magia copilariei2

5/6/2018 magia copilariei2 - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/magia-copilariei2 1/95

1

EPUBLICATIE ON-LINE PENTRU CADRELE DIDACTICE SI NU NUMAI

CAIUTIANUL 1, NR. 2, IULIE 2011

ISSN 2246-9281ISSN-L = 2246-9281

COORDONATORI:Prof. GABRIELA TOSA

Ins.IRINA ANDRONACHE

TEHNOREDACTOR

Prof. GABRIELA TOSA

ADRESA DE CORESPONDENTA:e-mail:[email protected]



2

,,Daca pe acest pamant ar fi atatea flori cate

poate cuprinde ochiul unui copil, ne-ar fi teama

sa mai purtam atatea razboaie”

VICTOR HUGO

SUCCES IN TOTCEEA CEFACETI!



3

Intedisciplinaritatea – aspect inovator alsistemului de învăţământ modern

Motto:,,Ia un surâs,/ Dăruieşte-l celui ce nu l-a avut niciodată./Ia o rază de soare,/ Fă-o să zboare acolo unde domneşte noaptea./Descoperă un izvor,/ Scaldă-l pe cel ce trăieşte în nămol./Ia o lacrimă,/ Aşeaz-o pe obrazul celui ce nu a plâns niciodată./Ia curajul,/ Pune-l în sufletul celui ce nu ştie să lupte./

Descoperă viaţa,/ Povesteşte-o celui ce nu ştie s-o înţeleagă./Ia speranţa/ Şi trăieşte în lumina sa./Ia bunătatea/ Şi dăruieşte-o celui ce nu ştie s-o dăruiască./Descoperă dragostea/ Şi f ă-o cunoscută lumii întregi”.

(Mahatma Ghandi)

Promovarea interdisciplinarit ăţ ii constituie un element definitoriu al progresuluicunoaşterii. În lucrarea „Programe de învăţământ şi educaţie permanentă” autorul L.D. Hainaultaprecia că: „Se acord ă mai mult ă importan ţă omului care merge decât drumului pe care îl

urmeaz ă . Ast ă zi disciplinele sunt invadate de un gigantism care le înă bu şă , le abate de la rolul lor simplificator şi le închide în impasul hiperspecializ ă rii. Inconvenientele tot mai evidente ale

compartiment ă rii, necesitatea din ce în ce mai manifest ă a unor perspective globale şicontestarea unui devotament fa ţă de obiect care face ca omul să fie uitat, au dus treptat la

conceperea şi la promovarea a ceea ce s-a numit interdisciplinaritate” (Hainault L.D., 1981).Încă din cele mai vechi timpuri, problema interdisciplinarităţii a preocupat filosofii şi

pedagogii: sofiştii greci, Plinius, Comenius şi Leibnitz; la noiîn ţar ă: Spiru Haret, Iosif Gabrea,

G. Găvănescu, iar între numeroşii pedagogi contemporani trebuie amintit George Văideanu.

Acesta considera că interdisciplinaritatea „implică un anumit grad de integrare între diferite

domenii ale cunoaşterii şi între diferite abodări, ca şi utilizarea unui limbaj comun, pemiţândschimburi de ordin conceptual şi metodologic” (Văideanu G., 1988, Educaţia la frontiera dintre

milenii, Editura Politică, Colecţia ,,Idei contemporane”, Bucureşti, 1988).

Interdisciplinaritatea este o formă de cooperare între discipline ştiinţifice diferite, care se

realizează în principal respectând logica ştiinţelor respective, adaptate particularităţilor legii

didactice şi-l ajută pe elev în formarea unei imagini unitare a realităţii, îi dezvoltă o gândire



4

integratoare.

Interdisciplinaritatea se impune ca o exigenţă a lumii contemporane supusă schimbărilor,

acumulărilor cognitive în diferite domenii ale cunoaşterii.

În perioada contemporană reforma conţinuturilor învăţământului românesc a creat cadrul

unor transformări la nivelul curriculumului, între care se distinge perspectiva interdisciplinar ă.

Interdisciplinaritatea se refer ă şi la transferul metodelor dintr-o disciplină într-alta,

transfer cu grade diferite de implicare sau finalizare.

În procesul de învăţământ se regăsesc demersuri interdisciplinare la nivelul corelaţiilor minimale

obligatorii, sugerate chiar de planul de învăţământ sau de programele disciplinelor sau ariilor

curriculare.

În înf ă ptuirea unui învăţământ modern, formativ, consider ăm predarea – învăţarea

interdisciplinar ă o condiţie importantă. Corelarea cunoştinţelor de la diferitele obiecte deînvăţământ contribuie substanţial la realizarea educaţiei elevilor, la formarea şi dezvoltarea

flexibilităţii gândirii, a capacităţii lor de a aplica cunoştinţele în practică; corelarea cunoştinţelor

fixează şi sistematizează mai bine cunoştinţele, o disciplină o ajută pe cealaltă să fie mai bine

însuşită.

Predarea – învăţ area, în ciclul primar, prin corelarea obiectelor de studiu reprezint ă

noul în lec ţ ii, care activează pe elevi, le stimulează creativitatea şi contribuie la unitatea

procesului instructiv – educativ, la formarea unui om cu o cultur ă vastă.Legătura dintre discipline se poate realiza la nivelul conţinuturilor, obiectivelor, dar se

creează şi un mediu propice pentru ca fiecare elev să se exprime liber, să-şi dea frâu liber

sentimentelor, să lucreze în echipă sau individual.

Interdisciplinaritatea este „o formă de cooperare între discipline diferite cu privire la o

problematică, a cărei complexitate nu poate fi surprinsă decât printr-o convergenţă şi o

combinare prudentă a mai multor puncte de vedere.” (Cucoş C., „Pedagogie”, 2002, pag. 221).

Interdisciplinaritatea implică stabilirea şi folosirea unor conexiuni între limbaje

explicative sau operaţii, cu scopul diminuării diferenţelor care apar între disciplinele de

invăţământ, clasice.

Predarea şi învăţarea unei discipline au dezavantajul că folosesc perceperea secvenţială şi

insular ă a realităţii unice f ăcând-o artificială. Din acest motiv este necesar ă realizarea unor

conexiuni, între anumite discipline şcolare pentru o percepere unitar ă şi coerentă a



5

fenomenologiei existenţiale.

În învăţământul preuniversitar, (conform lui Văideanu, 1988, p. 250-252) se pot

identifica trei direcţii ale interdisciplinarităţii :

1. la nivel de autori de planuri, programe, manuale şcolare, teste sau fişe de evaluare;

2. puncte de intrare accesibile profesorilor în cadrul proceselor de predare – evaluare (în acest

caz programele r ămân neschimbate);

3. prin intermediul activităţilor nonformale sau extraşcolare.

Intervenţia profesorului determină corelaţii obligatorii prevăzute de programele şcolare şi

impuse de logica noilor cunoştinţe, fapt ce duce la interdisciplinaritate.

Interdisciplinaritatea se mai poate baza şi pe :

1. cultura bogată, interdisciplinar ă a profesorului;

2. pe echipe de profesori cu specialităţi diferite, care să predea ,,în echipă”, (fie numai un grupde discipline, predate la aceeaşi clasă, fie aceleaşi discipline urmărite pe orizontală şi pe

verticală).

De exemplu, curriculum-ul de Ş tiin ţ e ofer ă un punct de plecare în predarea integrată a

disciplinelor din aria curricular ă Matematică şi ştiin ţ e ale naturii. Acest curriculum a fost

conceput cross-curricular, pornind de la domeniile biologie, fizică , chimie şi de la temele comune

acestora (funcţionarea pârghiilor – funcţionarea sistemului locomotor, componentele organice şi

anorganice ale organismelor, formarea imaginii la ochi – funcţionarea unui aparat de fotografiatetc.). Astfel obiectivele curriculum-ului de Ş tiin ţ e vizează:

observarea şi interpretarea proceselor naturale care au loc în mediu;

înţelegerea impactului proceselor naturale asupra activităţilor umane şi al activităţilor umane

asupra mediului;

investigare unor interdependenţe în şi între sisteme fizice, chimice şi biologice;

încurajarea elevilor pentru asumare de responsabilităţi şi pentru cooperare.

Competen ţ ele ce se urmăresc a fi formate prin curriculum-ul de Ş tiin ţ e se refer ă la

comunicare, studiul individual, înţelegerea şi valorificarea informaţiilor tehnice, relaţionarea la

mediul natural şi social; la acestea se adaugă formarea unor aptitudini precum:

♦ grija faţă de mediul natural;

♦ interesul pentru explicarea raţională a fenomenelor din mediu;

♦ stimularea curiozităţii şi a inventivităţii în investigarea mediului apropiat.



6

În scopul formării acestor competenţe şi atitudini, vor fi valorificate cunoştinţe privind

mediul natural, individul, grupul de indivizi, relaţiile dintre indivizi şi dintre indivizi şi mediu,

fenomenele şi interacţiunile specifice acestora, modificările mediului ca urmare a intervenţiei

omului. Lecţiile pot fi structurate pe teme, în care se pot face legături cu subiecte abordate la alte

discipline: „Omul şi mediul să u de via ţă ” ce cuprinde:

Principalele organe şi sisteme şi funcţiile organismului uman;

Relaţiile omului cu alte vieţuitoare;

Igiena mediului de viaţă;

Poluarea mediului;

Interacţiunea plantelor cu aerul, apa, solul şi intervenţia omului.

sau „Sisteme”:

Legătura dintre plante şi animale: lanţuri trofice, relaţii inter- şi intraspecifice; Evoluţia sistemelor biologice: plante, animale şi om.

Un conţinut şcolar structurat în chip interdisciplinar este mai adecvat realităţii descrise şi

asigur ă o percepere unitar ă şi coerentă fenomenelor. Astfel avantajele interdisciplinarit ăţ ii sunt

multiple:

a. Permit elevului să acumuleze informaţii despre obiecte, procese, fenomene care vor fi

aprofundate în anii următori ai şcolarităţii;

b.

Clarifică mai bine o temă f ăcând apel la mai multe discipline;c. Creează ocazii de a corela limbajele disciplinelor şcolare;

d. Permite aplicare cunoştinţelor în diferite domenii;

e. Constituie o abordare economică din punct de vedere al raportului dintre cantitatea de

cunoştinţe şi volumul de învăţare.

Predarea interdisciplinar ă pune accentul simultan pe aspectele multiple ale dezvoltării

copilului: intelectuală, emoţională, socială, fizică şi estetică. Interdisciplinaritatea asigur ă

formarea sistematică şi progresivă a unei culturi comunicative necesare elevului în învăţare,

pentru interrelaţionarea cu semenii, pentru parcurgerea cu succes a treptelor următoare în

învăţare, pentru învăţarea permanentă.

Perspectiva interdisciplinar ă facilitează elevului "formarea unei imagini unitare asupra

realităţii" şi dezvoltarea unei "gândiri integratoare" (Stanciu, M., Reforma conţinuturilor

învăţământului. Cadru metodologic, 1999, Iaşi, Polirom, p.165). Corelaţiile interdisciplinare sunt



7

legături logice între discipline, în sensul că explicarea unui fenomen solicită informaţii şi metode

studiate la diferite materii. Acestea pot fi spontane sau planificate şi pot fi legate de definirea

unor concepte/ noţiuni, de utilizarea unor metode sau instrumente în contexte noi, de transferul

unor valori şi formarea unor atitudini prin diferite discipline.

Profesor învăţământ primar, Deteşan Mirela CameliaGimnaziul de Stat ,,Traian”, Târnăveni, jud. Mureş

Structură: Gimnaziul de Stat ,,Decebal”, Bobohalma, jud. Mureş

INFLUENTA MEDIULUI ASUPRA SANATATII COPILULUI

In present Romania trece printr-o perioada de ample transformari economice , social- politice si culturale. Totusi se pare ca in ultimul timp , omul , cu puterile sale nemarginite , a dusTerra pe marginea prapastiei , smulgandu-i tot ce s-a putut si dandu-I inapoi prea putin . Mediulinconjurator , asa cum ni se prezinta el astazi , in mare parte fiind creatia omului , poate influentaevolutia societatii umane. Degradarea continua a mediului , care se petrece sub ochii nostrii , esteun element major al crizei de civilizatie si se datoreaza interventiei omului in natura . Apa ,aerul , pamantul –toate au fost infestate , natura insasi fiind pusa sub semnul intrebarii. In ultimultimp se vorbeste de ,,efectul de sera” al Pamantului, care este intadevar o amenintare serioasa .De foarte multa vreme in atmosfera exista concentratii mari de gaze cu effect de sera , cum suntvaporii de apa , gazelle carbonice , metanul si oxizii de carbon.

Activitatea umana constitue cauza aruncarii in atmosfera a unei cantitati mari de gaze cuefect de sera. Sporirea efectului de sera a declansat o noua incalzire planetara de o amploaredeosebita pe parcursul traectoriei , precum si schimbarea climei.Este timpul ca fiecare dintre noisa analizeze daca modul lui de viata este sufficient de echilibrat , astfel incat sa protejezesanatatea si calitatea mediului. Pregatirea in sprijinul naturii incepe de la varsta copilariei. Este bine ca omul de maine sa stie ce este bine si ce este rau in raport cu ,,natura mama” , pentru camai tarziu tanarul , iar apoi adultul , sa actioneze in consecinta. Amplele transformari prin caretrece omenirea in present impun necesitatea educatiei ecologice de la cea mai frageda varsta .Peste tot in lume educatia ecologica este o prioritate a zilelor noastre. Educatia ecologica are , defapt semnificatia deprinderii unui anumit mod de viata. Abordarea ei prezinta anumite particularitati metodice . Educatia ecologica permite formarea de la varsta timpurie , a uneiatitudini a copiilor fata de tot ce-i inconjoara, ii ajuta sa-si formeze comportamente specifice .Educatoarele au sarcina sa explice copiilor ca fara factorii naturii viata nu este posibila . Decifactorii nturali trebuie protejati. Este important ca prescolarii si scolarii mici sa inteleaga rolulfactorilor naturali in viata noastra , deoarece cunostintele care sunt capatate in primii ani de viataai copilului vor fi mai temeinic consolidate si aplicate in practica decat cele pe care le vor primimai tarziu , in urmatorii ani. Activitatile de cunoasterea mediului le faciliteaza copiilor contactulcu lumeainconjuratoare , prin intermediul operatiilor intelectuale . Activitatile acestea se pot desfasura sau pot fi initiate cu predilectie in zona ,,Coltul casutei” , ,,Coltul viu” sau chiar in zona,,Biblioteca”



8

;dar bineinteles urmarindu-se parcurgerea programei, insa intr-un mod cat mai atractiv si firesc pentru copii.

Incursiunile copiilor in lumea inconjuratoare , cu obiecte, finite, fenomene diverse , iisensibilizeaza cu privire la frumusetile naturii , dezvoltandu-le atat gustul pentru a cerceta tainelenaturii , dar si de a ocroti natura.Prin diferite activitati , diafilme planes , copiii vor fi condusi in

intelegerea faptului ca fiecare organism viu , fiecare specie ( planta, animal , om ) are un rol binedefinit in natura si ca acest rol s-a consolidate de-alungul evolutiei speciei si disparitia unoradintre ele va atrage dereglari ireversibile din care fac parte , deoarece intre toate speciile exista olegatura , o relatie naturala ; fiecare organism are nevoie de hrana deoarece altfel nu poate trai.Astfel omul se nraneste cu produse animale ; animalele se hranesc cu plante ( furaje ) , care larandul lor capteaza energie solara si produc cu ajutorul ei substante organice din substanteanorganice.

Inca de mici copiii trebui sa stie ca dezvoltarea armonioasa fizica si intelectualaa finite umane este posibila intr-un mediu natural curat , lipsit de poluare , in care natura sisocietatea sunt in deplina armonie . Vicierea modului de viata prin zgomote , praf , substantetoxice , simpla aruncare a unei hartii , sau a unei pungi de plastic in iarba , reprezinta atatea cause

de degradare a, de dereglare a functiilor mediului , ce duce inevitabil la cresterea frecventei unor boli destul de grave . Copiii si omul in general , trebuie –atunci cand fac plimbari in parc , mergin excursii sau in tabere sau cand pur si simplu pasesc in mijlocul naturii –sa constientizeze cadatoreaza naturii intregul sau respect , caci natura , cu flora si fauna ei , ofera posibilitatinemarginite de reconfortare fizica si psihica.

Plimbarile organizate in parc si excursiile la padurea din orasul ALEXANDRIA , au putut da multe raspunsuri la intrebarile copiilor . Copiii au vazut multi copaci tineri si batrani .Au vazut prin copaci asezate casute (cantine) pentru pasarele si au intrbat : ,,De ce sunt acestecasute in copaci ?” , ,,Cine le-a pus acolo?” . Am cautat sa le explic ca aceste casute sunt pentru pasarele , pentru a le pune mancare mai ales in timpul iernii , cand este ger , iar copacii si pamantul sunt acoperiti cu zapada , pasarelele nemaigasindu-si hrana . Copiii si-au exprimat

dorinta de a construi si ei asa casute pentru pasarele , in copacii din curtea gradinitei sis a lehraneasca pe timpul iernii.In padure am vazut cum oamenii plantau mici copacei in locul celor care s-au uscat . Am

vazut de asemenea crengi si copaci rupti . Padurarul ne-a explicat ca unii au fost rupti de vant iar altii au fost taiati si rupti de oameni rai . Le-am explicat copiilor ca defrisarea ( taierea padurilor )aduce oamenilor pagube immense , cum ar fi producerea alunecarilor de teren , inundatii , sivanturi puternice. Disparand copacii , aerul devine mai poluat . Padurea este o cetate verde careofera hrana si adapost animalelor si pasarilor. Le-am explicat copiilor ca pasarelele isi fac cuiburiin arbori pentru a fi ferrite de caldura puternica a soarelui si de ploi. La un moment dat copiii s-au strans in jurul unui copac . In trunchiul copacului era o scorbura .

I-am intrebat pe copii daca stiu ce este aceasta , iar ei au raspuns ca este o scorbura unde

se adapostesc veveritele . Alte animale se adapostesc in tufisurile din padure . Am vazut prin padure alaturi de iarba si flori , fluturi de culori diferite :albi , albastrii, galbeni . Le-am explicatcopiilor ca ei se inrfupta din nectarul parfumat al florilor . Atentia copiilor a fost atrasa de unzgomot . Au ascultat cu atentie si au vazut pe un copac o ciocanitoare care batea tare cu ciocul inscoarta copacului. Unii au spus ca aceasta mai este numita si doctoral padurii . Eu am completatca ciocanitoarea aduna insectele daunatoare care ar putea usca copacii . Copiii au observat ca printer ierburi misunau fel de fel de insecte . Le-am spus ca fiecare vietate , fie mica , fie mare ,trebuie sa-si caute hrana in padure . In anotimpul toamna , copiii au observat cu parere de rau ca



9

padurea este trista , pasarelele nu mai canta , sunt in numar mai mic , pentru ca unele au plecat intarile calde .

Am concluzionat ca padurile sunt izvor de sanatate pentru oameni si adapost pentru pasari ,insecte si animale . Intorcandu-ne la gradinita , am purtat o discutie referitor la ceea ce am vazutla padure . Le-am explicat copiilor ca tot ceea ce ne inconjoara trebuie ocrotit, de aceea trebui sa

protejam pasarile , sa nu le distrugem cuiburile , sa le hranim , san u strivim micile gaze , sa protejam copacii , san u rupem florile si iarba , pentru ca fiecare vietate plange si sufera ca un om. Pentru a avea padurea sanatoasa nu trebuie sa aruncam resturi menajere la intamplare atuncicand mergem la padure , san u facem focul in padure . Disparand copacii aerul devine mai poluat. In timpul excursiei la Gradina Botanica din Bucuresti , copiii au observat multitudinea de plante de culori diferite , diferite soiuri de pomi si de copaci. Am observat ca florile sunt ingrijitede gradinari , sunt parcelate pe categorii si inscriptionate cu tablite pe care e scris denumireafiecarei plante . In urma excursiilor , plimbarilor si vizitelor effectuate si desenele copiilor s-auschimbat radical .Copiii au redat in desenele lor ceea ce au observat si ce le-a placut cel maimulAcestora , le starnesc curiozitatea toate aspectele noi , fapt ce se manifesta prin noianul deintrebari ce ni le adreseaza . Prin raspunsul pe care noi , parintii , adultii in general il dam , prin

interpretarea noastra , conducem copiii la intelegerea relatiilor dintre unele fenomene sirezultatul acestora .Am ajutat copiii sa depaseasca aceasta etapa printr-o educatie ecologica inconformitate cu particularitatile lor de varsta . Pentru a realize acest lucru ne-am propusurmatoarele obiective:

• Sa cunoasca finite si fenomene din mediul inconjurator si unele caracteristici aleacestora ;

• Sa-si insuseasca unele cunostinte din domeniul ecologiei prin activitati cu character experimental si demonstrativ;

• Educarea capacitatii de a ocroti , proteja si respecta natura;• Cultivarea dragostei pentru Terra cu tot ce intra in componenta acesteia :ape, plante,

animale.;

• Constientizarea necesitatii de a economisi resursele naturale;• Educarea copiilor in sensul pastrarii sanatatii mediului natural in care traiesc;• Antrenarea lor in actiuni menite sa contribuie la ingrijirea unor arbori , a spatiilor

verzi .Pentru a realize aceste deziderate am proiectat actiuni care au trezit interesul copiilor ,

determinandu-I sa participle active la tot ceea ce au observat. Am utilizat cu deosebita eficientaobservarile asupra mediului inconjurator, jocuri distractive , povestiri , diafilme , diapozitive, plimbari, vizite , discutii libere , convorbiri organizate .Am facut cu copiii unele ( experiente )experimente ca ,,Ziua si noaptea” , ,,Cum se invarteste Pamantul” ,,,Stiati ca?”.Pe baza datelor culese in timpul plimbarilor si excursiilor am amplificat discutia despre pericolul la care esteexpus Pamantul , citind si comentand imagini suggestive si raspunzand la intrebarile copiilor:”Ce

este Pamantul?”, “Ce este o planeta?”, “Ce s-ar intampla daca ar muri Pamantul?” Le-am adus lacunostinta pericolul disparitiei unor planete ; efectul negativ al vanarii unor animale si pasariaflate pe cale de disparitie , pericolul poluarii apelor , aerului , in conditiile in care ele constituiehrana unor vietuitoare ; actiunile nefaste ale omului si urmarile lor.

Folosind metodele formative si active-participative care solicita procesele psihicesuperioare de cunoastere ne-am axat pe invatarea prin actiune , prin cercetare , descoperire ,experimentare problematizare , etc.

Una dintre modalitatile prin care noi am reusit sa trezim copiilor sentimente positive , de



10

bucurie , de satisfactie , de pretuire si de ocrotire a fost cea a povestirilor illustrate : “O fapta buna”, “Asa da!, Asa nu!”, “Povestea unei picaturi de apa. “, “Omul–prieten si dusman alPamantului.

Astfel sub indrumarea noastra copiii au posibilitatea de a ingriji , de a ocroti frumusetea ,gingasia si fragilitatea lumii vii .

Participand la activitati practice ca:” Ce s-ar intampla daca ar muri Pamantul?” , “Ce seafla sub Pamant?”etc., am inteles ca ei doresc sa afle cat mai multe lucruri despre Pamant.,despre “Enigmele”Pamantului. In concluzie putem spune ca nu exista actiuni anume pentru oeducatie ecologica , ci prin toate activitatile si actiunile ce le desfasuram in gradinita, copiii isi pot insusi numeroase notiuni si cunostinte despre problematica ecologica.Curiozitatea lor duce laacumularea de cunostinte multiple despre mediul inconjurator , despre protectia lui.

Activitatile cu caracter ecologic le-am finalizat intotdeauna si cu unele sugestii pentru parinti ca:

• “Invatati copiii sa ocroteasca tot ce e viata pe Pamant”• “Nu lasati reziduri menajere la picnic”• ,,Mergeti cu copiii in excursii”

• ,,Cititi-le copiilor curiozitati de pe glob”Iata deci ca gradinita face primii pasi in formarea unei conduite ecologice care presupuneactiuni concrete pentru conservarea , gospodarirea si protectia naturii.

De la gradinita ecologia devine un cuvant usual pentru toti copiii. Respectarea normelor si regulilor de comportare civilizata atrage dupa sine aprecierea comportamentelor de protectie ,de ocrotire si de ingrijire a mediului

Daca respecta normele si regulile , copiii trebuie apreciati si premiati de educatoare si de parinti.

Copiii devin inventivi , gasesc solutii scot la iveala probleme pe care adultii se fac ca nule au , nu le vad , isi exerseaza imaginatia pentru a le da o mana de ajutor rezolvarii problemelor comunitatii.

Incheiem prin urmatorul citat :“Sa privim inca o data Pamantul acesta drag, pe care fosnesc plopii si canta ciocarlia , sisa-i aratam mai mult decat oricand dragostea noastra….Sa-i privim muntii si pasarile in noualumina ce s-a deschis asupra lui, si sa-l invaluim intr-o dragoste noua mai adanca si maifierbinte.”

INSTITUTOR: SISU MIHAELAGRAD.CU PN. NR.1ALEXANDRIA

INSTITUTOR: BOANGHER ALINAGRAD.CU PP NR.6 ALEXANDRIA, TELEORMAN



11

GRUPUL DE APARTENENTA

Experienţa de grup se poate asemăna cu viaţa unui om. Grupul se naşte, creşte şi sedezvoltă, ajunge la maturitate, iar după aceea moare, pentru a se naşte din nou.În timp, grupul se dezvoltă atât în ceea ce priveşte relaţiile între membrii săi cât şi în privinţa

activităţilor pe care le desf ăşoar ă, dând naştere unor noi experienţe de viaţă care pot influenţa pentru mult timp şi în mod decisiv viaţa persoanelor care-l formează.Acest itinerariu este semnat de prezenţa anumitor etape pe care vă propun să le analizăm

împreună.Formarea unui grup: ”Ce frumos este să fim împreună!”

Atunci când un grup se naşte în oratoriu sau în parohia noastr ă se datorează prezenţeiunui animator (preoţi, surori, tineri responsabili) sau a unui grup de educatori care caută să deaun r ăspuns concret nevoilor pe care le întâlnesc în rândul tinerilor; tr ăind în mijlocul lor, ei caută să înţeleagă aspiraţiile şi dorinţele lor profunde. Pentru a da un r ăspuns acestor „nevoi”, mulţialeg să întemeieze un grup.

Atunci când tinerii intr ă pentru prima dată într-un grup sunt preocupaţi să nu o facă cu

prejudecăţi ori punând bariere. Fiecare vrea să comunice o imagine de sine frumoasă şi să fiesimpatizat de cei din jur, chiar dacă la început trebuie să înfrunte anumite obstacole legate deacceptarea celor care fac parte deja din grup.La începutul experienţei de grup în viaţa lor predomină un sentiment de nesiguranţă care îi face să se întrebe: Voi fi acceptat? Cum voi reuşisă mă înţeleg cu ceilalţi din grup? Găsesc ceva în grupul acesta care să mă satisfacă?

Primul lucru pe care îl fac deseori tinerii la începutul unei astfel de experienţe, este acelade a-i observa pe ceilalţi, de a „studia” cum se mişcă lucrurile în jurul lor. Există în acestmoment şi o anumită dependenţă faţă de animatori sau faţă de cei care au deja un rol în grup.Pentru a fi pe placul educatorilor, la început se angajează f ăr ă probleme în realizarea unor lucrurimărunte. În acest moment sunt preocupaţi să spună nu atât ceea ce gândesc ei cu adevărat dar ceea ce place grupului şi animatorilor responsabili să audă. Am putea spune că la început tinerii

obişnuiesc să îşi pună o mască din dorinţa de fi bine văzuţi. De aici, dorinţa lor de a apărea aşacum ceilalţi ar dori ca ei să fie, şi nu aşa cum sunt în realitate. Chiar limbajul folosit la începuteste unul impersonal excluzând astfel o implicare personală deosebită.

Treptat însă se naşte şi dorinţa de a descoperi cine sunt cu adevărat ceilalţi membri aigrupului şi totodată de a comunica mai mult cu cei care au un cuvânt de spus în interiorulgrupului (liderii informali). În jurul câtorva tineri-lideri se nasc şi nişte grupuleţe mai mici sausubgrupuri care caută să propună experienţe în care se regăsesc mai mult. Astfel sub îndrumareaanimatorilor se clarifică anumite obiective pe care grupul şi le propune şi se fac anumite alegericât priveşte experienţele care se vor tr ăi împreună. În acelaşi timp se iau hotărâri privitoare laanumite aspecte de organizare cum ar fi locul, orarul, durata şi conţinutul întâlnirilor.Animatorii au rolul de a descoperi şi a da o orientare pozitivă acestor energii care emană în

interiorul grupului, implicându-i pe membrii acestuia în realizarea unor activităţi care să consolideze viaţa şi organizarea sa.Faze conflictuală şi a crizei într-un grup

După ce a trecut „luna de miere”, în viaţa grupului apar şi conflictele. Cred că nici unuldintre voi nu se simte bine atunci când cineva din interiorul grupului:

• îţi porunceşte ceva (“Termină imediat!”)• te ameninţă (“Dacă nu termini imediat, atunci ...)• te dădăceşte (“N-ai voie să faci aşa ceva.”)



12

• te învinuieşte (“Faci atâta gălăgie!”)• îţi spune ce faci (“Mă provoci permanent.”)• te interoghează (“Unde ai fost ieri sear ă?”)

Totuşi “cine vorbeşte, nu împuşcă“, iar atunci când există un conflict trebuie să vedem mai

întâi cum poate fi organizată comunicarea pentru a ajunge la o perspectivă comună în rezolvareaconflictului şi a problemelor care se află la baza acestuia.Prima condiţie pentru a-l depăşi este voinţa de a înţelege intenţiile celuilalt.Ameninţările, învinuirile, afirmările nu-şi au locul aici. Ele trebuiesc înlocuite cu dorinţa de a

explica şi de a înţelege de unde a pornit totul. În situaţii conflictuale, partenerii îşi exprimă poziţia şi prin intermediul limbajului corporal. Acest limbaj exprimă propriile sentimente, chiar şi atunci când prin cuvinte vrem să susţinem cu totul altceva. Dacă nu reuşim să ne exprimămsuficient sentimentele sau să le înţelegem pe ale celuilalt, creăm neînţelegeri şi probleme.

Pentru a vedea cât de mult suntem obişnuiţi să folosim limbajul trupului în aplanareaconflictelor vă propun un exerciţiu pentru a simula următoarele sentimente: agresiv - furios -ameninţător - violent - cool - expectativ - temător - supus - plictisitor - moale - tare -

deschis - închis - indecis - impunător - relaxat - tensionat - detensionat - gata de a facecompromisuri - clar - cu două sensuri.Un rol important în aplanarea constructivă a conflictelor îl are limbajul trupului. Acest limbaj înseamnă, pe lângă mimică şi gesturi, modulaţiile vocale, precum şi îmbr ăcămintea.

REGULI DE JOC:Fiecare cuvânt va fi scris pe un bileţel. Tinerii vor primi câte două bileţele de acest fel şi

vor mima cuvintele scrise pe ele. Ceilalţi vor încerca să ghicească despre ce cuvinte este vorba.Evaluarea importanţei limbajului trupului se va face luând ca element de referin ţă următoareledouă întrebări:

1. Cum pot fi exprimate sentimentele pentru ca ceilalţi să le înţeleagă şi să reacţioneze înmod corespunzător faţă de ele?

2. Sentimentele celorlalţi pot fi percepute şi interpretate ca atare?

Plecând de la toate aceste amănunte, trebuie să nu ne agităm prea mult când apar conflicte în interiorul grupului, dat fiind că ele sunt inevitabile în viaţa de grup şi pot deveni oocazie pentru a creşte. De obicei ele apar atunci când există dorinţa de a face un pas înainte, cândvrem să ne apropiem mai mult de ţintă. Faptul că nu sunt un lucru negativ în viaţa grupului nuînseamnă că trebuie ignorate sau sufocate imediat, dar este bine să fie corect analizate şirezolvate. Conflictele pot fi diferite: unele de moment, altele mai lungi; unele la nivel de

obiective şi de organizare, altele la nivel de relaţii între membri… . Pentru a le depăşi este nevoiesă facem din când în când o evaluare – verificare între ceea ce se întâmplă cu grupul în acestmoment şi obiectivele pe care ni le-am propus la început. Dacă aceste conflicte s-au iscat dincauza nemulţumirii faţă de organizarea existentă în interiorul grupului, acest lucru se poateremedia cu uşurinţă.

Mai grav însă este atunci când nemulţumirea pune în discuţie scopul grupului şiobiectivele sale cele mai importante. În această situaţie trebuie să fim prudenţi, ca să nuschimbăm obiectivele grupului doar în funcţie de ceea ce este la modă. Dacă nu se face acest



13

lucru, se poate ajunge la destr ămarea grupului, deoarece fiecare va trage grupul în direcţia care ise pare mai potrivită. Alte conflicte pot lua naştere şi din cauza unor chestiuni afective. Dincolode cauzele care stau la originea lor, trebuie să ştim că pentru a le rezolva nu există reţete magice,dar trebuie să apelăm la capacităţile, intuiţiile şi mijloacele cele mai potrivite care ne pot ajuta să le depăşim.

Faza organizării şi a integrării în grup:Spre norocul nostru, faza conflictuală nu durează veşnic. Odată depăşite perioadele decriză şi conflict, ies la iveală noi energii pentru a merge înainte. De obicei când conflictele aufost rezolvate, lucrurile iau o întorsătur ă pozitivă atât cât priveşte organizarea activităţilor cât şiîn ceea ce priveşte integrarea relaţiilor dintre membrii grupului. Liderii informali care seformează în interiorul grupului nu se mai întrec pentru putere, ci caută să colaboreze între ei pentru îndeplinirea obiectivelor. Puterea de decizie este „împăr ţită” între toţi, iar animatorii aumisiunea de a îndruma pe fiecare în asumarea responsabilităţilor sale.

Apar însă riscuri noi în interiorul grupului, cum ar fi cel de a se închide pentru că „suntem cei mai buni”, f ăr ă a mai căuta un dialog şi cu alte persoane din afara grupului şi asta pentru că „ne înţelegem bine între noi iar acest lucru ne este de ajuns”. Integrarea este reuşită

atunci când grupul reprezintă într-adevăr un centru vital de interes pentru toţi membrii săi şi toţise simt pe deplin parte din el, colaborează şi sunt uniţi. Membrii grupului se simt totodată implicaţi în alegerile pe care le fac şi devin mai responsabili. Atunci când acest nivel deresponsabilitate în viaţa grupului este atins, este important să nu ne oprim la ceea ce am realizat,ci să continuăm să descoperim noi căi pentru a menţine grupul atent şi receptiv, faţă de sfidările pe care trebuie să le înfrunte.

Când conflictele au fost rezolvate, lucrurile iau o întorsătur ă pozitivă atât cât priveşte organizarea activităţilor cât şi în ceea ce priveşte integrarea relaţiilor dintre membrii grupului. Astfel în ceeace priveşte organizarea activităţilor creşte şi simţul responsabilităţiifaţă de angajamentele luate, munca este împărtăşită cu ceilalţi

membri şi creşte totodată unitatea în interiorul grupului.PROF.ec.PREDOIU MIHAELA

COLEGIUL TEHNIC”GHEORGHE ASACHI”-ONESTI

PREVENIREA CONDUITEI AGRESIVELA PREADOLESCENŢI

O dată cu înmulţirea cazurilor de violenţă în şcoală, s-au intensificat şi preocupările destudiere a fenomenului. Definirea violenţei s-a dovedit a fi o încercare deosebit de dificilă. Acestfapt este explicat prin complexitatea fenomenului, dar şi prin marea diversitate a formelor sale de

manifestare. Nu în ultimul rând, dificultatea a apărut şi din cauza asocierii şi, uneori, chiar aconfundării violenţei cu agresivitatea. Literatura de specialitate operează la ora actuală cu oterminologie specifică pentru a delimita cele doua concepte.a) Termenul agresivitate vine din latinescul adgradior, care înseamnă “a merge către…”, şi aevoluat apoi în agredire, ce semnifică “a merge către… cu un spirit belicos, cu tendinţa de aataca”. Potrivit sensului dat de etimologia cuvântului, noţiunea de agresivitate trimite la potenţialitate individuală, la capacitatea de a înfrunta un obstacol, de a se confrunta cu altul şi anu da înapoi în caz de dificultate. In acest sens, agresivitatea este deci necesar ă, uneori chiar utilă



14

pentru desfaşurarea şi finalizarea unei activităţi.Treptat, termenul de agresivitate capătă un înţeles nou, acela de “comportament distructiv

şi violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine” (Popescu-Neveanu,1978, pp.1978). InDicţionarul de prihanaliză, Laplache şi Pontalis (1994, pp.34) definesc agresivitatea drept“tendinţa sau ansamblu de tendinţe ce se actualizează în conduite reale sau fantasmatice care

ţintesc să facă r ău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească etc.Agresiunea dispune şide alte modalităţi decât de acţiunea motorie violentă şi distructivă; nu există conduită, fie eanegativă (refuzul ajutorului, de pildă), pozitivă, simbolică (ironia, de exemplu) sau efectivrealizată care să nu poata funcţiona ca agresiune”

In literatura de specialitate anglo-saxonă se folosesc o serie de termeni pentru a nuanţaconceptul de agresivitate:

• Aggression (comiterea unui atac f ăr ă o provocare, atac consumat în plan fizic sau verbal);• Aggressivity (componenta normală a personalităţii, agresivitatea latentă, potenţialul de a

comite atacuri);• Aggressiveness (o stare relativ propice comiterii unei agresiuni, susţinută de anumite

tr ăsături ale persoanei, care se pot exprima ca forme adaptate social ale agresivitatii:

competitivitatea, combativitatea, iniţiativa, curajul, ambiţia etc.);• Bullying ( un gen de violenţă, pe termen lung, atât fizică cât şi psihologică, iniţiată de un

individ sau grup şi direcţionată împotriva unui individ care nu se poate apăra în contextulrespectiv.

După Tattum, bullying este “dorinţa intenţionată, conştientă de a r ăni o altă persoană şi de ao pune într-o situaţie stresantă”(cf.Olweus,1993 cit in Neamţu, C.,2001)

Unii autori francezi au propus înlocuirea cuvântului “agresivitate”, considerat prea vag, cusintagma “comportamente agresive” sau “conduite agresive”.Din definiţiile enumerate reiese că se pune problema de a opta între tendinţă şi comportament, între intenţie şi actul agresiv în sine.Cei mai mulţi dintre autori pun accentul pe intenţie atunci când definesc agresivitatea. AstfelR.A.Barron, defineţte agresivitatea drept orice act ce are ca intenţie producerea unui prejudiciu

ţintei vizate. Acceptând faptul că intenâia este cel mai important factor în definirea agresivităţii,autorii lucr ării Intelegerea psihologiei sociale (cf. A.Neculau, 1996) ajung în faţa dificultăţii de astabili modalităţile de determinare a intenţiei. Privite din perspectiva scopului urmărit, uneleconduite agresive sunt orientate în direcţia producerii “unui r ău” altei persoane, în timp ce altelesunt orientate în direcţia demonstr ării “puterii” agresorului sau a masculinităţii. După alţi autori,însă, nu este necesar ă această diferenţiere, deoarece “aceste variate scopuri nu sunt mutualexclusive şi multe alte acte de agresiune pot fi orientate spre atingerea unora sau a tuturor acestor scopuri”(M.Carlson et al.1988 cit în A.Neculau,1996).

Pentru A.Neculau (1996, pp.428) agresivitatea nu se confundă cu un comportamentantisocial, cu delincvenţa şi infracţionalitatea.”Conduita boxerului nu este orientată antisocial şicu cât este mai agresivă, cu atât este mai performantă. Si invers, nu orice comportament

antisocial, inclusiv infracţional, poate fi caracterizat prin agresivitate. Sunt comise infracţiuni prin inacţiune , deci agresivitatea nu este prezenă”.Destul de frecvent, agresivitatea este asociată şi chiar confundată cu violenţa. Desigur, de cele mai multe ori, comportamentul agresiv este şiviolent, dar sunt cazuri de conduită agresivă (este clar ă intenţia de a vătăma, de a face r ău), dar înforme nonviolente. Otr ăvirea lentă a unei persoane este o conduită agresivă, dar nonviolentă.Privitor la comportamentul agresiv cu r ăsunet antisocial, unii autori diferenţiază mai multe tipuri,cum ar fi:

1.Agresivitatea nediferenţiată, ocazională, care nu are r ăsunet antisocial obligatoriu;



15

2.Comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf şi cronic, în care se include şi comportamentulcriminal;

3.Comportamentul agresiv ca expresie integrantă, nemijlocită a unei stări patologice, fieconsecutivă unei afecţiuni neoropsihice preexistente, fie dobaâdită.

Comportamentul agresiv este orientat nu numai în afara subiectului, ci şi asupra sinelui.

Şi aici trebuie să diferenţiem între actele comportamentale autoagresive, forma cea mai gravă fiind suicidul şi actele comportamentale care pot periclita sănătatea şi echilibrul organismului(fumat, alcool, droguri). Elementul esenţial de diferenţiere îl reprezintă prezenţa intenţieiautodistructive. Accepţia noastr ă pentru agresivitate, accepţiune folosită de altfel şi ca premiză de lucru, are urmatoarea formulare: “agresivitatea este comportamentul caracterizat prin reac ţii brutale, distructive, de atac, manifestate prin: reacţii afective: intimidarea celorlalţi; reacţiiverbale: injurii, sarcasm, ironie, cuvinte ameninţătoare; reacţii fizice:lovire, bătăi, r ăniri.b) Noţiunea de violenţă este discutată în relaţie cu cea de agresivitate. R ădăcina latină atermenului este vis, care înseamna “for ţa” şi care trimite la ideea de putere, de dominaţie, deutilizare a superiorităţii fizice, deci a for ţei, asupra altuia. Există numeroase definiţii aleviolenţei.

Eric Debarbieux, specialist în problema violenţei în mediul şcolar, ofer ă o definiţie princare se surprinde ansamblul fenomenului violenţei (violence ressentie):”Violenţa estedezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal, colectiv sau social şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii, ce poate fi fizică, psihică sau materială. Aceasta dezorganizare poate să se opereze prin agresiune, prin utilizarea for ăei, conştient sau inconştient, însă poateexista şi violenţa doar din punctul de vedere al victimei, f ăr ă ca agresorul să aibă intenţia de aface r ău”(cf. E.Debarbieux,1996 cit în G. Ferreol,A. Neculau,2003).

Y.A.Michnaud încearcă o definiţie mai subtilă a violenţei (violence), plecând de la treicategorii de factori: ”Exista violenţă când, într-o situaţie de interacţiune, unul sau mai mulţiactori acţionează de o manier ă directă sau indirectă, masată sau distribuită, aducând prejudiciialtora în grade variabile, fie în integritatea lor fizică, fie în integritatea lor morala, fie în

posesiunile lor, fie în participările lor siumbolice şi culturale”.(cf. Y.A.Michaud,1978 cit înSălăvăstru, D.,2003, pp.21).Pot fi identificate trei elemente care surprind intelesul acestui concept:

• Violenţa este o situaţie de interacţiune (implicând mai mulţi actori);• Este o acţiune prin care se aduc prejudicii altora (corporale, morale etc.);• Aceste prejudicii se manifestă prin diferite modaliăţti (directe sau indirecte).In literatura francofonă de specialitate mai circulă următorii termeni pe lângă cei de violence

şi violence ressentie:• Brimades (violenţa psihologică: insulta, farsa, minciuna)• Bullyng (termen preluat din limba engleză cu aceeaşi semnificaţie)Este dificil să realizezi discriminări fine între cele două concepte (agresivitate şi violenţă).

Michel Floro încearcă o astfel de diferenţiere în baza a trei criterii:Un criteriu de ordin topologic: agresivitatea ar fi mai ales internă, în timp ce violenţa estemai ales externă. A.Schutzenberger descrie agresivitatea ca o tendinţă internă , care seactualizează în violenţă externă.

Un criteriu functional: agresivitatea este o potenţialitate ce permite dirijarea acţiunii; ea ţinemai mult de gândire, de proiect, de analiză, în timp ce violenţa este de ordinul acţiunii noastre, oacţiune adaptată obiectivului ce trebuie atins. Este un raport între gândire şi acţiune, care asigur ă funcţia adaptării la circumstanţe, la constrângeri, la problemele puse de mediu;



16

Un criteriu etic, ce trimite la distincţia între acceptabil şi inacceptabil. In timp ceagresivitatea, înţeleasă ca potenţialitate care îi permite individului să înfrunte problemele, poatefi consideraăa acceptabilă, violenţa în calitatea ei de acţiune ce produce durere, suferinţă, esteinacceptabilă (chiar dacă este o acţiune efectivă sau simbolică, precum violenţa verbală).

Agresivitatea în mediul şcolar este un fenomen extrem de complex, cu o diversitate de forme

de manifestare care justifică folosirea terminologiei specializate, rafinate; astfel, şcoala estespaţiul de manifestare a conflictelor între copii şi între adulţi-copii, iar raporturile de for ţă sau planul în care se consumă conduitele ofensive (verbal, acţional, simbolic) sunt variabileimportante în înţelegerea fenomenului.

O problema viu discutată este dacă agresivitatea constituie o tr ăsătur ă înnascută saudobândită. Altfel spus, un individ este agresiv din naştere sau prin for ţa împrejur ărilor.A gândi strategii, proiecte de prevenire şi înlăturare a degradării morale înseamnă a definisintagma şi a lua în considerare toţi factorii (sociali, familiali, şcolari, de personalitate) ce potdetermina comportamentul imoralal elevilor.

Prin degradare morală a elevilor am putea înţelege acel comportament care contravinevalorilor morale promovate de şcoală, familie, societate. Nu trebuie să uităm că aceste

comportamente deviante pot avea mai multe cauze: conflictele părinte-copil, profesor-elev, elev-elev, dar şi consumul de droguri( inclusiv tutun) care este din păcate o realitate a societăţii încare tr ăim. De asemeni, trebuie avut în vedere că adolescentului trece printr-o periadă de revoltă împotriva tuturor regulilor inmpuse de familie, societate şi are tendinţa de a le sfida. De aiciizvor ăsc cele mai multe conflicte, care dacă nu sunt rezolvate pot degenera în adevărate probleme sociale.

Delincvenţa de grup, inclusiv formarea gaştilor (ocazionale sau mai stabile), în care intr ă câteodata şi cei foarte tineri, se înscrie în aceste spaţii existente în viaţa socială. Tinerii respectivitr ăiesc aici forme particulare de sociabilitatate, care, pentru unii dintre ei, constituie modul principal de deprindere a vieţii de grup.

Poziţia diferită ce se acordă tinerilor şi eliminarea metodelor educative bazate pe

coerciţie ridică probleme schimbării profunde în relaţiile dintre generaţii şi ne îndeamnă sareflectăm la ocuparea timpului liber şi a spaţiului public de către adolescenţi.Conform “Youth voices”, o anchetă UNICEF din anul 2001 asupra opiniilor, temerilor,

speranţelor şi viselor copiilor şi adolescenţilor – eşantionul de populaţie din ţara noastr ă fiind de400 de copii şi adolescenţi între 9 si 17 ani, dintre care 97% cuprinşi în sistemul de educaţie publică – a pus în evidenţă că 39% dintre subiecţi au declarat că se confruntă cu violenţă şicomportament agresiv în contextul clasei.

Agresivitatea este utilizată ca mijloc de structurare şi de reglare a relaţiilor de putere îndiferite spaţii publice – instituţionale sau nu – şi private. Viaţa ofer ă o bogată fenomenologie aviolenţei, reclamând o atenţie mai mare corpului social. Nenumarate clasificări există în acestdomeniu, după cum am ar ătat deja – chiar şi disciplina numita victimologie a că pătat deja o

dezvoltare deosebită - , pentru că violenţa nu a putut şi nici nu poate fi vreodata exclusă dinsocietăţile umane.Intre intoleranţă şi conduite agresive/imorale s-ar putea să existe corelaţii, deoarece sunt

comportamente precum palmele, bruscările, lovirile, ca expresii ale violenţei moderate,determină o toleranţă mai mare; în spaţiul public însă, ele sunt mai puţin tolerate, datorită vizibilităţii lor.

Comportamentele agresive ale adolescentului îşi pot avea originea şi într-un managementdefectuos al clasei, mai exact într-o lipsă de adaptare a practicilor educaţionale la o populaţie



17

şcolar ă vizibil schimbată. În aceste condiţii se poate vorbi de o violenţă institutională ce decurgechiar din funcţionarea şcolii. Prejudiciul şi suferinţa se realizează prin intermediulregulamentelor şcolare; ele decurg din structurile organizaţionale şi din raporturile de putereinstituite.

La rândul lor, părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale, dar şi

psihologice, pentru că au sentimentul devalorizării, al eşecului. In aceste condiţii, ei nu mai suntsau sunt puţin disponibili pentru copiii lor.Pe acest fundal apar noi probleme familiale foarte grave care-i afectează profund pe

copii: violenţa intrafamilială, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenţa, la care seadaugă şi importante carenăe educaţionale- lipsa de dialog, de afecţiune, inconstanţă în cerinţeleformulate faţă de copil (treceri de la o extremă la alta, de la o permisivitate exagerată la restricţiifoarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului pe motiv ca “bătaia-i ruptă din rai”.

Mediul social conţine ţi el numeroase surse de influenţă de natur ă să inducă, să stimulezeşi să întreţină agresivitatea în mediul şcolar: situaţia economică, slabiciunea mecanismelor decontrol social, inegalităţile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfuncţionalităţi la

nivelul factorilor responsabili cu educaţia tinerilor, lipsa de cooperare implicate în educaţie.Din cele enunţate reiese necesitatea colabor ării dintre şcoală şi comunitate în vedereareducerii conduitelor deviante la adolescenţi ţi nu numai. In acest sens pe lângă prevenţia primar ă, secundar ă şi tertiar ă care ar putea fi asigurată de şcoală cu ajutorul profesorilor de laclasă şi a specialiştilor (psihologul şcolar, consilierul etc), ar trebui să fie iniţiate de guvern saude Ministerul Educaţiei în colaborare cu diver şi parteneri interesaţi (Poliţie, Agenţii Nonguvernamantale, Fundaţii etc). strategii de combatere a violenţei şcolare, în funcţie despecificul cultural, de tipul de violenţe şi de resursele existente, dar care să fie puse în practică,nu doar pe hârtie. In acest sens lucrarea de fa ţă conturează câteva repere de urmărit încombaterea agresivităţii/ violenţei în şcoală.

Pierre-Andre Doudin şi Miriam Erkohen-Markus vorbesc chiar de trei tipuri de prevenţie

pe care le poate desf ăşura şcoala, dar şi familia şi care se completează reciproc:a) o prevenţie primar ă, care se poate realiza foarte uşor de fiecare profesor şi se refer ă ladezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecarui adolescent, exprimarea încrederii în capacitatealui de a reuşi, valorizarea fiecărui adolescent. Toate aceste atitudini pot reduce riscul apariţieiconduitelor agresive la şcoală, a consumului de droguri ; Elevul poate percepe şcoala ca unmediu securizant şi ar putea uita pe moment cel puţin de cauzele ce au declanşat comportamentulimoral. Pe de altă parte, familia ar putea constitui un alt mediu securizant, dacă nu primul în viaţacopilului, oferindu-I iubire şi încredere necondiţionată.b) o prevenţie secundar ă, ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a adolescentului, iar profesorul, printr-oobservare atentă a acestuia, poate repera efectele unor violenţe la care adolescentul a fost supus

în afara mediului şcolar. Semnalând cazul respectivilor adolescenţi profesioniştilor (psihologuluişcolar, asistentului social) şi autoritaţilor competente, pot fi luate măsuri de ajutor şi de protecţiecare să vizeze înlăturarea cauzelor abuzurilor şi reducerea tulbur ărilor somatice, psihice şicomportamentale induse prin violenţă, consum de droguri;c)o prevenţie ter ţiar ă, ce are în vedere sprijinul direct adus adolescenţilor care manifestă comportamente agresive şi sunt consumatori de droguri. Menţionarea unor aşteptări pozitive faţă de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenenţă comunitar ă, exprimarea preocupării faţă desituaţia pe care o au şi integrarea lor în activităţile grupului sunt factori de protecţie ce pot fi



18

exercitaţi în cadrul instituţiei şcoalre. Prin aceste măsuri se poate împiedica cronicizareatulbur ărilor provocate de agresivitate, consum de droguri, şi eventuala transmitere a lor de la ogeneraţie la alta.

Diminuarea agresivităţii şi a tentaţiei de refugiere în consumul de droguri in cadrul şcoliişi al familiei chiar, mai presupune şi abordarea concomitentă a unor aspecte legate de:

a) comportament şi disciplină, respectiv: stabilirea unui cod de regului de conduită în acasă şi înşcoală, adoptarea unui comportament adecvat în cdrul relaţiilor adolescenţi- părinţi, adolescenţi-adolescenţi, adolescenţi- profesori, înregistrarea şi evaluarea incidentelor de violenţă, tentaţii cudroguri etc,b)dezvoltarea spirituală, morală, socială şi culturală a comunitaţii în care se integrează şcoala şifamilia valori promovate, oportunităţi şi implicare în activităţi extracurriculare etc.c)o şcoala ar trebui să ofere şanse egale pentru toţi la exprimare şi succes, ceea ce presupuneregândirea raportului dintre cooperare şi competiţie şi recompensele puse în joc.c)Satisfacerea nevoilor speciale, pentru elevii vulnerabili fiind necesar ă satisfacerea unui climatde securitate.

Profesorul are un rol determinat în prevenirea şi combaterea conduitelor agresive. Din

acest motiv, pentru ca şcoala să-şi asume acest rol de prevenire şi stă pânire a fenomenului, primainvestiţie trebuie facută în domeniul formării formatorilor. Trebuie să recunoaştem că, atât încadrul formării iniţiale, cât şi al formării continuie, atenţia este centrată asupra lucrului cu claselede elevi “f ăr ă probleme”. Se discută mult prea puţin despre modalităţile de abordare a claselor dificile. Este nevoie de o formare specifica, în masur ă să permită satisfacerea cerinţelor elevilor “cu probleme”. Nu putem aştepta pasivi ca problemele să se rezolve de la sine. - observareaatentă a comportamentului elevilor pentru o mai bună înţelegere a cauzelor de violenţă;- ameliorarea comunicării cu elevii ce manifestă comportamente violente şi stabilirea unor relaţiide încredere;- determinarea conflictelor cu ajutorul formatorilor în discuţie;- dezvoltarea parteneriatului şcoală-familie;

- colaborarea cu specialiştii în cadrul lucrului în reţea;Este recomandabil ca aceste cursuri de formare să se centreze îndeosebi pe exerciţii practice care pleacă de la experienţa concretă a profesorilor, de la studii de caz, puneri în situaţii prin care profesorii au ocazia de a schimba opinii, de a găsi soluţii din perspectiva rolului pe careîl joacă.

Multitudinea şi diversitatea măsurilor aplicate nu permit o prezentare detaliată a lor; pe de altă parte, trebuie remarcat că eficienţa lor se poate explica şi prin aceea ca ele au fost iniţiate şi aufuncţionat în şcoli preocupate să democratizeze viaţa şcolar ă şi să ofere şi alte alternative devalorizare/afirmare a elevilor decât cele bazate pe performanţa academică. De aceea, neexprimăm opinia că baza intervenţiei în cazul conduitelor agresive o reprezintă democratizareaeducaţiei, cu toate schimbările pe care le presupune un asfel de proces.

Inv., LIDEA CRAMARIUCŞcoala cu clasele I – VIII“Iordachi Cantacuzino” Paşcani, jud. Iaşi

Bibliografie:Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolar ă , Ia şi, Editura Polirom, 1999 Şoitu, L., Havârneanu, C., Agresivitatea în şcoal ă ,Bucure şti, Institutul European, 2001Ferreol, G., Neculau, A., (coord.),Violen ţ a - aspecte psihosociale, Iaşi. Editura Polirom, 2003



19

Educaţia permanentă si rolul ei in formarea personalităţii copilului,tânăruluisi adultului

Educaţia permanentă reprezintă o direcţie importantă de evoluţie a activităţii de formare-dezvoltare a personalităţii, care urmăreşte valorificarea tuturor dimensiunilor si diformelor educaţiei proiectate si realizate pe tot parcursul existentei umane si in orice moment al existentei

umane. Definirea educaţiei permanente, la nivelul unui concept pedagogic fundamental. presupune delimitarea domeniului de referinţa si a semnificaţiei sale strategice.Ca domeniu dereferinţă, educaţia permanenta implica "întreaga durata de viata a unui individ". Ea vizează activitatea de formare-dezvoltare a personalităţii umane, abordata " in totalitate ei", corelândresursele, respectiv:-stadiile educaţiei ( vârstele preşcolare – şcolare –postşcolar si psihologice: ciclurilevietii: copilaria-preadolescenţa-adolescenta-tinereţea-maturitatea-batranetea);- conţinuturile educaţiei ( dimensiunile/laturile educaţiei: intelectuală –morală –tehnologică – estetică –fizică );- formele educaţiei ( educaţia formală –non- formală -informală):

- factorii educaţiei ( rolul: familiei, comunităţii educaţionale, instituţiilor şcolare etc).

1. Copilăria este vârsta ideala pentru educaţieAceasta afirmaţie, cu o lunga tradiţie europeana, (care si-a găsit o exprimare explicita la

Comenius) a fost, în urma cercetărilor si ideilor puse în circulaţie de psihologul american W.James, considerata ca fiind unul dintre principiile psihopedagogice fundamentale ale organizăriisistemelor de învăţământ. După W. James, dezvoltarea individului poate fi subdivizata în douamari etape: până la 24 (25) de ani, vârsta maximei receptivităţi formative ce trebuie deciconsacrata proceselor de educare, de regula, instituţionalizate; după 24 de ani, perioada vieţiiactive, consacrata carierelor profesionale, în care individul pune în valoare ceea ce a asimilat în prima etapa. Surprinzătoare nu este nici afirmaţia maximei receptivităţi educative din prima

etapa, nici separarea celor doua perioade (cu excepţia, poate, a momentului acestei separ ări).Ideea care a produs impactul teoretic cel mai important a fost cea privitoare la incapacitateaadultului de a învaţă, de a fi supus unor influente educaţionale sistematice. În fapt, W. Jamesconsidera ca cele doua perioade de vârsta sunt specializate, criteriul fiind receptivitateaeducaţionala. Aceasta concepţie s-a tradus în organizarea şcolara pe care o cunoaştem si care seîncheie în jurul vârstei de 24-25 de ani, consacrând practic ceea ce se afirmase teoretic.

Este corect acest punct de vedere, multa vreme considerat incontestabil? El este doar în parte adevărat, si anume în acea parte care susţine ca perioada copilăriei si tinereţii secaracterizează prin maxima receptivitate sub raport educaţional. Cercetările actuale de psihologie genetica si a învăţării, de psihopedagogie a adulţilor dovedesc cu certitudine ca lavârsta adulta capacitatea de învăţare nu dispare. O serie de aspecte ale învăţării se realizează mai

bine la vârsta adulta. Desigur, capacitatea de învăţare a adultului nu se manifesta la acelaşi nivelde performanta pe toata durata vieţii, ea reducându-se progresiv. Dar este cert ca adultul aresuficiente disponibilităţi pentru învăţare.

Aceasta separare si specializare educaţionala a vârstelor a fost determinata si deambiguităţile privind modul în care a fost înţeles raportul dintre copilărie si vârsta adulta. În perspectiva diacronica putem distinge trei moduri succesive de înţelegere a acestui raport.

Primul model este dominat de (paradigma) teoria homunculului si se caracterizează princa si identificarea copilului cu adultul. Copilul era considerat un adult în iniţiativa, diferenţa



20

dintre ei fiind doar de natura cantitativa. Nici un fel de diferen ţa calitativa, nici o separare adezvoltării fizice de cea psihica de natura sa surprind evoluţiile calitativ-specifice din copilărie înraport cu vârsta adulta. Acest model nu a permis, de aceea, elaborarea unor abordări educaţionale particularizate în raport cu specificul vârstelor.

Aceasta orientare a fost puternic zdruncinata si apoi anulata de punctul de vedere al lui J.

J. Rousseau, care afirma, în mod explicit (cu argumente care în spiritul lor sunt si ast ăzi corecte),existenta unei deosebiri calitative între copil si adult. Spre deosebire de modelul homunculului, punctul de vedere rousseauist accentuează diferenţa, ruptura, separarea copilăriei de vârstaadulta. Este o ruptura epistemologica fundamentala care a fost asemuita cu o revoluţiecoperniciana în pedagogie si psihologie. Rousseau afirma un nou statut psihologic si educaţionalal copilăriei, ca etapa de vârsta ce se caracterizează prin particularităţi psihice ce o diferenţiază calitativ si fundamental de celelalte vârste. Acest punct de vedere a deschis calea unor cercetărisistematice de psihologie a vârstelor (mai ales a copilului) îndeosebi a celor privind identificareaspecificului copilăriei, ajungându-se la conceperea unor modalităţi educaţionale fundamentate peacest specific. Dincolo de progresele remarcabile înregistrate în abordarea copilăriei, aceastaorientare s-a concretizat într-o anumita marginalizare a cercetărilor asupra vârstei adulte, asupra

potenţialului sau educaţional. Punctul de vedere rousseauist poate fi considerat sursa ideilor luiW. James, care au putut fi admise ca adevăruri atâta timp cât cercetările privind adultul au fostinsuficient dezvoltate.

Treptat s-a conturat o noua perspectiva asupra raportului dintre copilărie si vârsta adulta.În ultimul deceniu, o data cu extensia considerabila a cercetărilor de psihopedagogie a adulţilor,aceasta relaţie a fost repusa în termenii continuităţii si unităţii vârstelor, fiecare din vârste fiindmarcata de specificul ei, dar având certe elemente de continuitate. Fiecare vârsta este deci unelement într-un continuum.2. Sa-l învăţam pe copil tot ceea ce trebuie sa ştie la vârsta adultă

Acest al doilea principiu se bazează pe modelul stabilităţii sociale, care asigura, întrealtele, o cariera socio-profesionala, ce se poate realiza pe toata durata ei, prin cunoştinţe si

competente asimilate în perioada formarii iniţiale. Dinamica societăţii contemporane,caracterizata prin accelerarea schimbărilor în toate sferele dezvoltării sociale, a anulat treptatacest model. Creşterea rapida a volumului informaţional în toate domeniile, "uzura morala" acunoştinţelor corelate cu dinamica diferitelor profesii fac caduca aşezarea învăţământului pe principiul amintit.

Deşi nu se poate nega faptul ca exista (si va exista totdeauna) un set de cuno ştinţe sicompetente ce trebuie asimilate în perioada formarii iniţiale, societatea contemporana ne pune înfata unor situaţii noi care impun cu necesitate educaţia continua si permanenta a individului pentru a se adapta noilor solicitări.3.Primordialitatea şcolii în raport cu alte mijloace educaţionale

Sistemele educaţionale cunoscute până în prezent s-au bazat pe monopolul instituţional al

scolii. Un astfel de model a putut funcţiona optim atâta vreme cât alternativele educaţionale dinafara scolii erau puţin dezvoltate si nu puteau deveni concurente. Deceniile din urma însa au pusîn evidenta o dezvoltare a noi medii educaţionale în afara scolii, capabile sa devina o alternativa(fie complementara, fie concurenţiala) pentru educaţia formala de tip şcolar. Extensia educaţieinonformale si informale a evidenţiat si anumite carente ale educaţiei şcolare, conducând laanumite contestaţi si critici (uneori foarte vehemente, ca în teoria "deşcolarizării societăţii"). S-aconturat, din ce în ce mai mult, ideea ca şcoala trebuie considerata în ansamblul modalităţilor sociale de educaţie, care constituie sistemul social de educaţie. Multe din noile modalităţi de



21

educaţie satisfac nevoia de educaţie permanenta a individului.Constatam deci ca, în mare măsur ă, cele trei principii sunt astăzi reconsiderate, ele

pierzând din importanta lor de altădată. Si aceasta sub presiunea schimbărilor sociale care impuno noua viziune în domeniul educaţional, dominata de paradigma educaţiei permanente, careconstituie, f ăr ă nici o îndoiala, una dintre achiziţiile fundamentale ale ultimelor decenii.

Conceptul de educaţie permanenta are o pregnanta valoare euristica, el determinândample si profunde reconsider ări si regândiri atât în sfera conceptuala (teoretica), cât si în ceaacţională (practica) a educaţiei contemporane. El a permis o mai corecta înţelegere si definire ascopurilor si obiectivelor educaţiei, reconsiderarea si organizarea pe alte baze a conţinuturilor învăţământului, introducerea unor noi modalităţi si forme de instruire si educare, asigurareacoerentei si unităţii sistemului educaţional.

Pentru a înţelege mai bine valoarea acestui concept se impune o sumara precizare asensului sau. Aceasta cu atât mai mult, cu cât, deşi este un concept foarte vehiculat, intrând chiar în limbajul cotidian, el este asimilat si utilizat cu sensuri si în contexte, de multe ori, inadecvatesub raport ştiinţific. Desigur, acest lucru se datorează, pe de o parte, noutăţii sale, iar, pe de alta parte, unei foarte largi arii de folosinţă. Făr ă a enumera toate utilizările sale inadecvate, vom

evidenţia pe cele mai des întâlnite.Confuzia cea mai frecventa este considerarea educaţiei permanente ca o noua forma sauun nou tip de educaţie, alături de cele tradiţionale (intelectuala, morala, estetica etc.). Aceastaconfuzie este alimentata si de cunoscutul fenomen de diversificare a câmpului educaţiei, prinadăugarea unor noi componente, cum sunt educaţia pentru pace si cooperare internaţionala,educaţia ecologica, educaţia nutriţională, educaţia pentru dezvoltare si participare etc. În acestcontext întâlnim, adesea, (eronat, desigur,) enumerata si educaţia permanenta.

Termenul "permanenta" prezent în sintagma "educaţie permanenta" produce si elconfuzii, una dintre ele fiind considerarea sensului sau într-o perspectiva istorica, în acest cazeducaţia permanenta fiind ca şi identificată cu permanenta educaţiei. Ori, în acest din urma caz,este vorba de faptul ca educaţia reprezintă un proces social-uman prezent în viata societăţilor,

încă de la formele primitive, incipiente de organizare sociala, fiind permanent implicat în schimbărilesociale.

În fine, trebuie sa semnalam si anumite interpretări reducţioniste, care deşi se apropie desensul corect, cuprind doar anumite aspecte, par ţiale. Este cazul consider ării educaţiei permanente ca educaţie continua, ce se realizează pe tot parcursul vieţii individului. În acest cazavem o definire doar din perspectiva axei temporale, care, deşi corecta, este unilaterala.

Aşa cum remarca J. Thomas, unul dintre cunoscuţii teoreticieni ai domeniului, conceptulde educaţie permanenta înglobează toate aspectele si dimensiunile actului educativ, iar întregulcare rezulta este mai mult decât suma par ţilor. Educaţia permanenta nu este nici un sistem, niciun domeniu educativ, ea este principiul pe care se bazează organizarea globala a sistemului

educaţional.Principiul educaţiei permanente inspira astăzi majoritatea reformelor educative din lume.Cu toate acestea, nu exista încă vreun sistem global de educaţie conceput în întregime în perspectiva educaţiei permanente, ci doar încercări si experienţe. În acest sens se poate spune careflecţia teoretica depăşeşte realitatea practica.

Dificultăţile punerii în practica a ideii educaţiei permanente provin mai ales din profunzimea si radicalitatea transformărilor pe care le impune. Educaţia permanenta este unadevărat proiect educativ, care are un caracter prospectiv si vehiculează un sistem de valori. Ea



22

implica, în ultima instanţa, un proiect de societate.Educaţia implica doua dimensiuni fundamentale ce trebuie avute în vedere în definirea si

înţelegerea sa:Dimensiunea (axa) spaţiala (deşi termenul nu este probabil cel mai adecvat) sau

orizontala, prin care desemnam extensia educaţiei în toate sferele existentei si vieţii socio-umane.

Aceasta perspectiva interpretativa a condus la înlăturarea mentalităţii păgubitoare ca educaţia serealizează doar prin instituţiile şcolare. Evoluţiile sociale contemporane au pus în evidentaexistenta a numeroase alte surse de educaţie de tip extra si non-şcolar , configurând alături deeducaţia formala (de tip şcolar) alte doua mari spatii educaţionale – educaţia non-formală (realizata prin numeroase instituţii sociale cu relevanta educaţională, cum sunt instituţiilecultural-ştiinţifice, mass-media, unităţile economice etc.) si educaţia informala (ce acoper ă gamalarga a numeroaselor influente spontane, nesistematice, tranzitorii, ce se realizează în spaţiulcontactelor sociale de tot felul, în care este implicat individul în diferite momente ale existenteisale extra-instituţionale ).

Dimensiunea (axa) temporala (sau vertical-longitudinala). Sensul ei major este extensiaeducaţiei pe toata durata vieţii individuale. Noile achiziţii din domeniul psihologiei vârstelor si

învăţării au dovedit, f ăr ă dubiu, capacitatea indivizilor de a învăţa si de a fi educaţi la oricevârsta, desigur în forme si cu intensităţi modelate de particularităţile psihosociale la diferitevârste.

Conceptul de educaţie permanenta ne atrage atenţia, de asemenea, asupra faptului cainfluentele educaţionale trebuie sa vizeze integralitatea persoanei umane. Se vorbeşte, de aceea,de "educaţie permanenta integrata", termenul "integrata" desemnând , pe de o parte, integrareatuturor instanţelor si formelor de educaţie la diferite nivele (educaţie preşcolara, educaţie şcolar ă,educaţia adulţilor) si, pe de alta parte, integrarea într-un sistem unitar a tuturor formelor socialede educaţie (formala, non-formală si informala).

Educaţia permanenta înseamnă deci un proces integrator al tuturor influentelor educaţionale, într-un sistem coerent si convergent, exercitate asupra individului - în modalităţi

variate si specifice - pe toata durata vieţii sale. Educaţia permanenta trebuie deci înţeleasă, maidegrabă, ca un principiu de organizare a educaţiei. Ea are, în ultima instanţa, un caracter paradigmatic pentru organizarea educaţiei contemporane.

ED. ŞTEFĂNICĂ ELENAŞCOALA CU CLASELE I-VIII ORODEL, GR ĂDINIŢA TEIU, JUDEŢUL DOLJ

SERBAREA ŞCOLAR Ă

Reprezintă o modalitate eficientă a capacităţilor de vorbire şi înclinaţiilor artistice aleelevilor .Prin conţinutul vehiculat al serbării, elevii culeg o bogăţie de idei, impresii, tr ăiesc

,,autentic” spontan şi sincer situaţiile redate .Stimularea şi educarea atenţiei şi exersarea memoriei constituie obiective importante carese realizează prin intermediul serbării .Intervenţia la momentul oportun, cu rolul pe care îl are deîndeplinit fiecare elev şi susţinută de raportul afectiv motivaţional contribuie la mărireastabilităţii atenţiei, iar cu timpul sporeşte capacitatea rezistenţei la efort.

Lectura artistică, dansul, devin puternice stimulări ale sensibilităţii artistice.Valoareaestetică este sporită şi de cadrul organizatoric – sala de festivităţi, un colţ de natur ă (parcul saugr ădina şcolii) amenajate în chip sărbătoresc. Contribuţia copilului la pregătirea şi organizarea



23

unui spectacol artistic nu trebuie privită ca un scop în sine, ci prin prisma dorinţei de a oferi cevaspectatorilor : distracţie, înălţare sufletească, plăcere estetică, satisfacţie – toate acesteaimbogăţindu –le viaţa, f ăcând –o mai frumoasă, mai plină de sens.

Este un succes extraordinar, o tr ăire minunată, când reuşeşte să trezească o emoţie însufletul spectatorilor .Reuşita spectacolului produce ecou în public, iar reacţia promtă a

sărbătorilor îi stimulează pe copii să dea tot ce sunt în stare .Serbarea la care se va face referireeste una tematică în legatur ă cu sărbătorirea Sfintelor Sărbători de iarnă .Odată cu sosirea anotimpului alb, ne adunăm cu toţii, să ne bucur ăm de Bradul de

Cr ăciun, de cadourile lăsate de Moş Cr ăciun la poalele luiPentru această activitate a fost ales materialul ,a fost ordonat într-un

montaj literar –muzical ,,Într-o noapte, la Betleem” şi sceneta ,,Bradulcredincios”.

Este binecunoscut faptul că memorarea serealizează mai puternic atunci când fondul afectiv – pozitiv este mare .De aceea s-a asigurat înţelegereasensului figurat al unor cuvinte pe care se realizează tr ăiri

emoţionale ,sentimente înălţătoare de dragoste pentru patrie.Important a părut a fi îmbogăţirea conţinutului transmis spectatorilor cucântece pentru a adânci efectul emoţional.

Învăţarea versurilor ,interpretarea artistică au fost realizate de elevi cu bucuria şi plăcerea caracteristice unei preocupări pentru timpul liber .Pregătirea elevilor pentru serbare constituie un aspect tot atât de important ca şi pregătirea pentrufiecare lecţie în parte .

Această cerinţă se traduce într-o acţiune ce cuprinde mai multe momente- comunicarea din timp a datei când va avea loc serbarea;- comunicarea temei ,cunoaşterea din timp a acesteia orientează şi menţine interesul ,ceea cefavorizează receptarea ,sporeşte eficienţa învăţării

Desf ăşurarea serbării a cuprins de asemenea mai multe momente- perioada de pregătire a serbării ,dorinţa de succes ,sudează colectivul ,impulsionează în modfavorabil ,face ca elevul să tr ăiască clipe de desf ătare sufletească - desf ăsurarea programului – fiecare copil trebuie să aibă un loc bine definit în cadrul programului pentru a se simţi parte integrantă a colectivului ,să fie conştient că şi de participarealui depinde reuşita serbării;

Prin conţinutul bogat şi diversificat al programului pe care îl cuprinde serbarea şcolar ă valorifică varietatea, preocuparea intereselor şi gustul şcolarilor.Ea evaluează talentul ,munca şi priceperea colectivului clasei şi transformă în plăcere şi satisfacţie publică str ăduinţelecolectivului clasei şi ale fiecărui elev în parte ;

Elevii au nevoie de acţiuni care să le lărgească lumea lor spirituală ,să le împlinească

setea de cunoaştere ,să le ofere prilejuri de a se emoţiona puternic ,de a fi în stare să iscodească singuri pentru a-şi forma convingeri durabile .Activităţile extraşcolare în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar ,ofer ă cele

mai eficiente modalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare, deoarece suntfactorii educativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora .

Întregul lanţ de manifestări organizate de şcoală şi în afara ei ,sub atenta şi priceputaîndrumare a dascălului ,aduc o importantă contribuţie în formarea şi educarea copiilor ,înmodelarea sufletelor acestora şi are profunde implicaţii în viaţa spirituală a comunităţii,



24

restabilind şi întărind respectul acesteia faţă de şcoală şi slujitorii ei .Activităţile extraşcolare contribuie la dezvoltarea personalităţii armonioase a copiilor,

pentru cultivarea înclinaţiilor şi aptitudinilor acestora de la cea mai fragedă vârstă ,la organizarearaţională şi plăcută a timpului liber .

Este de prim ordin rolul pe care-l are interesul şi talentul învăţătorului de a atrage micii

şcolari în asemenea activităţi şi au menirea să amplifice efectele formative ale procesului deînvăţământ şi să sporească zestrea de cunoştiinţe şi abilităţi ale copilului în vederea reuşiteiintegr ării sociale .

Activităţile extraşcolare au cel mai larg caracter interdisciplinar ,ofer ă cele mai eficientemodalităţi de formare a caracterului copiilor încă din clasele primare ,deoarece sunt factoriieducativi cei mai apreciaţi şi mai accesibili sufletelor acestora.

Activităţile extraşcolare au o mare contribuţie în dezvoltarea personalităţii copilului,deoarece implică în mod direct copilul prin personalitatea sa.

Ele prezintă unele particularităţi prin care se deosebesc de activităţile din cadrul lecţiilor .Acestea se refer ă la conţinutul activităţilor ,durata lor ,la metodele folosite şi la formele deorganizare a activităţilor.

Având un caracter atractiv ,elevii participă ,într-o atmosfer ă de voie bună şi optimism ,cuînsufleţire şi dăruire ,la astfel de activităţi .Alegerea din timp a materialului şi ordonarea lui într-un repertoriu cu o temă centrală este

o cerinţă importantă pentru orice fel de activitate extraşcolar ă.Alături de alte obiecte de învăţământ, muzica aduce o importantă contribuţie la realizarea

educaţiei estetice a elevilor, în sensul dezvoltării capacităţii lor de a înţelege frumosul din artă şia-1 aplica în viaţa de toate zilele.

Muzica se naşte o dată cu omul şi-1 însoţeşte toată viaţa, sădind în sufletul său profundesentimente de dragoste şi adevăr, de iubire şi speranţă.

Izvorâte din tradiţia autohtonă, din varietatea folclorului muzical, creaţiile muzicale îşi aur ădăcini adânc înfipte în trecutul îndepărtat al poporului nostru. Şi, dacă alături de nume ilustre

care au f ăcut cunoscute for ţa sensibilă, talentul şi bogăţia de tr ăiri afective ce caracterizează poporul român, apar demni urmaşi ai acestora, este pentru faptul că totdeauna tradiţiile au hr ănitînnoirile, precum ceva împinge spre lumină şi soare vârfurile ramurilor.

Muzica are puteri nebănuite, armonizând materia cu spiritul, împreunând trupul cusufletul. Are mari puteri terapeutice, muzicoterapia având ca principal obiectiv înlăturareainhibiţiilor, tonificând şi ajutând la organizarea vieţii interioare, facilitând acceptarea de sine, arealităţii, atenuarea handicapurilor motorii şi senzoriale.

G. Coş buc spunea: ,,Ca să poţi povesti sau cânta copiilor, trebuie să-i iubeşti, să cauţi să pricepi firea şi lumea aparte în care tr ăiesc, să ştii să cobori până la nivelul personalităţii lor.Trebuie să iei parte împreună cu dânşii la toate manifestările sufleteşti; într-un cuvânt, r ămânândom mare, să fii cât se poate de copil!"

In formarea conceptului de învăţare un rol important îl deţine jocul, îmbinarea cânteculuicu jocul, în cadrul oricărui obiect de studiu, dă rezultate foarte bune.In procesul de învăţare, multe sunt momentele de satisfacţie şi bucurie pe care le tr ăiesc

cei implicaţi, dar maxima încărcătur ă emoţională se dezvoltă în timpul serbărilor şcolare.În gr ădiniţă şi în clasele I-IV, serbările şcolare vin în ajutorul afirmării şi formării personalităţiielevului. în timpul prezentării programului artistic, elevul – artist îi va avea ca spectatori pecolegii de şcoală sau de gr ădiniţă, dar şi pe părinţi, educatoare sau învăţători ori învăţătoare,cărora va trebui sa le cânte, exprimând tr ăirile care îl copleşesc.



25

Realizarea programului artistic presupune o muncă laborioasă, de căutări şi creaţie din partea educatoarei sau învăţătorului este regizor, coregraf, pasionat culegator de folclor, poet şiinterpret model pentru micii artişti.

Importanţa unor asemenea festivităţi ocazionate de sfâr şitul de an şcolar, Ziua copiluluisau sărbătorile religioase, este deosebită. Ele lărgesc orizontul spiritual al preşcolarilor şi

elevilor, contribuind la acumularea de noi cunoştinţe, la îmbogăţirea tr ăirilor afective şisentimentelor.Pentru ca elevii să- şi motiveze participarea la această

aleasă activitate, este foarte importantă atmosfera realizată întimpul repetiţiilor, caracterizată prin bună dispoziţie,dar şi prin seriozitate. Şansa de reuşită a serbărilor este dată devarietatea programului artistic, în măsur ă să valorificetalentul de recitator al unora, calităţile vocale, de ritm şigraţie ale altora, dar şi destoinicia pentru realizareacostumelor şi decorurilor. Versul, muzica vocală şiinstrumentală, gimnastica ritmică, scenetele pline de haz, armonios îmbinate, asigur ă varietatea

şi dinamismul spectacolului.Micii artişti trebuie încurajaţi, stimulaţi, pentru a realiza buna dispoziţie şi participarea cuinteres de-a lungul pregătirii şi desf ăşur ării spectacolului.

Serbările şcolare sunt momente de maximă bucurie atât pentru copii, cât şi pentru părinţiilor. Ele aduc lumină în suflete, dau aripi imaginaţiei, entuziasmului şi r ămân de-a pururi camomente de neuitat în viaţa fiecăruia.

Prof.inv. primar POPA EUGEN, Scoala ,,Alexandru Deparateanu” Rosiorii de Vede,Teleorman

Prof. inv. Prescolar POPA CONSTANŢA, Gradinita Scriostea, Teleorman

ROLUL CALCULATORULUI ÎN CADRUL FOLOSIRII METODELOR ACTIV – PARTICIPATIVE LA CICLUL PRIMAR

Limba română, ca limbă maternă şi ca obiect de studiu, ocupă locul central înansamblul general de pregătire a elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare şiinformare. Copiii vor putea descoperi lumea fascinantă care ne înconjoar ă numai dacă aceştiavor fi călăuziţi spre aflarea unor adevăruri, vor fi conduşi spre căutări mai dificile, vor reuşi să găsească r ăspunsul la o serie întreagă de întrebări legate de tainele naturii, de strânsa legătur ă între om şi mediul înconjur ător, de influenţa pe care o are omul asupra mediului.

Centrul acţiunii în domeniul didactic este elevul, şinu predarea noţiunilor ştiinţifice ca atare. Se pune

accent pe „ce să înveţe” şi în ce scop „să se înveţe”. Metodeleşi tehnicile de lucru alese trebuie să fie esenţial centrate pestimularea structurilor cognitive şi operatorii.

Computerele au devenit elemente strict necesare pentrueducarea fiecărui elev. Ele nu îi vor transforma pe copii înutilizatori pasivi de tehnologie avansată, ele acordând o importanţă corespunzătoare aptitudinilor de bază ca citirea, scrierea, desenul, aritmetica, ajutându-i în acelaşi timp să-şi îmbunătăţească abilităţile din toate domeniile. Totodată, permite profesorilor să realizeze materiale didactice mai



26

interesante, mai captivanteVarietatea conţinutului informaţional, precum şi varietatea suportului (imagini, texte,

sunete) reprezintă potenţialul deosebit care îi permite educatorului realizarea unor demersuriinteractive (lecţii, exerciţii, prezentări) cu o putere informaţională şi motivaţională cu totuldiferită de predarea tradiţională. Acest potenţial devine un instrument eficient în predare-învăţare

numai atunci când sunt subordonate unei concepţii/viziuni pedagogice clare.Bineînţeles, folosirea calculatorului şi a metodelor interactive nu are doar avantaje, ciimplică şi dificultăţi: cooperarea nu se produce spontan, fiind necesar un timp de ordinul lunilor,chiar anilor, pentru formarea deprinderilor de lucru; în timpul învăţării prin cooperare, în clasă este o „forfotă”, sonorul fiind asemănător unui stup, iar folosirea acestor metode necesită un efortsuplimentar din partea dascălului şi a elevilor săi. Dat fiind că nu e suficient timp în orele deştiinţe, unele din metodele de mai sus au fost aplicate şi realizate în opţionalul de informatică, cuajutorul doamnei profesoare, îmbinând ceea ce au învăţat .

Prin toate compartimentele ei, limba română îşi aduce contribuţia la dezvoltareagândirii şi la modelarea sentimentelor, asigurând şcolarului mic suportul evoluţieiintelectuale, precum şi posibilitatea integr ării în viaţa socială. Spre deosebire de

comunicarea verbală, comunicarea scrisă necesită un efort mai mare, fiind lipsită demijloace ajutătoare de exprimare : mimică, gesturi, intonaţie. Mesajul scris cere mai multă atenţie în elaborare. Limba scrisă este mult mai ordonată, mai frumos curgătoare şi maicorectă decât cea vorbită. La vârsta şcolarităţii mici, posibilităţile de exprimare suntlimitate de înseşi limitele gândirii, ale experienţei de viaţă a copiilor. Unii copii au oactivitate verbală mai vie : vorbesc mai tare, mai mult, au autoritate în realizarea dialogului,aduc informaţii mai interesante, acaparează discuţia. Alţii, dimpotrivă, nu au nici iniţiativă, nicicuraj, şi sunt permanent acoperiţi de ceilalţi.

Este foarte indicat ca orele de comunicare să conţină dialogul oferit ca posibilitatede exprimare a elevilor, prin situaţii în care elevii sunt uşi: la doctor, în vizită, laonomastică, la joc, la bunici. Elevii pot fi atraşi să participe cu sugestii proprii, dând şi

soluţii de rezolvare. Este important ca elevii să ştie să asculte şi să accepte şi alte relatărisau păreri. Având ca suport o problemă practică, din viaţă, care se cere a fi soluţionată, cuajutorul lecţiei, elevii şi învăţătorul trebuie să r ăspundă acestei probleme şi să găsească şicele mai bune căi de rezolvare. ,, A comunica” înseamnă a fi împreună cu cineva, aîmpărtăşi, a fi în comunicare de gând. Prin şcoală, pentru o comunicare eficientă încadrul lecţiilor, orele de limba română tind spre formarea la elevi a unui vocabular şi unstil care să pună în valoare tot ceea ce este frumos, precis şi simplu în limba română,limba sufletului nostru. În cazul învăţătorilor, comunicarea înseamnă cu mult mai multdecât a stă pâni cuvântul : omul şcolii este obligat să acţioneze ca un profesionist alcomunicării.,,Maniera în care se realizează formarea deprinderilor de citit-scris trebuie să vizeze

o exigenţă sporită în dozarea unor cunoştinţe cu privire la educarea comunicării ,care să ducă la stimularea unor comportamente adecvate activităţii de învăţare . Deaceea este necesară realizarea unui parteneriat eficient între factorii implicaţi :familie-şcoală , în vederea realizării unei corelări a activităţii educative a elevilor .”

Pentru a se dezvolta , limbajul trebuie să fie resimţit de câtre copil, în plansubiectiv, ca o plăcere , ca o activitate care îi ofer ă satisfacţie . Această plăcere de a vorbio regăsim , cu precădere, în relaţiile afective sănătoase cu învăţătoarea . Numai în climatulafectiv, tonic , de încredere între copii şi învăţătoare şi o diversificare a exerciţiilor de



27

educare a limbajului pot preîntâmpina insuccesul în formarea capacităţilor de comunicareverbală sau pot constitui bazele terapeuticii , în caz de instalare a insuccesului . Limbajuleducaţional influenţează moralul clasei şi natura relaţiilor întreţinute cu clasa. Se ştie că oatitudine indiferentă va scădea continuu performanţele pe când lauda şi încurajarea menţin şicresc performanţele. O bună educaţie cere ca educatorul să inspire elevului stima şi respectul,

care nu se pot realiza prin nimicirea imaginii de sine.Înconjuraţi mereu de o ambianţă de dragoste, de căldur ă, de înţelegere şi de bunătate, deîncredere şi respect, copiii de vârstă şcolar ă mică vor da măsura întregii lor personalităţi,dobândind cunoştinţe, priceperi, deprinderi şi atitudini.

Utilizarea calculatorului conduce la formarea motivaţiei intrinseci la elevi, generând unclimat afectiv pozitiv, ce r ămâne dezideratul tuturor dascălilor.

In ţara noastr ă, datorită condiţiilor istorice cunoscute, informatizarea învăţământului ademarat mai greu, dar ca urmare îndeosebi a eforturilor depuse de un număr impresionant de pedagogi novatori, introducerea informaticii ỉn curriculum a fost însoţită de utilizarea noilor tehnologii în predarea diferitelor discipline, în special sub forma instruirii asistate de computer.

Bogăţia şi varietatea conţinutului informaţional, precum şi varietatea suportului (imagini,

texte, sunete) reprezintă potenţialul deosebit care îi permite educatorului realizarea unor demersuri interactive (lecţii, exerciţii, prezentări) cu o putere informaţională şi motivaţională cutotul diferită de predarea tradiţională. Acest potenţial devine un instrument eficient în predare -învăţare numai atunci când sunt subordonate unei concepţii/viziuni pedagogice clare.

Apariţia Internetului a accelerat trecerea spre utilizarea noilor tehnologii şi a favorizatdeschiderea spre noi forme de realizare a interacţiunii dintre educator – elev – disciplina deînvăţământ.

Aplicaţiile tip editoare de text vin în sprijinul utilizatorilor pentru redactareadocumentelor simple cum ar fi : scrisori, rapoarte, reviste etc.Cel mai simplu editor graphic alsistemului de operare Windows este Write şi Notepad. Aplicaţia WordArt permite aplicarea uneimultitudini de efecte speciale asupra unei por ţiuni de text, ceea ce permite realizarea afişelor,

felicitărilor, diplomelor etc.Pentru realizarea desenelor, cel mai simplu editor grafic este aplicaţia Paint.La clasa I se va începe cu operaţiile fundamentale:

o identificarea componentelor hardware (monitor, tastatur ă, imprimantă, mouse); o explorarea modului de funcţionare a echipamentelor periferice de ieşire (monitor,

imprimantă); o localizarea tastelor speciale (return, spacebar, shift, delete, săgeţi de deplasare) şi a

tastelor alfanumerice (desigur, după învăţarea literelor şi cifrelor sau concomitant cuaceasta). La ciclul primar se pot face aplicaţii prin utilizarea unui processor de text pentru:

o introducerea unor cuvinte sau propoziţii scurte; o

ştergerea caracterelor utilizând tastele delete, backspace, spacebar; o utilizarea tastei shift pentru scrierea cu majuscule şi folosirea semnelor de punctuaţie. Elevul mic mai are posibilitatea să creeze desene folosind un program de desenare (ex.

PaintBrush).Un exemplu de activitate la clasa I poate fi realizarea, lucrând individual sau în perechi, a

unui dicţionar graphic cu literele alfabetului, prin utilizarea de software cum ar fi: editoaregrafice (ex. PaintBrush, ClipArt), procesoare de text.

Tot la clasa I se poate realize un “Colaj cu poveşti”. Clasa sau un grup de elevi creează şi



28

publică un colaj de poveşti prezentate în clasă pe parcursul anului. Elevii trebuie să folosească un program de desenare şi de scriere pentru a realiza propriile lor ilustraţii. Sub un titlu comun (deex. “Poveştile noastre”) colajul va fi afişat în spaţiul de informare pentru elevi.

Pentru clasa a II-a pot fi realizate activităţi de învăţare cum ar fi:o utilizarea funcţiilor de formatare a textului (tab, selectare text, aliniere centrată, fonturi –

dimensiuni, character, stil de scriere);o mutarea, ştergerea şi inserarea textului sau a desenelor într-un document editat cu

ajutorul unui processor de text;o - preluarea şi modificarea unei imagini grafice într-un program de desenare.

Exemplu de activitate: “O zi din vacanţă”:Elevii vor lucra în echipe sau individual pentru a descrie o zi din vacan ţă, ilustrând prin

desene proprii, momentele deosebit de interesante (utilizând un editor de text şi un program dedesenare).

In clasa a III-a, elevii vor demonstra abilităţi pentru utilizarea corectă a digitaţiei întastare şi de formatare a textului. Elevii vor putea ţine un jurnal electronic asupra activităţilor lor zilnice. Pentru reorganizarea şi explorarea unui program tip bază de date, elevii, sub asistenţa

cadrului didactic, vor comunica cu alţi elevi utilizând poşta electronică.Pentru lecţia de Ştiinţe intitulată “Oraşul/Satul nostru”, pe baza unui set de întrebărirezultate dintr-o discuţie cu întreaga clasă, se realizează un plan pentru descrierea localităţii.Organizaţi pe grupe, elevii vor aduna materiale informative şi vor realize textul şi ilustraţiile.Colajul va fi afişat. Vor fi accesate şi comentate site-uri şcolare pe Internet.

Tot în clasa a III-a la disciplina Ştiinţe, se poate realize un tabel Excel care să permită înregistrarea caracteristicilor vremii din localitate pe o perioadă limitată de timp, pentrurealizarea “Calendarului naturii”. Se pot folosi şi facilităţile oferite de ClipArt pentru a ilustrarubricile cu precipitaţii, vânt, soare, nori etc.

Pentru clasa a IV-a voi exemplifica plecând tot de la o temă din curriculumul disciplineiŞtiinţe, şi anume “Poluarea”.

Se elaborează în clasă un inventar de probleme, aspecte, informaţii/date ce trebuiecolectate, cum se face înregistrarea lor, succesiunea operaţiilor etc. Pe baza acestui programechipele de elevi vor aduna date/informaţii privind poluarea în localitatea lor şi vor realize ungrupaj de materiale care va fi afişat în spaţiul de informare pentru elevi. Utilizând Internetul, vor fi accesate site-uri în care să se prezinte aspecte ale poluării şi ocrotirii naturii.

Presiunea pentru educaţie mai multă şi mai de profunzime este în continuă creştere. Ţăriletrebuie să găsească modalităţi pentru a-şi educa propria populaţie sau vor scă pa ocazia de a fi parte din lumea modernă.

Ştim că viitorul tehnologiei este f ăr ă limite datorită inteligenţei şi inovaţiei umane. Vacontinua însă viitorul educaţiei să fie limitat datorită tradiţiei şi iner ţiei umane?

Înv. Adam Mihaela Ramona,

Şcoala “Colonel Constantin Langa” Miroslava, jud. IasiBibliografie • Cosmovici, A., Iacob, L., Psihologie şcolar ă , Polirom, Iaşi;• Dumitru, Ion Al., Dezvoltarea gândirii critice şi învăţ area eficient ă , Editura de Vest,

Timişoara, 2000; • Mititiuc, I., Probleme psihopedagogice la copilul cu tulbur ă ri de limbaj, Ed.Ankarom,

Iaşi;



29

PROTECŢIA MEDIULUI ÎNCONJUR ĂTOR

Problema raportului dintre om şi mediulînconjur ător nu este nouă. Ea a apărut din cele mai vechitimpuri, odată cu cele dintâi colectivităţi omeneşti. În

decursul lungii sale evoluţii, pe măsura dezvoltăriiştiinţei şi tehnicii, omul a că pătat posibilitatea de atransforma, din ce în ce mai mult, mediul înconjur ător,dar a f ăcut-o adesea în defavoarea condiţiilor normale dedezvoltare a vieţii. "Era nuclear ă", "era informatcii", "eragenetică" etc. crează un nou mediu de viaţă şi o nouă conştiinţă în raport cu acesta. Ritmul rapid alschimbărilor a determinat constituirea unei problematici

complexe a lumii contemporane (PLC), care a adusomenirea în faţa unei alternative extreme: "Sunt posibileatât o împlinire umană f ăr ă precedent, cât şi o catastrof ă

finală. Ceea ce se va întâmpla în realitate depinde de unalt factor major şi decisiv: înţelegerea şi acţiunea umană"(Maliţa, M.şi colab., 1981, p. 15). Nu este vorba de probleme izolate, ci de un ghem de "probleme presante"(Văideanu, 1986), generate de multiplicarea schimbărilor produse cu precădere în ultimul deceniu al secolului alXX-lea: schimbări produse în domeniul demografic, înconfiguraţia geopolitică a lumi, schimbarea stilului de

viaţă etc.Un r ăspuns la sfidările lumii contemporane poate fi reprezentat de "Noile educaţii"

(educaţia relativă la mediu, educaţia pentru pace, educaţia pentru timpul liber, pentru schimbare

şi dezvoltare, pentru participare şi democraţie, pentru comunicare şi mass-media). Natura este însăsi “r ădăcina vieţii “ce se comportă ca un organism viu , cu o anatomie şifizionomie proprie.

Natura este “singura carte din care fiecare filă păstrează un adevăr”, spunea Goethe. Eaeste spaţiul din preajma oricărei fiinţe umane cu apă, cu învelişul de aer , cu plantele şi cuanimalele , cu întreg peisajul dăruit nouă, tuturor. Omul este o parte din natur ă , din acest spaţiunemărginit încărcat cu atâtea frumuseţi aflate într-o tainică şi dinamică armonie.

Planeta noastr ă se confruntă de ani de zile cu grave probleme ecologice, probleme alemenţinerii echilibrului ecologic.Terra este o “navă ce poartă omenirea în istorie“, este un suportşi un depozit cu tot ceea ce asigur ă existenţa vieţii .

Omul a crezut multă vreme că nu are altceva de f ăcut decât să-i utilizeze roadele: aer,

apa, sol, resurse minerale. Această atitudine este total greşită ; ea vine din trecut ca o moştenire,iar obligaţia noastr ă este de a scă pa de ea şi de a ne îngriji sa ne schimbăm atitudinea faţă denatur ă , faţă de tot ce ne înconjoar ă , pentru ca urmaşii noştri să poată fi mândri de noi.

Printr-un lung proces educativ , trebuie să trecem la formarea unei atitudini active, de a proteja natura, de a proteja Terra .Dezechilibrele create de noi, oamenii , declanşează anomalii şiîntre celelalte frumuseţi ale naturii .

Reconsiderarea atitudinii omului faţă de mediu , faţă de Terra şi ieşirea din canoaneleclasice ale acestui comportament sunt mai mult decât o necesitate a prezentului, ele constituie



30

certitudinea pentru un viitor care să asigure continuitatea vieţii . Natura îşi produce necontenit resursele necesare menţinerii şi diversificării structurilor

sale, ref ăcându-se permanent şi, uneori , schimbându-se ori înnoindu-se prin adaptare, ceea ceconstituie sensul autoreglării, dar şi armonizarea relaţiilor om-natur ă, om-mediu, om-societate .De calitatea şi durabilitatea acestor relaţii depind sănătatea mediului, armonia tuturor elementelor

din natur ă , rezistenţa şi stabilitatea resurselor de viaţă ale omenirii. De aceea e necesar ă ointelegere a proceselor şi fenomenelor din natur ă .Omul este dator să înveţe mereu a tr ăi în armonie cu el , dar şi cu natura, să vegheze prin

capacităţile şi mijloacele sale la ocrotirea spectacolului vieţii şi al armoniei ce coexistă de atâtatimp între celelalte vietăţi din preajma-i, în acest laborator viu al realităţii terestre şi astrale, pentru ca acest “corp viu “să nu moar ă niciodată .

Tr ăim într-o epocă în care sunt necesare reforme radicale în domeniul educaţiei privindmediul înconjur ător. Aspiraţiile fundamentale ale oamenilor sunt aceleaşi, indiferent de graduldezvoltării tării în care tr ăiesc, iar cheia ridicării standardului de viaţă, a îmbunătăţirii niveluluide tr ăi, o constituie dezvoltarea tehnologică. Activitatea şi comportamentul oamenilor sunthotărâtoare, atât pentru natura cât şi pentru diferitele probleme ale mediului înconjur ător.

Pentru ca oameni să participe în mod activ şi inteligent la procesul de administrare,dezvoltare şi protecţie a mediului înconjur ător, trebuie educaţi încă de pe băncile şcolii.În prezent însă în învăţământul românesc modul cum se predau ştiinţele naturii şi

problemele de mediu nu slujesc pe deplin obiectivelor majore de conservare şi protejare amediului şi nici formării unor specialişti capabili să facă faţă marilor probleme de mediu ivite încontextual actual, când protejarea lui împotriva poluării actuale ar trebui să fie o problemă vitală, prioritar ă în societatea noastr ă contemporană.

Realitatea şi problemele stridente ale societăţii moderne necesită o redefinire aobiectivelor învăţământului şi în cadrul acestora, a educaţiei în domeniul ştiinţei şi a mediuluiînconjur ător.

Educaţia contemporană în domeniul mediului înconjur ător ar trebui să se - caracterizeze

prin câteva aspecte importante : să se pună accentual nu numai pe abordarea clasică a mediului şi protecţia lui ci pe fiinţaumană în contextul unui mediu înconjur ător sănătos;

să se schimbe opinia oamenilor despre protejarea mediului în sensul că acesta să fie pregătit să protejeze mediul înconjur ător nu numai să ştie că mediul trebuie protejat dar să se şi implice pentru acesta;

în şcoală să fie o programa eficientă, care să conducă dela o cunoaştere pasivă, la o interacţiune activă cumediul, să fie transpusă teoria în practică.Schimbările care ar trebui să se producă pentru educare,

la toate nivelurile de învăţământ s-ar referi la restructurarea

conţinutului învăţământului (planuri, programe, manuale,strategii de predare - învăţare-evaluare) la promovareastrategiilor didactice care să fie bazate pe investigare,experimentare, luarea deciziilor, implicare activă şi la studierea“ omului şi mediului ”, la calitatea mediului şi calitatea vieţii,legătura foarte importantă a omului cu natura.

În determinarea relaţiei om-natur ă nu e deloc nepotrivitcuvântul poetului, patetic apăr ător de mii de ani al omului şi



31

omeniei dar şi încântător al naturii, ca un adevărat “ produs “ al ei.Epoca actuală aduce note de real dramatism în tot ce ţine de viaţa oamenilor şi de viaţa

naturii. Ecologii din toată lumea sunt de acord că problema numărul 1 a omenirii nu esteintensificarea resurselor naturale ci ocrotirea naturii.

Examinând relaţiile om natur ă s-a ajuns la concluzia că omul este la ora actuală cel mai

mare duşman al naturii care-l hr ăneşte şi-l ocroteşte. Acest lucru îl face prin : exploatarea neraţională, de foarte multe ori excesiva, a resurselor naturale, şi aceastadatorită empirismului, ignor ării legilor de organizare şi funcţionare a ecosistemului;

utilizarea şi introducerea în circuit a unor substanţe toxice sau a unor deşeuri greureciclabile sau nereciclabile pe cale naturală;

crearea de ecosisteme artificiale prin obţinerea cantităţilor necesare de diverse produse şiaceasta f ăr ă a cunoaşte limitele optime sau maxime ale acestei dezvoltări.Restabilirea echilibrului normal om - ecosfera este posibilă prin utilizarea raţională a

resurselor ecosferei şi ocrotirii naturii, deci în fond ocrotirea naturii, pe plan local, regional sauglobal. Ambele căi necesită cunoaşterea legilor ecologice, măsuri organizatorice fundamentateştiinţific, educaţie ecologică a întregii populaţii pentru dezvoltarea unei conştiinţe ecologice.

Aşadar, ocrotirea naturii apare ca o funcţie a societăţii umane, ca o problemă practică decea mai mare însemnătate. Foarte des se organizează simpozioane la nivel naţional, internaţional pe tema protejării biosferei, dar se constata ca aproape nici unul dintre principiile stabilite, şidezbătute acolo nu se respecta şi nu se aplică.

Pentru menţinerea şi ocrotirea mediului înconjur ător trebuie avute în vedere câtevaobiective majore :

a) o planificare raţională, o alegere corectă şi o gestiune de calitate a resurselor oferite denatura înconjur ătoare;

b) protecţia şi conservarea a tot ceea ce este pe cale de dispari ţie în colecţii, plantaţii,rezervaţii;

c) cunoaşterea capacităţii productive a ecostimelor şi a speciilor şi luarea de măsuri

pentru a evita ca utilizarea să nu depăşească aceste capacităţii.Desigur ca în realizarea acestor obiective se ridică numeroase dificultăţi. Una dintre eleconstă în mentalitatea greşită după care ocrotirea naturii reprezintă o activitate mai multsentimentală decât practică şi că ea se afla chiar în contradicţie cu necesităţile dezvoltării.

Trebuie subliniat că ocrotirea naturii în ansamblu nu înseamnă neutilizarea ei, ci folosireanaţională a resurselor oferite de ea.

O alta dificultate este lipsa informaţiei de baza privind starea resurselor, capacitatea lor de regenerare. Aceasta dificultate ar putea fi depăşită doar prin dezvoltarea cercetărilor care potreleva în 2 aspecte esenţiale adică să determine exact capacitatea de suport a ecosistemelor şi potenţialul lor productiv. Numai aşa vom putea şti ce şi cât poate produce un ecosistem, ce şi cât putem extrage din el f ăr ă a deteriora rezervele, sau cum să-l amenajăm pentru ca eventual să

producă mai mult.Dacă omul doreşte cu tot dinadinsul să supravieţuiască pe Terra şi nu într-o viaţă str ăină aspiraţiilor lui, trebuie să înţeleagă că are nevoie nu numai de hrană îndestulătoare şi de produseale industriei, ci şi de un mediu sănătos, de aer respirabil, de apa potabilă, de soluri stabile, desiguranţă împotriva factorilor naturali agresivi de peisaje încântătoare precum şi de diversitatealumii vegetale şi animale de care este legată toată evoluţia lui.



32

Concluzia care derivă este destul de evidentă: educaţia ecologică este necesar ă deoarece sunt mulţi elevi care nu conştientizează riscurile la care va fi supusă societatea în viitorul apropiat, dar activităţile ar fi bine să fie preponderent practice.

Înv. Lăcrămioara Neamţu

Şcoala cu clasele I-VIII Corni - Liteni, jud. Suceava

Bibliografie : • Metodica pred ă rii cuno ştin ţ elor despre natur ă şi om la clasa I – IV, Editura Didactică şi

Pedagogică, 1989;• Invăţă mântul la clasa I-IV Culegere metodica Buc. 1998;• Maliţa , M.,1981, Idei în mers, vol II , Editura Albatros, Bucureşti;

COLABORAREA ŞCOLII CU FAMILIA

Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care r ăspunde detrebuinţele elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând oinfluenţă atât de adâncă, încât urmele ei r ămân, uneori, întipărite pentrutoată viaţa în profilul moral - spiritual al acestuia. Familia ofer ă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoar ă, primele norme şi regulide conduită, dar si climatul socioafectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale.

Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei, carecontribuie prin mijloace specifice la formarea tineretului.

Familia ocupă un loc aparte in sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul dinmediile de socializare şi educare din cele mai complete datorită posibilităţilor ce le are de a-lintroduce pe copil în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexeşi fireşti mijloace. Între cei doi factori educativi există o strânsă legătur ă, permanentă, care serealizează prin diferite forme de colaborare, care nu se cer neapărat spectaculoase, dar ele fac parte integrantă din procesul de conducere ştiinţifică a şcolii. O relaţie major ă – şcoală şi familie- are în vedere cunoaşterea stării de sănătate a copilului şi procesul de învăţare, echilibrul dintreefort şi jocul ca divertisment, cauzele medicale care duc la dificultăţi şcolare, cauzele r ămâneriiîn urmă şi influenţa lor asupra încrederii copilului în învăţătur ă.

În societatea noastr ă, când familia capătă parametrii valorici nemaiîntâlniţi până în prezent, colaborarea şcolii cu acest factor de educaţie constituie un element nou în procesuleducaţional. Că familia este prima „şcoală” a viitorului cetăţean, este un adevăr indubitabil, dar

nu se poate lua în considerare ideea că, odată ce copilul păşeşte pragul şcolii, influenţa familieiscade sau ar deveni un adjuvant de ordin cu totul secundar

Creşterea randamentului şcolar este strâns legată şi de modul în care familia concepe stimulareaelevului. Dezinteresul părinţilor faţă de notele copilului, trecerea pe planul doi aacestei datorii faţă de copil, nu numai că atrofiază voinţa copilului, dar îl şi jigneşte. De cele maimulte ori, randamentul slab al copilului este rezultatul slabei preocupări a părinţilor în controlul propriilor copii.

Şcoala are un rol primordial în asigurarea educaţiei copiilor. Educaţia este o acţiune la



33

care îşi dau concursul şcoala, familia, întreaga societate. Colaborarea între toţi factoriieducaţionali, în primul rând între şcoală şi familie, este stringentă. Şcoala nu-şi poate realiza pedeplin sarcinile, mai ales cu elevii care r ămân în urmă la învăţătur ă, dacă nu cunoaşte condiţiilefamiliale de muncă şi viaţă ale copiilor. Apoi, o serie de aspecte ale comportamentului elevilor,absenţe, disciplină, mod de reuşită la învăţătur ă etc., nu se pot cunoaşte şi rezolva în modul cel

mai cel mai eficient f ăr ă contactul cu familia. Părinţii nu pot cunoaşte pe deplin psihologiacopilului lor dacă nu află şi modul lui de comportare în condiţiile şcolare. Activitatea de acasă este o continuare a activităţii pedagogice de la şcoală şi invers-activitatea de la şcoală este ocontinuare a activităţii de acasă. .Întregul proces de educaţie şi mai ales de instrucţie serealizează atât la şcoală, cât şi acasă. După cum spunea Maria Montessori,”Copilul care se naştenu intr ă într-o ambianţă naturală, el intr ă în civilizaţie”.

Şcoala colaborează cu familia în domeniul învăţării elevului, în domeniulcomportamentului, în domeniul dezvoltării lui fizice, intelectuale, morale şi estetice, în domeniuldeprinderilor şi priceperilor de muncă, igienico-sanitare, în domeniul activităţilor libere,angajării copilului în diferite domenii de activitate în afar ă de clasă şi şcoală.Mediul influenţează, iar educaţia acţionează nu însă independent,ci corelativ. Şcolarul din clasa I

învaţă sub influenţa impulsurilor adulţilor. Dorinţa sa de a se adapta statutului de şcolar se naşteşi sub influenţa dorinţei de a-i bucura pe părinţi sau măcar de a nu-i supăra şi a-şi atrage osancţiune din partea acestora.

Treptat, intervine în motivaţie dascălul, prin rolul psihologic pe care-l joacă în raport cucopiii. Dascălul trebuie să fructifice acasă “deschidere” a personalităţii şcolarului mic spretrebuinţa de a afla, de a cunoaşte,pentru a-i cultiva ataşamentul faţă de şcoală şi învăţătur ă,dragostea şi interesul pentru cunoaştere. După John Dewey,”educaţia este un proces alvieţii şi nu o pregătire pentru viaţă. Cred că şcoala trebuie să reprezinte viaţa actuală, viaţă totatât de reală şi de vitală pentru copil ca aceea pe care el o duce în familia sa, cu vecinii săi, pelocurile lui de joacă”.

Fiecare copil este unic în felul lui, este o minune irepetabilă şi ar fi păcat ca prin acţiunea

noastr ă să uniformizăm aceste individualităţi. Personalitatea micului şcolar este în formare,deoarece este rezultatul unei evoluţii lungi, care are loc, în primul rând, în condiţiile interacţiuniicu mediul social.

Învăţătorul este şi va r ămâne “izvorul viu” al unei vieţi deloc uşoare, cu multe “căr ăriîntortocheate, pe care are misiunea de a-i conduce pe copii spre “ţinta reuşitei”.La elevii mici,oboseala mintală se manifestă de multe ori, printr-o nevoie crescândă de mişcare, deinstabilitate motrică. Pe lângă toate acestea, unii părinţi supraaglomerează copiii, obligându-i să citească sau să scrie cât mai mult, ceea ce determină un randament slab al memoriei, nervozitate,irascibilitate. Prin întâlnirile cu părinţii, chiar în prezenţa copiilor, prin dialogurile învăţător - părinte se urmăreşte precizarea modului de supraveghere a copilului, urmărirea metodologiei deînvăţare, verificarea frecvenţei la ore a copilului.Trebuie reţinut că este o condiţie fundamentală

a bunelor rezultate - stabilirea unuiacord deplin între cerinţele şcolii şi ale familiei.Se întâlnesc şicazuri când unii părinţi sunt permanent nemulţumiţi de situaţia copiilor la învăţătur ă, deşi aceştiaau note bune. Aceşti părinţi nu ştiu să dea satisfacţie copilului, inspirându-i teamă, f ăcându-l să apar ă timorat la lecţie. De asemenea, datorită slabei exigenţe manifestată de unele familii privindînvăţătura, la unii elevi randamentul şcolar este tot mai mult stopat de preocupări extraşcolarecare, nedirijate şi necanalizate pe f ăgaşul normal, pot duce la insuccese la învăţătur ă. Foartemulţi copii folosesc timpul liber în mod haotic, televizorul şi calculatorul se transformă, în preamare măsur ă, în divertisment, controlul părinţilor nu este eficace şi în marea majoritate, părinţii



34

sunt nemulţumiţi pentru notele copiilor, iar rezultatele slabe la învăţătur ă le pun pe seama şcolii.Un sprijin eficient în creşterea randamentului şcolar trebui să vină din partea comitetului de

părinţi, care este interesat activ în problemele şcolii. În cadrul acestui comitet sunt invitaţi părinţiai căror copii au regrese la învăţătur ă, sunt informaţi despre comportamentul copiilor lor înşcoală şi responsabilităţile ce le revin. În acest mod, pornindu-se de la clarificarea sarcinilor

instructiv-educative în spiritul unei conduceri şi organizări ştiinţifice a şcolii, încercăm să integr ăm activitatea familiei în contextul cerinţelor şcolii, deşi nu totdeauna o facem cusuficientă perseverenţă. Vizitele la domiciliul elevului ofer ă posibilitatea de cunoaştere concretă a condiţiilor specifice din fiecare familie şi pe această bază se pot lua, de comun acord, măsurilece se impun ca fiind cele mai adecvate în vederea asigur ării unui progres continuu in dezvoltareacopilului. Vizitele sunt din timp planificate şi planificarea se refer ă la toţi elevii clasei nu doar lacei ce prezintă vreo problemă.

Formele colective de colaborare - adunări cu părinţii, consultaţii colective, lectorate pentru părinţi - pot îmbr ăca structuri şi pot avea conţinut variat. Astfel, adunările cu părinţii (organizate periodic) pot fi destinate fie unui bilanţ al activităţii elevilor (subliniindu-se contribuţia familiei,eventualele deficienţe - cu tact - şi măsurile ce se impun a fi adoptate), fie dezbaterii unor teme

psiho - pedagogice în vederea informării părinţilor cu aspectele teoretice necesare activităţii lor practice (de pildă probleme ca: organizarea regimului de viaţă al elevilor în familie, orientareaşcolar ă şi profesională, alegerea şi dezvoltarea lecturii, etc. toate în funcţie de specificul vârstei).

Lectoratele cu părinţii includ cicluri de expuneri cu caracter pedagogic sau psihologic,sistematic organizate (pe şcoală), asigurând comunicarea unuisistem de informaţii, metodologii de lucru, forme deactivitate, posibil de folosit în familie. Lipsa de colaborareduce spre un eşec şi, din nefericire, cel învins este copilul, pentru care dorim tot, pentru care visăm tot ce este mai bun .

Pentru viitor, dascălii adevăraţi ştiu ce trebuie să facă în prezent: să pună lumină în priviri şi linişte în gânduri, să pună

zâmbet în iubire, în fapte, să pună cuget în judecată.Coordonatele colabor ării: implicarea familiei în activitateaşcolar ă a copiilor se desf ăşoar ă pe două coordonate:a) rela ţ ia familie - şcoal ă , contactul direct cu învăţătorul, profesorii clasei sub forma: reuniune de informare a părinţilor cu privire la documentele privind reforma curricular ă

(Planul cadru pentru învăţământul obligatoriu, Programele şcolare, Ghidurile de evaluare-Descriptori de performanţă);

consultarea părinţilor la stabilirea disciplinei (lor) opţionale, alcătuirea schemelor orareale clasei şi programul şcolar al elevilor;

activarea asociativă a părinţilor prin Comitetul de părinţi pentru sprijinirea şcolii înactivitatea de cuprindere la cursuri a tuturor copiilor, la îmbunătăţirea frecvenţei acestora

( vizibil îmbunătăţită prin oferirea laptelui şi cornului de către guvern), în organizarea şidesf ăşurarea activităţilor extracurriculare; lecţii deschise pentru părinţi, ateliere de lucru practice, vizite, excursii, serbări aniversare; reuniuni comune cu elevii şi părinţii.

b) rela ţ ie pă rinte - copil : controlul frecvenţei, al rezultatelor şcolare, al temelor, ajutor înîndeplinirea sarcinilor, suport moral şi material;

Înv. Simona OnofriasaŞcoala Hereşti - Cristeşti, jud. Iaşi



35

BIBLIOGRAFIE:Şoitu, Laurenţiu – Pedagogia comunicării, Institutul European, Iaşi, 2001 ; Nicola, Ioan – Tratat de pedagogie şcolar ă, Ed. Aramis, Bucureşti, 2003 ;Cucoş, Constantin – Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 2002 .

CALITĂŢILE UNUI DASCAL DESĂVÂR ŞIT

„ Nimic nu-i mai frumos, mai nobil decât meseria de învǎţǎ tor sau profesor, de gr ǎ dinar de

suflete umane, de cǎ l ǎ uza a celor mai curate, mai pline de energie şi de cǎ ldur ǎ sufleteascǎ .”

(D.Almaş)

Relaţiile învǎţǎtor – elevi implicǎ modificarea radicalǎ a locului şi rolului celor doi factori participanţi la procesul de învǎţǎmânt: învǎţǎtorul sǎ nu fie singurul emiţǎtor de informaţii, iar elevul sǎ nu mai fie un simplu receptor al acestuia. Reaşezarea relaţiilor învǎţǎtor – elevi pe bazenoi vizeazǎ formarea unui cuplu învǎţǎtor – clasǎ în care învǎţǎtorul dirijeazǎ, colaboreazǎ,îndrumǎ activitatea de informare şi formare prin efortul propriu al elevilor. Acest deziderat major al noii optici privind relaţiile învǎţǎtor – elevi ne se poate realiza f ǎr ǎ ameliorarea relaţiilor de

comunicare dintre aceştia.Modul în care învǎţǎtorul se adreseazǎ elevilor, comunicǎ cu ei, este de o importanţǎ

covâr şitoare în procesul instructiv – educativ.Aceastǎ importanţǎ rezidǎ, îndeosebi, în implicaţiile psihologice, pedagogice şi sociale, pozitivesau negative, pe care le are.

Prin felul în care se adreseazǎ elevilor, învǎţǎtorul favorizeazǎ sau împiedicǎ formarea unuiclimat afectiv favorabil colabor ǎrii cu elevii în procesul informativ – formativ. Rolul climatuluiafectiv adecvat în procesul educaţional este comparabil, dupǎ opinia noastr ǎ cu acela altemperaturii în procesul de prelucrare la cald al metalelor.

Modul de adresare al cadrului didactic influenţeazǎ pozitiv sau negativ atitudinea elevilor faţǎ de obiect şi faţǎ de cadrul didactic, inspirându-le încredere, sinceritate, dragoste faţǎ de

şcoalǎ sau, din contra, determinându-i la o atitudine rezervatǎ, nesincer ǎ, îndepǎrtându-i deînvǎţǎtor, de şcoalǎ.

„ Reu şita dialogului şcolar dintre elevi şi învǎţǎ tor nu depinde numai de preg ǎ tirea

profesional ǎ sau ştiin ţ ificǎ a acestuia... Ea este în func ţ ie de atitudinea pe care o manifest ǎ

învǎţǎ torului fa ţǎ de recep ţ ia elevilor. Modul sǎ u de a fi, amabil sau distant, rigid sau tolerant,iritant sau calm, poate amplifica şi, respectiv, bloca fluxul comunicǎ rii.” ( Ana Tucicov şi DanPotolea)



36

Competen ţ ele cadrului didactic:

• Tact pedagogic;• Anumite tr ǎsǎturi caracteriale;• Apt pentru o bunǎ comunicare;• Pregǎtire psiho-pedagogicǎ (informaţii din pedagogia şi psihologia vârstelor);

• Sǎ fie supus unei informǎri continue;• Calitǎţi morale;• Sǎ dea dovadǎ de empatie;• Cultur ǎ generalǎ vastǎ;• Realizarea unor obiective ale tuturor laturilor educaţiei;• Stil pedagogic bazat pe cooperare (democratic);• Sǎnǎtos fizic şi psihic;• Dicţie bunǎ;• Apt pentru a crea situaţii diverse potrivit predispoziţiilor copiilor;• Sǎ fie o persoanǎ creativǎ;•

Capacitate de evaluare obiectivǎ a posibilitǎţilor şi progresului copilului.În educaţie, un rol important îl are empatia, capacitatea de a te transpune în gândurile şisentimentele celuilalt. Când existǎ empatie între învǎţǎtor şi elevii sǎi, procesul de predare-învǎţare-evaluare se desf ǎşoar ǎ firesc, f ǎr ǎ a inhiba, bloca gândirea şi imaginaţia elevului, iar rezultatele vor fi superioare.

Cunoaşterea elevilor de cǎtre cadrul didactic are o mare importanţǎ. Respectul faţǎ de elevieste demonstrat prin atenţia pe care le-o acordǎm. Memorarea numelui, a preferinţelor sale, arelaţiilor cu colegii sunt câteva aspecte importante pentru a-l face pe elev sǎ se simtǎ însiguranţǎ.

Recunoaşterea şi acceptarea genului şi a apartenenţei culturale este de asemenea o formǎ derespect. A acorda în aceeaşi mǎsur ǎ atenţie bǎieţilor ca şi fetelor, a prezenta o imagine pozitivǎ

atât a fetelor cât şi a bǎieţilor în materialele utilizate şi activitǎţile propuse, a vorbi cu copiiidespre cultura din care provin, f ǎr ǎ a ne aştepta cǎ sunt exper ţi, doar pentru cǎ apar ţin aceleiculturi, sunt modalitǎţi de a demonstra respect şi acceptare. Elevii doresc un învǎţǎtor înţelegǎtor,care sǎ aibǎ simţul umorului, sǎ respecte personalitatea elevilor, sǎ-i iubeascǎ, sǎ fie amabil, sǎ foloseascǎ un ton amical, sǎ trateze elevii de la egal la egal. Chiar şi disciplinele mai dificile(matematica, istoria, educaţia civicǎ) devin mai plǎcute dacǎ învǎţǎtorul strecoar ǎ câte o glumǎ.Gluma nu exclude autoritatea, prestigiul, respectul învǎţǎtorului, ci le consolideazǎ,armonizându-se împreunǎ.

Învǎţǎtorii sunt iubiţi, preferaţi şi respectaţi de elevi, dacǎ se apropie mai mult de ei, dacǎ încearcǎ sǎ le cunoascǎ problemele specifice vârstei, fr ǎmântǎrile, necazurile personale şi deviaţǎ. Prin activitǎţile extraşcolare (drumeţii, excursii, vizite) învǎţǎtorul devine un bun prieten alelevilor sǎi. Aceştia nu mai au reţineri, participǎ cu voioşie, optimism şi multǎ însufleţire ladesf ǎşurarea acţiunilor.

Tr ǎ sǎ turile caracteriale ale cadrului didactic:

• Obiectiv;• Generos (sǎ dea tot ce este mai bun pentru copii:timp liber, drumeţii, serbǎri,

concursuri, etc.)• Concret – simţul demnitǎţii personale;• Spirit de observaţie;



37

• Atenţie distributivǎ;• Stǎ pânire de sine;• Sǎ foloseascǎ cu mǎsur ǎ limbajul verbal, nonverbal şi paraverbal (gesturi, mimicǎ);• Sǎ nu fie arogant;• Sǎ ştie sǎ: deseneze, cânte, scrie caligrafic;• Sǎ fie deschis schimbǎrilor, flexibil intelectual;• Sǎ foloseascǎ predarea integratǎ;• Sǎ foloseascǎ umorul în mod inteligent.

Pentru a cunoaşte preferinţele elevilor în legǎtur ǎ cu modul de adresare al cadrelor didacticeam alcǎtuit un chestionar pe care l-am aplicat la fiecare din generaţiile ce le-am avut.Chestionarul cuprinde urmǎ toarele întrebǎ ri:

1. Care mod de adresare din partea învǎţǎtorului îl preferi?( S-au oferit elevilor modurile celemai frecvente de adresare, urmând ca ei sǎ-l indice pe cel care îl prefer ǎ).

2. Care mod de adresare din partea învǎţǎtorului îţi displace?De ce?3.Cum preferi sǎ-ţi spunǎ învǎţǎtorul: tu, mata, dumneata sau dumneavoastr ǎ?

Chestionarul aplicat şi experienţa la catedr ǎ mi-a oferit posibilitatea sǎ formulez câteva

concluzii, care aş dori sǎ fie cunoscute de cât mai multe cadre didactice şi aplicate consecvent înrelaţiile de comunicare cu elevii:

1. Calitatea de educatori ne obligǎ ca, în relaţiile cu elevii, sǎ folosim un mod de adresare caresǎ nu jigneascǎ, sǎ nu fie un atentat la personalitatea acestora.

2. Cadrele didactice trebuie sǎ ofere elevilor modele de adresare frumoasǎ, politicoasǎ, sobr ǎ,apropiatǎ, f ǎr ǎ a deveni familiar ǎ. În unele ţǎri, cum este Franţa, de exemplu, obligaţia cadruluididactic de a se adresa frumos, politicos, elevilor este înscrisǎ în Regulamentul şcolar.

3. Pentru cadrele didactice de la şcolile normale, care pregǎtesc viitoare cadre didactice,modul de adresare are o importanţǎ major ǎ, deoarece ei sunt aceia care ofer ǎ viitorilor învǎţǎtorişi educatoare modele de adresare şi de atitudine în releţiile cu elevii. Este uşor de presupus cǎ aşacum vorbim şi ne purtǎm noi cu viitorii învǎţǎtori, tot aşa vor vorbi şi se vor purta şi ei cu elevii

lor.4.Se ştie cǎ elevii imitǎ pe profesori, de aceea modul de adresare al cadrelor didactice este

preluat de elevi şi cultivat în relaţiile lor cu colegii sau cu cei mai mici decât ei.5. Formula pe care o folosim şi tonul cu care ne adresǎm elevilor tr ǎdeazǎ coloratura afectivǎ

a relaţiilor cadru didactic-elevi: apropierea, simpatia, respectul, dragostea faţǎ de elevi, sau dincontr ǎ, r ǎceala, dispreţul, antipatia faţǎ de ei. Apreciem cǎ pentru a dovedi spirit de echitate,atitudine egalǎ faţǎ de elevi, este necesar ca toate cadrele didactice sǎ foloseascǎ aceeaşi formulǎ de adresare pentru toţi elevii. De aceea consider ǎm necesar ǎ stabilirea, prin Regulamentul şcolar,a formulelor de adresare, diferenţiate pe trepte de învǎţǎmânt şi obligatorii pentru toate cadreledidactice.

Activitatea oricǎrui cadru didactic este însǎ enorm de dificilǎ şi de responsabilǎ. Orice

eroare atitudinalǎ şi afectivǎ în relaţiile cu elevii poate avea urmǎri incalculabile în planul psihologic al fiinţei umane supuse procesului educativ.Unii aseamǎnǎ activitatea cadruluididactic cu cea a unui actor.

Cadrul didactic schimbǎ rolul de mai multe ori pe zi: este - în acelaşi timp – şi dascǎl şi pǎrinte, şi actor în orice moment al zilei cât este în relaţii cu elevii şi cu pǎrinţii acestora.Eltrebuie sǎ cunoascǎ structura psihicǎ a grupului, dar şi pe cea individualǎ şi sǎ vibreze cognitiv şiafectiv, adecvat obiectivelor instructiv-educative.

Când aptitudinile unor educatori sunt de nivel înalt (calitativ şi sub aspectul productivitǎţii),



38

se spune cǎ aceştia au talent pentru profesia de cadru didactic.Talentul pedagogic, asociat cu ansamblul capacitǎţilor care determinǎ competenţa

profesionalǎ a educatorilor, poate conduce pe parcursul carierei didactice la ceea ce specialiştiinumesc mǎ iestrie pedagogicǎ . Realizarea acestei mǎiestrii presupune însǎ un şir de mǎsurivizând selecţionarea, pregǎtirea iniţialǎ şi pe parcurs a personalului didactic, dar şi o motivare

(materialǎ şi moralǎ) mai puternicǎ a celor care urmeazǎ sǎ-şi aleagǎ aceastǎ profesie complexǎ şi grea, dar şi de o rar ǎ nobleţe umanǎ:profesia de educator.

prof.învăţământ primar, FLORENTINA CO Ş TIUG,

Liceul Economic „Nicolae Iorga”, Pa şcani, jud. Ia şi

Bibliografie:1. Mitrofan, Nicolae – Aptitudinea pedagogicǎ , Bucureşti, Editura

Academiei, 1988.2. Cerghit, I. – Sisteme de instruire alternative şi complementare.

Structuri, stiluri şi strategii, Bucureşti, Editura „Aramis”, 2002.

3. Macavei, Elena – Pedagogie. Teoria educa ţ iei, Bucureşti, Editura„Aramis”, 2001.

JOCUL DIDACTIC

Într-o accepţiune largă, jocul este un fenomen de cultur ă şi are anumite tr ăsături: “

...jocul este libertate, jocul nu este via ţ a obisnuit ă în spa ţ iu şi timp, jocul creeaz ă ordine, este

ordine, jocul creeaz ă o stare de excep ţ ie, un secret şi secretul jocului se exprimă în deghizare“,

spune Jean Huizinga în “ HOMO IUDENS ”. 1

Conduita de joc reprezintă un aspect al esenţei umane prin capacitatea sa specifică de a

semnifica, de a exprima .

Jocul este o lume a copiilor şi a oamenilor mari, deoarece tuturor le place, tuturor le este

necesar ă deconectarea pe care jocul o ofer ă.

Numeroase teorii ce s-au elaborat pe parcursul timpului despre joc vin să r ăspundă la o

serie de întrebări complexe şi dificile. Care este natura si originea jocului? De ce simte copilul

nevoia atât de imperioasa de a se juca? Ce funcţie îndeplineşte jocul în dezvoltarea personalităţii

copilului?Jocul a apărut odată cu copiii, care au alergat, au sărit, s-au căţărat, au construit o căsuţa

etc. Jocurile copiilor sunt o dovadă de sănătate şi produc un sentiment de voioşie şi plăcere. Ele

s-au născut din legătura lor cu natura înconjur ătoare şi, practic s-au organizat în procesul vieţii şi

1 J. Huizinga , - ,, Homo Iudens”, EDP , Bucuresti, pag . 55;



39

al muncii. Jocul reprezintă o activitate distractivă şi stimulativă a proceselor psihice, favorizând

creativitatea şi optimismul. El este complementar muncii, contribuind la formarea deprinderilor

de a munci.

Viaţa plină de forme a copilăriei este în primul rând joc. Acesta, după părerea lui Jean

Chateau este “o institu ţ ie a poporului de copii”, prin el se realizează cunoaşterea realităţii, se

exersează funcţii psihomotrice şi socio-afective, se afirmă performanţe ale conduitei.2

Oricărui copil mic îi face plăcere să se exprime pentru ca acesta îi dă bucuria de a se simţi

tr ăind. De aici deducem necesitatea de a se da exprimării personale cea mai mare libertate, de a o

recunoaşte drept cea mai instictuală dintre manifestările spontane.

Libera exprimare presupune un ajutor din partea educatorului, dar nicidecum o

direcţionare precisă. Fiecare copil îşi îmbogăţeşte volumul de cunoştinţe, priceperi, deprinderi,

prin practica încercărilor, fiecare acţiune reuşită constituind un pas înainte în dezvoltarea liber ă a personalităţii individuale.

Rând pe rând, generaţiile de copii îşi aduc contribuţia la îmbogăţirea necontenită a marii

căr ţi a jocului, nescrisă – dar cu atât mai durabilă – folosind transformările cantitative şi

calitative ale societăţii în care tr ăiesc. Orice nouă jucărie înseamnă un act de creaţie, fiindcă ea

înglobează inteligenţă, concepţie, aptitudini umane, artă, muncă.

Jucăriile au devenit o problemă mult prea serioasă pentru a fi lăsată exclusiv pe seama

discernământului copiilor, spun specialistii, care pot fi psihologi, sociologi, informaticieni, toţisusţinând exigenţa copiilor acestui mileniu în privinţa unei ocupaţii vechi de când lumea: joaca.

Poate fi aceasta instructivă? Poate crea nişte deprinderi şi stimula procese de gândire?

Desigur, deoarece, deşi sursă de plăcere, jocul r ămâne un mijloc sigur de a învăţa.

Dacă pătrundem într-un laborator unde se concep şi se analizează jucăriile potrivit

exploziei tehnologice actuale, jucării care ulterior sunt supuse “verdictului“ nemilos al copiilor,

vom constata că scopul acestui laborator este o cercetare fundamentală privind ştiinta jocului şi a

jucăriei 3.

Aceste laboratoare par ieşite din poveşti, iar specialiştii îşi iau rolul foarte în serios.

Aici sunt amenajate şcoli speciale cu durata de câteva să ptămâni în care copiii, până la vârsta de

12 ani urmează, în aparenţă, cursuri ca în orice şcoală. Aceasta este doar o impresie, pentru ca

2 S. Cristea, - ,, Evaluarea în procesul didactic”, EDP, Bucuresti, 1998, pag. 2563 I. Cerghit , - ,, Perfec ţ ionarea lec ţ iei în şcoala modernă ”, E.D.P, Bucuresti, 1976, pg. 166



40

scopul acestei şcoli este deosebit: copiii îi învaţă pe adulţi cum să se joace. Proiectanţi, psihologi,

pediatri, ingineri observă şi studiază f ăr ă a fi văzuţi, relaţiile copiilor cu prototipurile de jucării

propuse spre abordare. Rezultatele sunt surprinzătoare:copiii resping 90% din prototipurile care

li se prezintă. În timpul “ şcolariz ă rii“, copiii participă în grup de câte 6, dau teste în care

prototipurile sunt aduse laolaltă cu jucării mai puţin recente sau de origine...concurentă.

Concluziile acestor testări sunt o adevărată “mină de aur ” pentru producători deoarece ei observă

frecvenţa cu care fiecare participant s-a jucat cu o anumita jucărie, precum şi durata fiecărui joc,

elaborand astfel o statistică în funcţie de vârstă şi sex. Este poate singurul loc sau moment în care

copilul are drept de “veto” în faţa muncii adulţilor.

Pentru a putea fi pe gustul clienţilor, marii producători de jucării au f ăcut apel la uriaşe

bănci de date în care sunt introduse toate observaţiile de-a lungul mai multor ani, pe cele mai

diferite eşantioane de copii, banca ce este mereu actualizată .Având bogate influenţe educative, jocurile didactice sunt utilizate cu o frecvenţă mare în

învăţământul prescolar.

Îmbinarea activităţilor de învăţare prin joc, distractive, subordonate scopului, şi a sarcinii

didactice urmarite intra în sarcina învăţătorului.

Jocul didactic devine joc când sunt incluse elemente de joc, astfel acesta riscă să devină o

activitate organizată într-o formă atractivă. Desigur că, în jocul didactic va domina sarcina de

învăţare şi nu distracţia, dar e bine ca acestea să declanşeze momente vesele, momente detensiune cu încărcătur ă afectivă şi să se încheie cu aprecieri colective sau individuale privind

realizarea sarcinii de învăţare propusă.

Învăţarea prin joc didactic asigur ă progrese şcolarilor cu un ritm lent de lucru şi o

particicipare activă, voluntar ă, mai deschisă a acestora la activitate şi o evidentă plăcere.

Jocul este şi o metodă eficientă de educaţie: disciplinează f ăr ă constrângere pe jucător

atât sub aspectul desf ăşur ării acţiunilor obiective, cât şi sub raportul comportamentului social.

Prin caracterul lui practic, jocul mijloceşte cunoaşterea directă a lumii şi, mai ales, cultivă

deprinderi, tr ăsături complexe de caracter, convingeri şi puternice tr ăiri emoţionale.

Ed. Ciurea Daniela , Grad. PP Nr. 7 Deva, Hunedoara

Ed. Nicoleta Hustiuc, Gradinita cu Program Normal Vinerea, Cugir, jud. Alba



41

CALITATEA ALIMENTELOR – CONDIŢIE A UNEI VIEŢI SĂNĂTOASE

Din cele mai vechi timpuri este cunoscut faptul că ceea ce mâncăm are un impactdeosebit asupra sănătăţii noastre. Hippocrates, părintele medicinii din Grecia antică (460 ÎC)spunea: “O bună sănătate cere cunoaşterea corpului nostru la fel şi cunoaşterea potenţialului

alimentelor noastre. Alimentul trebuie să fie medicamentul nostru şi medicamentul ar trebui să fie alimentul nostru. Doar alimentele nu sunt suficiente pentru a atinge o stare de sănătate bună.”Alimentaţia sănătoasă a ajuns să fie o problemă destul de spinoasă în zilele noastre, în

parte din cauza divergenţelor de opinii venite din lumea medicală şi, în parte din cauza lăcomiei producătorilor de alimente, care aleg de multe ori să sacrifice calitatea propriilor produse pentru profiturile imediate.

Alimentaţia reprezintã domeniul în care se fac cele mai grave erori. Omul modern sehr ăneşe într-un mod nesănătos, mănâncă prost şi mult. Aşa se face că o persoană din două suferãde exces de greutate (depăşirea cu peste 10% a greutăţii normale). Aceasta are efect nefast asuprasistemului osos, a scheletului şi asupra aparatului locomotor, în special asupra păr ţii inferioare acorpului. Cu cât excesul în greutate este mai mare, cu atât creşte şi procentajul persoanelor care

sufer ă de maladii coronariene (angină pectorală, infarct miocardic, ateroscleroza), sau cuafecţiuni cancerigene,O dietă echilibrată arată foarte bine pe hârtie şi nu pare nici prea costisitoare ca preţ, dar

situaţia din teren spune cu totul altceva, existând suficiente motive să se pună serios sub semnulîntrebării nu doar calitatea produselor procesate pe care le achiziţionam zilnic, dar chiar şicalitatea legumelor şi a fructelor pe care ni le procur ăm de pe piaţa agro-alimentar ă.

Cei care însă reuşesc să îşi protejeze organismul de dezechilibre de tot felul, au învăţatdeja că secretul stă în diversitate şi în evitarea consumului de alimente procesate, pline de E-urialimentare şi ambalate în periculosul plastic, omniprezent peste tot în magazinele alimentare.

Odată cu proastele obiceiuri nutriţionale mai există şi o altă problemă major ă. Chiar dacă urmăm o aşa numită dietă sănătoasă, totuşi nu suntem în totalitate în siguranţă atunci când

consumăm alimente. Recenta criză alimentar ă prin care trecem în Europa şi nu numai, chiar întoată lumea (de exemplu: prezenţa dioxinei în carnea de pui, plumbul în carnea de peşte,melamina în lapte, uleiuri minerale în uleiul de floarea soarelui), toate demonstrează că siguranţaalimentar ă nu ar trebui să fie neglijată. Chiar mai mult, există si alte riscuri pe care ar trebui să leluăm în considerare: bacterii (ca Salmonella, Lysteria, Staphilococcus), hormonii de creştere şireziduurile de antibiotice din carnea animalelor sacrificate, reziduurile de pesticide şi mulţi alţifactori care pun în pericol siguranţa produselor noastre alimentare.

De aceea, este de o importanţa crucială să cunoaştem ce produse alimentare alegem să consumăm, cum le consumăm şi cum discernem între ceea ce este sigur şi ceea ce este nesigur,ceea ce este sănătos şi ceea ce este nesănătos, în aşa fel încât să ne păstr ăm sănătatea.

Obectivele normării calităţii alimentelor vizează:

a) punerea în consum a alimentelor bogate în nutrine (proteine, glucide, lipide, săruriminerale şi vitamine) ; b) siguranţa alimentelor-adică asigurarea condiţiilor pentru ca alimentele:

-să nu sufere degradări fizice, fizico-chimice, biochimice, microbiologice care să le afectezeinocuitatea;-să nu devină vătămătoare pentru organismul uman;

c)asigurarea consumării cu plăcere a alimentelor.Există pericolul în zilele noastre, ca unii producători să falsifice unele produse greu



42

vandabile. Falsificarea alimentelor reprezintă adaosul oricărei substanţe într-un produs alimentar,cu scopul mascării unor defecte sau al conferirii unor proprietăţi pe care nu le justifică prinoriginea şi compoziţia sa.

Produsele alimentare realizate în ţar ă sau cele importate, supuse unui proces tehnologic,trebuie:să aibă o compoziţie şi calitate care să nu constituie un pericol pentru organismul uman,

din punct de vedere fizic, chimic, microbiologic, toxicologic, parazitologic sau al nivelului deradioactivitate; Noi, consumatorii, trebuie să fim atenţi la toate acestea şi să sesizăm organele în drept

atunci când constatăm încălcarea anumitor norme privind siguranţa alimentelor, astfel încât să se poată lua măsurile legale în timp util pentru a nu ne periclita sănătatea .

Dacă ţin cont de toate acestea eu ca şi consumator, pentru sănatatea personală, dascălfiind, am o responsabilitate în plus, aceea de a realiza informarea elevilor şi a părinţilor despreregulile unei alimentaţii sănătoase, pentru formarea şi dezvoltarea deprinderilor unui stil de viaţă sănătos al elevilor

Stilul de viaţă al timpurilor noastre este foarte diferit. Ritmul rapid în care se desf ăşoar ă totul, precum şi creşterea numărului de familii cu un singur copil, cât şi al femeilor care fac

carier ă, au dus la schimbări în modul de preparare a mâncării şi a consumării acesteia. Un efectnegativ al acestui lucru este faptul că peste patru ani, 35 % dintre copiii europeni cu vârstacuprinsă între 5 şi 13 ani vor fi obezi.

Alimentaţia, ca factor important al creşterii, dezvoltării şi menţinerii stării de sănătate acopiilor, a devenit astăzi o ştiinţă, cunoscându-se cu exactitate cu ce şi cum trebuie să sehr ănească aceştia, în funcţie de vârstă şi de natura activităţilor zilnice.

Pentru menţinerea sănătăţii copilului şi pentru creşterea capacităţii sale de muncă fizică sau intelectuală este important ca alimentaţia zilnică să conţină toate cele 3 principii alimentarede bază – proteine, glucide, gr ăsimi – dar şi vitamine, săruri minerale, fibre celulozice şi apă, încantităţi suficiente şi într-un anume raport între ele.

Igiena alimentaţiei poate fi definită ca ramura igienei care se ocupă de prevenirea

îmbolnăvirilor determinate de o alimentaţie necorespunzătoare şi de promovarea sănătăţii pe baza unei alimentaţii raţionale în funcţie de necesităţile fiecărui organism. Organismul uman prin procesul de alimentaţie preia din mediul înconjur ător substanţele nutritive de care are nevoie şi pe care le transformă pentru o desf ăşurare normală a activităţii metabolice.

Omul modern, datorită multiplelor activităţi desf ăşurate zilnic, acordă o importanţă redusă alimentaţiei, mulţumindu-se cu mese nesănătoase, constituite din semipreparate şi serviteîn cea mai mare grabă.

Scopul principal al consumului de alimente îl constituie satisfacerea sau acoperireanecesarului zilnic de substanţe nutritive, dar atunci când în mediu există sau se produc anumite perturbări este posibil ca unele alimente să conţină agenţi nocivi omului (putem spune că alimentul nu are inocuitate).

Unii dintre factorii care pot afecta inocuitatea alimentelor sunt aditivii alimentari (E-urile). Comparativ cu restul substanţelor, e-urile nu cresc valoarea energetică sau nutritivă aalimentelor în care sunt folosite. Ele au rolul de a prelungi perioada de păstrare şi deîmbunătăţire a calităţii unui aliment, în special aroma şi gustul.

Consumul repetat de produse alimentare în compoziția cărora intră aditivi sintetici poate duce la

o slăbire a sistemului imunitar, la agravarea unor afecțiuni mai vechi şi la apariția altora noi.O

alimentație necorespunzătoare poate să ducă la o serie de îmbolnăviri cu caracter de masă:

avitaminoze, rahitism, ateroscleroză sau să scadă rezistența organismului la infecții, substanțe toxice.



43

Cauzele care pot face ca alimentația să fie vătămătoare depind de: cantitatea, calitatea, digestia şi

metabolismul alimentar, conținutul în substanțe toxice, conținutul în microorganisme patogene şi

conținutul în paraziți.

Masa copilului trebuie pregătită apetisant, servită igienic, aspectuos şi într-un climat delinişte şi r ă bdare; în cazul refuzului total sau par ţial al unor alimente, nu este recomandabil să seinsiste şi să se for ţeze copilul să le mănânce, pentru că, astfel, există riscul apariţiei unor reflexefie de vomă, fie de repulsie temporar ă sau chiar definitivă pentru unele alimente neagreate de el,dar impuse lui.

Activităţi despre alimentaţie sănătoasă şi despre siguranţa alimentar ă am desf ăşurat încadrul opţionalului ,,Educaţie pentru sănătate” cum ar fi :,,Ce mâncăm? Cum mâncăm?”;,,Fructele şi legumele - prietenele noastre”, apoi activităţi extracurriculare ,,Alege să fii sănătos!”,,Minte sănătoasa în corp sănătos”; ,,Mănânc sănătos- cresc voinic şi frumos!” . Elevii mei aucâstigat premiul I şi premiul al II-lea la Concursul naţional ,,Descoper ă o lume sănatoasa”-secţiunea pictur ă.

Siguranţa alimentelor poate deveni un fapt real pe plan naţional doar atunci când vaconstitui o responsabilitate a tuturor celor implicaţi în domeniul alimentar, de la profesionişti şi până la consumatori. E nevoie de o abordare integrată a siguranţei alimentare în care toţi să neimplicăm responsabil: familia, şcoala, massmedia, societatea civilă, ONG-uri, etc. şi, în primulrând, o politică mai coerenta a guvernului român,în ceea ce priveşte legislaţia în domeniu.

POPESCU ŞTEFANIAProfesor învăţământ primar

Şcoala ,,Mihai Eminescu”, Roşiorii de Vede

COPILUL DE GR ĂDINIŢĂ –DIMENSIUNI PSIHOLOGICE

Orice activitate educaţionalǎ se întemeiazǎ pe cunoaşterea psihologicǎ a subieţilor care

fac obietul unei astfel de intervenţii. Mai mult decât atât, calitatea procesului educaţional depinde

esenţial de abilitǎţile psihologice ale celor care îl întreprind.

Educatoarele fac parte din categoria acelor agenţi educaţionali care au fost investiţi de

societate cu misiunea de a orienta procesele dezvoltǎrii psiho-fizice a copiilor cǎtre un curs

mereu ascendant, în scopul valorificǎrii superioare a potenţialului lor nativ şi pentru favorizarea

mai bunei integr ǎri în societate a acestora.

Educaţia şi cunoaşterea copilului sunt douǎ acţiuni aflate într-o strânsǎ legǎtur ǎ.

,,Cunoaşterea psihopedagogicǎ este un proces organizat şi continuu, prin intermediul

cǎruia educatoarele evidenţiazǎ trǎsǎturile psiho-individuale ale celor pe care îi educǎ.’’

Gr ǎdiniţa îl primeşte pe copil de la vârsta de 3 ani pânǎ la vârsta de 6 ani.

Pentru copilul care-i trece pragul, ea constituie prima experienţǎ a vieţii. Ea creazǎ o gamǎ de



44

intense sentimente, de noi prietenii şi relaţii cu copiii de aceeaşi vârstǎ şi cu adulţii, toţi

necunoscuţi. Mediul ei îi aşeazǎ pe copii într-un cadru nou care-i sugereazǎ şi stimuleazǎ pentru

investigaţie şi pentru acţiune, îi propune activitǎţi pe care el se str ǎduieşte sǎ le adapteze nevoilor

sale.

Vârsta preşcolar ǎ este unanim recunoscutǎ ca înregistrând un ritm de dezvoltare fizicǎ şi

psihicǎ deosebit de rapid şi imposibil de egalat în perioada şcolaritǎţii. ,,Ritmul accelerat al

dezvoltǎrii psihice e explicat în principal printr-un anume activism al copilului, prin

disponibilitǎţi care sunt proprii acestuia’’.

Întreaga dezvoltare psihicǎ în etapele copilǎriei reprezintǎ treptele succesive ale devenirii

şi împlinirii ca personalitate, este o însuşire de metamorfozare, de victorii triumf ǎtoare pentru

copil, victorii ale activitǎţii, ale sensibilitǎţii, ale inteligenţei, ale imaginaţiei.

Dezvoltarea psihicǎ a copilului la vârsta preşcolar ǎ este condiţionatǎ de mai mulţi factori,sub influenţa jocului şi activitǎţilor comune cu întreaga grupǎ sub îndrumarea educatoarei,

copilul dobândeşte noi particularitǎţi psihice. Experienţa lui cognitivǎ se îmbogǎţeşte, sfera

reprezentǎrilor se extinde, funcţia reglatoare a sistemului verbal se intensificǎ, momentul esenţial

constituindu-l vârsta de 5 ani.

În general, stadiile dezvoltǎrii psihice a copilului sunt subordonate unei logici a absorbirii

de experienţǎ şi elabor ǎrii de mecanisme adaptabile, urmate de riguroasa punere în valoare a

datelor acumulate, pânǎ când acestea devin insuficiente, se instituie o nouǎ etapǎ de absorbţie şielaborarea în alţi termeni.

Stadiile dezvoltǎrii psihice se caracterizeazǎ printr-o succesiune a organizǎrii şi

reorganizǎrii, a conduitei structurate şi a restructur ǎrii conduitei.

Senzaţiile şi percepţiile evolueazǎ mai ales dupǎ vârsta de 5 ani, o serie de însuşiri tactile

capǎtǎ corespondent verbal în vocabularul activ al copilului. Se constatǎ o intensǎ dezvoltare a

sensibilitǎţii tuturor analizatorilor, în percepţiile copiilor de 5

ani au fost surprinse elemente ale constituirii relaţiei cauzale şi

sesizatǎ o mare complicare a ,,atitudinii faţǎ de obiectul

perceput’’.

Printre variatele cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, a

cǎror însuşire, pentru preşcolari , este o condiţie esenţialǎ a

pregǎtirii lor pentru şcoalǎ, o deosebitǎ împortanţǎ o are



45

înţelegerea proprietǎţilor obiectelor şi a caracteristicilor spaţiale.

Percepţia formei, a mǎrimii, a reliefului sau a altor însuşiri spaţiale ale obiectelor se

formeazǎ în decursul existenţei individuale a copilului, pe baza legǎturilor condiţionate care se

stabilesc între diferiţi analizatori în procesul activitǎţii cu obiectele.

Însuşirea de cǎtre copii a diferitelor caracteristici spaţiale ale obiectelor este posibilǎ dacǎ

acestea sunt scoase în evidenţǎ. Cercetǎrile au dovedit cǎ la efectuarea acestei operaţii este

necesar ca atât educatoarea cât şi copiii sǎ denumeascǎ prin cuvânt aceste reprezentǎri spaţiale.

Percepţia formei obiectului se face mult mai uşor de cǎtre copil pe baza impresiilor tactil-

chinestezice şi vizuale primite de la obiecte. Între cei doi analizatori se stabilesc legǎturi

condiţionate, care mai târziu vor actualiza forma respectivǎ doar prin simpla vadere a obiectului

respectiv.

Perceperea senzorialǎ a relaţiilor spaţiale este o problemǎ pe care se pune accentul îngr ǎdiniţǎ. Asfel, preşcolarul utilizeazǎ tot mai corect cuvintele : aproape, departe, deasupra, aici,

jos, sus, peste, mic, mare, care desemneazǎ însuşiri perceptive.

Un rol important în formarea percepţiei timpului îl are experienţa aşteptǎrii, cu toate cǎ,

în decursul consumǎrii ei, senzaţia de timp se deformeazǎ, dilatându-se. Preşcolarul învaţǎ treptat

sǎ aştepte rândul, e capabil sǎ aştepte liniştit un anumit timp îndeplinirea unei promisiuni.

S-a observat cǎ posibilitatea de a fixa, de a pǎstra, de a recunoaşte şi de a reproduce ceea

ce a trecut prin experienţa individualǎ, se datoreazǎ memoriei, care constituie unul din aspecteleşi funcţiile fundamentale ale organismului, funcţie care permite anticipǎri de reacţii şi, ca atare,

adaptǎri eficiente. Din aceastǎ cauzǎ, memoria a fost consideratǎ ca fiind un fel de ,,coloanǎ

vetebralǎ’’ a conştiinţei şi personalitǎţii umane. Ca urmare a dezvoltǎrii progresive a vorbirii,

memoria începe sǎ capete particularitǎţi evolutive, sǎ opereze activ cu reprezentǎri complexe,

evocate verbal.

Preşcolarul memoreazǎ ceea ce este mai atractiv, l-a impresionat mai puternic şi este

legat de trebuinţele şi dorinţele lui, având astfel un caracter profund afectogen. Funcţiile

mnemice cresc foarte mult, fapt ce face posibil ca preşcolarul sǎ memoreze relativ uşor şi ceea ce

nu a înţeles.

Perioada preşcolar ǎ este etapa din viaţǎ în care se fixeazǎ, în urma imitaţiei, prin mijloace

mnemice şi modalitǎţi fundamentale de conduitǎ, exercitându-se astfel unele funcţii sociale ale

memoriei. Aşa se explicǎ marea asemǎnare dintre comportarea copiilor cu cea a pǎrinţilor.



46

Intrarea copilului în şcoalǎ constituie un moment crucial în viaţa sa, date fiind statusul şi

rolul de elev, natura relaţiilor cu adulţii şi colegii, noutatea condiţiilor de activitate şi, mai ales,

specificul învǎţǎrii – act deosebit de complex ce angajeazǎ, dintr-o perspectivǎ ineditǎ, întreaga

sfer ǎ a vieţii sale psihice, diferenţele sructurii anatomofiziologice, toate cunoştinţele şi

deprinderile dobândite ulterior.

În gr ǎdiniţǎ se desf ǎşoar ǎ şi activitǎţi care vizeazǎ dezvoltarea atenţiei şi a calitǎţilor ei.

Cultivarea atenţiei preşcolarilor se face cu multǎ grijǎ. Atenţia constǎ în orientarea şi

concentrarea activitǎţii copiilor într-o anumitǎ direcţie. Ea însoţeşte întreaga activitate psihicǎ a

copiilor, toate procesele lui psihice (memoria, gândirea, imaginaţia). Cu cât un copil va putea sǎ-

şi concentreze atenţia mai mult spre o activitate ce i se cere, cu atât va reuşi sǎ facǎ faţǎ la

rezolvarea sarcinilor ce i se impun . Orice activitate conştientǎ precum şi învǎţarea este o

activitate care presupune concentrarea şi stabilitatea atenţiei, f ǎr ǎ aceste calitǎţi de o anumitǎ intensitate (concentrarea) şi o anumitǎ duratǎ (stabilitatea), învǎţarea şcolar ǎ este de neconceput.

Aceste calitǎţi ale atenţiei, precum şi volumul, flexibilitatea, distribuţia ei, nu sunt

înnǎscute, ci ele sunt rodul unei educaţii pricepute, perseverente, desf ǎşuratǎ în gr ǎdiniţǎ. Alǎturi

de atenţia involuntar ǎ, în perioada preşcolar ǎ, se manifestǎ şi forme de atenţie voluntar ǎ, a cǎrei

determinare se face prin finalizarea intenţiilor. Astfel, este tot mai des antrenatǎ datoritǎ

intereselor, preferinţelor, dorinţelor, nǎzuinţelor copilului.

Atenţia voluntar ǎ este redusǎ, slab dezvoltatǎ, copiii vor fi uşor distraşi de la rezolvareaunei sarcini propuse de educatoare. Dezvoltarea atenţiei, în special a celei voluntare, nu se

realizeazǎ doar prin simplul fapt al înaintǎrii în vârstǎ, ci presupune îmbogǎţirea sferei cognitive

şi a intereselor, formarea şi cultivarea unor deprinderi ( de a asculta ce spune educatoarea, de a se

concentra asupra acţiunii ce se desf ǎşoar ǎ, de a-şi înfrânge anumite dorinţe momentane), care ar

putea sǎ le orienteze atenţia în altǎ direcţie.

Pregǎtirea copiilor pentru şcoalǎ presupune pe lângǎ celelalte calitǎţi pe care trebuie sǎ le

posede şi dezvoltarea atenţiei voluntare, dezvoltarea capacitǎţii copilului de a-şi orienta atenţia

nu numai asupra situaţiilor care îl intereseazǎ, ci asupra a ceea ce este necesar pentru a duce la

capǎt anumite sarcini, cu toate eforturile ce i se impun în acest sens.

Fiind un proces mijlocit de cunoaşterea realitǎţii obiective, imaginaţia se manifestǎ activ,

având la bazǎ forme simple de combinare a reprezentǎrilor în produşi finiţi noi, legaţi de datele

realitǎţii. Datoritǎ intensei dezvoltǎri a capacitǎţii de evocare şi simbolizare, copilul transformǎ



47

în coordonatele continuitǎţii şi subiectul jocului obiectele cele mai neînsemnate, subordoneazǎ

propria sa conduitǎ unei conduite imaginate, acţioneazǎ în rol, tr ǎieşte, simte, se corecteazǎ, îşi

adapteazǎ vorbirea, mimica sa, conţinutul şi activitatea imaginar ǎ cu mare precizie şi

sensibilitate.

,,Dacǎ, pânǎ acum, copilul nu depindea decât de pǎrinţi sau persoane atotputernice,

el nu cunoştea decât o lume care era alcǎtuitǎ, dacǎ nu pentru el, cel puţin în funcţie de el,

de acum va trǎi într-un mediu cu un grad de neutralitate afectiv mai pronunţat, unde

manifestǎrile pot fi mult mai libere.’’

,,Activitatea în ciclul primar va fi organizatǎ pe lecţii, care, în condiţiile colectivelor

eterogene, nu pot satisface interesele fiecǎrui elev în parte.’’

Ed. ZOICA FLOREAGradinita jud. ARGES

ARIA CURRICULAR Ă: Om şi societate DISCIPLINA: Geografia RomânieiUNITATEA DE ÎNVĂŢARE: Oameni şi locuri

SUBIECTUL: Protecţia mediului. Surse de poluareTIPUL DE LECŢIE: mixtCLASA: A IV-AOBIECTIVE OPERAŢIONALE:

O1 - să sesizeze cauzele poluării mediului;O2 – să recunoască diferite tipuri de poluări;O3 - să exemplifice diverse materiale şi substanţe

poluante;O4 – să reutilizeze materialele poluante;O5 – să cunoască şi să aplice măsuri de prevenire ale

poluării mediului;

O6 – să utilizeze elemente de limbaj specifice temei propuse.

STRATEGII DIDACTICE:a) resurse procedurale: dialogul dirijat, observaţia, demonstraţia, explicaţia,

problematizarea, descoperirea deductivă;b) resurse materiale: harta fizică, globul pământesc, fişe de lucru individual, rebus-

hartă, suporturi vizuale, portofolii, obiecte din materiale refolosibile;



48

c) resurse informaţionale:

M.E.N. – Programe şcolare pentru învăţă mântul primar, Bucureşti, 1998;Dumitru Radu – Geografie clasa a-IV-a – Suport didactic pentru fixarea şi îmbog ăţ irea

cuno ştin- ţelor ,Editura Aramis;Floarea Dobran – Biologie-manual pentru clasa a-V-a, Editura TerraCONTEXTUALIZAREA: Activitatea se desf ăşoar ă în sala de clasă, cu întreg colectivul deelevi, în cadrul Cercului pedagogic.

Design instructional

Secvenţele lecţiei

Conţinutul instructiv al procesuluididactic

Evaluare

Se stabileşte liniştea în clasă. Elevii îşi pregătesccele necesare orei; sunt prezentaţi invitaţii şi scopul prezenţei lor.

Sunt intuite obiecte specifice disciplinei„Geografie“: globul pământesc, harta lumii, hartaRomâniei şi se dirijează discuţia astfel:

- Ce sunt toate aceste obiecte?- Toate acestea reprezintă forme de prezentare

a planetei noastre şi a ţării noastre.- Ce disciplină se ocupă cu transmiterea

cunoştinţelor despre Pământ?- Geografia.- Despre ce am învăţat în acest an la

geografie?- În acest an ne-am cunoscut ţara: aşezare,

vecini, relief, ape, climă etc.

I Elevii vor descoperi elementul geograficcorespunzător fiecărei cifre ce se află pe harta

conturată pe tablă.Ei vor completa numele formaţiunii geografice îndreptul cifrelor scrise în dreapta hăr ţii.

II. Elevii vor realiza apoi corespondenţa întrenumele găsite şi elementele ce reprezintă bogăţii

Observareasistematică ainteresului elevilor

Formativă prin probă practică adeprinderii delocalizare şi poziţionare aelementelor

geografice

Formativă prin probă orală şi practică acapacităţii de



49

naturale ale României şi pe care le vor găsi îndreapta primei coloane.

Elevii vor citi fragmente de texte literare(2-3) dincare reies aspecte ale frumuseţilor şi bogăţiilor patriei noastre. În acest timp voi expune panouri cu frumuseţi alenaturii.

Am învăţat în orele trecute despre frumuseţi şi bogăţii naturale ale ţării noastre.

În această or ă vom discuta şi vom analiza împreună aspecte ce ţ in de poluarea acestor frumuseţi şicauzele ce duc la poluare. De asemenea vom vedeaefecte , dar şi modalităţi prin care putem stopa poluarea. Scopul tematicii de astăzi este de a vedea care suntfactorii poluanţi, să daţi exemple de zone poluate şisă învăţăm cum să prevenim noi înşine poluarea.Scriu titlul pe tablă şi elevii îl scriu pe caiete.

Voi expune panouri cu imagini din diverse medii poluate şi le voi cere elevilor să le privească cu mareatenţie pentru a putea apoi să discutăm despre celeobservate.

Deoarece este mai uşor să lucr ăm pe fişeindividuale cât mai schematic, elevii vor avea fi şa

nr. 1 pe bă nci.

Elevii vor fi rugaţi să completeze în jurulcuvântului Poluare cât mai multe cuvinte ce le vin

în minte legate de poluare. Apoi se vor citi şi se va completa şi la tablă „razele“.

Să completăm acum pe fişă o definiţie a poluării:Poluarea mediului este distrugerea echilibruluiecologic natural prin materiale şi substanţe toxice.

selectare avariantelor date

Evaluare de scurtă durată

Observareasistematică

a interesuluielevilor

Formativă prinsarcini practice

Formativă prin probă

practică şi orală

Observareasistematică

a interesului faţă de

cele discutate



50

- Care sunt efectele poluării?- Care medii pot fi poluate?

Se completează fişele:- aer;

- apă;- sol;- sonică

Cum credeţi că se poluează?Se completează fişele schematic:1. Solul:- aruncarea gunoaielor la întâmplare;- îngr ăşăminte chimice în agricultur ă;- detergenţi;- insecticide folosite contra dăunătorilor;- ploi acide;

- accidente industriale;- putrezirea unor animale;- incendii;- deşeuri agricole şi industriale.2. Apa: - substanţe poluante aduse prin spălarea solului;- resturi animale şi vegetale;- ape menajere evacuate în ape curgătoare;- accidente navale cu scurgeri de petrol (Marea Neagr ă);- deversarea resturilor industriale;

- ape fierbinţi din termocentrale.3. Aer:- gaze;- fum;- praf;- cenuşă.4. Alte tipuri de poluări:Sonică – poluarea prin zgomote puternice de oricenatur ă.

Naturală: cutremure, vulcani, uragane, incendii,inundaţii, fulgere, furtuni, vânturi.

Pe harta României se vor localiza cu steguleţecâteva localităţi şi zone cu mare risc de poluare: Tg.Mureş, Oneşti, Fieni, Medgidia, Bicaz, Râmnicu

Formativă prin

probă orală

a capacităţii

de comunicare

Evaluareindividuală



51

Vâlcea, Doiceşti, Dunărea.

Dacă am văzut cauzele şi efectele poluăriimediului să găsim acum împreună şi câteva căi,

măsuri de protecţie:- să învăţăm, încă de mici , cum să păstr ămcur ăţenia;

- să nu rupem plantele, ci să plantăm cât maimulte;

- să nu aruncăm deşeurile la întâmplare; - să nu facem zgomot mare; - să colectăm hârtia şi să o ducem la centre

special amenajate; - să nu aruncăm gunoaie în apă; - să nu provocăm incendii etc.

Elevii vor prezenta panourile şi obiectele pe carele-au f ăcut la alte activităţi, din materiale reciclabile. Vor prezenta portofoliile individuale. Aprecieri generale şi individuale. Vor fi notaţielevii care s-au remarcat în mod deosebit.

Realizaţi desene în care să redaţi forme variate de poluare.

Formativă

Globală privindmodul de participare la lecţieEvaluareindividuală



52

FIŞĂ DE LUCRU

I. Poluarea mediului este ___________________________________________________________

IIMedii poluate:_______________________________________________

III. Surse de poluare:a) Sol: b) Apă: c) Aer:

IV. Alte tipuri de poluări:

- Sonică:

- Naturală:

V. Măsuri de protecţie a mediului:

VI .Poluare:



53

RESURSE NATURALE

Bogăţii naturale :

1. Podişul Transilvaniei stuf

2. Munţii Apuseni petrol

3. Delta Dunării păduri

4. Munţii Poiana Ruscă cărbuni

5. Suceava granit

6. Câmpia Română gaze naturale

7. Munţii Carpaţi minereu de fier

8. Podişul Getic

mangan9. Munţii Dobrogei minereu nefieros

10. România frumuseţe, bogăţie

PROPUNATOR: INV. PASAT CARMEN , LIC. TEORETIC,,MIRON COSTIN”PASCANI, JUD.IASI



54

“Copilărie…puritate”-eseu-

Copilăria este un tărâm magic. Este singurul momental vieţii în care tr ăim totul la maximă intensitate. În care

plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supăr ăm şi iertămdupă câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cutoată lumea.

Copilăria este o lume fermecată, duioasă, dulce, lină,în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la caresuntem cel mai aproape de Dumezeu şi de toate taineleexistenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte

capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vr ă jitori, eroi din filme sau benzi desenate, putemvizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...

Copilăria e joc şi exuberanţă. Copiii zâmbesc des, se bucur ă de orice nimic care li se ofer ă,cred în Moş Cr ăciun şi în sacul său plin cu jucării, cred că mama şi tata sunt cei mai extraordinari

părinţi din lumea asta...iubesc cu detaşare şi pasiune, roşesc atunci când greşesc, chiuie de bucurie atunci când cineva le îndeplineşte o dorinţă mult aşteptată.Copilăria este tot ce e mai frumos şi mai dulce din viaţa omului : inocenţă, iertare cu

uşurinţă, cutezanţă şi vis înaripat. Copilăria este joc.Joaca este o formă de manifestare întâlnită la copii, prin joc încearcând să scape de rutină cu

ajutorul imaginaţiei. Aceştia încalcă toate regulile impuse de raţiune, de natur ă, de tot ceea ceeste realizabil, prin crearea unor personaje supranaturale pe care le comandă sau în locul cărorase pun chiar ei, impunând viziunea lor despre viaţă.

Este de datoria noastr ă, a dascălilor, să le spunem poveşti, să le aşezam cartea în mână şi să-i îndemnăm să citească, să le vorbim despre frumos şi bine, despre păsări şi fluturi, despre ceeace a creat Dumnezeu.

Copilul, prin natura sa dominant activă nu face discriminări între joc şi muncă, pentru că oactivitate interesantă o face cu plăcere, ca pe un joc, iar în jocurile lor copiii includ adesea ac ţiunide muncă. Maria Montessori ne spune : ,,copilul aspir ă la acţiune. Dacă noi îi oferim mijloace deacţiune, îl facem fericit; dacă această activitate este şi utilă, ea va face ca nevoia de mişcare acopilului în loc să creeze dezordine, creează muncă’’.

Întreaga activitate educativă din gr ădiniţă constituie un mijloc de ucenicie pentru educareaindependenţei, autonomiei şi responsabilităţii fiecărui copil, prin care îşi formează o preţioasă zestre, pentru viaţa şi activitatea sa de mai târziu. Aici şi acum se formează deprinderi de ordineşi cur ăţenie, de a respecta munca sau jocul celuilalt.Copiii trebuie să găsească în gr ădiniţă ajutor, stabilitate afectivă, empatie, independenţă, reperemorale de calitate, cooperare, ajutor reciproc, colaborare, prietenie şi dragoste.

Copiii au felul lor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Îşizidesc fericirea pe visuri iar poveştile în care binele învinge r ăul fac parte din realitatea lor. Toategândurile măreţe, toate invenţiile cu adevarat importante au izvorat din sufletul unui copil care avisat să-şi depăşească condiţia şi să impresioneze lumea demonstrând astfel că evoluţia societăţiidepinde de ambiţia visului unui copil. Sunt copii care trebuie să lupte pentru apărarea propriilor drepturi, copii pentru care dragostea înseamnă atât de mult tocmai pentru că le lipseşte. Aceşticopii au nevoie doar de o şansă pentru a-şi demonstra valoarea. E atât de greu să ajungi lasufletul unui copil însă e o aventur ă care merită întradevăr tr ăită.



55

În fiecare din noi, în fiinţa noastr ă, într-un colţ al sufletului, bine ascuns, sălăşluieştecopilăria indiferent de vârsta pe care o avem.

Să o redescoperim! Să ne reamintim fiecare etapă a propriei copilării şi vom înţelege mai bine bucuriile sau supăr ările, clipele de încântare sau dezamăgirile Micului nostru Prinţ , sau aMicii noastre Prinţese.

Cunoscându-ne mai bine copilul, îl vom educa mai bine.Să deschidem împreună poarta copilăriei şi să mergem pe potecile ei pline de farmec.Reţeta pentru o copilărie frumoasă: se pune o rază de soare, o petală de trandafir, o stea

str ălucitoare, o picătur ă de ploaie, câţiva fulgi de nea, un curcubeu, un câmp înverzit, o marenesfar şită, cântecul duios al mamei, vorba înţeleaptă a bunicii, apoi se amestecă totul cuzâmbetul tău cristalin, copile!

Educ. Halciug Cipriana –ElizaGradinita Vutcani,Vaslui

MATERIAL REALIZAT: prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia

COMPONENTA: EDUCAŢ IE PENTRU VALORISUBCOMPONENTA: EDUCAŢ IA PENTRU MEDIUTEMA: „Plantează un copac, dăruieşte o viaţă!“-Activitate de voluntariat prin plantarea de puie i de arbori pe terenuri degradate.

Activitate: Amenajarea unui spaţiu al comunităţii-Activitate de voluntariat prin plantarea de puie i de arbori, promovând Proiectului educaţonal „Plantează un copac, dăruieşte o viaţă!“în cadrul Proiectului naţional „Şcoli pentru un viitor verde“

Data când a avut loc acţiunea: 01-04 aprilie 2011

Cine a participat: doamnele învătătoare coordonatoare de la GIMNAZIUL DE STAT„TRAIAN“, TÂRNǍVENI, jud. Mures, STRUCTUR Ǎ: GIMNAZIUL DE STAT „DECEBAL“,BOBOHALMA, jud. Mureş, împreună cu membrii „Echipei verzi“, cât şi ceilalţi elevi din ciclul primar (7-11 ani/I-IV-34 elevi).



56

Obiectivul acţiunii:

-dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă, a abilităţilor de comunicare, a abilităţilor de ledership prin implicarea în activităţi practice ecologice legate de împădurire a 60 de elevi din ciclul primar şi gimnazial din localitatea Bobohalma; din ciclul primar au participat 30 de elevi;

-colectarea de informaţii şi aducerea acestora mai aproape de sufletele copiilor şi oamenilor,adaptându-le identificării problemelor ecologice ale comunităţii pentru protejarea naturii, păduriişi a propriei sănătăţi;-cunoaşterea de către elevii ciclului primar al rolului pe care îl are Ocolul Silvic – de protejare a pădurii şi animalelor acesteia;-înţelegerea unor aspecte privind necesitatea reciclării hârtiei pentru salvarea pădurii;-adoptarea unei atitudini de prietenie şi respect faţă de animalele care tr ăiesc în pădure;-înţelegerea necesităţii protejării naturii în context European.

Rezultatele acţiunii:

incheierea unui protocol de colaborare cu Ocolul Silvic Luduş, jud. Mureş, reprezentat dedomnul inginer Iouraş Marius-şef ocol, tehnician silvic Brudan Florentin, pădurar IakabFrancisk, pădurar Barbur ă Ioan;

ACTIVITĂŢI EXTRAŞCOLARE în LUNA PĂDURII→15 MARTIE-15 APRILIE2011

∗ Activitate de voluntariat - mpãdurirea unei zone defrişate-Desf ăşurarea lucr ărilor deîmpădurire şi completări cu puieţi de frasin, paltin şi acăţ în data de 1 aprilie 2011 peterenuri degradate-150 puie i, cu sprijinul reprezentanţilor Ocolului Silvic

Toaletarea arborilor/pomilor -elevii şcolii noastre au aflat cum se fac lucr ările de îngrijirea arborilor/pomilor livezii şcolii noastre, dar şi eventualele tăieri ale celor îmbătrâniţi sau

care produc stricăciuni; Cur ă irea spa iului verde al colii de frunzele ve tede; implicarea părin ilor în

tăierea gardului viu.

Învăţămintele:SFATURI VERZI!

∗ P ă durea, este numit ă „aurul verde“ al planetei, de-aceea trebuie s ă o protej ă m i s ă -i ocrotim vie uitoarele! Schimbarea atitudinii la elevi, tineri, adul ţ i fa ă de mediu.∗ P ă durea reprezint ă un ecosistem complex.∗ „Planteaz ă un copac, d ă ruie te o via ă !“ ∗ Cum se planteaz ă un copac i de ce trebuie s ă plant ă m arbori sau pomi? ∗ P ă durea ne ajut ă s ă respir ă m aerul curat i s ă tr ă im într-un mediu s ă n ă tos.∗ P ă durea este cea care cur ă ă ca un filtru atmosfera de praf i de alte impurit ă i.∗ Cu to ii putem contribui la salvarea „pl ă mânului verde“.



57

∗ Pentru zona de deal în care ne afl ă m noi este recomandat frasinul, ac ă ul,ar arul, stejarul, ulmul, teiul.∗ Puie ii din pepinier ă se planteaz ă prim ă vara. Ei trebuie s ă fie de m ă rime mijlocie.∗ T ă ierea p ă durilor a redus spa ţ iul de cre ş tere ş i înmul ţ ire a animalelor.

Mediatizare: col ul verde, şcoală şi comunitatea locală

Activitătile eco au fost consemnate prin postarea/publicarea

electronică lunară pe site-ul www.scolipentruunviitorverde.ro.

Director, Coordonator 1„Echipa verde“, prof. Mircea Vodă prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia

Coordonator 2 „Echipa verde“,

înv. Rotar Silvia

IMAGINI DIN TIMPUL ACTIVITǍŢII - 01 APRILIE 2011

„Plantează un copac, dăruieşte o viaţă!“-Activitate de voluntariat prin plantareade puie i de arbori pe terenuri degradate.



58



59

TABLOUL MUNCII NOASTRE, AMINTIRE VIE…



60

IMAGINI DIN TIMPUL ACTIVITǍŢII - 04 aprilie 2011

Director, Coordonator 1„Echipa verde“, prof. Mircea Vodă prof. înv. primar, Deteşan Mirela Camelia

Coordonator 2 „Echipa verde“,înv. Rotar Silvia

http://scolipentruunviitorverde.ro/page/380/



61

Ne place sa pictam……!!!

Tulbure Adela- clasa a IV-a – Şcoala GalbeniÎnv. Săndulache Daniela-Maria

Panţiru Mihaela- clasa a IV-a – Şcoala GalbeniÎnv. Săndulache Daniela-Maria

Ţâmpu Roxana- clasa a IV-a – Şcoala Galbeni

Înv. Săndulache Daniela-MariaTulbure Adrian( copil cu CES)- clasa a IV-aŞcoala Galbeni

Înv. Săndulache Daniela-Maria



62

PROIECT DE EXCURSIE

DATA ŞI DURATA EXCURSIEI : 11.06.2011 (o zi)

TEMA EXCURSIEI: monumente culturale, istorice zone turistice din zona judeţului IASI

ITINERAR : ONESTI-TG FRUMOS-IASI

TIPUL EXCURSIEI : Excursie cu caracter intuitiv

CLASELE: I-VIII a Scolii cu clasele I-VIII Caiuti

ORGANIZATOR: prof. înv. primar: TOSA GABRIELA

PARTENER: Agenţia TRANSMOLDOVA Onesti

SCOPUL:

-formarea unor reprezentări despre relief, ape, vegetaţie,faună, organizare

administrativ- teritorială, activitate ecologică şi culturală a zonelor de pe traseul

stabilit;

-cultivarea sentimentelor de dragoste pentru frumuseţile, bogăţiile pământului

românesc, pentru istoria acestui neam;

-formarea unui comportament corect faţă de mediul înconjur ător;

-formarea unor deprinderi de comportare corectă, civilizată, de integrare în structura

unui grup turistic, de cooperare şi respect.

OBIECTIVE CADRU :

- de a recapitula, a aprofunda şi de a evalua locuri semnificative ale Bacăului;- de a cultiva preţuirea şi dragostea pentru frumos, faţă de monumentele istorice şi

culturale turistice vizitate, faţă de morala creştină şi faţă de natura ţării.

OBIECTIVE DE REFERINŢĂ:

♦ Analizarea aspectelor etnografice şi folclorice pe parcursul excursiei

♦ Aprecierea frumuseţilor florei şi faunei acestei par ţi a ţării

OBIECTIVE OPERAŢIONALE:

-să identifice principalele elemente fizico-geografice ale zonelor vizitate(forme de relief,

ape, vegetaţie, faună, tipuri de sol);

- să observe obiectivele istorice, economice şi culturale;

-să descrie obiectivele vizitate şi să argumenteze importanţa lor;

- să manifeste interes pentru cunoaşterea frumuseţilor pământului românesc.



63

ITINERARIU:

Biblioteca Central Universitara "Mihai Eminescu"

Fondata de Vasile Lupu, ctitorita de Mihail Sturdza, Biblioteca "Mihai Eminescu" urmeaza

bibliotecii Colegiului Trei Ierarhi si Bibliotecii Academiei Mihailene. Avand rang de biblioteca

nationala, isi pastreaza caracterul de "universitara" inca din 1860. Biblioteca detine un valoros

fond de documente.

» Biserica Banu » Biserica Sfantul Nicolae Domnesc Fosta resedinta mitropolitana, monument istoric si de arhitectura religioasa. Cel mai vechimonument al Iasilor pastrat sub forma unei copii aproximativ exacte. Ctitorie a lui Stefan celMare.» Biserica Sfantul Spiridon » Bojdeuca "Ion Creanga"

Casa din pitorescul cartier Ticau, Iasi, in care a locuit in ultimii ani de viata (1872-1889) marele povestitor Ion Creanga. Aici, la indemnul poetului Mihai Eminescu si-a scris intreaga opera:Povestile, Povestirile si Amintirile.» Casa Dosoftei- Muzeul Literaturii Romane Edificiu din piatra construit in a doua jumatate a secolului al-XVII-lea ce gazduiesteDepartamentul de Literatura Romana Veche al Muzeului de Literatura Romana si cel mai vechimanuscris continand Letopisetul atribuit lui Grigore Ureche.

» Casa memoriala "Vasile Pogor" Casa "V.Pogor" este sediul muzeului ce are ca obiect literatura romana moderna si contemporanadar cu precadere perioada marilor clasici, a societatii literare "Junimea". Cladirea a fostconstruita in 1850 de catre vornicul Vasile Pogor, impreuna cu sotia sa Zoe.» Catedrala Mitropolitana Inaltata pe locul bisericii Stratenia, sub conducerea tehnica a arhitectului Iohan Freywald, ceinspirat de formele Renasterii tarzii va da nastere unei catedrale monumentale, dorintaMitropolitului Veniamin Costachi.» Gradina Botanica Oaza de verdeata, organizata in 12 sectii, Gradina Botanica este cea mai veche din tara, loc deagrement si odihna, cuprinzand o suprafata de 105 hectare, fiind una din cele mai mari gradinidin lume.» Manastirea Cetatuia Construita de Gheorghe Duca, domnul Moldovei, intre anii 1669 si 1672, ansamblul manastiriiCetatuia e format din biserica cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel, ce reprezinta atractia principala, turnul clopotnita, casa domneasca, sala gotica, baia sau cuhnia si corpul de chilii.» Manastirea Frumoasa Costruita intre 1726-1735 de catre hatmanul Melinte Balica, biserica poarta Hramul SfintiiArhangheli Mihai si Gavril.» Manastirea Galata Manastirea Galata e ctitorita in secolul al XVI-lea, de domnitorul Petre Schiopul pe una din celesapte coline ale Iasului, cu fortificatii si un impresionant turn la intrare.» Manastirea Golia



64

Ctitorie a logofatului Ioan Golia, "stralucita si bogat inzestrata", ce poarta hramul "InaltareaDomnului", reprezentand o imbinare a stilului gotic cu cel bizantic. Turnul Goliei asiguraturistilor o panorama splendida asupra "orasului celor sapte coline."» Manastirea Sfintii Trei Ierarhi Ctitorie a domnitorului Vasile Lupu construita intre 1637-1642. Biserica ce "nu-i chip s-o descrii

cu limba sau cu pana". Zidurile sale sunt veritabile broderii in piatra. Insemnat centru cultural alMoldovei din sec. XVII, adaposteste astazi osemintele lui Dimitrie Cantemir si ale lui Al.I.Cuza.» Muzeul de Istorie Naturala » Muzeul Mihai Eminescu Conceput de catre arhitectul Virgil Onofrei, muzeul Mihai Eminescu a fost deschis cu prilejulcentenarului mortii poetului, ?n 1989, in Parcul Copou.» Palatul Culturii Ridicat pe ruinele Curtii Domnesti vreme de 2 decenii, inaugurat de regele Ferdinand si construitdupa planurile arhitectului I.D.Berindei in stil neogotic flamboyant.» Palatul Roznovanu(Primaria) Construit acum un secol si jumatate, Palatul Roznovanu, actualul sediu al Primariei e o cladire

impresionantă prin somptuozitate şi prin fastul interioarelor fiind construit dupa planurileaceluiasi arhitect care a proiectat si Catedrala Mitropolitana.» Parcul Copou Gradina Copou este cel mai vechi parc din Iaşi, situat pe dealul Copoului si amenajat subindrumarea domnitorului Mihail Sturza.» Teatru National Monument de arhitectura apartinand celebrilor arhitecti Fellner si Helmer construit pe loculvechii primării, ?ntre anii 1894 şi 1896, considerată a fi cel mai vechi şi cel mai frumos lăcaş deacest gen din ţar ă.» Universitatea "Al.I.Cuza" Fondata la 26 octombrie 1860 e inlocuita in 1897 de cladirea actuala, o imbinare a stilurilor

clasic si baroc, dupa planurile arhitectului Louis Blanc. Renumita pentru faimoasa "Sala a pasilor pierduti."1. PREGĂTIREA EXCURSIEI

1) ANUNŢAREA TEMEI : cu cel puţin două să ptămani înainte de

efectuarea ei

2) PREGĂTIREA ELEVILOR pentru această excursie se face în cadrul unei

lecţii, cu care ocazie cadrele didactice arată scopul excursiei, traseul cu punctele

cele mai importante, se precizează materialele necesare fiecărui elev pentruactivitatea desf ăşurată precum şi echipamentul adecvat acestei activităţi

extraşcolare .

▪ Elevii sunt însoţiţi de cadre didactice.

▪ Se stabileşte mijlocul de transport - autocarul, banii necesari

pentru vizitarea obiectivelor turistice şi transport fiind suportaţi de către părinţii



65

elevilor.

▪ Se aminteşte că informaţiile dobândite în timpul excursiei vor fi valorificate în

cadrul unei lecţii de evaluare – recapitulare.

1.DESFĂSURAREA EXCURSIEI

• La data şi ora fixa (SAMBATA, 11.06.2011, ora 8.00 ) elevii se adună în curtea şcolii. Se

face prezenţa şi se anunţă itinerarul .

2. SISTEMATIZAREA CUNOŞTIINŢELOR

1) Ce itinerar am parcurs ?

2) Alcătuiţi un ,, Album al clasei ” cu imaginile care v-au impresionat cel mai mult.

În timpul excursiei pot fi folosite toate metodele de învăţămînt, însă observaţia, comparaţia,

învăţarea prin descoperire, problematizarea, demonstraţia, interdisciplinaritatea se situează pe

primul plan.

IMAGINI DIN MINUNATUL ITINERARIU



66



67

Poveste veselă A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi ...nici eu n-aş şti... Au fost, după cum vă spuneam, Ţara Legumelor şi Ţara Fructelor, două ţări frumoase şi mari ,

dar nu o să vă vină să credeţi, ele erau tare triste.Şi iată de ce: Lumea Legumelor avea de peste douăzeci de ani la domnie pe Regele Cartof,

dar acesta nu-şi găsise încă perechea...Prin faţa lui s-au perindat Roşii rumene în obraji, Vinetetrase prin inel,Conopide care aveau mii de fuste la întrecere cu Verzele...Nimeni însă nu i-a fost pe plac.

Regele Cartof şi-a trimis atunci mesagerii lui, Cavalerii de Ceapă,pe care toată lumea îi

respecata pentru mustăţile lor lungi , să –i gasească o mireasă.Cavalerii de Ceapă şi-au luat misiunea în serios şi, conduşi de un alai sprinten de ridichi, au pornit la drum. Au scă pat cu dibăcie de oierii care tocmai f ăcuser ă caşul şi tare i-ar mai fi asortat pe o farfurie, dar nimic nu-i putea opri din cale.

După o lungă călătorie au ajuns pe un tărâm al fericirii: Ţara Fructelor! Aici bananele erau prietene cu portocalele, merele şi perele jucau ping-pong cu nucile, prunele stăteau mai timide şise uitau cu invidie la gutuile rotofeie şi pufoase.

Cavalerii noştri au fost primiţi împăr ăteşte la palat, unde domnea Regele Harbuz. Auzindcerea lor, măretul rege s-a sf ătuit cu înţeleptele Piersici şi au hotărât că cea mai potrivită pentruRegele Cartof ar fi Prinţesa Kiwi. Aceasta locuia împreună cu fratele Lămâie pe Tărâmul Exotic.Dar , ca să ajungă acolo, Cavalerii de Ceapă aveau de trecut înot prin Marea de Sirop...De teamă că îşi vor uda frunzele, au navigat într-un bol de sticlă ,având ca vâsle nişte linguriţe .

Ajunşi aici, au gasit-o pe Prinţesa Kiwi ascunsă în palat, de teamă să nu o sacrifice oamenii pentru a domni liniştea în Ţara Fructelor Exotice.Cavalerii, buni diplomaţi, au reuşit să oconvingă însă să se arate , doar ar ătându-i poza Regelui Cartof înregistrată pe telefonul mobil.

-Vai,zise prinţesa, dar cine e acest minunat Kiwi? Probabil e tare înţelept ,din moment ce nuare deloc păr!!!

-El e regele nostru, au zis Cavalerii, şi am venit să te cerem de soţie şi să mergi în ŢaraLegumelor să fii regină!

Foarte încântată, Prinţesa de Kiwi pe care, trebuie să recunoaştem n-o mai ceruse nimeni până atunci, a plecat în lunga călătorie, după ce a primit binecuvântarea Regelui Harbuz şi aReginei Că pşunica.

Ajunşi la destinaţie, Cartoful r ămase mut de uimire cât de frumoasă şi pufoasă era Prinţesa şia comandat un dans al Păstăilor graţioase.

Cele două ţări s-au înfr ăţit construind un pod suspendat de frişcă şi o autostradă de maioneză,astfel încât să se poată întâlni mai des în meniul oamenilor...Şi-am încălecat pe-o par ă Ţie ţi-am spus prima oar ă...Şi-am încălecat pe-o prună Ţi-am zis o minciună bună! Inv.Pasat Carmen

LicTeoretic,,Miron Costin,,Pascani



68

Copilăria

Copilăria este asemeni unui mugur care prinde viaţă.Ea este plină de veselie,jocuri şi speranţă,Este ca o multicolor ă şi parfumată floare,

În viaţa unui om este o pată de culoare.În copilărie,Descoperim lucruri noi şi surprinzătoare,Ascultăm cu atenţie poezii şi povestioare,

Ne încântă splendoarea şi frumuseţea naturii,Simplitatea şi cântecul duios al privighetorii.

Eleva, Terchescu Denisa,clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna,Şcoala cuClasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

Ce este copilaria?

Copilăria e dulceaţa vieţii.E roua pur ă-a dimineţii.

E pasăre liber ă sub soare,E limpezime, e candoare.

E grija mamei, f ăr ă margini,Gânduri dragi, pe multe pagini.

Prinţi, prinţese, Feţi-FrumoşiPentru noi, cei curioşi.

E- o poveste nesfâr şită....An de an mai primenită.

E cântec, joc şi voie bună Prinse într-o mândr ă cunună!

Fericiţi suntem cu toţiiŞi bunicii, şi nepoţii.S-o tr ăim în linişte şi pace!Copil ăria nu se mai întoarce!

Murgu Elena cl. a IV- aŞcoala cu cl. I-VIII Caiuti,jud. BacauÎnvăţătoare Leon Claudia



69

Judecata animalelor (scenetă)

Liniştea pădurii nu era niciodată tulburată de ceva deosebit. Păsările cântau vesele, animalele porneau şi ziua şi noaptea la vânătoare, copacii înmugureau şi înfrunzeau apoi din belşug.

Chiar şi vântul îşi schimba arareori drumurile zbenguindu-se încâlcit printre arbori; chiar şicăr ările umbrite erau obişnuite cu paşii mărunţi ai copiilor culegători de ciuperci sau ai vânătorilor iscusiţi. Dar astăzi liniştea s-a destr ămat:

- Măria ta, nu mă trimite la moarte! Se auzea strigătul disperat al unui ţăran care, mai mult împinsdecât tras de către un grup de animale, era dus înaintea împăratului.

- Da care-i pricina, măi omule, de te-au adus legat aici? Ai furat? Ai omorât cumva?- Da! Da, Măria ta! La moarte cu el! strigau vietăţile ce-l ţineau nemişcat pe bietul ţăran.- Cum aşa?! Auzi, măi? Ia să auzim de la tine ce-ai f ăcut, apoi stăm să judecăm.- Să vezi, Împărate slăvit, zise omul plin de năduf şi speriat de aşa adunare, azi dis-de-dimineaţă

am pornit prin pădure, aşa doar să strâng nişte amărâte de vreascuri, nişte beţigaşe, ca cele adunate de păsări pentru cuib, să le duc acasă la ai mei.Am zece copilaşi, Măria ta, zece guri de hr ănit şi lemne… nici cât un pai!

- Şi? Şi? Zi-i mai departe, că doar nu te-au adus aici aceşti nemulţumiţi numai pentruatât.

- Şi cum strângeam eu aşa, o creangă uscată, un vreasc rupt de vânt, ajung într-o poiană luminoasă şi văd un copac mare, mare, dar tare bolnav.

- Cum de ai ştiut tu, un om nătâng şi vai de capul lui că era bolnav?- Păi cum să nu ştiu, dacă avea o gaur ă mare cât capul meu, adică o scorbur ă adâncă

până în măduva capului… Şi m-am gândit eu, m-am tot gândit să nu-l las să se chinuie şi să sufere, ci mai bine-i curm zilele.

-Şi? Ce-ai f ăcut? Ai chemat doctorul?- Nu, Măria ta! Nu…L-am tăiat şi gata!- La moarte cu el! La moarte! Strigar ă şi mai tare animalele dornice de r ăzbunare.- Da ce ţipaţi aşa? Ia spune tu, vulpeo!- Păi, Mărite împărat, jos între r ădăcinile cele groase ce ieşeau deasupra pământului, cât mâna de

groase, aveam o vizuină călduroasă şi dr ăguţă cu doi vulpişori în ea. Dar omul acesta mi-a distrus casa şi-am r ămas cu puii pe drum…

- Iar eu, Măria ta, zise veveriţa cea roşcată şi veselă de obicei, aveam adunate sute de alune înscorbura cea mare şi locuiam acolo de-o viaţă cu familia mea, iar acum s-a ales praful de toate.

- Da, zise o pasăre tristă cu lacrimi ca roua în ochişorii ei negri, eu aveam cuibul bine prins decrengi şi ferit de vânturi şi ploi, iar astăzi cuibul e stricat şi bieţii mei puişori sunt căzuţi în iarbă cu aripilerupte.

- Măria ta! Măria ta! zise regina albinelor sălbatice, aveam un roi prins de trunchiul cel gros, iar mierea noastr ă dulce şi bună ne hr ănea şi pe noi, şi pe Moş Martin. Vai şi-amar de noi acum că ne-amîmpr ăştiat în lume.

- Ei, mai omule, vezi ce-ai f ăcut? Ai omorât copacul, dar ai lăsat pe drumuri atâtea vietăţi. Dacă ar face toţi aşa, ce s-ar alege cu aceste biete fiinţe, care nu-şi pot apăra viaţa decât ascunzându-se în pădure?

- Iartă-mă, Măria ta! Iertaţi-mă toţi! Nu voi mai tăia niciun copac cât voi mai tr ăi!- Nu-l ierta, Mărite împărat! Cine gre şe şte o dat ă şi nu-i pedepsit , mai încearcă încă o dat ă!

- Şi ce să facem cu el? Cum să-l pedepsim?- Păi...să ne facă fiecăruia câte o casă!- Cum??? Ştiţi că e sărac şi nu poate.- Ba poate! Ba poate!- Pentru fiecare dintre noi să sădească un pom, în care să ne facem culcuşuri pentru noi şi copiii



70

noştri.- Da! Da! Să ne facă o casă.- Un copac! O casă! Un copac! O casă!- Te prinzi, măi omule? Ce zici?- Ce să mai zic? Aşa o să fac, iar în urma mea va r ămâne o frumoasă pădure!

Inv. Carmen PasatLicTeoretic,,Miron Costin,,Pascani

O zi de vară

Soarele binevoitor scaldă natura într-o ploaie caldă şi

deasă de lumini.Pe crengile cu frunze nenumărate stau cireşele roşii

ca sângele,legănate de bătaia vântului dulce aldimineţii.Privighetoarea,trezită de razele aurii ale soarelui ,îşi începe

melodiosul ei cântec.Pe iarba verde şi fragedă sare un iepuraş

timid,curios să observe r ăsăritul feeric al soarelui.Pomii tremur ă sub

undele vântului.

O floare cu petalele trandafirii şi cu potirul galben spuse:

-Ce zi splendidă!Nu-i aşa ,lăcr ămioarelor?

-Noi ne desf ătăm în lumina şi căldura soarelui ,dar nu avem prea multă nevoie deel,gr ăir ă lăcr ămioarele în cor.

-Cui nu-i place?!adaugă floarea.

-Mie nu-mi place!Mă încântă r ăcoarea nopţii liniştite şi lumina stelelor str ălucitoare,

zise regina-nopţii.

-Auzi la ea!Nu te mai băga,mai bine taci!

-Nu vă admir deloc!interveni regina-nopţii şi se întoarse supărată într-o parte.

Florile au lăsat-o în pace şi discutau în şoaptă.

O fiinţă cu aripi de fluture apare în codru.Vântul îi suflă pletele castanii,iar pe faţa sa

sclipesc ochii albaştri,obrajii rumeni şi buzele roşii .Este îmbr ăcată într-o rochie cusută cu

flori.Păsărele se aşază pe umărul său.Pe cap poartă o coroniţă de aur ,iar în picioare pantofi cu

smaralde.E Zâna Florilor!Roteşte bagheta şi dispare, lăsând un parfum înmireamat.

Fluturaşi cu aripi subţiri ca pânza de păianjen apar.O că prioar ă, cu botul umed şi



71

ochii de mărgean ,fuge la un izvor cu apă limpede şi rece.Pe cerul senin ca albăstrelele ,o

rândunică îşi învaţă puii să zboare.

În amurg, soarele ofer ă un spectacol unic cu lumini multicolore şi nori purpurii.

Treptat,razele sale dispar şi începe peisajul fermecător al nopţii.

Eleva, Terchescu Denisa,clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-ErnaŞcoala cu clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,

jud.BacăuÎn excursie

Soarele e sus, cerul e de-un albastru

str ălucitor,iar roţile maşinii înghit kilometri după

kilometri.

Copacii de pe marginea şoselei ne atrag spre eişi apoi,ca într-un joc , ne alungă mai departe când şi

când te fac să crezi că mai departe nu se poate şi apoi,

la stânga ori la dreapta,şoseaua ne scoate din încurcătur ă.Sat după sat şi casă după casă

,imaginile vin una după alta, înşirate ca într-o cunună.

Braşovul-veche şi bogată aşezare aflată la poalele munţilor-ne trezeşte din filmul cu

imagini f ăr ă sfâr şit.Ici,blocuri din beton şi sticlă,colo ,case de meşteşugar ă ai breslelor de

altădată;dincolo citeşti istoria pe zidurile vechilor metereze.Paşii te poartă pe strada sforilor.La

Biserica Neagr ă te gândeşti la Cerbul de Aur ,mai departe ocoleşti pe strada lungă spre Piaţa

Sfatului să vezi „Junii Braşovului”.

Paşii te vor duce f ăr ă multă trudă spre Parcul Zoologic gândindu-te că mai ai multe de

văzut.De foame,de sete,poposeşti la un suc şi o pr ă jitur ă sub o umbrelă la o terasă.Timpul nu te

lasă să ză boveşti prea mult,te aşteaptă un drum la fel de lung precum a fost la venire.

Soarele îşi ascunde ultimele raze dincolo de zare şi porneşti spre casă pe sub bolta de stele.

Elev, Butucaru Mihnea-Alexandru, clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna

Şcoala cu Clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

VaraLuna mai e pe cale să se sfâr şească.În locul ei va veni luna iunie,prima lună a

verii.Vara,soarele arzător,cu razele lui fierbinţi încălzeşte pământul şi grânele lui aurii.Înfloresc

şi mai multe flori şi se coc fructele.Gâzele şi animalele stau întinse la umbr ă , pe când copiii se



72

joacă ,iar adulţii trebăluiesc.Irba e din ce în ce mai multă şi din ce în ce mai pufoasă.

Copiii iubesc vara fiindcă,o dată cu ea ,vine vacanţa mare.Unii merg la mare,alţii lamunte.Cei care stau acasă merg la scăldat sau la pădure,distrându-se de minune.Toţi sunt fericiţi.

Lunile verii sunt minunate!

Eleva, Blaga Ana Maria, clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna,Şcoala cuClasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

Vara

Vara cea mult aşteptată,Multe bucurii ne-arată.

Vine-ntr-o caleaşcă de flori,Iar vestea sosirii ei face furori.

Cireşele roşii se coc,Culegem florile de soc,

Vine vacanţa mare, Ne bucur ăm mai mult de soare.

Ne bronzăm pe litoral,Stăm la parasolar,

Ne scăldăm în apa mării,Privim un pescăruş pe-ntinsul zării.

Plecăm în drumeţiiSă explor ăm munţii,

Mergem la bunici,Pe al căror acoperiş este un cuib de cocostârci.

Terchescu Denisa,clasa a IV-a,prof.înv.primar. Alexe Luminiţa-Erna,Şcoala cu Clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău

Vara în pădure

Când este cald,în pădureMiroase a fragi şi mure.Flori parfumate o împodobescŞi albinele harnice roiesc.

Este scăldată în trilurile păsărelelor,Şi înfrumuseţată de aripile firave ale fluturaşilor.Un izvor liniştit susur ă,Iar arborii de lumina soarelui se bucur ă.

Eleva, Terchescu Denisa,clasa a IV-aprof.înv.primar. Alexe Luminiţa-ErnaŞcoala cu clasele I-VIII Cornăţel-Urecheşti,jud.Bacău



73

VACANŢA MARE

Va sosi Vacanţa Mare

O aştept cu ner ă bdare.Iar acum când e venită,

Eu sunt tare fericită.

Soare, mare, munte ,parcuri şi bunici ,

Toate ne întâmpină.

Joaca, voia bună şi tot ce e pe-aici

Vin acum să ne încânte.

Ne jucăm, zburdăm prin iarbă,

Făr ă griji şi teme.Ghiozdanul ne-aşteaptă-n cui

De unde-om veni hai-hui.

Dar timpul uşor se scurge,

Cu picioare lungi vacanţa fuge.

Şi ne lasă un r ăvaş,

Că şcoala-ncepe mintenaş.

Eleva, Maftei Cosmina-Maria, clasa a II-aŞcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIIIInst.Maftei Viorica

Vara

Este o zi frumoasă de var ă .

Soarele blând arunca cu suliţe de argint pe pămâtul fin.În câmpia aurie insectele lucrau.Pomiiîncărcaţi în lumină şi culoare îşi ar ătau frumuseţea.Erafermecător.Păadurea umbroasă ocrotea vietăţile ei.Pe pajişti odihnitoare florile te întămpinau cu parfumullor îmbătător.Cerul se dogoreşte. Adie un vânt călduţ.Eu ieşisem la joacă.Obrajii îmi erau roşii şi

ochii senini.Soarele mă dojenea cu razele sale fierbinţi cecoceau grânele.Fiica cea mai str ălucitoare a anului mă îmbr ăţişase cu căldur ă .Eu adormisem.Ea mă legăna încetşi eu scoteam vorbe vrute şi nevrute iar ochii mi seînchideau încetişor.

Cea mai frumoasă zână venea cu o mireasmă-n grai.Ce frumoasă e var ă!Eleva, Prună Elena-Denisa, clasa a II-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel-IaşiProf.înv.primar,Dulgheru Mariana



74

CE ESTE COPILARIA?

Copilăria e dulceaţa vieţii.

E roua pur ă-a dimineţii.E pasăre liber ă sub soare,

E limpezime, e candoare.

E grija mamei, f ăr ă margini,

Gânduri dragi, pe multe pagini.

Prinţi, prinţese, Feţi-Frumoşi

Pentru noi, cei curioşi.

E- o poveste nesfâr şită....

An de an mai primenită.E cântec, joc şi voie bună

Prinse într-o mândr ă cunună!

Fericiţi suntem cu toţii

Şi bunicii, şi nepoţii.

S-o tr ăim în linişte şi pace!

Copilăria nu se mai întoarce!

Eleva, Roşu Ioana-Andreea - cl. a IV aŞcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIIIInst.Maftei Viorica

Vino, vino, dragă vară!

Vino, vino, dragă var ă

Noi cu drag te aşteptăm

De cu zori şi până-n sear ă

Tot pe –afar ă să zburdăm!

Fructele se coc la soare

Alergăm din floare-n floare.

Iarba creşte ne-ncetat

Var ă, var ă, dragă var ă

Tare mult te-am aşteptat.

Eleva, Gîrbea Sînziana, clasa a II-aŞcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIIIInst.Maftei Viorica



75

Copiii din lumea-ntreaga

Copiii toţi din lumea-aceastaSe nasc cu suflet bun, curat,Se nasc ca feţi frumoşi si cosânzene,

Precum Dumnezeu i-a creat.

Vegheaţi, vegheaţi copilăria,Să fie pace pe pământ,

Să-nveţe ce-i viata, ce-i iubirea,Căci soarele zâmbeşte, luminând.

Copii cu feţele de înger,

ca spicul, ca de abanosAşa cum ei pe lume vin,sunt darul cel miraculos.

Elev, Babătă Iustin - cl. a IV aŞcoala cu cls.I-VIII Sireţel, locaţia Slobozia I-VIII

Inst.Maftei Viorica



76

FETIŢA MEA

Rază de lumina-n casă Ţinută de mine-n braţe,

Îngrijită cu mult dor Puiul mamii puişor.

Eşti frumoasa şi senină În casa mi-aduci lumină.

Când te văd in jurul meu,Inima-mi saltă mereu

Şi mă rog,Doamne,la tineS-o ajuţi să-i fie bine.

Sunt atât de bucuroasă

Când văd că e sănătoasă.

Ed. Danc Mihaela ElenaG.P.N. SARBI, Com. ILIA, Jud. HD

Bucurii copilărești

Sunt un copil fericitȘi sunt foarte mulţumit!

Mama multe m-a-nvăţatȘi frumos eu m-am purtat.

Eu mă bucur foarte tareCând primesc o notă mare,

Și sunt foarte mulţumitDe succesul dobândit!

Eleva, Timaru Diana



77

O zi din viaţa unui copil fericit

Într-o zi frumoasă de primăvar ă am mers în părculeţ. Acolo m-am întâlnit cu maimulţi prieteni . După ce ne-am jucat, am fost împreună la un magazin din apropiere. Ne-

am cumpărat bomboane și caramele.Deodată, cerul s-a acoperit de nori. Ne-am hotărât să plecăm acasă. Deja se f ăcusetârziu.

Ne-am revăzut spre sear ă la biserică, la Calea Sfintei Cruci. Eu sunt și ministrant. Amascultat cu evlavie și atenţie predica părintelui.

Acasă mă așteaptă întotdeauna părinţii mei. Mă ocrotesc și mă iubesc.Aceasta a fost o zi din viaţa unui copil fericit!

Elev, Pișta Adi

În familie

Sunt un copil fericitȘi mă bucur foarte tareCă părinţii mă iubescȘi pe mine mă-ngrijesc!

Ei muncesc mult pentru mine,Ca să-mi fie mie bine,Să am tot ce îmi doresc,Pentru că ei mă iubesc!

Eleva, Chicea Diana

Fericire în familie

Mă numesc Vacaru Valeriu , am nouă ani și sunt un copil fericit!De ce mă consider fericit? Am o familie bună, cu care mă mândresc. Mama mă duce

la Palatul Copiilor. Acolo merg la Cercul de pictur ă și la Cercul de muzică instrumentală – orgă. Îmi place mult să desenez și să cânt. Cele două surori ale mele mă sprijină tottimpul. Mă ajută la lecţii, dar când nu au timp nici ele, mama este cea care mă îndrumă,iar uneori și tata.

Eu sunt cel mai fericit băieţel din lume. Asta pentru că Dumnezeu a rânduit să mă nasc într-o familie unită!Elev, Vacaru Tiberiu

Copilărie fericită

Eu am nouă ani. Îmi place să mă plimb cu bicicleta pe uliţă, să merg la școală și s-ovizitez pe bunica.



78

Sunt fericită mereu….atunci când iau note bune (și iau numai note bune), când amora de mate, când mă joc cu prietenii, când vine primăvara, când trec ușor la un nivelsuperior la jocurile de pe calculator…

Îmi fac timp s-o ajut și pe mama la treburi, chiar dacă unele sunt grele. Mă simt binecând fac o faptă bună.

Sunt mereu un copil vesel și mulţumit!

Eleva, Farcaș Ioana

Recunoștinţă

Mă numesc Farcaș Ana Maria și sunt singur ă la părinţi. Dar nu de asta mă consider un copil fericit. Mulţumesc Bunului Dumnezeu că m-a creat și că am părinţi buni, care să mă iubească!

Părinţii mei muncesc amândoi pentru mine, ca eu să am tot ce îmi doresc. Mă rog

pentru ei să aibă sănătate ca să poată munci, să mă poată îngriji.Eu le r ăsplătesc eforturile cu dragoste, ascultare și respect!

Eleva, Farcaș Ana Maria

Chipul copilului fericit

Un copil nu poate fi fericit dacă nu are părinţii lângă el.În lume sunt mulţi copii singuri și nefericiţi, care nu au ce mânca, nu au unde dormi,

nu sunt iubiţi.Copilul care are părinţi este fericit. Dar și el, la rândul lui, trebuie să-i iubescă și să-i

respecte. Fericiţi sunt și cei care au fr ăţiorii sănătoși.Eu am chipul copilului fericit!

Eleva, Tulbure Adela

Sunt un copil fericit!Acasă îi am pe toţi lângă mine,La școală totul merge bine…Oare ce mi-aș mai putea dori?A, da, o mulţime de jucării!Dar, stai…De jucării vitrina e plină,Ursuleţul în oglindă privește,Iar peste toată cameraRegina-pă pușă domnește!Așa că, foarte bine m-am gândit: Nu am tot ce-mi trebuieCa să fiu un copil fericit?

Eleva, Balan Ema



79

Fericire

Sunt un copil fericit,Că-n familie sunt bine venit,Mama, tata mă iubescȘi cu drag mă îngrijesc!

Pisicuţele din curteSunt și ele fericite,De la școală când mă-ntorcMă întâmpină cu dor.

Bunicuţa mea cea dragă

Bomboane îmi dă mereu,De la joacă mă întorcZilnic veselă și eu!

Eleva, Budău Ana Maria

Un copil e fericit…

Un copil e fericitAtunci când este iubit

De părinţi, fraţi și bunici,Chiar de face pozne mici.

Fericirea lui nu are asemănare,Când asemenea unui om mare

Poate ajuta în gospodărieCu atât de multă bucurie!

Eu sunt cel mai fericitCă sunt mic și sunt iubitȘi doresc să fiu mereu

“Steluţa” părinţilor mei!

Elev, Bendic Adrian



80

Ţara Copilăriei

Ţara Copilăriei este o țar ă plină de bucurie și veselie. Copiii sunt fericiți că nuduc lipsă de nimic. Tr ăiesc alături de personajele din desene animate. Nu au de învățat,nu au de f ăcut teme!!!

Fetițele se joacă de dimineață până seara cu pă pușile iar băieții se întrec cumașinuțele și joacă mingea.Unii se cred voinici și mari luptători, asemenea eroilor dinfilmele animate. Fetele vor să fie cochete ca niște prințese.

Oare de ce nu toți copiii nu au dreptul să intre în Ţara Copilăriei?!Eleva, Tulbure Adela – clasa a II-a

Școala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. BacăuÎnv. Săndulache Daniela Maria

Copilăria

La noi în țar ă mereu să fieIubire, pace, veselie,Să fim uniți toți pe vecieȘi să tr ăim în armonie!

Copilăria-i rază de soareCare te mângâie mereuȘi îți aduce alinareLa bine și la greu.

Tot în jur e minunat,Avem tot ce am visat,Vrem să fim mereu uniți,Și de rele ocoliți!

Elev, Vacaru Tiberiu– clasa a II-aȘcoala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. BacăuÎnv. Săndulache Daniela Maria

O zi specială

Eu o să vă povestesc despre cea mai frumoasă zi din viața mea…M-am trezit foarte devreme, din cauza emoțiilor. M-am îmbr ăcat în costumul cel

nou, cumpărat pentru această zi. Mi-am îndreptat pașii spre biserică. Toți colegii meierau în curte. Fetițele, în rochițe albe, parcă erau niște îngerași.Cred că aceasta a fostsingura zi în care ne-am str ăduit cu toții să fim foarte cuminți. Eu nu sunt un copil. Mă supăr când mă mai necă jesc unii.



81

Am ascultat cu evlavie Sfânta Liturghie. La sfâr șit ne-am împărtășit pentru primadată în viață. Părintele ne-a lăudat și ne-a spus că merităm să-l primim în inimă pe IisusChristos. La urmă am dat spectacol și am f ăcut fotografii. Am primit cadouri.

Pentru toți copii clasei a II-a a fost o zi specială!

Elev, Cîrjă Teodor– clasa a II-aȘcoala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. Bacău

Înv. Săndulache Daniela Maria

Vine vara!

Vine vara, bine-mi pare,Aduce vacanța mare!

Vara este minunată,

Vara este fermecată,Vara este fericită

Și cu flori împodobită.

Toate plajele sunt plineDe copii și de părinți,

Este cald, vor înghețată, Numai să fie cuminți!…

Panțiru Mihaela Andreea– clasa a II-aȘcoala cu Clasele I-VIII, Galbeni, jud. Bacău


O zi deosebită

Locul copilariei mele este Galbeni. Stau împreună cu bunicii mei. Sunt uneori trist pentru că mama e aproape mereu plecată în Italia.

La sfâr șitul unei să ptămni, bunica a hotărât să mergem într-o vizită specială . Amavut prilejul de a o vedea pe bunica și prietenele ei stând într-o încă pere mare. Fiecarelucra ceva: fie țesea, fie torcea, ori împletea. Mâinile lucrau cu îndemânare, dar gura nule tăcea. Mai glumeau, îsi r ăscoleau amintirile, cântau sau se rugau împreună.

În drum spre casă m-am gândit la cele observate Am promis că voi mai mergeși altădată. Poate îmi voi lua și motanul, pentru a se putea juca cu ghemele.

Cochior Cristian clasa a II-aȘcoala cu Clasele I-VIII Galbeni, Bacău




82

Lunile verii

Vine cu cireşe-n dar Luna iunie cireşar

Ne trimite la plimbare

Trei luni în vacanţa mare.Soarele-i toropitor Este iulie cuptor

Marea caldă ne aşteaptă Muntele la drum ne-ndeamnă.

Fructe multe şi legumeToate proaspete şi bune

August luna lui gustar Vara-ncheie aşadar.

Eleva, Tupiluş Elena, clasa a II-a A

Şcoala cu clasele I-VIII Sireţel-IaşiProf.înv.primar, Dulgheru Mariana

Ai carte, ai parte!

,,Ai carte,ai parte!’’ Este proverbul pe care adeseori mi l-au spus ca îndemnînvăţătorii,părinţii şi bunicii.

Mi-amintesc şi acum cu plăcere prima mea carte de colorat.Aveam vreo cincianişori.Am r ăsfoit-o cu mare ner ă bdare . Imagini după imagini se vedeau prin faţa ochilor mei.Am colorat imagini rând pe rând:,,Capra cu trei iezi ‘’ , ,,Alba-ca-Ză pada’’ şi alte

poveşti.O alta zi specială pentru mine a fost prima zi de şcoală . În clasă mă aştepta pe bancă ,,Abecedarul’’. Când l-am văzut,m-am dus în bancă curioasa să mă uit pe el. Prin faţaochilor îmi treceau fel de fel de semne întortochiate.Doamna învăţătoare ne-a spus că înanul acesta şcolar vom învăţa să deszlegăm tainele textelor literare .Vom învăţa mai întâiliterele ,pentru a citi si a scrie. Vacanţa venise şi am fost la mare. A trecut şi vacanţa şi iar am început şcoala.Într-o or ă de Literatura pentru copii, doamna învăţătoare ne-a citit povestea ,,Omul de ză padă’’ de Hans Hristian Andersen ,dar nu a reuşit să ne-o citească toată .Eu am fost curioasă sa vad cum se termină şi am rugat-o pe mama să mi-ocumpere.De atunci citesc mereu căr ţi din care aflu lucruri interesante.

Sunt sigur ă că cine citeşte la tinereţe va şti cât mai multe pe tot parcursul vieţii!Totceea ce ştii stă întipărit acolo ,în minte şi nimeni nu îţi poate lua comoara.

Eleva, Blaj Alexandra-Iuliana, clasa a II-a AŞcoala cu clasele I-VIII Sireţel-Iaşi

Prof. înv.primar,Dulgheru Mariana



83

Copilăria

Sunt un copil şi mă simt norocoasă pentru că viaţa o să îmi ofere multe lucruri pecare o să le valorific la maxim.

Privesc în jur la ceilalţi copii şi văd bunătatea din ochii lor,veselia…atât de multă

încât am putea clădi o lume a păcii şi a zâmbetului veşnic. Noi ,copiii, suntem poate ceamai puternică armă împotriva r ăutăţilor adânc ascunse în inimile oamenilor. Inocenta careînsoţeşte această vârstă surprinde mereu prin surâs şi naivitate .În sufletul unui copil eatât de multă speranţă sşi dragoste încât r ănindu-l i-ai distruge zâmbetul. Copiii au felullor de a vedea lumea şi sunt singurii cărora nu le este frică de viitor. Işi zidesc fericirea pevisuri,iar poveştile în care binele învinge r ăul fac parte din realitatea lor. E atât de greusă ajungi la sufletul unui copil însă e o aventur ă care merită întradevăr încercată.Copiiigăsesc falsitatea, minciuna şi egoismul încât ,oricât ar încerca cineva să ascundă asta, eitot o să-i simtă.

Îmi pare r ău că nu toţi copiii se pot bucura de o copilărie fericită şi sper ca atuncicând voi fi mare să pot ajuta cât mai mulţi copii să viseze.

Nechifor Marian-Florin, clasa a II-a AŞcoala cu clasele I-VIIISireţel-Iaşi

Prof.înv.primar,Dulgheru Mariana

De vorbă cu Primăvara

A venit la mine-o zână Şi mi-a dat o veste bună:- Luncile au înverzit,

Florile-au îmbobocit!Fugi, copile, şi te joacă,În livadă o să-ţi placă!Pomii toţi au haine noi,Pe câmp munca e în toi…

- Zâna dragă, zână bună,Hai să mergem împreună!Vestea să o r ăspândim,Pe toţi să îi fericim!

Eleva, CILĂ ROXANA, clasa a II-aŞcoala cu clasele I-VIII Brazii – IalomiţaProf. Luminiţa Anghel



84

Ploaia

Norul vine lângă soare,Vrea să fac-o umbr ă mareŞi să scuture pe jos

Apa într-un lan mănos.

Ploaia apare-n pas gr ă bit,Udă totul repezit,Apoi iute ea dispareLăsând lacuri pe cărare.

Elev, Munteanu Codruţ, clasa a II-aŞcoala cu clasele I-VIII Brazii, IalomitaProf. Luminiţa Anghel

Vara

Intr-o dimineata de vara ma aflam latara.Lenevind putin dupa ora 8:00, razele soareluise strecoara in camera, trezindu-ma. M-am ridicatdin pat si am iesit in gradina. Mi s-a parut ca amintrat intr-o alta lume. Totul mi se parea mult maifrumos.Florile parca erau iesite din cutie, iar roua

cea rece era asternuta peste iarba cea verde si pufoasa. Stoluri de pasari zburau deasupra mea impreuna cu fluturi de diverse culori, caredansau in aer.

Rausorul de langa casa, era fantastic, foarte limpede.Am ascultat clipocitul apeicurgand in vale. Cerul era senin de un albastru pur, iar racoarea diminetii se facea simtita.Dintr-o data, ma trezesc stand pe pat si intristat imi spun:

"CE PACAT CA A FOST DOAR UN SIMPLU VIS, SI NU REALITATE!"

Elev, Bucur Razvan-clasa a II-aScoala cu clasele I-VIII Caiuti, Bacau

Prof. Gabriela Tosa



85

Ghici, ghicitoarea mea!

E o gradina mandra, semanataCu poezii, cu glume si povesti,Dar nu se lasa lesne vizitataDecat cand stii, copile, sa citesti.

SĂ ZÂMBIM…- perle culese de la elevi -

- Nică era str ă bulatic (sturlubatic); (Ion Creangă, Amintiri din

copil ă rie)- Nică omora muştele şi bondarii cu ceasolvanul (ceaslovul).

(Ion Creangă, Amintiri din copil ă rie)- Ionel era îmbr ăcat în uniformă de moier (maior); (I.L.Caragiale,

Vizit ă )- „Şi părintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic şi cu bunătate

mai era! Şi ce chelie (chilie) durată s-a f ăcut la poarta bisericii pentruşcoală”. (Ion Creangă, Amintiri din copil ă rie)

- „Când am ajuns acasă, am înţeles de ce maiorul ieşise un moment cuchifteaua (cheseaua) în vestibul – ca să-mi toarne dulceaţă în şoşoni”.(I.L.Caragiale, Vizit ă )

Aceste perle culese de la elevi au apărut în momentul citirii textului.



86

CUM ÎŢI AŞTERNI, AŞA DORMI!

O primă accepţie a acestui proverb poate fi formulată astfel: „ce investeşti întinereţe o să ai la bătrâneţe” sau „ai grijă de prezent ca să-ţi asiguri un viitor bun”.

O altă accepţie implică îndemnul „f ă-le pe toate la timpul lor!”, adică în tinereţetrebuie să-ţi faci studiile, să-ţi găseşti un loc de muncă şi să-ţi întemeiezi o familie. Dacă nu-ţi termini studiile, nu te poţi angaja pe locul de munca dorit, nu poţi promova. Dacă nu-ţi găseşti un loc de muncă, cu siguranţă nu vei beneficia de pensie.

În privinţa familiei, se ştie că trebuie să-ţi întemeiezi una. Aşa e obiceiul, ca omulsă se însoţească pentru a nu fi singur. O vorbă din popor spune că la 20 de ani tecăsătoreşti cu cine îţi place, la 30 de ani te căsătoresc rudele, la 40 babele iar la 50 nu temai ajută nimeni, ţi-a trecut timpul de aşa ceva.

Dacă „nu baţi fierul cât e cald”, pierzi ocazia. Timpul nu stă în loc. trece repede şinoi trebuie să-l valorificăm la maxim, cu alte cuvinte să facem lucrurile la timpul lor.

La o interpretare „ad litteram”, proverbul ne spune că în funcţie de muncă poţi

dormi într-un pat mare şi confortabil, într-o casă decentă, sau dimpotrivă poţi înduraconsecinţele lenei tale, al indiferenţei faţă de propria persoană. Poţi de asemenea dormi pe o rogojină sau pe un pat de scânduri, dar nu e acelaşi lucru cu un pat mare, călduros.Dacă vrei să dormi bine, pregăteşte-ţi un pat corespunzător.

Se spune că fiecare are viaţa pe care o merită, lucru perfect adevărat. O merită însensul că a muncit sau nu pentru a avea o viaţă decentă. Dacă eşti leneş, ignorant,indolent, îţi meriţi soarta cu vârf şi îndesat, îţi meriţi viaţa săracă material şi spiritual,meriţi să dormi într-un pat nu prea confortabil şi să mănânci o pâine nu prea albă.

„După muncă şi r ăsplată” este o altă interpretare proverbului discutat. Daca eştiom harnic, muncitor, ai de toate. Din perspectivă religioasă, destinul ne este hăr ăzit deDumnezeu la naştere – ce meserie şi ce fel de om vom fi. Zicala din popor „Dumnezeu

dă, dar nu bagă în sac” ne spune că Domnul ne ofer ă posibilitatea să ducem o viaţă bună şi ne creează condiţiile dar noi trebuie să depunem efort pentru a obţine rezultate.Dumnezeu nu ne ofer ă totul „pe tavă”, e necesar „să întindem mâna”.

Pe de altă parte, liberul arbitru contrazice dogma religioasă care spune că avem osoartă predestinată. Liberul arbitru ne ofer ă şansa să ne alegem drumul în viaţă, să alegemo cale sau alta, în funcţie de aspiraţii.

„Cum îţi aşterni, aşa dormi” este un proverb vechi dar cu înţeles actual şi va aveasens întotdeauna. Preocuparea pentru propria persoană şi pentru viitor va da roade. Sau,cu alte cuvinte, investeşte în prezent ca să-ţi asiguri viitorul, „bate fierul cât e cald”,epuizează toate posibilităţile, şansele de care dispui pentru a – ţi atinge ţelul. Trebuie să-ţistabileşti un ţel, un scop în viaţă şi să începi a lucra pentru a-l realiza cu succes. Trebuie

să profităm de timp, să-l lăsăm să lucreze în beneficiul nostru. Când realizezi un lucru,2% este inspiraţie şi 98% muncă asiduă. Dacă vrei să dormi bine, f ă-ţi rost de un patconfortabil şi aşterne-l adecvat.

Prof. STAN LUIZA, Liceul Teoretic Osica de Sus, Judetul Olt



87

Casa de la Ipoteşti

- La Ipoteşti primele două clase primare.- 1858 – 1860 , tatăl său îl duce peste hotar,în Bucovina stă pânită atunci de Imperiulaustro-ungar , la Cernăuţi. În paşaport , Gheorghe Eminovici declara că Mihai de 8 aniare „ pă rul negru ,ochii negri,nasul potrivit,fa ţ a smolit ă ” .Locuieşte la profesorul AronPumnul. Mihai învaţă binişor , dar programul milităresc şi dorul de casă îl determină să

fugă singur , pe jos , până la Ipoteşti .Biciul ustur ător al tatălui său îl obligă să revină încapitala Bucovinei , la Cernăuţi.- 1860 – 1863 frecventează gimnaziul la Cernăuţi.Rezultate bune la prima clasă(„ex-

celent”la română,”foarte bine”la istorie), dar în clasa a II-a merge ca racul , şi neglijândmatematica şi latina,r ămâne repetent. Fuge iar ăşi la Ipoteşti,mai simte o dată biciul tată-lui,care-l duce legat la Cernăuţi .Repetă clasa a II-a gimnazială,dar după Paşti (1863) numai este înscris în cataloage.

- 1865 – 1866 continuă la Cernăuţi studiile liceale în particular.



88

- 1869 – 1872 student la Viena,capitala Imperiului Habsburgic.

- 1875 – revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui.Se împrieteneşte cu Ion Creangă.

- 1876 – a creat perlele „ F ăt-Frumos din tei ” , „C ălin” , „Lacul ” ,”Dorin ţă ” ş.a .- 1875 – 1883 – Timpul capodoperelor : „Luceaf ărul”, „ Scrisorile” (5 la număr ),

„ Doina” ş.a.- la 15 iunie 1889 moare .Este înmormântat la Cimitirul Bellu,din Bucureşti,cu onoruri

naţionale.Creierul său cântăreşte 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller.

Eminescu în creaţ iile urmaşilor

Sabin Bălaşa – Luceaf ărul

Prof. inv. primar GABRIELA TOSA –Scoala cu clasele I-VIII Caiuti, BACAU



89

Să zburaţi frumos, puii mei!

Erau odată 26 de pitici….unii mai mici decât alţii,

mici dar cu suflete mari…Au bătut la por ţile unei cetăţi… N-au reuşit singuri… cetatea era impresionantă,

por ţile uriaşe, iar piticii….erau doar pitici. I-au ajutat nişteoameni mai mari, dar care semănau cu ei la chipuri şicaractere… bănuiesc că proveneau din aceeaşi poveste avieţii…Piticii îi strigau pe oamenii mari cu încredere:Mama! sau…Tata! Sau Doamna învăţă toare ...sau

Doamna profesoar ă ...sau Domnul profesor Piticii au venit înarmaţi şi s-au transformat în

soldaţi, aşa ca pentru a intra în cetate…Armele lor erau ciudate…viu colorate, cu vârfuriascuţite şi care lăsau urme pe foi albe…Fiecare avea o armă specială cu care învingea

liniuţe, bastonaşe, iar mai apoi, după cuceriri ce au durat patru ani aceeaşi armă, care,uitam să precizez…lăsa numai urme albastre, a str ă bătut tot teritoriul României.

Vă întrebaţi cum au reuşit piticii mei …îmi permit să-i numesc ,,ai mei”, deoarece povestea cuceririi cetăţii a fost şi povestea mea timp de patru ani…

Şirul povestirii mele se mai pierde în noianul de amintiri, de evenimente, deemoţii amestecate. Vă întrebaţi deci cum au reuşit să pătrundă şi în subsolul ţării, să ajungă cu păsările în văzduhul uneori lin, alteori mohorât?

Totul este posibil în cetatea numită Şcoală ,dar cu o condiţie: să ştii să - ţ i deschizi

sufletul …să primeşti amestecul de iubire cu încruntări, de recompensă cu pedeapsă, demuncă cu distracţie.

Amintiri..amintiri...

Frunzele ruginii se pregăteau să ţeasă covorul toamnei. Ne-am întâlnit în curteaColegiului National Anastasescu.... Povestea voastr ă începea.cu descoperirea mâinilor mamei. Dar oare abia atunci le descopereaţi? Da, pentru că abia atunci aţi înţeles cuadevărat cât de importante sunt ele. Până atunci vă apar ţineau cu totul, însă de-acumtrebuia să va despăr ţiti de ele, să staţi cuminţi în nişte bănci str ăine, să ascultaţi o vocestr ăină, să priviţi nişte căr ţi la fel de str ăine. O lume în care trebuia să păşiti singuri. Apoiaţi cunoscut alte zâmbete, alte mâini, cele ale mele, ale doamnelor profesoare, aledomnilor profesori . Nu erau ca mâinile mamei, dar v-au ajutat să pătrundeţi în taineleabecedarului, ale scrisului, ale cititului, ale limbii engleze, v-au ajutat sa vi-l aducetiaproape- în suflet şi gând -pe Iisus sau să redescoperiţi dictonul: ,,Menssana in corporesano” adică trebuie mişcare ca sa avem un corp sănătos şi astfel şi mintea va fi la fel.

Povestea începea cu momentele de descoperire a şcolii, a băncii, a colegilor;începea cu lacrimi de teamă sau sfioase semne de prietenie.A venit apoi vremea bastonaşelor, a literelor, a primelor adunări, apoi problemele,

Privind în urmă, totul vi se pare acum atât de simplu şi vă vine să zâmbiţi, gândindu-vă cât de greu aţi scris primul cuvânt, cuvântul ,, mama „.

Şi anii au trecut….



90

În clasa a II-a , vă amintiţi? Am vrut să o ajutăm pe Albă-ca-Ză pada să-i elibereze pe cei 7 pitici, trecând prin multe încercări matematice. Şi aţi reusit asta sub privirile a 50 de dascăli adunaţi să ne vadă ca suntemdibaci să învingem toate piedicile puse de numerele

adunate in scăderi, adunări sau probleme.În clasa a III-a vi s-a alăturat Costin, care aveanevoie de prietenia voastr ă , de afecţiune , de la mine, dela voi, pentru ca avea parinţii plecaţi ..Şi uite că acum ââîie greu sa se despartă de voi, pentru a se duce lângă familialui, la ţar ă...

Dar de Monumentul de la Mateiaş, de PeşteraDâmbovicioarei ...de Castelul Bran, vă aduceţi aminte?Erati in clasa a III-a , era noiembrie şi păşeam spre munţii care se gătiser ă în verde,galben, ar ămiu...

În clasa a IV-a, a sosit momentul să ar ătăm şi domnilor învăţători din şcoala

noastr ă că am dezlegat în cei 4 ani şi multe din tainele limbii române, reuşind să eliber ămsoare, păsări, mieluşei, iepuri şi gâze, până am ajuns în Împăr ăţia Primăverii, care nu sehotăra să vină la noi. Şi am facut-o pe Primăvar ă să r ămană la noi.

Dar de bucuria şi emoţia întâlnirilor cu Moş Cr ăciun, vă amintiţi?Emoţii la teste...emoţii la concursuri... Şi Doamne câte au fost in 4 ani! Bucuria

că aţi F.B. sau lacrimi pentru un Bine sau un Suficient...Explozii de veselie au fost, din fiecare an ,şi sărbatoririle zilei de naştere a

Mirunei.Ele v-au ajutat să vă apropiaţi mai mult unii de alţii, să vă distraţi frumos

împreună, indiferent unde au avut loc...Anul ăsta a fost surpriza întâlnirii cu magicianul,cu porumbeii şi iepuraşul..cu minunile scoase de bagheta sa, chiar la noi în clasă..

Amintiri...Dragi copii !Iată-ne ajunşi în ziua în care se încheie cei patru ani pe care i-am petrecut

împreună, patru ani de muncă, de efort, de succese, de bucurii.Voi sunteţi bobocii de acum patru ani? Aţi crescut, aţi muncit, aţi şi greşit ( unii

mai mult, alţii mai puţin ), dar din greşeli am învăţat cu toţii.

Acum a venit momentul să ne spunem „La revedere!”. Caorice despăr ţire, este un moment cu o mare încărcătur ă emoţională dar, aşa cum vă spuneam cu câteva zile în urmă, în viaţa fiecărui părinte vine o vreme când, deşi îi este foarte greu şi este neliniştitîn legătur ă cu ce va urma, trebuie să-şi lase copiii „să îşi ia

zborul”. Asta aţi fost voi pentru mine timp de 4 ani - copiii mei -şi asta veţi r ămâne şi de acum încolo.



91

Acum a venit vremea să mergeţi mai departe. Timp de 4 ani de zile v-am pregătit pentru acest moment şi să fiţi ferm convinşi că sunteţi pregătiţi pentru a face faţă cerinţelor ciclului gimnazial. Trebuie doar să fiţi voi înşivă, să adăugaţi bun simţ şidorinţă de a cunoaşte şi să combinaţi totul cu ambiţia de a fi mereu printre cei dintâi. E ocombinaţie pe care unii dintre voi au descoperit-o deja.

Am încercat în toţi aceşti ani să vă ofer tot ce am avut eu mai bun. Voi îmi puteţispune în ce măsur ă am reuşit sau nu. M-am str ăduit nu numai să vă ofer informaţii, ci şisă vă determin să vă doriţi cât mai multe informaţii şi să ştiţi să le culegeţi singuri.

Pentru că mai târziu veţi petrece mai puţin timp cu o carte în mână şi foarte multtimp printre oameni, m-am str ăduit să vă învăţ să fiţi toleranţi, altruişti, prietenoşi,cooperanţi, încrezători în propriile for ţe, creativi, generoşi, cinstiţi şi drepţi, senini şiîmpăcaţi cu voi înşivă. Am pus în fiecare din voi o scânteie din mintea mea şi o bucată din inima mea, iar voi mi-aţi oferit în schimb câte un petic din inimile voastre pure şi câteo scânteie din energia voastr ă nemărginită, f ăcându-mă să r ămân tânăr ă şi energică chiar dacă timpul mi-a mai lăsat fire albe în păr.

Am o inimă „peticită”, dar fericită.

Sper doar că timpul va păstra şi va multiplica ceea ce aveţi bun şi curat în voi, că oamenii pe care îi veţi întâlni pe drumul devenirii voastre vor vedea în primul rândcalităţile voastre şi vă vor sprijini să le puneţi în valoare.

Aveţi şansa să aveţi alături de voi nişte părinţi minunaţi pe care trebuie să-irespectaţi şi cu care trebuie să încercaţi să fiţi prieteni, aşa cum sunteţi acum. Ei vor fi primii care vă vor sprijini necondiţionat atunci când veţi avea nevoie. Aveţi încredere înei! Eu am avut şi nu m-au dezamăgit, chiar dacă, spre deosebire de voi care sunteţi viaţalor, rostul lor de a fi, eu le eram un str ăin. Am găsit în dumnealor un real sprijin şiîmpreună ne-am str ăduit să vă oferim ceea ce am crezut noi că e mai bun pentru voi. Cei patru ani petrecuţi împreună sper ca v-au dovedit acest lucru…

Pentru tot sprijinul pe care l-am primit în aceşti patru ani vă mulţumesc astăzi şi,

aşa cum vă cunosc, sunt sigur ă că veţi găsi căi de comunicare şi cu cei care vă vor „dăscăli” copiii în anii ce vor urma. Poate că în sufletul dumneavoastr ă nu aţi fostîntotdeauna de acord cu mine, dar m-aţi susţinut şi asta a contat foarte mult pentru mine.Văzând atâta înţelegere şi bun simţ din partea dumneavoastr ă, n-am putut decât să încercsă r ăspundla fel. Cer scuze pentru orice nemulţumire pe care v-am provocat-o în aceşti patru anişi vă asigur că a fost f ăr ă intenţie. Însă, ca orice om, şi eu greşesc.

Vă mulţumesc pentru că mi-aţi încredinţat ceea ce aveţi dumneavoastr ă mai preţios în această lume: copiii dumneavoastr ă.Mi-a f ăcut o deosebită plăcere să colabor ăm şi sper că vom r ămâne prieteni în continuare – dacă îmi permiteţi să vă consider astfel.

Acum, la despăr ţire, vă urez mult succesîn continuare, să fiţi sănătoşi – copii şi părinţilaolaltă – să vă bucuraţi de frumseţile vieţii şisă treceţi cu bine peste greutăţi, şi – spun asta în primul rând pentru voi, copii, – să nu vă daţi bătuţiîn faţa greutăţilor pentru că întotdeauna după momentele neplăcute din viaţă urmează şi bucuria. O notă proastă, un prieten care v-atr ădat încrederea, o ceartă cu părinţii, o pierdere suferită, nu înseamnă sfâr şitul. E ca



92

atunci când aţi învăţat să mergeţi şi cădeaţi . Trebuie doar să vă ridicaţi şi să mergeţi maideparte, chiar dacă vă doare.

Nu uitaţi ce v-am spus deseori: „Tot ce a fost în stare să facă cineva vreodată stă şi în puterea voastr ă!”. Iar dacă vreodată vă va fi greu şi veţi ezita să discutaţi cu părinţiivoştri, indiferent de vârsta pe care o veţi avea, aduceţi-vă aminte că: pentru voi, uşa

mea nu are lacăt!Cu acordul părinţilor voştri aţi fost timp de patru ani şi veţi fi în continuare şiCOPIII MEI,şi totdeauna mă vor bucura reuşitele voastre şi vor fi un prilej de mândrie ..

Să zburaţi frumos, puii mei!

Prof inv primar, Stefania POPESCU ...pentru puii ei, elevii clasei a IV-a,Scoala ,,Mihai Eminescu” Rosiorii de Vede, Teleorman

,,Eu sunt copilul, Tu tii in mainile taledestinul meu,

Tu determini, in cea mai mare masura,

Daca voi reusi sau voi esua in viata!

Da-mi, te rog, acele lucruri care

Sa ma indrepte spre fericire,

Educa-ma, te rog, ca sa pot fiO binecuvantare pentru lume!”

Din ,,Child’s Appels”



93

TEHNICA GOLDEN VENTURE - ORIGAMI

Golden Venture (sau 3D origami) este un tip de origami modular , care are o singur ă formă de bază în formă triunghiular ă . Sute de astfel de module sunt inserate unele înaltele pentru a crea diverse modele. Numărul de module necesare depinde de

complexitatea modelului şi de dimensiunile acestuia .Tipul de origami Golden Venture a fost inventat în China. El a fost popularizat în1993, când o navă numită Golden Venture a adus ilegal în SUA imigranţi chinezi. Ei aufost închişi de către autorităţi până când au primit azil politic . În inchisoare, ca să treacă mai repede timpul, prizonierii chinezi au împăturit şi au asamblat astfel de module dinhârtie . Multe modele au fost date cadou oamenilor care i-au ajutat sa primeasca azil politic.Unul din cele mai populare modele Golden Venture este lebăda.

Lebăda Golden Venture

Dimensiuni:

Se folosesc dreptunghiuri de hârtie de dimensiune 5cm x 3cm , dar foarte multă lume foloseşte dreptunghiuri obţinute prin înjumatăţiri de coala A4 (imparti coala A4 in 2 parti egale pe latime , apoi părtile obtinute le imparti in 2 părti egale, tot pe lătime si totasa pana cand obtii 32 de dreptunghiuri) . Recomand ultima varianta mai ales pentru ceicare nu au ghilotină de tăiat hartie si trebuie să o taie folosind cutterul . INST.ANDRONACHE IRINA

Scoala cu clasele I-VIII Pralea, Bacau



94

COLABORATORI

Prof .Mirela-Camelia Detesan, Ins. Mihaela Sisu, Ins. AlinaBoangher, Prof. ec.Mihaela Predoiu, Inv. Lidea Cramariuc,

Ed. Elena Stefanica, Prof. Constanta Popa, Prof. Eugen Popa,Inv. Mihaela-Ramona Adam, Inv.Lacramioara Neamtu, Inv.

Simona Onofriasa, Prof. Florentina Costiug, Ed. DanielaCiurea, Prof. Nicoleta Hustiuc, Prof. Stefania Popescu, Ed.

Zoica Florea, Inv. Carmen Pasat, Ed Cipriana-Eliza Halciug,Inv.Daniela Sandulache, Prof. Luminita-Erna Alexe, Inv.

Claudia Leon, Ins. Viorica Maftei, Prof. Mariana Dulgheru,

Ed. Mihaela-Elena Danc, Prof. Luminita Anghel,Prof. Luiza Stan.



95

Multumim tuturor colaboratorilor!

Magia copilariei, Nr.2, Iulie 2011

Responsabilitatea pentru originalitatea si continutul articolelor revine inexclusivitate autorilor acestora.

ISSN 2246-9281

ISSN-L = 2246-9281

Va asteptam in numarul urmator!

Documents

magia copilariei2