60
Managementul stresulMANAGEMENTU L STRESULUI SUPORT DE CURS Master de Consiliere colară 2013 Conf. univ. dr. Elena Stănculescu Universitatea din Bucureti 4/21/2013

Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Embed Size (px)

DESCRIPTION

c

Citation preview

Page 1: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

MANAGEMENTUL STRESULUI SUPORT DE CURS Master de Consiliere colară

2013

Conf. univ. dr. Elena Stănculescu Universitatea din Bucure ti

4/21/2013

Page 2: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqSenecSwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasd

Seneca: Zeii ne-au hărăzit o via ă lungă, însă noi am scurtat-o.

Page 3: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 1 – Elemente introductive

1. Delimitări conceptuale

2. Factorii stresori.

3. Rezilien a psihică.

1. Delimitări conceptuale

Făcând o incursiune în literatura de specialitate

putem constata u or bogă ia i în acela i timp

incompletitudinea defini iilor date stresului. Există

abordări multidisciplinare (elaborate din perspectiva

neurofiziologiei, biochimiei, psihologiei), care au

încercat să descifreze natura, cauzele, mecanismele i

modalită ile de gestionare a stresului. Selye,

specialistul căruia i se asociază ”paternitatea”

conceptului de stres, surprinde prin ideea aparent

ocantă i anume că via a însă i este un stres.

Page 4: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Pornind de la această conceptualizare, putem

deduce că stresul nu este în mod necesar ceva negativ.

Confruntarea cu factorii stresori oferă posibilitatea

dezvoltării unor mecanisme psihice adaptative

(strategii de coping), care evident vor fi foarte utile în

întâlnirile ulterioare cu diverse situa ii provocatoare,

stresante.

Cu alte cuvinte stresul poate duce la dezvoltare

personală sau dimpotrivă, pe fondul unei izolări

sociale, temperamentului dificil, re elei sociale

scăzute, slabelor disponibilită i pentru a coopera cu

ceilal i, la transformări negative, care se vor

manifesta la nivel mental, emo ional, comportamental

sau rela ional.

Stresul reprezintă răspunsul nespecific pe care îl dă

organismul la orice solicitare la care este supus. De

exemplu, atunci când este pusă în pericol siguran a

individului, vor fi activate automat reac ii de tipul

”luptă sau fugi/fight or flyght” pentru a scăpa de

pericol. În viitor situa ia amenin ătoare va fi evitată

sau va fi gestionată (în virtutea mecanismelor

adaptative formate în contextul adversită ilor).

Page 5: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Revenind la defini ia larg acceptată a stresului –

ansamblu de reacţii nespecifice generate de factori

stresori/perturbatori, care induc modificări la nivel

fiziologic, emo ional i comportamental, necesitând

un consum mărit de energie în vederea adaptării –

trebuie men ionate următoarele aspecte:

- atunci când mecanismele de adaptare nu

reuşesc să menţină starea de echilibru, se

instalează diverse reacţii, fie la nivel funcţional,

metabolic sau psihic;

o nivelul funcţional se referă la

funcţionalitatea organelor interne;

o nivelul metabolic – perturbarea

metabolismului şi apariţia unor tulburări

gastro-intestinale; reacţii de somatizare;

o la nivel psihologic pot să apară

perturbări fie de natură emoţională

(nevroze funcţionale, stări anxiogene

sau depresive) fie de natură cognitivă

(gânduri distorsionate sau cogniţii

iraţionale, care vor sabota performanţele

de orice natură: sarcini cognitive,

Page 6: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

interacţiunea cu ceilalţi, încrederea în

sine, etc).

Indiferent de natura factorilor stresori,

mecanismele prin care acesta se manifestă sunt

aceleaşi: factorii stresori antrenează modificări la

nivel neurofiziologic.

2. Factorii stresori

Factorii de stres se împart în două categorii: factori

acuţi şi factori cronici.

a) factorii acuţi sunt cei care apar temporar şi pot

fi resimţiţi cu mai multă sau mai puţină

intensitate, în funcţie de vârstă, rezistenţa la

frustrare, rezilienţă, precum şi în funcţie de

istoria personală a fiecăruia.

b) factorii cronici sunt cei care se

permanentizează (ex. Stresul pe fondul

suprasolicitării profesionale, stresul generat de

viaţa în aglomerări urbane, stres sonor, dar şi

stresul care apare în condi ii de substimulare).

O altă clasificare face distincţia între factorii

externi (de mediu, sociali) si factorii psihoindividuali.

Page 7: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Factorii externi includ stresori de o intensitate mai

scăzută, cum sunt cei sonori, aglomerările urbane, iar

cei cu intensitatea cea mai mare sunt cei care apar în

contextul relaţiilor interpersonale = stres relaţional.

- Stresul interpersonal este determinat de situaţii

conflictuale în interacţiunea cu ceilalţi, acestea fiind

generate fie de abilităţi sociale mai puţin dezvoltate,

intoleranţă, absenţa empatiei, prezenţa unor scenarii

greşite de genul: eu sunt ok, ceilalţi nu (scenariul

paranoid), fie de cei care au scenariul de tipul: eu nu

sunt ok, celilalţi sunt =defensiv.

- stresul profesional este generat fie de suprasolicitări

profesionale, fie de substimulare la locul de muncă.

Suprasolicitarea apare datorită lipsei acute de timp

pentru a îndeplini prea multe fapte, fie presiunea

superiorilor pentru a găsi soluţii rapide, fie competiţia

cu colegii.

Toate aceste presiuni generează o stare de

nelinişte, uneori chiar de anxietate, consumându-se

astfel din energia psihică disponibilă; Stresul se

Page 8: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

instalează mai devreme sau mai târziu, în funcţie de

factorii intraindividuali.

- substimularea este la fel de obositoare ca

suprastimularea, întrucât nu mai este satisfăcută nevoia

de afirmare, precum şi de autodezvoltare-actualizare.

- stresul relaţional devine foarte intens când suntem

nevoiţi să interacţionăm cu personalităţi dificile:

- tiranici – nu intrăm în cercul lor vicios, nu îi

provocăm

- anxioşi – ajutăm să depăşească ideea,

distragem atenţia

- perfecţionişti – ne detaşăm, ne programăm să

nu fim afectaţi

- persoane cu tendinţe depresive – ne detaşăm

- agresivi – joc de rol, discuţii, calm

2. Factorii intraindividuali

Se referă la aspecte legate de personalitatea

individului, precum şi de modul în care acesta

interpretează evenimentele cu care se confruntă.

Page 9: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Evenimentele nu sunt în sine pozitive sau negative, ci

sunt într-un anumit fel, în funcţie de modul în care noi

ne raportăm la ele.

- de asemenea, contează foarte mult

sensibilitatea nativă a fiecăruia.

- Un alt aspect intrapsihic care intră în funcţiune

atunci când apar factori stresori este influenţat

de satisfacerea nevoilor fundamentale de

afecţiune, afiliere şi suport. S-a constatat că

persoanele care nu beneficiază de o reţea

suportivă sunt foarte vulnerabile la stres, iar

frecvenţa afecţiunilor psihosomatice este mai

mare în cazul acestora.

3. Rezilien a psihică

Rezilienţa reprezintă disponibilitatea psihică

de refacere rapidă în urma trăirii unor situaţii

provocatoare, stresante. Pornind de la această

defini ie, ne întrebăm de ce anumi i indivizi î i

revin mai u or decât al ii în urma confruntării cu

situa ii care generează disconfort i suferin ă

Page 10: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

emo ională. Evident că intră în discu ie aspecte care

in de subiectivitatea fiecăruia, de modul în care

interpretează datele concrete ale realită ii, de

capacitatea de autoreglare emo ională i nu în

ultimul rând de istoria personală, de calitatea rela iilor

cu persoanele semnificative (suportul emo ional,

ata amentul afectiv).

Gianfrancesco (2009)

Perry i al ii (1995) consideră că pur i

simplu copiii nu sunt rezilien i, ci maleabili. Prin

urmare, func ionalitatea lor psihică, rezisten a la

stres sunt influen ate de cât de suportiv este mediul în

care se dezvoltă. Cu alte cuvinte este vorba despre o

interac iune între factorii intrapsihici i cei externi.

S-a ajuns la concluzia că rezilien a vs.

vulnerabilitatea indivizilor diferă în func ie de

context. ”Un individ se poate manifesta rezilient într-

un anumit moment al vie ii, dar nu i într-o altă

etapă; poate fi rezilient într-un context dat, dar nu i

într-un alt context; poate fi rezilient în anumite

domenii (de exemplu colar, profesional etc.), dar nu

Page 11: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

i în altele (de exemplu pe planul vie ii private,

Muntean, 2011, p. 243).

Neurobiologul Siegel (2006) oferă o imagine

sintetică i deosebit de sugestivă a factorilor care

contribuie la ceea ce înseamnă func ionalitate

sănătoasă: 1) satisfacerea nevoilor de comunicare

afectivă – rela ii bazate pe afec iune, în contextul

cărora individul să se simtă iubit; 2) existen a unui

mediu stabil, care contribuie la satisfacerea nevoii de

securitate; 3) individul să trăiască într-un mediu

previzibil (gradul ridicat de neprevăzut necesită un

efort considerabil de adaptare, ceea ce reprezintă un

factor de stres).

În figura de mai jos prezentăm factorii care î i

pun amprenta asupra func ionării reziliente, conform

lui Collishaw i al ii (2007).

De subliniat că în copilărie, următoarele

aspecte sunt fundamentale pentru dezvoltarea

rezilien ei psihice: existen a unei rela ii de

ata ament pozitiv (care să creeze o stare securizantă

din punct de vedere afectiv), parenting bazat pe metode

Page 12: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

pozitive, suportive, climat stimulativ în familie, rela ii

coezive i stabile.

Func ionalitatea rezilientă

Resurse

personale

Resurse sociale

Factori genetici

Factori biologici (reactivitate la stres

Factori psihici (stima de sine, autoreglarea, planificarea)

Rela ii de afiliere, Afec iunea parentală, Re ea socială suportivă

Page 13: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Aplicaţie: jurnalul stresului: cuprinde factori stresori şi

metode de depăşire a stresului.

La copilul cu dificultăţi – poate fi învăţat să îşi pună în

fiecare zi întrebări de genul:

1. care a fost întâmplarea?

2. ce a simţit?

3. ce a făcut?

4. cum crede acum că ar fi trebuit să procedeze?

Page 14: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 2 – Fazele stresului

În literatura de specialitate s-au conturat trei

faze ale stresului:

a) faza de alarmă

b) faza de rezistenţă

c) faza de epuizare

a) faza de alarmă este comandată de creier în

momentul în care organismul se confruntă cu

factori perturbatori, stresori

- este generată o stare de alertă de tipul „luptă

sau fugi”

- este indusă fie o reacţie de atac/agresiune,

ofensivă, fie o reacţie defensivă/de retragere.

- Dpdv biologic rolul important îl are sistemul

nervos vegetativ(simpatic) cel care solicită

secreţia de către glandele suprarenale a

hormonilor ACTH şi cortizol, care intensifică

activitatea inimii, a muşchilor, implicit creşte

presiunea sanguină, consumându-se cât mai

Page 15: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

puţină energie de către alte organe (ex. în sit de

stres scade temperatura extremităţilor pt că

energia este concentrată în muşchi).

b) faza de rezistenţă se caracterizează prin

funcţionarea optimă a individului, în ciuda

acţiunii factorilor stresori.

c) Faza de epuizare intervine datorită faptului că

mecanismele de adaptare la stres nu pot

funcţiona atunci când factorii se cronicizează şi

individul nu găseşte modalităţi pentru a

compensa resursele energetice consumate în

fazele anterioare.

Fiinţa umană, copiii mai mult decât adulţii,

funcţionează într-o manieră adaptativă care să susţină o

stare de echilibru atunci când eustresul este mai mare

decât distresul. Dacă cei cu care interacţionează au

abilităţi de rezolvare a conflictelor, evident sursa de

stres se diminuează. Este de dorit ca prin educaţie să

dezvoltăm strategii/capacităţi de gestionare a

neînţelegerilor, disensiunilor şi conflictelor.

Atitudinea faţă de stres este foarte importantă.

Page 16: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 3 - Relaţia dintre stres, emoţii

comunicate şi emoţii refulate

Din cursurile anterioare am aflat că stresul se

exprimă şi la nivel biologic, somatic, fiind determinat

de de aspecte dobândite sau învăţate în contextul

istoriei personale. Cu alte cuvinte, reacţia la stres este

mai mult sau mai puţin intensă, în funcţie de atitudinea

individului faţă de situaţiile cu care se confruntă,

precum şi strategiile pe care şi le-a dezvoltat pentru a

reinterpreta/reîncadra evenimentele trăite, astfel încât

să diminueze impactul factorilor stresori, găsind soluţii

de rezolvare şi nu adoptând un comportament evitant

sau atitudini de autovictimizare.

Este cunoscut faptul că experienţele emoţionale

dureroase au un impact negativ stresant dacă nu sunt

urmate de împărtăşirea acestora persoanelor foarte

apropiate (proces de comunicare socială a emoţiilor).

Page 17: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

- fiinţa umană are tendinţa de a căuta oportunităţi

de verbalizare pentru a povesti experienţele

subiective cu o mare încărcătură emoţională.

- Mult timp în literatura de specialitate s-a

acceptat ipoteza că exprimarea emoţiilor

antrenează în mod automat fenomenul de

catharsis, dar cercetări recente au arătat că

verbalizarea emoţiilor nu şterge amintirea

evenimentelor dureroase, însă este corelată cu

ameliorarea stării de bine psihic.

- Cu cât emoţiile negative vor fi ţinute secret,

refulate, cu atât ele vor avea un efect

perturbator, vor genera stări conflictuale la

nivel inconştient şi nu numai, generând în timp

nelinişte, anxietate, tendinţe depresive sau chiar

boli (somatizări).

S-a observat că:

o situaţiile stresante, generatoare de

anxietate, pot duce frecvent la afecţiuni

gastro-intestinale

o negestionarea mâniei în mod repetat

poate cauza boli cardio-vasculare

Page 18: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

o suprasolicitarea prin prea multe sarcini

poate genera boli hipertensive

o afecţiunile căilor respiratorii (astmul) ar

avea drept cauză psihogenă acumularea

repetată de ostilităţi, frustrări, temeri

o nesatisfacerea nevoilor afective de

suport emoţional poate genera tulburări

de alimentaţie (mâncat excesiv pe

fondul unui stres emoţional, sau refuzul

mâncării).

Pentru ca procesul de comunicare a emoţiilor să

aibă un efect pozitiv, trebuie ca cel căruia îi sunt

împărtăşite să aibă reacţii oportune, adecvate:

o să fie un bun ascultător (ascultare

activă, care constă în disponibilitatea de

a fi martorul emoţiilor împărtăşite, fără

a face greşeala de a întrerupe sau critica

o empatizarea=capacitatea de

transpunere mentală cognitivă şi

afectivă în subiectivitatea celuilalt, cu

Page 19: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

condiţia de a nu anula propria

interioritate/subiectivitate.

- prin empatizare celălalt se simte înţeles, ajutat, simte

suportul emoţional necesar pt. a gestiona situaţiile

dificile.

- Suportul oferit pentru a direcţiona discuţiile astfel

încât să fie descoperită semnificaţia a ceea ce s-a

întâmplat (de ce, ce, care sunt efectele, ce poate fi

făcut?)

- reinterpretarea evenimentului pentru a elimina

eventualele cogniţii iraţionale;

- suportul social – implicarea celui aflat într-o

suferinţă emoţională în diverse activităţi care să-i facă

plăcere (ex. să meargă cu prietenii în excursie).

În concluzie, astfel de reacţii au rolul de a-l

învăţa pe individ că situaţiile stresante nu sunt nişte

evenimente iremediabile, ci oportunităţi pentru

dezvoltarea strategiilor de adaptare.

Page 20: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 4 - Relaţia dintre imaginea de

sine, stima de sine şi rezistenţa la stres

Performanţa, în general, este influenţată nu doar de

factori intelectuali, ci şi de o multitudine de factori

non-intelectuali, cum ar fi: motivaţia, afectivitatea, eu-l

(nucleul identităţii).

Eu= construct psihologic deosebit de complex, care

se structurează în funcţie de feed-back-urile primite din

partea celorlalţi, de atitudinile celorlalţi faţă de propria

persoană, de modul în care sunt interpretate

experienţele trăite.

Cu cât copiii se dezvoltă într-un climat stimulativ,

care să le scoată în evidenţă, să le aprecieze calităţile şi

să îi încurajeze ori de câte ori se confruntă cu

dificultăţi, atunci ei îşi vor forma o imagine de sine

pozitivă.

- în psihologie eu-l este analizat din perspectiva

faţetelor multiple:

Page 21: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

o eu-l corporal, fizic (imaginea pe care

individul o are despre propriul corp)

o eu-l academic= imaginea pe care

individul o are despre propria capacitate

de a fi performant în mediul şcolar;

o eu-l social= imaginea pe care individul

o are despre propriile abilităţi de a

stabili relaţii interpersonale armonioase

o eu-l naţional = imaginea investită

afectiv, pornind de la ideea de

apartenen ă culturală i na ională.

Din perspectiva teoriei lui Torry Higgins există

următoarele eu-ri posibile:

- eu-l actual

- eu-l ideal

- eu-l permis

- eu-l anxios

Eu-l actual prezintă imaginea pe care individul o are

despre sine în prezent.

Eu-l ideal este imaginea pe care şi-ar dori să o aibă;

Page 22: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Eu-l permis reprezintă felul în care individul se

comportă în funcţie de regulile sociale şi aşteptările

celorlalţi.

Eu-l anxios = imaginea de care individul se teme că ar

putea să devină şi nu doreşte sub nici o formă să se

întâmple acest lucru.

Dimensiunile eu-lui

1. dimensiunea cognitivă conţine

a. dimensiunea perceptivă=felul în care

individul se percepe pe sine şi crede că

ceilalţi îl percep;

b. dimensiunea cognitiv-interpretativă –

felul în care individul interpretează

percepţia de sine şi a celorlalţi despre

sine.

2. dimensiunea afectivă/stima de sine se referă

la gradul de valorizare a propriei persoane. Se

mai numeşte şi încredere în sine.

3. un concept corelat cu cel al eu-lui este noţiunea

introdusă de Albert Bandura, autoeficacitate,

care se referă la ansamblul credinţelor pe baza

Page 23: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

cărora individul are convingerea că dispune de

abilităţile şi competenţele necesare pentru a

rezolva diverse sarcini.

Relaţia dintre faţetele multiple ale eu-lui şi

rezisten a la stres este complexă. Pentru ca aceasta să

fie în favoarea funcţionalităţii psihice optime,

persoanele semnificative din jurul copiilor trebuie să

fie foarte atente la metodele folosite, la feed-back-urile

transmise şi la necesitatea de a încuraja şi stimula

gândirea pozitivă şi încrederea în sine a copiilor.

Cu cât copiii î i dezvoltă o imagine de sine

pozitivă, au a teptări realiste de la ei în i i (pornind

de la o bună cunoa tere de sine, acceptare a

calită ilor i încercare de ameliorare a slăbiciunilor)

i sentimentul eficien ei personale, cu atât le va fi

mai u or să- i activeze propriile resurse pentru a face

fa ă factorilor stresori.

Page 24: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 5 – Metode de gestionare a

stresului 1. Tehnici de relaxare

2. Tehnica reîncadrării (tehnică cognitiv

comportamentală) în vederea constituirii

credinţelor distorsionate care contribuie la

reacţia la stres.

1. Tehnici de relaxare

a. tehnica hipovagală constă într-un exerciţiu

simplu de ţinere a respiraţiei câteva secunde, după care

se expiră şi inspiră lent.

Poartă această denumire întrucât se bazează pe

intervenţia asupra sistemului nervos vegetativ. Mai

exact prin activarea sistemului nervos parasimpatic, cel

răspunzător de relaxare.

b. trainingul autogen

constă în imaginarea faptului că fiecare parte a

corpului este grea, foarte grea, din ce în ce mai grea, ca

de plumb.

Page 25: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Se începe cu labele, gambele, coapsele,

abdomenul, pieptul, braţele, gâtul, capul...

După aceea ne putem imagina că ne aflăm

într-o zonă în care ne-am simţit foarte bine şi lăsăm

frâu liber imaginaţiei. Această tehnică se poate aplica

şi pe fondul unei melodii de relaxare. De subliniat că

nu oricărei persoane îi este uşor să aplice cu succes

această tehnică.

c. tehnica reîncadrării are ca principal scop

surprinderea cogniţiilor iraţionale sau gândurilor

defăimătoare. Analiza dintre acestea şi reacţiile

comportamentale precum şi substituirea lor cu gânduri,

credinţe care să sprijine eficienţa strategiilor adaptative

în faţa factorilor stresori.

În acest context, individul este stimulat mai

întâi să realizeze un inventar al situaţiilor care

reprezintă o mare sursă de stres.

Ex. analiză concretă

Factori stresori:

1. examene

2. relaţia cu părinţii

Page 26: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

3. relaţia cu profesorii

4. relaţia cu colegii

5. probleme în relaţiile romantice

În a doua etapă clientul este invitat să enumere

ceea ce simte, ceea ce gândeşte şi cum reacţionează de

obicei în situaţiile în care se confruntă cu aceste surse

de stres. De fapt este un exerciţiu de auto-reflecţie care

are beneficiul psihologic de a conştientiza natura

problemelor cu care se confruntă. (ex. ce simte, ce

gândeşte, cum se comportă)

Exemple:

1. examene

a. anticipează eşecul, fiind convins că nu

va şti

b. simte frică, furie

c. tristeţe

- reacţii comportamentale

o se simt copleşiţi datorită tensiunii, sau

învaţă foarte mult, existând riscul

surmenajului

o unii pierd şi nopţile

Page 27: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

o alţii pot amâna, pot evita, alternează

zilele de învăţat cu cele de relaxare

o agitaţie teribilă, consum de energie,

imposibilitatea investirii acelei energii

acolo unde trebuie, etc.

2. relaţia cu părinţii

a. furie, frică

b. sentimentul de neacceptare,

neînţelegere

c. teama de abandon

- se pot gândi că nu este înţeles, că este

nedreptăţit

- Reacţii posibile:

o Dezinteresul, chiar abandonul şcolar

o Fuga de acasă

o Intrarea în sfera devianţei

3. relaţia cu profesorii

a. sentimente – asemănătoare cu părinţii

b. gânduri – neînţeles, neîndreptăţit

c. reacţii posibile – obrăznicii, intrare în

sfera devianţei

Page 28: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

i. profesorii trebuie să rezolve

problemele prin comunicare, să

sancţioneze comportamentul, nu

persoana

4. relaţia cu colegii

a. frustrare, tristeţe, datorită izolării,

respingerii. Se acumulează furia. Se

poate ajunge la tendinţe depresive

b. gândesc – că nu valorează nimic, că nu

merită atenţia celorlalţi

c. se izolează, devin violenţi, evadează în

lumea viciilor

5. probleme în relaţiile romantice

a. tristeţe, tendinţe suicidale, auto-

devalorizare, teamă de a se implica în

altă relaţie

b. uneori nu găsesc subiecte de discuţie

Etapa a treia – vom încerca să depistăm care sunt

cogniţiile iraţionale, gândurile deformatoare care

măresc impactul factorilor stresori.

Exemple de cogniţii iraţionale:

Page 29: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

- gândirea dihotomică (totul sau nimic) dacă

părinţii nu-mi acordă toată atenţia, atunci nu

merit nici un pic de atenţie...

- minimalizarea propriilor calităţi şi maximizarea

propriilor defecte, ceea ce duce la deprecierea

masivă a imaginii de sine, implicit

neîncrederea în sine şi performanţe scăzute şi

relaţii nesatisfăcătoare cu ceilalţi;

- autoculpabilizarea – tendinţa de a se

învinovăţi chiar şi când individul nu a avut nici

o contribuţie la nerealizarea unei sarcini sau

eşuarea unei relaţii, sau apariţia unui conflict;

În pasul următor trebuie să îl ajutăm pe individ să

conştientizeze că aceste gânduri deformatoare nu îi

aduc nici un beneficiu psihologic, ci dimpotrivă, şi în

mod firesc ele trebuie substituite cu gânduri care să

stimuleze emoţii, atitudini, comportamente adecvate

sau adaptate situaţiilor întâlnite sau experienţelor trăite.

Putem folosi metoda jurnalului şi în fiecare zi să

scrie despre un eventual factor stresor, să menţioneze

Page 30: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

ce a simţit, ce a gândit, cum s-a comportat, să depisteze

eventualele gânduri iraţionale şi să încerce să găsească

alternativa adaptativă.

Aceasta trebuie însoţită de activităţi plăcute, plimbări,

prieteni, locuri şi lucruri care îl/o fac să se simtă

confortabil.

- pentru managementul timpului: planificare,

prioritizare.

Aplica ie seminar –

1.„Dramele adolescenţilor” – de George Mihăiţă –

carte cu poveşti reale. Discu ii din perspectiva

psihologiei stresului (cauzele stresului i modalită i

de gestiune a reac iilor la nivel emo ional,

motiva ional sau comportamental).

2. Rolul basmelor terapeutice în gestionarea

suferin elor emo ionale.

Page 31: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 6 – Anxietatea în situaţiile de evaluare

– stimularea strategiilor de coping (adaptare)

Cadrele didactice au rolul de a stimula nu numai

plăcerea de a studia, pasiunea pentru lectură sau alte

activităţi intelectuale, ci şi de a crea situaţii prin care

elevii să-şi exerseze competenţa socio - emoţională şi

capacitatea de a-i înţelege pe ceilalţi, implicându-se în

relaţii interpersonale bazate pe încredere şi simpatie. De

asemenea, elevii trebuie să fie antrenaţi în cunoaşterea

profundă a varietăţii trăirilor afective (de la cele primare

la cele superioare, pozitive sau negative), precum şi a

modalităţilor de exprimare adecvată a acestora.

Un factor important al randamentului şcolar este

dat de strategiile de coping (adaptare) pe care copilul le

dezvoltă în situaţiile generatoare de anxietate. În

literatura de specialitate (Woolfolk, 2004) sunt descrise

următoarele tipuri: coping activ sau bazat pe problem –

solving (planificarea activităţii de învăţare, dozarea

efortului astfel încât sarcina să fie îndeplinită, gestionarea

timpului), coping emoţional (reducerea anxietăţii prin

folosirea unor tehnici de relaxare sau împărtăşirea

Page 32: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

temerilor unei persoane apropiate) şi coping evitant

(elevul alege să facă alte activităţi, în loc să înveţe).

Fiecare elev este predispus în anumite momente să

se confrunte cu aşa-numita „anxietate normală” (Ausubel

şi Robinson, 1981). Este o reacţie firească, determinată

de riscurile asumate odată cu implicarea în sarcini care

pot afecta stima de sine (examinare orală sau scrisă,

activităţi noi, precum şi cele atipice, care solicită

creativitatea). Însă există şi elevi care reacţionează

exagerat în situaţii percepute ca ameninţătoare, simţindu-

se copleşiţi de frică. De cele mai multe ori, aceştia nu au

încredere în forţele proprii şi trăiesc în mod acut teama de

inadecvare, anticipând eşecul, diminuându-şi ei înşişi,

prin cogniţiile deformate, şansele de a obţine rezultate pe

măsura potenţialului lor.

Cercetările (idem, 1981) arată că anxietatea

facilitează în special învăţarea mecanică şi învăţarea prin

receptare a unor conţinuturi mai puţin dificile, având însă

un rol inhibitor asupra temelor complexe, care presupun

restructurarea vechilor scheme mentale şi crearea de noi

modalităţi rezolutive. Un aspect foarte important al

efectului anxietăţii asupra învăţării a fost evidenţiat într-

Page 33: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

un studiu experimental în care subiecţii (cu nivel ridicat,

respectiv scăzut al anxietăţii) erau implicaţi într-o sarcină

în care experienţa anterioară nu le era de folos,

dimpotrivă, constituia chiar un impediment. Aveau de

rezolvat un labirint, fără vizibilitate, folosind doar un

beţişor. Cei cu anxietate redusă erau convinşi că prin

exersare vor putea improviza o soluţie. Anticiparea

nereuşitei nu le crea nici un fel de probleme. Cei cu

anxietate ridicată erau afectaţi de posibilitatea eşecului,

întrucât astfel le era afectat respectul de sine (care oricum

era destul de fragil) şi încrederea în posibilităţile lor de a

face faţă unor situaţii inedite.

Dar după mai multe încercări (zece), când sarcina

de rezolvare a labirintului nu mai constituia o noutate,

performanţele s-au îmbunătăţit considerabil, nemaifiind

diferenţe semnificative între cele două grupuri

experimentale. Putem deduce de aici că profesorii ar

putea să prevină intensificarea unor emoţii cu rol

dezadaptativ, îmbunătăţind stima de sine a elevilor şi

stimulând mecanismele eficiente de contracarare a

anxietăţii (orientarea în sarcină şi nu concentrarea asupra

falselor aşteptări, gândurilor distorsionate). De asemenea,

Page 34: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

este de dorit ca cei anxioşi să fie încurajaţi, mai ales în

situaţiile de învăţare cu un grad scăzut de organizare,

pentru a se evita blocajele, generate de credinţa că vor

eşua.

Aceasta nu înseamnă că lor nu trebuie să le fie

stimulată creativitatea, ci să se aibă în vedere ca situaţiile

respective să nu le afecteze respectul de sine. De

exemplu, se poate spune elevilor că este mai important să

încerce şi nu neapărat să obţină un rezultat. Să subliniază

faptul că trebuie să se concentreze în sarcina respectivă şi

să nu anticipeze un final nefericit. Se evită astfel

transformarea unui sentiment de inferioritate într-un

complex, prin accentuarea credinţei că orice provocare va

aduce numai insatisfacţii.

Este foarte important ca profesorii să înţeleagă

natura unor astfel de reacţii (generate de o anxietate

intensă) şi să fie preocupaţi de crearea unui climat prin

care să fie stimulată nevoia de afirmare şi eliminată

teama de eşec. În acest sens, Anita Woolfolk (2004)

recomandă profesorilor:

Page 35: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

1. Folosirea cu multă precauţie a competiţiei

individuale – profesorii trebuie să se asigure că toţi elevii

implicaţi au şanse să îndeplinească sarcinile;

2. Crearea unor situaţii de învăţare prin cooperare;

3. Evitarea situaţiei în care elevii anxioşi trebuie să

răspundă în faţa întregii clase – învingerea temerii de a

vorbi în public se realizează treptat, prin implicarea în

sarcini în care trebuie să îşi exprime propriile păreri în

grupuri mici. De asemenea, la început este indicată

folosirea de întrebări la care se poate răspunde prin da sau

nu. Elevul trebuie încurajat, dându-i încrederea că poate

din ce în ce mai mult.

4. Claritate în formularea sarcinilor –

incertitudinile, ambiguităţile ducând la creşterea

nesiguranţei şi anxietăţii. Profesorii trebuie să scrie

cerinţele pe tablă şi nu doar să le citească, să verifice dacă

elevii au înţeles ce anume trebuie să facă, să dea un

exemplu, dacă este vorba de un format nou de evaluare.

5. Evitarea presiunilor inutile de timp – elevii pot

primi teste pe care să le rezolve acasă, gestionându-şi

singuri timpul necesar

Page 36: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

6. Diminuarea sau eliminarea tracului dinaintea

testărilor importante (teze, olimpiade, examene) –

familiarizarea elevilor cu diverse tipuri de testare, precum

şi cu modalităţi concrete de a face faţă tensiunii (strategii

de relaxare, autoprogramare mentală pozitivă,

concentrarea asupra sarcinii)

7. Dezvoltarea unor alternative pentru testele scrise

– îmbinarea evaluării scrise cu cea bazată pe crearea de

portofolii, referate, lucrări realizate în grup

8. Stimularea strategiilor de auto – reglare:

- înainte de testare – încurajarea elevilor de a

considera testarea ca o provocare căreia îi vor

face faţă dacă se vor pregăti temeinic;

exersarea capacităţii de concentrare în sarcină

(renunţarea la stilul ego - defensiv)

- în timpul testării – citirea cu atenţie a

cerinţelor, dozarea efortului în funcţie de

dificultatea sarcinii, concentrarea numai

asupra acesteia;

- după testare – analizarea a ceea ce a fost bine

şi asupra a ceea ce poate fi îmbunătăţit.

Page 37: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

De adăugat că elevii anxioşi trebuie învăţaţi să îşi

fixeze scopuri realiste, întrucât ei au tendinţa să evite

sarcinile foarte dificile. Dacă se implică doar în cele

uşoare, rezultatele bune nu le dau nici o satisfacţie. În

cazul în care se implică în sarcinile foarte grele, au şanse

mici de a obţine succes, datorită anxietăţii. Ca urmare,

sentimentul de neajutorare şi teama de eşec se vor

amplifica. Practica arată că învăţarea unor tehnici de

control a anxietăţii nu îmbunătăţeşte automat

performanţele elevilor, întrucât s-a observat că de cele

mai multe ori aceştia au şi dificultăţi în a învăţa

conţinuturi slab organizate sau dificile. De aceea este

necesar să li se îmbunătăţească strategiile de învăţare (să

fie învăţaţi cum să înveţe – stimularea metacogniţiei).

Temă de reflecţie: Poate fi stimulată competenţa emoţională în şcoală? Competenţa emoţională este necesară pentru înţelegerea şi gestionarea situaţiilor cu încărcătură emoţională. Ea presupune: a) conştientizarea propriilor emoţii şi ale celorlalţi; b) recunoaşterea şi descrierea diverselor emoţii; c) empatia – transpunerea mentală în situaţia celuilalt; d) cunoaşterea faptului că expresiile emoţionale nu reflectă întotdeauna trăirile interioare; e) capacitatea de a face faţă emoţiilor negative, adaptarea în situaţii de stres; f) conştientizarea influenţei emoţiilor asupra relaţiilor

Page 38: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

interpersonale; g) autoeficacitate emoţională (emotional self - efficacy) – credinţa referitoare la propriul echilibru emoţional, precum şi exprimarea adecvată a emoţiilor în funcţie de context. Elevii pot fi stimulaţi în şcoală să îşi dezvolte competenţa emoţională prin:

Desfăşurarea unor activităţi în care elevii să recunoască şi să descrie emoţiile pozitive şi negative – realizarea unui vocabular al emoţiilor, jocul „Barometrul emoţiilor”, descrierea trăirilor emoţionale în lecturi, exemple din viaţa cotidiană

Încurajarea elevilor de a scrie un jurnal în care să povestească despre propriile lor emoţii

Recunoaşterea emoţiilor celorlalţi, precum şi a propriilor emoţii în interacţiunea cu ceilalţi – descrierea unor personaje, jocul de rol, dramatizări cu teme ca: Întâlnirea dintre emoţii, La sfat cu bucuria, Fericirea şi calmul, Mânia faţă în faţă cu calmul. Imaginaţia, creativitatea, exprimările metaforice stimulează accesul la resurse interioare nebănuite

Învăţarea unor strategii de coping (adaptare) pentru a gestiona emoţiile negative – se discută şi se aplică (joc de rol) alternative pentru izbucnirile de furie, mânie, anxietate, tristeţe.

Modelarea – profesorii trebuie să fie exemple de echilibru emoţional, precum şi prin modul în care dezamorsează conflicte şi gestionează emoţiile negative.

Page 39: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 7

Modalită i de interven ie în mediul

educativ pentru a cre te capacitatea

elevilor de a gestiona stresul

R. S. Hess şi E. P. Copeland (2000) au evidenţiat

că fetele au tendinţa de a folosi suportul social (părinţi,

prieteni, alte persoane apropiate) pentru a face faţă

stresului, iar băieţii – umorul şi implicarea în activităţi

fizice. În funcţie de vârstă, există o variaţie a

corelatelor psihologice ale rezilienţei – în primii ani de

viaţă sunt importanţi factorii constituţionali (sănătatea,

temperamentul), în perioada şcolarităţii mici –

abilităţile de problem – solving şi comunicare, iar în

adolescenţă – factori intrapsihici (imagine de sine

pozitivă, autoeficacitate – socială sau încredere în

capacitatea de a controla situaţiile cu care se confruntă,

locul controlului – atribuirile succesului şi eşecului).

Page 40: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Programele de intervenţie pentru stimularea

rezilienţei trebuie să se concentreze asupra

următoarelor trei aspecte:

1. Factori socio-cognitivi: descoperirea

gândurilor şi atitudinilor care apar în situaţii stresante

şi sesizarea relaţiei dintre acestea şi reacţiile

comportamentale. Se analizează exemple care

evidenţiază faptul că gândurile pozitive stimulează

adaptarea, iar cele negative – amplifică stresul şi

suferinţa psihică şi fizică. Exemplul pozitiv (situaţia

dificilă este o ocazie de a întări propriile forţe şi de a

depăşi anumite limite) – un alpinist se răneşte în timpul

ascensiunii, dar îşi bandajează singur glezna, foloseşte

apa rece din râul din apropiere, face o pauză de o zi,

după care reuşeşte să se alăture celor din echipa sa.

Reuşeşte să ajungă în vârf, câştigând respectful şi

admiraţia colegilor pentru perseverenţa sa. Exemplul

negativ (situaţia dificilă este copleşitoare, datorită

concentrării asupra aspectelor negative): un adolescent

se grăbeşte să ajungă la sala unde are antrenament, deşi

acolo nu se duce din plăcere, ci doar pentru că aşa vor

părinţii – îngrijoraţi că el îşi petrece prea mult timp la

Page 41: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

calculator. În timp ce aleargă, se împiedică şi îşi

luxează glezna. A lipsit mai multe săptămâni de la

antrenamente şi de la şcoală, plângându-se tot timpul

că numai părinţii sunt de vină sau că cei care au

asfaltat cu denivelări. Se simte din ce în ce mai

tensionat că trebuie să stea atâta timp în casă.

În continuare elevii sunt rugaţi să se gândească la

o situaţie dificilă din experienţa lor şcolară (de

exemplu, apropierea unui examen important sau

obţinerea unei note mici sau neînţelegerile cu cel mai

bun prieten) şi să analizeze modul în care gândesc şi se

comportă în contextual respectiv.

Exemple de întrebări care pot fi folosite: Cum mă

simt în situaţia respectivă? Ce îmi vine în minte?

Continuând să gândesc aşa, cum mă voi simţi după o

oră? Ce fac? Care sunt consecinţele comportamentului

meu?

Este o ocazie pentru profesor pentru a surprinde

eventualele modele neadecvate de interpretare a

realităţii (percepţia greşită a factorilor de stress, idei

preconcepute, gânduri negative, care duc la reacţii

Page 42: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

dezadaptative) şi pentru a realiza o restructurare

cognitivă.

2. Factori fiziologici

Somatizările (durerile de cap, burtă, pierderea

poftei de mâncare sau dimpotrivă un apetit excesiv)

sunt reacţii resimţite la nivel fiziologic în urma acţiunii

stresului. Tensiunea acumulată se descarcă prin

exerciţii fizice, practicare aunui sport sau prin tehnici

de relaxare (destinderea întregului organism, în special

a muşchilor; tehnica hipoventilaţiei – încetinirea

ritmului respiraţiei stimulează o diminuare generală a

surescitării, atât fiziologice, cât şi psihologice).

1. Factorii sociali

Cercetările arată că impactul stresului este cu atât

mai mic, cu cât suportul social perceput este mai

ridicat (Goodyer, 1988, Gottlieb, 1991, Stănculescu,

2007, Stern şi Zevon, 1990). Dacă elevii ştiu că pot

controla situaţiile dificile cu care se confruntă (au

abilităţi sociale, interpretează corect informaţiile

sociale, au personae pe care să se sprijine în cazul în

Page 43: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

care au probleme), atunci şi şi stresul va avea un

impact redus asupra lor. De aceea profesorii trebuie să

fie suportivi, să îi preocupe nevoile elevilor lor – fie că

sunt în clasele primare, preadolescenţi sau adolescenţi.

Acest lucru nu este posibil doar la o lecţie de

dirigenţie, ci este de dorit ca profesorii să fie apropiaţi

de elevii lor, să îi înţeleagă şi să îi accepte chiar şi

atunci când ies din anumite “tipare” (când încalcă

regulile, atrăgând astfel atenţia asupra lor prin conduite

neadecvate).

Page 44: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 8 – Violen a în coală

Exemplu de bune practici - Programul de la Universitatea Harvard

pentru prevenirea violenţei şcolare Schoolyard Bully Practicum

Relativ recent a fost introdus în literatura de

specialitate conceptul bullying –fiind definit ca o formă

de violenţă, în care unul sau mai mulţi elevi hărţuiesc

sau agresează fizic sau psihic, în mod repetat într-o

anumită perioadă de timp, un coleg perceput ca fiind

mai slab (Batsche, 2000).

Majoritatea celor care provoacă intenţionat

suferinţă celor mai slabi, fie provin din medii în care

au obţinut avantaje personale folosind această formă de

agresivitate, fie şi-au câştigat o „reputaţie” prin

intimidarea celorlalţi, fie încearcă să evadeze dintr-o

stare tensionată, situaţie neplăcută, căreia nu-i pot face

faţă altfel.

Psihologul norvegian, D. Olweus (1993),

recunoscut pentru studierea fenomenului bullying, a

observat că cei care se înscriu în această categorie sunt

impulsivi, au o nevoie acută de a-i domina pe ceilalţi şi

Page 45: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

un nivel foarte scăzut de empatie. Ei percep acţiunile

lor ca fiind justificate – pretinzând că cei consideraţi

victime i-au provocat sau că aceştia sunt pur şi simplu

nişte persoane antipatice. Elevii vor percepe şcoala ca

pe un spaţiu în care este dificil să se simtă în siguranţă,

datorită anumitor colegi care simt nevoia să îi domine

pe ceilalţi, agresându-i.

Pentru a reduce sau preveni fenomenul bullying

în şcoli, cercetătorii de la Universitatea Harvard au

creat un programul Schoolyard Bully Practicum.

Principalele aspecte ale acestui program (Batsche,

2000, p. 175 - 178) se concentrează asupra

următoarelor elemente:

1. Promovarea unor informaţii clare şi nu a

miturilor referitoare la fenomenul bullying – care a

devenit o adevărată problemă în şcoli. Acest lucru

trebuie să îngrijoreze, întrucât statisticile arată că mai

mult de 20% din elevi (raportul este realizat de Centru

Naţional pentru Siguranţa în Şcoală, din Statele Unite)

consideră şcoala ca fiind un spaţiu foarte nesigur,

datorită comportamentului neadecvat al unor colegi,

Page 46: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

care se impun prin forţă pentru a-i domina pe ceilalţi.

Specialiştii au realizat înregistrări video, filme pentru a

prezenta informaţii reale despre efectele unui astfel de

fenomen în şcoli.

2. Eliminarea prejudecăţilor referitoare la

comportamentul agresiv, cum ar fi de exemplu ideea că

diferite forme de manifestări agresive sunt normale în

anumite perioade de dezvoltare. Şcolile trebuie să

promoveze credinţa că acest tip de comportament este

de neacceptat, prin derularea unor programe prin care

să fie predate elevilor alternative pentru violenţă.

Astfel de programe au în vedere stimularea

competenţei socio – emoţionale, rezilienţei, problem –

solving social.

3. Evaluarea fenomenului bullying în şcoală – cât

de mare este amploarea acestuia, care sunt atitudinile

agresorilor şi victimelor, care sunt părerile elevilor în

legătură cu ceea ce face şcoala pentru a preveni astfel

de situaţii şi ce cred ei că ar trebui să facă şcoala în

acest sens. În literatura de specialitate există două

instrumente de măsurare a fenomenului bullying – cel

Page 47: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

elaborat de D. Olweus (1978) şi D. G. Perry, S. J.

Kussel şi L. C. Perry (1988).

4. Crearea unui cod de conduită – fiecare şcoală

are un regulament de ordine interioară, însă ar fi de

dorit ca elevii înşişi să fie implicaţi în elaborarea

acestuia. Este de dorit să fie menţionate nu numai

sancţiunile în caz de încălcare a regulilor, ci şi

comportamentele acceptabile, care stimulează bunele

relaţii dintre elevi.

5. Existenţa unor servicii psihologice de

consiliere pentru agresori şi victime (group skill

building). Eficienţa acestor servicii creşte atunci când

se pune accent pe dezvoltarea abilităţilor sau

competenţei sociale, înlocuirea comportamentelor

agresive şi a tendinţei de închidere în sine (elevii care

sunt victimele agresivităţii) cu conduite asertive.

6. Implicarea părinţilor în grupul de intervenţie –

de cele mai multe ori părinţii au aceleaşi probleme

acasă cu copiii, de aceea este foarte bine ca ei să fie

parteneri (şi nu doar informaţi despre comportamentul

neadecvat al copiilor lor) în programul de intervenţie,

Page 48: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

familiarizându-se cu tehnici de gestionare a situaţiilor

conflictuale şi a conduitei de refuz.

7. Aplicarea programului de intervenţie trebuie să

se facă într-o manieră consistentă (să fie implicaţi toţi

profesorii care lucrează cu elevii respectivi) şi să se

realizeze în grup (format din cei care agresează şi cei

care sunt agresaţi), pentru a stimula comportamentul

prosocial, conştientizând dezavantajele celui antisocial.

8. Modificarea percepţiilor nefavorabile şi

atitudinilor de respingere din partea colegilor, în cazul

în care elevii cu probleme de comportament reuşesc să

se controleze. Studiile arată că o astfel de modificare

nu are şanse să fie pe termen lung, dacă în clasă

persistă reputaţia nu foarte grozavă de elevi problemă,

colegii având tendinţa de a-i respinge. Cu alte cuvinte,

este nevoie de o schimbare atitudinală a colegilor

pentru a susţine o modificare comportamentală a celor

care se confruntă cu fenomenul bullying.

9. Motivarea profesorilor şi elevilor de a

continua aplicarea programului de intervenţie, prin

informarea periodică în legătură cu progresele obţinute

Page 49: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

(care sunt măsurate prin compararea rezultatelor

curente cu cele iniţiale).

PROBLEM – SOLVING

SOCIAL

STIMULAREA CONDUITEI ASERTIVE

AUTOCONTROL

PERCEPŢIA SOCIALĂ

ADECVATĂ

STIMULAREA EMPATIEI

DEZVOLTAREA ABILITĂŢILOR

SOCIALE

PREVENIREA FENOMENULUI

BULLYING

Page 50: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Cursul 9 – Comportamentul cadrelor

didactice în situa ii generatoare de stres,

cum ar fi lucrul cu elevii cu comportament

opozi ional

Manifestările de tip opoziţional sunt până la un

anumit punct o parte componentă a dezvoltării

normale, dat fiind că în pubertate sau adolescenţă

conflictele cu adulţii sau cei care au concepţii despre

viaţă diferite se adâncesc. Cu toate acestea există elevi

la care aceste tendinţe sunt mai accentuate. Ei se opun

frecvent prescripţiilor, regulilor formulate de adulţi şi

nu se consideră vinovaţi pentru comportarea

neadecvată, invocând existenţa unor cerinţe iraţionale,

circumstanţe aleatorii sau culpabilitatea celorlalţi.

Comportamentele de tip opoziţional presupun

aşadar: încălcarea frecventă a regulilor şi cerinţelor,

reacţii impulsive, în cazul impunerii unor limite,

comportamente dominante faţă de colegi sau prieteni.

Page 51: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Este foarte incomod pentru aceştia, întrucât el doreşte

să i se facă tot timpul pe plac. Atunci când este frustrat,

reacţionează impulsiv, gesticulează nemulţumit, ridică

tonul, îi provoacă pe cei din jur prin comportamnetul

său ostil. Intensitatea acestor reacţii şi răspândirea

problemelor comportamentale în mai multe situaţii

(şcoală, familie, joacă) reprezintă indicatori ai

severităţii tulburării1: cu cât problemele apar în mai

multe contexte, cu atât manifestările sunt mai grave.

Există situaţii în care elevii au comportamente

opozante faţă de mai mulţi membrii ai familiei, iar la

şcoală se adaptează uşor, fără să încalce regulile

impuse. De asemenea, sunt situaţii în care elevii nu

respectă cerinţele anumitor profesori, în timp ce la alte

materii nu creează nici un fel de probleme de

disciplină.

În situaţiile cele mai grave, comportamentele de

tip opoziţional se manifestă atât faţă de părinţi, dar şi

faţă de toţi profesorii, colegi sau prieteni. Frecvenţa

1 Dacă manifestările comportamentale opozante sunt

foarte pronunţate, atunci este vorba despre o tulburare de tip opoziţional (Dopfner, Schurmann şi Lehmkuhl, [1999] (2003).

Page 52: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

comportamentelor de tip opoziţional este mai mare la

băieţi decât la fete. Dar cum se poate face distincţia

între episoade relativ fireşti de manifestare a opoziţiei

şi tulburarea de comportament de tip opoziţional?

Specialiştii consideră (Dobson, 1995, Dopfner,

Schurmann şi Lehmkuhl, [1999] (2003) că aspectul

decisiv este prezenţa mai multor caracteristici, care se

manifestă cu o intensitate mai mare decât la cei de

aceeaşi vârstă şi care nu au astfel de probleme.

Caracteristicile tulburării comportamentale de tip

opoziţional se concretizează prin:

Crize neobişnuite şi puternice de furie, toleranţă

scăzută a stresului, comparativ cu cei de aceeaşi vârstă;

Se ceartă frecvent cu adulţii;

Refuză să urmeze regulile impuse sau se

împotriveşte cerinţelor formulate de profesori

sau părinţi;

Îi agasează pe colegi în mod intenţionat;

Nu îşi asumă responsabilitatea pentru

propriile greşeli, învinovăţindu-i pe ceilalţi;

Se enervează cu uşurinţă sau se lasă provocat

de ceilalţi;

Page 53: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Este gălăgios, vorbeşte fără să fie întrebat şi

fără să-i pese dacă îi deranjează;

Dă dovadă de maliţiozitate, este vindicativ în

situaţiile când are impresia că i-au fost lezate

drepturile.

Cauzele comportamentului opoziţional sunt în

special de natură psihosocială. În special strategiile

implicate în educaţia copiilor ar putea influenţa

apariţia şi menţinerea manifestărilor opoziţionale.

Atât elevii, cât şi profesorii sau părinţii sunt prinşi

într-un cerc vicios al permanentelor avertismente,

mustrări, nemulţumiri, ignorare reciprocă

intenţionată, ameninţări. Toate acestea duc la relaţii

tot mai tensionate, mai distante, rigide, diminuarea

experienţelor pozitive, inconsecvenţă din partea

adulţilor, lucruri care uneori sunt interzise, iar

alteori permise).

În perioada aşa numitor faze critice în dezvoltare

(vârsta negaţiei şi adolescenţa), se accentuează reacţiile

de ostilitate şi încăpăţânare. Între doi şi trei ani (în

unele situaţii chiar patru ani) copiii sunt tentaţi să

experimenteze care sunt consecinţele de a spune nu. În

Page 54: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

cazul în care sunt refuzaţi, pot avea comportamente

demonstrative, crize de furie, aruncare la podea, ţipete.

Este important ca părinţii şi educatorii să ştie că

negativismul aparţine unei etape normale de

dezvoltare. Lucrurile se complică în cazul

temperamentului dificil al copilului (impulsiv şi agitat,

hiperactiv, deseori plânge). Adulţii trebuie să dea

dovadă de mult calm şi răbdare cu copilul, să-l înveţe

că l-ar ajuta mai mult dacă ar reacţiona fără

încăpăţânare şi furie.

Dacă este lăsat mereu să facă tot ceea ce-i place,

nu numai că va fi insecurizat datorită libertăţii prea

mari (neştiind cum să-i facă faţă), dar va fi foarte puţin

pregătit pentru integrarea în colectivitate (o bună

adaptare depinde şi de capacitatea de a respecta

regulile existente). În acest context copiii descoperă că

prin comportarea lor pot obţine şi beneficii. De aceea

ei nu învaţă să-şi controleze suficient pornirile

impulsive şi nici să rezolve conflictele în mod

constructiv. M. Rutter (1975) consideră că

negativismul la această vârstă se manifestă doar în

familie, în cazul anumitor copii.

Page 55: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Părinţii sunt provocaţi de copii, pentru a vedea

cum reacţionează (modelul oferit va fi imitat). Acasă

reapar manifestările negative, mai ales în perioade

puternic stresante. Însă în afara familiei se comportă

adecvat vârstei pe care o au, fără împotriviri sau accese

de furie, făcând faţă constrângerilor. La vârsta

pubertăţii, aspiraţia naturală spre cucerirea autonomiei

şi modalităţile de manifestare a independenţei

generează discuţii contradictorii, atitudini de frondă şi

conduite de tip opoziţional faţă de părinţi şi profesori.

Această problemă poate fi rezolvată dacă există o

comunicare autentică între părinţi şi copii/profesori şi

elevi. Ei trebuie să discute nu numai lucruri obişnuite,

legate de îndeplinirea sarcinilor şcolare, ci şi despre

dorinţele, nevoile, temerile, gândurile, aspiraţiile

copiilor. Conflictele trebuie preîntâmpinate, iar dacă

apar, să fie gestionate cu inteligenţă (controlul

tendinţelor primare şi manifestărilor grosiere,

impulsive în favoarea discuţiilor constructive).

Alţi factori care contribuie la apariţia unor

comportamente de tip opoziţional pot fi problemele din

familie. Neînţelegerile dintre părinţi perturbă echilibrul

Page 56: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

emoţional al copilului, apărând ca reacţii inhibarea,

interiorizarea sau negativismul, opoziţia faţă de tot

ceea ce impun adulţii. De asemenea, timpul foarte

limitat petrecut de părinţi împreună cu copiii afectează

sentimentul de comuniune (nefiind satisfăcută nevoia

de afiliere).

Uneori sunt răspunzătoare şi situaţii speciale din

familie, cum ar fi naşterea unui alt copil, care o

determină pe mamă să se concentreze mai mult asupra

acestuia. Cel mare se poate simţi neglijat sau

abandonat. Pentru a face faţă dramei interioare, va

încerca să atragă atenţia asupra sa, chiar şi prin

comportamente de tip opoziţional. O altă cauză a

comportamentului de tip opoziţional poate fi şi

suprasolicitarea şcolară sau rigiditatea şi autoritatea

excesivă a profesorilor.

Este foarte important ca activităţile din şcoală

sau temele pentru acasă să nu-i solicite la maxim pe

elevii cu comportament opoziţional (şi hiperactiv,

având în vedere că sunt frecvent asociate). Aceştia

oricum fac eforturi mai mari (în comparaţie cu cei fără

astfel de probleme) pentru a răspunde solicitărilor.

Page 57: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

Dacă li se cere mai mult decât atât, ei vor dezvolta o

atitudine de respingere (consumul foarte mare de

energie psihică duce la epuizare, iritabilitate, stres).

Este benefic pentru astfel de elevi să existe cerinţe

moderate, până sunt eliminate dificultăţile generate de

comportamentul de tip opoziţional. În timp, elevii vor

fi capabili să răspundă adecvat cerinţelor şcolare.

Studiile de specialitate (Dopfner, Schurmann şi

Lehmkuhl, [1999] (2003) arată că există o zonă de

suprapunere, în sensul că peste 50% dintre copiii

hiperactivi prezintă şi tulburări comportamentale de tip

opoziţional sau agresive. Pe lângă hiperactivitate

(dificultăţi de concentrare a atenţiei, impulsivitate,

nelinişte) şi comportamente opoziţionale, apar şi alte

probleme: nesiguranţa şi lipsa încrederii în sine,

respingerea de către cei de aceeaşi vârstă, relaţii

dizarmonice cu adulţii (părinţii sau profesorii),

performanţe şcolare inferioare potenţialului elevilor.

Deşi profesorilor s-ar putea să li se pară foarte curios,

elevii cu comportament opoziţional au frecvent

dificultăţi de autovalorizare, trăind cu sentimentul că

nu trebuie să fie cunoscuţi de ceilalţi, pentru a nu li se

Page 58: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

descoperi punctele slabe. La început este mai dificil să

se comunice cu ei, tocmai datorită acestui mecanism

defensiv. Neîncrederea în forţele proprii generează

instalarea aşa numitei anxietăţi de performanţă.

Rezultatele în situaţii evaluative sunt mai mici decât

ale elevilor cu acelaşi potenţial, dar care nu se

confruntă cu astfel de probleme.

Blocajele şi insuccesele pot fi eliminate prin

obţinerea de succese (experienţe pozitive în situaţiile

de învăţare – lauda, încurajarea – pentru îmbunătăţirea

imaginii de sine). În ceea ce priveşte dinamica vieţii

sociale a copiilor cu comportament de tip opoziţional,

se observă o sărăcie a relaţiilor cu covârstnicii (datorită

faptului că încearcă să-i domine şi să-i controleze,

motiv pentru care sunt respinşi) şi interacţiuni

tensionate cu adulţii.

Părinţii se confruntă cu un acut sentiment al

eşecului, considerând că nu mai ştiu ce metode să

aplice pentru a stăpâni copilul, acesta la rândul său se

aşteaptă din partea părinţilor numai la reacţii ostile, de

respingere. Pentru profesori, acest tip de elev este

perceput ca fiind foarte dificil, ridicând numeroase

Page 59: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

probleme de disciplină sau la învăţătură. Sunt

constrânşi să adopte măsuri punitive, deoarece elevul

perturbă disciplina clasei sau reprezintă un model

negativ pentru colegi, prin permanentele sale

împotriviri. Însă atunci când nu deranjează, nu

primeşte atenţie. Aşa că este uşor de înţeles de ce

doresc să atragă atenţia, chiar şi prin comportamente

neadecvate şi chiar dacă atenţia implică doar mustrare

sau ameninţări.

Profesorii pot alcătui un plan de recompensare cu

puncte, cu scopul modificării comportamentale. Zilnic

va fi apreciată măsura în care au fost respectate

scopurile propuse: 1) sunt atent la lecţie şi lucrez

împreună cu ceilalţi; 2) termin sarcinile primite în

clasă în mod constant; 3) cooperez cu colegii şi nu mă

cert cu ei; 4) ţin cont de regulile şi cerinţele

învăţătoarei sau profesorilor; 5) nu sunt mânios atunci

când cineva nu face ce spun eu. Vor fi avute în vedere

următoarele niveluri de apreciere: foarte bine – astăzi

ţi-ai atins scopurile propuse (2 puncte); bine – astăzi ţi-

ai atins scopurile cu efort (1 punct); insufucient – astăzi

nu ţi-ai atins scopurile, mâine trebuie să te străduieşti

Page 60: Managementul Stresului Suport de Curs (2)

Managementul stresului. Note de curs. Elena Stănculescu

mai mult (0 puncte). La acumularea unui anumit număr

de puncte, elevii pot schimba punctele cu alte

recompense speciale.

În concluzie există motive pentru ca profesorii să

fie optimişti, să aibă încredere în posibilitatea de a

corecta tendinţele opoziţionale, prin strategii de

modificare comportamentală, stimularea încrederii în

sine, comunicare autentică (pentru a cunoaşte şi

satisface nevoile de afiliere, apartenenţă),

îmbunătăţirea relaţiilor cu ceilalţi şi capacităţii de a

gestiona conflictele sau situaţiile dificile.