JUDITH SMITH

Mai este timppentru

\mp`care

ALCRISM-94

Capitolul 1

- Ce-mi pas` c` unchiul t`u, Ted, chiar are nevoie detine! se plângea mama lui Frances. Eu nu m` pot lipsi deajutorul t`u.

Tân`ra schimb` un surâs complice cu tat`l s`u vitregcare, a[ezat \n fa]a ei, lua dejunul. Crescuse fericit` [iprotejat` de r`bdarea [i delicate]ea celui de-al doilea so]al mamei sale, \ntr-o ferm` bogat` din Yorkshire. DarFrances ]inea mult [i la unchiul ei, iar scrisoarea pe careacesta tocmai i-o adresase suna aproape ca un strig`t deajutor.

Unchiul s`u Ted, fratele tat`lui ei, care murise, suferea\n timpul iernii de o tuse nesuferit` care-l obliga s`r`mân` acas`. Din când \n când, Frances [i mama sa \lvizitau, spre marea lui bucurie, dar unul din acestesejururi fusese umbrit de lacrimile pe care Isabel lev`rsase pentru primul ei so].

Din fericire, Jim Martin nu le \nso]ise.Când s-ac`s`torit cu Isabel, [tia cât de mult \l iubise aceasta pePeter Reynolds, chiar dac` le p`r`sise, pe ea [i pe fiica sa,\nainte de a muri, un an mai târziu, departe, printrestr`ini. Cu toate acestea, nu ar fi suportat s` o vad` peso]ia sa trecând prin fa]a fostei lor case, [i s` o aud`spunând c` acela a fost singurul loc unde a fost fericit`.

Frances avea atunci cincisprezece ani, [i \l considera peJim adev`ratul ei tat`. |ntorcându-se din aceast` plimbare,i-a explicat unchiului s`u c` ar fi fost mai bine s`-[iscurteze [ederea, nefast` pentru mama sa.

Se \ntorseser` a[adar amândou` la ferm`, cu dou` zilemai devreme decât ar fi trebuit, [i Jim le-a primit f`r` s` le\ntrebe nimic. Reprezenta toat` siguran]a pe care [i-opoate dori o femeie [i, orice ar fi spus chiar Isabel, erafericit`.

Nu-i lipsea nimic la ferm`, [i Jim se str`duia s` nu deaimportan]` tabloului pe care aceasta \l ag`]ase \n mijloculperetelui din salon. |l prezenta mândr` tuturormusafirilor, care-l admirau.

- O lucrare a primului meu so], pictorul PeterReynolds.

Era un studiu impresionant [i zbuciumat al unordealuri, [i al norilor \n clipele dinaintea furtunii.Demonstra un talent original, care i-ar fi putut aducecelebritate autorului. Dar acesta se \necase \n largulSiciliei, chiar \n momentul \n care pânzele sale \ncepeau

6 JUDITH SMITH

s` se vând`. Dorin]a brusc` de libertate, de a pictanebune[te, l-au condus spre acest final tragic. Totul ar fiputut fi altfel dac` ar fi r`mas al`turi de so]ia [i de fiica sa...

Când i-a p`r`sit, Frances avea doar doisprezece ani [i afost profund disperat`. |ntr-o zi, când ie[ea de la [coal`,[i-a g`sit mama singur`, pr`bu[it`, \n lacrimi.

- Tat`l t`u a plecat. Ne-a p`r`sit.Detestase \ntotdeauna meseria sa de desenator. |n

momentele sale de gra]ie, picta [i nu vorbea decât desprepânze [i c`l`torii. A plecat singur, s`-[i realizeze visul.Fratele s`u, Ted, [i mica Frances a trebuit s`-[i uneasc`eforturile pentru a o sprijini pe Isabel, \n durerea sa.

Cu toate acestea, feti]a s-a sim]it la rândul ei foarter`nit`, mai ales din cauza lipsei complete de ve[ti, dar,spre deosebire de mama sa, \ncercase o anumit` simpatiepentru visele romantice ale tat`lui s`u. Dar n-ar fi crezutniciodat` c`-i va abandona.

Din fericire, nu s-au confruntat cu probleme de ordinfinanciar. Le-a l`sat casa, un cont \n banc`, [i le trimitealunar o sum` modest`. Dar nu le-a trimis niciodat` oscrisoare sau o adres`.

Nimeni nu \ndr`znea s`-i pronun]e numele \n fa]aam`r`ciunii Isabelei. Fratele s`u, Ted, \ncerca \npermanen]` s` scuze [i s` compenseze faptul c` Peter leabandonase. Pentru c` nu era c`s`torit, \ncerca s` asigureo prezen]` masculin`, necesar` familiei [i s` rezolve, pecât putea, orice problem`. |ncerca s`-[i lini[teasc`

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 7

nepoata, asigurând-o c` tat`l s`u se va \ntoarce \ncurând. La \nceput l-a crezut, dar dup` un an, nici oscrisoare nu a ap`rut pentru a o lini[ti. |n cele din urm`,la dou` s`pt`mâni dup` ce au s`rb`torit aniversarea atreisprezece ani, tat`l s`u nu mai tr`ia.

Dup` moartea sa, Isabel l-a iertat. Resentimentele audisp`rut, [i Peter Reynolds a redevenit marea sa dragoste.}inea \nc` doliu când a plecat \n vacan]` \n Regiunealacurilor, [i acolo l-a \ntâlnit pe Jim. L-au fermecatcomportamentul ei, atât de feminin, cât [i nevoia sa deafec]iune.

Jim, b`rbat tandru [i generos, a cerut-o \n c`s`torie\nainte de sfâr[itul vacan]ei, [i s-au \ntors \mpreun`pentru a anun]a celor apropia]i vestea.

Isabel se \ntreba cum va fi primit` decizia sa la maipu]in de [ase luni de la moartea lui Peter. Dar nu puteas` nu ]in` cont de faptul c` fusese foarte norocoas` s`\ntâlneasc` un b`rbat ca Jim. Asta a \n]eles [i fiica ei, [ii-a acordat \ncredere lui Jim.

Ted s-a sim]it u[urat când a aflat de aceast` c`s`torie,care \i oferea lui Isabel o a doua [ans` s` \ndeplineasc`rolul de so]ie. Era incapabil` s` tr`iasc` singur`, [i un so]ar proteja-o, f`r` s` se team` c` \ntr-o zi \[i va facebagajele [i va disp`rea. Dar nu se gândise c` \mpreun` cumama va pleca [i fata, la care ]inea mai presus de orice.Când s-a instalat \mpreun` cu p`rin]ii \n vechea ferm`,pentru prima oar` \n via]a sa, s-a sim]it singur [i pierdut.

8 JUDITH SMITH

Unchiul \i lipsea lui Frances la fel de mult ca tat`l ei.Dar Jim o trata ca pe propria lui fiic`. {i a[a a \nceput ovia]` nou`, fericit`, care a transformat-o pe adolescentacrescut` prea repede \ntr-o tân`r` \nalt` [i sub]ire, careatr`gea toate privirile.

Avea p`rul ro[u [i-l l`sase s` creasc`, \ngrijindu-l cuaten]ie. Nu era, cu siguran]`, la fel de frumoas` ca mamasa, dar surâsul ei fermec`tor [i ochii verzi cu gene lungierau atuuri de care se folosea cu gra]ie. Prezen]a ei\nveselea agen]ia imobiliar` unde lucra [i patronul, tân`r[i celibatar, \i cerea deseori s` ias` \mpreun`.

Mama ei insista s` accepte; considera c` la dou`zeci [idoi de ani trebuia s` ia via]a \n serios [i s` se c`s`toreasc`cu un b`iat de treab`. Pentru a o aduce \n fa]a altarului,Frances nu se gândea la Arthur Deane, chiar dac` era opartid` bun`, sau la altcineva. Când atitudinea tân`rului adevenit mai mult decât amical`, a preferat s`-[i discuteproblemele sentimentale cu tat`l vitreg, care era maipu]in preocupat s` o c`s`toreasc`.

Mama ei ar fi sf`tuit-o s` se gr`beasc` s` ia o decizie.I-ar fi amintit c` Arthur este un b`iat de viitor, cu afacereasa de familie. |n plus, ar fi fost dezam`git` deimpulsivitatea nefast` a fiicei sale, mo[tenit` de la tat`ls`u, bine\n]eles.

A[a c` Frances a profitat de plimbarea de duminic`pentru a se dest`inui tat`lui s`u vitreg.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 9

- Nu [tiu ce s` fac...Arthur ia lucrurile \n serios.- {i nu asta \]i dore[ti? - Cu siguran]`, nu! explod` tân`ra.Jim crezu c` problema era rezolvat` [i nu \n]elegea de

ce era atât de preocupat`.- Din cauza mamei, [tii cât s-ar fr`mânta, dac` ar

b`nui.O aprob` cu un surâs.- Te-a cerut \n c`s`torie?- Nu, nu \nc`. Dar nu mai dureaz` mult. Ar trebui s`

plec din agen]ie. {i nu este u[or s`-mi g`sesc de lucru \nacest moment.

Probabil c` Frances, ca secretar` de director, nu ar fir`mas mult timp f`r` slujb`. Dar s` p`r`seasc` un loc demunc` stabil [i o partid` avantajoas` nu ar fi pl`cut cusiguran]` mamei sale.

- Dac` situa]ia devine jenant` la agen]ie, ai putealucra pentru secretariatul fermei pân` ]i-ai g`si altceva. |ivoi spune mamei tale c` Arthur nu este b`rbatul de careai nevoie. |]i vei g`si curând un alt loc de munc` [i...unalt...prieten.

- O! Mul]umesc, strig` Frances, \mbr`]i[ându-l plin`de efuziune.

Doar Jim o putea proteja de mânia mamei sale.- |mi place ce fac, relu` ea, dac` a[ putea s`-l

\ndep`rtez pe Arthur...

10 JUDITH SMITH

Jim surâse tandru. Aerul r`sf`]at [i generozitatea feteiputeau face orice, dar nu s` conving` un \ndr`gostit.Arthur nu era primul pretendent, dar era angajatorul ei [ise dovedise gelos din clipa \n care ea \ncepuse s` cautescuze pentru a nu se \ntâlni cu el dup` serviciu. Vroia s`[tie absolut tot ce f`cea.

Miercuri seara, când a sunat telefonul, a fost aproapesigur` c` era el, pentru a verifica dac` era la ferm`.Pretextase c` se sp`la pe cap \n acea sear`, [i a trebuit s`lase foenul pentru a lua receptorul.

Vocea \i era ne\ncrez`toare când a r`spuns. Urma s`-ipropun` s`-i fac` o vizit`?

- Frances? Tu e[ti? \ntreb` unchiul Ted.- Da, de ce? }i s-a p`rut c` aveam o voce ciudat`?

\ntreb` ea, u[urat`.- Mai degrab`! Totul e \n regul`?P`rin]ii ie[iser`, [i era singur` acas`. Se instal`

confortabil lâng` telefon. |i f`cea \ntotdeauna pl`cere s`discute cu dragul ei unchi Ted. Dac` ar fi putut s`-l vad`mai des! Era un b`rbat fermec`tor, cultivat [i plin decurtoazie, chiar dac` nu avea sim]ul pragmatic al lui Jim.Nepoata sa avusese \ntotdeauna dorin]a de a-i luaap`rarea pe vremea când acesta \[i d`dea silin]a s` le fac`via]a mai u[oar`, ei [i mamei sale.

Râse, pentru a-l lini[ti.- Probleme de suflet. Credeam c` m-a sunat el.Unchiul \i cuno[tea pretenden]ii. Vorbiser` mult pe

aceast` tem` de Cr`ciun, când \i vizitase la ferm`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 11

- Care dintre ei, de data asta? \ntreb` el.- Arthur Deane, patronul meu. Devine prea serios [i

nu-mi pot pune problema de a fi [omer`. Ce ghinion!|i \mp`rt`[i sentimentul, [i o \ntreb` ce mai f`cea

familia sa. Brusc, un acces de tuse \l \ntrerupse,\mpiedicându-l s` vorbeasc`.

- Tu[e[ti mult... - Da, [i vara este \nc` departe... Apropo de var`, ce

face]i \n vacan]`?- P`rin]ii se duc \n insulele Canare. Au f`cut

rezerv`rile \n urm` cu dou` s`pt`mâni. Eu nu am decis\nc` nimic. Tu? de ce nu le-ai petrece aici?

- {i dac` ai veni tu la mine? propuse el. Sunt trei anide când n-ai mai pus piciorul pe aici.

- Atât de mult? Serios?|n timpul anilor de studiu, \[i petrecea la unchiul s`u

o parte din vacan]`. Se ducea singur`, de la ultima vizit`trist`, cu mama sa. F`cea menajul [i-l ajuta \n magazin.La ultima sa vizit`, de Cr`ciun, o invitase ca de obicei,dar se f`cuser` trei ani de când nu se mai dusese. Sim]ic` este deprimat, [i se oferi s`-l viziteze pentru os`pt`mân`.

- Când voi putea ob]ine câteva zile de concediu.- Vorbe[ti serios?- O s` fac tot posibilul.Dup` un moment de t`cere, unchiul relu`:

12 JUDITH SMITH

- Bine, atunci! Te a[tept.- S` nu te apuci s` numeri zilele! glumi ea. Ai grij` de

s`n`tate. De mâine o s` m` folosesc de toat` puterea pecare o am asupra lui Arthur pentru a ob]ine mai devremeconcediul.

- Mul]umesc, \]i sunt recunosc`tor.|n diminea]a urm`toare, le-a povestit p`rin]ilor

conversa]ia din ajun [i promisiunea pe care o f`cuseunchiului. Mama i-a surâs, condescendent`.

- Ted a fost mereu foarte sensibil. Peter \l compara cuo domni[oar` b`trân`.

- Domni[oarele b`trâne sunt foarte la mod`, \n zilelenoastre. Doar ele [tiu s` tr`iasc` independent.

Mama sa nu [tiu ce s` r`spund` la o astfel de erezie.Frances f`cu a[adar la agen]ie cererea de concediu. |[i

expuse motivele. Arthur \l cunoscuse pe unchiul ei deCr`ciun, dar reac]ion` totu[i destul de brutal.

- Nu acolo ai crescut? Mai ai mul]i prieteni acolo? o\ntreb`.

- Deloc. Sunt ani de când nu m-am mai dus acolo, [iatunci doar pentru câteva zile.

- Nici un \nd`gostit care a r`mas fidel?- Nu, din p`cate! afirm` Frances, direct.{i totu[i, aceast` curiozitate deplasat` o irit`. Ar fi

putut s`-i r`spund`: „N-am nici un iubit acolo, chiar dac`un tân`r fermec`tor lucreaz` la galeria de art` de lâng`

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 13

magazinul de artizanat. Dar risc, de asemenea, s` m`\ntâlnesc cu singurul b`rbat pe care \l detest cu adev`rat“.

Nu era \ns` atât de apropiat` de Arthur pentru a-i\mp`rt`[i sentimentele [i prefera, pe cât posibil, s` evites` vorbeasc` despre Leo Alridge.

I-a scris unchiului \n aceea[i zi, anun]ându-i datasosirii. Scrisorile lor se \ncruci[ar`. Primi scrisoarea lui \ndiminea]a urm`toare, o citi rapid, apoi relu` cu aten]ielectura pentru a cânt`ri toate consecin]ele.

„De când am vorbit la telefon, \i scria unchiul, m-amtot gândit la ceea ce mi-ai spus. Ai de gând s`-]i p`r`se[tilocul de munc`. Deoarece presupun c` nu ai altceva \nvedere, de ce nu ai veni s` m` aju]i? |ncep s`\mb`trânesc...“

De-abia \mplinise [aizeci de ani. Totu[i, Frances crezuc` \ntrez`re[te o anumit` nelini[te printre rânduri.

|n timp ce mama sa supraveghea ou`le pe foc, \i\ntinse lui Jim scrisoarea s-o citeasc`, apoi \ncepu s`-ivorbeasc` domol mamei:

- Unchiul Ted \mi propune s` m` duc s`-l ajut s` ]in`magazinul de artizanat.

- Poftim? Ce idee stupid`! Chiar c` s-a ramolit!- Cred c` are nevoie de mine, explic`, lini[tit,

Frances.-Ce-mi pas` mie c` unchiul Ted are nevoie de tine! {i

eu am nevoie de tine. |n plus, tu aici munce[ti, [i Arthureste tot aici.

14 JUDITH SMITH

- |mi pare r`u, relu` fata, dup` un schimb de surâsuricu tat`l vitreg. Nu-l vreau pe Arthur. {i dac` \l refuz peArthur, va trebui s`-mi dau demisia.

Era prea mult pentru Isabel, mai ales la acea or`matinal`. Se pr`bu[i pe un scaun, murmurând:

- Jim, f` ceva, \mpiedic-o!Jim se mul]umi s` râd` u[or:- Haide, c` doar nu vrea s` plece \n str`in`tate.- D`-mi scrisoarea!Se str`dui s` descifreze scrisul, apoi spuse pe un ton sec:- Poate s` g`seasc` pe cineva, dac` are nevoie de ajutor!- Mi se pare ciudat` aceast` scrisoare, remarc` fiica

sa. Nu pot s` explic, dar simt c` exist` un anumit mesajprintre rânduri.

|i ceru din priviri ajutor lui Jim. Mama sa n-ar finiciodat` impresionat` de o astfel de scrisoare, care nuformula, clar, nici o cerere. Tat`l vitreg f`cu o sugestie debun-sim]:

- Ai putea s` te duci pentru o lun`, s` vezi...Exagera poate \n leg`tur` cu situa]ia unchiului. Era, \n

orice caz, o bun` ocazie s` scape de Arthur. |ntr-o lun`,avea timp s`-[i dea seama dac` unchiul avea \ntr-adev`rnevoie de ea. |n plus, ar fi amuzant s` lucreze \ntr-unmagazin, [i ar fi o schimbare fa]` de munca de birou.

- Este o idee bun`, conchise ea. Chiar \n diminea]aasta o s`-mi prezint demisia.

Mama ]ip`, lovind cu pumnii \n mas`:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 15

- Nu! E[ti prea impulsiv`. Nu-]i iei niciodat` un timpde reflec]ie. Acum [i tu vrei s` m` p`r`se[ti, a[a cum af`cut-o tat`l t`u!

Lament`rile ei nu se justificau. Fata fusese \ntotdeaunafoarte atent` cu mama ei.

- Haide... \ncepu Jim.Dar Isabel nu-l l`s` s` termine.- Tu nu \n]elegi. Nu vreau s` m` p`r`seasc`, s`

munceasc` \n magazinul `la atât de aproape de omul `la\nsp`imânt`tor, de acea galerie. Nu voi putea niciodat` s`m` duc s-o v`d.

- Haide, micu]a mea, repet` Jim.Frances \n]elese c`-i f`cea semn s` plece [i s`-l lase pe

el s` continue. Nu se vor certa. Fata ie[i din buc`t`rie [i\mbr`c` paltonul, f`r` s` \ncerce s` trag` cu urechea laconversa]ie. Scoase ma[ina din garaj [i opri \n fa[a casei,a[teptând.

Nu vroia s` \ntârzie, mai ales dac` urma s`-[i deademisia, dar trebuia s` aib` r`bdare pân` când Jim va ie[is`-i anun]e decizia mamei sale. {i dac` nu va accepta?Dac` se va comporta a[a cum o f`cuse dup` plecareaprimului so]? „Vrei s` m` p`r`se[ti a[a cum a f`cut tat`lt`u“ \i spusese Isabel. |[i amintea cât de insuportabile aufost zilele dup` dispari]ia acestuia.

Prezen]a unchiului fusese atunci de ne\nlocuit, cumera acum cea a lui Jim. |i va explica mamei c` nu \[i

16 JUDITH SMITH

pierdea fiica. Nu putea s` compare plecarea sa cu cea atat`lui s`u, [i trebuia s` fie fericit` de decizia sa.

Muzica [i discu]iile de la radio i-au ]inut companiepân` la apari]ia lui Jim \n curte. L`s` geamul jos [i-l\ntreb`:

- Cum e?|i surâdea, \n timp ce se apropia de ma[in`.- Foarte bine! Vestea a fost un [oc pentru ea. Credea

c` totul merge bine \ntre tine [i Arthur. Vrei s` lucrezipentru unchiul t`u?

- O, da! Cum ai spus [i tu, pot s` m` duc \n vacan]`[i s`-mi dau seama care este situa]ia.

|i va lipsi via]a de la ferm`, al`turi de Jim [i demama ei.

- Nu \n]eleg de ce face mama un asemenea scandal.Ar muri din cauza emo]iilor, dac` a[ pleca s` m` m`rit.

- Dar atunci, te-ai instala la câ]iva kilometri. Ar puteas` vin` s` te vad`. Nu a uitat niciodat` c` tat`l t`u ap`r`sit-o, de aceea este atât de posesiv`.

Amorul exclusivist al mamei sale fusese r`nit, dar decând se rec`s`torise, fusese \nconjurat` cu afec]iune.

- Nu ar fi dus o via]` atât de fericit`, dac` el ar fir`mas [i dac` nu te-ar fi \ntâlnit, exclam` cu c`ldur`Frances.

Tat`l s`u vitreg f`cuse tot ce i-a stat \n putere pentruamândou`. |i era recunosc`toare, la fel ca [i Isabel, chiardac` ea p`strase vie amintirea primului so].

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 17

- E[ti o fat` bun`, remarc` Jim.- Vei avea grij` de ea?- Ca \ntotdeauna, la fel cum [i ea are grij` de mine,

r`spunse, aprinzându-[i pipa.Mamei sale \i pl`cea s` tr`iasc` \n aceast` ferm` veche,

amenajat` confortabil [i \mpodobit` cu bibelourifrumoase. |i f`cea pl`cere s`-i r`sfe]e pe Jim [i pe Frances,[i s` preg`teasc` mânc`ruri deosebite. Vremurile dificilepe care le tr`iau nu-i conveneau deloc dar cu Jim, era \nmâini bune.

Frances, lini[tit`, se desp`r]i de Jim [i demar`.- Acum, trebuie s`-i aduc la cuno[tin]` vestea cea

proast` lui Arthur!Ora[ul \i era foarte familiar. Aici \[i f`cuse studiile [i

g`sise un post, ultimul, \n agen]ia lui Arthur, \n urm` cuun an. Existaser` câteva mici inconveniente dar, \n mare,fusese fericit` aici. Ar fi putut s` r`mân` \n continuare [is` fac` din acest ora[ centrul vie]ii sale pentru totdeauna.

Dar scrisoarea unchiului s`u era o ocazie nesperat` dea fugi. Avea nevoie de o schimbare, dar cum s`-i expliceasta lui Arthur?

Ajunse la agen]ia imobiliar`, travers` vastul culoar dela recep]ie, decorat cu buchete de flori artificiale, [i osalut` pe domni[oara Lowndes care, de treizeci de ani, \i\ntâmpina pe clien]i.

Frances \ntârziase zece minute. Se gr`bi s` ajung` \nbiroul lui Arthur, \n care lucra [i ea. Sosise deja, punctualca \ntotdeauna.

18 JUDITH SMITH

Arthur arunc` o privire spre ceasul de la mân`, dar nuf`cu nici o remarc`, \n timp ce Frances \[i ag`]a paltonul\n cuier. Era f`r` \ndoial` surprins, pentru c` Frances aveaobiceiul s` soseasc` la timp. Se a[tepta la o explica]ie, opan` sau alt incident.

Se a[ez` \n fa]a lui. El continua s` o priveasc`\ntreb`tor.

Arthur, deja placid [i calm, ar fi devenit pe m`sur` ce\mb`trânea [i mai flegmatic [i mai sedentar. Frances\n]elegea de ce mama ei dorea ca ei doi s` se c`s`toreasc`.Arthur nu era omul care s` fug`.

Preg`tea explica]ia care nu putea s` \ntârzie. Aranj`obiectele de pe birou, [i i se adres`, \n cele din urm`:

- Am primit o scrisoare de la un unchiul meu \naceast` diminea]`.

- Cel pe care trebuie s`-l vizitezi?- Nu am decât un unchi.{tia, dar Frances nu trebuia s` fie a[a de \n]epat`, chiar

dac` era nervoas`. Continu` imediat:- Da. Acela. Ei bine, vrea s` r`mân s`-l ajut la

magazin.-S` r`mâi? Cât de mult?- ~`...permanent.Orice s-ar fi \ntâmplat, n-ar fi vrut s` se \ntoarc` s`

lucreze pentru el.- Dar nu e[ti vânz`toare, obiect` el.- Pot s` \nv`].

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 19

- Dar tu e[ti secretar`!- Acolo m` voi ocupa [i de redactarea scrisorilor.Vestea \l uimise. Dup` un moment de t`cere spuse,

privind dosarele de pe biroul s`u:- Nu te voi putea \nlocui niciodat`.Ea presupuse c` vorbea despre munc`.- Ba da, bine\n]eles. Voi l`sa coresponden]a la zi [i

vei putea s` dai un anun], \l lini[ti.- Dar cum r`mâne cu noi doi?|npinse scaunul \n spate [i se ridic`. Se \nro[ise [i se

bâlbâia un pic.- M` gândeam c`...[tii ce simt pentru tine...[i..Vocea i se gâtui.- Dac` pleci, cred c` ar trebui s` oficializ`m.Nu o ceruse niciodat` cu adev`rat \n c`s`torie, dar

\ncercase de mai multe ori s` abordeze subiectul. Credea,probabil, \ntr-un acord tacit. Frances evitase \ntotdeaunao declara]ie deschis`.

- Nu. S` nu precipit`m lucrurile. Dup` p`rerea mea,nu este momentul potrivit pentru a lua decizii.

Se apropie de ea; ea se ridic` [i se mi[c` pentru ap`stra distan]a biroului \ntre ei. N-ar fi putut s` ajung` laea f`r` a deveni ridicol, [i ea nu vroia s`-i r`neasc` amorulpropriu.

- Nu suntem noi buni prieteni? Nu putem s`r`mânem a[a? \i propuse ea.

20 JUDITH SMITH

Se opri. O privi [i oft`. Apoi reveni la locul s`u [i sea[ez` greoi, dup` care oft` din nou:

- E[ti hot`rât`?- Da, trebuie s`-l ajut, pentru c` \mb`trâne[te.Se a[ez`, la rândul ei, [i \ncepu s`-i dea detalii:- Are un magazina[ minunat, cu produse de artizanat

local: ]es`turi, sculpturi, vase de lut, obiecte de sticl` [i demetal, juc`rii.

- Nu mai are nici o rud`?- Nimeni care s` poat` s`-l ajute.- Astfel c`, \n cele din urm`, totul \]i va reveni ]ie.Frances \l privi, blocat`.- Vrei s` spui c`-l voi mo[teni?Nu se gândise niciodat`, [i, oricum, asta nu s-ar fi

\ntâmplat decât peste dou`zeci sau treizeci de anicel pu]in. Se \ntoarse spre u[`, ca [i cum s-ar fiasigurat c` este bine \nchis`, [i-i [opti pe un tonconfiden]ial:

- Pot s`-]i dau un sfat \n calitate de om de afaceri?Se \ntreba ce putea cunoa[te din artizanat un agent

imobiliar, dar accept` cu o mi[care a capului.- |n locul t`u, a[ r`mâne la ferm`. Nu e[ti decât fiica

vitreg` a domnului Martin. Dac` r`mâi, vei fi singuramo[tenitoare, dar dac` pleci, exist` un risc.

Frances nu se mai putea ab]ine s` nu izbucneasc` \nrâs. |ncerc` s` se st`pâneasc`, [i-i r`spunse:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 21

- Ce previziuni! Mi-ai omorât, practic, \ntreagafamilie. Tat`l meu vitreg ar putea tr`i mai mult decât tine[i mama mea ar fi \ncântat` s` aud` c` este cu un picior\n groap`.

Se \nro[ise [i mai tare, dar \ncerca s` continuie. - Nu am spus niciodat` a[a ceva!Lui Frances i se p`ru dintr-o dat` c` Arthur Deane era

\n special sensibil la farmecele mo[tenitoarei unui fermierbogat. Aceast` constatare o amuz`: din fericire nu fuseseniciodat` \ndr`gostit` de Arthur. Dar ce lips` de pudoare,[i cât de m`rginit era! N-avea de ce s`-[i fac` scrupulepentru el.

- Atunci, preaviz o s`pt`mân`, preciz` ea.

***

Nu-i reproduse aceast` conversa]ie mamei sale. |ipovesti doar lui Jim c` Arthur ]inea mai mult lamo[tenirea fermei decât la ea. Tat`l s`u vitreg surâse \ntimp ce o asculta.

- Nu cred c`-l preocup` ferma, ci tu [i interesele tale.Po]i s`-l anun]i c` vei avea ferma \ntr-o zi...Pentru cât face!Dar nu sunt preg`tit s` mor!

- O s`-i spun din nou…c` vei tr`i mai mult decât el.Dar ai grij` de tine, pentru c` altfel m` faci s` mint!

Auzind-o pe mama ei c` vine s` se plâng`, termin`rapid fraza.

22 JUDITH SMITH

- Dar cum vei face s` te preg`te[ti \ntr-o singur`s`pt`mân`?

- |mi fac toate bagajele \ntr-un sfert de or`, [i chiardac` ar fi s` uit ceva, a[ putea reveni \n câteva ore.

{i totu[i, nu era a[a de u[or s` plece. Chiar dac` nupleca \n necunoscut, se sim]ea dezr`d`cinat`, ca [i cum arfi abandonat coconul familial pentru o nou` via]`, pentrunoi prieteni.

S`pt`mâna trecu repede. Mama se obi[nuise cu ideeaunei plec`ri \n vacan]`, nimic mai mult. Dar Frances [tiac` ruptura va fi mai adânc`. Isabel \i adres` ultimelerecomand`ri.

- S` ne suni când ajungi. Ne vedem peste o lun`!Sejur pl`cut!

C`l`toria a fost agreabil`. |n timp ce conducea, [i-limagina pe unchi \n magazinul s`u plin de comori. F`r`s` posede talentul artistic al tat`lui s`u, \i pl`ceauobiectele frumoase, [i aceast` munc` \i va aduce maimulte satisfac]ii decât b`tutul la ma[in`.

Visa la viitorul ei. Nu se temea de singur`tate [i, \nplus, \[i va face noi prieteni. F`r` \ndoial`, exagerasesentimentul de r`u pe care i-l produsese scrisoareaunchiului. De altfel, nu-i mai p`ruse la fel de deprimat latelefon, când \i comunicase sosirea sa.

Stratford-upon-Avon, la ora patru dup`-amiaza, \ntr-ozi de târg, era invadat de mul]imea turi[tilor. Magazinulunchiului era foarte bine amplasat, \ntr-o cas`

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 23

elizabetan`, cu grinzi aparente. |n vitrinele mari erauexpuse picturi [i câteva sculpturi de mici dimensiuniapar]inând „Galeriei Alridge“. Magazinul de artizanat seg`sea \n cap`tul cur]ii. P`rea mai ieftin [i mai primitordecât galeria, având \n fa]a intr`rii mese [i scaune degr`din`, din lemn natural.

|n timp ce Frances \[i parca ma[ina \n apropiere, unb`rbat \nalt ie[i din galerie [i o privea fix. Purta un costumbej [i o c`ma[` albastr`, o ]inut` simpl`,dar de o elegan]`provocatoare. O [uvi]` de p`r blond \i c`dea pe frunte, [iochii s`i, \[i amintea, erau de un albastru de ape arctice,de o r`ceal` cum nu mai v`zuse niciodat`.

Privirile li se \ntâlnir`, dar f`r` ca vreunul s` arate c` secuno[teau; Frances se gr`bi atunci s`-[i parcheze ma[inalâng` vechiul Austin al unchiului ei. |i era ciud` de reac]iasa, [i r`mase o clip` nemi[cat`: o durea inima de parc`s-ar fi aflat \ntr-un lift prea rapid.

Nu se schimbase. |l z`rise, \ntâmpl`tor, ultima oar`când venise. Cu siguran]`, o recunoscuse, dar nu trebuias` se a[tepte s` o salute. De altfel, nu-[i vorbiser`niciodat`.

Se \nfior`. |i pândea Leo Alridge sosirea? Nu, cusiguran]`. O simpl` coinciden]`. Dar st`tea acolo, ca [icum ar fi \ntâmpinat-o \n noua ei locuin]`. Dac` ar fi fostsupersti]ioas`, prezen]a lui ar fi fost considerat` de r`uaugur.

24 JUDITH SMITH

Capitolul 2

Nu erau clien]i \n magazin când Frances \i trecupragul. La auzul clopo]elului, unchiul Ted ie[i din birou.B`rbatul acesta, \nalt [i atletic, era u[or \ncovoiat. Când ov`zu, figura lui exprim` atâta bucurie, \ncât Frances segr`bi s`-l \mbr`]i[eze.

- Ce fericit` sunt s` te v`d.- Ai venit!…Chiar [i dup` ce am vorbit la telefon,

nu-mi venea s` cred.Era, f`r` \ndoial`, de vin` slaba iluminare din magazin,

dar lui Frances i se p`ru c` avea un aer extenuat.- Ce slab e[ti! spuse ea.- Dar a[a am fost mereu, r`spunse el, surâzând.|l compara poate cu tat`l s`u vitreg, cu statura

impozant` a acestuia. Era, oricum, \ngrijorat`.- M`nânci cât trebuie?Apoi râse.

- Parc` sunt mama!Unchiul \i lu` valiza [i o lu` \nainte pentru a urca \n

micul apartament.- M-am temut c` mama ta nu te va l`sa s` vii.- Nu a fost foarte entuziasmat`, recunoscu. Trebuie

s` o sun \n seara asta. Ce dr`gu] este aici! Nu-mi vine s`cred c` n-am mai venit de trei ani…

Salonul era confortabil, \n pofida mobilierului un picd`r`p`nat, [i vechile fotolii dintotdeauna erau dispuse \napropierea [emineului. |n \nc`pere domnea o dezordinedemn` de un burlac b`trân.

- Te-ar deranja dac` a[ face un pic de ordine?- Po]i s` arunci totul, dac` vrei. Po]i s` faci tot ce ai

chef atâta timp cât r`mâi aici.- Nu am \n vedere ni[te schimb`ri atât de radicale!Se a[ez` [i \ncepu s` sar` pe canapea.- |]i aminte[ti cum s`ream alt`dat`?- Erai o feti]` plin` de via]`.Surâse nostalgic [i, pentru c` se auzea clopo]elul din

magazin, \i ar`t` camera sa, aflat` la acela[i etaj, \n timpce a lui [i debaraua se g`seau la mansard`. Intr` \ncamer`. O [tiuse \ntotdeauna mobilat` simplu [i pl`cut.Zidurile fuseser` v`ruite \ntr-un verde pal, [i un buchetde narcise galbene o a[teptau pe comod`.

Mirosul ademenitor al cinei urca din buc`t`rie. Nici undetaliu nu fusese neglijat pentru primirea tinerei.

Cobor\ la unchiul s`u \n momentul \n care clien]iiie[eau din magazin.

26 JUDITH SMITH

- Mul]umesc pentru flori. Ai f`cut o vânzare bun`?- Chiar [i una m`runt` este important`...Lu` un prespapier de sticl` roz [i s` uit` la pre].- Va trebui s`-mi explici totul. Fiecare articol este

marcat?- Majoritatea. Cred c` voi \nchide devreme \n

seara asta. Dac` vrei s` urci s` te \nviorezi un pic dup`drum, masa va fi gata \n curând. M` \ntorc \n zeceminute.

Se sp`l` pe fa]` [i pe mâini \n buc`t`rie, [i apoi scoasemâncarea din cuptor [i puse pe mas` costi]ele de porc cuciuperci [i cartofi gratina]i.

- E[ti mereu la fel de bun buc`tar, aprecie ea.- O! Nu-mi dau prea mult osteneala când sunt singur.Unchiul mânca acum cu poft`, [i fa]a-i str`lucea.

Frances \n]elese cât de singur trebuia s` se fi sim]it. Nu-[id`duse niciodat` seama. Tr`ise \ntotdeauna singur decând, pe vremea când era tân`r, cump`rase magazinul.Dar, o dat` cu vârsta [i cu boala, singur`tatea \[i pierdusefarmecul.

Era fericit s` o asculte cum vorbe[te. |i povestea c`, \nopinia lui Arthur, dac` pleca, risca s` piard` ferma.

- |]i dai seama! {i eu care credeam c` este \nnebunitdup` mine! conchise ea râzând.

Unchiul nu surâse \nainte de a fi sigur c` râsul ei numasca o ran`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 27

-Asta m` lecuie[te de b`rba]i pentru moment.Apropo de b`rba]ii de care m` pot lipsi, ghici care a fostprima persoan` pe care am v`zut-o când am sosit \n dup`-amiaza asta?

Unchiul d`du din cap, \n semn c` nu [tia.- Leo Alridge! Vine des pe aici?|i pronun]ase numele ca pe al unui uciga[, cu o

grimas` exagerat` de repulsie. „Galeriile Aldrige“ seg`seau la Londra, New York [i Roma, dar re[edin]afamiliei era pe o insul` de pe fluviu, la câ]iva kilometri deStratford.

Unchiul nu mai surâdea, [i-i r`spunse calm:- Pleac` s`pt`mâna viitoare.- Este incredibil, relu` ea, tocmai când soseam.

Mi-am \ncruci[at degetele pentru a alunga ghinionul.- A]i vorbit?- Glume[ti! Ce s`-i spun? A trecut mult timp de când

nu ne-am v`zut…dar \nc` nu suficient.Credea c` vor râde \mpreun`, ca de obicei, de

antipatia ei pentru Leo Alridge. Dar unchiul Tedcontinu` lini[tit:

- {tiu ce sim]i pentru el, dar va fi dificil s`-l evi]i.Dac` urma s` locuiasc` aici, era imposbil s` nu se

\ntâlneasc` [i, bine\n]eles, n-ar intra \n conflict cu unvecin. Trebuia s`-i promit` unchiului c` va fi politicoas`.|n acea clip` cineva b`tu la u[a de la etaj.

Pe vremuri, imobilul constituia un \ntreg, iarmagazinul de artizanat [i galeria erau legate prin dou`

28 JUDITH SMITH

u[i, una la parter [i cealalt` pe palier. Ambele fuseser`blocate. Era pentru prima oar` când cineva vroia s` intredinspre galerie. Frances schi]` un zâmbet:

- S` nu-mi spui c` m-a urm`rit!Adoptase un ton relaxat dar sim]i cum, brusc, mu[chii

i se \ncordaser`. Unchiul se ridic` [i ie[i pe palier. L-aauzit cum a tras z`vorul [i l-a \ntâmpinat pe vizitator.

- Bun`, Gerald. Intr`, te rog.Se relax`. Era probabil Gerald Maddox, directorul

galeriei. Se ridic`, bucuroas` s`-l revad` pe acest tân`rfermec`tor. O invitase s` ias` \mpreun`, \n urm` cu treiani, o dat` pentru a bea ceva, [i alt` dat` pentru a mergela cinema.

Promisese c` va reveni anul urm`tor. La \nceput [i-autelefonat, apoi [i-au transmis mesaje prin intermediulunchiului ei. Dar timpul estompase amintirile comune.Cu toate acestea, \i f`cea pl`cere s`-l vad`.

- Ce pl`cere! exclam` ea. Pari \n form`.|n jur de treizeci de ani, tân`rul purta o musta]`

\nchis`, [i ochii \i str`luceau \n spatele lentilelorochelarilor. Costumul albastru sobru \i d`dea aerul unuipre[edinte-director general, dar Frances \[i amintea deumorul care se ascundea \n spatele acestei aparenterigidit`]i. O privi, [i-i surâse unchiului.

- Asta ar trebui s` v` creasc` vânz`rile.- Sper. O cea[c` de ceai? \i propuse.- M` duc eu s`-l preg`tesc, se oferi ea.Reveni apoi cu biscui]i, [i-l \ntreb` pe Gerald:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 29

- Ce-i f`cut \n tot timpul `sta?- Lucrez \n continuare aici. Cum se face c` nu e[ti

c`s`torit`?-M` iau dup` unchiul meu. Sunt dificil`, r`spunse.Turn` ceaiul [i-i \ntise o cea[c` lui Gerald.- {i tu? Tot celibatar, sau m` \n[el?Unchiul uitase, poate, s` o informeze. Dar vestea nu ar fi

afectat-o. Dac` Gerald se c`s`torise, l-ar fi felicitat din inim`[i [i-ar fi exprimat chiar dorin]a s-o \ntâlneasc` pe so]ia sa.

- Nu \nc`, preciz` el, cu o mimic` care o f`cu s`izbucneasc` \n râs.

Se a[ezar` lâng` foc, vorbind de una [i de alta. Geraldp`rea la fel de entuziasmat de munca sa. Povesti pe largdespre expozi]ia unui nou pictor, pe care o preg`teapentru luna viitoare.

- Leo l-a descoperit.- Mare descoperitor de talente, murmur` Frances.- Da, a[a este.Unchiul Ted se apropie de televizor, [i-i \ntreb` dac`

se puteau uita la [tiri.- Deja? se mir` Gerald. Cum trece timpul! Venisem

doar s` v` urez bun venit.Vorbea ca [i cum se sim]ea vinovat pentru c` st`tuse

atât de mult, dar Frances apreciase vizita sa.- Poate ne vedem mâine, propuse Gerald.- Voi fi aici. Pe care u[` ie[i? A magazinului sau a

galeriei?

30 JUDITH SMITH

- Nu coteaz`. Am z`vorât u[a ce d` spre galerie. Nutrebuie s` m` mai \ntorc.

Cobor\ \n magazin, \nso]it de Frances.- Ca pe vremuri, remarc` el.Frances surâse. Nu existaser` alte vremuri, ci doar

câteva seri inofensive.- Cred c` asta a fost demult, spuse ea.Urc` rapid \napoi. Unchiul s`u se uita la [tiri. Sp`l`

vasele, [i apoi se instal` lâng` [emineu. Se \ntreba la ceor` se duce la culcare unchiul ei, remarcând c` p`reamult mai slab decât ultima oar` când venise.

La sfâr[itul programului de [tiri, d`du sonorul mai\ncet [i \ncepu s`-i explice:

- |n leg`tur` cu Leo...- O, drag` unchiule, chiar este nevoie?Frances n-avea chef s`-l aud` vorbind de Leo. I se

d`duse deja prea mult` importan]` \n aceast` prim`sear`.

- S-a \ntâmplat demult, relu` calm. Nu ar mai trebuis`-i por]i pic`.

- Nu, bine\n]eles. Tat`l meu ar fi plecat, chiar dac` nul-ar fi \ntâlnit pe Leo Alridge. Nu putea s` picteze acas`.

Trebuia s`-l lini[teasc`, s` nu-i provoace alte griji,pentru c` p`rea, oricum, destul de cople[it.

Dar cum s` uite c` Isabel considerase \ntotdeaunapictura so]ului ei o amenin]are la adresa unei vie]i de

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 31

familie stabile? Totu[i, Frances [i unchiul Ted \[iaminteau. {tiau c` Peter ar fi ales calea picturii [i f`r`sfaturile lui Leo Alridge.

Orice specialist c`ruia nu-i place s` vad` cum seirose[te un talent ar fi procedat la fel. Mama sa \i purtapic` lui Leo Alridge. Dar ea f`cea la \nceput oricuirepro[uri, chiar lui Frances [i unchiului Ted, numai ei\ns`[i nu. |l acuzase pe cumnatul ei c`-i \mprumutasebani lui Peter, de[i Ted nu st`tuse niciodat` foarte binedin punct de vedere financiar. Considera c` [i Frances \l\ncurajase, admirându-i pictura. Dar vremea aceeatrecuse acum, [i Isabel n-a mai adus vorba despre ea dup`moartea lui Peter. Doar Leo Alridge continua s` fiecriticat.

Frances nu-i repro[a nimic. Când tat`l s`u le p`r`sise,Leo avea dou`zeci [i patru de ani, dar era deja ocelebritate \n lumea artei. Galeriile familiei Alridge sedezvoltaser`, mul]umit` bunicului [i tat`lui s`u, cu spa]iisomptuoase unde expuneau doar arti[ti recunoscu]i. DarLeo \[i \ncepuse cariera de comerciant de opere de art`cump`rând picturi [i sculpturi ale debutan]ilor. Alegerilesale, f`cute cu discern`mânt, reprezentau o adev`rat`promovare pentru oricare artist tân`r, [i el apreciaseopera lui Peter Reynolds.

De altfel, Alridge subliniase c` un artist trebuie s` fienemilos [i atunci, brusc, tat`l s`u le-a p`r`sit. Nici oscrisoare, nici o felicitare aniversar`.

32 JUDITH SMITH

Frances nu-l cuno[tea atunci pe Leo Alridge. Tat`l s`use ocupa de galeria din Stratford, [i Leo c`l`torea \nstr`in`tate. L-a v`zut de câteva ori, dar nu i s-a adresatniciodat`. Tân`rul mecena nu remarcase, cu siguran]`,[col`ri]a care venea \n magazinul de artizanat. {i chiardac` ar fi f`cut-o, nu avea nici o importan]`.

Doar dup` plecarea tat`lui s`u, omul care \l sf`tuise peacesta s` fie nemilos, \i atr`sese aten]ia.

|n acea zi l-a analizat cu r`utate, privindu-l prin vitrinamagazinului. Venise s` supravegheze magazinul, \nabsen]a unchiului s`u, care se dusese la ea acas` s` seocupe de ni[te acte \n locul tat`lui ei.

Leo Alridge ie[ise din galerie [i se oprise s` vorbeasc`.Frances \[i amintea tr`s`turile sale, dar pentru primaoar`, \i remarcase ochii alba[tri, de un albastru ca miezulunui aisberg. |nalt [i zvelt, vorbea f`r` s` surâd`, f`r`gesturi sau eforturi inutile. O treceau fiorii; p`rea atât derece, atât de st`pân pe el \nsu[i…

Chiar [i acum, \i putea provoca acelea[i senza]ii, ca \naceast` dup`-amiaz`, \n ma[in`, când sim]ise c` \i\nghea]` sângele. |i spunea „omul de ghea]`“ \n prezen]aunchiului s`u; evita \ns` s`-i vorbeasc` despre el mameisale, care ar fi devenit isteric` la simpla pomenire anumelui acestui personaj. Isabel f`cuse deja scandal \ngalerie, [i unchiul Ted se sup`rase pe ea. Ca r`spuns, s-a\nchis \n camera sa.

Unchiul \i explicase lui Frances, care, la acea vreme,avea doisprezece ani:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 33

- N-ar trebui s` se ia de Leo Alridge. Tat`l t`u trebuias` plece: are de realizat o oper`...Va reveni.

- {tiu c` va reveni.{i ea crezuse atunci.Acum putea s` glumeasc`.- Nu apreciez deloc «b`rba]ii de ghea]`». Am senza]ia

stranie c` \nghe]i dac` te apropii prea mult de ei.- Nu-l cuno[ti, protest` unchiul.- Da, admise, am prejudec`]i. Nu ]in neap`rat s`-l

cunosc.Pentru c` unchiul o privea dezam`git, \l \ntreb`:- Ce m` sf`tuie[ti?- Ei bine, cum ]i-am spus, este deseori pe aici acum,

[i n-a[ vrea s`-l jigne[ti.- Dar nici nu am de gând, r`spunse, vesel. Nu vreau

s` m` deranjeze, [i-]i promit c` nici eu nu-l voi deranja.Unchiul Ted p`rea lini[tit, [i terminar` seara flec`rind

\n pace. Frances \[i sun` mama, [i nu mai pomenir` deLeo Alridge pân` s-au dus la culcare.

Credea c` va adormi ca de obicei, imediat ce va puneacapul pe pern`. Dar mediul diferit [i perspectivanecunoscut` a zilei de mâine o ]inur` treaz`. Dup` o or`de nesomn [i de \ntors de pe o parte pe alta, \[i sim]igâtul uscat [i avu poft` de un pahar cu lapte.

Dac` s-ar fi ridicat s` se duc` s`-[i ia lapte, ar fi pututprofita pentru a trage perdelele, pentru c` razele luniiluminau atât de tare camera, de parc` ar fi fost \n plin` zi.Pe urm`, va putea, cu siguran]`, s` adoarm`.

34 JUDITH SMITH

Se ridic` din pat, f`r` s` aprind` lumina. Pe palier,nici un zgomot. Unchiul dormea, probabil, dus. Cameralui Frances se g`sea la un pas de u[a care d`dea spregalerie, [i z`voarele nu erau trase. F`r` s` [tie de ce, \iveni ideea s` le trag`, pentru c` nimeni nu putea s` ofoloseasc`.

Ce scuz` s` g`seasc` pentru ce s` \ntâmpl` apoi, dac`nu curiozitatea sa \nn`scut`? Nu intrase niciodat` \ngalerie, [i nu putu s` reziste tenta]iei de a arunca, rapid,o privire. Deschise u[a.

|nc`perile mici de la etaj fuseser` desfiin]ate pentru acrea o sal` mare \n care fusese p`strat` doar [arpanta. Oscar` sculptat`, impozant`, f`cea leg`tura cu parterul. Cediferen]` fa]` de magazinul de artizanat! Se strecur` \ninterior.

Putu s` admire picturi [i sculpturi de toate m`rimile.Mâine \l va \ntreba pe Gerald despre valoarea lor.

Brusc, aten]ia sa se fix`. Printre picturile pe care leprivea, descoperise o pânz` mic`, \n stilul operelorpictate de tat`l ei. Se \ndrept` \ncet spre tablou. Dac`fusese pictat de tat`l s`u, ar fi trebuit s` dateze dinultimele sale dou`sprezece luni de via]`.

Se apropie: nu, nu era pictat de el. Nu putea s`descifreze semn`tura, dar data era de anul trecut. Dinapropiere, asem`narea p`lea.

Se \ntoarse, \n timp ce privea picturile. F`r` s` [tiecum, atinse un piedestal din apropierea balustradei.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 35

Dac` nu ar fi reac]ionat atâta de violent, nu ar fi f`cutdecât s`-l mi[te, dar \ncercând s`-[i corecteze stâng`cia,nu f`cu decât s` \nr`ut`]easc` lucrurile. Incapabil` s` ]in`vasul care se mi[ca, v`zu cum se clatin`, [i cum se spargede podea.

Pe moment, nu \ndr`zni s` se uite. Pe urm` cobor\repede treptele, [i \ngenunche lâng` resturi. Vasul eraimposbil de restaurat, dac` s-ar fi pus problema.

Era dezolat`. Intrase nu doar fraudulos, dar sp`rsese [iun obiect de foarte mare valoare. Era responsabil`, dinpunct de vedere moral [i legal, pentru acest dezastru.

Lu` bucata cea mai mare. Se putea distinge, \n parte,un dragon. Un vas Ming, una din acele fabuloase dinastiiale c`ror obiecte cost` mii de lire sterline?

Oricare ar fi fost pre]ul, trebuia s`-l pl`teasc`, s`-iexplice lui Gerald, [i s` \nceap` s` lucreze pentru a puteaaduna suma necesar`. |[i imagina cum urma s` suneacas`:“Alo, sunt foarte bine, pute]i s`-mi \mprumuta]icâteva mii de lire sterline? Tocmai ce-am spart un vasMing.“ M`car s` nu fie foarte scump! M`car s`-l poat`pl`ti, chiar dac` ar trebui s`-[i vând` ma[ina!

Adun` resturile, la lumina lunii, ca s` nu se cread` c`a fost vorba de o efrac]ie. Ar fi trebuit s` dea explica]iicelui care le-ar fi descoperit, [i se ruga s` fie Gerald acela.Ar fi putut s`-l sune, i-ar fi fost mai u[or s`-i m`rturiseasc`,[i s`-l \ntrebe de pre] f`r` s`-i fie ru[ine c` ar le[ina.

36 JUDITH SMITH

Urc` \ncet pentru a strânge toate buc`]ile, [i se\ntoarse \n apartament, regretând din suflet c` \lp`r`sise.

Ce \nceput frumos! {i bietul unchi Ted, care dorea s`nu fie sup`rat` pe Leo Alridge. Ar fi avut un co[mar dac`ar fi aflat.

|n agita]ia sa, nu reu[i pe moment s`-[i aminteasc`numele de familie al lui Gerald. Când \[i aduse aminte c`era Maddox, nici o adres` din cartea de telefoane nu sepotrivea. Oftând, abandon` c`ut`rile.

Trebuia s` a[tepte pân` a doua zi diminea]a. Se urc` \npat, [i vis` dragoni chineze[ti care, \n loc s` scuipe foc,scuipau ghea]`, [i când se trezi, primul s`u gând fu: «Cât\i datorez oare lui Leo Alridge?»

Se ridic`, preg`ti micul dejun [i, dup` ce sun` de opt,alerg` \n curte la fiecare cinci minute s` vad` dac` eradeschis` galeria.

La opt [i jum`tate, unchiul s`u cobor\ \n pijama.- Ai dormit bine, o \ntreb`?- Da, min]i ea.{i tu?- Cea mai bun` noapte dup` luni de zile.Dac` ar [ti! Imediat ce unchiul intr` \n baie, alerg`

afar`: de data asta u[a galeriei era deschis`.Intr` [i fu \ntâmpinat` de Leo Alridge. Purta un costum

verde de cuolarea ardeziei, asortat cu cravata [i cuc`ma[a. Tr`s`turile sale erau regulate, cu excep]ia

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 37

nasului, pe care trebuie c` [i-l sp`rsese cândva. |n pofidafarmecului s`u, era ultima persoan` pe care ar fi dorit s-ovad`, mai ales \n acel moment.

Cu r`suflarea t`iat`, \ntreb` de Gerald.- Sose[te curând.Sim]ea cum se f`cea mic`, [i ar fi vrut s` dispar`. Nu se

punea problema s`-i povesteasc` lui Leo Alridge despreaventura sa. Unchiul \i spusese c` acesta va fi plecats`pt`mân` viitoare. Prefera s` aranjeze totul cu Gerald, [is` nu-i spun` nimic lui Alridge.

- Are leg`tur` cu vaza? \ntreb` el.V`zu atunci resturile uitate pe podea.- Am observat c` u[a nu era z`vorât`, ad`ug` el.Gândurile \ncepur` s` i se amestece \n cap. V`zuse

resturile, [i u[a care nu fusese z`vorât`. Nu avea altcevade f`cut decât s` m`rturiseasc` totul, dar cum s` seexprime ca s` nu-l compromit` pe Gerald?

Bâigui câteva cuvinte de ne\n]eles pentru a câ[tiga timp.- {ti]i cine sunt? \ntreb` ea, \n cele din urm`.- Bine\n]eles.|n alte \mprejur`ri, l-ar fi \ntrebat de ce \n ajun se

f`cuse c` n-o cunoa[te. Dar nu era momentul potrivit.Spuse atunci, cu umilin]`:

- Sunt profund dezolat`. Eu sunt de vin`. Intrasem s`m` uit, \n]elege]i. Am v`zut o pânz` care mi-a amintit decele pictate de tat` meu. Credeam c` era a lui.

Se opri. Pentru c` el t`cea, ad`ug`:

38 JUDITH SMITH

- Peter Reynolds.Nu putea s`-l fi uitat, chiar [i dup` zece ani.- Am vândut câteva tablouri ale sale, dar au fost prea

pu]ine.- Nu a avut timp, nu?- Din p`cate, nu!Exprima mai degrab` ni[te condolean]e oficiale, decât

o simpatie sincer`.- {i nu se mai g`se[te pe pia]`.|l interesa mai mult opera, decât omul. Dar observa]ia

sa \n]elegea c` cei care au cump`rat au fost mul]umi]i deachizi]ia f`cut`.

- A[adar, picta bine? Ar fi fost un mare artist?- Avea talent, dar, a[a cum a]i remarcat, n-a avut

suficient timp.- Ce p`cat c` nu a r`mas aici, cu noi! exclam` ea.- Poate...Ce \nsemna acest poate? Ar fi tr`it dac` ar fi r`mas.- Gerald a l`sat u[a ne\ncuiat`? \ntreb`.|ntrebase de Gerald, [i asta o deconspirase.- A…venit la unchiul meu, asear`. A v`zut

ma[ina mea, [i a dorit s`-mi ureze bun venit, explic`gr`bit`, [i…a ie[it prin magazin. Dar, bine\n]eles, acrezut c` \nchisesem eu u[a dinspre galerie. I-ampromis, [i vroiam…Nu avea de unde s` [tie c` suntatât de…

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 39

Se \ntreb` deodat` \n ce condi]ii \[i rupsese nasul.Poate \ntr-o zi \n care nu manifestase nici un semn de\n]elegere fa]` de un interlocutor. Ochii s`i alba[tri nuclipeau niciodat`, [i privirea lor era atât de intens`!

- …atât de \ngrozitor de ne\ndemânatic`, termin`ea. Am lovit soclul [i vaza a c`zut. Cât valoreaz`?

|[i ]inu respira]ia.- Nu este o pies` autentic`. Este o pies` de decor, f`r`

valoare.A[adar, nu va trebui s`-[i vând` ma[ina sau s` se

\ndatoreze.- Ce p`cat! \i sc`p`. Cât v` datorez, v` rog?- Ar fi mai simplu s` vorbi]i cu Gerald.- Bine. |mi pare, cu adev`rat, r`u. La revedere!- La revedere!Ie[i \ncet, f`r` s`-[i asume riscuri. O dat` ajuns` afar`,

fugi cât o ]inur` picioarele pentru a sc`pa de privirea lui.Dar la col] \[i d`du seama c` ar fi putut s-o vad`printr-una din vitrinele galeriei. Ce impresiedezastruoas` \i f`cuse!

|ntreaga ei atitudine fusese jalnic`. Aceast` idee o f`cus` se \nnegreasc` de ciud`, chiar dac` nu f`cuse nimicreprobabil. Fusese doar stângace. Dar Leo Alridge nutolera nici un defect omenesc. Data viitoare când se vormai \ntâlni, va \ncerca s` fie sigur` de ea, [i s` nu aib` niciun motiv pentru care s`-[i cear` scuze.

Ajunse \n buc`t`rie cu pu]in \naintea unchiului s`u.

40 JUDITH SMITH

Sosiser` ziarul [i po[ta, mai ales scrisorile de afaceri, [iunchiul Ted \ncepu s` le citeasc` \n timp ce lua miculdejun. Se scuz` apoi pentru tabieturile sale de burlacb`trân.

|n timp ce mâncau [i vorbeau despre [tiri, gândurilesale nu p`r`seau galeria. Frances \[i putea imagina cât deustur`toare puteau fi observa]iile lui Leo Alridge la adresamembrilor personalului care l`saser` deschis` u[agaleriei. Mai ales dac` fata din vecini profitase de clarul delun` pentru a comite stâng`cii.

Frances nu mai tremura de când aflase valoarea real` avazei. Reu[i s` se machieze [i \mbr`c` o ]inut` de lucru, opereche de blugi [i un tricou verde smarald.Apartamentul, la fel ca [i magazinul, aveau nevoie de ocur`]enie general` de prim`var`.

De la Cr`ciun, când femeia care f`cea menajul sepensionase, unchiul se descurca singur. Stareaapartamentului era acceptabil`, dar Frances avea odorin]` nebun` ca totul s` str`luceasc`.

Cobor\, \n timp ce unchiul scotea masa de gr`din` \ncurte, \n por]iunea care le era rezervat`. De n-ar ie[iGerald din galerie cât timp unchiul era afar`! Trebuia \ns`s` se vad` cu el cât mai repede, [i s` \ncerce s`-i explicetotul.

Nu se va duce \n galerie cât timp ma[ina lui Leo Alridgeva fi parcat` \n curte, va a[tepta ca acesta s` plece, pentru

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 41

a se duce s`-[i cear` scuze. |ntre-timp, avea multe def`cut. Sezonul turistic tocmai \ncepuse, [i depindea deFrances ca acesta s` fie un succes.

|n lumina dimine]ii, unchiul s`u p`rea \ntr-adev`robosit. Decise s` aib` grij` de el [i s`-l scuteasc` desarcinile sale cât de mult putea. |ncepu cu aranjatul,l`sând cur`]enia pe mai târziu, dup` \nchidereamagazinului.

Unchiul Ted se consacra magazinului [i dorea ca, larândul ei, s` fac` la fel. Poate c` mo[tenise ceva dintalentul artistic al tat`lui s`u, cel pu]in referitor la sim]ulpropor]iilor [i la cel al culorilor. Avea de partea eitinere]ea [i entuziasmul, [i unchiul privea cu un aeramuzat cât de activ` devenise. O tân`r` ca argintul viu, cup`rul de foc.

- Dac` am scoate afar` câteva obiecte? \i suger` ea,ar`tându-i câteva sculpturi de lemn: boluri, linguri,animale…Nu foarte scumpe, dar pe o mas` ar puteaatrage aten]ia clien]ilor.

- Putem \ncerca, fu de acord Ted.Frances termina de aranjat obiectele, când Leo ie[i din

parcare la volanul ma[inii. Se opri s` dea prioritatepietonilor, [i privea prin fereastra deschis` cum munceaFrances.

- Am terminat, \i strig` ea. Mai pun câteva obiecte. Nuva fi o tarab` \ntr-un târg de duminic`.

42 JUDITH SMITH

- M` bucur s` aud asta.Dup` toate aparen]ele, nu i se p`rea amuzant. Privi cum

se \ndep`rteaz` ma[ina [i p`str` \n minte imaginea fugar`a b`rbatului de la volan, cu ]inuta sa \ngrijit` [i elegant`.

{i acum, trebuia s` se duc` la Gerald [i s`-[i cear`scuze. Intr` \n galerie. Un tân`r o conduse pân` la u[a pecare era scris „Director“. B`tu.

- Intra]i! strig` Gerald.Era a[ezat la birou, [i se ridic` la apari]ia sa.- Bun`! spuse ea. |mi pare r`u.- A[az`-te, o invit` el, surâz`tor.|n mod evident, Leo Alridge \l pusese la curent.

Frances se a[ez` pe marginea scaunului.- A venit diminea]a devreme, pentru c` trebuia s`

plece la aeroport, \i explic` Gerald.- Nu aveam nici un drept s` cotrob`i, recunoscu ea.

Cred c` era tare furios, nu?- S` zicem c` nu era mul]umit. Data viitoare, o s` m`

\ntorc prin galerie, ca s` \nchid.- |n ce m` prive[te, nu voi mai trece niciodat` pe

acolo, promise ea, plin` de ardoare. O s` am co[maruricu vaza asta.

Se gândea c` nu va mai putea privi niciodat` cu pl`cereun por]elan chinezesc, [i se cutremur` de team`.

- Cât valoreaz`? \ntreb` ea, timid.- Patronul a zis s` nu-]i faci probleme.Dar ea nu vroia s`-i r`mân` datoare.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 43

- Prefer s`-l pl`tesc, protest`.- Atunci, ar fi mai bine s` vorbe[ti cu el, dup` ce se

\ntoarce.Era, evident, inutil s` pun` \n discu]ie indica]iile lui

Leo Alridge.- Bine, spuse ea, ridicându-se.- Ce faci \n seara asta, o \ntreb` Gerald?- Cât e[ti de dr`gu]! exclam` Frances, cu ochii

str`lucindu-i.Surâsul ei era viu [i contagios.- Credeam c` noaptea trecut` a sunat ceasul

prieteniei noastre frumoase.- Sper c` nu. {i \n seara asta? repet` el, c`lduros.- Nu cred c`, de-abia sosit`, pot s`-l las singur pe

unchiul Ted.- Atunci, mâine?- S igur!Duminic` dup`-amiaz` au \nchiriat un vapora[ pentru

a se plimba \ncet \n josul râului printre câmpiiile verzi.Era \nsorit, dar ploile din lunile trecute umflaser` Avonul.Frances \[i amintea de plimb`rile cu barca, f`cute cu tat`lei. |i pl`cuse s` fac` baie \n Avon, dar nu fusese preg`titpentru curen]ii Mediteranei.

Ajunser` la insula care apar]inea familiei Alridge, [icare era legat` de mal printr-un pod. Gerald opri motorul[i privi locuin]a, cu satisfac]ia unui proprietar.

44 JUDITH SMITH

- Ai putea spune c` este un palat, remarc` el mândru.Cu greu puteai distinge de pe mal, printre copaci,

cl`direa, dar p`rea impresionant`. Frances glumi:- M` gândeam c` exist` [i un pod mobil care s`

\mpiedice str`inii s` se apropie.- Nu are nevoie de un astfel de pod, r`spunse el.Frances \ncuviin]` din cap: ochii lui Leo Alridge

ajungeau pentru a descuraja pe oricine s-ar fi aventurat s`p`trund` pe proprietatea sa.

- Cum se comport` la munc`? \ntreb` ea.- Fantastic! r`spunse Gerald.Nu vroia s` afle mai mult. Surâse când v`zu un pui de

balt`. Cât de pl`cut era s` prive[ti râul!

***

Prima s`pt`mân` se sfâr[i cu bine. Unchiul Ted p`reac` se simte mai bine, iar magazinul [i apartamentul eraudin ce \n ce mai bine \ntre]inute.

Lui Frances \i pl`cea s` discute cu clien]ii, s` le aratetoate obiectele [i s` le dea explica]ii. Vânzarea era opl`cere, o a doua natur`. Unchiul \i prezent` artizani,furnizori ai produselor de ol`rit [i ale broderiilor, to]ioameni fermec`tori.

Fiecare zi era diferit`, mereu interesant`, mult maibine decât postul de secretar` la Arthur Deane.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 45

Se vedea des cu Gerald. Venea aproape zilnic s` beacafeaua la ei. Miercurea [i sâmb`ta ie[ea cu el.

Când s-au \ntors, \ntr-o sâmb`t`, de la cinematograf,au cump`rat hamburgeri pentru a cina acas` la Frances.Frances descuie u[a [i urcar` spre apartament. De-abiaajun[i, auzir` dou` voci, pe cea a unchiului s`u [i o alt`voce de b`rbat, care discutau. F`r` s` deslu[easc` ceea cespuneau, \[i d`du seama cine era interolcutorul lui Ted [i,\ntorcându-se spre Gerald, \i [opti:

- Este Leo Alridge?- Se pare c` da.- Ce caut` aici?- O! Vine des pe aici, r`spunse Gerald, ridicând din

umeri.- Aici? Vrei s` spui \n apartamentul unchiului Ted?

insist` ea, cu aceea[i voce sc`zut`.- D a .- Dar de ce? \ntreb`, strâmbându-se.- Nu [tiu, r`spuse el. |ntreab`-l.{i, cum nu se ar`ta prea dispus` s`-i pun` \ntreb`ri lui

Leo, Gerald ad`ug`:- Sau \ntreab`-l pe unchiul t`u.

46 JUDITH SMITH

Capitolul 3

De\ndat` ce va putea, Frances \l va \ntreba pe unchiuls`u despre prezen]a lui Leo Alridge. |i p`rea r`u c` se\ntorsese s` cineze acas`. Era prea târziu s` mai dea\napoi, [i se resemn` s` deschid` u[a.

La intrarea lor, Leo se ridic`, la fel de rece, la fel desigur pe el, ca [i cum ar fi primit-o \n propria lui cas`.Unchiul Ted p`rea trist [i obosit. Trebuia, bine\n]eles, s`respecte convenien]ele, dar nu avea de gând s` se prefac`.

- Bun` seara! spuse ea. Am auzit voci. Ce surpriz`!Leo Alridge \i salut`, [i privirile i se plimbau de la

Frances la Gerald. Frances strângea punga cald` cuhamburgeri din care emana un miros nu foarte rafinat.

- A]i venit s` discuta]i despre vaz`? \l \ntreb`.Frances \i povestise unchiului s`u toat` povestea. Nu

credea \ns` c` aceasta ar putea fi motivul vizitei lui LeoAlridge, \ntr-o sear` de sâmb`t`.

- Nu, r`spunse el.- Atunci, a]i trecut doar pentru o scurt` vizit`? Sunte]i

dr`gu]!Lui Leo \i era absolut imposibil s` zâmbeasc`.- Dar nu v-am luat \n calcul, nu cred c` se num`r`

printre mânc`rurile dumneavoastr` preferat`, continu`ea, ar`tând spre hamburgeri.

- M` preg`team s` plec, r`spunse el, \ntorcându-se,ca [i cum ea i-ar fi deschis deja u[a.

- V` conduc.Vroia ca el s` plece, s` poat` \nchide u[a \n urma lui.

Leo ar fi putut s` r`spund` c` [tia pe unde s-o ia. Dar nu,\i salut` pe cei doi b`rba]i, [i cobor\ scara \naintea ei.Frances \l ajunse din urm` la u[` [i-l \ntreb`:

- {i \n leg`tur` cu vaza?Deschise u[a. Chipul \i era lini[tit [i impasibil, \n

lumina lunii.- Dona]i cât considera]i unei organiza]ii caritabile.- Caritabile? repet` ea. N-a[ fi crezut c` v` intereseaz`

operele de caritate.- De unde [ti]i ce m` interesez` sau ce m`nânc?

ripost` el.U[a se \nchise, l`sând-o tremurând. Prezen]a lui Leo

Alridge \i p`rea o amenin]are, un pericol pentru acest loclini[tit [i fericit. Nu-i repro[a plecarea tat`lui ei, darinstinctul o \ndemna s`-l \ndep`rteze, s` ferece u[a \nurma lui. Când se \ntoarse, \i g`si pe cei doi b`rba]i \nacelea[i pozi]ii, Gerlad fiind tot \n picioare.

48 JUDITH SMITH

- Se pare c` nu-i plac hamburgerii, remarc` ea,surâzând. A[az`-te, Gerald. M` duc s`-i pun pe ofarfurie.

Nu a fost cin` pl`cut`. Gerald s-a str`duit s`nveseleasc` atmosfera, a vorbit despre film. Unchiul Ted,care de obicei era foarte politicos, nu-l asculta. Eragânditor.

Frances nu fu surprins` când Gerald se ridic` de lamas` \nainte de a termina. Atmosfera era prea tensionat`pentru a prelungi vizita.

- Prefer s` m` duc acas`, m`rturisi Gerald.- Atunci, noapte bun`, b`iatul meu, \i ur` unchiul

Ted.Coborând cu Gerald, Frances f`cu urm`toarea

constatare:- Nu-mi place patronul t`u.Gerald \[i aminti de micul scandal de alt`dat`. O b`tu

pe umeri, oarecum stângaci.- {tiu. Cu siguran]`, ai suferit pentru c` ]i-ai pierdut

tat`l. Dar nu-i face repro[uri lui Leo. E[ti prea loial`pentru a-i purta pic`.

- Nu-i repro[ez nimic, r`spunse Frances. Nu-miplace, asta-i tot!

Gerald` g`si c` nu era rezonabil`. Frances urc` dinnou sc`rile [i se a[ez` la picioarele unchiul s`u. Nuterminase de mâncat, [i p`rea mai obosit ca \n restuls`pt`mânii. Trebuia s` aib` o discu]ie.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 49

- Vine des pe aici? \ncepu ea.- D a .- Sunte]i...prieteni, ezit` ea.Unchiul Ted r`spunse, dup` un timp:- D a .Frances \[i putea imagina reac]ia mamei sale la auzul

acestei ve[ti. Ted avusese grij` s` nu pomeneasc` de asta.N-ar mai fi fost bine primit la ferm`, chiar dac` aceast`prietenie putea p`rea natural` dup` zece ani de cânderau vecini.

- De ce nu? Bine\n]eles! \l aprob` Frances. |mi parer`u c` n-am fost foarte primitoare. Dar prezen]a lui a fostun asemenea [oc!

- Prieteni [i colegi, ad`ug` unchiul Ted.- |n]eleg, sunte]i vecini…- Mai mult, micu]a mea.Se opri. Frances era ner`bd`toare s` afle mai mult.- Am o chirie [i contractul se termin` \n curând...A[adar, Leo Alridge era proprietarul \ntregului imobil.

Cump`rase magazinul unchiului s`u. Era pentru primaoar` când afla c` unchiul nu era proprietar.

- Vrei s` spui c` ar putea s` ia totul? murmur` ea,speriat`.

- Nu, spuse rapid unchiul Ted. Nu va face asta. {iapoi…afacerile n-au mers foarte bine, \n ultimultimp. Nu \ntineresc, [i doctorul m-a sf`tuit s` m`

50 JUDITH SMITH

odihnesc mai mult. Gândindu-m` la viitor, a[ fi lini[tits` [tiu c` te \n]elegi cu Leo. Va p`stra magazinul.

Cu ce pre]? Ce schimb`ri va face?- Asta e bine, s` preia afacerea! exclam` Frances pe

un ton amar.V`zând figura nefericit` a unchiului s`u, \i p`ru r`u c`

se gr`bise s` vorbeasc`, [i se gr`bi s`-l lini[teasc`. Darunchiul Ted schimb` subiectul.

- Credeam c` te-ai maturizat. Doar n-o s` r`mâi toat`via]a o feti]`, a[a cum a f`cut mama ta. Nu-]i dai seama cer`u mi-ai f`cut.

- {tiu, dar nu m` pot ab]ine. Nu-mi place [isentimentul este reciproc, de altfel.

- Nu te ur`[te deloc.De ce ar ur\-o? Nu-i f`cuse nimic r`u, cu excep]ia

\ntâmpl`rii cu vaza.- Poate…Este adev`rat, mi-a vorbit, dar nu cred c`

m-a remarcat, r`spunse ea, caustic.Unchiul \ncepu s` zâmbeasc`. Frances f`cu la fel,

bucuroas` c`-l vede, \n sfâr[it, relaxat.- Ba da, bine\n]eles, afirm` unchiul Ted. {i apoi, a

\n]eles foarte bine de ce Gerald a fost atât de distrat \nseara \n care s-a \ntâmplat povestea cu vaza. O fat` ca tinel-ar face pe un b`rbat s` uite totul, chiar [i cum \lcheam`.

Nu-l crezu nici m`car o secund`. Erau pove[ti ce-ispunea unchiul, chiar dac` Leo Alridge f`cuse câteva

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 51

complimente vagi la adresa nepoatei. Dar nu esteneap`rat nevoie s` placi o persoan` ca s` te compor]ipoliticos cu ea.

- O s` m` port frumos data viitoare, promise ea,vesel`.

- Mâine sear`, preciz` unchiul Ted. Va veni s` cinezela noi.

Curajul \i disp`ru. P`rea cople[it`. Cum s` eviteaceast` sear`?

Afacerea unchiului Ted nu str`lucea. Leo Alridge eraproprietarul s`u, probabil sprijinul s`u financiar. Dac`Frances urma s` se ocupe de magazin, ar trebui s` fie \nrela]ii mai bune cu familia Alridge. Prezen]a [i bun`voin]asa \i erau indispensabile unchiului Ted.

- Despre ce s` discut cu el? se alarm` ea. Ce subiectear putea interesa un om de ghea]`?

- Nu ai probleme \n domeniul `sta, de obicei, oironiz` unchiul s`u.

- De obicei, da, recunoscu ea. Dar cu el?- Pentru c` \i faci repro[uri. De aici pornesc toate

problemele. Poart`-te mâine de parc` l-ai descoperipentru prima oar`, suger` unchiul Ted.

Ar trebui s`-[i spele, pur [i simplu, creierul. |n aceast`sear` \i spusese pe un ton impertinent c` era snob [ipu]in \nclinat spre filantropie. Ce [tia, de fapt, despre el?

Se apuc` s` aranjeze farfuriile \n timp ce \[i punea totsoiul de \ntreb`ri.

52 JUDITH SMITH

- Ce s` preg`tesc pentru mâine? Este duminic` [i nuvoi putea face cump`r`turi. Ce m`nânc`?

- Mâncare. Este o fiin]` uman`, s` [tii, glumi unchiul.- Aha! s` [tii c` nu-mi e[ti de mare ajutor.Se hot`r\ s`-l trateze ca pe un coleg al unchiului s`u,

care vine la cin`, nimic mai mult.O sunase pe mama ei, \i povestise deaspre munca sa [i

despre ie[irile cu Gerald. Ce-ar fi zis dac` fiica sa ar fianun]at-o: „Trebuie s` preg`tesc cina pentru Leo Alridge.Sper c` unchiul Ted o consider` o rela]ie de afaceri. Ar fi\ngrozitor dac` s-ar gândi la o c`s`torie“.

Acest gând nu-i trecuse, cu siguran]`, prin minteunchiului s`u. Doar mama ei se gândea la partide bune,dar, cu siguran]`, nu la Leo. Unchiul Ted dorea doar s`pun` cap`t acestei vechi ne\n]elegeri, care-i afectaafacerile, iar Frances va face \n a[a fel \ncât s` stabileasc`rela]ii de bun` vecin`tate.

Preg`ti cina, \n locul dejunului tradi]ional deduminic`. Unchiul Ted scoase o sticl` de vin pentru as`rb`tori aceast` ocazie, [i preg`ti masa din sufragerie.

Frances purta o fust` lung`, f`cut` din buc`]i diferitede material, [i o bluz` alb`, cu mâneci lungi. De câte orisim]ea c` o cuprinde teama, \[i repeta: „Este un str`in. Nul-am v`zut niciodat`. Este un prieten al unchiului Ted,deci nu poate fi prea r`u“.

Unchiul cobor\ \n magazin, [i Frances se opri dintreburi pentru a auzi dac` intr` cineva.

Nici o voce. Se apuc`, atunci, s` tran[eze carnea.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 53

Cina era gata la [apte [i jum`tate. Pe când se preg`teas`-[i scoat` [or]ul, auzi telefonul sunând \n biroul dinspatele magazinului. Nu-l auzi pe unchi r`spunzând.Urcase oare \n camera sa? Se gr`bi s` coboare.

- Alo, spuse, cu r`suflarea t`iat`.- Sunt unchiul Ted, auzi ea, surprins`. Am ie[it s` m`

\ntâlnesc cu un prieten. Revin mai târziu. Am fost re]inut.- Poftim?- |ncepe]i f`r` mine, o sf`tui el, [i \nchise.Unde era? Ce \nsemnau toate astea?Nu putea s` o lase singur` cu acest b`rbat. De-a ce se

juca? {i \n ce scop?Bine, dac` el a ie[it, va ie[i [i ea. Nu va r`mâne s`

a[tepte. Unchiul \l invitase, nu ea.Chiar \n acel moment, auzi soneria. Era nevoit` s`

r`spund`, pentru c` lumina era aprins` \n magazin. Darcând unchiul va reveni, \i va spune vreo dou`.

Leo Alridge purta un pulover negru [i un costumgri. O privea impasibil pe Frances, f`r` s` zâmbeasc`.Ar fi destabilizat-o, dac` n-ar fi fost atât de furioas` peunchiul Ted.

- Nu [tiu unde a plecat unchiul meu, \i explic`. Adisp`rut când eram \n buc`t`rie, [i tocmai a telefonat c`va \ntârzia.

- Prefera]i s` revin mai târziu?S`-i accepte propunerea ar fi \nsemnat c` se temea s`

r`mân` singur` cu el. Ar fi fost ridicol [i jignitor.

54 JUDITH SMITH

- Nu, bine\n]eles, r`spunse rigid, deschizând larg u[apentru a-i permite s` intre.

|[i repeta c` este un om de afaceri, un prieten alunchiului Ted, pe care \l vedea pentru prima oar`.

Frances \i propuse mecanic s` bea.- Ce dori]i? Sherry? A[eza]i-v`, v` rog.Umplu dou` pahare [i-i \ntinse unul. Se a[ezar` fa]` \n

fa]`, pe cele dou` vechi fotolii. |[i netezi fusta [i \[i d`dubrusc seama c` nu-[i scosese [or]ul.

Dup` o \nghi]itur` de sherry, se decise s`-[i asumerolul de gazd`.

- Am fost duminic` \n apropierea locuin]eidumneavoastr`, \ncepu ea. Nivelul râului este foarteridicat din cauza ploilor.

- E mai degrab` o excep]ie.Nu bea. O privi [i apoi o anun]`, brusc:- Eu i-am cerut unchiului dumneavoastr` s` ne lase s`

vorbim \ntre patru ochi.Frances \[i plec` genele lungi. A[adar, era un complot

al unchiului [i al lui Leo Alridge. Dar de ce? Leo continu`,cu vocea spart` [i privirea \ntunecat`:

- {tiu c` m` considera]i responsabil pentru deciziiletat`lui dumneavoastr`; [i pentru ce i s-a \ntâmplat.

|n loc s` nege politicos, \i r`spunse imediat:- De unde [ti]i?- Mama dumneavoastr` mi-a f`cut repro[uri. Unchiul

dumneavoastr` mi-a \mp`rt`[it sentimentele pe care leave]i pentru mine, iar dumneavoastr` n-a]i \ncercat s` leascunde]i.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 55

Frances amu]i. Fusese atât de nea[teptat! {tiusedintotdeauna c` aceast` aversiune era ira]ional`. Dar ces` spun` acum? Leo continu`:

- Tat`l dumneavoastr` mi-a ar`tat câteva din operelesale. Avea talent, dar nu [i-l putea pune \n valoare aici,f`când o munc` pe care o detesta. L-am sf`tuit s` plece\ntr-un loc \n care s` poat` picta. Accidentul a fost otragedie.

Vroia ca ea s` \n]eleag` c` n-a fost vina lui. |i r`spunse\ncet, alegându-[i cu grij` cuvintele.

- Ar fi putut s` se \ntâmple [i aici...- Mama dumneavoastr` nu a crezut asta niciodat`.Isabel \l numise uciga[ \n acea scen` teribil`, petrecut` \n

galerie. Frances \[i aminti acele cuvinte nedrepte [i spuse:- {tiu c` nu putea s` picteze acas`. Sfatul

dumneavoastr` a fost corect.Dup` ce-[i exprimase aceste regrete, Leo \i p`rea mai

uman, mai pu]in omul de ghea]`. |n pofida expresiei sale,care r`m`sese neschimbat`, i se p`ru c` detecteaz` ooarecare u[urare.

|i surâse [i acesta \i r`spunse cu un surâs blând, [imali]ios, care-i conferea un farmec surprinz`tor.

- Nu v-am v`zut niciodat` surâzând, exclam` ea,uluit`.

- Nici eu.Nu putea s` cread`, ea, care era mereu radioas`! Cât

de schimbat` trebuie s`-i fi p`rut.

56 JUDITH SMITH

- Dumnezeule! exclam` ea. Trebuie s` o lu`m de la cap`t.Se ridic`, [i se \ndrept` spre el cu mâna \ntins`.- |ncântat` s` v` cunosc, domnule Alridge! Unchiul

meu mi-a vorbit mult despre dumneavoastr`.- Dar pl`cerea este a mea! |mi permite]i s` v`

tutuiesc? \ntreb` el, ridicându-se.- V` rog...suntem vecini...|[i strânser` ceremonios mâinile. Sim]i for]a strângerii

sale, \n ciuda blânde]ei contactului. Pentru prima oar`, \ldescoperea f`r` idei preconcepute, a[a cum era, \nalt [iatletic.

- Ne a[ez`m la mas`? propuse ea. Cu atât mai r`upentru unchiul Ted, dac` nu mai r`mâne nimic.

Renun]ase la toate ranchiunele sale copil`re[ti [i urmas` fac` realmente cuno[tin]` cu Leo Alridge. Perspectiva \ipl`cea. {tia c`, la rândul ei, putea seduce.

- Mi-e foarte foame, ]ie nu? relu` ea. Vrei s` te ocupide vin \n timp ce eu servesc mâncarea?

|ncepur` cu aperitivele. Ini]ial, stabilise s` prezintefelurile de mâncare simplu, dar acum \ncepea s`-[idoreasc` o ambian]` mai c`lduroas`, poate chiar culumân`ri...Aduse mâncarea, scuzându-se:

- Nu este foarte sofisticat. Am fost anun]at` foartetârziu...

- Pare apetisant. |]i place s` g`te[ti? o \ntreb`.- Nu g`tesc aproape deloc, dar mama mea este o

adev`rat` maestr`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 57

Spera ca unchiul s` se \ntoarc` pentru desertul s`ufavorit. Dar aceast` sear` \n doi putea deveni foarteinteresant`.

- De când am sosit, m` ocup de unchiul meu. Nu mis-a p`rut c` este \n form`. |[i face griji pentru c` afacereanu merge foarte bine. Este ceva specific comer]ului cuobiecte de artizanat? \l chestion` Frances.

- Vremurile sunt grele. Dar Ted are grijile sale.F `r` a-i mai l`sa timp s`-l chestioneze, o \ntreb`:

-Ai mai lucrat \ntr-un magazin?- Am fost doar secretar`. Nimic pasionant, ad`ug` ea,

cu un aer vis`tor. Presupun c-ai [tiut \ntotdeauna ce veiface.

- Da, s` m` ocup de galerii, sublinie el.B`nuia c` era mul]umit de meseria sa. {tia cât de mult

contribuise la r`spândirea renumelui galeriei \n lumeaartei, [i nu putea, cu siguran]`, s` compare rolul s`u dinmagazinul de artizanat cu ridicarea acestui imperiuartistic.

O privea cu aten]ie. |i citea, probabil, gândurile pechip, dar nu vroia s`-l \ntrebe despre problemele [i chiriaunchiului Ted. Relu`, zâmbind:

- {i statuia uria[` pe care am v`zut-o la parter? Cereprezint`? Nu mi-o \nchipui deloc \n sufrageria mea.

Mai mult decât o statuie, era o stânc` enorm`,sculptat` fluid.

58 JUDITH SMITH

- Artistul a intitulat-o „|n b`taia vântului“, preciz`Leo. |[i imagineaz` opera mai degrab` \ntr-o gr`din`.

- Dac` se vinde, s`-i spui clientului c`-i putem furnizani[te b`nci frumoase, pe care s` se a[eze s`-[i admirestatuia!

Râser` amândoi.- Culoarea p`rului t`u este incredibil`, remarc`

Leo.- Ro[u .- Ca focul!De câte ori se mi[ca, p`rea aureolat` de reflexe ar`mii

[i aurii. {i el avea un p`r suplu, aproape argintiu, care-ic`dea pe frunte. Avea gura bine conturat`, ce exprima ofor]` de rezisten]` asem`n`toare o]elului. Ar fi putut servidrept model pentru un profil grec clasic, dac` n-ar fi fostlinia frânt` a nasului.

- Cum ai...\ncepu ea, oprindu-se apoi.Vroia s`-l \ntrebe cum [i-a spart nasul. Dar cum s`

formuleze cu tact o astfel de \ntrebare daca acesta era,poate, forma lui natural`?

- Cum mi-am spart nasul? continu` el.- D a .- Am c`zut dintr-un copac când eram mult mai

tân`r.Cu greu [i-l imagina \n pantaloni scur]i, c`]`rându-se

\n copaci.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 59

- {i ce f`ceai \n copac? \l \ntrerupse, surâzând.- Vroiam s` ajung \n vârf, spuse el, pe un ton grav.- {i n-ai reu[it?- Nu \n ziua aia.Chiar [i \n copil`rie, nu renun]a u[or la planurile sale.

Leo ad`ug`:- Este clar, privindu-]i figura, c` n-ai c`zut niciodat`

dintr-un copac.Frances se \nro[i u[or, ca [i cum niciodat` nu i s-ar

mai fi f`cut complimente nasului ei mic, drept [idr`gu].

- C`deam \ntotdeauna \n picioare. N-ai observat ochiimei de pisic`?

O privi adânc, \n ochi, pe Frances. |n seara asta, ochiilui nu mai erau de un albastru arctic, ca pân` acum.

- Vezi pe \ntuneric? o \ntreb`.- Uneori, da.Glumi, amintindu-i vizita nocturn` \n galerie. O invit`

apoi s` fac` un tur \mpreun`, [i s` revad` pânza care-iamintise de cea a tat`lui s`u. Frances ar fi renun]at \n acelmoment la desert, pentru a se gr`bi s` admire operele deart`, dar Leo prefera mai \ntâi s` termine masa, f`r`dezordine. Nu era, evident, un om impulsiv!

|i suger` s` serveasc` mai târziu cafeaua, [i ie[ir`\n ploaia m`runt`, dup` ce au l`sat un bile]elunchiului Ted.

60 JUDITH SMITH

Leo ilumin` \ntreaga expozi]ie, [i se amuzar` din noupe seama sculpturii masive care domina parterul. Urcar`apoi la primul etaj, pentru a privi tabloul care o atr`sese\n prima noapte.

La lumin`, asem`narea era mult diminuat`.- Nu este foarte apropiat de stilul s`u, nu-i a[a?

remarc` ea.- |n]eleg ce vrei s` spui.I-ar fi pl`cut atât de mult s` poat` achizi]iona o oper`

a tat`lui s`u. Vocea \i era \ncordat`, \n pofida eforturilorpe care le f`cea.

- Avem doar un singur tablou de-al s`u.Privea tabloul dar, \n realitate, \n fa]a ochilor vedea

tabloul ag`]at \n sufrageria de la ferm`.- Era \n camera lui, dar mamei nu-i pl`cea, pe atunci.

L-am ascuns când a plecat. L-ar fi distrus. L-am scos dup`moartea sa, [i acum ocup` locul de onoare la ferm`.

Frances surâse trist, [i relu`:- Mama se mândre[te cu el, [i-l arat` tuturor. A uitat

c`-mi apar]inea, c` mie mi-l d`ruise. |[i d`ruia toatepânzele. Nu valorau mult, pe atunci. Nimeni nu lestabilise valoarea.

- Ar fi valorat mult ast`zi, spuse Leo.Ochii lui Frances se umplur` de lacrimi.- Dac` nu s-ar fi dus s` \noate, dac` curen]ii n-ar fi

fost atât de puternici, dac` n-ar fi avut crampe, dac`...Se \ndep`rt`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 61

- |mi pare r`u, \ncepu Leo.- Nu, nu-]i repro[ez nimic, spuse ea, \ntorcându-se.N-ar fi trebuit s` se lase prad` acestei st`ri. |i puse

mân` pe bra], \ntr-un gest spontan, prin care \ncerca s`-llini[teasc`.

- Dac` voi putea ob]ine unul din tablourile sale, o voiface, \i propuse el.

- Mul]umesc!|i ar`t` apoi fiecare tablou. |i explica opera [i via]a

artistului. |i ar`t` preg`tirile pentru viitoarea expozi]ie.- Cine a pictat aceste pânze minunate? \ntreb` ea.- O femeie care s-a apucat de pictur` dup` ce [i-a

crescut copiii.- Cred c` sunt foarte mândri de ea, r`spunse Frances.

|]i mul]umesc pentru tot ce mi-ai ar`tat.- A fost pl`cerea mea, afirm` el.Sus, \l g`sir` pe unchiul Ted, care terminase de

mâncat. Frances \i povesti c` a vizitat galeria dar, de dataaceasta, ca invitat`. Unchiul Ted se mul]umi s` surâd`.

- {i unde ai fost \n tot acest timp? \l \ntreb`.- La un vechi prieten, r`spunse el cu non[alan]`.- Dar tare ascuns a mai fost.Frances le surâse [i servi cafeaua, \n apropierea

focului. Din fericire, mama nu-i putea vedea cum st`teaua[a, to]i trei!

Nu vorbir` nici despre afaceri, nici despre magazin, cidespre principalele titluri din ziarul de duminic`. Unchiul

62 JUDITH SMITH

Ted, \n mare form`, conducea conversa]ia. Era atât debine dispus, \ncât povestea anecdote pl`cute [i foartespirituale. Frances nu mai sim]ea nevoia s`-l protejeze.Dac` ar putea ar`ta mereu la fel de fericit!

Când Leo se ridic` s` plece, \i p`ru tare r`u c` seara seterminase. Dar trebuia s` lucreze a doua zi. |l \nso]i peinvitat pân` la u[a magazinului.

- Noapte bun`! {i \]i mul]umesc, spuse el, nu doarpentru cin`, ci [i pentru c` nu \mi mai por]i pic` pentrutrecut.

- La revedere, spuse ea, surâzând.Ie[i, f`r` s` o ating`. O dat` u[a \nchis`, \[i d`du seama

c` inima \i b`tea ca [i cum ar fi a[teptat s` fie s`rutat`.Majoritatea b`rba]ilor n-ar fi ratat ocazia, iar aceast` sear`l`sa s` se \ntrevad` un viitor promi]`tor. Era sigur` c` og`sise seduc`toare. {i el era foarte atr`g`tor, \n pofidaaerului distant.

|l g`si pe unchi fluierând \n timp ce sp`la ce[tile decafea.

- }i-am spus c` o s` v` \n]elege]i! remarc` el.O \mbr`]i[`, cu un aer brusc obosit. Frances \l urm`ri

cum urc`, cu pa[i \nce]i, sc`rile, [i se gândi: „Trebuie s`vad` un doctor“.

A doua zi, Frances era deja la serviciu când un buchetenorm de trandafiri \[i f`cu apari]ia. Tocmai \mpachetani[te linguri frumoase pentru un cuplu de clien]i.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 63

- Trandafiri! exclam` clienta. Cât \mi plac florile astea!Frances se gr`bi s` termine de ambalat, apoi c`ut`,

printre bobocii de-abia deschi[i, bile]elul. Era scris:„Mul]umesc din nou. Leo“.

Ce fericit` era! Se temuse s` nu fie din partea luiArthur...|n momentul \n care se \ndrepta cu buchetulspre biroul unchiului s`u, Gerald \[i f`cu, intempestiv,apari]ia \n magazin:

- Este ziua ta? \ntreb`. L-am v`zut pe b`iatul care l-a adus.- ~`...nu.Strângea biletul \n mân`. Gerald se apropie [i-l citi.- Mul]umesc? Pentru ce? se mir` el.- A cinat la noi asear`.- Cred c` a fost o cin` memorabil`.- Nu, ceva normal.Nu vroia s`-[i creeze probleme cu Gerald.- Dar credeam c` nu-]i place de el, remarc`.- Cred c` mi-am schimbat p`rerea.- D a ?Respir` profund, [i continu`:- Cred c` trebuie s` te previn c` este un expert [i c`

nu colec]ioneaz` doar tablouri…- A, da?A[tept` degeaba ca Frances s` continuie conversa]ia.

|n cele din urm`, Gerald privi trandafirii, apoi pe Frances,ca [i cum i-ar fi p`rut r`u pentru ea.

- Fii atent` s` nu te adauge la colec]ia sa, o sf`tui el,amabil.

64 JUDITH SMITH

Capitolul 4

Frances nu era, f`r` \ndoial`, prima tân`r` care primeaflori din partea lui Leo. Leo avea \n jur de treizeci [i patrude ani. |n plus, era o partid` bun`, [i, \n cele din urm`,atât de pu]in un b`rbat de ghea]`.

- Mul]umesc pentru sfat, o s` fiu atent`.Se \ndep`rt` de Gerald, [i se duse \n biroul unchiului

s`u. Secretariatul devenise ocupa]ia unchiului Ted, iarmagazinul cea a lui Frances. Frances era, potrivit lui, ogur` de aer proasp`t pentru magazin.

|i \ntinse trandafirii, [i el le inspir` parfumul.- Ce deliciu! Cine ]i i-a trimis? o \ntreb`.|i ar`t` bile]elul. Era o pl`cere s`-i vezi bucuria de pe

fa]`.Gerald trântise u[a la plecare, [i situa]ia era jenant`.

Era pu]in probabil s` se plâng` lui Leo, chiar dac` sesim]ea lezat.

Nu era prima dat` când Frances avea probleme dincauza pretenden]ilor gelo[i. Majoritatea b`rba]ilor, caArthur, considerau c` au drepturi exclusive asupra ei.

Leo nu era, cu siguran]`, la fel de posesiv. P`rea preabine crescut, prea distant.

Dup`-amiaz`, veni \n magazin.Clien]ii se plimbauprintre rafturi. Frances sf`tuia doi tineri americani care\ncercau ni[te haine [i se priveau \n oglind`.

|ntr-un mic alcov, se g`sea un mic raion de haine din]es`turi, pe care le puteai proba \n spatele unui paravanvictorian. Se \ntoarse spre el [i-i zâmbi.

- Mul]umesc pentru trandafiri.- M` bucur c` ]i-au f`cut pl`cere. M` \ntreb dac` ]i-ar

pl`cea s` m` \nso]e[ti la teatru, \n seara asta.Da, bine\n]eles, se gândi ea. Vocea sa era calm` [i

distins`. Nu era deloc indiscret, dar \[i putea da seama deimpactul pe care \l avea asupra celor dou` tinere dinspatele ei, chiar dac` acestea nu-i cuno[teau pozi]iasocial`. Se \ndrept` spre unchiul s`u, care se ocupa de al]iclien]i.

- Bine\n]eles, draga mea, po]i s` te duci, \i spuse.- |n regul`, r`spunse Frances. {i mul]umesc pentru

invita]ie.- S` fii gata la ora [apte, spuse Leo, \ndep`rtându-se.- Eu n-a[ mai fi a[teptat acordul tat`lui \n locul ei,

exclam`, râzând, una dintre fete.Leo o auzi, dar nu se \mtoarse. Frances alese o fust`

neagr`, cu flori geometrice \n culori str`lucitoare. Vroia

66 JUDITH SMITH

ceva nou pentru aceast` sear`, [i nu putea s` cumperenimic pân` la \nchiderea magazinului. Unchiul fu deacord s-o ia pentru aceast` ocazie.

Dumnezeule, ce important` era aceast` \ntâlnire cuLeo Alridge! Evita s` se gândeasc` la reac]ia mamei saledac` ar fi fost la curent. Tân`ra alung` toate amintirilesale din copil`rie. Conta doar farmecul irezistibil al luiLeo.

Aceast` sear` \i va permite s`-i evalueze sentimentele.Fo[tii ei pretenden]i erau lipsi]i de mister, dar Leo p`readiferit.

|[i puse o bustier` de catifea neagr`, care-i dezveleabra]ele [i gâtul pân` la punctul unde \ncepeau s` se vad`sânii. Dou` perle mici \i \mpodobeau urechile. UnchiulTed o compar` cu o pictur`. Dar ce conta p`rereaunchiului s`u, atât de fericit de aceast` \ntâlnire?

Când auzi soneria de la u[`, fu incapabil` s` se mi[te,cu mâinile crispate pe bra]ele fotoliului. Dup` un scurtmoment, unchiul \i aminti:

- A sunat.- Da, da, am auzit...La revedere!Se ridic` [i \[i lu` repede paltonul. Leo nu sun` de

dou` ori.- Distra]i-v` bine, \i ur` unchiul.Totul p`rea \nchis, noaptea, ca [i costumul pe care \l

purta Leo. P`rul s`u, blond-argintiu, [i respira]ia u[oar`se distingeau \n \ntuneric. O ajut` s`-[i pun` paltonul.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 67

- Sper c` nu te-am f`cut s` a[tep]i, se scuz` el.Ca [i data trecut`, fusese foarte punctual. Dar, ce

schimbare radical` fa]` de a[teptarea plin` de nelini[ti dinurm` cu dou`zeci [i patru de ore!

- Deloc.Mergem pe jos? \ntreb` ea.Teatrul era la zece minute de mers e jos. Dar nu se

vedea nimic \n bezn`. Hot`râr` s` ia ma[ina.Micu]a Mini a lui Frances era parcat` al`turi de

Triumphul lui Leo, [i, \mpreun`, nu formau un cupluarmonios.

- Sper c` ma[ina ta nu-i produce un complex deinferioritate ma[inii mele, glumi Frances.

Lovi u[or capota ma[inu]ei sale.- Nu te sup`ra, Bujorule!- Bujorule? repet` Leo.~sta a fost numele ei dintotdeauna. I se potrive[te.- A fost cândva ro[ie? \ntreb` el, aruncând o privire

perplex` caroseriei de culoare verde m`r.- Nu, asta este culoarea ei.- Atunci, m` dau b`tut. - Pariez c` nu, r`spunse vesel` Frances. Dar Bujor se

sup`r` foarte u[or. Dac` am merge cu ea \n seara asta?Ma[ina lui Leo ar`ta mult mai bine ca acest biet Bujor,

[i pentru el alegerea era clar`.- Va fi mai u[or s` g`sim un loc de parcare, decise el.Se a[ez` lâng` [ofer, \nghesuindu-[i picioarele lungi.

Nu f`cu nici un comentariu, \n ciuda tentativelornereu[ite de a o porni.

68 JUDITH SMITH

- N-am mai folosit-o de o s`pt`mân`, [i aerul este atâtde umed, se scuz` ea.

|ncerc` din nou, f`r` succes. |n cele din urm`, Leospuse:

- Consider` Bujorul o injurie personal` dac` mergemcu ma[ina mea?

|n acea clip`, porni motorul.- O reac]ie tipic feminin`, remarc` el.- Bine\n]eles, b`rba]ii nu a[teapt` niciodat` ultima

clip` pentru a reac]iona!!Leo p`rea amuzat de sim]ul ei de a da mereu replica.Se concentr` s` conduc` bine. Era mai bine s` fie

atent` la drum, decât la pantera a[ezat` al`turi. Cu toateaastea, se sim]ea \ncordat` [i respira]ia i se accelerase.

G`sir`, din fericire, un loc de parcare \n apropiereateatrului. Când ie[i din ma[in`, venise deja \n\ntâmpinarea ei, [i o lu` de bra].

Mul]imea spectatorilor din foaier era compus` mai alesdin turi[ti, care veneau la Stratford, ora[ul natal al luiShakespeare, pentru a asista la una din piesele sale.

Leo o ajut` s`-[i scoat` paltonul pentru a-l l`sa lagarderob`.

Coama ei str`lucitoare atr`gea privirile b`rba]ilor. Darse acorda mult mai mult` aten]ie staturii distinse a\nso]itorului s`u.

|ndreptându-se spre ea cu o elegan]` arogant`, Leoignora efectul pe care-l producea. Frances r`spundea

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 69

spontan privirilor [i surâsurilor. Dar nu avea de ce s` seplâng` de atitudinea lui, pentru c` Leo \i acorda toat`aten]ia sa.

|n seara aceea se juca o dram`, [i teama cuprinse\ntreaga sal`. Pentru a se destinde un pic, \l privea pe Leope furi[. Ce rol i s-ar fi potrivit? Ar fi fost un Hamlet bun,dar acest pesonaj mai mult viseaz` decât ac]ioneaz`. Saupoate Romeo, un Romeo care [i-ar fi spart nasul c`zânddin balcon.

|ncerc` s`-[i \n`bu[e râsul, pref`cându-se c` tu[e[te.|ncercarea nu-i reu[i \ns`, pentru c` Leo o \ntreb` \npauz`, \n timp ce erau la bar:

- De ce râdeai?- |ncercam s` mi te \nchipui \ntr-un rol din

Shakespeare, r`spunse ea nep`s`toare.- Care ?- Poate Hamlet…- Personajul `la sinistru?- Nici tu nu zâmbe[ti mai mult, \l ironiz` ea.- Nu, ai dreptate, admise el, surâzând.- Eventual Romeo, dac` ar fi c`zut de la balcon,

continu` ea, vesel`.- Sau dintr-un copac? Nu, nu m` v`d \n rolul lui

Romeo.- {i s` mori din dragoste? exclam` ea, cu o voce

teatral`. Dac` m` gândesc mai bine, nu, nu Romeo.- Nu, dar ]ie rolul Rosalindei ]i se potrive[te perfect.Era un compliment; Rosalinda, eroina lui Shakespeare,

cea mai cunoscut` [i mai fascinant`.

70 JUDITH SMITH

- Crezi c-a[ putea s` trec drept b`iat ?Croiala bustierei nu l`sa nici o urm` de \ndoial` asupra

feminit`]ii sale.- Nici chiar din spatele lojelor, glumi el.Râdeau amândoi, când \i \ntrerupse o tân`r` femeie:- Ce te amuz` atât, dragul meu Leo? Necunoscuta care se apropiase de Leo \i puse mâna pe

um`r. P`rul ml`dios [i foarte blond \ncadra o fa]`regulat`. P`rea c` nici o grij` nu umbrise vreodat`fruntea-i neted` [i alb`. Purta o rochie de m`tase, \ndungi gri [i albastre. Frances se gândi imediat c`,\mpreun`, par unul din acele cupluri superbe, ce apar \nreclamele din revistele care fac publicitate produselor de lux.

O antipatiz` imediat pe tân`ra femeie. Necunoscuta oprivea cu ostilitate, cu un surâs sardonic pe buze.

- }i-o prezint pe Judith Warring, spuse Leo. Judith,Frances Reynolds.

- Tân`ra din magazinul de artizanat? se interes`Judith.

De unde [tia? Cine putea fi? se \ntreb` Frances. Juditho m`sura din cap pân` \n picioare.

- E crea]ia ta, fusta?- Bine\n]eles, r`spunse Frances zâmbind. {i cele

dou` perle din urechi, eu le-am adus din adâncuri.Judith schi]` un surâs for]at.- Ce inteligent` e[ti!F`cu un gest spre Leo, care continua s` r`mân`

imperturbabil.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 71

- Cu toate astea, vei avea nevoie s` fii inteligent`,conchise ea.

Cu aceste cuvinte, Judith se al`tur` grupului deprieteni, care o a[tepta.

- Nu-i greu de ghicit ce-mi repro[eaz`, prezen]a meaaici, arunc` Frances.

|n aparen]` indiferent, Leo se mul]umi s` ridice dinumeri. Frances se \ntreb` ce ar putea s`-l pun` pe acestb`rbat \ntr-o situa]ie jenant`; f`r` \ndoial`, nu o prieten`geloas` precum Judith.

- {i cine e?Frances ar fi ad`ugat „drept cine se crede s` denigreze

magazinul de artizanat? „. Dar pauza se terminase; seridic` s` o \nso]easc` \n sal`, f`r` s` r`spund`.

La sfâr[it, o rev`zu pe Judith \n mul]ime, cu o cap` devizon pe umeri. Veritabil, era convins`. O astfel de femeienu se putea mul]umi cu imita]ii.

F`cu un gest de salut cu mâna \nvelit` \ntr-o m`nu[`alb`, [i Frances \i zâmbi cât putu de gra]ios. |n ma[in`, \l\ntreb`:

- Vrei s` bei o cafea, la noi?- Unchiul te a[teapt` atât de devreme? Am rezervat o

mas` la restaurant.- Minunat! Bine, de acord.Dar trebuia s`-l anun]e pe unchiul Ted. Cum s` fac` s`-l

sune, s`-l anun]e c` va \ntârzia? Poate de la restaurant?- Unde mergem? \l \ntreb`.|i pomeni de un han din preajma ora[ului, situat cam

la cincisprezece kilometri distan]`.

72 JUDITH SMITH

- Pot s` conduc eu, dac` vrei, propuse Leo.- Nu-]i place s` fii condus?- N u .- O reac]ie tipic masculin`.Se a[tepta la o remarc` despre femeile la volan.- Conduci foarte bine, r`spunse.- Dar preferi s` te sim]i la conducere, nu? constat` ea.Nu se gândise doar la ma[ini când f`cuse aceast` constatare.Se strecur` pe locul de lâng` [ofer [i deschise portiera

acestuia. Dar propria sa via]` nu o va l`sa pe mâinilealtuia. Era obi[nuit` s`-[i aleag` singur` drumul \n via]`.

Bujorul nu era u[or de manevrat, mai ales \n ceprive[te mersul \napoi. Dar \l l`s` s` se descurce singur.Cu blânde]e [i eficien]`, o puse \n func]iune [i pornir`.

- {i cu ce se ocup` Judith? \l \ntreb`.Aceast` \ntrebare o fr`mânta \nc`, spre propria ei

surprindere.- Cu se se ocup`? repet` Leo.- Vreau s` spun, care este meseria ei, profesia?- Creeaz` motive pentru tapete [i ]es`turi.- Pare interesant.. Locuie[te aici?- Majoritatea timpului.Un expert \n opere de art` [i o creatoare de modele ar

forma un cuplu foarte armonios. Aveau [i alte lucruri \ncomun, [i Frances murea de curiozitate s` le afle.Niciodat` nu o intersaser` leg`turile altora. O \ntrebare \iardea buzele: „Când a]i petrecut ultima sear` \mpreun`?“Chiar dac` nu putea s-o spun` cu voce tare, acest gând nuo p`r`sea.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 73

- Au auzit spunându-se c` nu te intereseaz` doartablourile, relu` ea. Am fost sf`tuit` s` fiu atent`, dac` nuvreau s` fac parte din colec]ia ta.

- Cine te-a prevenit, o \ntreb` el, amuzat, Gerald?- De ce tocmai el?- Pentru c` el face deja parte din colec]ia ta.- Sper c` nu, spuse ea serios. Eu nu sunt o

colec]ionar`.O privi cu un zâmbet u[or.- Nu? Dup` spusele lui Ted, ai l`sat multe inimi frânte

\n Yorkshire.De ce \i povestise unchiul Ted? N-ar fi crezut niciodat`

c` va proceda a[a; o considera pe Frances irezistibil`, [i odescrisese probabil ca pe o seduc`toare.

- |n nici un caz s` nu-i dai crezare. Nici nu vreau s`[tiu ce ]i-a povestit, dar nu da importan]`!

- N-ai venit aici ca s` scapi de ultimul pretendent,pentru c` insista s` v` c`s`tori]i?

- Unchiule Ted, \n seara asta o s`-]i otr`vesc ceaiul.Dar, spune-mi, nu avea]i alte subiecte de discu]ie?

- E[ti cel mai drag subiect de conversa]ie al lui.- Cred c` te-a plictisit \ngrozitor. Te rog s` m` scuzi.- Nu te scuza. A fost instructiv.Glumele astea puteau deveni jenante, iar ea dorea s`

afle mai multe despre Leo.- Adev`ratul motiv pentru care sunt aici este altul.

Eram, [i sunt \n continuare, foarte \ngrijorat` pentruunchiul meu.

74 JUDITH SMITH

- N-ai nici un motiv, o lini[ti el.Mai târziu, regret` c` nu-i ceruse mai multe am`nunte

dar, atunci, r`spunsul s`u o lini[tise.Hanul, situat \ntr-un cadru fermec`tor, era, de trei

genera]ii, administrat de aceea[i familie. Leo avu parte deo primire foarte c`lduroas`. Cine-l \nso]ise oare ultimaoar`? se \ntreb` Frances.

Unchiul Ted tocmai se preg`tea de culcare când \l sun`Frances. Era, bine\n]eles, de acord.

Cina fu una dintre cele mai pl`cute. Leo conversastr`lucitor [i amuzant, [i ea se abandona atât farmeculuicompaniei, cât [i deliciilor culinare. Discu]ia animat`,\ntrerupt` de râsete, nu \ncet` o clip` toat` seara.

Bujorul nu-i puse lui Leo nici o problem` la pornire.- Ce onoare, remarc` ea. Nim`nui nu i-a mai f`cut-o,

cu excep]ia mea.- |]i sunt recunosc`tor. O s` ]i-o \mprumut pe a mea,

o dat`.- O s` m` la[i s-o conduc? - O s` \ncerc s` scap de prejudec`]i, pentru o scurt`

plimbare. - Dar eu le-am uitat pe ale mele! exclam` ea.Aceast` afirma]ie l`sa s` se \n]eleag` c` acum \l aprecia

mult. Nu [i-ar fi refuzat un s`rut de desp`r]ire, la\ntoarcere, pentru c` alungase din gândurile ei imaginealui Judith \n bra]ele lui Leo.

Deodat`, dup` o mi[care brusc`, Bujorul se opri. Maiavea benzin`, dar motorul nu pornea.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 75

- O pan`, constat` el. Ghideaz-o tu [i eu o s-o \mpingpe marginea [oselei.

Ar fi fost periculos s-o lase pe drum. Pentru c` hanulnu era departe, se gândir` s` se \ntoarc` s` telefoneze.Acest mar[ for]at pe distan]` scurt` n-ar fi fost nepl`cut\ntr-o noapte cu lun` plin`, dar acum, stropii de ploaiem`runt` nu \ncetau s` cad`.

Se al`tur` lui Leo, care ridicase capota.-Ma[ina unei femei care r`mâne \n pan`, ce noutate,

glumi ea.- Ai o lantern`? o \ntreb` el, cu r`ceal` \n glas.G`si una, dar lumina foarte slab.- M` tem c` nu este de foarte mare ajutor. Ce vrei s` vezi?- Dac` a[ [ti, r`spunse el. Te pricepi la mecanic`?- O duceam mereu la un service [i n-am avut

niciodat` un astfel de incident. Bietul Bujor!- Asta e! S` ne \ntoarcem la han \nainte s` \nchid`.Drumul p`rea c` urc` la nesfâr[it. La mijlocul

drumului, Frances \ncerc` s` scuze sl`biciunile Bujorului.Cu un surâs, Leo \i reduse la t`cere scrupulele, [i \ncerc`s` o \mb`rb`teze.

|ncuraja]i de ideea focului din [emineu care \i a[tepta,\naintau cu pa[i mari. O ]inea de bra], [i ea se imaginadeja l`f`indu-se \ntr-un fotoliu larg. Dar de ce s` nu\nchirieze dou` camere?

Un camion trecu, obligându-i s` se strâng` unul \naltul, spre marginea drumului. Se trezi ghemuit` \nbra]ele lui.

76 JUDITH SMITH

- Nu-i cade bine vestei tale de catifea, remarc` ea,zâmbind.

- Dar fusta ta proasp`t ]esut`?- Cred c-o s` intre la ap`!Fusta lung` [i ud` o \mpiedica s` \nainteze [i, când

ajunse la han, era complet epuizat`. U[a se deschiserapid, [i Frances deveni subiectul tuturor \ngrijirilor, ca [icum ar fi fost amândoi victimele unui accident.

Un grog o \nc`lzea \n timp ce Leo \i povesteaproprietarului aventura. Apoi, veni lâng` ea.

- O s` soseasc` un taxi, o anun]` el.Un taxi, ce solu]ie evident`! Nu se gândise, iar mâine

cei de la service vor veni s`-i depaneze Bujorul...O u[oar` dezam`gire \i ap`ru pe chip. Ar fi fost pl`cut

s` r`mân` la han pân` a doua zi.Leo refuzase propunerea hangiului de a-i g`zdui peste

noapte. Propunerea de a se \ntoarce cu taxiul se dovedeamai ra]ional`. Dar s` te bucuri de c`ldura focului [i de ocamer` primitoare, s` scapi de hainele ude, era operspectiv` reconfortant`...

Taxiul nu sosi imediat, [i Frances sim]ea cum i se\nchid ochii. Fusese o zi lung`. Ar fi preferat s` r`mân` s`doarm` [i s` se \ntoarc` a doua zi la Stratford.

- }i-au propus s` r`mânem, nu? \l \ntreb` ea.- Bine\n]eles!- {i de ce s` nu accept`m? O s-adorm dac` nu sose[te

mai repede taxiul.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 77

- Mai a[teapt` câteva minute, o rug` el, zâmbind.Prefer s` te aduc \napoi acas` noaptea asta. Cred c`unchiul Ted respect` principiile de mod` veche.

- I-am telefonat. |n plus, unchiul nu m`supravegheaz` iar eu nu respect principiile \nvechite.

C`scaturile o \mpiedicau s` vorbeasc`. Adormi, \n celedin urm`. Somnul o cuprinsese imediat \n acea atmosfer`c`ldu]` [i lini[tit`, [i, când se trezi, \l descopri pe Leolâng` ea.

Ultima sa fraz` \i reveni brusc \n minte. Leo o\n]elesese, poate, gre[it. |n orice caz, era prea obosit`pentru a corecta aceast` ne\n]elegere.

Sosirea taximetristului fu aproape o u[urare. Anumi]ib`rba]i ar fi interpretat ca o butad` remarca ei. Ar fi foststânjenitor s`-i explice, acestui b`rbat cinic [i rafinat, cineera ea. {i, \n adâncul inimii, Frances respecta principiiledemodate.

78 JUDITH SMITH

Capitolul 5

Farurile taxiului iluminau [oseaua, [i Bujorul ap`ru \nb`taia lor ca o mas` inform`, \n apropierea unui desi[.

- Sper c` n-o s` cread` nimeni c` este o ma[in`abandonat`, spuse, trist, Frances.

- Nu este \ntr-o stare atât de proast`, r`spunse Leo,punând capul tinerei fete pe um`rul s`u. Odihne[te-te, tetrezesc când vom ajunge.

|nchise ochii, [i se sprijini de el, f`r` s` se maigândeasc` la nimic.

Taxiul se opri \n fa]a magazinului.- Gata, am ajuns, o anun]` Leo.- Adev`rat? Dumnezeule, \mi pare r`u…- De ce?- Am adormit. Nu este foarte politicos, nu?- A fost o sear` lung`.- Da, mai lung` decât a[ fi crezut, [i plin` de

neprev`zut, ad`ug` ea.

Scoase cheia din geant`, deschise poarta [i spuse:- Mul]umesc mult, [i noapte bun`!Se ridic` pe vârful picioarelor, [i-l s`rut` u[or pe obraz.

Poate o va lua \n bra]e [i o va s`ruta...dar el a spus numai:- Mul]umesc! O s` fiu plecat pân` joi. Pot s` trec

seara?- Da, bine\n]eles! O s` ne fac` pl`cere.Intr` \n magazin \n timp ce el se \ndep`rta [i, o dat`

ajuns` \n vârful sc`rilor, \l auzi pornind ma[ina. Era trecutde miezul nop]ii. Mâine trebuia s` se trezeasc` devreme,s` sune la un service, [i s` se spele pe cap.

F`r` s` fac` zgomot [i f`r` s`-l trezeasc` pe unchiulTed, se duse \n baie [i se descotorosi de pantofii plini denoroi, [i de fusta ud`.

Da, fusese o sear` lung` [i plin` de neprev`zut, cu Leo.{i când, la sfâr[it, \l s`rutase pe obraz, sim]ise cum otrecuse un fior straniu. De ce \ndr`znise? Ca s`-l tulbure?Ca s`-l vad` cum \[i pierde st`pânirea de sine? S`-lprovoace?

A doua zi diminea]`, \n timp ce \[i usca p`rul \nbuc`t`rie, unchiul Ted intr`, uimit.

- M-a prins ploaia asear`, \l l`muri ea. Am r`mas \npan` cu ma[ina.

- O, Dumnezeule!- Vrei s` serve[ti tu ceaiul? Este gata. Am plecat cu

ma[ina mea, [i a trebuit s` ne \ntoarcem cu un taxi.Trebuie s` g`sim un service s-o recuper`m.

80 JUDITH SMITH

- Ce p`cat! Sper, cel pu]in, c` nu v-a stricat seara.- Nu, deloc. A fost formidabil!- Eram sigur, spuse el, mul]umit.- Nu te ambala. Gânde[te-te mai bine la ce-ar zice

mama dac` ar [ti c` am fost cu el la teatru!De[i glumeau, amândoi erau con[tien]i c` niciodat`

Isabel nu va admite o leg`tur` amical` cu Leo. De altfel,cum s` afle? Atât timp cât nu vine la Stratford, o parte dinvia]a ei \i va r`mâne necunoscut`. {i dac`, \ntr-o zi,rela]ia cu Leo va deveni mai serioas`, Frances i se vadest`nui lui Jim, care ar putea s-o ajute, anun]ându-i, cutact, vestea.

Dar asta \nsemna deja s` se gândeasc` prea departe.- Ne-am \ntâlnit la teatru cu Judith Warring. Par s` fie

vechi prieteni....O cuno[ti?- Nu, nu chiar, spuse unchiul Ted. {tiu c` se ocup`

de decora]iunile interioare pentru Sholto.- O firm` foarte [ic! exclam` Frances, \ntorcându-se.Unchiul Ted se preg`tea s` ia micul dejun. De câteva

zile, p`rea s` m`nânce cu mai mult` poft`.- Da, [i \n plus, apar]ine tat`lui ei.- Ei bine! Iat` cum po]i s`-]i asiguri un \nceput bun \n

via]`, r`spunse ea, zeflemitor.|n fond, era nedrept. La urma urmei, Judith Warring

putea fi o decoratoare foarte talentat`, dar dac` mai era [i\ncânt`toare [i, \n plus, fata patronului, aceasta dovedea,\nc` o dat`, c` lumea asta era prost rânduit`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 81

- S` [tii c` Leo e un b`rbat cu mult succes…\ncepuunchiul Ted.

- {i va exista \ntotdeauna o frumoas` Judith care se va\nvârti \n jurul lui…termin` ea. Dar, ia spune-mi, ce i-aipovestit despre mine?

Se a[ez` lâng` el, [i-[i umplu o cea[c` de cafea.- O, nu mare lucru...- I-ai spus ceva \n leg`tur` cu Arthur? insist` ea. C`,

de exemplu, am venit aici ca s` scap de el?- I-am spus doar c` ai mult succes, \i explic` el, mândru.- Ei bine, suntem a[adar chit, coment` Frances.Dar, orice ar fi gândit unchiul Ted, Judith Warring

apar]inea \ntr-o mai mare m`sur`, universului s`u.Fu exact ceea ce-i declar`, rece, Gerald, \n cursul

aceleia[i dimine]i. Veni \n jurul orei unsprezece [i o\ntreb`:

- Mai este cafea cald`?- Sigur, r`spunse Frances.|n timp ce unchiul Ted ar`ta clien]ilor ni[te obiecte,

Frances se duse \n birou [i preg`ti trei ce[ti de cafea,sperând c` Gerald nu va \ncepe iar s-o chestioneze.

- {i cum a fost asear`? \ntreb` el.- De unde [tii?- Zvonurile circul` repede aici!- Oricum, nu era un secret.- Dar n-am spus asta. Am \ntrebat doar cum a fost

asear`.

82 JUDITH SMITH

- Foarte bine, pân` când am r`mas cu ma[ina \npan`.

- |n pan`? Triumphul lui Leo? Incredibil!- Nu, ma[ina mea.- A ta? Dar unde a]i fost, la restaurant?- Cum adic`, unde? E un adev`rat interogatoriu!

exclam` ea, râzând.- Poate, admise el cu franche]e. Dar eu te-am

cunoscut primul.Nu trebuia ca Gerald s` ia \n serios prietenia lor, dar

trebuia s`-i menajeze orgoliul; se sim]ea, poate, frustratc` a v`zut-o ie[ind cu patronul. Ce bine ar fi fost dac`n-ar fi muncit \n acela[i loc, gândi ea.

- Suntem prieteni buni, nu-i a[a? \l \ntreb`, pentru ase lini[ti.

- E caraghios, spuse el, luând cea[ca de cafea. Cândmi-ai spus c` nu-]i place Leo, am pledat \n favoarea lui.Poate ar fi trebuit s`-]i dau motivele potrivite pentru aveni \n sprijinul p`rerii tale ini]iale.

- Ce motive? \ntreb` ea, repezit.- Ei bine, de exemplu...fata cu care se va c`s`tori,

Judith Warring. Tat`l ei este proprietarul firmei de tapetSholto.

- Am f`cut cuno[tin]` asear`, spuse Frances, pe unton foarte deta[at. Dar nu s-a discutat despre c`s`torie.

- Sunt multe femei \n via]a lui Leo, insist` Gerald. DarJudith va fi, cu siguran]`, fericita aleas`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 83

- Ei bine, sunt convins` c` se vor \n]elege de minune,spuse ea cu dezinvoltur`.

Dac` erau logodi]i, Judith ar fi venit cu siguran]`asear`. {i, cu toate astea, p`reau atât de potrivi]i, ca [icum un computer ar fi selec]ionat cuplul perfect.

Frances se a[ez` pe un col] al biroului, cu cea[ca decafea \n mân`.

- {i altceva? \ntreb` ea.- ~`...nimic.Era a doua oar` când ezita \nainte de a r`spunde, ca [i

cum exista ceva mai r`u. Frances \[i mu[c` buzele, sfâ[iat`\ntre curiozitate [i pruden]`. |n cele din urm`, vroia s`[tie mai mult? Putea s` aib`, oare, \ncredere \n ceea ce-ipovestea Gerald?

- M` \ntreb dac` unchiul Ted vrea cafea, spuse ea,deschizând u[a care d`dea spre magazin.

Tocmai terminase de vândut [i d`dea restul, \n timp ceal]i clien]i a[teptau s` fie servi]i. |[i goli, dintr-o singur`\nghi]itur`, cea[ca.

- Scuz`-m`, spuse ea. Vânzarea merge a[a de bineacum…

- {i nu-]i dore[ti asta?- Cred c` o s-o scoatem la cap`t, r`spunse ea,

zâmbind.- Da? spuse el, ca [i cum s-ar fi \ndoit.Frances puse cap`t discu]iei, [i se duse la unchiul ei.- Repede, cât mai este cald`, spuse ea, trecând prin

fa]a lui, dup` care se duse s` serveasc` un client.

84 JUDITH SMITH

|i pl`cea cu adev`rat ce f`cea, [i pl`cerea, ca [ientuziasmul ei, erau molipsitoare. Clien]ii g`seau\ntotdeauna ceva [i plecau mul]umi]i de achizi]iile f`cute.

Gerald travers` magazinul [i-i f`cu semn cu mâna,spunându-[i c` Frances p`rea epuizat`. Era, \ntr-adev`r, ofat` frumoas`, dar, cu siguran]`, nu pentru Leo…

Ar fi vrut s` o poat` avertiza pe Frances, dar aceastarefuza s`-l asculte. {i ce altceva putea face, decât s`zâmbeasc` [i s` par` c` se intereseaz` de munca sa?

Frances a[tept` cu ner`bdare ziua de joi. Mar]i [imiercuri seara r`mase acas` cu unchiul Ted, s`p`l`vr`geasc`. Erau, oricum, multe de f`cut, atât \nmagazin cât [i \n apartament. |n momentul \n care va fimai sigur` pe ea, \l va obliga pe unchiul Ted s`-[i ia unasau dou` s`pt`mâni de concediu, poate la Brighton, pemalul m`rii.

|i cusu ni[te pulovere – nu-i pl`ceau cele noi – scrisecâteva scrisori, [i o sun` pe mama ei pentru a o lini[ti.Când \i spuse cât este de fericit`, Isabel \i ceru ve[tidespre Gerald.

Pentru mama ei, putea fi vorba despre fericitul ales,chiar dac` asta ar fi \nsemnat ca fiica ei s` se stabileasc` laStratford.

- Este foarte bine, mul]umesc, r`spunse Frances.- Ie[i]i \mpreun`?- Da, am fost la teatru.Shakespeare nu era subiectul de conversa]ie preferat al

mamei sale, [i nu puse nici o \ntrebare, gândindu-se c`,

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 85

f`r` \ndoial`, fusese \nso]it` de Gerald. Dar cât timp vamai putea ascunde prezen]a lui Leo?

Joi diminea]a, \nc` de când se trezi, Frances se sim]i \nplin` form`, f`r` s` [tie prea bine de ce. Se \ntinse \n voie.Ce-i drept, cerul era cenu[iu, [i totu[i, \n inima ei erasoare. Seara urma s`-l vad` pe Leo.

Se ridic` din pat fredonând. Dar niciodat` nu i sep`ruse c` timpul trecea atât de greu. De la vârsta de[aptesprezece sau optsprezece ani existase \ntotdeaunacâte un b`iat \n via]a ei, [i mereu fusese ner`bd`toare\naintea unei \ntâlniri. Dar niciodat` nu petrecuse o zi\ntreag` privind ceasul f`r` \ncetare [i \ncercând s`-[iomoare timpul, ocupându-l cât mai mult cu putin]`.

Clien]ii vedeau o tân`r` debordând de energie [i cândse f`cu ora [ase, unchiul Ted p`ru surprins:

- A fost o zi bun`, spuse el, senten]ios.|nchiser` magazinul [i Frances alerg` sus, pe sc`ri.

Avea ce s` preg`teasc` pentru cin`, dar nu [tia la ce or` vasosi Leo, [i nici ce urmau s` fac` pe urm`.

|ntâlnirea nu fusese stabilit` precis: „Joi seara...“ dar,\n ultimele trei zile, avusese timp s` analizeze impresia pecare Leo Alridge i-o f`cuse. Nu \ncetase s` viseze [i s` segândeasc` la ce-i spusese, [i la ce f`cuse. Se \ntreba cumvor trece, \mpreun`, \n etapa urm`toare, s` se cunoasc` mai bine, [i s` se simt` mai apropia]i.

Se sp`l` rapid pe fa]` [i \mbr`c` o pereche de blugi [io c`ma[` \n carouri galbene [i albe. Pentru un moment,

86 JUDITH SMITH

se gândise s` \mbrace ceva mai elegant, dar trebuia s` laseimpresia c` este o sear` ca oricare alta, chiar dac` nureu[ea s`-[i st`pâneasc` b`t`ile inimii.

Unchiul Ted [tia c` Leo urma s` vin`. \n timp ce luaucina, o \ntreb` din nou:

- Crezi c` vine dup` ce m`nânc`?- Habar n-am.Continuar` s` vorbeasc` despre diversele evenimente

din timpul zilei, [i unchiul Ted nu-[i d`du seama c` st`teaca pe jar, fiind atent` la cel mai mic zgomot [i pândindsoneria de la intrare.

Frances \ncerc` s` se concentreze asupra discu]iei, darera imposibil! |ncerc` s` se ia singur` \n râs, dar f`r`succes. Dar unde-i disp`ruse toat` energia?

Leo nu sun`, cioc`ni la u[a dinspre galerie.- Sper c` nu este Gerald, murmur` Frances.- La ora asta? M-a[ mira. Este aproape ora opt,

r`spunse unchiul Ted.Se ridic` [i se \ndrept` spre coridor, calm`, repetându-[i

f`r` \ncetare: „Niciodat`, niciodat`, nu am sim]it a[a ceva.Dar niciodat` nu m-am dus s` deschid o u[` [tiind c`persoana pe care doresc s` o v`d mai mult ca orice pelume se afl` \n spatele ei, [i c` trebuie doar s` deschid“.

|i fu greu s` desfac` z`vorul, atât de tare \i tremuraumâinile. Era acolo [i o privea, zâmbindu-i.

- Te a[teptam, spuse ea.- Foarte dr`gu].

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 87

Intr` [i se trezir` unul \n bra]ele celuilalt. O s`rut`,tandru [i neafectat. Apoi, traversând coridorul, o \ntreb`despre ma[in`.

- Nu a fost nimic grav, s-a \necat carburatorul, [i ceide la service mi-au spus c` ar fi trebuit, poate, doar s`ap`s`m mai tare pe accelerator, \i explic` ea.

- Vom [ti data viitoare…- {i cum a fost c`l`toria?- Destul de bine. {i vânz`rile voastre?- Foarte bine, mai ales ast`zi.Când intrar` \n sufragerie, unchiul Ted \i \ntâmpin` cu

ochii str`lucitori [i cu un surâs larg pe buze. |n searaaceea, Frances se ghemui pe sofa [i \ncerc` s`-[i deaseama ce-i pl`cea atât de mult la Leo: farmecul s`u fizicsau inteligen]a sa remarcabil`? Era acolo, a[ezat \n fa]a ei,pe fotoliu, aproape nemi[cându-se, tot ce putea fi maidiferit de ea. F`r` \ndoial`, de aceeea o atr`gea atât demult.

Era greu s` nu se gândeasc` la faptul c` persoana ei \linteresa, deoarece \n s`pt`mânile care urmar`, \ntâlnirilese succedar` \ntr-un ritm rapid. Nu erau chiar denedesp`r]it, dar Frances nu vedea cum ar fi putut s` semai vad` cu o alt` femeie \n m`sura \n care \i consacra ei\ntregul s`u timp liber. |n plus, când se \ntâlneau din\ntâmplare, \[i d`dea seama, din expresia prietenilor luiLeo, c` n-o considerau o fat` ca toate celelalte. O priveaucu aten]ie [i, chiar dac` \n mintea lor o comparau cuJudith, aveau grij` s` nu lase s` se vad` nimic.

88 JUDITH SMITH

Nu se mai \ntâlniser` cu Judith dup` acea sear`memorabil` de la teatru. Leo avea un cerc larg deprieteni, [i totu[i p`stra \ntotdeauna distan]a, ca [i cumavea un secret de ascuns.

Dar, din punct de vedere fizic, era foarte seduc`tor. {iFrances \l prefera tuturor b`rba]ilor pe care \i cunoscuse,f`r` \ndoial` pentru c` rela]iile lor erau \nc` foartediscrete. Dar simplul contact al mâinilor o \nfiora. {i nucuno[tea o mai mare pl`cere decât s` danseze \n bra]elesale.

Se va transforma rela]ia lor \ntr-o pasiune devoratoare?Dar, \n converva]iile telefonice cu cei de la ferm`,povestea doar c` nu se mai vedea cu Gerald, c` acunoscut al]i oameni.

Totu[i, mama ei nu era foarte lini[tit`. Arthur o vizitase[i-i vorbise despre scrisorile lui, care r`m`seser` f`r`r`spuns.

- {i dac` Gerald nu te mai invit` \n ora[, ar trebui s`mai a[tep]i un pic, \nainte s` iei o decizie \n privin]a luiArthur, \i spuse mama ei, pe un ton plâng`re]. {tii c` areo situa]ie bun`.

- {i eu am, dar nu-mi place Arthur, r`spunse Frances.- Dar nu dragostea este totul \n via]`.- Este adev`rat, admise Frances.Ce rost avea s` mai discute? Cum s`-i explice c` o

c`s`torie nu mai avea aceea[i semnifica]ie ca pe vremuri?

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 89

Frances vroia s` cunoasc` dragostea [i, pân` \n acelmoment, nu iubea pe nimeni, chiar dac` se sim]ea foarteatras` de Leo.

|n momentul când va renun]a la rezerva sa, când se vaar`ta mai vulnerabil, era sigur` c` se va \ndr`gosti imediatde el.

Gerald \[i f`cea apari]ia din ce \n ce mai rar, nu maitrecea nici m`car pentru o cea[c` de cafea. Uneori, cândaranja obiectele pe rafturi, venea s` mai schimbe câtevacuvinte cu ea.

- Devii din ce \n ce mai frumoas`, \i spusese ultimaoar`, [i ea izbucnise \n râs.

- F`r` \ndoial`, \mi prie[te climatul...Expozi]ia de pictur` fusese deja vernisat` \n galerie, [i

Frances decisese s` arunce un ochi \nainte de a fi \nchis`.Pe u[` se putea citi: „Expozi]ia de pictur` a artisteiFlorence Pizer“, aceast` mam` de familie care \[i g`sisevoca]ia dup` ce-[i crescuse copiii.

Profitând de un moment mai liber din magazin,Florence se strecur` \n galerie. Tablourile erau expuse laparter, [i unele aveau deja men]ionate mesajul „vândut“!Bravo, Florence! se gândi Frances. Leo \i spusese c` sebucura de succes.

Mai era un cuplu de vizitatori, [i Frances r`masenemi[cat`, un moment, privind tabloul unui mot`nel cuochii mov. „|mi place mult tabloul `sta. A[ putea s`-lcump`r“, \[i spuse ea.

|n acel moment, Gerald \i puse mâna pe um`r.

90 JUDITH SMITH

- O! M-ai speriat! Nu ]i se pare dr`gu] tabloul?- Ba da, recunoscu el. |l cau]i pe Leo?- Nu, privesc tablourile.- Pentru c` nu este aici. Se \ntoarce mâine.- Da, [tiu.|[i continu` plimbarea prin expozi]ie cu Gerald,

vorbind despre artist`.- Frecventa un cerc de pictur` pentru a-[i umple

timpul, [i a descoperit c` avea talent. Simplu.- Ce bine ar fi fost dac` tat`l meu nu [i-ar fi dat seama

niciodat` c` este un artist…spuse ea \ncet.- De ce spui asta?- Dac` n-ar fi sim]it nevoia de a picta, nu ne-ar fi

p`r`sit [i poate n-ar fi murit...Chiar dac` ar fi fost ungeniu, a[ fi preferat s`-l [tiu fericit.

- {i tu? E[ti fericit`?- Da, r`spunse ea f`r` ezit`ri. Foarte fericit`!- Eram sigur. Ascult`, dac` te-a[ invita la o cafea?- Mul]umesc, dar trebuie s` m` \ntorc.- Sunt convins c` unchiul t`u se poate lipsi de tine

pentru zece minute.Era pe punctul s`-l refuze, dar nu vroia s`-l jigneasc`

pe Gerald.- De acord. S` mai arunc o privire [i m` \ntorc.|l reg`si pe Gerald \n biroul s`u. Singura [i unica oar`

când mai fusese acolo, a fost \n ziua \n care sp`rsesevaza.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 91

- Am v`zut c` ave]i o nou` vaz`, remarc` ea. Tot o imita]ie?- D a .- {tii c` \nc` mai am co[maruri? relu` ea, râzând.Gerald ignor` gluma.Un tân`r intr` cu dou` ce[ti de cafea pe o tav`, [i-i

surâse lui Frances.- Mul]umesc, asta-i tot, r`spunse sec, Gerald.Cât era de nesociabil! se gândi ea. Lu` o cea[c` [i se

servi cu lapte [i zah`r.-S-ar spune c` ceva te-a contraria. Sper c` nu eu...Nu surâdea, r`m`sese a[ezat, cu cea[ca \n mân`, [i cu

privirea \ntunecat`. |n cele din urm`, o \ntreb`:- Suntem prieteni, nu?- Da . . .- |]i mai aduci aminte ce ]i-am spus \n leg`tur` cu

Judith?- Da, [i?- Ei bine, nu s-a schimbat nimic, afirm` el, brusc.- Nu…nu te \n]eleg. Vrei s` spui c` Leo [i Judith se

vor c`s`tori?Gerald p`rea jenat. |[i plimb` mâna \n jurul gâtului, ca

[i cum gulerul era prea strâns.- Da, \ntr-una din zilele astea, spuse el \n cele din

urm`.- Atunci \nseamn` c` este foarte tolerant`, spuse

domol Frances, pentru c` Leo a petrecut mult timp cumine \n ultimele s`pt`mâni.

92 JUDITH SMITH

- Da, [tiu…[i [tiu [i de ce…- A, da?Oricum, vroia s` aud` continuarea, a[a c` era mai bine

s` ia totul cât mai calm cu putin]`.- Evident c` te iube[te, continu` Gerald. E[ti o fat`

fermec`toare [i-i face pl`cere s` ie[i]i \mpreun`…dar astaface parte din afaceri, pentru el.

- Afaceri?Gerald se aplec` spre ea, ca [i cum urma s`-i spun` un

secret.- Vrea s` pun` mâna pe magazinul de artizanat, [i are

nevoie de semn`tura unchiului t`u.- Dar, de ce? Pl`tim chirie!- Nu mai e ca pe vremuri, când puteai s`-i arunci \n

strad` pe chiria[i. {i, \n plus, ar trebui s` a[tepte câ]ivaani, iar el vrea magazinul acum.

- Dar \n ce scop?- Pentru a-[i m`ri galeria, presupun.Unchiul Ted spusese c` Leo \l ajut` la magazin, dar c`

nu \ncerca s`-l \nchid`. Gerald presupunea c` Leo vroias`-[i m`reasc` galeria. Unde era adev`rul?

- De ce \mi poveste[ti toate astea? \l \ntreb` ea, cubrutalitate.

- Pentru c` ]in mult la tine.- Mul]umesc, murmur` ea ironic, \n timp ce el

continu`:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 93

- Ar putea fi o supozi]ie corect`. Leo nu vrea s`-lafecteze pe plan financiar pe b`trânul Ted, iat` de ce\ncearc` s` te atrag` de partea lui. Din p`cate, tu ieilucrurile mult mai \n serios.

Ce [tia el? Leo nu era genul care s` vorbeasc` oricuidespre via]a sa particular`, cu atât mai pu]in lui Gerald.

- {tii, continu` el, \nainte de orice, este un om deafaceri. Nu cunosc pe nimeni pe care s`-l respect maimult. Un tip formidabil. Dac` a[ avea cea mai mic`problem`, [tiu c` m-ar ajuta. {i cu toate astea, n-am nicicea mai mic` a[teptare \n ceea ce prive[te sensibilitatealui. De când ne cunoa[tem, nu l-am v`zu niciodat` s`ac]ioneze \nainte de a face cele mai minu]ioase calcule.

Gerald era, de fapt, pe cale de a-i demonstra c` Leo eraun om rece [i nemilos. |n primele zile de la sosirea ei aici,ar fi fost perfect de acord cu aceast` judecat`, dar acumera imposibil de acceptat.

- {i o groaz` de femei se \nvârtesc \n jurul lui,Frances, \i spuse Gerald cu o voce mohorât`. Nu e nevoies`-]i precizez c` sunt unele care chiar se târ`sc lapicioarele lui. Dar el [tie totdeauna exact ceea ce face.

Asta era tot ce avea s`-i spun`. Ar`ta atât de jalnic [i depr`bu[it, pe scaunu s`u, \n spatele ce[tii de cafea r`cit`.

- Pot s`-l \ntreb despre povestea cu magazinul?- Dac` o faci, se va sup`ra pe mine, r`spunse Gerald, ca

[i cum ar fi regretat m`rturisirile f`cute. De ce nu vorbe[timai bine cu unchiul t`u, [i s` nu m` amesteci pe mine?

94 JUDITH SMITH

- Da, a[a m` gândeam [i eu, spuse Frances.De ce s` vorbeasc` despre indiscre]iile lui Gerald? De

ce s`-l pun` \ntr-o situa]ie jenant`? De ce s` ri[te s`-l fac`s`-[i piard` slujba?

Totu[i, nu fu nevoit` s`-[i \ntrebe unchiul: chiar\nainte de ora de \nchidere a magazinului, unreprezentant veni s`-i propun` o serie splendid` deproduse de ol`rit. Dup` atitudinea unchiului s`u, \[i d`duseama c` nu avea nici cea mai mic` inten]ie s`abandoneze afacerea. F`cea previziuni pentru vânz`rilepe anul urm`tor [i \ncheiar` un contract, urmând calivrarea s` se efectueze \n toamn`.

Mai târziu, \n timpul cinei, \i vorbi despre expozi]ia depictur`.

- Nu sunt foarte scumpe tablourile, spuse. Mai alesunul, cu un motan, pe care mi-ar pl`cea s`-l cump`r.Te-a[ ruga s` te duci s`-l vezi, [i s`-mi spui ce crezi.

Unchiul Ted \i promise.- Cât de mult spa]iu are \n galerie! Nu par s` fie foarte

strâmtora]i...\ncepu ea.- Da, a[a este, admise unchiul Ted.- Ar putea oare s` ne acorde mai mult spa]iu,

continu` ea zâmbind, pentru toat` marfa pe care o avem\n stoc…

- O, [tii…cred c` are nevoie de tot spa]iul de caredispune. {i, \n plus, Leo consider` c` \mp`r]irea esteechitabil`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 95

Se lini[ti. Nu se punea problema s` se l`rgeasc` galeria[i s` fie afectat magazinul, altfel unchiul Ted n-ar fi fostatât de calm. A[adar, Gerald se \n[elase.

Nu c-ar fi min]it inten]ionat, dar se \n[elase \n privin]ainten]iilor lui Leo. Avea chef s`-i spun`:

„|l cunosc pe Leo mai bine ca oricine. Nu este mereuatât de rece [i de calculat, [i nu cred c`-l interesez doarpentru bani „.

{tia asta din modul \n care o privea [i o atingea. Era,bine\n]eles, \ntotdeauna foarte rezervat, dar, de treis`pt`mâni, nu fuseser` niciodat` cu adev`rat singuri,decât atunci, \n ma[in`. Iar mâine sear`...

- De ce nu m`nânci? o \ntreb` unchiul Ted.- M` gândeam la acel tablou...Mâine sear` urma s` ia cina la Leo acas`. Nu mai fusese

niciodat` la el...Vor fi singuri, f`r` \ndoial`...|i va facepoate, avansuri...

|n astfel de situa]ii, [tiuse mereu s`-[i p`streze capullimpede. Iar Leo era prea rafinat pentru a o for]a. Dar,dup` cele spuse de Gerald, avea o nevoie aproapeprimar` de a afla dac` Leo era capabil s` se piard` cufirea, m`car pentru o clip`.

Poate c` vroia s`-[i probeze c` \nsemna ceva pentru el,s`-l oblige s` accepte c` avea enorm nevoie de ea, s`-loblige s`-i spun`: „Nu pot s` tr`iesc f`r` tine, te iubesc!“.

96 JUDITH SMITH

Capitolul 6

Frances se sim]ea u[urat`. Hot`râse ce atitudine s`adopte \n seara urm`toare. Chiar dac` nu l`sase s` sevad`, declara]iile lui Gerald o afectaser`.

{tia c` Leo dorea s` o vad`. |i pl`cea compania ei.Tebuia, deci, s` fie mai inaccesibil`, s`-l fac` s` a[tepte.Altfel, ar considera-o o prad` u[oar`…dar, la urmaurmelor, putea fi amuzant s` flirteze un pic, nu?

Se preg`ti cu mare grij`, pentru c` trebuia s` fieirezistibil`. Alese o rochie vaporoas`, ca [i cum s-ar fi duss` danseze: la baza gâtului \ncre]it`, cu mânecile bufante,\ntr-un degrade de tonuri pastel, care-i scoteau \neviden]` frumo[ii ochi verzi. Era cea mai romantic` ]inut`pe care o avea.

|[i perie \ndelung p`rul, [i, dup` ce se parfum` u[or,zâmbi imaginii care o privea din oglind`. Cine ar fi crezut

c` \ntr-o zi se va farda \n felul `sta pentru a seduce unb`rbat? Nu, vroia doar s`-l determine s` recunoasc` faptulc` reprezenta ceva pentru el.

- E[ti \ncânt`toare, micu]a mea, o compliment`unchiul Ted.

|i vorbea ca tat`l ei vitreg. Frances era obi[nuit` s` fieadmirat` de b`rba]i. Doar t`cerea tat`lui ei, dup` ce aplecat, o r`nise profund.

- |mi place mult rochia ta! spuse Leo, când veni s-o ia.- {i mie, de aceea mi-am pus-o, spuse ea, vesel.Râse, p`rând fericit c` o vedea, [i, o dat` \n plus, \l g`si

extrem de seduc`tor.Existaser`, bine\n]eles, alte femei \n via]a lui, nu avea

nevoie pentru asta de confiden]ele lui Gerald. Poate chiardintre persoanele pe care i le prezentase...dar Judith? Ceera \ntre ei? {i dac` s-ar amuza s`-l \ntrebe acum? Darchiar vroia s` afle care-i sunt inten]iile?

Se sim]ea bine \n ma[in`. Erau \mpreun`, la ad`postde lumea exterioar`. Leo se \ntorsese de la Roma. Francesvizitase mai de mult ora[ul, cu un grup organizat; \[icomparar` impresiile. Apoi vorbir` despre magazin, [iFrances men]ion` comenzile pe care unchiul s`u lef`cuse pentru anul urm`tor, dar el nu spuse nimic care s`pun` sub semnul \ntreb`rii proiectele din anul \n curs.

Drumul care ducea spre insul` urma meandrele râului,umflat de apele ploilor. Garajul, construit sus, pe mal, era unfost grajd amenajat [i, la primul etaj, luminile erau aprinse.

98 JUDITH SMITH

- Cine locuie[te acolo? \ntreb` Frances.- Un cuplu de paznici. Vino repede!|ncepea din nou s` plou`. Alergar` pân` la pode]ul de

lemn \ncadrat de s`lcii plâng`toare, din care o mare parteerau inundate, apoi o luar` pe c`rarea care traversa omic` p`durice. |n spate se \ntindea o peluz` larg`, cu ronduride flori, [i, \n spate, se ridica conacul familiei Alridge.

Era o cl`dire impozant` din secolul al XVIII-lea, cu treietaje, destul de elegant, [i Frances era ner`bd`toare s`-idescopere interiorul. R`mase nemi[cat` sub portic, \ntimp ce Leo deschidea [i dezactiva sistemul de alarm`.

Intrând \n hol, descoperi o scar` mare. Un tapet verdebronz acoperea podeaua [i treptele. Pere]ii [i lambriurileerau vospi]i \n alb, iar por]ile \n maron glacé. Peste tot,privirea \ntâlnea tablouri. Pentru c` \ncepea s` se\ntunece, Leo aprinse luminile. Totul p`rea atât delini[tit!

|[i scoase paltonul.- Scuz`-m`, spuse el. Nu am personal, pentru

moment.- Ce cas` mare pentru o singur` persoan`!- Nu, \mi serve[te de vitrin`. Vând la fel de multe

tablouri aici, ca la galerie, asta-i tot.P`cat, \[i spuse Frances, pentru c` era atât de frumos

decorat`, \ncât te \mbia s` locuie[ti aici.|n salon, admir` oglinzile, covorul persan, [i

canapeaua larg` [i modern`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 99

Tapiserii lungi fuseser` alese cu grij` pentru a pune \nvaloare motivele covorului persan, [i Frances se \ntreb`dac` acestea fuseser` create de casa Sholto, poate chiarde c`tre Judith…

Era u[or s` ]i-o imaginezi pe Judith \n acest decor, \ncalitate de st`pân` gra]ioas` a casei. Totul era aici atâtbine ales, atât de c`lduros! |ncerc` s` nu se maigândeasc` la toate femeile, care, poate, s-au perindat prinaceste \nc`peri. Se a[ez` comod \nt-un fotoliu, pentru asavura un sherry, \n timp ce Leo d`dea un telefon. Revenipeste cinci minute, [i se scuz`:

- |mi pare r`u! Afacerile...- Dar, te rog...Trebuia s`-i dea crezare? Camera o dusese imediat cu

gândul la Judith, la râsul [i la manierele sale elegante.Acum, era sigur`; locul `sta constituia cadrul ideal pentruaceast` femeie.

|n compara]ie cu salonul, sufrageria era mic`, [i maidegrab` intim`. Focul ardea \n [emineu. Tacâmurilepentru dou` persoane erau aranjate, iar mâncarea era]inut` la cald pe o m`su]` cu rotile. {i aici, tapiseria p`reac` provine de la Sholto.

Leo aprinse lumân`rile, [i Frances exclam`zâmbitoare:

- Ca \ntr-un basm; c`l`torul obosit intr` pentru a sead`posti de furtun`, [i totul este preg`tit pentru a-l primi,aranjat de mâini invizibile.

100 JUDITH SMITH

- Mereu a fost a[a, spuse Leo.Cina era alc`tuit` din carne de vit` la gr`tar, cu legume

[i vin ro[u. A urmat apoi un platou de brânzeturi [i fructe.La lumina focului [i a lumân`ilor, cina fu delicioas`.

Frances fu cea care anim` conversa]ia. Leo o \ntreb`despre via]a ei \n Yorkshire, [i ea-i povesti o sumedeniede anecdote amuzante despre obiceiurile, prietenii [imomentele pl`cute petrecute acolo.

- Dar acum r`mâi aici? \ntreb` el.Lui Frances i se p`ru c` sesizeaz` o umbr` de nelini[te

\n vocea lui.- Cred c` da.- Foarte bine! o aprob` el.- Crezi ?|l privi cu chii ei mari [i verzi, [i cu inima b`tându-i. |i

va spune oare de ce vroia ca ea s` r`mân`? |n loc de asta,\i propuse zâmbind:

- Mergem s` bem cafeaua \n salon?- Cu pl`cere.A[ez` pe m`su]` tava cu ce[tile [i paharele de coniac,

[i se a[ezar` comod pentru a continua discu]ia. Maiapropia]i, vorbeau pe un ton sc`zut. Aplecându-se s-oserveasc`, o atinse u[or, [i Frances sim]i cum o trec fiorii.

Vorbir` despre unul din tablourile din salon, dar\ntr-un mod superficial, pentru c` nici unul nu-l privea cuaten]ie. Se priveau \n ochi [i Frances sim]ea cum i se puneun nod \n gât.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 101

- E[ti foarte frumoas`! remarc` Leo, deodat`.- Mi se spune asta, de obicei, murmur` ea.Nu era prima oar` când auzea acest compliment, dar

era profund mi[cat`.- Pentru c` a[a este, r`spunse el.|i \ntâlni privirea, mai albastr` ca cerul [i plin` de

dorin]`. |nchise ochii [i sim]i buzele lui unindu-se cu alesale, o gur` lacom`, care o umplea de pl`cere. Urmar`apoi s`rut`ri pe gât, pe pielea fierbinte, [i \ntregul ei corpfrem`ta ca un foc puternic, care aprinde ferigile \ntr-o zide var`.

|n acel moment \i auzi vocea, ca [i cum ar fi venit dedeparte, cuvinte dulci care p`reau c` se apropie \ncetulcu \ncetul de ea.

- {tii ce urmeaz` s` faci?Avea o voce mângâietoare, amuzat`, poate? Deschise

ochii, [i, brusc, focul se stinse. „Eu, nu, \[i spuse ea, dartu, da. S-a \ntâmplat ceva cu mine de data asta, cred c` am\nnebunit“.

Se ridic` brusc, [i se \ndep`rt`. |[i duse mâna la sâni,ca [i cum \ncerca s`-i protejeze de privirea lui.

- Am avut impresia c` nu mai [tiai…\ncepu el.Frances nu putea s`-l priveasc` \i ochi. De-abia se

atinsese de paharul ei, dar el \ncerca s`-i explice c` eradin cauza vinului [i a coniacului. Dac` ar fi fost adev`rat!Dar nu, prezen]a lui o f`cuse s`-[i piard` capul.

102 JUDITH SMITH

|n]elegea totul, acum. Gerald avea dreptate. Leoc`utase s`-i trezeasc` dorin]a, care nu avea nimic de-a facecu sentimentul dragostei. Pentru el, nu era decât o alt`fat`. Unchiul Ted ie[ise din joc dar, \n acest moment, ar fiputut fi surprins de atitudinea lui Frances. Leo,dimpotriv`, [tiuse s` se st`pâneasc` [i s` se comporte caun gentelman.

|i turn` lui Frances o alt` cea[c` de cafea. Credea, f`r`\ndoial`, c` se l`sa \ntotdeauna dus` de val dup` dou`\nghi]ituri de alcool.

- }i-e mai bine? \ntreb` el, atent, \ntinzându-i cea[ca.- Mul]umesc!F`r` s` mai a[tepte, lu` o \nghi]itur` atât de fierbinte,

\ncât \i d`dur` lacrimile.- Nu te sup`ra, spuse el.Era, cu siguran]`, un sfat bun, [i pe viitor se va str`dui

s`-l urmeze. Nu mai vroia s` aud` niciodat` vorbindu-sedespre acest b`rbat.

- Cred c` a[ vrea s` m` \ntorc, [opti ea.Leo se ridic` imediat, ca [i cum se gr`bea s` o vad`

plecând. Nu o umilise destul? Atunci, strig`:- Nu-mi place deloc de tine! Am venit doar pentru

a-l face pe unchiul Ted s` cread` c` ne \n]elegem bine.Cuvintele avur` acelea[i efect ca o cea[c` de cafea \n

plin` figur`, [i Frances \[i d`du repede seama c` reu[ises`-l ating`. Fa]a i se crispase, dar \[i reveni foarterepede:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 103

- Ei bine, e[ti o nepoat` foarte ascult`toare.- |mi pare r`u pentru toate eforturile pe care le-ai

f`cut. |]i mul]umesc pentru cin`, ad`ug` ea, mecanic.- A compensat o parte din eforturile tale …Se duse s`-i aduc` paltonul. Se gândi, atunci, c` n-ar fi

trebuit s`-i spun` vorbele alea. Chiar dac` pe jum`tatesincer`, reac]ia ei fusese stupid`. Nu se punea, \ns`,problema s`-[i cear` scuze. N-o va mai invita niciodat` \nora[, [i a[a va sc`pa, \n sfâr[it, de el.

Lu` paltonul, [i se \mbr`c` singur`. Ploua \nc`. F`r` s`schimbe vreun cuvânt, ajunser` la ma[in`, [i Leo deschiseimediat radioul pentru a umple, parc`, t`cerea aproapetangibil` care \i desp`r]ea.

Când ajunser` \n fa]a galeriei, Frances era \ncontinuare la fel de furioas`, [i, \n plus, o scârbea \ntreagasear`. O \nso]i pân` la u[`. Frances se mul]umi s`-i urezenoapte bun`.

- Te descurci? o \ntreb`.- Sigur c` da!Dup` ce u[a se \nchise \n spatele ei, \ncepu s` tremure,

cu pumnii strân[i, a[teptând s`-i aud` ma[ina plecând.Nu era foarte târziu, [i se temea c` unchiul Ted era \nc`treaz.

Seara fusese catastrofal`, mai ales ultima jum`tate deor`. Mai \ntâi, se pusese \ntr-o situa]ie ridicol`, apoi secomportase ca un copil r`sf`]at.

104 JUDITH SMITH

Pentru prima oar` de când sosise, \[i dorea s` se\ntoarc` \n Yorkshire, dar \i pl`cea ce f`cea, [i unchiul Tedavea nevoie de ea.

|n plus, nu se punea problema s` plece pentru c`se \n[elase \n privin]a sentimentelor lui Leo. |n oricecaz, Gerald avea dreptate. Fiecare emo]ie eracalculat`. Era incapabil s`-[i exprime spontan \ntregulelan al inimii.

|[i scoase, \ncet, frumoasa ei rochie romantic`. Cefiasco! Ea, care nu mai plânsese de la moartea tat`lui ei,sim]ea cum lacrimile i se scurgeau pe obraji. Dar de ce eraatât de cople[it`?

Pentru c` iubea un b`rbat pe care ea \l crease, buc`]ic`cu buc`]ic`. Adev`ratul Leo era cel despre care \i vorbiseGerald. F`r` zgomote sau sughi]uri, continu` \n t`cereanop]ii s`-[i plâng` visul spulberat.

A doua zi se trezi devreme. Nu dormise foarte bine.Trebuia s` se fac` util` \n aceast` diminea]`. {tersepraful \n salon [i cur`]` legumele pentru cin` [i, cândunchiul s`u cobor\, era deja preg`tit`, machiat`, [i citisejum`tate din ziar.

- La ce or` te-ai trezit?- |n zori, r`spunse ea, zâmbind.De fapt, abia dac` dormise vreo dou` ore. |n timp ce-i

servea ceaiul, sim]ea c` unchiul o studia.- E totul \n regul`? o \ntreb`, la fel ca Leo seara

trecut`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 105

- Sigur c` da!- Nu prea pare.|n orice caz, mai devreme sau mai târziu va afla

adev`rul, \[i spuse ea. Lu` o \nghi]itur` de ceai pentru acâ[tiga un pic de timp de gândire, [i spuse, pe un tonu[or indiferent:

- Cred c` de azi \nainte n-o s` m` mai v`d a[a de descu Leo.

- Da? De ce?- Am avut o mic` discu]ie, ieri sear`. |n cele din urm`,

n-avem mare lucru \n comun. Asta-i tot.Se ridic` [i se \ndrept` spre buc`t`rie. Pentru unchiul

s`u, era clar c` Leo \i f`cuse avansuri.- {tii, sunt de p`rere c` trebuie s`-]i alegi singur`

prietenii. Poate c` Leo are un pic prea mult` experien]`pentru tine.

Pentru o clip`, fu tentat` s`-i r`spund` c` nu mai este uncopil. Se ab]inu \ns`. Venise aici s` aib` grij` de unchiul ei[i, \n acest moment, acesta p`rea c` poart` pe umeri \ntreagalume. Reveni [i se a[ez` lâng` el, explicându-i calm:

- Te rog s` nu te \ngrijorezi. S` [tii c` n-a f`cut nici ungest deplasat asear`. I-am spus doar c` nu-l plac.

Dar pentru c` vroia s` afle mai multe, continu`:- Am \n]eles c` este personal interesat de magazinul

de artizanat. Este adev`rat?- A[ putea s` dau faliment mâine diminea]`, spuse

calm unchiul Ted.

106 JUDITH SMITH

- Dar cum? exclam` ea, nelini[tit`.- |i datorez foarte mul]i bani...Frances ar fi trebuit s` se uite \n registrul contabil, \n

loc s` se dedice \n totalitate vânz`rii [i menajului, pentruc` asta era adev`rata ei meserie.

- De ce nu mi-ai spus nimic? \l \ntreb` ea.- Da, poate ar fi trebuit, dar nu mi s-a p`rut necesar.

{i apoi, lucrurile s-au aranjat, mul]umit` lui Leo.- Doar pe plan financiar?- Adic`... de]ine toate ac]iunile. Ar putea decide totul,

dac` ar vrea.Gerald \i vorbise despre anumite acte pe care unchiul

s`u le-ar fi semnat, dar niciodat` nu [i-ar fi \nchipuit c`unchiul Ted era complet la mâna lui.

- M-am gândit \ntotdeauna la tine pentru acestmagazin, continu` el, [i credeam c`, dac` te \ntâlne[ti cuLeo, departe de mama ta [i de toate prejudec`]ile ei, aiputea s` lucrezi cu el.

- Sau pentru el… murmur` Frances.Unchiul \n]elese gre[it, pentru c` \ncepu s` se agite.- Vrei s` te \ntorci acas`, acum, când ai aflat adev`rul?- Vrei s` spui c` acum apar]inem cu totul lui Leo

Alridge?Unchiul Ted p`rea cople[it, dar Frances [tia c` se

comportase \ntotdeauna onorabil, respectându-[iprincipiile. Nu putea suporta s`-l vad` \n aceast` stare [ideclar`, pe un ton pe care \l vroia \ncurajator:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 107

- Haide, c` doar n-o s` ne \mping` la faliment! |norice caz, nu atât timp cât eu m` voi opune!

- Nu, bine\n]eles, dar totul ar fi fost mai u[or dac`v-a]i fi \n]eles bine...

- Haide, termin` de mâncat, [i apoi, dac`-]i facepl`cere, o s` m` duc [i s` m` scuz pentrucomportamentul meu. A crezut, oricum, c` am ac]ionatsub influen]a coniacului.

Unchiul Ted o privi recunosc`tor. Frances \l b`tu u[orpe spate, zâmbind:

- |n realitate, eram treaz`, iar Leo s-a comportat ca unadev`rat gentelman, cel pu]in asta pot s` afirm.

- Dar ce e r`u \n asta?- Nimic, bine\n]eles. Dar nu-mi place, asta-i tot. Dar,

dac` va trebui, voi lucra pentru el, pentru magazinulnostru, [i apoi, nu putem s`-i l`s`m balt` pe ac]ionari,chiar dac`, de fapt, nu e decât unul.

Unchiul o recompens` cu un surâs larg. Frances se\ntreba cum \[i va g`si cuvintele pentru a-i cere scuze luiLeo: [i-ar da seama imediat c` unchiul s`u a pus-o lacurent cu situa]ia. Un moment, se gândi chiar s`-l sune,pentru a evita o \ntâlnire, dar \n acest caz, \n biroul s`us-ar fi putut afla mai multe persoane. Era mai bine s`fixeze o \ntâlnire...

A[tept` ca Leo s`-[i parcheze ma[ina, sun` la galerie [iceru s` vorbeasc` cu domnul Alridge. I se f`cu leg`tura.Vocea \i era atât de \ncordat`, \ncât nici Gerald n-ar firecunoscut-o.

108 JUDITH SMITH

- Alo, Leo Alridge la telefon, spuse el.- ~`...sunt Frances...putem s` ne vedem pentru

câteva minute?- Da, sigur.Nu p`rea nici surprins, [i nici intrigat.- Atunci, sosesc.|i ie[i \n \ntâmpinare la intrarea \n galerie, [i o conduse

\ntr-o \nc`pere plin` de antichit`]i, unde domnea oatmosfer` ap`s`toare. |i oferi un scaun, [i se sprijini debirou, ca [i cum inten]iona s` aib` o conversa]ie de scurt`durat`.

- Prespun c` unchiul t`u ]i-a explicat de ce dorea s`existe un anumit nivel de \n]elegere \ntre noi.

Frances sim]i c` ro[e[te. Orice \ncercare de justificaredevenea inutil`.

- Mi-a spus c` l-ai putea determina s` dea faliment,spuse ea.

- {tie c` n-o voi face.- Mul]umesc.- Nu-mi mul]umi. Nu pierd nimic ajutându-l pe Ted.- Sunt sigur`, nu se putu ea ab]ine s` r`spund`.Aceea[i impulsivitate, acela[i mod de a vorbi f`r` s`

gândeasc`, care o punea \n situa]ii imposibile!- |mi pare r`u, continu` ea. Iart`-m` pentru asear`.

N-ar fi trebuit s` spun acele vorbe.- Nu te mai gândi. Ted vrea s` ne vad` asocia]i [i sunt

convins c` este posibil. Sentimentele personale nu au cec`uta \n afaceri.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 109

Era pu]in probabil ca Leo s` o aprecieze \n afaceri.- De ce m` invitai s` ie[im? \l \ntreb` ea.Surâse, uimit, dar privirea sa r`mânea de ghea]`.- Pentru c` e[ti decorativ`, spuse el, [i...amuzant`...- Atunci, nici tu nu m` placi! exclam` ea, devenind,

dintr-odat`, rigid`, \n scaunul pe care st`tea.- Ca s` fiu sincer, micu]a mea, nu mi-a trecut

niciodat` prin cap.Voise s` afle adev`rul, [i acum \l aflase!- Despre asta nu m` \ndoiam, replic` ea. Ei bine, la

revedere!|n momentul \n care se preg`tea s` ias`, Leo \i aminti:- Nu-l tulbura prea tare pe Ted. Nu e \n forma sa cea

mai bun`.Frances se \ntoarse imediat, nelini[tit`:- Nu este bolnav, nu?- Cred doar c` are nevoie de odihn`. A muncit prea

mult \n ultimul timp.Pentru Frances a fost o u[urare enorm`, pentru c`,

dac` era vorba doar de asta, putea s`-i fie de ajutor. Darce-l preocupa pe Leo, atunci ? Banii pe care \i investise \nafacere sau s`n`tatea omului la care ]inea? Poate c` era,totu[i, capabil de sentimente, din când \n când...

- O s` \ncerc s`-l conving s`-i ia concediu, promiseea. O s` m` ocup eu de magzin. Ai accepta s`-mi daisfaturi, dac` va fi nevoie?

110 JUDITH SMITH

- Bine\n]eles, este \n interesul meu.|n acel moment se auzi telefonul sunând, [i Leo se

duse s` r`spund`. Dup` tonul vocii, \[i d`du seama c`vorbea cu o femeie. De-abia scotea câteva cuvinte, ca deobicei, dar era vorba de o \ntâlnire pentru acea sear`. Nuputea fi decât Judith. Dup` ce termin` de vorbit latelefon, se \ntoarse spre Frances:

- Da, cred c` ar trebui s`-l convingi pe Ted s`-[i iacâteva zile de concediu. |n afar` de scurtele vizite pe carevi le-a f`cut de Cr`ciun, nu s-a mai odihnit cu adev`rat deani de zile.

- Persoana care-i f`cea menajul are acum o mic`pensiune \n apropiere de Brighton.

- Perfect!- Dar crezi c` o s` m` pot descurca de una singur`?- Sunt sigur.|n timp ce ie[ea, se \ntâlni cu Gerald. Ceva din

privirea sa \i confirma presupunerea. Judith era cea care\l sunase.

- Totul e bine? \ntreb` el.Ce ciudat: toat` lumea \i punea aceea[i \ntrebare \n

diminea]a asta.- Sigur! r`spunse ea, dup` care ad`ug`, pe un ton

sc`zut : „Te-ai \n[elat, nu are de gând s` \nchid`magazinul. |n orice caz, nu te \ngrijora, nu i-am pomenitde conversa]ia noastr`“.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 111

- Mul]umesc! murmur` el.- |n ce prive[te restul....ai avut dreptate, spuse ea, cu

un zâmbet larg.Se \ntoarse \n magazin. Trebuia, \nainte de orice, s`-l

conving` pe unchiul Ted s`-[i ia concediu, [i apoi, s` secufunde \n munc`, pentru a nu mai avea timp s` segândsc` la Leo [i la Judith.

Conversa]ia telefonic` o r`nise, trebuia s`recunoasc`,... dar de ce? Nu ]inea la Leo, [i totu[i, odurea s` [i-o \nchipuie pe Judith \n bra]ele lui. Sim]i odurere stranie, ca o mu[c`tur`. Suferea oare pentru c` erageloas`?

112 JUDITH SMITH

Capitolul 7

Unchiul Ted invoc` tot felul de motive care ar fi putut\mpiedica planurile de vacan]`. Argumentul s`u principalera c` Frances nu putea s` se descurce, deocamdat`, deuna singu`.

- Pot s`-i cer oricând ajutor lui Leo, \i propunea ea,nu foarte entuzismat`.

|n realitate, [tia c` nu ar face-o decât \n caz de extrem`urgen]`.

Dar era absolut necesar ca unchiul Ted s` plece \nconcediu. |ncepu s`-i fac` bagajele, chiar dac` el nuacceptase \nc`, dar se dovedi atât de conving`toare \ncât,\n cele din urm`, decise s`-[i petreac` câteva zile laBrighton. Aerul m`rii [i odihna \i vor face bine.

Frances o sun` pe doamna Mizon pentru a re]ine ocamer` pentru dou` s`pt`mâni, \ncepând chiar de a douazi. B`trâna doamn` [i sora ei p`reau \ncântate s`-l revad`pe domnul Reynolds.

Ultima sear` cu unchiul Ted fu consacrat` afacerii:Frances trebuia s` fie la curent cu tot ce ]inea decontabilitate [i de coresponden]`. Nu urma s` aib` def`cut nici o comand` important` \n absen]a unchiului,dar cuno[tea deja numele furnizorilor [i rolul pe care Leo\l juca \n finan]area magazinului.

Mai mult ca niciodat`, era hot`rât` s` fac` totul pentrua reu[i. Cu un pic de ini]iativ`, de fler [i multe eforturi, vareu[i \ntr-o zi s`-i \napoieze lui Leo to]i banii. Atunci, va fio zi mare.

Dar, din momentul \n care fu singur` \n \nc`pere,redeveni din nou foarte trist`. Leo [i Judith f`ceau partedin aceea[i lume, [i era evident c` era so]ia ideal` pentruel. Dar dac` aceasta [i-ar pune \n cap s`-l conving` pe Leos` \nchid` magazinul? Nu, asta ar fi fost pu]in probabil.

Frances st`tea \ntins` pe patul s`u, \n \ntuneric, cuochii \nchi[i. Revedea camera lui Leo, \n cele mai micidetalii. Casa lui Judith era, probabil, la fel de splendid`, [ipoate chiar \n aceste clipe, erau \mpreun` doar ei doi.

F`r` s` [tie de ce, \ncepu s` [i-i imagineze apropiindu-seunul de altul, ca \ntr-un film derulat cu \ncetinitorul, [i,instinctiv, se \ncord` [i-[i ascunse capul \n pern`, ca [icum vroia s` se fereasc` de acest` viziune.

Reu[i \n cele din urm` s`-[i revin`, [i se \ntinse dinnou. Nu, nu era adev`rat! Totul era un produs alimagina]iei, oboselii [i muncii ei din ultimele dou`s`pt`mâni! Trebuia s` \nceteze s` se mai gândesc`, s`\ncerce s` se relaxeze [i s` adoarm`.

114 JUDITH SMITH

***

A doua zi diminea]`, era o zi superb`. Frances \i ur`drum bun unchiului s`u [i-l asigur` c` totul va fi bine. |norice caz, putea apela oricând, fie la el, fie la Leo.

Se \ntoarse \n magazin, debordând de energie.Munci mult, [i fu mai bucuroas` ca de obicei s` vad` c`

avea mul]i clien]i, datorit`, f`r` \ndoial`, timpului frumos.G`si totu[i un moment liber pentru a da câteva telefoane[i accept` o invita]ie nea[teptat` din partea unei doamnecare le furniza broderii. Vroia s` ias` cât mai des, mai alesc` unchiul Ted lipsea.

Dup`-amiaz`, u[a magazinului se deschise, [i ap`ru,nea[teptat, Judith Warring. Frances era ocupat` cu doiclien]i, \n timp ce un altul privea cu interes p`pu[ile carereprezentau „principalele personaje ale lui Shakespeare“.

Judith era foarte elegant`. P`rul blond \i str`lucea subp`l`ria neagr`, cu borurile ridicate, [i purta pantofi albi,un costum [i o c`ma[` de m`tase neagr`. Dintr-o dat`,Frances deveni con[tient` de particulele de praf carepluteau \n aer [i se sim]i jilav` [i lipicioas`. Avea p`rulciufulit pentru c` toat` ziua c`rase marf`, [i chiar mâinileputeau s` fie mai curate. Dumnezeu [tie cum ar`ta!

Continu` servirea clien]ilor, dup` ce-i surâse lui Juditha[a cum surâdea tuturor clien]ilor. Dar Judith nu-ir`spunse, reac]iona probabil \n acela[i stil ca Leo.

Frances se apropie \n cele din urm` [i o \ntreb`:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 115

- Pot s` te ajut?- Nu, nu cred, r`spunse Judith. Privesc, doar.O cercet` pe Frances din cap pân`-n picioare, a[a cum

f`cuse la teatru. Frances avea chef s`-i spun`:- E ]inuta de munc` [i n-am schimbat nimic de când

m-ai inspectat ultima oar`.Dar era imposibil, cu atâ]ia clien]i \n jur.- Aveam ceva timp de pierdut, [i magazina[ul `sta

este atât de amuzant!- E[ti foarte dr`gu]`! r`spunse Frances, politicos.- Cu adev`rat, uimitor, continu` Judith, cu vocea-i

t`r`g`nat`.Apoi zâmbi ca [i cum f`cuse o glum` bun`, dar Frances

[tia c`-[i b`tea joc de ea, [i c` Leo nu era str`in de aceast`atitudine.

Frances se \ndep`rt` repede, ca pentru a ascunde c` se\nro[ise, [i se ocup` de o alt` client`. Când, \n cele dinurm`, se \ntoarse, Judith disp`ruse.

Frances \nchise magazinul la ora obi[nuit`, dup` careurc` \n apartament [i se cufund` \ntr-o baie fierbinte.

Chiar \n aceste momente, bine\n]eles, sun` telefonul\n biroul de jos. Se \nveli \n grab` cu un prosop [i cobor\scara, s`rind câte patru trepte o dat`. Era unchiul Ted.C`l`torise bine [i se sim]ea foarte bine.

- Ce voce ciudat` ai, continu` el, ai r`cit?- Nu, dar s-ar putea. Tocmai f`ceam o baie.- O! |mi pare r`u. A fost totul bine?

116 JUDITH SMITH

- Da, foarte bine.- Atunci, o s` te sun mâine.- Nu [tiu dac` e nevoie.Dar unchiul Ted \nchisese deja.|nghi]i rapid dou` felii de pâine pr`jit` [i o ciorb` de

ro[ii, [i, \n timp ce-[i lua paltonul, chiar \nainte de a ie[i,cineva b`tu la u[a dinspre galerie.

Sim]i imediat cum se \ncordeaz` toat`, [i f`cu un eforts` mearg` s` deschid`. Cine putea s` fie?

- O, Gerald, spuse ea, din vârful buzelor.Sim]ise probabil c` era nervoas`, \n pofida zâmbetului

ei for]at.- Timpul frumos a fost favorabil afacerilor, observ`

ea. Mi-am câ[tigat pâinea pe merit, ast`zi.- Nu, nu… r`mâi acas` \n seara asta?- Acas`? Nu, nici gând. De fapt, tocmai m` preg`team

s` ies.- Unde?- S`-i fac o vizit` doamnei Aubrey, care ne lucreaz`

broderiile.Chiar dac` aprecia faptul c` Gerald era atent cu ea,

\ntreb`rile lui deveneau un pic prea insistente. P`rea, \norice caz, lini[tit.

- Vrei s` ne vedem duminic`? propuse el.- Foarte bine. La ce or`?Era decis` s` accepte toate invita]iile care i se f`ceau.

Atunci, de ce s`-l refuze?

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 117

- E bine la dou`?- Perfect.O s`rut` pe obraz, pentru c` ea \ntorsese capul v`zând

c` se \ndrepta spre gura ei.- A[ prefera s` nu mai folose[ti u[a asta, spuse ea, \mi

aduce aminte de vaz`…De fapt, \i amintea de Leo [i, \ndat` ce auzea pe cineva

cioc`nind la ea, devenea extrem de sensibil`.Gerald \i promise s` foloseasc` cealalt` u[` pe viitor.- Mul]umesc mult! spuse Frances, \n timp ce

\nchidea u[a.Acest b`iat i-ar fi pl`cut mamei sale, ca [i Arthur de

altfel; amândoi inspirau siguran]` [i, cum spuneproverbul, „E mai bine s` nu dai pas`rea din mân`, pe ceade pe gard“.

Frances petrecu o sear` foarte pl`cut` la June Aubrey,[i o invit` pe aceasta s` cineze la ea \n familie, s`pt`mânaurm`toare. Se \ntoarse acas` [i dormi dus`.

Zilele urm`toare, totul se petrecu foarte bine \nmagazin, pentru c` timpul era frumos, [i dur` pân`duminic`, când \ncepu, din nou, s` plou`.

Cerul era cenu[iu [i burni]a. Frances asculta radioul, \ntimp ce f`cea cur`]enie prin magazin [i prin apartament.Dar nici muzica pe care o asculta nu reu[ea s-o\nveseleasc` [i \ncepu s`-[i doreasc` mult ca Gerald s` fiemai bine dispus, ca s` poat` glumi un pic, \mpreun`.

118 JUDITH SMITH

De \ndat` ce acesta sosi, \[i d`du seama c` nu trebuias` conteze pe el. P`rea s` fie epuizat, cu ochii \nl`crima]i[i nasul ro[u. |i explic` pe un ton r`gu[it:

- Scuz`-m`. Am r`cit \ngrozitor. Nu m` simt binedeloc.

- Dar Gerald! N-ar fi trebuit s` ie[i \n halul `sta!Trebuia s` r`mâi \n pat, cu o b`utur` cald`!

- Cine s` mi-o prepare? \ntreb` el, cu o voce lugubr`.Nu, m-am gândit c` e mai bine s` m` ridic din pat pentrua fi \ntr-o companie pl`cut`.

- Mai bine r`mânem aici, spuse ea, resemnat`, o s`a]â] focul [i o s`-]i preg`tesc o b`utur` cald` cu aspirin`.

Urcar` \n apartament [i ea se instal` pe canapea.R`maser` a[a, la c`ldur`, uitându-se la televizor [i citindziarele.

- La ce te gânde[ti? o \ntreb` el brusc, v`zând-o c`zâmbea \n timp ce r`sfoia un supliment al ziarului Times.

- C` nu este, \ntr-adev`r, vreme de plimbare.Putea oare s`-i m`rturiseasc` faptul c` aceast` dup`-

amiaz` sem`na cu duminicile petrecute \n fa]a [emineuluicu unchiul Ted? Sim]ea totu[i, o anumit` tandre]e pentruacest Gerald cumsecade, [i ar fi mers pân` acolo \ncât s`se ghemuiasc` lâng` el, pe canapea…dar, f`r` \ndoial`, eln-ar fi luat asta atât de u[or…

Ted sun` spre sear` pentru a afla nout`]i, a[a cumf`cea \n fiecare zi, chiar dac` \n ajun Frances \i spusese c`va ie[i \n ora[.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 119

- Plou` iar, \l anun]` Frances. M` uit la televizor cuGerald.

Pe Ted nu-l interesa \n mod special prezen]a luiGerald, dar prefera s` o [tie cu cineva. Profitând de faptulc` era \n birou, sun` la firm`, [i, la cap`tul cel`lalt, ridic`receptorul Jim.

- Am reu[it s`-l conving pe unchiul Ted s`-[i iaconcediu, \i explic` Frances. Avea nevoie. M` ocupsingur` de magazin [i pân` acum totul a decurs bine.

- Nu m` mir`, spuse el.Mama ei veni imediat la telefon, dar reac]ia ei fu

diferit` de cea a lui Jim.- Ce am auzit? Singur`?- Da, dar totul merge bine. Clien]ii sunt foarte

dr`gu]i [i eu m` descurc foarte bine.- Dar e[ti singur` [i \n apartament?- D a .- Nu-mi place asta, o anun]` mama ei.- Dar nu mi-e team` de nimic, \ncerc` s-o lini[teasc`

Frances.- Ted n-ar fi trebuit niciodat` s` te lase singur`. Nu

sunt nici dou` s`pt`mâni de când e[ti acolo.- Sunt cinci, mam`...[i dac` a[ avea probleme, m-a[

putea oricând adresa galeriei.- Galeriei? strig` Isabel, ca [i cum casa Alridge ar fi

fost r`u famat`.

120 JUDITH SMITH

- |l cuno[ti pe Gerald, lucreaz` acolo.- A, da, este adev`rat…dar, ia spune-mi, unde e

plecat Ted? Cum pot s` iau leg`tura cu el?- Nu vreau s` suni, [i nici s`-l deranjezi. Are nevoie

de odihn`.{i cum mama ei \ncerca s` protesteze, Frances

continu`, ridicând vocea:- Haide, mam`, ai grij` de tine, de Jim, [i mai ales nu

te \ngrijora pentru mine. La revedere, te sun peste câtevazile.

Urc` \n apartament [i se instal` pe un mic taburet, \nfa]a [emineului. Ploua \n continuare la fel de vârtos.

- Era unchiul Ted, povesti ea, [i apoi am sunat laferm`. N-ar fi trebuit s`-i spun mamei c` am r`massingur` la magazin. Se \ngrijoreaz` din orice nimic. {iapoi, ca o proast`, i-am explicat c` pot oricând s` cerajutor galeriei.

- {i ce e r`u \n asta?- Prezen]a lui Leo, spuse Frances privind focul din

[emineu. El e oaia neagr`, pentru mama mea. |l consider`responsabil de plecarea tat`lui meu...

„{i de moartea lui“ ad`ug`, \n sinea ei. Chiar \n aceast`camer` le anun]ase Ted teribila veste.

- Am fost obligat` s`-i spun c` lucrezi acolo. Dac` a[fi men]ionat numele lui Leo, ar fi venit ca fulgerul aici.

- Dar [i tu \i purtai pic` lui Leo, nu-i a[a? o \ntreb`Gerald, calm.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 121

- Nu la fel ca ea. Am \n]eles nevoia lui de a pleca, dea se \ndep`rta. F`r` \ndoial`, Leo i-a spus c` un artisttrebuie s` fie nemilos. Dar era `sta un motiv s` nu nescrie, chiar [i o simpl` scrisoare?

- Nu v-a dat niciodat` ve[ti despre el? \ntreb` el.- Trimitea bani, dar nu a reluat contactul cu noi, [i

nici cu unchiul Ted. Credeam totu[i, c`-mi va trimte ofelicitare de ziua mea.

Surâse, pierdut` \n amintiri.- Avea obiceiul s`-mi picteze felicit`rile pentru ziua

de na[tere, continu` ea. Scene câmpene[ti cu o mic`siluet`, eu fragil`, cu p`rul ro[cat. Dac` le-a[ fi p`strat,m`car...Dar eram copil [i credeam c` le voi primi toat`via]a... Mi-ar fi pl`cut s` am una, pe ultima...ar fi \nsemnatc` nu m-a uitat.

- Frances…Gerald se apropiase de ea [i o luase pe dup` umeri.

Dar nu avea chef de aten]ia lui. De ce vorbise? Pentru c`era o zi trist`? Pentru c` fusese men]ionat numele lui Leo?

- Asta a fost demult! continu` ea. Ai venit aici s` terelaxezi, iar eu \ncep s`-]i povestesc nefericirile mele deodinioar`. S` nu mai vorbim despre asta, vrei? Mama meaeste gata s` dezgroape securea r`zboiului \mpotriva luiLeo, \n timp ce el a uitat-o, cu siguran]`, de mult!

- Doar dac` nu te hot`r`[ti s`-l seduci, spuse Gerald,cu o voce surd`.

|l privi drept \n ochi, apoi izbucni \n râs.

122 JUDITH SMITH

- Nu, nu eu, mul]umesc. Se ocup` deja Judith de asta. Atunci, Gerald o privi cu aten]ie, \n timp ce fa]a i se

destindea [i surâse. Dar \n ce m`sur` spunea adev`rul?

***

|n ultima parte a vacan]ei unchiului Ted, Frances fufoarte ocupat` la magazin, dar totul se petrecu foartebine. Se vedea des cu Gerald, care se sim]ea mai bine.Ie[ea aproape \n fiecare sear`, sau invita prieteni la cin`.Exagera poate, un pic, pentru c` seara, când se demachia,observa c` era tras` la fa]` [i palid`.

Unchiul \ncepea s`-i lipseasc`, mai ales diminea]a [iseara, momentele cele mai dificile pentru cineva carelocuie[te singur. |n plus, nu-l z`ri pe Leo nici m`car odat`. Nu se afla la galerie \n permanen]` [i, de altfel, dece s`-l viziteze \nainte de \ntoarcerea lui Ted? Rela]ia lorse limita, acum, la afacerea magazinului.

Sigur, unchiul Ted va fi mul]umit de vânz`ri. Frances]inea contabilitatea \n mod riguros, r`spundea regulat lascrisori [i re\nnoi decora]ia rafturilor. Pe ansambu, eradestul de mândr` de ea.

Leo prev`zuse c` se va descurca. Dar France ar fi vruts` observe chiar el acest lucru. Pentru c`, \n cele dinurm`, l`sând la o parte faptul c` era amuzant` [idecorativ`, nu avea o p`rere prea bun` despre ea.

Miercuri, Gerald sosi spre prânz. Unchiul Ted insistaseca Frances s` \nchid` magazinul timp de o or`, pentru

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 123

pauza de mas`. Dar ea profitase \ntotdeauna de aceast`or` pentru a face un pic de ordine, sau pentru a aranjaobiectele pe rafturi, mul]umindu-se cu câ]iva biscui]i [i ocea[c` de cafea. Gerald \ncercase, f`r` succes, s-o invite laprânz, la barul din apropiere.

- Vii? \i propunea el.- Nu, ast`zi nu, r`spundea ea de fiecare dat`.|n acea zi, ad`ug`:- Leo este aici?- D a .- Po]i s`-l \ntrebi dac` dore[te s` vin` un pic? A[ vrea

s` arunce o privire pe registrul contabil \nainte de\ntoarcerea unchiului, mâine. {i, \n plus, este normal s`fie informat, presupun.

- Da, spuse Gerald. Po]i s-o faci chiar tu, tocmai iaprânzul cu Judith, la bar.

- Nu m` intereseaz` asta, replic` ea. Dar dac` tederanjeaz` s`-i transmi]i un mesaj, pot s`-i telefonez chiareu \n dup`-amiaza asta.

{i se preg`ti s`-i trânteasc` u[a-n nas.- Dar nu, haide, o s`-i spun, promise Gerald, r`nit de

atitudinea tinerei fete.- |mi pare r`u, \[i reveni ea. Nu am nimic cu tine, dar

cred c` sunt la cap`tul puterilor. Bine c` se \ntoarceunchiul Ted!

Era convins` c` Gerald \i va spune lui Leo dac` l-ar fiv`zut \n acea dup`-amiaz`, dar poate c` acesta nu-[i va

124 JUDITH SMITH

pierde timpul s` vin` s-o vad`. De altfel, asta n-aveanici o importan]`. Din partea lui Frances, era vorbade o pur` curtoazie fa]` de interesul s`u pentrumagazin. Bine\n]eles c` nu dorea \n mod special s`-lvad` pe Leo.

Nu veni \n cursul dup`-amiezii; din fericire, pentru c`n-ar fi putut s`-[i lase clien]ii pentru a-i ar`ta registrele.Dac` ar fi s` vin`, o va face poate la \nchidereamagazinului, sau poate avea o \ntâlnire \n cursul serii [inu va veni deloc…

F`cea \ntotdeauna o baie, dup` ce termina programul.Dar \n acea sear` \[i f`cu doar rapid toaleta, r`mase \nblugi [i \ntr-un tricou [i se mul]umi s`-[i refac` machiajul.Apoi, f`r` s` se gr`beasc`, pentru c` nu urma s` ias`nic`ieri, se apuc` s`-[i preg`teasc` cina.Curând, \ns`, sesurprinse privind pendula, la intervale regulate. Ah, doarnu a[tepta nimic!

Mânc`, sp`l` vasele, [i apoi se apuc` s` fac` un pic deordine. Decise, \n cele din urm`, c` nu va mai veni. Nu,nu era dezam`git`. |i era indiferent. Adusese din birouregistrul contabil [i coresponden]a, care se g`seau acumpe masa din salon. Urma s` le duc` \napoi, [i s` se spelepe cap.

Arunc` \ns` o privire \n parcare, pe fereastra de labuc`t`rie. Triumphul lui Leo era acolo, ca de obicei, ceeace \nsemna c` [i el era. F`r` s` [tie de ce, un zâmbet \iap`ru pe buze.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 125

Un pic mai târziu, cineva cioc`ni la u[a dinspre galerie.Evit` s` aprind` lumina pentru a-[i ascunde, cât se putea,fa]a \mbujorat`.

- Bun` seara, spuse ea, pe cel mai relaxat ton de carefu capabil`. Ai primit mesajul meu?

- Vrei s` arunc o privire prin registre?- Da, r`spunse ea, urmându-l \n salon. Vroiam s` stai

lini[tit.- |n leg`tur` cu ce?Privirea lui se plimba de la mas` la Frances.- |n privin]a intereselor tale \n acest magazin.

Ultimele dou` s`pt`mâni au fost bune.- Sunt \ncântat s` aflu, r`spunse el, politicos.- Nu pari surprins.- Suntem \n plin sezon.- Da, bine\n]eles. Am avut parte chiar [i de soare,

zilele astea. Ei bine, am [tiut s` fac fa]` situa]iei.- Eram sigur.- Nu vrei s` vezi registrul contabil?- Doar dac` ai probleme.Ai?- Nu, nici una.Cu toate astea, nu-i fusese foarte u[or. |[i d`duse toat`

silin]a, \n fiecare clip`.- Ted se \ntoarce mâine, nu? \ntreb` el, brusc. Cu atât

mai bine! Pari epuizat`.- Asta-i tot ce ai s`-mi spui? {i eu, care m` a[teptam la

complimente! To]i clien]ii au fost bine servi]i. N-a f`cut

126 JUDITH SMITH

nimeni nici o reclama]ie [i tu \mi spui: „E normal \n acestanotimp“ sau „Pari obosit`“.

|[i debita discursul, \n timp ce el o privea zâmbitor.- Ai f`cut, \n mod cert, o treab` foarte bun`, dar eram

convins c` a[a va fi!- Ei bine, pentru c` tot e[ti aici, nu vrei s` arunci o

privire prin acte? |i va face pl`cere unchiului Ted, mâine.Frances se \ntreb` o clip` ce era \n mintea lui. C`uta,

poate, o scuz` s-o refuze? |n cele din urm`, o \ntreb`:- Vrei s`-mi aduci o cea[c` de ceai?I-o aduse imediat. Leo se uit` pe registre f`r` s` scoat`

un cuvânt, sau s` pun` vreo \ntrebare. |i f`cea pl`cereprezen]a lui. Nu era o simpl` prezen]`, ca cea a unchiuluiTed sau a lui Gerald, era diferit. |i observa figura serioas`,mâinile voluntare care \ntorceau paginile, [i se sim]ea maiputernic`, [i mai fericit`.

Judith nu disp`ruse, bine\n]eles, din peisaj, [i Leovenise pentru c` ea fusese cea care-l chemase. |i spusesec` nu-l pl`cea. Cum s`-[i dea seama? Când era acolo, sesim]ea cople[it`.

Putea, pe urm`, s`-i propun` s` r`mân` la cin` saus`-l \ntrebe, poate, despre c`l`toria sa \n America…

Cât timp el studie registrele, Frances se str`dui s`r`mân` a[ezat` f`r` s` spun` ceva, sim]ind cum devinedin ce \n ce mai senin`. |nchise \n cele din urm` registrulcontabil, o privi, [i spuse:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 127

- Ted o s` fie mândru de tine!- Mi-ai spus deja, \ncerc` ea s` glumeasc`. {i eu sunt

foarte mândr` de el!- Te \n]eleg.Leo \[i duse mâna la fa]`, apoi clipi ca [i cum nu se

sim]ea bine, ca [i cum ar fi avut ochii umfla]i. Privind-lmai atent, Frances \[i d`du seama c` nu p`rea s` se simt`bine.

- Sper c` n-ai luat gripa de la Gerald? \ntreb` ea,\ngrijorat`.

- Tu ar fi trebuit s-o iei, replic` el, zâmbind. Daraceste dou` ultime s`pt`mâni au fost epuizante, f`r` s`mai vorbesc de efectele decalajului orar.

- |mi pare r`u.Nu s-ar fi gândit niciodat` c` Leo putea s` oboseasc`,

având o for]` fizic` atât de evident`. Erau, f`r` \ndoial`,toate \ndatoririle pe care le avea la galerie. Era singurulresponsabil [i zbura dintr-o ]ar` \n alta, a[a cum al]ii seplimbau cu ma[ina.

- N-ar fi trebuit s` te plictisesc [i eu, continu` ea.- Nu face nimc.|n momentul \n care se ridic`, Frances \i propuse:- Nu pleca a[a. Pari s` ai febr`. A[az`-te, o s`-]i

preg`tesc ceva de mâncare.- Nu, mul]umesc, spuse el. Dar nu sunt gr`bit. N-am

nici un program.

128 JUDITH SMITH

F`r` Judith, \n seara asta? Altfel, n-ar fi venit. Se a[ez`comod \ntr-un fotoliu, acolo unde st`tuse ultima oar`,\mpreun` cu unchiul Ted, iar Frances se a[ez` pe taburet.

- {i eu, care credeam c` sunt singura care a petrecutcincisprezece zile epuizante! Dar eu par mai \n form` catine! Cred c` ai luat unul din microbii care bântuie \nmomentul `sta.

- Crezi ?- O s`-]i preg`tesc unul din leacurile miraculoase ale

tat`lui meu vitreg.- Pentru grip`? - Pentru orice.Se ridic`, lu` sticla de whisky a unchiului Ted [i-i

preg`ti un grog puternic.- Mai u[or! strig` el. Conduc! Doar eu singur beau?- Eu nu am grip`…dar \mi prepar [i eu unul, a[a,

preventiv.|[i preg`ti un grog mai slab, se rea[ez` [i-l \ntreb`:- Ce s-a \ntâmplat \n America?- Dar aici?- Nimic special.Leo p`rea foarte obosit, [i atunci ea \i vorbi tandru

despre magazin [i despre clien]i, f`r` s` pomeneasc` devizita Judithei. Cu pove[tile ei despre lucrurile m`runtede fiecare zi, reu[ea chiar s`-l fac` s` zâmbeasc` din când\n când. |i punea \ntreb`ri, dar niciodat` \n leg`tur` cuGerald. Se a[ternu apoi o t`cere \n care se putea auzi -tic-tacul pendulei, pic`turile ploii, [i vântul.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 129

Frances a]â]` focul de vreo dou` ori. Era totul atât delini[tit... Chiar dac` se f`cuse târziu, Frances n-avea niciun chef s` se mi[te. |[i dorea, pur [i simplu, s` r`mân` a[apân` a doua zi s` \ntre]in` focul, \n timp ce Leo seodihnea.

Evit` cu grij` s` priveasc` spre pendul`, pentru a nureveni la realitate. Dac` era târziu, ar fi plecat curând, s-arfi \ntors acas`…Atunci, \ndr`zni:

- E \ngrozitoare vremea de-afar`. Dac` vrei, a[ puteas`-]i preg`tesc camera lui Ted...

- Nu, mul]umesc. Prefer s` r`mân pe canapea, dac`nu te deranjeaz`.

- Nu, bine\n]eles, deloc. M` duc s`-]i aduc o pern` [io cuvertur`.

I le aduse, \[i urar` noapte bun`, [i Frances se retrase\n camera ei.

Era destul de obosit`. De obicei, nu punea ceasul s-oscoale, dar de data aceasta avu grij` s-o fac`. Se\ntinseser` mult la vorb`, [i risca s` se scoale la prânz! {i,mai ales, nu vroia s-o trezeasc` Leo. Cum ar fi ar`tat curesturile de la machiaj pe fa]`, [i cu p`rul \ncâlcit?

Leo dormea dus acum, cu siguran]`. Cu ochii \nchi[i,\[i imagin` figura sa, \n sfâr[it relaxat`. Aproape c`-isim]ea respira]ia regulat`, [i avea chef s`-i [opteasc` laureche:

- Somn u[or! Afar` plou` [i e frig, dar aici e bine, [isuntem \mpreun`, doar noi doi.

130 JUDITH SMITH

Capitolul 8

Ceasul de[tept`tor o f`cu s` tresar`. O clip`, fu tentat`s`-[i \ngroape capul \n pern`. |n cele din urm` \ntinsemâna, opri soneria, [i, cu mari eforturi, se d`du jos dinpat.

Oglinda comodei nu-i ar`ta o imagine prea\ncurajatoare. |[i puse imediat capotul [i \ncerc` s`-[iordoneze p`rul. Cu siguran]`, Leo nu se sculase \nc`. Arfi bine s`-i preg`teasc` un ceai, [i s` i-l duc` la pat.

Deschise \ncet u[a [i arunc` o privire pe hol. Venea deundeva un zgomot, fie din salon, fie din buc`t`rie. |[idorise atât de mult ca el s` doarm`, [i ca ea s`-l trezeasc`!|n plus, nu se punea problema s-o vad` \n halul \n careera.

Fugi \n baie [i se sp`l` cu ap` rece pe fa]`, ceea ce-il`muri ideile, apoi, cu ochii str`lucitori [i cu genele \nc`umede, se duse \n buc`t`rie.

Leo era deja acolo, sprijinit de fereastr ,̀ cu o cea[c ̀\n mân .̀- Bun` diminea]a! spuse el. M` \ntrebam dac` s`-]i

aduc cafeaua la pat...P`rea atât de diferit fa]` de seara trecut`, atât de relaxat

[i de calm...Frances se \ndrept` spre cafetier` pentru a seservi, [i murmur`:

- Este un aparat de ras al unchiului Ted \n baie, dac`vrei s`-l folose[ti...

Leo \[i trecu mâna peste barba care \ncepea s` creasc`.- Mul]umesc, am [i eu unul, la galerie.Un moment, se gândi dac` i se \ntâmpla des s` nu

doarm` acas`, apoi spuse, simplu:- Ar fi bine s` m` gr`besc dac` nu vreau s` \ntârzii cu

deschiderea magazinului.Ie[i cât de firesc putu din buc`t`rie, [i se precipit` \n

camera ei, unde \ncepu s` se aranjeze \n grab`. Se preg`teas`-[i dea cu ruj când auzi pa[ii lui Leo \ndep`rtându-se pehol, [i apoi u[a \nchizându-se \n urma sa.

Dar de ce naiba se comportase a[a? De ce se sim]iseatât de jenat`? Pentru c` era \n capot? Dar cum altfel, laacea or`? Nu se mai comportase a[a din copil`rie.

Se duse [i deschise u[a [i \ncerc` s`-i ureze, pe un tonvesel:

- O zi bun`! M` bucur c` te sim]i mai bine. {i eu m`simt bine diminea]a asta. Sper s` ne revedem curând.Cine [tie, poate chiar disear`, dup` \ntoarcereaunchiului Ted.

Apoi \[i zâmbi \n oglind`, [i, dup` ce-[i termin`machiajul, cobor\:

132 JUDITH SMITH

Cerul era \nc` cenu[iu, dar ce mai conta! Era o ziimportant`. Preg`ti ceva de mâncare pentru unchiul s`u.

Câ]iva clien]i se plimbau prin magazin, când intr`Gerald. Se \ndrept` spre tejghea, [i-i spuse pe un tonconfiden]ial:

- Am s`-]i spun ceva.- S` fie scurt.- Leo a dormit asear` sus, \n apartament, nu-i a[a?Cu siguran]`, Gerald era deja \n galerie când coborâse Leo.- Ploua cu g`leata, a[a c` a r`mas s` doarm` pe

canapea.- La fel de tare ploua [i duminic`, când m-ai condus

acas`…Chiar dac` vorbeau pe un ton sc`zut, clien]ii ar fi

urmat \n curând s` trag` cu urechea.- Scuz`-m`...spuse Frances [i se \ndep`rt` de tejghea.Gerald o urm`, se \nfipse \n fa]a ei, [i-i propuse, calm:- Dac` \]i spun ceva, promite-mi c` nu mai spui

nim`nui.Frances se str`dui s` ascund` curiozitatea [i nelini[tea

care cre[teau \n ea, mai ales c` era atâta lume de fa]`, [ispuse:

- N-am nevoie nici de informa]ii, [i nici de confiden]ecare-l privesc pe Leo. Dup` câte [tii, cred c-ai putea s`scrii o carte despre el. De altfel, ar fi o idee bun`…

Pe tejghea era un stilou. Gerald \l lu`, scoase obuc`]ic` de hârtie din buzunar [i scrise \ngrijit literele„T.F“, dup` care \i ar`t` hârtiu]a lui Frances.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 133

- |]i aminte[te de ceva?- De ce? \ntreb` ea, livid`.- Le-am v`zut pe o felicitare, la Leo, când m` uitam

prin ni[te documente, \n urm` cu [ase luni.Frances se ag`]` de tejghea, sim]ind cum i se \nmuiau

picioarele, [i nu pierdu nici un cuvânt din ceea ce-idescria Gerald.

- Era un peisaj de la malul m`rii, destul de agitat, cuo copil` fragil`, a[ezat` pe o stânc`. Era semnat` „T.F.“ [i,\n interior,... era scris: „Feti]ei mele dragi. Pentru ceitreisprezece ani[ori. La mul]i ani! „

- Nu \n]eleg, \ncepu ea, chiar dac`, f`r` s` mai fienevoie de explica]iile lui Gerald, semn`tura era foarteclar` pentru ea.

- Este clar c` a \ncercat s` ]i-o transmit` prinintermediul lui Leo, [i c` acesta n-a dat-o mai departe.

Dac` ar fi trimis-o , mama lui Frances ar fi f`cut-obuc`]ele \n loc s` i-o arate fiicei ei...Chiar [i unchiul Tedar fi ac]ionat cu pruden]` pentru a evita reac]iile violenteale lui Isabel, pe vremea aceea. Dar cum s`-[i expliceatitudinea lui Leo? Doar dac` nu a \ncercat s` evite caPeter Reynolds s` reia contactul cu familia sa, \ndetrimentul artei.

- Era [i o scrisoare? \ntreb` ea, cu o voce surd`.- Nu-mi mai amintesc. Oricum, n-a[ fi citit-o. Pur [i

simplu, felicitarea mi-a atras aten]ia. Nu [tiam cine este„T.F.“. Nu sunt, totu[i, ini]ialele tat`lui t`u?

134 JUDITH SMITH

- Da, spuse ea, cu un surâs u[or. „Tat`l lui Frances“.Semna mereu cu aceste ini]iale felicit`rile pentru ziuamea de na[tere. Felicitarea \mi apar]ine, [i o vreau!

- Mi-ai promis s` nu spui nimic, [opti Gerald, deparc` Leo i-ar fi putut urm`ri \n magazin.

- Eu! Nicicând!- O, Frances, te rog!- Te compor]i ca un stru]. Ridici capul pu]in, [i pe

urm` cau]i s` te ascunzi, spuse ea, necru]`tor.- }in mult la tine, de aceea ]i-am vorbit. Dar n-am

chef s`-mi pierd locul de munc`, [i nici ca Leo s` seenerveze pe mine.

Frances se \ndep`rt` de tejghea [i hârtiu]a c`zu,leg`nându-se \n aer.

- Da, \n]eleg, spuse ea \n cele din urm`. Bine, n-o s`spun nimic. Dar promite-mi un lucru: s` o sustragidiscret, urm`toarea dat` când te vei mai duce la el. Nu-lintereseaz` [i, de altfel, \mi revine de drept.

- O, nu, n-a[ putea niciodat`.- Ba da, ba da, replic` Frances, punându-i mâna pe

bra]. E[ti un adev`rat cavaler gentil.Se \ntoarse s`-i serveasc` pe numero[ii clien]i care se

strânseser`. De ce p`strase Leo felicitarea? De ce nu i-od`duse \n seara cinei de la el acas`? Nu vroia s` acceptec` Peter Reynolds nu-i urmase sfatul [i nu rupsesedefinitiv rela]iile cu familia sa?

R`spunzând [i surâzând clien]ilor, nu putea ignora c`aceasta fusese lovitura de gra]ie. |ncerc` s` nu se maigândeasc` la Leo, ca s` nu simt` cum o \n`bu[e mânia.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 135

Deci, \n tot acest timp, Leo [tiuse c` Peter se gândise lafiica sa. Cu doar o s`pt`mân` \naintea mor]ii, \i trimiseseaceast` felicitare. Poate c` atunci ar fi \ncercat s` intre \ncontact cu el, poate c` s-ar fi \ntâmplat ceva [i n-ar mai fifost pe mare, \n ziua care i-a fost fatal`…Totul s-ar fischimbat, dac` Frances ar fi primit felicitarea. |n orice caz,n-ar mai fi petrecut ultimii opt ani \ntrebându-se dac`tat`l ei o iubise cu adev`rat...

Bine c` unchiul Ted se \ntorcea. Se hot`r\ s` profite depauza de mas` pentru a face cump`r`turi, [i urc` s`-[icaute portofelul.

|n momentul \n care ie[ea din magazin, la col]ul str`ziiap`ru Judith, foarte elegant`, ca \ntotdeauna, purtând unblazer bleumarin [i o frumoas` fust` plisat`, impecabil`.Se opri \n fa]a lui Frances.

- |mi pare r`u, am \nchis, dar dac` vrei s` intri princurte…

- Cu tine vroiam s` vorbesc, spuse Judith.- Tocmai m` duceam la m`cel`rie..- Nu am multe s`-[i spun, doar atât vreau s` te

previn: \nceteaz` s` te mai \nvâr]i \n jurul lui Leo.Frances se sprijini de zid, [i o \ntreb` calm:- Am impresia c` ai avut o mic` discu]ie cu

Gerald, nu?- Eram cu Leo, ieri, când Gerald i-a transmis mesajul

t`u. Se pare c` vroiai s`-l vezi pentru afaceri? Crezi c` suntproast`?

136 JUDITH SMITH

- A[a, care va s` zic`, nu ai vorbit cu Gerald? Dar cese \ntâmpl` de a devenit, subit, discret? Atunci, o s`-]ispun eu: este adev`rat, Leo a venit la mine s` vorbimdespre afaceri, [i a r`mas pân` a doua zi.

Judith se bloc`.- Nu te cred! exclam` ea, \n timp ce Frances \i

\ntorcea spatele.- Ei bine, atunci, \ntreab`-l!{i se \ndep`rt`. Numai s` nu-i fac` o scen` \ngrozitoare

lui Leo, Judith! Nu, nu va \ndr`zni. {i apoi, atât lui Leo cât[i Judithei trebuie s` li se fi \ntâmplat alte aventuri degenul `sta.

|n orice caz, era problema lor. Dup` cump`r`turi,reveni s` preg`teasc` o primire c`lduroas` unchiului s`u.

Unchiul Ted sosi cu o jum`tate de or` \nainte de\nchiderea magazinului. Frances nu fusese niciodat` maifericit` s` revad` pe cineva. Era ocupat` când intrase, darse scuz`, politicos, pentru a-i s`ri \n bra]e.

- Cât de bucuroas` sunt c` te v`d! Ar`]i splendid. Afost bine?

P`rea mult mai odihnit, [i chiar un pic bronzat.- Dar unde ai c`p`tat culoarea asta superb`? Aici, a

plouat \ncontinuu.- O, aerul m`rii, f`r` \ndoial`. Da, a fost foarte bine,

dar, oricum, e bine s` te \ntorci acas`.- Mi-ai lipsit mult, \i m`rturisi ea. A[teapt` un pic s`

termin cu acest client, [i-]i povestesc totul, \n detaliu.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 137

|[i duse valiza sus [i cobor\ imediat. Frances se sim]eau[urat`: chiar dac` totul fusese bine, era pl`cut s` nu semai simt` singur` responsabil` de magazin. Acum, puteas` se relaxeze un pic.

Dup` ce plec` ultimul client, \nchiser` magazinul [iFrances \i repet`:

- O! Sunt atât de fericit` c` e[ti aici!- Nu a fost prea greu pentru tine?- Deloc! Ai remarcat c` am organizat lucrurile un pic

diferit...[i ai v`zut vitrina?Ie[ir` \mpreun`.Pentru c` plouase \n ultimele zile, nu scosese nici un

obiect afar`, dar vitrina str`lucea, cu toate luminileaprinse.

- Foarte dr`gu], afirm` el.|n acel moment, ma[ina lui Leo ap`ru sub portic [i se

opri \n dreptul lor. Frances sim]i c`-i \nghea]` sângele \nvine, când Leo veni s`-i salute.

- Bun` seara, prietene, spuse unchiul Ted.- Bine ai venit, r`spunse Leo, pari \n form`.- Da, a[a este.Apoi, \ntorcându-se spre Frances:- Se pare c` Frances s-a descurcat foarte bine, nu-i a[a?Cu siguran]`, Judith discutase cu el. |n pofida calmului

aparent pe care-l afi[a, Frances [tia c` Leo era furios.- Tocmai \mi ar`ta cum a decorat vitrina, continu`

unchiul Ted.Leo se apropie de Frances, [i, acoperit de zgomotul

ma[inilor, \i [uier`:

138 JUDITH SMITH

- Po]i s`-mi spui de ce-mi creezi mereu pove[ti\ngrozitoare?

Ar fi vrut s`-i spun` \n fa]`: „Dar tu, de ce mi-ai furatfelicitarea? „ Dar nu avu timp, pentru c` Ted spuse:

- Merit` o vacan]`, nu-i a[a?- |n orice caz, merit` ceva, r`spunse Leo.Atunci, Frances intr`, l`sându-i s` vorbeasc`.Mai târziu, unchiul Ted i se al`tur` \n buc`t`rie, unde

Frances preg`tea cina.- Te-ai v`zut des cu Leo \n lipsa mea?- A venit s` se uite pe registre, cred c` ]i-a spus,

asear`, [i a constatat c` afacerile merg bine pentru acestsezon. Vrei s` arunci [i tu o privire, \n timp ce eu m` ocupde mâncare?

Nu putea s`-i vorbeasc` despre felicitare. Pe de o parte,pentru c`-i promisese lui Gerald; pe de alt` parte, unchiulTed avea \ncredere \n Leo.

Dar \ntr-o zi va pune mâna pe ea, chiar dac` va trebuis` intre prin efrac]ie \n casa lui. Chiar dac`, \n fond, nuera ceva important, tat`l ei se gândise la ea, [i asta reu[eas` o fac` foarte fericit`.

Dup` cin`, se a[ezar` \ntr-un col] al [emineului, [i-iascult` pove[tile din vacan]`. |n afara celor dou` c`r]ipo[tale pentru Frances, mai trimisese una Isabelei [ilui Jim.

- Ce bine c` nu le-ai scris [i adresa! glumi ea. Era a[ade furioas` c` m-ai l`sat singur` la magazin! Era gata s` tesune, [i chiar s` te caute.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 139

- O, Dumnezeule! Numai s` nu-[i pun` \n cap s` vin` aici!Unchiul Ted avea oroare de scenele de ceart`, [i nu le

uitase pe cele cu Isabel, \nainte ca aceasta s` serec`s`toreasc`.

- |n schimb, Jim s-a bucurat pentru tine, continu`Frances, [i a fost convins c` o s` m` descurc.

|n seara asta, st`tea pe fotoliu, nu pe taburet, ca \n ajun.Re\ncepu s`-i povesteasc`, \n detaliu, unchiului s`u drag.

- Cred c` ]i-ai dat foarte mult silin]a. Mul]umesc,micu]a mea. De altfel, pari obosit`.

- Da, mi s-a mai spus.De c`tre Leo, [i, f`r` s` [tie de ce, lacrimile \i umplur`

ochii.- Culc`-te devreme \n seara asta, insist` ferm unchiul.Frances lu` o carte, [i citi pân` când sim]i c` o p`r`sesc

puterile.

***

A doua zi, aceea[i ploaie. |ntr-un efort disperat,Frances \[i aplic` cel mai viu ruj de buze, [i \mbr`c` bluza\n cele mai vii culori pe care le avea, dar degeaba.

|n pofida \ncerc`rilor sale de a p`rea vesel`,surprise nu o dat` cum o urm`rea privirea \ngrijorat`a unchiului s`u.

|n doi, munca din magazin se redusese semnificativ.Iar dup`-amiaza, fu o oarecare acalmie.

F`r` s` vrea, Frances l`s` s`-i scape un oftat.

140 JUDITH SMITH

- Ce se \ntâmpl`?- O, nimic!...dac` ar ap`rea un pic soarele! Vremea

asta \mi d` dureri de cap.- De ce nu te duci s` te plimbi? R`mân eu. Era o propunere foarte tentant`.

- E[ti sigur? \ntreb` ea.- {tii, sunt obi[nuit, spuse el zâmbind, [i apoi, nu e[ti

indispensabil`.I-ar face bine s` hoin`reasc` vreo or`, dou`. |mbr`c`

repede impermeabilul, [i-[i puse un batic pe cap.- Dac` o s` fii h`r]uit, e vina ta, glumi ea, pentru a-i

face pl`cere.Totu[i, imediat ce ie[i, se \ntrist` pe loc. Se \ndrept` cu

pa[i mari spre podul Clopton, [i spre drumul ce duceaspre zona de remorcare. Râul era umflat de apele ploilor.|ncetul cu \ncetul, Frances se sim]i mai bine, sc`p` dedurerile de cap, dar nu de angoase. Lebedele alunecau peap`, demne [i imperturbabile.

D`du apoi o tur` prin ora[, vorbi cu o fost` coleg` de[coal`, [i-[i cump`r` un buchet magnific de lalele, de ungalben intens. Aranjate \ntr-o vaz` frumoas`, acas`, ar fi cao raz` de soare.

Lipsise cam dou` ore [i, când se \ntoarse, \n jur decinci, magazinul era deja \nchis. I se p`ru, la \nceput, c`s-a \n[elat, dar u[a chiar era ferecat`, [i nu vedea penimeni \n`untru. Se \ntâmplase ceva. Sun`, prad` unei\ngrijor`ri \nnebunitoare, [i-l v`zu imediat pe unchiulTed cum cobor` s`-i deschid`.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 141

- La naiba! Mama ta e aici!Avea p`rul ciufulit, ca [i cu s-ar fi sc`rpinat \ncontinuu.

Avea de ce s`-l tulbure o astfel de vizit`.- Dar, de ce? Pentru c` ai fost plecat?- Nu, a sosit acum zece minute, \i explic` Ted cu o

voce nelini[tit`, [i s-a dus drept al`turi, s` vorbeasc`imediat cu Leo.

- Poftim? \ntreb` Frances, uimit`.- Cineva a sunat-o, de diminea]`, s`-i spun` c` ai

locuit aici cu Leo, \n lipsa mea. Ce absurditate! Gerald \nnebunise de tot dac`-i

povestise a[a ceva, mai ales mamei sale!- Gerald? \ntreb` ea, ne\ncrez`toare.- Nu, o femeie. Nu [i-a spus numele.A[adar, fusese Judith.- Dumnezeule! Ce catastrof`! {i cum a reac]ionat Leo?- |]i va spune chiar ea, r`spunse el, urmând-o pe

Frances pe sc`ri.Mama sa era \n salon, \ntins` pe canapea. |n \nc`pere

mirosea puternic a ap` de colonie; consumase, probabil,o sticlu]` \ntreag`. ~sta era obiceiul ei, s`-[i preg`teasc` ocompres`, când avea dureri de cap. De data asta, erafoarte grav.

- O, Frances! Cum ai putut? gemu ea, când o v`zuintrând.

- Cum am putut ce?Frances puse pe mas` superbul buchet, [i strânse

pumnii. Când mama ei \[i ie[ea din fire, oricera]ionament devenea inutil!

142 JUDITH SMITH

- Leo a venit aici s` verifice registrele, spuse ea,ridicând vocea. Ploua toren]ial, [i era epuizat; [i-apetrecut noaptea pe canapea.

Isabel se ridic`, de team` s` nu se contamineze.- Haide, mam`, nu e nimic \ntre Leo [i mine,

continu` Frances, \ncercând s` nu-[i piard` controlul. {ide ce ai fost s` vorbe[ti al`turi? S` te plângi [i s` te vai]i,ca ultima oar`?

{i cine auzise? Cum reac]ionase Leo? se \ntrebaFrances \n sinea ei.

- Cum ai \ndr`znit? insist` Isabel, ca un copil carecrede c` toat` lumea este \mpotriva lui.

Apoi \ncepu s` plâng`, cu lacrimi de crocodil, ca [icum ar fi urm`rit o scen` patetic` la televizor, \[i spuseFrances. F`r` s` [tie de ce, izbucni, deodat`, \n râs.

-- Judith, eu, [i acum, tu! constat` ea. Câte femeiisterice \n jurul lui Leo!

- Un demon! exclam` Isabel. Pretinde c` totul estedin vina mea.

- Totul, ce?- Plecarea tat`lui t`u.- Dar poate a[a este...Era pentru prima oar` când \ndr`znea s-o spun` cu

voce tare. Cineva o spusese clar, pentru prima oar`. - Frances!Mama ei p`rea lovit` \n inim`. Cu toate acestea, tân`ra

fat` continu`, furioas`:

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 143

- {i ai dat crezare telefonului `sta, anonim? Ai fiputut s` m` suni, \n loc s` dai buzna aici, \n starea asta,nu? N-o s` ]i-o iert niciodat`!

- {tiam c` asta se va \ntâmpla, dac` te \ntorci aici.{tiam c` te vei \ntâlni cu acest b`rbat, [i c` o s` te abat`de pe calea cea dreapt`, a[a cum a f`cut cu tat`l t`u! {tiuc` n-are nici un pic de inim`, c`...

- Dar taci o dat`! url`, deodat`, unchiul Ted.Frances nu-l v`zuse niciodat` pe unchiul ei atât de

furios.- Leo a fost ca un fiu pentru mine, continu` el, [i a[

fi fost \ncântat dac` ar fi existat o atrac]ie \ntre el [iFrances. Este un b`rbat respectabil, un so] ideal pentrufiica ta.

- Ai \nnebunit de tot, spuse cu o voce strident`Isabel.

- Nu, deloc! Dar ai inventat atâtea pove[ti desprePeter [i Leo! {i, din cauza ta, Frances nu-l poate ierta. {icu toate astea, Dumnezeu [tie c` n-are ce s`-i ierte.

- Nu vreau s` te ascult, declar` Isabel, punându-[imâinile pe urechi.

- S` [tii c-ar trebui s`-i mul]ume[ti. {tii bine c` Peter]i-a scris, [i nu numai c` nu i-ai r`spuns, dar \n plus, nicinu i-ai spus lui Frances.

Isabel p`ru \mpietrit`.- Min]i, protest` ea, dar Frances [tia c` `sta era

adev`rul.

144 JUDITH SMITH

- Nu, afirm` Ted, [i Leo nu i-a vorbit niciodat` luiFrances, [tiu sigur, doar ca s` n-o \ntoarc` pe Frances\mpotriva ta.

Isbael continua s` murmure:- Nu mi-a scris niciodat`!- Isabel! {tiu. Peter m-a sunat pentru a-mi cere s`-]i

\nmânez o scrisoare, pentru c` tu le trimiteai \napoi petoate. Dar [tiam c` vei proceda la fel, c-o vei rupe subochii mei. Pe vremea aceea, nu eram de acord cuatitudinea lui Peter, [i l-am sf`tuit s` continuie s`-]i trimit`scrisori. Am regretat, mai apoi, dar la ce bun? Doar c`Frances ar fi fost de partea tat`lui ei, [i asta te-ar fi distruscomplet.

Isabel se a[ez` pe canapea, [i lu` o lalea galben`, ca [icum i-ar fi vorbit:

- Ne-a p`r`sit, \ng`im` ea, pe un ton plâng`re],ne-a p`r`sit pentru pictur`. Dac` ar fi fost pentru ofemeie, a[ fi \n]eles, dar pentru a picta tablouri...La cebun s` ne scrie c` era frumos acolo, c` putea \nchiria ocas`, [i c` puteam s` venim? |ntr-o ]ar` atât deprimitiv`! Nu eram, totu[i, ]igani! Frances trebuia s`mearg` la [coal`, [i…

Dintr-odat`, Frances \[i reg`si cuvintele.- I-a dat lui Leo o felicitare pentru ziua mea de

na[tere.- Da, relu` unchiul Ted, este adev`rat.- Cum? {tiai? De ce nu mi-a spus pân` acum?

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 145

- A trimis-o mai \ntâi acas`, nu-i a[a, Isabel? Pentru c`mama ta a trimis-o \napoi, Peter i-a expediat-o lui Leo,cerându-i s` ]i-o dea, dar, \ntre timp, Peter a murit.

Lui Isabel \i sc`p` un hohot de plâns convulsiv. - Atunci, Leo a sugerat: „Copilul `sta [i-a pierdut

tat`l, nu trebuie s` facem nimic care s-o \ntoarc`\mpotriva mamei sale“.

- Dar a p`strat felicitarea! De ce nu mi-a dat-o pân`acum?

- Nu [tiu. Eu am t`cut, ca s` n-o r`nesc pe Isabel. De[inu-i pas` prea mult de sentimentele altora…

Lacrimile curgeau pe obrajii lui Isabel, [i Frances seenerv`:

- Mam`, te rog, \nceteaz` s` plângi! M` \ntreb de cete-a l`sat Jim s` vii aici!

- Plecase, spuse Isabel, printre sughi]uri de plâns, [iurma s` se \ntoarc` dup`-amiaza târziu. I-am l`sat unbilet.

- {i ce i-ai scris? o \ntreb` Frances, zâmbind. „Amplecat s-o smulg pe Frances din ghearele unui destin mair`u ca moartea?“

- Cum \ndr`zne[ti s` glume[ti? strig` Isabel.- Nu glumesc, o s` \ncep [i eu s` plâng. {i unchiul

Ted nu va mai putea suporta mult timp aceste urlete. Os`-l sun pe Jim, iar tu, \ntre timp, ar fi bine s` faci un ceaisau s` pui florile \ntr-o vaz`, \n loc s` stai s` te lamentezi.

Puse, \n treac`t, afectuos, mâna pe bra]ul lui Ted.

146 JUDITH SMITH

- |mi pare, sincer, r`u, se scuz` ea.Unchiul Ted \i prinse mâna \ntr-ale sale, pentru a o

\ncuraja, apoi cobor\ s` telefoneze la ferm`.- Tu e[ti, Frances? r`spunse Jim. Ce mai faci? Nu cred

c` mama ta este acas`...- Caut`, pentru c` ]i-a l`sat un bilet.- Un bilet?...A, da! „Trebuie s` merg la Ted, s-o v`d pe

Frances. Te sun mai târziu“. Dar ce s-a \ntâmplat?- A sunat-o o femeie, [i i-a povestit c` Leo a locuit cu

mine, \n absen]a unchiului Ted.- E-adev`rat? \ntreb` el, curios.- Bine\n]eles c` nu! Dar mama s-a dus s`-i fac`

scandal, [i s`-l acuze c` i-a sedus feti]a.- O, nu!- Ba da! Nu [tim, deocamdt`, cum a reac]ionat Leo.

Se pare c` a f`cut-o responsabil` de plecarea tat`lui meu.Era \ntr-o asemenea stare, \ncât unchiul Ted a trebuit s`\nchid` magazinul. Acum e sus, \n apartament, [i \ncearc`s-o lini[teasc`.

- S`r`cu]a! spuse Jim.- S`racul unchiul Ted, mai ales. Leo a investit mul]i

bani \n magazin, [i nu cred c` a c`zut tocmai bineinterven]ia mamei.

- O, \mi pare tare r`u. |n plus, am senza]ia c` \]i placemult de Leo Alridge, nu-i a[a?

- Ce [tii tu?- Ai spus: „Din p`cate!“- Poftim? Da,....ai dreptate. Ai dreptate, \mi place tare

mult de el.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 147

- D`-mi-o pe mama, [i nu te \ngrijora. Vin s-o iau.Isabel, se duse, bosumflat`, la telefon, [i se \ntoarse cu

aerul unei martire care sufer` \n t`cere.- O s` m` \ntind pu]in, anun]` ea, [i se duse \n

camera lui Frances.- S` sper`m c` va r`mâne acolo pân` când sose[te

Jim, conchise unchiul Ted.Frances cobor\ din nou la telefon. Sun` la galerie,

str`duindu-se s` g`seasc` cele mai potrivite cuvinte [i,mai ales, curajul de a le pronun]a.

- Domnul Alridge a plecat, i se r`spunse, dar \l pute]ig`si, cu siguran]`, acas`.

O s` \ncerce. Poate nu mai este nici acas`? Sau poate os`-i r`spund` altcineva? Nelini[tit`, form` num`rul:

- Alo, la telefon Leo Alridge, spuse el.- Bun` seara! Sunt Frances. Nu [tiu de unde s` \ncep

s`-mi cer scuze…- Atunci, n-o face. N-ar servi la nimic discu]ia asta.Cu aceste cuvinte, \i \nchise.

148 JUDITH SMITH

Capitolul 9

Frances urc` s`-l vad` pe unchiul s`u. A[ezat la masadin buc`t`rie, \[i preg`tea un ceai pentru a se calma.

- Am \ncercat s`-l sun pe Leo, explic` ea, dar nu vreas` m` asculte.

- Este de \n]eles, r`spunse el.Avea gâtul uscat, ca [i cum traversase un de[ert. Un pic

de ceai i-ar face bine.- Judith a sunat-o pe mama, sunt sigur`, relu` ea. {tia

c` Leo a dormit o noapte aici.- S-ar spune c` e geloas`…remarc` el.Nici o alt` explica]ie nu s-ar fi p`rut mai potrivit`.- Temerile ei nu sunt deloc fondate.Chiar dac` Leo nu mai dorea atât de mult prezen]a

Judithei, nu i se putea repro[a scena din galerie. Mâine os`-l sune din nou, s`-[i cear` scuze.

Sau poate trebuia s` mai a[tepte, s`-l lase s` secalmeze…dou` sau trei zile, o s`pt`mân`? Sau ar puteas`-i scrie o scrisoare. Nu va refuza s` citeasc` ni[teexplica]ii.

Dup` ce b`u ceaiul, se a[ez` \n fa[a unei coli de hârtie.Se descuraj` \ns`, dup` mai multe \ncerc`ri nereu[ite.

„Mai ales, s` r`mânem amici, se gândi ea. Nu [tiu ce seva \ntâmpla cu mine, dac` nu m` ascul]i. Nu [tiu ce s`spun, Dar mi-e team` c` sunt \ndr`gostit` de tine. Ce-o s`fac, dac` o s` refuzi s` m` ascul]i?“

Se l`sase noaptea. Mama ei dormea pesemne lini[tit`,[i unchiul Ted se pref`cea c` cite[te ziarul. Frances numai putea a[tepta, nici m`car pân` a doua zi diminea]`.

- Pot s` te las s` te confrun]i singur cu mama? \l\ntreb` ea.

- Voi baricada intrarea pentru a o \mpiedica s` ias`\nainte ca Jim s` soseasc`, r`spunse Ted zâmbind.

Gluma sa o destinse un pic.- Dar unde te duci? \ntreb` el, \ngrijorat. La

domni[oara Warring?- La Judith? |n nici un caz. O s` \ncerc s` vorbesc cu

Leo.Nu p`rea convins.- Nu e foarte rezonabil.- {tiu, recunoscu ea. Dar dac` se enerveaz` [i m`

atac`, va trebui s`-[i cear` scuze pe urm`. Trebuie s`facem \ntr-un fel s` evolueze situa]ia.

150 JUDITH SMITH

Unchiul nu-i putea spune mai multe. Mai bine s`-l vad`pe Leo [i s` fac` pace, altfel Frances n-ar putea dormi.

- S` nu ai a[tept`ri prea mari, o preveni unchiul Ted.O s`rut`, [i Frances se gr`bi se ias`. Rafalele ploii o

\mpiedicau s` \nainteze rapid cu ma[ina, de-al lungulrâului.

Ap`ru, \n sfâr[it, casa paznicului. O femeie ie[i lafereastr`:

- Unde merge]i?- La domnul Alridge.- Este acas`, dar fi]i atent` când traversa]i podul,

pentru c` apele sunt umflate. Lua]i o lantern`.- Mul]umesc! strig` ea.Laterna nu lumina mai mult ca \n seara \n care

avuseser` pan`, [i când Leo o folosise pentru a vedea cese \ntâmplase cu motorul Bujorului.

Apele râului acoperiser` deja [oseaua care traversapodul, [i se mai vedea doar balustrada. Pericolultravers`rii putea s` fie fatal. Puteai fi luat de ape, chiar]inându-te de balustrad`.

F`cu un pas \nainte, dup` un moment de ezitare.Foarte repede, spre marea ei surprindere, apa \i ajunsepân` la genunchi. Curentul, foarte puternic, formavârtejuri. O clip`, un picior \i alunec` \n jos, din cauzaunei scânduri care lipsea. Se ag`]` cu disperare debalustrad`, [i arunc` lanterna.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 151

|n \ntuneric, cu mii de precau]ii, continu` s` avanseze.Câte scânduri fuseser` smulse? |n cele din urm`, cu inimab`tând s`-i sparg` pieptul, ajunse pe malul cel`lalt.U[urat`, \[i f`cu drum, printre arbori [i peste peluze, spreconac. Chiar dac` ar fi vrut, Leo nu-i putea trânti u[a-nnas pe o vreme ca asta. Avea mare nevoie de un ad`post.

Dup` ce sun`, nici un r`spuns nu-i \ntrerupsefrisoanele. De ce nu cobora? N-avea cum s` [tie cine era.

Chiar sub portic, ploaia o lovea cu violen]`. Era imposibils` se \ntoarc` \n starea \n care era. R`mase cu degetulap`sat pe sonerie. Leo deschise, \n cele din urm`, u[a.

Descul], \ntr-un halat de cas` din m`tase neagr`, avea,pentru prima oar`, un aer neglijent, cu p`rul ciufulit [iochii umfla]i.

- |mi pare r`u, bolborosi ea. Dormeai? Te-amderanjat... dac` nu erai singur...

Privirea lui era clar`. Ar fi dat-o afar`.- Dumnezeule! Ce faci aici, la ora asta? \ntreb` el, cu

un aer obosit.- Am venit s`-mi cer scuze. N-ai vrut s` m` ascul]i la

telefon.- |ntoarce-te acas`!- Nu pot.- Poftim?- Apa a crescut pân` la genunchi, r`spunse ea,

ar`tându-i picioarele pline de noroi. Una din scânduri afost luat` deja de ape, [i vor urma [i celelalte.

152 JUDITH SMITH

|n cele din urm`, o l`s` s` intre. Urmele de noroi pecare le l`sa murd`reau tapetul verde. |i ar`t` drumul sprebuc`t`rie, unde s`-[i lase \nc`l]`rile [i impermeabilul.

- Ar fi bine s`-i telefonezi mamei tale. Presupun c` nu[tie…

- Este \n camera mea. Jim urmeaz` s` vin` s-o ia,spuse ea, \ncercând s` zâmbeasc`, \n timp ce buzele \itremurau, iar unchiul Ted are grij` s` baricadeze u[apentru a o \mpiedica s` ias`.

Remarca sa nu-i trezi nici un zâmbet. O \nso]i pecoridor, pentru a-l suna pe unchiul Ted, [i r`mase s`asculte conversa]ia.

- Sunt la Leo. Nu m` pot \ntoarce \n seara asta. Poduleste sub ape. E totul bine?

- Mama ta bomb`ne \n continuare, dar Jim trebuie s`soseasc` dintr-un moment \n altul. Chiar dac` iese dincamer`, o s` supravie]uiesc, acum.

- Bine\n]eles, replic` ea.Leo \ntinse mâna, pentru a lua receptorul.- Ted, de ce ai l`sat-o s` vin`? \ntreb` el.Era u[or de imaginat r`spunsul indignat al unchiului

Ted. Cum ar fi putut s-o \mpiedice?- Nu, nu puteai. Bine, o s` ]i-o expediez cât pot de

repede.Oft`, resemnat.- De ce nu \ncerci acum s` pleci? - Cine [tie?

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 153

Dar nu, n-o s-o lase s` plece. |i ar`t` salonul \n care s`se duc` s` se \nc`lzeasc` lâng` foc, [i el o lu` \ntr-o alt`direc]ie.

- De ce nu vrei s` m` ascul]i! strig` ea. Nu e vinamea dac` mama a f`cut tot scandalul `sta. Cineva asunat-o s`-i spun`…

- Mi-a povestit deja, o \ntrerupse el. Nu tu aianun]at-o?

- De ce vrei... ? se mir` ea.Dar, din nou, n-o l`s` s` termine.- Nu [tiu nimic. Chiar nu [tiu nimic, repet` el. De ce

i-ai spus Judithei c` am petrecut noaptea la tine?- Pentru c` mi-a cerut s` nu te mai deranjez. Era

singura modalitate s-o fac s` tac`.- Ai face mai bine s` te usuci, r`spunse el, brusc.- O s` murd`resc salonul, remarc` Frances, ar`tându-i

blugii uzi [i plini de noroi.- Dar ri[ti s` faci o pneumonie, r`spunse el,

deschizând un dulap. Uite ceva de schimb.|i \ntinse un halat de baie albastru, b`rb`tesc, care-i

ajungea pân` la glezne. Fu nevoit` s` r`suceasc` mânecileprea lungi, [i s` strâng` cordonul la maximum.

Prietenia lui era tot ce-[i dorea. Toate ne\n]elegeriletrebuia s` dispar`. „S` fim prieteni, te rog, i-ar fipropus“.

|n picioare, lâng` focul din salon, Leo, descul] ca [i ea,privea fl`c`rile.

154 JUDITH SMITH

- |mi pare r`u pentru dup`-amiaza asta, \ncepu ea.- Nu e vina ta, a[az`-te.Ru[inându-se \nc` pentru rolul pe care-l jucase,

Frances se instal` lâng` foc.- Am fost doar noi doi, relu` el, zâmbind; \n biroul

meu, nu a asistat nimeni la discu]ie. - Eu ie[isem. Cred c` unchiul Ted a \nchis magazinul.

Când am revenit, era \nc` foarte furioas`.Leo \ncepu s` râd` când o auzi povestind.- Crezi c` Judith a sunat-o?Leo d`du afirmativ din cap.- Nu urmeaz` s` te m`ri]i cu ea? \l \ntreb` ea.- De ce nu?Leo nu ad`ug` nimic, [i nici nu f`cu vreo observa]ie \n

leg`tur` cu caracterul personal al \ntreb`rii.- Sunt sigur` c` va fi o so]ie perfect`, dar nu cred c`

v` potrivi]i.- Da? se mul]umi el s` r`spund`.Ap`rat` de halatul prea larg, Frances putea ascunde cât

de vulnerabil` [i de sensibil` se sim]ea. Dar, n-ar fi dus lanimic aceast` discu]ie.

- Unchiul Ted mi-a spus c` ai o felicitare pe care mi-adesenat-o tat`l meu. O mai ai?

- M` duc s` ]i-o aduc.Tremurând, se ridic` [i sl`bi un pic strânsoarea

cordonului. Era cald lâng` foc.Aduse felicitarea, o pictur` care l`sa o impresie de

spa]iu larg, de orizonturi \ndep`rtate.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 155

- E a tat`lui meu?|i recuno[tea deja stilul. Nu v`zuse niciodat` o oper`

mai des`vâr[it`, [i el o realizase \n ultimele luni de via]`.Talentul s`u artistic ar fi putut atinge maturitatea: aceast`felicitare justifica plecarea sa.

O puse pe un scaun [i \ngenunche, pentru a nu sc`panici un detaliu.

- |]i apar]ine.|[i respectase promisiunea f`cut` \n prima sear`, când

vizitaser` galeria. Nici un alt cadou din lume nu i-ar fif`cut o pl`cere mai mare, [i, cuprins` de fericire, \i s`ri degât, [optindu-i:

- Mul]umesc, mul]umesc! E pur [i simplu minunat!Nu-]i pot spune cât sunt de emo]ionat`.

Leo de-abia schi]` un zâmbet. Poate c` aceast`exuberan]` nu-l amuza. Bucuria lui Frances, \nghe]at` deprivirea sa, disp`ru. Bra]ele \i c`zur`, grele, pe lâng` corp.

- |mi pare r`u, r`spunse ea, privindu-[i mâinile,ne[tiind ce s` fac`.

- Nu vrei s` te ating, remarc` el, calm.Ea, care ar fi dat orice pentru un s`rut de-al lui, ridic`

mirat` ochii.- De ce spui asta?- Mama ta m` detest` profund, [i tu la fel.- Nu, nu este adev`rat !Se opri, ca [i cum erau pe cale s` discute despre

valoarea uneia din pânzele de pe pere]i. Nici un semn deemo]ie nu ap`rea pe fa]a sa, de o frumuse]e regulat`.

156 JUDITH SMITH

- |n dup`-amiaza asta, mama ta mi-a repetat c` [i dac`ai fi atras` de mine, n-ai putea uita niciodat` sfatul pe carel-am dat tat`lui t`u. {i are dreptate. |n mod incon[tient,voi r`mâne \ntotdeauna du[manul t`u.

Frances se pr`bu[i pe canapea. Cum s`-l fac` s`\n]eleag` cât de puternice erau sentimentele ei pentru el?Nu-[i putea st`pâni aceast` atrac]ie ira]ional`. Cum s`-iexplice? Ne\n]elegerea fusese creat` chiar aici, când el oluase \n bra]e.

- Ultima oar` când am fost aici, \ncepu ea…- Da, bine\n]eles, poate c` m-ai dorit. Dar când te-am

\ntrebat dac` [tii ce faci, ai g`sit c` pozi]ia ta nu eraconfortabil`.

Nu era adev`rat. Altfel se petrecuse totul.- De ce m-ai \ntrebat asta? - Vroiam s` te fac s` spui: „Da, [tiu ce fac.“Frances se ridic`, [i-l privi fix.- Chiar sperai c` voi r`spunde a[a?- Da, r`spunse el, pe un ton nesigur.- Bine\n]eles c` [tiam ce fac. Cum puteam s` te

detest? Era imposibil.- Poftim?Trebuia s`-l lini[teasc`, totul era \n mâinile ei, acum.|l privi drept \n ochi, [i-i spuse:- Te iubesc din noaptea \n care am r`mas \n pan`.

Din acea zi, n-am \ncetat s`-mi doresc prezen]a ta. Darcând totul devenea complicat, \mi lipseai \n orice clip`.Indiferen]a ta m` f`cea s` suf`r teribil.

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 157

- Chiar crezi asta?O mângâie u[or pe obraz.- Par s` mint?Dragostea [i dorin]a ei erau evidente. Se a[ez` lâng`

ea, [i-i mângâie p`rul [i fa]a. Apoi o strânse \n bra]e, u[or,ca pentru a o convinge c` nu viseaz`.

- Te iubesc, \i spuse el, \n cele din urm`.- Era a[a greu s` spui? \l \ntreb` ea, tandru.- D a .- De ce ?- Poate pentru c` n-am \nv`]at niciodat` s` iubesc?

Mama a murit la na[terea mea. Tat`lui meu nu-i p`sa denimeni. Atunci, m-am apropiat de Ted, pe care \lrespectam foarte mult. Am \ncercat s`-l ajut, [i el \mivorbea mult de tine.

Surâse. Cuib`rit` lâng` el, Frances \l asculta, f`r` s` semi[te.

- {tiam ce sim]i pentru b`rbatul de ghea]`. Aveamimpresia c` te cuno[team, [i eram mul]umit c` o s` vii. Amie[it s` te salut când ai sosit, dar nici m`car nu mi-ai zâmbit.

- Nu puteam. M` temeam c` era de r`u augur.Ochii s`i verzi se luminar` de fericire. Cum se \n[elase

\n acea zi!- E[ti gelos? \l \ntreb` ea, tandru.- Mi-ai luminat via]a. Nu suportam s` [tiu c` te atinge

un alt b`rbat. N-am sim]it niciodat` ceva asem`n`torpentru o alt` femeie.

Aceea[i dragoste [i aceea[i pasiune \i animau. Ses`rutar` \ndelung.

158 JUDITH SMITH

- N-a[ putea tr`i f`r` tine, o via]` de singur`tate [i dea[teptare.

- Mama poate s` m` deteste, dar nu ne va \mpiedicas` ne c`s`torim.

O trase spre el, f`r` s` mai fie \n stare s`-i spun` ceva,[i r`maser` \nl`n]ui]i, cu obrajii lipi]i. Deodat`, Francessim]i lacrimi de fericire pe obraz.

- Plâng, murmur` ea. Sau e[ti tu?Leo ridic` \ncet capul pentru a o privi intens.- Este prima oar` când mi se \ntâmpl`, dar n-am iubit

pe nimeni \naintea ta, [i doar tu m` po]i face s` plâng.Frances \[i plec` genele lungi.- Ce onoare!- Da, [i [tii ce faci, acum?- {tiu, iubirea mea, [tiu.{i, din nou, veni s` se cuib`reasc` lâng` el.

Sfâr[it

MAI ESTE TIMP PENTRU |MP~CARE 159