Manifest

Leul roade, sfâșâie și mestecă de zor din carnea bourului.

Vulturul dă târcoale, în văzduh, cadavrului și-și așteaptă rândul camuflat în decor.

Sătul, panthero leo nu părăsește ospățul, nu lasă vulturului un loc la masă,

ci stă , în așteptare, să i se mai facă o dată foame. Nici măcar nu se oprește să vadă

că vulturul nu-i vultur.

De-ar vedea leul ce-l așteaptă, ce-l pândește din ceruri,

ce monstru sacru stă cu paloșul și crucea-n mână, poate

s-ar da la o parte.

O Aquila chrysaetos, un răpitor de munte ce a copilărit între Carpați

și a trudit câmpiile văzduhului și s-a tatuat pe piept,

între penele-i cărunte.

Și regele animalelor zace gras și vesel, își face acum siesta sub soarele de aur.

Acvila română se-aruncă-n dreptul fiarei și frânge gâtul încoronat al leului.

Îi ia coroana-n cioc și-o pune pe-al său creștet, se urcă pe cadavru

și mestecă din bour, dar nu mănâncă tot, ci-și cheamă și supușii,

le dă la toți să guște, o gură de cotlet.