ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

ACADEMIA DE POLIȚIE ,,Alexandru Ioan Cuza”

ȘCOALA DOCTORALĂ,,ORDINE PUBLICĂ ȘI SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ”

Doctorand:

BUCĂ Nicolae Gabriel

TEZĂ DE DOCTORAT

TEMA:

MANAGEMENTUL ACTIUNILOR DESFĂȘURATE

ÎN CADRUL OPERAȚIUNILOR MULTINAȚIONALE

ÎN SPRIJINUL PĂCII

-REZUMAT-

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT:

Prof.univ.dr. CAVAROPOL Dan Victor

BUCUREȘTI 2015

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

2007 – 2013

,,Investește în OAMENI”

Această lucrare a fost posibilă prin sprijinul financiar oferit prin Programul Operaţional

Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, cofinanţat prin Fondul Social European, în

cadrul proiectului POSDRU/159/1.5/S/138822, cu titulul „Reţea Transnaţională de

Management Integrat al Cercetării Doctorale şi Postdoctorale Inteligente în Domeniile

“Ştiinţe Militare”, “Securitate şi Informaţii” şi “Ordine Publică şi Siguranţă Naţională” -

Program de Formare Continuă a Cercetătorilor de Elită –“ SmartSPODAS”.”

Proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane

2007 – 2013

,,Investește în OAMENI”

Titlul proiectului: Reţea transnaţională de management integrat al cercetării doctorale şi postdoctorale inteligente în

domeniile “Ştiinţe militare”, “Securitate şi informaţii” şi “Ordine publică şi siguranţă naţională” - Program de formare

continuă a cercetătorilor de elită – „SmartSPODAS”

Axa prioritară 1 „Educaţia şi formarea în sprijinul creşterii economice şi dezvoltării societăţii bazate pe cunoaştere”

Domeniul major de intervenţie 1.5 „Programe doctorale şi post-doctorale în sprijinul cercetării”ID proiect

POSDRU/159/1.5/S/138822

CUPRINS:

ARGUMENT

CAPITOLUL 1. ORGANIZAŢII INTERNAŢIONALE ŞI REGIONALE

IMPLICATE ÎN MENŢINEREA PĂCII

1.1. Preocupării pentru securitatea statelor

1.2. Organizaţia Naţiunilor Unite (O.N.U)

1.3. Organizaţia tratatului Nord-Atlantic (N.A.T.O.)

1.4. Uniunea Europeană (U.E.)

1.5. Consiliul Europei

1.6. Uniunea Europei Occidentale (U.E.O.)

1.7. Organizaţia pentru securitate şi cooperare în Europa (O.S.C.E.)

1.8. Perspectiva raporturilor organizaţiei tratatului nord-atlantic (N.A.T.O) cu

principalele organizaţii internaţionale

1.9. Concluzii

CAPITOLUL 2. OPERAŢIONALIZAREA STRUCTURILOR

MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE

2.1. Aspecte generale privind operaţiile multinaţionale

2.2. Operaţionalizarea forţelor care urmează să execute misiuni în afara teritoriului

ţării

2.2.1 Principii de bază ale operaţiilor multinaţionale

2.2.2. Misiuni şi acţiuni specifice multinaţional în afara teritoriului naţional

2.2.3. Conducerea misiunilor specifice multinaţionale

2.3 Prezenţa societăţii civile şi ale structurilor civili – militari în teatrul de operaţii.

2.4. Concluzii

CAPITOLUL 3 . PARTICIPAREA FORŢELOR MINISTERULUI

AFACERILOR INTERNE LA MINISIUNI INTERNAŢIONALE DE

MENŢINEREA PĂCII

3.1.Ministerul Afacerilor Interne

3.2 Poliţia Română

3.2.1.Selecţia personalului la misiunile de menţinere a păcii

3.2.2 Participarea poliţiei române la misiunile internaţionale de menţinere a

păcii

3.3.1.Generalitati privind misiunile internaţionale

3.3.2.Evoluţia misiunilor de menţinere a păcii

3.3.3. Peacekeeping operations

3.3.4.Particularitati ale misiunilor jandarmeriei romane in spatiul

international

3.3.5. Dislocarea efectivelor de jandarmi în teatrele de operaţii

3.3.6.Jandarmeria Romana în Afghanistan

3.3.7. Alte misiuni pe care le execută jandarmeria română sub mandat

internaţional

3.4. Poliţia de Frontieră

3.4.1. Prezentare generală cooperarea cu agenţia Frontex

3.4.2. Southeast european cooperative initiative – SECI/SELEC

3.4.3.Statut juridic

3.4.4.Relaţia SECI/SELEC cu instituţiile UE

3.5. Concluzii

CAPITOLUL 4. PREGĂTIREA MISIUNILOR PENTRU CONTIGENTELE

CARE VOR DESFĂŞURA MISIUNI MULTINAŢIONALE ÎN TEATRELE

DE OPERAŢII

4.1. Delimitări conceptuale privind teatrele de operaţii

4.2. Selecţionarea şi pregătirea personalului Minsterului Afacerilor Interne pentru

participarea la misiuni internaţionale

4.3. Implementarea în teatre de operaţii multinaţionale a contigentelor naţionale

4.4 Misiuni de impunere a păcii în zonele unde au fost implementate forţe ale

Ministerului Afacerilor Interne

4.5. Protecţia operaţiilor umanitare şi ale drepturilor omului

4.5.1.Stăpânirea/ limitarea conflictului

4.5.2.Separarea prin forţă a părţilor beligerante

4.5.3.Stabilirea şi supravegherea zonelor protejate şi a celor de siguranţă

4.6. Extracţia forţelor din teatrul de operaţii

4.6.1.Etape ale procesului de extracţie a forţelor pe timpul rotaţiei efectivelor

4.6.2. Întreruperea participării personalului la operaţii multinaţionale.

4.7. Tăria psihologică a luptătorilor participanţii în teatrele de operaţii

multinaţionale duce întodeauna la succes

4.8 Concluzii

CAPITOLUL 5. STUDIU ŞTIINŢIFIC. "SCREENING LA FINALIZAREA

MISIUNII INTERNAŢIONALE DIN TEATRUL DE OPERAŢII -

AFGANISTAN"

5.1. Sondaj de opinie privind percepţia luptătorilor jandarmi asupra activităţii

desfăşurate în misiunea multinaţională din Afganistan - raport de cercetare

5.2.Rezultatele sondajului de opinie desfăşurat cu detaşamentul de jandarmi întors

recent din misiunea multinaţională din afganistan

Concluzii şi propuneri

Bibliografie selectivă.

ARGUMENT

Ca stat independent şi membru al Uniunii Europene, dar şi N.A.T.O,

România este şi va fi un factor al stabilităţii în regiune dar şi global, un participant

dinamic la asigurarea şi dezvoltarea mediului de securitate, un promotor al

construcţiei europene şi euroatlantice.

Trăirile pe care le-am simţit ca participat la misiuni în teatrele de operaţii,

m-a determinat ca împreună cu îndrumătorul meu de doctorat să aleg şi să analizez

la zi problematica legată de operaţiile multinaţionale, unde ţara noastră participă cu

forţe şi mijoace în teatre de operaţii.

Am cercetat, în această lucrare, aspecte bazate pe cercetarea la locul acţini

mai precis prin participarea mea, în nenumărate rânduri, la diverse acţiuni militare,

în teatrul de operaţii din Bosnia-Herţegovina, Kosovo şi Afganistan, şi o

interpretare metodologică, teoretică, şi analitică a confruntărilor iniţiate între

planurile politico – socio - militare.

Alegerea acestui subiect, am făcut-o în urma unei analize ce a vizat mai

multe aspecte şi care m-a determinat să cred că sunt în faţa unei noi provocări dar

în acelaşi timp şi o oportunitate de a-mi exprima opiniile riguros fundamentate.

Obiectivul general al lucrării de faţă a fost pe de o parte analiza principalilor

probleme teoretice cu privire la participarea României alături de alte forţe în teatre

de operaţii, iar pe de altă parte analiza detaliată a situaţilor apărute, rezolvarea

acestora şi cuantificarea efectelor potenţiale generate de acestea asupra viitoarelor

misiuni pe care ţara noastră în calitate de membru NATO şi UE le va îndeplini.

Este adevărat că într-o lucrare monografică ca cea de faţă este greu a se

acoperi o arie atât de vastă, însă scopul propus este acela de a aduce în atenţia

cititorului atât stadiul cercetărilor efectuate până în prezent de către specialişti cât

şi să propunem unele idei, pe care le considerăm demne de a fi supuse dezbaterii

publice. Totodată, finalitatea propusă în urma cercetării este de a formula unele

concluzii şi mai ales de a sugera unele propuneri, care să fie avute în vedere cu

ocazia participării la viitoare misiuni în teatrele de operaţii.

Scopul sau motivul temei supuse cercetării a fost generat de interesul tot mai

mare al tinerilor din sistemul naţional de ordine publică şi siguranţă naţională

pentru a participa la operaţii multinaţionale. Participarea mea la misiuni

multinaţionale a fost o experienţă unică, este dacă vreţi desăvârşirea pregătirii

mele, pentru că ceea ce am învăţat am pus în aplicare în teatrele de operaţiuni unde

am avut misiuni. Pentru mine asta a contat în momentul în care am decis să plec şi

o voi mai face dacă va fi cazul.

Natura operaţiunilor multinaţionale de gestionare a crizelor s-a schimbat în

ultimul deceniu. Nu numai că astfel de operaţiuni a crescut în frecvenţă şi

dimensiuni, dar ele au devenit, de asemenea, mult mai complexe şi implică mai

mulţi şi diferiţi actori în procesul de planificare politică şi la nivel strategic precum

şi nivelurile operaţionale şi tactice.

Tema de cercetare se înscrie în preocupările actuale ale Ministerului

Afacerilor Interne. Datorită domeniul său de aplicare limitat, ar fi mai degrabă un

punct de plecare pentru o discuţie mai generală despre operaţiunile militare,

precum şi, un comentariu mai specific în curs de desfăşurare .

În ceea ce priveşte realizarea cooperării depline la toate nivelurile şi fazele

oricărei operaţiuni, este evident că schimbul de informaţii şi cunoştinţe, a

terminologiei la nivelul forţelor participante şi practicile de lucru al acestora este o

condiţie prealabilă pentru cooperare de succes între forţele participante în cadrul

operaţii multinaţionale.

De asemenea, este necesar ca părţile implicate să fie conştiente de

terminologia utilizată de către forţele implicate în misiuni. Mai mult decât atât, în

cazul în care practicile sunt similare, trebuie să împărtăşească cunoştinţe despre

experienţe pentru desfăşurarea în condiţii optime a misiunilor încredinţate.

Schimbul de informaţii poate reduce foarte mult riscul de a repeta aceeaşi

greşeli, precum şi de a îmbunătăţi proiectarea metodelor de lucru viitoare şi

procedure în teatrele de operaţii.

Prin această teză ne-am propus identificarea de soluţii care să rezolve

problemele apărute în teatrele de operaţii, soluţii care folosesc pe deplin

cunoştinţele generale şi de specialitate proprii.

Obiectivele specifice tezei de doctorat identificate sunt următoarele:

Realizarea unei analize istorico - compartive a misiunilor din teatrele

de operaţii unde România a participat cu forţe şi mijloace;

Realizarea unui sondaj de opinie privind percepţia militarilor români

asupra activităţilor efectuate în teatrele de operaţii;

Delimitatrea unor concepte specifice şi generale în material

desfăşurării acţiunilor militare din teatrele de operaţii;

Prezentarea principalelor categorii de forţe care au făcut obiectul

participări la misiuni multinaţionale;

Analiza sistemului juridic, legislativ, procedural în material trimiterii

de forţe în tatrele de operaţii;

Analiza sistemului de forţe de ordine publică care participă sau

urmează să participle cu forţe şi mijloace la misiunii multinaţionale.

Pe parcursul lucrării, vom analiza datele şi informaţiile rezultate din sursele

documentare studiate şi experienţa practică profesională pe care am acumulat- o

prin participarea mea efectivă în cadrul misiunilor multinaţionale.

Metodele de cercetare utilizate sunt cele specifice cercetării ştiinţifice în

domeniul ordine publică şi siguranţă naţională, având la bază:

- studiul documentar care a implicat o atentă informare asupra surselor,

culegerea, studierea şi utilizarea acestora, având în vedere bibliografia juridică de

referinţă, naţională şi internaţională, cursuri, monografii, studii, articole, rapoarte,

lucrări ale autorilor români şi străini, precum şi resurse internet;

- cercetarea aplicativă şi descriptivă (analitică) desfăşurată prin

investigarea deliberată a unor problematici de importanţă teoretică şi practică,

având în vedere aprofundarea şi optimizarea, detalierea şi îmbunătăţirea

cunoştinţelor şi informaţiilor în domeniul de referinţă;

- logica istorică prin metoda deducţiei şi inducţiei constând în

identificarea, enumerarea cronologică, prezentarea conceptelor şi sistemelor

domeniului cercetat, analizarea şi extragerea concluziilor;

- interpretarea sistemică a normelor europene implementate în cadrul

legislativ naţional dar şi din punct de vedere instituţional.

Importanţa subiectului acestei lucrări se remarcă prin faptul că integrează

concepte, metodologii şi instrumente de lucru utilizate în plan intern şi

internaţional în scopul realizării unei lucrării de cea mai bună calitate, documentată

şi care va fi de folos celor care vor participa la misiuni în teatrele de operaţii şi de

ce nu a celor care se află în acest moment în misiune.

Lucrarea poate fi valorificată imediat în procesul de învăţământ, în

activitatea de pregătire a cadrelor precum şi în procesul de elaborare a unor noi

reglementări în domeniul de activitate a misiunilor internaţionale.

Prin misiunile la care participă atât în Afganistan cât şi în alte locuri,

personalul Ministerului Afacerilor Interne contribuie la procesul de reformă a

instituţiilor afgane, pentru sprijinirea statului de drept şi a unei forţe de poliţie ce

respectă drepturile omului şi care se află în slujba populaţiei.

Consideram că rezultatele obţinute în urma acestui cercetări pot oferi

informaţii importante pentru factorii de decizie în elaborarea unor ghiduri dedicate

structurilor de intervenţie cu privire la planificarea, pregătirea, procedurile şi

echipamentele necesare pentru intervenţie în situaţia participării acestora în teatre

de operaţii pentru a îndeplini misiuni alături de alte forţe armate partenere.

Capitolul 1.

Organizaţii internaţionale şi regionale implicate în menţinerea păcii

Evoluţia societăţii a condus la creşterea complexităţii sistemului de relaţii

dintre diferitele entităţi sociale şi la globalizarea riscurilor şi ameninţărilor la

adresa stabilităţii regionale şi a celei globale.

Conceptul de securitate a constituit obiect de cercetare pentru toate şcolile de

gândire, din momentul apariţiei statului ca entitate politică distinctă în cadrul

relaţiilor internaţionale.

Iniţial, conceptul a fost apanajul filozofiei politice, pentru ca apoi să fie

studiat în cadru teoriei relaţiilor internaţionale, inaugurat ca domeniu separat de

cercetare academică după primul război mondial.

Înţelegerea sensului şi importanţei securităţii presupune apelul şi la alte

discipline, cum ar fi: politologia, economia, sociologia, psihologia, ştiinţa militară

etc. Importanţa studierii securităţii rezultă şi din faptul că are o arie de cuprindere

foarte întinsă, de la individ, societate, până la domeniul internaţional.

În sec. al XX-lea au existat numeroase încercări de a releva aspectele cele

mai importante ale securităţii statelor şi ale mediului internaţional şi în pofida unor

angajări responsabile pe tărâmul ştiinţific nu s-au găsit modalităţile cele mai

nimerite pentru a se materializa în practică un model viabil.

Idealurile generoase ale politicii securităţii colective adoptate după primul

război mondial, n-au răspuns decât parţial dezideratului majorităţii statelor de a

crea un sistem internaţional stabil.

Cauzele au fost evidenţiate prin lipsa unei viziuni realiste asupra relaţiilor

dintre state, care au generat un optimism exagerat, dând concepţiei idealiste,

specifică acestei perioade, un caracter utopic.

Concluzii

Situaţia internaţională prezintă, la început de secol şi mileniu,

particularităţi diferite de perioada anterioară. În plan politico-juridic, cea mai

importantă modificare o prezintă statul. Cele două componente fundamentale ale

sale – egalitatea suverană şi neamestecul în treburile interne, ce constituiau piatra

de temelie în sistemul Cartei Naţiunilor Unite şi-au pierdut acest statut odată cu

proclamarea principiului drepturilor omului. Acesta este un fapt pozitiv în sine, dar

a dat naştere la vii controverse. Problema de fond este următoarea: cine este în

drept să decidă regulile intervenţiei umanitare în caz de violare a acestor drepturi

de către un stat? Consiliul de Securitate? Un stat puternic? Sau un alt organ

convenit în comun de către comunitatea internaţională? Problema nu este tranşată

în drept, de aceea în acest domeniu încă este haos.

În prezent există mai multe concepte de securitate: cel consacrat în Carta

ONU, conceptul NATO şi care a fost aplicat în mai multe conflicte armate – în

Kosovo, Afganistan, un concept enunţat de Statele Unite în baza căruia au acţionat

şi acţioneaza în Irak şi un concept fundamentat de Uniunea Europeană în Tratatele

de la Amsterdam şi Maastricht, care nu a devenit încă pe deplin operaţional.

Această situaţie polifuncţională este de natură să creeze şi creeaza deja

confuzie, adăugând elemente de nelinişte. Nebuloasa respectivă este rezultanta

raportului de forţe între diferiţi actori care acţionează pe plan internaţional pentru a

găsi un numitor comun.

Se speră ca acest raport să se realizeze în jurul Naţiunilor Unite. Astfel, un

grup de experţi de înaltă calificare, au elaborat un material menit să ducă la o

reformă a Naţiunilor Unite. Acest document, care poartă denumirea de “O lume

mai sigură : responsabilitatea noastră comună”, a fost înaintată Secretarului general

al ONU în decembrie 2004.

Pornind de la acest document Secretarul general al ONU a întocmit un nou

raport intitulat “Pentru o libertate extinsă către dezvoltare, securitate şi drepturi ale

omului pentru toţ”.

Raportul a fost supus, în septembrie 2005 Conferinţei la nivel înalt

convocată cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la crearea Naţiunilor Unite, la care

au participat 145 de şefi de state şi de guverne. Scopul conferinţei era să realizeze

o reformă a ONU care să cuprindă o strategie globală de combatere a terorismului,

devenită prioritate a secolului XXI. Strategia, concepută într-o abordare cvadro-

dimensională – dezvoltare, securitate, eradicarea sărăciei, respectarea drepturilor

omului – trebuie să aibă ca finalitate restructurarea Organizaţiei Naţiunilor Unite,

în special a Consiliului de Securitate , organul cheie care poartă răspunderea

primordială pentru menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale. Documentul

realizat conţine o serie de recomandări neangajante .

CAPITOLUL 2. OPERAŢIONALIZAREA STRUCTURILOR

MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE

ASPECTE GENERALE PRIVIND OPERAŢIILE MULTINAŢIONALE

Transformările profunde înregistrate la nivel mondial, de natură politică şi

economică în principal, au avut un impact major asupra securităţii şi stabilităţii

internaţionale. În acest context, s-au intensificat eforturile statelor lumii, în găsirea

unor modalităţi eficiente de cooperare şi colaborare pentru asigurarea securităţii şi

promovarea, atât a intereselor naţionale, cât şi a celorlalte state, având ca

fundament al existenţei, principiile şi valorile democratice.

România şi-a asumat în cadrul comunităţii internaţionale în mod liber şi

responsabil, obligaţia de a acţiona în cadrul eforturilor generale pentru

salvgardarea păcii şi securităţii. Conştienţi de faptul că această participare asigură

în acelaşi timp şi propria securitate naţională, factorii de decizie politică şi militară

au conceput după 1990 un sistem coerent de integrare în plan regional şi mondial

de asigurare a securităţii la aceste niveluri.

În plan regional, România a demonstrat că se poate conta pe potenţialul său

(militar, umanitar, politic şi de altă natură), că poate fi socotită un pol de stabilitate

în regiunea Balcanilor şi, nu în ultimul rând, o consecventă apărătoare a păcii şi

securităţii, a contribuit la operaţiile de pace O.N.U. în Balcani, prin efective

militare (jandarmi), prin furnizarea de informaţii sau prin oferirea infrastructurii

pentru rotirea trupelor aliate dislocate în regiune. Ca urmare a acestei realităţi,

organismele internaţionale au apreciat contribuţia României la derularea cu succes

a acestor operaţii de pace.

Acestea sunt doar câteva din elementele ce demonstrează îndeplinirea de

către ţara noastră a unor răspunderi pe plan regional, precum şi competenţa cu care

Ministerul Afacerilor Interne înţelege să-şi onoreze obligaţiile faţă de poporul

român.

CONCLUZII

Orice acţiune militară necesită o pregătire minuţioasă, implicând o bună

cunoaştere a civilizaţiei specifice zonei respective, înţelegerea exactă a conţinutului

şi a limitelor mandatului încredinţat, precum şi a regulilor de angajare valabile

pentru fiecare misiune. În consecinţă, comandanţii de la toate eşaloanele trebuie să

deruleze un proces continuu de analiză a situaţiei, să detecteze chiar şi cele mai

neînsemnate şi subtile schimbări ale acesteia, orice modificare intervenită în

raporturile dintre părţile implicate, care, în timp, ar putea determina o lipsă de

concordanţă, o discrepanţă între obiectivele politice şi acţiunile militare care li se

subordonează. Incapacitatea de a sesiza la timp schimbările intervenite în situaţia

locală sau generală, precum şi în dinamica obiectivelor politice ale părţilor

implicate poate conduce la operaţii militare ineficiente şi ineficace sau, în unele

cazuri, chiar contraproductive.

Comandanţii contingentelor naţionale sunt responsabili de ordinea şi

disciplina în unităţile lor şi au atribuţii precise pe această linie, prevăzute în

Acordul de participare. Ei sunt numiţi de guvernele lor şi pot îndeplini funcţii la

comanda unor unităţi sau în statul major al Forţei. De exemplu, retragerea lor din

funcţie sau destituirea pe motive de incompetenţă se face din iniţiativa autorităţilor

naţionale. Totuşi, în anumite cazuri şi organismul care a decis executarea operaţiei

poate cere retragerea unui comandant de contingent naţional. Aşa a fost cazul unui

general italian, pe care ONU a cerut Italiei să-1 retragă de la comanda

contingentului italian din cadrul UNOSOM, acuzându-1 că nu s-a supus ordinelor

şi nu a putut stabili relaţii de colaborare cu colegii din conducerea trupelor ONU.

Comandantul Forţei nu este investit cu competenţe disciplinare, chiar dacă

întreg personalul misiunii îi este subordonat. Acest mod de reglementare a ordinii

disciplinare în interiorul Forţei îşi are sursa în suveranitatea statală asupra

contingentului naţional, care include dreptul autorităţilor naţionale de a reglementa

relaţiile lor cu cetăţenii proprii. În actuala ordine juridică mondială nu se poate

concepe ca o autoritate suprastatală să intervină în relaţiile dintre un stat şi cetăţenii

săi. Se vehiculează însă şi ideea creării unor forţe total subordonate ONU, în care

membrii acestora să nu mai păstreze nici un fel de legături cu statele lor naţionale.

Singura posibilitate pe care comandantul Forţei o are pentru a interveni în

sancţionarea unui militar din compunerea misiunii este aceea de a coopera cu

superiorii naţionali ai acestuia. Cu aprobarea ONU, în anumite cazuri extreme, se

poate cere guvernului de care aparţine contingentul, repatrierea militarilor

respectivi sau chiar a întregului contingent; aşa se procedează, de obicei, când se

constată încălcarea regulilor de drept internaţional aplicabil în conflictele armate.

Comandantul contingentului naţional este prezumat că asigură, prin

competenţele sale, şi respectarea regulilor internaţionale de disciplină în interiorul

Forţei, prevăzute în documentele de funcţionare ale acestuia. În caz de contradicţie

între regulile disciplinare interne şi cele internaţionale, ar trebui să se aplice cele

internaţionale, în special prin inserarea lor în acordurile de participare. În acestea

din urmă se pot include şi competenţele poliţiei militare a forţei de a aresta

membrii contingentelor naţionale. Deoarece se pare că în viitorul apropiat este

puţin probabilă crearea unui drept militar disciplinar supranaţional sau universal,

actualul sistem practicat în cadrul forţelor ONU trebuie cunoscut şi aplicat cu toate

rigorile şi inconvenientele sale.

Un comandant de unitate trebuie să se asigure că ordinele operaţionale pe

care le primeşte sunt investite cu autoritatea comandantului Forţei. Ordine legale

către contingentele naţionale, pot proveni şi de la ofiţeri din Comandamentul

Forţei, deoarece în pregătirea şi desfăşurarea operaţiunii, comandantul poate

recurge metoda delegării unor atribuţii ale sale, în special către locţiitorul său ori

şeful de stat major.

Delegarea de atribuţii şi împuternicirea de a ordona contingentelor naţionale

se face pe bază de directivă scrisă a comandantului, pentru cazurile când el lipseşte

din zonă sau este detaşat. El nu poate accepta ordine din alte surse, indiferent dacă

vin de la autorităţile statului-gazdă, părţile în dispută sau chiar de la propriul

guvern (în acest ultim caz, cu excepţia aspectelor disciplinare şi problemelor

administrative interne). Singura derogare de la acest principiu se poate înregistra

într-o forţă de pace care nu aparţine ONU, atunci când contingentele naţionale sunt

puse sub comanda directă a propriilor guverne sau a ambasadorilor în statul-gazdă.

În astfel de cazuri, Ministerul Apărării Naţionale/Ministerul Afacerilor Interne va

emite o directivă operativă către comandantul contingentului respectiv.

Menţinerea păcii şi securităţii internaţionale reprezintă apanajul Consiliului

de Securitate al ONU, acesta fiind singurul organism la nivel mondial care poate

decide luarea măsurilor stipulate în Cartă pentru realizarea climatului de securitate

şi siguranţă. Există totuşi aspecte care, deşi nu pot nega rolul Organizaţiei în

ansamblul ei, în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale, aduc anumite decizii

sau indecizii

Atingerea scopurilor specificate prin mandat poate da răspunsul la întrebarea

dacă a fost sau nu a fost o operaţie reuşită sau dacă trebuia sau nu creată misiunea

respectivă, în marea lor majoritate operaţiile în sprijinul păcii şi-au atins scopurile

stipulate prin mandat, dar acest lucru nu a rezolvat în totalitate problemele din zona

respectivă.

CAPITOLUL 3 . PARTICIPAREA FORŢELOR MINISTERULUI

AFACERILOR INTERNE LA MINISIUNI INTERNAŢIONALE DE

MENŢINEREA PĂCII

În baza unor memorandumuri încheiate de Guvernul României cu Naţiunile

Unite, NATO, UE şi OSCE, ofiţeri din acdrul Ministerului Afacerilor Interne

participă la misiuni de pace pe diverse teatre de operaţii de pe toate continentele.

Dintre toate modalităţile de participare a poliţiştilor la gestionarea crizelor

internaţionale, forţele internaţionale de poliţie pare a fi cea mai eficientă. La

această metodă se apelează atât pentru prevenirea unui conflict, cât şi în perioada

post-conflict .

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Personalul Ministerului Afaceri Interne participă la misiuni internaţionale

sub egida O.N.U, N.A.T.O, O.S.C.E, U.E.

Ministerul Afacerilor Interne a marcat în acest an 17 ani de participare cu

personal propriu, poliţişti, jandarmi şi poliţişti de frontieră, la misiuni şi operaţii în

afara teritoriului naţional, în sprijinul păcii şi al securităţii, respectiv pentru

gestionarea situaţiilor de criză şi pentru stabilizarea şi reconstrucţia zonelor post-

conflict .

România participă activ la promovarea şi menţinerea păcii şi stabilităţii

regionale şi globale prin implicarea în misiuni şi operaţii ale Uniunii Europene sau

sub mandatul Organizaţiei Naţiunilor Unite, Organizaţiei Tratatului Atlanticului de

Nord şi respectiv al Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa.

POLIŢIA ROMÂNĂ

Poliţia Română participă, sub coordonarea M.A.I, cu efective la efortul

internaţional de stabilizare şi de reconstrucţie în teatrele de operaţii ale diferitelor

misiuni de menţinere. În prezent, Poliţia Română participă la un număr de 10

misiuni de pe patru continente, respectiv America Centrală, Asia, Africa şi Europa.

POLIŢIA DE FRONTIERĂ

Ministerul Afacerilor Interne elaborează obiectivele si orientările activităţii

internaţionale in domeniul administraţiei publice si afacerilor interne, potrivit

Programului de guvernare si obligaţiilor ce ii revin din documentele internaţionale

la care România este parte si din strategia de integrare europeana si euroatlantica;

organizeaza, coordoneaza, asigura si executa, in tara si in strainatate, activitati de

cooperare si relatii internationale, in domeniul sau de competent.

CONCLUZII

Cu prilejul misiunilor enumerate mai sus, Ministerul Afacerilor

Interne prin intermediul structurilor subordonate a demonstrat ca este capabil să

pregateasca, organizeze si sa desfasoare actiuni de mentinere a pacii in Balcani,

Caucaz si de instruire si mentorat in Asia.

De asemenea, comandantul fortelor aliate din Afganistan Generalul

locotenent William Caldwell a declarat ca „sunt mulţumit si uluit de înalta calitate

profesională a instructorilor jandarmi români din Afganistan, precum şi contribuţia

acestora la îndeplinirea obiectivelor NATO în această ţara”. Cu prilejul unei vizite

in Romania a solicitat suplimentarea numărului de instructori români jandarmi

participanţi la Misiunea de Instruire NATO din Afganistan. şi

Misiunile aflate in derulare, necesita prezenta Poliţiei Române

Jandarmeriei Române si pentru faptul ca structura militara a institutiei permite

mularea personalului pe cerinte din domeniul militar. Afghanistanul nu este

pregatit sa fie preluat de o misiune ONU sau UE. Insurgenta este necontenita iar

dreptul umanitar nu este aplicat de beligeranti. Pregatirea militara de care

beneficiaza un jandarm pe parcursul evoluţiei sale profesionale ii asigura toate

prerogativele pentru succes in zonele de razboi.

De asemenea, este dovedit faptul ca imediat dupa stingerea unui

conflict militar, este necesara prezenta masiva a forţelor de ordine cu statut militar

provenite din spaţiul internaţional.

CAPITOLUL 4. PREGĂTIREA MISIUNILOR PENTRU CONTIGENTELE

CARE VOR DESFĂŞURA MISIUNI MULTINAŢIONALE ÎN TEATRELE

DE OPERAŢII

Complexitatea fenomenelor politico-militare, evoluţia şi influenţa lor asupra

societăţii la început de mileniu necesită analiza atentă, continuă şi realistă a

acestora, în scopul stabilirii şi elaborării politicilor, strategiilor, concepţiilor şi

programelor necesare armonizării eforturilor României cu cele ale instituţiilor

internaţionale, pentru modelarea unei noi arhitecturi de securitate si stabilitate.

Întrucât mediul de securitate rămâne în continuare schimbător, complex şi potenţial

periculos ca urmare a apariţiei şi menţinerii unor riscuri nemilitare şi

neconvenţionale, este dificil de prognozat şi evaluat când, cine sau în ce mod poate

ameninţa sau afecta securitatea României.

În acest context, Ministerul Afacerilor Interne va continua să-şi

dezvolte capacitatea de combatere a factorilor de risc, de prevenire şi gestionare a

crizelor, precum şi de intervenţie oportună şi eficientă pentru contracararea

ameninţărilor şi provocărilor ce pot afecta securitatea României. Previziunea şi

identificarea oportună a apariţiei unor noi riscuri sau ameninţări este activitatea

primordială a structurilor de specialitate, contracararea factorului „imprevizibil”

având un rol din ce în ce mai pregnant în planificarea şi desfăşurarea misiunilor.

Este evident că noile ameninţări la adresa păcii şi securităţii internaţionale

nu pot fi soluţionate de către un singur stat sau de către o singură instituţie

internaţională. Noua arhitectură europeană de securitate se prefigurează a fi

alcătuită dintr-o reţea de instituţii ce se completează şi se sprijină reciproc prin

ONU, OSCE, UE şi NATO. Aceasta deoarece menţinerea stabilităţii şi echilibrului

internaţional prin promovarea păcii este o aspiraţie legitimă a umanităţii, existând

voinţa internaţională de a salvgarda pacea în lume, nici un efort în acest sens

nefiind inutil.

Concluzii

În perioada războiului rece şi înainte de acesta, conflictele armate izbucneau

între două sau mai multe state şi erau soluţionate fie prin forţa armelor, fie, mai rar,

prin mecanismele create pe plan internaţional în cadrul Naţiunilor Unite.

După încetarea războiului rece conflictele armate izbucnesc pe teritoriul unui

singur stat (aşa numitele conflicte neinternaţionale) şi sunt chemate să le

soluţioneze mai multe state şi organizaţii internaţionale, interguvernamentale. În

acest scop au fost create misiunile internaţionale de pace, de impunere a păcii, de

observare a păcii, cu funcţii foarte complexe.

În joc intervin nu numai regulile dreptului internaţional umanitar, cu noile

lui ramificaţii – dreptul umanitar al mediului, dreptul internaţional penal -, dar şi

protecţia drepturilor omului în situaţii de conflict armat.

Pentru a se asigura durabilitatea reglementărilor, conceptul de menţinere a

păcii a început să includă tot mai multe elemente nemilitare – angajaţi civili,

voluntari ai Naţiunilor Unite, dar mai ales forţe de menţinere a păcii – poliţişti,

jandarmi etc, care în anumite misiuni sunt predominanţi (exemplu misiunea din

Kosovo). Aşa cum rezultă din dezvoltările de mai sus au început să fie create

structuri de poliţie de sine stătătoare şi cred că viitorul aparţine şi acestora.

Misiunile de pace constituie noul mecanism destinat să facă faţă noilor

sfidări şi să perfecţioneze sistemul internaţional de securitate creat în 1945 prin

Carta ONU.

Oare şi-au dovedit ele eficienţa?

Desigur, un răspuns prin da sau nu n-ar putea să exprime adevărul.

În unele situaţii misiunile de pace au fost încununate de succes. În El

Salvador sau Mozambic, de exemplu, ele au contribuit substanţial la asigurarea

unei păci durabile.

Există misiuni de menţinere a păcii create în urmă cu 40-60 de ani care

există şi în prezent şi care şi-au dovedit eficienţa. Este vorba de prima misiune

înfiinţată în 1948 pentru a supraveghea îndeplinirea armistiţiilor dintre statele

arabe şi Israel, de misiunea de supraveghere a acordului de dezarmare dintre Siria

şi Israel, de dezangajarea forţelor armate ale ciprioţilor turci şi greci din 1974.

Aceste misiuni, deşi costisitoare, şi-au dovedit eficienţa, deoarece au împiedicat

reizbucnirea ostilităţilor între combatanţi.

Cu totul neeficientă a fost misiunea din Kosovo care a dus la secesiunea unei

părţi din teritoriul Serbiei şi s-a creat un precedent periculos – vezi situaţia din

Abhazia şi Osetia de Sud, autoproclamata republică transnistreană.

Există misiuni care nu numai că nu au reuşit să anihileze situaţia şi să pună

capăt suferinţelor populaţiei civile, ci, dimpotrivă. Este vorba de misiunile din

Afganistan şi de situaţia din Irak, unde se înregistrează mii de morţi şi zeci de

răniţi.

Am constatat că misiunile unde elementul militar este mai redus în

comparaţie cu elementele civil şi de protecţie, rezultatele sunt mai bune. Este vorba

în special de misiunile organizate de OSCE, ceea ce mă face să cred că

componenta diplomatică şi de ordine publică poate juca un rol esenţial şi în situaţii

de criză internaţională.

CAPITOLUL 5. STUDIU ŞTIINŢIFIC. "SCREENING LA

FINALIZAREA MISIUNII INTERNAŢIONALE DIN TEATRUL DE

OPERAŢII -AFGANISTAN"

SONDAJ DE OPINIE PRIVIND PERCEPŢIA LUPTĂTORILOR

JANDARMI ASUPRA ACTIVITĂŢII DESFĂŞURATE ÎN MISIUNEA

MULTINAŢIONALĂ DIN AFGANISTAN - RAPORT DE CERCETARE

METODOLOGIA CERCETĂRII

l. Scopul cercetării: conturarea imaginii de ansamblu prin evidenţierea

aspectelor concrete din activitatea zilnică desfăşurată de către detaşamentul de

jandarmi dislocaţii în teatrele de operaţii, mai precis în Afganistan, zona Zabul.

2.Obiecivele cercetării

a) Percepţia gradului de siguranţă a militarilor

• sentimentul de siguranţă pe timpul cât aceştia desfăşoară misiuni;

• măsurile care ar trebui adoptate pentru prevenirea diferitelor

probleme apărute în zona de conflict;

• influenţa familiei;

• prognosticul realizării la cel mai ridicat nivel a misiunii;

• nivelul de trai de zi cu zi din în corelaţie cu cel al aliaţilor.

b) Percepţia activităţii jandarmilor :

gradul de satisfacţie a populaţiei locale faţă de activitatea jandarmilor;

nivelul de încredere arătat de către autorităţile locale afgane;

nivelul de încredere arătat de către aliaţi;

măsurile concrete pe care ar trebui să le adopte Jandarmeria pentru

viitoarele misiunii multinaţionale;

ridicarea nivelului de pregătire profesională a jandarmilor prin

orientare către nevoile de pregătire practică şi prin standardizarea procedurilor şi

metodologilor de intervenţie;

c) Conturarea imaginii luptătorului jandarm în general şi al jandarmului

participant în misiunii internaţionale în particular.

3 .Cadrul general

Capitolul de faţă reprezintă demersul ştiinţific de analiză şi interpretare

sociologică a datelor obţinute dintr-o anchetă pe bază de chestionar, realizată la

nivelul Detaşamentului de Jandarmi care s-a reîntors din misiunea executată în

luna noiembrie 2012- mai 2013 în Afganistan.

Cercetarea s-a desfăşurat în perioada 22.05.2013 - 24.05.2013, având

următoarele etape:

• iniţierea cercetării ;

• elaborarea şi multiplicarea chestionarului;

• stabilirea eşantionului ;

• instruirea voluntarilor/operatorilor care au ajutat la strângerea datelor;

• culegerea datelor, introducerea datelor în calculator;

• prelucrarea computerizată a datelor din chestionare ;

• analiza statistică şi interpretarea sociologică a rezultatelor cercetării;

redactarea raportului de cercetare.

Culegerea datelor prin intermediul chestionarelor a fost realizată de către

lucrătorii Compartimentului de Psihologie, al Inspectoratului General al

Jandarmeriei Române împreună cu voluntarii. Aceştia au fost instruiţi şi

supervizaţi pe toată perioada derulării sondajului.

Chestionarul reprezintă un instrument foarte bun de explicare a

comportamentelor umane şi de identificare a factorilor care determină aceste. Cu

ajutorul lui se pun întrebări, care determină diverse răspunsuri din partea

persoanelor anchetate. Ancheta prin chestionar se distinge printr-o serie de aspecte

care o caracterizează şi care ţin de natura formală (adică de natura problemelor

abordate) şi natura populaţiei investigate (în ceea ce priveşte reprezentativitatea,

numărul) .

CONCLUZII ŞI PROPUNERI

In baza actului normativ de organizare şi funcţionare a Ministerului

Afacerilor Interne, la solicitarea Preşedintelui României şi cu aprobarea

Parlamentului, efectivele şi tehnica din dotare participă la misiuni internaţionale

sau multinaţionale umanitare şi de menţinere a păcii, în afara teritoriului naţional.

Efectivele Ministerului Afacerilor Interne participante la acţiuni de

gestionare civilă a crizelor in cadrul unor organisme internaţionale pot îndeplini

atribuţii şi misiuni specifice forţelor care gestionează domeniul ordinii publice,

controlul mulţimilor, protecţia valorilor şi a convoaielor umanitare, sprijinul

poliţiei locale ş.a.

În definirea atribuţiilor şi misiunilor legale, legiuitorul a avut în vedere

cutuma în materie de Drept Internaţional Umanitar, punând accent pe apărarea

vieţii, integrităţii corporale şi libertăţii persoanelor, avutului privat şi public,

celorlalte drepturi şi interese legitime ale cetăţenilor din zona de responsabilitate .

Îndeplinirea misiunilor de către structurile Ministerului Afacerilor Interne în

diverse situaţii, duce inevitabil la modificări periodice, ancorate în legislaţie nouă,

grad de pregătire şi dotare şi creşterea continuă a capacităţii de adaptare la condiţii

noi.

Deasemenea mai propunem şi considerăm oportun înfiinţarea unui

detaşament format din 70 de persoane capabil să plece în misiunii multinaţionale în

48 de ore de la solicitarea forurilor internaţionale.

Acest detaşament să fie constituit din absolvenţii ai cursului mai sus

menţionat şi să aibă în componenţă: conducerea şi statul major, forţa de intervenţie

rapidă (de luptă), forţa logistică cu specilişti de riguare, Detaşamentul trebuie să fie

constituit din ofiţeri, subofiţeri şi personal civiJ (specialişti) din cadrul poliţiei,

jandarmeriei, poliţiei de frontieră, inspectoratului genereal pentru situaţii de

urgenţă şi alţi specialişti din cadrul structurilor Ministerului Afacerilor Interne

Această forţă de elită ar urm să îndeplinească misiunii specifice teatrelor de

operaţii multinaţionale, să suplinească forţele existente în teren sau să participe la

misiuni de sprijin şi salvare în diferite situaţii.

Bibliografie Selectivă:

Legislaţie naţională şi internaţională

1. Convenţia de la HAGA privind legile şi obiceiurile războiului terestru (inclusiv

anexa)

2. Convenţiile de la Haga din 1907 (în număr de nouă)

3. Convenţiile de la Geneva privind protecţia victimelor de război (patru)

4. Convenţia de la Haga(1954) privind protecţia bunurilor culturale în timp de

conflict armat( plus cele două protocoale)

5. Protocoalele adiţionale I şi II la Convenţiile de la Geneva privind protecţia

victimelor de război (8 iunie 1977)

6. Convenţia cadru de asistenţă în materie de protecţie civilă

7. Statutul Tribunalului Penal Internaţional pentru fosta Iugoslavie

8. Statutul penal internaţional pentru Ruanda

9. Statutul Curţii Penale Internaţionale de la Roma

10. Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam, care stabilesc cooperarea poliţienească

internaţională

11. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului

12. Carta internaţională a drepturilor omului

13. Convenţia europeană a drepturilor omului

14. Documentul ST/SGB/13, promulgat de Secretarul general al ONU privind

respectarea regulilor dreptului internaţional umanitar de către forţele Naţiunilor

Unite

15. Planul de acţiune elaborat de cea de-a 27-a Conferinţă Internaţională a Crucii

Roşii şi Semilunii Roşii

16. Rezoluţia nr. 287 din 15 noiembrie 1999 a Adunării Atlanticului de Nord

privind respectarea dreptului internaţional umanitar

17. Rezoluţia Parlamentului European asupra promovării Convenţiilor de la Geneva

din 12 aprilie 1999 şi a dreptului internaţional umanitar

DOCUMENTE OFICIALE INTERNAŢIONALE

1. Conveţia cu privire la siguranţa personalului ONU şi a celui asociat, Monitorul

Oficial nr. 304/1997.

2. Comisia Europeană – Raportul final referitor la Proiectul de Înfrăţire

„Consolidarea structurilor şi practicilor Jandarmeriei Române şi pregătirea în

vederea participării sale depline la Forţa de Poliţie Europeană”.

3. Directiva MC- 328, Doctrina N.A.T.O. privind operaţiile în sprijinul păcii,

SHAPE, Bruxelles, 1995.

4. Directiva MC-389 de implementare a conceptului C.J.T.F., Bucureşti 1996.

5. Directiva MC-327/1, Directiva Bi-MNC privind Doctrina operaţiilor P.S.O.,

SHAPE, Bruxelles 1998.

6. Dislocarea capabilităţilor de tip I.P.U./F.P.U. în cadrul EULEX – Kosovo –

24.10.2008.

7. Doctrina NATO pentru Operaţii Informaţionale, AJP 3.10, 2005.

8. Doctrine for Public Affairs, Joint Pub 3-61, 14 mai 1997.

9. Doctrine for Information Operations, Joint Pub 3-13, USA, 1998.

10. EULEX – OPLAN – aprobat de Consiliul Uniunii Europene la data de

16.02.2008.

11. FM-100-5, Regulamentul de luptă al trupelor de uscat, SUA.

12. FM-100-23, Regulamentul operaţiilor de pace, SUA, 1994.

13. FM-100-43, Regulamentul Afacerilor Civile, SUA, 1993.

14. Ghidul Naţiunilor Unite pentru ţările contribuante cu trupe de poliţie în cadrul

unităţilor speciale de poliţie.

15. Information Operations, Joint Pub. 3-13, USA, februarie 2006.

16. MC 422/2, NATO Info Ops Policy Paper, 28 octombrie 2005.

17. MC 422/3, NATO Policy on Information Operation, 2007.

18. MCM 052, MC position on EBAO, 2006.

19. NATO Doctrine for Psychological Operations, AJP 3.10.1. SD 31 ianuarie

2006.

20. Raportul Secretariatului General, din 12 iunie 1999, urmare la paragraful 10 al

Rezoluţiei Consiliului de Securitate nr. 1244/1999, privind conceptul

operaţional preliminar pentru organizarea globală a prezenţei civile.

21. Rezoluţia 1244 a Consiliului de Securitate al O.N.U. adoptată în şedinţa din 10

iunie 1999.

22. U.S. Joint Force Command (JFCOM), 2001, Concept Framework for Effects

Based Operation, Draft White Paper.

DOCUMENTE OFICIALE NAŢIONALE

1 Acordul tehnic încheiat între Ministerul Administraţiei şi Internelor şi

Misiunea Uniunii Europene pentru Stat de Drept în Kosovo – EULEX.

2 Actualităţi şi perspective în Politica Europeană de Securitate şi Apărare,

Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate, Bucureşti, 2006.

3 Concepţia de generare şi regenerare a Forţelor Terestre, Bucureşti, SMFT,

Bucureşti, 2005.

4 Concepţia de asigurare a sprijinului generării şi regenerării Forţelor Terestre,

Bucureşti, SMFT, 2006.

5 Doctrina Armatei României, Bucureşti, 2007.

6 Doctrina pentru Operaţii Întrunite Multinaţionale, Bucureşti, 2001.

7 Doctrina pentru Operaţiile Întrunite ale Forţelor Armate, Bucureşti, 2001.

8 FT – 1, Doctrina Operaţiilor Forţelor Terestre, Bucureşti, 2006.

9 FT – 2, Manualul pentru organizarea de stat major şi operaţii ale forţelor

terestre, Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale, 2005.

10 FT – 3, Manualul de Tactică Generală a Forţelor Terestre, Bucureşti, 2006.

11 Regulamentul acţiunilor psihologice – Psi 1, Bucureşti, Ministerul Apărării

Naţionale, 1999.

12 Regulamentul de organizare şi funcţionare a Detaşamentului de menţinere a

păcii – Bucureşti, 2002.

13 Regulamentul Jandarmeriei Române (proiect), Bucureşti, Editura M.A.I.,

2003.

14 Memorandumul de înţelegere între Guvernul României şi Organizaţia

Naţiunilor Unite privind contribuţia cu resurse la unitatea specială de poliţie

a Naţiunilor Unite din Kosovo nr. 14.423 din 17 decembrie 2001.

15 Nota de corespondenţă nr. 5.931 din 02.12.2008 a Consilierului Militar la

Misiunea Permanentă a României pe lângă O.N.U.

16 SMG/FOP-3.14, Manual pentru Operaţii Psihologice, Bucureşti, 2004.

17 SMG/FOS-3.14, Manualul pentru luptă al subunităţilor de operaţii speciale

(Detaşamentele Alpha, Bravo), Bucureşti, Ministerul Apărării Naţionale,

2005.

18 SMG/FOP-3.15, Doctrina Operaţiilor Informaţionale, Bucureşti 2006.

19 SMG/FOP-3.16, Doctrina Operaţiilor Psihologice, Bucureşti, 2007.

20 Strategia de Securitate Naţională a României, Bucureşti, 2007.

21 Strategia Naţională de Apărare a Ţării, Monitorul Oficial nr. 799 din

28.11.2008, Partea I.

Cursuri, tratate, monografii, reviste, articole

1. Adams, James, Următorul, ultimul război mondial, Bucureşti, Editura Antet,

1998.

2. Albu, Cristina, Arma psihologică între limite şi performanţe, Bucureşti, Editura

Ministerului Internelor şi Reformei Administrative, 2008.

3. Alberts, John S., David, Federic, J. Garstka, P. Stein, Network Centric Warfare:

Developing and Leveraging Information Superiority,

www.strategypage.com/dls/articles/20021215.asp.

4. Alexandrescu, Constantin, Supremaţia electronică în acţiunile militare moderne,

Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2001.

5. Alexandrescu, Florin, Tehnici de pregătire şi protecţie psihologică a persoanei,

Bucureşti, Asociaţia Română de Psihologie Transpersonală, 2002.

6. Lt. col. conf. univ. dr. ing. Alexandrescu, Gelu, col. prof. univ. dr. Stoian, Ion,

col. prof. univ. dr. Stăncilă, Lucian, Sistemul informaţional al managementului

acţiunilor militare, Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2003.

7. Alexiu, Dumitru, Artă militară: operaţii intermediare, Bucureşti, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I” Bucureşti, 2005.

8. Annan, Kofi, The Question of Interventions, Statements by the Secretary-

General, United Nations, New York, 1999.

9. Andronic, Benone, Schimbări şi tendinţe în strategia militară şi arta operativă,

Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2005.

10. Antonescu, Olimpiodor, Jandarmeria de la peacekeeping la peacebuilding,

Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2006.

11. Antonescu, Olimpiodor, Jandarmii în operaţiuni de menţinere a păcii, Bucureşti,

Editura Universităţii din Bucureşti, 2007.

12. Arădăvoaice, Gheorghe, Stresul psihic în lupta armată, Bucureşti, Editura

Academiei de Înalte Studii Militare, 1993.

13. Arădăvoaice, Gheorghe, Niţă, Dan, Zvonul: determinări; conţinut; consecinţe,

Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1995.

14. Baboş, Alexandru, Istoria artei militare: culegere de lecţii, Sibiu, Editura

Academiei Forţelor Terestre, 2001.

15. Ball, Nicole, „Transforming Security Sectors: The World Bank and IMF

Approaches” in Journal of Conflict, Security and Development, vol. 1, no.1.

16. Barna, Cristian, Rolul mass-media în combaterea terorismului, în revista Crima

organizată şi terorismul azi, vol. 42, an V, 2009.

17. Bastico, Ettore, Evoluţia artei războiului, volumul 1: Războiul în trecut,

Bucureşti, Tipografia Lucia, volumul 2: Războiul în secolul al XX-lea,

Bucureşti, Editura Institutului de Arte Plastice E. Marvan, 1933.

18. Batshelet, Alen W., Effects Based Operation: A New Operation Model,

Strategy Research Project, U.S.Army War College, Carlisle Barracks, PA,

2002.

19. Bădescu, Ilie, Tratat de geopolitică, Bucureşti, Editura Mica Valahie, 2004.

20. Bălan, Niculae, Obiectivele pedagogice, în Psihosociologie şi pedagogie

militară, Bucureşti, Editura Militară, 1992.

21. Beanu, Augustin–Alexandru, Raportul dintre raţional şi iraţional în acţiunea

militară, Sibiu, Editura Burg, 2002.

22. Bertand, Claude-Jean (coord.), O introducere în presa scrisă şi vorbită, Iaşi,

Editura Polirom, 2001.

23. Born, Hans, Controlul parlamentar al sectorului de securitate: principii,

mecanisme şi practici, Geneva, Editura Uniunea Interpalamentară – Centrul

pentru Controlul Democratic al Forţelor Armate, 2004.

24. Brezinski, Zbigniew, Marea dilemă. A domina sau a conduce, Bucureşti,

Editura Scripta, 2006.

25. Canetti, Elias, Masele şi puterea, Bucureşti, Editura Nemira, 2000.

26. Castillon, Juan Carlos, Stăpânii lumii. O istorie a conspiraţiilor, Bucureşti,

Editura Nemira, 2007.

27. Cathala, Henri Pierre, Epoca dezinformării, Bucureşti, Editura Militară, 1991.

28. Chelcea, Septimiu, Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative şi

calitative, Bucureşti, Editura Economică, 2001.

29. Chelcea, Septimiu, Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare,

Bucureşti, Editura Economică, 2006.

30. Cioflină, Dumitru, Arta operativă. Trecut, prezent şi viitor, Bucureşti, Editura

Academiei de Înalte Studii Militare, 1999.

31. Ciupercă, Ioan, Totalitarismul, fenomen al secolului XX, Iaşi, Editura Demiurg,

2006.

32. Clausewitz, Carl von, Despre Război, Filipeştii de Târg, Editura Antet.

33. Colectiv, Probleme filozofice ale ştiinţei militare, Bucureşti, Editura Militară,

1984.

34. Constantin, Alexandru, Donovici, Alexandru, Codiţă, Cornel, Păscuţ, Nicolae,

Prada, Iacob, Arădăvoaice, Gheorghe, Rădulescu, Teodor, Boncu, Simion,

Panaitescu, Ion, Acţiuni psihologice în confruntările militare contemporane,

Bucureşti, Editura Militară, 1988.

35. Cosma, Mircea, Gestionarea stresului psihic de luptă, Sibiu, Editura Academiei

Forţelor Terestre, 2000.

36. Cosma, Mircea, Protecţia psihologică în acţiunile militare, Sibiu, Editura

Academiei Forţelor Terestre, 2002.

37. Cdor. psih. dr. Cracsner, Constantin-Edmond, Asistenţa psihologică în

organizaţia militară, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare

„Carol I”, 2007.

38. Cdor. psih. dr. Cracsner, Constantin-Edmond (coord.), Psihologia organizaţiei

militare şi selecţia psihologică a resursei umane, Bucureşti, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare „Carol I“, 2007.

39. Crăciun, Ioan, Prevenirea conflictelor şi managementul crizelor, Bucureşti,

Editura Universităţii Naţionale de Apărare ,,Carol I”, 2006.

40. Delcea, Cristian, Ad-terorismul ca bias al opiniei publice din România cu

privire la atentatele de la 11 septembrie 2001, în revista Terorismul azi, vol.

XXXIV – XXXVII, an III, 2008.

41. Devost, Mathew G., Neal, Pollard, Hougthon, Brian, Information Terrorism:

Can You Trust Your Toaster?, Terrorism Research Center: National Defense

University, 1997.

42. Dobriţoiu, Radu Costin, Afganistan. Un pământ uitat de timp. Corespondenţe

de război, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2002.

43. Domenach, Jean Marie, Propaganda politică, Iaşi, Institutul European, 2004.

44. Donald, M. Snow, National security. Defense Policy in a Changed International

Order, Fourth Edition, New York, St. Martin’s Press, 1998.

45. Dragoman, Ion, Drept internaţional umanitar, Constanţa, Editura Fundaţiei

Andrei Şaguna, 1999.

46. Dulea, Gabriel, Psihologia terorii şi teroarea psihologică în situaţii de criză,

Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2006.

47. Dumitraş, Dorel, Giurcă, Ion, Alianţele şi coaliţiile politico-militare: garant al

securităţii statelor membre, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare, 2004.

48. Dumitru, Cristea, Roceanu, Ion, Războiul bazat pe reţea, provocarea erei

informaţionale în spaţiul de luptă, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare „Carol I”, 2005.

49. Dr. Dumitru, Vasile (coord.), Sisteme informaţionale militare, Bucureşti,

Editura Ceres, 2000.

50. Eco, Umberto, Înainte ca racul. Războaie calde şi populism mediatic, Bucureşti,

Editura RAO, 2007.

51. Faligot, Roger, Kauffer, Roger, Istoria mondială a serviciilor secrete, Bucureşti,

Editura Nemira, 2000.

52. Fayard, Pierre, Cum să înţelegem şi să aplicăm Sun Tzu: gândirea strategică

chineză, Iaşi, Editura Polirom, 2007.

53. Ficeac, Bogdan, Tehnici de manipulare, Bucureşti, Editura Nemira, 1998.

54. Ficeac, Bogdan, Cenzura comunistă şi formarea omului nou, Bucureşti, Editura

Nemira, 1999.

55. Francart, Loup, Les actions dans les champs psyhologiques, Paris, Editura

Economică, 2000.

56. Frunzeti, Teodor, Soluţionarea crizelor internaţionale: mijloace militare şi

nemilitare, Iaşi, Institutul European, 2006

57. General-locotenent dr. Frunzeti, Teodor, Principii teoretice ale războiului bazat

pe efecte, Conferinţa Doctrinară a Forţelor Terestre, ediţia a VI – a, Bucureşti,

Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2008.

58. Frunzeti, Teodor, Mureşan, Mircea, Văduva, Gheorghe, Război şi haos,

Bucureşti, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, 2009.

59. Gallagher, Tom, Balcanii în noul mileniu. În umbra războiului şi a păcii,

Bucureşti, Editura Humanitas, 2006.

60. Goldstein, Frank, Psychological operations. Pronciples and Case Studies,

Maxwell Air Force Base, Alabama, Air University Press.

61. Golu, Mihai, Bazele psihologiei generale, Bucureşti, Editura Universitară,

2004.

62. Griffith, Martin, Relaţii internaţionale. Şcoli, curente, gânditori, Bucureşti,

Editura Ziua, 2003.

63. Grisham, George, Strategiile puterii, Filipeştii de Târg, Editura Antet XX Press.

64. Groza, Bogdan Ioan, Introducere în sistemele criptografice cu cheie publică,

Timişoara, Editura Politehnica, 2007.

65. Hayes, Nicky, Orrell, Sue, Introducere în psihologie, Bucureşti, Editura Bic All,

2003.

66. Hentea, Călin, 150 de ani de război mediatic. Armata şi presa în timp de război,

Bucureşti, Editura Nemira, 2000.

67. Hentea, Călin, Propagandă fără frontiere, Bucureşti, Editura Nemira, 2002.

68. Hentea, Călin, Arme care nu ucid, Bucureşti, Editura Nemira, 2004.

69. Hentea, Călin, Imaginile mişcate ale propagandei, Bucureşti, Editura Militară,

2006.

70. Hentea, Călin, Noile haine ale propagandei, Piteşti, Editura Paralela 45, 2008.

71. Hentea, Călin, Propagandă şi operaţii informaţionale în crizele şi conflictele

post Război Rece, Teză de Doctorat, Bucureşti, Universitatea Naţională de

Apărare „Carol I”, 2008.

72. Hlihor, Constantin, Geopolitica şi geostrategia în analiza relaţiilor

internaţionale contemporane, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare “Carol I”, 2005.

73. Huntington, Samuel P., Viaţa politică americană, Editura Humanitas, 1994.

74. Iamandescu, Ioan Bradu, Stresul psihic din perspectivă psihologică şi

psihosomatică, Bucureşti, Editura Infomedica, 2002.

75. Iliescu, Adrian-Paul, Introducere în politologie, Bucureşti, Editura Bic All,

2002.

76. Iliescu, Ion, Revoluţie şi reformă, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1994.

77. Col. Irimia, Ion, Lt. col. Mofleanu, Răzvan, Sistemele de informaţii,

supraveghere şi cercetare, factor de bază al capacităţii de anticipare şi acţiune

proactivă a structurilor de forţe, în vol. Conferinţa doctrinară a Forţelor

Terestre, Bucureşti, Centrul Tehnic Editorial al Armatei, 2009.

78. Colonel Juncu, Ioan (coord.), Agresiune şi apărare psihologică, Bucureşti,

Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 1994.

79. Kapferer, Jean – Noël, Zvonurile, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993.

80. Kapferer, Jean – Noël, Căile persuasiunii. Modul de influenţare a

comportamentelor prin mass-media şi publicitate, Bucureşti, Editura

Comunicare.ro, 2002.

81. Karolides, Nicholas, Bald, Margaret, Sova, Dawn, 100 de cărţi interzise,

Bucureşti, Editura Paralela 45, 2007.

82. Kinniburgh, James, Denning, Dorothy, Blogs and Military Information

Strategy, Hurlburt Field, Florida: Joint Special Operations University Report

06-5.

83. Lanteigne, Josette, Informaţia, în magazinul „În Piaţa Agorei”, versiune

electronică, site: http://agora.qc.ca./magazine.

84. Le Bon, Gustave, Psihologia mulţimilor, Bucureşti, Editura Antet XX Press, (an

neprecizat).

85. Le Bon, Gustave, Psihologie politică, Bucureşti, Editura Antet, 2008.

86. Lull, James, Mass-Media, comunicare, cultură. O abordare globală, Filipeştii de

Târg, Editura Antet XX Press.

87. Machiavelli, Niccolo, Arta Războiului, Editura Antet.

88. Malaparte, Curzio, Tehnica loviturii de stat, Bucureşti, Editura Nemira, 1996.

89. Col. conf. univ. dr. Manta, Dănuţ, Managementul crizelor în NATO. Operaţii

de răspuns la crize non-art. 5, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare, 2005.

90. Amiral prof. univ. dr. Marin, Gheorghe, Operaţiile bazate pe efecte – Concept şi

instrument eficient de răspuns la riscurile şi ameninţările mediului de securitate

contemporan, Bucureşti, Revista de Ştiinţă Militară nr. 2/2008.

91. Martin, Libicki, „What is Information Warfare?”, Washington D.C., National

Defense University Press, ACIS 3, 1995.

92. Mazilu, Dumitru, Revoluţia furată. Memoriu pentru ţara mea, Bucureşti, Cozia

Ed. – Co. Iordache&Armbruster, 1990.

93. McQuail, Denis, Windhal, Sven, Modele ale comunicării pentru studiul

comunicării de masă, Bucureşti, Editura Comunicare.ro, 2004.

94. Meşniţă, Gabriela (coord.), Societatea informaţională: educaţie, cercetare,

sisteme informaţionale, tehnologii, informaţionale, Iaşi, Editura Tehnopress,

2004.

95. Meyran, Régis, Manipularea cu ajutorul imaginii, în Lumea, nr. 10/2007.

96. Mihai, Georgeta I., Maturitate psihologică şi evoluţie umană: Studii asupra

maturităţii psihologice sociorelaţionale, Bucureşti, Editura Academiei Naţionale

de Informaţii, 2003.

97. Col. dr. Mitea, Marian, lt. col. Mihai, Vasile, (coord.), Acţiunile psihologice

dincoace de mit şi legendă, localitate, editură, an neprecizate.

98. General dr. Mureşan, Mircea, gl. bg. (r.) dr. Văduva, Gheorghe, Războiul

viitorului, viitorul războiului, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare, 2004.

99. Mureşan, Mircea, Războiul viitorului, viitorul războiului, Ediţia a II-a,

Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare „Carol I”, 2006.

100. Neculau, Adrian, Psihologie socială. Aspecte contemporane, Iaşi, Editura

Polirom, 1996.

101. Nicola, Mihaela, Petre, Dan, Publicitate, Bucureşti, Facultatea de

Comunicare şi Relaţii Publice ,,David Ogilvy”.

102. Niculescu, Tudor, Mitea, Marian, Balaban, C-tin Gheorghe, Năstase,

Gabriel, Confruntările electronice şi psihologice: Vectori de succes în

conflictele înalt tehnologizate, Bucureşti, Editura Victor, 2003.

103. Ognev, Ivan, Securitatea psihologică, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale

Ideea Europeană, 2005.

104. General-colonel (r) dr. Olteanu, Constantin, colonel (r) dr. Duţu, Alesandru,

general-maior (r) Antip, Constantin, România şi Tratatul de la Varşovia. Istoric.

Mărturii. Documente. Cronologie, Bucureşti, Editura Pro Historia, 2005.

105. General de brigadă prof. univ. dr. Onişor, Constantin, Arta strategică a

securităţii şi integrării europene, Bucureşti, Editura A – 92, 2002.

106. Pantazi, Stelian, Tehnologia şi acţiunile militare în era informaţională,

Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2007.

107. Patterton, Bruce, www.theora.com.

108. Parot, F., Richelle, M., Introducere în psihologie, Bucureşti, Editura

Humanitas, 1995.

109. Păun, Vasile, Puterea informaţională: transformarea sistemului securităţii

naţionale, Bucureşti, Editura Tritonic, 2006.

110. Păun, Vasile, Popa, Anca Monica, O provocare strategică: Războiul

informaţional, Bucureşti, Editura UTI, 2002.

111. Perţea, Gheorghe, Psihologie militară aplicată, Bucureşti, Editura Academiei

de Înalte Studii Militare, 2003.

112. Petcu, Marian, Puterea şi cultura. O istorie a cenzurii, Iaşi, Editura Polirom,

1999.

113. Petrescu, Marius, Năbârjoiu, Neculae, Managementul informaţiilor,

Târgovişte, Editura Bibliotheca, 2006.

114. Petrescu, Stan, Arta şi puterea informaţiilor, Bucureşti, Editura Militară,

2003.

115. Petrescu, Stan, Despre intelligence: spionaj şi contraspionaj, Bucureşti,

Editura Militară, 2007.

116. General de divizie Pitulescu, Ioan, General de brigadă (r) Lazăr, Marin,

Colonel Constantin, Ion, Colonel (r) Lăpăduşi, Vasile, Prof. Alexandrescu,

Vladimir, Anul nou se naşte în sânge, Bucureşti, Editura Universal Pan, 1998.

117. Pop, Doru, Mass-media şi politica, Iaşi, Editura Institutul European, 2000.

118. Popescu, Constantin, Introducere în criptografie, Oradea, Editura

Universităţii din Oradea, 2001.

119. General dr. Popescu, Mihail, General locotenent (r) dr. Arsenie, Valentin,

General de brigadă dr. Văduva, Gheorghe, Arta militară de-a lungul mileniilor,

volumul 1 - 3, Bucureşti, Tipografia Ministerului Apărării Naţionale, 2004.

120. Mr. Radu, Valentin, Protecţia psihologică a personalului, Bucureşti,

Academia de Înalte Studii Militare, 1993.

121. Ralea, Mihai D., Ideea de revoluţie în doctrinele socialiste, Bucureşti,

Editura Albatros, 1997.

122. Ramonet, Ignatio, Geopolitica haosului, Bucureşti, Editura Doina, 1998.

123. Raquin, Bernard, Marile manipulări din epoca modernă, Bucureşti, Pro

Editură şi Tipografie, 2007.

124. Raţiu, Ion, Moscova sfidează lumea, Timişoara, Editura Signata, 1990.

125. Revel, Jean François, Obsesia antiamericană, Bucureşti, Editura Humanitas,

2004.

126. Roceanu, Ion, Informaţia: repere conceptuale şi coordonate de securitate,

Bucureşti, Editura Academiei de Înalte Studii Militare, 2003.

127. Roman, Nicolae N., Manevra în ofensivă: Eseu de artă militară, Bucureşti,

Editura Militară, 1998.

128. Satori, Giovani, Homo videns. Imbecilizarea prin televiziune şi post-

gândirea, Bucureşti, Editura Humanitas, 2006.

129. Sava, Constantin, Monac, Constantin, Adevăr despre decembrie 1989 -

Conspiraţie. Diversiune. Revoluţie, Bucureşti, Editura Forum, 1999.

130. Sava, Ionel Nicu, Studii de securitate, Bucureşti, Editura Ziua, 2005.

131. Savu, Mircea, Explicarea Finalităţii în Operaţiile bazate pe Efecte (EBAO),

Strategii XXI, Secţiunea 6, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de

Apărare, 2007.

132. Serdar, Ziauddin, Adams, Iwona, Câte ceva despre haos, Bucureşti, Editura

Curtea Veche, 2002.

133. Sfinteş, Laurenţiu, Trei anotimpuri în Bosnia-Herţegovina, Bucureşti,

Editura Militară, 2000.

134. Shulsky, Abram N., Schmitt, Gary, J., Războiul tăcut. Introducere în

universul informaţiilor secrete, Iaşi, Editura Polirom, 2008.

135. Sîrbu, Corneliu, Stăncilă, Lucian, Florea, Constantin, Stigmatul războiului,

Craiova, Editura Sitech, 2008.

136. Sîrbu, Corneliu, Dincă, Cornel-Darmasco, Sindromul marii violenţe,

Craiova, Editura Universitaria, 2009.

137. Smith, Edward A., Effects Based Operations. Applying Network Centric

Warfare in Peace, Crisis and War, The Command and Control Reserch Program

Publication Series, USA, November, 2002.

138. Stan, Sonia, Cristina, Manipularea prin presă, Bucureşti, Editura Humanitas,

2004.

139. Stancu, Marian, Operaţiile militare ale viitorului, Bucureşti, Editura

Universităţii Naţionale de Apărare “Carol I”, 2007.

140. Stanton, Nicky, Comunicarea, Bucureşti, S.C. „Ştiinţă şi tehnică” S.A.,

1995.

141. Stăncilă, Lucian, Operaţiile militare în apărarea armată a ţării, Bucureşti,

Editura Sylvi, 2002.

142. Stoica-Constantin, Ana, Neculau, Adrian (coord.), Psihologia rezolvării

conflictului, Iaşi, Editura Polirom, 1998.

143. Şerbănescu, Monica, Botoş, Ilie, Zamfir, Dumitru, Law&Crime.Net,

Bucureşti, Editura Tritonic, 2003.

144. Ştefănescu, Simona, Media şi conflictele, Bucureşti, Editura Tritonic, 2004.

145. Taylor, Philip M., Munition of the Mind. A History of Propaganda from the

Ancient World to the Present Day, Manchester University Press, 1995.

146. Târtan, Cătălin, Bărbulescu, Ionel, Tehnici şi proceduri standard de acţiune

utilizate în operaţii de stabilitate şi sprijin, Sibiu, Editura Academiei Forţelor

Terestre, 2003.

147. Col. dr. Teodorescu, Constantin, Războiul electronic în acţiunile de luptă

moderne, Bucureşti, Editura Sylvy, 1999.

148. Col. prof. univ. dr. Teodorescu, Constantin, Gl. bg. (r) prof. univ. dr. ing.

Alexandrescu, Constantin, Războiul electronic contemporan, Bucureşti, Editura

Sylvy, 1999.

149. Teodorescu, Filip, Un risc asumat. Timişoara decembrie 1989, Editura

Viitorul Românesc, 1992.

150. Thomas, Rona, „Special Report on R.I.”, Computer Security Journal, vol.

11, nr. 2, 1996.

151. Thomas, Timothy L., Russian Information – Psychological Actions:

Implication for US Psyops, Special Warfare, 1997.

152. Thomas, Timothy L., Kosovo and the Current Myth of Information

Superiority Parameters, US Army College Quartely, Spring, 2000.

153. Tihan, Eusebiu (coord.), Dimensiunea pregătirii psihologice în serviciile

militare, Bucureşti, Institutul de Ecologie Socială şi Protecţie Umană Focus,

2002.

154. Tihan, Eusebiu, Operaţiunile psihologice – factor de multiplicare al forţelor

armate, Bucureşti, Institutul de Ecologie Socială şi Protecţie Umană Focus,

2003.

155. Tobă, Francisc, Decizia politică şi securitatea naţiunii, Bucureşti, Editura

Licorna, 2003.

156. Tran, Vasile, Vasilescu, Alfred, Tratat despre minciună. Repoziţionarea etică

a conceptului de minciună, Bucureşti, Comunicare.Ro, 2003.

157. Toffler, Alvin, Puterea în mişcare, Filipeştii de Târg, Editura Antet XX

Press, 1995.

158. Topor, Sorin, Curs, Aspecte teoretice ale războiului informaţional

contemporan, Bucureşti, Editura Universităţii Naţionale de Apărare, 2004.

159. Topor, Sorin, Terorism informaţional, Bucureşti, Editura Universităţii

Naţionale de Apărare „Carol I”, 2006.

160. Udeanu, Gheorghe, Neag, Mihai, Elemente de artă militară: artă operativă şi

strategie militară, Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre „Nicolae

Bălcescu”, 2008.

161. Uscoi, Nicolae, Raporturile dintre ştiinţa şi arta militară şi dreptul

internaţional al conflictelor armate, Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre,

2001.

162. Uscoi, Nicolae, Ostropel, Viorel, Operaţii în sprijinul păcii: probleme de

iniţiere, Sibiu, Editura Academiei Forţelor Terestre, 2004.

163. General Vasile, Paul, Războiul secolului al XXI – lea, Bucureşti, Editura

Militară, 1998.

164. General de brigadă (r) dr. Văduva, Gheorghe, Strategia acţiunilor rapide,

Bucureşti, Editura AISM, 2003.

165. General de brigadă (r) dr. Văduva, Gheorghe, Strategie militară pentru

viitor, Bucureşti, Editura Paideia, 2003.

166. Vâlsan, Călin, Politologie, Bucureşti, Editura Economică, 1997.

167. Vlădoiu, Nasty, Protecţia informaţiilor: de la concept la implementare,

Bucureşti, Editura Tritonic, 2006.

168. Vlăduţescu, Ştefan, Informaţia de la teorie către ştiinţă, Bucureşti, Editura

Didactică şi Pedagogică, 2002.

169. Volkoff, Vladimir, Dezinformarea văzută din est, Bucureşti, Pro Editură şi

Tipografie, 2007.

170. Volkoff, Vladimir, Dezinformarea armă de război, Bucureşti, Editura

Incitatus, (an neprecizat).

171. Wierzbicki, Piotr, Structura minciunii, Bucureşti, Editura Nemira, 1996.

172. Yoshihara, Toshi, Chinese Information Warfare: A Phantom menace or

Emerging Threat, Strategic Studies Institut, Carlisle, US Army War College

Newsletter, 2001.

173. Zlate, Mielu, Psihologia mecanismelor cognitive, Iaşi, Editura Polirom,

1999.

174. Zlate, Mielu, Introducere în psihologie, Iaşi, Editura Polirom, 2000

SITE-uri INTERNET

1. http://www.agora.qc.ca./magazine.

2. http://www.iwar.org.uk.

3. http://www.jandarmeriaromana.ro/pagini/ci_misPace4.html.

4. http://www.nato.int.

5. http://www.psywarrior.com.

6. http://www.strategypage.com/dls/articles/20021215.asp.

7. http://www.theora.com.