UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MANAGEMENTUL CALITĂŢII

ACTIVITĂŢILOR TURISTICE

REVISTA DE STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE A

MASTERANZILOR

3

UNIVERSITATEA DIN BUCUREŞTI, FACULTATEA DE GEOGRAFIE

MANAGEMENTUL CALITĂŢII ACTIVITĂŢILOR TURISTICE.

REVISTA DE STUDII ŞI CERCETĂRI ŞTIINŢIFICE A MASTERANZILOR

2017

Coordonator volum: Conf. univ. dr. AUREL GHEORGHILAŞ

EDITURA UNIVERSITARĂ, BUCUREŞTI

EDITURĂ RECUNOSCUTĂ DE CONSILIUL NAŢIONAL AL CERCETĂRII ŞTIINŢIFICE (C.N.C.S.) ŞI

INCLUSĂ DE CONSILIUL NAŢIONAL DE ATESTARE A TITLURILOR, DIPLOMELOR ŞI

CERTIFICATELOR UNIVERSITARE (C.N.A.T.D.C.U.) ÎN CATEGORIA EDITURILOR DE PRESTIGIU

RECUNOSCUT.

ISSN 2068-3871

4

C U P R I N S

DOGARU

ROXANA ELENA

- Managementul activităților de informare și promovare

turistică. Studiu de caz: Centru de Informare și

Promovare turistică Aninoasa . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

5

HOMIȚCHI

DIANA MIHAELA

- Obiceiurile și tradițiile din Transilvania ca formă de

dezvoltare a turismului cultural în satul Mălâncrav . . .

12

ILIE

ANA-MARIA

- Procesele adaptative și dezvoltarea durabilă a

sistemelor teritoriale cu funcție turistică. Studiu de caz:

Municipiul Sighișoara . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

18

MOLDOVEANU

ALINA-GABRIELA

- Importanța turismului muzeal pentru valoarea culturală

a Sectorului 1 al Municipiului București . . . . . . . . . . . .

24

NEBANCEA

MĂDĂLINA

- Mineritul și efectele sale în plan turistic.

Studiu de caz: Județul Gorj . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

30

NEGRILĂ

ALIN-CRISTIAN

- Integrarea peisajului arhitectural baroc în procesul de

valorificare turistică a Municipiului Sibiu . . . . . . . . . . .

36

POPESCU

CRISTINA MĂDĂLINA

- “Hallyu” și influența acestuia asupra turismului din

Coreea de Sud . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

43

POPESCU

ELENA

- Turismul de camping – problemă de mediu sau

oportunitate de dezvoltare durabilă a stațiunii Bușteni ?

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

54

PREDA

ȘTEFANIA LAURA

- Turismul – alternativă economică pentru orașul Ploiești

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

59

SOARE

ANDREEA GEORGIANA

- Evaluarea potențialului ecoturistic al amenajării

Parcului Natural Bucegi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

68

TOCILEANU

DANIELA ELENA

- Amenajarea ecoturistică în scopul dezvoltării durabile a

Parcului Național Cheile Nerei-Beușnița . . . . . . . . . . .

75

TURCULEȚ

ALEXANDRU

- Gradul de expunere la riscuri geomorfologice în

stațiunea Azuga . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

81

5

DOGARU

ROXANA ELENA

Data şi locul naşterii: 28.07.1992 Târgoviște

Studii: Absolventă a Facultății de Științe Economice din cadrul

Universității Valahia Târgoviște, specializarea Economia

Comerțului, Turismului și Serviciilor, promoția 2014. În prezent

masterandă în cadrul Facultății de Geografie - Universitatea

București, specializarea Managementul Resurselor și Activităților

Turistice. (2015-2017)

Domenii de interes: centre de informare turistică, activități de

informare și promovare, potențial turistic.

MANAGEMENTUL ACTIVITĂȚILOR DE INFORMARE ȘI

PROMOVARE TURISTICĂ. STUDIU DE CAZ: CENTRUL DE INFORMARE ȘI

PROMOVARE TURISTICĂ ANINOASA

DOGARU ROXANA ELENA

Abstract: Tourism is, by role and content, a phenomenon specific to the current period, one of the most

important elements of social and economic life, involving the interest of many countries. In Romania, a new type

of tourism, the rural one, became a very profitable industry for the country, but also a good way to preserve the

attractions, tradition or other specific values. The Local Tourist Information Center of Aninoasa provide

information and guidance for a number of touristic attractions in the “Aninoasa-Doicești-Șotânga-Mănești” area,

which reflect the culture, history and local traditions. This study aims to observe the overall perception of

tourists and to highlight the impact of the activity of Aninoasa Tourism Centre in the local tourism. One of the

most important objective is to identify and measure the benefits of this center, with real evidence.

Cuvinte cheie: centre turistice, Aninoasa, informare turistică, promovare, turism rural

INTRODUCERE

Turismul reprezintă, prin rol și conținut, un fenomen specific perioadei actuale, unul dintre cele

mai importante elemente ale vieții sociale și economice ce implică interesul a cât mai multor țări. Din

acest punct de vedere, poate fi privit a un creator de beneficii majore.

Potențialul turistic al României este unul de excepție, tradițiile bogate făcând posibilă o relansare a

turismului rural în ultimele două decenii. Practicarea acestei forme de turism oferă avantaje atât

comunităților locale, cât și turiștilor: prețuri mai mici, originalitatea și ineditul călătoriilor, aglomerație

scăzută, sezonalitate redusă, conservarea tradițiilor, creare de noi locuri de muncă și obținerea de noi

venituri etc.

În ultimul deceniu al luat amploare o nouă metodă de dezvoltare a turismului rural, aceea a

centrelor de informare și promovare turistică. Acestea au ca misiune promovarea potențialului natural

și antropic, dar și a infrastructurii turistice. Printre obiective, se numără și identificarea și

revalorificarea specificului local și a tradițiilor, realizarea unor rețele de colaborare cu alte centre

locale, realizarea de circuite turistice care să crească importanța și atractivitatea obiectivelor turistice,

atragerea turiștilor potențiali și fidelizarea lor etc.

Centrul de Informare Turistică este unul dintre cele mai importante instrumente în cadrul

promovării unei destinații turistice, aflându-se la intersecția tuturor surselor informative, fiind locul de

unde turiștii își iau primele informații decisive. În România, există două tipuri de centre de informare

turistică, în funcție de zona amplasării lor (urban/rural), a zonelor promovate, după tipul proiectului de

realizare a centrului și forma de administrare:

- centru local de informare și promovare turistică (CIT)

- centru național de informare și promovare turistică (CNIPT)

6

Articolul de față, intitulat „Managementul activităților de informare și promovare turistică. Studiu

de caz: Centrul de Informare și Promovare turistică Aninoasa”, își propune abordarea unei

problematici relativ nouă în țara noastră, aceea a centrelor turistice privite ca mijloc de dezvoltare a

turismului local sau regional. Scopul principal este acela de a evidenția impactul activității Centrului

Turistic Aninoasa în turismul local, iar printre obiective se numără: evidențierea și măsurarea

beneficiilor aduse de acest centru, precum și percepția turiștilor cu privire la acesta.

Premisa de la care pleacă prezenta cercetare este aceea că Centrul de Informare și Promovare

Turistică Aninoasa are un impact favorabil în dezvoltarea turismului local, ajutând deopotrivă la

creșterea numărului de turiști în zonă, precum și a conservării tradițiilor și valorilor locale.

SCURTĂ PREZENTARE A AREALULUI DE STUDIU

Centrul de Informare și Promovare Turistică

Aninoasa se află în satul Aninoasa, din comuna

omonimă, județul Dâmbovița. Se află în imediata

apropiere a Centrului Cultural, a sălii de sport și a

stadioanelor de fotbal, pentru a facilita accesul și

prezentarea acestora turiștilor. De asemenea, un

lucru benefic pentru centrul turistic este și existența

unui mic muzeu etnografic, organizat în incinta

Centrului Cultural, dar și parcul cu fântâni arteziene,

locuri și amplasamente de joacă pentru copii, unde

turiștii se pot relaxa.

Acesta fost realizat în cadrul unui proiect de

finanțare europeană prin Programul Operațional

Regional 2007-2013 și funcționează din 6 octombrie

2014. A fost construit pe baza

proiectului “Valorificarea prin marketing şi promovare a potenţialului turistic din zona omogenă

Doiceşti – Aninoasa – Şotânga – Măneşti”, încadrat în măsura 3.1.3. “încurajarea activităților

turistice” (D) Axa III – “Îmbunătățirea calității vieții în zonele rurale şi diversificarea economiei

rurale”. Zona reprezentativă este formată din patru comune, respectiv Aninoasa, Doicești, Șotânga și

Mănești, rolul centrului fiind atât de a promova obiectivele turistice cuprinse, cât și legendele

populare, tradițiile, sau evenimentele culturale.

Grupul țintă principal al Centrului de Informare și Promovare Turistică Aninoasa reprezintă acele

persoane dornice de a afla informații despre zona omogenă, indiferent de vârstă, venit, sau zonă de

proveniență. Totodată, centrul se mai adresează și elevilor, cu scopul unor lecții sau prezentări a

tradițiilor locale, a arhitecturii și a portului popular românesc (cu detalii despre piesele componente,

diferențieri în funcție de zona geografică etc), despre sărbătorile religioase și povestea sfinților etc.

Dintre obiectivele turistice cuprinse în zona de promovare a Centrului Turistic Aninoasa se

numără: Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Viforâta, Fântâna Păcii din Aninoasa, Curtea Brâncovenească

de la Doicești, Stejarul de 1000 de ani de la Mănești, bisericile de lemn din secolul al XIX-lea de pe

Valea Dâmboviței, Mănăstirea La Stejari, precum și alte muzee etnografice locale, bisericile din satele

componente etc. METODOLOGIA CERCETĂRII

Pentru realizarea acestui articol am folosit mai multe metode și instrumente de cercetare, pornind

de la consultarea numeroaselor materiale bibliografice. Pentru cercetarea propriu-zisă am folosit

observația directă la fața locului pe o perioadă îndelungată, la care se adaugă consultarea unor statistici

de primire a oaspeților din cadrul mănăstirilor în cauză, a unităților de cazare vizate, precum și

evidențele din Cartea de oaspeți a Centrului Turistic Aninoasa. De asemenea, studiul privind percepția

turiștilor a avut la bază cele două chestionare aplicate de centru turiștilor primiți în decursul celor doi

ani și jumătate de funcționare.

7

REZULTATE ȘI DISCUȚII

În urma cercetării Cărții de oaspeți a Centrului Turistic Aninoasa, a Rapoartelor de activitate

lunare și a chestionarelor completate de către turiști, în primii doi ani de funcționare (6 octombrie

2014 – 6 octombrie 2016), s-a observat că un număr de 857 de turiști (61 de grupuri) au vizitat centrul.

În următoarele diagrame am reprezentat criteriile de clasificare a acestor turiști, în funcție de zona de

proveniență, de mărimea grupului, de categoria socio-profesională, motivația vizitei și modalitate de

informare care a cauzat vizita la centru.

Fig. 1. Zona de proveniență a turiștilor

Sursa: Prelucrare proprie

Fig. 2. Mărimea grupurilor de turiști ce au vizitat CIT Aninoasa

Sursa: Prelucrare proprie

8

Fig. 3. Categoriile socio-profesionale Fig. 4. Motivația vizitei turiștilor

Sursa: Prelucrare proprie Sursa: Prelucrare proprie

Fig. 5. Modalitatea de promovare care a cauzat vizita

Sursa: Prelucrare proprie

Privind diagramele de mai sus, se poate afirma faptul că, în decursul celor doi ani, Centrul Turistic

Aninoasa a contribuit în sens pozitiv la turismul din zonă, atrăgând aproape 900 de turiști,

preponderent din județul Dâmbovița, dar și din țări precum Italia, Franța, Germania, Turcia sau

Canada. Important este de precizat faptul că aceștia, pe lângă vizita la centru, au mers la cel puțin un

alt obiectiv turistic din zona promovată, conducând astfel la creșterea notorietății acestora.

Conform unor Procese verbale primite de la Mănăstirea Dealu și de la Mănăstirea Viforâta la

sfârșitul anului 2015, se poate observa faptul că numărul de pelerini a crescut considerabil față de anul

2014, înainte de începerea activității Centrului Turistic Aninoasa.

ANALIZA SWOT A ACTIVITĂȚII ȘI A POTENŢIALULUI TURISTIC AL CIT ANINOASA

Analiză internă

Puncte tari:

• Contribuirea la creșterea numărului de vizitatori la obiectivele turistice, precum și la muzeele

etnografice din zona promovată;

9

• Deținerea unui număr mare de cărți sau alte materiale tipărite despre Aninoasa – surse oficiale

pentru istoria, cultura, obiceiurile locului;

• Prezența unei oferte variate de servicii în cadrul Centrului Turistic Aninoasa – informare privind

obiectivele turistice, evenimentele culturale, legende, workshop de orientare în carieră pentru

turism, workshop de fotografie de călătorie, prezentarea portului popular etc;

• Dispunerea de forme variate de prezentare și informare: PowerPoint, film, imagini, pliante,

ghiduri audio, coduri QR, etc;

• Posibilitatea prezentării informațiilor în 3 limbi: română, engleză, franceză;

• Dispunerea de un stoc optim de materiale tipărite (pliante, afișe, cărți de vizită, hărți), precum și

posibilitatea de a le oferi gratis turiștilor;

• Beneficierea de un site oficial al centrului, întreținut de o firmă autorizată;

• Deținerea mai multor canale de informare și contact: Email, pagini de Facebook, conturi pe

diferite site-uri de turism, standuri de pliante în instituții publice etc;

• Colaborări fructuoase cu foarte multe instituții de învățământ, culturale etc – acestea fiind

furnizoare de turiști;

• Colaborare strânsă între reprezentanții de centre turistice din județul Dâmbovița;

• Participarea permanentă la Târgul Național de Turism de la Romexpo, București;

• Feedback pozitiv din partea foștilor turiști, dar și a potențialilor turiști (carte de oaspeți,

chestionare, proiectul „Centrul Turistic Aninoasa face înconjurul lumii”);

• Deținerea unui grup online prin care au fost centralizare centrele de informare turistică din țară

pentru colaborare;

• Dispunerea de grafice și evidențe de turiști, precum și rapoarte privind preferințele și feedback-ul

turiștilor actualizate permanent;

• Program de funcționare al centrului flexibil, favorabil atât pentru turiști, cât și pentru personal;

• Personal calificat, în continuă dezvoltare și perfecționare.

Puncte slabe:

• Absența unui muzeu etnografic în incinta Centrului de Informare Turistică Aninoasa;

• Sezonalitatea – concentrarea vizitelor turiștilor în anumite perioade ale anului (în săptămâna

„Școala Altfel” sau vara);

• Fonduri limitate pentru pliante și alte mijloace fixe de promovare;

• Lipsa fondurilor pentru mijloace imateriale de promovare (colaborări, servicii de la diverse

instituții – fotografi, standuri la târgurile de turism etc);

• Deținerea unui număr limitat de fotografii profesionale cu atracțiile zonei;

• Promovare limitată în media (ziare, reviste, televiziune).

Analiză externă

Oportunități:

• Zona omogenă reprezentată de CIT Aninoasa cuprinde numeroase obiective turistice, unele chiar

de interes național (Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Viforâta), având o istorie bogată;

• Localizare geografică favorabilă turismului – zonă de tranzit dintre capitală și cea mai renumită

regiune montană din România (Valea Prahovei);

• Relief variat și climă temperată blândă– favorabile desfășurării a numeroase activități

sportive/atracție turistică: parapanta, ciclism, enduro, off-road, drumeții etc.

• Dotările și amenajările comunei Aninoasa sunt benefice activităților desfășurate de CIT Aninoasa

și un factor pozitiv în atragerea turiștilor (muzeu etnofolcloric, sală de festivități, amfiteatru, sală

de sport multifuncțională, teren de fotbal, miniteren sintetic de fotbal, parcuri de joacă pentru

copii etc);

• Poziționarea Centrului de Informare Turistică Aninoasa în apropierea acestor amenajări;

10

• Desfășurarea în comuna Aninoasa a mai multor evenimente culturale unice in țară;

• Existența în zona omogenă a unor structuri de cazare turistică (Hotel Solarino, Complex Caroline,

Pensiunea Loteia, Pensiunea Dracula etc);

• Interesul din ce în ce mai mare al autorităților pentru latura turistică a țării (legislație, finanțări,

susținere etc);

• Creșterea numărului de evenimente turistice locale sau naționale, precum și a interesului

cetățenilor pentru dezvoltarea și conservarea turismului local, regional, rural, tradițional (târguri

de turism, expoziții tematice, ateliere de creație etc)

• Implementarea unor programe speciale în școli care pun accent pe organizarea de excursii,

educație altfel – nonformală, schimb de experiență (Săptămâna Școala Altfel, programul

Exchange etc), precum și creșterea interesului cadrelor didactice, dar și a elevilor pentru

specificul național, cultură, tradiție;

• Creșterea interesului turiștilor străini pentru oferta turistică a României bazată pe specific,

tradiție;

• Aspectul deschis, exhaustiv al domeniului turismului, care permite îmbinarea mai multor tipuri de

activități (cultură, artă, gastronomie, muzică, dans, port popular, arhitectură, istorie, religie,

geografie etc), contribuind la îmbogățirea și diversificarea ofertei turistice a centrului;

• Importanța domeniului turismului pentru toate categoriile de populație, indiferent de vârstă, gen,

mediu de proveniență, naționalitate, profesie, statul financiar etc – ușurința formării de grupuri

țintă, aplicabilitate mare către public.

Amenințări:

• Existența unui procentaj mare al populației române care frecventează doar un anumit tip de turism

(litoral, montan, de aventură) în detrimentul turismului rural;

• Existența unei categorii de populație cu un nivel redus de educație, care nu face obiectul

turismului, sau care chiar reprezintă o amenințare pentru desfășurarea optimă a activităților

turistice (cerșetori, influențatori negativi de opinie, oameni dezinteresați de importanța

specificului țării, de bunăstarea obiectivelor turistice – uneori aceștia degradând intenționat situri,

parcuri, panouri informative etc);

• Finanțări locale / naționale destul de limitate pentru domeniul turismului;

• Tendința de modernizare a comunei – dispariția specificului local din zonă, a caselor tradiționale,

a portului popular etc;

• Neexistența unui specific local strict pentru comuna Aninoasa, gastronomia, portul popular sau

obiceiurile fiind specific pentru întreaga regiune Muntenia;

• Neexistența unor cursuri de formare profesională speciale pentru lucrătorii din CIT-uri,

mergându-se pe principiul „Learning by doing”.

CONCLUZII

Turismul reprezintă un domeniu în continuă ascensiune. Valorificarea potențialului turistic nu se

poate face eficient decât cu ajutorul diferitelor metode de promovare turistică. În acest sens, o bună

colaborare între unitățile de cazare, alimentație publică și agrement, administrarea obiectivelor

turistice, autoritățile locale și Centrul de Informare Turistică Aninoasa, poate conduce la rezultate

impresionante în turismul practicat în această zonă omogenă.

Analiza SWOT arată că, prin faptul că am identificat considerabil mai multe puncte tari și

oportunități decât puncte slabe și amenințări, ipoteza de la care a plecat acest studiu este confirmată. În

acest fel, se poate afirma că activitatea și contribuțiile Centrului Turistic Aninoasa sunt benefice

turismului local, iar rezultatele, chiar dacă sunt imediate, pot avea efect pe termen mediu și lung.

11

BIBLIOGRAFIE:

- Coandă G., Nițulescu Gabriela, Voicu C-tin, 2012, “Istoria Aninoasei (Dâmbovița) –

Cronologie Enciclopedică”, Editura Bibliotheca, Târgoviște.

- Hildebrandt W., Maurin M., Chașovschi Carmen, 2015, “Centrul de Informare Turistică –

Ghid Practic”, Editura Didactică și Pedagogică R.A. București

- Ismail M., Bratu I., 2014 „Biserica Brâncovenească din Doicești 1706-2014”, Tipografia

BREN, București

- Manafu Al., 2012, “Simboluri ale devenirii românești – Liceul Militar <Nicolae Filipescu>

de la Mânăstirea Dealu”, Târgoviște

- Mihalache V., 2013,“Flacăra Unirii cuprinde Toată România”, Tipografia AviGeo, Aninoasa

- Mihalache V., Vlad M., 2004, „Almanahul Aninoasei”, Editura Macarie, Târgoviște.

- Negoescu L., 2014, “Aninoasa Sub Semnul Curcubeului”, Tipografia AviGeo, Aninoasa

- Spânu Elena, 2014, “Aninoasa – O monografie…sentimentală…”, Tipografia AviGeo,

Aninoasa.

- Spânu Elena, Marin Steliana, 2007,“Dascălii Aninoasei”, Editura SFINX 2000, Aninoasa.

- Toma A., 2011, „Cercetări de Marketing”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște.

Site-uri web:

- www.viziteazaaninoasa.ro - accesat la data de 18 decembrie 2016

- http://www.primariaaninoasa.ro/ - accesat la data de 10 ianuarie 2017

- http://www.primariadoicesti.ro/ - accesat la data de 10 ianuarie 2017

- http://primariasotanga.eu/ - accesat la data de 10 ianuarie 2017

- http://www.primariamanesti.ro/- accesat la data de 10 ianuarie 2017

12

HOMIȚCHI

DIANA MIHAELA

Data şi locul naşterii: 12.09.1994, Ploiești.

Studii: Absolventă a Facultăţii de Geografie, specializarea

Geografia Turismului, din cadrul Universităţii din Bucureşti, în anul

2016. În prezent, masterandă la programul de studii Gestiunea

Spaţiului Turistic şi Servicii de Ospitalitate.

Domenii de interes: geografie, turism, metode de promovare în

turism, artă, cultură.

OBICEIURILE ȘI TRADIȚIILE DIN TRANSILVANIA CA FORMĂ DE

DEZVOLTARE A TURISMULUI CULTURAL ÎN SATUL MĂLÂNCRAV

HOMIȚCHI DIANA MIHAELA

Abstract: Over time, the rediscovery of Romanian cultural traditions determined retention and their

exploitation by the staging, reinforcing architectural wearing traditional cloth, folk art and culinary their

promotion in the national media and local and organizing various events together communities interested in

cultural heritage and drew attention to other audiences about the importance of preserving Romanian culture.

With a multiethnic intangible heritage and material well-developed, especially through handmade crafts,

Mălâncrav became instead a beautiful project, which aims to support and preserve the true Romanian folk

traditions.

Keywords: cultural traditions; folk traditions; handmade crafts; cultural identity; Malancrav;

multiethnic heritage.

INTRODUCERE

Fiecare element al culturii românești reprezintă o moștenire a poporului nostru care trebuie

transmisă și generațiilor viitoare. Valorile culturale ale României sunt păstrate cu sfințenie mai ales la

nivel local, mediul rural fiind însă cel care încă reușește să conserve elementele populare și tradițiile

transmise.

Autenticitatea traiului la țară derivă din dorința oamenilor din mediul rural de a păstra și a

transmite mai departe reguli și obiceiuri din moși-strămoși către generațiile tinere. Satul tradițional

românesc a trecut peste perioade istorice dificile, printre care se numără și comunismul, în care

identitatea rurală și multe dintre meseriile tradiționale dispăruseră aproape total. Chiar dacă migrația

de la sat la oraș a avut consecințe negative asupra culturii rurale românești, în multe dintre regiunile

istorice ale țării au existat familii care încearcă și astăzi să mențină activitățile tipic rurale, cum sunt

țesutul, cioplitul, munca la câmp, dar și ritualuri și sărbători cu o semnificație profundă pentru cei care

au crescut în acest spirit și pentru cei care îl descoperă și sunt încântați de frumusețea moștenirilor

culturale românești.

Identitatea românească poate să rămână vie numai prin conservarea moștenirilor culturale. Pe

lângă creațiile populare (doine, balade, basme și legende, proverbe și zicători sau poezii), cultura

tradițională românească mai cuprinde și arta meșteșugărească, cea care presupune ceramica, obiectele

din lemn, țesăturile, broderiile și, nu în ultimul rând, bucătăria tipic românească.

De-a lungul timpului, redescoperirea tradițiilor culturale românești a determinat păstrarea și

valorificarea acestora prin punerea în scenă, reconsolidări arhitecturale, purtarea straielor populare,

arta populară și culinară, promovarea acestora în mass-media națională și locală și prin organizarea

diferitelor evenimente care au reunit comunitățile interesate de moștenirile culturale și au atras atenția

și altor categorii de public asupra importanței păstrării culturii românești.

13

Tradițiile, obiceiurile, portul popular și folclorul sunt comori inestimabile, care definesc un popor,

făcându-l unic, statornic și nemuritor.

Importanţa cunoaşterii valorilor identitare capitale, la nivel individual, comunitar şi naţional, este

fundamentală pentru înţelegerea şi consacrarea locului lor în lume, deoarece „Nimic nu pare a fi mai

important pentru un individ sau pentru o etnie, decât să ia cunoştinţă de sine, cât mai exact, şi pe

acest temei să-şi asigure o integrare cât mai armonioasă în lume” (Alexandru Zub, istoric, membru

corespondent al Academiei Române).

Identitatea culturală a satului românesc reprezintă o importantă sursă pentru dezvoltarea locală şi

este caracterizată de un patrimoniu cultural material și imaterial divers. Moștenirea culturală este o

sursă însemnată de evoluție atât la nivel regional, cât și local, capitalul simbolic fiind esențial pentru

identitatea culturală reprezentată prin valori, obiceiuri, îndeletniciri, credințe și simboluri împărtășite

de comunitate.

Originalitatea fiecărui popor se caracterizează prin potențialul lui de a crea, de a da viață unor

obiecte, găsindu-și expresia în cultura materială și spirituală. Un loc aparte în cultura românească îl

ocupă meșteșugurile populare.

Din cele mai vechi timpuri, în România, alături de agricultură și păstorit, populația sătească avea

un șir de îndeletniciri practice, care forma „industria” meșteșugăritului, bazată pe materia primă locală,

uneltele lucrate în gospodărie și forța de muncă a membrilor casei, în vederea satisfacerii necesităților

funcționale și estetice ale familiei. Românii au reușit să facă din aceste îndeletniciri o artă, prin

entuziasmul și priceperea cu care au transformat diferite pasiuni în ocupații care au ajuns să

caracterizeze regiunile istorice ale țării și chiar să promoveze România peste granițe.

Printre meșteșugurile românești se numără prelucrarea lemnului sau a fierului, olăritul, țesutul,

cusutul, împletitul, prelucrarea pieilor sau sculptura în lemn.

Un meșteșug care se păstrează și în ziua de azi este cel al împletitului, mai ales din paie, prin care

se confecționează diverse obiecte decorative de uz casnic sau jucării.

Țesutul rămâne un meșteșug practicat și astăzi cu măiestrie de femei, majoritatea lor din mediul

rural. O dată cu trecerea timpului, ele și-au îmbunătățit tehnicile prin ornamente diversificate.

Realizarea ștergarelor, a fețelor de masă, cuverturilor, cergilor, pânzelor, perdelelor și traistelor s-a

dezvoltat în timp, datorită creșterii nevoilor.

Păstrarea acestor meșteșuguri devine o provocare în contextul actual, fiind necesară adaptarea

producțiilor specifice la exigențele și gusturile de azi. Trebuie avut însă în vedere că acestea fac

parte din identitatea națională și trebuie susținute, pentru ca acestea să nu dispară.

Sprijinirea conservării patrimoniului local şi a tradiţiilor este extrem de importantă și în ceea ce

priveşte dezvoltarea economică a zonelor rurale. Serviciile agroturistice, meșteșugăritul și activitățile

tradiționale pot fi o modalitate de promovare și creștere a atractivității satelor româneşti, cu un efect

pozitiv asupra atragerii turiştilor şi cu beneficii economice pentru populaţia locală. De asemenea,

investiţiile în patrimoniul local au un impact pozitiv asupra conservării şi promovării specificului local

şi a dezvoltării turismului rural.

Satul Mălâncrav (în germană Malmkrog, în maghiară Almakerék) aparține administrativ de

comuna Laslea, județul Sibiu. Întins pe malurile pârâului Laslea, satul păstrează una dintre cele mai

mari comunități săsești din sud-estul Transilvaniei. Dintre cei aproape 1100 de locuitori, câți au fost

înregistrați la ultimul recensământ, mai mult de o zecime sunt sași, iar restul sunt români, romi și

maghiari. Astăzi este una dintre cele mai importante destinații turistice din sud-estul Transilvaniei,

cunoscută pentru păstrarea autenticității patrimoniului său construit, pentru peisajele idilice, pentru

tradiții și obiceiuri, pentru biodiversitatea zonei.

METODOLOGIE

Pentru realizarea acestui studiu am folosit metode de cercetare precum culegerea și prelucrarea

datelor din cărți și articole ce abordau teme similare, utilizarea internetului. De asemenea, am apelat la

operele literare ale cunoscuților scriitori care în lucrările lor au reliefat numeroase practici și obiceiuri

străvechi, la strategiile de dezvoltare și conservare a turismului cultural a regiunilor cunoscute ca

purtătoare ale unor mari tradiții și obiceiuri.

14

IDENTIFICAREA ȘI PREZENTAREA PRINCIPALELOR OBICEIURI ȘI

TRADIȚII ÎN SATUL MĂLÂNCRAV

Țesături tradiționale

Dovezi ale practicării țesătoriei există încă din epoca neoliticului, aceasta nefiind separată în

cadrul aceleiași gospodării de celelalte activităţi: torsul, olăritul sau construcţia locuinţelor. Realizarea

țesăturilor la război a fost dintotdeauna practicată de femei, mai ales pe timpul iernii. Pentru colorarea

firelor, pe parcursul anului, se culegeau și se utilizau diferite tipuri de plante,fructe sau rădăcini

procurate din bătătură sau din preajma satului: ceapă, urzică, brusture, nuci, hamei, măr sălbatic,

struguri și altele. În timp, țesutul a devenit o artă tradițională. Țesătura adună la un loc amănunte

personale, motive ornamentale și culori care sunt reprezentative pentru stilul de viață al satului.

Pregătirea țesăturilor tradiționale ce burdușeau lada de zestre pentru fetele de măritat a fost unul

dintre motivele importante care au ținut viu acest ritual, țesăturile îndeplinind mereu și un rol decorativ

important în organizarea gospodăriei țărănești.

Printre produsele țesătoarelor din Mălâncrav, care folosesc pentru războiul de țesut fire de lână și

bumbac și lucrează după tehnici moștenite din străbuni, se numără covoare,preșuri, perdele, draperii,

fețe de masă, prosoape, ștergare, cuverturi de pat, fețe de pernă și altele. Făurirea lor și munca efectivă

la războiul de țesut poate dura de la o săptămână până la o lună și jumătate, în funcție de complexitatea

motivelor și dimensiunea obiectului lucrat.

Cusături și broderie

Confecționarea îmbrăcămintei este una dintre cele mai vechi îndeletniciri ale omului. În mediul

rural straiele zilnice și costumele populare erau realizate de femei, în gospodăria proprie sau la clacă,

din pânze țesute manual din materiale naturale precum lâna, inul și cânepa. Tot femeile erau cele care

se ocupau de semănarea, îngrijirea, recoltarea și prelucrarea materiei prime necesare pentru haine, tot

timpul anului.Portul popular este reprezentantul cel mai de seamă al cusăturilor tradiţionale și poate fi

admirat “pe viu” și în această zonă a Transilvaniei, purtat cu mândrie de localnicii tuturor celor 4 etnii

mai ales în zilele de sărbătoare.

Croitoresele din Mălâncrav, bune cunoscătoare ale tehnicilor seculare de îmbinare a motivelor și

simbolurilor tradiționale, continuă să realizeze și azi piese de port tradițional, cu motive specific zonei,

precum și șervete, fețe de masă, ștergare și broderii.

Împletituri de nuiele

Meșteșugul împletitului din fibre naturale este din timpuri foarte vechi, când locuințele erau

construite din împletituri de nuiele groase acoperite cu straturi de argilă și acoperișuri din paie. Tot din

fibre vegetale erau confecționate diverse obiecte utilizate la recoltarea, transportul și păstrarea

produselor agricole.În România, acest obicei pare a fi derivat din meșteșugul rudăritului, practicat de

romii descendenți din vechii aurari din India, când prelucrarea lemnului era un mijloc de subzistență.

Cu timpul, aceștia s-au specializat în confecționarea de obiecte folositoare gospodăriei și obiecte

decorative sau jucării: garduri, coșuri, rogojini sau leagăne pentru copii.

Meșteșugarii din Mălâncrav au păstrat și continuat această tradiție, iar în zilele noastre ei produc

manual diferite modele și forme de coșuri din nuiele de alun, curpen sau răchită, corfe mai mici sau

mai mari, pentru lemne, hamei sau damigene.

Materia primă este adunată din pădurile de pe dealurile din împrejurimi sau de pe vale, tot timpul

anului. În stare naturală sau înmuiate în apă fierbinte, curățate sau nu, nuielele atent sortate sunt

împletite cu migală în produse de diferite mărimi și forme. Spre sfârșitul verii, se adună pănuși și

papură din care, mai apoi, sunt realizate rogojini și coșuri și obiecte decorative întâlnite și azi la casele

traiționale.

15

Țiglă și cărămidă

Fabricarea cărămizilor și a țiglelor se practică în Transilvania de multe sute de ani și a evoluat în

strânsă legătură cu dezvoltarea așezărilor omenești. În multe din aceste sate transilvănene, fără a fi o

regulă, se găsește o sursă de pământ argilos galben care, în amestec cu nisip și cu apă, constituie

materia primă pentru realizarea manuală sau industrială a cărămizilor și a țiglelor de tip solzi.

Cărămidarii din Mălâncrav confecționează astăzi manual cărămizi și țigle tradiționale cu material

procurat de la marginea satului. Într-o zi de muncă, folosindu-se de matrițe speciale, ei pot realiza

câteva sute de bucăți, iar dichisul acestui meștesug valoros este foarte interesant de urmărit. După ce

sunt lăsate la uscat timp de zece zile, sau chiar mai mult primăvara și toamna, ele sunt arse vreme de 5

până la 10 zile într-un cuptor special, construit în funcție de direcția vântului, astfel încât temperatura

din interior să atingă 900-1000 de grade celsius. Cuptorul de la Mălâncrav, cu o capacitate de 12.000

de bucăți, a fost construit în anul 2009 și este similar celui de la Viscri, care a început să funcționeze în

anul 2006.

Bucătăria tradițională

Gastronomia Transilvaniei este un amestec de ingrediente şi gusturi strămoşeşti şi este

considerată a fi cea mai variată de pe teritoriul României. Diversitatea culinară, la fel ca diversitatea

culturală din partea locului, este rezultatul istoriei zbuciumate a acestui teritoriu aflat la întâlnirea

dintre lumea occidentală şi cea orientală.

Felurile de mâncare sunt tocmite după rețete româneşti, ungureşti sau săseşti, iar rezultatul este

întotdeauna delicios. Bucătăria tradițională locală este orientată către ingredientele de sezon, iar

mesele diferă de la anotimp la anotimp, de la casă la casă. Aici putem gusta lactate, brânzeturi (caş,

telemea, brânză frământată), preparate din carne meşteşugite în casă, legume sau fructe din

gospodărie, proaspete sau conservate. Lista mai conține cârnați, slănină, zacuscă, ouă, supe, ciorbe,

tocănuri, murături, pâine cu cartofi coaptă pe vatră, deserturi de prăjituri, turte dulci, plăcinte, gogoşi,

dulcețuri sau siropuri naturale. Lângă toate acestea, în meniu se află şi nelipsita pălincă pentru trezirea

poftei de mâncare .

În satul Mălâncrav majoritatea gospodăriilor mai folosesc încă cuptorul tradițional de pâine.

Gospodinele îşi încep ziua plămădind şi frământând aluatul pentru nevoile zilnice sau evenimente

familiale şi sărbători calendaristice.

Obiceiuri tradiționale de sărbătoare

Spre finalul lunii aprilie, încă se mai pot vedea în sat porţi împodobite cu crengi de vâsc sau brad.

Aceasta este o tradiţie săsească. Cu o săptămână înainte de Paşte, băieţii dau fetelor necăsătorite câte o

creangă, care se pune la poartă. Luni, de Paşte, fetele trebuie să dea pentru fiecare creangă primită 10

ouă colorate băiatului în cauză.

De asemenea, Sărbătoarea Coroanei (“Kronenfest”, în germană și “Det Kryinemachen”, în

săsește), este una dintre cele mai importante sărbători rurale săsești de peste an, fiind legată de

începerea recoltelor, de unele ritualuri ale solstițiului de vară și de numele Sfinților Petru și Pavel. În

Mălâncrav, după mai mulți ani de pauză, sărbătoarea a fost reluată în anul 2005, cu ocazia aniversării a

700 de ani de la prima atestare documentară a satului.

Programul festiv începe duminică cu o slujbă religioasă în biserica evanghelică și continuă cu

muzică de fanfară, cântece despre natură, dansuri tradiționale și cu ritualul cățărării pe un trunchi de

copac. Vârful acestuia este ornat cu trei coroane din crenguțe de stejar și un buchet de flori, sub care

este agățat un coș cu bomboane, fructe și o sticlă de vin sau de țuică. Cel mai vrednic adolescent din

sat are misiunea de a se cățăra în vârf, de unde le aruncă dulciuri copiilor aflați la bază. La coborâre

aduce bunătățile rămase pentru a le împărți celor prezenți, apoi băiatul începe dansul cu fetele.

16

VALORIFICAREA OBICEIURILOR ȘI TRADIȚIILOR DIN

TRANSILVANIA ÎN SATUL MĂLÂNCRAV

Fundația 'Mihai Eminescu Trust' din Sighișoara a derulat proiectul 'Traseu cultural: Mălâncrav —

patrimoniu multietnic viu' în scopul punerii în valoare a patrimoniului și dezvoltării comunității locale

din satul sibian.

Obiectivul general al proiectului este dezvoltarea durabilă a comunității din Mălâncrav, județul Sibiu,

prin crearea unui traseu cultural de valorizare a patrimoniului imaterial și material multietnic local.

Acest obiectiv va fi atins prin cele trei obiective specifice:

• facilitarea accesului vizitatorilor la patrimoniul cultural multietnic din Mălâncrav prin crearea

unui traseu de vizitare cu demonstrații interactive și interpretare inovativă;

• creșterea cu minim 50% a numărului anual de vizitatori ai localității pentru anul 2015,

comparativ cu 2013;

• îmbunătățirea situației economice și sociale a unui număr de minim 10 meșteșugari, adulți de

etnie romă din Mălâncrav, prin includerea în activități de valorizare a patrimoniului local.

Prin proiectele aceleiași fundații, localnicii au fost stimulați să își reia meșteșugurile tradiționale,

femeile au început să facă ce au învățat de la bunicile lor, țesături din lână de oaie, țesături tradiționale

din bumbac, săsești și românești deopotrivă, prosoape, fețe de masă etc., iar bărbații au fost ajutați să

construiască un cuptor de țiglă și cărămida tradițională. Alți localnici au fost instruiți în meserii

tradiționale de zidar, dulgher, fierar, restaurare de porți și ferestre tradiționale, dar au urmat și cursuri

de limba engleză, contabilitate primară și agroturism, fiind învățați cum să primească oaspeții. Astfel

s-a reușit revitalizarea unui sat izolat, aflat în colaps.

Printre rezultatele proiectului se numără :

• un inventar al patrimoniului multietnic local şi o metodologie participativă de valorizare a

patrimoniului local;

• 5 planuri de afaceri pentru valorizarea patrimoniului local, din care minim 2 în beneficiul

membrilor de etnie romă;

• un traseu cultural inclus şi promovat în context regional;

• expoziție permanentă și 4 expoziții temporare;

• hartă de promovare a traseului cu 15 obiective incluse în circuitul public;

• implicarea unui număr de 26 localnici în dezvoltarea de produse și servicii conexe valorizării

patrimoniului cultural local;

• implicarea unui număr de 12 localnici de etnie romă implicați direct în dezvoltarea de produse

și servicii conexe valorizării patrimoniului cultural local al etniei lor (împletituri din materiale

naturale, activităţi la cuptorul de cărămidă şi alte activități identificate pe parcurs);

• 25 de centre de informare turistică regionale şi naţionale care vor primi materiale de informare

a proiectului;

• 8 filme documentare de scurt metraj accesibile publicului pentru promovarea directă şi

indirectă a comunităţii;

• 20 de apariţii mass-media pentru promovarea comunităţii beneficiare ca şi destinaţie de

călătorie;

• 10 descrieri pe pagini web internaţionale de călătorie promovând comunitatea beneficiară.

Vizitatorii vor putea vedea în Mălâncrav, nu doar un sat frumos, spații expoziționale și obiecte

meșteșugite, ci vor putea trăi experiențe ce se adresează mai multor simțuri în același timp: vor putea

participa direct la experiențe precum cioplirea manuală a lemnului de stejar, modelarea lutului în

formă de cărămizi, la coacerea pâinii sau a prăjiturilor tradiționale zonei, le vor putea simți mirosul și

gustul, vor putea atinge diferite texturi ale nuielelor de alun, ale lemnului sau lutului, vor avea

posibilitatea să învețe simbolistica motivelor țesute sau brodate, să recunoască plantele din flora

spontană utile pentru păstrarea sănătății și multe alte experiențe, alese cu grijă pentru autenticitatea lor.

17

Fig. 1 – Traseu cultural Mălâncrav

CONCLUZII

În concluzie, importanţa cunoaşterii valorilor identitare capitale, la nivel individual, comunitar şi

naţional, este fundamentală pentru înţelegerea şi consacrarea locului lor în lume, deoarece „Nimic nu

pare a fi mai important pentru un individ sau pentru o etnie, decât să ia cunoştinţă de sine, cât mai

exact, şi pe acest temei să-şi asigure o integrare cât mai armonioasă în lume” (Alexandru Zub,

istoric, membru corespondent al Academiei Române). Identitatea culturală a satului românesc

reprezintă o importantă sursă pentru dezvoltarea locală şi este caracterizată de un patrimoniu cultural

material și imaterial divers. Moștenirea culturală este o sursă însemnată de evoluție atât la nivel

regional, cât și local, capitalul simbolic fiind esențial pentru identitatea culturală reprezentată prin

valori, obiceiuri, îndeletniciri, credințe și simboluri împărtășite de comunitate.

Satul Mălâncrav este o comoară a judeţului Sibiu, este locul în care tradiţiile nu s-au pierdut. Cu

un patrimoniu imaterial şi material multietnic bine dezvoltat, în special prin arta meşteşugitului,

Mălâncrav a devenit locul unui proiect frumos, ce îşi doreşte să susţină şi să conserve adevăratele

tradiţii populare româneşti. Păstrarea acestor meșteșuguri devine o provocare în contextul actual, fiind

necesară adaptarea producțiilor specifice la exigențele și gusturile de azi. Trebuie avut în vedere că

acestea fac parte din identitatea națională și trebuie susținute, pentru ca acestea să nu dispară.

BIBLIOGRAFIE

Bîrlea O., 1981, București, Folclor românesc I

Pop M., 1976, București, Obiceiuri tradiționale românești

http://madr.ro/docs/dezvoltare-rurala/rndr/buletine-tematice/PT12.pdf

http://www.fonduri-patrimoniu.ro/proiecte_doc_121_traseu-cultural-malancrav-patrimoniu-

multietnic-viu_pg_0.htm

http://malancrav.ro

18

ILIE

ANA - MARIA

Data şi locul naşterii: 19.08.1993, Orașul Panciu,Județul Vrancea

Studii: Absolventă a Facultăţii Geografie, Specializarea Geografia

Turismului, din cadrul Univesităţii Bucureşti, în anul 2015. În

prezent, masterandă în cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii

Bucureşti, la programul de studii Managementul resurselor și

activităților turistice.

Domenii de interes: geografie, turism, impactul economic al

activității turistice, metode de promovare în turism, managementul

resurselor turistice, turism cultural, marketing turistic, dezvoltare

durabilă.

PROCESELE ADAPTATIVE SI DEZVOLTAREA DURABILĂ A

SISTEMELOR TERITORIALE CU FUNCTIE TURISTICA.

STUDIU DE CAZ: MUNICIPIUL SIGHIŞOARA

ILIE ANA-MARIA

Abstract. Tourism activity is complex, it emplies the presence of resources (natural and / or anthropic)

to determine the activity itself, to which we can add the presence of the general tourism infrastructure at its

highest standards. Lastly, it includes also the active participation of the human factor. In the working

methodology, we have used statistical data, between the years 2000-2014, for the following indicators: number

of companies, number of employees, turnover and profit. The tourism industry sustains the progress of

Sighisoara’s economy, indicates the development of society, causing the city to be included on the list of most

sought after tourist destinations, both nationally and internationally. At the same time, tourism determines social

welfare by generating new jobs, limiting unemployment, balancing labor, which is a surplus in other sectors

(primary and secondary). Results are expressed through graphical representations showing the share of total

tourism sector indicators above. It also shows how tourism affects local economic activity and its place in

relation to other economic activities.

Cuvinte cheie: dezvoltare durabila, economie dinamică, turism cultural, impact economic, Sighisoara

INTRODUCERE

Turismul în general, are influenţe majore asupra economiei unui sistem, prin faptul că o

diversifică, evitând monopolul unei activităţi care domină cu desăvârşire piaţa. Turismul este un

domeniu relativ nou de cercetare, evidenţiat în activitatea economică în ultimii 50 de ani, ( Song,

Dwyer şi Zheng, 2012: 165). Mediul natural ca şi componentă a turismului reprezintă o problemă în

dublu sens pentru factorii de decizie şi să ia măsuri relevante deoarece,turiştii sunt atraşi de natură, iar

unii cetăţeni ai ţării gazde împreună cu ecologiştii doresc să păstreze mediul intact. (Lee si Chang,

2007:183, 190)

O altă modalitatea de alterare a culturii o reprezinta globalizarea, care constă in importarea şi

uneori chiar înlocuirea unor obiceiuri, rituri străine de cele autohtone. Globalizarea a ajuns să fie atât

de cunoscută prin intermediul migraţiilor, ce au favorizat totodată dezvolatarea turismului cultural.

Globalizarea influenţează nemijlocit activitatea turistică. Aceasta poate stimula turismul intern, care

este benefic PIB-ului economiei unei ţări, dar poate avea şi impact negativ manifestat prin intoleranţă

socială, creşterea economică (tarife, investiţii străine directe), importul de bunuri şi servicii ce urmează

a fi consumate de către turişti şi barierele politice. In lucrarea, ”Cultural tourism in Europe”,

Richards (2005) aduce în discuţie faptul că piaţa turismului cultural în Europa devine tot mai

competitivă, afirmand că „Un număr tot mai mare de oraşe şi regiuni din Uniunea Europeană îşi

bazează turismul pe strategii de dezvoltare privind promovarea patrimoniului cultural, iar numărul de

19

atractii cuturale este în creştere rapidă. Deschiderea de noi destinaţii turistice culturale din Europa

Centrală şi de Est se va adăuga la furnizarea tot mai mare de distragere pentru turistul cultural

european în viitor.”

Turismul cutural este una dintre cele mai vechi forme de călătorie şi rămâne în continuare în

industria turismului. Potrivit OECD (2009), turismul cultural deşine circa 40% din sosirile

internaţionale, De asemenea este destul de greu de a distinge turiştii motivaţi de turismul cultural de

alţi călători, deoarece motivaţiile în alegerea unei destinaţii turistice sunt variate, (Richards şi

Munsters, 2010: 1).

La nivel regional, Municipiul Sighişoara este localizat în Podişul Târnavelor, în sudul

Judeţului Mureş, ocupând un areal colinar şi fiind străbătută în partea de nord de Târnava Mare.

Raportându-ne la graniţele României, Sighişoara beneficiază de o poziţie geografică avantajoasă, care

arată situarea ei în central ţării. Aceasta permite intersectarea principalelor rute şi noduri rutiere şi

feroviare, care sporesc importanţa, funcţiile oraşului.

In acest context, scopul lucrării este acela de a identifica gradul de implicare al activităţii de

turism în cadrul economiei locale la nivel actual dar si în perspectivă imediată.

Obiectivele lucrării:

-Identificarea poziţiei pe care o ocupă turismul în cadrul economiei sighişorene

-Analiza indicatorilor economici: numărul de firme, numărul de salariați, cifră de afaceri, profit

-Stabilirea tendințelor de dezvoltare a celor patru indicatori economici enumerați anterior, prin

intermediul graficelor liniare de corelație

METODOLOGIA DE CERCETARE

În realizarea acestei lucrări am utilizat o serie de metode de cercetare, printre care enumerăm:

documentarea bibliografică, metoda statistică, metoda grafică şi metoda cartografică. În ceea ce

priveşte documentarea bibliografică, am accesat articole de pe site-ul Web of Science (Thomson

Reuteurs), precum şi alte lucrări şi rapoarte de cercetare (Agenda locală 21, Strategia de dezvoltare

economico – socială a Municipiului Sighişoara pentru perioada 2008 - 2013). Metoda de cercetare

cantitativă statistic-matematica a avut la bază prelucrarea datelor statistice în Excel, rezultatele fiind

expuse în grafice liniare şi matrice de tendinţă.

Metoda grafică, are rolul de a prezenta cum fluctuează un anumit indicator pe parcursul celor

13 ani selectaţi. Indicatorii economici alesă pentru analiză sunt: numărul de firme, numărul de

salariaţi, cifra de afaceri şi profit, pe perioada cuprinsă între anii 2000-2012; fiind obţinute din

Proiectul UB/1365. Metoda cartografică de reprezentare a hărţilor, este o metodă foarte sugestivă,

deoarece presupune redarea unui spaţiu geografic prin intermediul culorilor. Pentru aria de studiu a

Municipiului Sighişoara, harta administrativ-teritorială şi localizarea fizico-geografică au fost realizate

prin intermediul programului ArcGIS 10.3 şi CorelDRAW 12.

REZULTATE ŞI DISCUŢII

În corelaţia dintre numărul total de firme şi numărul de firme din sectorul turismului (Fig.1.)

ia parte la analiză totalul numărului de firme (sunt incluse toate sectoarele de activitate: primar,

secundar şi terţiar) iar reyultatel au ratat modul în care activitatea turistică influenţează economia

sighişoreană, locul pe care îl ocupă, precum şi modul în care aceasta se adaptează la condiţiile

economice prezente pe piaţă (condiţii de instabilitate sau de prosperitate), strategiile adoptate.

Analiza arta ca exista câteva perioade de evoluţie, cu o tendinţă generală ascendentă.

Astfel, perioada cuprinsă între anii 2000-2001, se remarcă printr-o influenţă pozitivă a

numărului de firme din sectorul turismului raportându-ne la numărul total de firme. Firmele din

domeniul turismului deţine o pondere de 2,8% din totalul numărului de firme, un procent destul de

bun, având în vedere faptul că întrece numărul total de firme din sectorul primar (acestea din urmă

2,58% din totalul numărului de firme), iar cea mai mare pondere în cazul firmelor din domeniul

turismului este deţinută, conform matricei de tendinţă, anexa nr.6, de unităţile hoteliere şi alte

facilităţi de cazare similare (71,5% din totalul firmelor din domeniul turismului).

20

Perioada cuprinsă între anii 2002-2006, firmele din domeniul turismului înregistrează o

creştere de la 19 firme în anul 2002, la 37 de firme în anul 2006 (din care cu 64.3% au participat

unităţile hoteliere şi alte facilităţi de cazare similare). Dar cu toate că numărul lor a crescut, din grafic

se observă că acestea influenţează aproximativ în egală măsură cu firmele din celelalte sectoare de

activitate, economia sighişoreană. Astfel, am calculat totalul numărul de firme pe sectoare de activitate

(primar, secundar, terţiar), pe cei cinci ani (2002, 2003, 2004, 2005, 2006), valorile obţinute le-am

raportat la totalul numărului de firme din cei cinci ani enunţaţi anterior şi am obţinut următoarele

ponderi: sectorul primar – 2,06%, sectorul secundar- 22,83% şi sectorul terţiar 75,1% .

Din calcularea ponderii deţinute de numărul de firme din turism în sectorul terţiar, de 5,12%,

precum şi ponderea numărului de firme din turism din totalul numărului de firme, de 3,85%, ceea ce

explică influenţa pozitivă a activităţilor desfăşurate în domeniul turismului în cadrul economiei locale.

În anul 2007, se înregistrează o scădere a firmelor din turism cu o unitate şi o creştere

deosebită a numărului total de firme cu 107 unităţi, în defavoarea turismului, în activităţi de: lucrări de

construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale, lucrări de instalaţii electrice, intermedieri în

comerţul cu produse diverse, comerţ cu amănuntul al îmbrăcămintei, în magazine specializate,

transporturi rutiere de mărfuri, baruri şi alte activităţi de servire a băuturilor, activităţi de consultanţă

pentru afaceri şi management. În anii următori (2008, 2009, 2010, 2011 şi 2012) raportul dintre

numărul de firme din turism cu cele totale se egalează. Până în anul 2009, creşterea numărului de

firme din turism este direct proporţională cu numărul total de firme, iar după 2009 are loc o

descreştere direct proporţională între cele două coordonate reprezentate grafic.

Per total, din grafic, rezultă o tendinţă ascendentă a numărului de firme din turism, deţinând

o pondere de 5,01% din sectorul serviciilor şi 3,76% din totalul de firme.

Fig.1. Corelaţia dintre numărul total de firme şi numărul de firme din domeniul turismului, în

perioada 2000- 2012. Sursa datelor: Proiect U.B./1365

Toate acestea arată că este posibilă revitalizarea economică a acestei destinaţii prin chiar in

condiţiile în care celelalte sectoare economice nu sunt bine valorificate sau prezintă un recul.

În ceea ce priveşte forţa de muncă, un indicator al dezvoltării în general şi al sustenabilităţi în

special, se observă o tendinţă generală descendentă în economie. Dar care nu este specifică şi

turismului, unde de forţă de muncă domină forţa de muncă din celelalte domenii de activitate, ceea ce

înseamnă că turismul participă activ la dezvoltarea economică a regiunii, ocupând o poziţie

importantă. Pentru cel mai mare efectiv de salariaţi integrat în activitatea de turism sunt responsabile

unităţile hoteliere şi alte unităţi de cazare, urmate de alte servicii de rezervare şi asistenţă turistică şi de

facilităţi de cazare pentru vacanţe şi perioade de scurtă durată.

Din grafic distingem cinci intrevale evolutive efectivului de salariaţi din turism şi efectivul

total de salariaţi (fig.2.).

21

În intervalul cuprins între 2000-2001, numărul total de salariaţi prezintă valori ridicate, fiind

susţinut de activităţi desfăşurate, mai ales, în sectorul secundar cu un procent de 82,68% (cu

principalele activităţi: fabricarea de articole confecţionate din textile (cu excepţia îmbrăcămintei şi

lenjeriei de corp ), fabricarea altor articole textile n.c.a, fabricarea articolelor de îmbrăcăminte din

piele, fabricarea de articole de lenjerie de corp, fabricarea articolelor din sticlă, fabricarea altor maşini

şi utilaje specifice n.c.a, lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire şi de aer condiţionat etc.), la care se

adaugă sectorul terţiar cu un procent de 17,19% (principalele activităţi: colectarea deşeurilor

nepericuloase, întreţinerea şi repararea autovehiculelor, comerţ cu ridicata nespecializat de produse

alimentare, băuturi şi tutun, comerţ cu amănuntul al mobilei, al articolelor de iluminat şi al articole de

uz casnic n.c.a., în magazine specializate, restaurante) şi sectorul primar cu 0,13% (principala

activitate –cultivarea cerealelor).

Intervalul 2003-2008, prezintă cele mai semnificative creşteri ale salariaţilor din turism (cu 36

de salariaţi) şi scăderi ale salariaţilor în celelate sectoare de activitate (cu 1628). Cel mai mare efectiv

de salariaţi a fost atras, în această perioadă, de activităţile desfăşurate în cadrul unităţilor hoteliere şi

alte facilităţi de cazare, (deţin o pondere de 41,66% în turism şi de 6,57% în totalul sectoarelor de

activitate aferente acestui intreval), la care se adaugă salariaţii din agenţiile de turism şi alte servicii de

rezervare şi asistenţă turistică. Situaţie similară celei precedente se întâlneşte şi în intervalul 2011-

2012, unde salariaţii din celelalte sectoare de activitate se reduc în favoarea celor din sectorul turism;

turismul îşi reia locul de lider în economie, în urma capacităţii de adaptare la condiţiile de instabilitate

generate de criza economică.

În anul 2010 scade numărul de salariaţi atât din sectorul turism, cât şi din celelate sectoare de

activitate, păstrând un raport echilibrat în economia locală.

Luând în considerare faptul că Sighişoara este ”singura cetate medievală locuită”

(www.sighisoara.org.ro), care concurează ca şi importanţă turistică cu alte destinaţii medievale

europene ( Blois din Franţa, Citta di Castello din Italia, Dinkelsbuehl din Germania, Kiskunfelegvhaza

din Ungaria şi Zamosc din Polonia), rezultă că activitatea turistică din această zonă trebuie să creeze

premisele unui turism durabil în timp şi spaţiu, care să acopere necesarul de forţa de muncă,

specializarea personalului care lucrează în acest sector. Toate acestea au consecinţe benefice asupra

mediului economic sighişorean prin reducerea şomajului, a emigrărilor, prezenţa personalului calificat,

atragerea de investiţii, conducând în final la creşterea economică a spaţiului şi bunăstarea locuitorilor

acestuia.

Fig. 2. Corelaţia dintre numărul total de salariaţi şi numărul salariaţilor din domeniul

turismului, perioada 2000 – 2012. Sursa datelor: Proiect U.B./1365

22

Printr-o simplă analiză empirică a graficului în care este reprezentată corelaţia dintre cifra de

afaceri din turism şi cifra de afaceri totală ( Fig. 3), se observă că acesta (în 2012) influenţează pozitiv

evoluţia turismului, prin aportul însemnat al activităţii ale hotelurilor şi alte facilităţi de cazare

similare, activităţi desfăşurate în cadrul parcurilor pentru rulote, campinguri şi tabere. La acestea

includem descreşteri ale cifrei de afaceri din sectorul primar (creşterea animalelor, exploatarea

forestieră), sectorul secundar (fabricarea produselor de morărit, fabricarea de lenjerie de corp,

fabricarea de uşi şi ferestre din metal, dezvoltarea imobiliară, lucrări de instalaţii sanitare, de încălzire

şi de aer condiţionat, intermedieri în comerţul cu produse alimentare, băuturi şi tutun; activităţi

comerciale precum: comerţ cu amănuntul al carburanţilor pentru autovehicule în magazine

specializate, comerţ cu amănuntul al textilelor în magazine specializate etc. Cifra de afaceri totală este

susţinută, pe lângă activităţile sectorului de servicii (97,37% din totalul sectorului terţiar), de activităţi

ale sectorului primar (0,43% din totalul cifrei de afaceri, printre cele mai importante se numără,

conform matricei de tendinţă: cultivarea cerealelor (exclusiv orez ), plantelor leguminoase şi a

plantelor producătoare de seminţe oleaginoase, creşterea bovinelor etc. şi de activităţi ale sectorului

secundar (68.20% - cea mai mare pondere în cadrul economiei sighişorene, susţinută mai ales de

activităţi industriale precum: fabricarea produselor din carne (inclusiv din carne de pasăre), fabricarea

pâinii; fabricarea prăjiturilor şi a produselor proaspete de patiserie, fabricarea produselor din cacao etc.

Fig. 3. Corelaţia dintre cifra de afaceri din turism şi cifra de afaceri totală, în perioada 2000-

2012. Sursa datelor: Proiect U.B./1365

Corelaţia dintre profitul din turism şi profitul total (Fig.4) prezintă o tendinţa generală

ascdendentă a profitului. Identificăm aceleaşi perioade evolutive ale profitului din turism - 2005-2006

şi 2009-2011- cu un vârf în 2009. În anul 2002, observăm că profitul din celelate sectoare are o

influenţă mai mare, ceea ce a determinat ca acesta să se situeze sub linia de tendinţă. La nivelul

profitului total, ponderea cea mai însemnată este deţinută de sectorul secundar, cu 73,15%, unde cele

mai reprezentative activităţi sunt cele industriale ( 95,6). La acestea se adaugă profitul obţinut în

cadrul activităţilor de construcţii (4,4 % din profitul sectorului secundar). Terţiarul se situează pe locul

doi ca pondere la profitul total – 26.22%, iar sectorul primar deţine o pondere de 0,63%. Dacă

raportăm profitul obţinut din activităţile de turism la profitul total, obţinem un procent de 0.84%.

23

Fig. 4. Corelaţia dintre profitul din turism şi profitul total, în perioada 2000-2012. Sursa

datelor: Proiect U.B./1365

CONCLUZII

Activitatea de turism este una complexă ce implică, în principal, existenţa resurselor (naturale

şi antropice) care să determine desfăşurarea activităţii turistice, la care se adaugă prezenţa

infrastructurii turistice la standarde cât mai ridicate şi nu în ultimul rând participarea activă a

factorului uman la realizarea acestor activităţi.

Pentru Municipiul Sighişoara turimul determină bunăstarea socială prin generarea de noi

locuri de muncă, limitarea şomajului în rândul populaţiei, echilibrarea forţei de muncă aflată în surplus

în celelalte sectoare de activitate. Turismul în Sighişoara reprezintă o activitate complememtară

economiei, dovadă că acesta se află printre principalii stâlpi de susţinere a economiei în momentele de

instabilitate, de criză financiară.

Firmele din turim deţin o pondere de 3,76% din toate firmele înregistrate în Sighişoara între

anii 2000-2012, o pondere însemnată, având în vedere că acesta reprezintă o componentă a sectorului

terţiar. În activitatea turistică se pun bazele creativităţii şi inovaţiei, principalele componente care

antrenează evoluţia unei firme cu profil turistic, în lipsa acestora activitatea turistică ar staţiona sau ar

înregistra o involuţie care ulterior se va transforma într-un fiasco.

La nivelul salariaţilor situaţia este favorabilă tot activităţii de turism. După criza economică se

orientează spre sectorul privat şi cel terţiar (turism). Astfel, îndeplineşte întru totul funcţia de înglobare

a excedentului de forţă de muncă din celelate sectoare şi reducerea şomajului. Pe lângă avantajele

oferite, mai ales de natură economică, turismul determină şi efecte negative, printre care identificăm:

pierderea identităţii culturale, tradiţiilor, degradarea arhitectonică etc.

BIBLIOGRAFIE

Hedy L. (1976), Sighişoara, Editura Sport- Turism, Bucureşti.

Ivanov S., Webster C. (2013), Tourism’s impact on growth: the role of Globalisation, Annals of

Tourism Research, Vol. 41, pp. 231–236

Lee Chien-Chiang, Chang Chun-Ping (2008), Tourism development and economic growth: a closer

look at panels, Tourism Management, vol.29 , pp.180–192

Song H., Dwyer L., Zheng Cao Gang Li (2012), Tourism economics research a review and

assessment, Annals of Tourism Research, Vol. 39, No. 3, pp. 1653–1682

Strategia de dezvoltare economico – socială a Municipiului Sighişoara pentru perioada 2008 – 2013,

www.sighisoara.org

24

MOLDOVEANU ALINA-

GABRIELA

Data şi locul naşterii: 17.06.1994, Bucureşti

Studii: Absolventă a Facultăţii de Geografie, din cadrul

Univesităţii Bucureşti, în anul 2016. În prezent, masterandă în

cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii Bucureşti, la

programul de studii Gestiunea Spaţiului Turistic şi Servicii de

Ospitalitate.

Domenii de interes: arte plastice, fotografie, design, muzică,

teatru, film, gastronomie, psihologie, geografie, turism, tradiții

și sense of place.

IMPORTANȚA TURISMULUI MUZEAL PENTRU VALOAREA CULTURALĂ

A SECTORULUI 1 AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI

MOLDOVEANU ALINA-GABRIELA

Abstract: District 1 is known to be the largest in area and the richest in terms of cultural heritage

compared to the other districts of Bucharest. An analysis of the museums distribution in the capital, captures not

only the fact that most of them are situated in the territory of District 1, but also the idea of a cultural district

with a thriving museum tourism. Moreover, according to Tripadvisor, a total of 8 out of top 10 most visited

museums by foreign and Romanian tourists in the capital are located in District 1. It has been revealed that

museums are now playing a major role not only in the wider sphere of arts, but also within tourism

and leisure. Museums cannot no longer sit back and expect that people will start queuing up. Their roles

have changed to attract more audiences1. Apart from the succesfull business tourism, there is a cultural

heritage tourism, being the second best part of the tourism industry, that, if properly exploited, might become

and attractive suitable tool for a more powerful tourisic development of the city.

Keywords: museum tourism, cultural tourism, cultural heritage, arhitecture, history, art, role of

museums, district 1, Bucharest

INTRODUCERE

Concepte generale. Turismul cultural - reprezintă al doilea cel mai practicat tip de turism din

București și din Sectorul 1, dupa cel de afaceri. Aici sunt concentrate o multitudine de obiective

culturale de mare interes, printre care: Cercul Militar Naţional, Ateneul Român, Palatul Kreţulescu,

Palatul Ştirbei, Arcul de Triumf, Palatul Regal, numeroase statui ale unor importante personalități,

monumente ridicate în cinstea Eroilor Revoluției sau cu ocazia alor evenimente, muzee și biserici,

teatre, operă, săli de expoziții și alte evenimente culturale.

Turismul muzeal - ca parte integrantă a turismului cultural, este destul de popular, datorită

numeroaselor muzee de importanță națională și mare valoare culturală, atat pentru arhitectura

neoclasică a clădirilor, cât și pentru exponatele autentice din interor. Unele dintre cele mai vizitate

muzee ale capitalei, care se găsesc pe teritoriul Sectorului 1, sunt: Muzeul Național al Satului, Muzeul

Național „Grigore Antipa”, Muzeul Național al Țăranului, Muzeul Național de Artă, Muzeul Național

de Geologie, Muzeul Național „George Enescu” etc.

1 Kamani Perera (2013, The Role of Museums in Cultural and Heritage Tourism for Sustainable Economy in

Developing Countries,), Conference: International Conference on Asian Art, Culture and Heritage,

researchgate.net

25

Muzeul este considerat un obiectiv de petrecere a timpului liber. Scopul principal pe care îl are

turismul muzeal este acela de a creea vizitatorului toate condițiile pentru a-și delecta și îmbogăți

cunoștințele și simțul artistic, dar și pentru a se relaxa și recreea prin liniștea impusă în incintă sau prin

divertisment (în cadrul numeroaselor expoziții temporare - cum este sera cu fluturi tropicali vii,

amenajată, pe timpul sezonului cald, în grădina Muzeului Antipa MNINGA - sau la târguri, filme,

conferințe ce se pot desfășura și în aer liber). „Distincția între turism muzeal și cel cultural se axează

pe scopul și obiectivul călătoriei. Muzeele sunt parte integrantă a turismului cultural și constituie o

formă de turism specifică.”1

Studiul realizat se concentrează pe analiza teritorială și rolul important al instituțiilor muzeale,

regăsite în sectorul 1, în desăvârșirea turismului cultural din București. Prin dezvoltarea programelor

culturale, educaționale îmbinate cu cele artistice, muzeele își pot diversifica funcțiile și pot atrage un

număr relativ mai mare de turiști și alte diferite segmente ale populației spre care se propulsează

respectivele programe.

Conform TripAdvisor, cel mai important site de turism și de călătorii din lume2, în topul celor

mai vizitate și apreciate 10 muzee din București (fig.1), se află clasate: pe primul loc Muzeul Național

al Satului „Dimitrie Gusti”, pe locul 2 Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa”

MNINGA, pe locul 3 Muzeul Național de Artă, pe locul 5 Muzeul Național al Țăranului Român, pe

locul 6 Muzeul Colecțiilor de Artă, pe locul 7 Muzeul Național „George Enescu” pe locul 8 Muzeul

Militar Național, și pe locul 10 Muzeul K. H. Zambaccian.

Fig.nr.1 Top 10 cele mai vizitate muzee din București, după voturi (TripAdvisor)

REPARTIȚIA MUZEELOR ÎN SECTORUL 1

Cele mai importante muzee din Sectorul 1:

1. Muzeul „Theodor Aman” (Strada C. A. Rosetti nr. 8)

2. Muzeul Naţional de Artă (Calea Victoriei nr. 49-53)

3. Muzeul Colecţiilor de Artă (Calea Victoriei nr. 111)

4. Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu” (Bd. Lascăr Catargiu nr. 21)

5. Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu Storck (Str. Vasile Alecsandri nr. 16)

6. Muzeul Naţional „George Enescu” (Calea Victoriei nr. 141)

7. Muzeul Naţional de Ştiinţe Naturale "Grigore Antipa" (Șos. Pavel Kiseleff nr. 1)

8. Muzeul Naţional al Ţăranului Român (Șoseaua Pavel Kiseleff nr. 3)

1 Bogan E. (2008), Turism Urban, pg. 39 2 www.turismistoric.ro/

26

9. Muzeul Național de Geologie (Șos. Pavel Kiseleff nr. 2)

10. Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi (Strada Londra nr. 39)

11. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti” (Șos. Pavel Kiseleff nr. 28-30)

12. Muzeul Victor Babeș (Str. Poet Andrei Mureşanu nr.14A)

13. Muzeul K. H. Zambaccian (Str. Muzeul Zambaccian nr. 21A)

14. Muzeul de Artă Veche Apuseană Dumitru Furnică-Minovici (Str. Nicolae Minovici nr. 3)

15. Muzeul Căilor Ferate Române (Calea Griviței nr. 193B)

16. Muzeul Militar Naţional „Regele Ferdinand I” (Strada Mircea Vulcănescu nr. 125-127)

Fig.nr. 2 Harta localizării muzeelor în Sectorul 1 al Municipiului București

27

Așadar, rezultă că opt muzee din top 10 sunt situate pe teritoriul Sectorului 1, majoritatea având,

totodată, valoare națională. În ceea ce privește impresia generală a vizitatorilor despre primele două

muzee din acest top, pentru Muzeul Național al Satului (cu un total de 2.018 de aprecieri) și MNINGA

(care și-a totalizat 422 rating-uri) vizitatorii le-au votat ca fiind excelente puncte de interes (unde,

excelent se acordă ca notă maximă), în procent de 56%, respectiv 66%, cât despre tipul de turist, care a

vizitat muzeul, dintre totalul celor care au comentat pe TripAdvisor, pentru cele două muzee, a rezultat

că aprox. 30% au mers în cuplu la Muzeul Național al Satului, iar pentru MNINGA 30% au fost cu

familiile. Conform voturilor acordate de turiști pe site, rezultă că majoritatea a vizitat în perioada

martie-mai Muzeul Național al Satului, pentru a admira priveliștea din natura care tocmai a înflorit, iar

cei mai mulți vizitatori au ales perioada iunie-august pentru MNINGA, deoarece elevii beneficiază de

intrare gratuită pe timpul vacanței de vară și, astfel, costurile biletelor de vizitare pentru familii sau

grupuri școlare se reduc substanțial.

„NOAPTEA MUZEELOR”

„Noaptea europeană a Muzeelor este cunoscută publicului ca un eveniment cultural organizat

anual sub patronajul UNESCO, Consiliului Europei și al Consiliului Internațional al Muzeelor

(ICOM) [...] În decursul acestui rîspandit și popular eveniment, muzeele, alături de alte instituții

culturale își deschid porțile pentru public, până noaptea târziu, în încercarea lor de a expune publicului

la o adevărată aventură culturală bazată pe colecții muzeale, arte ale spectacolului și o gamă largă de

idei creative [...] Primăria orașului a avut în vedere o strategie de atragere a potențialilor turiști interni

și externi, utilizând industria de evenimente, în contextul căreia evenimentele culturale, precum

Noaptea Muzeelor- ce constituie nucleul acesteia, sunt încurajate. Ideea principală a autorităților a fost

aceea de a urma exemplul altor capitale europene, cum ar fi Paris, Berlin și Roma, în încercarea lor de

a atrage turiștii, prin intermediul unui program combinat care să concentreze laolaltă obiective

turistice, cultură și evenimente culturale.”1

Ca centru cultural și administrativ al țării, București oferă o largă paletă de opțiuni de petrecere a

timpului liber, relaxare, plimbare în aer liber, distracție și cunoaștere, grație unui bogat patrimoniu

cultural, la care se adaugă numeroase structuri de agrement (baruri, cafenele, cluburi sportive sau de

dans, restaurante, cinematografe, mall-uri etc.). Un număr impresionant de astfel de puncte de atracție

se află în Sectorul 1, cu precădere muzeele importante ale Capitalei și ale țării, piețele principale,

străzile circulate intens sau marile parcuri ce insumează peste jumătate din totalul spațiilor verzi ale

orașului. Momentul cel mai așteptat al zilei de către turiști și localnici, pentru o „ieșire în oraș” cu

prietenii, familia sau în cuplu, îl reprezintă seara, până târziu în noapte. Atunci, atmosfera capătă o

nuanță mai intimă, mai relaxantă, oamenii se întorc de la muncă și caută o oază de relaxare, după ore

întregi de stres. Viața de noapte a orașului se concentrează mai mult în interiorul localurilor, decât pe

străzi sau în piețe. Tocmai de aceea, evenimentul Noaptea Muzeelor schimbă peisajul Capitalei pentru

câteva ore, în care pasionații de artă, istorie sau diferite științe, cât și inovație vor împânzi străzile și

piețele principale, în căutare de porți deschise ale numeroaselor muzee participante. Conform unui

sondaj realizat pe această temă2, pentru anul 2014, principalele motivații ale participanților, cu privire

la acest eveniment, au fost astfel: 27% petrecerea timpului liber cu prietenii, 27% o noapte iesită în

oraș cu prietenii, 27% reprezentații interesante, 17% intrarea liberă la muzee, 2% altele.

MUZEELE: OFERTĂ CULTURALĂ DIVERSĂ, FLUX TURISTIC SPORIT

Conform statisticilor publicate intr-un articol pe MEDIAFAX, rezultă că primele patru muzee

(fig.3) își mențin poziția înaltă pe scara celor mai vizitate instituții culturale din București, situate în

1 Daniela Dumbrăveanua, Anca Tudoricu, Ana Crăciun (2014), The Night of Museums - A boost factor for the

cultural dimension of tourism in Bucharest, Journal of Studies and Research in Human Geography 8.1, pg. 55 2 Daniela Dumbrăveanua, Anca Tudoricu, Ana Crăciun (2014), The Night of Museums - A boost factor for the

cultural dimension of tourism in Bucharest, Journal of Studies and Research in Human Geography 8.1, pg. 60

28

Sectorul 1. Acest fapt este justificat prin inovația, interesul și creativitatea de care au dat dovadă în

dezvoltarea unor programe speciale de interes educațional și cultural-artistic, dedicate unor anumite

segmente de populație, sau tuturor, în funcție de tematica aleasă. Obiectivele acestor idei sunt de a

trezi interesul mai mult față de sectorul cultural, de a spori numărul de vizitatori, de a crește

popularitatea obiectivului turistic respectiv și de asemenea, de a se afirma în industra turismului din

capitală și din întraga țară și dintr-o altă perspectivă. Totul pornește de la creearea unei mai bune

interacțiuni cu publicul, prin demararea unor proiecte la care acesta să participe, să fie direct conectat

la cultură, să contribuie la bunul lor demers și să beneficieze cultural din acestea prin îmbogățirea și

rafinarea sferei sale de cunoștințe în domenii diverse.

Fig. nr.3 Cele mai vizitate muzee din Sectorul 1 în anul 2012

“Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" din Bucureşti, care a fost închis pentru

renovare şi modernizarea expoziţiei permanente în ianuarie 2009 şi redeschis pe 17 septembrie 2011,

a primit un număr de 394.418 vizitatori, dintre care 366.628 au vizitat expoziţia permanentă şi un

număr de 27.790 au participat la proiectele de educaţie lansate de instituţia muzeală, au declarat pentru

MEDIAFAX reprezentanţii Muzeului Antipa. Potrivit acestora, 10% din cei care au vizitat anul trecut

Muzeul Antipa au fost turişti străini”1. Interesul mare arătat de turişti muzeului se datoreză:

designulului nou și atractiv al dioramelor expoziției permanente, bogăţia și unicitatea pieselor (fig.4),

modernizarea comunicării cu publicul vizitator, proiectele de educaţie şi expoziţiile temporare (de

exemplu: expoziţia de fluturi vii tropicali, de monede, de tarantule, de șerpi și alte reptile vii, de

fotografie, controversata expoziție gazduită de muzeu Human Body etc.), promovarea muzeului şi a

proiectelor sale prin mass-media, desfășurarea a numeroase ateliere de cunoaştere a lumii vii

(pentru elevi), conferinţe pentru public care au avut ca subiecte biodiversitatea lumii vii şi

patrimoniul ştiinţific al muzeului ș.a.

Urmează, conform MEDIAFAX, Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti", care a atras

323.696 de vizitatori. Dintre aceştia, 40% au fost străini (133.078 de persoane), în timp ce 60% au fost

români (190.618 persoane). Succesul institușiei s-a datorat participării la diferite evenimente și

expoziţii în străinătate, programe educative ș.a. Alături de Antipa şi Muzeul Satului, alte două instituţii

muzeale importante ale Capitalei - Muzeul Naţional al Ţăranului Român (MNŢR) și Muzeul Naţional

de Artă al României (MNAR) au atras 87.849, respectiv 75.600 de vizitatori. Asemenea primelor

1 http://www.mediafax.ro/cultura-media/topul-celor-mai-vizitate-muzee-din-romania-foto-10549176

29

două, aceste muzee au prins amploare în sfera turistică datorită participării și inițierii de evenimente

culturale diverse la nivel local, național și chiar internațional. Pe ultimul loc se situează Muzeul K.H.

Zambaccian, cu un număr total de 3.600 de vizitatori.

CONCLUZII

Pentru ca o instituție muzeală să progreseze în industria turismului cultural, aceasta trebuie să se

manifeste publicului și prin altă viziune, decăt cea deja cunoscută, să demonstreze că nu e suficient să

capteze interes doar pentru funcția de muzeu, ci și pentru cea culturală. Acest lucru este dovedit de

căteva dintre cele mai renumite muzee din Captală, discutate în acest studiu, care au reușit să

exploreze noi forme de culturalizare prin interacțiune cu publicul. în cadrul diverselor evenimente și

proiecte educaționale. Astfel rolul lor în dezvoltarea de succes a industriei turismului cultural devine

esențial, devenind importante modele pentru celelalte muzee din București și din țară.

BIBLIOGRAFIE

Bogan Elena (2008), Turism Urban, Editura Universitară, București, pg. 39

Daniela Dumbrăveanu, Anca Tudoricu, Ana Crăciun (2014), The Night of Museums - A boost

factor for the cultural dimension of tourism in Bucharest, Journal of Studies and Research in

Human Geography 8.1, pg. 55, 56, 60

Kamani Perera (2013), The Role of Museums in Cultural and Heritage Tourism for Sustainable

Economy in Developing Countries,), Conference: International Conference on Asian Art,

Culture and Heritage

www.turismistoric.ro/

www.mediafax.ro/cultura-media/topul-celor-mai-vizitate-muzee-din-romania-foto-10549176

www.researchgate.net/publication/237099471

www.tripadvisor.com/Attractions-g294458-Activities-c49-Bucharest.html

30

NEBANCEA

MADALINA

Data şi locul naşterii: 11.10.1993, Targu Jiu

Studii: Absolventă a Facultăţii de Geografie, specializarea

Geografia Turismului, din cadrul Univesităţii Bucureşti, în anul

2015. În prezent, masterandă în cadrul Facultăţii de Geografie a

Universităţii Bucureşti, la programul de studii Managementul

Resurselor si Activitatilor Turistice.

Domenii de interes: geografie, turism, marketing turistic, social-

media si promovare in turism, dezvoltare durabila in turism.

MINERITUL ȘI EFECTELE SALE ÎN PLAN TURISTIC

STUDIU DE CAZ: JUDEȚUL GORJ

NEBANCEA MADALINA

Abstract: The aim of this paper is to examine how the mining industry has marked the tourism segment

in Gorj county. From a visual standpoint, the environment suffered severe changes due to industrial work, a vast

numnber of authentic ethnic villages disappeared from the county’s map, and tourism infrastructure remained at

a primary phase. Cartographic materials presented outline the differences between areas with intense mining

industry and those where this type of activities take place at a smaller scale or not at all.

Key words: tourism, mining industry, Gorj county, tourism development

INTRODUCERE

Județul Gorj este un spațiu cu importante valențe turistice, un patrimoniu cultural de

importanță națională și internațională ce merită să fie descoperit și apreciat la adevărata valoare din

punct de vedere turistic. Consider că promovarea patrimoniului gorjean se poate face prin dezvoltarea

turismului rural și a agroturismului, dat fiind faptul că majoritatea elementelor de factură turistică sunt

cantonate în spațiul rural. Tocmai de aceea spațiul natural are un rol crucial în acest demers, impactul

vizual de natura estetică pe care turistul îl are cu locurile pe care le vizitează fiind extrem de

important.

Preocupări pentru domeniul geografiei turismului există de foarte mult timp în literatura de

specialitate, ca dovadă a faptului că turismul este o disciplină din ce în ce mai cautată. Știința

geografie turismului cuprinde numeroase definiții și clasificări care au ca punct comun caracterul

interdisciplinar al acesteia. Prin atractivitatea generată de potențialul natural, are conexiuni cu

geografia fizică, prin faptul că turismul este o activitate umană, are legături cu geografia umană, iar

prin aspectele financiare rezultate în urma practicării activităților turistice, este legată de geografia

economică (Gheorghilaș,2008)

În ultimele decenii, pe fondul multiplicării necesităților turiștilor și a intensificării fluxurilor

turistice naționale și internaționale, a apărut în prim plan conceptul de turism durabil. Noțiunea a

apărut apărut „în contextul prioritizării în tot mai multe strategii politice a turismului ca domeniu al

dezvoltării economice, fiind inclusă în sfera largă a noţiunii de dezvoltare durabilă, inclusă la rândul ei

în cea a noţiunii de durabilitate” (Dincă, 2009).

Principiile turismului durabil sunt surprinse în următoarea definiţie „abordare pozitivă cu

intenţia de a reduce tensiunile şi fricţiunile create de complexitatea interacţiunilor dintre industria

turistică, turişti, mediul natural şi comunităţile locale ca gazde ale turiştilor” (Dumbrăveanu, 2007).

31

„Turismul sustenabil a fost conceput pentru a administra toate resursele, astfel încât necesitățile

economice, sociale și estetice să fie satisfăcute, menținându-se în același timp integritatea culturală,

procesele ecologice esențiale, diversitatea biologică și sistemele de susținere a vieții”(Organizația

Mondială a Turismului). Dezvoltarea sustenabilă implică „satisfacerea necesităților prezente fără a

compromite abilitatea generațiilor viitoare de a-și împlini propriile nevoi”(Comisia Mondială pentru

Mediu și Dezvoltare).

Printre primele cercetări de natură geografică ce fac referire la spațiul gorjean au fost realizate

între 1716-1739, în timpul ocupației austriece. „Sunt însemnările realizate de căpitanul de Sainte-

Croix, sosit la Tismana la ordinul generalului Stainville, apoi ale căpitanului Friedrich Schwantz von

Springfels (1690- 1728).” (Silviu-Florin Salomia, 2014). Lucrări științifice referitoare la geografia și

geologia județului au realizat: C. Ionescu (1894), Emmanuel de Martonne (1902), Gh. Murgoci

(1907). O lucrare de o însemnătate deosebită pentru cunoașterea spațiului gorjean a fost realizată de

Alexandru Ștefulescu și se intitulează “Gorjul istoric şi pitoresc”, apărută în anul 1904. Marele istoric

al județului Gorj a cuprins în studiul său descrieri istorice, geografice, etnografice și turistice.

Numeroși geologi, între care Gheorghe Munteanu Murgoci, Ion Popescu-Voitești, Ilie Huică și M.G.

Filipescu au condus cercetări științifice referitoare la constituția subsolului și resursele mineral din

Gorj, de importanță fiind cercetările referitoare la izvoarele minerale de la Săcelu. Constantin S.

Nicolăescu Plopşor, în cartea “Oltenia Pitorească” (1947), realizează şi descrieri ale zonelor din nordul

regiunii. Teze de doctorat și articole recente importante au fost realizate de Lucian Badea (1967),

Alexandru Roşu (1967).

METODOLOGIE

Metodologia unei ştiinţe reuneşte “metodele, procedeele (tehnicile), principiile şi mijloacele

concrete, spirituale şi materiale, prin care cercetătorul se apropie de o anumită sferă a realităţii.

Metoda reprezintă calea (procedeul sau succesiunea de procedee structurată într-un mod organizat şi

sistematic de lucru, prin care se ajunge la cunoaşterea obiectului de studiu” (Iuliana ARMAŞ, 2006).

În realizarea demersului ştiinţific au fost parcurse mai multe etape de lucru într-o perioadă de

timp relativ scurtă. În cadrul acestor etape s-au folosit anumite principii şi metode generale, dar şi

specifice geografiei. Cea mai semnificativă parte a lucrarii a fost de redactare a textului pe baza

metodelor sintezei, analizei şi comparaţiei între mai mulţi autori, dar şi a realizării materialului

cartografic şi a prelucrarea celui ilustrativ. Baza bibliografică a fost reprezentată de cărţi, anuare

statistice, rapoarte, materiale cartografice, ce au fost studiate în cadrul Bibliotecii Central Universitare

Bucureşti, și a Bibliotecii din Municipiul Motru.

Scopul lucrării este de a evidenția importanța pe care cadrul natural o are în dezvoltarea

turismului. Pornind de la ipoteza că spațiul și estetica acestuia sunt pietre de temelie în dezvoltarea

turistică, voi încerca să analizez pe areale județul Gorj în funcție de scara la se desfășoară industria

extractivă.

REZULTATE

Judetul Gorj dispune de numeroase si importante resurse de subsol. În subsolul județului Gorj se

găsesc zăcăminte de cărbune, respectiv lignit în bazinele Motru și Rovinari. În bazinul Motru se

găsește lignit la: Horăști, Roșiuța, Lupoaia, Leurda și Ploștina, iar în bazinul Rovinari la: Cicani,

Beterega, Gârla, Mătăsari, Roșia-Jiu, Rovinari și Urdari. De asemenea găsim antracit la Schela, petrol

la: Țicleni, Hurezani, Bâlteni, Albeni, Scoarța, Bustuchin, gaze naturale la: Țicleni, Hurezani,

Logrești, Bustuchin, grafit la Baia de Fier și Polovragi, calcare la Suseni, marne la Bârsești, dolomită

la Tismana, argilă refractară la Schela și Viezuroiu.

32

După anul 1950 în județ se deschid mai multe unități industriale orientate în principal către

sectorul minier: Șantierul de Construcții Forestiere și Industriale (1955), Întreprinderea de Utilaj

Minier Târgu Jiu (1978), Întreprinderea de Reparații Utilaj Minier (1981). În alte domenii s-au

înființat: Întreprinderea de Confecții Târgu Jiu.

La sfârșitul anului 2012 în județul Gorj activau: 58 unități în industria extractivă, 522 unități în

industria prelucrătoare, 16 unități în producția și furnizarea de energie electrică și termică, gaze.

Altitudinile reliefului scad în județ de la N la S, astfel că cele mai multe centre de exploatare minieră

sunt localizate în sudul județului. În funcție de dezvoltarea turistică, am determinat trei zone turistice

ale județului Gorj:

Zona Târgu-Jiu-Tismana

Se suprapune pe partea centrală și vestică a județului, cuprinzând zona subcarpatică și

montană. În acest teritoriu se întâlnesc sate turistice etnografice şi folclorice ce fac parte din zona

submontană, dar integrate în oferte clasificate se regăsesc sate precum Polovragi, Rasoviţa, Hobiţa.

Contextul natural a cântărit foarte mult în acest areal,multitudinea peisajelor și frumusețea lor

reprezentând premise pentru alegerea acestei destinații. Este un areal în care industria extractivă s-a

desfășurat la scară mică, iar cadrul natural s-a conservat foarte bine de-a lungul timpului. Este cea mai

vizitata zonă a județului, atrage anual cel mai mare număr de turiști care implicit a dus la dezvoltarea

infrastructurii turistice.

Fig. 1. Harta turistică a zonei Târgu-Jiu Tismana

33

Fig. 2. Evoluția numărului de turiști în Târgu-Jiu, Tismana, Padeș și Runcu,

în intervalul 2001-2014

Zona Parâng-Novaci

Cuprinde zona montană și subcarpatică aflată la est de Jiu. În această zonă se remarcă satele

turistice pastorale grupate în zona limitrofă muntelui, pe toată lungimea munţilor Vâlcan şi Parâng.

Sunt cunoscute interesele turistice faţă de aceste zone, ei fiind atraşi în special de dorinţa de a

achiziţiona creaţii artistice artizanale direct de la producătorii locali. De asemenea, în aceste sate

turistice se dezvoltă şi meşteşuguri tradiţionale, în cadrul gospodăriilor sau în unele ateliere

specializate unde artiştii şi meşterii populari realizează sculptură în materiale tradiţionale ca lemnul

sau piatra, ţesături (covoare, pături, pânzeturi), confecţii şi cusături populare, ceramică de uz casnic şi

gospodăresc, pictură naivă şi icoane pe sticlă, lemn şi pânză.

Fig. 3 Evoluția numărului de turiști în Novaci, Baia de Fier, Mușetești și Polovragi

în intervalul 2001-2014

34

Fig. 4 Harta turistică a arealului Parâng-Novaci

Zona Dealurile Getice

Cuprinde zona de podiș aflată în jumătate sudică a județului. Fond etnocultural se remarcă la

Borăscu, Aninoasa și Bărbătești unde se află muzee etnografice sătești, casa memorială a lui Tudor

Vladimirescu de la Vladimir, numeroase localități cu biserici din secolele XVIII-XIX.

Fig. 5 Harta turistică a arealului Dealurile Getice

35

Satele turistice pomicole şi viticole, existente predominant în zona colinară, sunt mai rar

cuprinse în amenajarea turistică rurală ca urmare a unei modernizări accentuate şi timpurii încă din

perioada de după 1950. Încercări de redresare turistică se realizează în unele din aceste localităţi. Larg

răspândite sunt în zona depresiunii Târgu Jiu până la Motru şi Polovragi, ca şi în zona de vest, în

dealurile din dreapta Jiului, iar exemplul elocvent este al localităţilor din platforma Motrului.

Dezvoltarea exploatărilor miniere în zona aceasta a dus la dispariţia a numeroase sate, singurele

reprezentante fiind rămase în zona estică a depresiunii Târgu Jiu, expresiv fiind cazul localităţilor

Ciuperceni, Teleşti, Câlnic, Arcani. Infrastructura turistică este într-o fază primară de dezvoltare, nu

există o varietate a structurilor de cazare și a celor de agrement.

CONCLUZII

Exploatările miniere, de petrol și gaze, termocentralele și industria mineritului conduc către o

poluare industrială masivă. În același timp, după perioada comunistă au rămas numeroase unități

industiale dezafectate care au un impact vizual negativ. Colectarea deșeurilor, acțiunile de ecologizare

și reciclare, refacerea mediului natural în urma exploatărilor sunt slab dezvoltate, ca urmare a unei

slabe implementări a legislației de mediu. Industria extractivă are un impact direct asupra activității

turistice. Așa cum s-a putut observa din analiza anterioară, zona sudică a județului unde activitatea

industrială este intensificată a avut foarte mult de suferit de pe urma acestor demersuri.

BIBLIOGRAFIE

Armaş Iuliana, 2009, Teorie şi metodologie geografică, Edit. Fundaţiei România de Mâine,

Bucureşti

Dincă, Ana-Irina, 2007, Turismul durabil în Culoarul Transcarpatic Gura Humorului –

Câmpulung – Vatra Dornei – Bârgău, Teză de doctorat, Universitatea din București, Școala

Doctorală „Simion Mehedinți”,

Dumbrăveanu, Daniela, 2007, Ecoturismul – formă a turismului durabil şi alternativ, în

Comunicări de Geografie, Vol. XI, Facultatea de Geografie, Universitatea din Bucureşti, p.309-315

Dumitrescu, Aurora, 2004, Potențialul turistic din zona montană și subcarpatică gorjeană, Edit.

Academica Brâncuși, Târgu Jiu,

Gheorghilaș, A., 2008, Geografia turismului. Metode de analiză în turism, Editura Universitară,

București

Ghinea, D., 2002, Enciclopedia Geografică a României, Editura Enciclopedică, București

***, 1982, Enciclopedia Geografică a României, Editura Științifică și Enciclopedică, București

http://www.gorjtourism.ro/atractii%20turistice%20in%20Gorj.html

http://novaciranca.ro/info/turism/obiective-turistice.html

http://www.gorj-turism.ro/

http://www.cjgorj.ro/Date%20site/Programe%20%20Strategii/Studiu%20valorificare%20potential

%20turistic/Studiu%20turism%20-%20RO.pdf

http://www.cjgorj.ro/Activitati/Strategia-de-dezvoltare-durabila.aspx

http://www.unibuc.ro/studies/Doctorate2015Februarie/SALOMIA%20SILVIU%20FLORIN%20%

20Potentialul%20turistic%20al%20subcarpatilor%20si%20muntilor%20din%20jud.%20Gorj%20s

i%20valorificarea%20lui/Rezumat%20Lucrare%20Doctorat%20Salomia%20Silviu.pdf

36

NEGRILĂ

ALIN-CRISTIAN

Data şi locul naşterii: 30.04.1994, Bucureşti

Studii: Absolvent al Facultăţii de Geografie, din cadrul

Univesităţii Bucureşti, în anul 2016. În prezent, masterand în

cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii Bucureşti, la

programul de studii Gestiunea Spaţiului Turistic şi Servicii de

Ospitalitate.

Domenii de interes: Turism cultural, Arhitectură, Geografie,

Turism, Dezvoltare durabilă în turism, Management și Marketing

turisic, Cultura Asiatică.

INTEGRAREA PEISAJULUI ARHITECTURAL BAROC IN PROCESUL DE

VALORIFICARE TURISTICA A MUNICIPIULUI SIBIU

NEGRILA ALIN-CRISTIAN

Abstract: Sibiu is one of the most famous counties of Romania for it’s culture, architecture and

fortified churches. The core of this county is the City of Sibiu, also know as “The Red City” for it’s red roof

tiles. The city has a population of only 170 000 residents and has one of the most well preserved historical

centers in Europe, with an architectural richness that is spread over 80 hectares. Sibiu maintains the spirit and

atmosphere of bygone eras and it’s an multicultural establishment, located in the center of Romania, mainly

composed of Romanians, Saxons, Hungarians. The city on the river Cibin has all the features of a genuine Saxon

burg with items like enclosure walls, towers, bastions, constituted a real defense structure and passageways,

stairs and bridges that gives us a real insight into a genuine Middle Ages. After Transylvania came under

Habsburg administration, the Baroque style has made it’s appearance. Sibiu started to catch international press

attention back in 2007 when the city was named the Capital of Culture in Europe. After this event, “The Red

City” of Romania has become one of the most valuable cultural attractions in the Eastern Europe.

Keywords: Sibiu, Cibin, Baroque, Saxons, medieval city, architecture, cultural, Capital of Culture,

tourism, destinations of Romania

INTRODUCERE

Județul Sibiu este situat în partea central-sudică a Transilvaniei, prezentându-se ca o zonă ce

deține poziție geografică favorabilă, bine conturată din punct de vedere fizico-geografic, economic și

uman. Acest spațiu beneficiază de legături avantajoase de circulație atât cu regiunile vecine cât și cu

zona montană limitrofă, fapt care a asigurat în mare parte resursele de trai și a contribuit la

imbogătirea culturii românești, prin intersecția mai multor popoare, ce au adus cu ele tradiții, obiceiuri

și modul lor de viată originar. O deplasare în ținutul transilvănean este echivalentă cu o pătrundere

într-un univers cu asezări săsești, cu biserici fortificare, case înșiruite ce încadrează străzile, cu fațade

orientate spre stradă, după modelul german și piețele care odată reprezentau punctele cele mai

importante de adunare ale vieții sociale.

Municipiul Sibiu este unul dintre cele mai aspectuase și întreținute orașe încărcate de istorie

din România și Europa, cu o bogăție arhitecturală care se așterne pe 80 de hectare. Orașul este rămas

ne atins de cele două războaie mondiale, dar și de regimul comunist, menținând astfel spiritul și

atmosfera veacurilor de mult apuse. Așezat la întretăierea drumurilor care legau meleagurile istorice

românești, în centrul țării, Sibiul reprezintă o legătură de circulație a valorilor materiale și spirituale,

care au dus către o cultură și civilizație prosperă. Cetatea medievală este, de altfel reședința

Mitropoliei Ardealului și a eposcopilui evanghelic și s-a dezvoltat pe ruinele Cedoniei. A apărut astfel

o nouă așezare pe malul râului Cibin, o data cu primii coloniști germanofoni, flamanzi și mozelani,

Villa Hermanni, la jumătatea veacului al XII-lea. Mai târziu, așezământul a primit numele de

Hermannsdorf, ca mai apoi să se numească Hermannstadt, iar românii să il numească Sibiu.

37

Orașul de pe marginea râului Cibin deține toate caracteristicile unui burg saxon autentic, cu

străzile strâmte și abrupte, cu locuințe înșiruite ale meșteșugarilor de-alungul lor, cu piețele mari la

intersecția de drumuri, care încă ne amintesc de vremurile în care acestea erau adevărate nuclee ale

comunității. Elemente ca zidurile de incintă, turnurile, bastioanele, constituiau o adevărată structură de

apărare, iar pasajele, scările și podurile ne oferă o adevărată incursiune într-un Ev Mediu autentic. Cu

timpul, acestui sistem medieval i s-a întipărit și o linie barocă, care a amplificat frumusețea orașului

prin elemente de arhitectură caracteristice barocului vienez, după intrarea Transilvaniei sub

administrație habsburgică. Acestor jocuri de arhitectură cu volume și intersecții de spații, li se

datorează frumusețea orașului de astăzi, care atrage grupuri de turisti din intreaga europa, turisti

interesati de cultura si patrimoniu arhitectural.

Fațade de clădiri baroce în nuanțe pastel, stoluri de porumbei, murmure de fântână arteziană,

zeci de turiști care zăbovesc aici la nesfârșit, plini de încântare, cafenele și terase deschise vara la orice

oră din zi și din noapte, sunete discrete răsunând din orologiul din turnul Bisericii Evanghelice la

fiecare sfert de ceas, aceasta este atmosferă în care ne lăsăm învăluiți din momentul în care pășim în

Piața Mare. Este cu adevărat una dintre cele mai mari piețe ale unui oraș din Transilvania, are o

lungime de 142 m și o lățime de 93 m. În general, splendidele case din Piața Mare, caracterizate prin

prezența unor elemente gotice, renascentiste, neoclasice, dar îndeosebi baroce, au aparținut nobililor

ori unor personaje care au jucat un rol de seamă în viața cetății: Casa Albastră (nr.5), Casa Generalului

(nr.7), Casa Hecht (nr.8), Casa Haller (nr.10), Casa Lutsch (nr.13), Casa Weidner – Reussner –

Czekelius (nr.16). Toate aceste atractii turistice arhitecturale dar si multe altele au beneficiat de

promovarea ce a avut loc in cadrul demersului pentru obtinerea statutului de Capitala Culturala

Europeana. In anul 2007, Sibiul, obtine acest titlu alaturi de Luxemburg, iar vizibilitatea la nivel

european a orasului a crescut enorm, devenind un pol cheie de atractie pentru turismul din Romania.

METODOLOGIE

Pentru realizarea acestui articol am folosit în primul rând metoda cercetării pe teren. Această

cercetare a constat în parcurgerea unui traseu ce cuprinde cea mai mare parte a centrului istoric, cu

accent pe cele trei piețe și pe străzile principale. În cadrul acestui traseu am folosit metoda observației

și am fotografiat principalele obiective turistice ale orașului și clădirile baroce. Urmatorul pas, dupa

intoarcerea acasa, a constat in centralizarea fotografiilor. Consultarea surselor bibliografice pentru

obținerea datelor istorice și arhitecturale a condus la formarea ideilor principale ale lucrarii.

În procesul realizarii graficelor a fost necesara o analiza a datelor CAEN pentru anii 2000-

2012, in ceea ce priveste numarul de companii si numarul angajaților în turism. Aceste date au fost

preluate o parte de pe site-ul Institutului Național de Statistică (http://statistici.insse.ro/), iar restul de

pe site-ul primariei Sibiului si din masterplanul orasului. Datele au fost centralizate și cu ajutorul

programului Microsoft Excel am creat graficele. Pentru realizarea traseului turistic am folosit hărțile

oferite de Google, iar cu funcția de creare tur am stabilit distanța și timpul necesar pentru parcurgere.

Prelucrarea și incadrarea alături de poze pe format A3 am realizat-o cu ajutorul programului

CorelDRAW x6.

ARIA COMUNA DE UTILIZARE A VALORILOR ARHITECTURALE IN TURISM

Demonstrarea existenței arhitecturii în turism datează incă din 1856, atunci cand John Ruskin

răspunde la chestiunea privind legătura dintre arhitectură și turism, menționând că: „Arhitectura este

arta care aşează şi împodobeşte edificiile ridicate de om pentru orice fel de utilizare, astfel încât perceperea

lor să contribuie la sănătatea sa mintală, puterea şi plăcerea sa”1, oferind astfel trecerea de la arhitectură spre

turism, cuprinzând divertismentul, distanțarea și destinderea aduse de călătoria în sine. Diverse moduri

de călătorie s-au întâlnit încă din cele mai vechi timpuri, incluzând chiar și călătoriile în scopul de a

cunoaște. Drept consecință a revoluției industriale, fenomenul turistic a cunoscut o evoluție datorită

1 John, Ruskin, The seven lamps of architecture, John Wiley & Son, New York, 1865, pag. 7: “Architecture is

the art which so disposes and adorns the edifices raised by man for whatsoever use, that the sight of them

contribute to his mental health, power and pleasure.”

38

tehnologiei și industriei transporturilor. Diferitele tipuri de turism întâlnite de a lungul timpului sunt

interconectate între ele: astfel turismul cultural coexistă alături de turismul de agrement, de afaceri și

cu noile forme de turism precum cel de afaceri, de pelerinaj, ecoturismul, agroturismul, cel de odihnă

și recreere. Astfel, arhitectura este o parte integrantă a turismului, fiind o componentă a turismului

cultural. O definiție a acestuia, relevantă pentru lucrarea de față o gasim în 1976, dată de ICOMOS:

„Turismul cultural este acea formă de turism al cărui scop este, printre multe altele,

descoperirea de monumente şi situri. Turismul cultural exercită asupra acestora din urmă unefect pozitiv, în măsura

în care şi contribuie, pentru a-şi satisface propriile interese, la întreţinerea şi protecţia acestora.

Datorită beneficiilor socio-culturale şi economice pe care leoferă populaţiilor implicate, această

formă de turism justifică de fapt eforturile de întreţinere şi de protecţie pe care comunitatea umană le

pretinde” (Carta Turism Cultural, ICOMOS,

1976).

Astfel, definiția turismului cultural atribuită de către ICOMOS arată relația dintre turism și

patrimoniul construit (situri și monumente), dar și întreținerea și protecția acestuia. Rezultă că aria

comună de utilizare a arhitecturii în turism cuprinde orașe, sate sau situri în care sunt prezente valori

arhitecturale, ce înfățișează o atracție deosebită și antrenează fluxuri de turiști.

Stăpânirea imperialilor aduce orașului o altă fațadă, intrând într-o altă perioadă de dezvoltare.

În această etapă sunt introduse clădiri cu o mare atenție în ceea ce privește arta, aducând un aer mai

deschis, mai propice mediului social cu o viață mai senină, mai frumoasă, așa cum este spiritul Vienei

de la acea vreme. Secolul al XVIII-lea, deschide ușile unor curente noi, cu o altă mentalitate ce

încearcă să schimbe vechiul spirit săsesc, ce era impregnat de o ostilitate față de progres. Sașii, erau

adepții conservării patrimoniului deja existent și al evoluției în aceeași direcție învechită. În ciuda

luteranismului ce avea un caracter conservator, catolicismul ce vine odată marele Imperiu Habsburgic,

își pune amprenta asupra orașului fără dreptul de opunere al localnicilor. Astfel, deși sașii aveau o

legătură de sânge cu colonizatorii, aceștia s-au privit aproape un secol și jumătate drept străini,

revoluția din anul 1848 aducându-i la un numitor comun. Odată cu venirea imperialilor se observă un

aport deosebit de lucrări în evoluția urbanistică și arhitecturală a orașului, construindu-se noi: parcuri,

biserici, statui și clădiri cu scop militar, ce aduc un plus de atracție pentru turismul de azi. Tot în

secolul al XVIII-lea își face apariția în oraș și baronul Samuel von Brukenthal, venit și el tot din

Viena. Apar spre sfârșitul secolului și trei biserici ale orașului, prin pătrunderea românească, care până

acum se situa în cea mai mare parte în afara zidurilor cetății. Spiritul românesc își face simțită prezența

mai întâi în cartierele din orașul de jos, apoi urcând spre mijlocul cetății, având o evoluție

convergentă.

Influența baronului Brukental își face acum simțită prezența, cu o atenție deosebită asupra

artei. El aduce spiritul Vienei, ce se răspândește rapid în cetate, aceasta devenind o așezare pașnică, în

care se naște o nobilime a artei. Astfel, datorită lui, apare în anul 1788 Palatul Brukenthal, ce are o

înfățișare barocă, iar acesta alături de celelalte reședințe de vară ale baronului se impun drept exemple

pentru locuitori. În această perioadă se impune stilul arhitectural baroc, Samuel von Brukenthal fiind

unul dintre promotorii acestuia. La sfârșitul acestui secol apar și cele două biserici românești, una

greco-catolică ce se află dincolo de Cibin și la 10 ani diferență și cea ortodoxă din strada Lungă. Ca o

imagine de ansamblu a acestui secol avem construcția bisericilor, instalarea barocului, construirea

teatrului, dar și lucrări edilitare cum are fi apariția pavajelor, promenadei dintre teatru și cazarmă,

sistematizarea Cibinului etc.

Singurele clădiri din secolul al XVIII-lea ce au un caracter oficial și s-au bucurat de fonduri

proprii și sprijin imperial au fost: Biserica romano-catolică din Piața Mare, finalizată în anul 1733 și

mănăstirea Ursulinelor, începută în anul 1734. Situație explicată prin războaiele ce au cauzat mari

distrugeri, prin epidemiile și calamitățile naturale, dar și prin obligațiile generate de stabilirea

numărului mare de trupe imperiale, ce au consumat mare parte a resurselor financiare ale societății.

A doua jumătate a secolului al XVIII-lea vine cu o modificare în ceea ce privește activitatea

de construcții în oraș. Dacă în prima parte erau dominante clădirile de natură strict utilitară, ulterior,

apare o gamă nouă de lucrări publice, caracterizate prin funcția lor de reprezentare, observându-se, că

această jumătate de secol a oferit condiții mai favorabile pentru manifestarea aspectelor de natură

stilistică și a arhitecturii.

39

Baronul Brukenthal, aduce o liniște specifică Vienei, transformând orașul într-un loc

pașnic, propice artei, artă pe care el o va răspândii pe parcursul secolului. Astfel, acesta dorește

construirea unei reședințe, ce va fi finalizată în anul 1788, în care își va depozita obiectele de artă

culese de-a lungul timpului – Palatul Brukenthal – reședință ce va fi deschisă public din anul 1817,

astfel devenind primul muzeu din România si un promotor al turismului din Sibiu. Se observă

elementele specifice barocului cum ar fi ancadramentele, decorațiile precum și aparatul format din

Durchgang, ce duce la curtea interioară și la scara principală ce urcă spre primul etaj (piano nobile).

Astfel curtea interioară este transformată în curte de onoare și se bucură de o atenție arhitecturală

specifică statutului. Fațada clădirii, prin funcția sa de reprezentare, face trecerea de la domeniul public

către cel privat, prin folosirea elementelor portante.

REZULTATE

Perioada barocă, alături de evenimentele cu care a venit asupra teritoriului sibian, a avut o

influență deosebit de mare în crearea patrimoniului cultural din ziua de azi. Centrul istoric al orașului

(cetatea sau orașul de sus) este impregnat de curentul baroc, atât din punct de vedere arhitectural cât și

al artelor plastice, cu reprezentări de seamă în muzeul “Brukenthal”. Din punct de vedere arhitectural,

barocul atrage prin estetică, clădirile centrului vechi devenind astfel adevărate monumente, ce sunt de

ajuns pentru atragerea turiștilor cu înclinație culturală. Adăugând acestora și poveștile din spatele

construirii lor, istoria locuirii și argumentarea alegerii elementelor decorative de-a lungul timpului,

clădirile baroce devin mai mult decât suficiente pentru dezvoltarea unei nișe în turismul cultural.

Cetatea abundă de arhitectură barocă, nucleul acesteia fiind palatul baronului Samuel von

Brukenthal, în stilul barocului vienez, de la care nobilii ulterior s-au inspirat și și-au creat propriile

“palate” baroce. Astfel câteva din edificiile mai reprezentative doar din Piața Mare sunt: Casa Albastră

de la nr.5, Casa Parohială romano-catolică de la nr.2, Biserca romano-catolică, Casa Weidner-

Reussner-Czekelius de la nr. 16 deține elemente baroce. În Piața Mică apar clădiri cu elemente baroce

cum ar fi stucatură, ancadramente și tâmplărie barocă la: nr.7, nr.8, nr.15, nr.16 Casa Luxemburg –

domină peisajul din Piața Mică – , Casa de la nr. 23, nr.30. În Piața Huet, iese în evidență prin

arhitectura barocă, Colegiul Național Samuel von Brukenthal, ce prezintă atractivitate prin portalul de

piatră, ușa decorată în stil baroc, scara de onoare de la interior în stil baroc și stucaturi. Strada Nicolae

Bălcescu, reprezintă barocul prin clădirile de la numerele: 7, 8, 9, 12 (Casa Michael Brukenthal), 14,

19 (Casa Bielz), 22, 23, 32, 33, 34, 36. Unele dintre aceste clădiri nu sunt pur baroce, ele având doar

elemente de stil cum ar fi ancadramente, coșuri de fum, tâmplărie sau pur și simplu poartă “scoica

barocă”. Aceste elemente au apărut pe parcursul trecerii timpului și a dorinței proprietarilor de a se

încadra epocii, unele clădiri fiind din perioada medievală din jurul secolului al XV-lea. Pe strada

Avram Iancu, clădirile cu elemente baroce sunt amplasate la numerele: 5, 7, 8 (Casa Michael și Carol

Brukenthal), 12, 14, 15(feronerie în stil baroc), 23, 24 (pe fațada dinspre strada General Magheru), 25,

27 (ușa de la intrare în gang cu modelul scoicii), 31 (cu elemente baroce pe casa scării). Strada

Mitropoliei prezintă o casă unică în cetate în stilul barocului târziu – Casa cu cariatide de la nr.13 –

gangul de intrare cât și bolțile interioare prezintă elemente baroce, iar tavanul de la interior este

decorat cu stucaturi. Cele două statui de la intrare ce susțin balconul, înfățișează două frumoase femei.

Alte clădiri cu elemente baroce sunt la numerele: 17, 26.

Clădirile enumerate mai sus sunt doar cele de pe străzile principale ale centrului vechi,

reprezentând cu mândrie arhitectura barocă și influența pe care a exercitat-o acest curent artistic în

viața societății sibiene. Elementele baroce apar atât în fațadele clădirilor cât și în decorațiunile

interioare, cum ar fi stucatura, feroneria, pictura și mobilierul baroc.

Sibiu, capitală culturală europeană

Turismul cultural este termenul general, ce se referă la motivația turistului de a călătorii

pentru unul sau mai multe aspecte culturale ale unei zone. Turismul cultural are o tendință de creștere

în ziua de azi, fapt ce se datorează apariției pe piață a unui turist mai complex, ce este în căutare de noi

experiențe, în special în orașe. De asemenea, creșterea este datorată autorităților, care încep să vadă o

40

adevărată oportunitate de obținere a veniturilor și de creștere a locurilor de muncă prin promovarea

culturală a orașelor. 1

Cultura și turismul pot fi considerate inseparabile și interdependente. Cu cât un oraș are o

istorie mai bogată, cu atât el atrage mai mulți turiști, deoarece curiozitatea turiștilor culturali îi face să-

și dorească să viziteze acel oraș, astfel ei bucurându-se de mixul rezultat în urma trecerii timpului.

Proiectul numit Capitala Culturală a Europei, a fost demarat în luna iunie a anului 1985 de

către Consiliul Ministerelor și al Comunității Europene, la inițiativa ministrului culturii din Grecia la

acea vreme, Melina Mercouri.bUn studiu al Comisiei Europene dezvăluie faptul că 80% din

persoanele care au fost implicate în setul de evenimente între 1995 și 2004, au considerat că a fost cel

mai benefic eveniment cultural al orașului. Până în anul 2000, Parlamentul European a ales câte un

singur oraș pe an, situație ce urma să se schimbe. Din anul 2007 se hotărăște alegerea a două orașe în

același timp, unul din Europa de Vest, iar al doilea din Europa Centrală și de Est.

În anul 2001, Sibiul își depune candidatura pentru statutul de Capitală Europeană a

Culturii, statut ce îl obține în anul 2007 alături de Luxemburg, oraș ce se bucură a două oară de acest

titlu. Sibiul a fost ales pentru acest titlu în anul 2007, datorită centrului istoric ce a reușit să conserve

de-a lungul secolelor arhitectura sa gotică, barocă, neoclasică, dar și datorită legăturii cu

Luxemburgul. Legătura dintre aceste două regiuni se face prin populația care a migrat de pe teritoriul

Luxemburgului în zona Sibiului, în secolul al XII-lea și limba comună vorbită de către minoritățile din

acea regiune. În urma obținerii titlului de Capitală Culturală Europeană, economia turismului a

beneficiat enorm. Proiectul a stimulat economia, crescând cifra de afaceri, profitul, numărul de

companii și cel de angajați din perioada anterioară și ulterioară anului 2007.

Astfel, în urma analizei efectuate asupra efectelor statutului obținut în anul 2007, apar

următoarele rezultate:

- numărul total de firme din oraș are o tendință de creștere, astfel că din anul 2004, anul candidării

până în 2007, numărul de firme crește de la 5391 la 8248, urmând ca după anul 2008 când ajunge la

9082 să urmeze o ușoară oscilație datorată efectelor crizei economice.

- numărul angajaților în turism este într-o creștere continuă, astfel în anul 2000 are o pondere de

4,37%, iar în anul 2012 se ajunge la 17,97%.

0

5000

10000

15000

20

00

20

01

20

02

20

03

20

04

20

05

20

06

20

07

20

08

20

09

20

10

20

11

20

12

Nr. de companii

Fig. 1 Evoluția numărului de companii

1 SMARANDA COSMA, ADINA NEGRUSA, CRISTINA POPOVICI, Impact of Sibiu European Capital of

Culture 2007 event on country tourism

41

În perioada 2000 - 2012

Fig. 2 Ponderea angajaților în turism

INTEGRAREA PEISAJULUI BAROC IN CIRCUITUL TURISTIC

Pentru integrarea peisajului baroc în procesul de valorificare a turismului sibian propun în

primul rând promovarea edificiilor ce aparțin stilului baroc în ghidurile de specialitate și nu numai.

În al doilea rând sunt de părere că ar trebui stabilită o zi a barocului în Sibiu, pe data de 26

iulie, aceasta fiind ziua în care s-a născut Samuel von Brukenthal, promotorul barocului în Sibiu și

Transilvania. În această zi să se desfășoare diferite trasee ale centrului istoric, ce pun accent în special

pe elementul baroc, cum ar fi cel susținut de primăria Sibiului (Traseul Muzeul Național Brukenthal).

În aceeași perioadă să aibă loc și diferite festivaluri cu tematica barocului, ce ar atrage un plus de

turiști pasionați de cultură, muzică și teatrul din perioada barocă.

Pentru evidențierea barocului din Sibiu propun un traseu cu o lungime de 1,7 km, la care se

acordă un timp de două ore și jumate pentru parcurgere, explicații în fața obiectivelor urmărite și

fotografierea acestora. Traseul are în vedere străzile principale de pătrundere în Orașul de Sus și cele

trei piețe consacrate. Obiectivele principale urmărite în acest traseu sunt casele baroce și cele cu

elemente baroce de pe Strada Nicolae Bălcescu; Casa Michael și Carol Brukenthal, Casa Weidner-

Reussner-Czekelius, Muzeul Brukenthal, Casa Albastră, Biserica romano-catolică și Casa parohială

din Piața Mare; Casa Luxemburg din Piața Mică și clădirea Colegiului Național “Samuel von

Brukenthal” din Piața Huet. Obiectivele marcate pe hartă cu numerele 7 și 8, prezintă după cum se poate observa, câte

două clădiri. Acestea au fost marcate împreună datorită legăturii lor, fiind interdependente și având o

parte istorică comună.

Casa Bielz de la Nicolae Bălcescu nr.19 a aparținut familiei Bielz. Aici a locuit Michael

Bielz, acesta fiind personajul care clădește prima litografie din zona Transilvaniei, iar fiul său Eduard

Albert, este un cercetător și membru de onoare al ASTREI. Această casă avea inițial doar parter și

subsol, urmând a fi modificată aproape în totalitate după moartea lui Michael.

La numărul 12 pe strada Nicolae Bălcescu se află Casa Michael Brukenthal. Aceasta

păstrează fațada specific barocă pe partea ce dă spre strada Xenopol. Aici au funcționat de-a lungul

timpului un magazin de tricotaje și țesături, un cinema și Clubul Ofițerilor Germani.

Numarul de angajati in turism

42

Fig. 3 Traseu de evidentiere a barocului sibian (sursa proprie)

CONCLUZII

Lucrarea de față încearcă să promoveze turismul cultural prin exemplul Sibiului. Cred cu

tărie că Sibiul este un adevărat centru cultural ce a stat în umbră o perioadă lungă chiar și pentru

locuitorii țării. Evenimentul din anul 2007, când Sibiului îi este acordat titlul de Capitală Culturală

Europeană alături de Luxemburg, sporește vizibilitatea orașului la nivel național și internațional, dar

crește în același timp vizibilitatea întregii țări.

Barocul a fost implementat în Sibiu și a avut mare succes datorită poziției geografice dar și

încadrării în teritoriul Transilvaniei. Această provincie istorică a fost stăpânită o bună perioadă de

Imperiul Habsburgic, iar acesta este cel ce a adus barocul în Sibiu (prin intermediul Baronului

Brukenthal) și a promovat cultura vieneză pe teritoriul românesc.

Muzeul Brukenthal este adevărat “deliciu cultural”, începând de la arhitectură până la cele

două curți interioare și la galeriile expuse în cadrul său. Este un adevărat palat în stilul barocului

vienez și reprezintă piatra de temelie a barocului sibian și unul dintre cele mai importante obiective

turistice din cadrul orașului.

BIBLIOGRAFIE

Andreescu, Fl., 2014, Sibiu Cetatea Roșie, Editura Ad Libri, București

Borden, D., Elzanowski, J., Lawrenz, Cornelia; Gutium, Narcisa, 2009, Arhitectura – o istorie vizuală,

Editura Litera Internațional

Cosma, Smaranda; Negrusa, Adina; Popovici, Cristina, 2007, “Impact of Sibiu European Capital of

Culture 2007 event on country tourism”

Derer, Hanna, 2007, Sibiu. Arhitectura în epoca barocă. Ed. a II-a, Ed. Univ."Ioan Mincu"

Munteanu, R., 1998, Clasicism și baroc, Vol I, Editura Allfa, București

Oprea, P., 1999, Repere în arta românească, Editura Maiko

*** http://www.brukenthalmuseum.ro/; http://www.sibiu-turism.ro/

***http://patrimoniu.sibiu.ro/ro; http://statistici.insse.ro

43

POPESCU

CRISTINA MĂDĂLINA

Data şi locul naşterii: 03.10.1993, Bucureşti

Studii: Absolventă a Facultăţii de Geografie, din cadrul

Univesităţii din Bucureşti, în anul 2015. În prezent, masterandă

în cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii din Bucureşti, la

programul de studii Managementul Resurselor şi Activităţilor

Turistice.

Domenii de interes: turism cultural, turism urban, fashion

tourism, social media, blogging, cinematografia, geografia,

astonomia, limbile străine, cultura Coreei de Sud şi a Japoniei.

“HALLYU” ȘI INFLUENȚA ACESTUIA ASUPRA

TURISMULUI DIN COREEA DE SUD

POPESCU CRISTINA-MĂDĂLINA

Abstract: Who thought years ago a small country from East Asia like South Korea, surrounded by big

tourist attractors like Japan and China, will become one of the most searched countries in the world? South

Korea, a country who rose like a Phoenix bird from its ashes after the Korean War in 1950-1953, is now one of

the most developed countries in the world where the exports and its openness to the West made the country one

of the top. But not only those made what South Korea is today. One of the most important factors that made

South Korea popular around the Globe is its entertainment world, a whole process of creating art and joy while

combining music, visuals and talent, that delights people from kids and teenagers to grow-up adults, which made

tourism in South Korea explode at the beginning of 21 century, little by little. Kdrama or Korean drama, part of

Hallyu too, has a special place in promoting South Korea and its surroundings. One of the most popular kdrama,

Winter Sonata, made Nami Island one of South Korea’s must-see places. Hallyu made South Korea known on

the World map. Hallyu is responsible for people all over the world learning Hangeul, the Korean alphabet and

Korean language and moving to South Korea to study and even to work or to find a job there. The phenomena

called “Hallyu” or the Korean Wave is continuing developing till this day and is expanding its fandom even to

countries from Europe to South America and even Africa.

Key-words: Hallyu, kpop, Coreea de Sud, kdrama, turism

INTRODUCERE

Țara Dimineților Liniștite așa cum mai este cu cunoscută Coreea de Sud („Daehan Minguk” în

limba coreeană), este o țară mică din punct de vedere teritorial, cu puțin peste 100.000 km2, dar cu o

populație ce depășește 50,8 milione de locuitori (2016), plasându-se pe locul 27 la nivel mondial.

Coreea de Sud, este „geamăna” sudică a Coreei de Nord, unul dintre cele mai cunoscute state

comuniste din lume, împreună acestea având o istorie comună de peste 4000 de ani, istorie care s-a

rupt în două și a continuat în direcții diferite odată cu încheierea armistițiului de încetare a focului, dar

nu și a războiului, în timpul Razboiului Coreean din 1950-1953.

În istoria Coreei de Sud, de la fragmentarea în două a unei civilizații prospere, statul sud-

coreean a cunoscut o perioadă tumultoasă în următorii ani aferenți divizării statului Coreea de-a lungul

Paralelei de 38°, în statele Coreea de Sud și Coreea de Nord. O perioadă care a fost marcată de revolte,

corupție și crize economice. După încheierea armistițiului, fiecare stat a luat-o pe drumul propriu, ceea

ce a însemnat pentru Coreea de Sud un nou început, un început greu, plin de piedici, dar care mai

tarziu au făcut ca statul să renască și să devină unul dintre cele mai dezvoltate țări de pe întreg

mapamondul.

În istoria economică a țării, de-a lungul vremii, s-au remarcat idei de afaceri și mici firme care

cu timpul au depășit piedicile apărute în timp și care astăzi sunt adevărate conglomerate la nivel

44

mondial, făcând parte din principalii jucători din industria electronică și automobilistică. Vorbim

despre firme precum LG, Samsung, Hyundai sau Kia, firme sud-coreene care la un moment dat în

istoria țării au ajuns în pragul falimentului și chiar erau pe punctul de a se dizolva, dar care au

îmbrățișat un nou model și o nouă perspectivă, ajutând astfel la dezvoltarea lor pe plan mondial ca

principali factori pentru dezvoltarea economică a Coreei de Sud.

Turismul a fost și el un factor care a contribuit la economia în plină dezvoltare a Coreei de

Sud. Acesta a cunoscut o creștere semnificativă pentru prima dată în istorie odată cu Jocurile Olimpice

de Vară de la Seoul din 1988, atunci când numărul celor care au vizitat țara a fost de 2.340.462 turiști,

devenind anul cu cei mai mulți turiști sosiți pe pământ sud-coreean de până atunci. Din acel moment

numărul turiștilor a crescut de la an la an, astfel că în perioada 1988-1990 s-au înregistrat peste

8.027,355 turiști, față de 9,264,299 turiști sosiți pe o perioada de 24 de ani (1961-1985).

În perioada următoare, turismul a înregistart creșteri din ce în ce mai mari, depășind pentru

prima dată cifra de 5 milioane de turiști în anul 2000, moment în care “Hallyu” a început să-și intre în

drepturi și să capete din ce în ce mai mult teren atât pe plan intern, cât și pe plan extern.

FENOMENUL „HALLYU”

Ce este “hallyu” și cum a evoluat el de-a

lungul anilor? Termenul „hallyu” înseamnă „valul

coreean” și-a început să fie folosit la începutul

anilor 2000, atunci când entertaimentul coreean,

în mare parte trupe de muzică kpop (Korean

pop/muzica pop coreeană) sau seriale (kdrama –

Korean drama (drame coreene/seriale coreene),

au început să câștige teren în state precum China,

Taiwan sau Manipur.

Începutul „valului coreean” a fost în

februarie 2001, cand trupa H.O.T a fost prima

trupă sud-coreenă, parte a genului kpop, care a

susținut un concert cu casa închisă la Beijing,

China.

Foto 1 - BoA

Au urmat soliști precum BoA care a vândut un milion de albume1 în Japonia în anul 2002,

devenind astfel primul artist extern care a vândut un milion de copii în Japonia. Tot în acea perioadă s-

a început exportul de seriale coreene în state ca Manipur, acolo unde separatiștii au încetat importul de

produse Bollywood, făcând loc astfel produselor sud-coreene importante ilegal prin țările vecine

(Burma).

Tot anul 2002 a marcat și începutul unei ere

kdrama promițătoare, atunci cand serialul

“Winter Sonata” – poate unul dintre cele mai

reprezentative seriale ale fenomenului Hallyu – a

fost difuzant în Japonia. Acest serial a avut

încasări totale de peste 3.5 milioane de dolari și a

marcat începutul erei Hallyu în Japonia. Ulterior,

seriale „Dae Jang Geum/Giuvaierul Palatului”

(2003) și „Full House” (2004) au urmat succesul

„Winter Sonata” pe piața niponă. Anul 2003 a

mai marcat o reușită pentru kpop în China, dar și

în Thailanda, atunci când trupa Baby V.O.X a

urcat în topuri cu piesa „I’m Still Loving You” de

pe cel de-al III-lea album „Devotion”. Foto 2 - DBSK

1 “Listen To My Heart” a reprezentat primul album japonez și în aceelași timp debutul în Japonia pentru BoA.

45

Anii 2003-2005 au fost cei care au „deschis ușa” trupelor kpop. Vorbim despre trupe ca

DBSK/TVXQ, SS501 sau Super Junior, ce adesea erau co-numiți „trupele repezentative ale Asiei”,

dar și despre artiști solo precum Rain/Bi care a cântat în fața a 40.000 de fani în China în 2005.

Fenomenul continuă și încep să se exporte seriale coreene în toata Asia (Buthan, Nepal sau Sri Lanka

fiind doar câteva) și nu numai, acesta începând să capete proporții din ce în ce mai mari.

Perioada 2005-2008 a fost o perioadă relativ liniștită pentru kpop. Nu au existat trupe

reprezentative care să stârnească un adevarat interes astfel că în anul 2008, trupe ca DBSK/TVXQ,

BIGBANG, Wonder Girls sau KARA1 au reînviat interesul lumii pentru kpop. Melodiile lor, care

astăzi reprezintă ceea ce înseamnă „kpop” în esență, au atras fani de pe întreg Globul din ce în ce mai

mult.

Melodia celor de la DBSK/TVXQ (The Gods of the East/Dong Bang Shin Ki/Tohoshinki),

„Purple Line”, a fost prima melodie a unei trupe de băieți străine și al doilea artist coreean care a

reușit să “topească” clasamentul Oricon2 din Japonia, după BoA.

Anul 2009, adesea numit ca „anul de aur al celei de-a doua generații kpop”, a fost cu adevărat

anul în care Hallyu a început să prindă teren peste tot în lume, de la Asia și America până pe pământ

european.

Melodia „Gee” a celor de la Girls’

Generation/SNSD a devenit în anul 2009 cea mai

populară melodie de pe Youtube, iar la puțin timp

după a devenit prima melodie din istoria kpop

care a acumulat 100 de milioane de vizualizări tot

pe site-ul Youtube. Următorul mini-album „Tell

Me Your Wish (Genie)” a fost cel care a

propulsat SNSD spre faimă în toată Asia.

Albumul a urcat până pe locul 8 în top G-Music

Chart din Taiwan, iar primul turneu asiatic „Into

The New World” a fost vândut în 3 minute pentru

Seoul (2009), Shanghai (iunie 2010) și Taipei

(octombrie 2010).

Foto 3 - Girls' Generation/SNSD

Tot în 2009, melodia „Nobody” a celor de la Wonder Girls a fost prima melodie sud-coreenă

care a intrat în topul US Billboard Hot 100 Chart.

SMTOWN cunoscută în trecut ca SM Entertaiment, a fost prima companie care a susținut un

concert în afara granițelor Coreei de Sud cu toți artiștii săi în septembrie 2010 la Los Angeles, concert

ce a depășit 1 milion de dolari în încasări3, urmând ca la câteva luni după, aceeași companie să susțină

alte 2 concerte la Paris devenind unul dintre cele mai mari evenimente kpop susținute în Europa.

Valul coreean a continuat să „topescă” chart-uri în stânga și-n dreapta, iar serialele să

înregistreze din ce în ce mai mulți telespectatori și exporturi (Boys Over Flowers, You’re Beautiful)

în țări din Asia (Thailanda, Myanmar, Filipine, Cambodgia, Turcia, Mongolia etc.), America de Nord

sau Europa (România, Bulgaria).

Pe piața japoneză, „Hallyu” a avut un real succes intre 2008-2010/2011, unde nume ca DBSK,

Girls’ Generation, BIGBANG sau SHINee au avut încasări record atât pentru artiștii străini cât și

pentru cei japonezi. S-au vândut sute de concerte în doar cateva minute care au însumat sute de mii și

chiar milioane de spectatori, s-au vândut milione de albume și single-uri digitale și chiar s-a început

comerțul cu produse „Hallyu”, produse care au intrat câte un pic pe întreaga piață „Hallyu”

internațională. Vorbim despre light-stick-uri, postere, insigne, haine sau produse cosmetice care purtau

marca trupei respective (Etude House cu Krystal sau Sulli de la f(x) sau Innisfree cu Yoona de la

SNSD sau EXO). Fenomenul „Hallyu” a început să devină în anii 2010-2011 un adevarat cult care se

extindea global pe zi ce trece.

Anul 2011 a fost anul în care tot mai multe trupe de idoli au susținut concerte pe tot Globul. În

iulie festivalul „K-pop Festival 2011” a atras o audiență de peste 45.000 de fani la Tokyo Dome.

1 “Wanna” și “Mister” (KARA), „Haru Haru/Day by Day” și „Lies” (BIGBANG), „Tell Me” (Wonder Girls) 2 O versiune japoneză a Billboard Chart în Statele Unite ale Americii 3 SMTown Live ’10 World Tour

46

Trupa JYJ a susținut concerte în Spania și Germania, artiștii de la Cube Entertaiment au avut concerte

în Brazilia și Marea Britanie. De asemena, Girls’ Generation au suținut un concert special la Madison

Square Garde în New York al cărui succes a fost omagiat pe prima pagina a ziarului New York Daily

News cu titlul „Atacul starurilor kpop!”.

Melodia „Gangnam Style” a lui PSY în 2012 a marcat anul în care întreaga lume a aflat

despre kpop. A fost prima melodie din istoria Youtube care a depășit cifra de 1 miliard de vizualizări

(în prezent aceasta numărând peste 2.73 miliarde de vizualizări). De asemenea, a fost prima melodie

kpop care a ajuns pe primul loc în UK Official Singles Chart Top 40, a ocupat poziția a II-a timp de 7

săptămâni în Billboard’s Hot 100 Chart în Statele Unite și s-a clasat în topurile a peste 30 de țări

printre care Franța, Italia, Germania, Spania, Rusia, Canada sau Australia.

Foto 4 - Poza de prezentare a albumului PSY de

unde a fost extras si mega-hitul "Gangnam Style"

Foto 5 - "Oceanele" kpop

Din anul 2012 au început să se organizeze și așa-numitele convenții, unde fanii din întreaga

lume se adună în aceelași locație și împărtășesc dragostea lor pentru kpop, kdrama și Coreea de Sud.

Primele astfel de evenimente s-au desfășurat în diferite orașe din Statele Unite (Irvine, California) și

ulterior pe întreg Pământul. Cel mai popular astfel de eveniment, KCON (Korean Convention) are loc

în fiecare an din 2012 în Statele Unite și Japonia (Saitama, Chiba), Coreea de Sud (Insula Jeju),

Emiratele Arabe Unite (Abu Dhabi), Paris (Franta) etc. an de an locația deferind sau nu.

O altă caracteristică a „Hallyu” o

reprezintă concertele și ale sale “oceane” formate

de reprezentativele light-stick-uri care cu cât

strălucesc mai tare, cu atât fandomul/fanclubul

trupei este mai mare. Populare sunt ocenul roz

(SNSD), oceanul argintiu sau galaxia argintie

(EXO), oceanul galben (BIGBANG), oceanul

roșu (DBSK) și oceanul albastru de safir (Super

Junior). Light-stick-urile vin în diferite modele,

culori și mărimi, fiecare reprezentând câte o trupă

kpop.

Foto 6 - Modele de light-stick-uri

Cele mai speciale din punct de vedere al designului sunt bomba celor de la BTS, ridichea celor

de la MAMAMOO, coroana galbenă a celor de la BIGBANG sau acadeaua celor de la Twice. O

versiune a unui light-stick cu totul special o reprezintă light-stick-ul 2.0 din cadrul serie de concerte

„EXOplanet #3 – The EXO’rDIUM” al trupei EXO, care, conectat la o rețea bluetooth, în timpul

concertelor acestea își schimbă simultan culoarea, intensitatea luminii sau modelul de licărire. Acestea

pot realiza (controlate de organizatori) un adevarat joc de lumini și culoare în tipul concertelor.

Continuând succesul kpop și kdrama, anul 2012 a fost poate anul cel mai important la nivel

mondial de până atunci, însă acest an nu a însemnat decât extinderea și mai mult a valului coreean.

În 2012 mai multe presonalități politice au afirmat ca au fost prinse în „valul coreean” și-au

susținut faptul că „Hallyu” este un fenomen la nivel global, personalități precum fostul Prim-Ministrul

al Australiei, Julia Gilliard, într-o vizită în Coreea de Sud a precizat faptul că „Australia a fost prinsă

de valul care a atins coastele țării” sau Secretarul Adjunct al Ministerului de Relații Externe al Noii

Zeelande, Andrea Smith, a menționat că valul coreean este „parte a stilului de viață Kiwi” și că în

47

„Noua Zeelanda sunt în prezent 4000 de asociații kpop”. Un alt politician, Hugo Swire (Ministrul de

Stat britanic al Cabinetului Extern) a susținut în timpul unei sedințe cu diplomați sud-coreeni la House

of Lords că muzica coreeană este „globală”. Poate cea mai importantă mențiune a kpopului și a

fenomenului Hallyu o reprezintă cea a fostului președinte al Statelor Unite ale Americii, Barack

Obama, în 2012 la Universitatea Hanguk pentru Studii Străine când acesta a susținut „că nu e de

mirare ca atâția oameni au fost prinși de Valul Coreean” într-o discuție referitoare la programele

digitale oferite de Coreea de Sud (me2day sau KakaoTalk).

În materie de kdrama, în anul 2012 serialul fenomen The Moon That Embraces the Sun a

fost exportat masiv în țările asiatice precum Japonia, Filipine, Sri Lanka, Iran, India, Thailand, China

ș.a.m.d. Actorul din rolul principal, Kim Soo Hyun, a escaladat pe culmile faimei după acest serial,

devenind unul dintre cei mai iubiți actori asiatici. În urma rolului prințului Lee Hwon din The Moon

That Embraces The Sun, Kim Soo Hyun a fost numit de către KTO (Korean Tourism Organization)

noul Ambasador al Turismului Coreean . KTO a precizat ca alegerea lor a fost „condusă de

popularitatea imensă de peste granițe a lui Kim Soo Hyun, obținută prin kdrame în special „The

Moon That Embraces The Sun”, popularitate ce va ajuta creșterea ratei turismului în Coreea de

Sud.”

La puțin timp după încheierea filmărilor

pentru „The Moon That Embraces The Sun”,

actorul Kim Soo Hyun a acceptat să joace rolului

extraterestrului Do Min Joon, împreuna cu

populara actriță Jeon Ji Hyun în serialul My

Lover From The Stars/You Who Came From

The Stars. Serialul a avut un așa succes pe plan

internațional, încât în China au existat cazuri

extreme în care fanii au fost duși la camera de

urgență pentru ca au urmărit toate cele 21 de

episoade (a câte aproximativ 60 fiecare) în

continuu suferind de deshidratare, dureri de ochi

și oboseală. De asemenea, tot în China (și nu

numai) a mânca pui cu bere („chimaek” în limba

coreeană) a devenit o adevărată manie în urma

serialului coreean astfel că multe restaurante

coreene din China au înregistrat o creștere

semnificativă în profit în urma serialului. My

Lover From The Starts a fost atât de popular încât

a înregistrat pe site-ul chinezesc de filme și

seriale on-line iqiyi peste 14.6 miliarde de

vizualizări. În anul 2016, serialul a fost refăcut în

Taiwan sub numele My Amazing Boyfriend.

Foto 7 - Poster "My Lover From The Stars"

La sfârșitul anului 2012, trupa DBSK/TVXQ număra un total de 65 de tururi numai în Japonia,

cu o audiență ce depășea 850.000 de spectatori însumând un profit net de 92.6 milioane de dolari și cu

vânzări de albume de peste 6.3 milioane de copii pe o perioadă de 6 ani (2006-2012).

În 2013 deja lumea știa despre kpop și kdrama. Nimeni nu se îndoia de popularitatea valului și

chiar dacă se îndoia de aceasta, cifrele și realizarile nu mint! Astfel că în martie, trupa f(x) a fost prima

trupă kpop care a concertat pe scena SXSW, în timpul festivalului K-Pop Night OUT în Austin, Texas.

O lună mai târziu, tot pe tărâm american, de data aceasta în sud, trupa de băieți Super Junior au

susținut mai multe concerte în Buenos Aires, Sao Paulo, Santiago și Lima ca urmare a prelungiri celui

de-al V-lea turneu mondial (Super Show 5 Tour), marcând astfel primul și cel mai mare tur kpop în

America de Sud de până atunci. DBSK/TVXQ au încheiat seria de concerte „Live Tour 2013: TIME”

cu 2 concerte la Nissan Stadiun (Japonia) cu o audiență totală de 140.000 de fani. Ei au fost primii

artiști străini și al patrulea act muzical per total care au concertat la Nissan Statium până atunci. Tot în

2013 fetele de la Girls’ Generation/SNSD au mai marcat o victorie online pe site-ul Youtube, cand au

câștigat premiul pentru Videoclipul Anului cu piesa „I Got A Boy” la Youture Music Awards 2013.

48

Trupa EXO și al său concept pentru

primul album „XOXO” ce a avut la bază

povestea filmului Lone Wolf 1988, a fost

momentul în care trupa de băieți au văzut

faima la nivel mondial. Albumul împreună cu

repackage album „Growl” au vândut peste 1

milion de copii, marcând astfel prima trupă

de băieți din Coreea de Sud care au vândut

atât de multe albume într-un timp atât de

scurt în ultimii 10 ani. De asemenea, designul

hainelor purtate în timpul promovării

albumelor de către membrii trupei, cu

celebrul logo „WOLF 88” a devenit un

adevărat trendmark peste tot în lume nu doar

în lumea kpop.

Foto 8 - EXO purtând celebrul logo "WOLF 88"

S-au realizat (și vândut) haine și diferite produse cu acest logo, atât oficiale, realizate de

SMTOWN, compania mama a trupei, cât și fan-made, aducând profit de mii de dolari trupei în 2013.

În urma succesului „XOXO”, EXO au câștigat numeroase premii în China, printre care Most Popular

Group Award (2013 Baidu Music Awards), Mainlan China’s Most Popular Artist și Best Rookie

Group (First YinYueTai V-Chrat Awards), Most Popular Group (13th Top Chinese Music Awards),

Most Popular Group și Most Popular Group of the Year (6th Top Chinese Music Billboard Awards).

Alte premii câștigate de EXO au fost Asian Popular Group Award (2013 Asian Idol Awards), Artist of

the Year (First Hawaii International Music Award), Best Japan & Korea Act și nominalizați la

Worldwide Act (MTV Music Awards).

Seria de concerte EXO from EXOplanet „The Lost Planet” (2014-2015) și „EXO’luXion”

(2015-2016) a avut o audiență în Asia de peste 1.1 milioane de spectatori, ținându-se cu casa închisa

în procent de 100% asta în condițiile în care un întreg station s-a vandut în numai 1.47 secunde (EXO

from EXOplanet: The Lost Planet în Seoul, la Olympic Gymnastics Arena – 42.000 de bilete) sau în

0.4 secunde (EXO from EXOplanet #2: The EXO’luXion în Seoul) devenind cele mai rapide vândute

concerte din istorie.

Îndreptându-ne cu pași repezi în prezent, „Hallyu” a continuat să facă furori peste tot în lume,

atrăgând din ce în ce mai mulți fani. Câteva din obiectivele care trebuie menționate în perioada 2014-

2016 sunt: serialul „The Heirs” (2014) cu Lee Min Ho și Park Shin Hye în rolurile principale a avut

un succes enorm în China și în alte țări asiatice în ciuda ratingurilor slabe din Coreea de Sud, Japan

Dome Tour (2013-2014) al trupei BIGBANG a strâns o audiență de peste 807.000 spectatori, World

Tour (2015-2016) tot al trupei BIGBANG a înregistrat o audiență de 1.5 milioane de spectatori, trupa

Super Junior a câștigat numeroase premii la nivel mondial printre care Best Artist From The World

(MTV Italy Awards), Most Favorite Award (Yin Yue Tai V-Chart Awards), Global Artist (Hollywood

Music Awards) etc.

În 2016 trupa BTS a urcat pe prima poziție cu cel de-al II-lea album „WINGS” în topul US

World Single Chart, US World Album Chart și nu numai, clasându-se pe diferite poziții în mai multe

țări printre care Canada, Japonia, China, Thailanda, Frata, Spania etc. Albumul s-a vândut în peste

700.000 de copii la nivel mondial în prima săptămănă după lansare. De asemenea, BTS Live „The

Most Beautiful Moment in Life on stage: Epilogue in China” parte din turul lor asiatic cu aceelași

nume, s-a vândut total în China în numai 10 secunde.

Filmul apocaliptic cu Gong Yoo, „Train to Busan”, a fost primul film coreean care s-a clasat

pe prima poziție în Malaezia, Hong King și Singapore și a avut încasări de 16.46 milioane de dolari,

filmul având totodată un feedback impresionant la nivel internațional. Filmul v-a primi și un remake

american cel mai probabil în 2018.

Atât muzica, serialele coreene cât și emisiunile TV (Running Man, Infinite Challenge) dar și

cultura, gastronomia și tradițiile coreene, au fost răspândite pe întreg Globul sub numele de „Hallyu”,

termen bine definit ce a fost recunoscut pe plan internațional de personalități importante în politică sau

în industria muzicala (Will.I.Am și Black Eyed Peas, Diplo, Teddy Riley, Rihanna, Pixie Lott fiind

49

doar câteva nume). Valul coreean s-a extis an de an și a acaparat din ce în ce mai multe categorii de

produse și oameni, renăscând nevoit turismul în Coreea de Sud și chiar dezvoltândul la un alt nivel.

METODOLOGIA CERCETĂRII

În vederea realizării acestui studiu de cercetare s-au folosit metoda descriptivă și metoda

longitudinală prin care am observat personal de-a lungul a mai bine de aproape 8 ani evoluția și

devoltarea fenomenului Hallyu, a culturii pop și a entertaimentului în Coreea de Sud. De asemenea,

am folosit materiale oficiale de cercetare în vederea evoluției numărului de turiști care au intrat pe

teritoriul sud-coreean în ultimii ani puse la dispoziție de KTO (Korean Tourism Organization), dar și

articole și documentare care au avut ca țintă relatarea fenomeului Hallyu.

Obiectivul final al studiului îl reprezintă prezentarea succintă și amănunțită a efectelor pe

termen lung pe care fenomenul Hallyu l-a avut și îl are asupra dezvoltării turismului în Coreea de Sud,

la un nivel la care nu s-ar fi așteptat nici cei mai optimiști analiști în turism în urmă cu 20 de ani.

INFLUENȚA FENOMENULUI “HALLYU” ASUPRA TURISMULUI

Turismul în Coreea de Sud a fost o activitate evitată de turiști în perioada imediat următoare

încheierii armistițiului de încetare a focului dintre cele două Coreei la 1953, datorită instabilității

politice și a amenințărilor nucleare continue ale Coreei de Nord.

În prima jumătate după 1950, fluxul de turiști în Coreea de Sud a fost foarte mic, de câteva mii

de persoane pe an, numărul acesta crescând însă de la an la an și atingând un maxim istoric în anul

1988 atunci când au avut loc Jocurile Olimpice de Vară de la Seoul, moment în care Coreea de Sud a

fost prezentată ca o destinație sigură pentru turiștii din întreaga lume, atingându-se peste 2.34 milioane

de turiști și cu încasări record de 3.2 miliarde de dolari. Jocurile Olimpice de Vară din acel an au fost

poarta ce a deschis un nou început pentru turism în Coreea de Sud și care-l v-a conduce la un apogeu

global în următorii ani.

S-au înregistrat din ce în ce mai mulți turiști cu timpul în ciuda protestelor studențești și a

instabilității politice dar și amenințărilor continue ale dictatorului nord-coreean, Kim Il Seong și

ulterior a urmașilor săi, cu reînceperea războiului și cu ștergerea de pe fața Pământului a capitatei

Seoul, amenințări care nu au fost luate în seamă, și care în momentul de față nu mai trezesc spaima în

sud-coreeni.

„Am învățat să nu mai credem ce spun nordicii... încă de pe vremea când eram mic, părinții

îmi spuneau să nu mă sperii și să îmi continui activitățile zilnice. El/ei (Kim Il Seong/Kim Jeong

Il/Kim Jeong Eun) continuă să amenințe țara noastră însă nimeni numai bagă în seamă spusele

lui/lor... până și bunici fac haz de necaz de fiecare dată când el/ei anunță „purificarea peninsulei”

prin bombardarea capitalei...”1

Anul 2000 a fost anul în care s-a depățit pragul de 5 milioane de turiști, acest prag fiind doar

începutul dominației “valului coreean”. Noul mileniu aduce prosperitate în domeniul turismului prin

ceea ce numim astăzi „Hallyu”, un fenomen care a adus milioane și zeci de milioane de dolari în

Coreea de Sud prin muzică și artă și care continuă să se extindă și astăzi.

Fenomenul „Hallyu” a acaparat tot ce însemnă putere de atracție a banilor din exterior.

Vorbim despre concerte, albume de muzică (atât fizic cât și online), filme, fanmeeting-uri, participarea

la emisiuni de muzică sau de divertisment ca parte a fanclubului trupei ce este invitată și poate cel mai

important, merchandising/comerțul cu produse ce poartă logoul trupei. La toate aceste se adaugă

ramuri adiacente precum gastronomia, fashion, beauty, electronice, cursuri de limbă și cultură etc.

Prima jumătate a anilor 2000, turismul în Coreea de Sud reprezentat de „Hallyu” a fost în cea

mai mare parte susținut de japonezi acolo unde fenomenul a luat o amploare uriașă după serialul

Winter Sonata și nume din industria muzicală ca BoA și DBSK/TVXQ (Tohoshinki în Japonia).

Cel mai reprezentativ exemplu, cazul serialului Winter Sonata, a fost Insula Nami, unde a fost

filmat serialul. Celebra alee cu copaci a devenit în scurt timp o atracție nu doar locală cât și regională,

1 Spusele unui cetățean sud-coreean, Kim Do Yeon, la întrebarea „Ce parere aveți despre amenințările Coreei de

Nord?”

50

astfel că din ce în ce mai mulți turiști străini au venit special acolo să refacă scena în care Kang Jun

Sang și Jeong Yu Jin mergeau pe bicicletă pe alea înconjurată de copaci. Popularitatea serialului a

contribuit turismului cu 27 de miliarde de dolari și cu o creștere a numărului de turiști pe insulă de la

250.000 la 650.000 după terminarea serialului în 2002, cei mai mulți fiind japonezi.

Jongang Daily relateaza ca în 2012, au vizitat Insula Nami peste 503.000 de turiști străini, cei

mai mulți fiind turiști din Thailanda (164.000), Taiwan (104.000), China (82.000), Malaezia (44.000),

Indonezia (31.000) și Hong Kong (18.000), însumând un total de 113 țări.

Dramele „sageuk” (serialele istorice) au contribuit și ele la răsâandirea culturii și istoriei

Coreei de-a lungul anilor, dar mai ales a făcut ca obiectivele vechi precum palate sau temple, să

cunoască o creșterea în numărul turiștilor. Câteva exemple ar fi Dong Yi/Legendele Palatului:

Concubina Regelui (2010), Dae Jang Geum/Giuvaierul Palatului (2003) sau Queen Seonduk/Secretele

de la Palat/Regina Seonduk. Locurile în care acestea au fost filmate, în marea lor majoritate în Palatul

Gyeongbok (Seoul), în zona Satului Tradițional Coreean, provincia Gyeongju și nu numai, sunt

asaltate de turiști străini pentru a trăi și a experienta istoria Coreei văzută în seriale.

Insula Jeju, a devenit și ea o atracție importantă pe lista turiștilor străini după ce s-a publicat

locația celui mai celebru serial istoric coreean, Dae Jang Geum/Giuvaierul Palatului. Insula a devenit

atât de populară încât chiar și în ziua de astăzi se zboară cu „casa închisă” prin compania aeriana Jeju

Air.

„Numărul turiștilor străini care au vizitat insula a crescut de la un milion (2011) la 1.81

milioane (2013) și 2.62 milioane în 2015 conform datelor guvernamentale.”1

Conform unui studiu realizat la finele anului 2016 de către Cultural Heritage Administration

din Coreea de Sud, s-a constatat că în anul 2016 palatele regale Gyeongbokgung, Changdeokgung,

Changgyeonggung și Deoksugung, au înregistrat un număr record de vizitatori, de peste 10.1 milioane

de turiști în 2016, dintre care 532.565 de turiști au ales să facă și un tur noctrun al Palatelor

Gyeongbok și Changdeok.

Conform aceluiași studiu, numărul turiștilor la palatele regale a continuat să crească cu anii,

astfel că în 2009 s-au înregistrat 6.5 milioane de turiști, iar în 2014 și 2015, peste 9.7 milioane în

fiecare an.

Datorită cererii în continuă creștere pentru vizitarea acestor obiective turistice, în cadrul

programelor de vizită sunt acordate intrări gratis dacă turistul este îmbrăcat în hanbok (haină

tradițională coreeană), atât în timpul zilei cât și în nopții.

Serialul You Who Came From the Stars/My love from the stars este un al exemplu care a făcut

populară o atracție din Seoul – N Seoul Tower, în anii 2000 numindu-se Namsan Tower, nume

provenit de la muntele pe care se află. Într-un episod din celebrul serial, Do Min Jun și Cheon Song Yi

au vizitat N Seoul Tower și au pus un lacăt ce simbolizează dragostea lor unul pentru celălalt pe gardul

ce înconjoară turnul, moment ce a devenit un simbol pentru indragostiții din Coreea dar și pentru

turiști. Deși, gardul respectiv era și înainte acolo, plin de astfel de “lacăte ale dragostei”, serialul a

intensificat simbolistica locului, mii de turiști punând un lacăt acolo, simbolizând dragostea, prietenia

și nu numai. Tot același serial a adus o incredibilă faimă pentru combinația „bere cu pui” (chimaek –

chi (limba coreeană chikin = pui, maekju = bere), restaurantele stradale fiind asaltate de turiștii de

toate vârstele (în special din China unde serialul a fost foarte popular).

O altă locație care nu avea nimic special înainte dar care în prezent este vizitată din ce în ce

mai mult de turiști este plaja Jumunjin din Gangeung. Aici localnicii au știut cum să profite de

popularitatea dramei Goblin (2016) astfel că aceștia oferă turiștilor celebra „eșarfă roșie” a lui Ji Eun

Tak, umbrelă sau buchete de flori la 1$ fiecare, pentru ca turiști să refacă scena respectivă din serial.

Fără să negăm influența kpopului în creșterea de la an la an a turismului în Coreea, acesta a

luat un avânt începând cu anii 2009-2010 mulțumită internetului și în cea mai mare partea a site-ului

de filmulețe online, Youtube. Tot mai mulți fani au descoperit „Hallyu” prin intermediul internetului,

dovadă făcând-o cifrele care creșteau de la an la an. Acești fani, împreună cu fanii serialelor și restul

fanilor „Hallyu”, pentru că aici vorbim de diferite categorii de fani, chiar dacă fiecare categorie se

integrează perfect în categoria fanilor Hallyu sau fani ai Coreei de Sud, au influențat creșterea

1 http://english.yonhapnews.co.kr/news/2016/05/09/0200000000AEN20160509006800315.html

51

numărului turiștilor în Coreea de Sud prin dorința de a vizita fie palate regale sau cetăți istorice, fie

prin a participa la concerte și tot așa.

Poate cea mai importanța parte financiară care a făcut ca turismul să explodeze după anii 2010

în Coreea de Sud este cea concertelor și cumpărării de albume kpop. Fanii din întreaga lume călătoresc

în Coreea de Sud pentru a participa la un concert kpop, cei mai mulți dintre aceștia fiind din state

asiatice precum Thailanda, Filipine, Taiwan ș.a.m.d. țări unde cu câțiva ani în urmă, companiile de

entertaiment nu aveau garanția că vor avea profit în aceste țări prin susținerea de concerte, deoarece

numărul fanilor din acestea era semnifiativ scăzut la vremea aceea. Așa a început să crească numărul

turiștilor iubitori de kpop în Coreea de Sud și în pincipal în Seoul, oraș în care se susțin majoritatea

concertelor. Fanii respectivelor trupe își cumpărau bilet la un concert kpop susținut în Coreea de Sud,

și automant își planificau și un circuit în această țară. Dovada acestui fapt stă în numărul tot mai mare

pe care numărul sosirilor în Coreea de Sud l-a înregistrat, dar și numărul de bilete care se vindeau din

ce în ce mai rapid, peste 25% din acestea fiind cumpărate din afara Coreei de Sud.

Astfel, conform unui grafic al KTO (Korean Tourism Organization) în anul 2009 s-au

înregistrat 7.8 milione de turiști, marcând astfel și anul în care în țară au intrat peste 7 milioane de

turiști în istoria Coreei de Sud, cifra care a crescut ajungând ca în 2012 să se depășească pragul de 10

milione de turiști, având un maxim istoric de peste 14 milioane de turiști în anul 2014. Peste 10% din

acești turiști sunt „turiști Hallyu” pentru anii 2008-2010, veniți special pentru a experimenta ceea ce ei

au văzut prin drame și muzică, procentul acestora crescând la peste 30% în 2015.

Fig. 1 – Turiști sosiți în Coreea de Sud (1961-2015) Sursa: KTO

Acești turiști cumpără tot ceea ce au văzut în seriale sau ce poartă starurile lor preferate, în

video-clipuri, în reclame TV sau chiar în timpul liber. Printre cele mai populare suveniruri pe care un

fan Hallyu le achiziționează sunt măștile de față, șosetele cu imprimeuri diverse (de la actori până la

idoli kpop) și haine sau produse de înfrumusețare. Există companii de produse de înfrumusețare care

constant că au clienți străini care doresc să încerce produsele lor doar pentru faptul că idolul lor

preferat a folosit produsul respectiv sau i-a făcut reclamă (Etude House (SHINee sau f(x), Tony Moly

(JYJ, Hyuna, BtoB) sau Innisfree (EXO, Yoona de la Girls’ Generation/SNSD).

Pe lângă concerte și produse de înfrumusețare, Hallyu a contribuit și la înființarea unor centre

speciale pentru fanii kpop și kdrama. Un astfel de centru o reprezintă SM Coex Artium, al companiei

SMTown (SM Entertaiment), un centru unde fanii pot achiziționa produse originale ale trupelor

companiei, de la haine și produse alimentare până la CD-uri și DVD-uri cu autograf și produse cu

ediție limitată. În cadrul centrului există posibilitatea ca vizitatorii să aibă ocazia să trăiască ca un idol

și să învețe să danseze și se pot realiza chiar sedințe foto profesionale ca cele ale idolilor kpop. Tot în

cadrul centrului există și o sală de spectacole unde artiștii companiei SMTwon susțin concerte regulat

sau se proiectează un musical holografic (School of Oz). Alte astfel de locații speciale pentru fanii

kpop sunt 20 SPACE sau YG Cafe, aflate în incinta companiei Cube Entertaiment respectiv YG

Entertaiment sau cafenele tematice precum A Townsome Place. De asemenea, atât restaurantele cât și

cafenelele deținute de diferite celebrități sau de părinții lor, susțin turismul intern (HABruch, Kone

52

Beans, Gaepan, Mouse Rabbit, Kamong etc.) cât ;i cele care sunt promovate de celebrități precum

EXO, 2PM, BTS etc.

Obiectele și obiectivele tematice Hallyu nu se opresc însă doar la kpop. În provincia

Gyeonggi, orașul Yangju, există un parc tematic dedicat dramei Dae Jang Geum/Giuvaierul Palatului,

parc aflat în zona în care s-a filmat drama repoducând perfect decorul acesteia. Parcul are numeroase

programe pentru vizitatori și a primit peste 189.000 de vizitatori de la deschiderea sa (noiembrie 2004)

pana la finele lui 2005.

Țări Număr de vizitatori străini

2005 2006 (ianuarie-iunie)

Taiwan 63.507 21.212

Hong Kong 53.016 6.478

China 15.368 18.233

Malaezia 22.413 13.391

Japonia 19.378 48.124

Total 189.307 129.663

Tabel 1 – Număr de vizitatori străini în parcul tematic Dae Jang Geum (2005-2006) Sursa: KNTO

Pe lângă kpop, kdrama, kbeauty, Hallyu a infuențat mult mai mult turismul în Coreea de Sud.

În ultimii ani s-au înregistrat tot mai multe cereri de sedințe foto din partea turiștilor străini (Hong

Kong, China și nu numai) dar și o cerere impresionantă de ramyeon (tăiței instant coreeni) și soju

(promovate intens în serialele coreene) din partea magazinelor din Coreea de Sud. Hallyu mai

promovează direct și indirect și literatura (prin idoli kpop si staturi coreene care citesc anumite

publicații și cărți care mai târziu ajung să fie citit de fani) și manhwa (benzi desenate coreene).

Hallyu de-a lungul anilor a renăscut turismul în Coreea de Sud aducând profit din ce în ce mai

mare de la an la an. Se poate observa în graficul de mai jos faptul că din anul 2005-2006 când unele

dintre cele mai populare formații kpop au fost formate (SS501, Super Junior-05 sau BIGBANG)

profitul încasat din turism a crescut exponențial. Desigur, aceste cifre nu se datorează în întregime

fenomenului Hallyu, dar acesta a contribuit într-un procent semnificativ.

Anii care au marcat un record de încasări din turism au fost 2010 (10 mld. $), 2011 (12 mld.

$), 2013 (14.5 mld. $), apogeul avâdul în 2014 când cifra a fost de 17.7 miliarde de dolari.

Fig. 2 – Încasari din turism (2961-2015) în Coreea de Sud. Sursa: KTO

Impactul economic pe care Hallyu l-a avut de-a lungul anilor s-a văzut cel mai bine în anul

2012 când valoarea economică atinsese pragul de 6.4 miliarde de dolari. În anul 2015, valoarea

economică a Hallyu a înregistrat o creștere de 3 ori față de anul 2012, cu 18.1 miliarde de dolari,

urmând ca în 2020 să depașească 52.1 miliarde de dolari. Impactul Hallyu asupra turismului a crescut

53

și rata numărului de locuri de muncă astfel că la finele lui 2012 numărul locurilor de muncă din

industria Hallyu și turism Hallyu era de 67.000, urmând ca în 2015 să crească la 120.000, iar în 2020

să se preconizeze o suprinzatore cifră de 320.000 de locuri de muncă, toate datorate expansiunii și

populariză globale a curentului Hallyu.

Tot la capitolul locuri de muncă și profit adus de Hallyu putem să adăugăm și un nou proiect

care să revoluționeze turismul Hallyu și care să aducă prosperitate și unitate în Coreea de Sud.

Proiectul se referă la construirea unui parc tematic cultural kpop uriaș, care să atragă anual peste 5

milioane de turiști (cei mai mulți din țările vecine). Parcul, început în august 2016, are termen de

încheiere a construiției cel tarziu în 2017, proiectul estimând că va oferi în urma deschiderii 67.000 de

locuri de muncă și va aduce încasări de peste 7.3 miliare de dolari.

CONCLUZII

Avand în vedere cele relatate mai sus, este evident impactul Hallyu asupra turismului din

Coreea de Sud de-a lungul anilor, un impact major la care nu s-ar fi așteptat nici cei mai optimiști

analiști ai economiei. Hallyu este un fenomen care a făcut din Coreea de Sud cel mai „cool brand” al

Terrei, brand care s-a existins tot mai mult datorită internetului dar și a unicității sale prin care s-au

promovat rând pe rând valori istorice și culturale, pe lângă cele artistice.

Hallyu este exemplu cel mai bun pe care multe țări cu potențial turistic (dar care duc lipsă de

un management strategic și competitiv), încearcă să-l adopte, un bun exemplu fiind China care recent

a interzis orice produs legat de Hallyu pe teritoriul țării, și care copiază intenționat anumite modele sau

chiar braduri întregi pentru a sporii turismul în țară.

Turismul în Coreea de Sud este și va fi o bună bucată de vreme în ascensiune datorită

fenomenului Hallyu care a cuprins întreaga lume și care nu dă semne de retragere prea curând.

Turismul Hallyu a fost și va fi cel care a unit generații, i-a facut pe sud-coreeni să creadă în unitate și

în valorile țări și care a renăscut turismul într-o țară aflată încă, practic, în război.

WEBOGRAFIE (link-uri Accesate la data de: 8, 9, 15, 27-29 ianuarie, 6-7 februarie 2017)

• https://kto.visitkorea.or.kr/eng/tourismStatics/keyFacts/visitorArrivals.kto

• https://en.wikipedia.org/wiki/Listen_to_My_Heart_(BoA_album)

• https://en.wikipedia.org/wiki/Korean_Wave

• https://en.wikipedia.org/wiki/H.O.T._(band)

• https://en.wikipedia.org/wiki/Girls'_Generation

• https://en.wikipedia.org/wiki/KCON_(music_festival)

• https://en.wikipedia.org/wiki/Korean_drama

• https://www.whitehouse.gov/the-press-office/2012/03/26/remarks-president-obama-hankuk-

university

• http://www.korea.net/AboutKorea/Culture-and-the-Arts/Hallyu

• https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_awards_and_nominations_received_by_Exo

• https://en.wikipedia.org/wiki/List_of_awards_and_nominations_received_by_Super_Junior

• http://www.koreatimes.co.kr/www/news/nation/2012/12/135_126735.html

• http://www.koreaherald.com/view.php?ud=20161226000912

• http://english.yonhapnews.co.kr/news/2016/05/09/0200000000AEN20160509006800315.html

• https://www.researchgate.net/profile/Philip_Long9/publication/249000691_Small_Screen_Big

_Tourism_The_Role_of_Popular_Korean_Television_Dramas_in_South_Korean_Tourism/lin

ks/57580a3108ae05c1ec19eb9a.pdf

Sursa foto:

• http://bsnscb.com/boa-wallpapers/39791371.html

• https://smonelove.files.wordpress.com/2009/05/dbsk.jpg?w=500&h=333

• https://upload.wikimedia.org/wikipedia/en/b/ba/You_Who_Came_From_the_Stars_Cover.jpg

• http://www.dafont.com/forum/attach/orig/2/6/261983.jpg

• https://31.media.tumblr.com/c7302d8db48aa684c463cc72208e93e3/tumblr_inline_n5el699j9

C1qilb2r.jpg

54

POPESCU

ELENA

Data şi locul naşterii: 11.05.1993, Ploiești

Studii: Absolventă a Facultăţii de Geografiei, din cadrul

Univesităţii Bucureşti, în anul 2015. În prezent, masterandă în

cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii Bucureşti, la

programul de studii Managementul Resurselor și Activităților

Turistice.

Domenii de interes: geografie, turism, dezvoltare durabilă în

turism, ecologie, turism ecologic, social media şi metode de

promovare în turism.

TURISMUL DE CAMPING – PROBLEMA DE MEDIU SAU OPORTUNITATE DE

DEZVOLTARE DURABILĂ A STATIUNII TURISTICE BUSTENI ?

POPESCU ELENA

Abstract: Camping represents a form of tourism which was not studied in detail in romanian literature

on account of being considered a new subject of interest.This articol propose an analisys regarding the effects of

camping, while identifying the type of tourist who practices camping on Cerbului Valley. The analisys is based

on a student questionnnaire applied in Faculty of Geography, University of Bucharest. Camping practised on

Cerbului Valley, located in Busteni resort, represents an interesting subject, there are a lot of viewpoints which

maintain the negative effects of camping as form of tourism, like the pollution and failure to fulfil the condition

of biodiversity which defines the natural habitat.

Cuvinte-cheie: turism de camping, Valea Cerbului, problemă de mediu, dezvoltare economică,

sustenabilitate

INTRODUCERE

Secolul XXI este definit drept secolul vitezei, al tehnologiei, al timpului liber din ce în ce mai

redus şi al stresului, prezentând omenirea într-o continuă încercare de revitalizare, de reconectare cu

natura, de întoarcere într-un mediu cât mai puţin poluat.

Turismul de camping reprezintă o formă de turism durabil care se desfăşoară în mediul

natural, fiind definit drept o evadare a turiştilor din mediul antropizat, aglomerat, în zonele de campare

(în zonele periurbane/ în mediul rural/ la munte/ la mare etc.), cu scopul de a se recrea, odihni, petrece

timpul liber prin desfăşurarea activităţilor de tipul fotografierii naturii, observării vieţii sălbatice,

ciclismului, pescuitului, vânatului.

„Camparea reprezintă amenajarea zonei de recepţie a turiştilor cu utilităţi de acomodare

turistică de tipul corturilor sau caravenelor, organizate în aşa manieră încât să permită parcarea

maşinilor şi a rulotelor, pregătirea meselor şi accesarea serviciilor specifice acestui tip de unitate.”1

(Slee&Snowdon, 1997). Turismul de camping reprezintă o formă de turism sustenabil şi o nişă pentru

prestatorii de servicii turistice prin care aceştia oferă servicii specializate pentru campare.”2 (Eagles,

1995). „Turismul de camping se încadrează turismului bazat pe natură şi implică relaxarea în aer liber

şi utilizarea vehiculelor recreative.”3 (Brown, 2006)

1 Slee, W., Farr, H., Snowdon, P. (1997). Tourism and sustainability: principles to practice, pp. 69-87. 2 Eagles, P.F.J. (1995) Understanding the market for sustainable tourism, Journal of General Technical Report -

Intermountain Research Station, USDA Forest Service, pp. 25-33 3 Dennis M. Brown (2006), Rural Tourism: An Annotated Bibliography by Regional Economist Economic

Research Service U.S. Dept. of Agriculture, Washington, U.S.

55

Turismul de camping este mai mult decât o activitate de recreere, el poate fi definit drept

legătură puternică cu natura, o legătură creată din cele mai vechi timpuri.

Scopul acestui articol vizează identificarea efectelor turismului de camping practicat pe Valea

Cerbului din staţiunea Buşteni. În cadrul acestui studiu, se urmăresc trei obiective: identificarea

profilului turistului de pe Valea Cerbului; impactul practicării turismului de camping în arealul studiat

şi precizarea unor soluţii manageriale pentru dezvoltarea durabilă a turismului de camping.

Pentru a crea o imagine de ansamblu asupra turismului de camping practicat pe Valea Cerbului a fost

lansată următoarea ipoteză: „ Este turismul de camping o problemă de mediu sau o oportunitate de

dezvoltarea economică a staţiunii turistice Buşteni?”,.

METODOLOGIE

Analiza asupra turismului de camping desfăşurat pe Valea Cerbului a fost realizată prin

aplicarea metodelor clasice, printre care se enumără metoda observaţiei, dar şi prin utilizarea

metodelor moderne, de tipul tehnicilor GIS şi metoda anchetei, instrumentul de tip chestionar. El a

fost pe un eşantion de 30 de studenţi din cadrul Facultăţii de Geografie, Universitatea Bucureşti.

Chestionarul a fost aplicat online

Pentru început am accesat sursele bibliografice care au în studiu acest tip de turism şi

articolele de presă care prezintă informaţii referitoare la Valea Cerbului pentru a înţelege elementele

de favorabilitate ale dezvoltării turismului de camping în arealul studiat.

Este necesară menţionarea faptului că pe site-ul www.insse.ro/ nu există date privind numărul de

înnoptări/ de sosiri în structuri de cazare de tip camping/ popas turistic în staţiunea turistică Buşteni,

iar pe site-ul specializat http://www.eurocampings.co.uk/ camping-ul de pe Valea Cerbului nu este

inclus în prezentarea camping-urilor din România, recunoscute şi aflate în funcţiune legală (41 de

acest tip), fapt ce consolidează ideea că activitatea de camping desfăşurată aici nu este omologată,

ţinută sub evidenţă, evidenţă care ar contribui pozitiv la crearea unei imagini asupra managementului

activităţii economice de tip turistic.Drept reprezentări cartografice realizate în etapa de birou, hărţii

localizării i-au fost ataşate graficele ce ilustrează rezultatele care au putut oferi informaţii necesare în

îndeplinirea obiectivelor propuse în articol.

Programele care au fost utilizate sunt: Microsoft Excel 2010 şi ArcGis 10. Excel a fost utilizat

pentru realizarea graficelor tip coloană pentru reprezentarearezultatelor din chestionar. ArcGis 10 a

fost utilizat pentru realizarea hărţii localizării. Pentru aplicarea chestionarului şi centralizarea

rezultatelor a fost utilizată aplicaţia Google Docs.

REZULTATE

Stațiunea montană Bușteni este o stațiune climaterică de interes international, aceasta fiind

situată pe binecunoscuta axă turistică a Văii Prahova. O varitate de unități de cazare, pârtia Kalinderu,

o telecabină și un telescaun, un Snow Park, toate aceastea reprezintă puncte de interes pentru turiști.

Potențialul Parcului Natural Bucegi constituie o premisă de dezvoltare a mai multor tipuri de turism,

printer care se remarcă și turismul de camping practicat pe Valea Cerbului.

Valea Cerbului este o vale glaciară lungă, aceasta nu prezintă dificultăţi, pentru turiştii interesaţi de

hiking poate fi caracterizată drept relativ odihnitoare, amfiteatrul căldării superioare este singura

porţiunecu o pantă mare. Situată în nord-estul Parcului Natural Bucegi, Valea Cerbului este inclusă în

cadrul uneia dintre cele patru magistrale turistice ce traversează masivul, mai exact în cadrul benzii

galbene: Buşteni – Plaiul Fânului – Valea Cerbului – Vf. Omu –cabana Babele – cabana Piatra Arsă –

Vârful Furnica – Şaua Vf. Cu Dor, fiind una din cele mai cunoscute văi glaciare din Bucegi.

Porţiunea inferioară a acestei văi, cu o largă deschidere, prezintă cadrul potrivit desfăşurării

activităţii de camping. Potrivit diferitelor articole online, pe Valea Cerbului, încă din luna aprilie până

la sfârşitul lunii septembrie, sute de persoane campează cu rulote şi corturi. Astfel „orăşelul pe roti”

schimbă locul într-un mediu antropizat temporar. Oamenii care vin aici nu sunt atraşi doar de mediul

natural, ci consideră camping-ul drept o modalitate de reducere a costurilor, debranşându-se de la

utilităţi.

56

Problema care se ridică este

reprezentată de faptul că activităţi de tipul

fotografierii naturii, observării vieţii

sălbatice, ciclismului, activităţi caracteristice

turismului de camping, sunt înlocuite cu

disturbarea vieţii sălbatice. De exemplu

turiştii hrănesc urşii, acţiune ce duce la

revenirea acestora si la o parţială

domesticire, animalele nu se mai sperie şi

coboară în staţiune. Au existat şi cazuri în

care urşii au coborât la tomberoanele din

apropierea rulotelor.

Nu poate fi omisă poluarea pădurii şi

a Văii Cerbului, afluent al râului Prahova,

oamenii depozitându-şi deşeurile într-o

manieră haotică, dezorganizată, iar

distrugerea vegetaţiei forestiere pentru

obţinerea lemnelor de foc nu este exclusă

etc. De asemenea, singura taxă existentă este

taxa de barieră (10 lei), plătită la intrarea cu

maşina pe Valea Cerbului, neexistând o altă

taxă de campare, care ar reprezenta un buget

util organizării durabile a activităţii de

turism de camping.

Fig. 1. Valea Cerbului - Turismul de camping

Pentru a analiza problemele pe care le produce turismul de camping de pe Valea Cerbului, am

selectat trei întrebări din cadrul chestionarului, trei întrebări reprezentative a căror raspunsuri au dus la

finalizarea îndeplinirii obiectivelor articolului. Astfel, în urma chestionarului s-a dorit obţinerea

informaţiilor care au făcut posibilă conlucrarea în scopul creionării profilului turistului care practică

turismul de camping pe Valea Cerbului şi a principalului element care are un impact major asupra

poluării mediului din zona aflată în analiză.

Fig. 2. Perceptia studentilor cu privire la motivația turiștilor care

practică turismul de camping

57

Unul din cele mai importante aspecte ale turismului de camping îl constituie motivaţia

turistului care practică această activitate. Nu este surprinzător faptul că nevoia de relaxare şi odihnă ori

interesul faţă de natură stau la baza motivaţiei turistului, ci, ideea că şi costurile reduse ale turismului

de camping au o influenţă în ceea ce priveşte decizia turistului. Această informaţie este confirmată de

declaraţiile zecilor de familii care se debranşează de la utilităţi şi se mută la propriu pe Valea Cerbului,

pentru trei-patru luni, aici nefiind nevoiţi să plătească diferite necesităţi. Motivaţia turistului este cea

care defineşte într-o mare măsură tipologia profilului turistului, iar identificarea tipului de turist care

vine pe Valea Cerbului este esenţială în înţelegerea fenomenului de turism de camping.

Fig. 3 Percepția studenților cu privire la tipul de profil asociat turistului de pe Valea Cerbului

În urma cercetării cu ajutorul chestionarului am aflat că tipul turistului care practică turismul

de camping pe Valea Cerbului este turistul obişnuit, cu un procentaj de 36,7 %, urmat de turistul

ecologist, cu un procentaj de 33,3%.

Această informaţie este extrem de importantă, turistul care practică turismul de camping tinde

spre profilul turistului obişnuit (definit drept turist care nu este nici neinteresat de problemele de

mediu, dar nici ecologist), iar comportamentul său poate fi educat sau stimulat în scopul unei atitudini

conservatoare asupra mediului natural.

Fig. 4. Percepția studenților cu privire la elementul care are un impact major asupra poluării mediului

58

Un alt element important în cadrul acestui sistem reprezentat de interrelaţionarea turist-mediu

natural îl constituie cauza impactului major asupra poluării. Lipsa de educaţie a turistului obişnuit

duce la nerespectarea principiilor pe care turismul de camping le promovează.Comportamentul

needucat al turistului se datorează şi atitudinii permisive pe care o prezintă administraţia locală a

oraşului Buşteni, Implementarea unui proiect de revitalizare a turismului de camping, impunerea unor

amenzi ridicate pentru cei care nu respect legea, fiecare activitate în parte ar modifica modul în care

turistul venit pe Valea Cerbului priveşte, ia contact şi lasă în urmă spaţiul unde şi-a petrecut weekend-

ul, concediul sau chiar întreaga vară.

CONCLUZII

În concluzie, turismul de camping desfăşurat pe Valea Cerbului reprezintă o sursă de poluare a

mediului din cauza comportamentului turistului şi din cauza administraţiei locale care nu

implementează un plan de management durabil. Pentru îndeplinirea ultimului obiectiv, sunt propuse

următoarele soluţii de management: funcţionarea legală a turismului de camping prin recunoaşterea

locurilor de campare, implementarea unei taxe care va face posibilă responsabilizarea turiştilor (un

exemplu de urmat ar fi camping-ul Două lumi, Blăjel din judeţul Sibiu-50 RON/ campare pentru 2

persoane cu o maşină şi un cort mic), apariţia infrastructurii specifice turismului de camping (toalete şi

duşuri ecologice, acces la energie electrică, apa potabilă), promovarea unui turism sustenabil ( apariţia

un panou informativ la gară care să ilustreze acest tip de turism alternativ, un panou billboard la

intersecţia dintre DN1 şi drumul care duce către Gura Diham, un panou cu reguli la intrarea pe Valea

Cerbului, unde se plateşte taxa de campare).

Aceste soluţii manageriale ar face posibilă dezvoltarea turismului de camping, drept

alternativă economică pentru staţunea montană Buşteni, promovând totodată sustenabilitatea acestui

tip de turism. Însă, nu trebuie omisă cea mai importantă componentă a turismului de camping în acest

areal şi anume administraţia Parcului Natural Bucegi, care trebuie să-şi asume responsabilitatea

organizării şi funcţionării durabile a oricărei forme de turism.

BIBLIOGRAFIE

Dennis M. Brown (2006), Rural Tourism: An Annotated Bibliography by Regional Economist

Economic Research Service U.S. Dept. of Agriculture, Washington, U.S.

Eagles, P.F.J. (1995), Understanding the market for sustainable tourism, Journal of General

Technical Report - Intermountain Research Station, USDA Forest Service, pp. 25-33

Kangas, Katja, Sulkava Pekka (2007), What determines the area of impact around campsites?A

case study in a Finnish national park, p. 139-150.

Lucivero, Marilena (2012), Camping and Open-Air Tourism: An Opportunity for Sustainable

Tourism in Coastal Areas, Universitat Politècnica de Catalunya, Barcelona, Spain.

Marin-Pantelescu, Andreea (2015), The Perspective of Camping Tourism in Romania, Academic

Journal of Economic Studies, Vol. 1, No.4, p. 45–53.

Marzano, Mariella & Dandy, Norman,2012, Recreational use of forests and disturbance of wildlife,

p.17-21.

Slee, W., Farr, H., Snowdon, P. (1997), Tourism and sustainability: principles to practice, pp. 69-

87.

Wilson, D. (2009), The Negative Effects of Feeding Wildlife.

Webografie:

http://statistici.insse.ro/ (accesat: 7 ianuarie 2016)

http://muntii-bucegi.ro/Asezare_limite_vecini_relief/ (accesat: 13 ianuarie 2016)

http://www.totpal.ro/reteta-de-turism-si-agrement-pe-bani-putini-orasul-de-vara-din-valea-

cerbului/ (accesat: 13 ianuarie 2016)

http://www.eurocampings.co.uk/ (accesat: 16 ianuarie 2016)

59

PREDA

ȘTEFANIA LAURA

Data şi locul naşterii: 25.10.1993, Ploiești

Studii: Absolventă a Facultăţii Geografie, Specializarea Geografia

Turismului, din cadrul Univesităţii Bucureşti, în anul 2015. În

prezent, masterandă în cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii

Bucureşti, la programul de studii Managementul Resurselor și

Activităților Turistice.

Domenii de interes: geografie umană, turism cultural, turism

urban, management și marketing în turism, branding.

TURISMUL – ALTERNATIVĂ ECONOMICĂ PENTRU ORAȘUL PLOIEȘTI

PREDA ȘTEFANIA LAURA

Abstract The city Ploiesti has relied for many years on the oil industry, which today is the main branch of

the city. Even so, the city of Ploiesti has significant anthropogenic sights,that need to be known and promoted, to

be visited by many tourists. Promoting tourism sights and objectives in Ploiesti should lead to development of

cultural tourism, besides business tourism that now characterizes the city. Therefore, I tried to show that there

are tourist obictive that can help develop tourism, so that it becomes an important part for the local economy. I

have also tried to demonstrate the favorable evolution of tourism infrastructure, but also the number of arrivals

and overnight stays.

Keywords: turism, Ploiești, activități turistice, infrastructură turistică, regenerare urbană.

INTRODUCERE

În ultimii ani, turismul a reprezentat una dintre cele mai importante ramuri în cadrul economiei,

mai ales dupa dezvoltarea acestuia la nivel internațional, după a doua jumătate a secolului XX.

Turismul reprezintă un fenomen social-economic pentru societatea actuală, fiind în continuă creștere,

și care are ca scop satisfacerea nevoii umane de a cunoaște, de a se recreea, de a se recupera din punct

de vedere fizic și psihic. Turismul este de fapt fenomenul care rezultă din deplasarea persoanelor în

afara domiciliului lor. 1

Turismul urban a apărut ca o nevoie de cunoaștere a unor locuri noi, astfel încât unele orașe s-au

dezvoltat în acest sector ajungând destinații turistice importante, iar altele sunt în încercarea de a se

dezvolta pe acest sector, ce aduce numai beneficii în economia locală. Din punct de vedere economic,

dezvoltarea turismului este reprezentată prin cererea unei game largi de bunuri și servicii turistice.

Turismul cultural, este foarte bine reprezentat în orașul Ploiești, acesta fiind definit de către

Organizația Mondială a Turismului ca fiind o formă de turism “al cărei scop principal este lărgirea

orizontului de cunoștințe prin descoperirea patrimoniului cultural-artistic sau arhitectural și al

teritoriilor în care acesta se înserează” 2. Tursimul cultural pune în evidență resursele antropice

puternic reprezentate în spațiul urban.

Conform Peter W. Roberts și Hugh Sykes, regenerarea urbană reprezintă o acțiune care conduce la

soluționarea problemelor urbane și găsirea unei îmbunătățiri de lungă durată pentru condițiile

economice, fizice, sociale și de mediu într-o zonă care trebuie schimbată. 3 Prin urmare, regenerarea

poate însemna îmbunătățirea unei zone aflate într-o perioadă de declin, prin activități și proiecte ce duc

la dezvoltarea pe o altă ramură. Astfel, și pentru orașul Ploiești, în ultimii ani s-au realizat proiecte de

1 Prelucrat A. Gheorghilaș, „Geografia Turismului, Metode de analiză în turism”, Editura Universitară, 2011 2 A. Gheorghilaș, „Geografia Turismului, Metode de analiză în turism”, Editura Universitară, 2011, pag. 63. 3 https://oarsm.files.wordpress.com/2011/10/principii-de-regenerare_18oct.pdf

60

dezvoltare a infrastructurii de transport în comun, dar și proiecte de conservare și restaurare a

obiectivelor turistice antropice.

Dezvoltarea durabilă este definită de Comisia Mondială pentru Mediu şi Dezvoltare în raportul

„Viitorul nostru comun" astfel: „Dezvoltarea durabilă este dezvoltarea care urmăreşte satisfacerea

nevoilor prezentului, fără a compromite posibilitatea generaţiilor viitoare de a-şi satisface propriile

nevoi" 1. Astfel, în cele ce urmează, se va demonstra existența resurselor turistice antropice, care prin

dezvoltare durabilă și promovare intensă, pot conduce la regenararea orașului prin dezvoltarea

turismului, ducând numai la beneficii asupra economiei locale.

METODOLOGIE

În realizarea articolului am folosit în principal metode cantitative, pentru prelucrarea datelor

statistice. Metoda analizei am folosit-o preponderent, preluând datele oferite de Institutul Național de

Statistică, ulterior am parcurs metoda reprezentării grafice a acestor date statistice. Astfel, am

reprezentat evoluţia diferiţilor indicatori, folosind programul “Microsoft Excel”. De asemenea, am

realizat și o hartă, folosind metoda cartografică, această hartă fiind realizată în programul “Arc Map

Gis”, unde am reprezentat obiectivele turistice pe categorii. Totodată, în vederea elaborării articolului

științific a fost necesară și documentarea din literatura de specialitate.

REZULTATI ȘI DISCUȚII

Scurt istoric. Orașul Ploiești este unul dintre cele mai importante orașe ale României. Principala

funcție este cea industrială, însă comerțul a definit prima dată orașul. După anul 1900, se dezvoltă

industria tăbăcăriei, alimentară, textilă și a lemnului. Cea mai importantă industrie devine cea a

petrolului, în anul 1500, un cioban descoperă primele izvoare de păcură, acel lichid rămas în urma

distilării ţiţeiului şi numeşte locul respectiv “Păcureţi”, în prezent o comună din judeţul Prahova.

În anul 1856, datorită acestor resurse ale subsolului, a fost înfiinţată de către Teodor

Mehedinţeanu, cu ajutorul fratelui său, prima rafinărie a petrolului în Ploieşti, care este și prima din

lume de acest fel. Dumitru Nicolau, peste zece ani, înfiinţează cea de-a doua rafinărie din Ploieşti pe

care o numeşte “Standard”. Apoi au fost înfiinţate şi alte rafinării, în zona fiind 15 rafinării, însă unele

erau în apropierea oraşului şi nu contribuiau la veniturile municipiului. În luna august a anului 1921,

printr-o lege, oraşul a fost lărgit, astfel încât cuprindea toate rafinăriile dar şi fabricile din jurul

acestuia. Ţiţeiul prelucrat în rafinării era extras de pe teritioriul judeţului Prahova dar şi a judeţului

Dâmboviţa. Această decizie a ajutat foarte mult în dezvoltarea şi modernizarea oraşului, cu ajutorul

taxelor pe petrol s-au construit între anii 1922-1934 spitale, şcoli şi hale.

Odată cu exploatarea petrolului se exploata şi gazele de la sonde, încă din 1928 s-au construit

instalaţii pentru a arde gazele, numărul acestor instalaţii crescând din anul 1928 când erau 1000 la

2300 de instalaţii de gaz în anul 1933, astfel toate fabricile din Ploieşti erau alimentate cu gaz de la

sonde.

Comerţul devine unul bazat pe necesitatea locuitorilor oraşului şi a comunelor învecinate, se

făceau schimb între mărfuri aduse de la Bucureşti şi cele ale localnicilor sau sătenilor, care aduceau în

pieţele ploieştene de obicei produse agricole şi alimentare. Comerţul de băuturi alcoolice ocupa un loc

aparte, datorită viilor şi livezilor cu pruni din apropierea oraşului, care oferau negustorilor diverse.2

În prezent, orașul tinde spre regenerare urbană sau reconversie econimcă, mai ales prin aparația

multor centre comerciale. Motivația principală a temei alese este demonstrarea dezvoltării orașului și

pe alte segmente. Turismul este o ramură în continuă dezvoltare, chiar și pentru orașele mai mici, dar

cu obiective turistice antropice importante. Astfel, în cele ce urmează, am realizat o analiză industriei

turistice prezente în orașul Ploiești, dar și beneficiile pe care le aduce economiei locale. Potențialul

antropic pe care îl deține orașul are nevoie de o gestionare corectă dar și o promovare durabilă și o

modernizare a infrastructurii, pentru ca orașul să se facă remarcat în cadrul României.

1 http://www.anpm.ro/ro/dezvoltare-durabila 2 prelucrat M. Sevastos, “Monografia orașului Ploiești”; Editura Bioedit; Ediția 2002.

61

Tipuri de activități turistice.

Din perspectiva mea, turismul în oraşul Ploieşti nu este destul de valorificat, însă se practică

câteva forme de turism. Dacă comparăm oraşul cu zonele apropiate dezvoltate din punct de vedere

turistic precum Valea Prahovei şi Bucureşti, turismul în Ploieşti este foarte puţin dezvoltat, fiind

considerat mai degrabă un turism de tranzit, însă dacă îl comparăm cu oraşe mai mici ale României,

putem observa importanța obiectivelor turistice. Obiectivele turistice naturale nu se găsesc, datorită

gradului mare de antropizare, însă obiectivele turistice antropice se găsesc în număr mare.

Ca în orice sistem teritorial se practică turismul urban, principala formă de turism este reprezentată

de turismul cultural, prin vizitarea diverselor obictive turistice antropice precum muzeele şi casele

memoriale: Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”; Muzeul Petrolului; Muzeul de Istorie şi Arheologie

Prahova, Muzeul “Casa de Târgoveţ”; Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii; Muzeul Ion Luca

Caragiale; Muzeul de Artă “Ion Ionescu Quintus”; Muzeul de Artă Populară; Casa memorială Paul

Constantinescu; Casa memorială a lui Nichita Stănescu. Turismul cultural poate fi reprezentat şi de

concertele şi festivalurile organizate în oraş, sau cele de la Filarmonica Paul Constantinescu sau Casa

de Cultură a Sindicatelor, precum şi reprezentările de teatru din cadrul Teatrului “Toma Caragiu”.

O altă formă de turism, foarte bine reprezentată este turismul de afaceri, oraşul fiind un punct de

întâlnire în special pentru angajaţii în domeniul petrolului, infrastructura turistică specifică

demonstrează importanța turismului de afaceri prin amenajarea unui număr mare de săli de conferinţă.

Turismul de cumpărături/ shopping este prezent, ca în fiecare oraş, printr-un număr mare de

complexe comerciale, fiind reşedinţa de judeţ, aceasta, pe lângă locuitorii din oraşul Ploieşti, atrage

cumpărători din localităţile învecinate sau chiar oraşe apropiate.

Turismul sportiv este reprezentat în principal prin stadionul “Ilie Oana”, recent modernizat, care

atrage suporteri şi din alte oraşe, iar unele agenţii de turism au create pachete în care includ atât biletul

intrării pe stadion, cât şi cazarea. Pe lângă meciurile de fotbal, în oraş se susţin şi meciuri de baschet,

în “Sala Sporturilor Olimplia”, o sală ce a fost extinsă şi modernizata pentru a face faţa numărului

mare de suporteri. În oraş, pe perioada verii, se organizează concursuri de cross şi de ciclisim, pe cel

mai important bulevard al oraşului, Bulevardul Castanilor.

Turismul industrial este o formă de turism mai puţin reprezentată, cu o importanţă scăzută, însă

există câteva zile pe an în care marile fabrici, precum “Coca-Cola”; “Unilever”; “Conpet”;

“Bergenbier”, participa în cadrul proiectului “Porţile Deschise” în care localnicii şi turiştii sunt invitaţi

să vizioneze cum funcţionează o fabrică, însă s-a constatat preponderența participării localnicilor şi

mai puţin a turiştilor.

Principalele obiective turistice

Muzeul Petrolului Ploieşti este unicul de acest fel din ţară, cu o multitudine de exponate

atât în interior cât şi în exterior. Inaugurat la 8 octombrie 1961, într-o clădire a cărei curte s-a

transformat într-o expoziţie în aer liber, care avea în total în 1994 peste 8000 de exponate.1

Practic acest muzeu, reuşeşte să arate evoluţia industriei petrolului românesc din întreaga ţară,

aici găsindu-se machete, plancarde, fotografii, unelte folosite în industria petrolului, utilaje,

hărţi, diplome, cărţi, manuscrise, monstre ale petrolului. 2 Muzeul Ceasului “Nicolae Simache”, renumit şi el datorită unicităţii de pe teritoriul României,

fiind un monument de arhitectură de importanță naţională. Muzeul a fost deschis în anul 1963, la

iniţiativa profesorului “Nicolae Simache”, care a contribuit la apariația mai multor muzee din Ploieşti,

acesta fiind o perioadă şi directorul Muzeului de Istorie din Ploieşti. Muzeul adăposteşte o serie de

ceasornice şi pendule, din diferite perioade, cel mai vechi exponant fiind din anul 1562. Pe lângă

ceasornicele de buzunar, cele populare şi cele bijuterii, întâlnim şi o serie de tablouri, iar unele ceasuri

au aparţinut unor personalităţi precum A.I.Cuza, Mihail Kogălniceanu, Regele Carol I şi Mihai I,

Nicolae Iorga, Țarul Alexandru al II-lea, Nicolae Titulescu şi Vasile Alecsandri. Iniţial, muzeul

Ceasului a fost adăpostit de o sală a Palatului Culturii din Ploieşti, apoi a fost mutat într-o superbă

clădire de secol al XIX-lea, recent renovată. 3

1 Zagoriț;“Din Trecutul Ploieștilor-Monumente istorice“; Editura “Progresul”-Societatea Anonimă; 1914. 2 http://www.ploiesti.ro/mpetrolului.php 3 http://histmuseumph.ro/

62

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova inaugurat în anul 1955, situat într-o faimoasă

clădire în stil neoclasic din centrul oraşului, adapostind prima şcoală gimnazială din Ploieşti ce datează

din 1868, iar muzeul îl avea iniţial ca director, pe profesorul “Nicolae Simache”. Aici se găsesc

obiecte istorice şi arheologice care arată evoluţia oraşului, precum monede, manuscrise, medalii,

decoraţii româneşti, timbre, cărţi poştale, piese vestimentare, tablouri însă deseori se organizează

diferite expoziţii.1

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Prahova inaugurat în anul 1955, situat într-o faimoasă

clădire în stil neoclasic din centrul oraşului, adapostind prima şcoală gimnazială din Ploieşti ce datează

din 1868, iar muzeul îl avea iniţial ca director, pe profesorul “Nicolae Simache”. Aici se găsesc

obiecte istorice şi arheologice care arată evoluţia oraşului, precum monede, manuscrise, medalii,

decoraţii româneşti, timbre, cărţi poştale, piese vestimentare, tablouri însă deseori se organizează

diferite expoziţii.2

Muzeul de Artă “Ion-Ionescu Quintus” se afla în centrul oraşului, fiind deschis publicului încă din

anul 1931, realizat la inițiativa lui Ion-Ionescu Quintus, alături de alţi intelectuali şi arhitectul Toma

Socolescu. Muzeul se găseşte într-un palat ce se afla pe lista monumentelor istorice din România. Aici

se găsesc colecţii ale artei româneşti din perioada clasică, modernă şi contemporană, împărţită în patru

secţii: grafică, artă decorativă, pictură şi sculptură. Astfel, se găsesc picturi create de importanţi pictori

precum: Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Nicolae Tonitza, Ştefan Dimitrescu, Vasile Grigore,

Theodor Aman, Ion Andreescu şi mulţi alţi. 3

Muzeul Casa de Târgoveţ reprezintă o casă construită în anul 1785, având arhitectură romanescă

cu influenţe orientale, aceasta adăpostind o serie de muzee de-a lungul anilor precum: “Muzeul

Prahovei”; “Muzeul Hagi Prodan” şi “Muzeul Nichita Stănescu”. Deşi a fost supusă deseori unor

programe de restaurare, în această casă se găsesc obiectele unui negustor bogat al secolului XVIII, cu

piese originale.4

Muzeul Ion Luca Caragiale datează din anul 1962 fiind găzduit în “Casa Dobrescu” construită în

secolul al XVIII-lea, unde se pot observa obiecte ce au aparţinut din viaţa şi creaţia scriitorului,

precum documente, fotografii, obiecte de decor, biroul scriitorului împreună cu tocul şi călimara sa şi

bustul său.

Foto 1. Muzeul Ceasului “Nicolae Simache” Foto 2. Palatul Culturii

Muzeul de Artă Populară şi Muzeul Judeţean de Ştiinţele Naturii se găsesc în monumentul

arhitectural Palatul Culturii aflat în centru oraşului. Muzeul de Artă Populară a fost înfiinţat în anul

1960 şi deţine piese populare din zona Prahovei, precum covoare, ţesături, ceramică, obiecte de cult,

obiecte din lemn, piele, os, icoane pe sticlă şi pe lemn şi obiecte de us caznic. Muzeul Judeţean de

Ştiinţele Naturii numit şi “Muzeul Omului” a fost recent modernizat, folosindu-se metode tehnice

moderne de restaurare a unui muzeu, astfel încât, în premieră, s-a realizat primul sistem de prezentator

virtual din România în mărime naturală, care oferă informaţii asupra corpului omenesc.5

1 http://www.muzeul-ceasului.ro/ 2 http://histmuseumph.ro/ 3 http://www.artmuseum.ro/ro/prez_ro.html 4 http://histmuseumph.ro/ 5 http://www.muzbioph.ro/Muzstnat.html

63

Casa Memorială “Paul Constantinescu” a fost donată în anul 1993 Muzeului de Istorie şi

Arheologie Ploieşti, împreună cu toate piesele de mobilier şi documentele importante din viaţa marelui

compozitor. Creaţia muzicală a lui Paul Constantinescu este recunoscută atât la nivel naţional, cât şi

internaţional, importanta fiind “Simfonia Ploieşteană”, doua oratorii renumite, şi multe alte lucrări. Pe

lângă lucrările muzicale, în muzeu se găsesc şi caricaturile şi desenele create de Paul Constantinescu,

iar cea mai valoroasă piesă este pianul, considerat cel mai vechi din SE-ul Europei. În prezent, în

muzeu se organizează peste 40 de manifestări artistice anual, susţinute de elevii Liceului de Artă

“Carmen Sylva” din Ploieşti, cadrele didactice şi studenţii Facultăţii de Muzică din Bucureşti.

Casa Memorială “Nichita Stănescu” în care marele poet s-a născut, a copilărit până la adolescenţă

a devenit muzeu la 13 decembrie 2002. Casa este una tipic ţărăneasca din zona de câmpie, unde

camerele păstrează valori ce au aparţinut poetului: patul, pianul, biroul, pendula , cărţi fundamentale şi

manuscrise. O încăpere este destinată premiilor obţine de marele poet, unde se găsesc diplomele

creaţiilor lui. Într-o anexă se oraganizeaza diverse manifestări precum expoziţii, colocvii, seri de film

şi dezbateri.

Fig. 1 Harta turistică a orașului Ploiești

Sursa: prelucrată de autor după http://www.ghidulturistic.ro/

64

Palatul Culturii reprezintă un monument istoric de importanță naţională, în anul 1912, arhitectul

francez Ernest Doneaud semnează un contract cu Prefectura Judeţului Prahova şi începe să proiecteze

palatul, însă lucrările se întrerup în anul 1916, din cauza primului război mondial şi se reiau în anul

1923, când în contract apare un al doilea arhitect: Toma Socolescu. Aceşti doi arhitecţi, au căutat cei

mai buni specialişti, iar susţinerea financiară era din partea Prefecturii Prahova şi Primăriei Ploieşti.

Deşi palatul trebuia să fie gata până în anul 1928, datorită lipsei fondurilor acesta a fost finalizat şi

inaugurat abia la 26 noiembrie 1932, la inaugurare fiind prezent şi Regele Carol al II-lea. Poziţionarea

a fost aleasă datorită solului, în centrul oraşului, în capătul străzii Lipscani, lângă actuala Primărie a

Municipiului Ploieşti. 1 În anul 1952, sediul Palatului Justiţiei a fost mutat în actualul tribunal, iar

acest palat a primit denumirea de Palatul Culturii. Aici s-a amenajat biblioteca “Nicolae Iorga” şi

Muzeul de Ştiinţele Naturii, iar în prezent se întâlneşte şi sediul Curţii de Apel Ploieşti. Deşii a fost

supus restaurării de-a lungul anilor, s-a încercat păstrarea stilului neoclasic francez. 2

Pe lângă o serie de muzee, în Ploieşti se regăsesc şi o serie de busturi, statui şi monumente:

Monumentul Vânătorilor, Statuia Mihai Viteazul, Statuia Libertăţii, Bustul Ion Luca Caragiale, Bustul

Nichita Stănescu, Bustul lui Mihai Eminescu, Bustul I.G.Ducă, Bustul lui Nicolae Iorga, Bustul lui

Radu Stanian. 3

Structuri de primire turistică

Structurile de cazare din oraşul Ploieşti au evoluat în timp, atât cantitativ, cât şi calitativ. Aceste

structuri de primire turistică au evoluat după terminarea sistemului comunist, când au început să fie şi

înregistrate, iar singurele structuri de primire turistică erau hotelurile, numărul acestora crescând după

perioada comunistă, apărând şi alte tipuri de primire turistică. Conform datelor INSSE, dar și a datelor

oferite de Autoritatea Națională pentru Turism, în anul 1990, s-au înregistrat doar 3 hoteluri, iar în

anul 1995, pe lângă aceste 3 hoteluri a apărut şi un han. În anul 2000 rămâne aceasi structură ca şi în

anul 1995, iar în anul 2005, se înregistrează 5 hoteluri, un motel şi 4 pensiuni turistice, în anul 2011 s-

au înregistrat 14 hoteluri, un motel şi 3 pensiuni turistice, iar în anul 2014 au fost inregsitrate 21

hoteluri, 3 hosteluri, un motel şi 4 pensiuni turistice.

Fig. 2 Evoluţia numărului de hoteluri din oraşul Ploieşti

Sursa: prelucrare autor date INSSE

Astfel, conform graficului se observă creşterea numărului de hoteluri mai ales din anul 2005,

odată cu dezvoltarea economică a oraşului, când hotelurile devin şi din punct de vedere calitativ mai

bune, majoritatea fiind de 3 şi 4 stele, dotate cu săli de conferinţa şi centre spa pentru a putea răspunde

cerinţelor turiştilor. Câteva exemple de hoteluri sunt: Hotel Prahova 4*; Hotel Central 4*; Hotel Best

4*; Hotel Tiara 3*; Hotel Class 3*; Hotel Forum 3*; Vigo Hotel şi Vigo Grand Hotel, ambele de 4*.

1 http://muzeuvirtualploiesti.ro/studii/palatul-culturii/ 2 http://www.republicaploiesti.net/2009/11/palatul-justitiei.html 3 E. Paveleț; „Ploescii de ieri...Ploieștiul de azi „; Editura Musica Viva; 2007.

65

Capacitatea Turistică

Direct proporţional cu creşterea numărului de structuri de primire turistică, creşte şi numărul

capacităţii turistice, conform datelor de la Institutul Naţional de Statistică, în anul 1990, totalul

capacităţii turistice era de 609 locuri, aceasta crescând uşor până în anul 1995 când sunt disponibile

643 locuri, şi se înregistrează în continuu creşteri ale numărului de locuri de cazare disponibile în

Ploieşti. În anul 2000 erau 68 locuri; în anul 2005 erau 765 locuri; în anul 2011 erau 1 452 locuri iar în

anul 2014 în Ploieşti erau disponibile 1 927 de locuri de cazare în structurile de primire turistică.

Această creştere se poate observa şi în graficul de mai jos.

Fig. 3 Evoluţia Capacităţii turistice din oraşul Ploieşti

Sursa: prelucrare autor date INSSE

Evoluţia numărului de sosiri şi înnoptări

Numărul sosirilor, dar şi a înnoptărilor, este important pentru a arăta importanța oraşului din punct

de vedere turistic. Numărul sosirilor în oraşul Ploieşti a fost diferit în fiecare an, iar înregistrarea

acestuia a fost făcută din anul 2001. Numărul sosirilor în anul 2001 a fost în total 25 113, ajungând la

maximul în anul 2008 cu 54 026 de sosiri, apoi înregistrându-se o scădere cauzată de instaurarea

Crizei Economice şi apoi o uşoară creştere, în anul 2013 fiind înregistrate 47 237 sosiri.

Fig. 4 Evoluţia Sosirilor în Ploieşti între anii 2001-2013

Sursa: prelucrare autor date INSSE

66

Evoluţia Înnoptărilor a oscilat mai mult, în anul 2001 s-au înregistrat 55 501 înnoptări, ajungându-

se în anul 2007 la 133 329, fiind maximul înregistrat în oraş, iar apoi a scăzut, datorită aparției Crizei

Economice, însă creşte din nou, în anul 2011 fiind 137 552 de înnoptări, şi în anul 2013: 112 192

înnoptări. În prezent, atât evoluţia înnoptărilor, cât şi cea a sosirilor tind să crească, astfel oraşul

atrăgând un număr în creştere de turişti, se constată revenirea economică atât a oraşului, cât a întregii

ţări, şi se preconizează o creştere a acestor indicatori şi în următorii ani.

Fig. 5 Evoluţia Înnoptărilor din Ploieşti între anii 2001-2013

Sursa: prelucrare autor date INSSE

În cele ce urmează, prelucrând date de la Institul Național de Statistică se observă, in tabelul de

mai jos, evoluția numărului de firme din Ploiești pe sectoare între anii 2002 și 2012. Pentru sectorul

primar, se observă o creștere constantă a numărului de firme, iar pentru sectorul secundar se constată o

creștere considerabilă până în anul 2009, ulterior, numărul acestora scade. Scăderea numărului de

firmei din acest sector după anul 2008, se datorează instalării Crizei Economice.

În sectorul terțiar, în tabelul de mai jos, se observă o creștere importantă a numărului de firme,

însă datorită Crizei Economice, după anul 2008, unele dintre acestea au intrat în falimet. Chiar și așa,

din acest sector, fac parte cele mai numeroase firme, inclusiv și cele ce au ca acvitate principală

turismul.

An 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007 2008 2009 2010 2011 2012

Total

Primar 32 37 44 56 70 87 96 106 115 115 118 129 131

Total

Secundar 1039 1125 1311 1513 1753 2006 2301 2656 2973 2868 2751 2825 2736

Total

Terțiar 2702 2914 3474 3998 4731 5459 6208 7023 7798 7666 7628 8089 7914

Tabel 1 Evoluţia numărului de firme din Ploieşti pe sectoare între anii 2000-2012

Sursa: prelucrare autor date INSSE

CONLUZII

Orașul Ploiești s-a dezvoltat datorită poziției sale strategice și a resurselor de subsol, mai ales

petrol și gaze naturale, odată exploatate, au avut o influență remarcabilă în dezvoltarea economică a

orașului. Dezvoltarea orașului Ploiești din punct de vedere economic, s-a datorat industrializării

masive a acestuia, mai ales în perioada comunistă, devenind cel mai important centru economic de

acest fel din România.

67

Odată cu trecerea anilor, mai ales după perioada comunistă, s-au făcut restructurări masive,

tehnolgia a avansat, iar prin achiziționarea unor mașinării în industrie, forța de muncă umană a fost

redusă. Astfel, clasa muncitoare s-a îndreptat către comerț. În ultimii ani, în Ploiești, pe locul fostelor

fabrici, au fost construite centre comerciale, în prezent în Ploiești fiind numeroase mall-uri, ce au creat

un număr mare de locuri de muncă de-a lungul anilor.

Turismul, ca parte din sectorul terțiar, ia amploare, prin numărul mare de firme deschise, după

anul 2000, ce au ca domeniu de activitate principală în turism. Totodată, și numărul de salariați în

cadrul firmelor cu activitate turistică, este în continuă creștere în orașul Ploiești, de asemenea, și

creșterea profitului și a cifrei de afaceri din acest sector este în continuă creștere. Conform bilanțului

din anul 2015, în Ploiești au funcționat 62 de firme cu activități în domeniul turismului: agenții

turistice, touroperatori, alte servicii de rezervare și asistență turistică. 1

Regenerarea urbană este necesară pentru dezvoltarea orașului Ploiești de azi. Prin modernizarea

orașului și promovarea intensă a obiectivelor turistice, se poate dezvolta cel puțin un turism de tranzit

ce va aduce beneficii economice importante pentru localnici. Din persepctiva mea, turismul este o

soluție de dezvoltare nu numai pentru Ploiești, ci și pentru multe alte orașe ale țării. Totodată, prin

crearea spațiilor de relaxare și agrement, pe lângă obiectivele turistice, se pot crea un număr însemnat

de locuri de muncă.

În concluzie, prelucrând datele de la Institutul Naţional de Statistică am demonstrat în acest

articol dezvoltarea orașului Ploiești și importanța la nivel național, în primul rând prin industrie, iar în

ultimii ani prin regenerare urbană, și anume dezvoltarea remarcabilă în sector terțiar, și anume în

comerț și servicii. Totodată, turismul, bine gestionat și intens promovat, poate aduce un procent

important în cadrul economiei locale, acest sector fiind unul neexploatat, însă cu strategii bine definite

poate fi un sector principal în cadrul regenerării urbane.

BIBLIOGRAFIE

Gheorghilaș, A., 2011, „Geografia Turismului, Metode de analiză în turism”, Ediția a II-a,

Editura Universitară, București.

Paveleț E., 2007, „Ploescii de ieri...Ploieștiul de azi „; Editura Musica Viva.

Sevastos, M., 2002, “Monografia orașului Ploiești”; Editura Bioedit.

Zagoriț; P., 1914, “Din Trecutul Ploieștilor-Monumente istorice“; Editura “Progresul”- Societatea

Anonimă.

http://www.ghidulturistic.ro/ (accesat 16.12.2016)

http://www.insse.ro/cms/(accesat la 16.12.2016)

http://www.ploiesti.ro/mpetrolului.php (accesat la 28.12.2016)

http://histmuseumph.ro/ (accesat la 28.12.2016)

http://www.muzeul-ceasului.ro/ (accesat la 28.12.2016)

http://www.muzbioph.ro/Muzstnat.html (accesat la 28.12.2016)

http://muzeuvirtualploiesti.ro/studii/palatul-culturii/ (accesat la 29.12.2016)

http://www.republicaploiesti.net/2009/11/palatul-justitiei.html (accesat la 29.12.2016)

https://www.listafirme.ro/(accesat la 29.12.2016)

https://oarsm.files.wordpress.com/2011/10/principii-de-regenerare_18oct.pdf (accesat la

07.01.2017)

http://www.anpm.ro/ro/dezvoltare-durabila (accesat la 07.01.2017)

1 https://www.listafirme.ro/

68

SOARE

ANDREEA GEORGIANA

Data și locul nașterii: 12.12.1994, Turnu Măgurele

Studii: Absolventă a Facultății de Geografie din cadrul

Universității București, a specializării de Geografia Turismului,

promoția 2016. În prezent masterandă în cadrul Facultății de

Geografie-Gestiunea spațiului turistic și servicii de ospitalitate.

Domenii de interes: geografie, conservarea spațiului

geografic, ecoturism, turism, marketing, servicii de ospitalitate,

hotelărie.

EVALUAREA POTENŢIALULUI ECOTURISTIC AL AMENAJĂRII

PARCULUI NATURAL BUCEGI

SOARE ANDREEA GEORGIANA

Abstract: Bucegi Natural Park is unity with legal personality "National Forest Kerslake," and is one of

the 27 protected areas in Romania. Bucegi Mountains area, about which there are references in the XVth

century, has been proposed for protection since 1936 due landscapes and unparalleled diversity of plant and

animal species specific to this massive. Studying the area chosen, namely Park Bucegi imposed on the evaluation

of potential natural, man-made, the improvements conducive ecotourism, and finally the identification of

opportunities to improve protected geographical space that stretches the Park. So the main aim of this study is to

assess the potential of natural and anthropogenic, but also of the space of Bucegi Natural Park.

Cuvinte cheie: evaluare, potential turistic, ecoturism, amenajare, Parc Natural Bucegi.

INTRODUCERE

Parcul Natural Bucegi este unitate cu personalitate juridică a „Regiei Naționale a Pădurilor-

Romsilva” şi este una dintre cele 27 de arii protejate din Romania. Zona munților Bucegi, despre care

exista referiri din secolul al XV-lea, a fost propusă pentru protejare încă din anul 1936, datorită

peisajelor inegalabile şi a diversității speciilor de plante şi animale specifice acestui masiv. Prin

ordinul ministrului Mediului nr. 7/1990, a fost oficializat pentru prima dată ca Parc Naţional iar prin

Legea 5/2000, i se conferă statutul de Parc Natural, ale cărui limite au fost stabilite prin H.G.

230/2003. Parcul Natural Bucegi este situat în partea estică a Carpaților Meridionali şi cuprinde

întreg Masivul Bucegi desfășurat sub forma unei potcoave cu deschidere sudică şi delimitat de

abrupturi ce depășesc frecvent 1000 m.

Potențialul ecoturistic al Parcului Natural Bucegi (în cifre) este: Suprafața totală: 32.663 ha,

din care 21.284 reprezintă pădure; Altitudine: de la 600 m la 2.505 m (Vf. Omu); Floră: peste 4.500

specii; Faună: în jur de 3.500 specii; Monumente ale naturii: în număr de 39, cele mai renumite fiind

Sfinxul, Babele, Cheile Tătarului, Cheile Urșilor (ce se regăsesc în jud. Dâmbovița, pe teritoriul

comunei Moroeni); Peșteri: 34, cele mai cunoscute sunt: Peștera Ialomiței, Urșilor, Rătei; Rezervații

naturale: 14 rezervații, din care 10 se află în jud. Dâmbovița, comuna Moroeni. Ex.: Abruptul Bucșoiu

- Mălăiești - Gaura, Locul fosilifer Plaiul Hoților; Suprafața rezervațiilor: 8.216,5 ha; Zona de

conservare specială: 11.008 ha.

METODOLOGIE

Un prim pas în elaborarea acestui studiu geografico-ecoturistic a fost consultarea bibliografiei

de specialitate, cercetarea pe teren a zonei evaluate, identificarea si cunoasșterea problemelor ce există

în calea protejării ecoturistice a acesteia. Studierea arealului a continuat cu aflarea si prelucrarea

69

datelor în Excel (tabel și diagrama), dar și a realizării harților în Qgis, ce reflectă vizibil situația

Parcului Bucegi. Deoarece în Ecoturism se operează cu entități ce nu pot fi cuantificate pe baza unui

sistem de masură unitar, evaluarea poate apela la metoda scorului sau a punctajelor, transpusă

cartografic prin instrumente si tehnici GIS. Evaluarea pe baza scorului permite prin stabilirea unei

scale de măsurare cuantificarea atracțiilor și atrctivității, accesibilității, amenajării. Cum această

metodă are ca punct slab subiectivitatea evaluatorului se recomandă in general elaborarea unor studii

în echipe integrate de specialiști. Utilizând principiul scării Lickert, se stabilește un număr impar de

valori, divizate în mod egal între cele pozitive (mari) și negative (mici). Evaluarea se poate efectua pe

baza mediei aritmetice sau pe baza scorului total, ca pondere a punctajului sau a procentului. Eu am

utilizat în cadrul acestui studiu cea de-a doua variantă pentru evaluarea potențialului ecoturistic, unde

am folosit diferite instrumente de apreciere: lista atracțiilor, densitatea lor, ierarhizarea pe diferite

criterii (importanță turistică, unicitate, marime, etc.). Punctajul obținut ajută la evaluarea globală a

acestei destinații, prin stabilirea unor clase valorice și a unora pe procente: I (100-80%), clasa II(80-

60%), III (60-40%), IV (40-20%), V (<20%).

POTENȚIALUL NATURAL

Munții Bucegi (cuprinzând elemente naturale cu valoare sub aspect fizico-geografic, floristic,

hidrologic, geologic și speologic) prezintă o arie naturală montană cu o gamă floristică și faunistică

diversă, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre.

1. Potențialul geomorfologic:

Parcul Natural Bucegi este bine delimitat ca unitate geografică de abrupturi tectono-

structurale de dimensiuni mari care se opresc în văile Prahovei, Cerbului şi Brăteiului, ori se continuă

pe culmi mai joase spre culoarele depresionare ale Branului. Înălţimea maximă atinsă în Parc este de

2505m, Vf. Omu.

Platoul Bucegilor este mai dezvoltat în ramura estică a masivului, la sud de vf. Omu,

îngloband micile platouri din munţii Coştilei, Caraimanului, Jepii Mari, Jepii Mici, Piatra Arsă,

Vânturiş. Pe partea dreaptă a văii Izvorul Dorului, Platoul Bucegilor se continuă cu culmile rotunjite:

Baba Mare, Cocora, Lăptici, etc. În ramura vestică a munţilor Bucegi, platoul prezintă în componenţa

sa porţiuni mai joase din culmile: Doamnele, Guţanu, Batrâna, Grohotişu, Tătaru, Deleanu Lucăcilă

şi Lespezi. Caracteristic pentru Platoul Bucegilor este prezenţa stâncilor izolate ca: Babele, Sfinxul

etc., forme reziduale rezultate ca urmare a proceselor eoliene, îngheţ-dezgheţ şi şiroire.

Carstul şi peşterile: În Parcul Natural Bucegi există deopotrivă relieful dezvoltat pe

calcarele Oxfordian-Tithonic, considerat carst tipic şi relieful dezvoltat pe conglomeratele cu

ciment sau elemente calcaroase, albiene, considerat ca aparţinând clastocarstului sau

pseudocarstului. În jumătatea estică a acestuia unde nu există calcare, circulaţia subterană prin

conglomerate este de tip carstic. O caracteristică a carstului din Bucegi este insularizarea unor

suprafeţe relativ unitare în sisteme carstice:

a. Sistemul Batrâna-Peştera Ialomiţei cuprinde extremitatea sud-estică a Muntelui Bătrâna,

Cheile Urşilor şi Peştera Ialomiţei. Peștera drenează apele ce se pierd prin ponoare pe suprafața

platoului şi în cursul superior al văii Horoaba;

b. Sistemul Horoabele cuprinde bazinul văii Horoaba şi un foarte important lapiez situat în

versantul drept. Descărcarea apelor infiltrate pe suprafața lapiezului și în cheile Horoabei se face prin

Izbucul din Gura Cheilor;

c. Sistemul Strunga-Coteanu cuprinde lapiezul din muntele Strunga, dolinele din Valea

Coteanu şi Izbucul Coteanu aflat în apropiere de confluenţa cu Valea Ialomiţei;

d. Sistemul Muntele Tătarului cuprinde un foarte interesant carst instalat atât pe suprafețele

plane din zona cu lapiezuri, cât și pe numeroasele polițe structurale și fracturi tectonice din versanți cu

doline, mici depresiuni alungite;

Un fenomen carstic notabil sunt Cheile Tatarului în care se cunosc și două peșteri.

e. Sistemul Muntele Zănoaga-Lespezi cuprinde munții calcaroși cu același nume care sunt

parțial distruși de cariere, Cheile Zănoagei și Orzei. Pe suprafața relativ plată a acestor munți se găsesc

foarte interesante forme paleocarstice cum ar fi Clăile, în Lespezi;

70

f. Sistemul Rătei este situat între Valea Brăteiului și Valea Răteiului și cuprinde cel mai

important fenomen endocarstic din Parcul Natural Bucegi, Peștera Rătei cu o dezvoltare de 7 km.

În flancul estic al Bucegilor conglomeratele comportă reţele subterane de tip carstic ce

dubușează prin resurgenţe puternice: Vâlcelul Spumos, Izvorul Urlătorii, Izvorul Peleşului, etc. Tot

în conglomerate se întâlnesc drenaje subterane locale care au generat peşteri şi avene cum ar fi cele

din Piciorul Babelor şi din Vânturiş.

În Masivul Bucegi sunt cunoscute în prezent 97 de peşteri şi avenuri superioare dintre acestea

2 fiind remarcabile: Peştera Ialomiţei şi peştera Rătei.

a. Peştera Ialomiţei: cunoscută şi sub numele de Peştera Schitul Ialomiţei, Peştera Schitului sau

Peştera Ialomicioarei, se află în Cheile Peşterii, pe versantul drept al Ialomiţei la 18 m deasupra

talvegului, fiind săpată în calcare jurasic superioare în culmea sud-estică a Muntelui Bătrâna la

altitudinea de 1530 m. Însumează 840 m lungime de galerii fosile active dispuse pe două etaje.

Temperatura aerului în peşteră variază între 9° si 12° C, iar umiditatea de la 85 la 100%.

b. Peștera Rătei: numită şi Peştera de la Izvorul Răteiului, este situată pe versantul stâng al

pârâului Rătei, afluent drept al Ialomiţei la o altitudine de 1.060 m în masivul Leaota. Este o peşteră

foarte mare suborizontală cu galerii dispuse pe etaje însumând aproximativ 7.000 m. Temperatura apei

pârâurilor subterane variază între 2,2° – 7,5° C în funcţie de anotimp, iar cea a aerului în galeriile

active este direct influenţată de temperatura apei, fiind cu 2-3° C superioară acesteia.

Importanţa ştiinţifică a peşterii rezidă în primul rând din morfologia galeriilor din etajul mijlociu activ,

și anume Galeria Meandrelor şi subfosil unde se dezvoltă pe 2.200 m lungime unele dintre cele mai

remarcabile galerii meandrate. Demn de semnalat este şi prezenţa în galerii a concreţiunilor de calcit,

gips şi aragonit, situaţie mai rar întâlnită în peşterile din ţara noastră.

2. Potențialul hidrologic:

Configurația Masivului în formă de potcoavă determină în mod evident dispunerea şi direcţia

de curgerea râurilor. Văile pornesc radiar din jurul vârfului Omu, principala axă de colectare a apelor

din interiorul masivului fiind Ialomiţa, care are un bazin simetric. Aceasta, alimentată din zăpezi şi

ploi, izvorăşte la mare înălţime de sub vârful Omu şi curge spre sud, în lungul axului sinclinalului. În

sectoarele calcarose, Ialomiţa este alimentată şi subteran, prin drenaj carstic, de către apele care se

pierd pe suprafaţa platourilor cu lapiezuri şi se îndreaptă către izvoarele din axul sinclinalului conform

înclinării stratelor.

Numeroşi afluenţi cu obârşia pe/sub podul Bucegilor converg spre bazinetele amintite,

contribuind la mărimea debitului râului colector. Ex.: Doamnele, Horoaba, Tătaru, Mircea, Bolboci,

Zănoaga pe dreapta; Şugări, Cocora, Blana, Oboarele, Scropoasa şi Orzea pe stânga. În general,

afluenţii sunt seci în cursul mediu şi superior dar în timpul averselor de ploaie au un regim torenţial.

Între văile din interiorul Masivului Bucegi, pârâul Izvorul Dorului prezintă un caz aparte:

izvorăşte de sub Cabana Babele, străbate în lung platoul aflat în Culmea estică, dinspre Prahova, la

înălţimi de 2100-1700 m, pe un traseu paralel cu Ialomiţa şi suspendat cu 300-400 m deasupra

acesteia.

Între Colţii lui Barbeş şi Vânturiş, Izvorul Dorului formează o frumoasă cascadă, face un cot

de 90° şi se îndreaptă spre est, pentru a se varsa în Prahova.

Pâraiele de la exteriorul Bucegilor aparţin bazinelor Prahovei şi Oltului. Pâraiele Moraru,

Cerbu, Jepii, Urlătoarea, P. Babelor, Peleş şi Zgarbura se varsă în Prahova. Versantul nordic este

drenat de pâraiele Glăjăriei, Mălăieşti, Ţigăneşti, care, reunite, formează Ghimbavul. Pârâul

Ciubotei, Gaura - pătrunsă mult în interiorul masivului - şi Grohotisul converg spre Bârsa, apele lor

îndreptandu-se spre Olt. Pâraiele care drenează abruptul Bucegilor au pante repezi şi sunt seci cea mai

mare parte a anului, din cauza lipsei de izvoare. Acestea se situează mult mai jos, la 1000-1300 m

altitudine; se poate vorbi de o linie de izvoare ce înconjoară abruptul Bucegilor pe toate laturile sale.

3. Potențialul fito-faunistic:

a. Flora: ariei protejate este constituită din specii vegetale distribuite etajat, în concordanță cu

structura geologică, caracteristicile solului și climei, structurii geomorfologice sau altitudinii;

Arbori și arbuști: brad, zadă, tisă, zâmbru, larice, frasin, fag, mesteacăn, plop tremurător, salcie

căprească, salcie de turbă, salcie pitică, jneapăn, ienupăr, alun, merișor, afin, mur;

71

Flori și ierburi: cu specii rare, unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă: floarea de

colț (Leontopodium alpinum), papucul doamnei, bujor de munte, iederă albă, argințica, ferigă de

piatră, stânjenel de munte, mac galben, sângele voinicului, piciorul cocoșului, ghințură

galbenă, gențiană, rușuliță, iarba-ciutei, ochelariță, cimbrișor de câmp, argințica, ciuboțica cucului

de munte, margaretă, lâna caprelor, clopoțel de munte, trifoi roșu.

b. Fauna: parcului este una diversificată și reprezentată de mai multe specii de mamifere, păsări,

pești, amfibieni și reptile, unele protejate prin lege și aflate pe lista roșie a IUCN.

Mamifere: urs carpatin, lup, cerb, cerb lopătar, capră neagră, căprioară, pisică sălbatică, râs, jder

de copac, vulpe, veveriță, orbete, specii de lilieci, chițcanul de câmp, pârșul cu coada stufoasă, șoarece

săritor de pădure;

Păsări: cocoșul de munte, acvilă de munte, vultur pleșuv sur, corb, șorecarul comun, mierla de

piatră, forfecuță gălbuie, lăstun mare;

Reptile și amfibieni: șarpele lui Esculap, șarpele de alun, șarpele orb, vipră, șopârla de câmp,

șopârla de ziduri, ivorașul-cu-burta-galbenă, salamandra carpatică , brotacul verde de copac, broasca-

roșie-de-munte, broasca-roșie-de-pădure, tritonul de munte, salamandra de foc;

Pești: păstrăv și zglăvoc.

c. Habitate:

Ecosistemele principale ale Parcului sunt tipice zonei continental-boreale. Se poate observa o

zonalitate clară, care porneşte de la pădurile montane de foioase, păduri de conifere şi ajunge în zona

alpină la paşunile alpine şi stâncăriile din golul alpin. Aceste ecosisteme sunt unele dintre cele mai

complexe întalnite în Europa, fiind foarte bine conservate.

Pădurile ocupă cea mai mare suprafaţă, aproximativ 60% din teritoriul ariei protejate.

❖ Habitatele de tufarisuri şi pajisti: dintre care amintim tufărişurile de smirdar –

(Rhododendron myrtifolium) cu afin (Vaccinium myrtillus), de jneapan (Pinus mugo) cu smirdar,

tufarişuri de ienupar pitic (Juniperus sibirica), de alun (Corylus avellana), sau de soc negru

(Sambucus nigra), toate având valoare conservativă mare;

❖ Pajiştile alpine şi subalpine: pajiştile de păruşca, paiuş cu colţi, de ţăpoşică. Sunt alcatuite

din asociaţii variate, cu caracter higrofit pana la xerofit, care în mod normal acoperă complet sau

aproape complet solul şi se caracterizează prin dominanţa ierburilor: graminee, cyperacee, juncacee,

de statură mijlocie sau scundă;

❖ Pajişti umede şi comunităţi de ierburi înalte - buruienişuri;

❖ Păduri temperate de foioase cu frunze căzătoare: unde predomină fagul, în amestec cu

raşinoase: molid, brad; cu vegetaţie ierboasă, ocupând aproximativ 2700 ha din suprafaţa parcului,

situându-se la altitudini între 600 şi 1400 m, pe versanţi cu înclinări medii şi expoziţii diferite,

platouri, culmi, pe soluri de tip luvosol, slab scheletice, moderat-slab acide;

❖ Păduri temperate de conifere: de molid, de molid şi brad, ce ocupă staţiuni la altitudini

mari intre 1350-1850 m. Dintre habitatele cu valoare conservativă mare menţionam pădurile şi

rariştile de larice, ce ocupă versanţi înclinaţi cu expoziții diverse, creste sau stâncării, de tip

conglomerate calcaroase. O mare suprafaţă o ocupă molidişurile pure localizate în etajul boreal, la

altitudini între 1400-1600 m;

❖ Mlaştini, turbării, izvoare şi pâraie, cu specii de rogoz.

❖ Un habitat aparte îl reprezintă Turbaria acidă de la Lăptici, unde pe stratul de turbă se

dezvoltă o vegetaţie specifică, cum este endemitul salcia de turbă;

❖ Grohotişuri, alcătuite din pietrişuri silicioase cu iarbă roșioară şi mierluță pitică, habitat

particular, situat la înalțimi de 2300-2500 m, care se prezintă sub forma unor rozete pe pietrişuri,

caracterizându-se printr-o structură floristică alcatuită din plante scunde circa 5-10 cm; stâncării

calcaroase cu frigure, specii de maci şi gălbinel de munte- habitat endemic, cu valoare conservativă

mare;

❖ Stânci continentale şi roci pe care întalnim, de exemplu comunităţi de Saxifraga moschata

(iarba surzilor) pe stâncile calcaroase, în etajul subalpin, acesta fiind habitat endemic pentru Munţii

Carpaţi;

❖ Habitate acvatice (reprezentate de lacuri, pâraie subalpine şi alpine): în care trăiesc populaţii

importante de nevertebrate acvatice, peşti şi amfibieni. Vegetaţia este alcătuită dintr-o serie de briofite

72

higrofite, care determină o asociaţie muscinală; lacurile de acumulare: Bolboci şi Scropoasa reprezintă

habitate artificiale ;

❖ Peşteri: cu valoare conservativă foarte mare, în special dacă adăpostesc colonii de lilieci.

d. Specii protejate:

Floră: Floarea de colț, tisa, ghințura galbenă, larice, smirdarul, iedera albă, salcia de turbă, angelica,

sângele voinicului;

Faună: furnica sudică de lemn (furnica cal), cocoșul de munte, râsul carpatin, capra neagră, vulturul

negru, acvila de munte.

POTENȚIALUL ANTROPIC

În vecinătatea parcului se află numeroase obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel:

• Mânăstiri: Manastirea Sinaia, Biserica Sfanta Treime aflatã în statiunea Azuga, Manastirea

Pestera lalomitei, Manastirea Caraiman din Busteni;

• Castele si palate: Castelul Cantacuzino, Palatul Peles, Pelisor;

• Monumente de arta: Crucea Eroilor Neamului.

Activităţi turistice şi recreative

În acest Parc gasim o multitudine de atractii turistice, cum ar fi: Excursii cu ghid (ghizi

autorizatii care demostrează cunoaşterea zonei, a modalităţilor de conservare a ecosistemelor şi

cunoaşterea Regulamentului Parcului), drumetie– exista 40 de trasee turistice de diferite grade de

dificultate, transport pe cablu, alpinism, ciclism, pescuit – se poate pescuii cu autorizaţie conform

regulamentului Parcului; cercetare / observarea naturii – exista în Parcul Natural Bucegi peste 3500 de

specii de flora dintre care foarte multe sunt ocrotite de lege, care pot fi cercetate, observate sau

fotografiate; fotografie – sunt foarte multe puncte de belvedere cu perspectivă spre spatii largi, exista

un numar foarte mare de locuri celebre, monumente ale naturii, specii de flora si fauna apreciate de

fotografi

Evenimente culturale: 31 iulie - 4 august - Padina Fest; 9 august - Targul mesterilor

populari – Bran; 15 - 30 august - Festivalul de Arta Traditionala si Moderna “Poarta Branului”; 27 -

29 septembrie - Festivalul branzei si pastramei, ravasitul oilor la Bran; 25 octombrie - Focul lui

Sumedru – Bran.

EVALUAREA AMENAJĂRII ECOTURISTICE A PARCULUI

Categoria Punctaj Pondere

Cuantificarea atracţiei ecoturistice 6 11%

Cuantificarea accesului pâna la destinaţia ecoturistică 13 6,5 %

Cuantificarea accesului în destinaţia ecoturistică 16 12,8 %

Cuantificarea amenajării în destinaţia ecoturistică 2 10,7 %

Cuantificarea promovării destinaţiei ecoturistice 11 3, 6 %

Cuantificarea beneficiilor pentru comunităţile locale 9 6 %

Cuantificarea beneficiilor pentru mediu 19 7,6 %

Total punctaj 76 58,2%

Rezultat final: 58,2% => clasa III (60- 40,1%)

73

2595

793 594

32 8 167 25015 1 74

4397

543317 473

1122

0

500

1000

1500

2000

2500

3000

3500

4000

4500

5000

ZPS ZPI

HaEvidența suprafețelor celor două zone de protecție

74

CONCLUZII

Pentru păstrarea statutului actual al ariilor protejate este necesară iniţierea unor proiecte prin

intermediul cărora să se realizeze renaturarea sit-urilor, limitarea exploatărilor forestiere, pentru a

contracara efectele generate de presiunea antropică ridicată, stoparea defrişărilor, păşunatul exceziv,

incendierea voluntară, turismul practicat intensiv, depozitarea gunoaielor, eutrofizarea comunităţilor

riverane.

Conştientizare şi educaţie publică, prin:

- pliante, broşuri, hărţi, seminarii, conferinţe de presă;

- colaborarea cu inspectoratele şcolare şi cu şcolile din cele trei judeţe;

- concursuri şcolare cu premii având ca temă cunoaşterea şi protejarea naturii;

- organizarea de tabere şcolare cu elevi voluntari pentru igienizarea unor trasee sau zone turistice;

- expoziţii ale elevilor cu desene şi picturi având ca obiect natura, pădurea, flora, fauna, peisaje şi

altele asemenea.;

- acţiuni comune cu organisme naţionale şi internaţionale de protecţie a mediului precum si elevi,

studenţi, profesori, specialişti in domeniu;

- implicarea cercetătorilor care efectueaza studii de specialitate în Parc, în organizarea de seminarii şi

conferinţe de specialitate cu scop educativ, pentru diferite nivele de pregătire, în vederea

conştientizării populaţiei din arealul Parcului cu privire la valoarea patrimonială a diferitelor

componente cum ar fi vegetaţie, faună, relief, peisaje, roci, fosile.

- Crearea unor centre de vizitare si puncte de informare

Astfel, este evidentă necesitatea îmbunătățirii calității și cantității informațiilor, pentru ca

turiștii să poata aprecia pe deplin valoarea Parcului Natural Bucegi. Pentru buna administrare a

Parcului este necesară realizarea a două centre de vizitare ce vor fi amplasate în stațiunile turistice din

Valea Superioară a Ialomiței și Busteni în imediata apropiere a principalelor puncte de acces în aria

protejată. Modul de realizare a acestor centre de vizitare va avea în vedere atât formarea unei imagini

complete asupra patrimoniului natural din arie cât și comunicarea prin metode specifice către turiști a

principalelor reguli de vizitare ale Parcului. În aceste centre vor fi realizate acțiuni de conștientizare

publică la nivelul comunităților locale, reprezentând de asemenea puncte de instruire și sprijin pentru

ghizii montani, alții decât cei aparținând Administrației.

Așadar, pentru o activitate turistică benefică atât pentru spațiul natural, cât și pentru cel

antropic (comunități, populație, turiști), ar trebui să existe o mai multă comunicare între autoritățile

locale și județene, dar totodată și o implicare mult mai mare din partea lor.

BIBLIOGRAFIE

- Beldie A. , (2007) , "Rezervatia naturala Bucegi" ;

- *** Asociatia pentru promovarea si dezvoltarea turismului Prahova;

(http://www.asociatiaturismprahova.ro/);

- *** Parcul Natural Bucegi (http://www.bucegipark.ro/);

- *** Planul de managent al Parcului Natural Bucegi.

75

TOCILEANU

DANIELA ELENA

Data şi locul naşterii:18.04.1994, Slobozia, Ialomița ,România

Studii: Absolventă a Facultăţii de Geografie, Specializarea:

Geografia Turismului, din cadrul Univesităţii Bucureşti, în anul

2015. În prezent, masterandă în cadrul Facultăţii de Geografie a

Universităţii Bucureşti, la programul Managementul Resurselor si

Activitatilor Turistice.

Domenii de interes: Geografie, turism, dezvoltare durabilă în

turism, metode de promovare în turism, analiza si cercetarea pietei

turistice din Romania.

AMENAJAREA ECOTURISTICĂ ÎN SCOPUL DEZVOLTĂRII DURABILE A

PARCULUI NAȚIONAL CHEILE NEREI-BEUȘNIȚA

TOCILEANU DANIELA ELENA

Abstract: The idea of meeting the needs of present tourists, the tourism industry, to protect the

environment and the future opportunities are highlighted by a sustainable tourism. ( '' Tourism 2010 '- World

Tourism Organization "). The aim of my study is to evaluate the way that ecotourism can develop a strategy for

the achievement of sustainable tourism in the protected area National Park Nera - Beusnita. The methodology

used in its realization obervaţii study is based on field research bibliography. Results showed that there has

factors declamsatori of environmental degradation that can put barriers in the development of ecotourism

(pollution by disposing of waste in places not covered, allowing movement of private motor inside the National

Park), but are likely to resolve issues by sustainable strategy focused especially on promoting cycle tourism

article can be useful for tourists, but also local authorities for the proper practice of ecotourism in the National

Park Nera - Beusnita.

Cuvinte cheie: Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița, amenajare turistică, ecoturism, dezvoltare durabilă

INTRODUCERE

Conceptul de dezvoltare durabilă presupune: respect şi grijă faţă de modul de viaţă al

comunităţii umane, creşterea nivelului de viaţă a habitatelor umane, conservarea bio - ecosistemului

Terrei, a bio-diversităţii acesteia, reducerea exploatării resurselor epuizabile şi păstrarea capacităţii de

susţinere a Terrei, schimbarea atitudinii individuale în favoarea dezvoltării durabile, posibilităţile

comunităţilor de a-şi păstra propriul mediu ambiant, paralel cu realizarea cadrului naţional pentru

dezvoltare şi conservare integratoare.

În anul 1991 conceptul de turism durabil a fost definit de catre Uniunea Internaionala pentru

Conservarea Naturii, Federatia Mondiala pentru Ocrotirea Naturii, Federatia Europeana a Parcurilor

Nationale si Naturale ca fiind dezvoltarea tuturor formelor de turism, managementul si marketingul

turistic care sa respecte integritatea naturala, sociala si economica a mediului, cu asigurarea exploatarii

resurselor naturale si culturale. Conform Organizatiei Mondiale pentru Turism (2010), dezvoltarea

turismului durabil satisface necesitatile turistilor prezenti si ale regiunilor-gazda, in acelasi timp cu

protejarea si cresterea sanselor si oportunitatilor pentru viitor. El este vazut ca o modalitate de

management a tuturor resurselor, astfel încat nevoile economice, sociale si estetice sa fie pe deplin

satisfacute, mentinand integritatea culturala, dimensiunile ecologice esentiale, diversitatea biologica si

sistemul de viata.

76

Ecoturismul reprezintă cea mai valoroasa forma de manifestare a turismului durabil scop

principal conservarea mediului punand accent pe educatia turistilor în ceea ce priveste protejarea si

conservarea mediului. In cercetarea ecoturistica s-au implicat nume academice sonore la nivel

international (Hawkins, 1994; Carter & Lowman, 1994; Goodwin, 1996; Liddle, 1997; Dowling, 1997,

1998; Fennell, 1998,1999; Wearing & Neil, 1999; Honey, 1999).

În ceea ce priveste Parcul National Cheile Nerei – Beusnita, Martin Olaru evidentiaza

elemente ale cadrului natural in lucrarea sa “Caraş - Severin. Monografie” publicată de Editura Sport -

Turism, Bucureşti,1981 (în colaborare). Tot acesta este este cel care pune problema cicloturismului si

posibilitatea dezvoltarii acetuia in arealul Cheile Nerei – Beușnița.

METODE DE CERCETARE A AREALULUI DE STUDIU

A. Cercetarea documentelor stiintifice referitoare la arealul meu de studiu si preluarea

informatiilor esentiale ce se raporteaza la prezentarea Parcului National Cheile Nerei –

Beusnita :

Parcul National Cheile Nerei- Beusnita se întinde pe teritoriul judetului Caras-Severin, la

limita sud-vestica a tarii, in sudul Muntilor Aninei.Cuprinde o zona carstica pe cursul mijlociu a raului

Nera care constituie un promotor al acestuit areal cu o suprafata de 36758 ha.

Parcul s-a constituit pentru conservarea frumusetilor naturale unice, ce constau intr-o mare

varietate de plante ierboase și lemnoase mezoxerofile specific climatului submeditereanean, ce trebuie

conservate și protejate.

Prin managementul bazat pe zonarea internă, parcul deţine o serie de elemente de importanta

geologica precum asociatii carstice, conglomerate, gresii, marne de Tamasa. Forme de relief specific

zonei carstice : doline, uvale, lapiezuri, pesteri (Pestera Dubova, Pestera lui Milos, Pestera Voinii,

Pestera Boilor, Pestera lui Vat, Pestera Porcarului, Pestera “La Gauri”), avene, ponoare, izbucuri

(Ochiul Beiului-fig.1) , sectoare de chei (Cheile Susarei) pereti calcarosi (Carsa Lunga, Turnu Mare al

Begului si Turnu Mic, Peretele Calcaros Carsa Baltan, Cracu Macai, Carsa Caraula), cueste, marmite

si cascade (Cascada Beusnita- Fig.2., Cascadele de pe Valea Rea, Cascadele de pe Valea Porcarului,

Cascasa Vaioaga). Flora si fauna reprezinta un element de spectaculozitate car e intrunesc asociatii de

plante de tip submediteranean (fig.3, fig.4) iar fauna este reprezentata de diferite specii ornitologice,

reptile, mamifere.

B. Realizarea unor hărti, metoda prin care este prezentata localizarea arealului si elementele

componente ce fac parte din arealul studiat:

77

C. Realizarea de fotografii a principalelor obiective turistice naturale prin care este evidentiat

ecoturismul ca elememt de bază în dezvoltarea durabilă:

Fig.1. Lacul Ochiul Beiului Fig.2. Cascada Beușnița

Fig. 3 Bujorul de pădure Fig. 4. Măceșul de Beușnița

D. Posibilitatea dezvoltarii activitatii turistice in zonele de interes turistic din Parcul National

Cheile Nerei –Beusnita :

- Cercetarea avatajelor si dezavantajele practicarii ecoturismului

- Realizarea traseelor turistice pentru practicarea cicloturismului

Ariile protejate care detin suprafete impotante includ trei areale care delimiteaza puncte de

interes: zona strict protejata, zona tampon cu rol intermediar si zona economica.Fiecare areal prezinta

anumite individualitati si permite o serie de activitati ca au ca si scop exploatarea si valorificarea

controlata a unor resurse naturale in folosul comunitatilor locale. La periferia ariilor protejare, in zona

economica sunt premise si o serrie de amenajari turitice.

Turismul durabil in regiune se realizeaza prin intermediul mai multor etape.Initial am

identificat principalele probleme care stau la baza dezvoltarii insufieciente ale Parcul Natiomal Cheile

Nerei – Beusnita. O prima problema esentiala este evidentiata de principalele zone de acces in

interiorul rezervatiei naturale (Sasca Montana, Carbunari), localitati prin care esre permis accesul cu

autovehicule de orice tip (automobile ATV-uri , Motociclete). Consideram ca aceasta circulatie libera

pe teritoriul arealului este de origine poluanta, iar zona care se vrea a fi protejata nu poate sa cunoasta

fenomenul de turism durabil. O interzicere stricta a accesului ar sporii dezvoltarea ecologica in zona.

O alta problema estentiala identificata pe teren este ecologizarea. Lipsa amplasarii

recipientelor de colectare a desurilor duc la invadarea cu diferite materiale (pet-rui abandonate,

ambalajele din aliminiu) a zonei protejate. De asemenea si acest inconvenient reprezinta o piedica in

dezvoltarea ecoturistica a Parcului National. Propunem ecologizarea locurilor de campare aflate in

interiorul parcurilor si amenajarea acestor spatii cu strictul necesar. Locul de campare aflat la cantonul

Cantonul Silvic Valea Beiului necesita foarte multe imbunatatiri pentru a se incadra in standardele

europene. (panouri solare, apa curenta, electricitate in spatiile amenajate, toalete si dusuri, spatiu

78

pentru pregatirea mesei).De asemnea amenajarea drumului de access spre acest punct de campare.Alte

puncte de campare sau cazare in interioriul parcului sunt localizate pe Cheile Minisului (Tabara Valea

Minisiului), Cheile Minisului (Cabana Cerbul), Cheile Nerei (Cabana Valea Bei), Poiana Roschii

(Cabana Roschii).Locurile de campare neamenajate se mai afla si la Cantonul Damian, Poiana

Roschii, Poiana Liciovacea (Cantonul Liciovacea).Aceste spatii destinate turisilor nu sunt amenjate

corespunzator, nu indeplinesc conditiile de amenjare durabila.De asemena, comunitatea locala

reprezinta un imbold in dezvoltarea activitatilor ecoturistice, prin educare acestora despre acest

fenomen, iar la randul lor pot invata turistii cum sa se comporte cu mediul natural.

79

Desi este o arie protejata la nivel national, Parcul Cheile Nerei – Beusnita este dotat cu

structuri de cazare dotate la un standard al unitatilor de primire ecoturistice, lipsind panourile solare

pentru obtinerea energiei electrice sau alte formatiuni din categoera eco.

Asezarile care inconjoara Parcul pastreaza stilul arhitectonic al vechilor sasi care au ocupat

zona in trecut (Sasca Montana, Sasca Romana, Sopotu Nou, Carbunari etc.), unde sunt amenajate

structuri de cazare care deservesc turistii (Sasca Montana – Pensiunea Sasca, La Vechea Moara,

Rocker’s Inn, Sasca Romana -Pensiunea Casa cu Platani).

Avand in vedere eticheta adresata acestui areal, cea de spatiu ecoturistic, propunem

dezvoltarea proiectuli deja existent in areal, insa incomplete promovat și anume, cicloturismul.

Parcul National Cheile Nerei – Beusnița include și trasee cicloturistice ce nu sunt marcate

pentru cunostiinta turistilor.Acest tip de transport este foarte benefic in conservarea mediului si

vizitarea parcului de catre turisti.Acestea pornesc din localitatile limitrofe ale parcului (Traseul Cheile

Minisului, Traseul Cheile Nerei-Beusnita, Traseul Nera, Traseul Poneasa).Acestea acopera cele mai

importante obiective turistice ale arealului.Traseele pot fi prezentate prin diferita harti plasate la

intrarea in parc sau pe parcursul acestuia.Se pot oferii spre comercializare harti unde sunt prezentate

traseele, dupa gradele de dificultate, tipul transportului.Realizarea unui centru de inchiriere biciclete in

zonele limitrofe ale parcului pentru ca turistii sa beneficieze de un alt timp de transport.

În harta de mai sus am prelucrat și refacut partial principalele trasee turistice din interolul

arealului astefel incat, turistil sa atinga toate obiectivele turistice naturale si protejate existente. Astfel,

putem propune aceste trasee pentru turistii dornici de ciclism si aventuri.

80

În cadrul procesului de valorificare turistica a acestor elemente naturale care creeaza peisajului

Parcului National, un rol foarte important il joaca infrastructura specifica de acces, precum traseele

amenajate, drumurile si potecile (Traseul Cheile Nerei, Traseul Valea Minisului, Traseul Socolari-

Moceris). De asemenea, pentru a dezvota acest tip de turism eficient, se pot amenaja, in zona limtrofa

a parcului, centre de inchiriere a echipamentului de ciclicm pentru turistii pasionati.

Promovarea cicloturismului se poate realiza prin mediatizarea cursei anuale (prin intermediul

mediului online) de bike fest, care a ajuns la a doua manifestatie. Prin acest eveniment se recunoaste

valoarea acestui areal si prezenta unor obiective turistice unice in lume, mai ales ca la acestea participa

si turisti proveniti din exteriorul granitelor.

DIRECȚII OPTIME DE DEZVOLTARE / PROPUNERI

În ceea ce priveste propunerile dezvoltarii unui mediu durabil poate aduce capital benefic

pentru dezvoltarea acestuit areal din punct de vedere durabil. Pentru a înainta aceste proiecte este

nevoie de resurse financiare. În acest se poate propune ca in Parcul Cheile Nerei - Beusnita sa se

dezvolte ecoturismul, iar principala forma de acces să fie prin ciclism. Astfel se vor obtine o serie de

efecte pozitive:

1. Efectele de ordin social ce releva cresterea calitatii vietii prin integrarea unor largi categorii sociale

intr-o activitate turistica, imbunatatirea conditiilor de trai, cresterea calitatii mediului prin actiunele

care se intreprind.

2. Eefectele de ordin ecologic ce duc la sporirea resurserlor turistice pentru o durata mai lunga de

timp, limitarea accesului in unele zone ecologice sensibile, diminuarea efectelor disctructive rezultate

din activitatea econimica sau circulatia turistica necontrolata asupra resurselor turistice.

3. Apariţia locurilor de munca pe plan local direct în sectorul turistic prin angajarea localnicilor ce pot

avea functii de ghizi în turism.

4. Stimularea economiei locale prin dezvoltarea infrastructurii si a serviciilor ecotuturistice (servicii de

cazare, alimentaţie, transport, facilitati recreative, produse mestesugaresti, suveniruri), activitatile

turistice desfasurate sub emblema ecoturismului ofera oportunitati specifice, populatia locala si

industria turistica fiind nevoite sa utilizeze resursele naturale într-o maniera durabila si sa aprecieze

obiectivele naturale si culturale valoroase.

5. Impulsionarea dezvoltarii infrastructurii, fapt ce aduce beneficii în egala masura si populatiei locale.

6. Stimularea îmbunatatirii relatiilor interculturale dintr-o regiune.

CONCLUZII

În concluzie, aceste modalitati de amenajare vine in ajutorul mediului pentru a putea sa ne

bucuram mai mult de acesta. Acest areal desfasoara o multitudine de obiective turistice unice in lume

si avem nevoie de o legislatie care sa le protejeze. Turismul durabil are la baza o actiunea comuna de

parteneriat, intre factorii chemati sa ia principalele decizii privind realizarea acestuit deziderat.Acestea

urmaresc anumite puncte care au ca si scop transformarea acestei destinatii intr-una durabila prin

urmarirea si analizarea pietei interne si internationale si a cerintelor turistice pentru diversificarea si

dezvoltarea activitatilor turistice.Acordatea unei consultante de specialitate, pentru cei interesati sa

participe la dezvoltarea acesuit areal.

BIBLIOGRAFIE

Boghean, Carmen, 2007, Perspectivele dezvoltării durabile a turismului românesc, Revista de

Turism, Nr.3 (58-62)

Gogonea, Manuela, 2007, Comensurarea turismului în viziunea dezvoltării durabile,

Universitatea Romano-Americana, Revista de Turism, Nr.3 (48-53)

Mazilu, Mirela, 2007, Turismul – o relaţie privilegiată cu dezvoltarea durabilă, Vol I. Strategia

naţională de dezvoltare a ecoturismului în România,

http://www.cjcs.ro/turism/ro/parcul-national-cheile-nerei.php

http://www.interferente.ro/parcul-national-cheile-nerei-beusnita.html

81

TURCULEȚ

ALEXANDRU

Data şi locul naşterii: 18.03.1994, Bucureşti

Studii: Absolvent al Facultăţii de Geografie din cadrul Univesităţii

Bucureşti, specializarea Geografia Turismului în anul 2016. În

prezent, masterand în cadrul Facultăţii de Geografie a Universităţii

Bucureşti, la programul de studii Gestiunea Spaţiului Turistic şi

Servicii de Ospitalitate.

Domenii de interes: Management turistic și hotelier, riscuri

geografice în turism, amenajarea spațiului turistic.

GRADUL DE EXPUNERE LA RISCURI GEOMORFOLOGICE ÎN

STAȚIUNEA AZUGA

TURCULEȚ ALEXANDRU

Abstract: In the current social situation of tourism consumption desire, it notes the importance of the

obligation to study and know the risks imposed by natural hazards, risk exposure of certain areas for the purpose

of proper implementation of tourism activities, reduce material damage or even avoid the loss of human life. The

purpose of this paper on one side is to inventorize geomorphological processes specific surroundings of Azuga,

on the other hand the present article aims to inform and prevent tourists about the degree of risk they incur by

area visited.

Cuvinte cheie: risc, hazard, vulnerabilitate, procese geomorfologice, Stațiunea Azuga

INTRODUCERE

În condițiile societății actuale dornice de consum turistic, se remarcă importanța obligativității

de a studia și a cunoaște riscurile impuse de hazardele naturale, a expunerii la risc a anumitor areale în

scopul unei bune desfășurări ale activităților turistice, diminuării pagubelor materiale sau chiar

evitarea pierderii viețiilor omenești. Scopul acestei lucrări pe de o partea este acela de a identifica și

analiza procesele geomorfologice specifice Stațiunii Azuga și împrejurimilor, iar pe de altă parte

articolul prezent are rolul de a informa și prevenii turiștii cu privire la gradul de risc pe care și-l asumă

în funcție de zona vizitată.

METODOLOGIE

Pentru elaborarea acestui articol am utilizat mai multe metode printre care cercetarea

bibliografică de specialitate, în timp ce pentru analizarea proceselor geomorfologice și realizarea

hărților a fost necesară: o analiză a teritoriului din punct de vedere a caracteristicilor fizico-geografice,

identificarea proceselor geomorfologice, clasificarea și inventarierea lor. În acest scop am consultat

mai multe hărți topografice inclusiv imagini satelitare, am fost pe teren pentru observarea îndeaproape

a proceselor și cartarea lor. Pentru a putea identifica principalele zone de risc din arealul analizat, am

trecut la reclasificarea hărților pantei, hipsometrice și expoziției versanților prin funcția ,,reclass” a

plugin-ului GRASS oferind calificative de la 1 la 5, valoarea ”1” reprezentând cel mai ridicat risc de

producere a proceselor geomorfologice și 5 cel mai mic grad de risc. În continuare am analizat și

prelucrat datele strânse pentru a putea realiza hărțile de expunere la risc geomorfologic, ce au fost

realizate de către mine în software-ul QGIS 2.16 Nodebo și cu ajutorul instrumentelor GRASS.

82

Metodologia de cercetare a riscului.

Examinarea riscului relevă precizarea potențialelor hazarde și aprecierea vulnerabilității, pe

baza unor elemente fizice și umane și a unor dimensiuni socio-culturale. Metodologia de cercetare a

riscului implică parcurgerea a trei stadii și anume: identificarea, analiza și ierahizarea riscului.1

Identificarea riscului este stadiul principal în analizarea și aprecierea riscurilor. Deoarece identificarea

zonelor cu risc geomorfologic vizează delimitarea arealelor ce vor fi considerate mai vulnerabile față

de altele din zona limitrofă a lor. Analiza riscului aproximează probabilitățile și consecințele așteptate

pentru un risc identificat sau expunerile și efectele. Consecințele vor varia în funcție de intensitatea

evenimentului și vulnerabilitatea elementelor afectate. Iar nu în ultimul rând ierahizarea riscurilor

poate fi elaborată în funcție de magnitudinea proceselor eroziunii liniare, volumul de masă deplasată,

frecvența sau ciclicitatea proceselor sau hazardelor geomorfologice.2

Concepte și definiri

În contextul acestui articol și subiectului în general trebuie clarificați termenii uzuali, folosiți

frecvent în această problematică a riscului și anume :hazard, risc și vulnerabilitate. Pentru a putea

înțelege complexitatea acestor raporturi dintre risc-hazard-vulnerabilitate-turism. Noțiunile de risc,

hazard, vulnerabilitate au fost impuse în problematica globală a cercetării științifice de evoluția

fenomenelor cu consecințe grave și de dezvoltarea civilizației. Creșterea pierderilor umane și materiale

datorate unor fenomene naturale extreme a dus la apariția de noi inițiative științifice pe plan

internațional: stabilirea tendinței de evoluție a acestor fenomene în timp și spațiu, precum și strategiile

posibile de minimalizare a lor.

Hazardul (termen provenit din cuvântul arab az-zahr = joc de zaruri) este un eveniment

amenințător sau probabilitatea de apariție într-o regiune și într-o perioadă dată, a unui fenomen natural

cu potențial distructiv. După DEX hazard este împrejurarea sau concurs de împrejurări (favorabile sau

nefavorabile) a căror cauză rămâne în general necunoscută; întâmplare neprevăzută, neașteptată,

soartă, destin. Așadar se remarcă caracterul aleator și imprevizibilitatea în manifestarea hazardului.3

Riscul (termen provenit din limba franceză risque) după DEX este posibilitatea de a ajunge

într-o primejdie de a avea de înfruntat un necaz sau de suportat o pagubă. În timp ce după dicționarul

IDNDR (International Decade for Natural Disaster Reduction) cuvântul primește altă valență este

definit drept numărul posibil de pierderi umane, persoane rănite, pagube asupra proprietăților și

întreruperii activității economice în timpul unei perioade de referință într-o regiune dată, pentru un

fenomen natural particular. Prin urmare, este produsul dintre riscul specific și elementele de risc (

populația, clădirile și construcțiile de inginerie civilă, activitățile economice, servicile publice,

utilitățile, infrastructura etc. supuse riscului într-o perioadă dată).

După o altă definire, riscul este probabilitatea de expunere a omului și a bunurilor create de

acesta la acțiunea unui anumit hazard. Riscul reprezintă nivelul probabil al pierderilor de vieți

omenești, numărul de răniți, pagubele produse proprietăților și al activităților economice, de un anumit

fenomen natural sau grup de fenomene într-un anumit loc și într-o anumită perioadă.4

Vulnerabilitatea este definită de dicționarul IDNDR drept gradul de pierderi (de la 1% la 100%)

rezultate din potențialitatea unui fenomen de a produce victime și pagube materiale. Vulnerabilitatea

pune în evidență gradul în care un om și bunurile sale sunt expuse în fața diferitelor hazarde, indicând

nivelul pagubelor pe care ar putea să le producă un anumit hazard.

1 Irimuş, I. A., Riscurile geomorfice şi planningul teritorial. Aplicaţie în periurbanul Municipiului Bistriţa, în

Riscuri şi catastrofe, an IV, nr. 4/2007 2 Danci, I., Riscurile asociate proceselor geomorfologice din aria metropolitană clujeană, Teză de doctorat,

Cluj-Napoca, 2014 , pagina 12 3 Florina Grecu, Hazarde și riscuri naturale, București, 2009 , pagina 8 4 Bălteanu, D., Rădiţă, A., (2001), Hazarde naturale şi antropice. Editura Corint

83

STUDIU DE CAZ – STAȚIUNEA AZUGA

Prin cadrul natural specific şi prin poziţia sa geografică, localitatea Azuga constituie una din

zonele turistice importante din ţara noastră. Orasul-stațiune Azuga este situat pe Valea Prahovei (jud.

Prahova) între stațiunile Sinaia și Predeal, la altitudini cuprinse între 910 și 1.050 m. După cum vom

putea observa din harta hipsometrică arealul studiat în acest articol se află la altitudini cuprinse între

900 și 1430 de m.

Am considerat relevantă studierea gradului de risc al proceselor geomorfologice din cadrul

acestui areal întrucât activitățile turistice din Stațiunea Azuga sunt complexe: de la turism montan

(reprezentat prin pârtii de schi fond și alpin, randonee, snowboard, săniuş, trasee montane); turism

pentru odihnă și recreere (reprezentat prin excursii, drumeții montane, agrement sau sporturi de vară);

turism de afaceri și alte forme de turism (reprezentat prin sporturi extreme - paintball, team - building,

plimbări cu ATV, mountain-biking, alpinism şi escaladă), cantonamente sportive, turism de

evenimente, turism de vânătoare şi pescuit sportiv, turism de tranzit şi de sfârsit de săptămână, turism

ştiintific. Astfel elemente de risc ce pot fi afectate de un posibil hazard sunt diverse, de la vieți

omenești până la unități de infrastructură.

Fig. 1. Stațiunea Azuga – Harta topografică

Procesele geomorfologice

Ca urmare a studiului hărților topografice, imaginilor satelitare și investigaților făcute pe teren

după cum vom putea observa de altfel și în harta proceselor (Fig.2) predomină procesele de eroziune

în adâncime precum torențialitatea, ravenarea și șiroirea. La acest număr mic de procese au contribuit

doi factori foarte importanți și anume: gradul mare de împădurire, unde se remarcă un procent foarte

mare al pădurilor de conifere, iar în al doilea rând cum se poate observa și pe imaginile satelitare acest

areal nu a fost afectat de despăduriri, ceea ce a reprezentat un impediment în apariția și dezvoltarea

altor tipuri de procese geomorfologice.

84

Riscurile geomorfologice derivă din trăsăturile de instabilitate ale suprafeţei terestre . Ele

prezintă o diferenţă faţă de alte tipuri de risc deoarece impun, de cele mai multe ori, schimbări

progresive care pot lăsa loc la adaptări succesive din partea comunităţilor umane. Suprafeţele de teren

cele mai expuse la riscuri geomorfologice sunt versanţii, care susţin manifestarea accelerată a

proceselor gravitaţionale (rostogoliri, surpări, tasări, alunecări de teren, curgeri noroioase, etc.,).1

Șiroirea constă în procesul de concentrare a apei din precipitații pe trasee lineare care

constituie aliniamente joase în lungul versanților. Scurgerea apei pe acestea se face cu o viteză mare

impusă de masa de apă și de pantă de unde o forță a șuvoiului care se consumă prin erodarea

materialelor de pe patul curgerii și transportarea lor. Procesul începe lent după ce ploaia a încetat și

este reluat la alte ploi similar. De aici caracterul discontinuu în timp datorită manifestării ploilor

torențiale. Realizarea șiroirii condiționată și de: lipsa unei vegetații dense, existența unor denivelări,

pante mai mari de 10°, prezența în alcătuirea versantului a unor soluri, depozite sau roci ușor de

dislocat de către șuvoaiele de apă, un mod de utilizare a terenurilor propice scurgerii concentrate

(desfășurarea în lungul pantei a potecilor, drumurilor de căruță, a arăturii etc.).

Ravenele sunt forme evoluate ale șiroirii, procesul repretându-se de mai multe ori; ca urmare

eroziunea a creat forme negative alungite ( de la mai mulți zeci de metri la sute de metri), late de 0,5-

1,5 m, cu adâncimi de 1-1,5 m, dezvoltate pe toată grosimea depozitului de versant; sunt permanente și

se asociază la obârșia torenților, pâraielor sau pe unii versanți.2

Torențialitatea reprezintă acțiunea directă cea mai complexă a apelor rezultate din ploi și

topirea zăpezii. Este o șiroire de proporții (ca debit și durată) ce cuprinde spații largi și creează o

formă de relief – organismul torențial sau torentul care prin multe caracteristici dinamice prefigurează

organismele fluviatile (pâraiele, râurile etc.). Condițiile care favorizează acțiunea sunt: versanții cu

pantă mai mare de 10° pe care să se poatăorganiza o scurgere lineară rapidă; lipsa sau o slabă

dezvoltare a vegetației ierboase sau arboricole, precipitații bogate care frecvent au caracter de ploi

torențiale, roci și depozite ușor de secționat, activități antropice care stimulează procesele torențiale

(despăduriri, secționarea versantului în lung, crearea de jgheaburi prin târârea arborilor, drumuri etc.).

Fig.2 Harta proceselor geomorfologice în arealul Stațiunii Azuga

1 Gares, P., A., Douglas J. Sherman, Karl F. Nordstrom, (1994), Geomorphology and Natural Hazards, p. 1-18,

www.google.book 2 Ielenicz, M., Geomorfologie generală, București, 2004 , pagina 66

85

Ierahizarea riscului

În lucrarea prezentă, în urma prelucrării datelor cu privire la riscurile geomorfologice pentru a

ierahiza gradul riscului a fost necesară o analiză atentă a intensității procesului în funcție de zonă și a

vulnerabilității elementelor antropice expuse riscului. Pentru a putea identifica principalele zone de

risc din arealul analizat, am trecut la reclasificarea hărților oferind calificative de la 1 la 5, valoarea

”1” reprezentând cel mai ridicat risc de producere a proceselor geomorfologice și 5 cel mai mic grad

de risc. După cum a rezultat din harta proceselor, ravenarea și torențialitatea se produc cu precădere în

arealul stațiunii Azuga, așa că ne-am concentrat atenția asupra probabilității și posibilității apariției

acestor procese, dar mai ales a posibilității de interpunere a proceselor geomorfologice cu activitățile

turistice.

Harta pantelor (Fig.3) a fost realizată cu ajutorul instrumentelor GRASS mai exact cu funcția

,,slope”, în cadrul acesteia am realizat o clasificare de 5 intervale diferite de pante în scopul unei

studieri propice a proceselor: între 0-8°; 8-16°; 16-25°; 25-35° și 35°-45°. Arealul studiat fiind o zonă

de munte, putem observa că intervalul de panta predominant este cel cu o înclinare de 35°-45°

reprezentat în special în partea de nord-est și sud a arealului.

Odată stabilite aceste intervale, s-a putut trece la ierahizarea riscului, astfel am acordat cel mai

mare grad de periculozitate ,,1” în producerea proceselor geomorfologice, intervalului de pantă cu o

înclinare cuprinsă între 8-16°, (cu roșu pe hartă) o cauză pentru care acestea se produc pe pante mai

mici fiind aceea că acestea au o vechime considerabilă și astfel au erodat versantul, reducând și

înclinarea pantei pe care se produc. Am acordat cel mai mare grad de vulnerabilitate acestui interval

de 8-16° pentru că procesele de ravenare sau torențialitate se produc în proximitatea desfășurării

activităților turistice precum cea a pârtiilor de schi sau a traseelor montane ceea ce poate rezulta prin

efecte negative, între care degradarea terenurilor prin fragmentare, crearea unei stări de instabilitate

pentru rocile și depozitele versantului; inundații care pot rezulta atât din șuvoiul de apă concentrat, cât

și în urma barării albiei râului în care debușează; distrugerea construcțiilor aflate în calea apei și a

materialelor transportate ( de ex. case, cabane, șosele etc.).

Fig.3 Harta pantelor reclasificată în arealul Stațiunii Azuga

86

Cel mai mic grad de expunere la risc ,,5” este acordat intervalului cu înclinare de 0-8° ce

corespunde stațiunii (cu verde) pentru că în acest interval este exlusă formarea de ravene sau șiroiri

datorită pantei insignifiante. Interesant este faptul că intervalul de pantă cu o înclinare de 35°-45° este

pe locul 4 în această clasificare, cu un grad mic de expunere la risc, deoarece în această zonă ne

îndepărtăm de aria de desfășurare a activităților turistice, astfel riscul este redus.

Harta hipsometrică (Fig.4) a fost realizată în QGIS pe baza DEM-ului realizat în prealabil, am

elaborat harta umbririi, iar în urma suprapunerii acestora am realizat harta hipsometrică. Altitudinile

sunt cuprinse între 900 și 1430 de metri. Analizând harta se poate observa ca altitudinile ce le mai

mici corespund stațiunii propriu-zise localizate pe Valea Prahovei (900m) așadar în partea centrală a

hărții. Altitudinile cresc în nordul și sudul hărții ajungând până la înâlțimi de peste 1400 de m

(1430m altitudinea maxima). Am reprezentat 5 intervale de înălțimi pentru a putea clasifica gradul de

risc: 900-970m; 970-1115m; 1115- 1200m; 1200-1300m; 1300-1430m.

În urma reclasificării hărții hipsometrice am considerat intervalul de înalțime 970-1115m cu

cel mai ridicat grad de risc ,,1” acesta fiind totodată și cel mai predominant interval din hartă ca

întindere. Am considerat că intervalul 970 – 1115m este cel mai predispus apariției riscurilor deoarece

apa se scurge de pe versanții abrupți, ”firele” de apă grupându-se la aceste altitudini, acționând asupra

versantului, dezvoltând forme negative de relief (ravenă, torent). Deasemenea foarte important acest

interval de înâlțime se află în proximitatea ariei de desfășurare a activităților turistice. Cel mai mic

grad de risc corespunde intervalului 1300-1430 m deoarece acest areal este restrâns și cel mai

îndepărtat de zona circulată de turiști astfel riscul este mult diminuat.

Fig.4 Harta hipsometrică reclasificată în arealul Stațiunii Azuga

Harta expoziției versanților (Fig.5) a fost realizată prin intermediul QGIS cu ajutor

intrumentelor GRASS în funcția ,,aspect”. Orientarea versanților produce modificări ale duratei

insolației care, împreună cu panta care diferențiază incidența razelor solare impune regimul caloric al

suprafețelor din acest teritoriu, conținut de umiditate, nuanțări cantitative și calitative ale proceselor

morfoclimatice și ale covorului vegetal, particularităților solului, activităților social-economice etc.

Ținându-se cont de principalele direcții de expoziție ale versanților, s-au deosebit următoarele tipuri de

suprafețe (înclinate): însorite (S, SV), semiînsorite (SE, V), semiumbrite (E, NV), umbrite (N, NE).

Versanții însoriți sunt eliberați rapid de stratul de zăpadă, durata proceselor crionivale fiind foarte

87

scăzută, de cele mai multe ori lipsind. Versanții umbriți, prin cantitatea de radiație primită la care se

adaugă și înclinarea, influențează producerea unor procese elementare morfodinamice.1

Fig.5 Harta expoziție versanților reclasificată în arealul Stațiunii Azuga

În urma reclasificării în funcție de gradul de expunere la risc geomorfologic, am oferit cel mai

mare grad de periculozitate versanțiilor umbriți ( cu roșu pe hartă) deoarece aceștia sunt cei mai

favorabili producerii proceselor de eroziune în adâncime și sunt de altfel și cei mai circulați de către

turiști. Iar cel mai mic grad de periculozitate corespunde versanțiilor orizontali deoarece au o pantă

redusă ce impiedică dezvoltarea unor procese de eroziune în adâncime și sunt deasemenea mai puțin

frecventați de către turiști.

Măsuri de prevenire și combatere a activității torențiale

Deși se manifestă intermitent, la ploile bogate sau când zăpada se topește brusc, acțiunea

torenților este însoțită de multe neajunsuri pentru om, dar cel mai semnificativ este degradarea

terenurilor, a solului și distrugerea construcțiilor. Sunt și situații în care se ajunge la pierderi omenești.

De aceea studiul dinamicii torențiale implică și cunoașterea măsurilor care prin aplicare conduc la

micșorarea riscului producerii sau la atenuarea efectelor atunci când s-au produs. 2

Măsurile preventive implică întreținerea echilibrului între factorii ce conferă caracteristica

morfodinamică a versantului (pantă, formă, lungime, expunere, depozit de acoperire, rocă, tipul de

vegetație și gradul de dezvoltare a ei etc.) și ploile torențiale. Orice acțiune care conduce la ruperea

echilibrului constituie stimulentul pentru dezvoltarea șiroirii și torențialității. Ele pot fi naturale (o

furtună sau un incendiu care distrug o parte din pădurea care acoperă versantul) sau antropice

(defrișarea pădurii, desțelenirea urmată de arături în lungul pantei; crearea de canale oblice sau în

lungul pantei, secționarea versanților etc.). De aceea acțiunile preventive au în vedere evitarea acestor

situații prin adoptarea unor modalități adecvate de folosire a terenurilor.

Acțiunile ce slăbesc treptat procesele care se produc în diferite sectoare ale torentului sunt cele

mai însemnate. În bazinul de recepție se acționează asupra ogașelor și ravenelor (împădurire, fixarea

malurilor abrupte de la obârșie și a ravenelor prin cleionaje). În lungul canalului de scurgere se

realizează o suită de baraje din lemn, piatră și chiar beton bine fixate în patul văii și în maluri ce au o

1 http://marynaivan.blogspot.ro/p/harta-expozitiei_4496.html 2 Ielenicz, M., Geomorfologie generală, București, 2004 , pagina 72

88

înălțime mai mare decât mărimea șuvoiului de apă și a materialelor rezultate la viituri; în baraje vor

exista goluri mici prin care apa se scurge dar care nu permit strecurarea materialelor; acestea se vor

acumula în spatele fiecărui baraj micșorând local panta patului ceea ce conduce la slăbirea vitezei de

apă și a forței de eroziune; în timp se creează pante echilibrate pe depozite groase în care apa se

infiltrează și pe care vegetația se dezvoltă repede.

La torenții cu dimensiuni mari la care procesele legate de scurgerea apei se îmbină cu altele (

alunecări, surpări etc.) amenajarea bazinului torențial se va realiza complex la măsurile amintite

adăugându-se altele care conduc stabilizarea completă a pantelor.

CONCLUZII

Caracteristicile elementelor fizico-geografice ale arealului Stațiunii Azuga dar și intervențile

antropice din trecut, au contribuit şi contribuie la apariţia și dezvoltarea proceselor geomorfologice

contemporane. Cercetarea susceptibilității și a hazardului la procese geomorfologice implică un grad

ridicat de incertitudine din cauza limitărilor impuse de datele folosite și a deficiențele metodologice.

Totuși această analiză este utilă instituțiilor publice implicate în activitatea de management al

teritoriului.

Se remarcă creșterea pierderilor umane și materiale datorate unor fenomene naturale extreme

ceea ce a dus la apariția de noi inițiative ștințiifice pe plan internațional precum stabilirea tendinței de

evoluție a acestor fenomene în timp și spațiu, precum și strategiile posibile de atenuare a lor.

BIBLIOGRAFIE

Bălteanu, D., Rădiţă, A., 2001, Hazarde naturale şi antropice. Editura Corint

Danci, I., 2014, Riscurile asociate proceselor geomorfologice din aria metropolitană clujeană,

Teză de doctorat, Cluj-Napoca

Florina Grecu, 2010, Hazarde și riscuri naturale, Editura Universității din București

Gares, P., A., Douglas J. Sherman, Karl F. Nordstrom, 1994, Geomorphology and Natural

Hazards, p. 1-18, www.google.book

Irimuş, I. A., 2007, Riscurile geomorfice şi planningul teritorial. Aplicaţie în periurbanul

Municipiului Bistriţa, în Riscuri şi catastrofe, an IV, nr. 4/2007

Ielenicz, M., 2004, Geomorfologie generală, Editura Universitară, București

http://marynaivan.blogspot.ro/p/harta-expozitiei_4496.html