104

Click here to load reader

Manual Psihologie Clasa a X-A

Embed Size (px)

DESCRIPTION

vvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvvcccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccccc

Citation preview

Referenti: Prof. dr. Aliss Andreescu,
..... inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului Constanta,
Prof. dr. Gheorghe Tarara, Colegiul National "B. P. Ha~deu" Buz8u
Prof. gr. I. Laurenta Hacman, inspector de ~tiinte socio-umane la Inspectoratul $colar al Judetului
Suceava
© Toate drepturile asupra acestei edilii sunt rezervate Editurii Corvin, Deva. Orice preluare, par(iala sau integrala, a textului sau a materialului grafic din aceasta lucrare se face numai cu acordul scris al editurii.
Editura CORVIN
330065 Deva, Str. Gh. Baritiu, Nr. 9. Tel.: 0254-234500, Fax: 0254-234588 www.corvin.ro E-mail: [email protected]
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei LUP~A, ELENA Psihologie: manual pentru clasa a X-a Elena Lup~a, Victor Bratu • Deva, Editura Corvin 2005 104p;30cm. ISBN 973-622-187-3 I. Bratu, Victor 159.9(075.35)
Acest manual este proprietatea Ministerului Educatiei ~i Cercetarii. Manualul este aprobat prin Ordinul nr. 3787 din 05.04.2005, In urma licitatiei
organizate de catre Ministerul Educatiei ~i Cercetarii ~i este realizat In conformitate cu programa ~colara aprobata de Ministerul Educatiei ~i Cercetarii prin Ordinul nr. 4598/31.08.2004 ~i este distribuit gratuit elevilor.
ACEST MANUAL A FOST FOLOSIT DE:
Numele elevului
la primirela returnare
* Starea manualului se va Inscrie folosind termenii: nou, bun, Ingrijit, nesatisfacator, deteriorat.
Profesorii vor controla daca numele elevului este scris corect. Elevii nu trebuie sa faca nici un fel de Insemnari pe manual.
Tiparit la GRAPHO-TIPEX Deva 2005
6
Intrebiiri legate de natura inconjuratoare ~i despre sine, raspunsurile fiind de natura naiv-mistica. 0 astfel de conceptie este animismul care admite existenta mai multor suflete: sufletul viata (care parase~te corpulln timpul somnului ~i care dupa moartea omului cautii alt corp), sufletul umbra (insote~te corpul in starea de veghe), sufletul reflex al corpului (apare cand ne privim in oglinda sau In alte obiecte) ~i sufletul nucleu (comun omului ~ianimalelor).
2. Etapa filosofica debuteaza odatii cu formarea prime lor sisteme filosofice in antichitatea tarzie (sec. VI-V Le.n.) ~i se Incheie cu desprinderea psihologiei de filosofie (1879). Cu toate cii cunoa~terea psihologica dobande~te un caracter riguros sistematizat ~i argumentat, ea se mentine la un nivel speculativ, formal, fiind lipsitii de un suport faptic. Urmand exemplul filosofiei ~i psihologia devine materialista (gandirea este 0 simplii secretie a creierului pentru reprezentantii materialismului vulgar­ Buchner, Vogt ~i Molechott) sau idealista (psihicul este un fenomen de naturii spiritualii).
3. Etapa ~tiintifica debuteaza In 1879 cand Wilhelm Wundt, la Leipzig, infiinteazii primul laborator de psihologie experimentala (In 1893 se Infiinteaza primul laborator psihologic la Ia~i, in 1906 la Bucure~ti ~i in 1921IaCluj).
I.PSIHICUL 'I CARACTERISTICILE SA~E. IPOSTAZELE
PSIHICULUI 'I RELATIILE DINTRE ELE. BAZE METODOLOGICE 1.1 Definirea psihologiei
De~i preocuparile cu caracter psihologic sunt stravechi, termenul de psihologie are 0 istorie relativ recenta, el fiind utilizat pentru prima data de reformatorul german, Philipp Schwarzerd, cunoscut sub numele de Melanchton (1497­ 1560). Termenul devine uzuallncepand cu secolul al XVIII-lea, odata cu scrierile psihologului Cristian Wolff.
Termenul de psihologie provine din cuvintele grece~ti "psyche" care Inseamna suflet ~i"logos" care inseamna ~tiinta, teorie, studiu, deci, etimologic, psihologia inseamna ,,~tiinta despre suflet". Constantin Radulescu-Motru (elev allui W. Wundt) i~i Incepea Cursul de psihologie cu definitia etimologicii a psihologiei pe care 0 numea ~tiin{a despre via{a sufleteascii care "urmare~te sa descrie in mod complet ~i exact diferite forme ale vietii suflete~ti; In acela~i timp, ea ne da ~i explicarea faptelor suflete~ti sub raportul succesiunii ~i al coexistentei lor."
Psihologia este ,,~tiinta a vietii mentale, a fenomenelor ~i a conditiilorsale". (w. James)
Psihologia este ~tiinta care studiaza faptele ~i procesele psihice ~icomportamentale, precum ~ipersonalitatea.
Psihologiareprezintii ,,~tiinta conduitei". (P. Janet) Din punct de vedere istoric, cunoa~terea psihologica
poate fi impiirtitii in trei mari etape sau perioade: 1. Etapa pre~tiintifica debuteazii in momentul in care
omul devine con~tient de sine ~i Incepe sii-~i puna
Psihologia este ~tiinta care studiaza fenomenele subiective ~i procesele psihice, activitatea umana considerata
in unitatea dintre latura interna ~i cea extern a ~i totodata sistemul personalitapi cu trasaturile, structurile ~i particularitatile acesteia.
Wilhelm Maximilian WUNDT
(1832-1920)
Psiholog german, a creat primul laborator de psihologie experimental a in 1879 Ja Leipzig. Mai intai medic, iar dupa aceea fizioJog, este autoruJ a numeroase lucrari asupra senzatiei ~iperceptiei. Printre cele mai importante lucrari sunt de amintit Grundzuge del' Physiologischen Psychologie (1873-1874) ~i Volkerpsychologie (10 volume, 1904-1920).
1.2 Principalele momente in evolutia psihologiei ca ,tiinti Evolutia psihologiei ~tiintifice cuprinde: 1. Psihologia c1asicii (1879 - sIar~itul primei jumatiiti a
sec. al XX-lea) este caracterizatii de existenta mai multor ~coli de psihologie, precum: a. Asociationismul (AI. Bain, H. Taine, W. Wundt etc.)
sustine primatul partii asupra intregului, astfel viata psihicii este 0 simpla sumii de senzatii, iar pe baza legilor asociatiei (coincidenta In timp ~i spatiu a unor senzatii) se formeazii perceptiile, reprezentariJe ~igandirea.
b. Gestaltismul (K. Koftka, W. Kohler, O. Dunker etc.) provine din cuvantul german "Gestalt" (configuratie, structurii) ~i sustine primatul intregului asupra piirtii. Astfel, psihicul nu este un conglomerat de procese In sine, ci un ansamblu organizat la niveluri diferite de complexitate (la primul nivel este perceptia, iar la un nivel superior este gandirea). Caracterul organizat al psihicului este innascut, structurile fiind date.
c. Introspectionismul (w. James, N. Ach, Th. Lipps etc.) considerii cii obiectul psihologiei este con~tiinta, inteleasa ca 0 lume interna, inchisa, rara
legiiturii cu lumea externii sau cu reactiile . comportamentale, aceasta putand. fi investigatii numai cu ajutorul metodei introspe~tiei.
d. Behaviorismul (J. Watson, Ed. Thornidke, B. F. Skinner etc.) provine din cuvantul englez "behavior" (comportament) "~i apare ca reactie la curentul introspectionist. Fondatorul curentului, John Watson, considerii con~tiinta 0 fictiune, 0 inventie purii a filosofilor, sustinand ca singura reaJitate psihologicii autenticii este comportamentul. Intre stimul ~i raspuns existii 0 relatie univoca, directii, de tipul S-R (actiunea stimulului determinand
neconditionat 0 anumita reactie), iar pentru cii S ~i R sunt observabile ~i controlabile, cunoa~terea psihologica devine obiectiva ~i ~tiintificii, behaviorismul luand denumirea de psihologie obiectivii. Aceastii orientare s-a impus in psihologia americanii sub numele de neobehaviorism, teorie care depii~e~te schema simplistii stimul-riispuns ~i care valorifica noile fapte ale experientei ~i ale cunoa~terii ~tiintifice.
e. Psihanaliza (S. Freud, C. Jung, A. Adler etc.) apare
ca reactie la psihologia introspectionsitii. Fondatorul psihanalizei, Sigmund Freud, formuleaza ideea caracterului dual antagonic al structurilor psihice: con~tient-incon~tient. In centrul structurii incon~tientului se afla instinctul erotico-sexual. Obiectul de studiu al psihanalizei este incon~tientul. Variantarevizuitaeste numita neopsihanaliza.
f. Psihologia actiunii ~i a conduitei (P. Janet, H. Wallon,A. N. Leontiev etc.) reprezinta doua variante ale principiului dependentei continuturilor proceselor psihice interne de actiunile externe, directe, ale omului cu realitatea concreta. Obiectul psihologiei este extins de la studiul functiilor ~ipro­ ceselor psihice izolate la actiunile complexe orientate
1.3 Psihicul ,i caracteristicile sale In definirea psihicului, psihologia contemporana
utilizeaza raportarea la: lumea extern a - Psihicul poate fi definit ca reflectare subiectiva, de natura ideala a obiectelor ~ifenomenelor externe, a relatiilor dintre acestea ~i semnificatiile lor pentru noi. EI reprezinta 0 modalitate particulara de realizare ~i manifestare a informatiei la nivelul organismelor animale careposeda sistem nervos. substratul material - Psihicul este 0 functie a sistemului nervos, a creierului ~iva depinde nemijlocit de gradul dedezvoltare ~iorganizare a acestuia. factorul timp pune in evidenta natura dinamic-evolutiva a psihicului. Sepot delimitatrei etape esentiale: 1. etapa ascendenta (de la na~terepana la varsta de 20-
25 deani); 2. etapa optimului functional (25-65 deani); 3. etapa regresiva (dupa varsta de 65 deani). starile de necesitate ~isarcinile de adaptare la mediu ne arata ralul instrumental, reglator al psihicului ~ibaza obiectiva a aparitiei lui in procesul evolutiei biologice.
Psihicul este 0 modalitate prin care omul exista ca fiinta, in acela~itimp, biologicii~isociala, deci ca fiintiibiosociala, iar ca • fiinta bio-psiho-sociala, omul este personalitate. El ii asigura omului adaptarea la conditiile mediului, prin conduite care depind atat de schimbarile din mediu, cat ~ide conditiile interne specifice individului respeetiv.
Prin psihicul sau, omul cunoa~te,actioneaza ~ise conduce dupa valori ~i norme morale. El se manifesta prin procese psihice (gandire, memorie, imaginatie etc.), prin stari psihice (con~tientasau incon~tienta,buna sau proasta dispozitie ete.) ~i prin insu~iri psihice (stari temperamentale, triisiituri de caracter, nivel de creativitate etc.). La omul concret, psihicul este chiar personalitatea sa, care se formeazii,se dezvolta ~ise manifesta in societate prin intermediul relatiilor interpersonale.
Comportamentul este defmit, de ~coala behaviorista, ca multimea reactiilor de raspuns ale organismului animal ~iuman la stimulii exteriori. Mecanismul reactiilor comportamentale este reflex, implicand interactiunea dintre eentrii nervo~i senzitivi (receptioneaza ~i prelucreaza actiunea stimulilor externi) ~i cei motori (emit semnalele de comanda ~i declan~areareactiei).
1.Dupa gradul de complexitate, exista comportamente: a. simple care includ 0 singura secventa; b. complexe. multifazice, care includ 0 serie de reactii,
operatii ~i actiuni articulate intr-o schema logidi unitara.
2. Dupa nivelul de reprezentare (integrare) reflexa, exista comportamente cu mecanism de tip reflex: a. neconditionat; b. conditionat.·
3. Dupii prezenta sau absenta intentiei ~i a controlului voluntar, exista comportamente:
spre scop (conduita). 2. Psihologia contemporana estedeterminata de revolutia
produsa, in plan metodologie, de teoria generala a sistemelor ~i de cibernetica (pe baza principiului complementaritatii, adica al intregirii reciproee a diferitelor unghiuri de abordare a vietii psihiee) in 1947­ 1948. Realitatea este abordata dintr-un punet de vedere integrativ-sistematic ~i informational. Psihologia contemporana este ~tiinta despre realitatea psihocomportamentala, ca unitate contradictorie ~i dinamica a laturii, subiective, interne (perceptii, reprezentiiri, gandire etc.) ~i a laturii externe (reactii, actiuni, activitati).
a. neintentionate-involuntare, care Sf:: declan~eaza ~i se desIa~oaraautomat;
b. intentionate-voluntare, care se declan~eazape baza unei deliberari.
4. Dupa starile de necesitate carora Ii se subordoneaza, existiicomportamente: a. de igiena corporala; b. de descarcare-eliminare; c. erotico-sexuale; d. de orientare-investigare; e. de cunoa~tere; f. instrumental-rezolutive.
Comportamentul are ~i 0 mediere psihica interna: imaginea senzoriala a stimulului, 0 componenta emotional­ afectiva, 0 stare de necesitate, 0 pregiitire ~i 0 planificare instrumentala,un anumit reglaj involuntarsauvoluntar.
Termenul de personalitate provine din Iimba latina, "persona" insemnand masca actorului, rolul acestuia, personajul unei drame. Personalitatea este definitii pe baza unor caracteristici care ne deosebesc de celelalte persoane ~i carepersista in timp. Trei trasaturi contribuie la definirea ei:
1. particularizarea, respectiv fiecare om este unic, are trasaturi, aptitudini, sentimente, un mod anume de a fi, de a gandi, de a actiona, de a simti;
2. durabilitatea, care se refera la constanta trasaturilor care neparticularizeaza;
3. coerenta, respectiv faptul di ele constituie un sistem functional.
Personalitatea nu este ceva cu care ne na~tem, eaci, la na~tere, copiii mici seamana foarte mult intre ei. Pe masura ce cresc, ei se diferentiaza prin dezvoltarea unor trasaturi personale ca urmare a interactiunii dintre ereditate ~imediul in care se dezvolta.
Dezvoltarea psihicului poate fi considerata ~iin ordine filogeneticii, cea mai cunoscuta delimitare a etapelor evolutiei de ansamblu a psihicului fiind datorata lui A. N. Leontiev, caredistinge 4 faze:
1. Stadiul psihicului senzorial elementar, caracterizat prin aceea ca animalul reactioneaziiin raport cu 0proprietate din mediul ambiant, predominand reactiile inniiscute;
2. Stadiul psihicului perceptiv, la nivelul caruia se poate vorbi de sesizarea caracteristicilor obiectelor in integritatea lor ~inu doar a unor aspecte s~zoriale izolate;
3. Stadiul intelectului, al gandirii senzorio-motorii, care. se poate pune in evidentii la maimutele antropoide, caracterizat prin numarul relativ redus de incerd'iri pentru rezolvarea unci probleme, urmate de aparitia solutiei pc nea~teptate,dintr-odata;
4. Stadiul psihicului con~tient, ultima treaptii a evolutiei, specificiiomului.
1
1 ~ 8
1.4 Ipostazele psihicului ~iirela,iile dintre ele* Organismul uman poate fi considerat un sistem in cadrul care consta in con~tiinta clara a unui eu responsabil de
ciiruia rolul central il de tine sistemul nervos central. actele sale). Sistemele vii au capacitatea d~ autoprogramare prin intermediul In cadrul SPU se delimiteazii ~i subcon~tientul sau activitiitilor desra~urate, achizitionand informatii, operatii ~i precon~tientul care cuprinde memoria potentiala ~i functiuni specifice prin intermediul inviitiirii. ansamblul automatismelor (deprinderilor) ~i operatiilor de
Se observii cii intre psihic ~i comportamental exista 0 care individul uman dispune (care nu sunt con~tiente, dar care stransa interdependenta, ele fiind reciproc convertibile. pot fi u~or trecute in sfera con~tiintei). In cazul memoriei Astfel, compoi'tamentele sunt interiorizate ~i transformate potentiale este yorba despre cuno~tinte acumulate ca urmare a in acte subiective, iar actele subiective sunt exteriorizate procesului de memorare, cuno~tinte care constituie sursa prin intermediul conduitei. activitiitii con~tiente. Actele automatizate sunt deprinderi
Psihologul Paul Popescu-Neveanu considera cii sistemul (scrierea, desenatul, mersul, mancatul etc.) care se desra~oarii psihic uman (SPU) este un ansamblu de functii ~i procese rarii control con~tient detaliat, in momentul respectiv, dar psihice aflate in interactiune, organizate ierarhic $i care inainte de a fi automatizate s-au desra~urat sub controlul contribuie la aparitia fenomenului de con~tiintii. con~tient. Deprinderile raman integrate modelului con~tient al
SPU mijloce~te interactiunile dintre individ ~i lume, ~i cu activitiitii ~i de fiecare data dind pe traiectoria obi~nuita a propriul organism, ciici fiecare dintre noi ne simtim corpul, il desra~uriirii actiunii apar obstacole nepreviizute, intervine exploram pentro a-I cunoa~te, intelegem cine suntem ~i cine imediat analiza con~tienta. Precon~tientul actioneaza ca un fel putem deveni, interactioniim cu ceilalti, riispundem intr-un de ,Jiltru" care permite trecerea in sfera con~tiintei a anumit moo situatiilor concrete de viata. Intre cunoa~terea informatiilor, tendintelor, operatiilor ~i a deprinderilor propriului eu ~i cunoa~terea lumii trebuie sa existe un necesare ~iacceptabile pentru aceasta. echilibru, ciici, in caz contrar, ne-am priibu~i in propria fiintii La polul opus con~tiintei se aflii incon~tientul sau sau lumea ni s-ar parea iluzorie. Pe parcursul vietii, omul este psihismul bazal, orientat asupra propriei fiinte pe care 0 asaltat de 0 multitudine de informatii ~i de aceea, mecanismele exprima in tot ceea ce are ea caracteristic: tendinte instinctuale, antiredundante, ratiunea ~i vointa il ajutii sii se adapteze pulsiuni sexuale, trebuinte, stiiri afective, vise, ganduri ~i realitatii. dorinte ascunse etc. Psihologii considera ca toate procesele
Fenomenul de con~tiinta rezultii din interactiunea psihice au 0 parte care se desra~oara in sfera incon~tientului. proceselor cognitive senzoriale, a proceselor cognitive ~i a La sfiir~itul secolului al XIX-lea Sigmund Freud (1856- proceselor regJatorii. Wundt considera cii aceasta este 0 1939) a descoperit metoda de investigare a proceselor sinteza creatoare, 0 integrare de procese psihice care prin incon~tiente pe care a numit-o "psihanaliza", descoperirea lui ele insele nu sunt con~tiente, dar contribuie la con~tiinta. Freud fiind comparata cu cele ale lui Columb, Copernic etc. El Memoria, care stocheazii informatiile, nu este ~i nu poate fi in considerii cii viata noastrii psihicii rezida in mi~carea con~tient­ ansamblul ei con~tienta, deoarece numai unele cuno~tinte ale incon~tient ~i totceea ce era atribuit intamplarii (lapsusul, memoriei potentiale sunt reactualizate (con~tientizate) in uitarea de nume etc.), are 0 puternica motivatie incon~tienta. functie de cerintele activitiitii. H. Bergson considerii cii Ele sunt, de fapt, compromisuri prin care incon~tientul se memoria sta la baza con~tiintei. manifestii in planul con~tiintei.
Dupa cum aratii ~i etimologia termenului de con~tiinta Freud a demonstrat ca vise Ie din timpul somnului (latina cum "cu" ~i scientia ,,~tiintii"), actul con~tient este reprezintii manifestari caracteristice ~i autonome, specifice mijlocit de informatiile de care individul dispune cu ajutorul incon~tientului. intelegerii. Gandirea are un rol esential in producerea Cercetiirile privind problematica incon~tientului au fost con~tiintei, dar aceasta nu se reduce la gandire, deoarece la fel continuate de catre elevullui Freud, Alfred Adler, care admite de important este ~i limbajul. Totodata, con~tiinta nu este notiunea de incon~tient dinamic, dar minimalizeaza rolul
posibilii rara starea de veghe ~ide atentie, ea fiind sustinutii de sexualitiitii ~ial complexului lui Oedip in geneza personalitiitii. motive, de trairi afective, de vointa, de imaginatie. Trebuie subliniat faptul caintre con~tient ~i incon~tient Con~tiinta ar putea fi interpretata ca un act de intelegere ~i de nu exista 0 ruptura, ci 0 stdinsa interactiune, chiar dacii nu conceptualizare (Rubinstein), 0 coordonare de semnificatii toate informatiile dinincon~tient trec in sfera con~tiintei. R. (Piaget) sau incheierea unui proces de cunoa~tere. Mucchielli considera incon~tientul 0 structura a personalitatii
Con~tiinta are 0 organizare de tip logic ~i rational, ea ce influenteazii con~tiinta, astfel incat nu putem separa indeplinind un rol conducator, concretizat prin functiile de incon~tientul de con~tient, ele aflandu-se intr-o permanentii cunoa~tere, de orientare spre scop, de autoreglaj voluntar, interactiune. Dacii Freud considera ca incon~tientul contine creatoare ~ianticipativa. doar impulsurile negative, Paul Ricoeur subliniazii rolul
Psihologul Andrei Cosmovici considera cii existii doua pozitiv al incon~tientului in domeniul creatiei. feluri de con~tiinta: una implicita, primitiva (caracteristicii Chiar dacii nici astiizi nu' sunt pe deplin cunoscute structura animalelor superioare ~icare este doar 0 con~tiinta de ceva) ~i ~i mecanismele incon~tientului, este sigur cii intre con~tient ~i alta reflexiva, con~tiinta de sine (specifidi numai omului ~i incon~tient existii 0 interactiune aflatii in evolutie permanentii.
Alfred ADLER
(1870-1937)
Medic ~i psiholog austriac, elev dizident al lui S. Freud, admite pe urmele acestuia notiunea de incon~tient dinamic, dar nu recunoa~te rolul sexualitiitii ~i al complexului lui Oedip in geneza personalitiitii. Factorii determinanti trebuie ciiutati mai curand in propria individualitate ~iin societate. I~i impune teoriile sub numele depsihologie individuala. Autor a numeroase lucriiri, cele mai importante sunt: Teoria $i practica psihologiei individuale (1920), Cunoa$terea omului (1927), PSihologia $colarului greu educabil (1930), Sensul vie!ii (1933) etc.
1.5 Metodele psihologiei* Norbert Sillamy define~te metoda drept mod de a
actiona, deoarece cunoa~terea psihologici nu poate
progresa in absenta utilizarii unor metode de cercetare adecvate. Metodele au un caracter instrumental, de
interventie, de informare, interpretare ~i de actiune. Trebuie subliniat faptul ca fiecare ~coaUi sau orientare psihologica i~i are propria sa metodologie. In continuare vor fi prezentate, foarte sintetic, principalele metode ce pot fi utilizate in investigarea fenomenelor ~iproceselor psihice.
Metoda observatiei urmare~te latura stabila a personalitatii (caracteristici precum: maltimea, lungimea membrelor, forma ~i marimea capului etc.) ~i latura dinamica a personalitatii (reactiile c.omportamentale actuale ale individului in situatii concrete).
Condipi de realizare a activitatii observative sunt: sa se desfa~oare in conformitate cu un scop ~ipe baza unui plan dinainte stabilit; sa fie aleasa situatia in care individul i~i dezvaluie cel mai bine caracteristica studiata; sa aiba caracter focalizat (sa nu fie avute in vedere alte aspecte care nu constituie obiectul observatiei); sa fie sistematica, structurata pe baza unor criterii logice; sa retina ~i sa inregistreze fidel ~i complet datele obtinute.
Clasificarea diferitelor modalitati de realizare a observatiei se poate realiza potrivit urmatoarelor criterii: 1. Dupa modul de desfa~urare, observatia poate fi:
directa (observatorul este prezent in spatiu1 de actiune al subiectului, acesta con~tientizeaza prezenta observatorului), indirecta (observatorul nu se afla in spatiul de actiune al subiectului) ~i cu observator uitat (observatorul se afla in perimetrul de actiune al subiectului, dar el este familiar subiectului in cat este ignorat) ..
2. Dupa gradul de implicare a observatorului in desfa~urarea evenimentelor, exista: observatie pasiva (observatorul nu intervine in desta~urarea evenimentelor) ~i observape activa.
3. Dupa incadrarea in timp, exista: observatie continua (perioada mare de timp) ~i observape secvenpala.
4. Dupa obiectivul urmarit, exista: observape gIobala (tabloul comportamental general) ~i observape parpala (selectiva).
Cand este orientata spre noi in~ine, observatia devine autoobservatie.
Metoda experimentului urmare~te provocarea deliberata a fenomenelor. Este introdusa in 1879 de W.
Wundt ~i ea opereazii cu variabile: 1. independente - I - (se afla sub controlul direct al cercetatorului fiind utilizate pentru "provocarea fenomenului"); 2. dependente - R - (reactiile ~i raspunsurile date de subiect la aqiunea variabilei independente); 3. subiect - S - (pot fi identificate ~i controlate obiectiv ~i riguros de cercetator: varsta, sex, nivel de instruire etc.) ~i 4. intermediare - E - (tin de organizarea interna a individului ~i se interpun intre actiunea variabilei independente
9
~i dependente, neputiind fi identificate ~i controlate de catre cercetator).
Metoda convorbirii - este 0 discutie cu subiectul condusa de cercetator.
Avantaje fata de observatie: favorizeaza capacitatea subiectului de introspectie, de autoanaliza ~i diminueaza sau inlatura tendinta subiectului de a contraface raspunsurile.
Exista diferite tehnici de convorbire (de exemplu, se pun intrebari ~i se lasa persoana chestionata sa raspunda tara a se interveni), dar intotdeauna conversatia are loc intr-un c1imat adecvat, in care subiectul sa se poata exprima liber.
Metoda anchetei, care cunoa~te doua forme: a. Ancheta pe bad de chestionare - contine intrebari
factuale sau de identificare, de cuno~tinte, de atitudini ~i opinii, de motivatie. Chestionarele pot fi cu: riispunsuri dihotomice, inchise (Da - Nu); raspunsuri Iibere ~i raspunsuri la alegere in evantai (5-7 raspunsuri la 0…