MANAGEMENTUL RISCULUI IN TURISM LA CEA MAI BUNA CAMPANIE DE MARKETING A UNEI DESTINATII : „INCREDIBLE

INDIA”

1. Introducere

Riscul de management, precum și evaluarea riscurilor, au devenit și vor rămâne o componenta vitală a modului în care toate intrerinderile își desfășoară activitatea în cadrul industriei turismului. În industria turismului există o multitudine de oportunități pentru ca riscurile să se transforme în „dezastre” sau răsturnări de evenimente.

Problemele de securitate, dezastrele naturale, cum ar fi ciclonii și furtunile și focarele de boli infecțioase sunt doar câteva riscuri care ar avea un impact foarte mare asupra turismului.

Un alt aspect foarte important in domeniul turismului este managementul unei destinații turistice. De exemplu, inainte de a realiza o campanie de promovare cum ar fi: „Incredible India” trebuie sa se elaboreze un plan foarte bine pus la punct in legatura cu destinatia promovata si ulterior sa se evalueze riscurile care pot sa apara.

O destinație turistica locala este spatiul fizic in care un turist petrece cel puțin o noapte. Aceasta include produse turistice cum ar fi: servicii de suport, atracții si resurse turistice oferite in cadrul unei calatorii cu intoarcere in minim 24 de ore. Destinatiile locale incorporeaza diverse grupuri de factori interesanți și includ de cele mai multe ori o comunitate gazda. Destinațiile pot exista la orice nivel, de la cel de țara ( de exemplu: India), de regiune ( cum ar fi destinatia spaniola „Costas”) sau insula ( de exemplu, Bali), pana la cel de municipiu, oras, comuna sau de centru independent ( de exemplu, Center Parc sau Disneyland).

Fiecare destinaţie turistică este unică, şi fiecare este expusă unor riscuri diferite, dar cu toate acestea unele aspecte elementare din aria managementului riscului cât şi grijile comune pe care aceste riscuri le ridică în rândurile tuturor celor implicaţi într-o activitate turistică sunt comune în toate colţurile lumii.

Efectele pozitive ale turismului sunt variate: oamenii au posibilitatea să-și ȋmplineasca visele și speranțele, sa-și diversifice cunoștiințele prin contactul cu alte culturi și stiluri de viața. Din punct de vedere economic, industria turismului reprezinta ȋn multe țari o sursa ce genereaza importante venituri. Din pacate, amenințarile evenimentelor negative au marcat evoluția turismului de-a lungul timpului, sensibilizȃndu-l din ce ȋn ce mai mult.

Incidente care au avut loc recent, au avut consecințe economice majore chiar și ȋn sectoare care aparent nu aveau nici o legatura cu turismul. De asemenea, efecte indirecte provocate de aceste evenimente nu au ȋntarziat sa apara: creșterea costurilor ȋn cadrul transportului aerian, scăderea popularitații imaginii unor destinații clasice de vacanța, limitarea de acțiune a organizațiilor din domeniu etc.

Ameninţări de distrugere în masă, fie de natură naturale sau artificiale sunt intensificate în zonele dens populate. Riscurile ar putea fi și de natură non-materialistă ca accident de cotă de piaţă, eşecurile de proiect, sau eşec financiar de gestionare a riscurilor, de asemenea, se referă la riscul implicat ȋn investițiile financiare, operaţiunile de cotă de piață și managementul investițiilor. Un aspect important ȋl contituie managementul ricului pe care il vom discuta ȋn paginile ce urmeaza.

2. Riscul in turism

Ȋn dimensiunea sa istorică, riscul este un concept tȃnar si in acelasi timp unul din putinii termeni de afaceri de origini directe in mediul comercial, financiar si nu derivat din vocabularul militar, psihologic sau științific.

În timp ce în anii ‘70 “riscul” era o no ţ iune asociat ă în special cu ş tiin ţ ele naturii ş i mai pu ţ in cu teoria financiar ă ş i a asigur ă rilor, în ultimii ani, conceptul de risc a câ ş tigat importan ţă în rândul deciden ţ ilor din lumea afacerilor. În acest context, economi ş tii americani Harry M. Markovitz ş i James Tobin , laurea ţ i ai premiului Nobel, au jucat rolul de pionieri. Lucr ă rile acestora s-au concentrat pe conceptele de portofolii eficiente (portofoliul care asigur ă cel mai mare profit pentru un nivel dat de risc sau, echivalent, cel mai mic nivel de risc pentru un profit a ş teptat).

Oricum, pe m ă sur ă ce metodele de evaluare ş tiin ţ ific ă a riscului au devenit mai sofisticate, societatea a acordat aten ţ ia cuvenit ă conflictelor cu privire la acceptarea riscului ş i tehnologiile de evaluare. Conceptul de risc a câ ş tigat conota ţ ii generale care i-au permis expandarea c ă tre domenii diverse în structurile societ ăţ ii moderne.

Luarea deciziilor în mediul modern este caracterizat de faptul că neluarea vreunei decizii reprezintă de fapt o decizie: este imposibil să nu se ia nici o decizie. Chiar şi neluarea vreunei decizii implică risc pentru decidenţi.

Ce este riscul? Majoritatea ar răspunde că riscul este posibilitatea de a fi rănit sau de a-ţi fi cauzate diverse prejudicii. Această idee exist ş i în majoritatea dicţionarelor, de exemplu Shorter Oxford Dictionary of the English Language defineşte riscul ca fiind: „danger; the possibility of loss or injury”, respectiv pericolul; posibilitatea de a pierde sau a suferi prejudicii.

O abordare a riscului presupune privirea acestuia din două puncte de vedere. Primul se concentrează asupra evenimentelor nedorite care pot aduce prejudicii sau pierderi. De exemplu atunci când o societate comercială se lansează într-o activitate riscantă, managerii urmăresc identificarea factorilor care pot influenţa negativ activitatea respectivă. În acest sens se ridică următoarele întrebări: Ce se întâmplă dacă activitatea eşuează? Ce puncte slabe sunt în proiectarea activităţii? Suntem capabili să respectăm termenele stabilite? Se observă că în acest caz managerii nu caută să identifice oportunităţile, ci urmăresc evitarea evenimentelor care pot duce la pierderi. Această abordare exclusivistă care se focalizează asupra evenimentelor nedorite se numeşte perspectiva riscului pur.

Al doilea punct de vedere al abordării riscului se referă la obţinerea informaţiilor necesare luării unei decizii corecte. Când o decizie este luată în condiţii de ignoranţă, aceasta este o decizie riscant ă ş i poate conduce la un eşec, iar în cazul unei decizii fundamentate, bazată pe informaţii completeşi corecte, aceasta este mai puţin riscantă, iarşansele de succes în implementarea ei sunt mari.

Cele dou ă puncte de vedere au în comun faptul c ă ambele privesc o activitate viitoare, o oportunitate care are întotdeauna un anumit grad de incertitudine.

2.1 Clasificarea riscului

O zicală spune că „locul unde te afli depinde de locul unde stai”. Din acest punct de vedere putem spune că în viaţă totul depinde de ceea ce faci pentru a trăi, respectiv de activităţile întreprinse în acest scop. Având în vedere că orice activitate este supusă riscului, se poate spune că existenţa înseşi este o continuă asumare a unor riscuri. Pentru a putea cunoaşte aceste riscuri, o clasificare a lor este foarte utilă în abordarea riscului. Una dintre cele mai utilizate clasificări ale riscului este în funcţie de natura sursei care îl generează ş i anume:

Riscul pur

Riscul în afaceri

Riscul proiectelor

Riscul operaţional

Riscul tehnologic

Riscul politic

Aceste categorii de riscuri nu sunt exclusiviste, ele putând fi regăsite în activităţile practice în forme care se întrepătrund. De exemplu riscul tehnologic se poate confunda cu riscul pur în cazul tehnologiilor spaţiale, când nu se cunosc toate aspectele privind comportarea acestora pe Planeta Marte, sau riscul operaţional poate contribui în mod substanţial la riscul proiectului.

1. Riscul pur, aşa cum este prezentat în literatura de specialitate americană, se referă la acele riscuri care cauzează prejudicii sau pierderi materiale. Acestea mai sunt numiteşi riscuri asiguratorii, deoarece se pot lua măsuri financiare de siguranţă în ceea ce priveşte efectele produse, măsuri cum ar fi poliţele de asigurare care protejează asiguratul de consecinţele apariţiei evenimentului de risc, iar în cazul în care acesta nu s-a manifestat asiguratul pierde prima de asigurare.

2. Riscul în afaceri. În afaceri există întotdeauna riscul de a pierde, risc care este contrabalansat de oportunitatea de a câştiga. Aceasta s a n s a de câştig, deşi presupune asumarea unor riscuri, antrenează afaceristul în acţiuni riscante care pot aduce beneficii semnificative. Pentru ca aceste acţiuni să fie puse în aplicare, şansa de câştig şi/sau volumul câştigului trebuie sădepăşească probabilitatea sau volumul pierderii, deoarece asumarea riscului presupune o motivaţie materială substanţială.

Din acest punct de vedere un mare afacerist este acela care îşi asumă riscuri. Dacă este foarte precaut sau este împotriva riscului, afacerea nu poate prospera pentru că nivelul riscului asumat este determinat întotdeauna de nivelul şansei şi volumului câştigului.

3. Riscul proiectelor . Una din legile lui Murphy spune că: dacă ceva poate merge prost, atunci sigur va merge prost. Orice proiect este un risc deoarece acesta este întotdeauna un deschizător de drum, el nu are un trecut în spate care să asigure experienţa necesară previzionării viitorul. Managementul riscului proiectelor asociază riscul cu estimările, iar dacă estimările nu sunt corecte atunci nici riscul nu este corect cuantificat, fapt ce duce la probleme majore în derularea proiectului.

4. Riscul operaţionl este asociat cu derularea anumitor operaţiuni sau activităţi. Aici pot fi incluse riscurile legate de funcţionarea unei linii tehnologice, de conducerea unei activităţi, de operarea unui calculator etc. Riscul apare atunci când un anume eveniment afectează derularea operaţiunii sau activităţii. De exemplu, dacă un autocar cu turişti rămâne

în pană, acest fapt duce la periclitarea programului turistic, deci afectează activitatea turistică a grupului.

5. Riscul tehnologic. Atunci când a fost terminată o activitate pentru prima dată, riscul ca bugetulşi termenele să fie depăşite sau să nu fie atinse obiectivele propuse este substanţial. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când sunt utilizate tehnologii avansate. Natura noilor tehnologii presupune riscuri în utilizarea lor datorită incertitudinii atingerii scopurilor pentru care au fost proiectate. De exemplu, o echipă poate termina o anumită sarcină în trei zile, dar în acest timp, din diverse motive poate să apară o problemă tehnică la un utilaj, fapt pentru care lucrarea întârzie echipa încă două zile. Această posibilitate de apariţie a unei defecţiuni tehnice cu implicaţii în buna desfăşurare a unei activităţi reprezintă riscul tehnologic.

6. Riscul politic se referă la situaţiile în care un factor de decizie este constrâns de factori politici. De exemplu în cazul în care un investitor doreşte să construiască o fabrică într-oţară străină, acesta se poate confrunta cu o guvernare ostilă, care nu îi permite o derulare a proiectului decât în anumite condiţii.

În cadrul unei organizaţii, riscul politic se referă la problemele generate de politicile interne ale acesteia. De exemplu atunci când departamentul de marketing promovează ideea unui nou produs, apar conflicte privind finanţarea datorită departamentului economic în ceea ce priveşte investiţiile, deoarece acesta consideră că bugetul de investiţii a fost depăşit, respectiv politica investiţională a firmei nu permite finanţarea unui nou produs.

Fig 1. Clasificarea riscurilor dupa natura sursei care ȋl genereaza

Sursa: Mnagementul riscului (www.scrobd.com)

Alegerea unei destinaţii turistice depinde aşadar de gradul de siguranţă pe care ţara sau comunitatea gazdă îl poate oferi turiştilor săi. Percepţia siguranţei şi factorii de risc sunt puternic legaţi în mintea consumatorului de turism, generând în imaginea de ansamblu pe care acesta şi-o formează în legătură cu destinaţia turistică aleasă.

Destinațiile includ un numar mare de elemente de baza care atrag vizitatorii si le ȋndeplinesc asteptarile la sosire. Aceste elemente pot fi ȋmparțite ȋn atracții ( „ de vazut” sau „de facut” ) și alte elemente.

Fig 2. Experientele destinatiilor

Clasificarea riscurilor

Risc pur Risc ȋn afaceri

Riscul proiectelor

Risc operațional

Risc tehnologic

Risc politic

Sursa: Managementul destinatiilor ( www.scribd.com)

3. Managementul ricului in domeniul turismului

Management riscului este un proces ciclic, care se desfăşoară pe toatăperioada derulării unui proiect sau a unei activităţi,şi presupune parcurgerea acinci etape de lucru,şi anume:

1. Planificarea riscului 2. Identificarea riscului 3. Analiza riscului (cantitativă ş i calitativă)

4. Stabilirea strategiilor de abordare a riscului 5. Monitorizareaşi controlul riscului.Primul pas în procesul de management al riscului constă în planificarea acestuia,

respectiv stabilirea persoanelor care răspund de fiecare risc în parte, pe toate nivelele ierarhiceşi pe toate categoriile de risc. Ca în orice altă activitate de planificare, nici în planificarea riscului nu sunt acceptate erori, deoarece acestea pot conduce la consecinţe dintre cele mai nefavorabile. Activitatea de planificare presupune răspunsul la câteva întrebări esenţiale,şi anume: Cine are cea mai mare responsabilitate în procesul de management al riscului? Cum trebuie să fie canalizat efortul de abordare a riscului? Ce instrumenteşi metode se pot utiliza?

Al doilea pas al procesului de management al riscului presupune orientarea eforturilor în identificarea tuturor surselor posibile de risc care ar putea afecta în orice fel derularea proiectului sau a activităţii analizate. Această activitate de identificare presupune realizarea unuibrainstorming a mai multor categorii de specialişti, care cu ajutorul instrumentelorşi metodelor specifice domeniului în care se face analiza trebuie să descopere toate punctele vulnerabile ale proiectului. Activitatea de identificare a surselor de risc se concretizează într- o listă de posibile evenimente cu probabilităţile de apariţieşi efectele pe care acestea le pot avea. Scopul principal al identificării riscului este acela de a evita situaţiile în care managerul poate ajunge atunci când este surprins de un eveniment nedorit, eveniment care în general afectează în mod negativ proiectul în derulare.

Situaţiile prezentate mai sus sunt pur teoretice, în practică se poate observa că este aproape imposibil să se determine absolut toate sursele de risc. De exemplu în cazul World Trade Center, New York 2001, au fost anticipate o multitudine de scenarii de atentate teroriste sau accidente aviatice care pot afecta structurile celor două clădiri. Aceste scenarii au identificat surse reale de risc, dar nu au putut anticipa situaţiile petrecute în fatidica zi de 11 Septembrie. Principalul motiv al neluării în calcul a acestor surse de risc, s-a dovedit a fi

depăşirea imaginaţiei umane, deci faza de identificare a riscurilor nu a dat rezultatele cele mai bune, motiv pentru care procesul de management al riscului a eşuat.

Analiza riscului este procesul de examinare atât calitativă câtşi cantitativă a impactului pe care îl poate avea fiecare risc în parte în cazul în care acesta se manifestă în derularea proiectului sau a activităţii. În acest sens se urmăresc aspecte de genul: Dacă se petrece evenimentul X atunci ... sunt puse în pericol vieţi omeneşti, există pierderi financiare, este afectată imaginea organizaţieişi aşa mai departe.

Răspunsurile la acest tip de întrebări reprezintă faza de analiză a riscului. În această fază a procesului de management al riscului, managerul trebuie să estimeze impactul pe care îl poate avea apariţia unui eveniment de risc asupra activităţii sau proiectului în derulare, estimare care se concretizează în aprecieri calitativeşi cantitative a efectelor produse de manifestarea acestuia..

În funcţie de probabilitateaşi dimensiunea impactului evenimentului de risc, managerul poate lua sau nu în calcul situaţia respectivă. De exemplu, există riscuri cu o probabilitate mareşi un impact mare, riscuri care sunt demne de luat în calcul, dar există ş i situaţii în care este o probabilitate mică de apariţie a unui eveniment cu implicaţii nesemnificative care nu mai necesită o atenţie deosebită (riscul ca o garnitură de metrou să fie lovită de o pasăre).

Pasul patru în procesul de management al riscului constă în elaborarea strategiilor de abordare a riscurilor identificateşi analizate anterior. În acest sens există o serie întreagă de metodeşi proceduri cu ajutorul cărora se pot stabili tactici de abordare. De exemplu anumite riscuri, cum ar fi riscul de accident, pot fi transferate către terţe persoane (o companie de asigurări), sau în situaţia în care riscul este de natură financiară se poate include în bugetul de veniturişi cheltuieli, de exemplu devalorizarea în timp a unei investiţii se poate acoperi prin constituirea unor provizioane.

Principalul scop al acestei etape este acela de a pune managerulşi organizaţia pe care acesta o conduce la adăpost de producerea unor de evenimente de risc. În acest sens, revenind la cazul World Trade Center, specialiştii care au proiectat clădirile au avut în vedere un eventual atac terorist asupra acestoraşi au luat în considerare necesitatea unei evacuări eficiente a tuturor persoanelor din clădire. Pentru a realiza acest lucru, ei au proiectat structura scărilor cu un grad de rezistenţă ridicat, lucru care s-a dovedit eficient în ziua respectivă, deoarece acestea nu au fost afectate de impactşi au putut face faţă evacuării. La fel, clădirea Pentagonului a rezistat „eroic” impactului datorită proiectăriişi construirii modulare a acesteia.

Ultimul pas al managementului riscului este monitorizareaşi controlul. Această activitate reprezintă faza care închide ciclul procesului de management al riscului, aici efectuându-se operaţiuni care în anumite situaţii pot relua întregul proces, respectiv se revine la primul pas. Rolul acestei faze este prezentat în figura 1.3.

În practică, se observă că faza a cincia se utilizează doar atunci când evenimentul de risc s-a manifestat, odată cu el apărândşi efectele. Acest lucru s-a observatşi la World Trade Center,şi la Mihăleştişi în aproape toate cazurile în care riscul nu a fost identificat, analizatşi în consecinţă nu s-au luat măsuri asiguratorii, acesta s-a manifestatşi ia pus în dificultate pe cei responsabili.

Am observat că în practică este aproape imposibil să se identifice toate riscurile, faza de monitorizare şi control a riscului este foarte necesară pentru a putea evita situaţiilesu rpriză. Deci scopul principal al acestei faze este acela de a cunoaşte apariţia unor situaţii noi de risc, sau apariţia unor modificări ale parametrilor existenţi, preîntâmpinând astfel posibilele surprinderea managerului cu evenimente necunoscute.

Fig.3 „Ciclul procesului de management al riscului”

Sursa: Managementul riscului (www.scribd.com)

Dacă managerul utilizează această etapă în abordarea sa asupra riscului acesta poate evita situaţiile de genul World Trade Center, Mihăileşti etc.

În cazurile prezentate, managerii au luat măsuri ulterioare, de exemplu liniile aeriene au în permanenţă la bordul aeronavelor personal pregătit să intervină în situaţii de deturnare, transporturile de azotat de amoniu au fost catalogate drept transporturi de mare risc, deci se desfăşoară în condiţii de maximă siguranţă. Aceste măsuri dacă erau luate înaintea catastrofelor respective, puteau evita producerea lor, sau în cel mai rău caz puteau limita efectele.

3.1. Planificarea riscului

Cateva soluții pe care managerul le poate adopta in planificarea riscului:1. Lasă-l deoparte: În aceasta abordare, Managerul examinează impactul pe l-ar avea

situaţia de risc asupra proiectuluişi hotărăşte că riscul nu trebuie să fie tratat. Aceasta abordare ar trebui să fie utilizată doar în situaţiile când impactul riscului este scăzut sau probabilitatea ca riscul sa aibă loc este foarte scazută. Această abordare este periculoasă pentru riscurile de nivel mediu sau înalt.

2. Monitorizeaza riscul: În acest caz, Managerul nu tratează riscul în mod “pro- activ”, ci îl monitorizează pentru a vedea dacă este mai mult sau mai puţin probabil pe parcursul trecerii timpului. Dacă riscul pare mai probabil, atunci echipa trebuie să-l trateze ulterior. Aceasta abordare se aplică riscurilor puternice cu probabilitate scăzută de manifestare. Mai degrabă decât să elaboreze imediat un plan, Managerul preferă să creeze un plan doar dacă probabilitatea ca riscul să aibă loc este mare. Avantajul este că resursele limitate sunt cheltuite doar pentru riscurile cele mai probabile. Dezavantajul este ca întârzierea reacţiei în abordarea riscului poate scădea probabilitatea tratării cu succes a riscului pe viitor.

3.Evită riscul: A evita riscul înseamnă a elimina condiţia care se află la baza problemei. Spre exemplu, dacă unei părţi a proiectului îi sunt asociate riscuri înalte, atunci respectiva parte este eliminată din proiect. Riscurile asociate cu persoana vânzătorului pot fi înlăturate dacă respectivul vânzător este înlocuit cu un altul. Aceasta este o metodă foarte eficientă de eliminare a riscului, dar bineinţeles că nu poate fi utilizată decât în anumite situaţii.

4.Pasează riscul: În anumite situaţii, responsabilitatea privind Managementul riscului poate fi înlăturată din sfera proiectului către o altă entitate sau terţă parte. Spre exemplu, riscurile de instalare pot fi înlăturate dacă această funcţie este delegată unei terţe părţi. Aceasta poate avea o experienţă specială care-i permite să lucreze fără riscuri, sau chiar dacă riscul este încă prezent, el se află acum pe seama altora.

5. Trateaza riscul: În majoritatea cazurilor, aceasta este abordarea recomandată. Dacă au fost identificate riscuri la adresa proiectului, de obicei trebuie să fie luate măsuri “pro-active” pentru ca riscurile să nu aiba loc. Un alt scop al acestei tratări este ca impactul riscului să fie minim în cazul în care acesta are loc. În ambele cazuri se încearcă o diminuare a riscului, fie prin diminuarea probabilităţii, fie prin diminuarea impactului acestuia.

In continuare vom detalia planul strategic de acțiune pe care l-a adoptat gouvernul Indiei ȋn campania denumita „Incredible India”. Campania "Incredible India", o iniţiativă din partea guvernului indian de a promova turismul, a câştigat World Travel Award 2009 pentru cea mai bună o campanie anului.

Obiectivele campaniei: Dezvoltarea de infrastructură turistică în ţară, inclusiv produse de nişă. Obiective de promovare şi marketing pentru a spori vizibilitatea sectorului turistic

indian. Dezvoltarea infrastructurii DRU în sectorul ospitalităţii pentru a răspunde cererii

crescânde de resurse umane de calitate. Dezvoltarea de cazare la un hotel de standarde necesare în ţară pentru a răspunde

cererii în creştere. Întreprinderii, sondaje, studii şi elaborarea de statistici în domeniul turismului pentru

consiliere politică şi schimbul de cunoştinţe cu părţile interesate. Pentru a facilita calitatea serviciilor pentru turişti în ţară.

Evaluarea situației impactului de factori externi cuprinde:

a) Incidente majore internationale precum razboi, greve, terorism, dezastre natursale, mediul; avand impact direct asupra ciculației internaționale a calatorilor. Evenimentele politice si condițiile economice din intreaga lume au o influența asupra turismului si in regiunea Asiei de Sud.

b) Consolidarea infrastructurii de turism, inclusiv aerian, ferovar, apă si transport rutier, de cazare și facilități de divertisment, au o puternica corelație cu cresterea numarului de turiști.

Strategiile potenţiale

India a fost capabil să obţină o creştere semnificativ mai mare decât media mondială în sosiri internaţionale, în ultimii ani. Acest lucru poate fi ulterior mărită cu:

1. Dezvoltarea infrastructurii de turism2. Masuri strategice de marketing și publicitate sub brandul promoțional stabilit

„Incredible India”3. Dezvoltarea resurselor umane4. Dezvoltarea de produse turistice de nișa cum ar fi: turismul medical si de sanatate,

aventura, turism rural.5. Realizarea de cercetari de piață pentru a facilita programele in turism6. Monitorizarea eficienta a proiectelor de turism.

Ministerul Turismului va avea interacțiuni și ȋntalniri regulate cu diverse parți interesate de a menține un flux continuu de idei și de a lua noi masuri corective să iși ȋndeplineasca misiunea eficient

Concluzii

1.Managementul riscului are un punct de vedere mai amplu în ceea ce prive ş te riscul, de exemplu în domeniul afacerilor, o situa ţ ie de risc este atunci când te afli în fa ţ a unei oportunit ăţ i de câ ş tig, dar care se poate finaliza printr-o pierdere.

2.Economia indiană este foarte puternică, deoarece s-a confruntat cu scăderi diferite şi a supravieţuit crizei atunci când piaţa mondială era la punctul cel mai scăzut. In prezent economia indiană este în creştere, la o rata de 7% pe an. Sectorul de producţie şi sectorul construcţiilor prezinta cel mai mare boom. Ea aduce o creştere rapidă inflaţiei în economie. Există patru sectoare economice cheie industriale în India: sectorul primar, sectorul secundar, sectorul terţiar şi sectorul de servicii. Sectoarele primare sunt în număr mare şi contribuţia lor este spre extragerea de materii prime şi sunt practic din minerit şi sectoare agricole. Sectorul secundar cuprinde: construcţie, rafinare şi unităţi de producţie. Sectorul terţiar se ştie că este asociat cu clasa de servicii şi de distribuţie a bunurilor de fabricaţie. Oamenii din aceste organizaţii intră în conformitate cu prezentul.

3.Industria de servicii din India adaugă 57,2% din PIB ţării, alte conturi pentru sectoare industriale, care includ 28% şi agricultură `s 14,6%. Ia alfabetică lista de industrii care sunt cultivarea de creştere.

4.Turism ȋn India sau mai bine spus Industria Turismului este în creştere deplină. "Incredible India", campanie care este alimentată de către guvern a promovat semne bune de siguranţă, securitate şi clasa de ospitalitate de top printre toţi turiştii care vizitează în India.

5.Industria indiana de turism se confruntă cu o perioadă de creştere puternică, care este condusă de către clasa de mijloc din India.

Bibliografie

1.Cornescu V.ş.a., Management de la teorie la practică, Editura Universaităţii,Bucureşti 2004;2.J. Davidson Frame, Managing the risk in organization, San Francisco, 2001;3. http://www.articlesbase.com/economics-articles/complete-panorama-about-country-

indian-industries-with-various-sectors-4308590.html#ixzz1Lc2N6UE4 Under Creative Commons License: Attribution

4. http://www.scribd.com/doc/45949860/Ghid-Practic-Pentru-Managementul-Destinatiei-Turistice

5.http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www.indiaedu.com/career-courses/risk-management-courses/

6.http://translate.google.ro/translate?hl=ro&langpair=en|ro&u=http://www.escapeartist.com/Travel_Mag/Issues/08/Incredible_India.html

7. http://www.tourism.gov.in/8. http://unwto.org/en/search/node/india.