Upload
-
View
75
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
MODULUL 7:
LIMBAJ, COMUNICARE ŞI CUNOAŞTERE
Timpul mediu necesar pentru studiu: 120 minute.
Obiective educaţionale
În urma studierii acestui Modul, vei dobândi următoarele competenţe şi aptitudini:- SĂ DEFINEŞTI LIMBA ŞI ELEMENTELE STRUCTURALE ALE ACESTEIA;- SĂ DEFINEŞTI LIMBAJUL;- SĂ DESCRII MECANISMELE NEURO-FIZIOLOGICE ALE LIMBAJULUI;- SĂ ARGUMENTEZI ROLUL LIMBAJULUI ÎN ACTIVITATEA UMANĂ.
Cuvinte cheie:
limbă, limbaj, comunicare, cunoaştere .
Cuprinsul Modulului:
Modulul 7: LIMBAJ, COMUNICARE ŞI CUNOAŞTERE.......................
Obiective educaţionale...................................................................................
Cuvinte cheie...................................................................................................
Cuprinsul Modulului......................................................................................
7.1 Delimitări conceptuale: limbă versus limbaj.........................................
7.1.1. Definiţia şi caracteristicile generale ale limbii...................................
7.1.2. Limbajul:dimensiuni psihologice şi mecanisme neuro-fiziologice...
7.2 Funcţiile limbajului..................................................................................
7.2.1 Funcţia de comunicare..........................................................................
7.2.2 Funcţia cognitivă...................................................................................
7.2.3 Funcţia emoţional-expresivă.................................................................
7.2.4 Funcţia imperativ-persuasivă...............................................................
7.2.5 Funcţia ludică.........................................................................................
Subiecte pentru autoevaluare:.......................................................................
Întrebări de autoevaluare..............................................................................
Teste grilă pentru autoevaluare....................................................................
Subiecte pentru evaluare şi control...............................................................
Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor....................................................
Teste grilă:.......................................................................................................
Rezumatul acestui Modul...............................................................................
Bibliografie obligatorie..................................................................................
Bibliografie......................................................................................................
7.1 DELIMITĂRI CONCEPTUALE: LIMBĂ VERSUS LIMBAJ
Definirea limbajului face în mod obligatoriu trimitere la un alt concept, cel de limbă, cele
două fenomene fiind interdependente.
7.1.1. Definiţia şi caracteristicile generale ale limbii
Limba reprezintă un ansamblu de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale şi
gramaticale) cu ajutorul carora se realizează comunicarea interumană.
Limba este o realitate extraindividuală, în sensul că existenţa acesteia nu depinde
de existenţa unui individ singular, ci de existenţa unei naţiuni, a unui grup social vast care o
foloseşte ca mijloc de comunicare şi de gândire. În numeroase cazuri, aria de răspândire, utilizare
şi cunoaştere a unei limbi depăşeşte limitele teritoriale ale unei ţări; cele mai ilustrative exemple
în acest sens sunt limbile engleză şi spaniolă.
Limba are un caracter social-istoric. Apariţia şi evoluţia oricărei limbi este strâns legată
de cristalizarea unei mase de oameni ce se concentrază într-un anumit teritoriu, interacţionează
şi comunică; acest proces are la bază un consens cu privire la simbolurile utilizate ca substitut
pentru diferitele elemente ale realităţii, care se generalizează ajungând să fie adoptate de toţi
membrii comunităţii respective. Totodată, limba reflectă trecutul istoric al unei naţiuni. De
exemplu, limba română conţine atât elemente latine, cât şi reminiscenţe dacice şi influenţe
slavone.
Odată constituită, o limbă nu este fixă, rigidă şi inflexibilă, ci dimpotrivă, ea cunoaşte o
dinamică lentă şi continuă. Caracterul evolutiv al limbii este atestat de fenomene cum sunt:
modificarea sensului unor cuvinte – să ne amintim de exemplu ce însemna în evul
mediu cuvântul “domn” şi câţi domni erau în ţările române, versus ce înţelegem azi prin acelaşi
cuvânt;
intrarea în limbă a unor neologisme;
ieşirea treptată din uz a unor cuvinte (arhaisme);
modificarea regulilor gramaticale etc.
Din punct de vedere structural, orice limbă include trei componente fundamentale:
fonetica, vocabularul şi gramatica. Putem vorbi despre existenţa unei limbi doar în măsura în
care aceste trei elemente sunt întrunite.
Fonetica reglementează repertoriul sunetelor dintr-o limbă şi modul de articulare al
acestora. Fiecare limbă are propria melodicitate dată de specificul sunetelor sale. Există sunete
specifice unei limbi, foarte familiare, chiar fireşti pentru membrii naţiunii respective, dar aproape
imposibil de pronunţat pentru un străin (vezi ca exemplu sunetele ö, ò, ü din limba maghiară),
după cum sunt şi cazuri în care aceeaşi literă sau grup de litere este pronunţat diferit în limbi
diferite (“che” în limba română versus în limba franceză).
Vocabularul (lexicul) reuneşte ansamblul semnelor / cuvintelor cu valoare de simbol
existente în acea limbă. Chiar dacă la prima vedere asemuim cunoaşterea unei limbi asimilării
vocabularului limbii respective, în realitate acesta reprezintă doar elementul static de elemente ce
urmează a fi utilizate selectiv şi combinate în structuri cu sens necesare comunicării.
Gramatica reprezintă un ansamblu de reguli de combinare a simbolurilor (cuvintelor)
dintr-o limbă. Sunt incluse aici:
reguli fonetice – de exemplu, în limba română, înaintea literelor “p” şi “b” nu
vom avea niciodată “n”, ci întotdeauna “m”; spunem astfel “a împodobi” şi nu “a înpodobi”,
“dimpotrivă” şi nu “dinpotrivă” etc.;
reguli sintactice şi morfologice – cum sunt acordul subiectului cu predicatul,
acordul adjectivului cu substantivul pe care îl determină, reguli de conjugare a verbelor şi de
declinare a substantivelor etc.;
reguli logice – un exemplu este regula conform căreia într-o frază, nu putem şi să
negăm şi să afirmăm ceva despre altceva în acelaşi timp.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare: Care sunt componentele structurale ale unei limbi?.................................................................................................................................................................................................................................................................................
Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:
fonetica, vocabularul şi gramatica.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
7.1.2. Limbajul:dimensiuni psihologice şi mecanisme neuro-fiziologice
Limbajul este o activitate psihică prin care, cu ajutorul limbii, se realizează
comunicarea interumană şi gândirea verbal-noţională.
Spre deosebire de limbă, care este un dat obiectiv ce se constituie în cursul
filogenezei independent de existenţa individului singular, limbajul are un profund caracter
individual şi subiectiv; el reprezintă modul particular de însuşire şi utilizare a unei limbi de către
o persoană anume.
Din punct de vedere funcţional, limbajul implică două dimensiuni:
latura activă, implicată în emiterea de semnale către alte persoane;
latura pasivă, responsabilă de receptarea şi decodificarea semnalelor emise de alţii.
În cazul limbajului oral, dimensiunea activă este vorbirea, iar cea pasivă ascultarea; la
nivelul limbajului scris, latura activă este scrierea, iar cea pasivă este citirea. Doar împreună cele
două laturi constituie un întreg funcţional şi util actului comunicării.
Sub aspect neuro-fiziologic, limbajul predupune două categorii de mecanisme:
mecanisme centrale situate la nivel cortical, responsabile de dimensiunile de conţinut ale
comunicării (stabilirea ideilor ce urmează a fi transmise, interpretarea mesajelor receptate
etc.);
mecanisme periferice, responsabile de aspectele executive, legate de forma pe care o
îmbracă un mesaj.
Dacă restrângem nivelul de analiză doar asupra limbajului oral, mecanismele periferice
specifice rezidă în următoarele componente:
1) componenta energetică: aparatul respirator şi sistemul muscular aferent acestuia
(diafragma şi muşchii intercostali);
2) componenta generatoare: laringele;
3) componenta articulatorie şi de rezonanţă: buzele, dinţii, limba, palatul dur, vălul
palatin, cavitatea bucală şi cea nazală per ansamblu.
Astfel, fluxul emisiilor sonore are la bază aerul expirat cu ajutorul plămânilor şi a
musculaturii aferente (componenta energetică) trece prin laringe determinând vibraţia acestuia.
În acest mod se produce un sunet brut, ce poate fi modulat doar în materie de înalţime şi
intensitate, însă fără a fi purtătorul unor mesaje specifice (componenta generatoare). Laringele
este cel care dă timbrul vocii specific fiecărei persoane. Următorul segment care intră în uz este
cel articulator, în care, cu aportul limbii, al buzelor şi dinţilor (componenta articulatorie), sunetul
brut capătă forme specifice, distincte şi inteligibile, articulate în silabe şi cuvinte cu sens. În fine,
sunetul odată obţinut rezonează în cavitatea bucală, respectiv cea nazală (componenta de
rezonanţă). Orice deficienţă sau funcţionare defectuoasă la nivelul unuia dintre mecanismele
periferice enumerate îşi pune amprenta asupra calităţii şi clarităţii emisiilor orale, afectând
implicit caracterul inteligibil al celor spuse. Drept dovadă, lipsa incisivilor superiori,
malformaţiile de la nivelul buzelor sau al palatului dur (cazul copiilor ce se nasc cu
cheiloschizis / buză de iepure), momentele în care salivăm abundent, am stat mult în frig şi nu
putem să ne mişcăm buzele firesc sau avem nasul înfundat de la o răceală sunt toate situaţii în
care nu reuşim să articulăm cuvintele în mod corect.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să rezolvi următorul test grilă: Mecanismele periferice specifice limbajului oral includ următoarele componente:
a. componenta energetică;b. componenta generatoare;c. componenta articulatorie şi de rezonanţă;d. toate variantele de mai sus (a + b + c).
Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:...........................................................................................
şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect este:
d.
1.2. FUNCŢIILE LIMBAJULUI
În cadrul activităţii umane, limbajul îndeplineşte mai multe funcţii, dintre care cele mai
importante sunt funcţia de comunicare, funcţia cognitivă, funcţia emoţional-expresivă, funcţia
imperativ-persuasivă şi funcţia ludică.
7.2.1. Funcţia de comunicare
Funcţia de comunicare desemnează rolul primordial al limbajului, de a servi ca mijloc de
transmitere şi recepţie a informaţiilor. În cea mai restrânsă perspectivă, actul comunicării implică
în mod obligatoriu următoarele elemente:
emiţătorul (E)
receptorul (R)
repertoriul emiţătorului (RE)
repertoriul receptorului (RR)
un sistem de coduri
canalul de comunicare
feedback
RRRE
RE ∩ RR
D RCE
Esenţa procesului de comunicare constă în vehicularea unor informaţii între doi poli:
emiţătorul (entitatea care iniţiază comnicarea, are un rol activ) şi receptorul (destinatarul
mesajului, cu rol pasiv). Dacă ne raportăm la comunicarea interumană, receptorul şi emiţătorul
vor fi două persoane, însă nu trebuie să omitem faptul că există comunicare şi în rândul
animalelor şi între sistemele artificiale inteligente. Cei doi poli intră în actul comunicării cu un
bagaj de cunoştinţe (repertoriul emiţătorului, respectiv repertoriu receptorului); cu cât zona de
intersecţie a celor două repertorii este mai vastă, cu atât mai eficientă va fi comunicarea. Între
emiţător şi receptor se interpune canalul de comunicare, reprezentat de mediul fizic ce face
posibilă transmiterea semnalelor. La nivelul acestuia pot interveni perturbaţii, stimuli ce
parazitează acurateţea semnalelor emise. De exemplu, canalul de comunicare pentru limbajul
oral este mediul aerian, ce permite răspândirea undelor sonore, iar posibile perturbaţii sunt
zgomotele de fond.
Cel mai important element al comunicării este sistemul de coduri utilizat. Informaţia are
un caracter abstract; pentru a putea fi transmisă altei persoane, e necesar să-i dăm o formă
concretă şi specifică (codare). Acelaşi mesaj poate fi transmis folosind coduri diferite,
formulându-l, de pildă, în limba maternă, într-o limbă străină ori apelând la la limbajul
nonverbal. Pentru ca receptorul să poată decodifica mesajul primit, e vital ca el să cunoască
sistemul de coduri utilizat de subiect. Altminteri, receptorul doar doar va percepe un stimul fără
a-i putea extrage semnificaţia, mesajul fiind neinteligibil.
Prin definiţie, comunicarea implică şi elemente de fedback, prin care emiţătorul primeşte
semnale despre impactul mesajului său asupra receptorului, semnificaţiile extrase de acesta,
atitudinile lui etc.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare: Care sunt componentele obligatorii ale unui act de comunicare?.............................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:
emiţătorul, receptorul, repertoriul emiţătorului,
repertoriul receptorului, sistemul de coduri, canalul de
comunicare şi feedback-ul.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
7.2.2. Funcţia cognitivă
Dincolo de transmiterea de informaţii, limbajul are un rol foarte important în dobândirea
de cunoştinţe noi. O mare parte din cunoştinţele stocate în memorie sunt obţinute prin
intermediul limbajului.
Există trei căi de acces ale informaţiilor în sistemul cognitiv, cunoscute în literatura de
specialitate sub denumirea de sisteme de semnalizare:
procesele de cunoaştere senzorială (primul sistem de semnalizare), prin
intermediul cărora avem acces direct la informaţiile din mediu. Cunoaşterea senzorială are însă
un caracter limitat, permiţând accesul doar la aspectele concrete şi imediate ale stimulilor şi
evenimentelor din ambianţă (pentru mai multe detalii, revezi modulele 3 şi 4);
limbajul (al doilea sistem de semnalizare), care prin funcţia sa cognitivă este cea
de-a doua poartă de intrare a informaţiilor în sistemul cognitiv. Cunoaşterea prin intermediul
limbajului are un caracter mijlocit, în sensul că nu venim în contact direct cu sursa primară a
informaţiilor, ci indirect, prin intermediul unui emiţător.
gândirea, care prin intermediul raţionamentului ne permite să extragem cunoştinţe noi
prin combinarea logică a datelor deja existente. Cunoaşterea prin intermediul gândirii este o
formă superioară întrucât permite accesul la informaţiile abstracte şi esenţiale, nefiind limitată la
concretul sezorial (pentru mai multe detalii, revezi modulele 5 şi 6).
Să ilustrăm cele spuse aici printr-un raţionament silogistic celebru. Pornind de la două
aserţiuni date (numite în limbaj tehnic premise)
P1: Toţi oamenii sunt muritori.
P2: Socrate este om.
prin combinarea lor şi eliminarea termenului mediu (oameni), obţinem o informaţie nouă,
numită concluzie:
C: Socrate este muritor.
Acestă informaţie nu exista anterior în sistemul nostru cognitiv, nu a fost dobândită nici
pe cale senzorială şi nici prin mijlocirea limbajului, ea fiind o mostră de cunoştinţe autogenerate.
Valoarea de adevăr a cunoştinţelor generate pe bază de raţionamente este dependentă de
doi factori:
1) valoarea de adevăr a premiselor;
2) respectarea normelor logicii.
Alături de aportul informaţional, funcţia cognitivă a limbajului rezidă şi în rolul acestuia
de mijlocire a cunoaşterii prin gândire, de organizare a datelor stocate în memorie, de orientare a
proceselor senzoriale şi de organizare a output-urilor acestora etc.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să rezolvi următorul test grilă: În baza funcţiei cognitive, limbajul este:
a. primul sistem de semnalizare;b. al doilea sistem de semnalizare;c. al treilea sistem de semnalizare;d. toate variantele de mai sus (a + b + c).
Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:...........................................................................................
şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect este:
b.
7.2.3. Funcţia emoţional-expresivă
Funcţia emoţional-expresivă evidenţiază faptul că, odată cu comuniarea şi cunoaşterea,
limbajul are un rol important şi în viaţa emoţională: permite exprimarea stărilor emoţionale
proprii şi identificarea stărilor emoţionale ale altor persoane. Acest rol se realizează în primul
rând prin expresiile verbale utilizate (ce spunem despre ceea ce simţim la un moment dat), dar şi
printr-o serie de mijloace de expresivitate specifice de tip nonverbal şi paraverbal specifice.
Dintre mijloacele nonverbale amintim:
mimica (ansamblul expresiilor date de modificarile elementelor mobile de la nivel facial:
ochi, sprâncene, buze şi comisuri bucale, frunte, pomeţi, bărbie etc.);
gestica (ansamblul expresiilor la care participă alte elemente mobile ale corpului:
mişcarea mâinilor, direcţia privirii, înclinarea capului, orientarea corpului etc);
modalitati de expresie de care e responsabil sistemul nervos parasimpatic: transpiraţia,
tremurul, paloarea sau înroşirea feţei, ritmul şi amplitudinea respiraţiei, dilatarea
pupilelor, etc.
Toate acestea sunt putătoare de semnificaţii despre stările emoţionale şi atitudinile
subiectului faţă de o anumită temă. Specific lor este faptul că pot să apară independent de orice
exprimare orală.
Spre deosebire de mijloacele nonverbale de expresivitate, mijloacele de tip paraverbal
însoţesc întotdeauna vorbirea şi au semnificaţie doar coroborate cu conţinutul semantic al celor
spuse. În rândul acestora se numără intensitatea vorbirii, intonaţia, ritmul vorbirii, topica,
pauzele, dificultăţile de exprimare etc.
Pentru ilustrare, vom prezenta succint un posibil tablou emoţional-expresiv al stării de
frică acută: ochi larg deschişi, sprâncene ridicate, gura întredeschisă, postură cataleptică, tremur,
transpiraţie, respiraţie accelerată etc.
În ceea ce priveşte raportul dintre conţinutul semantic al mesajului verbal şi expresiile
emoţionale concomitente, se conturează trei ipostaze:
1) Expresiile emoţionale întăresc şi susţin cele exprimate în plan verbal. În acest caz,
mesajul verbal devine unul foarte viu şi persuasiv, elementele nonverbale venind ca o confirmare
a celor spuse.
2) Expresiile emoţionale completează enunţurile orale. În general, această situaţie este
specifică persoanelor cu deficit de vocabular, care nu reuşesc să se exprime adecvat în cuvinte.
3) Expresiile emoţionale contrazic declaraţiile verbale ale persoanei. O aplicaţie practică
a acestei situaţii este tehnica poligraf (detectorul de minciuni) utilizată în identificarea
comportamentului simulat, care are la bază disonanţa dintre conţinuturile verbale şi elementele
nonverbale concomitente. În general, mesajul nonverbal este mai credibil, deoarece este relativ
insensibil la controlul voluntar.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să rezolvi următorul test grilă: Din categoria mijloacelor paraverbale de expresivitate a limbajului fac parte:
a. mimica şi gestica;b. intonaţia şi intensitatea vorbirii;c. transpiraţia şi tremuril;d. niciuna din variantele de mai sus.
Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:...........................................................................................
şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect este:
b.
7.2.4. Funcţia imperativ-persuasivă
Într-o primă accepţiune, funcţia imperativ-persuasivă atestă capacitatea de a influenţa,
prin intermediul limbajului, voinţa altor persoane, de a induce altora o idee sau o stare afectivă
proprie. Această funcţie se realizează prin conţinutul semantic al mesajului, prin latura expresivă
a acestuia, dar şi printr-o serie de mijloace de persuasiune, cum sunt:
mijloace prin care solicităm unei persoane să săvârşeasc un anumit act: aluzia, apropos-
ul, rugămintea, cerinţa fermă, ordinul, comanda etc. Alegerea unuia sau altuia dintre
mijloacele existente depinde de raportul existent între emiţător şi receptor;
mijloace prin care solicităm întreruperea unor acţiuni: rugămintea, reproşul, interdicţia,
ameninţarea etc;
mijloace de convingere a interlocutorului: propunerea, invitaţia, prevenirea, sfatul, etc.
Toate aceste mijloace de persuasiune sunt importante şi utile în domeniul vânzărilor, al
actoriei, negocierii etc.
Un al doilea aspect acoperit de funcţia imperativ-persuasivă a limbajului este influenţarea
voinţei şi a stărilor afective proprii, sub formă de imbolduri, fraze autoîncurajatoare, mesaje
pozitive etc.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să răspunzi la următoarea întrebare: Enumeră cel puţin două mijloace de persuasiune prin care se solicită întreruperea unei acţiuni: ......................................................................................................................................................................................
Dacă consideri că ai răspuns corect, verifică-te mai jos. Dacă nu, atunci te rog să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Răspunsul corect la întrebarea anterioară este:
rugămintea, reproşul, interdicţia sau ameninţarea
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
7.2.5. Funcţia ludică
Funcţia ludică se referă la posibilitatea construirii prin limbaj a unor asociaţii verbale de
efect, care pot merge de la rime, consonanţe, ciocniri de sensuri, până la creaţia artistică în forma
poeziilor, proverbelor, zicătorilor, ghicitorilor etc. În alţi termeni, prin această funcţie limbajul
răspunde nevoii umane de joc, ce poate să meargă de la simplul joc de cuvinte până la creaţia
artistică.
Dacă ai înţeles paragrafele parcurse până aici, atunci te rog să completezi cuvintele lipsă în textul de mai jos: Funcţia ludică se referă la posibilitatea construirii prin limbaj a unor asociaţii verbale de efect, care pot merge de la ....................................... până la creaţia artistică în forma ....................................................etc.
Scrie aici răspunsul considerat corect de către tine:...........................................................................................
şi apoi, verifică-te mai jos dacă ai dat răspunsul corect.
Răspunsul corect este:
rime, consonanţe, ciocniri de sensuri (...) poeziilor, proverbelor, zicătorilor, ghicitorilor
Dacă ai răspuns corect, te felicit!Dacă nu, atunci trebuie să revii asupra paragrafelor parcurse până acum, pentru a le aprofunda.
Subiecte pentru autoevaluare:
Întrebări de autoevaluare
1. Care este definiţia limbajului?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Limbajul este o activitate psihică prin care, cu ajutorul limbii, se realizează comunicarea
interumană şi gândirea verbal-noţională.
2. Ce include componenta energetică, parte a mecanismelor periferice specifice limbajului
oral?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Aparatul respirator şi sistemul muscular aferent acestuia (diafragma şi muşchii intercostali)
3. Care sunt factorii de care depinde valoarea de adevăr a concluziei unui raţionament?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Valoarea de adevăr a premiselor şi respectarea normelor logicii.
4. În ce constă diferenţa esenţială dintre mijloacele de expresivitate de tip nonverbal şi
cele de tip paraverbal specifice limbajului oral?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Mijloacele de expresivitate de tip nonverbal pot să apară independent de orice exprimare
orală, în timp ce mijloacele paraverbale de expresivitate însoţesc întotdeauna vorbirea şi au
semnificaţie doar coroborate cu conţinutul semantic al celor spuse. Această funcţie se realizează
prin conţinutul semantic al mesajului, prin latura expresivă a acestuia, dar şi printr-o serie de
mijloace de persuasiune
5. Prin ce modalităţi se realizează funcţia imperativ-persuasivă a limbajului?
Scrie răspunsul tău aici:
.............................................................................................................
.............................................................................................................
.............................................................................................................
Răspunsul corect la întrebarea de mai sus este:
Funcţia imperativ-persuasivă a limbajului se realizează prin conţinutul semantic al mesajului,
prin latura expresivă a acestuia şi printr-o serie de mijloace de persuasiune specifice.
Dacă aţi terminat de răspuns la întrebările de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu materialul teoretic prezentat în acest Modul.
Nu aţi răspuns corect la toate întrebările? Nu fiţi dezamăgiţi, căci vă recomandăm să reparcurgeţi materialul teoretic şi cu siguranţă veţi putea răspunde acestor întrebări. E simplu! Puteţi de asemenea, să vă notaţi eventualele nelămuriri, pentru a le clarifica în cadrul Activităţii tutoriale (AT).Aţi răspuns corect la toate întrebările? FELICITĂRI!!! Continuaţi parcurgerea acestui Modul pentru a vă pregăti corespunzător în vederea atingerii obiectivelor stabilite pentru acest Modul.
Teste grilă pentru autoevaluare:
1. Formele de creaţie artistică, cum sunt poeziile, proverbele, zicătorile şi ghicitorile atestă una din funcţiile limbajului. Care este aceasta?
a) funcţia emoţional-expresivăb) funcţia ludicăc) funcţia de comunicared) funcţia imperativ-persuasivă
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
2. Mecanismele neuro-fiziologice ale limbajului sunt:a) latura activă şi latura pasivăb) mecanismele centrale şi mecanismele perifericec) componenta energetică şi componenta generatoared) componenta articulatorie şi cea de rezonanţă
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
3. Ansamblul regulilor de combinare a simbolurilor dintr-o limbă constituie:a) foneticab) lexiculc) vocabularuld) gramatica
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
4. Funcţia imperativ-persuasivă atestă capacitatea de a influenţa prin intermediul limbajului:
a) doar alte persoaneb) doar propria persoanăc) atât propria persoană cât şi alte persoane d) niciuna din variantele de mai sus
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
5. Sunt fenomene ce dovedesc caracterul evolutiv al unei limbi: a) intrarea în limbă a unor neologismeb) ieşirea treptată din uz a unor cuvinte (arhaisme)c) modificarea normelor gramaticale de către forurile abilitated) toate variantele de mai sus (a + b + c)
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
Dacă aţi terminat de răspuns la testele grilă de mai sus, verificaţi-vă răspunsurile date confruntându-le cu cele din tabelul următor:
Nr. întrebării Răspunsul corect:1. b2. b3. d4. c5. d
Subiecte pentru evaluare şi control
Teme pentru aprofundarea cunoştinţelor
1. Eficienţa comunicării depinde, alături de alţi factori, şi de amploarea zonei de intersecţie dintre repertoriul emiţătorului şi repertoriul receptorului. Imaginează-ţi o situaţie în care aria de intersecţie dintre repertoriile celor doi poli să fie cât mai mică, tinzând spre zero şi răspunde la următoarele întrebări / sarcini:a) Cine sunt cei doi interlocutori şi ce caracteristici au (unde trăiesc, în ce condiţii au
crescut, ce limbă vorbesc, ce deficienţe au etc.)?b) Identifică cel puţin 5 elemente (semne, simboluri, gesturi etc.) care, dincolo de
diferenţele extreme dintre cele două persoane, rămân totuşi în zona comună a celor două repertorii. Argumentează caracterul universal al acestor elemente.
c) Descrie minimum 5 elemente care se află în afara zonei de intersecţie a repertoriilor celor doi interlocutori. Argumentează caracterul local, specific al acestora.
Termen: sfârşitul săptămânii 6.
Teste grilă:
1. Funcţia de comunicare a limbajului rezidă în:a) influenţa asupra voinţei proprii şi asupra voinţei altorab) dobândirea unor cunoştinţe noic) transmiterea şi recepţia de informaţiid) exprimarea stărilor emoţionale şi a atitudinilor
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
2. Modificarea în timp a semnificaţiei atribuite unor cuvinte atestă:a) caracterul social-istoric al limbiib) caracterul evolutiv al limbiic) evoluţia ontogenetică a limbajului
d) caracterul subiectiv al limbajuluiRăspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
3. Dimensiunile funcţionale ale limbajului oral sunt:a) emisia şi recepţia de informaţiib) ascultarea şi vorbireac) citirea şi scriered) mecanismele centrale şi mecanismele periferice
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
4. Fonetica reglementează: a) repertoriul sunetelor dintr-o limbă şi modul de articulare al acestorab) ansablul cuvintelor din limba respectivăc) regulile de combinare a simbolurilor în structuri cu sensd) niciuna din variantele de mai sus
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
5. Mijloacele emoţional-expresive specifice limbajului nonverbal se referă la: a) mijloace prin care solicităm unei persoane să săvârşeasc un anumit actb) mijloace prin care solicităm întreruperea unei acţiuni c) mijloace de convingere a interlocutoruluid) niciuna din variantele a), b) sau c)
Răspunsul pe care îl consideri corect este: ............................
Rezumatul acestui Modul
Limba reprezintă un ansamblu de mijloace lingvistice (fonetice, lexicale şi gramaticale) cu
ajutorul carora se realizează comunicarea interumană; ea este o realitate extraindividuală cu
caracter social-istoric şi evolutiv.
Limbajul este o activitate psihică prin care, cu ajutorul limbii, se realizează comunicarea
interumană şi gândirea verbal-noţională. Din punct de vedere funcţional, limbajul presupune
o dimensiune activă, implicată în emisia de semnale şi o dimensiune pasivă responsabilă de
recepţia şi decodificarea semnalelor
Principalele funcţii ale limbajului sunt funcţia de comunicare, funcţia cognitivă, funcţia
emoţional-expresivă, funcţia imperativ-persuasivă şi funcţia ludică.
Bibliografie obligatorie
Bibliografie disponibilă on-line
Exemplu – link: ......................................
Bibliografie suplimentară (facultativă)
Golu, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de
mâine;
Stan, R. (2006). Limbajul. În Bonchiş E. (coord.), Psihologie gerenală, Oradea, Editura
Universităţii din Oradea;
Zlate, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucureşti, Editura Pro Humanitate;
BIBLIOGRAFIE
Golu, M. (2000). Fundamentele psihologiei, Bucureşti, Editura Fundaţiei România de mâine;
Miclea, M. (1999). Psihologie cognitivă. Modele teoretico-experimentale (ed. a II-a revăzută),
Iaşi, Ed. Polirom;
Miller, G.A. (1956). The magical number seven, plus or minus two: Some limits on our capacity
for processing information, Psychological Review, 63, 81-97;
Preda, V. (1991). Atenţia. În Radu, I. (coord.), Introducere în psihologia contemporană, Cluj-
Napoca, Editura Sincron;
Ribot, T. (1924/2000). Atenţia şi patologia ei (ediţie în limba română, traducere de Leonard
Gavriliu), Bucureşti, Ed. Iri;
Roşca, A. (1976). Psihologie generală, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.