Manual Karl Popper 138402

Investeşte în oameni ! Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Axa prioritară: 2. Corelarea învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa muncii Domeniul major de intervenţie: 2.1. Tranziţia de la şcoală la viaţa activă Titlul proiectului: „Laboratorul Antreprenorial Universitar – Progres prin Inovare şi Practică – (UniversPractic)” Contract nr.: POSDRU/161/2.1/G/138402 Beneficiar: Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

1

MANUAL DEZBATERI KARL POPPER


2

CUPRINS

PRINCIPII GENERALE.................................................................................................................. 3

SOLUȚIONARE ȘI PREGĂTIRE .................................................................................................. 4

INTERPRETAREA SOLUȚIONĂRII ........................................................................................... 4

STRUCTURA UNEI RUNDE DE DEZBATERI KARL POPPER ............................................... 4

FORMATUL DE DEZBATERE KARL POPPER ......................................................................... 4

ROLURI ȘI ATRIBUȚII ALE VORBITORILOR ......................................................................... 5 PRIMUL VORBITOR AL ECHIPEI AFIRMATOARE (A1) ......................................................................... 5 PRIMUL VORBITOR AL ECHIPEI NEGATOARE (N1) ............................................................................. 6 AL DOILEA VORBITOR AL ECHIPEI AFIRMATOARE (A2) .................................................................... 6 AL DOILEA VORBITOR AL ECHIPEI NEGATOARE (N2) ........................................................................ 7 AL TREILEA VORBITOR AL ECHIPEI AFIRMATOARE (A3) .................................................................. 7 AL TREILEA VORBITOR AL ECHIPEI NEGATOARE (N3) ...................................................................... 7

ROLUL ARBITRULUI ................................................................................................................... 7

ELEMENTE INDIVIDUALE EVALUATE: ................................................................................... 8 A) CONȚINUTUL .................................................................................................................................... 8 B) STILUL ............................................................................................................................................... 8 C) STRATEGIA ........................................................................................................................................ 9

a) Structura și încadrarea în timp ....................................................................................... 9 b) Înțelegerea problemei dezbaterii ................................................................................... 9

D) INTEROGAREA ÎNCRUCIȘATĂ ......................................................................................................... 9


3

MANUAL DEZBATERI KARL POPPER

Programul de dezbateri Karl Popper reprezintă o combinație între dezbaterile de tip Lincoln-Douglas și cele de strategie.

Alcătuit pentru a promova munca în echipa, acest tip de dezbateri "trei-contra-trei" încurajează participantii să conlucreze, atât la pregătirea activității, cât și pe parcursul desfășurării ei. Formatul dezbaterii Karl Popper se concentrează pe propunerile relevante și de multe ori profund separatoare, cu accent pe dezvoltarea abilităților de gândire critică și toleranța pentru diferite puncte de vedere. Pentru a facilita aceste obiective, cei care dezbat lucrează în echipe de câte trei și trebuie să cerceteze ambele părți ale fiecărei probleme. Fiecare echipă are posibilitatea de a oferi argumente și întrebări directe echipei adverse. Arbitrii oferă feedback constructiv, comentând asupra defectelor logice, dovezilor insuficiente sau argumente pe care cei care le dezbat ar putea sa le omită.

Principii generale

Formatul de dezbateri Karl Popper (KP) este o formă structurată de dezbatere educațională, care are la baza dialogul dintre două echipe, numite în mod formal Afirmatori (sau Echipa afirmativă) și Negatori (Echipa negativă).

Fiecare dintre cele două echipe este compusă din 3 membri, care au la dispoziție o cantitate egală de timp pentru a argumenta în favoarea sau împotriva unei teme.

Aceasta din urmă poartă numele de moțiune, și este cel mai adesea o afirmație care permite atât susținere cât și contrazicerea.

Participanții într-o rundă de dezbateri trebuie să comunice argumentele în baza unor raționamente logice și a unor dovezi palpabile, nu în funcție de opiniile personale cu privire la tema discutată.

Un meci de dezbateri KP se desfășoară în fața unui arbitru, care trebuie să urmărească argumentele vorbitorilor și să decidă o echipă câștigătoare, în funcție de principiul "Care echipă a fost mai convingătoare în dezbatere?", fără ca decizia să fie afectată de convingeri personale sau lucruri care nu s-au spus în dezbatere.

Luarea acestei decizii se face atât prin judecarea argumentelor făcute, cât și prin evaluarea acelor chestiuni care pot fi definite ca elemente de prezentare a discursului.


4

Soluționare și Pregătire

1. În dezbaterea Karl Popper multe tipuri de soluționări sunt potrivite. Soluționările ar

trebui să țintească elementele principale ale unei probleme controversate și să fie

scrise atent pentru a oferi condiții echitabile pentru dezbatere.

2. Datoria cercetării este în principal a celor care dezbat, nu a profesorilor sau a

antrenorilor.

3. Pentru a permite unei cercetări adecvate și a timpului de pregătire, studenții vor fi

înștiințați din timp despre soluționare; ideal, subiectul ar trebui dezvăluit cu o lună

înainte de turneu.

Interpretarea soluționării

1. Echipa afirmativă are responsabilitatea de a defini și interpreta rezolvarea.

Afirmativul ar trebui să interpreteze subiectul așa cum ar fi rezonabil de interpretat în sfera publică. Echipa afirmativă nu trebuie neapărat să ofere o interpretare literală a rezolvării; mai degrabă, obiectivul echipei afirmative este să construiască un caz adecvat pentru interpretarea ei a rezoluției. Până în acest moment, echipa trebuie să aducă unul sau mai multe argumente în sprijinul soluționării, așa cum au interpretat-o ei și să susțină acest caz de-a lungul dezbaterii. 2. Echipa negativă argumentează împotriva poziției afirmative.

Echipa negativă poate contracara interpretarea echipei afirmative a soluționării dacă sunt de părere că nu este rezonabilă.

Echipa negativă poate provoca orice aspect a cazului echipei afirmative și poate oferi propriul său caz. De exemplu, ea poate provoca interpretarea soluționării, fundațiile analitice și de fapte a cazului, sau a presupunerilor care stau la baza cererilor echipei afirmative.

Structura unei runde de dezbateri Karl Popper

Orice dezbatere academică se face cu respectarea unei structuri prestabilite. Aceasta dă fiecărui participant posibilitatea de a pleda, de a pune întrebări și de a-și pregăti argumentele. În continuare vă prezentam structura dezbaterii de tip Karl Popper.

Formatul de dezbatere Karl Popper

Echipele afirmative și negative vor avea timp egal pentru a-și prezenta argumentele.

1. Dezbaterea este compusă din zece părți. Șase din acestea sunt discursuri – adică o

prezentare neîntreruptă a unui speaker desemnat. Celelalte patru sunt formate din

examinări încrucișate – adică o serie de întrebări și răspunsuri implicând un speaker

din fiecare parte.

2. Următorul tabel este prezentarea detaliată a formatului de dezbatere Karl Popper:


5

Ordine Timp Speaker

Afirmativ Constructiv 6 minute 1 A

Prima examinare încrucișată negativă 3 minute 1 A răspunsuri/ 3 N întrebări

Negativ Constructiv 6 minute 1 N

Prima examinare încrucișată afirmativă 3 minute 1 N răspunsuri/ 3 A întrebări

Discurs conclusiv afirmativ 5 minute 2 A

A 2-a examinare încrucișată negativă 3 minute 2 A răspunsuri/ 1 N întrebări

Discurs conclusiv negativ 5 minute 2 N

A 2-a examinare încrucișată afirmativă 3 minute 2 N răspunsuri/ 1 A întrebări

Discurs Conclusiv afirmativ 5 minute 3 A

Discurs conclusiv negativ 5 minute 3 N

Fiecare dezbatere include de asemenea 16 minute de timp de pregătire (8 minute

pentru fiecare echipă). Acest timp nu este programat în vreun mod particular în ordinea vorbirii, dar este lăsat la discreția fiecărei echipe, și oricât timp dorește echipa, înaintea unei examinări încrucișate sau a unui discurs următor.

În egală măsură, membrii echipelor trebuie să demonstreze inconsistența poziției echipei oponente prin folosirea tehnicilor de respingerea argumentelor.

Nu trebuie uitată importanță unui element de bază în stabilirea dezbaterilor ca formă educațională de dialog structurat: sprijinul oferit de dovezi.

Roluri și atribuții ale vorbitorilor

Există reguli specifice cu privire la roluri și atribuții ale vorbitorilor pentru fiecare dintre cei 6 participanți într-o dezbatere.

Primul vorbitor al echipei afirmatoare (A1)

Este cel care deschide dezbaterea și pune bazele de discuție pentru discursurile

ce vor urma, în cadrul unei pledoarii de 6 minute.

Cea mai importantă datorie a sa este cea de a prezenta un caz la prima vedere,

adică un caz suficient de clar întemeiat pentru a susține poziția afirmatoare.

Structura generală a unui caz cuprinde:

definirea termenilor moțiunii și a termenilor importanți ce vor fi folosiți în cadrul

dezbaterii;

propunerea unui criteriu pentru luarea unei decizii cu privire la echipa

câștigătoare;

argumente clar formulate și sprijinite prin dovezi care susțin moțiunea și sunt

relevante pentru criteriul propus (în general 3-5 argumente sunt suficiente pentru

a fi prezentate pe larg în primul discurs).

Este important ca maniera de prezentare a primului vorbitor afirmator să fie

una convingătoare și bine structurată.


6

Primul vorbitor are de asemenea datoria de a răspunde întrebărilor din prima

rundă de chestionare încrucișată, pe durata a 3 minute. El trebuie să

cunoască în profunzime cazul afirmator, pentru a putea clarifica eventualele

întrebări ale negatorilor, și pentru a putea completa cazul cu anumite legături

logice sau dovezi dacă acestea sunt solicitate de echipa negatoare.

Totodată, A1 are șansa de a pune întrebări celui de-al doilea vorbitor al

echipei negatoare, în cadrul unei runde de chestionare încrucișată, cu scopul

de a cere clarificări sau de a pune în evidență scăpări ale cazului negator.

Primul vorbitor al echipei negatoare (N1)

Vorbitorul N1 are o sarcina mult mai complexă decât vorbitorul A1. Având la

dispoziție un discurs constructiv de 6 minute, acesta trebuie să respingă cazul

prezentat de echipa afirmatoare și să introducă totodată conținutul propriu al

echipei negatoare.

Cazul propriu nu necesită același nivel de detaliu ca cel al echipei afirmatoare,

dar trebuie să fie structurat la fel de clar.

Este decizia vorbitorului N1 dacă prezintă întâi cazul propriu, și mai apoi

respinge cazul propus de afirmatori, sau viceversa. Important este să acopere

ambele aspecte, și să acorde cel puțin jumătate din timpul său cazului

afirmator.

Principala datorie a negatorilor este de a respinge cazul afirmator. Cazul

propriu este mai puțin important, și uneori poate lipsi cu desăvârșire.

Primul discurs negator este un moment propice pentru clarificarea aspectelor

legate de definițiile și criteriul propus de afirmatori.

In cazul în care negatorii doresc să introducă modificări în cele două arii,

trebuie să menționeze motivul (lipsa de fair-play, ambiguitate) și să propună

noi definiții/un nou criteriu care să respecte critica adusă definițiilor/criteriului

echipei adverse.

Dacă aceste mențiuni nu se fac la primul negator, de cele mai multe ori

arbitrul poate să nu ia în considerare mențiunile ulterioare referitoare la aceste

aspecte.

Al doilea vorbitor al echipei afirmatoare (A2)

Vorbitorul A2 trebuie să își folosească discursul de 5 minute pentru a acoperi două îndatoriri de bază:

Reconstrucția cazului afirmator după atacul negator;

Respingerea ideilor prezentate în cazul negator.

Deși trebuie să aibă în vedere ambele îndatoriri, A2 are ca sarcina principală reconstrucția cazului propriu.


7

Vorbitorul A2 trebuie totodată să își susțină poziția în cadrul unei examinări încrucișate de 3 minute.

De asemenea, orice discuții referitoare la definiții și criteriu inițiate de negatori trebuie continuate și clarificate din perspectiva afirmatoare.

Al doilea vorbitor al echipei negatoare (N2)

Îndatoririle vorbitorului N2 sunt identice cu cele ale vorbitorului A2, numai că din perspectivă negatoare.

Al treilea vorbitor al echipei afirmatoare (A3)

Una dintre cele mai complexe sarcini din cadrul dezbaterii îi revine vorbitorului 3 al fiecăreia dintre echipe.

Vorbitorul A3 trebuie sa atingă 4 puncte importante in cazul discursului de 5 minute pe care îl are la dispoziție:

ultima respingere a argumentelor aduse în discuție de vorbitorul N2 (de

asemenea, acum e momentul propice pentru a menționa argumentele care au

fost pierdute din vedere de negatori pe parcursul dezbaterii);

o balanța a celor două cazuri și o prezentare a evoluției dezbaterii;

prezentarea principalelor arii de conflict din cadrul dezbaterii și argumentarea

motivelor pentru care afirmatorii au fost mai convingători pe o anumita arie de

conflict;

identificarea unor arii de vot pentru arbitri;

selectarea celor mai importante dintre ariile de conflict și motivarea importanței lor

în cadrul dezbaterii în calitate de arii în funcție de care arbitrii ar trebui să voteze.

Vorbitorul A3 trebuie să ofere o imagine de ansamblu asupra întregii dezbateri, și să se concentreze mai puțin pe respingerea punctuală a ideilor negatoare de până la acel moment. Totodată, al treilea vorbitor al echipei afirmatoare are un rol foarte important în cadrul rundei de chestionare încrucișată cu primul vorbitor al echipei negatoare, în clarificarea chestiunilor care țin de abordarea negatoare.

Al treilea vorbitor al echipei negatoare (N3)

Îndatoririle vorbitorului N3 sunt identice cu cele ale vorbitorului A3, numai că din perspectiva negatoare.

Rolul arbitrului

Înainte de a începe o dezbatere Karl Popper, arbitrul trebuie să:

1. Să explice și să impună regulile privitoare la dezbatere, în special în privința

timpului alocat;


8

2. Să nu adauge, impună sau să ia o decizie asupra oricărei reguli expusă înaintea

începerii dezbaterii (să nu schimbe regulile jocului după pornirea sa).

În nicio împrejurare arbitrul nu poate să-și schimbe decizia sau punctul de vedere

bazat pe orice discuții cu echipele implicate.

Elemente individuale evaluate:

a) Conținutul

Conținutul înseamnă argumentele care sunt folosite, independent de stil. Astfel, “puterea” argumentelor trebuie să fie măsurată fără a se face referire la calitatea speaker-ului și a prezentării. Puterea este înțeleasă prin corectitudinea logică a unui argument, relevanța sa pentru subiectul dezbătut.

Argumentația este considerată slabă în cazul în care speaker-ii individuali ai unei echipe se vor ciocni semnificativ unii de ceilalți. Este suficient pentru echipa adversă să semnaleze asemenea argumente slabe.

Categoria conținut va include, de asemenea, o evaluare a succesului/eșecului celor care dezbat în respingerea argumentelor adversarilor. Arbitrul va evalua “puterea” argumentelor folosite, precum și validitatea infirmării. Dacă o echipă introduce un argument evident slab, aceasta nu va câștiga multe puncte la categoria “conținut”; pe de altă parte, un astfel de argument va conta dacă cealaltă echipă nu-l respinge.

Dacă cel care dezbate continuă în argumentare sau respingere după expirarea timpului alocat pentru speech-ul său, conținutul a ceea ce a fost spus nu va fi luat în considerare de către arbitru, în afară de terminarea ideii sau a propoziției. Asemenea efort este în continuare negativ reflectat în evaluarea strategiei.

b) Stilul

Categoria “stil” se refera la: a) folosirea limbii (vocabular bogat, capacitatea de a formula idei, compoziția

discursului și stilul său, folosirea figurilor de stil, etc.); b) modul de exprimare. Acesta include atât dicția (articulare, intonație, frazare, ritm,

etc.), cât și comunicarea nonverbală (expresii faciale, gesturi, posturi, contactul vizual cu publicul, etc.);

c) fluență și puterea de convingere – dacă discursul are o introducere și o concluzie interesantă, dacă s-ar putea atrage și avertiza publicul cu privire la punctele cheie ale discursului (de exemplu prin pregătirea sau prin simțul său al umorului) și în ce măsură a fost capabil speaker-ul să elimine din discursul său frazele plictisitoare și formalitățile.

d) codul vestimentar aparține, în dezbatere, artei vorbirii – auditorul evaluează la categoria stil și cât a fost de potrivit codul vestimentar.

Utilizarea limbajului familiar (sau mai rău, colocvial-licențios) este descurajat. Cei care dezbat trebuie să se adreseze unii celorlalți politicos si îmbrăcați oficial.


9

c) Strategia

Aceasta categorie include două elemente: a) structura și încadrarea în timp a discursului; b) nivelul de înțelegere de către speaker a subiectului dezbaterii.

a) Structura și încadrarea în timp

Un discurs bun are introducere, corp și partea concluzivă bine definite. Pe parcursul său ar trebui să existe semne care să ne ajute să ne dăm seama încotro se îndreaptă speaker-ul. Secvența de argumente ar trebui să fie logică și să se treacă natural de la un punct la altul. Firul logic trebuie să se regăsească atât în discursul fiecărui speaker, cât și la nivelul prestației echipei.

Membrii echipei nu trebuie să se contrazică, ci să se sprijine, adică să-și dezvolte împreună cazul. Dacă echipa nu e unită, arbitrul trebuie să considere acest lucru o mare greșeală.

În cadrul categoriei de strategie, arbitrul va aprecia claritatea, divizarea cazului și organizarea discursului. Organizarea și coeziunea cazului, atunci când se dezbat propuneri sau moțiuni cu valoare, sunt considerabil îmbogățite de un criteriu. Dacă acel criteriu nu este prezentat în timpul dezbaterii moțiunilor, arbitrul va considera că s-a făcut o greșeală strategică semnificativă.

De asemenea, o strategie slabă este furnizareaa mai puțin de două și mai mult de cinci argumente (conținutul de fapte și valoarea lor sunt evaluate la categoria conținut), precum și neutilizarea informației obținute pe parcursul interogării încrucișate.

În privința încadrării în timp distingem două aspecte: i. Încadrarea propriu-zisă în bugetul de timp acordat fiecărui discurs. ii. Acordarea unei perioade de timp adecvate pentru fiecare problemă individuală din discurs.

Prin respectarea acestui criteriu speaker-ul arată că el sau ea a înțeles rezolvarea, acordând prioritate problemelor importante și lăsând cele neimportante pentru mai târziu. Arbitrul, prin urmare, trebuie să evalueze nu doar “puterea” argumentelor din categoria conținut, dar și utilizarea timpului și înțelegerea corectă a priorității din categoria strategie.

b) Înțelegerea problemei dezbaterii

Este esențial ca participanții să înțeleagă care este rolul dezbaterii și să fie capabili să distingă între problemele esențiale și neesențiale. Contracararea unor elemente neesențiale este o pierdere de timp, dacă nu au fost combătute mai înainte argumentele critice ale echipei adverse. Un speaker care nu urmărește dezbaterea, nu va obține un scor bun pentru echipa sa.

d) Interogarea încrucișată

Scopul este:


10

a) de a identifica și expune slăbiciunile din argumentările speaker-ului anterior (speaker-ul adversar);

b) pentru a clarifica punctele neclare din cadrul discursului speaker-ului anterior; c) de a pregăti cadrul pentru argumentarea propriei echipe. Interogatorul întreabă și persoana adresată răspunde. Întrebările și răspunsurile

trebuie să fie scurte și clare. Interogatorul poate întreba despre orice, atâta timp cât există o legătură între întrebări și subiectul dezbaterii. Persoana adresată poate refuza să răspundă la întrebări personale. Interogatorul poate întrerupe răspunsul, dacă nu i se răspunde la obiect.

Informațiile obținute prin interogarea încrucișata nu sunt o parte relevantă a argumentării poziției unei echipe, daca nu sunt folosite într-un discurs ulterior interogării. Arbitrul, în această situație, nu le ia în considerare când judecă o dezbatere.

Întocmit, Expert facilitator partener Ionel Amilcar DRAGOTĂ CORDUNEANU Expert facilitator beneficiar Dr. ing. Alina Mihaela VANU Expert implementare partener Prof. univ. dr. Adriean PÂRLOG Expert implementare beneficiar Lector univ. dr. Aurelian RAȚIU

Avizat, Expert calitate

Prof. univ. dr. Carmen SIMION

Aprobat, Manager de proiect

Conf. univ. dr. Silviu NATE

Documents

Manual Karl Popper 138402