interesau. Nici un copil din noua genera]ie nu maiputea purta numele Montgomery, a[a c` nu avea rost s` nepreocup`m.

Dup` câteva ore, plecasem fiecare la treburile noastre. Mamafusese foarte hot`rât` \n aceast` privin]`:

– E foarte frumos din partea noastr` c` vrem s`-i ajut`m, darn-am face decât s` complic`m lucrurile. Nu-[i vor da seama ce vors` fac` decât dac` sunt l`sa]i singuri.

A[a c`, exceptând invita]ia pe care le-o f`cusem la ceai \ntr-osâmb`t`, când nu vorbisem despre afacerile familiei, \i l`sasem \npace.

Abia peste câteva s`pt`mâni aflasem c` Danny [i Laura fuseser`\n Karlgoorlie pentru a se ocupa de problemele importante l`satenerezolvate de unchiul William.

Prietenii de familie erau mul]umi]i de acest lucru, dar mai intâise ocupaser` de diverse aranjamente. |n acele timpuri, fetele nu seduceau undeva \mpreun` cu tineri nec`s`tori]i, f`r` a fisupraveghea]i cu hot`râre.

Domnul Maynard-Arnold se ocupase de cazarea lui Danny \ntr-unclub respectabil, iar doamna Preston, spre aprobarea c`lduroas` atuturor, hot`râse s` mearg` \n Kalgoorlie „\n cazul \n care i-ar puteafi de folos dragei Laura”.

– Da, parc` [i o v`d pe doamna Preston ap`rând-o pe Laura deinfractori sau de negrii s`lbatici, spusese Gerry.

– Nu fi prostu]`, r`spunsese Denney, nu-i decât un pretextpentru a ]ine b`rba]ii la distan]`. Chiar [i \n doliu, Laura atrageprivirile tuturor.

***

150 LUCY WALKER

ADEV~RATA DRAGOSTE 151

– Laura, \ntrebasem, cum e Danny \n realitate?– Ca nimeni altul. Oh, cred c` e pe undeva asem`n`tor

englezilor care au ie[it din spa]iul familiar. Nu vorbe[te despre el [iare o p`rere proast` despre cei care obi[nuiesc s-o fac`. Nu-i placeAustralia pentru c` nu g`se[te nimic interesant aici. E de o polite]eindiferent` cu cei care nu-l intereseaz`, dar cu mine [i cu mamaeste foarte atent.

– {tiu, asta vedem [i noi la el. Dar \n interior, cum e Danny alnostru \n interior?

Acela a fost momentul \n care Laura a f`cut prima [i singuram`rturisire de dragoste din via]a ei:

– |l iubesc, spusese ea cu simplitate, apoi f`cuse o pauz`. Cândiube[ti pe cineva, nu vezi decât frumuse]e \n el… sau cel pu]in, nuvezi decât ce e frumos \n el. |mi place bun`tatea de care d` dovad`fa]` de cei la care ]ine. |mi place modul \n care m`nânc` dulciurile,cu pofta unui copil de [coal`…

– Da, [tiu… zâmbisem eu.Laura m` privise cu ochii ei alba[tri, str`lucitori.– Iubesc modul \n care genele lui se odihnesc pe obraz, ca dou`

jum`t`]i perfecte de lun`, faptul c` atunci când doarme are figuraunei icoane– atât de senin`. Atât de plin` de sine! râsese ea.

Râsesem amândou`. – Tu mi-ai cerut-o, ad`ugase ea. A[a \l v`d eu pe Danny.Eram emo]ionat`. Laura f`cuse lucrul nea[teptat de a-mi ar`ta

inima ei.

Capitolul 11

Se p`rea c` m`tu[a Sheilagh era hot`rât`: se va \ntoarce \nIrlanda. Laura era \nc` nehot`rât`.

Era absurd, dup` cum spuneau to]i membrii familiei, ca Lauras` r`mân` \n Australia [i mama ei s` plece atât de departe. La urmaurmei, Laura era singura care-i mai r`m`sese m`tu[ei Sheilagh.

Dar nici una dintre ele nu vorbea despre acest lucru. Nufuseser` niciodat` prea apropiate. M`tu[a era prea preocupat` deSylvia [i de via]a ei social` din Kalgoorlie [i Pepper Tree Bay. CândLaura era mic`, mama ei spunea \ntotdeauna c` fiica ei este„dificil`”. |ntre ele era o pr`pastie peste care nici timpul, nicievenimentele nu reu[iser` s` construiasc` vreun pod.

Laura n-avusese decât câinii ei prefera]i, sau diver[ii prieteni pecare \i vizita ca s`-[i reverse afec]iunea, dar nici unul dintre ace[tianu realiza c` are \ntr-adev`r o inim` foarte mare.

Singura dat` \n care m`tu[a Sheilagh ar`tase c` are anumitesentimente legate de viitorul lor fusese \ntr-o sear` \n care eram\mpreun`. Vorbise despre noi ca despre o „familie” [i refuzase s`cread` c` o familie poate fi vreodat` desp`r]it`.

– Cum ar fi posibil a[a ceva? o \ntrebase mama. Aici sunt \ncontinuare Tim, Joe [i William.

– {i Sylvia, ad`ugase Gerry.– Sylvia, spusese m`tu[a, ridicând b`rbia, este \ntotdeauna cu

mine, oriunde m-a[ duce.Nimeni nu spusese nimic, datorit` min]ilor noastre logice, care

puteau vedea \n aceast` separare a locurilor dintre Sylvia [igenera]ia mai \n vârst` un semn c` Sylvia ar \nsemna mai multpentru mama ei decât cei trei fra]i Montgomery. Acest lucru nu eraadev`rat [i, pentru c` o iubeam prea mult, ne ab]inusem s` spunemceva.

– Helen, continuase ea, desigur c` trebuie s` veni]i cu toate. Esingurul lucru care mai r`mâne de f`cut. Este inacceptabil ca uneledintre noi s` tr`iasc` atât de departe de Magillicuddy.

– Laura s-a hot`rât? \ntrebase Mary cu blânde]e.– Laura va face ce va face toat` lumea, r`spunsese m`tu[a

Sheilagh cu fermitate. E o prostie s` te gânde[ti s` r`mâi aici…– Ei, bine, intervenisem eu, \mi pare r`u, dar noi vom r`mâne

aici. Acesta este c`minul nostru.Afirma]ia mea o exasperase pe m`tu[a.– Draga mea, spusese ea, ce prostii po]i s` spui. Magillicuddy

este singurul c`min care ne-a mai r`mas. Nici una nu g`sise de cuviin]` s`-i explice m`tu[ii c` singurul

proprietar al lui Magillicuddy era Danny.– Nu putem merge, Sheilagh, \i explicase mama. Nu avem bani

pentru drum [i, chiar dac` am avea, n-am dori s` tr`im pe spinarealui Danny.

– Dac` Danny ar fi acas`, s-ar sup`ra foarte tare pe voi. {ti]ifoarte bine c` v-a invitat s` merge]i.

– Sunt sigur` c` a avut inten]ii bune, zâmbise mama. Dar nu sepoate.

ADEV~RATA DRAGOSTE 153

– Dac` sta]i aici, ve]i muri, declamase ea cu tragism.– De boli de inim`, desigur, intervenise Gerry. – Dragele mele, spusese m`tu[a Sheilagh, privindu-ne cu capul

\nclinat [i o privire tragic`, tat`l [i unchiul vostru au murit de inim`frânt`…

– {i e vina Australiei, murmurase Gerry, din fericire destul de\ncet ca m`tu[a s` n-o aud`.

***

O dat` terminate toate calculele, averea m`tu[ii Sheilagh sedovedise insuficient` pentru cazul \n care dorea s` duc` acela[i stilde via]` ca pân` acum. Devenise clar c` ar fi imposibil, dac` Dannynu i-ar oferi un sprijin. Cu toate acestea, nu eram foarte sigure c`Magillicuddy va oferi suficient venit.

La o s`pt`mân` sau dou` dup` aceast` discu]ie, \n care sevorbise dac` vom pleca sau vom r`mâne, o \ntâlnisem pe Laura pestrad`, venind de la un bijutier.

– Vrei s` bei o cafea? o \ntrebasem.Intrasem \ntr-o cafenea [i, \n timp ce a[teptam comanda, ea

scosese dintr-o cutiu]` un [irag de perle.– Ce s-a \ntâmplat? \ntrebasem. A avut nevoie de repara]ii?Ea [i le pusese \n jurul gâtului, zâmbind cu ironie.– Arat` la fel?– Le-ai f`cut o reproducere?– Da. {i am vândut originalele. Eram [ocat`.– Dar sunt ale m`tu[ei Sheilagh…– Banii au intrat \n contul ei. Oricum, n-are nici cea mai vag`

idee…{ocul se transformase \n uluire.

154 LUCY WALKER

– Vrei s` spui c-ai vândut perlele m`tu[ei Sheilagh, iar ea nu [tie?– Avea nevoie de bani. {i \ntotdeauna am spus c` poate g`si

oricând unele identice cu mult mai pu]in.– Bine, dar ai putea avea probleme… Ea m` privise f`r` nici o expresie. Uneori f`cea lucruri

nea[teptate. – Iar dac` alegi s` r`mâi aici, nici nu vei fi de fa]` când va afla,

continuasem pe un ton acuzator.Ridicând din umeri, \[i pusese m`nu[ile [i plecase f`r` s`-mi

r`spund`. Tot nu [tiam: are de gând s` plece, sau s` r`mân`?Abia peste o s`pt`mân` urma s` aflu r`spunsul la aceast`

\ntrebare. Pentru c` m`tu[a Sheilagh alegea mobilierul [i bagajelecare vor merge \n Irlanda, fusesem chemate s` d`m o mân` deajutor.

Danny [i Laura erau deja acolo, sco]ând diverse obiecte dinsertare. El purta un pulover vechi, cu o gaur` sub un bra] [i opereche de pantaloni ro[i \n genunchi. Nu reu[eam s` \n]eleg cumputea s` arate atât de distins \n hainele acelea vechi.

– Bun`! ne salutase el, plin de voio[ie. A]i venit la munc`?– Am venit s` v`d dac` nu arunca]i ceva care \mi place. |n

special din lucrurile unchiului Tim, zâmbisem eu.– Biata Theodora, zâmbise [i el. Unchiul Tim era sfântul

familiei, nu?– Nu e a[a?– Oricum, era singurul s`n`tos.– Restul erau nebuni? Tu e[ti?– E o nebunie pl`cut` [i destul de comun` printre irlandezi.|[i v`zuse apoi de lucru, iar soarele str`lucea \n p`rul lui auriu.Laura lucra [i ea la câ]iva pa[i, sortând lenjerie, iar m`tu[a avea

\n grij` hainele. Le ajutasem [i eu cum puteam mai bine, apoif`cusem o pauz`, pentru ca Danny s`-[i fumeze obi[nuita ]igar`.

ADEV~RATA DRAGOSTE 155

Cum st`tea pe scaun, Danny era fascinat de lacul pantofilor lui,care se desprindea.

– Danny, cum ai ajuns s` por]i ni[te pantofi atât de vechi? \l\ntrebasem.

– |mi plac pantofii vechi. Sunt mai confortabili. {i nici nu-mipermit s` cump`r al]ii noi.

– Prostii, Danny, spusese m`tu[a Sheilagh. Cred c` ai o jum`tatede duzin`…

– Dar sunt purta]i cu to]ii. |n curând vor ajunge la fel, zâmbise el.Nu [tiam dac` glume[te. Numai Laura, care st`tea la ceva

distan]`, se \ntorsese imediat spre el, privindu-l cercet`tor.– Laura este cea mai potrivit` la f`cut banii \n familie, spusesem

râzând. Ar fi mai bine s-o pui pe ea s`-]i ia pantofi.– M-am gândit la asta. De fapt, este o idee foarte bun` s` o pun

pe Laura s` cumpere tot ce-mi trebuie, r`spunsese el, privind-o oclip` [i zâmbind.

– Nu exist` decât un singur mod de a rezolva problemelefamiliei Montgomery, spusese el lini[tit. Adic` Laura [i cu mine artrebui s` ne unim for]ele. Cred c-ar trebui s` ne c`s`torim. A[a, voiavea cu ce s`-mi cump`r pantofi [i un pat cald. Laura ar avea…

Se \ntrerupsese, f`când un gest ciudat cu mâna, apoi aruncaseo privire spre ea.

– Ce i-a[ putea eu oferi Laurei? \ntrebase el cu triste]e. Doar pemine, un suflet nelini[tit [i câ]iva bolovani…

M`tu[a Sheilagh, care nu fuma, continuase treaba, f`r` s` fieinteresat` de discu]ie. R`m`sesem nemi[cat`, privind ]igara dinmân`. {tiam c` Danny o cere \ntr-adev`r pe Laura \n c`s`torie. Nu[tiam de ce alesese s-o fac` atunci [i a[a.

Cu greu \mi luasem ochii de la figura lui, privind spre Laura. Ear`m`sese nemi[cat`. Era palid`, pentru c` [i ea \n]elesese c`propunerea era real`. Ochii ei erau foarte \nchi[i la culoare [i

156 LUCY WALKER

aruncase o privire spre Danny, care fixa podeaua. |ntâi z`risemdurere \n privirea ei, apoi tandre]e. Se controlase rapid, dar \mid`dusem seama c` nu-l putea respinge.

– Cel pu]in sunt \n stare s` m` ocup de Magillicuddy, spuseseea. {i am nou` mii de lire. Cred c` vor fi de-ajuns, pentru \nceput.

Danny, speriat, se \ntorsese spre ea.– Dumnezeule! exclamase el, viitoarea mea so]ie este o femeie

bogat`?– Nu bogat`, ci priceput`.– Despre ce vorbi]i? intervenise m`tu[a.– Despre c`s`torie, spusesem eu repede, agitat`, ca [i cum

r`spunsul meu putea s`-i lege pentru totdeauna.– E primul lucru cu adev`rat folositor pe care \l face cineva de

la moartea lui William, zâmbise m`tu[a Sheilagh. Nu-mi dau seamade ce nu v-a]i gândit mai de mult la asta. Ar fi fost mai simplu. Dragamea, se \ndreptase ea spre Laura, \]i voi da drept cadou pentrununt` perlele.

– Mul]umesc, mam`, d`duse Laura din cap, f`cându-mi cuochiul.

|n acea clip`, mama intrase, \ntrebând:– Vrea cineva ceai?– |l aduc eu, spusese repede Laura, s`rind de pe scaun. – M` gândeam…– Nu, mam`, strigasem aproape, nu te duce. Stai cu ochii pe

m`tu[a Sheilagh, are de gând s` ard` toate lucrurile mici… [i tavacare \]i place ]ie…

– Nu-i adev`rat…– Ba da.Danny se ridicase de pe scaun, \ndreptându-se spre u[`:– M` duc s`-i dau Laurei o mân` de ajutor.Dup` ie[irea lui m` pr`bu[isem epuizat` pe un scaun.

ADEV~RATA DRAGOSTE 157

– Theodora, ce-ai p`]it? m` \ntrebase mama pe un ton sever.– Danny [i Laura, r`spunsesem cu voce slab`. Tocmai a cerut-o

de so]ie. Voiam doar s`-i la[i o clip` singuri.Mama se a[ezase [i ea pe scaun.– Ce i-a apucat?– E o idee minunat`, intervenise m`tu[a Sheilagh cu hot`râre.

Cel pu]in, familia va r`mâne solid`, Laura \l va avea pe Danny s`aib` grij` de ea…

Când se \ntorseser` cu ceaiul, Laura [i Danny nu spuseser`nimic. Ea era un pic \mbujorat`, iar ochii lui ar`tau de parc` ar fiplâns.

Singurul lucru pe care \l spusese Laura despre logodn` fusese:– {i acum, Robert Doule poate veni acas`.

***

|i condusesem cu toate la vapor [i, ajunse acolo, verificasemtoate cabinele, bagajele. Ne adunasem \n cabina dubl`, \n careurmau s` stea m`tu[a Sheilagh [i Laura. Era [i Danny acolo, cu unbuchet mare de trandafiri [i o sticl` de whisky.

Chiar dac` glumeam, strigam, ascundeam portocale [i cadourisurpriz` prin dulapuri, eram pu]in triste. F`r` ele, ne era team` s`nu ne sim]im p`r`site. Urma s` r`mânem doar noi.

Când sunetul unui fluier anun]ase sfâr[itul perioadei de\mbarcare, dup` multe ur`ri [i \mbr`]i[`ri, ne \ndreptasem sprepasarel`.

M`tu[a Sheilagh st`tea singur` pe punte, iar Danny [i Lauracoborâser` spre cabin`. Pentru c` mi se p`rea ceva \n neregul`, m`oprisem lâng` m`tu[a. P`rea atât de singur`…

– M`tu[` Sheilagh… [optisem.Tres`rise, revenind din visare.

158 LUCY WALKER

ADEV~RATA DRAGOSTE 159

– Auzi acel sunet, Theodora?– Ce sunet?– Acolo, departe… vântul… cel care b`tea \n Kalgoorlie…Oricât p`rea de improbabil, cu toat` zarva de pe punte, \l

puteam auzi.– Vine de lâng` morminte… de unde zac cei dragi, continuase

ea… Tim…Joe… William [i Sylvia…– Nu, m`tu[`…R`m`sesem o clip` a[a, nemi[cate, eu cu mâna pe bra]ul ei, iar

ea privind \n zare. Apoi coborâse capul [i [optise \ncet, \ncât abia oauzisem. Cuvintele ei erau atât de triste.

– Noapte bun`, dragii mei. Somn lini[tit.

Sfâr[it