Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 6 ,,Lucian Grigorescu’’ Medgidia

MANAGEMENTUL CLASEI DE ELEVI SI COMUNICAREA CU

PARINTI I

Activitate Metodica a I nvatatorilorFiliala I Medgidia25 ianuarie 2007

1

Roluri ale profesorului

ca educator si manager

Responsabil,I nst. Sorina Ef timi

,, Şcoala animalelor’’ (folclorul pedagogic)

2

Odată, de mult, animalele au hotărât că ceva trebuie făcut pentru a rezolva problemele lumii moderne. Aşa că au ales un consiliu de administraţie al şcolii, compus din Urs, Viezure şi Castor , apoi l-au angajat pe Arici care să fie profesor.

Curriculum-ul cuprindea alergări, căţărări, înot şi zbor. Pentru a organiza mai uşor instruirea , toţi elevii participau la aceeaşi pregătire.

Raţa a fost cea mai bună la înot, mai bună chiar decât profesorul, dar la zburat avea note proaste iar la alergări era un dezastru…Pentru că era aşa de slabă la alergare a trebuit să ia lecţii suplimentare, aşa că ,în timp ce celelalte animale luau lecţii de înot, ea trebuia să facă alergare. După ca s-a antrenat o vreme, picioarele îi erau aşa de obosite, încât a obţinut note mediocre la înot….

Veveriţa avea cele mai bune note la căţărări, dar se simţea frustrată la lecţiile de zbor. Profesorul îi cerea să înceapă zborul de la pământ pe când ea dorea să zboare dinspre vârfurile copacilor în jos. După un timp, a căpătat ticuri şi s-a obosit atât de mult încât a avut note slabe la căţărări , chiar şi la alergări….

Iepurele a început foarte bine, era cel mai strălucit elev al clasei la alergări dar s-a pierdut complet la exerciţiile compensatoare pentru înot. A avut o cădere nervoasă şi a trebuit să consulte un centru de consiliere al animalelor….

Cu toate astea, de ce să nu vedem partea bună a lucrurilor? La sfârşirul anului şcolar, un ţipar puţin mai special care era un bun înotător şi care în cele din urmă a reuşit să alerge, să se caţere şi să zboare un pic, a obţinut cele mai bune medii.

El a fost cel care a ţinut cuvântarea la banchetul de absolvire.

Trebuie să mai aflaţi că un câine de preerie refuzase şcoala pe motiv că săpatul în pământ nu a fost recunoscut ca disciplină de studiu. Mai târziu, el s-a asociat cu câteva cârtiţe şi cu porcii mistreţi şi au înfiinţat o instituţie privată , cu numele de Institutul de Arte Pătrunzătoare în Profunzime pentru Săpătorii Deosebit de Talentaţi.

Vecinii spun că au mare succes, dar cine poate avea încredere în bârfele şi şuşotelile vecinilor?

Morala: un management care nu permite individului să-şi pună în valoare personalitatea, care nu urmăreşte participarea elevilor cu plăcere la activităţile şcolare, nu ajută şcolarul să-şi îmbogăţească imaginea de sine prin experienţa succesului, nu manifestă flexibilitate faţă de nevoile copiilor, este un management defectuos.

Ioan Jinga, afirma: ,,esenţa rolurilor manageriale ale cadrelor didactice în activitatea de la clasă este orientarea şi dirijarea resursel;or umane şi materiale de care dispun clasa şi procesul instructive-educativ la un moment dat, către realizarea obiectivelor proiectate în condiţii de eficienţă maximă.

3

Reuniunea acestor roluri construieşte principala sferă dinamică a activităţii manageriale a cadrului didactic.

• Realizarea , de catre profesor , a tuturor funcţiilor manageriale recunoscute, atat pe dimensiunea ,,sarcină’’( activitate), cat si pe dimensiunea ,,umană’’ ( Serban Iosifescu, 1997)

• Utilizarea concretă si coordonarea ( la nivel formal si informal) a resurselor umane si non-umane, in vederea aplicării planului stabilit si obtinerii rezultatelor scontate ( Serban Iosifescu, 1999)

• Intreaga activitate a cadrului didactic, de proiectare, aplicare si evaluare a influentelor educationale;

• Tot ceea ce face cadrul didactic impreună cu un anumit colectiv de elevi

Aspectele intelectuale , emoţionale şi interacţionale ale vieţii în şcoală nu mai pot fi astăzi separate. Acest lucru nu e valabil numai la nivelul clasei , ci şi la nivelul şcolii ca organizaţie.

În clasă fiecare elev aduce cu sine perspective importante, care merită şi trebuie să fie explorate şi valorificate.

Şerban Iosifescu (1997) consideră că mediul educaţional poate fi definit ca ,,ecosistemul’’ persoanelor, lucrurilor, informaţiilor şi stărilor afective care determină / influenţează un anumit proces / relatie educaţională.Parametrii funcţionali ai mediului educaţional sunt ( potrivit aceleiaşi surse) :

4

Fizici – spaţiul de lucru, căldura, aparatura şi materialele necesare, auxiliarele curriculare( manuale, culegeri, hărţi,planşe, modele fizice), toate ca obiecte;

Informaţionali – informaţia şi cunoaşterea de la nivelul cadrului didactic şi al elevului

Umani- stări afective, trecute şi prezente, care influenţează procesul sau relaţia educaţională , organizarea grupului de lucru şi relaţiile de comunicare între elevi, cadre didactice şi elevi, stilurile manageriale ( directiv, consultativ, participativ) , rolurile jucate de profesori şi elevi.

În practica zilnică un cadru didactic joacă mai multe roluri.a) Rolul de organizator al mediului şcolar şi al activităţii de învăţare.

Mediul în care elevii îşi desfăşoară activitatea reprezintă factorii fizici, fac referire directă la aspectul clasei. Acesta dezvăluie foarte multe aspecte referitoare nu numai la opţiunea estetică promovtă de învăţător ci reflectă şi viziunea pedagogică a celor care iniţiază demersul pedagogic într-un asemenea cadru spaţial clar delimitat.Pentru a identifica câteva dintre aspectele ascunse ale clasei ca mediu în care învaţă copiii, vă propun să reflectămasupra modului în care dumneavoastră , dar mai ales copiii percep clasa. ( insert- discuţie liberă)

Când vorbim de rolul de organizator al activităţii de învăţare, mă refer la modalitatea în care îşi gestionează timpul astfel încât toate obiectivele propuse să fie atinse. Propun spre discuţie o fişă de observare la clasă a unei, întrodusă de MEC în colborare cu formatorii Phare, inspirată de un model elaborat de Institutul de Studii Sociale NewYork (2000), completată recent , în urma asistenţei la clasa a IV-a A, din care putem extrage toate elementele ce definesc activitatea de organizator a cadrului didactic. Vom observa că descriptorii de performanţă sunt folosiţi şi în evaluarea profesorului, nu numai a elevilor.

Concluzionăm că un învăţător interesat de organizarea activităţii de învăţare este veşnic inventator de sarcini de învăţare stimulative şi iniţiază activităţi care fac obiectul interesului şcolarilor săi.

Fişă de observare a lecţiei

Şcoala cu clasele I-VIII, Nr. 6 ,,Lucian Grigorescu’’MedgidiaData: 19.04.2007Clasa a IV-a A, înv. Vasile Adina

Obiectul: MatematicăSubiectul : ,,Folosirea parantezelor rotunde şi pătrate’’

5

Obiective:Og: Formarea deprinderii de rezolvare a exerciţiilor matematice, atunci când conţin paranteze pătrate şi rotundeO1: să rezolve exerciţii care conţin paranteze şi operaţii de acelaşi ordin;O2: să scrie rezolvarea unei probleme într-un singur exerciţiu;O3: să formuleze regulile de folosire a parantezelor;O4: să compună o problemă după un exerciţiu care conţine paranteze.

Metode utilizate: Participativ-formative – învăţarea prin descoperire

- problematizareaInterogative: discuţiileDe comunicare interioară: reflecţia personală

: experimental mintalDe explorare indirectă a realităţii: demonstraţia

Descrierea succintă a contextului lecţiei, cu percădere a felului în care rezultatele lecţiilor precedente se regăsesc in această lecţie :

Lecţiile susţinute de d-ra învăţătoare au continuitate, cadrul didactic este interesat în permanenţă de consolidarea materiei parcurse, deseori face referiri la regulile matematice stabilite anterior şi solicită elevii să le rostească, apoi să le aplice. elementelor noi se realizează evocând ceea ce elevii au dobândit, aceştia sunt stimulaţi să intuiască , să formuleze, să anticipeze, să descopere. Elevii rostesc titlul lecţiei la sfârşitul parcursului didactic şi sunt informaţi despre temele pe care le vor parcurge în orele următore. Se asigură astfel continuitatea în învăţare, cunoştinţele sunt solid structurate.

6

Domeniul/(standardul) şi descriptori de performanţă Observaţii la lecţieClimatul învăţării

1. Comunicarea în clasă este permanent de stilul prelegerii de la professor la elevi.

Majoritatea comunicării este direcţionată de la professor la elevi; câteodată elevii adresează întrebări profesorului şi îşi adresează comentarii directe unii altora.

Profesorul deseori redirecţionează comentariile elevilor dinspre el spre alţi elevi, care deseori îşi adresează întrebări unii altora.

-atmosfera în timpul lecţiilor este destinsă , elevii pot adresa întrebări cadrului didactic, îşi pot exprima opiniile faţă de modalităţile de rezolvare a sarcinilor de lucru, acţionează neîngrădit;-elevii confruntă rezultatele între ei; îşi verifică unul altuia rezolvările, cooperează.

2. Profesorul nu ţine cont de nevoile individuale de învăţăre ale elevilor pe parcursul lecţiei.

Profesorul, în anumite momente ale lecţieie ţine cont de nevoile individuale de învăţare ale elevilor.

Profesorul ţine cont de nevoile individuale de învăţare ale elevilor pe tot parcursul lecţiei.

- tema pentru acasă este dată în funcţiile de nivelul elevilor, acelaşi număr de exerciţii dar cu nivel de dificultate diferit;-toţi elevii sunt solicitaţi pe parcursul lecţiei dar sarcinile de lucru diferă : de la a formula definiţii/ reguli la a le scrie pe tablă.

3. Elevii participă ca grup compact sau lucrează individuale instruiţi de professor.

Câteodată elevii lucrează în perechi sau în grupuri mai mici.

Elevii lucrează frecvent în perechi şi în grupuri de învăţare prin cooperare.

- maniera de lucru este predominant de cooperare, conlucrare. În timpul lecţiei asistate elevii au avut de efectuat în pereche un exerciţiu cu două paranteze. Rezultatele obţinute au fost adunate pentru a se obţine rezultatul final. Dacă rezultatul final era eronat, elevii îşi verificau reciproc rezolvarea. Intervenţiile învăţătoarei au fost puţine, dovadă că şcolarii sunt obişnuiţi cu munca în grup.-D-ra învăţătoare afirmă că elevii lucrează frecvent în echipă de câte 4. Lucrările efectuate în echipă sunt colectate în portofoliile grupelor ( sunt 6 grupe de lucru).

4. Profesorul nu este interesat de motivarea elevilor pentru învăţare.

Profesorul este interesat de motivarea câtorva elevi pentru învăţare.

Profesorul motivează elevii pentru învăţare.

-d-ra învăţătoare este un bun organizator, In permanenţă interesată să inventeze sarcini de lucru stimulative, accesibile fiecărui elev.-d-ra învăţătoare iniţiază activităţi care fac obiectul interesului şcolarilor săi.

7

5. Produsele elevilor nu sunt expuse/ utilizate în lecţie.

Produsele elevilor sunt câteodată expuse/utilizate în lecţie.

Produsele elevilor sunt expuse în mod vizibil şi utilizate.

-pereţii clasei servesc drept suport de expunere a lucrăilor realizate de / împreună cu elevii clasei.-fiecare disciplină de studiu este reprezentată într-un spaţiu precis, bine definit. Elevii completează/ reactualizează preferinţial panoul preferat. -Există panoul ,,Jurnalul clasei’’ în care se regăsesc anunţuri, ştiri,, sfaturi practice fotografiile sărbătoriţilor. Astfel elevii au posibilitatea să se cunoască şi să interacţioneze .

Planificarea şi predarea6. Activitatea propusă de

professor nu reflectă elementele cadrului E-R-R ( A-B-C).

E-R-R = evocare- realizare-reflecţieA-B-C = anticipare- achiziţii noi- consolidare

Activitatea propusă de professor reflectă parţial elementele cadrului E-R-R (A-B-C)

Activitatea propusă de profesor reflectă elementele cadrului E-R-R ( A-B-C).

-reactualizarea cunoştinţelor se realizează începând cu verificarea temei. Elevii recunosc şi numesc regulile aplicate în fiecare tip de exerciţiu rezolvat acasă. -trecerea la momentul transmiterii de cunoştinţe e insesizabilă, elevii deduc şi formulează singuri reguli, în urma rezolvării sarcinilor de lucru, se utilizează metoda învăţarii prin descoperire.

7. Profesorul utilizează o singură sursă de informaţie, de obicei manualul.

Profesorul asigură şi o altă sursă de informaţie pe lângă manual.

Profesorul asigură alte surse de informaţii pe lângă manual şi îi încurajează pe elevi să îşi identifice propriile surse ( în comunitate).

- d-ra. învăţătoare foloseşte şi o altă sursă de informaţie- culegerea de probleme şi exerciţii.

8. Sarcinile de lucru se concentrează asupra raportării conţinutului cu accent pe formă.

Sarcinile de lucru se concentrează asupra raportării conţinutului, dar invită şi la unele interpretări

Sarcinile de lucru sunt proiectate astfel încât să îi ajute pe elevi să îşi clarifice înţelegerea şi să inspire

- textele problemelor fac referinţă la universul elevilor, pentru ca aceştia să se concentreze pe rezolvare şi a nu avea probleme în înţelegerea cerinţelor.

8

şi răspunsuri personale. investigaţia continuă.9. Profesorul adresează în

principal întrebări de reproducere a conţinutului, cu accent pe formă.

Profesorul adresează şi câteva întrebări care vizează comprehensiunea în lecţie.

Profesorul adresează întrebări care vizează toate nivelurile taxonomiei lui Bloom, mai ales întrebări deschise şi de ordin superior.

- 80% din întrebările adresate pe învăţătoare sunt de tipul celor care vizează comprehensiunea în lecţie.- la sfârşitul lecţiei elevii sunt solicitaţi să răspundă la întrebări de tipul ,,ce se întâmpla dacă…?’’ sau ,, în ce caz am fi obtinut rezultatul…?’’.- majoritatea întrebărilor sunt de tip închis, pot primi o singură variantă de răspuns

.10. Activităţile propuse şi

proiectate de profesor se adresează în special elevului ,,mediu’’.

Uneori, activitţile proiectate şi propuse de profesor sprijin elevii cu diferite nevoi / cerinţe să îşi clarifice înţelegerea.

Activităţile proiectate şi propuse de profesor sprijină elevii cu diferite nevoi/ cerinţe să-şi clarifice înţelegerea.

-diferenţierea elevilor s-a simţit doar la tema efectuată acasă, în clasă elevii au rezolvat aceleaşi sarcini. - un moment de învăţare prin cooperare: elevii au lucrat în achipă, au verificat rezolvarea în doi şi apoi au depiatat eroarea de rezolvare.- pentru elevii care au nevoie de sprijin, d-ra învăţătoare a iniţiat programul ,,After- school’’.

Evaluarea şi notarea11. Profesorul evaluează

cunoştinţele factuale ale elevilor adresând întrebi claseişi/sau prin teste tradiţionale.

Profesorul utilizează câteodată strategii de evaluare ce permit evaluarea schimbărilor intervenite în învăţarea elevilor.

Profesorul utilizează frecvent strategii de evaluare ce permit evaluarea schimbărilor intervenite în învăţarea elevilor.

- prin aprecieri verbale elevii sunt evaluaţi continuu, - pentru o bună organizare a lecţiei şi disciplinarea colectivului, învăţătoarea a numit ,,secretariul’’ fiecărui rând care distribuie/ colectează caietele de muncă independentă/ lucrările de control.- elevii sunt stimulaţi să muncească suplimentar, la sfârşitul săptămânii prezintă caietele .

12. Criteriile de evaluare rareori sunt prezentate elevilor .

Criteriile de evaluare sunt prezentate elevilor câteodată şi profesorul le discută cu ei.

Criteriile de evaluare sunt prezentate şi discutate înainte de atribuirea sarcinii de lucru; elevii sunt cooptaţi în

Din discuţiile purtate cu învăţătoarea, am aflat:- în cazul evaluărilor în scris elevii sunt

informaţi despre modalitatea de notare.- În cazul evaluărilor frontale, elevii au stabilit

9

elaborarea criteriilor. de comun acord cu învăţătoarea criterii de evaluare, care fac referire la : cunoaşterea regulilor de calcul, aplicarea corectă a regulilor de calcul, rezolvarea de probleme prin 1-2 moduri.

- Uneori colegii propun note stimulative pentru cei care au înregistrat progrese în învăţare.

10

b) Planificarea - nu se referă la întocmirea unei planificări calendaristice, ci în ea se regăsesc:

- stabilirea obiectivelor prioritare;- alegerea resurselor necesare atingerii obiectivelor;- principalele acţiuni de întreprins în scopul realizarii activităţii propuse;-stabilirea şi eşalonarea în timp a responsabilităţilor pentru cadrul didactic dar şi

pentru elevi.Cea mai importantă problemă a planificării o constituie corelaţia optimă dintre

obiective- resurse –timp. c) Coordonarea – se realizează în procesul didactic nemijlocit şi vizează

sincronizarea obiectivelor individuale cu cele din plan ( obiectivele commune) , evitându-se risipa şi suprapunerile. La nivelul managementului clasei de elevi, cadrul didactic trebuie să manifeste interes faţă de organizare, întrucât aceasta favorizează şi focalizarea pe obiectivele prioritare în limitele unei unităţi de cerinţe , de acţiune grupală şi instituţională, cu specificarea clară şi precisă a termenelor şi a responsabilităţilor pe intervale de timp controlabile.

d) Mediator şi consilier - cadrul didactic, din perspective managementului clasei de elevi trebuie să desfăşoare şi o adevărată activitate de consiliere. Profesorul trebuie să fie accesibil, înţelegător, pregătit din punct de vedere psihologic, interesat de cauza elevului.

Consilierea / medierea reprezintă relaţii speciale , dezvoltate între cadrul didactic şi persoana ( elevul) în nevoie, cu scopul declarat de a-l ajuta.

Principalele faze ale consilierii , care respectă exigenţele psiho-pedagogice , sunt:- clasificarea – faza primară în care cadrul didactic intră în contact cu elevul ( e

abordat de acesta sau profesorul provoacă procesul de consiliere). În această fază se va urmări iniţierea unei relaţii de încredere, confidenţialitatea, ascultarea activă, alegerea limbajului de comunicare folosit.

- Formularea- prevede un mod de gândire asupra situaţiei. Cadrul didactic trebuie să înţeleagă situaţia elevului, analizând-o cu detaşare, încercând pe cât posibil să nu se implice emoţional cu scopul diagnosticării corecte a situaţiei.

- Intervenţia – în care cadrul didactic începe procesul de consiliere/ mediere a conflictului;

- Încheierea- faza finală a consilierii/ medierii în criză , când cadrul didactic şi elevul pot constata finalizarea şi reluarea relaţiilor normale professor- elev sau elev-elev.

Consilierea trebuie să fie caracterizată de constanţă şi seriozitate.

e) Facilitator (specific invatarii bazate pe proiect) -indrumă un elev / grup de elevi să :

11

- Sa identifice probleme ce trebuie rezolvate ;- Sa initiaze o modalitate convenabila de rezolvare;- Sa propuna actiuni pentru desfasurarea modalitatii;- Sa implementeaze un plan de actiune;- Sa evalueze produsul obtinut , din perspectiva planului propus

Exemplu: Proiectul ,,De la sămânţă la floare’’ ( proiect de cercetare)Durata : 1 lunăScopul: să observe evoluţia de la sămânţă până la maturitate a diferitelor plante (cereale, fasole, flori, pomi fructiferi)1) identificarea problemelor ce trebuie rezolvate - ex: formarea grupelor de lucru2) modalitatea convenabilă de rezolvare: prin bileţele, pe prietenii, în funcţie de aptitudini3) Actiuni: echipa de cercetători- observă, echipa de desenatori- transpun în imagine observaţiile; echipa mass-media- redactează ştiri despre evoluţia periodică a plantelor şi le afişează la panoul ,,Ştirea zilei’’, arhivarii- realizează portofoliul proiectului.4 Implementarea planului de acţiune- observaţii, notări zilnice.5) Evaluarea potofoliilor.

f) Controlul si indrumarea Din punctul de vedere al managementului clasei de elevi , cunoaşterea stadiului în care se află activitatea de realizare a obiectivelor propuse, precum şi identificarea nivelului de performanţă reprezintă caracteristicile esenţiale ale procesului de control.- Cadrul didactic are rolul in :luarea deciziilor

supraveghere( a functionarii procesului) prevenirea situatiilor de criza educationala

corecteaza si perfectioneaza - Regizorul actiunilor elevilor- Controlul presupune conlucrare, schimb de idei si opinii in interesul optimizarii

procesului educaţional.

g) EvaluatorEvaluarea nu trebuie sa reprezinte neaparat un moment distinct la finalul unei

actiuni. Forme alternative de evaluare:

- Expunerea lucrarilor realizate;- Discutii elev-elev/ elevi- cadru didactic;- Aprecieri bazate pe criterii stabilite de elevi si c.d.- Analiza contributiei individuale si colective in raport cu ceea ce si-au propus- Portofolii personale/ colective- Prezentarea rezultatelor

• h) Negociator ( ,,a vinde marfa’’)Zi de zi suntem expuşi negocierii. Trebuie să facem faţă tuturor situaţiilor, iar

dorinţa noastră firească este să ne rezolvăm problemele pe cât posibil în favoarea noastră.

12

Negocierea- Este un instrument de supravietiure socială- Este o calitate pe care cadrul didactic trebuie să o cultive si elevilor;

- Presupune discutii in urma cărora ambele părţi participante la negociere să aibă căştig de cauză;

- Modalitate de a determina părinţii să devină responsabili, să sprijine , să se implice in activitatea şcolară.

13

Bibliografie:

1. Iucu, Romiţă - ,,Managementul clasei de elevi – fundamente teoretico- metodologice’’, Ed. Polirom Iaşi, 2000

2. Ulrich , Cătălina - ,, Managementul clasei- învăţare prin cooperare’’, colecţia Şanse egale, Ed. Corint, 2000

3. Ionecu, Mihaela - ,,Managementul clasei, un pas mai departe. Învăţarea bazată pe proiect’’, colecţia ,,Şanse egale’’, Ed. Humanitas, 2003

4. Chiru, Mihaela - ,,Cu părinţii la şcoală’’, colecţia ,,Şanse egale’’, Ed. Humanitas, 2003

5. Suport de curs ,,Proiect PHARE 2004 – Aceesul la educaţie a grupurilor dezavantajate’’, redactat decembrie, 2006

6. Suport de curs ,,Şanse egale’’, redactat de CEDU 2000+, 2004

14

15