Lumina Pulsatorie

LUMINA PULSATORIE DE LA RETEA

Candidat:

CUPRINS

Cap. I .Prezentarea lucrarii

Cap. II.Parti componente

Cap.III.Norme de protectia muncii

Lumina pulsatorie de la retea

In multe situatii cum ar fi: obtinerea unor efecte luminoase la spectacolele de amatori, realizarea unei lumini de avertizare sau pentru inregistrarea unei decoratiuni sau ambiante luminoase este necesara o lumina pulsatorie de la retea.

In figura de mai jos este prezentata schema de principiu a unui montaj foarte simplu care produce luimina pulsatorie cu becuri alimentate direct la retea.

Descrierea schemei de principiu

Cablajul schemei

TRANZISTORUL

1. Scurt istoric al tranzistorului

Inventat la Bell Telephone Laboratories din New Jersey n decembrie 1947 de John Bardeen, Walter Houser Brattain, i William Bradford Shockley. Descoperirea tranzistorului a determinat dezvoltarea electronicii fiind considerat una din cele mai mari descoperiri ale erei moderne.

2. Generalitati

Tranzistoarele bipolare sunt dispozitive semiconductoare cu doua jonctiuni care functioneaza pe baza injectiei de purtatori minoritari. Tranzistorul poate inlocui trioda cu emisie termoelectrica.

Tranzistorul este alcatuit dintr-un semiconductor cu trei straturi de conductie diferita: un strat n intre 2 straturi p, la tranzistorul p-n-p, sau un strat p intre 2 n, la tranzistorul n-p-n.

3. Constructie

Tranzistorii de realizeaza pe un susbtrat semiconductor (in general siliciu, mai rar germaniu, dar nu numai). Tehnologia de realizare difera in functie de tipul tranzistorului dorit. De exemplu, un tranzistor de tip PNP se realizeaza pe un substrat de tip P, in care se creeaza prin diferite metode (difuzie de exemplu) o zona de tip N, care va constitui BAZA tranzistorului.

4. Utilizare

Tranzistoarele pot fi folosite in echipamentele electronice cu componente discrete in :-amplificatoare de semnal (in domeniul audio, video, radio)-amplificatoare de instrumentatie-oscilatoare-modulatoare si demodulatoare-filtre-surse de alimentare liniare sau in comutatie

Sau in circuite integrate, tehnologia de astazi permitand integrarea intr-o singura capsula a milioane de tranzistori

REZISTORUL

1. Clasificarea rezistoarelor

Rezistoarele sunt componente pasive de baza in aparatura electronica, reprezentand aproximativ 30-40% din numarul pieselor unui aparat electronic. Ele sunt de dimensiuni si forme variate, fiind de tipuri diferite: rezistoare, potentiometre, termistoare, varistoare (fig 1.1).

F

Rezistoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii (fig 1.2 ) .

Fig 1.2 Clasificarea rezistoarelor

Astfel, in functie de intensitatea curentilor care le strabat, pot fi:

rezistoare pentru curenti tari

rezistoare pentru curenti slabi.

Tipul constructiv al rezistoarelor este un alt criteriu de clasificare conform caruia exista:

rezistoare fixe, a caror rezistenta stabilita in procesul de fabricatie ramane constant pe intreaga perioada de functionare a rezistorului;

rezistoare variabile a caror rezistenta poate fi modificata in anumite limite, in timpul functionarii, in vederea efectuarii unor operatii de reglaj.

Elementul conductor care realizeaza functia de resistor propriu-zis ofera inca un criteriu de clasificare in functie de domeniul de curent pentru care este construit rezistorul.

Astfel, pentru curenti slabi, rezistoarele pot fi de volum, peliculare si bobinate. O categorie aparte o constituie rezistoarele neliniare care folosesc proprietatile semiconductoare in realizarea unor anumite caracteristici tehnice.

Rezistoarele destinate regimului de curenti tari sunt rezistoare folosite in industria energetica si electrotehnica, de valori mici si cu elemental rezistiv obtinut prin:

- turnare prin fonta (grile din fonta)

- stantare din tabla ( tabla silicoasa)

- spiralizate (cu numar variabil de spire, dupa necesitati, din conductor metalic, din aliaj special, benzi metalice etc.).

Dupa destinatie, rezistoarele pot fi:

profesionale

de uz general.

2. Parametrii rezistoarelor

Rezistoarele fixe sunt caracterizateprintr-o serie de parametrii electrici si neelectrici (mecanici, climatici), principalii parametrii electrici sunt:

rezistenta nominala Rn si toleranta t (exprimata in procente).

Rezistenta nominala Rn este valoarea rezistentei care trebuie realizata prin procesul tehnologc si care se inscrie pe corpul rezistorului. Toleranta t, exprima in procente abaterea maxima admisibila a valorii reale R a rezistentei, fata de valoarea nominala Rn:

EMBED Microsoft Equation 3.0 - puterea de disipatie nominala, Pn, (exprimata in Wati) si tensiunea nominala, Un, reprezinta puterea electrica maxima si respectiv tensiunea electrica maxima se pot aplica rezistorului in regim de functionare indelungata fara a-i modifica caracteristicile.

Usual, pentru a-I asigura rezistorului o functionare cat mai indelungata, puterea disipata de resistor in circuit este bines a fie mai mica decat 0.5 Pn.

- intervalul temperaturilor de lucru reprezinta intervalul de temperature in limitele caruia se asigura functionarea de lunga durata a rezistorului.

- coeficientul de variatie a rezistentei la actiunea unor factori externi cum ar fi depozitare, umiditate , imbatranire

- tensiunea electromotoare de zgomot reprezinta valoarea eficace a tensiunii electromotoare care apare la bornele rezistorului in mod aleatoriu si care se datoreaza miscarii haotice si miscarii termice a electronilor precum si trecerii curentului prin resistor; este exprimat in V.

- precizia rezistoarelor. In functie de performante (toleranta, tensiune de zgomot, valori maxime admisibile ale coeficientilor de variatie) rezistoarele se impart in clase de precizie. Denumirea clasei de precizie: 0.5; 2.5; 7; 15, este data, de obicei, de coeficientul de variatie la imbatranire dupa 5000 de ore de functionare la sarcina nominala. In functie de preciazia lor, rezistoarele se impart in trei categorii: rezistoare etalon, de precizie si de uz curent.

3. Simbolizarea si marcarea rezistoarelor

Rezistoarele sunt reprezentate conventional printr-o serie de simboluri, conform STSA 11381/6-80; in figura 1.3 sunt illustrate aceste simboluri, iar semnificatia lor este data in continuare:

a. resistor, semn general

b. resistor, semn tolerat

c. resistor, semn nestandardizat

d. resistor cu rezistenta variabila

e. resistor cu contact mobil

f. resistor cu contact mobil, cu pozitie de intrerupere

g. potentiometru cu contact mobil

h. potentiometru cu contact mobil, semn tolerat

i. potentiometru cu ajustare predeterminata

j. rezistenta cu doua prize fixe

k. sunt

l. element de incalzire

m. resistor cu rezistenta neliniara, dependenta de temperatura (termistor)

n. resistor cu rezistenta neliniara, dependenta de temperatura, semn tolerat

o. resistor cu rezistenta neliniara, dependenta de tensiune (varistor)

p. resistor cu rezistenta neliniara, dependenta de tensiune (varistor), semn tolerat

fig. 1.3 Reprezentarea conventionala pentru diferite tipuri de condensatoare

Rezistorul este marcat in clar sau codificat (prin inele, benzi, puncte) sau prin simboluri alfanumerice codificate international; indiferent de modalitatea adoptata, in mod obligatoru se inscrie pe orice tip de rezistor:

rezistenta nominala, Rn, cu unitatea ei de masura in clar, in cod literal sau codul culorilor;

toleranta valorii nominale in clar (in %), in cod literal sau codul culorilor.

CONDENSATORUL

1. Capacitatea unui condensator

Condensatorul este o componenta pasiva care, alaturi de rezistor, este utilizata frecvent in circuite electronice.

Daca unui condensator i se aplica o tensiune continua U, acesta se va incarca cu o sarcina Q, raportul dintre sarcina Q si tensiunea U fiind o marime constanta si caracteristica pentru condensatorul considerat; acest raport se numeste capacitatea condensatorului:

Constructiv, condensatorul este alcatuit din doua suprafete metalice numite armaturi intre care se afla un mediu dielectric de permitivitate (constatnta dielectrica de material). In campuri electrice puternice, materialul dielectric isi pierde proprietatile izolante (datorita unor fenomene interne specifice creste curentul de conductie in dielectric); fenomenul se numeste strapungerea dielectricului. Valoarea intensitatii campului electric la care se produce acest fenomen se numeste rigiditate dielectrica si se masoara in kV/mm.

Fig. 1.1 Diferite tipuri de condensatoare

2.Clasificarea condensatoarelor

Condensatoarele se pot clasifica dupa mai multe criterii: dupa natura dielectricului, din punct de vedere constructiv, al domeniului de frecventa, dupa domeniul de utilizare.

Din punct de vedere constructiv exista:

a) condensatoare fixe, care-si mentin constanta valoarea capacitatii nominale in tot timpul functionarii;

b) condensatoare reglabile;

c) condensatoare variabile.

Fig. 1.2 Clasificarea condensatoarelor

Condensatoarele reglabile (denumite si semivariabile, ajustabile sau trimere) se caracterizeaza prin faptul ca valoarea capacitatii lor poate fi reglata (de regula ocazional, la punerea in functie sau la verificari periodice) in limite reduse.

Condensatoarele veriabile sunt condensatoare a caror capacitate poate si trebuie sa fie modificata frecvent intre anumite limite relative largi impuse de functionarea circuitelor electronice (de exemplu condensatoare de acord pentru radioreceptoare).

In functie de natura dielectricului, condensatoarele pot fi:

cu dielectric gazos ( aer, vid, gaze electronegative)

cu dielectric lichid (ulei),

cu dielectric solid organic si anorganic,

cu dielectric pelicula de oxizi metalici.

In categoria condensatoarelor cu dielectric gazos intra condensatoarele reglabile si variabile cu aer; cand condensatoarele variabile sunt destinate functionarii in regim de tensiuni ridicate ( de ordinul kilovoltilor), se folosesc ca dielectrici gaze electronegative sau incinte vidate.

Condensatoarele cu dielectric lichid (ulei mineral sau ulei de transformator) sunt mai rar fabricate si folosite la ora actuala.

Condensatoarele cu dielectric solid anorganic au ca material dielectric sticla, mica si materialele ceramice. Pentru condensatoare cu dielectric solid organic se folosesc hartia, pelicule sintetice nepolare (polistirenul, teflonul politetrafluoretilena, popipropilena) si pelicule sintetice polare (polietilentereftalat, policarbonat, rasina poliamidica).

O categorie o constituie condensatoarele electrolitice care au dielectricul format dintr-o pelicula de oxid; cei mai utilizati sunt oxizii de aluminiu si tantal.

3. Paremetrii condensatoarelor

Principalii parametrii electrici ai condensatoarelor sunt:

- capacitatea nominala, Cn [F]: reprezinta valoarea capacitatii condensatoarelor care trebuie realizata prin procesul tehnologic si care este inscrisa pe corpul acestuia. Conditiile de temperatura si frecventa la care se masoara capacitatile nominale sunt precizate de obicei in catalogul fabricii producatoare.

- toleranta t, [%] reprezinta abaterea maxima a valorii reale a capacitatii fata de valoarea nominala.

- tensiunea nominala, Un [V], este tensiunea continua maxima sau tensiunea alternativa eficace maxima care poate fi aplicata continuu la termistoarele condensatorului, in gama temperaturilor de lucru.

- rezistenta de izolatie, Rz [], este definita ca raportul dintre tensiunea continua aplicata unui condensator si curentul care-l strabate, la 1 minut dupa aplicarea tensiunii; in functie de tipul condensatorului, rezistenta de izolatie poate varia intre 100 M si 100 G.

- tangenta unghilui de pierderi, tg [-]. Intr-un condensator, din cauza pierderilor in dielectric si in rezistenta nenula a armaturilor si terminalelor se disipa putere activa. Tangenta unghiului de pierderi, tg, se defineste ca raportul dintre puterea activa Pa, care se disipa pe condensator si puterea reactiva Pr, a acestuia. Un condensator este cu atat mai bun cu cat puterea activa disipata in el este mai mica.

- rigiditatea dielectrica reprezinta tensiunea maxima continua pe care trebuie sa o suporte condensatorul in timp minim fara sa apara strapungeri sau conturnari.

- intervalul temperaturilor de lucru (Tmin Tmax) reprezinta limitele de temperatura intre care condensatorul functioneaza timp indelungat.

DIODA

1. Caracteristicile diodelor

Cele mai des folosite diode semiconductoare sunt diodele redresoare. Ele functioneaza datorita proprietatii de a se comporta diferit la tensiuni de polarizare directe si tensiuni de polarizare inverse. Astfel la tensiuni de polarizare directe rezistenta directa este foarte mica iar la polarizarea inversa rezistenta inversa este foarte mare. Datorita acestei proprietati ca la aplicarea unei tensiuni alternative ele functioneaza pe alternanta pozitiva conducand un curent mare (de ordinul mA sau A). Pe alternanta negativa se vor bloca lasand sa treaca curenti foarte mici de ordinul mA sau mA care pot fi neglijati.

Acest proces de transformare a unui semnal alternativ intr-un semnal continuu poarta numele de redresare. Aceste diode sunt folosite la constructia redresoarelor care lucreaza cu semnale mari si frecvente mici (50Hz ).

Se pot realiza atat din germaniu cat si din siliciu - cele cu siliciu au urmatoarele avantaje fata de cele cu germaniu:

- curentul invers este mult mai mic.

- tensiunea de strapungere este mult mai mare

- temperatura maxima de lucru de 190 grade fata de 90 grade la germaniu

Dezavantaj: - se considera tensiunea de deschidere putin mai mare.

Performantele unei diode redresoare sunt caracteristice prin 2 marimi limita care nu trebuie depasite in timpul functionarii :

- intensitatea maxima a curentului direct

- tensiunea inversa maxima.

2. Clasificarea diodelor

DIODA ZENER

Este o dioda stabilizatoare de tensiune. Functionarea ei se bazeaza pe proprietatea jonctiunii p-n de a avea in regiunea de strapungere o tensiune la borne constanta intr-o gama larga de variatie a curentului invers. Dioda functioneaza intr-un regim de strapungere controlat in care atat curentul cat si puterea disipata sunt mentinute la valori pe care dioda le poate suporta in regim permanent fara sa se distruga.

Dioda zener este construita din siliciu. Cand este polarizata direct (+ pe anod si -; pe catod) functioneaza ca o dioda cu jonctiune. Cand este polarizata invers (- pe anod si + pe catod) functioneaza in regim de strapungere.

Functionarea diodei zener este caracteristica urmatoarelor marimi:

- tensiunea de stabilizare ( este tensiunea la care apare regimul de strapungere; poate avea valori intre 4-200 V)

- rezistenta dinamica (este rezistenta interna a diodei in regiunea de strapungere) Rd = DU/DI; cu cat rezistenta dinamica este mai mica cu atat tensiunea diodei este mai mica.

- curentul invers maxim (este valoare maxima a curentului pe care o poate suporta dioda fara sa se deterioreze)

- putere maxima disipata (este produsul dintre tensiunea de strapungere si curentul invers maxim; are valori cuprinse intre 0,2-50 W)

- coeficientul de temperatura a tensiunii de stabilizare care reprezinta variatia tensiunii de stabilizare pentru o variatie a temperaturii de 1grad C; acest coeficient este negativ pentru tensiunea la bornele diodei adica Uz mai mic de 6V si pozitiv pentru tensiuni mai mari de 6V.

DIODA CU CONTACT PUNCTIFORM

Este folosita pentru frecvente inalte. Este alcatuita dintr-o capsula de sticla strabatuta de 2 electrozi metalici. La capatul unui electrod se gaseste un monocristal de germaniu (semiconductor de tip n). Celalalt electrod se continua cu un conductor de wolfram care vine in contact cu monocristalul. Daca se trece un impuls de curent scurt dar puternic la contactul dintre conductori si monocristal in interiorul acestuia din urma se formeaza o regiune de tip p. Apare astfel o jonctiune de tip p-n de suprafata foarte mica, cu o capacitate foarte mica ( < 1pF ). Datorita acestei jonctiuni dioda functioneaza la frecvente foarte inalte. Acest tip de dioda poate fi folosit ca detector, schimbator de frecventa sau ca dioda de comutatie.

DIODA VARICAP

Sunt diode cu jonctiune care functioneaza in regim de polarizare invers pana la valoarea de strapungere. Aceste diode utilizeaza proprietatea jonctiunii p-n de a se comporta ca o capacitate ce depinde de tensiunea continua de polarizare inversa (acesta este capacitatea de bariera). Aceasta posibilitate de a varia o capacitate intr-un circuit prin varierea unei surse de polarizare este necesara in circuitele de schimbare a frecventei. Circuitele de reglaj automat al frecventei precum si modulatia frecventei. Diodele varicap au capacitati de ordinul pF sau zecilor de pF si se construiesc din siliciu pentru a avea o rezistenta interna mai mare in polarizarea inversa. In acest fel ele pot fi asimilate cu un condensator cu pierderi neglijabile.

DIODA TUNEL

Are o concentratie mare de impuritati ducand la micsorarea latimi regiunii de trecere pana la (10la-2 microni). Datorita acestei latimi mici o variere de potential; apare un fenomen numit efectul tunel. Datorita acestui efect electronii pot invinge bariera de potential chiar daca lipseste energia suplimentara. Datorita acestui efect apare curentul tunel care se suprapune peste curentul normal al unei jonctiuni p-n modificand caracteristica curent-tensiune, caracteristica ce se deosebeste de cea a unei diode semiconductoare prin:

- in regiunea de polarizare inversa dependenta curent-tensiune este liniara deci dioda nu prezinta conductie unilaterala

- in regiunea polarizarii directe pentru valori mici ale tensiunii caracteristica are forma de N.

Aceasta caracteristica arata ca pe o anumita portiune la cresteri ale tensiunii corespund miscari ale curentului. In acest domeniu dioda prezinta o rezistenta negativa care de obicei este de valoarea zecilor de ohmi. Pentru o buna functionare este de dorit ca raportul dintre curentul maxim si curentul minim sa fie cat mai mare. Daca se foloseste material semiconductor, arseniura de galiu acest raport depaseste valoare 15. Dioda tunel lucreaza la puteri mici de ordinul watilor.

Caracteristica diodei nu depinde de variatiile de temperatura de aceea ea poate lucra la frecvente foarte inalte de ordinul 10 la a 4 MHz. Datorita caracteristicii in N si a functionarii la frecvente aceasta dioda este folosita la realizarea urmatoarelor circuite:

- amplificatoare de frecvente foarte inalte

- oscilatoare de frecvente foarte inalte

- circuite basculante monostabile, bistabile si astabile

Dezavantajul diodei tunel este ca are numai doua borne si deci nu se poate face separarea intre circuitul de intrare si cel de iesire.

Norme de protectia muncii

Masuri de protectia muncii in instalatiile electrice

a) Protectia contra electrocutarii prin atingere directa

1) Izolarea electrica (de lucru) Pentru conductoarele din circuitele curentilor de lucru, conform STAS 261480.

2) Carcasarea de protectie Pentru echipamente cu parti conductoare neizolate, prin carcase rezistente mechanic si fixate sigur pe suporti.

3) Ingradiri de protectie - Pentru echipamente cu parti conductoare neizolate, prin carcase rezistente mechanic si fixate sigur pe suporti sau locuri cu echipamente electrice interzise accesului neautorizat, prin plasa, tabla perforate etc. fixate pe suporturi fixe.

4) Amplasarea la inaltimi inacccesibile accidental Obisnuit pentru bare neizolate si aparate cu protectie IP00 liber amplasate in afara zonei de manipulare.

5) Amplasarea in incaperi EE Pentru echipamentele electrice neprotejate contra atingerilor de catre personal neautorizat.

6) Blocaje electrice sau mecanice Contra accesului nepermis personalului neautorizat la instalatiile electrice respective.

b) Protectia contra electrocutarii prin atingere indirecta ( a partilor conductoare normal isolate dar posibil sa fie accidental sub tensiune)

1) Legarea la pamant (STAS 6119-79, STAS 7334-84) Mijloc principal de protectie in instalatiile cu tensiuni periculoase (JT, MT, IT) sau suplimentar in instalatiile de JT cu protectie principala prin legarea la nul prin legarea la pamant a partilor conductoare care nu fac parte din circuitele de lucru dar posibil sa fie accidental sub tensiune periculoasa.

2) Legarea la nul (STAS 6616-78) Mijloc principal de protectie in instalatiile de JT legate la pamant prin legarea la pamant a partilor conductoare ca mai sus.

3) Utilizarea tensiunilor reduse Mijloc principal de protectie in special pentru utilaje portative si corpuri de iluminat prin alimentarea acestora prin transformatoare sau convertizoare speciale de protectie, acumulatoare sau elemente galvanice.

4) Separarea de protectie Mijloc principal de protectie la utilajele portative cand nu este justificata tehnic utilizarea tensiunii reduse prin transformartoare de separatie cu secundarul izolat fata de pamant.

5) Izolarea suplimentara de protectie a utilajelor - Mijloc principal de protectie la utilajele portative cand nu este justificata tehnic utilizarea tensiunii reduse prin: invelis izolant exterior pe parile conductibile neaccesibile, normal izolate; strat intermediar izolant de separatie a partiloe conductoare accesibile normal isolate; parizolare dubla sau intartita, conform STAS 2614-80.

6) Izolarea amplasamentului utilajelor Mijloc principal de protectie la stalpii LEA de JT sau suplimetar la protectia prin legare la pamant sau nul prin acoperirea cu material izolant a pardoselii si partilor metalice in contact cu pamantul din zona de manipulare.

7) Egalizarea sau dirijarea distributiei potentialelor Mijloc suplimetar de protectie de legarea la pamant sau la nul si la stalpii LEA de JT: egalizarea prin legarea la instlatia de legare la pamant a elementelor metalice din zona; dirijarea prin dispunerea convenabila a electozilor prizei de pamant pentru a micsora Ua si Up.

8) Protectia prin deconectarea automata la aparitia tensiunilor de atingere periculoase PATA sau a curentilor de defect periculosi PACD De regula mijloc suplimetar de protectie la legarea la pamant sau la nul; PACD poate fi si mijloc principal de protectie in instalatiile din locuinte cand legarea la nul sau la pamant de face numai prin asigurarea conditiilor de functioare a acestei protectii. Conditii: declansarea in maximum 0,2 s; PATA priza de pamant auxiliara (max 10) si conductorul de legarea lui la utilaj vor fi isolate de alte instalatii de lgeare la pamant ca san u sunteze bobina releului; PACD trebuie ca Rp Ua/1,25Ia unde Ia este curentul de reglaj al releului PACD, iar Ua v.

c) Masuri pentru prevenirea accidentelor in exploatarea, intretinerea si repararea instalatiilor electrice

1) Utilizarea mijloacelor pentru protectia personalului impotriva electrocutarii si efectelor actiunii arcului electric (PE 119/82 cap.2):

Mijloacele de protectie utilizate:

electroizolante (prajini, clesti, placi, palarii, folii, dagetare, manusi, cozme, covoare si platforme electroizolantel indicatoare de corespodenta fazelor; scule cu manere electroizolante);

pentru delimitarea zonelor de lucru (bariere rigide si extensibile , ranghii si benzi, panouri si paravane mobile, indicatoare securitate);

contra efectelor actiunii arcului electric si traumatismelor mecanice (ochelari si casca de protectie, centuri de siguranta).

2) Masuri tehnice de protectie pentru executarea lucrarilor la instalatiile scoase de sub tensiune (PE 110/82 cap. 3):

Mijloacele de protectie utilizate:

intreruperea tensiunii si separarea vizibila a instalatiei;

blocarea in pozitia dechis a aparatelor de comutatie prin care s-a facut separarea;

verificarea lipsei tensiunii;

legarea instalatiei la pamant si in scurtcircuit;

delimitarea materiala a zonei de lucru;

asigurarea zinei de lucru impotriva accidentelor neelectrice.

3) Masuri organizatorice de protectie pentru executarea lucrarilor la instalatii in exploatare (PE 119/82 cap. 4):

Mijloacele de protectie utilizate:

indeplinirea formelor de lucru;

admiterea la lucru;

controlul si supravegherea sctivitatii formatiei de lucru;

mutarea in alta zona de lucru;

intreruperea si terminarea lucrarilor;

4) Masuri de protectie pentru executarea lucrarilor la instalatii sub tensiune:

Mijloacele de protectie utilizate:

lucrari in apropierea instalatiilor electrice sub tensiune;

lucrari la instalatii la care s-a interrupt tensiunea dar nelegate la pamant;

lucrari executate direct asupra partilor aflate sub tensiune.

5) Instruirea personalului pentru protectia muncii in instalatiile electrice, conform NPM 119/82 (in paranteza s-au trecut capitolele unde sunt tratate) pentru:

- servirea operative a instalatiilor electrice;

- executarea lucrarilor: in cazul deranjamantelor, incidentelor si avariilor (7), la masini si aparate electrice (9; 29), la gospodariile de carbuni (8, 15, 18), la instalatiile de acumulatoare (10), la statiile de conexiuni si transformatoare (12; 18), la liniile electrice aeriene (14, 26), la instalatiile de iluminat exterior (16), la circuitele secundare (17), cu aparate portative (19), la instalatiile Tc aferente retelelor electrice (20), de intretinere a instalatiilor electrice (23), de incarcare, descarcare, transport, manipulare si depozitare materiale (24), de sapaturi.

BIBLIOGRAFIE

1. A..B..C Electronica in imagini. Componente passive, Editura Tehnica- 90

2. Agenda radioelectronistului

3. Indrumar pentru electronisti, Radio TV 87

_192731396.unknown

_192732036.unknown

_192730116.unknown