Manual Eco Ed Grades 3-8

1

EcoEd

- ediţia a treia -

Planuri de Lecţie, Activităţi şi Scenete

de Educaţie Ecologică

pentru clasele III-VIII

Clubul de Ecologie şi Turism―

Floarea Reginei‖ Sinaia

2

―Eco Ed‖ – Proiect de Educaţie Ecologică

Primul curriculum Eco Ed a fost pregătit pentru şcoli din Reşiţa şi Sinaia de voluntari Peace Corps

şi de către organizaţiile neguvernamentale unde aceştia activau. În Sinaia, un program de educaţie

ecologică a fost început pentru clasele III-IV şi un manual de lecţii şi activităţi în limba română a

fost creat într-o colaborare între un voluntar din Peace Corps şi învăţători. În Reşiţa au fost selectate

un număr de 19 planuri de lecţii ecologice pentru a fi aplicate în şcoli după ce au fost traduse în

română. Programul început de colegii noştri a fost continuat în Cluj, cu un program de instruire

pentru cadrele didactice în care profesori interesaţi au primit manuale cu 45 de lecţii pentru clasele

V-VIII şi au fost instruiţi în stilul de predare al educaţiei de mediu. Şi acum in judeţul Prahova,

programul Eco Ed merge mai departe prin extinderea setului de lecţii la 53 de ore de predare pentru

clasele III-VIII. Ne exprimăm speranţa că programul Eco Ed va putea să:

Fie un catalizator pentru predarea ecologiei în clasele III-VIII, iar în cazul în care un asemenea

program există deja, atunci va contribui la lărgirea temelor ecologice şi creşterea în ansamblu a

activităţilor ecologice şi interesului pentru acestea în rândul elevilor (şi profesorilor lor).

Ofere profesorilor posibilitatea să folosească planuri de lecţii gata concepute ce acoperă subiectele

majore de mediu, care pot fi pregătite repede şi conţin informaţii de bază care pot fi aplicate cu

succes, chiar dacă profesorii nu au o pregătire prealabilă în domeniu.

Ofere profesorilor posibilitatea să folosească un stil interactiv şi participativ de predare, cu accentul

pus în special pe gândirea critică, descoperirea şi abordarea creativă a rezolvării problemelor, toate

acestea putând fi utilizate şi în alte domenii de studiu şi în viaţă în general.

Ajute la formarea unor generaţii de copii şi adulţi cărora le pasă de natură şi care ştiu că prin

acţiunile lor pot contribui la dezvoltarea unei lumi mai bune!

Ne exprimăm recunoştinţa pentru sprijinul acordat de către următorii oameni, instituţii şi organizaţii. Este

speranţa noastră că educaţia ecologică va fi inclusă în curriculum tuturor claselor şi nu doar în cea a

claselor a VIII-a, aşa cum este situaţia prezentă în România.

Am dori opinia dumneavoastră! Vă rugăm să ne trimiteţi Evaluarea de la Eco Ed. Formularul îl

găsiţi în această carte, ultima pagină. Mult noroc !

Karisha Kuypers

Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖

Sinaia, România

Noiembrie, 2002

3

Mulţumiri:

Peace Corps România

Debra Taevs, Voluntar Peace Corps, Clubul Ecologic Transilvania

Juniper Garver-Hume, Voluntar Peace Corps, Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖

Sinaia

CET - Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖ Sinaia (Ciprian Stanciu)

CET - Clubul Ecologic Transilvania (Gabriel Părăuan, Andrei Kelemen şi Dan Craioveanu)

Fundaţia Potaissa (Alin Roşca)

Kelly Nafie, Voluntar Peace Corps, and Romeo Uries – pentru primul program Eco Ed in Reşiţa

Delia Lengher, Mihăila Popa (în Cluj); Rodica Banu (în Sinaia)- Traducere

Ana Mărincuş – Redactor (în Cluj)

Cristine Bohm – Pentru culegerea textului în română (în Cluj)

Viorica Brânzea şi Viorica Vladila - sprijin (în Sinaia)

4

CUPRINS: EDUCAŢIE ECOLOGICĂ

Subiect Numărul

Lecţiei

Pagina Titlul Lecţiei Sursa

Introducere i. 1 Introducere

Introducere ii. 2 Ce este Educaţia de

Mediu?

Environmental Education in the Schools

Introducere iii. 3-5 Mai mult despre

Educaţia de Mediu

Environmental Education in the Schools

Ecosisteme 1 6-7 Cutia Vieţii Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Ecosisteme 2 8-11 Pânza Vieţii Project Learning Tree www.plt.org

Ecosisteme 3 12-14 Ce Înseamnă o

Pădure?

Rediscovering Your World

Ecosisteme 4,5,6 15-17 Ecosisteme (Plante) DiscoverySchool

www.schooldiscovery.com

Ecosisteme 7 18-20 Biodiversitatea Center for Environmental Education

www.cee-ane.org

Ecosisteme 8,9 21-24 Reţele trofice

forestiere

DiscoverySchool


Ecosisteme 10 25-28 Cine Lucrează în

Această Pădure?

Project Learning Tree www.plt.org

Ecosisteme 11,12,13 29-32

Mediul Uman –

Impacte ale

Urbanizării


Apa 14 33-35 Casa a Anotimpurilor Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 15 36-37 Furtuna Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 16,17 38-41 Potrivirea Formelor

de Apă

Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 18,19 42-47 Doar Trecând Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 20,21 48-51 Aventură Incredibilă Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 22 52-54

Apa Folosită In

Comun


Apa 23 55-59 Suma Părţilor Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 24 60-62 Atinge-ţi Limitele Project WET, www.montana.edu/wwwwet

Apa 25,26 63-65

Fiecare

Picătură Contează


Apa 27,28,29 66-68 Habitate Acvatice

DiscoverySchool


Aer 30 69-70 Poluarea Aerului AskERIC Lesson Plans, www.askeric.org

Aer 31 71-72

Ploaia Acidă un

Poluant al Aerului

Air Quality Lesson Plans and Data,

www.tnrcc.state.txus

Conservarea

resurselor 32 73-74

Pământul: Mărul din

Ochii Tăi

Keep America Beautiful, www.KAB.org

Conservarea

resurselor 33 75-78

Dacă au fost epuizate

rămân epuizate


Conservarea

resurselor 34 79

Regenerabile Nu

Înseamnă Pentru

5

Totdeauna!

Conservarea

resurselor 35,36 80-82

Broaşte: Realitate şi

Tradiţie

DiscoverySchool


Conservarea

resurselor 37 83-86

Cum Dispar

Speciile?

Center for Environmental Education

www.cee-ane.org

Refacerea

naturii 38 87-89

Poate fi natura

refăcută cu adevărat?


Subiect Numărul

Lecţiei

Pagina Titlul Lecţiei Sursa

Deşeuri 39 90-91 Punga cu Deşeuri Keep America Beautiful, www.KAB.org

Deşeuri 40 92 Ce Putem Face? AskERIC Lesson Plans www.askeric.org

Deşeuri 41 93-95

Schimbarea

Atitudinii


Deşeuri 42 96-98 Obiceiuri Bune Keep America Beautiful, www.KAB.org

Reciclare

43 99-101

Reciclarea: Ştiţi Ce

este Adevărat Sau

Fals?


Reciclare 44 102-104

Faceţi Voi Înşivă

Hârtie


Energie 45 105 Surse de Energie AskERIC Lesson Plans www.askeric.org

Soluţii

46 106

Identificarea

Materialelor

Biodegradabile

Center for Environmental Education

www.cee-ane.org

Soluţii 47 107-108 Găsiţi o Soluţie Keep America Beautiful, www.KAB.org

Soluţii

48 109-110

Legea – Oamenii

Lucrează Împreună

Inspectoratul de Protecţie a Mediului Cluj-

Napoca, Corina Roman (Head of Monitoring

Dept), Debra Taevs, Peace Corps Volunteer

Soluţii

49,50 111-113

Pachetul de Schimb

de Informaţii Despre

Mediu


Soluţii 51 114

Proiectarea Unui

Oraş Ecologic

AskERIC Lesson Plans www.askeric.org

Soluţii 52 115-116 Ziarul de Mediu Keep America Beautiful, www.KAB.org

Soluţii 53 117-118

Si Gestul Tău

Contează


Activitate 1 119 Atingerea Ciclopului Rediscovering Your World

Activitate 2 120 Liliacul şi Molia Sharing Nature with Children

Activitate 3 121-122

Cine Sunt Eu? Rediscovering Your World and

Sharing Nature with Children

Activitate 4 123-124 Urs, Peşte, Ţânţar Rediscovering Your World

Activitate 5 125 Hărţi ale Sunetului Rediscovering Your World

Activitate 6 126

Scrisoare Către Ei

Înşişi


Activitate 7 127

Faceţi Cunoştinţă cu

un Copac


Activitate 8 128-129 Aparat de Fotografiat Rediscovering Your World

Activitate 9 130-131 Urechi de Căprioară Rediscovering Your World

Activitate 10 132 Unul Învaţă pe Rediscovering Your World

6

Celălalt

Activitate 11 133-136 Plantaţi un Copac Rediscovering Your World

Scenete 1 137-139 Magia Literei „E‖ ECOSENS, Bucureşti, România

Scenete 2 140-152

Nimeni nu e Singur

in Pădure

Serviciul Pădurii de Statele Unite

Index I 153-154 Un Mic Dicţionar

Index II 156 Bibliografie

Index II 157

Scrisoare către

profesori

Index III 158

Model de scrisoare

către părinţi

Index IV 159 Lista materialelor

Index V 160-161 Evaluare

INTRODUCERE

„Nu puneţi niciodată la îndoială faptul că un grup mic de cetăţeni angajaţi poate schimba lumea;

într-adevăr, este singurul mod în care lumea s-a schimbat vreodată.”

(Margaret Mead)

De ce se pune accent pe educaţie de mediu? Pentru că, în prezent, mai mult de 5.3 miliarde

de oameni folosesc (abuzând deseori, cu bună ştiinţă sau fără) resursele naturale ale pământului. În

fiecare colţ al lumii, omenii taie păduri, extrag minerale şi surse de energie, erodând solul de la

suprafaţă, poluând aerul şi apa, creând deşeuri primejdioase şi producând o ruptură a zonelor

naturale într-un ritm fără precedent în istoria vieţii pe pământ. Deoarece cerinţele care decurg din

suprapopulare şi dezvoltare cresc, devine tot mai greu pentru oameni să-şi satisfacă nevoile şi

dorinţele. Şi devine de asemenea imposibil să scape de consecinţele degradării serioase a mediului:

dispariţia speciilor, extinderea deşertului, contaminarea cu pesticide, creşterea problemelor de

sănătate, foametea, sărăcia şi chiar pierderea de vieţi umane. Mulţi experţi sunt îngrijoraţi de faptul

că, dacă acest ritm de distrugere continuă, vom fi martorii distrugerii treptate chiar a sistemelor care

sprijină viaţa pe pământ.

Educaţia privind mediul este un proces care are scopul să îmbunătăţească calitatea vieţii prin

asigurarea oamenilor cu „uneltele‖ de care au nevoie pentru a rezolva şi împiedica problemele de

mediu. Educaţia de mediu poate ajuta oamenii să câştige cunoştinţe, deprinderi, motivaţii, valori şi

angajamentul de care au nevoie pentru a gospodări eficient resursele pământului şi de a-şi asuma

răspunderea pentru menţinerea calităţii mediului.

Scopul nostru în traducerea materialelor acestea este de a ajuta pe cei care organizează

asemenea cursuri în şcoli să dezvolte strategii creând programe efective de educaţie a mediului. Fie

că lucraţi cu preşcolarii sau elevii din gimnaziu, din zone rurale sau urbane, în programele de

educaţie a comunităţii sau ca profesor, puteţi introduce educaţia mediului în activităţile

7

dumneavoastră. Acest manual se bazează pe orele opţionale pentru clasele a-III-a şi a-IV-a la

şcolile generale de pe Valea Superioara a Prahovei, dar este un model. Sperăm că veţi adapta

materialele de aici la situaţia voastră. În ciuda părerilor multor oameni, educaţia de mediu nu se

leagă numai de planul de învăţământ al obiectului ştiinţe, ci se intersectează cu toate celelalte

obiecte de studiu, inclusiv în afaceri, economie, arta limbajului, istorie, studii sociale şi umanitare.

Deşi acest manual pune accentul în special pe educaţia mediului în şcoli, multe din informaţii se pot

aplica la programele neoficiale de educaţie ale comunităţilor.

Copiii sunt un public important pentru educaţia mediului deoarece sunt gestionarii şi

consumatorii de mâine ai resurselor. Şi în unele cazuri copiii îşi pot influenţa părinţii şi alţi membri

ai comunităţii. Educatorii şi toţi cei care lucrează în şcoli şi cu elevi pot avea un impact deosebit,

de la creşterea conştientizării şi cunoaşterii până la formarea de atitudini şi proiecte active în

numele educaţiei mediului. Este important să recunoaştem că nu este doar o singură cale corectă de

a „face‖ educaţie de mediu.

În fine, credem că este important să menţionăm direcţia pe care o susţinem în acest manual.

Credem că problemele de mediu sunt urgente şi trebuie abordate de întreaga comunitate, iar

educaţia trebuie să fie o parte integrantă a soluţiei. Opiniile divergente privind starea mediului,

consecinţele degradării acestuia şi rolul educaţiei sunt bune subiecte de discuţie şi dezbatere. De

asemenea credem că educaţia mediului n-ar trebui să impună oamenilor un anumit fel de a gândi;

speranţa noastră este că ea poate ajuta oamenii să înveţe cum să gândească – inclusiv cum să

rezolve problemele, să ia decizii, să cântărească opţiunile şi să alinieze valorile cu acţiunile

personale.

Ca educatori, aveţi puterea să schimbaţi vieţile oamenilor şi să serviţi ca modele pentru colegii

voştri. Vă dorim mult succes!

CE ESTE EDUCAŢIA DE MEDIU?

Obiectivele educaţiei de mediu în toată lumea sunt asemănătoare: să menţinem şi să

îmbunătăţim calitatea mediului, să prevenim problemele mediului în viitor. Pe de o parte, educaţia

de mediu înseamnă informarea şi sporirea cunoştinţelor elevilor despre mediul înconjurător. Elevii

învaţă despre încălzirea globală, deşeuri solide şi alte probleme ale mediului, despre ecologie şi cum

„funcţionează‖ pământul, despre urmările degradării mediului şi învaţă care este rolul lor în crearea

şi prevenirea problemelor mediului.

Pe de altă parte, educaţia de mediu sporeşte conştientizarea problemelor şi înţelegerea valorilor

personale prin „descoperirea‖ atitudinii şi înţelegerii, ajutându-i pe elevi să-şi evalueze şi să-şi

clarifice sentimentele în ceea ce priveşte mediul şi cum contribuie la problemele acestuia. Ajută

fiecare persoană să înţeleagă faptul că oamenii au valori diferite, iar conflictele dintre acestea

trebuie abordate pentru a preveni şi rezolva, în final, problemele de mediu. Educaţia de mediu este

şi practică, în sensul învăţării unor lucruri cum ar fi plantarea unui copac până la reducerea

consumului sau cum să trăim producând un impact negativ cât mai mic asupra mediului. Şi, în

final, educaţia mediului accentuează abilităţile de a acţiona ca cetăţean – de la scrierea efectivă a

8

unei scrisori până la influenţarea consiliilor locale sau a oamenilor politici de stat şi a instituţiilor

internaţionale.

O definiţie pentru educaţia de mediu, conformă cu un set de obiective stabilite de Naţiunile Unite,

este următoarea:

Educaţia de mediu este „un proces care urmăreşte dezvoltarea populaţiei unei lumi care este

conştientă şi preocupată de mediul întreg şi problemele asociate, şi care are cunoştinţele,

atitudinea, abilităţile, motivaţia şi angajamentul să lucreze independent sau colectiv pentru soluţii

la problemele curente şi prevenirea celor viitoare.”

În mod specific, educaţia de mediu accentuează aceste cinci obiective:

Conştientizarea: ajută elevii să capete o înţelegere şi sensibilitate faţă de întreg mediul şi

problemele lui; le dezvoltă abilitatea de a pricepe şi de a deosebi stimulentele, de a procesa, rafina şi

extinde aceste percepţii; contribuie la folosirea acestor abilităţi noi în mai multe contexte.

Cunoaşterea: ajută elevii să capete o înţelegere de bază privind funcţionarea mediului,

interacţiunea oamenilor cu mediul şi despre cum apar şi cum pot fi rezolvate problemele legate de

mediu.

Atitudinea: ajută elevii să capete un set de valori şi sentimente de grijă pentru mediu, motivaţia şi

devotamentul de a participa la menţinerea calităţii mediului.

Deprinderi: ajută elevii să capete abilităţile necesare identificării şi investigării problemelor

mediului şi să contribuie la rezolvarea problemelor acestuia.

Participarea: ajută elevii să capete experienţă în utilizarea cunoştinţelor şi abilităţilor dobândite, în

vederea unor acţiuni pozitive şi bine gândite care vor conduce la rezolvarea problemelor mediului.

Un pas mai important este recunoaşterea scopului educaţiei de mediu de a crea oameni cu o

conştiinţă ecologic, adică oameni care posedă:

o conştientizare şi o sensibilitate faţă de întregul mediu înconjurător;

o diversitate de experienţe şi o înţelegere de bază a problemelor de mediu;

un set de valori ecologice şi un sentiment de preocupare pentru mediu, motivaţia şi dispoziţia să

participe activ la îmbunătăţirea şi protejarea mediului;

abilităţi pentru identificarea, cercetarea, şi rezolvarea problemelor mediului.

MAI MULT DESPRE EDUCAŢIA DE MEDIU

„THINK GLOBALLY, ACT LOCALLY.‖

„Gândiţi global, acţionaţi local‖ a spus autorul şi istoricul Rene Dubois. Această frază este un mod

sugestiv de a reaminti elevilor că problemele de mediu sunt globale în scop, dar sunt abordate, cel

9

mai efectiv, la un nivel local sau individual. Fraza aceasta subliniază cât de critic este pentru elevi

să-şi examineze purtarea lor şi să înţeleagă cum acţiuni individuale pot influenţa probleme globale.

Deşi este important pentru elevi să înţeleagă natura problemelor mediului la nivel internaţional,

naţional şi regional, adesea cele mai efective programe de educaţia mediului ajută elevii să înţeleagă

cum acţiunile lor la nivel local pot duce sau pot ajuta la prevenirea şi rezolvarea problemelor de

mediu.

MAI MULT DECÂT ŞTIINŢĂ

Mulţi educatori leagă educaţia mediului în mod exclusiv de educaţia ştiinţifică. Deşi o mare

parte a educaţiei mediului se ocupă cu înţelegerea conceptelor ştiinţifice, ea cere, de asemenea o

înţelegere a economiei, matematicii, geografiei, eticii, politicii şi altor obiecte. În următoarele lecţii

vom observa natura interdisciplinară a educaţiei mediului.

NU E NEVOIE SĂ FII EXPERT

Să nu credeţi că trebuie să fii om de ştiinţă sau un profesionist în educaţia mediului pentru a

introduce educaţia mediului în predare. Aşa cum am spus mai devreme, educaţia mediului este

mult mai mult decât un „obiect de studiu;‖ ea implică evaluarea educaţiei, luarea de decizii,

deprinderi de comunicare, creativitate şi multe alte priceperi şi deprinderi. Ca educator, rolul tău

este să facilitezi învăţarea şi să ştii cum şi când să apelezi la experţi dacă este necesar. Prin

introducerea cunoştinţelor de mediu în predare, poţi încerca noi activităţi şi modalităţi de abordare

şi poţi afla mai multe lucruri din publicaţiile despre mediu împreună cu elevii tăi.

ÎNVĂŢĂTURĂ PRIN DESCOPERIRE

În timpul orelor de clasă, în toată lumea, profesorii predau, elevii iau notiţe, iar apoi elevii

sunt testaţi în legătură cu ceea ce au învăţat. Totuşi, în multe ore învăţarea experienţială începe să

înlocuiască sau să completeze lecţia tradiţională de tip explicativ urmată de scrierea unor idei pe

tablă. Prin experimente, simulări, dezbateri şi alte activităţi participative, elevii descoperă concepte

singuri. S-a arătat că învăţarea experienţială măreşte capacitatea de memorare, motivează elevii să

înveţe, şi încurajează cooperarea de grup. A avut succes în special în activităţile de rezolvare a

problemelor de mediu. În lecţiile următoarele se prezintă o varietate de activităţi şi tehnici

experienţiale.

IEŞIŢI AFARĂ!

Mulţi oameni susţin că elevii de pretutindeni – în special din zonele urbane – pierd legătura

cu lumea naturală. În multe locuri, experienţele în aer liber nu sunt o parte obişnuită a instrucţiei;

experienţele în aer liber se reduc adesea la câteva ieşiri în clasele primare în loc ca ele să fi fost

folosite de-a lungul întregii perioade de şcolarizare a elevului. Aducerea elevilor în mediul

înconjurător în mod regulat este o parte importantă a unui program conştient de educaţie a mediului.

Nimic nu poate înlocui propriile experienţe care îi ajută pe elevi să-şi înţeleagă propria comunitate,

sistemele naturale şi problemele mediului.

Folosirea mediului ca sală de clasă este de asemenea un mod de a aduce elevii mai aproape

de natură. De exemplu, mulţi profesori de limbă maternă (în Statele Unite) îşi duc elevii în natură

la orele de lectură şi pentru a le stimula creativitatea în exprimarea scrisă. Mulţi profesori de ştiinţe

şi matematică folosesc mediul ca un laborator în care elevii îşi efectuează investigaţiile şi

experimentele.

10

FII REALIST!

„Noi dăm formă clădirilor noastre şi după aceea clădirile dau formă lumii noastre.‖

(Winston Churchill)

Aducerea elevilor în comunitate pentru a privi mediul natural şi cel construit poate face

programele de educaţie a mediului mai relevante pentru vieţile lor. Deoarece se accentuează pe

sisteme reale, probleme şi soluţii, elevii vor face ei înşişi experienţe care adesea lipsesc din

programele educaţionale. Aceste experienţe „reale‖ nu numai că îmbogăţesc planul de învăţământ,

dar pot, de asemenea, să ajute la întărirea legăturilor între programul de învăţământ şi comunitate.

Este de asemenea important să fii sensibil la realităţile problemelor de mediu cu care se

confruntă comunitatea. Mulţi dintre elevi şi familiile lor pot fi direct sau indirect responsabili

pentru problemele de mediu pe care elevii le investighează. De exemplu, în oraşe mari, mulţi dintre

părinţii elevilor, probabil, lucrează în fabrici care poluează aerul şi apa. Şi lângă păduri, poate unii

dintre elevii şi familiile sau rudele lor s-ar putea să joace un rol în problema braconajului şi a tăierii

excesive de copaci. Cu toate că n-ar trebui să evitaţi să discutaţi problemele de mediu din cauza

acesta, trebuie să fiţi atenţi atunci când „învinuiţi‖ pe cineva şi este necesar să găsiţi cea mai bună

cale de a prezenta anumite probleme.

GÂNDEŞTE! GÂNDEŞTE! GÂNDEŞTE!

„Spune-i unui copil ce să gândească şi o să-l faci sclav faţă de cunoaştere. Învaţă un copil cum să

gândească şi atunci vei face din toate cunoştinţele sclavul său.‖ (Henry J. Tait)

Unul din scopurile programului de educaţie a mediului este să ajuţi elevii să-şi dezvolte

capacitatea de a gândi – atât critic cât şi creativ. Un elev care ar putea face parte într-o zi din

consiliul local va fi cel mai eficient dacă el sau ea va putea să cântărească bine opţiunile, să

identifice alternativele, să comunice, să pună întrebările corecte, să analizeze sugestiile cetăţenilor,

şi să ia decizii. La fel poate fi pentru un elev care ar putea fi într-o zi proprietar de pământ care

încearcă să decidă cum să-şi administreze pământul sau pentru un cetăţean căruia i se cere să se

implice intr-o problemă care afectează mediul şi comunitatea.

VALORILE CONTEAZĂ

Educaţia de mediu cultivă şi un sistem de valori. Deoarece copiii se maturizează, sistemul

de valori pe care ei îl promovează influenţează opţiunile şi deciziile pe care ei le iau referitor la

toate aspectele vieţilor lor, inclusiv problemele de mediu. Valorile aduc de asemenea consistenţă

vieţii unei persoane, ceea ce o ajută să realizeze un concept mai bun despre sine. Există o legătură

strânsă între valori, convingeri, atitudini şi dezvoltarea unei etici a mediului înconjurător.

11

DAŢI-LE PUTEREA!

Un program educaţional al mediului poate face mult pentru a da putere elevilor să-şi

îmbunătăţească calitatea vieţilor lor şi a celorlalţi. Iar această putere poate duce la amplificarea

sentimentelor de mândrie şi auto-respect. Când elevii iau parte la un proiect al comunităţii pentru a

ajuta la îmbunătăţirea calităţii mediului sau la rezolvarea unei probleme a comunităţii, ei se ajută pe

sine şi îi ajută şi pe ceilalţi în acelaşi timp. Ei îşi afirmă propriile valori şi văd că acţiunile lor

contează.

APRINDEŢI O SCÂNTEIE!

„Mintea nu este un vas care să fie umplut, ci un foc pe care să-l faci să ardă.‖ (Plutarch)

Ca educator, poţi avea un impact pe viaţă asupra elevilor tăi introducând strategiile educaţiei

mediului în predare. Calitatea mediului se reflectă direct în vieţile elevilor şi a familiilor lor.

Ajutându-i să-şi cunoască drepturile ca cetăţeni, dându-le puterea să acţioneze şi să simtă că ei

contează, clarificând legăturile dintre sănătatea individuală sau familială şi mediu, arătând legătura

dintre veniturile personale şi mediu, şi trezindu-le interesul faţă de lumea naturală, poţi aprinde o

scânteie a proprietăţii personale în probleme de mediu. Şi nu-ţi face griji dacă nu poţi face totul –

aprinderea unei scântei este un început bun.

Adaptat şi tradus după Environmental Education in the Schools: Creating a Program that Works!,

p. 1-13.

12

LECŢIA 1 – CUTIA VIEŢII

Obiective:

Elevii vor:

identifica patru factori esenţiali vieţii.

explica de ce sunt importanţi aceşti factori pentru viaţă.

Materiale:

ghiveci

piatră

pahare cu pământ

sticle cu apă

cutia vieţii (Asamblăm câteva cutii, în fiecare va fi un pahar cu pământ, 240ml, şi o sticlă cu apă.

Scrieţi pe fiecare ―Cutia vieţii‖ şi închideţi-o bine.

O cutie de carton de 240 ml (opţional)

Pământ (opţional)

Apa (opţional)

Lipici (opţional)

Foarfecă (opţional)

Creioane de colorat (opţional)

Legătura între joc şi lecţie:

Cei mai mulţi elevi ştiu că ei au nevoie de apă şi aer pentru a supravieţui. Câţiva dintre ei poate au

învăţat că plantele de asemenea au nevoie de apă, aer, mineralele din sol şi lumina soarelui. Prin

deducţie elevii învaţă că animalele şi plantele depind de 4 factori cruciali şi astfel elevii vor aprecia

mai bine importanţa acestor factori.

Introducere (pentru profesori):

De ce atâta agitaţie despre apă? De ce atâta îngrijorare? Răspunsul este foarte simplu, apa înseamnă

viaţă şi moarte. În întreaga istorie a omenirii, oamenii au încercat să îşi asigure necesarul de apă,

protejându-se astfel de evenimentele naturale cum ar fi inundaţiile sau seceta. Tu nu poţi să pocneşti

pur şi simplu din degete şi să obţii apa. Tu nu poţi obţine apa de acolo de unde ea nu există. Sursele

de unde poate omul să extragă apa sunt: râurile, lacurile, apa subterană, ploaia etc. Dar apa este

peste tot în jurul nostru. De exemplu plantele, animalele şi comunităţile umane conţin o cantitate

foarte mare de apă. Patru factori sunt necesari vieţii pentru a exista:

Solul este rezultat din roca care a fost fărâmiţată prin procese fizice şi/sau chimice numite eroziune

(dezagregare) naturală. Solul conţine materii organice rezultate în urma descompunerii plantelor şi

animalelor. Solul asigură plantelor elementele minerale şi nutritive necesare, şi ajută la transportul

apei către rădăcinile plantelor.

Lumina solară este energia radiantă care vine de la lumina soarelui şi căldura degajată de suprafaţa

pământului. Plantele folosesc această energie pentru a se hrăni cu apa şi dioxid de carbon – proces

care se numeşte fotosinteză.

Soarele şi solul sunt utilizate în mod direct de plante şi indirect de animale. Plantele extrag

mineralele din sol. Animalele extrag necesarul lor nutritiv şi energetic din plante (sau alte animale

care se hrănesc cu plante).

13

Aerul este compus dintr-un amestec de mai multe gaze care împreună formează atmosfera

pământului, incluzând azot, oxigen, hidrogen, dioxid de carbon, argon, neon, heliu şi multe altele.

In timpul procesului de fotosinteză plantele folosesc dioxidul de carbon pentru a produce zahăr.

Oxigenul ajută multe plante şi animale să metabolizeze zahărul în celulele lor. Crearea zahărului

sau respiraţia necesită energie pentru ca plantele şi animalele să trăiască

Apa este o combinaţie dintre două gaze incolore, insipide şi inodore; hidrogen şi oxigen. Ea este

necesară pentru a dizolva şi transporta hrana şi toxinele prin organism. Procesul de fotosinteză are

de asemenea nevoie de apă.

Eroziunea solului, poluarea apei şi a aerului compromit aceste resurse care stau la baza susţinerii

vieţii. Trebuie să conştientizăm că păstrarea apei, aerului şi solului nepoluaţi sunt necesare

susţinerii vieţii noastre. Noi putem învăţa cum să păstrăm calităţile acestor resurse pentru

generaţiile viitoare.

Procedura:

Introducere:

Arătaţi elevilor un ghiveci cu plante, o piatră, şi alegeţi un copil din clasă. Cereţi elevilor să

identifice 2 lucruri care au viaţă. Spune-ţi elevilor că ei vor descoperi ceea ce este important pentru

viată.

Activitatea:

Arăta-ţi ―Cutia vieţii‖ la toţi elevii. Cereţi fiecărui elev să deschidă cutia şi să noteze ce e înăuntru.

(Elevii pot crea o listă cu elementele care sunt în cutie.) După ce fiecare elev a examinat conţinutul,

va închide cutia şi o va da elevului următor.

Întrebaţi elevii ce au găsit în cutie. Ei vor înclina să răspundă pământ şi o sticlă cu apă. Interesul

lor va creşte când le veţi spune că fiecare cutie conţine încă 2 elemente.

Arătaţi cutia din nou elevilor şi întrebaţi-i din nou ce este în cutie. După o scurtă perioadă de

gândire, elevii tot nu vor reuşi să identifice aerul şi lumina.

Spuneţi elevilor că fiecare cutie conţine 4 elemente foarte importante pentru viaţă. De fapt, 3

elemente sunt în cutie. Apă, pământ şi aer. Al patrulea, lumina, intră când cutia este deschisă.

Explicaţi de ce fiecare din aceste 4 elemente sunt importante pentru viaţă.

Notă: Alternativa este ca fiecare elev să creeze o proprie cutie a vieţii. Elevii vor pune pământ şi

apă într-un carton şi vor încerca să ghicească dacă cele patru elemente ale vieţii sunt în cutie. După

ce vor identifica acest elemente vor putea colora cutia în exterior. De exemplu fiecare cutie va

putea fi acoperită cu desene care reprezintă cele patru elemente. Deasemenea pot fi puse fotografii

sau desene cu oameni sau lucruri preferate (părinţii, fraţi, animale, mâncare.) Provocaţi-i să vă

explice cum fiecare persoană sau lucru desenat pe cutie are nevoie de aceste 4 elemente.

Concluzie:

Aduceţi din nou în faţa clasei elevul selectat şi ghiveciul cu plante. Cereţi elevilor să explice cum

aceste organisme folosesc cele 4 elemente esenţiale vieţii. Încurajaţi elevii să ia cutia vieţii acasă şi

să îi testeze pe membrii lor de familie asupra importanţei celor 4 elemente pentru viaţă.

Evaluare

Cereţi elevilor

să identifice cele 4 elemente esenţiale vieţii (parcurs în Activitatea, #3)

14

să descrie de ce sunt importante pentru viaţă. (parcurs în Concluzie)

Suplimentar

Dacă mai vreţi să suplimentaţi această lecţie, şi timpul vă permite, puteţi crea un experiment care să

dovedească sau nu că apa, lumina soarelui, aerul şi pământ sunt esenţiale pentru viaţă. În

completare, discutaţi cu elevii că organismele nu au nevoie numai de cele 4 elemente, ci şi de un

mediu sănătos: mâncare, adăpost, apă şi spaţiu necesar. Puneţi elevii să planteze 2-3 seminţe de

fasole în fiecare cutie şi să le ude puţin în fiecare zi. Acest experiment este făcut să demonstreze că

cele 4 elemente pot face ca seminţele să încolţească şi să crească. Reamintiţi elevilor că ei trebuie

să ţină cutia deschisă la lumina soarelui.

15

Lecţia 2 –Pânză de Viaţă

Nivelul claselor: Clasele IV-VIII

Arii curriculare: Ştiinţe, arta limbajului, arte vizuale

Durata:

Timp de pregătire – 30 minu

Timp de activitate – 2 intervale de 50 de minut

Locul de desfăşurare: în sală de clasă

Abilităţi: cercetare, discuţie, identificare, relaţii şi modele

Vocabular: ecosistem, interdependenţă, pânză de viaţă, lanţ trofic, erbivor, carnivore

Rezumat

În această activitate, elevii vor observa cu atenţie un anumit ecosistem (o pădure) şi vor descoperi

felul în care plantele şi animalele se leagă unele de altele. Înlocuind informaţiile specifice, puteţi

folosi activitatea pentru a studia alte ecosisteme, precum oceane, deşerturi, mlaştini sau prerii.

Obiective

Elevii vor:

strânge informaţii despre diferitele organisme dintr-un ecosistem.

crea o pictură murală care să demonstreze interdependeţa diferitelor organisme cu alte componente

dintr-un ecosistem.

crea o pânză de viaţă simulată folosind un ghem de sfoară sau fir de lână.

Materiale

suficiente coli mari de carton (poate de la nişte cutii) pentru a crea o pictură murală (1,2m x

2,4m)

scotch

lipici

ace cu gămălie, un ghem de sfoară sau fir de lână

surse de informare despre plantele şi animalele din pădure

dosare (facultativ)

Cunoştinţe de bază

O pădure este o comunitate de viaţă dominată de copaci. Fiecare plantă din pădure, de la

micii muşchi până la copacii giganţi, are propriile sale necesităţi specifice faţă de lucruri ca lumina

soarelui şi umezeală. Deoarece mediile diferă extraordinar, o anumită localizare va fi mai bună

pentru anumite specii de plante decât altele, iar ca rezultat speciile vor creşte în număr mai mare.

Speciile de copaci cele mai dominante dintr-o pădure de obicei determină înfăţişarea pădurii şi arată

că este corespunzătoare unui habitat pentru plante şi animale. De exemplu, în unele păduri, copacii

mari, dominanţi pot reduce lumina soarelui şi pot monopoliza umiditatea solului şi substanţele

nutritive, limitând astfel tipurile de plante care pot creşte dedesubtul lor.

În timp ce copacii şi plantele sunt de obicei elementele sale cele mai evidente, ecosistemul

pădurii depinde şi de animale. Animalele sunt vitale pentru cele mai multe dintre plante, deoarece

ele ajută la polenizarea florilor şi la împrăştierea seminţelor. În acelaşi timp, animale ca iepurii,

16

căprioarele şi insectele pot mânca anumite plante, reducând enorm prezenţa lor. Unele insecte pot

dăuna în mod substanţial unui ecosistem al pădurii dacă numărul lor ajunge prea mare.

Un alt mod în care se poate vedea legătura dintre plantele şi animalele pădurii este printr-o

pânză de hrană. O funcţie esenţială a unei păduri, ca orice alt ecosistem, este să producă şi să

distribuie energie. Întreaga viaţă depinde de capacitatea plantelor verzi de a folosi lumina solară

pentru a sintetiza zaharozele simple din bioxidul de carbon şi apă. Prin acest proces, numit

fotosinteză, plantele iau energie din lumina solară şi o fac accesibilă animalelor. Ierbivorele,

animalele care mănâncă plante, le mănâncă direct; carnivorele, animalele care mănâncă numai

carne, mănâncă pe rând atât ierbivore cât şi alte carnivore, formând astfel un lanţ de hrană (un lanţ

trofic). Un lanţ trofic este un mod simplificat de a arăta relaţiile energetice dintre plante şi animale

dintr-un ecosistem. De exemplu, un lanţ de hrană format din soare → sămânţa de floarea soarelui

→ şoarece → bufniţă arată că sămânţa este mâncată de şoarece, care la rândul lui este mâncat de

bufniţă. Totuşi, un animal rar mănâncă doar un fel de hrană. O pânză de hrană descrie

interdependenţa lanţurilor de hrană dintr-un ecosistem şi dă o imagine mai clară a modului în care

plantele şi animalele dintr-un ecosistem se leagă unele de altele.

În această activitate, elevii vor crea „o pânză de viaţă‖ pentru a ilustra relaţiile dintre

membrii unui ecosistem al pădurii. Această pânză include relaţii de alimentaţie (ca într-o pânză de

hrană), dar arată de asemenea diferite alte tipuri de relaţii care se găsesc într-o pădure (adăpost,

reproducere). Pânza de viaţă sugerează că toate fiinţele vii se leagă unele cu celelalte. Nu contează

cât de fără legătură par a fi organismele, ele sunt de fapt legate între ele.

Pregătire

(Facultativ.) Pentru fiecare echipă, începeţi un dosar cu informaţii despre un anumit animal

sau plantă de pădure. Dosarele pot cuprinde imagini pe care le-aţi tăiat din reviste sau calendare şi

articole sau alte informaţii pe care le-aţi spicuit din revistele despre natură sau alte surse. Dacă e

posibil, selectaţi o diversitate de plante şi animale aşa încât dosarele să cuprindă cel puţin două din

fiecare tip: mamifere, pasăre, reptilă, amfibie, copaci sau alte plante (vezi pasul 2 al activităţii

pentru sugestii specifice). Elevii vor avea de asemenea acces la surse de informare despre plantele

şi animalele din pădure.

PROCEDEU

1. Cereţi elevilor să lucreze în perechi sau echipe pentru a lista toate componentele pe care le

consideră ei necesare pentru a asigura existenţa unei păduri sănătoase. Folosind procedeul

„brainstorming,‖ invitaţi-i să-şi împărtăşească ideile restului clasei.

2. După aceea, clasa va face o listă a animalelor care trăiesc în pădure. Câteva exemple fiind

gândacul de coajă, liliacul, castorul, ursul, broască ţestoasă, fluturele, veveriţa, căprioara,

viermele de pământ, şoarecele de câmp, vulpea, broască comună, greierele, salamandra,

ţânţarul, molia verde a stejarului, oposumul, bufniţa cu dungi, iepurele, sconcsul, melcul,

ciocănitoarea.

3. Clasa va face o listă a plantelor care trăiesc în pădure. Câteva exemple ar putea fi trifoiul,

căldăruşa, caprifoiul, lichenii, arţarul , bradul, jnepeni, buretele purpuriu şi de stejar, sau

violeta.

17

4. Împărţiţi clasa în echipe de doi până la patru elevii. (Puteţi folosi aceleaşi echipe ca înainte.)

Cereţi ca fiecare echipă să selecteze un organism al pădurii pentru a-l studia. (Sau folosiţi

unul din dosarele pregătite mai înainte.) Asiguraţi-vă că grupele aleg o varietate de plante şi

de animale. De exemplu, încercaţi să aveţi cel puţin două grupe care studiază fiecare din

următoarele feluri de organisme: mamifere, insecte, păsări, reptile, copaci, şi alte plante.

5. Instruiţi grupul să strângă cât de multe informaţii posibile despre organismul ales de ei.

Grupurile care au ales animale ar trebui să răspundă la aceste întrebări:

Unde trăieşte animalul? (Pe pământ, în copaci, la marginea pădurii, în pădure.)

Ce-i trebuie ca să supravieţuiască?

Ce fel de adăpost îi trebuie? Unde se cocoaţă, hibernează, creşte şi doarme?

Migrează? Dacă da, unde şi când?

De unde şi cum îşi ia apa?

Ce animale vânează? Cât mănâncă?

Cu ce animale trăieşte? Cu ce plante?

Cum influenţează acel animal mediul?

Grupurile care au ales plantele ar trebui să răspundă la aceste întrebări:

Unde trăieşte plantă?

Ce-i trebuie ca să supravieţuiască?

Cum se reproduce? Are seminţe? Dacă da, cum sunt răspândite?

De câtă lumină solară şi apă are nevoie?

Ce animale trăiesc cu această plantă?

Ce animale mănâncă această plantă?

Cum influenţează această plantă mediul său?

6. Cereţi grupurilor să găsească fotografii sau desene ale plantei sau animalului lor. (Ei pot să-

şi facă desenele şi fotografiile ei înşişi). Dacă e posibil, imaginile ar trebui să arate

organismul în habitatul său natural.

7. Cereţi clasei să creeze o pictură murală a unei păduri pe coli mari de carton sau de hârtie.

Elevii pot folosi imagini din reviste sau propriile lor desene pentru al ilustra dealuri, văi,

râuri, case, plante, animale şi alte trăsături. Tabloul mural ar trebui să prezinte elemente

importante ca: soarele, apa, solul şi atmosfera. Pictura murală poate prezenta diferite zone

forestiere: umede, urbane, tinere sau mature. Fiecare echipă poate lucra pe panouri separate

şi poate evidenţia un anumit tip de zonă forestieră.

8. Când pictura murală este terminată, fiecare echipă ar trebui să trimită un reprezentant să

plaseze un tablou al imaginii organismului (plantă sau animal) pe care l-au studiat în

habitatul său corespunzător. Elevul ar trebui să explice motivele echipei de a plasa fiecare

organism întru-un loc anume. Când toate organismele sunt la loc, ar putea răspunde la

următoarele întrebări:

Ce aţi aflat despre planta sau animalul care v-a surprins cel mai mult?

18

De ce aţi ales speciile respective? Aţi văzut vreodată planta sau animalul pe care l-aţi ales?

Aţi dori să ştiţi unde şi când să-l căutaţi? L-aţi cunoscut înainte de a-l studia?

Este o specie ameninţată sau în pericol? Dacă da, din ce motive este în pericol? Este ceva

care poate să-i ajute sau să-i facă rău?

9. Când toate animalele sunt la loc, prezentaţi conceptul pânzei de viaţă.

10. Înfigeţi un ac de gămălie lângă fiecare plantă sau animal. Apoi folosiţi un fir de lână sau

sfoară pentru a lega fiecare animal de alte animale sau plante pentru a arăta interacţiunea

directă sau indirectă (de exemplu, „mănâncă,‖ „este mâncat de‖ sau „depinde pentru

adăpost‖). Elevii pot acţiona ca experţi în speciile pe care le-au cercetat.

11. Cereţi fiecărei echipe să se asigure că organismul său este ataşat corect pe lângă alte

componente din ecosistemul ilustrat de pictura murală. Pictura murală completă formează o

pânză de viaţă pentru acest ecosistem.

12. Discutaţi pe baza acestor întrebări:

Ce s-ar întâmpla dacă un element al ecosistemului ar lipsi? (Puteţi demonstra îndepărtând

unul dintre acele de gămălie). Ce se va întâmpla cu celelalte organisme?

Ce elemente importante nu sunt incluse în pânza noastră de viaţă?

Care sunt câteva pânze de viaţă în şcoala sau comunitatea voastră? (Elevii merg la scoală →

profesorii îi învaţă → părinţii îi hrănesc şi plătesc taxele ca profesorii să-le poată predea.)

Care sunt câteva pânze de viaţă globale?

Variaţii

1. După ce ei cercetează organismele (în pasul 5 mai sus), cereţi ca fiecare din echipă să facă

un cartonaş cu numele şi imaginea plantei sau animalului lor din pădure. Cereţi unei

persoane din fiecare grup să se aşeze jos într-un cerc. (Dacă aveţi un grup mic, fiecare elev

poate cerceta un organism, să facă un asemenea cartonaş şi să se aşeze în cerc.

2. Începând cu o „plantă,‖ cereţi acelui elev să ţină capătul unui ghem de sârmă. Cereţi echipei

care a studiat prima plantă să numească un al organism din cerc cu care acea plantă

interacţionează (de exemplu, este mâncată de sau depinde de). Daţi ghemul celui de-al

doilea elev, care va înfăşura sârma de o mână reprezentând un organism cu care cea de-a

doua echipă consideră că se leagă. Acest proces va continua până când fiecare organism se

leagă de ecosistem, iar ghemul se întoarce la primul elev.

3. Acum, cereţi elevilor să se lase pe spate până când sârma se strânge. Spuneţi-le elevilor să

păstreze linişte. Dar dacă simţ o smucitură, ei trebuie să răspundă tot printr-o smucitură.

Când toţi sunt liniştiţi, spuneţi elevului care ţine capătul de început al sârmei să înceapă să

smucească uşor. Continuaţi să le reamintiţi să răspund printr-o smucitură dacă simt una.

19

Prin acest mecanism, vibraţia se va răspândi prin pânza de hrană până când fiecare smuceşte

şi întreaga pânză se zguduie.

4. Întrebaţi elevii cum poate arăta ceea ce se întâmplă când una dintre legăturile dintr-un

ecosistem este afectată de stresul natural sau produs de om. (Restul ecosistemului simte

efectele.)

5. Cereţi elevilor să aleagă un organism din sistem care pare mai puţin important decât altele şi

să-l facă să dispară. Întrebaţi-i dacă orice alte organisme ar dispărea din cauză că au depins

de acel organism. După ce unul sau mai multe au dispărut, cereţi elevilor din nou să

identifice un organism care pare mai puţin important şi repetaţi procedeul. Continuaţi jocul

pentru încă câteva runde; apoi puneţi următoarele întrebări:

Ce se întâmplă când înlăturăm o legătură în ecosistemul pădurii? (Organismele care depind

de ea sunt afectate.)

Au fost schimbările mai dramatice când sistemul a fost compus din mai multe părţi sau când

a avut mai puţine părţi? (Mai puţine.)

Ce putem spune despre relaţiile dintre câte părţi are sistemul (complexitatea sau diversitatea

lui) şi cât de stabil este? (În general, complexitatea îl face mai stabil.)

Extinderi

Faceţi pânzele de hrană ca modele mobile. Cereţi fiecărui elev să aleagă o plantă sau un animal

care este parte a ecosistemului pădurii sau a altui ecosistem. Elevii vor cerceta locul organismului

lor în pânza de hrană şi vor face un decupaj al tuturor organismelor din pânza de hrană din hârtie

colorată şi markere colorate. Folosiţi un umeraş şi aţă ca să agăţaţi decupajele la locul potrivit.

Elevii vor construi un model mobil care reprezintă pânza lor de hrană.

Diagrama modelului mobil.

Evaluare

Cereţi echipelor de elevi să demonstreze (prin scris, desen, sau mici roluri) o pânză de viaţă în care

oamenii joacă un rol hotărâtor.

Adaptat şi tradus după Project Learning Tree, Environmental Education Activity Guide: Pre K-8, p. 148-150.

20

LECŢIA 3 - CE ÎNSEAMNĂ O PĂDURE?

Nivelul claselor: Clasa a IV-a

Arii curriculare: ecologie

Durata: 30 minute

Locul de desfăşurare: oriunde se pot aşeza elevii

Vocabular: pădure, ecosistem, consumator, descompunător, producător

Rezumat

Această discuţie are scopul de a introduce conceptul de ecosistem forestier.

Obiective

Elevii vor înţelege:

importanţa în lume a ecosistemelor forestiere.

concepte de bază ale ecologiei

nişte fapte despre pădurile din nord-vestul Statelor Unite, lângă Oceanul Pacific şi poate

despre pădurile din Valea Prahovei


IMPORTANŢA PĂDURILOR ÎN ECOSISTEMUL GLOBAL:

„Ce produc pădurile? Sol, apă şi aer curat.‖ (Sloganul mişcării Chipko din India).

Pădurile influenţează semnificativ ecosistemul global al circuitului apei şi substanţelor

nutritive şi dinamica climei globale.

Pădurile conţin aproximativ 70% din carbonul lucrurilor vii.

Pădurile sunt responsabile pentru cea mai mare parte a fotosintezei de pe pământ.

Pădurile asigură circulaţia apei şi crează efectiv ploaia.

În 1994, pădurile au ocupat aproximativ o treime din suprafaţa terestră a pământului.

Mare parte din biodiversitatea pământului există în păduri.

CONCEPTE ECOLOGICE DE BAZĂ DESPRE PĂDURE:

Există o rezervă fixă de materii care trebuie să susţină aceste păduri şi toate organismele din

ele. Toate elementele trebuie să fie refolosite de multe ori. De aceea, ele toate trebuie

circulate.

Nici o singură specie nu este capabilă să atragă energie şi simultan să cicleze materia

organică. De aceea lucrurile vii întotdeauna se găsesc grupate împreună în comunităţi care

sunt formate din

Elemente (vii) biotice:

1. Producătorii – viaţa tuturor plantelor verzi; „Crearea materiilor organice din aer curat şi

apă este un truc care face posibilă viaţa pe această planetă.‖ (Carte: VIAŢA SECRETĂ A

PĂDURII.)

2. Consumatorii – erbivorele, omnivorele, carnivorele

21

3. Descompunători – supun unui proces resturile de viaţă pentru folosirea lor în renaşterea

noilor generaţii de viaţă în pădure; bacterii, nevertebrate, mucegai, alge, protozoare, etc.

Elemente abiotice (fără viaţă): ajută şi întăreşte componentele biotice.

1. Soare, energie

2. Apă

3. Minerale

4. Substanţe nutritive

Biotic + abiotic = ecosistemul pădurilor; o mare simbioză; o auto-perpetuare; un sistem reciproc

avantajos de viaţă.

CARACTERISTICILE PĂDURILOR DIN NORD-VESTUL STATELOR UNITE LÂNGĂ OCEANUL PACIFIC

(PNW)

Predomină coniferele (opuse copacilor cu frunze căzătoare).

Copacii cu frunze care cad se reduc de obicei la pădurile mai tinere sau la zonele frecvent

afectate.

Acumularea enormă de biomasă (materii vii), pădurile ploioase din partea PNW au o

cantitate mai mare de biomasă decât orice alt tip de pădure (chiar mai multă biomasă decât

pădurile tropicale).

De obicei peste jumătate din totalul de biomasă din pădurile din PNW este sub formă de

frunze moarte.

Sunt printre cele mai productive păduri ale lumii (în condiţiile acumulării de biomasă).

CARACTERISTICILE PĂDURILOR MATURE (BĂTRÂNE):

„Etapa‖ finală a dezvoltării pădurilor.

De obicei cel puţin 175 de ani

gamă largă de mărimi şi vârste ale copacilor, straturi diferite în coroana copacilor.

Marea abundenţă de material lemnos mort, buşteni „doică‖ şi copaci morţi care încă nu au

căzut.

RAŢIUNI PENTRU ACESTE CARACTERISTICI

Coniferele se adaptează mai bine mediului din pădurile din pădurile din nord-vestului decât

copacii cu frunze care cad.

Copacii cu frunze care cad cresc numai vara, când condiţiile de secetă se întâmplă deseori în

pădurile din PNW.

Coniferele pot fi productive tot timpul anului şi sunt capabile să acumuleze substanţe

nutritive iarna când sunt necesare mai multe asemenea substanţe.

Coniferele au nevoie mai puţin de substanţe nutritive şi le folosesc mai eficient decât copacii

cu frunze care cad.

Coniferele au mai mult control asupra pierderilor de apă şi o depozitează mai bine decât

copacii cu frunze care cad. Asta este important în timpul lunilor toride şi uscate de vară.

Marea acumulare de biomasă este un rezultat al creşterii continue în înălţime şi al vieţii mai

lungi.

De obicei este o lungă perioadă între evenimentele naturale care distrug anumite porţiuni de

zone împădurite.

22

Viteză de descompunere lentă

Relativ lung timp de evoluare pentru a se adapta condiţiilor climatice din pădurile din PNW.

1. pădurile ploioase de coastă sunt aici de peste două milioane de ani, unele specii sunt aici de

peste 70 milioane de ani.

2. Glaciaţia din ultimii 20.000 de ani nu a epuizat semnificativ diversitatea pădurilor din nord-

vest (datorită refugiilor şi potecilor de migrare).

FAPTE INTERESANTE DESPRE PĂDURILE DIN NORD-VESTUL STATELOR UNITE LÂNGĂ OCEANUL

PACIFIC

Există o tonă de epifite (plante care trăiesc sus în copaci) pe fiecare acru de pădure ploioasă.

Pot creşte rădăcini în afara trunchiurilor şi ramurilor în straturi de epifite, ca să ia mai multă

apă şi substanţe nutritive de la aceste epifite.

Brazii Douglas şi cedrii galbeni de Alaska pot trăi mai bine de 1.000 ani.

Lichenii transformă azotul atmosferic într-o formă folositoare plantelor.

Lichenii, şi absenţa lor, sunt buni indicatori ai poluării atmosferice.

Mucegaiurile micorize sunt intermediare între sol şi rădăcinile copacilor. Rădăcinile iau

substanţe nutritive minerale anorganice transformate de la mucegai. Mucegaiul ia carbonul

organic şi hormonii care asigură creşterea de la copaci.

Zonele izolate de păduri şi speciile din ele sunt cele mai vulnerabile tulburărilor.

înţelegere majoră şi un subiect de cercetare în ecologia şi managementul forestier este

regândirea practicilor forestiere pentru o mai bună imitare a modelelor naturale a tulburărilor

forestiere şi pentru a reţine sau a crea caracteristici mature de creştere forestieră în pădurile

mai tinere.

Sunt peste 3000 de specii de Basidiomicete în pădurile din PNW (Basidiomicetele includ

ciuperci, ciuperci otrăvitoare, bureţii copacilor, şi băşica porcului).

Basidiomicetele sunt descompunători primari în ecosistemele forestiere din PNW.

Pregătire Informaţi-vă despre păduri în mod general şi specificul pentru nord-vestul Statelor

Unite şi Valea Prahovei.

PROCEDEU

1. Întrebaţi-i pe elevi ce este o pădure. Ar fi un câmp plantat cu brazi o pădure? Listaţi pe

tablă sau coli de hârtie componentele din care le spun elevii, că ar face o parte din pădure.

2. Introduceţi ecologice concepte de bază legate de păduri. Prin întrebări şi elaborarea

răspunsurilor elevilor, dezvoltaţi înţelegerea acestora.

3. Explicaţi-le elevilor că vor învăţa despre copaci şi alte plante care fac parte din pădure,

despre carnivore, ecosisteme forestiere, şi alte concepte la orele de ecologie.

Evaluare

Elevii pot descrie conceptele ecologice de bază legate de păduri. Elevii pot explica că o

pădure înseamnă mult mai mult decât nişte copaci.

Adaptat şi tradus după Rediscovering Your World.

23

LECŢIA 4,5,6 - ECOSISTEME (PLANTE)

Nivelul Claselor: VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari

Pregătirea Lecţiei: 50 minute

Desfăşurarea Lecţiei: 3 ore a câte 50 de minute fiecare

Obiective:

Elevii vor fi capabili să înţeleagă următoarele: chiar şi o suprafaţă mică de teren poate oferi o

mare biodiversitatea în ceea ce priveşte viaţa plantelor; cu alte cuvinte, un ecosistem este alcătuit

din multe organisme diferite.

Fiecare specie de plante are un anumit nume.

Fiecare ecosistem oferă dovada diversităţii în cadrul fiecărei specii.

Materiale Necesare:

Accesul la o parte neamenajată de lângă şcoală sau la un parc din apropiere

Pungi de plastic pentru colectarea mai multor tipuri de frunze

Determinator de frunze

Informaţii pentru profesori /Vocabular:

biodiversitatea: Diversitatea biologică dintr-un mediu, indicată de numărul de specii diferite de

plante şi animale. (Un exemplu al biodiversităţii din Parcul Naţional Retezat este faptul că parcul

conţine multe din speciile de mamifere mari prezente în Europa de Est)

ecosistem: Ansamblul unei comunităţi de organisme şi de factori de mediu care funcţionează ca o

unitate ecologică. (Majoritatea ecosistemelor sunt foarte complexe, conţinând multe forme distincte

de relaţii biologice.)

eroziune: Acţiunea sau procesul de distrugere ca urmare a acţiunii apei, vântului sau gheţii.

(Vântul, apa, gheaţa cauzează erodarea rocii sedimentare, scoţând la iveală granitul de dedesubtul

acesteia.)

a glacia: a realiza o acţiune de îngheţare; a acoperi cu un gheţar. (Ştim că glaciaţiunea este cea

care a dat formă regiunii Harghita)

habitat: locul sau mediul în care o plantă sau un animal trăieşte şi se dezvoltă liber. (Copacii sunt

o parte importantă a habitatelor din Retezat, de la poalele dealurilor până pe crestele munţilor)

sediment: Materia care se depune la baza unui lichid. (Depozitele sedimentare apar de obicei pe

fundul cursurilor de apă după ploaie.)

Demers Metodologic:

1. Copiii trebuie provocaţi să evalueze biodiversitatea din propria localitate. Ei vor fi duşi într-

o parte neamenajată din proprietatea şcolii (sau, pentru şcolile urbane, într-un parc local).

Când aţi ajuns la locul respectiv, cereţi elevilor să adune cât mai multe tipuri diferite de

frunze (reprezentând specii distincte). (Trebuie stabilite anumite reguli pentru a vă asigura

că plantele existente nu sunt distruse.)

24

2. La întoarcerea în clasă, se va realiza o listă cu diferitele frunze adunate. (Numirea speciilor

nu este foarte importantă în aprecierea biodiversităţii, dar va fi interesant să le daţi elevilor

timpul şi materialul necesar pentru a determina numele fiecărei plante.)

3. Elevii vor fi uimiţi de diversitatea plantelor găsite, chiar în cazul peticelor de pământ

neamenajat urban. Această descoperire îi va ajuta să înţeleagă primul nivel de biodiversitate

— acela că un ecosistem este format din mai multe organisme diferite.

4. Apoi, se va alege una dintre cele mai frecvent întâlnite specii din zona explorată de elevi şi

ei se vor reîntoarce în această zonă. Fiecare elev trebuie să ia o singură frunză din specia

respectivă.

5. Când elevii au îndeplinit a doua sarcină, vor fi ghidaţi să observe şi să exprime faptul că,

chiar dacă toate frunzele lor aparţin aceleiaşi specii, ele sunt diferite unele de altele. Această

descoperire îi va ajuta să înţeleagă al doilea nivel de biodiversitatea —acela că un ecosistem

oferă dovada existenţei diversităţii în cadrul uneia şi aceleiaşi specii.

6. În final, elevii sunt rugaţi să studieze biodiversitatea dintr-o zonă apropiată casei lor (dintr-

un alt parc sau orice zonă diferită de cea explorată anterior), folosind aceeaşi metodă de

colectare.

7. Când elevii aduc ceea ce au colectat, se va discuta despre ce au descoperit, în încercarea de a

aprecia biodiversitatea plantelor din întreaga localitate.

Adaptări pentru clase mai mari:

Pe lângă colectarea frunzelor, elevii din clase mai mari pot aduce caiete de desen în care să

deseneze insectele pe care le observă în ecosistem. În ceea ce priveşte frunzele, ei trebuie să

identifice cât mai multe specii desenate.

Întrebări pentru discuţie:

1. Regiuni ca Retezat găzduiesc o mare varietate de specii de plante şi animale. Discutaţi

despre cum schimbările abrupte de altitudine duc la habitate foarte diferite.

2. Se spune că tradiţiile şi cultura din secolele trecute erau mai armonizate cu ritmurile naturii

decât în societatea modernă. Dezbateţi aspecte referitoare la progresul cultural – dacă acesta

a afectat distanţarea de natură.

3. Mulţi artişti pictează sau sculptează scene din natură. Discutaţi motivul pentru care atât de

mulţi artişti îşi găsesc inspiraţia în natură. Ce calităţi artistice, creative are natura?

4. Retezat, de exemplu, atrage vizitatori în fiecare an. Numărul mare al acestora are efecte

negative asupra acestei zone de vegetaţie sălbatică. În contextul protejării naturii, oamenii ar

trebui sau nu să călătorească în astfel de zone sălbatice protejate prin lege? De ce da sau de

ce nu?

5. John Muir, fondatorul Clubului Sierra din California (USA), spunea, ―orice om necugetat

poate distruge un copac. Copacul nu poate fugi.‖ El se referea la tăietorii care, credea el,

profită de pe urma sălbăticiei, în loc să o protejeze şi să se bucure de ea.. Realizaţi o listă de

servicii care s-ar putea folosi de zonele sălbatice din România fără a le distruge—realizând

şi un profit în acelaşi timp. Explicaţi ideile voastre în fiecare caz.

6. Linxul era mai demult un animal obişnuit în zonele montane din România, dar a devenit o

specie pe cale de dispariţie. Alte animale mari pe cale de dispariţie au fost reintroduse în

anumite zone sălbatice retrase. Ar putea fi şi linxul reintrodus în astfel de zone muntoase

25

retrase din România? Ce probleme ar putea apare? Cine ar susţine şi cine ar fi împotriva

unui astfel de program?

Evaluare: stabiliţi înainte de a părăsi clasa un număr minim de specimene pe care fiecare elev să le

adune şi notaţi cine nu a respectat sarcina, cine a respectat-o şi cine a realizat mai mult.

Extindere:

Noul parc naţional: Parcurile naţionale din România sunt create prin acordul Parlamentului.

Fiecare parc naţional are povestea lui de la înfiinţare. Elevii vor fi rugaţi să identifice anumite zone

pe care le cunosc şi care ar putea fi propuse pentru a fi transformate în parcuri naţionale. Trebuie ca

ei să aibă în vedere caracteristicile istorice, naturale, habitatele unui parc naţional din vecinătate.

Când studiul lor este complet, elevii sunt împărţiţi pe grupe de planificare, fiecare grup trebuie să

realizeze o propunere de înfiinţare a unui parc naţional în regiune.

Puteţi să le cereţi elevilor să înceapă acest proiect prin examinarea unei hărţi a judeţului în care să

găsească zone cu foarte puţină populaţie. Elevii vor determina apoi trăsăturile unice ale acestui nou

parc naţional. Ei pot crea o hartă a caracteristicilor naturale ale parcului lor şi pot stabili habitatele

sălbatice pentru specii variate, în cadrul limitelor acestuia. În final, elevii vor întocmi în scris o

propunere de creare a unui parc naţional nou într-o anumită zonă şi în contextul sistemului de

parcuri deja existent.

Călătorind moderat: Ecoturismul / agroturismul a luat amploare în multe ţări. Premisele acestui

mod de petrecere a vacanţei sunt că oamenii ar trebui să viziteze locuri care sunt semnificative din

punct de vedere educaţional şi al mediului ( ex. Parcul Naţional Retezat) şi că ei ar trebui să

protejeze aceste locuri vizitate, asigurându-se că trăsăturile locale şi viaţa sălbatică vor rămâne

neschimbate după plecarea lor.

Elevii pot alege un biom necunoscut (pădure tropicală, deşert, tundră etc.) şi să identifice un

exemplu al acestui biom undeva în România. Va trebui apoi ca ei să realizeze schiţa unui ecotur de

două săptămâni al acestui loc, printr-o broşură care să includă itinerarul, informaţii despre cazare şi

excursiile organizate.

Activitatea se poate constitui ca o introducere pentru o excursie cu şcoala la un parc naţional.

26

LECŢIA 7 – BIODIVERSITATEA Nivelul claselor: VI-VIII


Desfăşurarea Lecţiei: o oră (50 minute )

Obiective:

Elevii vor fi capabili să:

Definească conceptul de „mediu‖.

Conştientizeze semnificaţiile ciclurilor din natură şi modul în care oamenii, animalele şi plantele

sunt implicate în aceste cicluri.

Conştientizeze rolul energiei în cadrul ciclurilor din natură.

Înţeleagă conceptul de ecosistem şi să descrie un ecosistem local.

Înţeleagă importanţa conservării apei, atât pe suprafeţele pe care apa este rară, cât şi pe cele pe care

aceasta este abundentă.

Materiale necesare:

Copii ale fişei ―Găseşte pe cineva care…‖

Fotografii sau/şi imagini cu plante, animale, suprafeţe de apă şi alte lucruri care se găsesc într-un

anumit ecosistem (de exemplu, în ecosistemul Râului Crişul Repede)

Informaţii pentru profesor/Vocabular:

biodiversitatea: varietatea vietăţilor; diversitate biologică. Biodiversitatea se defineşte de obicei pe

baza a trei aspecte: genetic, al speciilor, al ecosistemului. Diversitatea genetică apare în cadrul

fiecărei specii sau populaţii. O specie sau o populaţie diversificată genetic are membri care prezintă

o varietate de caracteristici. Marea diversitate genetică este cea care permite unei specii să se

adapteze condiţiilor schimbătoare de-a lungul timpului. Diversitatea speciilor se referă la varietatea

de specii care apar într-o anumită zonă. Aceasta permite existenţa unor lanţuri nutritive mai

complexe şi, deci, ecosisteme mai extinse, în cadrul cărora vietăţile au mai multe surse alternative

de hrană. Diversitatea ecosistemului se referă la varietatea ecosistemelor de pe Pământ. Cu cât

spaţiile locuibile sunt mai variate, cu atât sunt mai variate şi formele de viaţă care le locuiesc.

ecosistem: o comunitate de componente vii şi nevii dintr-o zonă, precum şi interacţiunile dintre

acestea. Părţile vii ale unui ecosistem sunt reprezentate de micro-organisme, plante şi animale

(incluzând aici şi oamenii). Elementele nevii includ minerale, sol, apă etc. Procesele vitale, precum

circuitul carbonului, al apei şi al energiei, apar şi ele în cadrul ecosistemelor sănătoase.

Ecosistemele pot avea mărimi variate, de la cele microscopice la cele imense. Ecosistemele mai

mari conţin altele mai mici. De exemplu, putem considera oceanele lumii ca fiind un ecosistem

gigant, interconectat, iar Oceanele Pacific, Atlantic şi Arctic ca fiind ecosisteme mai mici în cadrul

acestuia. Putem considera, de asemenea, fiecare recif, estuar, mlaştină sărată sau plajă ca fiind un

ecosistem separat.

energie: capacitatea de a lucra, de a avea putere, de a fi activ

mediu: ansamblul factorilor externi, al condiţiilor care afectează un organism sau o comunitate

biologică.

Conservarea apei: folosirea unor metode de economisire a apei pentru a reduce cantitatea de apă

necesară pentru activităţile casnice, parcuri, creşterea animalelor, industrie în scopul creării

rezervelor de apă şi al asigurării de beneficii economice şi sociale de lungă durată.

27

Circuitul apei în natură: stările prin care trece apa – gazoasă, lichidă, solidă – pe parcursul

trecerii ei prin ecosistemele Pământului (oceane, atmosferă, apă terestră, izvoare etc.)

Demers Metodologic:

1. Se împarte fişa „Găseşte pe cineva care …‖ copiilor. Li se explică acestora că activitatea

este ca o vânătoare de nume: ideea este să se completeze spaţiul liber din dreptul fiecărei

întrebări cu numele elevului care răspunde afirmativ la întrebarea respectivă. Copiii trebuie

încurajaţi să se plimbe prin clasă, să vorbească cu toţi cei prezenţi. Ei trebuie să strângă cât

mai multe nume. Profesorul trebuie să se alăture elevilor în activitate. Se explică faptul că

scopul acestei activităţi este de a afla despre experienţele membrilor grupului legate de

mediile naturale şi urbane.

2. După ce grupul a terminat de completat fişele, se adresează următoarele întrebări:

Cum vi s-a părut activitatea? Aţi învăţat ceva despre membrii grupului vostru? Ce aţi

descoperit?

Aţi găsit întrebări dificile? Care sunt acestea? De ce credeţi că sunt aşa?

La care întrebări aţi fost încântaţi să vă daţi numele? De ce?

În general, la ce se refereau întrebările? Dacă ar trebui să scrieţi o povestire care să includă

răspunsurile la aceste întrebări, ce titlu i-aţi da?

Ce legătură au aceste întrebări cu "mediul"? Ce semnificaţie are cuvântul "mediu" pentru

voi? După ce s-a realizat introducerea, li se spune că, în lecţiile care urmează, elevii vor

avea ocazia să studieze mai mult mediul natural, caracteristicile sale şi modul în care

oamenii se integrează în el.

Ce înseamnă „circuit‖ în natură?

Ce dovezi ale circuitelor naturii aţi observat astăzi?

Ce rol are energia în cadrul acestor cicluri? De ce este energia atât de importantă?

Care este scopul circuitelor din natură? Cum sunt afectaţi oamenii, animalele şi plantele de

acestea?

3. Se alege un ecosistem local: se explică unicitatea acestui ecosistem elevilor. Se descriu

plantele şi viaţa sălbatică existentă aici, oferindu-se exemple, dacă este posibil. Se folosesc

exemple pentru a ilustra conceptele discutate anterior, cum ar fi :

Care este rolul apei şi al circuitului apei în conferirea unicităţii ecosistemului?

Comparaţi ceea ce aţi discutat anterior cu ceea ce vedeţi în acest mediu. Unde se află apă din

abundenţă? Ce caracterizează animalele şi plantele de aici?

Cum afectează climatul vieţuitoarele (plante şi animale) şi aspectele "abiotice" (ex: sol, aer

şi apă)?

De ce este importantă conservarea apei, atât în zonele secetoase, cât şi în cele unde aceasta

este abundentă?

28

Evaluare

Li se va cere copiilor să:

Explice termenul de ―circuit‖ în natură. (de la Procedura, #2)

Discute rolul oamenilor, plantelor şi animalelor în cadrul ciclurilor naturii. (de la Procedura, #2)

Discute rolul energiei în cadrul ciclurilor naturii. (de la Procedura, #2)

Definească ―ecosistemul‖ şi să descrie un ecosistem local. (de la Procedura, #3)

Explice de ce conservarea apei este vitală atât în zonele secetoase cât şi în cele unde aceasta este

abundentă. (de la Procedura, #4)

GĂSEŞTE PE CINEVA CARE . . .

1. Adoră să-şi petreacă timpul în aer liber ___________________

2. A strâns gunoiul în săptămâna trecută _______________

3. Este responsabil acasă cu reciclarea materialelor ___________

4. Nu s-a gândit niciodată unde se aruncă tot gunoiul __________________

5. A fost recent într-un parc sau într-o zonă de recreere _____________________

6. Are o zonă de viaţă sălbatică în apropierea casei ______________________

7. Poate explica ce este un lanţ trofic ____________________

8. A auzit o pasăre cântând astăzi _________________________

9. Poate numi o insectă caracteristică zonei în care locuieşte ____________

10. A văzut o pădure ________________________

11. Locuieşte lângă o întindere mare de apă _______________

12. Ştie ce este un "habitat" _________________________

29

13. A văzut animale migrând ______________________________

14. Adoră să pescuiască__________________________________

15. Poate numi un copac care există în localitatea sa __________

30

LECŢIA 8,9 - REŢELE TROFICE FORESTIERE

Nivelul Claselor : VI-VIII, dar se poate adapta şi pentru clase mai mari



Obiective:


Înţeleagă schimbările sezonale care influenţează viaţa în ecosistemul pădurii din zona temperată;

Înţeleagă că organismele din pădurea temperată depind unele de altele în asigurarea hranei.

Materiale:

Materiale despre viaţa plantelor şi animalelor în pădurile din zona temperată, ce pot include

determinatoare, enciclopedii sau resurse internet, dacă acestea sunt disponibile

Cartonaşe

Un loc de expunere de peisaje sezonale

Cinci sculuri de lână colorate diferit

planşă pentru a realiza o reţea trofică sezonală

Copii ale fişei: Viaţa în pădurea din zona temperată

Informaţii pentru profesor/vocabular:

conifere: copaci cu conuri şi frunze în formă de ace.

Context: În pădurile din zona temperată se găseşte un număr mic de conifere.

foioase: copaci şi arbuşti cărora le cad frunzele în anotimpul friguros.

Context: În pădurile din zona temperată, foioasele sunt plantele dominante.

amorţire: odihnă biologică sau inactivitate.

Context: În lunile reci de iarnă, foioasele devin inactive, sunt într-o stare de amorţire, care le ajută

să treacă peste iarnă.

habitat: locul în care trăieşte un organism.

Context: Organismele trăiesc într-o varietate de habitate diferite, ca păduri, pajişti, ape curgătoare

sau lacuri.

hibernare: stadiul de amorţire al unor animale pe timpul iernii.

Context : Unele mamifere supravieţuiesc în iernile geroase prin hibernare, când le scade

temperatura corpului şi li se încetineşte metabolismul. Astfel, ele îşi economisesc energia atunci

când nu pot găsi surse de hrană.

temperat: caracterizat prin temperaturi, vreme şi climat moderate.

Context: În pădurile din zona temperată se realizează schimbări de la un anotimp la altul.

Demers Metodologic:

În această activitate, elevii vor învăţa despre interdependenţa vieţii în pădurea din zona temperată,

studiind organisme alese din acest tip de pădure şi realizând o reţea trofică. Lecţia poate începe prin

31

discutarea diferitelor tipuri de viaţă care se găsesc într-o pădure şi alcătuirea unei liste pe tablă.

Elevii trebuie încurajaţi să contribuie la realizarea acestei liste.

1. Se va explica existenţa a trei tipuri importante de organisme prezente într-un ecosistem:

producători, consumatori şi descompunători. Producătorii se hrănesc prin procesul de

fotosinteză. Consumatorii trebuie să vâneze sau să-şi ia hrana pentru a supravieţui.

Descompunătorii se hrănesc prin descompunerea părţilor corpului altor organisme în forme

mai simple; de exemplu, ciupercile se hrănesc cu ţesuturile plantelor de pe scoarţa copacilor,

bacteriile de pe pământul forestier cu ţesuturile frunzelor care cad din copaci, cauzându-le

degradarea. Pe lista creată anterior, li se cere elevilor să marcheze fiecare lucru cu ―P‖

pentru producători, ―C‖ pentru consumatori şi ―D‖ pentru descompunători.

2. Se menţionează cele trei tipuri de consumatori: ierbivore, carnivore şi omnivore. Se va

explica faptul că erbivorele sunt animale care mănâncă doar plante, de exemplu, omida.

Carnivorele mănâncă animale; de exemplu, furnicile de pădure mănâncă alte insecte.

Omnivorele mănâncă atât plante cât şi carne de animal. Oamenii sunt omnivori. Elevii vor

observa consumatorii din lista realizată şi vor identifica tipul fiecăruia.

3. Se vor defini reţeaua trofică şi lanţul trofic. Se va desena o reţea trofică ce prezintă

dependenţa organismelor din cadrul unui ecosistem între ele în obţinerea energiei şi hranei

necesare pentru a trăi. De exemplu, reţeaua trofică a stejarului. Omizile mănâncă frunzele

stejarului; gândacii trăiesc pe copac şi-i mănâncă scoarţa; ciocănitorule mănâncă insectele

care trăiesc pe scoarţa copacului; gaiţele şi veveriţele mănâncă ghinda; iar stejarul îşi asigură

hrana prin energia solară, pe care o captează prin procesul de fotosinteză. Reţeaua devine cu

atât mai complexă cu cât se adaugă mai multe organisme în ea. Un lanţ trofic este mai mic,

mai puţin complicat, examinând o parte a reţelei, pentru a arăta cum anumite organisme îşi

iau energia de la altele. Lanţul trofic prezintă o singură direcţie de transfer de energie. Un

exemplu de lanţ trofic din cadrul reţelei trofice de mai sus ar fi stejar—insectă—

ciocănitoare—pasăre de pradă (insecta mănâncă stejarul, ciocănitoarea mănâncă insecta şi

pasărea de pradă mănâncă ciocănitoarea).

4. Elevii sunt anunţaţi că vor crea o reţea trofică pentru ecosistemul pădurii temperate din

România. Climatul temperat prezintă patru anotimpuri. Plantele şi animalele de aici trebuie

să se adapteze schimbărilor de anotimp pentru a supravieţui.

5. Se explică faptul că în pădurile temperate sunt dominante foioasele, sau copacii care toamna

îşi pierd frunzele.

6. Se împarte clasa pe patru grupe, fiecare reprezentând unul dintre cele patru anotimpuri din

pădurea temperată. Folosind tabelul de mai jos, li se dă elevilor din fiecare grup sarcina de a

observa un organism. Pentru a crea o reţea trofică eficientă, se vor studia 5 sau 6 animale şi

cel puţin trei plante pe anotimp pentru fiecare grup.

Primăvară Vară Toamnă Iarnă

Cireş Cireş Cireş Cireş

32

Mesteacăn Mesteacăn Mesteacăn Mesteacăn

Stejar Stejar Stejar Stejar

Fag Fag Fag Fag

Alun Alun Alun Alun

Veveriţă Veveriţă Veveriţă Veveriţă

Ciocănitoare Ciocănitoare Ciocănitoare Ciocănitoare

Gura Leului Gura Leului

Viespe Viespe Viespe

Rădaşcă Rădaşcă Rădaşcă Rădaşcă

Furnică Furnică Furnică Furnică

Şoarece de câmp Şoarece de câmp Şoarece de câmp Şoarece de câmp

Omidă / Fluture Omidă / Fluture Omidă / Fluture Omidă / Fluture

Molie Molie

Cuc Cuc Cuc Cuc

Raţa Raţa Raţa

1. Apoi, se împart fişele pentru acasă, care prin întrebările lor vor ajuta elevii în studiul pe care

trebuie să îl realizeze. Li se explică tema pentru acasă – să studieze un anumit organism

pentru a determina ce resurse de hrană foloseşte acesta pentru a supravieţui. Elevii trebuie să

observe cum se modifică organismul şi resursele sale de hrană în fiecare anotimp. Elevii

care au primit o plantă pentru studiere trebuie să descrie cum se schimbă înfăţişarea acesteia

pe parcursul anotimpurilor şi de ce surse de hrană are ea nevoie. Elevii care au primit un

animal pentru studiere trebuie să descrie cum îşi găseşte sursa de hrană acest animal în

fiecare anotimp şi ce mănâncă exact acesta. Elevii pot determina şi dacă organismul

constituie o pradă pentru un alt animal.

2. Elevii ar putea face un desen sau ar putea decupa o imagine cu organismul studiat. Fiecare

elev va folosi informaţia adunată pe fişa sa pentru a realiza o prezentare a organismului pe

un cartonaş care să includă :

numele plantei sau animalului

ce mănâncă

cine îl mănâncă

cum se adaptează la un anumit anotimp.

1. planşă mare, goală se împarte în patru secţiuni, fiecare reprezentând un anotimp. Fiecare

grup va expune reţeaua trofică pentru fiecare anotimp. Secţiunile planşei trebuie să includă

imaginile organismelor şi cartonaşele de prezentare.

2. Fiecare grup va discuta cum depind organismele unele de altele pentru a supravieţui în

fiecare anotimp. Fiecare grup va primi un ghem de lână de culoare diferită. Elevii se vor

apropia de planşă şi vor folosi aţa pentru a arăta interdependenţa dintre organisme în

anotimpul studiat de fiecare grup. De exemplu, în cazul toamnei, aţa va duce de la stejar la

veveriţe şi gaiţe, care mănâncă ghinda, şi la omizi şi insecte, care mănâncă frunzele şi

scoarţa copacului

33

3. Elevii vor arunca o privire de ansamblu asupra celor patru anotimpuri de pe planşă. Lipsesc

surse de hrană? De exemplu, dacă veveriţa este desenată iarna, sursa ei principală de hrană,

stejarul, trebuie şi ea ilustrată. Omida mănâncă vara frunze verzi, deci în această secţiune

trebuie ilustraţi copaci cu frunze verzi. Dacă lipsesc surse importante de hrană, elevii trebuie

să le adauge.

4. După ce reţeaua trofică a fost completată, se discută cu elevii care dintre organisme sunt

producătoare şi care sunt consumatoare. Din lista de consumatori, elevii dau exemple de

ierbivore, carnivore şi omnivore. Există organisme cu moduri variate de hrană? Discutaţi

despre avantajul de a fi omnivor.


1. Discutaţi importanţa descompunătorilor în cadrul mediului şi al reţelelor trofice. Daţi

exemple de descompunători care se găsesc în habitatul local de pădure.

2. Animalele trebuie să se adapteze la schimbările de sezon în habitatele lor. Cum

supravieţuiesc animalele din zona voastră? Care animale hibernează, care migrează?

3. Ce s-ar întâmpla dacă un anumit organism ar dispărea din pădurea temperată? Ar avea efect

această dispariţie asupra pădurii? Daţi exemple de acţiuni umane sau dezastre naturale care

ar putea afecta reţeaua trofică.

4. Discutaţi despre diferitele nevoi energetice ale organismelor din reţeaua trofică. Comparaţi

nivelele de energie din reţeaua trofică forestieră cu cele dint-un alt lanţ trofic.

5. Discutaţi modul în care oamenii produc modificări în lanţurile trofice. Un exemplu este

hrana dată unor vite, care sunt animale ierbivore. În procesul de depistare a cauzelor

răspândirii bolii vacii nebune, cercetătorii au descoperit că adăugarea de carne tocată în

hrana vitelor a fost cauza acestei boli. Discutaţi despre cum se pot supraveghea sursele de

hrană pentru animale şi oameni.

6. Gândiţi-vă la toate organismele cu care aţi intrat în interacţiune ieri. Cum s-au relaţionat ele

cu voi? Discutaţi dacă acestea au fost prădători sau pradă.

Evaluare:

Elevii pot fi evaluaţi din perspectiva sarcinilor date, folosind următorul sistem de notare

Trei puncte: studiu excepţional, bine organizat; informaţii clare şi foarte detaliate referitoare la

organismul studiat; răspunsuri complete la toate întrebările din fişă; deplină înţelegere a conceptului

de reţea trofică sezonală

Două puncte: studiu realizat cu oarecare atenţie; informaţii destul de detaliate referitoare la

organismul studiat; răspunsuri complete la aproape toate întrebările din fişă; înţelegere bună a

conceptului de reţea trofică sezonală

Un punct: studiu realizat parţial; lipsa detaliilor referitoare la organismul studiat; răspunsuri

complete la unele din întrebările din fişă; înţelegere precară a conceptului de reţea trofică sezonală.

Fişă pentru acasă: Reţele trofice forestiere

Nume:

________________________________________________________

34

Viaţa în pădurea din zona temperată

Numele organismului:

________________________________________________________

1. Descrieţi înfăţişarea organismului, inclusiv mărime, culoare şi trăsături dominante.

2. Ce mănâncă organismul, sau cum îşi obţine hrana?

3. Cum se schimbă sursa lui de hrană în fiecare anotimp?

4. Cum reacţionează organismul la schimbările de anotimp?

5. De cine este vânat sau mâncat acest organism?

6. Este un producător sau un consumator?

7. Cât trăieşte organismul?

8. În care anotimp este mai activ organismul? De ce?

35

LECŢIA 10 - CINE LUCREAZĂ ÎN ACEASTĂ

PĂDURE?

Nivelul claselor: de la a III-a până la a VI-a

Arii curriculare: Ştiinţe şi Studii Sociale

Durata:

15 minute – Pregătire

50 minute – Activitatea

Abilităţi: Identificarea atributelor şi componentelor, Reprezentare, Formulare de întrebări, Discuţii.

Concepte:

Tehnologiile reuşite sunt cele care sunt potrivite pentru folosirea eficientă şi durabilă a

resurselor şi pentru păstrarea şi îmbunătăţirea calităţii mediului.

Extragerea, prelucrarea, transportul şi comercializarea resurselor naturale asigură locuri de

muncă pentru mulţi oamenii.

Tehnologiile dezvoltate necesită muncitori bine pregătiţi şi pricepuţi care promovează etica

conservării.

Rezumat

Tot felul de muncitori lucrează în pădure – de la silvicultori la tăietori, de la oameni de ştiinţă la

educatori de mediu. Toţi suntem dependenţi de păduri corect gospodărite pentru recreere, produse

necesare şi un mediu sănătos. Această activitate oferă elevilor o prezentare a unor profesiuni legate

de mediul forestier.

Obiective

Elevii vor studia o diversitate de meserii care se leagă direct de resursele forestiere şi vor

descrie cum conlucrează diferitele profesiuni pentru a îngriji pădurile.

Materiale

copii ale paginii elevilor (pagina 92)

planşe, scotch şi markere sau o tablă

reviste pentru a decupa unele imagini (facultativ)


36

Silvicultura înseamnă mai mult decât plantarea copacilor şi lupta împotriva incendiilor, deşi

aceste sarcini fac parte din responsabilităţile unui silvicultor profesionist.

În natură, ecosistemele forestiere sunt controlate de lumina soarelui, ploaie şi fertilitatea solului.

Un rol în reglementarea ecosistemelor forestiere îl mai au furtunile de vânt, infestarea cu insecte,

bolile copacilor şi fulgerul.

Noi nu depindem doar de natură ca să îngrijim pădurile şi să asigurăm cheresteaua,

animalele sălbatice, aerul curat, apa şi alte produse ale pădurii de care avem nevoie azi şi în viitor.

În profesia de silvicultor, oamenii îngrijesc pădurile în moduri care imită natura. În SUA,

silvicultorii din zonele urbane se specializează în îngrijirea celor aproximativ 28 milioane de

hectare de păduri care cresc în şi în jurul comunităţilor marilor oraşe. Ei acordă o mare atenţie

factorilor care afectează acele păduri, precum spaţiul limitat de creştere, aerul poluat, lipsa de apă,

calitatea slabă a solului şi vandalismul. Silviculturii zonelor urbane încearcă să mărească durata

medie de viaţă şi să menţină calitatea estetică a copacilor din parcurile şi pădurile acelor oraşe.

Activităţile forestiere pot de asemenea afecta comunităţile vecine. De exemplu, când se taie

copacii sau se folosesc pesticide, calitatea apei în râurile din apropiere trebuie să fie protejată.

Silvicultorii sunt pregătiţi să aibă grijă de toate sistemele din şi din jurul pădurilor.

În timp ce, silvicultorii sunt pregătiţi să gospodărească toate resursele pădurilor, ei adesea

fac apel la alţi profesionişti care se specializează în anumite sectoare ale pădurii ca sol, apă, şi

animale sălbatice. Unii specialişti lucrează în simularea ecosistemelor pe calculator, cartografie,

analiză statistică şi bugetară. De obicei, o echipă de silvicultori şi specialişti lucrează împreună ca

să decidă cum să îngrijească pădurea aşa încât ea să le asigure oamenilor toate lucrurile de care au

nevoie sau vor de la ea, într-un mod durabil.

Pregătire

Faceţi copii ale paginii elevului şi adunaţi reviste pentru a decupa imagini.

PROCEDEU

1. Întrebaţi elevii dacă au fost într-o pădure sau au văzut imagini ale unei păduri. Cred ei că

acele păduri au nevoie de oameni să aibă grijă de ele? Dacă da, ce fel de muncă este

necesară? Scrieţi răspunsurile pe tablă sau pe o planşă.

2. Discutaţi cu elevii cum asigură ele habitatul plantelor şi animalelor; hârtie şi produse din

lemn; locuri de recreere; şi protecţia aerului, solului şi apei. Explicaţi-le că oamenii trebuie

să gospodărească pădurile pentru a asigura toate acestea. Vedeţi dacă elevii pot adăuga mai

multe meserii listei lor amplificând discuţia.

3. Împărţiţi copii ale paginii elevului şi spuneţi-le că pagina va descrie câţiva oameni care fac

anumite tipuri de lucrări. Elevii trebuie să citească scurtele descrieri şi să decidă care

meserii sunt necesare pentru îngrijirea unei păduri. Dacă ei consideră că o meserie este

necesară, ei ar trebui să bifeze „DA‖ şi să-şi explice alegerea dedesubt. Altfel, ar trebui să

bifeze „NU‖ şi să-şi motiveze alegerea.

4. Discutaţi „Pagina Elevului‖ împreună, [după ce au completat pagina]. Cereţi-le să-şi

împărtăşească [alegerilor şi motivaţiile lor pentru alegerea respectiv/opiniile legate de

37

alegerea lor şi de motivaţiile aduse.] Până la sfârşitul discuţiei toţi elevii are trebui să-şi dea

seama că fiecare meserie de pe pagină este folositoare în conservarea şi îngrijirea pădurilor.

Folosiţi de asemenea informaţii esenţiale şi discutaţi despre alţi oameni care lucrează în

acest domeniu.

5. Scrieţi următoarele ocupaţii pe tablă sau o planşă: şoferul camionului care transportă

buşteni (logging truck driver), muncitorul care face cutii de carton (cardbord box maker),

ghid în natură (nature guide), biologul vieţii sălbatice (wildlife biologist), cel care observă

păsările (bird-watcher), distribuitorul de ziare (newspaper deliverer), artist al naturii

(wildlife artist), pescar (angler), operator la o fabrică de cherestea (sawmill operator),

manager al unei Camping (campground manager), Proprietarul unui depozit de materiale

pentru grădini (garden supply store owner).

6. Întrebaţi elevii cum ar putea fiecare din acei muncitori să beneficieze de pe urma

gospodăririi pădurilor de către oamenii despre care au învăţat. Care muncitori depind într-

un fel de păduri ca să-şi facă meseria? (Toţi.) Asiguraţi-vă ca fiecare elev ştie să explice

cum depinde de pădure fiecare persoană.

7. Îmbogăţire

Invitaţi câţiva oameni ale căror meserii (silvicultor, biolog al vieţii sălbatice, tăietor de copaci,

muncitor la o fabrică de cherestea şi aşa mai departe) se leagă de pădure să vină şi să le vorbească

elevilor. Solicitaţi elevii să pregătească întrebări pentru fiecare persoană în legătura cu munca pe

care el-ea o face. Iată câteva posibile întrebări:

De ce fel de pregătire aveţi nevoie?

Cum este o zi obişnuită pentru dumneavoastră?

Cu câţi alţi oameni lucraţi?

De câte alte feluri de oameni depindeţi în meseria dumneavoastră?

Ce fel de haine purtaţi la lucru?

Ce echipamente speciale folosiţi în meseria dumneavoastră şi ce vă permite acest

echipament să faceţi?

Care sunt cele mai răsplătite lucruri în această meserie?

Ce aspecte ale meseriei dumneavoastră vă pun la cele mai mari încercări?

După aceea, cereţi elevilor să facă desene sau să scrie poveşti despre acei oameni şi meseriile lor.

Răspunsuri pentru pasul 6:

şoferul camionului care transportă buşteni – este muncă care depinde de procurarea buştenilor.

muncitorul care face cutii de carton – este muncă care depinde de lemnul din care se produce

cartonul.

38

ghid în natură – locurile împădurite sunt o plăcere pentru drumeţie şi studiu.

biologul vieţii sălbatice – pădurile conţin animale sălbatice care pot fi studiate.

cel care observă păsările – pădurile asigură habitatul multor feluri diferite de păsări.

distribuitorul de ziare – hârtia se face din copaci.

artist al naturii – artistul poate folosi pădurile, animale şi plantele care trăiesc acolo ca subiecte

pentru operele lor de artă.

pescar – pădurea protejează râurile, habitatul peştilor.

operator la o fabrică de cherestea – afacerea depinde de o rezervă de buşteni.

manager al unei Camping – pădurile apropiate atrag oamenii în anumite Campinguri.

proprietarul unui depozit de materiale pentru grădini – coaja copacilor asigură gunoiul pentru

grădinile oamenilor.

Evaluare

Folosind reviste cereţi fiecărui copil să creeze un colaj în care să arate cum depind oamenii de

păduri. El poate cuprinde: fotografii ale pădurilor, copacilor, oamenilor care trăiesc lângă păduri,

produse ale pădurii, şi oameni care folosesc pădurile sau produsele lor şi oameni care muncesc în

păduri. Cereţi elevilor să vă explice colajele verbal sau în scris.

Adaptat şi tradus după Project Learning Tree, Environmental Education Activity Guide: Pre K-8, p. 105-107.

39

PAGINA ELEVILOR

CINE LUCREAZĂ ÎN PĂDURE?

1Ioana

Mulţi dintre prietenii mei mă

strigă „Femeia Pădurii.‖ Asta

deoarece sunt biolog de viaţă

sălbatică. Eu mă asigur că

animalele sălbatice şi plantele

au tot ceea ce le trebuie ca să

supravieţuiască, precum hrană,

apă, şi spaţiu.

Este serviciul acesta necesar?

____ Da ____ Nu

Explicaţi:

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

_______________

2

Mihai

Când oameni mă întreabă ce

fac, le spun că am o meserie

„murdară.‖ Sunt om de ştiinţă

şi cercetez solul. Un lucru pe

care îl fac este să urmăresc

solurile să mă asigur că nu

devin compactate, sau tasate.

Ştiu că solul poate absorbi

multă apă din topirea zăpezii

şi ploaie. Dar dacă solul

devine tasat, apa de ploaie şi

zăpada topită se pot scurge

repede, cauzând probleme de

eroziune.


____ Da ____ Nu

Explicaţi:

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

_______________

3

Alina

V-ar plăcea să decideţi cum ar

trebui îngrijită o pădure? Asta

e ceea ce fac tot timpul. Sunt

muncitor forestier. Este destul

de complicat să fii muncitor

forestier: trebuie să găseşti

echilibrul corect intre

diversele tipuri de cerinţe,

inclusiv nevoile oamenilor,

plantelor şi animalelor.


____ Da ____ Nu

Explicaţi:

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

_______________

4

Ionuţ

Sunt unele vieţuitoare mai

rezistente la boli şi paraziţi

decât altele? Cresc unele

vieţuitoare mai repede decât

altele? Pot fi transferate

aceste abilităţi la alte

vieţuitoare, creând unele care

sunt „mai bune?‖ Acestea

sunt câteva din întrebările la

care încerc să răspund. Sunt

genetician.


____ Da ____ Nu

Explicaţi:

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

__________________

5

Daniel

Iubesc cifrele. Şi ajung să

lucrez cu ele în fiecare zi:

Sunt analist bugetar. (Un

buget este un fel de plan al

banilor pe care o organizaţie

se aşteaptă să-i cheltuie intr-un

an.) Analizez bugetele pe care

le întocmesc oamenii să mă

asigur că ei nu cheltuiesc prea

mulţi bani sau bani pe

lucrurile „proaste,‖ şi să mă

asigur că ei cheltuie destui

bani pe lucruri „bune.‖


____ Da ____ Nu

Explicaţi:

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

________________________

__________________

6

Traian

Ca toţi hidrologii, sunt

interesat de apă! Mă uit la

sursele de apă, studiez

bazinele hidrografice şi

circuitul apei şi încerc să

rezolv problemele de poluare a

apei.


____ Da ____ Nu

Explicaţi:

________________________

________________________

________________________

________________________

106

LECŢIA 11,12,13

MEDIUL UMAN - IMPACTE ALE URBANIZĂRII


Pregătirea Lecţiei: Variază


Obiective:


Definească conceptul de urbanizare şi efectele acesteia asupra mediului.

Conştientizeze existenţa mai multor tipuri de poluare şi efectul fiecăruia asupra mediului şi a

sănătăţii noastre.

Găsească soluţii pentru prevenirea problemelor cauzate de urbanizare.

Informaţii pentru profesori:

degradare: destrămarea chimică şi biologică a unei componente complexe în componente simple.

eroziune: acţiunea sau procesul de distrugere ca urmare a acţiunii apei, vântului, intensificată de

activităţi precum creşterea animalelor, extinderea industrială sau a suprafeţelor locuibile, construcţia

de drumuri sau tăierea copacilor.

compactarea solului: solul întărit prin presiunea vehiculelor sau prin alte influenţe umane, astfel

încât acesta devine infertil

urbanizare: colonizarea unei suprafeţe de pământ prin crearea unei infrastructuri culturale ce

include construirea de mine, oraşe, linii de comunicare, căi ferate, ferme, drumuri şi reţele de apă şi

canalizare.

poluarea apei: prezenţa în apă a unor agenţi dăunători care au efect negativ asupra calităţii apei.

criterii de calitate a apei: calitatea apei conform folosirii acesteia. Criteriile se bazează pe nivele

de poluare specifice care afectează apa potabilă, cea folosită pentru animale sau producţia de peşte,

apa din piscine sau cea folosită în procesul industrial.

Care sunt efectele urbanizării asupra mediului?

Procesul de urbanizare are ca rezultat densitatea mare a populaţiei pe suprafeţe relativ mici de teren.

Efectele locuirii sunt concentrate. Efectele umane asupra atmosferei sunt uneori atât de accentuate

încât se poate spune că oraşele îşi creează propriul mediu. Acest lucru se realizează pe mai multe

căi:

107

1.) Efecte asupra atmosferei şi climatului:

a) Crearea de ―Insule de căldură‖

Oraşele sunt construite din beton, asfalt, cărămidă, piatră şi oţel. Aceste materiale absorb şi reflectă

mai multă căldură decât vegetaţia şi pământul şi radiază această energie înapoi în atmosferă. În

zilele calde de vară, aerul în zonele urbane poate fi cu 4-5°C mai cald decât în împrejurimi.

Cercetătorii numesc aceste oraşe " Insule de căldură urbane." Această căldură influenţează circulaţia

aerului şi volumul de precipitaţii.

b) Schimbări în calitatea aerului

Activităţile umane produc o varietate de emanaţii în mediu, precum dioxidul de carbon, monoxidul

de carbon, ozon, oxizi sulfaţi, oxizi de nitrogen, plumb şi multe alte substanţe poluante. Unele

dintre aceste emanaţii sunt toxice şi pot fi mortale în unele oraşe în care concentraţia lor atinge cote

alarmante. Alte emanaţii, cum ar fi dioxidul de carbon, captează căldura în oraşe. În oraşe se mai

emană şi praf în atmosferă, având efectele prezentate mai jos.

c) Schimbări în volumul de precipitaţii

Praful şi celelalte substanţe emanate în atmosferă alterează volumul de precipitaţii care cad

deasupra oraşelor şi în împrejurimile acestora. În oraşe plouă mai des decât la ţară deoarece praful

determină condensarea vaporilor de apă în picături de ploaie.

2.) Efecte asupra litosferei şi a resurselor naturale

Urbanizarea are efecte similare şi asupra resurselor naturale. Natura este distrusă o dată cu

construirea oraşelor, ducând la:

a) Eroziune şi alte schimbări în calitatea solului

b) Poluare: agenţii poluanţi se află concentraţi în oraşe, pe suprafeţele industriale sau în rampele de

gunoi. Vopseaua pe bază de plumb de pe clădiri este un exemplu al marii răspândiri a acestui agent

poluant existent în sol. Oamenii aruncă mari cantităţi de gunoi şi deşeuri la rampele municipale şi

industriale. Aceste materiale pot contamina puternic solul. Containerele de depozitare a benzinei din

staţiile de aprovizionare pot cauza contaminarea.

3) Efecte asupra hidrosferei şi asupra resurselor de apă

a) Scurgerile de apă în râuri: pe parcursul extinderii oraşelor, terenul natural suferă schimbări

dramatice. Vegetaţia naturală şi solul sălbatic sunt înlocuite de beton, asfalt sau alte suprafeţe

impermeabile. Aceasta înseamnă că, atunci când plouă, apa nu se absoarbe în pământ, ci curge

direct în râuri. Nu numai că ajunge multă apă în aceste râuri, dar în cazul unor furtuni, apa curge cu

viteză şi poate provoca inundaţii. Vegetaţia naturală se epuizează treptat, iar betonul şi asfaltul

precipită scurgerile.

b) Degradarea calităţii apei:

O suprafaţă tot mai extinsă de sol expus degradării şi vitezele de scurgere duc la depozitarea unui

număr mare de sedimente în cursurile de apă. Apa care trece prin zonele urbane adună chimicale

toxice, petrol şi alţi agenţi poluanţi care sunt apoi depozitaţi în râuri.

4) Interacţiunea efectelor

108

Aceste procese interacţionează pentru a se susţine reciproc. Tulburările atmosferice cauzate de

activităţile urbane duc la creşterea precipitaţiilor, ceea ce duce la intensificarea eroziunii şi la

creşterea cantităţii de sedimente care se vor depune în albiile râurilor. Modificările de teren duc la

tulburări ale mediilor acvatice şi la creşterea nivelului de praf din atmosferă. Aceste efecte ciclice şi

cumulative conduc la concluzia că ecologia urbană este foarte complexă. O schimbare provoacă altă

schimbare, cu o serie de efecte.

Uneori se observă uşor cum urbanizarea modifică mediul, mai ales în cazul dezvoltării suburbane .

Dar impactul urbanizării este mai vechi. De obicei, construirea iniţială a unei aşezări urbane

produce cele mai radicale schimbări pentru cursurile de apă prin curăţirea iniţială sau degajarea

terenului, dar efectele apar apoi într-un proces continuu.

5) Insulele de căldură urbane şi poluarea: Insulele de căldură urbane nu sunt numai foarte calde

dar şi mai ceţoase. Ceaţa apare ca urmare a reacţiilor fotochimice ale poluanţilor în aer.

Pregătire:

realizaţi o hartă care să cuprindă 5-10 blocuri din jurul şcolii, incluzând şi exemple de degradare a

mediului (gunoaie, curs de apă poluat, dovezi de eroziune a solului sau de compactare, zone fără

copaci sau spaţiu verde).

realizaţi un tabel cu 4 coloane: apă, aer, pământ, zgomot.

Demers Metodologic:

Introducere: Pentru a-i pregăti pe elevi pentru studiul de teren, discutaţi câteva minute despre

problemele de mediu care apar de obicei în zonele urbane. Prin metoda brainstorming realizaţi o

listă a acestor probleme. Când elevii au terminat lista, se adaugă la aceasta aspectele de mai jos, în

cazul în care ele nu au fost deja menţionate:

"insulă de căldură " urbană

dispariţia plantelor

dispariţia vegetaţiei duce la eroziune, inundaţii şi pierderea habitatului

suprafeţele pavate (parcări, străzi) cresc cantitatea de apă care se scurge şi au efect asupra calităţii ei

Activităţi:

După ce s-a făcut introducerea despre problemele de mediu existente în oraşe, elevii au ocazia să

studieze aceste probleme.

Elevii sunt anunţaţi că în această activitate vor identifica cauzele şi efectele problemelor din mediul

urban în zona din împrejurimile şcolii.

Li se prezintă elevilor harta sau schiţa zonei din jurul şcolii, incluzând şi exemple de degradare a

mediului (gunoaie, curs de apă poluat, dovezi de eroziune a solului sau de compactare, zone fără

copaci sau spaţiu verde). Li se cere să observe şi să identifice cauzele şi efectele problemelor care

apar aici. Un grup va cerceta problemele legate de :

Poluarea apei

Poluarea aerului

Poluarea sonoră

109

Poluarea solului (deşeuri, chimicale etc.)

Zona va fi cercetată timp de o oră. Fiecare grup va face o listă a problemelor pe care o va prezenta

apoi în clasă.

După întoarcerea în clasă, fiecare grup va realiza un desen al problemelor identificate în zona

cercetată. Pe rând, ei vor pune imaginile în tabelul realizat anterior pe cele patru coloane (apă, are,

pământ, zgomot). Fiecare grup va descrie ceea ce a văzut, care au fost cauzele degradării mediului

şi efectele sale. Aspectele se vor discuta mai târziu.


Observaţi aspecte identice în coloane diferite ? Există un acelaşi agent poluant pentru două resurse

diferite, ca apa şi aerul, sau pământul şi apa? De ce?

Pot oamenii să vadă, să audă sau să simtă întotdeauna problemele de mediu? Care sunt efectele

acestor "probleme invizibile"?

Care sunt exemplele din tabel care afectează sănătatea oamenilor? Care sunt cele care afectează

plantele sau animalele? Cum?

Daţi exemple de probleme din tabel şi întrebaţi: ―Cum se pot preveni aceste probleme?‖

Extindere:

Elevii pot să scrie un eseu pe tema :

"Apa, aerul, viaţa animalelor şi plantelor sunt parte din mediul urban. Ce impact au locuitorii asupra

mediului urban? Daţi exemple pe care le- aţi observat astăzi."

Evaluare

Li se va cere elevilor să:

Definească urbanizarea şi să discute problemele de mediu specifice aşezărilor urbane. (s-a

realizat în introducere)

Identifice probleme de mediu specifice zonei din împrejurimile şcolii şi să discute cauzele şi

efectele acestora. (realizat în Activitatea, #2-4)

110

LECŢIA 14 - CASA A ANOTIMPURILOR

Nivelul claselor: I-VI

Arii curriculare: Ştiinţa pământului, arte frumoase, geografie

Durata:

Timpul de pregătire - 30 minute

Timpul de activitate - 50 minute

Locul de desfăşurare: Sala de Clasă

Legături cu alte activităţi:

Anterior acestei activităţi elevii se pot întrece în „Recunoaşterea Formelor de Apă‖ ceea ce

îi va ajuta să identifice cele trei stări ale apei.

Vocabular:

Anotimpurile – seasons

Iarnă – winter

Vară – summer

Primăvară – spring

Toamnă – autumn or fall

Rezumat

„Ploile de aprilie aduc flori în luna mai,” „Soarele strălucitor şi ploile fac orele de vară,”

„Dovleci brumaţi,” şi „Ţara minunilor iarna”. . . Ce au toate aceste descrieri în comun?

Prin confecţionarea colajului „Casa Anotimpurilor,‖ elevii observă rolul apei în fiecare

anotimp.

Obiective

Elevii vor:

Recunoaşte prezenţa apei în fiecare anotimp.

Materiale

Reviste vechi ale elevilor despre natură (puteţi folosi şi alte feluri de reviste dar verificaţi

conţinutul).

Foarfece

Lipici

Hârtie de desen

Scotch

Creioane colorate

Stabilirea de Legături

Oamenii au atitudini diferite faţă de fiecare dintre anotimpuri. Adesea ele se leagă de

prezenţa apei şi formele sale variate. Spiritul de observaţie al elevilor poate creşte când vor căuta

forme de apă în fotografiile diferitelor anotimpuri.


111

Aşa cum se schimbă anotimpurile, aşa se schimbă cantitatea şi forma precipitaţiilor. Vara,

zilele lungi, toride, umede pot produce furtuni spectaculoase. Toamna târziu, apa se prezintă sub

formă de brumă pe iarbă sau geamuri. Iarna, apa se găseşte în bulgării de zăpada din care

construiesc cazemate sau oameni de zăpadă. Primăvara, zăpada care se topeşte şi ploile torenţiale

produc băltoace, care adesea sunt o pacoste, dar pot fi şi adevărată distracţie!

Nu toate părţile Europei trec prin cele patru anotimpuri. Totuşi, în orice parte de a Europei

am trăi, variaţii ale vremii au loc tot timpul anului. Aceste schimbări legate de precipitaţii, sub toate

aspectele, ne influenţează cultura anumitor plante, cum să ne planificăm vacanţa, şi poate chiar

modul de a privi lumea.

PROCEDEU

Încălzire

Cereţi elevilor să descrie diferite anotimpuri. Notaţi-vă răspunsurile lor. Încercuiţi sau puneţi elevii

să identifice în câte din descrierile lor se găseşte apă într-o anumită formă (zăpadă, ploaie, băltoace,

etc.) Ce anotimp le place cel mai mult? De ce?

Activitatea

1. Organizaţi elevii în grupuri mici. Cereţi elevilor să consulte reviste despre natură sau alte

reviste pentru copii. Spuneţi-le să găsească sau să decupeze imagini care reprezintă

diferitele anotimpuri. Încurajaţi elevii să caute în special imagini care conţin forme de

apă. Elevii pot de asemenea face desene ale anotimpurilor.

2. Spuneţi elevilor să aranjeze imaginile în patru grămezi, o grămadă pentru fiecare

anotimp. Pentru o mai bună organizare, puneţi elevii să le sorteze şi apoi să plaseze fiecare

imagine pe bucăţi de carton de culori diferite, reprezentând fiecare anotimp (ex: alb pentru

iarnă; verde pentru primăvară; galben pentru vară; roşu pentru toamnă).

3. Puneţi fiecare elev să împăturească o coală de hârtie în sferturi, împărţind-o în patru

secţiuni egale. Instruiţi elevii să facă colaje cu imagini. Puneţi imaginile în secţiunea

corespunzătoare anotimpului. (O altă idee ar fi ca elevii să realizeze un colaj mare al clasei

cu ajutorul învăţătorului.)

4. Discutaţi prezenţa apei în fiecare anotimp. Cereţi elevilor să compare cum arată apa

primăvara, vara, toamna şi iarna. Cred ei că există o cantitate diferită de apă în fiecare

anotimp? Are apa ceva de-a face cu faptul că lor le place sau nu un anumit anotimp? Cum

gospodăresc oamenii apa în diferite anotimpuri (udă gazonul pe timp de secetă, aruncă zăpada

de pe drumuri)?

5. Daţi fiecărui elev o bucată de carton sau hârtie de desen. Puneţi-i să taie patru ferestre cu

obloane în carton. Plasarea tăieturilor trebuie să corespundă plasării anotimpurilor pe

colaj. Profesorii ar putea să facă tăierea ferestrelor înainte de oră. (O alternativă ar fi alcătuirea

unei „cărţi a anotimpurilor.‖ Se pot prinde împreună colaje ale diferitelor anotimpuri, iar elevii

pot desena o copertă atractivă.)

6. Cereţi elevilor să pună cartonul astfel decupat deasupra colajelor şi să lipească marginile

de colaj. Când vor deschide ferestrele, ei vor vedea peisaje de iarnă, vară, toamnă şi

primăvară. S-ar putea ca elevii să dorească să deseneze o casă cu acele ferestre. Puneţi-i să

povestească sau să scrie o poveste, poezie sau cântec despre „casa anotimpurilor,‖ adică o casă

în care fiecare fereastră oferă o vedere a unui anotimp diferit.

112

Încheiere şi acţiune

Cereţi elevilor să facă schimb de colaje cu prietenii. Vedeţi dacă prietenul poate să

identifice anotimpul şi să descrie cum arată apa în acel anotimp.

Evaluare

Cereţi elevilor să:

identifice sau să deseneze imagini ale anotimpurilor (pasul 1).

sorteze imaginile pe anotimpuri (pasul 2).

proiecteze „casa anotimpurilor (paşii 5 şi 6).

compare înfăţişarea apei în fiecare anotimp (pasul 4).

Adaptat şi tradus după Project WET: Curriculum & Activity Guide, p. 155-156.

113

LECŢIA 15 - FURTUNA

Nivelul claselor: I-V

Arii curriculare: Ştiinţa pământului, arta limbajului.

Durata: Timp de activitate – 30 minute

Locul de desfăşurare: Sala de clasă

Vocabular: Precipitaţie

Rezumat

Elevii simulează sunetele unei furtuni. O discuţie despre furtuni va provoca reacţii diverse din

partea elevilor. Majoritatea au trăit momentele şi zgomotele unei furtuni. Alţii vor conştientiza

efectele furtunilor citind ziare sau uitându-se la televizor. Elevii ar trebui să înveţe cum pot afecta

furtunile viaţa.

Obiective

Elevii vor:

coopera în mimarea sunetelor unei furtuni

deveni mai conştienţi de sunetele variate ale unei furtuni.


Furtunile sunt unele dintre cele mai spectaculoase fenomene. Ele sunt obişnuite în toată lumea. Ar

fi greu să asculţi un buletin meteo naţional primăvara sau vara şi să nu auzi că apar furtuni în toate

regiunile.

Prin ce se disting furtunile cu tunete de alte tipuri de furtuni? Prin tunete şi fulgere.

Descărcările electrice apar şi se mişcă în anumite tipuri de nori (de exemplu: un nor cumulonimbus

care conţine multă umiditate). Fulgerul se produce atunci când aceste descărcări sar de la o zonă a

norului la alta, la un alt nor sau la pământ. Curentul electric din fulger încălzeşte aerul prin care

trece. Această căldură cauzează o dilatare a aerului prin care trece şi crează o undă de şoc sonoră –

tunetul.

Dacă numeri cinci secunde din momentul în care vezi fulgerul până când auzi tunetul,

furtuna este la o milă (aproximativ 1,6 km) depărtare. De ce? Fulgerul pe care-l vede cineva se

transmite cu viteza luminii (299.792 km pe secundă); în timp ce tunetul care se aude se transmite

mult mai încet, cu o viteză de 335 m pe secundă.

Imaginile şi sunetele care însoţesc o furtună sunt impresionante – fulgerele luminează cerul,

tunetele bubuie şi zguduie casele, ploaia cade pe acoperişuri, vântul leagănă crengile copacilor şi

uneori grindina loveşte în ferestre. Este un spectacol de o mare frumuseţe să priveşti apropierea

unei furtuni în depărtare, într-o seară de vară caldă. Totuşi, în timpul unei furtuni, siguranţa devine

prioritate.

Ploaia este unul dintre avantajele furtunilor. Cu toate că furtunile pot cauza distrugeri prin

vânturi puternice, grindină, ploi torenţiale şi chiar tornade, cele mai multe furtuni trec doar aducând

umezeală.

Este important să înregistrezi cantitatea de precipitaţii adusă de o furtună. De exemplu, 25

cm2 de ploaie în 24 de ore într-o zonă limitată poate cauza inundaţii. Dacă pe de altă parte, pe o

114

zonă extinsă cade această cantitate de precipitaţie în câteva luni, atunci inundaţiile nu sunt iminente.

În inundaţiile din 1993 din „Midwest-ul‖ Statelor Unite (o zona în mijlocul SUA unde este râul

Mississippi), furtunile continue au căzut asupra întregului bazin pe o perioadă de câteva luni. O

înregistrare a măsurătorilor căderilor de ploaie ajută managerii de bazine hidrografice să prezică

eventualul deficit de apă. Dacă se întâmplă ca rezervele de apă să se reducă, atunci managerii vor

trebui să implementeze strategii de conservare a apei.

Precipitaţiile în SUA sunt supravegheate printr-o reţea de staţii de înregistrare. Fiecare staţie

strânge date care se transmit oamenilor de ştiinţă. Calitatea datelor elaborate de o reţea depinde de

mărimea zonei care este supravegheată, numărul staţiilor de colectare a datelor şi de durata

monitorizării.

Oamenii de ştiinţă folosesc grafice pentru ilustrarea măsurătorilor. Graficele şi hârţile fac ca

datele să fie mai uşor vizualizate şi înţelese.

PROCEDEU

Încălzire

Cereţi elevilor să descrie cum s-ar simţi dacă ar auzi această ştire la radio:

O furtună mare cu fulgere, ploi torenţiale, grindină, şi vânturi

puternice se apropie de oraşul dumneavoastră cu 40 km pe oră.

Solicitaţi elevii să creeze o imagine mentală a furtunii care se apropie. Să facă o listă a

priveliştilor şi sunetelor furtunii. Ce cred ei că produce sunetul tunetului? Daţi-le o explicaţie

sumară. Spuneţi-le că ei urmează să producă sunetele unei furtuni.

Activitatea

1. Spuneţi-le elevilor să se aşeze sau să stea pe picioare într-un semicerc în faţa dumneavoastră.

Cereţi elevilor să nu vorbească în timpul activităţii. Explicaţi-le că atunci când vă uitaţi la un elev

sau arătaţi spre el, elevul ar trebui să imite mişcarea dumneavoastră. Elevul trebuie să continue

mişcarea până când vă uitaţi din nou la el şi îi arătaţi o nouă mişcare. Începeţi cu un elev de la unul

din capete şi începeţi prima mişcare. Continuaţi mişcarea când contactaţi privirea fiecărui elev din

şir. Reveniţi la primul elev şi începeţi a doua mişcare. Acest lucru va crea un crescendo când

sunetele produse se mişcă de la un capăt la celălalt. Folosind această strategie, cereţi elevilor să

facă următoarea serie de mişcări:

să-şi frece mâinile

să-şi pocnească din degete

să bată din palme într-un ritm neregulat

să lovească picioarele cu mâinile

(facultativ: acum, un elev aprinde şi stinge o lumină pentru a sugera fulgerul, în timp ce altul bate

toba care simbolizează tunetul.)

să bată din picioare

să lovească picioarele cu mâinile şi să bată din picioare (reprezintă culmea furtunii)

să bată din picioare

să lovească picioarele cu mâinile

să bată din palme într-un ritm neregulat

să pocnească din degete

să-şi frece mâinile

115

să deschidă palmele (linişte)

2. Când toţi elevii stau cu palmele deschise, spuneţi-le să stea liniştiţi un minut ca să se gândească

la exerciţiu şi să-şi ţină respiraţia. Cereţi elevilor să se aşeze.

Discutaţi fiecare mişcare şi efectul pe care îl are mimica.

3. Solicitaţi elevii să scrie poveşti sau să facă desene despre furtunile pe care le-au trăit.

Alcătuiţi o colecţie „POVEŞTI DESPRE FURTUNI‖ şi păstraţi-le în biblioteca şcolii.

Evaluare


imite sunetul unei furtuni (Pasul 1).

stabilească legături între sunete şi furtuni reale (Pasul 2).

povestească experienţe trăite în timpul unei furtuni (Pasul 3).


116

LECŢIA 16,17 - POTRIVIREA FORMELOR DE APĂ

Nivelul claselor: Clasele I-III

Arii curriculare: Ştiinţa pământului

Durata:

Timp de pregătire

Partea I (şi II) – 30 minute

Timp de activitate

Partea I – 50 minute

Partea II – 30 minute

Locul de desfăşurare: Sală de clasă

Abilităţi: Organizare

Vocabular: solid, lichid, gaz, poluare, sublimare

Rezumat

Nu este nici un „as” în acest joc; doar apă sub pod şi în lac şi pe cer…Elevii potrivesc

perechi de cartonaşe care reprezintă forme de apă şi, prin acest proces, învaţă să distingă cele trei

stări ale apei – solidă, lichidă, şi gazoasă.

Obiective

Elevii vor:

identifica cele trei stări ale apei: solidă, lichidă şi gazoasă.

recunoaşte că apa poate deveni poluată şi poate fi curăţată.

Materiale

cuburi de gheaţă

pahar cu apă

lingură rece

un set de cărţi de joc în care se ilustrează diferitele stări ale apei. (Faceţi fotocopii ale

paginilor de cărţi de joc, două seturi pentru fiecare grup de jucători. Fiecare set de cărţi de joc ar

trebui să conţină 22 de cărţi care să includă 1 joker anti-poluant şi 1 joker poluant.)

Stabilirea de legături

Elevii mai mici au observat apa în cele două stări în mediul înconjurător precum cuburile de

gheaţă (starea solidă) sau ploaia (starea lichidă). Este posibil ca ei să nu fi recunoscut apa în starea

sa gazoasă – vaporii de apă din aer sau din respiraţia lor. Copiii mai mici sunt de obicei conştienţi

de tipurile de poluare ale apei pe care o pot vedea. Înarmaţi cu o înţelegere fundamentală a celor

trei stări ale apei, elevii au informaţiile necesare pentru a învăţa alte concepte legate de apă.


Apa se găseşte pe toată planeta noastră într-una sau chiar toate trei stări: solidă, lichidă şi

gazoasă. Este singura substanţă de pe pământ capabilă să existe în mod natural în toate aceste

forme.

117

Apa care se află în formă solidă este fie sub formă de gheaţă, fie sub formă de cristale.

Formele de gheaţă includ cuburile de gheaţă, grindina şi suprafaţa îngheţată a apei. Apa cristalizată

este mai bine cunoscută ca fulgi de zăpadă. Ca să formeze gheaţă sau cristale, apa necesită

temperaturi de îngheţare (0oC sau mai scăzute).

Apa în forma sa lichidă se găseşte în râuri, lacuri, pâraie şi în subteran. Ea necesită

temperaturi peste punctul de îngheţ, dar sub punctul de fierbere (100 oC) ca să rămână în stare

lichidă.

Apa, în stare gazoasă, se prezintă sub forma unor particule fine de materie (molecule)

suspendate în aer şi invizibile ochiului liber în cea mai mare parte a timpului. De obicei identificăm

vaporii ca aburi. Aplicând suficientă căldură, putem schimba apa din stare lichidă în stare gazoasă.

Apa se evaporă şi intră în atmosferă ca vapori – ceaţa şi norii sunt de fapt în formă lichidă; ei sunt

formaţi din mici picături de apă.

Apa poate fi poluată în multe forme. Poluarea poate rezulta dintr-un act de neglijenţă

naturală sau umană. Unele tipuri de poluare ale apei pot fi înlăturate din mediu. Anumiţi poluanţi

sunt înlăturaţi din apă prin circuitul apei. Când apa se evaporă, de obicei lasă resturi de materiale în

urmă. Substanţele dăunătoare se filtrează odată cu mişcarea apei prin sol. Când apa curge printr-un

lac sau râu, unii poluanţi se vor depune. Oamenii au dezvoltat modalităţi de a grăbi procesul de

curăţire prin tratamentul de curăţire a reziduurilor din apă prin staţiile de tratare sau prin alte forme

şi tehnologii. Oricum, înlăturarea reziduurilor nu poate fi o soluţie permanentă. Chiar dacă o

substanţă dăunătoare (contaminantă) se înlătură, ea nu dispare. De aceea, ea poate recontamina apa

când reintră în circuitul apei.

PROCEDEU

Încălzire

Arătaţi elevilor cuburile de gheaţă, paharul cu apă şi respiraţia care identifică starea fiecăreia

(solidă, lichidă, gazoasă). Discutaţi caracteristicile apei în fiecare din aceste stări (ex.: fulgii de

zăpadă şi gheaţa sunt în stare solidă, în timp ce vaporii de apă din respiraţie sunt în stare gazoasă).

Pentru a observa apa sub formă de vapori în respiraţie, suflaţi pe o lingură rece şi cereţi elevilor să

remarce picăturile mici de apă condensată.

Activitatea

Partea I

1. Spuneţi elevilor că vor potrivi cărţile de joc care au imagini ale apei în stare solidă,

lichidă sau gazoasă (ex.: solid cu solid, etc.). Ridicaţi cărţile de joc în care se potrivesc

formele de apă (excluzând jokerul poluant şi jokerul anti-poluant) câte una. Cereţi elevilor să

identifice imaginea şi starea în care cred ei că este apa (ex.: imaginea unui lac reprezintă apă în

stare lichidă, imaginea grindinei sau a unui gheţar reprezintă apa în stare solidă).

2. Împărţiţi clasa în grupuri de câte patru. Daţi fiecărui grup un set de cărţi pentru a fi

împărţite în mod egal între jucători. Spuneţi-le să se uite la cărţile lor fără a-i lăsa pe ceilalţi

jucători să se uite la ele.

3. Discutaţi regulile jocului:

Dacă vreun jucător trage cărţi care se potrivesc, ele sau ea le lasă jos, cu faţa în sus. (Un

exemplu de potrivire ar fi ploaia şi valul deoarece ambele imagini arată apa ca lichid.)

118

Hotărâţi cine va fi primul, al doilea, al treilea, al patrulea.

Primul jucător trage o singură carte de la un alt jucător.

Dacă cartea se potriveşte, el sau ea lasă perechea jos şi joacă încă un tur.

Dacă nu mai există perechi, cel de-al doilea jucător joacă un tur şi trage de la oricare alt

jucător.

Continuaţi să jucaţi pe rând, până când toate cărţile sunt împerecheate.

Jucătorul cu cele mai multe perechi potrivite câştigă!

Partea II

1. Cereţi elevilor să descrie poluarea apei. Discutaţi felurile în care poate fi poluată apa. Ce cred

ei despre poluare?

2. Spuneţi-le elevilor că vor juca din nou jocul, dar se va adăuga o carte nouă. Arătaţi-le cartea

„Jokerul Poluant‖ şi explicaţi-le că aceasta este o carte pe care ei nu o vor.

3. Adăugaţi o carte „Jokerul Poluant‖ fiecărui set de cărţi a unui grup. Când s-au împărţit

cărţile, spuneţi-le că cel care are cartea „Jokerul Poluant‖ n-ar trebuie să spună nimănui că o are.

Obiectul jocului este să faci pe altcineva să o tragă. Continuaţi jocul până când fiecare nu mai are

nici o carte cu excepţia celui care are „Jokerul Poluant.‖

4. Cum s-au simţit jucătorii care au rămas cu „Jokerul Poluant?‖ Discutaţi posibilităţile prin

care se poate înlătura în mod natural poluarea din apă şi cum au dezvoltat oamenii tratamente anti-

poluante prin staţiile de tratare pentru înlăturarea poluanţilor.

5. Arătaţi elevilor cartea „Jokerul Anti-poluant‖ şi adăugaţi una fiecărui set de cărţi. Cartea

„Jokerul Anti-poluant‖ este pereche a „Jokerului Poluant.‖ Cereţi elevilor să joace din nou.

Câştigătorul este jucătorul cu cele mai multe împerecheri.


Cereţi elevilor să identifice cele trei stări ale apei şi să spună unde ar putea găsi apa în

fiecare stare. Ce au crezut ei despre cărţile jokerul Poluant şi cel Anti-poluant? Dacă ar fi pe un

câmp, într-o excursie spre un lac şi tocmai au terminat de mâncat o bomboană ce ar face cu

ambalajul? De ce?

Evaluare

Cereţi elevilor:

să descrie cele trei stări ale apei şi unde se pot găsi ele (Încheiere).

Să-şi exprime opiniile despre poluare (Partea II, pasul 4 şi Încheiere).

119

Extinderi

Într-o altă variantă a jocului, elevii potrivesc cărţile diferitelor stări ale apei dacă pot explica

cum se mişcă apa între cele două forme. De exemplu, dacă cartea arată ploaie, iar jucătorul trage un

lac, el sau ea trebuie să explice că ploaia cade în lac. Spuneţi elevilor să ilustreze diferite cărţi de joc

cu tema „apa‖ pentru a le adăuga setului de cărţi.

Împărţiţi un carton în trei secţiuni cu un marker gros şi etichetaţi fiecare secţiune cu una din cele trei

stări ale apei: solidă, lichidă, şi gazoasă. Cereţi elevilor să decupeze imagini ale apei în aceste stări

din reviste vechi să le lipească pe carton. Solicitaţi elevii să caute imagini cu exemple de poluare a

apei. Întrebaţi-i dacă vor să le adauge colajului. De ce da sau de ce nu? Cred ei că apa poate fi

poluată în toate cele trei stări?

120

CĂRŢI DE JOC

PENTRU POTRIVIREA FORMELOR DE APĂ

121

LECŢIA 18,19 - DOAR TRECÂND

Nivelul claselor: Clasele III-VIII

Arii curriculare: Ştiinţa pământului, ştiinţa mediului, ecologie

Durata:

Timp de pregătire


Partea II – Terminată în partea I

Partea III – 20 minute

Timp de activitate


Partea II - 20 minute

Partea III – 30 minute

Locul de desfăşurare: Un spaţiu mare

Abilităţi: Analiză (comparare şi contrastare), interpretare (povestire, rezumare), aplicare

(proiectare)

Vocabular: eroziune, sediment, Cele mai bune Practici Manageriale.

Rezumat

Cine sunt eu? Plantele şi solul mă fac să mă mişc mai încet, dar eu reuşesc să trec. Eu pot

fi adunată într-un lac, dar o să fiu eliberată; eu doar trec prin zonă! Într-o activitate unitară, elevii

cercetează cum afectează vegetaţia mişcarea apei pe suprafeţele de pământ.

Obiective

Elevii vor:

Compara cu ce viteză poate apa să se scurgă pe o pantă acoperită cu plante sau fără plante.

Identifica cele mai bune practici manageriale care pot fi folosite pentru a reduce eroziunea

solului.

Materiale

Poze sau diapozitive ale versanţilor acoperiţi sau nu de plante.

Fir de lână sau frânghie (de lungimea terenului de joacă)

Tavă de pământ

Recipient cu apă (pentru a se turna pe tava cu pământ)

Un ghiveci conţinând numai pământ

Recipient cu apă care conţine hârtie ruptă în bucăţele mici

Lucruri degradabile precum alune sau bomboane ambalate separat (opţionale)

Cronometru

Stabilirea de legături

Copiii au observat cum se scurge apa pe deal şi cum adesea transportă gunoaie sau sediment. O

dată cu udarea plantelor, elevii au văzut cum absorb sau reţin apa solul şi plantele, înţelegând cum

afectează vegetaţia mişcarea apei şi legătura dintre calitatea apei şi peisaj.

122


Deoarece apa curge prin şi peste sol, ea se filtrează printre spaţiile dintre particule şi în jurul

rădăcinilor plantelor. Acest proces încetineşte mişcarea apei. Sedimentele (solul şi alte materiale

naturale duse de apă) pot fi înlăturate din apă când se adună şi se fac rezerve în lacuri, heleştee sau

ţinuturi mlăştinoase cu ajutorul vegetaţiei. Vegetaţia împiedică de asemenea solurile să se

deplaseze. Când vegetaţia se înlătură (din cauze umane sau naturale) particulele de sol pot foarte

probabil să fie dislocate şi duse de apă. Aceasta este eroziunea.

Transportul solului de câtre apă este un proces natural şi continuu. Eroziunea a apărut de când a

apărut apa pe pământ. (Luaţi în consideraţie formarea marelui canion din SUA sau nivelarea

treptată a Munţilor Apuseni din România.) Când solul şi materiile organice sunt duse de apă

dintr-un loc în altul, locul de destinaţie se poate îmbogăţi, iar suprafaţa acelei zone se măreşte (ex:

câmpia inundată a unui rău sau delta). Totuşi, efectele eroziunii nu sunt întotdeauna dorite.

Eroziunea solului de suprafaţă scade fertilitatea solului, iar depunerea de sedimente în râuri şi lacuri

poate dăuna vieţii acvatice.

În SUA, asigurarea că starea unei arii de pământ nu este dăunată de eroziune sau de alte probleme

ale resurselor de apă, impune folosirea celor mai Bune Practici Manageriale (BMP-uri). Managerii

bazinelor hidrografice se bazează pe BMP-uri care reduc problemele de eroziune a solului sau

problemelor surselor de poluare. Câteva practici manageriale bune care previn eroziunea sunt:

promovarea de acoperirea cu vegetaţia pe terenurile; replantarea zonelor curăţate de exploatările

forestiere; monitorizarea apelor care intră şi ies din zonele cu tăieri; construirea de terase, bazine de

colectare a apei şi filtre naturale, pentru a diminua depunerea de sedimente în lacuri, râuri, etc.; şi

lăsarea unor zone verzi sau plantate în ariile riverane.

123

Când picăturile de ploaie sunt atinse de vegetaţie, ele se rotesc în

jurul vegetaţiei de 5 ori ca să simuleze apa care pătrunde în sol. Pe

urmă merg încet sau se târăsc spre râu reprezentând apa mişcându-

se subteran spre râuri şi trecând printre spaţiile dintre particulele de

sol.

Vegetaţia se poate roti pe un picior să atingă picăturile de ploaie.

Această acţiune reprezintă absorbirea picăturii în sol.

O dată ce picăturile de ploaie ajung la râu, ei se ridică şi merg pe

lungimea firului. Când întâlnesc viituri, ei se pot roti sau pot face o

rostogolire înainte.

PROCEDEU

Încălzire

Arătaţi elevilor fotografii ale versanţilor de deal acoperiţi cu vegetaţie. Cereţi-le să-şi imagineze o

ploaie uşoară care cade pe aceste pante. Ce cred ei că s-ar întâmpla cu apa? Acum arătaţi fotografii

ale versanţilor de deal cu pante virane. Cum ar afecta ploaia aceste zone, comparativ cu zonele

anterioare?

124

Activitatea

Partea I

1. Informaţi elevii că ei vor interpreta rolul apei când curge printr-un loc (în jos pe o pantă şi

într-un rău). Aranjaţi terenul de joacă potrivit diagramei Pantă cu acoperirea plantelor.

Lăsaţi un fir de lână sau o frânghie mai jos de porţiunea de mijloc a terenului, pentru a indica râul.

(O secţiune a frânghie poate fi îndoită pentru a reprezenta viituri.) Jumătate din clasă se adună la un

capăt al terenului de joacă. Aceşti elevi sunt „picăturile de ploaie.‖ Ceilalţi elevi reprezintă

„vegetaţia‖ şi ar trebui să se aşeze undeva între picăturile de ploaie şi râu.

2. La început, elevii vor participa la prima parte a activităţii „Furtuna.‖ În culmea furtunii,

picăturile de ploaie se mişcă repede către râu pe ruta cea mai directă. Asta arată că apa cade şi

se scurge pe suprafaţă pământului.

3. Vegetaţia de pe pantă încetineşte curgerea apei. Pentru a arăta aceasta, elevii care

reprezintă „vegetaţia‖ încearcă să atingă picăturile de ploaie. Vegetaţia trebuie să ţină un

picior pe loc, dar se pot roti şi-şi pot întinde braţele (reprezentând rădăcinile care atrag apa).

4. Dacă o picătură de ploaie este atinsă, elevul simulează filtrarea în pământ rotindu-se de

cinci ori în jurul vegetaţiei. Pentru a reprezenta apa mişcându-se subteran spre râuri şi

trecând printre spaţiile dintre particulele de sol, picăturile ar trebui să se târască sau să

meargă aducând de fiecare dată laba unui picior în faţa celuilalt (călcâiul labei din faţă

atingând vârful degetului labei din spate) spre fir. (În realitate, acest proces poate lua multe zile,

săptămâni, sau luni, depinzând de materialul rocii şi înclinare.) Picăturile de ploaie nu pot fi prinse

a doua oară.

Când picăturile de ploaie întâlnesc nişte pietre, ei vor sări peste ele,

continuându-şi drumul pe versant, în jos.

Odată ce picăturile de ploaie ajung la râu, ei se ridică şi merg pe

lungimea firului. Când întâlnesc viituri, ei se pot roti sau pot face o

rostogolire înainte.

125

5. O dată ce picăturile de ploaie ajung la râu, ele se ridică şi merg pe lungimea firului. Dacă

întâlnesc viituri, ei se pot roti sau pot face o rostogolire înainte ceea ce reprezintă apa care se scurge

printre pietre. La capătul râului ei ar trebui să aştepte restul picăturilor de ploaie.

6. Notaţi timpul necesar picăturilor de ploaie să treacă pe versant. Dacă vor, elevii pot

schimba rolurile şi pot repeta simularea.

7. Discutaţi rezultatul activităţii. Cereţi elevilor să descrie mişcările apei. Ajutaţi elevii să

înţeleagă cum încetineşte vegetaţia viteza de scurgere, lucru care îi permite apei să pătrundă

în sol.

Partea II

1. Cereţi elevilor să vă spună cum vor diferi rezultatele activităţii dacă se înlătură vegetaţia.

Puneţi elevii să efectueze cea de-a doua versiune a activităţii. (Vezi diagrama Pantă Stearpa.)

Jumătate din clasă simulează picăturile de ploaie, iar cealaltă jumătate reprezintă „pietrele.‖

Elevii care reprezintă pietrele trebuie să stea jos, încolăcindu-se în mici ghemuri. Când picăturile

de ploaie se mişcă lângă o piatră, ei se pot mişca în jurul ei sau pot sări peste ea, continuându-şi

drumul pe versant în jos.

126

2. Comparaţi timpul necesar picăturile de ploaie să curgă pe versanţi cu sau fără vegetaţie.

Discutaţi implicaţiile scurgerii pe un versant fără vegetaţie.

Partea III

1. Înaintea celei de-a treia simulări, demonstraţi ce se întâmplă când picăturile de ploaie

dislocă şi transportă solul şi alte materiale. Turnaţi apă pe o tavă cu pământ pentru a demonstra

cum poate ea să slăbească solul şi alte materiale (ex: bucăţi de lemn, materiale putrede sau gunoaie).

Apa poate să transporte solul dislocat la mari distanţe. Ajutaţi elevii să recunoască cum acţionează

solul ca un filtru. Turnaţi apă cu bucăţele de hârtie (care reprezintă sedimentele) într-un ghiveci cu

pământ şi observaţi că apa se scurge treptat şi iese prin fundul ghiveciului. Elevii vor vedea că cele

mai multe sedimente au fost înlăturate.

2. Pregătiţi terenul de joacă ca în partea I. Cum picăturile de ploaie curg pe versant, ele

ridică sedimentele (pietricele, rămurele, frunze uscate sau lucruri degradabile precum alune,

împrăştiate de instructor). Dacă sunt atinse, picăturile de ploaie străbat pământul şi se

filtrează. Ele lasă în urmă toate sedimentele pe care le-au adunat (simbolizând solul care

filtrează ploaia şi înlătură sedimentele). O dată ce picăturile de ploaie sunt atinse, ele se rotesc de

cinci ori în jurul vegetaţiei şi se târăsc sau merg, aducând de fiecare dată laba unui picior în faţa

celuilalt (călcâiul labei din faţă atingând vârful degetului labei din spate) până la râu. (Ele nu mai

antrenează nici un sediment.) Reamintiţi-le elevilor despre forţa gravitaţiei; Picăturile de ploaie

trebuie să continue mişcarea atunci când se apleacă să adune materialele.

3. După ce picăturile de ploaie se scurge pe versant, puneţi-i să numere lucrurile pe care

le-au antrenat cu ele.

4. Aranjaţi jocul ca în partea a II-a şi faceţi ca picăturile de ploaie să curgă pe versant

antrenând cu ele sedimente. În concluzie, elevii ar trebui să descopere că s-a colectat o cantitate

mai mare de sedimente decât în simularea anterioară.

5. Discutaţi problemele asociate de eroziune şi transportul necontrolat de sedimente.

Prezentaţi cele mai Bune Practici Manageriale (BMP-uri) care se pot folosi pentru a controla

eroziunea. Reamintiţi elevilor că eroziunea este un proces natural (necesar pentru a îmbogăţi

râurile cu minerale şi pentru crearea peisajelor). Totuşi, pentru că se înlătură o mare cantitate de

sedimente într-o scurtă perioadă de timp, această simularea (partea III, pasul 4) reprezintă eroziunea

care ar putea fi dăunătoare.


Cereţi elevilor să inventarieze terenurile şcolii sau comunităţii, căutând zone comparabile cu cele

arătate în activitate. În timpul unei ploi, elevii pot observa deplasarea apei şi cantitatea de

sedimente adusă de apă. Elevii pot planta copaci sau pot amenaja o grădină pentru a ajuta o zonă

care are probleme de eroziune.

Evaluare


127

Demonstreze cum se scurge apa pe un versant şi apoi într-un râu (Partea I).

Să compare mişcarea apei pe versanţii care au vegetaţie sau care nu sunt

acoperiţi cu vegetaţie (Partea II, pasul 2 şi Partea III, paşii 4 şi 5).

Inventarieze terenurile şcolii lor sau ale comunităţii care probabil au

probleme de eroziune (Încheiere).

Extinderi

Cum afectează un lac mişcarea apei pe un versant? Faceţi un loc de joacă similar celui din Partea I,

dar adăugaţi un lac (un cerc mare din fir de lână sau frânghie în continuarea râului). Puneţi

picăturile de ploaie să se mişte pe terenul de joacă. Când un elev întră în lac, el sau ea nu poate să

plece până când alte patru sau cinci picături un întră în zonă. (Ei pot sta în şir făcând un „val,‖

mişcându-şi braţele în sus şi în jos, într-o mişcare unduitoare.) Cum a afectat lacul viteza de

mişcare a apei? Elevii pot răspunde că au fost încetiniţi de lac după ce s-au mişcat rapid în râu.

Pentru a prezenta modul cum sunt afectate lacurile de zonele învecinate cu sau fără vegetaţie,

încercaţi următorul experiment. Arătaţi elevilor un pahar cu apă limpede şi turnaţi în el nişte nisip

sau sol. Observaţi cum încep materialele să se aşeze. Explicaţi-le că la fel se întâmplă cu apa dintr-

un lac. Aranjaţi terenul de joacă ca în Partea a II-a şi puneţi picăturile de ploaie să adune

sedimente în mişcarea lor spre râu. Când un elev întră în lac, aşteaptă ca şi cel de-al cincilea elev să

intre în apă. Picăturile de ploaie renunţă la sedimentul lor înainte de a părăsi lacul. Discutaţi cum

ar putea fi afectat un lac de o acumulare de sedimente. (Dacă sedimentele râului continuă să fie

depozitate în lac, în timp lacul ar putea să devină mai puţin adânc sau chiar plin. Nivelurile ridicate

de sedimente pot afecta plantele şi animalele acvatice în mod defavorabil. Ce s-ar putea face pentru

diminuarea cantităţii de sedimente care se scurg într-un lac? Elevii ar putea să vrea să repete

aceasta, similar celei din Partea a I-a (versant cu acoperire de vegetaţie) şi să compare nivelurile de

sedimente.


128

LECŢIA 20,21 – AVENTURĂ INCREDIBILĂ

Nivelul claselor: clasele III-VI

Arii curriculare: Ştiinţa pământului

Durata:

Timp de pregătire – 50 minute

Timp de activitate – intervale de 50 minute

Locul de desfăşurare: o camera mare sau terenul de joacă

Abilităţi: organizare (cartografie), analiză (identificarea componentelor şi relaţiilor), interpretare

(descriere)

Vocabular: condensare, evaporare

Rezumat

Unde va fi mâine apa pe care o beţi astăzi? Cu o aruncare a cubului elevii simulează

circuitul apei.

Obiective:

Elevii vor:

(1) descrie circuitul apei în natură

(2) identifica starea apei (lichidă, solidă sau gazoasă) în timpul circulaţiei apei în natură

Materiale:

9 bucăţi mari de hârtie

Copie după „Tabelul circulaţia apei în natură‖ (opţional)

Clopoţel

Markere (opţional)

9 cutii de 15 centimetri latura [Cutiile vor fi folosite pentru un joc. Ele vor avea forma unor

zaruri(cuburi) cu latura de 10 centimetri. Pe fiecare faţă a zarului va fi desenat un punct de

staţie (sol, plante, râu, nori, ocean, lac, animal, apă subterană, gheţari) şi semnul ―Stai‖]. In

acelaşi timp în clasă vor fi stabilite punctele fixe de staţie enunţate mai sus. La fiecare punct de

staţie se va găsi o cutie sub formă de zar (sau mai multe dacă doriţi să creşteţi viteza jocului).

Fiecare element care va fi desenat pe zar(cub) este explicat în tabelul circulaţiei apei în natură.


Când elevii se gândesc la circuitul apei în natură, ei au foarte des în minte imaginea unui cerc al

apei; apa curgând prin torenţi şi râuri în ocean, evaporarea apei la nori, coborând înapoi în munţi

prin ploaie şi curgând înapoi în ocean prin râuri şi torenţi. Interpretarea rolului moleculelor de apă

ajută elevii să înţeleagă mai bine circuitul apei în natură.

Introducere (pentru profesor):

În timpul circulaţiei apei de la un punct la altul, calea folosită este variabilă. Energia termică

influenţează direct rata de mişcare a moleculelor de apă (se referă la activitatea moleculelor în

mişcare). Când energia termică creşte, mişcarea moleculelor creşte, şi atunci apa îşi va schimba

129

starea solidă în lichidă şi din stare lichidă în gazoasă. Fiecare schimbare a stării apei este legată de

transportul apei(moleculelor) dintr-un punct în altul. Topirea gheţii va produce o creştere a

volumului de apă în râuri şi torenţi, de unde apa va ajunge prin evaporare în atmosferă.

Gravitaţia ajută la influenţarea proprietăţii apei de a traversa peste, prin şi pe deasupra

suprafeţei pământului. Apa, indiferent de forma în care se află, solidă, lichidă sau gazoasă, este

adunată şi răspândită de către forţa gravitaţională a Pământului. Zăpada de pe vârfurile munţilor se

topeşte şi curge prin râuri şi torenţi în oceanele planetei.

Una din cele mai vizibile şi răspândite forme de mişcare a apei este cea lichidă. Apa lichidă

este văzută în torenţi, râuri şi unduirea valurilor din mări şi oceane. Apa traversează foarte încet prin

subteran, timp în care ea este filtrată datorită traversării acesteia prin particulele de sol şi porii

existenţi în rocă. Deşi invizibil, cel mai dramatic moment al apei este cel din stare gazoasă, de

vapori. Ca vapor ea poate călători de pe suprafaţa pământului în atmosferă. De fapt, vaporii de apă

ne înconjoară tot timpul. Apa se reîntoarce pe pământ sub forma condensului, care depinde foarte

mult de scăderea energiei termice, gravitaţie şi structura suprafeţei pământului.

Folosirea staţiilor ilustrate prin desene; se creează un grafic prin care elevii vor reţine mai

uşor momentele circulaţiei apei.

Condensarea apei poate fi văzută prin rouă de pe plante sau stropii de apă de pe suprafaţa

exterioară a unui pahar sau a unei sticle cu apă rece. In nori moleculele de apă se colectează în

particule foarte fine. Pană la urmă stropii de apă proveniţi din condens devin tot mai grei iar

gravitaţia atrage apa (stropii) jos, pe pământ, sub forma ploii.

Organismele vii de asemenea ajută la circulaţia apei. Oamenii şi alte animale transportă apa dintr-o

parte în alta folosind corpul lor. Apa este fie direct consumată de oameni şi animale sau este extrasă din

mâncare în timpul digestiei. Apa este apoi excretată în formă lichidă sau se pierde în formă gazoasă, de

obicei prin respiraţie. Când apa este prezentă pe pielea animalelor şi oamenilor (de exemplu transpiraţia)

fenomenul de evaporare poate avea loc.

Cel mai important rol în circulaţia apei dintre organismele vii o au plantele. Rădăcinile

plantelor absorb apa. O parte din apă este folosită în interior de corpul plantei, dar cea mai mare

parte traversează planta până la suprafaţa frunzelor. Când apa ajunge la frunze, atunci ea este

expusă energiei solare şi este uşor de evaporat. Acest proces se numeşte transpiraţie.

Toate aceste procese fizice lucrează împreună pentru a mişca apa în jurul, prin şi peste

pământ.

Procedura

Introducere:

Cereţi elevilor să identifice diferite locuri cu apa care se mişcă prin şi în jurul Pământului. Scrieţi

răspunsurile lor pe tablă.

Activitatea:

(1) Spuneţi-le elevilor că ei vor deveni nişte molecule de apă care se vor mişca prin momentele

circulaţiei apei.

(2) Împărţiţi locurile în care apa poate să ajungă în următoarele puncte de staţie: nori, plante,

animale, râuri, oceane, lacuri, ape subterane, sol, gheţari. Scrieţi fiecare din aceste lucruri pe o

foaie mare de hârtie şi puneţi- le în diferite locuri din clasă sau pe gardul şcolii (dacă ora este

afară).

130

(3) Alegeţi un număr par de elevi pentru fiecare staţie (staţia norului poate să aibă un număr impar)

.Cereţi-le elevilor să scrie unde şi cum poate să meargă apa din staţia lor. Discutaţi condiţiile

care cauzează circulaţia apei. Explicaţi-le că circulaţia apei depinde de energia solară, energia

electromagnetică şi gravitaţie. Uneori apa nu merge niciunde. După ce fiecare elev a terminat

de scris lista ,ei îşi vor arăta unul altuia lista lor. Vor lua fiecare zar(cub) din staţie în mâna şi

vor verifica dacă au fost în toate locurile desenate pe zar(cub). Tabelul cu circuitul apei

furnizează explicaţii despre circulaţia apei din fiecare staţie.

(4) Elevii vor discuta în ce formă se mişcă apa de la o staţia la alta. Multe din mişcările apei se

întâmplă în formă lichidă. Dar, când apa merge la nori atunci ea este în formă de vapori. (Asta

înseamnă că moleculele apei se mişcă foarte repede iar distanţa dintre ele este foarte mare.)

(5) Spuneţi elevilor să vă demonstreze momentele apei de la o staţie la alta. Când ei vor fi în stare

lichidă ei se vor mişca în pereche, reprezentând multe molecule de apă într-o picătură de apă.

Când ei se vor mişca spre nori (evaporare), elevii vor sta separat de partenerii lor şi se vor mişca

singuri ca moleculele de apa din vapori. Când apa vine de la nori sub formă de ploaie

(condens), elevii vor lua un alt elev şi se vor muta repede spre staţia următoare.

(6) In acest joc, rolul zarului(cubului) determină locul unde se va duce apa. La fiecare staţie va exista un zar

(sau mai multe) iar elevii vor sta unul în spatele celuilalt, în urma zarului. Exceptând staţia norului unde

elevii vor sta singuri la celelalte staţii ei vor sta perechi. Primul elev sau pereche va arunca zarul în sus

iar faţa de deasupra a zarului va indica viitoarea staţie. Dacă zarul arată ―Stai‖, ei se vor întoarce înapoi

în spatele rândului. Când elevii au ajuns la următoarea staţie, ei se vor aşeza în spatele rândului. Când le

va ajunge din nou rândul la zar, ei se vor duce spre următoarea staţie care o va arăta zarul sau în spatele

rândului dacă este ―Stai‖. La staţia nori, elevii vor sta individual, dar vor pleca împreună cu elevul aflat

în spatele lui spre staţia indicată de zar. În acest caz, elevul din spate nu va arunca zarul la staţia nori.

(7) Elevii trebuie să reţină toate staţiile pe la care au fost. Acest lucru poate fi notat într-un caiet

incluzând şi momentul ―Stai‖.

(8) Spuneţi elevilor că jocul va începe şi se va termina la sunetul de clopoţel.

Concluzie:

Elevii vor folosi notiţele luate în timpul deplasării de la o staţie la alta pentru a vedea cum a circulat

apa. Ei vor include şi o descriere a stării de care a avut nevoie apa când s-a mutat de la o staţie la

alta. De asemenea, vor discuta orice altă mişcare ciclică (de exemplu, dacă unii elevi s-au întors la

aceeaşi staţie). Oferiţi elevilor locuri (parcări, pârâu, gheţar, sau o parte din corpul uman – vezica

urinară). Cereţi-le să identifice căile prin care apa intră sau iese din locurile enumerate mai sus. De

asemenea să identifice şi starea apei (lichidă, solidă sau gazoasă).

Evaluare Cereţi elevilor:

să joace rolul apei în timpul circulaţiei acesteia în natură. (realizat în Activitatea, #8)

să identifice forma apei în timp ce această apă se mişcă dintr-o parte în alta. (realizat în

Activitatea, #4 şi Concluzie)

să scrie o poveste despre mişcarea apei. (realizat în Concluzie)

Suplimentar

Cereţi studenţilor să investigheze cum apa poate deveni poluată şi cum se curăţă când se mişcă prin

natură. De exemplu, poate să strângă substanţe poluante în timpul mişcării ei prin pământ, le mută

131

şi apoi le lasă în alta parte în momentul în care se evaporă. Asta înseamnă că apa poate să

transporte poluanţi şi să contamineze toate zonele pe unde circulă. Provocaţi elevii să adapteze

jocul incluzând procesul de contaminare expus mai sus. De exemplu, presupunem că un elev sau

mai mulţi reprezintă moleculele apei iar bucăţi de bandă transparentă adezivă reprezintă poluarea.

In momentul în care apa intră în contact cu poluarea, banda transparentă adezivă se lipeşte pe elevi.

In momentul în care apa se evaporă, banda transparentă adezivă rămâne în staţia din care apa

pleacă. Astfel, elevii pot urmări traseul poluării.

Tabelul Circuitului Apei în Natură (vedeţi şi pagina 4)

Punct de staţie Faţa cubului(zarului) Explicaţii

Sol 1 faţă a cubului = Plante

1 faţă a cubului = Râuri

1 faţă a cubului = Apa

subterană

2 feţe ale cubului = Nori

1 faţă a cubului = Stai

Apa este absorbită de plante cu ajutorul

rădăcinilor.

Când solul este saturat atunci apa de

suprafaţă intră în râuri.

Apa este atrasă de gravitaţie, deci ea este

filtrată în momentul trecerii ei prin sol.

Energia termică influenţează circulaţia

apei, deci apa se evaporă şi se duce spre

nori.

Apa rămâne pe suprafaţa pământului(în

bălţi sau absorbită de particulele de sol).

Plante 4 feţe ale cubului = Nori

2 feţe ale cubului = Stai

Apa părăseşte frunzele plantelor prin

procesul de transpiraţie.

Apa este folosită şi păstrată de plante cu

ajutorul celulelor(rămâne în celule)

Râuri 1 faţă a cubului = Lac

1 faţă a cubului = Apa

subterană

1 faţă a cubului = Ocean

1 faţă a cubului = Animal

1 faţă a cubului = Nori


Apa se adună în lac.



Apa curge în ocean.

Apa este băută de animal.

Energia termica influenţează circulaţia

apei, deci apa se evapora şi se duce spre

nori.

Apa rămâne în râuri (nivelul minim din

albii)

Nori 1 faţă a cubului = Sol

1 faţă a cubului = Gheţar

1 faţă a cubului = Lac

2 feţe ale cubului = Ocean


Apa condensează şi stropii pică pe

pământ(ploaie).

Apa condensează şi stropii de apă cad pe

gheţar sub forma de zăpadă.

Apa condensează şi stropii de apă cad sub

formă de ploaie în lac.

Apa condensează şi stropii de apă cad prin

ploaie în ocean.

Apa rămâne în nori prin stropii care se

132

agaţă de particulele de praf

Ocean 2 feţe ale cubului = Nori


Energia termica influenţează circulaţia

apei, deci apa se evapora şi se duce spre

nori.

Apa rămâne în ocean

Lac 1 faţă a cubului = Apa

subterană

1 faţă a cubului = Animal

1 faţă a cubului = Râu





Apa este băută de animal.

Apa curge din lac în râu.

Energia termică influenţează circulaţia

apei, deci apa se evaporă şi se duce spre

nori.

Apa rămâne în lac.

Animal 2 feţe ale cubului = Sol

3 feţe ale cubului = Nori


Apa este excretată prin urină şi fecale în

sol.

Apa este evaporată de pe corp şi se duce

în nori.

Apa rămâne în corp.

Apa subterană 1 faţă a cubului = Râu

2 feţe ale cubului = Lac


Apa se infiltrează din râu în pământ.

Apa se infiltrează din lac în pământ.

Apa stă în pământ.

Gheţari 1 faţă a cubului = Apa subterană


1 faţă a cubului = Râu


Gheaţa se topeşte şi apa pătrunde în subteran.

Gheaţa se evaporă şi apa merge la

nori(sublimare).

Gheaţa se topeşte şi apa curge în râuri.

Gheaţa se păstrează în gheţari.

133

LECŢIA 22 – APA FOLOSITĂ IN COMUN

Pregătirea lecţiei: 50 minute

Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:

Elevii vor:

Ilustra cum folosirea multiplă a resurselor de apă poate afecta cantitatea şi calitatea apei.

Examina complexitatea furnizării apei pentru toate scopurile necesare.

Materiale:

Cartea de telefon (Cartea Galbenă)

Recipient mare (recipientul va conţine câţiva litri de apă). Conţinutul apei din recipient va

trebui să fie vizibil când 5 bureţi plini cu apă vor fi scoşi de acolo.

Vase (castroane) pentru fiecare elev.

17 bureţi mari (Tăiaţi 3 din aceşti bureţi în 4 bucăţi, 5 în 3 bucăţi, 5 în 2 bucăţi, şi lăsaţi 4

întregi. Creşteţi sau descreşteţi numărul bureţilor în funcţie de numărul elevilor.

Coloranţi alimentari (vopsea de ouă). Puneţi câteva picături din fiecare colorant pe burete.

Markere

Hârtie de dimensiuni mari

A face legătura între joc şi lecţie:

Elevii vor conştientiza faptul că fiecare fiinţă vie de pe pământ are nevoie de apă, iar apa este o

sursă finită. Ei cunosc cum membrii familiilor lor folosesc apa şi vor învăţa de asemenea, că

fermele şi sectorul industrial au nevoie de apă. La ştiri ei aud foarte des despre problema cantităţii şi

calităţii apei. Această activitate ajută elevii să ia cunoştinţă de faptul că este vital pentru

consumatorii de apă să ţină cont de necesităţile fiecăruia şi să recunoască că apa este o sursă finită.

Introducere la lecţie (pentru profesori):

Mulţi dintre noi au cunoscut experienţa de a sta în picioare într-o mulţime de oameni privind

un spectacol sau un vorbitor pe scenă. Deseori pentru a se simţi mai bine, cineva şi-ar aşeza capul

pe umărul unui prieten. Oare cum pot oamenii să evite sentimentul convieţuirii? De cele mai multe

ori lucrăm pentru interesul personal şi nu pentru cel de grup.

Apa este folosită de toţi membrii comunităţii. Pentru că apa este folosită de toţi utilizatorii (toţi

membrii comunităţii), este necesar ca această resursă finită să crească, deci este nevoie de a o

conserva şi a reduce consumul pentru ca rezervele de apă să crească.

Din fericire apa este o sursă regenerabilă în timp. Biologic ea este filtrată de sol şi vegetaţie, şi fizic

de ploaie prin curăţarea de sedimente. Aceste procese în ecosistemele sănătoase asigură refacerea

calităţii şi cantităţii de apă necesară. Epurarea apelor uzate ajută ca aceste procese naturale să

decurgă mai repede şi mai bine.

134

În ultimul timp, prin promulgarea legii privind controlul calităţii apei, multe râuri şi lacuri sunt mai

curate decât au fost înainte de anul 1960. Există deja un curent favorabil reducerii cantităţii de apă

folosită. De exemplu, fermierii au redus consumul de apă prin practici de utilizare eficientă a

acesteia(plantarea de culturi care au nevoie de puţină apă, folosirea metodelor de irigaţie care

folosesc puţină apă, captarea şi reutilizarea apei de ploaie.

Practicile de conservare a apei pot fi aplicate de toţi utilizatorii (consumatori casnici, industriali şi

sectorul de afaceri, agricultură etc.) pentru a preveni momentele de criză ale apei şi pentru a asigura

rezervele de apă necesare pe termen lung. Dacă am împărţi rezervele de apă fiecărui consumator în

funcţie de necesităţile acestuia şi respectând planul de management pentru aceste necesităţi, atunci

cantitatea şi calitatea apei va fi suficientă.

Procedura:

Introducere: Cereţi elevilor să facă o listă cu cine utilizează apa în comunitatea lor şi cum o

utilizează. Cartea de telefon poate fi o sursă de inspiraţie. Cereţi elevilor să aranjeze utilizatorii de

la cel mai mare consumator la cel mai mic consumator.

Activitatea:

Nota: In timpul acestei activităţi e posibil să se verse apa pe jos, şi din cauza asta trebuie găsit un

loc corespunzător (de exemplu afară).

(1) Umpleţi un recipient mare plin cu apă. Spuneţi elevilor că apa din recipient reprezintă apa

comunităţii din rezervoare, lacuri, râuri etc. (de exemplu, Lacul Secu). Comunitatea depinde

de această sursă de apă. În cazul în care apa din recipient reprezintă apa subterană, atunci

bureţii vor reprezenta fântânile.

(2) Spuneţi elevilor că ei vor simula felul în care apa este folosită într-o perioadă de timp. Fiecare

30 de secunde reprezintă o perioadă de timp – runda 1, runda 2, runda 3, runda 4. În fiecare

rundă elevii reprezintă etape şi modalităţi de folosire ale apei. Ei pot să noteze pe o hârtie pusă

în piept ceea ce reprezintă fiecare elev (fermă, locuinţă, fabrică etc.) pentru a fi mai uşor să

identifice rolul fiecăruia.

(3) Pentru fiecare rundă, elevii vor fi poziţionaţi la o distanţă egală de sursa de apă. Când runda

începe, elevii vor scufunda bureţii lor în recipient. Acest lucru reprezintă consumul de apă şi

apoi fiecare va stoarce buretele în castroanele individuale. Elevii vor repeta operaţia atât timp

cât durează o rundă.

(4) La sfârşitul fiecărei runde, notaţi câtă apă rămâne în recipient. Spuneţi elevilor să golească

jumătate din apa conţinută de castroanele lor înapoi în recipient. Aceasta reprezintă apa care se

întoarce înapoi în rezervor (pătrunde prin sol, deversată de fabrică şi apa drenată de râuri.)

Elevii vor nota circulaţia apei . Le spuneţi că aceasta reprezintă apa menajeră din oraşe şi sate.

(5) Comentaţi notiţele elevilor despre cantitatea de apă folosită şi cantitatea de apă menajeră

produsă; comparaţi acest lucru după fiecare rundă. Pentru a arăta că rezervorul este

reîmprospătat mereu de surse de apă curată (ploi, topirea zăpezii, izvoare etc.) umpleţi

recipientul cu apă curată înainte de fiecare rundă. (Nu aruncaţi apa din recipient, nu mai

adăugaţi apă curată.)

Concluzii:

135

Discutaţi cu elevii despre cantitatea şi calitatea apei folosite în timpul fiecărei runde.

Discutaţi numărul de bureţi repartizaţi diferiţilor membrii ai comunităţii. Sunt consumatori din

comunitatea lor reprezentaţi în acţiune? Este mărimea bureţilor reprezentativă pentru consumatori?

Au fost grupuri care au folosit prea mult apă sau prea puţină? Cereţi elevilor să identifice cum

şcoala lor foloseşte apa. Cred ei că şcoala foloseşte apa eficient?

Cum poate fi îmbunătăţită activitatea pentru ca să se poată asigura apă curată pentru toţi

consumatorii ? Elevii pot face sugestii reducând numărul deplasărilor la recipient sau reducând

mărimea bureţilor. De asemenea pot sugera un recipient suplimentar, pentru creşterea rezervei de

apă. De unde va veni această apă? Dacă folosim o altă sursă de apă, afectăm o altă comunitate?

Metodele prin care putem să reducem poluarea apei prin deversările industriale: folosirea

fertilizatorilor organici, reducerea deşeurilor, îmbunătăţirea metodelor de tratare a apei.

Discutaţi expresia: ―Apa pentru toţi consumatorii.‖ Cereţi elevilor să spună dacă este

posibil acest lucru. Ce poate face comunitatea ca fiecare membru să aibă apă curată în cantitate

suficientă ?

Evaluare:


Demonstreze scenariile în care cantitatea şi calitatea apei sunt în pericol atunci când

consumatorii folosesc apa fără să ţină cont de nevoile altora. (realizat în Activitatea, #3-5)

Propună şi să ilustreze căile prin care o comunitate poate să ofere membrilor ei apă curată şi

suficientă. (realizat în Concluzie)

Scenariul rundelor

Următoarele sunt cele patru runde propuse pentru a sugera consumul rezervelor de apa de-a lungul

timpului. Relaţia dintre runde şi bureţii repartizaţi este arătată în harta ―Sugestii privind distribuţia

de bureţi pentru runde‖. În funcţie de mărimea timpului luat în considerare, numărul rundelor poate

fi mărit sau redus.

Nr. rundei Explicaţii privind utilizatorii şi cantitatea de apă folosită

Runda 1 Acum 200 de ani în urmă existau câteva gospodării care aveau ferme micuţe.

Pentru asta vom avea trei studenţi care vor reprezenta aceste gospodării. Fiecare

elev va primi câte o treime dintr-un burete şi un vas pentru apă.

Runda 2 Au mai trecut 100 de ani. Acum în acelaşi spaţiu geografic există o fermă şi un oraş

mic. Distribuiţi bureţii tăiaţi în patru la şase elevi (ei reprezintă locuitorii oraşului)

şi o jumătate de burete la un elev care reprezintă ferma. Oferiţi fiecărui elev un vas

cu apă.

Runda 3 Acum suntem după al Doilea Război Mondial. Mărimea oraşului a crescut. Mulţi

dintre locuitorii oraşului sunt angajaţii unei tipografii. In acest caz fabrica

reprezintă o jumătate de burete. Două ferme asigură laptele şi mâncarea(carne,

grâne şi legume) pentru oraş, ele vor avea alocat câte un burete fiecare. Daţi un

burete elevului care reprezintă compania de publicitate. Câteva servicii comunitare,

cum ar fi şcolile, spitalul, magazinele fac parte acum din oraş. Fiecare elev care

reprezintă aceste instituţii primesc jumătate de burete. Oferiţi fiecărei

136

familii(aproape 10 elevi) o treime dintr-un burete. Oferiţi fiecărui participant la

rundă un vas cu apă.

Runda 4 Suntem în zilele noastre. Oraşul a continuat să crească. Dezvoltarea industriei a

determinat apariţia mai multor gospodării şi a mai multor ferme. Serviciile

comunitare s-au dezvoltat foarte mult. Oferiţi elevilor toţi bureţii şi vasele de apă

care au mai rămas.

Sugestii privind distribuţia bureţilor în timpul rundelor

Nr. rundei ¼ burete 1/3 burete ½ burete Burete întreg

Runda 1

(acum 200 de ani)

3 elevi

(gospodării)

Runda 2

(acum 100 de ani)

6 elevi

(locuitorii micului

oraş)

1 elev

(ferma mare)

Runda 3

(după al doilea

Război Mondial)

10 elevi

(locuitorii

oraşului)

1 elev(fabrică)

3 elevi

(serviciile

comunitare)

2 elevi (fermele)

1 elev

(puterea companiei)

Runda 4

(în prezent)

3 elevi

(locuitorii oraşului)

15 elevi

(locuitorii

oraşului)

1 elev (fabrică)

4 elevi(servicii

comunitare)

2 elevi (fermele)

1 elev

(puterea companiei)

1 elev (industria)

137

LECŢIA 23 - SUMA PĂRŢILOR



Obiective:

Elevii vor

(3) Face distincţia dintre punctele fixe de poluare şi alte puncte de poluare nelocalizate.

(4) Recunoaşte că fiecare contribuie la poluare şi este responsabil pentru calitatea apei din râuri sau

lacuri.

(5) Identifica cel mai bun plan de măsuri pentru a reduce poluarea.

Materiale

O bucată foarte mare de hârtie (folosiţi un marker albastru ca să desenaţi şi să coloraţi un râu pe

hârtie aşa cum este arătat mai jos. Împărţiţi râul cu o linie longitudinală ce trece prin mijlocul

acestuia. După care împărţiţi hârtia în mai multe coloane. Fiecare coloană va include o secţiune

din râu şi un spaţiu gol unde elevii pot să deseneze. Numărul coloanelor va corespunde cu

numărul elevilor sau grupurilor de elevi care lucrează împreună. Veţi observa că fiecare

coloană este împărţită în două coloane de linia ce trece prin mijlocul râului. Numerotaţi

coloanele conform exemplului de mai jos.)

1

2 3 4 5 6, 7,8….etc.

1

2 3 4 5 6, 7,8….etc.

Creioane de desenat

Obiectele pe care le au elevii în ghiozdan (creioane, cărţi, gumă, bucăţele de hârtie etc.)

Conexiuni

În timpul clasei elevii adaugă o listă a obiectelor pentru a obţine un total sau suma tuturor părţilor.

Majoritatea elevilor vor dori să aibă activităţi în care sunt prezenţi mai mulţi oameni(concerte,

evenimente sportive) şi vor fi uluiţi când vor vedea cantitatea de gunoi lăsată în urmă. Fiecare

persoană luată separat nu va lăsa probabil prea mult gunoi pe jos, dar 500 sau 1000 de oameni care

138

aruncă gunoi pe jos va însemna o cantitate foarte mare de gunoi. Provocaţi o discuţie prin care

elevii pot să contribuie pozitiv sau negativ la schimbarea calităţii apei. Ajutaţi-i să înţeleagă

importanţa rolului lor în menţinerea nivelului de calitate a apei.

Informaţii de bază

Calitatea apei în râu sau în lac este dependentă de foarte mulţi factori, cum ar fi natura

folosirii pământului şi factorii naturali prezenţi în areal. Dacă solul de lângă râu sau lac este erodat,

şansele ca râul să aibă probleme de turbiditate şi sedimentare cresc. Dacă terenul este acoperit de o

vegetaţie stabilă eroziunea este ţinută sub control. Când oamenii schimbă sau dezvoltă destinaţia

suprafeţelor de teren calitatea apei este afectată. Distrugerea vegetaţiei, tăierea pădurilor,

construirea de oraşe, mineritul şi alte acţiuni de acelaşi gen vor avea impact asupra calităţii apei.

Fiecare consumator de apă este responsabil de păstrarea calităţii apei din sistem(râuri, lacuri,

ţinuturi umede).

Acţiunile individuale pozitive sau negative au importanţă asupra calităţii apei. Înţelegerea calităţii şi

cantităţii apei din râu sau din lac este strâns legată de studierea bazinului hidrografic de recepţie al

sistemului. Dacă apa din bazinul de recepţie va fi poluată atunci şi râul sau lacul va fi poluat.

Urmărirea permanentă a calităţii apei în bazinul hidrografic respectiv se face din mai multe motive.

Unele investigaţii monitorizează schimbările produse de râu şi nivelul de creştere al râului pentru a

proteja pescuitul, a preveni inundaţiile ori pentru a depista nivelul fluctuaţiilor sezoniere. Alte

monitorizări au ca scop determinarea celor mai bune metode de protecţie a râului sau a lacului de

sursele de poluare.

Prima ţintă a cercetării poate determina care areal al bazinului hidrografic de recepţie contribuie cu

cel mai mare procentaj la contaminarea râului. Această informaţie este vitală pentru managementul

apei şi atunci când trebuie determinate cele mai eficiente metode de cheltuire a banilor. De

exemplu, multe metode de îmbunătăţire a calităţii apei dintr-un lac se aplică în proporţie foarte mare

pentru bazinul de recepţie corespunzător lacului. De exemplu, putem cheltui foarte multe miliarde

de lei pentru curăţarea unui lac, dar dacă sursele de poluare a râurilor care alimentează lacul

persistă, atunci peste un timp apa lacului va fi poluată din nou. Investigaţia bazinului hidrografic

este direct legată de folosinţa terenului din arealul respectiv. Cercetătorii sunt îngrijoraţi de două

surse generale de poluare: identificabile şi neidentificabile. Sursele de poluare identificabile sunt

reprezentate de deversările organizate.

Mergând pe urma acestora putem identifica sursa de poluare, cum ar fi canalele sau conductele de

deversare, ajungând la fabrica responsabilă pentru acest lucru. Sursele neidentificabile de poluare

înseamnă că sursa este greu de localizat, iar poluantul poate să vină din mai multe locuri. Exemple

de surse de poluare neidentificabile pot fi reprezentate de folosirea fertilizatorilor şi pesticidelor în

agricultură, produse petroliere din arealul urban şi sedimente aduse de torenţi. Torenţii şi apa

subterană pot transporta ambele surse de poluare(identificabile şi neidentificabile). Când sursele de

poluare sunt identificabile atunci ele sunt uşor de monitorizat. Protecţia bazinului de recepţie şi a

apei subterane de sursele de poluare neidentificabile implică măsuri complexe. La stabilirea acestor

măsuri experţii se bizuie pe metodele descrise în ―Practicile unui bun management‖. Acesta descrie

139

impactul diferitelor folosinţe ale solului asupra calităţii apei, precum şi metode de reducere sau

eliminare a surselor de poluare. În continuare vă prezentăm :

Practicile unui bun management

Nr. crt Surse de poluare Practicile unui bun management

1 Drumuri şi şosele Păstrarea vopselelor, solvenţilor şi produselor

petroliere în locuri amenajate, nu în locuri

descoperite, lângă zone umede sau acolo unde

există canale de drenaj a apelor.

Repararea automobilelor care prezintă scurgeri de

combustibil.

Interzicerea aruncării combustibililor pe drumurile

comunale (de pământ).

Folosirea fertilizatorilor naturali (sare şi cenuşă).

Construirea de bazine speciale pentru captarea apei

pluviale care spală drumurile şi zonele aferente.

Reducerea construcţiei de noi drumuri şi alte

unităţi aferente(benzinării, magazine, service-auto

etc.).

Acoperirea suprafeţelor de pe marginea drumului

cu culturi sau vegetaţie forestieră.

2 Agricultură Citirea şi respectarea instrucţiunilor de folosire a

chimicalelor, fertilizatorilor şi pesticidelor.

Respectarea tehnicilor de conservare a pământului

lucrat.

Respectarea suprafeţei de teren distribuite pentru

agricultură

Păstrarea cordoanelor de protecţie (vegetaţie

forestieră) de-a lungul zonelor umede şi cursurilor

de apă.

Rotaţia culturilor agricole.

Acoperirea suprafeţelor de sol expus cu vegetaţie

forestieră(pentru susţinerea solului).

Plantarea de cordoane/perdele de protecţie (copaci)

împotriva vântului.

Utilizarea durabilă a păşunilor.

Construirea de diguri de protecţie în zonele de

pantă care prezintă pericol de eroziune.

Construirea de bazine de dejecţie în ferme pentru a

limita poluarea.

Folosirea plantelor acvatice de-a lungul râurilor,

canalelor, torenţilor etc.

Protejarea râurilor, lacurilor, torenţilor cu diguri

140

acolo unde există pericolul contaminării apelor cu

dejecţiile provenite de la fermele de animale.

3 Exploatări forestiere Monitorizarea apelor care intră şi ies din zona

respectivă.

Prevenirea creşterii turbidităţii în lacuri şi râuri

prin construirea de bazine de decantare a apelor

provenite din zonele de exploatare.

Plantarea unei perdele forestiere de protecţie în

jurul zonei de exploatare.

Implementarea planului de reducere a eroziunii pe

drumuri.

4 Minerit Monitorizarea apelor care intră şi ies din arealul

respectiv.

Devierea şi transportul apelor contaminate departe

de apele curate.

Construirea de bazine, canale de captare, plantarea

de vegetaţie forestieră, pentru a preveni eroziunea

solului.

Epurarea apelor contaminate.

Canalizarea torenţilor.

Măsuri de securitate speciale pentru prevenirea

contaminării accidentale a torenţilor, pânzei

freatice cu produse rezultate în urma exploatărilor

miniere.

Realizarea de diguri de protecţie de-a lungul

canalelor de transport a apei uzate.

5 Construcţii Implementarea planului de control şi reducere a

materialelor rezultate în urma construcţiilor.

Plantarea de perdele forestiere de protecţie pentru

combaterea eroziunii.

Depozitarea solvenţilor, vopselelor şi a altor

materiale de construcţii cu risc de contaminare

doar în locuri special amenajate.

Construirea temporară de canale şi bazine pentru

colectarea apei pluviale care spală zona de lucru.

Monitorizarea apelor care intră şi ies din arealul

respectiv.

6 Zone rezidenţiale Folosirea fertilizatorilor naturali în parcuri, spaţii

verzi şi grădini.

Construirea de fose septice pentru apele rezultate

din gospodării.

Respectarea instrucţiunilor de folosire a

chimicalelor, fertilizatorilor şi pesticidelor.

141

Procedura:

Introducere:

Verificaţi cunoştinţele elevilor despre cum circulă apa întrebându-i despre câteva râuri mari din

România (Mureş, Olt, Timiş, Bîrzava Dunăre etc.). Întrebaţi-i de unde izvorăsc aceste râuri şi unde

se varsă ele. Prin câte judeţe ale ţării trece fiecare? Analizaţi tipurile de folosinţă ale apei din râu

pentru fiecare zonă pe care o parcurge. Cereţi elevilor să se gândească cum poate acest lucru afecta

râul. Întrebaţi elevii cum se simt locuitorii care trăiesc mai jos pe râu despre felul în care este

folosită apa de oamenii din susul râului.

Activitatea:

(1.) Informaţi elevii că au primit ca moştenire o porţiune din pământul de lângă râu şi un miliard de

lei. Puneţi elevii să scrie cum vor să folosească pământul şi banii.

(2.) Decupaţi şi daţi-le fiecărui elev sau grup o coloană din planşa de hârtie şi creioane de colorat.

Explicaţi-le că albastrul este apa şi spaţiul alb este pământul lor. Ei au un miliard de lei să îşi

dezvolte pământul şi dorinţele. Ei pot să aibă o fermă sau să construiască un motel, o casă de

locuit, uzine sau parcuri; pot să împădurească terenul, să exploateze resursele naturale ale

pământului, sau orice altceva vor ei să facă.

(3.) Când elevii au terminat de desenat cereţi-le să se uite la numărul din stânga sus al coloanei.

Explicaţi-le că fiecare coloană face parte dintr-un lucru întreg (coloanele puse cap la cap şi una

lângă alta trebuie să formeze planşa de hârtie iniţială). Începeţi cu numărul 1 şi cereţi elevilor

să asambleze coloanele lor. Ei vor construi parcusul râului şi terenurile adiacente acestuia.

(Coloanele care au acelaşi număr vor fi puse una în completarea celeilalte, în aşa fel încât să

refacă planşa iniţială.)

(4.) Cereţi elevilor să descrie cum au dezvoltat ei pământul şi cum au folosit apa. Ei vor identifica

dacă acţiunile lor au poluat sau au deversat materiale în apă. Cereţi elevilor să reprezinte

fiecare contribuţia lor de poluare la râu cu unul din obiectele aflate în ghiozdan (cărţi, bucăţi de

hârtie, stilou, creioane, gume de şters etc.)

(5.) Cereţi elevilor să dea obiectele (care reprezintă poluarea) colegului aflat în josul râului. Puneţi

elevii să anunţe ce tip de poluant au ţinut în mână înainte de a-l da mai departe. Deci, primul

va da obiectele celui de al doilea, al doilea va da obiectele primului plus ale sale celui de al

treilea. Şi tot aşa până când ultimii elevii vor avea obiectele tuturor.

Concluzie

După ce toate obiectele au ajuns la ultimii elevi, discutaţi despre acest lucru. Cum s-au simţit elevii

care locuiau la mijlocul şi la sfârşitul râului ? Pot elevii să îşi dezvolte pământul aşa cum au dorit?

Pot elevii din josul râului să fie afectaţi de cei situaţi în susul râului? Pot activităţile celor din susul

râului să afecteze calitatea apei pentru cei din josul râului?

Spuneţi elevilor să ceară obiectele lor înapoi. Explicaţi-le că cele care au fost identificate uşor

reprezintă surse de poluare fixe, cunoscute(conducte, canale etc.) Celelalte obiecte care au fost

identificate mai greu sau neidentificate reprezintă surse de poluare mai dificil de localizat.

142

Daţi-le elevilor tabelul cu sursele principale de poluare. Puneţi elevii să scrie acasă un mic eseu

despre cum pot ei să reducă contribuţia lor la poluare.

Evaluare

Cereţi elevilor

să spună opinia lor despre contribuţia individuală la calitatea apei.

să scrie un mic eseu prin care să identifice ce pot face ca să protejeze calitatea apei.

să diferenţieze punctele de poluare fixe (cunoscute) de cele mai dificil de localizat.

143

LECŢIA 24 – ATINGE-ŢI LIMITELE



Obiective:

Elevii vor descrie relaţia dintre calitatea apei şi tratarea apei.

Materiale:

4 pahare Berzelius de 100 ml sau 250 ml

apă amestecată cu colorant alimentar albastru (vopsea de ouă, cerneală)

apă curată

o pipetă cu gradaţii din 10 în 10 ml.

mai multe cartoane tăiate sub forma unei cărţi de joc.

o coadă de mătură

metru de croitorie

A face legătura între joc şi lecţie:

Cei mai mulţi elevi ştiu că apa care curge la robinet a fost tratată. Standardele de calitate ale apei

sunt necesare pentru a fi siguri că apa este potabilă. Elevii pot simţi această experienţă atunci când

un părinte doreşte să facă curăţenie într-o cameră. Ei pot relata câtă energie este necesară pentru a

curăţa o cameră atunci când aceasta este foarte murdară, în comparaţie cu aranjarea unei camere

îngrijite. Folosind acest exemplu, elevii îşi pot imagina de câtă energie este nevoie pentru a

respecta standardele de potabilitate ale apei, astfel ei vor realiza necesitatea de a păstra rezervele de

apă curate şi nepoluate.


Guvernele statelor hotărăsc standardul de calitate al apei. Agenţiile pentru Protecţia

Mediului, Apele Române şi Direcţiile de Sănătate Publică lucrează împreună pentru a monitoriza

calitatea apei de suprafaţă (torenţi, râuri, şi lacuri) şi a apelor subterane. Aceste agenţii şi alte

instituţii locale sunt responsabile pentru evaluarea calităţii apei, stabilind măsuri care să ofere

siguranţa consumatorilor. De asemenea monitorizează biologic şi chimic sursele de apă şi crează,

recomandă şi implementează măsuri care să îmbunătăţească calitatea apei. Standardele de calitate

ale apei stabilesc limitele concentraţiei de materii organice şi anorganice astfel încât acestea să nu

afecteze sănătatea oamenilor. Cercetătorii măsoară şi analizează efectele concentraţiei poluanţilor.

Deşi acestea pot părea în concentraţii foarte mici, toxicitatea multor elemente chimice poate cauza

probleme medicale majore oamenilor. De exemplu, oamenii pot simţi mirosul produselor petroliere

la o concentraţie mai mică decât a zecea parte dintr-un miliard.

144

Apa potabilă este tratată prin curăţarea de sedimente şi adăugarea de dezinfectanţi(cum ar fi

clorinarea) pentru a distruge bacteriile şi alţi agenţi patogeni. Sursele de apă folosite pentru apa

potabilă includ rezervoare (lacuri), râuri şi apa subterană. Unele substanţe chimice care se găsesc în

apă sunt rezultatul activităţii umane (deversări din agricultură, mediul urban şi rural). În orice caz în

multe locuri calitatea apei de bază conţine un nivel mare de substanţe chimice. De exemplu, dacă în

zonă se găsesc roci care conţin o mare cantitate de elemente chimice (ca arsenic), aceste elemente

se vor întâlni şi în sursele de apă din zonă.

Standardul de calitate al apei a fost stabilit pentru sute de elemente chimice (sulfaţi, arsenic,

benzen, plumb etc.); câteva substanţe chimice nu sunt periculoase în timp ce altele sunt extrem de

toxice.

Autorităţile se străduiesc să furnizeze necesarul de apă consumatorilor în limitele de calitate

stabilite de lege pentru apa potabilă. Dacă un buletin de analiză confirmă că standardul de calitate al

apei a fost încălcat, reprezentanţii agenţiilor guvernamentale şi locale vor lua mauri suplimentare de

tratare a apei astfel încât aceasta să se încadreze în limitele standard. Dacă apa nu poate fi tratată,

furnizorul de apă va trebui să găsească o noua sursă de alimentare cu apă sau să îmbunătăţească

echipamentul şi măsurile de tratare a apei. În fiecare caz creşte costul, iar rezultatul este că preţul

apei vândut consumatorilor va fi mai mare.

Poluarea apei afectează plantele şi animalele acvatice. Spre deosebire de oameni, acestea nu

pot să-şi furnizeze apa tratată de care au nevoie. Dacă calitatea apei din râuri şi lacuri se degradează

atunci viaţa plantelor şi animalelor este în pericol. Mulţi peşti şi alte specii acvatice au nevoie de

condiţii speciale pentru a supravieţui. Acestea ar putea fi temperatura, nivelul oxigenului, nivelul de

aciditate, rezerva de hrană etc. De exemplu, dacă un peşte trăieşte într-o apă rece, clară şi repede a

unui râu de munte şi se hrăneşte cu insecte, schimbările de mediu al acestui rău vor pune sub

semnul întrebării existenţa peştelui ca specie în acel loc.

Standardele de calitate ale apei acvatice(nepotăbile) sunt fixate în aşa fel încât să nu permită

moartea florei şi faunei acvatice şi nici să afecteze reproducerea speciilor. Alte standarde de calitate

previn acumularea de substanţe chimice în carnea peştilor care atunci când este consumată în

cantităţi mari ar putea afecta sănătatea oamenilor.

Procedura:

Introducere:

Arătaţi elevilor un pahar cu apă. Întrebaţi-i dacă ei ştiu dacă apa este bună de băut. Cereţi

elevilor să pună pe hârtie o listă cu ceea ce ar dori să ştie despre apă înainte de a o bea. De ce ar bea

apă de la robinet, dar probabil dintr-un râu, nu ?

Măsuraţi cu atenţie 100 de ml de apă amestecată cu colorant alimentar albastru. Spuneţi-le

că acesta reprezintă poluantul. Întrebaţi-i dacă ei doresc să îl bea. Luaţi 10ml din apa poluată

(paharul cu colorant alimentar) şi puneţi în 90 de ml de apă curată. Calculaţi concentraţia. (1/10)

Vor bea ei? Chiar dacă le este sete? Luaţi 10 ml din soluţia diluată şi puneţi în 90 de ml de apă

curată. Care este concentraţia poluantului acum? (1/100). Ei vor bea apa acum? Chiar dacă sunt

în deşert? Diluaţi poluantul încă o dată în 90 de ml de apă curată. Care este concentraţia acum?

(1/1.000) Repetaţi de 3 ori acest lucru pană ajungeţi la concentraţia 1/1.000.000. Ei vor bea apa cu

poluant acum?

Reamintiţi elevilor că această metodă de diluare a poluantului reduce concentraţia acestuia

în apă. Pentru ca apa sa fie bună de băut mai sunt necesare alte forme de tratare.

145

Activitate:

(1) Discutaţi motivele pentru care apa este tratată. Guvernul stabileşte un standard de calitate al

apei pentru că este foarte costisitor să elimine toate substanţele chimice din apă. In general,

standardele fixate de guvern urmăresc ca într-o cantitate foarte mare de apă (1 milion sau 1

miliard de ml) să existe doar 1 ml de poluant. Pentru a demonstra ce înseamnă 5/1.000.000 vă

sugerăm exemplul următor. Imaginaţi-vă o şosea pe care există o linie de 1 milion de maşini

albe şi doar 5 dintre acestea sunt albastre.

(2) Daţi-le elevilor un exemplu de standard pentru clasa lor. Spuneţi-le să observe câţi elevi sunt

îmbrăcaţi în blugi şi comparaţi numărul acestora cu numărul total al elevilor din clasă. Dacă 6

elevi din 25 sunt îmbrăcaţi în blugi, asta înseamnă că concentraţia de blugi este de 6/25. Cred

elevii că acest standard este îngrijorător pentru clasa lor? Fixaţi un standard imaginar prin care

impuneţi că nu pot exista într-o singură zi mai mulţi de 6 elevi îmbrăcaţi în blugi. Explicaţi-le

elevilor că pentru fiecare standard creat trebuie să existe un sistem care să se asigure că

standardul este respectat.

(3) Explicaţi elevilor că la fel ca acest exemplu este şi standardul de calitate al apei. Guvernul

stabileşte parametrii biologici şi chimici ai apei. Instituţiile locale, trebuie să respecte

standardele guvernamentale de potabilitate ale apei prin tratarea acestora.

(4) Spuneţi elevilor că jocul ―limbo‖ va fi folosit pentru a demonstra efortul care este necesar

pentru ca apa tratată să atingă standardul guvernamental. Înălţimea barei reprezintă calitatea

apei. Elevii care vor trece pe sub bara vor simboliza faptul că apa tratată a atins standardul.

Când calitatea apei scade, bara este mai jos şi efortul ca apa tratată să atingă standardul este mai

mare.

(5) Cereţi elevilor să se gândească la o listă de lucruri prin care ei pot să păstreze apa curată şi o

listă de lucruri prin care oamenii poluează apa. Transferaţi fiecare lucru din listă pe un carton

de mărimea unei cărţi de joc. Amestecaţi cărţile şi puneţi-le cu faţa în jos. Puneţi cărţile pe

masă lângă bara jocului ‖ limbo‖.

(6) Elevii se vor pregăti să joace ―limbo‖ făcând exerciţii de încălzire înainte. Fixaţi bara la

jumătatea distanţei dintre cel mai înalt elev şi cel mai mic. Cei mai mulţi dintre elevi vor putea

să treacă pe sub bară. Aceasta înseamnă că este nevoie de un efort mic ca să atingem standardul

de calitate al apei.

(7) Înainte ca fiecare elev să treacă pe sub bară, acesta va ridica o carte şi o va citi clasei. Mutaţi

bara cu 7,5 centimetri mai jos dacă mesajul înseamnă scăderea calităţii apei scade sau cu 7,5

centimetri mai sus dacă mesajul înseamnă creşterea calităţii apei. Puneţi cartea înapoi şi

amestecaţi din nou cărţile.

(8) Cereţi fiecărui elev să treacă pe sub bară în stilul ―limbo‖. Când elevii nu mai pot să treacă pe

sub bară înseamnă că apa brută folosită pentru tratare este mult prea poluată pentru a atinge

standardul stabilit. Pentru că oamenii au nevoie de apă ei trebuie sa fie siguri că apa este

potabilă, ceea ce înseamnă că apa trebuie să atingă standardul. Asta înseamnă că este nevoie de

tratamente suplimentare sau alte surse de apă pentru a atinge standardul. Din păcate multe

dintre soluţii înseamnă mulţi bani, mult timp sau tehnologii care nu există încă.

Concluzie:

Discutaţi rezultatele jocului. Cereţi elevilor să descrie ce au simţit când bara a fost pusă prea jos şi

ei nu au putut trece. Ce s-ar putea întâmpla dacă tratarea apei nu atinge standardul? Discutaţi

despre contaminarea apei şi bolile care pot fi transmise prin apa contaminată.

146

Evaluare:


Scrie exemple de concentraţii 1/1 milion (la fel ca exemplul cu maşinile). (realizat în

Activitatea, #1)

Relateze cum calitatea apei face presiuni asupra tratării acesteia pentru a atinge standardul.

(realizat în Concluzie)

147

LECŢIA 25,26– FIECARE PICĂTURĂ CONTEAZĂ


Desfăşurarea lecţiei: 2 perioade de 50 minute

Obiective:

Elevii vor:

(6) Determina cum practicile de conservare a apei salvează apa.

(7) Identifica măsurile obişnuite de conservare a apei, pe care le pot schimba sau adopta.

(8) Recunoaşte că conservarea apei este importantă.

Materiale:

Copie după ―Măsurile Primare de Conservare ale Apei‖

Copie după ―Măsurarea Apei‖


Prezentarea metodelor de conservare a resurselor a devenit o practică comună în şcoli sau

alte sectoare ale societăţii. Televiziunea şi alte elemente mass-media prezintă foarte des practicile

de conservare ale apei. Elevii vor înţelege mai bine practicile de conservare a apei dacă ei sau

altcineva au cunoscut sau trăit un moment al unei crize de apă. Prin participarea elevilor la salvarea

apei prin planul de conservare a acesteia, va creşte experienţa acestora şi îi va ajuta să descopere

practici mai bune prin care ei pot contribui la conservarea apei.


Pământul are o cantitate finită de apă proaspătă şi bună de folosit. Din fericire apa este

reciclată natural (prin colectare, curăţare şi distribuţie) printr-un ciclu hidrologic. Oamenii au

descoperit şi dezvoltat tehnologii care măresc viteza de epurare şi procesare a apei. In orice caz, din

cauza unor factori multiplii (secetă, inundaţii, creşterea populaţiei, contaminare, etc.) rezervele de

apă nu sunt întotdeauna compatibile cu nevoile comunităţii. Conservarea apei poate asigura

rezervele de apă proaspătă necesare pentru fiecare în prezent şi în viitor. Necesitatea consevării apei

are sens atât din punct de vedere practic cât şi filozofic. Ideea de a folosi doar cantitatea de apa

strict necesară este un apel universal. Practicile de conservare a apei implică însă schimbarea

obiceiurilor.

Oamenii au început să devină tot mai activi în aplicarea practicilor de conservare a apei, la

început timid, apoi, pas cu pas aceste practici au început să devină un obicei cât mai comun pentru

fiecare. De exemplu, simplul obicei de a închide robinetul de apă tot timpul când nu o foloseşti

tinde să devină o practică acceptată de tot mai mulţi oameni. Când apa este folosită pentru a clăti

rufele, aceasta poate fi păstrată în chiuvetă pentru a o folosi la înmuierea celorlalte rufe pregătite

pentru spălat. De exemplu, există oameni care pentru curăţarea trotuarelor folosesc apa pe care o

148

împrăştie cu furtunul, când o mătură poate face aceeaşi treabă la fel de bine. Oamenii pot să reducă

timpul alocat pentru dus sau să reducă cantitatea de apă când ei folosesc vana pentru îmbăiere.

Alte practici de conservare a apei pot iniţial să necesite mai mult efort şi mai mulţi bani dar

în timp îndelungat acest lucru va salva resursele şi implica mai mulţi bani. De exemplu, furtunurile

sau duşurile pot avea ataşate capete de duş cu găuri mici care va reduce consumul de apă şi va

creşte presiunea acesteia. Schimbarea bazinelor de apă pentru WC-uri cu altele care au un volum

mai mic, va scădea de asemenea consumul de apă. Udarea spaţiilor verzi necesită o mare cantitate

de apă. Volumul de apă poate fi redus prin udarea acestora dimineaţa devreme sau seara târziu nu

foarte des şi cu multă responsabilitate. Udarea dimineaţa şi seara previne evaporarea apei, ceea ce

reduce cantitatea de apă folosită. Măsuri mai complexe de conservare a apei pot însemna

construirea de sisteme de irigaţie care împrăştie apa prin pulverizare. Pentru spaţiile verzi se

recomandă folosirea de plante care necesită mai puţină apă pentru creştere.

În unele regiuni ale SUA şi în alte părţi ale lumii nevoia de conservare a apei nu este

percepută ca pe o necesitate pentru că aceasta există din abundenţă. Folosirea eficientă a apei se va

răsfrânge pozitiv asupra mediului înconjurător. Din punct de vedere ecologic conservarea apei va

asigura un surplus de apă proaspătă şi va reduce cantitatea de apă menajeră şi poluată. Din punct de

vedere economic salvarea apei sau producerea de mai puţină apă poluată, este egală cu mai puţină

apă care trebuie tratată sau obţinută. Programul de conservare a apei poate ajuta municipalitatea să

evite construirea de noi clădiri care să potabilizeze sau epureze apa deversată, ceea ce înseamnă în

final salvarea fondurilor alocate pentru aceasta.

Procedura:

Introducere:

Cereţi elevilor să descrie modul cum folosesc apa. Elevii vor descrie sau desena situaţiile în care ei

cred ca apa a fost irosită. Elevii vor arăta desenele lor şi vor discuta despre metodele prin care ei

pot folosi apa mai eficient. Cereţi-le să creeze o listă cu metodele prin care apa poate fi conservată

sau să nu fie irosită.

Activitate:

(1) Cereţi elevilor să păstreze o evidenţă a apei folosită de ei pe perioada unei săptămâni. Ei pot să

se inspire sau să folosească modelul ―Măsurarea apei‖. In timpul orei construiţi planul de

măsurare a apei împreună. Cereţi elevilor să noteze numărul litrilor de apă folosiţi pentru

fiecare activitate.

(2) Peste o săptămână, întrebaţi elevii dacă ei folosesc apa eficient. Au irosit cel puţin o dată apa?

(3) Discutaţi motivele pentru care apa nu trebuie irosită. Elevii vor lua în considerare faptul că în

viitor sursele de apă sunt limitate, necesităţile oamenilor pentru folosirea apei vor creşte iar în

acelaşi timp costurile pentru folosirea apei trebuie să fie cât mai mici.

(4) Cereţi elevilor să gândească un plan de conservare a apei care să conţină un set de activităţi prin

care ei pot să conserve apa la şcoală şi acasă. Planul lor poate fi suplimentat cu ―Măsuri

Primare de Conservarea Apei‖.

(5) Cereţi elevilor să identifice de la 3 până la 5 metode prin care ei pot să conserve apa. Cereţi-le

să scrie acest lucru iar pentru săptămâna viitoare ei vor încerca să le aplice. Instruiţi-i să îşi

noteze rezultatele în jurnalul lor. Reamintiţi elevilor că aceste noi metode necesită timp şi efort.

Concluzie:

149

La sfârşitul săptămânii, cereţi elevilor să observe dacă practicile lor de conservare ale apei au

produs diferenţe în ceea ce priveşte cantitatea apei folosită în prima săptămână. Cereţi elevilor să

compare cantitatea de apă folosită în prima săptămână cu cantitatea de apă folosită în săptămâna a

doua, când ei au pus în aplicare planul de conservarea al apei. Care practică este mai uşor de

adaptat? Şi care este mai dificilă? Doresc ei să adopte alte metode de conservare a apei?

Cereţi elevilor să creeze afişe care să arate beneficiile conservării apei. Afişele pot include multe

lucruri pe care oamenii le pot face să salveze apa.

Evaluare:


Arate metodele prin care apa poate fi conservată. (realizat în Introducere şi Activitatea, #5)

Compare cantitatea de apă folosită înainte şi după implementarea planului de conservare al apei.

(realizat în Concluzie)

Cereţi elevilor să scrie un articol în care să arate de ce cred ei că este importantă conservarea apei.

Tabelul de Măsurare a Apei folosite

Litri de la 10 până la ……

10 20 30 40 50 60 70 80 90 100 10 20 40 50 ….200

Apa de băut …………………………………………………………………………………¼ litri

Apa din rezervorul de la WC…………………………………………………..10 litri

Spălat pe dinţi (cu apa lăsată să curgă)…… ……………………..…..5 litri

Apa de spălat vasele (cu apa lăsată să curgă)……………………113 litri / nr. pers

Apa de spălat vasele (cu apa oprită în chiuvetă)………………..87 litri / nr. pers

Apa pentru duş……………….…………………………………………………………10 litri/minut

Apa pentru spălat rufele………….…………………………………………..152 litri/ nr.pers.

Elevii se vor ghida după tabelul de mai sus şi vor aduna cantitatea de apă folosită într-o

perioadă dată. Ei vor colora partea de jos a tabelului în momentul în care au consumat cantitatea de

apă trecută în coloanele de deasupra. În cazul spălării vaselor şi a rufelor ei vor afla cantitatea de

apă ce le revine prin împărţirea numărului de litri la numărul de persoane.

Â

150

LECŢIA 27,28,29 - HABITATE ACVATICE


Pregătirea Lecţiei: 50 minute (depinde de uşurinţa cu care se găsesc cărţile/articolele referitoare la

metodele de deversare ale apei menajere şi lista de oficialităţi guvernamentale care pot oferi

informaţii)


Obiective:


Înţeleagă că modul de deversare al apei menajere în cadrul unei comunităţi poate avea efecte

negative asupra habitatelor acvatice locale.

Conştientizeze posibilitatea găsirii unor metode de deversare ale apei menajere care nu

favorizează poluarea habitatelor acvatice locale.

Înţeleagă faptul că, atât organismele guvernamentale, cât şi cetăţenii pot acţiona pentru a asigura

deversarea apei menajere prin căi care să nu distrugă habitatele acvatice.

Materiale necesare:

Cărţi şi articole referitoare la metode de deversare ale apei menajere care poluează habitatele

acvatice sau care previn poluarea acestora

Lista oficialităţilor guvernamentale locale cu adresele lor

(Opţional) Computer cu acces la internet

Informaţii pentru profesori/vocabular:

ecosistem: Ansamblul unei comunităţi de organisme şi de factori de mediu care funcţionează ca o

unitate ecologică. (Ecosistemul Delta Dunării este ansamblul tuturor formelor de viaţă din această

deltă; acestea interacţionează şi depind unele de altele în multe privinţe)

delta: Forma de relief rezultată din depunerea de mâl şi nisip la vărsarea unui fluviu într-o mare cu

maree de intensitate mică. De obicei, râul are cel puţin două braţe în punctul de întâlnire cu marea,

unde apa dulce a râului întâlneşte apa oceanului.

cumpăna apelor: O regiune sau arie mărginită la periferie de o despărţire sau de un canal de

scurgere spre un anumit curs de apă. (Dunărea se desparte în trei mari braţe în Delta Dunării, iar

mlaştinile şi zona în care marea întâlneşte fluviul formează cumpăna apelor)

Demers Metodologic:

1. Discutaţi cu elevii despre definirea termenului de „apă menajeră‖. Asiguraţi-vă că aceştia au

înţeles că acest termen nu se referă doar la apa pe care o aruncăm după spălatul vaselor sau

hainelor sau cea de la toaletă, dar şi la apa folosită în industrie. De exemplu, apa se foloseşte în

rafinării pentru benzină, la spălarea fructelor şi legumelor înainte ca acestea să fie conservate sau

congelate, în fabricile care produc aparate de aer condiţionat şi în procesul de răcire a aburului

folosit pentru producerea curentului electric. Majoritatea apei folosite în industrie este deversată

în râurile sau lacurile de unde a fost luată.

151

2. Asiguraţi-vă că elevii înţeleg că majoritatea acestei ape menajere se scurge prin sistemele de

canalizare după ce a fost tratată şi purificată. Însă unele comunităţi aruncă apă menajeră netratată

în lacuri şi râuri. Această apă netratată conţine substanţe chimice dăunătoare, precum şi bacterii

cauzatoare de boli.

3. Întrebaţi elevii cum ar afecta deversarea apei menajere netratate un habitat acvatic, ca de

exemplu un lac, un izvor sau un râu. Cum ar afecta acest lucru animalele şi plantele care trăiesc

aici? (Plantele şi animalele mor.) Elevii trebuie să înţeleagă, de asemenea, că unele modalităţi de

tratare a acestei ape menajere sunt dăunătoare. Pentru a ucide bacteriile, unele tratamente

folosesc substanţe care reprezintă hrană pentru anumite plante acvatice mici care, la rândul lor,

consumă oxigen pentru a se dezvolta. Dacă se consumă prea mult oxigen, peştii şi celelalte

plante din apă pot muri. Există, totuşi, alte metode de tratare ale apei care nu duc la consumarea

oxigenului din apă.

4. Distribuiţi materiale referitoare la metode de deversare a apei menajere care poluează habitatele

acvatice sau care previn poluarea şi daţi-le timp elevilor (în clasă sau acasă) să le citească şi să

se informeze cu privire la aceste metode diferite de deversare a apei menajere şi la efectul lor

asupra habitatelor acvatice.

5. Întrebaţi elevii dacă ştiu cum este deversată apa menajeră în localitatea lor. Pentru ca ei să afle

acest lucru, sugeraţi-le să se informeze la bibliotecă (sau prin internet, dacă este posibil). De

asemenea, elevii vor primi o listă cu oficialităţile guvernamentale locale (de exemplu, primarul,

vice-primarul, directorul agenţiei de control al apei). Discutaţi cu elevii care ar fi persoanele din

lista menţionată care ar putea să le dea informaţii referitoare la strategiile locale de deversare a

apei menajere. Planificaţi cu elevii invitarea uneia dintre aceste persoane pentru a le vorbi în

clasă.

6. Înainte de a invita persoana aleasă, elevii trebuie să se organizeze pe grupe, fiecare grup

formulând o listă de întrebări pentru invitat. Aceasta poate fi făcută în clasă sau ca temă pentru

acasă. Întrebările trebuie să se bazeze pe studiul pe care elevii l-au realizat şi pe materialele pe

care le-au discutat în clasă.

7. Un membru al fiecărui grup va prezenta clasei întrebările grupului. Toată clasa poate alege apoi

8 sau 10 întrebări pentru invitat.

8. Desemnaţi 2 sau 3 voluntari pentru a scrie o scrisoare persoanei alese pentru a o invita să

vorbească clasei. Sugeraţi-le să includă următoarele aspecte în scrisoare: subiectul despre care ar

dori să vorbească invitatul, numele şi adresa şcolii, nivelul clasei şi numărul de telefon al

persoanei de contact. Ar fi indicat ca invitatul să fie rugat să aleagă ora şi data care i-ar fi

convenabile pentru această întâlnire. Scrisoarea poate fi arătată clasei pentru ca elevii să

sugereze eventuale corecturi sau adăugiri înainte ca versiunea finală să fie trimisă. (În cazul în

care nu se poate contacta o persoană ca invitat, elevii pot să scrie oficialităţilor guvernamentale

rugându-le să răspundă în scris la întrebări.)

9. După vizita invitatului sau după primirea răspunsurilor scrise, acestea se discută cu clasa.

Întrebaţi-i pe elevi dacă localitatea lor dispune de metode bune de deversare a apei menajere şi

dacă au alte idei referitoare la deversarea acestei ape.

10. Încurajaţi elevii să scrie, pe grupe, oficialităţilor locale, sugestii de îmbunătăţire a metodelor

existente de deversare a apei menajere sau să informeze guvernul referitor la ceea ce se

realizează în acest domeniu. Grupele vor trimite aceste scrisori invitatului sau altor oficialităţi

locale.

152


Înainte de a formula întrebările, elevii pot scrie individual sau pe grupe rapoarte referitoare la

metode de deversare a apei menajere.


1. Unde se realizează deversarea apei menajere în regiunea voastră? Propuneţi schimbări în

activitatea regiunii care ar reduce cantitatea apei deversate şi analizaţi soluţiile care ar fi practice

şi utile.

2. Imaginaţi-vă efectele unei scurgeri continue de apă poluată în Delta Dunării. Ce s-ar întâmpla dacă

situaţia nu s-ar schimba? Ce s-ar întâmpla cu localităţile învecinate Deltei?

3. Discutaţi despre motivele ecologice şi economice pentru care Delta Dunării trebuie protejată.

Explicaţi care sunt motivele cele mai importante.

4. Analizaţi harta României pentru a observa dacă există oraşe lângă Delta Dunării. Discutaţi

despre impactul acestor oraşe învecinate asupra ecosistemului Delta Dunării.

5. Gândiţi-vă la orice alt ecosistem despre care aţi învăţat, ca de exemplu pădurea tropicală sau

deşertul. Care sunt problemele referitoare la mediul de acolo? Sunt aceste probleme similare cu

cele din Delta Dunării, sau sunt diferite? Ar putea exista soluţii similare care să ajute ambele

ecosisteme, sau trebuie adoptate metode diferite pentru fiecare?

6. Discutaţi care ar fi rolul dumneavoastră activ în protejarea ecosistemului de zonă umedă din

Delta Dunării. V-aţi implica în educaţie, cercetare, discuţii cu reprezentanţii guvernului, sau ce

alte tipuri de muncă? De ce aţi ales astfel de activităţi? Care dintre ele ar fi cea mai eficientă?

Evaluare:

Elevii pot fi evaluaţi din perspectiva întrebărilor realizate pe grupe sau a scrisorilor de răspuns

pentru oficialităţi, folosind următorul sistem de notare:

Trei puncte: întrebări clare, bine definite pentru oficiali, care solicită răspunsuri interesante şi

pline de informaţii (Activitatea, #3, #4); scrisori de răspuns bine organizate, reflectând un studiu

atent al subiectului în discuţie, folosind un limbaj clar şi convingător, corect din punct de vedere

gramatical, respectând formatul unei scrisori(Activitatea, #6)

Două puncte: întrebări clare, bine definite (Activitatea, #3, #4); scrisori de răspuns reflectând

familiaritatea cu subiectul în discuţie, dar unde calitatea scrisului trebuie îmbunătăţită

(Activitatea, #6)

Un punct: întrebări neclare, care solicită răspunsuri scurte, afirmative sau negative (Activitatea,

#3, #4); scrisorile necesită îmbunătăţirea formei, conţinutului, calităţii scrisului (Activitatea, #6).

Elevii pot contribui la această evaluare, determinând ce tip de întrebări solicită răspunsuri utile şi

interesante.

Extindere:

Turism în regiunea Delta Dunării: Organizaţi o dezbatere pro şi contra pe tema turismului în

Delta Dunării. Mai întâi, discutaţi aspectele pozitive şi cele negative ale turismului, în general,

asupra ecosistemelor. După ce elevii au studiat ecosistemul Delta Dunării şi statutul turismului în şi

153

lângă Rezervaţia Biosferică Delta Dunării, desemnaţi sau lăsaţi elevii să aleagă de ce parte sunt în

cadrul dezbaterii - pentru sau împotriva extinderii facilităţilor turistice de acolo. Înainte de a începe

dezbaterea, fiecare elev va scrie un paragraf scurt cu privire la părerea sa în această privinţă. În

timpul dezbaterii, fiecare elev trebuie încurajat să răspundă la aspectele puse în discuţie de partea

adversă. După dezbatere, se votează pentru a afla ce simte clasa în legătură cu această problemă.

Pot fi discutate tipurile de activităţi turistice, atât despre cele mai potrivite, cât şi despre cele mai

periculoase pentru ecosistemul Deltei.

Reclame publicitare: Copiii pot crea reclame publicitare în care pretind că sunt pescari, ecologişti

sau alţi oameni care doresc să protejeze Delta Dunării sau orice întindere de apă apropiată. Ei

trebuie mai întâi să adune informaţii despre întinderea de apă şi problemele cu care aceasta se

confruntă. Apoi trebuie să determine modul în care îşi vor prezenta reclamele—de exemplu,

pescarii se plâng de pierderea mijloacelor de trai, cetăţenii îngrijoraţi vorbesc de ameninţări asupra

economiei regiunii, elevii sunt îngrijoraţi de moartea unor plante şi animale. Mesajul acestor

reclame trebuie să fie puternic, în favoarea protejării ecosistemului şi vizând ajutorul publicului.

Elevii îşi vor prezenta reclamele în clasă.

154

LECŢIA 30 - POLUAREA AERULUI

Obiective:

Elevii vor:

1. Defini poluarea aerului.

2. Identifica cauze majore ale poluării aerului (ex: automobile, arderea deşeurilor, emisiile

centralelor de energie electrică, boilere/fierbătoare industriale şi alte produse/bunuri de

consum).

3. Identifica efectele poluării aerului (asupra sănătăţii oamenilor; ploaia acidă; efectele asupra

stratului de ozon; smogul de la nivelul pământului).

4. Identifica programe pentru reducerea poluării aerului (programe industriale cum ar fi

dezvoltarea benzinei/motorinei reformulate ).

5. Identifica metode personale de reducere a poluării aerului (reducerea folosirii spray-urilor cu

aerosol, alegerea materialelor biodegradabile).

Materiale:

1. Materialele profesorului:

O hârtie cu date despre poluarea aerului.

O foaie de lucru cu soluţii pentru poluare.

2. Materialele elevului:

Seminţe de flori

Pământ pentru ghiveci

Pahar de hârtie

Marker

Hârtie

Creioane

Proceduri:

Ora de ştiinţă:

1. Elevii ar trebui să planteze aceaşi cantitate de seminţe în două pahare de hârtie. Unul

trebuie pus într-o zonă cu trafic aglomerat (un loc cu autobuze). Celălalt trebuie pus într-

un mediu relativ curat (cum ar fi sala de clasă).

2. Elevii vor discuta şi vor da o definiţie a poluării aerului. Apoi vor formula ipoteze despre

efectele poluării asupra plantelor.

3. Elevii vor observa cum cresc seminţele pe o perioadă de două săptămâni, timp în care

plantele vor fi udate regulat şi se va înregistra activitatea lor de creştere.

4. La sfârşitul celor două săptămâni elevii vor detecta numărul plantelor crescute , mărimea

şi culoarea lor şi vor scrie nişte concluzii despre efectul poluării aerului asupra creşterii

plantelor.

155

Ştiinţe sociale/istorie:

Începeţi o discuţie despre era industrială şi evoluţia automobilului.

Discutaţi despre cât de dependentă este societatea actuală de automobil şi de efectul automobilelor

asupra nivelului poluării aerului.

Discutaţi despre soluţii ale guvernului (Tratatul Aer Curat); ale industriei (motorina reformulată);

ale individului (mersul pe jos sau cu bicicleta) pentru reducerea poluării aerului.

Cereţi elevilor să găsească metode de reducere a poluării aerului.

Definiţie a poluării aerului:

Poluarea aerului înseamnă eliberarea compuşilor organici volatili şi a contaminanţilor toxici în aer.

În toată lumea combustibilul, sub formă de petrol sau cărbune, este consumat pentru ca fabricile,

maşinile şi mijloacele de transport să funcţioneze. Arderea acestor produse crează produse

secundare cum ar fi : fumul şi iritanţi invizibili care contaminează atmosfera. Multe produse de

consum cum ar fi: lacul fixativ, vopseaua, produse de curăţat, apa pentru parbrize sau geamuri,

eliberează mari cantităţi de compuşi organici volatili în atmosferă. Efectul cumulativ al poluării

aerului distruge mediul şi ridică probleme de sănătate pentru oameni.

Surse ale poluării aerului:

Maşini; Produse de consum; Staţiile de benzină; Staţiile de energie; Agricultura; Industria

chimică.

Efectul poluării aerului:

Efectele poluării aerului sunt un pericol major pentru sănătatea noastră. Asociaţia Americană a

Pământului crede că expunerea la dioxid de sulf (o sursă de producere a acestuia este motorul cu

ardere internă al automobilelor) este a doua cauză (în ordinea gravităţii) a bolilor de plămâni, după

fumat.

Tot ca efecte ale poluării aerului sunt considerate şi ratele crescânde de îmbolnăvire de astm,

bronşită şi emfizem.

Efectele poluării aerului asupra mediului sunt foarte mari. Particulele de dioxid de sulf – care sunt

eliberate în aer de fabrici, centrale electrice şi maşini – se combină cu particulele de apă din

atmosferă şi cad pe pământ sub formă de ploaie sau ninsoare. Acestea se numesc ploi acide.

Aciditatea sau bazicitatea acestor precipitaţii depinde de concentraţia şi tipul contaminanţilor cu

care s-au combinat (amestecat) particulele de apă.

Când oceanele, lacurile şi izvoarele (pâraiele) absorb ploaia acidă structura lor de alge, plancton şi

alte feluri de viaţă acvatică, care constituie hrana peştilor sunt distruse. Ploaia acidă dăunează şi

copacilor şi plantelor , precum şi clădirilor.

156

O altă formă de poluant în aer e cunoscută ca CFCS – clorofluorocarbon – care dăunează foarte

grav mediului. CFCS sunt chimicale produse de industrie, cum ar fi: solvenţi, gaze frigorifice şi

vopsele. CFCS se combină (amestecă) cu atmosfera superioară, ataşându-se moleculelor de ozon.

Stratul de ozon protejează pământul de radiaţiile ultraviolete ale soarelui. CFCS transformă şi

distrug stratul de ozon. Dacă stratul de ozon se face prea subţire sau dispare, expunerea la radiaţiile

ultraviolete poate cauza nereuşita recoltelor, cancer de piele şi alte dezastre de mediu şi sănătate.

Perspectiva istorică:

În 1970, congresul S.U.A. a dat nişte legi care aveau ca scop curbarea surselor de poluare a aerului

şi stabilizarea standardelor de calitate ale aerului.

În ultimii 25 de ani, îmbunătăţiri majore în tehnologia vehiculelor cu motor au dus la reducerea

emisiei pană la 96% în comparaţie cu vehicolele din 1960. Dar în prima parte , până la mijlocul

anilor 70, Congresul a emis legi pentru stoparea folosirii de plumb ca aditiv în benzină şi motorină.

În anii 80, s-au emis nişte legi pentru reducerea evaporării benzinei/motorinei. Mai recent

rafinăriile de combustibil au creat benzină reformulată (CRFG) cu aditivi şi solvenţi oxigenaţi care

ajută la reducerea emisiilor dăunătoare prin ardere mai completă.

În 1987, mai mult de 20 de naţiuni au semnat un acord pentru limitarea şi reducerea producerii de

CFCS şi pentru conlucrare la eliminarea acestora în cele din urmă.

În 1989, firmele producătoare de maşini mai importante, precum şi companiile petroliere au finanţat

un studiu de cercetare de 40 de milioane de dolari ca să găsească soluţii pentru reducerea emisiilor.

157

LECŢIA 31 - PLOAIA ACIDĂ: UN POLUANT AL

AERULUI Obiective:

Elevii vor:

1) constata efectul acidului asupra statuilor şi clădirilor

2) constata că ploaia acidă e o problemă de poluare a aerului

Metode:

Elevii vor dobândi cunoştinţe prin simţuri. Li se vor oferi ocazii să observe proprietăţi şi forme ale

obiectelor, organismelor şi evenimentelor din mediu.

Elevii vor comunica date şi informaţii în forme adecvate: oral şi în scris. Elevilor li se vor da ocazii

să descrie obiecte, organisme şi evenimente din mediu, să descrie schimbări care apar la obiecte şi

organisme din mediu.

Materiale:

cretă

oţet

pahare pentru fiecare grupă


Ploaia acidă e mai acidă decât ploaia obişnuită şi se formează printr-un proces complex de reacţii

chimice care implică poluarea aerului. Cei doi poluanţi, cei mai importanţi, care contribuie la

formarea ploii acide sunt oxizii de nitrogen şi dioxidul de sulf, care reacţionează cu umiditatea din

aer şi formează acidul nitric şi cel sulfuric. Compusele de sulf şi nitrogen care contribuie la ploaia

acidă provin, în primul rând, din surse făcute de om, cum ar fi industria şi alte utilităţi. Emisiile vin

şi de la automobile şi alte mijloace de transport sau procese industriale, cum ar fi topirea unor

metale care poluează. Ploaia acidă poate dăuna pădurilor, culturilor, poate face rău râurilor şi poate

contribui la degradarea statuilor şi a clădirilor. Cercetătorii iau în considerare posibilele efecte ale

ploii acide asupra sănătăţii umane. Aceşti poluanţi acizi pot fi găsiţi în ploaie, zăpadă, ceaţă, rouă,

sau polei. Cantităţi mari pot fi găsite într-o formă solidă, în praf.

Poluanţii care contribuie la ploaia acidă pot fi purtaţi sute de mile înainte ca ei să fie depozitaţi pe

pământ. Din această cauză e dificil câteodată să determinăm sursele specifice ale acestora.

Procedura:

1) Împărţiţi copiii în grupe de câte patru sau cinci

2) Explicaţi că acizii reacţionează chimic cu calcarul

3) Explicaţi că oţetul e un acid şi că creta e un calcar

4) Umpleţi câte un pahar cu 1/3 oţet pentru fiecare grupă

5) Puneţi o bucată de cretă în pahar

6) Elevii vor urmări ce se întâmplă şi vor scrie ceea ce văd

158

7) Discutaţi observaţiile şi deducţiile lor

8) Notaţi împreună cu elevii ceea ce au dedus ei

Discutaţi despre degradarea lentă a statuilor şi a clădirilor datorită ploii acide care cade pe unele

statui şi clădiri. Dacă piatra din care sunt făcute acestea e calcar sau conţine calcar, degradarea e

mai rapidă.

Evaluare:

Cereţi elevilor să explice de ce ploaia acidă e un poluant

Cereţi elevilor să explice cum afectează ploaia acidă statuile şi clădirile

Suplimentare:

Adunaţi poze cu exemple de ploaie acidă

Cercetaţi efectele ploii acide asupra unor opere de artă valoroase

Cercetaţi cauzele ploii acide

Sugeraţi soluţii pentru această problemă

159

LECŢIA 32 – PĂMÂNTUL: MĂRUL DIN

OCHII TĂI



Obiective:

Elevii vor:

Înţelege că pământul şi resursele sale sunt finite

Fi motivaţi să înveţe mai mult despre resurse şi impactul uman asupra mediului înconjurător

Metode:

Profesorul va secţiona un măr care va prezenta proporţiile resurselor de pe pământ.

Materiale:

Un măr curat

Un cuţit ascuţit

Fund de lemn

Glob pământesc

Harta lumii


Protejarea resurselor naturale este foarte importantă. Avansarea tehnologică a agriculturii nu este

capabilă să hrănească populaţia actuală a pământului. Dar populaţia pământului continuă să

crească. Resursele naturale devin din ce în ce mai mici iar numărul oamenilor care le folosesc

devine din ce în ce mai mare.

Procedura:

(1) Profesorul va face o demonstraţie folosind un măr şi un cuţit. Considerăm că acest măr

reprezintă pământul.

Tăiaţi mărul în 4 sferturi şi puneţi de o parte 3. Cele 3 părţi reprezintă oceanul planetar.

Ce fracţie a mai rămas? (1/4) Acest sfert reprezintă suprafaţa pământului de pe glob. Tăiaţi

acest sfert în două şi puneţi jumătate din acest sfert de o parte. Acest sfert reprezintă zone

neospitaliere omului: ţinuturi polare, deşert, mlaştini şi ţinuturi montane.

Ce fracţie a rămas acum? (1/8) Această felie reprezintă pământul unde oamenii locuiesc,

dar nu reprezintă şi locul unde se poate face agricultură. Tăiaţi această felie în 4 şi puneţi 3

de o parte.

160

Ce fracţie a rămas acum? (1/32) Cele 3 felii care au fost puse de o parte reprezintă ţinuturi

aride, stâncoase, stepă etc. unde solul nu poate fi bun pentru agricultură. De asemenea aici

vom găsi oraşe, sate, drumuri, magazine, şcoli, parcuri, uzine, parcări, unde oameni locuiesc

dar ei nu pot produce mâncare.

Prezentaţi cu grijă coaja de pe felia care reprezintă 1/32. Această mică bucăţică de coajă

reprezintă suprafaţa fertilă de sol a pământului. Ea este foarte subţire, mai puţin de 1,5

metri adâncime. Această suprafaţă este locul în care noi putem produce mâncare. (Puneţi

de o parte ustensilele tăioase.)

(2) Discutaţi despre dependenţa oamenilor faţă de coaja feliei ce reprezintă 1/32 din suprafaţa

pământului. Ce se poate spune despre relaţia noastră cu pământul din punctul ăsta de vedere.

Lăsaţi elevii să mănânce mărul mai puţin coaja de pe felia ce reprezintă 1/32. Ziceţi:―Noi am

mâncat toate feliile care nu sunt bune pentru oameni. Ce o să facem dacă o să putem să

mâncăm doar ceea ce a rămas?

Evaluare:

Planeta noastră este finită. Ce înseamnă asta pentru oameni? Ce putem face noi ca să protejăm

calitatea solului, apei, aerului, şi de ce avem nevoie pentru a supravieţui?

Supliment:

Elevii pot aduce grafice şi tabele cu statistici foarte precise în procentaje pentru fiecare porţie a

pământului (oceane, pământul nelocuibile etc.)

Discutaţi despre faptul că populaţia creşte de la an la an şi cum afectează acest lucru resursele

pământului.

161

LECŢIA 33 – DACĂ AU FOST EPUIZATE

RĂMÂN EPUIZATE



Obiective:

Elevii vor:

Face distincţia dintre resursele naturale neregenerabile şi cele regenerabile.

Identifica consecinţele faptului că deşeurile sunt îngropate şi vor sugera alternative pentru a

salva resursele neregenerabile.

Explica inechitatea distribuţiei resurselor naturale în ţările lumii.

Metode:

Elevii vor lua parte la o simulare despre distribuţia resurselor finite din toate lumea. Elevii vor

discuta cum activitatea lor simulată reprezintă competiţia internaţională pentru resurse.

Materiale:

mărgele sau bile: 400 roşi, 104 albastre, 31 roz, 12 verzi, 1 portocalie, 1 galbenă, 1 violetă, 1

transparentă

6 pahare de plastic

materiale de scris

tabelul Resurselor Naturale Neregenerabile

copie după test

o cutie mare de carton care să aibă un orificiu cât să intre o mână.

boabe de fasole, orez, boabe de porumb, grâu etc. (care să umple cutia cu aceste lucruri)

Procedura:

(1) Înainte de începerea orei profesorul va ascunde bilele prin clasă, când elevii nu sunt acolo.

(Unele în locuri foarte vizibile şi altele în locuri mai greu de găsit.)

(2) Discutaţi următorul lucru cu clasa: Cu cât o ţară devine mai industrializată şi dezvoltată cu atât

mai mult va consuma resursele naturale. Resursele naturale sunt sursele de bogăţie materială

ale unei ţări: ca lemn, apă, zăcăminte minerale. Daţi elevilor testul, spunându-le că vreţi să

vedeţi ce ştiu ei despre resursele naturale.

(3) Explicaţi-le elevilor diferenţa dintre resursele regenerabile şi cele neregenerabile. Resursele

regenerabile sunt resurse naturale care pot fi regenerate de natură sau prin acţiunea oamenilor

(de exemplu: pădurea şi apa). Faceţi o listă pe tablă cu resurse regenerabile şi neregenerabile.

(Exemple de resurse regenerabile: lâna, copacii, bumbac, mătase. Exemple de resurse

neregenerabile: minereuri, produse petroliere.) Apoi începeţi să explicaţi jocul. Bilele de

culori diferite, care au fost selectate, reprezintă resursele neregenerabile. Numărul de bile

reflectă proporţia de resurse răspândite în lume, dar nu înseamnă că toate resursele sunt uşor de

exploatat. (Vedeţi tabelul jocului – care descrie ce înseamnă fiecare culoare a bilelor.)

162

(4) Reproduceţi primele 3 coloane din tabelul jocului pe tablă. Spuneţi elevilor că aceste bile vor

face parte din acţiunea jocului mai târziu.

(5) Împărţiţi elevii în echipe ce reprezintă ţări. Numărul elevilor dintr-o echipă este direct

proporţional cu puterea economică a ţării reprezentată. (SUA: 6, UE: 5, Iran: 4, Japonia: 3,

Africa de Sud: 2, Malaysia: 1 etc.)

(6) Daţi timp echipelor să caute resursele (bilele). Ei vor colecta bilele în paharele de plastic. La

început, daţi-le 2 minute pentru a căuta în clasă după care se vor întoarce la grupul lor. Repetaţi

căutarea din nou, dar de data aceasta doar pentru 1 minut. După fiecare explorare elevii vor

evalua rezultatele, numărul de bile pe care ei le-au acumulat în pahare. Rezultatele pot fi

comparate cu datele din tabelul Resursele Naturale Neregenerabile.

(7) Discutaţi dacă a fost mai dificil să găsească resurse în timpul celei de-a doua căutări.

(Competiţia a devenit mai intensă pentru găsirea resurselor.) Discutaţi cazuri reale în care ţările

se află în competiţie pentru resursele naturale.

(8) Bilele din paharele de plastic reprezintă resursele naturale care au fost exploatate şi urmează a fi

folosite în procesul economic. Câteva resurse naturale vor fi folosite mai mulţi ani, în timp ce

altele doar pentru scurt timp şi apoi aruncate la gropile de gunoi. Discutaţi despre faptul că în

viitor probabil va fi necesar să redescoperim resursele naturale aruncate în trecut în gropile de

gunoi. Pentru a ilustra acest lucru, cereţi unui grup să pună bilele lor în cutia în care sunt

celelalte lucruri. După aceasta, amestecaţi bine lucrurile din cutie. În cazul acesta, cutia

reprezintă o groapă de gunoi. Pentru a vedea cum sunt descoperite resursele neregenerabile din

groapa de gunoi cereţi elevilor să caute bilele pe care le-au pus acolo.

(9) Întrebaţi elevii ce se poate face ca să se prelungească viaţa resurselor neregenerabile.

(Reciclarea resurselor.) Dar România nu are un program de reciclare al deşeurilor. Cereţi

elevilor să spună ce cred ei că se poate face. (Folosiţi sticlele returnabile) Care este avantajul

dacă prelungim viaţa resurselor? (mai multe resurse disponibile în viitor, mai puţine conflicte

internaţionale etc.) Întrebaţi elevii să spună care este diferenţa dintre România şi ţările mai

dezvoltate ale lumii (SUA etc.). Aveţi grijă să subliniaţi următoarele puncte. Puncte slabe: (1)

nu există programe de reciclare a deşeurilor neregenerabile (aluminiu, sticlă etc.) (2) nu există

gropi de gunoaie amenajate pentru fiecare localitate, ceea ce face foarte greu de extras şi reciclat

deşeurile. Puncte tari: (1) România încă nu produce o cantitate foarte mare de deşeuri în

comparaţie cu alte ţări (ca SUA). (2) Oamenii din România au obiceiul de a folosi fiecare lucru

pentru foarte mulţi ani. Ei nu doresc să schimbe foarte des maşina, televizorul etc. Ceea ce

înseamnă că nu folosim multe resurse neregenerabile pentru a produce alte maşini, televizoare.

Ceea ce este periculos acum este faptul că influenţa ţărilor dezvoltate este foarte puternică iar

tentaţia oamenilor de a folosi lucruri ―mai mari,‖ ―mai bune,‖ ―mai rapide‖ este uriaşă. Nu

trebuie să facem aceaşi greşeală ca şi oamenii din ţările dezvoltate care acum regretă.

Întrebaţi elevii:

Aţi folosit ceva făcut dintr-o resursă regenerabilă ? Dacă da, ce?

Aţi folosit ceva făcut dintr-o resursă neregenerabilă? Dacă da, ce?

Ce puteţi face voi ca să conservaţi resursele naturale?

163

Evaluare:

Daţi testul din nou elevilor şi evaluaţi rezultatele comparând cu răspunsurile corecte. (1) c, (2) b,

(3) a, (4) c, (5) a, (6) c, (7) b, (8) c, (9) a.

Testul de evaluare Cereţi elevilor să răspundă la întrebările următoare punând litera care cred ei că reprezintă răspunsul

corect în spaţiul gol din finalul întrebării.

1. Daţi un exemplu de resursă care se regenerează natural …….

a) metale b) combustibili fosili c) plante

2. O resursa naturală neregenerabilă ……..

a) poate fi înlocuită b) nu poate fi înlocuită c) poate fi irosită

3. Când producem ceva, resursele naturale sunt…….

a) folosite b) conservate c) în creştere

4. Când aruncăm deşeurile rezultate în urma folosirii unor produse, ele sfârşesc prin….

a) a fi arse b) aruncate în ocean c) aruncate în gropile de gunoi

5. O metodă de a conserva resursele naturale neregenerabile este ……

a) de a reduce cantitatea de deşeuri solide pe care noi o producem

b) de a creşte cantitatea de deşeuri solide pe care noi le producem

c) să închidem gropile de gunoi

6. Pentru a reduce cantitatea de deşeuri solide, noi am putea cumpăra produse …..

a) de unică folosinţă b) care folosesc ambalaje de plastic c) care pot fi

reciclate

7. Reciclarea înseamnă să…..

a) cureţi gunoiul b) să faci noi produse c) arzi deşeurile

folosindu-le pe cele vechi

8. Când noi îngropăm gunoiul în pământ(gropi de gunoi), noi de asemenea îngropăm…..

a) noi produse b) lucruri care pot fi arse c) resurse naturale

9. Pentru că resursele neregenerabile sunt limitate …..

a) ţările sunt în competiţie unele cu altele pentru a obţine resurse

b) fiecare ţară are toate resursele de care are nevoie

c) ţările nu au nevoie de resurse

164

Dacă au fost epuizate rămân epuizate

Culoarea Bile Resurse finite Estimarea resurselor existente în lume

în anul 1994

Roşu 400 Minereu de fier 230 miliarde tone

Albastru 104 Bauxită Intre 55 şi 75 miliarde tone

Roz 31 Crom 11 miliarde tone

Verde 12 Cupru 2,3 miliarde tone

Portocaliu 1 Plumb 1,4 miliarde tone

Galben 1 Staniu 4,3 milioane tone

Violet 1 Argint 3,6 milioane tone

Transparentă 1 Platină 100.000 de mii tone

Sursa: Departamentul Mineritului din SUA – 1994

Resursele Neregenerabile ale Pământului. Distribuţia în procente deţinută de ţări.

Resursa Resurse mondiale

existente în prezent

Repartiţia rezervelor în

ţările cu cea mai mare

pondere

Procentajul

resurselor reciclate

Minereu de

fier

230 miliarde tone Rusia

Australia

Brazilia

Canada

India

SUA

34%

12%

6%

11%

4%

11%

Bauxită Între 55 si 75

miliarde tone

America de Sud

Africa

Asia

Oceania

33%

27%

17%

13%

Crom 11 miliarde tone Africa de Sud 95% 18% din deşeuri

Cupru 2,3 miliarde tone Chile

SUA

Rusia

Filipine

Zambia

28%

14%

12%

6%

16%

44% reciclat din

deşeuri din

cantitatea necesară

Plumb 1,4 miliarde tone Australia

SUA

Canada

16%

16%

9%

784. 000 tone

reciclate din deşeuri

1992

Cositor 4,3 milioane tone Malaesia

Bolivia

Brazilia

Thailanda

17%

17%

23%

13%

14.000 tone

reciclate din deşeuri

în 1993

Argint 3,6 milioane tone SUA 11% 200 tone reciclate

165

Australia

Canada

Mexic

Peru

10%

13%

13%

9%

din deşeuri

Platină 100.000 de mii tone Africa de Sud

Rusia

SUA

90%

10%

sub 1%

51.000 kilograme

reciclate

166

LECŢIA 34 – REGENERABIL NU ÎNSEAMNĂ PENTRU

TOTDEAUNA!



Obiective:

Elevii vor învăţa despre proporţia directă dintre creşterea populaţiei şi scăderea resurselor naturale.


În această simulare elevii vor avea ocazia să demonstreze modul în care se manifestă ca şi

consumatori ai resurselor comunitare. Mediul, un recipient, reprezintă marea, şi resursele: peştele,

este reprezentat prin bucăţi de vată sau hârtie (sau alt material).

Procedura:

(1) Începeţi demonstraţia cu o discuţie despre regulament, adăugând informaţiile necesare elevilor

pentru început. Problema şi dezbaterea diferitelor strategii ar trebui să apară în timpul

activităţii.

Regulamente:

1. Obiectivul jocului este să se pescuiască cât mai mulţi peşti posibil din mare.

2. Capacitatea maximă este de 16 peşti (ghemotoace de hârtie sau vată) în mare (recipient). Pentru fiecare 4 peşti pescuiţi,

elevul respectiv va primi un punct. Mai mulţi peşti, mai multe puncte.

3. Când jocul începe, elevii pot pescui toţi peştii, câţiva peşti sau nici un peşte.

4. Există 4 reprize a câte 20 secunde în care se poate pescui. Profesorul va da startul şi va opri

fiecare repriză de pescuit.

5. Dacă rămâne peşte în mare după fiecare repriză un nou peşte se adaugă pentru fiecare peşte rămas. Dacă

vor rămâne 4 peşti, se vor mai adăuga încă 4 peşti. Dar pentru fiecare repriză, numărul total al peştilor din

mare nu poate depăşi capacitatea maximă de 16 peşti.

(2) Se împart elevii în grupe de 4 şi fiecăruia i se dă un recipient cu 16 peşti, şi începe jocul.

(3) Se repetă demonstraţia cu 8 elevi în fiecare grupă pentru a simula creşterea populaţiei. Se

păstrează ceilalţi factori constanţi.

Întrebări de pus în discuţie:

(1) Care a fost numărul maxim de puncte câştigate individual? Şi în echipă?

(2) De ce nu s-au mai pus peşti în recipient dacă după o repriză de pescuit n-a mai rămas nici un

peşte? (nici un peşte născut dacă nu există părinţi)

(3) Ce se întâmplă dacă membrii unei grupe nu folosesc o strategie de cooperare?

(4) Care ar fi cea mai bună strategie pentru pescuit? (8 peşti fiecare repriză)

(5) Un bun management al resurselor este demonstrat când folosim o strategie de cooperare care să protejeze

resursele. Numiţi alte resurse care au nevoie de protecţia noastră.

(6) Cum va afecta continua creştere a populaţiei strategia noastră de protecţie a resurselor de pe

Pământ

167

(7) LECŢIA 35,36 - BROAŞTE: REALITATE ŞI

TRADIŢIE



Obiective:

Elevii vor fi capabili să înţeleagă:

1. Importanţa broaştelor în cadrul unui ecosistem local.

2. Rolul unic al broaştei în habitat.

Materiale necesare:

Pixuri, creioane, vopsea, carioci

Hârtie, loc pentru expunere

Cărţi şi reviste despre broaşte şi broaşte râioase

Ghid al faunei şi florei locale, atlas botanic, enciclopedii

Lipici, scotch, foarfeci

(Opţional) Computer cu acces la internet (www.frogweb.gov pentru informaţii despre declinul

populaţiei)


amfibian: orice organism din clasa vertebratelor cu sânge rece, cum ar fi broaştele, broaştele râioase şi

salamandrele; larvele respiră prin branhii în apă iar adulţii, trăiesc şi pe uscat.

Context: broaştele şi broaştele râioase sunt amfibieni, deoarece îşi petrec o parte din viaţă în apă şi

o parte pe uscat.

a dispersa: a muta ceva din locul său obişnuit; a expulza sau a forţa plecarea.

Context: zonele urbane mari au dispersat viaţa sălbatică locală.

ecologie: ramură a ştiinţei care studiază inter-relaţionarea organismelor şi a mediilor în care acestea

trăiesc.

Context: orice tip de poluare va avea un efect negativ asupra ecologiei broaştelor.

reţea trofică: totalitatea lanţurilor trofice care interacţionează în cadrul unei comunităţi ecologice.

Context: broasca este considerată ca un ―fast food‖ al naturii în reţeaua trofică, pentru că este

capturată uşor de animalele de pradă, fiind o bogată sursă de proteine.

habitat: locul sau mediul în care o plantă sau un animal trăieşte şi se dezvoltă liber.

Context: habitatul unei broaşte este, de obicei, o zonă mlăştinoasă .

populaţie: totalitatea organismelor care trăiesc într-un anumit loc.

Context: declinul populaţiei de broaşte din lume este o ameninţare pentru sănătatea planetei.

specie: categorie biologică, alcătuită din organisme înrudite, capabile de înmulţire.

Context: când o specie dispare, nu mai există animale vii de acel fel pe Pământ.

Imaginaţi-vă o călătorie într-un trecut îndepărtat, cu milioane de ani în urmă, în epoca dinozaurilor.

Pe pământ se poate vedea un animal cunoscut vouă, care sare : o broască. Sunteţi surprinşi? Puţini

168

oameni ştiu cât de vechi sunt broaştele. Acum 190 de milioane de ani, strămoşii broaştelor de astăzi

împânzeau pământul, având cam aceleaşi trăsături cu broaştele de azi. Secretul lor era uimitoarea

capacitate de adaptabilitate.

Fiind amfibieni, broaştele provin din două lumi diferite. Avantajele acestei vieţi duble sunt clare: Te

pândesc animalele de pradă? Scufundă-te în apă. Nu găseşti mâncare destulă în apă? Ieşi pe uscat şi

vei vedea ce poţi găsi la mal. Broaştele au evoluat într-o varietate enormă de climate. Ele se pot

observa oriunde există apă dulce, de la deşert, la Arctic, pe toate continentele, în afara Antarcticii.

Deşi le plac climatele tropicale calde şi umede, broaştele trăiesc şi în deşerturi sau pe crestele înalte

ale munţilor. Broasca australiană de deşert poate sta şapte ani fără ploaie. Ea intră sub pământ şi se

înfăşoară într-un cocon transparent pe care şi-l face din propria piele.

Ca toţi amfibienii, broaştele au sânge rece, schimbându-şi temperatura corpului în funcţie de cea a

mediului. Când temperatura scade, unele broaşte sapă gropi în pământ sau în mâlul de pe fundul

bălţilor. Ele hibernează până primăvara, respirând foarte rar. Broaştele de pădure pot trăi şi la nord

de Cercul Arctic, supravieţuind săptămâni întregi într-un stadiu de aparentă îngheţare. Ele îşi

folosesc glucoza din sânge ca un fel de antigel ce le protejează organele vitale, în timp ce restul

corpului îngheaţă.

Care sunt foloasele aduse de broaşte? Mai întâi, broaştele mănâncă insectele considerate

dăunătoare. O broască de baltă poate mânca până la 100 de ţânţari într-o noapte. De asemenea,

broaştele ne oferă hrană. Picioarele de broaşte sunt o mâncare foarte cunoscută în Europa şi sudul

SUA.

Deoarece constituţia anatomică a broaştelor este similară cu cea a animalelor evoluate, ele sunt

folosite în testarea unor medicamente noi. Elevii învaţă anatomie disecând broaşte. Pielea broaştelor

este o resursă farmaceutică, conţinând multe componente utile. Substanţele existente în pielea

broaştei sud-americane au dus la descoperirea unui analgezic care este mai puternic decât morfina şi

care nu creează o atât de mare dependenţă.

De-a lungul deceniilor, amfibienii din lume au început să dispară. Multe specii au dispărut total;

altele au devenit rare. În Parcul Naţional Yosemite din California, trei din şapte specii autentice de

broaşte şi brotaci au dispărut, în timp ce populaţia celor patru specii rămase a scăzut. Zece specii au

dispărut din Australia. În Costa Rica, broaştele râioase aurii, care pe vremuri se înmulţeau cu sutele,

nu au mai fost văzute din 1990. Între timp, broaşte deformate, cu membre lipsă sau cu mai multe

membre, apar pe tot teritoriul Statelor Unite.

Există mai mulţi factori cu efect negativ asupra amfibienilor. Dintre aceştia, se pot menţiona

schimbările de climă, încălzirea planetei şi subţierea stratului de ozon, distrugerea habitatelor;

tăierea pădurilor tropicale şi umplerea mlaştinilor are ca rezultat faptul că multe broaşte nu mai au

unde trăi. Poluarea este şi ea un factor al declinului. Broaştele absorb apa prin piele, deci sunt

vulnerabile la agenţi poluanţi ca pesticidele sau ploaia acidă.

Un alt factor este o ciupercă de piele recent descoperită. Această ciupercă sufocă treptat broaştele,

atacându-le pielea prin care ele respiră. Ea a fost detectată în corpul broaştelor moarte sau bolnave,

169

din Panama până în Australia. În condiţii normale, ciuperca nu atacă broaştele, ceea ce duce la

concluzia că acestea sunt slăbite de factorii de stres din mediu.

Broaştele sunt considerate "specii indicator", deoarece ele sunt primele afectate de degradarea

mediului. Scăderea numărului lor este un semn de alarmă pentru noi, spunându-ne că planeta

noastră începe să devină nelocuibilă. Indiferent de factorii care duc la aceasta, dispariţia broaştelor

este un motiv de îngrijorare. Prin cercetarea şi protejarea broaştelor, le putem ajuta să trăiască încă

190 de milioane de ani.

Demers Metodologic:

1. Se discută cu elevii dacă au avut experienţe cu broaşte şi broaşte râioase. Se întreabă dacă

poate cineva să explice diferenţa dintre acestea două. (primele trăiesc în locuri umede, iar

cele din urmă preferă locurile mai uscate.)

2. Dacă este posibil, elevii pot fi duşi la o baltă din apropiere sau la o mlaştină. Ei vor identifica

şi observa broaştele pe care le întâlnesc, precum şi caracteristicile habitatului folosind un

atlas botanic. Ei vor fi încurajaţi să identifice şi alte animale, insecte, copaci şi plante din

habitat. Ei vor observa şi dacă zona pare sau nu poluată şi dacă broaştele par sau nu

sănătoase. Li se va spune să nu deranjeze viaţa sălbatică. Sunt acolo pentru a o observa şi nu

pentru a o colecţiona.

3. Dacă vremea nu permite sau dacă vă aflaţi într-o zonă urbană, elevii vor studia broaştele şi

habitatul care există de regulă acolo.

4. După ce s-a realizat acţiunea de observare pe grupe, elevii vor folosi informaţia obţinută

pentru a crea o planşă de prezentare a speciilor de broaşte locale. Ei for fi încurajaţi să

prezinte informaţii despre locul pe care îl ocupă broaştele în cadrul reţelei trofice—adică,

ceea ce mănâncă ele şi cine le mănâncă.

5. Se va da timp grupelor să-şi prezinte planşele.


1. Explicaţi rolul broaştelor în lanţul trofic. Ce s-ar întâmpla cu lanţul dacă ar scădea populaţia

de broaşte?

2. Discutaţi despre ce înseamnă un habitat prielnic unei broaşte. Descrieţi localizarea studiului

vostru şi explicaţi de ce este un habitat prielnic sau neprielnic pentru broaşte.

3. În prezent, populaţia mondială de broaşte este în continuă scădere. Încercaţi să explicaţi de ce

se întâmplă acest lucru.

4. Un declin al populaţiei mondiale de broaşte este privit ca ―un semnal de alarmă iniţial‖

pentru mediu. Exprimaţi-vă părerea despre acest lucru.

5. Cercetătorii au descoperit că pielea broaştei conţine antibiotice. Având în vedere locul în care

trăieşte aceasta, explicaţi de ce are nevoie de această protecţie.

6. În multe culturi antice, broasca avea conotaţii negative. De ce au simţit oamenii acest lucru?

Ce mituri pozitive există despre broaşte?

Evaluare:

Elevii pot fi evaluaţi din perspectiva completării planşei de prezentare şi a colectării de informaţii

despre broaşte, folosind următorul sistem de notare:

Trei puncte: Grupele au adunat suficiente date despre speciile de broaşte. Ele au transformat

170

aceste date într-un mod creativ pentru a realiza planşa de prezentare a speciilor din ecosistem.

Grupa a cooperat şi fiecare membru a contribuit la realizarea planşei.

Două puncte: Grupele au adunat unele date despre speciile de broaşte. Planşa de prezentare

prezintă puncte esenţiale despre speciile de broaşte. Fiecare membru a contribuit la realizarea

planşei.

Un punct: Grupele au adunat puţine date despre speciile de broaşte. Planşa de prezentare

prezintă informaţii incomplete despre speciile de broaşte. Nu toţi membrii au contribuit la

realizarea planşei.

Extinderi:

Răspândiţi vestea

Elevii vor aduna informaţii despre broaşte şi despre pericolele care le pândesc şi vor răspândi

informaţii referitoare la motivele importanţei broaştelor. Li se poate sugera să formuleze un plan de

asigurare a existenţei unei populaţii stabile de broaşte. Elevii pot colabora cu asociaţii locale de

protecţie pentru a-şi pune planul în aplicare.

Colecţie cu poveşti tradiţionale despre broaşte

Elevii pot fi încurajaţi să caute poveşti tradiţionale despre broaşte din mai multe culturi. Ei vor

include şi sursele de inspiraţie ale acestor poveşti. După ce au adunat poveştile, ei le pot ilustra

pentru a face o carte. Cartea poate fi citită şi de alte clase.

Alăturaţi-vă luptei pentru protejarea broaştelor!

Elevii din clasele 3–12 pot ajuta oamenii de ştiinţă în monitorizarea condiţiilor de mediu şi a populaţiei de broaşte din zonă.

Unii cercetători consideră că amfibienii sunt specii indicator, care pot să dea informaţii despre sănătatea ecosistemelor. De la

jumătatea anilor 90, oamenii au descoperit broaşte şi alţi amfibieni cu deformaţii, cum ar fi lipsa sau multitudinea de membre.

Cercetătorii caută explicaţia acestor deformări şi pot fi ajutaţi de copii. Conectaţi-vă pe www.frogweb.gov pentru a afla cum

pot elevii dumneavoastră să participe la monitorizarea amfibienilor dintr-un loc umed apropiat vouă. Veţi găsi informaţii

detaliate despre cum să faceţi acest lucru, formulare de completat şi alte date utile.

171

LECŢIA 37 - CUM DISPAR SPECIILE?


Desfăşurarea Lecţiei: 50 minute

Obiective:


Conştientizeze faptul că vânatul excesiv constituia principala cauză a dispariţiei speciilor în

trecut.

Conştientizeze faptul că pierderea casei, sau ―pierderea habitatului‖, este acum principala

cauză de dispariţie a speciilor.

Materiale necesare:

ghem de sfoară care să ajungă de la un capăt la altul al sălii de clasă

semne de avertizare pe care scrie ―Spaţiu inutilizabil‖

Demers metodologic:

1. Înainte de intrarea elevilor în clasă, se întinde o sfoară de-a lungul sălii cu semnul de avertizare

―Spaţiu inutilizabil‖, astfel încât elevii vor fi forţaţi să stea pe o treime sau pe o jumătate din

spaţiul clasei.

2. Elevii sunt întrebaţi:

* Ce s-a schimbat în clasă? V-ar place să staţi tot restul anului în acest spaţiu nou? Aţi putea

să faceţi asta dacă vi s-ar cere?

Elevii ar trebui să spună că se simţeau mai bine într-un spaţiu mai mare.

3. Se cere elevilor să-şi imagineze că sunt un animal sălbatic şi apoi sunt întrebaţi:

* Dacă banca voastră şi spaţiul din jurul acesteia ar fi casa voastră (adică tot habitatul unde

trebuie să locuiţi) v-ar conveni acest spaţiu? De ce?

Acum sunt mai mulţi elevi care au aceeaşi suprafaţă de locuit.

* În realitate, credeţi că animalele ar accepta noile condiţii de spaţiu mai restrâns?

Nu. Animalele au nevoile lor în spaţiul locuibil - o suprafaţă mai restrânsă nu conferă

animalului habitatul necesar pentru a supravieţui . Explicaţi că majorităţii animalelor nu le

place să trăiască atât de aproape unele de altele. De exemplu, un lup care intră pe teritoriul

altei haite de lupi poate fi ucis sau alungat de acolo. Când habitatul devine imposibil de

folosit, unele animale rămân fără casă şi pot muri.

4. Apoi, sfoara se îndepărtează şi elevii sunt rugaţi să-şi ocupe locurile dinainte.

5. Pe tablă se desenează un pătrat. Elevii sunt anunţaţi că acesta reprezintă un parc care poate

găzdui cel mult zece urşi; dacă sunt mai mulţi, fiecare urs se va simţi strâmtorat şi nu-şi va putea

satisface nevoile. Elevii sunt întrebaţi:

* Dacă în anul acesta există doi urşi în parc, iar numărul lor se dublează la fiecare doi ani, cât

durează până când vor fi prea mulţi urşi în parc?

De acum peste doi ani, vor fi patru; în patru ani, vor fi opt; iar în al şaselea an, vor fi

şaisprezece. Deci, în al cincilea an, urşii se vor simţi strâmtoraţi.

Elevii sunt întrebaţi:

* Ce se va întâmpla în al cincilea an?

172

Urşii sau vor migra din parc, sau vor muri înainte de a se reproduce.

Apoi, se desenează o linie punctată pe mijlocul pătratului,

şi se scrie: ―case pentru oameni‖ pe o jumătate şi

„habitat pentru urşi‖ pe cealaltă jumătate.


* Ce s-ar întâmpla cu cei zece urşi care locuiau în parc?

Elevii pot crede la început că urşii pot locui

împreună – dar amintiţi-le cât de strâmtoraţi s-au

simţit ei înşişi când au fost forţaţi să stea grămadă

într-un spaţiu mai mic al clasei!

* Ce se va întâmpla cu urşii care şi-au pierdut casa?

Din nefericire, nu există “habitat liber” pentru aceşti urşi: neputînd să-şi satisfacă

nevoile esenţiale, ei vor muri. Această pierdere de habitat datorată acţiunii umane – ca

de exemplu construirea de case pentru oameni sau alte activităţi – este cauza principală

a dispariţiei animalelor.

6. Elevii sunt întrebaţi:

* Ce s-ar fi putut întâmpla cu aria legată cu sfoară pe care aţi văzut-o când aţi intrat în

clasă? Pe lângă pierderea de habitat, ce altceva s-ar fi putut întâmpla? Scrieţi răspunsurile pe

tablă.

* Care sunt cauzele dispariţiei plantelor şi animalelor? Care dintre aceste cauze este

cea mai gravă şi care este cea mai nesemnificativă?

Există mai multe modalităţi prin care oamenii cauzează dispariţia plantelor şi animalelor.

Răspunsurile elevilor sunt scrise pe tablă, după care se scrie titlul: ―Cum dispar plantele şi

animalele.‖ Acest titlu se referă la cele şase mecanisme ale pierderii în biodiversitatea în

ordinea importanţei lor. Se face observaţia că majoritatea acestor mecanisme s-au dezvoltat

în ultimele decenii, pe măsură ce numărul oamenilor şi folosirea de către aceştia a resurselor

naturale a crescut. Se subliniază că pierderea habitatului este problema #1. Li se spune

elevilor: ―La urma urmei, dacă cineva v-ar lua habitatul (casa în care locuiţi) şi nu aţi putea

găsi nici o altă casă, şi vouă v-ar fi greu să supravieţuiţi!‖


1. pierderea habitatului: Speciile îşi pierd hrana, apa şi adăpostul de care au nevoie pentru

a supravieţui, prin distrugerea sau fragmentarea habitatului lor. Fragmentarea habitatului

este cauzată de construirea de drumuri, poteci, conducte şi linii de transmisie care împart

habitatul natural în fragmente prea mici pentru animalele mari, care nu pot supravieţui.

Acest lucru se asociază cu înstrăinarea de habitat, unde, deşi habitatul este prezent,

animalele nu-l folosesc, deoarece el e prea aproape de aşezările umane. De exemplu,

poate exista un habitat bun lângă oraşe sau sate, dar lupii nu-l folosesc deoarece sunt prea

mulţi oameni şi prea multe maşini în zonă.

2. Specii introduse: Speciile exotice care nu au existat în reţeaua trofică, nu sunt vânate de

animale de pradă şi sufocă speciile deja existente. Unii biologi cred că problema speciilor

introduse va deveni cauza #1 a dispariţiei speciilor. Un exemplu de specii exotice care au

Case pentru

oameni

Habitat pentru

urşi

173

provocat pagube impresionante este Gândacul de Colorado. Nefiind vânat de nici un

animal de pradă, el este ucis de fermieri cu substanţe chimice, care au efecte negative

asupra solului, asupra altor specii din reţeaua trofică, dar şi asupra oamenilor.

3. Suprasolicitarea speciilor de plante şi animale – solicitarea mai multor indivizi până la

depăşirea limitelor. Acest lucru a cauzat dispariţia porumbelului călător. Alte exemple ar

fi cele de exces în pescuit sau vânătoare.

4. Poluarea solului, apei şi atmosferei – substanţele chimice din industrie sau chiar cele

menajere otrăvesc ecosistemul. Unele bufniţe au fost otrăvite prin folosirea de aloclor, un

insecticid pentru combaterea cosaşilor, iar cazul broaştelor deformate găsite în zone

urbane se datorează probabil substanţelor chimice numite dezbinatori de hormoni.

5. Schimbările de climat global – schimbările de climat afectează vieţuitoarele. Efectul de

încălzire a planetei se pare că a cauzat încălzirea apei mărilor cu până la un grad în

oceanele tropicale, ceea ce a avut ca rezultat moartea în masă a recifurilor de corali şi a

acelor peşti care aveau nevoie de aceste recife pentru a supravieţui. În România, efectul

de încălzire va avea consecinţe asupra temperaturii şi volumului de precipitaţii prin care

plantele şi animalele supravieţuiesc. Unii biologi se tem că schimbările de climă pot duce

la dispariţia unor specii chiar în cadrul unor arii protejate.


Se introduce conceptul de factor de limitare: un factor care limitează creşterea populaţiei, sau care o

împiedică să crească într-un mod necontrolat.


De ce are nevoie fiecare vieţuitoare pentru a supravieţui?

În general, fiecare vieţuitoare are nevoie de patru lucruri: hrană, apă, adăpost şi spaţiu.

(Vieţuitoarele mai au nevoie şi de aer, dar acesta este, în general, uşor de găsit).

Ce factori de limitare există pentru oameni? Dar pentru animale?

Aceasta este o întrebare capcană: deşi câteodată uităm, oamenii sunt doar o specie de

animale. Absenţa hranei, apei, adăpostului sau spaţiului este un factor de limitare pentru

toate animalele.

Li se dau elevilor următoarele scenarii sau ― situaţii ipotetice‖.

Care ar fi factorul de limitare dacă toată clasa ar fi... pe o fâşie de gheaţă la pol?

Lipsa de adăpost (cu alte cuvinte, imposibilitatea de a te încălzi) ar fi probabil factorul de

limitare în acest caz.

...ar fi înghesuită într-o cameră mică în care elevii să stea mai multe zile?

Acest factor de limitare ar fi ceva cunoscut – absenţa aerului. Se pot menţiona aici soldaţii

britanici care au fost lăsaţi prea mult timp într-o pivniţă mică în Calcutta, aproape toţi

murind sufocaţi. Putem fi limitaţi şi de incapacitatea de a elimina substanţele toxice – în

acest caz, dioxidul de carbon.

Care sunt factorii de limitare pentru oameni pe pământ?

Într-un deşert, factorul de limitare poate fi apa. Într-o zonă în care nu pot creşte plante din

cauza unei concentraţii prea mari de sare în sol sau a infertilităţii acestuia, (sau unde

populaţia este prea densă pe teritoriu), factorul de limitare poate fi hrana. Capacitatea unui

ecosistem de a sprijini o populaţie la nesfârşit se numeşte capacitate de susţinere.

174

Care este oare capacitatea de susţinere a Pământului: 5 miliarde de oameni? 10 miliarde? Mai

mult?

Prin această întrebare se face o introducere referitoare la studiile legate de populaţie. Unii

cred că populaţia umană actuală (5.9 miliarde în 1998) depăşeşte deja capacitatea de

susţinere a planetei: că planeta nu poate susţine atât de mulţi oameni. Pe de altă parte, un

studiu al unei organizaţii umanitare - Food Aid Organization - din 1982 a precizat că

pământul poate susţine 30 de miliarde de oameni . Actualmente, populaţia mondială creşte

cu 100 de milioane în fiecare an. Se estimează că ea va ajunge între 8 şi 14 miliarde de

oameni în următorul secol.

Analizaţi cu elevii consecinţele dublării numărului de oameni care trăiesc pe pământ, folosind

aceeaşi cantitate de resurse care există acum:

Care sunt consecinţele pentru comportamentul nostru (cantitatea de resurse folosită de fiecare

dintre noi)?

Ce va însemna acest lucru pentru alte specii şi pentru habitatele necesare lor?

E sigur că va fi mult mai greu să se asigure supravieţuirea plantelor şi animalelor pe cale de

dispariţie.

Cum dispar plantele şi animalele

1. Pierderea de habitat.

Speciile pierd hrana, apa, şi adăpostul care le sunt necesare pentru a supravieţui prin distrugerea sau

fragmentarea habitatului.

Exemplu: habitatul bufniţelor este defrişat pentru lucrări agricole.

2. Specii introduse.

Speciile exotice care nu au existat în reţeaua trofică, nu sunt vânate de animale de pradă şi sufocă

speciile deja existente

Exemplu: pisicile de casă, care se înmulţesc şi omoară păsările sălbatice.

3. Suprasolicitarea speciilor de plante şi animale

Solicitarea mai multor indivizi decât este admisibil.

Exemplu: pescuitul excesiv al păstrăvului.

4. Poluarea solului, apei şi atmosferei.

Substanţele chimice din industrie sau

chiar cele menajere otrăvesc ecosistemul.

Exemplu: Şoimul călător a murit

din cauza folosirii pesticidelor.

5. Schimbările de climat global.

Schimbările de climat afectează vieţuitoarele.

Exemplu: creşterea cantităţii de dioxid

de carbon duce la creşterea efectului de

seră.

Subţierea stratului de ozon duce la

mărirea cantităţii de raze UV care ajung pe Pământ .

175

LECŢIA 38 – POATE FI NATURA REFĂCUTĂ CU

ADEVĂRAT?

Pregătirea lecţiei: 15 minute Desfăşurarea lecţiei: 50 minute

Obiective:

Elevii vor descrie dificultatea de a reface un mediu natural distrus.

Materiale:

Fotografii cu zone distruse

Un obiect cu multe componente(ca un ceas vechi)

Un şablon pentru puzzle (Selectaţi un şablon simplu sau complicat.)

Reviste vechi

Lipici

Foarfecă

Riglă

Materiale de desenat

Carton


Nişte elevi poate au desfăcut un ceas sau un radio şi au observat că este mult mai uşor să desfaci

ceva în bucăţi separate decât să încerci să le asamblezi împreună. Alţi elevi au spart un vas sau o

farfurie. Chiar dacă după aceea bucăţile au fost lipite acestea nu mai pot fi considerate la fel ca la

început. Prin compararea unei activităţi complexe de refacere a unui areal natural cu un joc de

puzzle, elevii vor încerca să restaureze un habitat distrus din arealul lor.


Multe lucruri (radiouri, ceasuri, biciclete, puzzle) pot fi desfăcute bucăţică cu bucăţică mult mai

uşor decât să le asamblezi înapoi. Alte lucruri (sisteme biologice, bazine hidrologice) sunt foarte

dificil de restaurat. La prima vedere, fiecare lucru poate semăna cu cel iniţial după ce a fost

asamblat, dar sigur o bucată sau câteva bucăţi s-au pierdut, au rămas pe dinafară, sau nu au fost

puse înapoi în conexiunea firească.

Sistemele naturale (ecosisteme, bazine hidrologice) sunt un aranjament complex de factori fizici

(geologie, topometrie, sol, climă, apă, evenimente sezoniere etc) şi factori biologici(plante şi

animale). Complexitatea şi diversitatea sunt puternic reprezentate în sistemele naturale intacte unde

elementele şi componentele sunt într-o strânsă relaţie de dependenţă unele faţă de celelalte. Acest

fapt face ca un sistem natural să fie foarte dificil, chiar imposibil de restaurat.

176

Sistemele naturale pot fi distruse sau alterate de evenimente naturale (cicloane, inundaţii, furtuni) şi

de activităţi umane.

Activităţi ca (mineritul, desecări, canalizări, construcţii etc.) sunt consecinţa creşterii necesităţilor

oamenilor. Aceste activităţi se produc deseori înainte ca oamenii să conştientizeze consecinţele

distrugerii sau alterării ecosistemelor. Printre consecinţe putem enumera contaminarea apei

subterane, accentuarea eroziunii, dispariţia speciilor, poluarea apei sărate etc. Procesele ecologice

cum ar fi situri ecologice, producerea hranei, relaţia prădător – pradă, variaţiile ciclice ale materiei

(carbon, azot, sulfuri, apă) creează împreună un sistem natural, ca o plasă (ţesătură) în această

pagină complexă care se numeşte viaţă. Proiectele de restaurare şi reconstrucţie încearcă să readucă

ecosistemele la starea lor iniţială. Ca şi o coajă de ou care s-a spart în mai multe bucăţi şi trebuie

reparat (lipit la loc), un ecosistem fragmentat, care are componente alterate, este foarte dificil de

reconstruit. În plus, dacă distrugerea ecosistemului a început cu mulţi ani în urmă, componente ale

acestuia pot lipsi, sau cunoştinţe despre cum arată situl original pot fi pierdute.

Reconstrucţia nu substituie protecţia şi conservarea ecosistemelor naturale, dar când un ecosistem a

fost deja compromis, cea mai bună soluţie este refacerea acestuia. Epurarea apelor contaminate este

un strălucit exemplu al ingeniozităţii umane şi a abilităţii pământului de a vindeca rănile trecutului.

Câteva situri şi ape pot fi restaurate aproape la condiţia lor naturală. Legile de protecţie ale mediului

au început să fie promulgate cu câteva decenii în urmă. În trecut acţiunile de restaurare a siturilor şi

de epurare a apelor nu au fost luate în considerare cu maximă seriozitate. A existat doar o procedură

standard în privinţa folosinţei resurselor naturale (apă, pământ, pădure etc.). Acest lucru poate părea

surprinzător astăzi, dar în orice caz în urma cu 100, 50 sau chiar 30 de ani multe planuri de protecţie

ecologică a unor zone nu au necesitat acţiuni de reconstrucţie.

Timpul a schimbat şi atitudinea în ceea ce priveşte restaurarea siturilor degradate. Multe ecosisteme

alterate sau distruse sunt acum luate în considerare ca viitoare proiecte de refacere. Noile tehnologii,

legile de protecţie, schimbarea atitudinii societăţii faţă de mediul înconjurător şi resursele financiare

fac posibilă susţinerea proiectelor de reconstrucţie a unor situri uitate sau evitate până acum.

Agenţiile guvernamentale, companiile miniere, ferme, companii de construcţie, oameni de afaceri şi

alţi proprietari de pământuri sunt implicaţi permanent în nenumărate proiecte de refacere a mediului

înconjurător.

Reconstrucţia poate fi o cale de recuperare a trecutului. Acest lucru oferă oamenilor speranţă şi

optimism. Un singur elev, o familie, un cartier, o clasă ori o şcoală poate identifica, conduce, şi

mobiliza resurse pentru a ajuta la implementarea proiectelor de refacere ecologică. Impactul asupra

oamenilor poate fi foarte puternic şi pozitiv atunci când ei ştiu că au ajutat la refacerea unui sit

natural.

Refacere ecosistemelor se întâmplă peste tot în lume. Fermierii au oprit desecarea mlaştinilor şi au

plantat perdele forestiere pentru a păstra intacte habitatele vieţii sălbatice. Sectorul industrial şi-a

schimbat şi el atitudinea prin tratarea solului şi apei contaminate oferind astfel noi zone circuitului

natural. Agenţiile guvernamentale au început un lung proces de reconstrucţie a siturilor degradate

prin crearea de planuri de refacere astfel încât aceste noi zone să fie redate circuitului natural.Unul

din cele mai mari proiecte de restaurare din lume s-a produs în sudul Floridei, SUA.

177

Procedura:

Introducere:

Arătaţi elevilor fotografii cu zone distruse. Discutaţi despre evenimentele naturale (inundaţii,

furtuni, tornade, avalanşe) şi distrugerile produse de activităţile umane (contaminarea apei de

suprafaţă cu toxine şi deşeuri, secarea zonelor umede, construirea de canale, exploatările forestiere).

Toate acestea afectează echilibrul ecosistemelor. Ce cred elevii că ar trebui făcut? Explicaţi că

singura soluţie este refacerea zonei. Spuneţi motivele pentru care se face refacerea sistemelor

(controlul eroziunii, controlul inundaţiilor, conservarea ţinuturilor sălbatice, conservarea calităţii şi

cantităţii apei).

Arătaţi elevilor un obiect vechi care conţine multiple componente (ceas). Cereţi elevilor să

ghicească dacă este uşor sau dificil să scoată componentele afară şi să le pună înapoi după aceea.

Puneţi elevii să fac o listă în care să explice de ce încercarea de a reface sau de a repune ceva este

mai dificilă.

Activitatea:

(1) Împărţiţi clasa în grupuri mici. Distribuiţi fiecărui grup o copie după şablonul puzzle. (Dacă

aveţi timp mai mult sau aptitudinile elevilor sunt mai mari, atunci alegeţi un şablon puzzle mai

complex.) Instruiţi membrii grupului să lipească şablonul (cu faţa în sus) pe carton. Apoi

distribuiţi poze din reviste cu peisaje naturale, preferabil cu apă. Spuneţi-le să lipească poza pe

celălaltă faţă a cartonului. Ca alternativă, elevii pot să deseneze singuri un ecosistem pe carton.

(2) Aveţi grijă ca elevii să taie cartonul după liniile şablonului.

(3) Instruiţi elevii să amestece toate piesele pe masa lor. Explicaţi că acesta reprezintă un areal

natural care a fost distrus.

(4) Discutaţi dificultatea refacerii ecosistemului din nou.

(5) Spuneţi elevilor să aranjeze piesele care au fost tăiate cu faţa în jos. Apoi schimbaţi locurile

grupurilor. Fără să întoarcă piesele, grupul trebuie să încerce să refacă şablonul puzzle.

(6) După ce grupurile au construit puzzle-ul, puneţi să lipească cu scotch cartonul. După asta,

cereţi-le să întoarcă puzzle cu poza în sus. Nişte poze poate vor fi refăcute, dar cele mai multe

nu vor fi. Subliniaţi că părţile unui sistem trebuie să se potrivească bine şi dacă nu ştim tot

despre un sistem este complicat de refăcut. (Chiar dacă puzzle a fost potrivit corect, el tot nu

seamănă cu originalul pentru că a fost tăiat).

Concluzii:

Discutaţi despre legătura dintre acest exerciţiu şi proiectele reale de refacere a habitatelor. Cereţi

elevilor să facă o scurtă descriere de ce ecosistemele sunt distruse şi de ce sunt dificil de refăcut.

De ce cred elevii că oamenii nu trebuie să distrugă ecosistemele în viitor? Recunoaşterea faptului

că nevoile umane continuă să folosească resursele naturale, cereţi elevilor să identifice strategii

pentru menţinerea integrităţii ecosistemelor (monitorizarea speciilor de plante şi animale,

monitorizarea calităţii apei etc.).

178

Evaluare:

Elevii explică sau demonstrează de ce nişte sisteme care au fost distruse nu pot fi refăcute în

forma originală. (realizat în Activitatea, #4)

Elevii vor compara dificultatea asamblării pieselor ceasului sau puzzle-ului cu dificultatea de

refacere reală a unui ecosistem. (realizat în Activitatea, #6)

La sfârşitul activităţii, elevii vor analiza importanţa proiectelor de refacere şi vor analiza elementele

care contribuie la succesul sau insuccesul acţiunii.

179

LECŢIA 39 – PUNGA CU DEŞEURI



Obiective:

Elevii vor:

Arăta de ce deşeurile sunt dăunătoare.

Arăta cum pot fi schimbate efectele dăunătoare ale deşeurilor.

Metode:

Elevii vor discuta despre foarte multe feluri de deşeuri de la cele mai dăunătoare la cele mai puţin

dăunătoare. Vor discuta cu argumente despre efectele dăunătoare.

Materiale: (Aceste materiale sunt necesare pentru fiecare grup de participanţi).

Sac de plastic netransparent

Pahare de plastic

Aţă sau sfoară

Ambalaje pentru mâncare

Muc de ţigară

Balon

Coji de portocale

Conservă de bere

Paie

Un obiect de plastic

Procedura:

(1) Puneţi în sacul de plastic articolele enumerate mai sus.

(2) Se va dividiza o clasă în grupe de 4-6 elevi. Se va da un sac cu deşeuri fiecărei grupe. Explicaţi

fiecărui grup că fiecare sac conţine articole de deşeuri menajere des utilizate şi răspândite.

Asigurăm elevii că articolele din sacii de deşeuri sunt curăţate şi pot fi atinse şi manevrate în

siguranţă. Fiecare grup va avea o bucată de hârtie şi un creion sau pix.

(3) Instruiţi grupurile ca acestea să golească sacii lor de deşeuri în aşa fel încât toată lumea din

grup poate să vadă şi să atingă toate articolele din sac. Scrieţi o listă cu articolele din sac pe

tablă. (Sacul de plastic este inclus.)

(4) Spuneţi elevilor că ei vor decide care articole din punga de deşeuri sunt foarte dăunătoare şi care

mai puţin dăunătoare. Când vor decide gradul de periculozitate al deşeurilor vor lua în

considerare cât de periculos este fiecare articol pentru oameni, animale şi mediu. Reamintiţi

elevilor fiecărui grup că ei sunt un grup de decizie. Nu daţi elevilor nici un ajutor sau sugestie.

Lăsaţi să descopere singuri criteriul de evaluare a periculozităţii deşeurilor.

(5) Când grupurile au luat în considerare toate articolele ei vor scrie pe o bucăţică de hârtie o

coloană cu obiectele începând de la cel mai periculos (primul) spre cel mai puţin periculos

180

(ultimul). Lângă fiecare articol ei vor explica motivele pentru care l-au aşezat în poziţia

respectivă.

(6) După ce toate grupurile au terminat vor prezenta alegerea şi motivaţia lor întregii clase.

Prezentaţi pe tablă motivele care au fost stabilite de elevi pentru efectele negative ale articolelor.

Accentuaţi acolo unde motivele de alegere nu sunt corecte. Subliniaţi conceptul că aruncarea

deşeurilor este un comportament nepotrivit. Trebuie să păstrăm toate valorile mediului curate.

(7) Întrebaţi elevii dacă ei au vorbit despre alte articole de deşeuri şi modul prin care ele pot fi

dăunătoare. Scrieţi aceste noi articole pe tablă. Aprofundaţi discuţia despre cum deşeurile

afectează oamenii, animalele şi mediul. Fiţi sigur că următoarele puncte au fost atinse.

Deşeurile pot afecta sănătatea oamenilor. De exemplu: cioburile de sticlă, bucăţile de

metale care sunt împrăştiate pe plaje, terenuri de joacă, ori în vecinătatea trotuarelor

cauzează deseori accidentări (tăieri) ale copiilor care se joacă desculţi. De asemenea,

pentru animale, care oricum sunt „desculţe‖, cioburile sau alte obiecte ascuţite sunt foarte

dăunătoare.

Deşeurile sunt nocive pentru oameni. Aruncările ilegale de anvelope, roţi de cauciuc, vor

creşte habitatul coloniilor de ţânţari care sunt responsabile de răspândirea multor boli

(encefalita, malaria etc.). Şi de asemenea sunt un bun adăpost pentru şobolani care

răspândesc foarte multe boli.

Multe animale consumă deşeuri. Multe dintre deşeuri nu pot fi digerate şi foarte des se

întâmplă ca animalele să moară din cauza că stomacul este blocat. (Deşi acesta este plin,

ele vor muri de foame pentru că obiectele din stomac nu pot fi digerate sau eliminate.)

Multe animale devin captive (se încurcă în deşeuri) şi de multe ori cu rezultate mortale.

Mucurile de ţigară pot de asemenea, prin incendiile pe care le provoacă, să distrugă

habitatele animalelor.

Substanţele toxice, cum ar fi uleiurile de la motoarele maşinilor, pot polua sursele de apă

din lacuri, râuri şi pânza freatică. Această poluare este riscantă şi pentru oameni şi pentru

animale.

Evaluare:

Cereţi elevilor să numească 3 exemple de efecte dăunătoare ale deşeurilor.

181

LECŢIA 40 – CE PUTEM FACE?

(ZIUA PĂMÂNTULUI)

Obiective:

Elevii vor:

1. Deveni conştienţi de Ziua Pământului.

2. Realiza că poluarea e una dintre cele mai mari probleme ale lumii.

3. Afla ce poate face fiecare pentru a ajuta la curăţarea planetei.

Materiale:

Pungi de gunoi de hârtie.

Mănuşi sau pungi de plastic.

Hârtie pentru grafice.

Ziare vechi.

Introducere(pentru profesori):

În săptămâna precedentă Zilei Pământului, puteţi introduce conceptul de Ziua Pământului, de ce şi

când se sărbătoreşte, şi puteţi implica elevii într-o activitate distractivă şi folositoare mediului.

Procedura:

1. Înainte de activitate explicaţi că poluarea mediului e una din problemele de mediu cele mai

mari.

2. Întrebaţi elevii ce cred ei că pot face să ajute.

3. Explicaţi că vor fi împărţiţi în 2 sau 3 echipe.

4. Fiecărei echipe i se vor da mănuşi de plastic şi o pungă pentru deşeuri.

5. Explicaţi că nu au voie să adune obiecte ascuţite sau din sticlă.

6. Profesorul le va aduna pe acestea.

7. Spuneţi-le că vor avea 15 minute să adune cât mai multe deşeuri din curtea şcolii.

8. Explicaţi-le exact până unde au voie să meargă.

9. După 15 minute, adunaţi-i afară şi sortaţi deşeurile în pungi separate astfel încât fiecare să poată

fi reciclate.

10. Fiecare grupă va face un tabel cu diferitele feluri de deşeuri pe care le-a găsit: plastic, metal,

hârtie.

11. Asiguraţi-vă că reciclează şi mănuşile.

Evaluare:

Discutaţi cu elevii:

-care obiecte au fost cele mai abundente?

-care obiecte au fost cele mai puţin abundente ?

-ce mai putem face să ajutăm Pământul?

-vedem cum aceste 15 minute pot ajuta Pământul?

-imaginaţi-vă ce ar putea face 3 ore.

182

LECŢIA 41 – SCHIMBAREA ATITUDINII



Obiective:

Elevii vor:

Înţelege cum şi de ce se gândesc oamenii la deşeuri.

Identifica 7 surse de producere a deşeurilor.

Metode:

Elevii vor identifica şi se vor documenta despre locuri cu deşeuri din comunitatea lor, unde acestea

sunt aruncate sau depozitate necontrolat.

Materiale:

Harta din zona şcolii pentru fiecare pereche de elevi

7 markere de culoare diferită pentru fiecare elev sau grup

O pungă de plastic

Introducere la lecţie (pentru profesor):

Păstraţi America Frumoasă, o organizaţie din SUA, a studiat şi identificat 3 perspective care

predomină gândirea despre deşeuri.

Procedura:

(1) Toţi elevii se vor gândi şi vor pune pe hârtie motivele pentru care oamenii se gândesc la deşeuri.

Cereţi unui elev să scrie pe tablă ceea ce au gândit toţi. Acest lucru poate fi făcut şi în grupuri

mai mici.

(2) Cereţi elevilor să verifice listele lor şi să vadă dacă pot împărţi ideile în categorii majore.

(3) Cele 3 motive pentru care oamenii cred că este acceptabil faptul de a arunca gunoi pe jos sunt:

Lipseşte simţul proprietăţii

Altcineva va curăţa terenul după asta

Containerul a fost plin sau nu a fost aproape

(4) Puneţi elevii să identifice sursele care cauzează produceri de deşeuri în comunitatea lor (de

exemplu: casele oamenilor, fabrici etc.)

(5) Oferiţi-le hărţi ale oraşului sau zonei de lângă şcoală pentru fiecare elev sau grup de elevi. Sau

elevii pot desena harta lor. Spuneţi-le elevilor că toţi vor vizita zona de lângă şcoală pentru a

identifica sursele de producere a deşeurilor. Înainte de aceasta, elevii vor stabili ce culoare vor

folosi pentru fiecare sursă de producere a deşeurilor discutat la punctul 4. (case: albastru, uzine:

roşu etc.) Reamintiţi-le să igienizeze locurile pe unde vor merge. (Oferiţi un premiu – de

exemplu: bomboane, dulciuri – echipei care adună mai mult gunoi.)

Dacă nu aveţi timp pentru cele descrise mai sus, există două alternative: fie construiţi o machetă

simplă a oraşului vostru, fie folosiţi spaţiul din clasă ca o reprezentare a oraşului de reşedinţă.

Înainte de oră, aşezaţi deşeurile sau desene ale acestora în diferite zone din clasă, respectiv pe

machetă (în funcţie de ce alternativă aţi hotărât să utilizaţi). Deşeurile vor fi cele produse de

183

comunitate, adică cele care provin din casele oamenilor, fabrici etc. Faceţi jocul la fel cum este

descris mai sus.

Supliment:

După o săptămână cereţi elevilor să meargă din nou cu harta în mână pentru a identifica alte locuri

de depozitare a deşeurilor. În prima deplasare ei au localizat un anumit număr de puncte cu deşeuri.

De asemenea, fiecare din aceste puncte vor fi numerotate cu cifra 1, care înseamnă prima deplasare.

Punctele care vor fi puse pe hartă în a doua deplasare vor fi numerotate cu cifra 2. Astfel elevii pot

să compare rezultatele. Gunoiul este în acelaşi loc? Sau a apărut în altă parte? Cereţi elevilor să

analizeze şi să tragă concluziile lor despre cauze.

Discutaţi cu elevii din clasă folosind următoarele întrebări:

Puteţi să recunoaşteţi anumite tendinţe? Cum aţi aflat?

Ce locuri au fost identificate de elevii din clasă ca depozite importante de deşeuri ?

De ce credeţi că sunt aşa de multe deşeuri acolo?

Unde se găsesc locuri unde nu există deşeuri? De ce sau de ce nu?

Dacă faptul că aţi făcut curăţenie într-un anumit loc a rezolvat problema deşeurilor? De ce da

sau de ce nu?

Cum putem să folosim cele 3 motive care stau la baza producerii deşeurilor (lipseşte simţul

proprietăţii, altcineva va curăţa terenul după asta, containerul a fost plin sau nu a fost aproape)

pentru a educa oamenii privind importanţa deşeurilor ?

Ce putem face ca să împiedicăm oamenii să arunce gunoi peste tot?

Evaluare:

Cereţi elevilor să reformuleze cele 3 cauze care produc deşeuri în limbajul folosit de copii.

Măsuri pentru prevenirea apariţiei gunoiului în oraşul tău

De ce produc oamenii gunoi?

Gunoiul se produce atunci când oamenii aruncă deşeurile pe jos şi nu în locurile amenajate. „Keep

America Beautiful‖ a descoperit că oamenii aruncă gunoi pe jos pentru unul din cele trei motive şi

cred că aruncarea gunoiului pe jos se întâmplă pentru unul din cele trei motive. Ei cred că aruncarea

gunoiului pe jos este normală pentru că :

Lipseşte simţul proprietăţii

Altcineva va curăţa după aceea

Gunoiul produce gunoi

De unde vine gunoiul?

Magazine, centre comerciale

Locuinţe

Construcţii

Oameni care se plimbă

Gunoiul produs de aceste surse este cărat în toate direcţiile de vânt, apă şi trafic.

Costul pentru curăţarea gunoiului:

184

Gunoiul este o problemă care necesită bani. Multe comunităţi, ţări, agenţii cheltuie milioane de

dolari şi mult timp pentru a strânge gunoiul. Din păcate, banii cheltuiţi pentru adunarea gunoiului ar

putea fi alocaţi pentru alte servicii comunitare. Locurile care sunt curate au şanse mai mari de a

atrage oameni de afaceri decât acolo unde existenţa gunoiului împrăştiat peste tot a devenit o

practică comună.

Metode pentru a preveni aruncarea gunoiului pe jos:

Există mai multe posibilităţi care pot ajuta comunitatea să păstreze oraşul curat. Mai jos sunt aceste

sugestii:

Daţi exemplu de un loc fără gunoi

Ridicaţi o bucăţică de gunoi în fiecare zi

Învăţaţi vecinii dumneavoastră să arunce gunoiul la container. Arătaţi-le diferenţa dintre un loc

curat şi unul cu gunoi. Insistaţi asupra faptului că este important să arunci gunoiul la container.

Cereţi vecinilor să facă voluntariat la acţiunile de igienizare care au loc în oraş. Să se implice în

viaţa ONG-urilor de mediu.

Plantaţi arbori şi flori ornamentale într-un spaţiu ales. Într-o zonă frumoasă oamenii vor arunca

mai puţin gunoi pe jos.

În locurile unde se construieşte ceva este nevoie de a amplasa containere de gunoi. De obicei în

urma unor asemenea activităţi rezultă cantităţi uriaşe de deşeuri .

În concluzie metoda cea mai bună de a educa oamenii din comunitate este de a organiza programe

de igienizare şi educaţie la care să participe toţi factorii locali (autorităţi, oameni de afaceri,

societate civilă, mass-media şi populaţie).

185

LECŢIA 42 – OBICEIURI BUNE



Obiective:

Elevii vor:

Recunoaşte că multe din acţiunile lor sunt obiceiuri.

Realiza că aruncarea gunoiului este un obicei care are un impact negativ asupra mediului.

Metoda:

Elevii vor discuta despre faptul că aruncarea gunoiului este un obicei rău. Elevii vor interpreta

varietăţi de ―Insecte de Gunoi‖. Şi vor sugera metodele prin care îşi pot schimba obiceiul de a

arunca gunoiul. Elevii vor discuta acţiuni specifice care sunt bune pentru mediu şi vor lucra pentru

a transforma aceste acţiuni în obiceiuri.

Materiale:

materiale de scris

Procedura:

(1) Introduceţi cuvântul ―obicei‖ punând elevilor următoarele întrebări:

Aţi făcut unul dintre următoarele lucruri fără să vă gândiţi la el?

V-aţi muşcat unghiile când aţi fost nervos?

Aţi ţinut în gură creionul dumneavoastră când aţi fost concentrat?

Vă uitaţi în stânga şi în dreapta înainte de a trece strada?

Aceste comportamente sunt obiceiuri. Un obicei este ceva ce o persoană face din când în când

fără să se gândească la aceasta. Câteva obiceiuri sunt bune (când priviţi în stânga şi în dreapta

înainte de a trece strada) iar altele sunt considerate rele (când vă muşcaţi unghiile).

(2) Câteva din obiceiurile noastre afectează mediul. Obiceiurile care rănesc sau dăunează mediului

sunt considerate rele. Explicaţi faptul că nişte elevi au obiceiul de a arunca gunoi pe jos.

Aruncarea gunoiului este un exemplu de obicei rău care afectează mediul. Aruncarea gunoiului

poate fi un accident, dar rezultatul este că pământul şi apa vor fi poluate şi ele trebuie igienizate

după aceea. Uitaţi-vă în clasă sau în curtea şcolii pentru a evidenţia gunoiul aruncat pe jos.

Discutaţi despre cum adulţii pot avea acelaşi obicei rău de a arunca gunoiul.

(3) Oamenii care aruncă gunoi se numesc acum ―Insecte de Gunoi‖. Insectele de Gunoi aruncă

gunoi peste tot unde se duc pentru că aceasta este acum un obicei pentru ele. Explicaţi elevilor

că ei vor interpreta diferite tipuri de ―Insecte de Gunoi‖.

(4) Împărţiţi clasa în 5 grupe mici. Daţi fiecărui grup să interpreteze un tip de ―Insecte de Gunoi‖

din lista următoare. (Sau dezvoltaţi propria dumneavoastră listă.)

186

Insecta de Gunoi Sportivă – Această insectă iubeşte toate evenimentele sportive şi încurajează

permanent echipele preferate. În timp ce încurajează sau urmăreşte evenimentul sportiv el stă

jos, mănâncă şi aruncă ambalajele pe jos. (seminţe, ciocolată, bere, suc, biscuiţi etc.)

Insecta de Gunoi Cinematograf –În fiecare Sâmbătă seara tu vei găsi această insectă la

cinematografele şi teatrele locale vizionând filmul sau piesa serii. Şi va arunca pe jos ambalaje

de plastic, popcorn, pahare de plastic, ambalaje de napolitane etc.

Insecta de Gunoi Fumătoare – Un drum al mucurilor de ţigări este special pentru această

insectă. (Reţineţi intersecţiile de drumuri.) Câteva dintre aceste insecte nu gândesc de loc şi

sunt periculoase pentru faptul că aruncă pe jos ţigări care încă ard. Acest fapt poate cauza

incendii.

Insecta de Gunoi Călătoare – Această insectă se deplasează foarte mult. Când călătoreşte în

maşina lui (este preferinţa principală) poate fi văzut cum aruncă permanent gunoaie pe geam (o

altă preferinţă).

Insecta de Gunoi Turistică – Această insectă iubeşte natura mult. Îi place să meargă în

natură, să respire aer curat, să mănânce, să pescuiască, să facă focuri, şi să arunce pe jos multe

gunoaie. După ce părăseşte locul, o grămadă de gunoaie rămân acolo. Şi când se întoarce, el

este surprins să vadă că locul nu mai este aşa de frumos ca prima oară. Atunci el caută un alt

loc pentru un nou picnic.

Instruiţi grupurile să dezvolte şi să creeze o scurtă piesă de teatru în care să joace personaje

care interpretează ―Insectele de Gunoi‖ de mai sus. Fiecare membru din grup trebuie să joace.

(5) Jucaţi ―Cum se Numeşte Această Insectă de Gunoi?‖ Elevii vor încerca să ghicească ce insectă

de gunoi este interpretată. Elevii nu au voie să ghicească în primele 30 de secunde ale piesei de

teatru.

(6) După ce fiecare piesă este prezentată, revedeţi acţiunile particulare ale insectelor de gunoi.

Întrebaţi elevii dacă ei au văzut vreodată un tip de insectă de gunoi? Au fost ei vreodată un tip

de insectă de gunoi?

(7) Gândiţi-vă şi faceţi o listă de motive pentru care insectele de gunoi aruncă gunoiul. Fiţi sigur că

toate motivele de mai jos au fost menţionate.

Acolo a fost gunoi deja.

Cui îi pasă? Nu locuiesc acolo.

A fost doar un gunoi mic.

Coşul de gunoi a fost prea departe.

Există oamenii plătiţi să cureţe gunoiul oricum.

Nu eu am aruncat-o, vântul a dus-o acolo.

Ajutaţi elevi să realizeze că aceste motive pentru a arunca gunoiul nu sunt o scuză pentru acest

obicei rău.

(8) Noi putem schimba obiceiurile rele. Ca să schimbi un obicei, la început trebuie să realizăm că

facem un lucru rău. De exemplu, dacă mesteci gumă prea tare, este un obicei rău al tău, şi tu

187

trebuie întâi să realizezi că faci asta înainte de a putea să îţi schimbi obiceiul. Ca să transformi

un obicei rău într-un obicei bun trebuie să practici obiceiul bun în locul celui rău până când el va

deveni aşa de natural încât nu te vei gândi la el de loc. Apoi el va deveni un obicei nou. (Ai

nevoie de 21-30 de zile pentru a crea un nou obicei.)

(9) Spuneţi clasei că ei vor munci să corecteze obiceiul rău de a arunca gunoi pe jos cu unul bun.

(10) Scrieţi pe tablă următoarele obiceiuri bune pentru a nu crea gunoi (deşeuri).

Scrieţi pe ambele părţi ale hârtiei.

Folosiţi hârtia eficient.

Când tu cumperi doar un singur obiect de la magazin, nu cere un ambalaj pentru asta.

Reutilizaţi pungile de plastic, şi folosiţi plasa de rafie sau panză pentru cumpărături.

Discutaţi despre cum aceste acţiuni vor reduce cantitatea de gunoi şi de ce acest lucru este bun

pentru mediu.

(11) Gândiţi şi creaţi o listă cu alte obiceiuri bune pentru a nu produce gunoi. Cereţi elevilor să

selecteze din listă un bun obicei şi să-l transforme într-un obicei. Cereţi elevilor să scrie

alegerea lor pe o bucată de hârtie. De fiecare dată când ei fac acest obicei elevii trebuie să

noteze timpul şi data pe hârtie. Daţi-le 2 săptămâni să încerce să adopte bunele obiceiuri.

(12) La sfârşitul celor 2 săptămâni elevii îşi vor împărtăşi experienţele lor. A avut cineva succes

în adoptarea unui bun obicei? Cred ei că e nevoie de mai mult timp?

Folosind punctele de mai jos, cereţi elevilor să vină cu sugestii despre cum cred ei că pot

schimba atitudinea oamenilor despre gunoi. Cum pot ei să încurajeze oamenii să adopte

obiceiul de a arunca gunoi în container şi nu pe jos ? Arătaţi unui grup ideile celuilalt grup. Ei

vor identifica primele idei foarte bune pentru prevenirea aruncării gunoiului.

Strângeţi cazuri concrete.

Implicaţi oamenii în acţiunile voastre pentru ca aceştia să dorească să se schimbe.

Faceţi un plan de acţiune.

Concentraţi-vă pe rezultate.

Încurajaţi participanţii.

Evaluare:

Cereţi elevilor să numească o acţiune care reduce gunoiul şi care poate fi un obicei bun.

Cereţi elevilor să explice cum pot convinge insectele de gunoi să îşi schimbe obiceiul de a arunca

gunoi pe jos.

188

LECŢIA 43 - RECICLAREA: ŞTIŢI CE ESTE

ADEVĂRAT SAU FALS?


Desfăşurarea Lecţiei: 50 minute (20 minute pentru test şi 20 minute pentru joc)

Obiective:

Elevii vor descoperi care dintre membrii grupului au informaţii despre reciclare ca un punct de

plecare în studierea aspectelor legate de reciclarea materialelor.

Demers metodologic:

Elevii vor primi un test de 20 de minute, după care lucrările vor fi strânse. Li se va spune că vor

primi testele corectate după ce vor studia despre reciclarea materialelor. Atunci, se va discuta despre

ceea ce au învăţat elevii.

Test : Mediul uman - Reciclarea:

Nume____________________________ Data_______

1. Ce este reciclarea?

2. Numiţi 5 produse reciclabile. (hârtie igienică, hârtie, carton, brichetă (din rumeguş), unele sticle

şi borcane, oţel, fier şi aluminiu în industrie)

3. Unde ajunge gunoiul pe care îl aruncaţi?

4. Ce este o resursă care nu se poate reînnoi? (produsele din petrol ca materialele plastice, benzina)

5. Numiţi 4 produse casnice toxice.

6. Cum se poate economisi hârtia?

7. Toate materialele plastice se pot recicla împreună. Adevărat sau fals? (Fals, ele trebuie separate

pe tipuri: stiren, polietilenă, polipropilenă, de exemplu)

8. Ce se obţine după reciclarea cutiilor de conservă din aluminiu? (mai multe cutii de conservă din

aluminiu, produse industriale)

9. De ce să reciclăm materialele? Care sunt foloasele reciclării?

Joc: Adevărat sau fals? (20 minute)

Demers metodologic:

189

Elevii sunt împărţiţi pe două echipe (sau mai multe, dacă numărul lor este mai mare). Li se spune că

vor juca un joc pentru a afla care echipă ştie mai multe despre reciclare.

Se citeşte o afirmaţie unei echipe. Li se dă 1 minut să formuleze un răspuns (adevărat sau fals).

Înainte de a li se citi răspunsul corect, se cere părerea celeilalte echipe referitoare la răspunsul

primei echipe. Dacă ei nu sunt de acord cu răspunsul primei echipe, se va realiza un schimb de

păreri între cele două echipe. Echipele vor explica de ce au răspuns cu „adevărat‖ sau cu „fals‖.

Dacă prima echipă răspunde corect, i se dă un punct. Dacă nu, punctul se dă echipei care răspunde

corect. Se citeşte răspunsul de pe fişa cu afirmaţii. Se comentează acest răspuns. Apoi se citeşte o

altă afirmaţie celeilalte echipe. Pentru fiecare afirmaţie se schimbă cei care dau răspunsul din cadrul

fiecărei echipe.

Afirmaţii adevărat/fals şi răspunsuri:

1. Cea mai bună modalitate de a scăpa de gunoi este arderea lui. FALS. Conform spuselor Agenţiei

de Protecţie a Mediului, "chiar dacă există metode de controlare a poluării, cuptoarele de ardere a

gunoiului sunt cea mai mare sursă de poluare a aerului în multe zone." Ele emană gaze care duc la

apariţia ploii acide precum şi substanţe toxice cu efect negativ asupra mediului. Cuptoarele de

ardere produc milioane de tone de cenuşă toxică, care trebuie depozitate într-un anumit loc.

2. Nu avem destule locuri de depozitare a gunoiului şi deşeurilor produse de societate. ADEVĂRAT.

Există foarte puţine spaţii de depozitare rămase disponibile. Multe spaţii s-au închis, ca de exemplu rampa

de gunoi din Cluj, iar pentru a construi altele noi, e nevoie de foarte mulţi bani.

3. Îngroparea gunoiului este o metodă sigură. FALS. Majoritatea rampelor au fost construite fără să

se ţină seama se standardele de siguranţă. Ele nu au echipamentele necesare pentru oprirea scurgerii

deşeurilor toxice pe solul şi în apa din împrejurimi. Apa naturală este o sursă importantă pentru apa

potabilă. Rampele de gunoi pot contamina sursele locale de apă potabilă.

4. Prin reciclare se reduce consumul de energie. ADEVĂRAT. O tonă de aluminiu reciclat duce la

economisirea a 95% din energia necesară producerii iniţiale a aluminiului; pentru o tonă de hârtie

reciclată se foloseşte numai 60% din energia folosită pentru o tonă de hârtie brută, şi nici nu se mai

taie alţi copaci.

5. Reciclarea este mai ieftină decât aruncarea gunoiului în rampe sau arderea lui . ADEVĂRAT.

Reciclarea sticlei, hârtiei sau a materialelor plastice costă mai puţin decât celelalte opţiuni. În unele

oraşe, se plăteşte mai mult pentru aruncarea gunoiului sau incinerarea acestuia decât pentru

departamentul de poliţie.

6. Deoarece pădurile pot fi replantate după ce au fost tăiate pentru fabricarea hârtiei, reciclarea

hârtiei nu este un lucru important. FALS. Reciclarea hârtiei contribuie la protejarea apei şi a solului

şi reduce poluarea aerului. Reciclarea hârtiei duce la conservarea apei şi reduce cantitatea de deşeuri

industriale aruncate în rezervele de apă. Defrişarea (tăierea copacilor) cauzează pierderi de teren, ce

duc la poluarea apelor curgătoare. De asemenea, copacii consumă dioxid de carbon, producând o

împrospătare a aerului.

190

7. Reciclarea contribuie la combaterea "efectului de seră." ADEVĂRAT. Reciclarea este folositoare

din două perspective. Pe de o parte, ea determină economisirea resurselor energetice. Produsele

reciclate duc la consumarea unei cantităţi mai reduse de combustibil (cărbune, gaze naturale,

petrol). Acesta este un lucru bun, de vreme ce acest combustibil produce prin ardere dioxid de

carbon, care este emanat în atmosferă, cauzând creşterea temperaturii globale. Pe de altă parte,

gazul metan, care se produce prin descompunerea deşeurilor din rampele de gunoi, cauzează efectul

de seră. Deci, reciclarea reduce cantitatea de gaze emanate în atmosferă.

După ce jocul s-a terminat, se poartă o discuţie pe baza următoarelor întrebări:

1. Ce aţi învăţat nou despre reciclare prin acest joc?

2. Ce aspecte v-au surprins? De ce?

3. Credeţi că oamenilor le pasă de ce se întâmplă cu gunoiul pe care îl aruncă? De ce da sau de ce

nu?

4. Ce probleme de mediu apar când deşeurile sunt aruncate pe rampe de gunoi sau când sunt arse?

5. Veţi face ceva diferit după acest joc?

Se subliniază, din nou, că principalul motiv al reciclării este faptul că arderea gunoaielor nu este

recomandabilă. Se anunţă că în următoarea activitate se va discuta despre modul de funcţionare al

rampelor de gunoi.

191

LECŢIA 44 –FACEŢI VOI ÎNŞIVĂ HÂRTIE (Fabricarea Hârtiei Reciclate)

Nivelul claselor: Clasele I-VIII

Arii curriculare: Ştiinţe, studii sociale, arta limbajului

Concepte:

Tehnologiile de conservare ajută oamenii să menţină şi să extindă productivitatea resurselor

vitale.

Prin reducerea deşeurilor şi reciclarea materialelor, indivizii şi societatea pot extinde

valoarea şi utilitatea resurselor şi pot promova calitatea mediului.

Abilităţii: observarea, organizarea informaţiei, compararea şi contrastul.

Obiective

Elevii vor: 1) face hârtie reciclată din maculatură, 2) vor descrie paşii procesului de fabricare a

hârtiei şi vor identifica elementele şi productivitatea procesului, şi 3) vor compara fabricarea

manuală a hârtiei cu procesul folosit în fabrici.

Durata: 30 minute plus timpul să culeagă materialele pentru pregătire.

2 ore pentru activitate.

Locul de desfăşurare: Sala de clasă sau afară pe beton.

Materiale: Maculatură ruptă în bucăţi mici (aproximativ 2,5 cm x 2,5 cm) (evitaţi hârtie din

reviste sau cu cerneală de tipar, precum ziarele); o găleată sau două; rame de lemn

aproximativ 13 cm x 18 cm sau 20 cm x 25 cm; sită; pioneze; un lighean din plastic (de cel

puţin 9.5 litri sau mai multe, dacă sunt mulţi copii) care trebuie să fie mai larg decât ramele;

prosoape; blender; burete; fier de călcat; prosoape pentru strângerea apei; hârtie colorată,

bucăţele de aţă colorată sau flori uscate sau ierburi (facultativ).

Rezumat

Hârtia este unul din multele produse care se fabrică din resurse forestiere. În această activitate,

elevii înşişi încearcă să investigheze procesul de fabricare a hârtiei. Chiar dacă acest proces este

destul de murdar, merită efortul. De obicei elevii sunt emoţionaţi să afle că pot face hârtie şi că

produsul lor este şi practic şi frumos.


Hârtia este un material simplu. Este în fond un covoraş obţinut de asprimea unei fibre şi se

poate face din aproape orice material fibros ca bumbacul, cânepa, lemnul, sau hârtia reciclată. Şi

totuşi, a cest produs simplu are un efect extraordinar asupra vieţii noastre. Imaginaţi-vă cât de

diferită are fi ea fără hârtie!

Procesul de fabricare a hârtiei s-a inventat în China în secolul al II-lea e.n. Odată cu

revoluţia industrială şi cu maşina de tipărit, fabricarea hârtiei a devenit o industrie importantă care

asigură nenumărate produse, de la cărţi şi ziare la hârtie de împachetat şi teancuri de foiţe pentru

notiţe. Maşinile moderne pot face o coală de hârtie de 8,8 m lăţime şi aproximativ 64 km lungime

192

în doar o oră! În timp ce tehnologia s-a schimbat enorm peste secole, paşii de bază sunt destul de

simpli de făcut de elevi în clasă.

Procesul începe când copacii, crescuţi special pentru fabricarea hârtiei, se taie şi se

transportă la o fabrică de hârtie. La fabrici, nişte maşini mari înlătură coaja şi tăie buştenii în

milioane de bucăţele de mărimea fulgilor de cereale pentru micul dejun. Aşchiile de lemn

călătoresc spre giganticele „fierbătoare de pastă de hârtie,‖ unde se adaugă chimicale şi aburi.

Amestecul se încălzeşte şi se presurizează, spărgând aşchiile în particule din ce în ce mai mici şi în

final formează o suspensie de apă diluată şi fibre de lemn numită pastă de lemn. Pasta trece apoi

prin spălări şi site, iar uneori trece printr-un proces de albire care îi va da albeaţa necesară gradului

de hârtie care se fabrică. Uneori se adaugă şi alte substanţe chimice ca vopsele, pigmenţi, scrobele

sau răşini pentru obţinerea hârtiei sau cartonului dorit.

Pasta se pompează apoi prin nişte conducte la maşina de hârtie, unde este împrăştiată pe o

sită mare de metal care se mişcă. După ce apa din pastă se scurge prin găuri, rămâne un strat umed

din fibre de lemn: hârtie. Se ridică de capătul curelei de transmisie şi se usucă pe role încălzite cu

aburi.

Fabricarea hârtiei comerciale afectează mediul în multe moduri. Energia necesară pentru

fabricarea hârtiei provine în special din combustibili învechiţi care nu pot fi reînnoiţi. Arderea

acelor combustibili duce la eliminarea bioxidului de carbon şi a altor poluanţi în aer. Totuşi, pentru

siguranţa publică, sunt legi de stat care controlează aceste emisii. În România, acest legi sunt scrise,

dar nu există un buget suficient să se aplice. Cea mai mare parte din ceea ce vedeţi ieşind din

coşurile fabricilor este abur şi nu substanţe poluante. Multe fabrici reciclează maculatura pe care o

produc, şi folosesc deşeuri de lemn pentru producerea electricităţii necesare.

Deşeurile de apă din fabricarea hârtiei pot cauza probleme de poluare. Totuşi, în SUA şi

Canada, apa deversată de fabrici este supravegheată şi controlată. În plus, procesul de pregătire a

pastei crează mirosuri puternice care se simt în apropierea fabricilor. Cele mai multe fabrici au

sisteme de controlare a mirosurilor pentru a diminua această problemă, cu toate că nu de fiecare

dată ea reuşeşte.

Hârtia provine din copaci, care sunt o sursă ce se reînnoieşte. Cei mai mulţi dintre copacii

folosiţi pentru hârtie se plantează şi se taie de pe plantaţii special întreţinute în acest scop. Mai mult

de jumătate din fibrele folosite pentru hârtie provin din resturile rămase din prelucrarea lemnului şi

din maculatură.

Hârtia se reciclează uşor, ceea ce duce la reducerea spaţiului necesar pentru a aduna

cele 200 milioane de tone de reziduuri solide pe care le produc americanii anual. Oricum, nu

contează cât de mult reciclăm hârtia, copacii tot vor mai fi necesari pentru produsele din hârtie,

deoarece hârtia nu poate fi reciclată nelimitat. De fiecare dată când hârtia trece prin procesul de

fabricaţie, fibrele se deteriorează. După reciclări repetate, fibra nu mai este potrivită pentru

fabricarea hârtiei.

Pregătire

1. Hotărâţi-vă cum veţi desfăşura activitatea. Dacă nu aveţi materiale suficiente sau supravegherea

adulţilor, puteţi demonstra; dar, ideal ar fi să găsiţi un mod ca şi elevii să participe. Elevii mai

mari pot lucra pe grupuri, unii pot face hârtie în timp ce alţii pot face o activitatea diferită.

Pentru elevii mai mici, aţi putea cere ajutorul unui părinte care să facă o altă activitate cu restul

193

clasei, în timp ce dumneavoastră ajutaţi grupul mai mic să facă hârtie. Cu materiale destule şi

ajutor de la părinţi sau voluntari puteţi face activitatea cu clasă întreagă.

2. Procesul de fabricare a hârtiei este un proces care implică umiditate, aşa că planificaţi-l astfel ca

locul respectiv să nu fie afectat de umezeală. Puteţi să puneţi folii de plastic pe jos. Aţi putea

chiar cere elevilor să poarte un şorţ sau un halat sau haine mai vechi.

3. Înlăturaţi orice plastic sau capsă de pe maculatură şi rupeţi-o în bucăţele mici (~2.5 cm pătraţi).

Muiaţi hârtia în apă fierbinte într-o găleată timp de 30 minute cel puţin; sau dacă puteţi, peste

noapte.

4. Cumpăraţi sau confecţionaţi rame de lemn. Prindeţi strâns în pioneze o sită din nylon sau sârmă

de rame, făcând un „aşternut‖ care va fi suprafaţa pe care veţi întinde fibrele.

Procedură

1. Prezentaţi activitatea întrebând elevii cum cred ei că să face hârtia şi din ce.

2. Umpleţi vasul blenderului până la jumătate cu apă caldă şi apoi adăugaţi un pumn de hârtie

înmuiată. Amestecaţi cu viteză medie până când nu se mai văd bucăţile de hârtie, iar pasta are

consistenţa unei supe. Puteţi adăuga în amestec bucăţi de hârtie colorată, bucăţele de aţă

colorată, flori uscate sau ierburi pentru ţesătură.

3. Turnaţi amestecul într-un lighean şi apoi umpleţi-l cu apă caldă, amestecând până când toate

ingredientele sunt bine amestecate. Se poate adăuga puţin apret pentru a face hârtia mai

rezistentă.

4. Introduceţi rama în lighean sub aluat şi mişcaţi-o uşor, aşa încât fibrele să se distribuie în mod

egal pe sită.

5. Scoateţi sita afară din amestec, ţinând-o plată. Aşteptaţi să se scurgă cea mai mare parte a apei.

Apăsaţi uşor pasta cu mâna sau un burete pentru a se scurge excesul de apă.

6. Puneţi un prosop curat pe o suprafaţă plană şi răsturnaţi rama. Strângeţi excesul de apă de pe

spate cu un burete. Ridicaţi uşor rama, lăsând hârtia.

7. Dacă aveţi un fier de călcat, acoperiţi hârtia cu un alt prosop şi călcaţi-o; fierul trebuie încălzit

mediu şi fără abur. Când hârtia este uscată, trageţi prosopul uşor de ambele capete, pentru a o

separa de prosop. Uşurel, luaţi hârtia de pe prosop. Dacă nu aveţi timp destul să călcaţi hârtia

până este uscată, lăsaţi hârtia să se usuce peste noapte. Sau, dacă nu aveţi un fier de călcat,

lăsaţi hârtia să se usuce peste noapte.

8. Când aţi terminat fabricarea hârtiei, strângeţi pasta rămasă într-o strecurătoare şi aruncaţi-o sau

puneţi-o într-o pungă de plastic în congelator pentru o folosire ulterioară.

9. Discutaţi pe baza acestor întrebări:

Ce materialele am folosit în fabricarea hârtiei?

Ce forme de energie aţi folosit pentru fabricarea hârtiei? (electricitate şi propria energie a

elevilor)

Ce tipuri de reziduuri au rezultat din fabricarea hârtiei? (apă murdară şi pasta rămasă)

Ce-am făcut cu reziduurile?

Care au fost câteva din problemele generate de fabricarea hârtiei? (curăţenia locului de

muncă)

Cum este într-o fabrică de hârtie unde se produc tone de hârtie zilnic? De ce credeţi că este

importantă reciclarea hârtiei? Dar reducerea cantităţii de hârtie pe care o folosiţi?

Care este diferenţa dintre hârtia nouă şi hârtia realizată prin reciclare?

La ce cred ei că se poate folosi noua lor hârtie?

194

Pentru elevii mai mari

1. Ajutaţi elevii să investigheze procesul folosit în fabricile de hârtie moderne.

Extinderi

Pentru a demonstra principiul că hârtia nu poate fi mereu reciclată fiind necesară o infuzie de

fibre noi, încercaţi să reciclaţi hârtia făcută acasă o dată sau de câteva ori. Folosind o parte din

hârtia pe care elevii au făcut-o pastă, faceţi un lot de hârtie şi puneţi elevii să compare primul lot

de hârtie cu cel de-al doilea. Care este mai tare? Care este mai folositoare? Elevii pot lua o

parte din al doilea lot şi pot să o folosească pentru a face al treilea lot, comparând loturile ca

structură şi durabilitate. Această demonstraţie le arată elevilor de câte ori poate fi reciclată

hârtia. (În general, estimările arată că fibra nu poate rezista la mai mult de cinci sau şase

reciclări.)

Dacă locuiţi în apropierea unei fabrici de hârtie, invitaţi un reprezentant de acolo să ajute elevii

să facă hârtie. Cereţi-i să vă aducă eşantioane de aşchii de lemn, pastă şi hârtie, dacă este

posibil, sau faceţi o excursie la fabrica de hârtie.

Evaluarea:

1. Cereţi elevilor mai mici să scrie instrucţiunile pentru producerea hârtiei pe o bucată de hârtie

reciclată, făcută de ei.

2. Cereţi elevilor mai mari să-i ajute pe cei mai mici în activitatea de producere a hârtiei.

Adaptat şi tradus după Project Learning Tree, p. 176-179.

195

LECŢIA 45 – SURSE DE ENERGIE

Obiective:

Elevii vor:

1. Identifica relaţiile dintre activităţile zilnice care cer energie şi resursele folosite pentru a da

energie.

2. Putea face distincţia între resursele naturale regenerabile şi neregenerabile.

Materiale: Hârtie

Lipici

Creioane/carioci pentru desenat

Reviste

Procedură:

Se va face un brainstorming pentru a alcătui o listă cu activităţi pe care elevii le fac în fiecare zi şi

pentru care folosesc energie; de exemplu: uitatul la televizor, mersul cu părinţii cu maşina,

pregătitul cinei pe aragaz.

Elevii vor alege una sau mai multe activităţi de pe listă şi vor cerceta de unde vine energia care face

activitatea posibilă. De exemplu curentul electric folosit pentru ca un televizor să meargă poate să

provină de la turbine hidroelectrice care sunt puse în mişcare de apă şi care se găsesc în spatele unui

dig.

Elevilor li se vor da creioane/carioci pentru desenat şi reviste din care să taie poze. Fiecare elev va

desena sau va decupa dintr-o revistă, două poze, una care să reprezinte activitatea care necesită tipul

de energie pe care ei o cercetează, iar cealaltă să arate resursa naturală principală care e folosită

pentru a elibera energie astfel încât activitatea să fie posibilă.

Elevii vor discuta termenii de: ‖resursă regenerabilă‖ şi ―resursă neregenerabilă‖. Vor grupa

imaginile, împărţindu-le în cele două categorii. Apoi se vor discuta întrebări de felul:

Care activităţi depind de resurse naturale regenerabile pentru sursa principală de energie?

Care depind de resurse neregenerabile?

Există modalităţi prin care noi să ne putem modifica obiceiurile zilnice astfel încât să folosim

energia mai cumpătat ?

Extensie:

Elevii mai mari ar putea afla mai multe despre costurile pentru mediu şi monetare folosite pentru a

obţine energie de la fiecare sursă.

Vor discuta care dintre trebuinţele obişnuite ale energiei par cele mai potrivite pentru fiecare dintre

surse.

196

LECŢIA 46 - IDENTIFICAREA MATERIALELOR

BIODEGRADABILE

Obiective:

Elevii vor:

1) ştii ce sunt materialele biodegradabile şi non-biodegradabile

2) identifica materialele biodegradabile

Materiale:

Şase flacoane de plastic de doi litri cu partea de sus tăiată

Pământ

Apă

Resturi de legume

Plastic

Lemn

Metal

Hârtie

Polistiren

Etichete pentru fiecare categorie

Bandă adezivă transparentă

Procedura:

1) Împărţiţi copiii în şase grupe şi atribuiţi fiecărui copil câte un rol: un copil care înregistrează,

manager de materiale, reporter şi observator

2)Fiecare manager de materiale ia câte o etichetă şi materialele corespunzătoare, un flacon, nişte

pământ şi puţină bandă adezivă transparentă.

3)Fiecare grup va umple flaconul pe jumătate cu pământ, apoi va pune materialele şi le va acoperi

cu pământ.

4) Fiecare grupă va primi puţină apă să ude pământul

5) Fiecare grupă va lipi etichetele pe flacoane

6) Fiecare grupă va înregistra observaţiile iniţiale

7) Întrebaţi elevii ce cred că se va întâmpla cu aceste materiale

8) Explicaţi termenii de biodegradabil şi non-biodegradabil

9) Estimaţi care fel de material se va descompune cel mai repede şi cel mai încet

Evaluare:

Elevii vor urmări ceea ce se întâmplă şi vor înregistra observaţiile în fiecare săptămâna şi apoi vor

discuta cu colegii despre cele observate. Întrebaţi-i pe elevi ce se poate face cu materialele care nu

pot fi descompuse uşor. Pe grupe, elevii vor discuta ideile lor despre reciclare.

197

LECŢIA 47 – GĂSIŢI O SOLUŢIE



Obiective:

Elevii vor:

Recunoaşte nevoia de cooperare între toţi membrii comunităţii pentru găsirea unei soluţii la o

problemă de mediu.

Determină dacă pot găsi mai mult decât o singură soluţie.

Metoda:

Elevii vor lucra împreună pentru a găsi rezolvarea problemei.

Materiale:

4 pachete de cărţi de acelaşi fel

Procedura:

(3) Citiţi ―Povestea despre mediu‖ împreună, care se găseşte la sfârşitul lecţiei, pentru a introduce

conceptul că cooperarea asigură succesul.

(4) Înainte de a începe ora verificaţi dacă cele 4 pachete de cărţi sunt complete. După ce aţi făcut

asta, amestecaţi împreună toate cărţile din cele 4 pachete. Apoi împărţiţi în 4 părţi a câte 52 de

cărţi fiecare.

(5) Împărţiţi elevii în 4 grupe. Fiecare grupă reprezintă unul dintre următorii membri ai

comunităţii: Grupul A = oamenii de afaceri; Grupul B = oamenii politici;

Grupul C = populaţia; Grupul D = elevii

(6) Spuneţi elevilor că ei toţi împreună formează o comunitate, comunitatea în care locuiesc.

Comunitatea lor are acum o problemă de mediu care îi afectează direct pe fiecare. Fiecare grup

este responsabil să se asigure că comunitatea va găsi o soluţie la problemă. Soluţia problemei

este reprezentată de un pachet de cărţi complet.

(Soluţia poate însemna că toată clasa lucrează împreună pentru a realiza un pachet de cărţi

complet. Sau fiecare grup poate lucra individual pentru realizarea unui pachet complet de cărţi.

DAR NU SPUNEŢI ELEVILOR ACEST LUCRU! Lăsaţi-i pe ei să hotărască ce vor face.)

(7) Daţi fiecărui grup un pachet cu 52 de cărţi amestecate. După 2 minute sau când un pachet de

cărţi este complet, discutaţi ce s-a întâmplat. Vedeţi întrebările de mai jos.

Dacă după 2 minute nimeni nu a reuşit să aibă un pachet de cărţi complet dar ei se ceartă pentru

cărţile de care mai au nevoie ; subliniaţi necesitatea că trebuie să încerce din nou. Lăsaţi elevii

să încerce de 2 sau 3 ori. Ei vor începe să recunoască că au nevoie să se organizeze şi să

comunice ca şi grup.

(8) Întrebări pentru discuţie:

Ce aţi făcut la început?

Grupul vostru a fost în competiţie cu altele pentru a găsi soluţia?

Aţi încercat să schimbaţi cărţile între voi?

198

Este posibilă mai mult decât o soluţie? (mai mult decât un pachet complet de cărţi)

Cât de multe posibilităţi de cooperare credeţi voi că există? (pentru a realiza un pachet complet

de cărţi)

(9) Puncte accentuate în timpul discuţiei:

Noi suntem toţi membrii ai aceleaşi comunităţi.

Deşi avem interese diferite ca grupuri separate, noi trebuie să cooperăm şi să lucrăm împreună

pentru un scop comun.

Izolarea fiecărui grup nu ajută pe nimeni. Aceasta poate cauza fricţiuni şi resentimente.

Dacă arătaţi un grup cu degetul şi spuneţi că este vina lui sau este responsabilitatea lui, acest

lucru nu va favoriza un climat propice pentru rezolvarea problemei.

Cooperarea dintre grupuri este mai bună decât competiţia. A fost spus mai devreme, fiecare

grup este responsabil să fie sigur că comunitatea va găsi o soluţie la problemă.

„Povestea Despre Mediu‖

Împărţiţi elevii în 4 grupe şi daţi-le fiecăruia un nume: Toată lumea, Cineva, Oricare şi Nimeni. În

timp ce citeşte, profesorul va arăta cu degetul grupul care urmează să-şi strige numele: Toată

lumea, Cineva, Oricare sau Nimeni. Ei se vor ridica în picioare când este rândul lor să îşi spună

numele grupului şi apoi se vor aşeza din nou jos pe scaun.

Profesorul va citi:

―A fost o mare problemă care trebuia să fie rezolvată pentru că a afectat calitatea vieţii din

comunitatea noastră, ________________, România.‖

Toată lumea a fost sigură că Cineva va face ceva pentru asta. Oricare ar fi putut să o facă, dar

Nimeni nu a făcut-o. Acum Cineva este furios pe această problemă pentru că a fost

responsabilitatea a Toată lumea. Toată lumea a crezut că Oricare poate să o facă, dar Nimeni nu a

realizat că Toată lumea ar fi trebuit să o facă În final Toată lumea a acuzat pe Cineva când Nimeni

nu a făcut ceea ce Oricare putea să facă.‖

199

LECŢIA 48: LEGEA - OAMENII LUCREAZĂ

ÎMPREUNĂ

Scenariu:

La o companie de produse chimice din Transilvania tocmai s-a produs o emanare toxică din

sistemul de descărcare. Directorii fabricii ştiau că sistemul de descărcare era vechi şi că exista

pericolul unei scurgeri. S-a produs o scurgere de acid clorhidric pe suprafaţa de lângă fabrică.

Acidul clorhidric s-a scurs pe pământ şi de acolo spre un râu din vecinătate. Într-o oră, acidul a

ajuns la râu şi a început să se scurgă în apă. A ucis toată vegetaţia din cale, iar, în câteva ore, pe

malul râului pescarii au putut vedea mulţi peşti morţi. Nişte copii înotau în râu în momentul

scurgerii acidului în acesta, iar acum doi dintre ei sunt spitalizaţi datorită expunerii la substanţele

chimice. Efectele asupra vieţii sălbatice locale, asupra animalelor care pasc şi asupra fermierilor

care folosesc râul pentru irigaţii sunt substanţiale.

Personaje:

Poluatorul (fabrica): Director, Contabil, Responsabil cu problemele de mediu, Administrator

Cetăţenii (comunitatea): mame, copii, persoane implicate în probleme de mediu, fermieri, pietoni,

Asociaţia vânătorilor şi pescarilor, familii de romi care au fost cei mai afectaţi deoarece trăiesc

chiar lângă fabrică (copiii lor sunt în spital datorită accidentului).

Autorităţi: Primar, Prefect, Reprezentant al Consiliului Judeţean şi Orăşenesc, Reprezentant al

Inspectoratului de Protecţie a Mediului, cercetători, doctor(i), avocaţi, judecător, reporter TV,

reprezentanţi ai organizaţiilor ecologice Greenpeace, World Wildelife Fund, Friends of the Earth

sau alte organizaţii care se ocupă cu animale, plante şi ecosisteme.

Obiective:


Găsească soluţii, lucrând în echipă (toţi cetăţenii împreună). În acest scenariu, toţi doresc să

rezolve problema, chiar şi fabrica responsabilă de poluare, deoarece scurgerea de agent

poluant a fost un accident.


Din Monitorul Oficial al României:

Capitolul 1, Art.5 Statul recunoaşte tuturor persoanelor dreptul la un mediu sănătos, garantând în

acest scop:

a) accesul la informaţie privind calitatea mediului

b) dreptul de a se adresa, direct sau prin intermediul unor asociaţii autorităţilor, administrative

sau judecătoreşti în vederea prevenirii sau în cazul producerii unui prejudiciu direct sau

indirect.

Art.6 Protecţia mediului constituie o obligaţie a autorităţilor administraţiei publice centrale şi

locale, precum şi a tuturor persoanelor fizice si juridice.

Art.36 Protecţia Apelor şi ecosistemelor acvatice

200

Protecţia apelor de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect menţinerea şi

ameliorarea calităţii şi productivităţii naturale ale acestora, în scopul evitării unor efecte negative

asupra mediului, sănătăţii umane şi bunurilor materiale.


România a finalizat legea referitoare la protejarea cetăţenilor, la cum se pot rezolva problemele de

mediu şi cine are autoritatea să le rezolve. Jocul din această lecţie reflectă realitatea actuală din

România. Există multe părţi implicate în sau confruntate cu probleme ecologice. În această piesă de

teatru o comunitate de oameni trebuie să se adune pentru a găsi o soluţie valabilă pentru toată

lumea. Autorităţile au responsabilitatea de a aplica legile respective în societate, cercetătorii cunosc

aspectele ştiinţifice ale problemei, iar doctorii cunosc efectele acesteia asupra corpului uman. Toţi

cetăţenii sunt afectaţi în diverse moduri, mai mult sau mai puţin. În acest exemplu, fabrica regretă

poluarea pe care a produs-o şi, de altfel, mulţi oameni din fabrică au copii care s-ar putea să fi fost

afectaţi de poluarea din zonă. Ei nu au dorit acest lucru, dar acum trebuie să găsească o soluţie

viabilă- care să nu forţeze compania să ajungă la faliment. Unele dintre soluţiile posibile ar fi

obţinerea unui împrumut pentru modernizarea echipamentului, munca cu membrii comunităţii în

scopul realizării unui proiect de modernizare a echipamentului sau intervenţia unor specialişti în

măsură să-l repare. Trebuie luată şi o decizie de întrajutorare a oamenilor care au fost cei mai

afectaţi; de exemplu a copiilor spitalizaţi, a fermierilor, pescarilor dar şi a vieţii sălbatice care a fost

cel mai mult perturbată.

Demers metodologic:

Se scriu articolele din lege pe tablă. Se explică scenariul clasei. Fiecare articol este explicat şi

discutat împreună cu elevii, pentru a înţelege limbajul folosit. Se împart rolurile clasei (sau se lasă

elevii să-şi aleagă personajul pe care ar dori să-l reprezinte- toate personajele trebuie să fie

reprezentate de cineva). Se explică modul în care a fost afectat fiecare personaj, care sunt

atitudinile sau părerile lor cu privire la poluare, ce face fiecare – în cazul unui expert sau al unei

autorităţi. De exemplu: reprezentantul Inspectoratului de Protecţie a Mediului va înregistra

plângerile, va face o inspecţie, va descoperi sursa poluării şi apoi va discuta cu reprezentanţii

companiei cum pot aceştia să oprească poluarea. Elevii vor lucra apoi pe echipe pentru a găsi

soluţii posibile de rezolvare a problemei. Fiecare grup trebuie să propună soluţii celorlalte grupe şi

să vadă dacă pot să le convingă să accepte aceste soluţii. Dacă ei nu pot sau nu doresc să rezolve

problema, se poate alege varianta implicării unor avocaţi care să-i forţeze să coopereze prin

pedepse sau printr-un proces ca să se rezolve problema.

201

LECŢIA 49,50 - PACHETUL DE SCHIMB DE

INFORMAŢII DESPRE MEDIU

Nivelul Claselor: I-VIII

Pregătirea Lecţiei: o oră. Înainte de a realiza activitatea, trebuie să găsiţi un grup cu care să

realizaţi schimbul de pachete. Puteţi citi despre ―Găsirea unui grup de schimb‖ mai jos.


Obiective:


Descopere unele dintre resursele, produsele şi celelalte caracteristici ale regiunii în care locuiesc,

precum şi aspecte care o particularizează

Conştientizeze modalităţile prin care populaţia din regiune încearcă să îmbunătăţească condiţiile

de mediu

Descrie asemănările şi deosebirile dintre regiunea în care locuiesc şi o altă regiune, referitor la

caracteristicile acestora.

Materiale necesare:

Cărţi de istorie a regiunii

Carioci, creioane colorate

Hârtie de desenat şi alte materiale de artă

GĂSIREA UNEI ŞCOLI CU CARE SĂ SE SCHIMBE INFORMAŢII:

Pentru a realiza un schimb cu o şcoală din SUA (e nevoie de cel puţin 4 săptămâni pentru stabilirea

contactelor) trimiteţi: numele profesorului, şcoala, adresa, localitatea, judeţul, codul poştal,

telefonul, adresa de e-mail, vârsta elevilor sau anul de studiu la:

Project Learning Tree, American Forest Foundation

1111 19th Street, NW Suite 780

Washington DC 20036

USA

Pentru a realiza un schimb cu o şcoală din România, contactaţi:

Clubul Ecologic Transilvania

Strada Sindicatelor nr. 3 ap. 6

3400 Cluj-Napoca

ATENŢIE — Există legi naţionale referitoare la materialele despre plante şi animale care se pot

trimite în străinătate. Dacă partenerul de schimb se află în afara graniţelor României, verificaţi

dacă există anumite restricţii înainte de a trimite materialele despre plante şi animale.

202

Demers metodologic:

După ce aţi obţinut numele şi adresa "partenerului de schimb," anunţaţi elevii că urmează să

schimbe informaţii despre mediu cu elevi din altă regiune. Explicaţi-le că elevii cu care se

realizează schimbul de informaţii nu cunosc foarte multe lucruri despre regiunea locală română.

Grupul va avea responsabilitatea de a pregăti suficiente date pentru pachetul de schimb, care să

ajute elevii din cealaltă regiune să cunoască mediul prezentat.

Activităţi

1. Se realizează împreună cu elevii o listă de aspecte care ar putea fi incluse în pachetul de schimb.

Elevii îşi vor împărţi sarcinile referitoare la studiul, strângerea şi pregătirea materialelor care vor

fi incluse în pachet. Elevii se pot ghida după următoarele aspecte ce pot fi incluse în pachet:

Descrierea sumară a regiunii voastre, scrisă de elevi

Un colaj cu imagini ale tipurilor de ecosistem local (munţi, plajă, mlaştină, deşert, mediu

urban, etc.)

O carte cu desene ale unor specii locale interesante de plante şi animale sau a mai multor

specii de plante şi animale diferite care se găsesc în regiune

Fotografii ale grupului de elevi, ale şcolii sau clasei

O casetă video care prezintă ecosistemul local şi unde se aud şi sunetele animalelor din

zonă

Povestiri ale elevilor referitoare la activităţile sau locurile preferate

Mostre de mâncăruri speciale din regiune şi imagini cu evenimentele culturale sau

sărbătorile din regiune

Obiecte naturale caracteristice zonei, cum ar fi frunze de copac, nuci şi conuri; flori

presate; roci; scoici

O înregistrare cu sunetele din zonă sau cu prezentări orale pe diferite teme realizate de

elevi

Un ghid, pregătit de elevi, al tuturor copacilor din vecinătate (sau a altor elemente ale

naturii din zonă)

O descriere a problemelor din mediul local şi articole legate de aspectele acestor

probleme.

2. În timp ce aşteptaţi sosirea pachetului de la celălalt grup, întrebaţi-i pe elevi ce ştiu sau ce au

auzit despre regiunea cu care realizează schimbul. Pot să dea exemple de oraşe importante, de

repere geografice sau de alte caracteristici ale regiunii? Ce fel de climat există acolo?

Răspunsurile elevilor sunt scrise pe tablă.

3. Când soseşte pachetul de la celălalt grup, acesta va fi deschis împreună cu elevii şi se va examina

conţinutul său. Apoi se vor compara regiunile între ele. De exemplu, cum sunt climatele? Ce

specii de animale şi plante (dacă există) se regăsesc în ambele regiuni? Există diferenţe în ceea

ce priveşte viaţa oamenilor?

4. Ca o concluzie, se poate folosi pachetul pentru a realiza o prezentare a ceea ce le-a plăcut cel mai

mult despre zonă sau despre cum ar fi ca ei să locuiască acolo. De exemplu, ar putea realiza

desene ale obiectului preferat din pachet sau scene din regiune. Sau ar putea scrie impresiile lor

203

referitoare la aspectele prezentate în pachet. De exemplu, ei ar putea compune povestiri legate de

aventurile lor imaginare în această regiune.

Extensie:

Folosind pachetul de informaţii realizat de clasă, se poate discuta despre conceptul de conservare.

Care sunt acţiunile care ar putea fi întreprinse pentru conservarea resurselor folosite în realizarea

produselor incluse în pachet? Se poate contacta un ziar local pentru a scrie un articol referitor la

pachetul de informaţii primit. Elevii ar putea scrie un articol referitor la acest schimb.

Evaluare:

Când schimbul de informaţii a fost realizat, elevii vor fi ajutaţi să evalueze succesul acestuia. Cât de

folositoare au fost informaţiile şi obiectele incluse în pachetul pe care ei l-au primit? Cât de bine

reprezintă acest pachet mediul ecologic sau cultural al regiunii partenere? Care sunt diferenţele

între cele două pachete? De ce a fost pachetul elevilor mai bun? De ce a fost mai rău? Ce s-ar fi

putut schimba în ambele pachete?

Elevii vor scrie o scrisoare de mulţumire celor cu care au realizat schimbul, menţionând impresiile

lor referitoare la pachetul primit şi ceea ce le-a plăcut cel mai mult referitor la acesta. Clasa va

formula o listă de întrebări legate de aspectele şi obiectele prezentate în pachetul primit sau o listă

cu întrebări legate de regiunea partenerilor de schimb. Poate au nevoie de mai multe informaţii sau

explicaţii referitoare la aspectele prezentate în pachet. Scrisorile pot fi trimise pentru a primi

răspunsul dorit.

204

LECŢIA 51 – PROIECTAREA UNUI

ORAŞ ECOLOGIC

Procedură:

Descriere:

Numărul grupului:

Numele oraşului:

Populaţia:

Enumeraţi legile oraşului care-i ajută pe cetăţeni să fie responsabili ―din punct de vedere ecologic‖.

Descrieţi sursa de energie pe care cetăţenii o folosesc pentru căldură:

Desenaţi această sursă.

Descrieţi metoda pe care cetăţenii o folosesc pentru depozitarea de gunoaie.

Desenaţi cum vede o pasăre acest ―oraş ecologic‖. Folosiţi în colţ o legendă pentru a defini: fabrici

case, etc.

Descrieţi vizitele la centrala de purificare a apei şi la locurile de depozitare a deşeurilor, precum şi

vizite la birouri pentru a discuta planul oraşului.

Dezvoltarea unui plan de acţiune care poate avea un efect ecologic pozitiv asupra oraşului.

După terminarea planului:

Fiecare grupă va proiecta şi va construi un model al oraşului ecologic folosindu-se de planul de

acţiune.

Apoi vor explica celorlalte grupe modelul şi îşi vor justifica planul de acţiune.

205

LECŢIA 52 – ZIARUL DE MEDIU



Obiective:

Elevii vor:

Descrie cum ziarele şi revistele cresc sau descresc îngrijorarea faţă de problemele de mediu.

Evalua şi analiza diferite articole din ziare şi reviste

Participă la procesul de luare a deciziilor privind mediul înconjurător.

Metode:

Elevii vor evalua articolele din ziarele şi revistele curente despre probleme de mediu.

Materiale:

Hârtie

Creioane

Markere

Articole din ziare sau reviste

Procedura: (Anumite cuvinte sau idei prezentate în această lecţie poate vor fi prea grele pentru

copiii din clasa a-V-a. Schimbaţi-le cum credeţi că va fi mai bune pentru clasa dumneavoastră.)

Introducere:

Din cele mai vechi timpuri, ziarele au jucat un rol important în problemele sociale. În aproape

fiecare zi, ziarele fac referinţă la problemele grave care afectează mediul. Populaţia devine tot mai

îngrijorată despre probleme de mediu . Dacă soluţiile problemelor de mediu ar fi simple, de ce nu

au fost rezolvate până acum? Nu este aşa de simplu să decizi cea ce este corect sau greşit, bun sau

rău. Toate deciziile trebuie să ţină cont de toate punctele de vedere de astăzi şi de mâine.

Înainte de a începe această lecţie colectaţi un număr foarte mare de articole de mediu din ziare şi

reviste pentru elevi. Ei vor selecta propriile lor articole.

Activitatea:

(1) Fiecare elev selectează un articol din colecţia adusă de profesor. Cereţi elevilor să citească

primul paragraf. Cereţi elevilor să scrie cine este implicat, ce s-a întâmplat, unde s-a întâmplat,

de ce şi cum a fost posibil. Dacă este vorba de o fotografie, elevii vor descrie cât mai multe

detalii posibile fără să citească descrierea fotografiei din ziar.

(2) Cereţi elevilor să identifice tipul de articol (ziar sau revistă, scurtă povestire, editorial).

Discutaţi cu elevii cum felul articolului afectează mesajul transmis.

(3) Acum, puneţi elevii să se concentreze asupra conţinutului fiecărui articol şi să răspundă la

următoarele întrebări:

Ce aţi simţit după ce aţi citit articolul?

Aţi crezut în articol? De ce da sau de ce nu?

Din ce punct de vedere a fost scris articolul? Cum ştiţi?

206

Este articolul o opinie personală sau reprezintă mai multe opinii?

Ce fapte sunt prezentate ? Sunt documentate? Ce surse s-au folosit? Sunt mai multe opinii?

Este reală prezentarea?

Un fapt este ceva adevărat, precis, real şi poate să fie verificat.

O opinie este o credinţă personală cu sau fără cunoştinţe probate.

O fantezie este produsul imaginaţiei fără corespondenţă în realitate.

Cine este citat?

Sunt cuvinte ambigue folosite? (De exemplu: ―Multe oficialităţi sunt de acord…‖ Cât de

multe? Cine sunt aceste oficialităţi?) Nişte bune exemple de cuvinte ambigue sunt: câteva,

mulţi, frecvent, substanţial etc.

(4) Daţi fiecărui elev aceleaşi materiale de la un editorial de mediu şi o bucăţică de hârtie goală.

Cereţi elevilor să împartă foaia de hârtie în 2 coloane. În prima coloană să pună ―faptele‖ iar în

cea de a doua ―opiniile‖. Cereţi elevilor să pună lista de declaraţii în coloanele potrivite.

(5) În general, un editorial conţine 4 părţi diferite: întrebare, dovezi, concluzie şi sugestii pentru ce

poate să facă cititorul. Revedeţi câteva editoriale şi identificaţi cele 4 componente.

(6) Discutaţi cu elevii faptul că oamenii cred foarte des ceea ce citesc sau aud de la radio sau de la

televizor. Explicaţi faptul că oamenii trebuie să vadă şi să analizeze bine ceea ce aud, citesc sau

văd.

Vă prezentăm câteva elemente ajutătoare care să ne ajute în procesul de luare a deciziilor de mediu:

(A) Înţelegeţi situaţia. Strângeţi cât mai multe informaţii posibile de la cât mai multe surse

posibile. Cunoaşteţi punctele de vedere ale surselor. Fiecare persoană filtrează informaţiile

prin propria ei experienţă.

(B) Verificaţi sentimentele voastre şi cunoaşteţi sistemul vostru de valoare. Care a fost prima

reacţie a voastră. Verificaţi reacţia voastră împotriva informaţiilor colectate.

(C) Cooperaţi cu alţii. Soluţiile problemelor sunt deseori situate undeva la mijlocul părerilor. Ceea

ce înseamnă că aveţi nevoie de dialog şi lucru în echipe pentru a le găsi.

(D) Luaţi în considerare toate alternativele chiar şi acelea care nu le-aţi văzut la început. Găsiţi în

fiecare alternativă o concluzie logică.

(E) Hotărâţi acţiunea sau răspunsul după ce aţi analizat toate alternativele şi consecinţele lor.

Evaluare:

Cereţi elevilor să explice cum ziarele şi revistele pot fi folositoare sau dăunătoare în schimbarea

atitudinii oamenilor faţă de problemele de mediu.

Supliment:

Cereţi elevilor să inventeze o problemă de mediu, ajutându-se de o situaţie reală descrisă într-un

articol. Apoi cereţi-le să scrie un articol despre problema inventată, ţinând tot timpul cont de faptul

că şi ei sunt membrii ai comunităţii locale.

Cereţi elevilor să scrie editoriale despre soluţii privind managementul deşeurilor. Amintiţi-le să

folosească cele 4 părţi diferite: întrebare, dovada, concluzie şi sugestii pentru ceea ce trebuie să

facă cititorul.

Creaţi articole, desene şi caricaturi pentru ziarul de mediu.

207

LECŢIA 53 – ŞI GESTUL TĂU CONTEAZĂ!



Obiective:

Elevii vor:

Crea şi implementa o campanie de prevenire a aruncării gunoiului pe jos.

Crea un program care să premieze comportamentele bune.

Metoda:

Elevii vor crea şi implementa un plan de marketing care să promoveze prevenirea aruncării

gunoiului pe jos, în cartier. Elevii vor premia cetăţenii pentru efortul lor de a nu arunca gunoi pe

jos.

Materiale:

Hârtie mare, creioane şi markere

Materiale de scris

Procedura:

(1) Cereţi elevilor să definească gunoiul şi daţi câteva exemple de gunoi aruncat pe jos pe care ei l-

au văzut în cartierul de lângă şcoală. Introduceţi expresia ―Nu mai aruncaţi gunoi pe jos!‖ Şi

cereţi elevilor să explice ce înseamnă asta. Deşi comunităţile trebuie periodic să ridice gunoiul

soluţia rezolvării gunoiului este de a preveni aruncarea acestuia peste tot. Spuneţi clasei că ei

vor crea şi implementa o campanie de prevenire a aruncării gunoiului pe jos în şcoală şi în

cartierul de lângă şcoală

(2) Înainte de a dezvolta campania problema trebuie evaluată Prima dată elevii vor determina unde

a fost găsit gunoi, ce fel de gunoi este şi cine îl produce. Elevii vor examina înainte zona,

pentru a avea răspuns la acest întrebări. Poate că ei trebuie să ghicească cine aruncă gunoi

pentru că în general nu vedem oamenii care l-au aruncat. Câteodată putem deduce persoana

care aruncă gunoi după ceea ce conţine gunoiul. (De exemplu, dacă există scutece de unică

folosinţă, înseamnă că este cineva din zonă care are copil mic).

(3) După evaluarea problemei următorul pas este crearea planului de marketing. Introduceţi

conceptul de plan de marketing. În lumea afacerii planul de marketing este folosit pentru a

vinde producţia ca o marcă specifică, de exemplu suc. In cazul campaniei de prevenire a

aruncării deşeurilor planul de marketing este folosit pentru a vinde un mesaj sau o idee. ―Nu

aruncaţi gunoi.‖ Multe organizaţii neguvernamentale vând ideile lor în fiecare zi. Cereţi

elevilor nişte nume de organizaţii neguvernamentale şi mesajul acestora.

Vă prezentăm cele 3 componente ale unui plan de marketing: (1.) Mesajul sau ideea. (2.)

Grupul ţintă şi (3.) cum vei promova ideea.

208

Întreaga clasă poate lucra împreună pentru crearea planului de marketing sau elevii pot fi

împărţiţi în câteva grupuri mici care pot fiecare să dezvolte mici secţiuni ale planului care pot fi

puse împreună.

MESAJUL

Mesajul trebuie să capteze atenţia. În caz contrar, el va fi ignorat şi va fi ineficient. Elevii vor

crea un slogan care va avea un mesaj atractiv şi care se va referi la prevenirea aruncării

gunoiului. Încurajaţi ca elevii să fie creativi.

GRUPUL ŢINTĂ

O campanie bună trebuie să identifice grupul ţintă, oamenii la care trebuie să ajungă mesajul.

De obicei fiecare campanie identifică câteva grupuri ţintă specifice. De exemplu adulţii care

aruncă mucuri de ţigară şi elevii care aruncă ambalaje de la dulcuri pot fi grupuri ţintă.

Definirea grupului ţintă foarte precis este importantă pentru că va determina conţinutul şi felul

mesajului. Mesajul şi grupul ţintă merg mână în mână.

PROMOVAREA

Reclama este un mesaj plătit şi trimis prin mass-media, prin TV, radio, ziare, poştă sau

reclame exterioare. Elevii nu vor avea bani să plătească aceste tipuri de reclame, dar ei pot

produce propriile lor versiuni folosind reclame exterioare, afişe, pliante.

Publicitatea este un mesaj care este trimis prin mass-media în formă de ştire locală.

Publicitatea este gratis. Elevii pot avea sprijinul ziarului local şi posturilor de radio în

acţiunea lor de a promova campania.

(4.) Daţi-le timp elevilor să ia în considerare toate posibilităţile şi să realizeze forma finală a

planului de marketing. Asiguraţi un climat relaxant pe toată durata acestei acţiuni. Ajutaţi

elevii la crearea agendei de implementare a planului. Dezvoltarea şi implementarea planului de

marketing poate să ia mult timp, dar este foarte bine pentru că dezvoltă creativitatea şi este

foarte bun pentru comunitatea noastră.

(5.) Premierea cetăţenilor cu obiceiuri bune poate fi eficientă în prevenirea aruncării gunoiului pe

jos. Încurajaţi elevii să creeze un sistem prin care ei să recunoască şi să promoveze persoanele

care păstrează comunitatea curată.

Evaluarea:

Cereţi elevilor să definească gunoiul şi să descrie planul de prevenire a aruncării gunoiul pe jos.

Supliment:

Lucraţi împreună cu postul local de televiziune pentru a crea un anunţ care să prevină aruncarea

gunoiul pe jos. Cele mai multe posturi de televiziune au un director care se ocupă de grupuri

nonprofit.

209

Ghid de Activităţi şi Jocuri

ACTIVITATEA 1 - ATINGEREA CICLOPULUI

Nivelul claselor: Orice vârstă

Durata: 15-25 minute

Locul de desfăşurare: Orice zonă în aer liber, preferabil plană

Obiective

Doborârea unor bariere fizice cu un joc distractiv.

Materiale

Nici unul

Procedee

Împărţiţi elevii în perechi. O persoană va urmări şi va încerca să o prindă pe cealaltă însă persoana

care urmăreşte va avea un dezavantaj. Trebuie să facă litera „O‖ cu mâna dreaptă şi să o pună pe

ochiul lor drept. Apoi ei iau braţul stâng şi îl pun prin triunghiul format de mâna dreaptă. Ei

trebuie să ţină ochiul stâng închis şi să încerce să atingă cealaltă persoană cu mâna stângă, folosind

numai ochiul drept cu litera „O‖ în jurul lui. Puneţi bariere cumva mai aproape astfel ca cei care

fug să nu se poată îndepărta prea mult de urmăritori. Apoi, lăsaţi haosul să înceapă!

Variaţie

Selectaţi 2 sau 3 elevi care să aibă dezavantajul descris mai sus şi care să-i urmărească pe

ceilalţi. Cei care sunt atinşi, devin şi ei ciclopi.

Adaptat şi tradus din Rediscovering Your World.

210

ACTIVITATEA 2 - LILIACUL ŞI MOLIA

Nivelul claselor: Grădiniţă şi şcoală generală.

Arii curriculare: Ecologie

Durata: 30 minute

Locul de desfăşurare: poiană sau teren deschis

Abilităţi: Conştientizarea audio, concentrare, inter-relaţional

Vocabular:

Liliac – bat

Molie – moth

Obiective

Elevii vor înţelege:

relaţia între un liliac şi o molie.

cum liliacul vânează mâncarea lui folosind un fel de radar.

Materiale

o eşarfă sau două


Informaţi-vă despre lilieci şi modul în care îşi găsesc mâncarea.

PROCEDEU

Încălzire

Întrebaţi elevii cum îşi procură liliecii hrana? Ştiu ei că liliacii sunt aproape orbi?

Explicaţi-le de ce au liliacii urechile în formă de cupă şi cum folosesc o anumită formă de radar ca

să localizeze hrana. Explicaţi că aceasta este doar un inel al lanţului trofic.

Activitatea

Grupul va forma un cerc de 3-5 metri în diametru. Alegeţi un membru al cercului să fie liliacul,

apoi aduceţi-l în centrul cercului pentru a fi legat la ochi. Desemnaţi trei până la cinci copii să fie

molii şi cereţi-le de asemenea să vină în centrul cercului. Liliacul încercă să prindă moliile.

De fiecare dată, când liliacul strigă „liliac‖ (sau „bat‖ dacă vreţi în engleză), moliile răspund

„Molie‖ (sau „moth‖). Spuneţi moliilor: „De fiecare dată când auziţi liliacul strigând ‗liliac!‘

semnalul lui radar vă loveşte. El îl trimite să vadă dacă este ceva de mâncat în jurul lui. Strigătul

lui se loveşte de voi şi se întoarce la el ca un semnal radar folosit de poliţişti. Semnalul de

întoarcere este cuvântul ‗Molie!‘ pe care îl strigaţi voi. Acum el ştie că moliile sunt pe aproape- şi

el este gata să le mănânce!‖

Liliacul le dă de urmă şi urmăreşte moliile de aproape, ascultând răspunsurile lor. Trebuie să ai o

bună putere de concentrare ca să fii un liliac foarte bun. Acest joc este bun pentru dezvoltarea

puterii de concentrare, în special atunci când liliacul trebuie să urmărească câteva molii în acelaşi

timp.

Emoţia creşte aducând doi lilieci în cerc deodată. Încurajaţi liliecii să vâneze ca într-o echipă. De

obicei se alege un liliac înalt şi unul scund, astfel ca ei să nu se lovească unul de celălalt.

Adaptat şi tradus dupa Sharing Nature With Children, p. 94-95.

211

ACTIVITATEA 3 - CINE SUNT EU?

Rezumat

Un joc introductiv care pune accent pe învăţarea diferitelor plante şi animale.


Locul de desfăşurare: oriunde

Obiective

Elevii vor interacţiona unii cu alţii, în timp ce vor învăţa despre animalele şi planele care

trăiesc în jurul lor.

Materiale

cartonaşe pentru fiecare jucător

scotch sau ace de siguranţă

un fir de lână

Pregătire

Scrieţi numele diferitelor plante sau animale din regiunea voastră pe cartonaşe. Este

suficient ca fiecare elev să aibă unul. Învăţaţi câte ceva despre relaţiile dintre toate aceste plante şi

animale pentru o discuţie despre pânza trofică.

PROCEDEU

Aranjaţi elevii într-un cerc. Explicaţi-le că ei toţi vor avea o plăcuţă (etichetă) prinsă pe

spate cu numele a ceva pe ea. Sarcina lor este de a adresa întrebări generale pentru a afla ce sunt ei.

Ei pot pune doar o singură întrebare unei persoane. Elevul poate răspunde doar cu „da,‖ „nu,‖ sau

„poate.‖ Toţi trebuie să se întoarcă şi prindeţi o plăcuţă pe spatele fiecărui elev. Lăsaţi-i să înceapă

în acelaşi timp, aşa încât fiecare să termine aproape în acelaşi timp. Când ei au ghicit ceea ce sunt,

cereţi-le să-şi pună plăcuţa în faţă. Odată ce fiecare a realizat acest lucru, elevii revin în cerc şi

cereţi fiecărui elev să-şi prezinte plantele sau animalele. Discutaţi despre importanţa fiecăruia în

„pânză de viaţă‖ (reţea de lanţuri trofice).

Variante şi extindere

O variantă mai simplă este „CE ANIMAL SUNT?‖ Folosiţi doar animale cunoscute oriunde în lume.

Copiii vor învăţa cum să folosească întrebările în descoperire.

Odată ce au terminat, puneţi instructorul să fie Soarele şi daţi o minge de fir de lână unei

persoane. Când primesc firul de lână, îl pune pe degetul mic şi spun grupului un lucru pe care îl vor

face ca să ajute pământul atunci când îşi va încheia activitatea. Sau ei pot explica grupului unul

dintre dependenţei lor de o altă plantă sau animal reprezentat de un alt copil. Apoi găsesc ceva de

care depind în cerc şi aruncă mingea spre ei şi aşa mai departe.

Această activitate poate de asemenea conduce la jocul nodului uman. Fiecare persoană îşi prinde

mâinile cu o altă persoană de care ar depinde, până când fiecare are o mână de care se prinde şi se

formează un nod uman. Foarte important este ca fiecare persoană să aibă ambele mâini legate de

alte două persoane. Desfaceţi nodul fără a desprinde mâinile. Elevii for trebui să treacă peste şi sub

braţele lor unite pentru a desface nodul. Acesta este un bun exerciţiu de comunicare. Şi veţi obţine

un sistem energetic circular.

212

În loc de a folosi cartonase, daţi fiecărui elev o eşarfă pentru legarea ochilor, după care unul spune

un animal şi altul imită sunetul acelui animal. Când sunt legaţi la ochi se spune că este noapte, iar

ei trebuie să-şi găsească partenerul care imită sunetul animalului respectiv. Puteţi introduce şi un

prădător în acest joc, care urmăreşte îndeaproape animalele, când încercă să-şi găsească partenerii.

Puteţi de asemenea pune etichete pe frunţile lor astfel încât ei să nu le poată vedea, dar

ceilalţi elevi pot, iar ei trebuie să se organizeze într-un şir bazat pe energia transferată (ex: plantă,

animal mic, animal mai mare).

Evaluare

Elevii vor reuşi să ghicească ce sunt şi toţi vor avea cartonaşele în faţă la sfârşitul activităţii.

Vor fi pregătiţi să discute ce au învăţat punând întrebări.

Adaptat şi tradus după Sharing Nature With Children, p. 69 şi Rediscovering Your World.

213

ACTIVITATEA 4 - URS, PEŞTE, ŢÂNŢAR

Nivelul claselor: Clasa a III-a în sus.

Arii curriculare: Ştiinţa mediului

Durata: 20 minute sau mai mult

Locul de desfăşurare: Câmp sau teren de sport

Mărimea grupului: 20-40 elevii

Vocabular:

Urs – bear

Peşte – fish

Ţânţar – mosquito

Opriţi! – STOP

Începeţi! – START

interdependenţa – interdependence or connectivity

Pânză de Viaţă (reţeaua de lanţuri trofice) – Food web

Durabilitate – Sustainability

Obiective

Activitate neinhibatoare care-i face pe elevi să nu se jeneze, să se relaxeze, cu care să

înceapă ziua.

Se introduc conceptele de „reţea de lanţuri trofice‖ (pânză de viaţă), durabilitate, şi

interrelaţional.


Urşii mănâncă peşte, peştii mănâncă ţânţari, iar ţânţarii sug sângele urşilor.

PROCEDEU

Activitatea

―Urs, Peşte, Ţânţar‖ este un joc de atingere în echipe. Explicaţi-le relaţiile trofice între urşi, peşti şi

ţânţari. Întrebaţi-i dacă ştiu sunetul fiecăruia. Puneţi-i să mimeze pe rând ursul, peştele şi ţânţarul

prin sunete şi semne cu braţele.

Linie de Centru

Linie de bază Linie de bază

Echipele

la „Start”

214

Împărţiţi elevii în două grupuri şi aranjaţi-i să stea în două părţi diferite ale câmpului. Apoi

formaţi două rânduri care stau faţă în faţă cu un număr egal de elevi de fiecare parte. Marcaţi două

linii a câte aproximativ 4-6 metri de la linia de centru (la capetele terenului). Acestea sunt liniile de

baza. Apoi grupul se strânge la un loc şi decide ce vrea să fie (ca grup întreg), urşi, peşti, sau

ţânţari. Ambele grupuri vin apoi împreună la linia de centru şi stau în două rânduri spate în spate,

cu aproximativ un metru între rânduri. Atunci, coordonatorul jocului numără până la trei şi

comandă începerea jocului. La „trei,‖ fiecare echipă se întoarce spre mijloc şi imită sunetul şi

forma (semne cu braţele) animalului pe care l-au ales. Dacă un grup alege urşii, iar celălalt peştii,

atunci urşii vor urmări peştii înapoi spre cealaltă linie (la capătul terenului respectiv). Dacă urşii

prind vreun peşte înainte ca el să se întoarcă la bază, el este introdus de partea urşilor. Atingerea

ursului, peştelui, ţânţarului începe din nou. Se joacă până când toţi sunt obosiţi, sau o parte îi are pe

fiecare în grupul său.

Evaluare

Discutaţi cu elevii despre interdependenţa dintre aceste animale şi de ce este necesar un

echilibru. Adresaţi întrebări care să explice ce s-ar întâmpla dacă urşii ar mânca toţi peştii sau cum

dispariţia unui animal ar afecta existenta celorlalte animale, etc.

Adaptat şi tradus dupa Rediscovering Your World.

215

ACTIVITATEA 5 - HARŢI ALE SUNETULUI


Locul de desfăşurare: Afară

Obiective

Cunoaşterea senzorială şi capacitatea de cunoaştere a unei zone.

Materiale

Caiet de ecologie

Nişte planşe

Markere

PROCEDEU

Încălzire

Discutaţi cu elevii ce înseamnă poluarea sonoră. Ce ar fi poluarea sonoră?

Activitatea

Cereţi elevilor să se îndepărteze singuri către un loc din zonă. Spuneţi-le să stea jos liniştiţi

timp de 15-30 minute în acel loc şi să asculte sunetele din jurul lor. De fiecare dată când ei aud o

pasăre, un alt animal sau chiar sunetul maşinii, puneţi-i să facă un semn care reprezintă sunetul pe

care l-au auzit. De exemplu, dacă un elev ar auzi zgomotul mării ar putea desena valuri în locul de

pe hârtie care se corelează cu sunetul respectiv. Ei trebuie să încerce să noteze toate sunetele auzite.

Spuneţi-le să noteze pe hartă unde au stat ei. După cele 15-30 minute este timpul să-i puneţi pe

copii să-şi schimbe părerile în legătură cu ceea ce au auzit. Comparaţi ceea ce a auzit fiecare elev.

Sunt toate sunetele naturale?

Pentru copii mici

Desenaţi zona pe o coală mare de hârtie notând locurile importante precum şosele, clădiri

sau ape. Cereţi elevilor să deseneze aceleaşi locuri în caietele lor aşa încât ei vor avea aceleaşi

puncte de referinţă pentru sunetele lor. Împărţiţi elevii în grupuri de câte 4 sau 5 copii şi conduceţi-

le (fiecare grup separat) spre un anumit loc în linişte completă. Cereţi-le să facă desene care să

reprezinte sunetele pe care le aud, aşa cum am explicat mai sus.

După ce cele 15-30 minute s-au terminat, chemaţi copiii înapoi să menţioneze câteva din

sunetele pe care le-au auzit. Dumneavoastră sau un copil din fiecare grup ar putea face desenele lor

pe marea hartă pe care aţi întocmit-o. Comparaţi ce a auzit fiecare grup. Sunt toate sunetele

naturale?

Evaluare

Zâmbete.


216

ACTIVITATEA 6 - SCRISOARE CĂTRE EI

ÎNŞIŞI

Arii curriculare: Arta limbajului

Durata: 30 minute

Locul de desfăşurare: o zonă de pădure unde fiecare elev poate stă singur să scrie (ideal într-o

excursie care încheie anul de ecologie

Rezumat

Cereţi elevilor să se gândească retrospectiv la acel an de ecologie şi puneţi-i ca fiecare dintre

ei să scrie o scrisoare către ei înşişi.

Materiale

câte un plic pentru fiecare elev

caietele lor de ecologie sau foi de hârtie goale

câte un pix

PROCEDEU

Deschideţi discuţia vorbind despre frumuseţea activităţii de ecologie pe care au făcut-o, cât

de mult ne-am distrat cu toţii iar apoi întrebaţi-i, „Dacă peste vară ai putea să te întorci în timp şi să-

ţi pui o întrebare sau să-ţi reaminteşti o experienţă pe care ai avut-o în timpul acelei activităţi, ce ţi-

ai povesti?‖ Apoi cereţi-le să nu răspundă la această întrebare, ci, în schimb, să scrie o scrisoare

către ei înşişi. Sugeraţi-le că ar trebui să includă orice ar vrea ei să audă de la ei înşişi despre

experienţa acelei activităţi. Este alegerea lor dacă vor scrie sau vor desena. Cereţi-le să-şi scrie

numele pe scrisoare. Folosiţi scrisorile pentru o notă de evaluare şi pe urmă le lipiţi în plicuri şi

scrieţi numele pe plicuri. După ce toţi elevii au făcut întocmai, strângeţi scrisorile şi spuneţi-le

elevilor să aştepte o scrisoare de ei înşişi atunci când se întorc din vacanţa de vara. Sau dacă doriţi

trimiteţi-le scrisori prin poştă în timpul vacanţei.


217

ACTIVITATEA 7 - FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU UN

COPAC

Nivelul claselor: orice nivel

Durata: 30 minute

Locul de desfăşurare: într-o pădure sau zonă cu o varietate de copaci

Abilităţi: dezvoltă simţurile emfatic, olfactiv şi tactil

Materiale

Eşarfe pentru legarea ochilor pentru fiecare al doilea copil.

PROCEDEU

Acest joc este pentru grupuri de cel puţin doi. Împărţiţi-i în perechi. Explicaţi-le copiilor

jocul:

1. Legaţi-l la ochi pe partener şi conduceţi-l prin pădure la orice copac care vă atrage.

(Depinde de vârsta partenerului şi capacitatea de a se orienta cât de departe îl duceţi. Pentru

toţi ceilalţi în afară de copiii foarte mici, o distanţă de 20-30 metri de obicei nu este prea

mare.) Comunicaţi bine cu partenerul pe drum. Îi explicaţi unde coboară terenul sau dacă

sunt obstacole pe drum. Sunteţi ochii lui.

2. Ajutaţi copilul „orb‖ să exploreze copacul şi să-i simtă unicitatea. Găsesc aceste sugestii

specifice ca fiind cele mai bune. De exemplu, dacă spuneţi copiilor să „pipăie copacul‖ ei

nu vor răspunde cu acelaşi interes dacă le spuneţi „frecaţi obrazul de coajă.‖ În loc de

„cercetează copacul,‖ fi specific „este copacul încă viu?…Poţi să strângi copacul în

braţe?…Este copacul mai în vârstă decât tine?…Poţi găsi plante care cresc pe el?…Semne

de animale?…licheni?…insecte?‖

3. Când partenerul tău a terminat de explorat, condu-l înapoi, de unde ai început, dar ia un alt

drum. (Această parte a jocului are partea distractivă, cu ghizii care îşi duc partenerii peste

buşteni imaginari şi prin desişuri care ar fi putuţi evitate cu uşurinţă.) Acum, scoateţi eşarfa

şi lăsaţi copilul să găsească copacul cu ochii deschişi. Deodată, în timp ce copilul îşi caută

copacul, ceea ce a fost o pădure devine o colecţie de copaci individuali.

Un copac poate fi o experienţă de neuitat în viaţa copilului. De multe ori copiii s-au întors la

mine la un an după ce am jucat „FACEŢI CUNOŞTINŢĂ CU UN COPAC‖ şi pur şi simplu m-au luat în

pădure şi mi-au spus, „Uite! Iată copacul meu!‖


218

ACTIVITATEA 8 - APARAT DE FOTOGRAFIAT

Nivelul claselor: III-V

Arii curriculare: Arte vizuale

Durata: 30 minute

Locul de desfăşurare: afară într-un loc împădurit

Abilităţi: Observare

Obiective

Se participe împreună într-o experienţă vizuală dintr-o pădure

A da elevilor o altă viziune asupra a ceva ce pare familiar.

A facilita un schimb de fotografii între elevi astfel încât ei să poată vedea ce a văzut aparatul

de fotografiat uman.

Materiale

Hârtie (orice fel de hârtie este bună)

Creioane colorate sau creioane de ceară

O bucată de pânză pentru o galerie de artă direct pe pământ (facultativ).

Pregătire

Întindeţi bucata de pânză pe pământ şi puneţi creioanele colorate în mijloc. Aranjaţi pe marginea

exterioară a galeriei de artă hârtie pentru fiecare (format A4 este bună).

PROCEDEU

Activitatea

Partea I

1. Împărţiţi elevii în perechi. Explicaţi-le că fiecare pe rând va fi un aparat de fotografiat şi

fotograf.

2. Explicaţi-le că, asemănător unui aparat de fotografiat real, aparatul uman va avea o

diafragmă – pleoapele – şi un buton care declanşează diafragma – lobul urechii drepte.

3. Fotograful urmează să conducă aparatul uman (a cărui diafragmă este închisă) spre lucrurile

naturale pe care el sau ea vrea să le fotografieze. Încurajaţi elevii să facă mai degrabă

fotografii în prim plan decât peisaje, întregi. Fotografiile vor ieşi mai bine.

4. De îndată ce fotograful şi-a poziţionat „aparatul‖ (cerându-le să îngenuncheze sau să se

aplece sau să-şi poziţioneze capul după cum este nevoie) va trebui „să facă‖ fotografia.

Fotograful trage uşor de lobul urechii „aparatului,‖ acesta deschide ochii, numără până la

doi încet, apoi trage din nou uşor pentru a face ca „aparatul‖ sa închidă ochii (diafragma).

5. Fotografia s-a făcut iar „aparatul‖ ar trebui să încerce să realizeze o imagine în minte.

219

6. Acest proces ar trebui repetat de încă două ori astfel încât să facă un total de trei fotografii.

„Aparatul‖ continuă să-şi ţină ochii închişi.

7. „Aparatul‖ poate deschide ochii şi se întorc împreună la galeria de artă, iar fotograful şi

„aparatul‖ îşi schimbă rolurile. Cereţi-le să repete paşii de la 3 la 6.

Partea II

1. După ce s-au făcut toate fotografiile, iar elevii s-au întors la galeria de artă, explicaţi-le că

fiecare persoană o să „developeze‖ o imagine pe care au văzut-o atunci când au jucat rolul

aparatului de fotografiat.

2. Fiecare persoană ia o foaie de hârtie şi ceva de desenat şi cereţi elevilor să deseneze în

câteva minute fotografia lor din memorie.

3. Când au terminat ar trebui să se întoarcă la galeria de artă. Spuneţi-le elevilor să nu arate

încă nimănui fotografia lor.

4. Spuneţi elevilor sa pună imaginea cu faţa în jos şi să o paseze la dreapta. Puneţi-i să le dea

mai departe de patru sau cinci ori (deci, poza va ajunge la al patrulea sau al cincilea elev

spre dreaptă în cerc).

5. Apoi spuneţi-le să întoarcă imaginea şi să se uite la ea. Întrebaţi dacă crede cineva că are

fotografia pe care a făcut-o „aparatul‖ său. Dacă da, puneţi-i să verifice cu „aparatul lor,‖

iar cei care au ghicit corect se retrag din cerc (numai fotograful).

6. Pasaţi imaginea celui din dreapta şi întrebaţi-i încă o dată dacă au imaginea făcută de

„aparatul‖ lor. Repetaţi paşii de la 5 la 6 până când toţi au imaginea făcută de „aparatul lor.‖

7. Seamănă ceva cu obiectul original?

8. Cereţi „aparatului‖ să scrie un mesaj pe fotografia lui câtre fotograf, să-l semneze şi să-l

înapoieze fotografului.

Evaluare

Această lecţie va avea succes dacă fiecare îşi găseşte imaginea „aparatului‖ lui şi se

distrează.


220

ACTIVITATEA 9 - URECHI DE CĂPRIOARĂ

Arii curriculare: Cunoaştere senzorială, ecologie

Durata: 20 minute

Locul de desfăşurare: afară, de preferinţă un loc cu puţin zgomot precum şosele sau râuri

zgomotoase. Un loc în pădure cu multe uscături pe pământ va mări dificultăţile întâlnite în joc.

Abilităţi: observare

Vocabular:

pradă

prădător

mor de foame – starve

Rezumat

Elevii vor începe prin a se gândi la modalităţile de adaptare ale animalelor care le ajută să

supravieţuiască. De asemenea, elevii vor lua în consideraţie cum afectează impactul uman asupra

unui habitat animalele din acel habitat.

Obiective

Încurajarea înţelegerii simţurilor pe care le folosesc animalele pentru a supravieţui şi

dezvoltarea unui mai bun simţ al auzului.

Materiale

două eşarfe

două crengi pentru a fi „coarnele de căprioară‖ (facultativ)

PROCEDEU

Încălzire

Adunaţi elevii într-un cerc – aşezaţi sau în picioare. Dacă grupul este mic, faceţi un

semicerc în jurul instructorului aşa ca să-i puneţi vedea pe toţi în acelaşi timp. Prezentaţi elevilor

zona şi puneţi-i să se gândească la felurile de animale care trăiesc acolo şi la ceea ce fac ele ca să

supravieţuiască. Cereţi-le să numească câteva. Întrebaţi, „Cine a mai văzut o căprioară?‖ Şi apoi

continuaţi cu o serie de întrebări ca: „Ce fac căprioarele când simt întâi o agitaţie în pădure?,‖

„Care sunt câteva dintre caracteristicile căprioarelor care le permit să supravieţuiască când sunt

vânate?,‖ „De ce sunt urechile lor atât de lungi?‖ Cereţi elevilor să-şi pună mâinile în formă de

cupă după urechi şi întrebaţi-i, fără a vă modifica volumul sau tonul „Cine crede că eu vorbesc mai

tare acum?‖ Vedeţi dacă a fost vreo diferenţă la cât de tare aţi fost auzit. Spuneţi-le elevilor că vor

participa la jocul – „URECHILE CĂPRIOAREI‖ – care ilustrează cât de important este auzul unei

căprioare.

Activitatea

Alegeţi un elev care să fie căprioara şi legaţi-l la ochi, asigurându-vă că urechile îi sunt

neacoperite aşa încât să poată continua să-şi folosească urechile de căprioară. Dacă doriţi aranjaţi

două crengi mici drept coarne în eşarfa cu care se leagă la ochi. Sarcina lui este să stea în genunchi

(sau picioare) în pădure şi să acţioneze ca o căprioară care paşte noaptea. Cereţi căprioarelor să-şi

pună cealaltă eşarfă în buzunarul de la spate pentru a sugera coada. Restul grupului sunt prădători –

221

râşi, lupi, oameni, etc. Prădătorii pornesc dintr-un cerc de aproximativ 3 metri diametru în jurul

căprioarei care paşte. Când instructorul dă semnalul, prădătorii trebuie să pândească căprioara şi să

o „mănânce‖ prinzând-o rapid „de coada.‖ Dacă căprioara aude un prădător el/ea indică direcţia

sunetului şi spune „mor de foame!‖ sau în engleză „starve!‖ Dacă căprioara este la câteva grade de

ţintă, animalul de pradă iese din joc. (Fie puneţi elevul să stea unde este sau alegeţi o zonă în afara

jocului. Căprioara are voie doar să indice şi să strige „mor de foame‖ de atâtea ori câţi prădători

sunt, plus încă doi (adică şase copii – opt estimări). De fiecare dată când căprioara strigă „mor de

foame!‖ toţi prădătorii trebuie să îngheţe pe loc şi să aştepte până când instructorul le dă indicaţia să

continue pânda. Animalul de pradă norocos care prinde coada devine căprioara următoare.

Încercaţi să lăsaţi timp suficient pentru fiecare persoană să aibă posibilitatea să joace rolul

căprioarei, sau spuneţi-le că vor mai fi şi alte activităţi care vor solicita aceleaşi deprinderi şi că vor

mai avea asemenea ocazii. Dacă aveţi mai mult de 15 elevi, împărţiţi clasa în grupuri mai mici.


Discutaţi despre dinamica jocului şi cum s-au simţit ei în rolul căprioarei. Prădătorii

încununate de succes sunt de obicei aceia care pândesc căprioara în timp ce ea este hărţuită.

Căprioarele norocoase sunt cele care îşi mişcă mâinile făcute cupe la urechi în diferite direcţii

mereu şi sunt atente la sunetele care vin din toate direcţiile. Discutaţi despre avantajele pe care le

au căprioarele pentru a evita prădătorii, precum gâturi lungi, ochii pe părţile laterale ale capului,

camuflaj, viteză şi agilitate. Discutaţi de asemenea importanţa animalelor de pradă în a ţine

populaţiile de căprioare sănătoase şi sub control.

Evaluare

Elevii vor fi capabili să numească trei deprinderi care le permit căprioarelor să

supravieţuiască mai bine.

Elevii vor experimenta de asemenea supravieţuirea bazată pe un singur simţ.

Extinderi

Cercetaţi trei ierbivore care se bazează în principal pe simţul auzului pentru a supravieţui.

Cereţi elevilor să facă un desen care să evidenţieze urechile animalului şi să scrie o scurtă poveste

alături de desen.


222

ACTIVITATEA 10 - UNUL ÎNVAŢĂ PE CELĂLALT

Nivelul claselor: III-XII

Arii curriculare: Identificarea plantelor

Durata: 45 minute

Locul de desfăşurare: o potecă cu vegetaţie se poate desfăşura oriunde sunt plante.

Obiective

Elevii vor învăţa despre ariile de răspândirea plantelor, aclimatizare şi etnobotanică.

Materiale

cartonaşe cuprinzând informaţii despre plante aranjate în ordine alfabetică.

o poteca cu vegetaţie

2 sau 3 voluntari sau părinţi să vă ajute

Pregătire

Cercetaţi câte o plantă pentru fiecare elev şi creaţi o mică explicaţie în formă de poveste

scrisă pe un cartonaş.

PROCEDEU

Încălzire

Explicaţi-le elevilor că ei vor fi profesori şi menţionaţi faptul că există o mare varietate de

specii de plante care trăiesc în pădure.

Activitatea

Cereţi grupului să stea împreună într-o zonă la capătul unei cărări sau dacă aveţi un grup mai

mare într-o zonă centrală cu o cărare care se întinde în ambele direcţii. Asiguraţi un alt joc pentru

grupul care stă în mijloc. Trimiteţi un elev pe cărare (sau câte un elev în fiecare direcţie). Elevul se

va întâlni cu unul dintre instructori (sau voluntari) la prima plantă de pe potecă. Li se va înmâna

cartonaşul cu toate informaţiile şi li se va explica planta şi alte date importante. Vor cere elevului

să repete o dată sau de două ori ca să se descurce fără să citească de pe cartonaş. Acel elev îi va

învăţa pe ceilalţi elevi despre acea plantă în timp ce merg pe potecă. Mai trimiteţi un elev după

câteva minute. Al doilea elev se va opri la primul elev ca să înveţe despre primă plantă, după care

va pleca mai departe. Şi aşa mai departe fiecare elev merge pe cărare, învăţând pe drum de la

colegi, până când ajunge la următorul post deschis şi primeşte o plantă cu un cartonaş indexat.

Ultimul elev se antrenează cu primul elev până când toţi elevii sunt la capătul cărării împreună. În

grup, daţi ocol cercului şi solicitaţi ca fiecare copil să spună ceva interesant, ce a aflat despre o

plantă diferită de a lui.

Evaluare

Elevii ar trebui să cunoască unele plante şi câteva lucruri interesante despre diferitele plante.

Extinderi

În clasă, confecţionarea unei prese de flori.


223

ACTIVITATEA 11 - PLANTAŢI UN COPAC

Durata: 30 minute plus urmarea

Locul de desfăşurare: un loc în aer liber unde trebuie plantaţi copaci

Obiective

Să-i învăţăm pe elevi importanţa de a avea copaci şi de a le arăta cum să acţioneze pentru a-

şi ajuta comunitatea.

Materiale

hârtie

creioane

răsaduri

lopeţi

mănuşi precum şi cizme de cauciuc


Copacii funcţionează ca o sursă de energie, ca o parte însemnată a circuitului apei, ca un

factor protector împotriva inundaţiilor, ca sursă de oxigen, ca un factor de filtrare a aerului poluat.

Ei sunt acolo unde converg energia, apa şi aerul, pe lângă faptul că ei asigură frumuseţe umbră,

habitatul vieţii sălbatice, reducerea zgomotului, îngrăşăminte naturale din frunze, etc. Plantatul

copacilor ajută la înţelegerea rolului lumii biologice în asigurarea energiei, apei, aerului.

A planta copaci, care mai mult decât probabil că vor supravieţui, previn pierderi ecologice şi

educaţionale. Copacii nu vor supravieţui dacă într-o anumită zonă nu se plantează copacii cei mai

potriviţi acelui loc, dacă nu sunt plantaţi corect sau dacă nu sunt îngrijiţi în primii ani. S-ar putea să

vă fie de ajutor contactarea pepinierei locale sau agenţiei silvicole care să vă asigure tipul de copac

care se potriveşte solului, umidităţii, climei şi dăunătorilor din acea zonă.

PROCEDEU

Pentru fiecare copac săpaţi o groapă aproape de aceeaşi mărime a ghiveciului în care este

copacul. Apoi transportaţi copacul cu pământul din ghiveci fiind însă atenţi să nu expuneţi

rădăcinile mult la soare. Scuturaţi pământul în groapă şi începeţi să acoperiţi rădăcinile umplând

groapa. Apăsaţi uşor ca să-l bătătoriţi. Udaţi copacul şi puneţi-vă o dorinţă.

Extinderi

Cereţi elevilor să noteze dezvoltarea copacului lor în jurnalele lor. Ar putea de asemenea să

deseneze copacul şi materialele naturale care se găsesc în zonă.

NOTĂ: Vedeţi de asemenea următoarele informaţii referitoare la plantarea copacilor. Facultativ le

puteţi da şi elevilor.


224

INFORMAŢII DESPRE

PLANTAREA COPACILOR

225

PROIECT DE LECŢIE

(exemplu)

Şcoala ____________________

Învăţătoare:

Clasele:

Tema: Plantarea puieţilor de brad

Obiective cadru: transmiterea, asimilarea şi aplicarea în practică a unor cunoştinţe legate de

plantarea puieţilor de brad.

Timp de lucru: 2-3 ore

OBIECTIVE OPERAŢIONALE

- să recunoască puieţii de

brad

- să conştientizeze

adevăratul sens al cuvintelor

„ocrotirea naturii‖

- să descrie relaţia om-

natură

ACTIVITATEA

ÎNVĂŢĂTORULUI

I Organizarea clasei pentru

lecţie

- se asigură ordinea şi

disciplina necesară

desfăşurării orei

II Pregătirea pentru

desfăşurarea activităţii

- un pădurar aduce puieţii

de brad care vor fi sădiţi (ei

au fost păstraţi cu rădăcinile

într-un amestec special).

III Anunţarea temei

- elevii vor fi anunţaţi că

în această lecţie vor planta

puieţi de brad, în curtea

şcolii.

IV Transmiterea noilor

cunoştinţe

- acestea se referă la

mediul înconjurător, la

binefacerile pădurii şi la

necesitatea întineririi

codrilor;

- se povesteşte lectura

„Ascultă şi uită-te bine: nu

sunt copaci, sunt oameni.‖

ACTIVITATEA ELEVILOR

Elevii şi-au adus de acasă

târnăcoape, hârleţe, lopeţi,

stropitori.

Ei se deplasează în curtea

scolii, în zona în care vor fi

plantaţi puieţii.

Elevii observă cu atenţie

aceşti puieţi.

Elevii formulează răspunsuri

la întrebările legate de felul

în care trebui să fie ocrotită

natura: fiecare om trebuie să

planteze un pom, pentru ca

aerul să fie mai curat,

pădurea să fie regenerată

permanent şi să fie un

echilibru om-natură.

226

V Activitatea practică

- săparea unei gropi

adâncă de 30-35 cm;

- introducerea în ea a

puietului;

- apăsarea pământului în

jurul lui, pentru o bună

fixare;

- umplerea gropii cu

pământ;

- udarea brăduţului;

Lucrarea este bine executată

dacă puieţul nu iese din

pământ, când este tras uşor,

în sus.

VI Fixarea cunoştinţelor

- se face printr-o discuţie

pe tema anunţată.

VII Evaluarea activităţii

- învăţătorul apreciază

felul cum au lucrat, cum a

decurs activitatea şi

menţionează că ea a fost

dedicată „ZILEI

PĂMÂNTULUI.‖

Elevii ascultă explicaţiile şi

în acelaşi timp privesc cum

execută învăţătorul lucrarea

de plantat puieţii.

Elevii pun întrebări, dacă au

neclarităţi.

Un elev execută şi el, asistat

de învăţător şi de ceilalţi

elevi, plantarea unui puiet.

Apoi, fiecare elev trece la

muncă.

- sapă groapa;

- fixează bine puietul;

- pune pământ la rădăcină

şi o fixează;

- pune restul pământului

şi-l tastează bine;

- undă brăduţul;

- verifică dacă puietul este

bine fixat în pământ.

Elevii formulează răspunsuri

la întrebări.

Ei îşi iau angajamentul că

vor avea grijă de puieţi, îi

vor săpa, uda şi ocroti

Proiectat de Înv. Brânzea Viorica.

227

SCENETE ECOLOGICE

MAGIA LITEREI „E‖

Rezumatul – o scenetă pentru Ziua Pământului despre energie şi ecologie

Povestitorul: E – este o literă magică. Este litera de început de la cuvintele: Ecologie şi Energie. Sunt

cuvintele cele mai apropiate de existenţa omului şi de misterul vieţii pe pământ.

Prinţesa Energia: Eu sunt puterea ta. Îţi dau forţa să te mişti, să mănânci, să înveţi şi să înţelegi. Mă

aflu peste tot ca un zmeu tăcut.

Ecologia: Eu îţi arăt legătura nevăzută dintre tine - omule – şi plante, celelalte animale, apă, aer, sol şi

soare.

Energia şi Ecologia: Da, noi, mână în mână, avem grijă ca nimeni să nu sufere.

Pământul: Eu am apărut cu miliarde de ani în urmă, împreună cu surorile mele adunate în jurul

soarelui.

Apa: Mult mai târziu am apărut şi eu; eu am găzduit şi primele organisme vii.

Pământul: După mulţi ani de evoluţie a vieţuitoarelor eu am devenit casa tuturor plantelor, animalelor

şi a ta, OMULE.

Ecologia: Şi toate – plante, animale şi oameni trăiţi într-un echilibru numit ca pe mine – ecologie.

Datoria ta, omule, este de a proteja mediul înconjurător.

Povestitorul: Odată, prinţesa Energia a dat un bal, unde a invitat o sumedenie de surse de energie, toate

supuse marelui împărat Pământul. Sala de bal a fost împodobită în culori vii, iar masa încărcată cu

multe bogăţii. Iată-i pe invitaţi:

Aprodul 1: Măria sa Petrolul cu bunii săi prieteni – Cărbunele şi Gazul Natural.

Aprodul 2: Înălţimea sa Vântul.

Aprodul 3: Înălţimea sa Apa

Aprodul 4: Prinţesele Valurile şi Mareele.

Aprodul 5: Prinţii Biogazul şi Gheizerul.

Aprodul 6: Înălţimea sa Atomul.

Aprodul 7: Măritul Soare.

138

Energia: Poftiţi, vă rog, luaţi loc! Surpriză mare: astăzi avem onoarea să primim un oaspete de seamă.

Fiecare să-şi arate iscusinţa pentru a-l vrăji!

Aprodul 1: Omul!

Povestitorul: Şi fiecare invitat începu să vorbească cu iscusinţă în faţa omului…

Soarele: Pământul este unul din cei doi fii ai mei. Prietena lui este viaţa, de aceea i-am dăruit cele mai

alese bunuri ale mele.

Lumina şi Căldură: Noi i-am crescut plantele şi animalele!

Apa: Iar eu i-am dat ploi cu care să potolească setea vieţuitoarelor!

Soarele: Apoi l-am ajutat să-şi procure hrana din belşugul pământului. Am fost părtaş şi la

descoperirile sale.

Omul: Eu ţi-am dat chip de zeu şi te-am numit când RA, când Apollo şi chiar Suria, îmi amintesc bine!

Soarele: Şi eu te-am răsplătit cu cel mai preţios dar al meu – ENERGIA.

Apa: Şi pe mine mă încălzeşti mărite soare, mângâindu-mă cu razele tale, eu produc electricitate.

Celula Fotoelectrică: Eu îţi captez căldura luminii şi o trimit planetei.

Instalaţia: Eu croiesc drum apei ca să poată fi mângâiată de razele tale, mărite zeu.

Pământul: Vă mulţumesc, fără ajutorul vostru eu nu aş dispune de energie ieftină şi curată.

Soarele: Tot eu, omule pun în mişcare maşinile, avioanele, ajutat de instalaţie fără să fac rău

pământului. Eu nu poluez de loc.

Vântul: Eu sunt eol, trăiesc în insulele eoliene. Sunt unul din fiii pământului. Alerg ca un nebun pe tot

pământul, suflu uşor ca o briză, mă înfurii, aduc furtuni, plimb turmele de ori şi ud pământul pentru a

rodi, duc în cele patru zări seminţele plantelor, răcoresc aerul. Puterea mea produce energie şi

electricitate. Nu produc poluare, deşi uneori mă mai şi joc!

Apa: Eu sunt sora pământului. Regatul meu este mare. Însăşi viaţa s-a născut în apă. Sunt peste tot: în

corpul animalelor, în trunchiul plantelor, în pământ şi în aer. Sunt ploaie, ceaţă şi chiar gheaţă. Sunt

dulce dar şi sărată, limpede dar şi neagră.

Omul: Ştiu. Şi noi te folosim la multe!

Apa: Da! Vapoarele îmi brăzdează valurile. Culturile le irig, moara de apă o învârt, produc curent

electric în centralele hidraulice. Mă mândresc că sunt o sursă de energie ieftină şi că nu poluez în jurul

meu. Şi acum fiicele mele Valurile şi Mareele.

Valurile: Şi noi producem energie ajutate de instalaţii speciale ce plutesc pe apă.

Mareele: Iar noi, electricitate, ajutate de copiii noştri fluxul şi refluxul (doi copii).

Povestitorul: Prinţesa îşi îndeamnă oaspeţii să guste din bunătăţile de pe masă. După ce lichidele din

pocale le unseră gâturile îşi îndreptară cu toţii privirile câtre următorul invitat.

Energia: Are cuvântul prinţul Biogaz.

139

Biogazul: Eu sunt unul din fraţii mai mici ai surselor de energie. Nu sunt puternic, dar sunt ieftin şi

folositor. Am ca părinţi frunzele şi plantele (mai mulţi copii) moarte. Ele se descompun şi eliberează

un gaz. Acesta sunt eu biogazul. Folosirea mea nu poluează de loc mediului.

Gheizerul: Sunt frate cu biogazul şi sursele de energie şi rudă bună cu apa. Puterea mea vine de la

căldura interioară a pământului. Sunt furios, de aceea ţâşnesc ca o fântână arteziană. Mă las uşor prins

în conducte. Aduc puţină poluare, dar nu distrug nimic în jurul meu.

Aprodul Cavalerii Negri – Petrolul, Gazul Natural şi Cărbunele: Noi suntem fraţi.

Petrolul: Toţi ne-am născut sub pământ amestecat din copaci şi plante –moarte.

Cărbunele: Da. Ele au putrezit sute şi mii de ani în pământ până ne-au dat naştere nouă.

Gazul Natural: Are perfectă dreptate! Toţi suntem o sursă sigură de energie atunci când ardem.

Petrolul: Eu pot deveni benzină, motorină şi încă multe altele!

Cărbunele: Eu încălzesc apa în termocentrale şi produc căldură dar şi curent electric!

Gazul Natural: Şi eu sunt folositor în casele oamenilor, la aragazuri: gătesc bine şi repede, iar în

nopţile lung de iarnă dau căldură locuinţei!

Petrolul, Gazul Natural şi Cărbunele: Suntem supăraţi, că deşi folositori, facem şi mult rău. Suntem

o sursă importantă de poluare a pământului şi omului, apei şi aerului.

Soarele, Apa, Vântul, Valurile, Mareele şi Biogazul: Sunteţi duşmanii mediului înconjurător.

Atomul: Am şi eu un cuvânt de spus. Sunt materia oricărui corp din univers. Sunt de când timpul, dar

mereu tânăr, nu dispar niciodată. Sunt cărămida universului. Voi toţi aveţi miliarde de atomi. Forţa

mea este nebănuită, deşi sunt mic şi invizibil.

Petrolul, Gazul Natural şi Cărbunele: Şi tu eşti distrugător, fabrici bomba atomică, care distruge totul

într-o clipă.

Prinţesa Energia: Dragul meu prieten (om). Eu şi invitaţii mei ţi-am arătat avantajele şi pericolele ce

le aduc sursele de energie. Suntem siguri că ai reţinut totul şi vei alege numai binele de acum. Acum ia

aminte – Nu uita că sursele de Energie au efect direct asupra vieţii tale şi a mediului înconjurător.

Reţine – NU POLUEAZĂ – Soarele, vântul, apa, valurile şi mareele, biogazul şi gheizerul. RĂU FAC

– Petrolul, cărbunele, gazele naturale şi atomul.

Soare, Vânt şi Apă: Noi ne iubim împăratul şi nu vom dispărea niciodată. Foloseşte-ne cu încredere

căci noi apărăm Viaţa pe Planeta Albastră.

Petrolul, Gazul Natural, şi Cărbunele: Ha, Ha! Şi de noi ai mare nevoie. Deşi periculoase, suntem

jucăria cu care tu ai îndrăznit să te joci pentru că nu ai încotro! Ha, ha.

Soare, Vânt şi Apă: ATENŢIE!!!!!! Un accident nuclear distruge viaţa pe PĂMÂNT!

Energia: Fii modern dar prudent. Consumul mic de energie înseamnă puţină poluare şi multă sănătate.

Adaptat de Înv. Ungureanu Anica după Magia Literei „E.”

140

NIMENI NU E SINGUR ÎN PĂDURE piesa despre ecologia pădurii pentru copii*

SCOP: Educarea copiilor de vârsta şcolară şi a familiilor lor în ceea ce priveşte relaţiile dintre

organisme în cadrul pădurii.

OBIECTIVE: ca audienţa să poată să …

1. …fie atrasă de program.

2. …să se implice activ în program.

3. …să se distreze.

4. …să afle câteva fapte despre organismele individuale din pădure.

5. …să afle despre relaţiile reciproce din pădure.

6. …să aprecieze adevărata valoare a pădurii..

7. …să fie impresionată de vârsta şi complexitatea ecosistemelor forestiere.

8. …să realizeze că oamenii sunt parte integrantă a ecosistemelor forestiere.

9. …să se minuneze de cum arătau pădurile în trecut şi cum vor fi în viitor.

10. …să devină conştientă de elementele ascunse ale pădurii precum ciupercile de

pământ şi de importanţa lor pentru sănătatea pădurii.

11. …rămână cu ceva concret şi să-şi amintească ce au învăţat din program.

12. …să se simtă atraşi să meargă şi să cunoască pădurea.

(* Scris pentru Serviciul Pădurii de Statele Unite de Wendy Walker, Specialistă de Interpretare,

Mount Baker-Snoqualmie Pădurea Naţional. Tradus pentru Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea

Reginei‖ Sinaia de Oana Boingeanu, Asistentă Program Mediu, Corpul Păcii România, şi de

Juniper Garver-Hume, voluntară a Corpului Păcii.)

141

PERSONAJE:

un adult sau doi adulţi prezentator(i)

un molid tânăr

un brad bătrân

cârtiţă (translation for vole?)

trufe

bufniţă

râu

copil

nori

picături de ploaie

soare

căprioară

pasări

insecte

ARANJAMENTE PENTRU PIESĂ ŞI MATERIALE:

1. O scenă poate fi utilă pentru a spori vizibilitatea, insă piesa poate fi interpretată oricum dacă

există posibilitatea aranjării unei cortine pe fundal în spatele spaţiului de joc. Scena trebuie să fie

accesibilă copiilor.

2. Un costum bine realizat, care să capteze privirea, costumul de copac bătrân. Copacul

trebuie să permită să se vadă faţa actorului şi să fie adaptabil pentru mai mult de o persoană.

Braţele trebuie să fie ramuri cu palmele libere pentru a-l putea ţine şi mişca păpuşile reprezentând

animalele şi plantele. Alte ramuri ar trebuie să iasă prin costum. Picioarele trebuie acoperite cu

ceva care să semene rădăcinilor. Peste ramuri trebuie să atârne muşchi şi licheni. Trebuie şi conuri

în sus. Sunt necesare un costum de cârtiţă, de râu şi de bufniţă. Mai sunt necesare şi două păpuşi

trufe (ciuperci de pământ).

3. Carton acoperit cu plastic pentru efectele de picături de ploaie, fulger, soare, foc, şi posibil

coarnele căprioarelor. Copiii pot ţine acestea sau le pot purta pe deasupra şi pot intra în scenă când

se face aluzie la personajul respectiv.

4. Efecte sonore pentru zgomotul vântului al tunetului şi al focului arzând se pot realiza fie de

vocea cuiva, fie pot fi înregistrate pe casetă.

5. Decorul din spate cuprinde alţi copaci, munţi şi reprezentarea vremii (cer, nori, soare). Un

BRAD FOARTE BĂTRÂN şi MARE trebuie să fie lucrul principal în decorul. Bradul trebuie să

aibă o cavitate largă şi o parte arsă de fulger (înnegrită). Puteţi să folosiţi crengi şi scoarţă

adevărate pentru costumul bradului bătrân. În spatele bradului trebuie să fie loc pentru o persoană

care să stea în picioare şi să spună replicile copacului. Trebuie să existe găuri pentru ca persoana să

poată să-şi introducă mâinile în mânecile-ramuri iar acestea trebuie să-i permită să mânuiască

păpuşile. O gaură mai jos, aproape de rădăcini trebuie pentru mânuirea păpuşilor în scenă, respectiv

cârtiţa şi trufele. Trebuie să existe găuri pentru ochii păpuşarului. Ar fi bine să existe posibilitatea

realizării unor ochi care se închid şi se deschid undeva mai sus în copac.

Scena mai necesită ca decor mai în faţă un copac mai mic (sau doi) - unul poate fi un copil

costumat – câteva pietre şi câteva tufişuri (cu fructe, ca afine). Câţiva copaci dărâmaţi pot fi

vizibili.

142

6. Un adult prezintă programul şi trebuie să fie disponibil să dea păpuşile către păpuşarul copac

şi să ajute copiii în scenă şi în afara ei.

PREGĂTIRE:

Un adult prezintă piesa. Copacii nu trebuie să fie în scenă, sau trebuie să pară adormiţi. Adultul

înmânează foi publicului cu versurile cântecului „Suntem unul în pădure,‖ şi învaţă audienţa cum să

imite zgomotul furtunii şi al inundaţiei, prezentând cartoanele cu replicile la care publicul trebuie să

participe. Atunci el/ea întreabă copiii dacă vreunul dintre ei vrea să ajute (participe la scenetă).

Următorii participanţi vor trebui selectaţi dându-li-se materialele (recuzita) şi instrucţiuni unde

trebuie să stea.

Unul să ţină un fulger de carton vopsit pentru a lovi copacul când este indicat mai târziu în piesă.

Trei ca nori şi picături de ploaie gată să intre când li se dau indicaţii (stropitoare)

Unul ca un brad (să ţină crengi)

Unul ca soare (un cerc galben cu panglici galbene ataşate)

Trei ca razele soarelui

Unul ca râu şi doi ca valuri (cu două eşarfe albastre care să reprezinte valurile)

Două căprioare (cu coarne din carton sau crengi)

Unul ca un copil modern (poate cu un tricou şmecher, de exemplu cu „Batman‖)

Câţiva ca insecte şi păsări (aripi, cioc de pasăre şi antene)

143

INTRODUCERE:

Fond muzical.

ADULT (Prezentator): Să ne închipuim că suntem afară în pădure, la mare depărtare de

orice oraş sau case. Doi copaci cresc aici. Unul este un brad bătrân cu aproape o mie de ani.

Celălalt este un molid tânăr care a apărut de doar câţiva ani. Îi poţi deosebi deoarece bradul

are o scoarţă groasă şi maro cu crăpături adânci, iar molidul are scoarţă mai gri şi ace mai

ascuţite. Plânge, probabil se simte trist. Mă întreb ce s-a întâmplat?

Aşezare: Moliduţă stă în picioare pe scenă cu braţele întinse suspinând, plângând.

Notă: Replicile bradului bătrân sunt spuse de cineva care stă în spatele bradului bătrân pictat pe

fundal. Copacul are găuri pentru braţe cu crengi (mâneci cu crengi ataşate fundalului).

ACŢIUNEA

COPACUL TÂNĂR (C.T.): Ohhh! Sunt atât de singur. Să creşti de unul singur aici.

(Suspină) Ohhh! Aş vrea să nu mă fi născut niciodată, să nu fi încolţit niciodată . . . Când

eram toţi seminţe în conul nostru era mult mai bine. Acum toţi prietenii mei seminţe sunt

împrăştiaţi de vânt şi nu am să-i mai văd niciodată. (Scânceşte) Sunt singur de tot. Oohhh!

Sunt atât de …singur. (Suspină şi îşi mişcă braţele şi vârful cu tristeţe).

COPACUL BĂTRÂN (C.B.): (o voce adâncă) Nimeni nu este vreodată singur în pădure.

CT: (se uită în jur, uimit) Cine a spus asta! (puţin speriat) Cine este acolo? Ce ai spus?

CB: Am spus, nimeni nu este vreodată singur în pădure.

CT: Dddar cine eşti tu? Unde eşti?

CB: Sunt cel mai bătrân copac din pădure. (Copacul tânăr se uită în jur uimit şi speriat) Aici .

. . (copacul tânăr zăreşte marele trunchi) Da, aici sunt. Vezi scoarţa mea groasă maro? Uită-te

în sus. Crengile mele sunt deasupra capului tău. (CT se uită în sus uimit)

CT: Eşti atât de mare şi de înalt că nici nu te-am văzut. Eşti foarte, foarte bătrân?

CB: Cântec:

Nu atât de bătrân precum dealurile,

Nu atât de bătrân precum solul,

Nu atât de bătrân precum râul,

Care susură prin apropiere.

(vorbit)

Dar sunt bătrân, sigur sunt bătrân. Am crescut timp de o sută patruzeci şi şapte de ani.

CT: Oaauu!

CB: O sută patruzeci, şi şapte de ani, trei luni, şase zile, patru ore şi treizeci şi şapte minute,

ca să fiu exact!

144

CT: Şi nu ai fost singur niciodată în acest timp?

CB: Poate cu mult, mult timp în urmă când eram ca tine, înainte ca un copac bătrân să-mi

spună că nimeni nu e vreodată singur în pădure.

CT: Atunci tu eşti stră-, străbunicul meu?

CB: Nu … nu suntem nici măcar din aceeaşi specie. Tu eşti un molid şi eu sunt un brad. Dar

suntem înrudiţi de fapt. Suntem amândoi parte din ceva mult mai mare decât sunt eu …

CT: (uimit) Chiar mai mare decât tine????

CB: Da. Suntem amândoi parte dintr-o pădure plină de viaţă. Este foarte, foarte întinsă şi

noi suntem în interiorul ei, aşa încât tu nici nu o poţi vedea. Este ca o vieţuitoare uriaşă cu

părţi formate din copaci, animale, râuri …

(cântec)

Suntem parte a unei păduri vii,

Cu păsări, cu pământ şi cu albine,

Suntem parte a unei păduri vii,

E mult mai mult decât doar copacii de aici.

CT: Dar unde sunt celelalte părţi ale pădurii? (Se uită în jur curios) Vreau să le cunosc … (se

mai înveseleşte) Mă simt mai puţin singur!

CB: Uită-te în jur către rădăcinile mele. (Cârtiţa fornăie în jurul rădăcinilor. Copacul bătrân

chicoteşte ca şi cum l-ar fi gâdilat)

CT: Hei tu cel cu blăniţă, cine eşti?

CÂRTIŢA: Sunt o cârtiţă. (fornăie ocupat)

CT: O cratiţă?

Cârtiţa: Nu o cârtiţă. Este cââââârtiţă.

CT: De ce te învârţi aşa aici şi fornăi? (Copacul bătrân chicoteşte din nou)

CÂRTIŢA: Trufe. Caut trufe. Ocupat… ocupat.... Trebuie să găsesc nişte trufe. Mmmm –

atât de bune – trufe – trebuie să scot nişte trufe. Sunt foarte ocupat.

CT: Ce e aşa de bun la trufe? Hei, ce sunt de fapt trufele?

(copiii trufe apar în faţa rădăcinilor copacului bătrân şi se leagănă uşor)

TRUFE:

Noi suntem fungi

Ca ciupercile şi mucegaiul

Dar creştem numai sub pământ!

145

CT: De ce o cârtiţă ar căuta aşa ceva?

CÂRTIŢA: (muzică rap)

Sunt o cârtiţă ocupată.

După trufe - alerg mereu,

Că îmi place să le ronţăi.

Gustu-i tare aromat.

Izul din pământ apare

E mişto, chiar încântare!

Mă învârt ca o sfârlează

Pe deasupra casei mele

În pădurea cu mulţi arbori

Dar mă-ntorc rapid la trufe!

CB: Trufele pentru o cârtiţă sunt precum soarele pentru noi sau carnea pentru un

râs…Trufele sunt mâncarea favorită a cârtiţei.

CT: (cu dezgust) Mie nu-mi sună prea bine. Mă bucur că nu trebuie să mestec nişte trufe

bătrâne ca să trăiesc.

TRUFE:

Dar şi tu ai nevoie de noi

Cum piciorul are nevoie de încălţăminte!

Noi te ajutăm să creşti,

Să trăieşti mai mult

Şi să fii mai puternic.

Copacii fără trufe

Sunt o privelişte tristă,

Tu ai nevoie de noi

Precum ziua are nevoie de noapte.

CT: Cum ar putea nişte creaturi aşa mici ce voi să mă ajute? Îmi iau tot ce îmi trebuie

singur. Acele mele capturează lumina soarelui, iar rădăcinile absorb apa şi mineralele. Cresc

foarte bine şi nu am sentimentul că trufele mă ajută.

CB: (cu o voce adâncă, misterioasă) Chiar în această clipă, fire albe de la trufe cresc peste

toate vârfurile rădăcinilor tale.

CT: (se strâmbă dezgustat) Îîîh!

CB: Nu te strâmba atât de repede! Nu ai auzit încă toată povestea.

TRUFE:

Noi iţi aducem hrană

Pentru a te menţine puternic

Noi iţi hrănim rădăcinile,

Nu are cum să-ţi meargă rău!

(Trufele rămân tot timpul în scenă)

146

CT: (Privind uimit în jos) Serios?

CB: Copacii fără trufe sunt cam firavi şi subţiri.

CT: (strigând către rădăcini) Bună trufe! Mă auziţi acolo sub pământ?

TRUFE: Da, da, da!

CT: Cer scuze! Mă bucur să vă am! (Copacul tânăr suspină cu fericire) Imaginaţi-vă una ca

asta, am prieteni care cresc la rădăcinile mele.

(CT observă din nou cârtiţa şi devine agitat)

(Cârtiţa fornăie, găseşte o trufă şi începe să o mănânce)

CT: Hei! Nu mânca trufa aceea! Noi avem nevoie de ea să ne ajute să creştem! Pune-o la

loc! Opreşte-te, ţi-am spus. (Cârtiţa fuge cu trufa in gură, se opreşte mai departe de el şi începe

să mănânce trufa. Copacul strigă după el) Am spus…OPREŞTE-TE şi nu mânca trufa! Vino

înapoi! (Copacul tânăr pare nervos şi supărat)

CÂRTIŢA: Când găsesc una sau două trufe, bineînţeles că le mănânc. Este o treabă bună să

le mănânc, cred că, într-un fel, poţi să spui că le omor.

TRUFE: (apar din nou)

Nouă ne plac cârtiţele

Da, da ne plac.

Veniţi cârtiţelor, veniţi

Mestecaţi, mestecaţi, mestecaţi.

Mâncaţi-ne, mâncaţi-ne.

Ajutaţi-ne să ne împrăştiem sporii în jur

Pentru că astfel nu vom muri.

CT: (strigând după cârtiţă) E bine! Mănâncă în continuare trufe. (arătând puţin confuz) Dar

cum se împrăştie sporii trufelor dacă cârtiţa le înghite?

CÂRTIŢA:

Un lucru extraordinar este că ele trebuie să treacă prin mine.

Pentru a se naşte din nou, pentru a-şi recrea masa.

Aşa este pentru că în stomacul meu este un suc foarte special.

Şi trufele au nevoie de sucul acesta pentru a se înmulţi.

TRUFE:

Sporii noştri apoi cresc

Printre resturi şi gunoaie

Care de asemenea le hrănesc

Şi apoi în grabă cresc.

În curând mai multe trufe

Trăiesc în pământ

Şi astfel

Noi ne răspândim.

147

CB: Înţelegi mlădiţă? Trufele întră pe această parte (arată spre gura cârtiţei) şi ies pe

cealaltă parte (arată către coadă). Sporii se împrăştie în jur şi mai multe trufe cresc.

CT: Ce sistem minunat! (strigă după cârtiţă) Hei, cârtiţă, tu ai suflet! Continuă să mănânci!

Ne bucurăm să te avem aproape! (strigând către rădăcini) Hei, trufelor! Continuaţi să

creşteţi… Puteţi să creşteţi pe oricare dintre rădăcinile mele vreţi. Bine aţi venit, bine aţi

venit la rădăcinile mele!

CT: (fericit) Rădăcinile mele nu se mai simt singure de acum. Simt trufele acum. Dar mi-e

cam foame. Aş vrea ca norii să se dea la o parte şi să lase soarele să iasă astfel încât să putem

să facem fotosinteză mai bine, ca să mă hrănesc (se uită în sus).

(Copilul costumat în soare şi cele trei raze de soare apar pe scenă şi-şi plimbă razele peste

ramurile copacului tânăr)

CB: Se pare că ţi s-a împlinit dorinţa.

CT: (mişcându-şi braţele fericit) Mmmmm… Da, e foarte bine. Acele mele zumzăie fericite.

Simt energia şi zaharurile umblându-mi prin vene. Ahhhhhhh! Aş vrea să fie aşa tot timpul!

CB: Chiar îţi doreşti asta?

CT: (gânditor) Ei…poate că nu. Te gândeşti la ploaie nu?

CB: Sigur că da.

CT: Sunt sigur că ai să-mi spui că vei muri fără ploaie.

CB: Nu. Ai spus-o chiar tu.

CT: Ceva de băut ar fi nemaipomenit acum.

(Copiii cu nori şi picături de ploaie apar în scenă. Prezentatorul arată cartonul care indică audienţei

să imite sunetul ploii, al tunetului, să pocnească din degete, copilul nor se preface că udă pomul cu

apă dintr-o stropitoare. Audienţa imită zgomotul mai tare)

CT: (mişcându-şi braţele fericit) Ahh! Ce împrospătare! (imită sunetul de sorbire)

(Audienţa bate dine picioare pentru a imita sunetul tunetului)

CT: Ce zgomot e acesta?

CB: Tunetul. Fii atent!

(Copilul cu costumul de brăduţ apare în scenă)

(Audienţa mai bate o dată puternic din palme la replica prezentatorului referitoare la fulger în timp

ce copilul cu „ cartonul fulger” aleargă în scenă şi „loveşte” brăduţul. Al doilea copil cu flacăra

de foc urmează şi „arde” copacul)

CT: (cu voce ascuţită de teamă) Nuuuu! AJUTOR! Copacul acela arde! Vai! Oh, nu!

Ploaia, să vină ploaia – ploaia la acel copac. Arde! Ce îngrozitor! Ce dezastru!

148

(Fulgerul, brăduţul, norii şi picăturile de ploaie părăsesc scena)

CB: Calmaţi-vă … copacul acela va fi bine. Este un brad ca şi mine. Scoarţa noastră este

atât de groasă încât putem supravieţui focului. Am fost lovit şi ars de fulger de două ori. Stai

să vezi cicatricea mea. (arată o cicatrice de pe scoarţă)

CT: (uimit) Ai fost lovit de fulger? (îngrijorat) Sunt şi alte pericole în viaţă?

CB:

Da. Vântul te poate doborî. (CT se preface doborât)

Un urs îţi poate da coaja la o parte. (CT se uită împrejur speriat după urs)

O inundaţie te poate îneca. (CT se uită speriat spre râu)

Trebuie să te îngrijorezi. Sunt numeroase lucruri care te pot îngrijora. Dar aminteşte-ţi … suntem

parte din ceva foarte mare. Chiar dacă murim, tot ajutăm pădurea.

CT: Cum poate un copac care moare sa ajute pădurea?

CB: E simplu. Avem nevoie de un sol bogat. Dacă nu ar fi murit nimic niciodată, nu ar fi putrezit

şi nu s-ar fi adăugat la sol, plantele vii ar continua să ia din sol ce le trebuie până când acesta ar

rămâne secat şi atunci întreaga pădure ar muri.

Câteva cuvinte înţelepte

Despre cel care moare:

Ura pentru putrezire!

Putregaiul e hrănire!

CT: (ezitând) Ura pentru putrezire, putregaiul e hrănire…?

CB: (mândru) Voi muri într-o zi şi mă aştept să dau înapoi solului hrană după atâţia ani în care am

luat de la el. Ştii, am trăit foarte mulţi ani. Îmi va trebui o sută de ani să mă descompun. Asta

înseamnă că am fost şi voi fi o parte importantă a pădurii mult timp de acum înainte.

(Cârtiţa reapare în scenă)

CÂRTIŢA: Mmmmmmmm trufe. Trebuie să mai mănânc trufe. (fornăie)

CT: Bine ai venit înapoi, cârtiţă. Caută tu acolo la rădăcina aia. (îi face semne cu ramurile)

Simit nişte trufe pe lângă ea.

CÂRTIŢA: Îţi mulţumesc, copacule. Trufă, vino la mine! (Cârtiţa începe să sape)

(Bufniţa apare pe o creangă a bătrânului copac care scoate afară un braţ)

CT: (observă bufniţa) Hei, hei,… (bâlbâindu-se) … fii atentă… (câtre cârtiţă)

(Bufniţa se roteşte şi coboară, înhaţă cârtiţa şi zboară din scenă - cârtiţa ţipă)

CT: (cu voce ascuţită de teamă) Hei, tu, bufniţă rea şi bătrână… Ce faci! Adu cârtiţa înapoi.

(câtre copacul bătrân) Ce are de gând să facă bufniţa cu cârtiţa?

149

CB: Bineînţeles că o să-o mănânce.

CT: Aoleo! Ce trist. De ce? Bufniţă rea şi bătrână. Sper să i se facă rău.

BUFNIŢA: (reapare pe scenă)

Nu e atât de trist

Nu e atât de rău

Mănânc cârtiţe

Ca să trăiesc.

Iar bufniţele iau

La fel trebuie să dea.

CB: Aminteşte-ţi, în viaţă lumea mănâncă şi toată lumea este mâncată.

Trufa este mâncată de cârtiţă

Cârtiţa este mâncată de bufniţă

Bufniţa este mâncată de vultur

Totul este într-un continuu circuit.

CT: Dar cine mănâncă vulturul?

CB: Oh, va muri şi el odată şi bacteriile şi fungii vor avea la masă vultur …

CT: (întrerupe) Înţeleg!!! Apoi vulturul în putrefacţie ajută la hrănirea trufelor. Se explică

rolul putrefacţiei şi al descompunerii.

(Audienţa începe să bată din picioare ca să facă zgomot de început de inundaţie – copacii se

cutremură)

CT: (speriat) Ce se întâmplă, de unde e zgomotul acesta?

(Copilul reprezentând râul şi doi copii valuri intră repede şi cu zgomot în scenă)

CB: (gânditor) Să vedem…plouă undeva mai sus pe munte, e zgomot puternic…e ceea ce

cred eu oare? Trebuie să fie! A trecut atâta timp că aproape am uitat cum poate fi. Este o

inundaţie mare cum sunt doar la zeci de ani! Râul a ieşit din albie! Uuurra! Este ziua

noastră norocoasă!

CT: Ziua norocoasă????? Un rău se umflă şi inundă şi spui URA? (Râul împrăştie noroi la

rădăcinile copacilor. CT încearcă să se cureţe de noroi şi se strâmbă.) Îîîîh…Ce faci?? Ce este

chestia asta scârboasă? Ia-o de pe mine. Nu îmi place. De fapt, ce se întâmplă?

RÂUL: Chestia asta scârboasă este apa cu sedimente. Sunt hrănitoare. Eşti norocos! Le

irosesc pe un nemulţumit ca tine. Mă umflu şi aduc atâtea sedimente doar o dată în zeci de

ani. Sedimentele o trataţie rară. Mai bine mi-ai cere iertare sau aş putea să le dau altor

plante mai recunoscătoare.

CB: Râul are dreptate, să ştii, sedimentele lui înseamnă un strat hrănitor pentru sol.

Rădăcinile tale se vor hrăni mai bine.

CT: (neîncrezător) Chestia asta e bună pentru mine până la urmă?

150

CB: Poţi să fii sigur. E plin de minerale. Mmmm…mă bucur. (se scutură de plăcere)

RÂUL: (supărat, agitat) Cere-ţi scuze sau nu primeşti sedimente.

CT: Bine, bine …îmi pare rău.

RÂUL: Spune-o mai frumos.

CT: Bine…chiar îmi pare foarte rău.

RÂUL: Okay, poftim! (aruncă noroi câtre CT)

CT: (gustă) Hei, asta e chiar bună. MMMMM (oftează) Până la urmă e greu să spui cine

sunt cei buni şi cine sunt cei răi în pădure.

CB: Începi să înţelegi jocul. Nu există cei buni sau cei răi. Suntem cu toţii împreună aici.

(cântă)

Suntem ca unul în pădure.

Suntem ca unul sub pământ.

Suntem ca unul în pădure.

Într-un continuu circuit.

Fond muzical – ciripit de păsărele, susur de ape.

(Copilul modern îmbrăcat şi doi adulţi întră în scenă (cu un coş şi pătură). Se aşează sub copac

pentru picnic.)

CT: (şoptit) Cine sunt creaturile astea fără blană?

CB: (şoptit) Sunt animale numite oameni. Ascultă-i!

ADULTUL 1: Nu-i aşa că e minunat să fii afară într-o pădure ca aceasta! Soarele este atât de

plăcut. Aerul este proaspăt. Şi mi-ar plăcea să ascult vântul şoptind printre crengile

copacilor.

COPILUL: Şi mie. Ce fel de copac este acesta? (arată spre bradul bătrân)

ADULTUL 2: Este un brad bătrân. Trebuie să aibă mulţi ani.

CB: (şopteşte) 147 ani, 3 luni, 6 zile, 4 ore şi 56 minute.

ADULTUL 1: Da, îmi place foarte mult să aud vântul şoptind prin copaci. Acest copac a

văzut pe rege şi regină plimbându-se. (se uită atent la copac) Nu va mai fi pe aici pentru mult

timp, însă. Se pot vedea semnele de început ale putreziciunii. Se va prăbuşi probabil într-o

furtună de iarnă în curând.

(Copacul tânăr priveşte şocat)

COPILUL: De ce nu-l putem tăia să facem case?

151

ADULTUL 2: Dacă ar fi fost mai aproape de oraş probabil că l-am fi tăiat cu mult timp în

urmă şi ar fi devenit cherestea sau hârtie sau altceva important pentru vieţile noastre. Trăind

aici în sălbăticie a fost ferit de tăiere şi a fost de folos în alt mod.

COPILUL: Cum?

ADULTUL 1: Aici ajută la păstrarea aerului proaspăt cât timp trăieşte şi la hrănirea solului

când va muri şi va putrezi. (mângâie scoarţa copacului) Continuă-ţi treaba, bătrâne.

COPILUL: (îmbrăţişează copacul şi priveşte spre ramuri) Mulţumesc pentru că eşti mare şi

bătrân şi frumos! (Copilul şi adultul pleacă)

CT: Dar chiar le-a plăcut de tine… (CT pare foarte îngrijorat) Spunea omul cel mare

adevărul?…despre…despre tine că eşti putred pe interior? Şi că vei fi doborât de vânt într-o

iarnă? (cu o voce tremurândă) Vei muri?

CB: Da, am să mor. Mă simt mai slab în fiecare an. Sunt fungi care cresc pe mine şi viermi

şi gândaci îmi mănâncă lemnul. În fiecare iarnă scârţâi şi oftez din ce în ce mai mult. Simt că

mă voi întoarce în pământ foarte curând.

CT: (supărat) Dar nu vreau să pleci. De-abia te-am găsit!! Nu vreau să fiu din nou singur.

Nu vreau să fiu singur (suspină furios) Să nu îndrăzneşti să mori!

CB: (nerăbdător) Nu ai ascultat? Ţi-am spus… Nu eşti niciodată singur în pădure. Îţi aduc

aminte de trufe, de cârtiţă, de bufniţă, de soare, de ploaie, de sedimente. Şi există şi mai mult.

(Copiii costumaţi în căprioare traversează scena)

CB: Sunt căprioarele care se hrănesc din pădurea tânără.

(Copiii costumaţi în păsări traversează scena)

CB: Sunt păsări care-şi fac cuiburi în ramurile noastre.

(Copiii ca insecte traversează scena)

CB: Insectele bâzâie pe lângă scoarţa noastră.

(Copiii reprezentând copaci şi plante traversează scena – unul pune o ferigă pe ramurile copacului

tânăr)

CB: Şi multe alte plante cresc în jurul nostru. Vezi, nu suntem singuri.

CT: (mai înveselit) Este adevărat. Cred că nu sunt aşa singur până la urmă. Dar… îmi place şi

de TINE. Aş vrea să rămâi.

CB: Voi mai fi pe aici o vreme. Nu-ţi face griji. Dar ştii, iţi va fi mai bine în multe feluri după

ce voi muri.

CT: (şocat) Nu! Cum ar putea să-mi fie mai bine fără tine dacă mori?

CB: Când voi muri o mare gaură cu soare se va deschide în baldachinul pădurii…

(melodie)

152

Când voi muri lumina va pătrunde

Şi vor pătrunde raze-ntre copaci;

Iar soarele va izvorî-năuntru,

Va coborî voios deasupra ta.

Vă veţi sălta lungi crengile în infinit,

Veţi înfrunzi cum n-aţi făcut-o până acum,

Veţi înălţa coroana codrului spre cer.

Împrumutând a soarelui putere.

CT: (uimit, privind în sus) Simţi soarele acum?

CB: Da…(mişcându-şi braţele) Ramurile mele din vârf sunt scăldate de soare. Şi e atât de

caaaaald. Este atât de binefăcător. O să simţi şi tu … în curând. O să simţi în curând.

(Cântec)

Când am să cad, pământul mă va îmbrăţişa,

Iar corpul meu va putrezi.

Vă măcina tulpina mea în glod.

Pământ…mă vei cuprinde tu-n rădăcini.

(vorbit)

Voi deveni hrană pentru tine.

Vei vedea.

Atunci chiar vom fi împreună

Vom fi unul laolaltă cu celălalt.

CT: (clătinăndu-şi capul confuz) Oau! Este cam încurcat. Nu ştiu dacă să fiu supărat sau

fericit…emoţionat sau trist. Mi se pare că totul este mult mai complicat decât credeam. (se ridică

şi se îndreaptă şi spune cu tărie…) Acum ştiu un lucru cu siguranţa, însă. (CT îşi mişcă ramurile

către CB şi-şi unesc braţele)

CB: (încă cântând uşor, cu o voce visând) Şi care ar fi acesta?

CT: ŞTIU că nu mai sunt singur. Până la urmă, nimeni nu e singur în pădure. (copacii se

leagănă unul către celălalt)

(Toate personajele din piesă ies în scenă şi cântă „Nu e nimeni singur niciodată în pădure‖)

NU E NIMENI SINGUR NICODATĂ ÎN PĂDURE

Suntem una în pădure

Suntem una sub pământ

Ne refacem încontinuu

Cum pământul e rotund.

Totul e în echilibru.

Totul este necesar.

Nimeni nu trăieşte singur.

Toţi avem în noi un dar.

153

Bis:

Ramuri, aer şi lumină,

În pădure, sub pământ,

Totul e în echilibru.

Cum pământul e rotund.

Scris pentru Serviciul Pădurii de Statele Unite de Wendy Walker, Specialistă de Interpretare, Mount Baker-Snoqualmie Pădurea Naţional. Tradus

pentru Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖ Sinaia de Oana Boingeanu, Asistentă Program Mediu, Corpul Păcii România, şi de Juniper

Garver-Hume, voluntară a Corpului Păcii.

159

Un MIC DICŢIONAR

Cuvânt român Cuvânt englez Descriere bazin hidrografice

watershed O zone pe pământ de pe care scurge toate apă

în acelaşi rău. De obicei limitat de munţi sau

dealuri. Descrie o zonă geografică folosit

pentru management sau cercetare.

bio-diversitate biodiversity Diversitate biologică. Existenţă mai multor

specii care se realizeze de obicei stabilitatea

ecologicei.

brainstorming Brainstorming „Furtuna Creierelor‖ – Metodă de a identifica

un mare număr de idei/propuneri, fără a ce

comenta în prima fază. Poate fi urmată de o

ierarhizare a priorităţilor şi dezbateri.

Cele mai bune

Practici Manageriale

Best Management Practices Practice de management ale resurse naturale

care iau în considerare ecologie şi scopuri

uman. Acest trebuie urmărite în Statele Unite

în anumite cazuri.

canion canyon Porţiune foarte îngustă, între doi pereţi abrupţi.

Poate apărea datorită unui râu (unei ape

curgătoare) sau datorită unui cutremur.

degradabil degradable Se poate descompune prin procese naturale în

timp relative scurt.

epifite epiphytes Plante care trăiesc sus în copaci

eroziune erosion 1. Proces fizic prin care solul (şi roca) sub

acţiunea unui element natural: apă, vânt,

îngheţ/dezgheţ- îţi schimbă forma iniţială.

Vezi exemple: Sfinxul – Bucegi, Tigăile –

Ciucaş.

2. Proces fizic prin care apa curgătoare

antrenează sedimente in drum spre ocean şi le

poartă până pierd din viteză şi sedimentele

incep să se aşeze, deseori pe un câmp sau o

deltă.

fotosinteză photosynthesis Proces biologic prin care plantele verzi fac

substante nutritive cu ajutorul apei, bioxidului

de carbon şi energiei solare.

infiltrare infiltration

interdependenţa interdependence Ideea că toate vieţuitoarele sunt dependente

unele de altele, direct sau indirect, pentru

necesităţi ale vieţii.

interrelaţional interrelated Relaţiile dintre componentele unui ecosistem.

Acţiuni şi reacţiuni neîncetate care influenţează

componentele ecosistemului.

macronevertebrate macro-invertebrates Organisme cărora le lipseşte scheletul intern şi

care sunt destul de mari să fie văzute cu ochiul

liber.

mediu înconjurător

environment

Totalitatea factorilor fizici, chimici, biologici

160

cu care vin în contact populaţiile

(vieţuitoarele); habitatul nostru. Legat de

ecologie se referă la mediul natural, nu la cel

construit.

Pânză de viaţă web of life O metaforă care compară totalitatea relaţiilor

dintre vieţuitoare, de interdependenţă, cu o

pânză de păianjen; dacă agiţi un fir din pânză

totul este schimbat.

Poluare pollution 1. In general, prezenţa de material sau energie

care prin caracteristicile lor, locaţia în natură,

sau cantitatea prezentă produc efecte nedorite

asupra mediului. De obicei poluarea este

produsa de om, direct sau indirect.

2. ceva care are efecte dăunătoare care

afectează un organism sau mai multe, în urma

unui activităţi exterioare, umane sau naturale.

Exemplu: zgomote, mirosuri, substanţe

chimice, temperatură, etc.

Reciclare Recycling Descompunerea unui produs (substanţe) cu

ajutorul unei alte substanţe şi folosirea acesteia

pentru a reface un produs nou.

Reducere Reducing Scăderea volumului/cantităţii folosite dintr-un

anume produs, prin utilizarea mai eficientă.

Exemplu: faceţi fotocopii faţă-verso; folosiţi o

lampă doar în orele de întuneric sau stingeţi

lumina când părăsiţi camera.

Refolosire Reusing Utilizarea unui produs de mai multe ori sau în

alt scop decât cel pentru care a fost realizat

iniţial. Exemplu: folosiţi pungi de plastic de

mai multe ori sau folosiţi o sticlă de suc pentru

rezerve de apă.

riveran riparian Zone de teren care se află imediat lângă o apă

curgătoare.

silvicultură forestry

sediment sediment Materie (sol) care este transportat dintr-un loc

în altul, când curge apa, şi se depune când

scade viteza apei.

versanţi slopes, hillsides, inclines Pereţii munţilor. Părţile abrupte ale munţilor,

care pot găzdui şi vegetaţie sau pot „arăta‖

numai stâncă.

viran barren despre terenuri care nu au nici o clădire sau

vegetaţie naturală sau cultivată de om.

161

BIBLIOGRAFIE

Braus, Judy and David Wood. Environmental Education in the Schools: Creating a Program

that Works! Washington, D.C.: Peace Corps ICE, August 1993.

Cornell, Joseph. Sharing Nature With Children. Nevada City, CA: Ananda Publications, 1979.

Promberger, C. and H. Homm. Lupul, Râsul, Ursul şi Eu. Zărneşti, Romania: Carpathian Large

Carnivore Project, 1999.

Various (Spring Block 1998). Rediscovering Your World. Bellingham, WA: WWU Huxley

College of Environmental Studies, 1998.

The Watercourse and the Council for Environmental Education. Project WET: Curriculum &

Activity Guide. Bozeman, MT: Project WET, 1996.

Project Learning Tree. Environmental Education Activity Guide: Pre K-8. Washington, D.C.:

American Forest Association, 1995.

ECOSENS. Magia Literei ―E.‖ Bucharest, Romania: Le Mot, 1996.

Alte resurse folositoare Centrul de Consultanţă Ecologică – Galaţi. Educaţie Ecologică: Mapă Scolară, Volumul 1.

Romania: REC România, 1998/9?.

Carpathian Large Carnivore Project. Mapă Didactică: informaţii despre carnivorele mari –

lupul râsul, ursul şi noi. Romania: Editura HACO International, 2000

Carpathian Large Carnivore Project. Romanian Wildlife Series: „Ursul – Biologie, ecologie şi

management,‖ „Râsul - …,‖ „Lupul - …‖ Romania: Editura HACO International, August

2000.

Fabian, Ana şi Rodica Onaca. Ecologiea Aplicată: Cine se teme de ECOLOGIE? Cluj-Napoca,

Romania: Casa de Editura SARMIS, 1999.

Partin, Zoe şi Melania Cristina Radulescu. Dicţionar ECOLOCIC. Bucureşti, Romania: Editura

Garamond, 1995.

162

Stimate profesor,

Bine aţi venit la proiectul EcoEd! Vă mulţumim pentru iniţiativa şi receptivitatea de care aţi dat

dovadă deja prin participarea în acest program. De asemenea, dorim să creştem interesul

dumneavoastră pentru începerea acestui proiect. Sperăm că folosire de manualul va fi o experienţa

bună pentru dumneavoastră şi pentru elevi.

In acest sens noi avem incluse câteva materiale în acest manual care vă vor fi de un real ajutor

pentru desfăşurarea acestui program.

(1) Modelul de evaluare: In baza informaţiilor primite de la dumneavoastră noi vom evalua

fiecare lecţie cuprinsă în ghidul curriculum ceea ce ne va ajuta să aflăm cum putem îmbunătăţi

acest model de educaţie ecologică pentru viitor. Aşadar aşteptăm comentariile şi sugestiile

dumneavoastră. Noi vom aprecia orice critică constructivă. Pentru a vă uşura munca noi am

inclus un model de evaluare a lecţiilor pentru dumneavoastră. Vă rugăm să faceţi copii după

acest model (sau să ne contactaţi pentru aceasta în cazul în care şcoala nu poate face acest

lucru sau nu există alte posibilităţi pentru realizarea copiilor). Vă rugăm să completaţi câte

una dintre aceste copii pentru fiecare lecţie. Dacă colaborarea dintre noi şi dumneavoastră va fi

una eficientă atunci există posibilitatea ca noi să realizăm un program mai bun pentru viitor,

care va fi extins la nivelul întregului judeţ. Deci vă rugăm să ne comunicaţi ce merge, ce nu

merge şi de ce şi IN SPECIAL idei care pot îmbunătăţi acest program.

(2) Exemplu de scrisoare pentru părinţi: Am introdus de asemenea în pachet şi o scrisoare de

introducere a acestui proiect pe care dumneavoastră o puteţi da sau trimite părinţilor copiilor din

clasa dumneavoastră. Este doar un exemplu, dacă dumneavoastră doriţi să o rescrieţi sau să

adăugaţi alte informaţii, vă rugăm să o faceţi!!

(3) O listă de materiale necesare pentru curs: Aceasta conţine 2 părţi. Prima este o listă de

materiale necesare pentru fiecare elev (de exemplu: hârtie, lipici, foarfecă, etc.) A doua este o

listă de alte materiale necesare pentru lecţii specifice. Nişte materiale pot fi furnizate de la

şcoală (de exemplu: un clopoţel, o pipetă cu gradaţii din 10 în 10 ml, o coadă de mătură). Alte

materiale pot fi furnizate de dumneavoastră. Alte materiale pot fi cerute de la părinţii copiilor.

Este important să cereţi materialele de la copii cu o săptămână sau două săptămâni înainte de

momentul în care materialele vor fi folosite în clasă. Întrebaţi cine dintre ei poate să aducă

fiecare articol. Vă rugăm să planificaţi din vreme! Câteva lecţii au nevoie de materiale ciudate

care nu pot fi găsite la şcoală. Deci, hotărâţi ce vă trebuie pentru lecţie şi planificaţi ca atare.

Multe articole pot fi date înapoi după lecţie.

Noi ştim că metoda de predare folosită în cadrul acestor lecţii este diferită de metodele tradiţionale.

Metoda din acest program presupune o învăţare şi o participare activă a elevilor prin folosirea

jocurilor. Această metodă de învăţare s-a dovedit un succes în SUA (evaluările au arătat că elevii

au învăţat mult mai mult şi mai repede prin acest model de lecţii), şi este distractiv atât pentru elevi

cât şi pentru profesor! In acelaşi timp produce şi o apropiere între elevi şi profesor. Acesta este un

experiment, acum şi aici!!! Folosiţi-vă creativitatea! Dacă credeţi că ceva nu va merge în clasa

dumneavoastră sau aveţi idei noi de adăugat lecţiei, NU EZITAŢI SĂ FACEŢI CEVA, ORICE!

Dacă veţi preda aceste lecţii într-un mod distractiv, elevilor li se va părea totul mai atractiv şi mai

distractiv în acelaşi timp ceea ce înseamnă că ei vor putea învăţa mai mult şi mai repede împreună

cu dumneavoastră!

Dacă aveţi neclarităţi sau nevoie de mai multe informaţii, vă rugăm să nu ezitaţi să ne contactaţi.

Noi suntem nerăbdători să pornim împreună cu dumneavoastră la această nouă aventură!

Cu stimă,

Karisha Kuypers, Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖

163

Model de scrisoare către părinţi

Data:

Dragi părinţi,

Avem plăcerea de a invita copiii dumneavoastră la un nou program de educaţie ecologică.

Programul nostru se va adresa şcolilor din judeţul Prahova, pe întreaga perioadă a primului

semestru, una dintre acestea fiind şi şcoala în care învaţă copilul dumneavoastră. Dacă acest

program va avea rezultate pozitive, programul va fi extins şi la nivelul altor judeţe.

Metoda de învăţat al acestui curriculum va fi foarte diferită de metoda tradiţională – noţiunile de

educaţie ecologică vor fi prezentate într-un mod interactiv şi atrăgător pentru elevi prin intermediul

jocurilor folosite. Aceste materiale, respectiv jocurile, sunt preluate din modelul de prezentare a

noţiunilor de educaţie ecologică în SUA. Suntem convinşi că această nouă metodă va fi utilă şi

amuzantă atât pentru elevi cât şi pentru profesori (elevii vor putea învăţa foarte multe lucruri într-un

mod foarte simplu şi atrăgător).

Ca oricare lucru nou care este experimentat, şi în acest caz avem nevoie de o evaluare care să ne

ajute să realizăm varianta optimă care va fi extinsă în viitor la nivelul tuturor şcolilor din judeţul

Prahova. De aceea noi vom aprecia foarte mult interesul manifestat de dumneavoastră pe întreaga

perioada a semestrului în care vor avea loc aceste lecţii. De asemenea, vă rugăm să ne spuneţi dacă

sunteţi de acord sau nu, cu acest program de educaţie ecologică.

Mai jos veţi găsi o listă cu materialele necesare copilului dumneavoastră pentru participarea la

aceste cursuri. Dacă credeţi că unele din aceste materiale sunt o problemă pentru dumneavoastră, vă

rugăm să ne anunţaţi.

Pe lângă aceste materiale necesare fiecărui copil, există posibilitatea ca pe întreaga perioadă a

semestrului, unor copii să li se ceară să aducă câteva dintre următoarele obiecte care vor fi folosite

pentru desfăşurarea lecţiilor.

Dacă aveţi întrebări, vă rog nu ezitaţi să mă contactaţi, (numărul de telefon al

profesorului/profesoarei sau numărul de telefon al şcolii, sau email…etc). Sau dacă v-ar face

plăcere să participaţi la unul sau mai multe cursuri (pentru a observa sau pentru a ne ajuta) vă

rugăm să ne anunţaţi. Noi vom fi foarte bucuroşi să vă avem printre noi, să muncim cu

dumneavoastră şi cu copilul dumneavoastră.

Cu stimă,

numele profesorului/profesoarei

164

Materiale necesare pentru fiecare elev:

creioane de colorat

riglă

gumă de şters

ascuţitoare

hârtie

lipici

foarfecă

Materiale cerute de la părinţi: profesor/oară:

1 ghem de aţă

cartonaşe cu poze (pădure, pasăre, urs, frunză, râu, soare, etc.)

4 ghiveci

4 pahare de plastic

4 sticle de plastic

4 cutii de carton

9 bucăţi de hârtie mare

markere

9 cutii de 15 centimetri latura

cartea de telefon

un recipient mare pentru apă

10 castroane

17 bureţi

vopsea de ouă

1 hârtie mare

articole din ziare sau reviste (despre mediul înconjurător)

o bucată mare de hârtie

metru de croitorie

cartoane de forma unei cărţi de joc

un glob pământesc

5 saci de plastic netransparenţi

5 pahare de plastic

5 bucăţi de aţă sau sfoară

5 ambalaje pentru mâncare

5 mucuri de ţigară

5 baloane

5 doze (cutii) goale de bere

paie

5 agăţători pentru rufe

o pungă de plastic pentru fiecare elev

mărgele sau bile (400 roşii, 104 albastre, 31 roz, 12 verzi, 1 portocalie,1 galbenă, 1 violet, 1

transparent)

6 pahare de plastic

109

o cutie mare de carton care să aibă un orificiu cât să intre o mână

boabe de fasole, orez, porumb şi grâu (care să umple cutia cu aceste lucruri)

un recipent

bucăţi de vată sau ghemotoace de hârtie

fotografii cu zone distruse

un ceas vechi, stricat cu multe componente

un carton pentru puzzle

reviste vechi cu imagini despre natură (preferabil apă)

carton

4 pachete de cărţi de joc de acelaşi fel

hârtie mare

110

Model de evaluare a lecţiilor proiectului EcoED

Lecţia # _______

Titlul: ________________________________________________________________________

Timp:

De cât timp aţi avut nevoie pentru a pregăti această lecţie? ____________

Timpul alocat pentru desfăşurarea acestei lecţii a fost prea scurt? prea lung? suficient?

(Va rugăm să încercuiţi varianta de răspuns pentru care optaţi.)

Vă rugăm să ne explicaţi orice comentariu sau recomandare pe care o credeţi necesară în ceea ce

priveşte perioada de timp alocată desfăşurării lecţiilor.

_______________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

Materiale:

Materialele necesare desfăşurării cursurilor au fost uşor de obţinut? ___________

Dacă nu, aţi reuşit să creaţi o alternativă de succes? _______

Vă rugăm să explicaţi.

________________________________________________________________

________________________________________________________________Cine a furnizat

materialele? şcoala? dumneavoastră? părinţii elevilor?

(Vă rugăm încercuiţi răspunsul sau răspunsurile pentru care optaţi.)

Dacă dumneavoastră aţi furnizat materialele, au fost ele rambursate de către şcoală? _________

Vă rugăm să notaţi orice comentariu sau sugestie în ceea ce priveşte furnizarea materialelor.

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

111

Conţinut şi Metodă:

Consideraţi că informaţia transmisă de lecţie a fost importantă? _______________

Vă rugăm să explicaţi.

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

Consideraţi că lecţia a atins scopurile propuse? ___________ Vă rugăm să detaliaţi.

_______________________________________________________________

________________________________________________________________

Le-a plăcut elevilor lecţia? __________

V-a făcut plăcere să predaţi elevilor această lecţie? __________

Vă rugăm să notaţi orice comentariu sau recomandare în ceea ce priveşte conţinutul sau metoda

folosită în cadrul acestei lecţii.

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

Alte comentarii/sugestii:

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________

_______________________________________________________________________

112

―În cele din urmă, vom păstra numai ceea ce iubim,

vom iubi numai ceea ce înţelegem

şi vom înţelege numai ceea ce am fost învăţaţi.‖ Baba Dioum

Publicaţie realizată în cadrul proiectului Educaţie Ecologică

al Clubul de Ecologie şi Turism „Floarea Reginei‖ Sinaia

cu sprijinul Peace Corps România.

ISBN 973-0-02853-2

Bulevardul Republicii 30, 2180 Sinaia, Prahova, România

tel: +40-244-310525 fax: +40-244-313626

email: [email protected]

mailto:[email protected]

Documents

Manual Eco Ed Grades 3-8