View Full Version: Manuscrisele Mosului - Tudor Diaconu - Legenda vie a Romanilor

zalmoxa >> Manuscrisele Mosului - Tudor Diaconu - Legenda vie a Romanilor

Manuscrisele Mosului - Tudor Diaconu - Legenda vie a Romanilor topics MIORITA - CRONICA ANCESTRALA A PERMANENTEI ROMANESTI MIORITA - CRONICA ANCESTRALA A PERMANENTEI ROMANESTI

Baciul UNGUREAN Vastul spatiu pe care s-a format poporul roman si numeroasele sale tari numite Vlahii, au condus la

ideea separarii numirilor pentru facilitarea identificarii lor. In acest context vedem plasata necesitatea diferentierii tarilor romane dupa criterii toponimice, in special dupa hidronimele mai importante din regiunea respectiva, stiut fiind ca, pana tarziu, crezatele si voievodatele noastre erau organizate pe cursul raurilor mai importante. In acest cadru istoric, in care vecinii foloseau etnonimul vlah , pentru a-i desemna pe romani, iar VLAHIA(VALAHIA) pentru a le deosebi tara, romanii insisi se numeau ramani sau rumani, iar tarile lor purtau nume stravechi: ARDEAL, MOLDIVA, OLTENIA, MUNTENIA, TARA BARSEI, etc. Unele dintre aceste nume de tari, au patruns si in limbile altor popoare, generalizandu-se sub aceasta forma romaneasca. Locuitorii din tarile respective erau numiti si ei cu apelativul derivate din numele tarii respective: ardeleni, moldoveni, olteni, munteni, barseni, etc.

UNGUREANUL mioritic nu face exceptie de la aceasta regula, careia nu I s-au putut sustrage nici conationalii lui, bacii vrancean si moldovean. Elementul lexical ungurean, ca si cel de vlah(valah) interpretat eronat din stiinta ori nestiinta, a fost indepartat de originea lui si golit de semantism, cu toata incarcatura istorica pe care o poarta. Dictionarele noastre cele mai recente dau explicatii GRESITE acestor termeni. Astfel DEX, specifica: 1.maghiar, 2. denumire dat populatiei (romanesti) din Transilvania, in special celei din vecinatatea fostelor provincii istorice din Tara Romaneasca si Moldova(p.997) D.L.R.M.:1. Maghiar, p. extensie transilvanean, 2.) numele unui dans popular si melodia dupa care se executa(p.905), etc In realitate lucrurile stau cu totul altfel.

Asa cum vom demonstra mai jos. NICIODATA si in nici o regiune, nicaieri maghiarii nu au fost numiti ungureni. Ci UNGURI. Niciodata si nicaieri transilvanenii nu au fost numiti si nu sunt numiti UNGURENI, ci asa cum s-a subliniat: ardeleni, maramureseni, banateni, oseni, moroseni, etc. intrucat nu e posibil si nici logic ca romanii sa se confunde unii cu altii, si chiar azi, cand traditia populara nu mai este atat de robusta ca in trecut, costumele populare se mai pastreaza inca diferentiate, pe regiuni sau provincii, ca si acum cateva sute de ani. La toate acestea se mai adauga graiurile atat de representative si inconfundabile. Ardeleanul nu poate fi confundat niciodata cu ungureanul, dupa cum olteanul nu poate fi luat drept moldovean sau, aromanul drept crisan. Aceasta confuzie nu poate fi facuta decat de populatiile indepartate geograficeste unele de altele, care poseda cunostiinte vagi despre regiunile unora sau altora, cum s-a intamplat si cu baciul ungurean, considerat de romanii din principatele dunarene, ca venind dinspre partile unguresti. In realitate el apartine partilor ungurene, care nu sunt unguresti nici ardelenesti. Lantul Carpatilor Orientali, din punctul lor cel mai nordic si pana la curbura, istoriceste vorbind au apartinut dintotdeauna prin natura sa , pastorilor romani, din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastre.

Faptul ca in limba slovaca valach inseamna ”pastor”, confirma si in acest fel starea de fapt existenta in regiune, in urma prefacerilor analizate asa dupa cum in sarbo-croata acelasi termen VLAH are intelesurile de mai jos:

-pentru catolici inseamna “ortodox” -pentru locuitorii insulelor este echivalent cu acela de “locuitor al interiorului peninsulei” -pentru oraseni are sensul de “taran”, etc Paralel, persistenta pana la pana in conteporaneitate a unor hidronime de origine romana, in regiunile

invecinate, Maramures, UNG, Bereg, Zepelin, etc nu face decat sa intareasca asertiunea noastra. Asezarea triburilor maghiare in Panonii a marcat inceputul destramarii vietii patriarhale care domnea in acest spatiu stramosesc. Folclorul romanesc a reusit sa pastreze mai bine ca orice DOCUMENT scris situatia existenta in Carpatii Orientali cu multe secole mai inainte de a fi tulburata de migrari.

“Miorita” este prin excelenta balada Carpatilor Orientali in trei segmente egale ca lungime.Astfel: 1) Partea de nord numita ungureana este situate pe UNGURI si in lungul UNGULUI, cu regiunile

invecinate. Materializata pe teren, corespunde in linii generale, distantei dintre orasul UNGAR(azi,UZGOROD) si valea Ceremusului, in axul lantului muntos:

2) Zona de mijloc cu centrul in Bucovina, pe apa MOLDOVEI, numita moldoveana care se intinde pe valea Ceremusului pana la confluenta Moldovei cu Sotetul. Acesta este sensul termenului moldovdean,

din preajma raului Moldova, care peste cateva secole va reusisa impuna, prin voievozii maramureseni, si sa devina nume de tara binecuvantata.

3) Regiunea sudica numita Vranceana se afla la aceasi distanta de centrul tarii moldovene, Campulung, egala cu cea dintre Campulung si UNGAR. Aceasta regiune cuprinde ultima treime a Carpatilor Orientali, cuprinsa intre confluenta Moldovei cu Siretul si Curbura. Aceasta este si ordinea bacilor mioritici cantata in balada. Numele UNGUREAN(deriva de la UNGURI+suf.ean) nu are deci nici o legatura cu etnonimul maghiar sau cu romanii dinspre partile Ungariei de azi, el se refera strict la sens, la Valahii din Carpatii nordici, aflatori pe Unguri(numele celor doua rauri care prin unire formeaza raul UNG).

Constiinta de neam in lungul acestor munti, s-a pastrat intacta prin aceasta balada pastoreasca, desi schimbarile provocate de seismele istoriei au modificat, intre timp, structura demografica, a plaiurilor cantata, mai ales in partea lor cea mai nordica. Peste cateva secole, baciul ungurean in persoana lui DRAGOS si BOGDAN vor satisface setea ancestrala transmisa prin balada, de a inlatura prin intelegere (stiut dinainte) pe “baciul moldovean”, din propria-I tara.

“….Iar tu de omor Sa nu le spui lor Sa le spui curat Ca m-am insurat c-o mandra craiasa a lumii mireasa…” Elementul lexical ungurean, format pe teren romanesc, nu poate fi acordat altor romani, din alte regiuni istorice, asa cum am subliniat mai sus, fiind inconfundabil cu alti termini care-i denumesc pe romanii din alte “vlahii”. Numele de ungurean este cunoscut si in regiunile invecinate ale vailor Ungurilor si pana la Bucovina de nord, unde a patruns si in poezia populara ucrainiana, care incepe astfel:

“Oi saraku ungurean Pisov v pole pe bur’jan..” Aceasta populatie nu a avut contact niciodata cu ardelenii, nici macar cu maramuresenii. Ea cunoaste

tipul de pastor venit din Carpati, care-si pastea turma si prin partile Galitiei, ale Poloniei, etc. Datele istorice se impotrivesc si ele originii semantice maghiare a termenului romanesc ungurean. Balada MIORITA a fost publicata de Vasile Alecsandri in anul 1866, deci cu un an mai devreme decat semnarea pactului dualist in urma caruia Ungaria devine regat in cadrul Imperiului Austro-Ungar.

In perioada de dupa 1526(batalia de la Mohacs) si pana in 1867 nu se poate vorbi de o influenta ungureasca, deoarece transformarea in pasalac si apoi ocupatia austriaca (Karlowitz,1699), nu au un punct de vedere in societate si in relatiile internationale; Nici in secolele XI-XIII, cand regatul feudal maghiar ocupa Transilvania, nu poate fi vorba de acest nume, intrucat Transilvania ramane principat independent pana la 1541 si este cunoscuta sub numele istoric de ARDEAL. In final este greu de imaginat ca o influenta de mana a doua si straina, sa fie mai puternica decat una de mana intai sau cu alte cuvinte, exercitarea influentei maghiare in Moldova peste cea ardeleneasca vecina si de aceasta limba si cultura.

NUME DAT DE ROMANI Strabatand Carpatii orientali, pe vaile afuentilor Nistrului, si apoi pe vaile afluentilor Tisei, in

regiunea muntilor BESCHIZI, triburile maghiarilor patrund mai intai in valea Ungului, la confluenta izvoarelor sale, numite Unguri (la plural, din UNG+sufixul-uri;cf.CRISURI,etc), apoi se aseaza in tinutul UNG (centrul sau administrativ este UNGAR, in ungureste UNGVAR, in ruseste UGOROD,etc). Din punct de vedere istoric si lingvistic, dar mai ales al foneticii istorice, hidronimul UNG prezinta o importanta deosebita pentru noi, avand in vedere ca el atesta ca NICI NU AVEAU NUME, si ca sta la baza derivatului romanesc UNGURI, din care, se formeaza termenul UNGUREAN, pe care il analizam aici. Odata asezati in tinutul de pe UNGURI, maghiarii, cu timpul, au fost si ei numiti astfel, nume devenit ulterior ETNONIM in limba romana. In alte limbi, numele sub care sunt cunoscuti maghiarii deriva de la numele de loc UNGAR si el cu sufixul romanesc (UNG+ar), care prezinta intelesul de “locuitor de pe UNGURI”. Cu acelasi suffix AR s-a format si BULG-ar. Tot asa ungurean inseamna locuitor de pe Unguri. In ceea ce priveste bulgar (Volga+ar, trecut in boteizarea lui “v”).

Romana e singura limba din regiunea aceasta in care s-au putut forma termenii UNGURI si UNGAR. Argumentele ce stau la baza afirmatiei noastre deriva chiar de la numele dat maghiarilor de popoarele vecine cu ei sau din vecinatatea lor: Ucrainean:UGOR(et) polon (WEGIER); ceh (UHOR), slovac (MAD’ar), german (UNGAR,sln. (Madzar),scr (madar), rus (VENGR) venghet, bulgar. UNGAR, etc. Termenii slovac si sloven sunt imprumutati din maghiara. Numele ungar din bulgara si germana sunt din romanescul UNGAR. Formarea termenului Ungar in germana, dupa secolul X este improbabila, avand in vedere ca la data asezarii maghiarilor in Panonia(896) sufixul –ar in limba germana devenise-er. Acest lucru se pare ca dateaza inca inainte de scolul la IX-lea, deoarece GLOSELE DIN KASSEL prezinta unele cuvinte germanice terminate in –er, exemplu (deser) asa cum intalnim si in faimoasele Juraminte de la Strasbourg (redactarea in anul 842 en) intre Ludovic Germanicul si Carol cel Plesuv (ex.bruher), etc.

Prin urmare, dupa venirea ungurilor in Pannonia, termenul german care sa-i numeasca, trebuia sa aiba forma UNGER. Aceasta forma germana exista in epoca si este reflectata cu exactitate in formele slave din regiune, unde imprumutul nu se poate explica decat prin germana. Asfel germanul Unger ceh Uher, cu disparitia nazalei ca si in cazul celorlalte limbi slave si cu trecerea lui g in h.- Germ.Unger pol.wegier (prin

faza Wangier) de under us vengher. Faza de tranzitie pol.wungier a devenit wegier prin asimilare vocalica. Forma ucrainiana uror(et) nu se poate explica decat ca derivand din romana.ungar, cu disparitia nazalei, ca in cazul limbii cehe, fenomen care a avut loc inainte de sec. al X-lea e.n..

Ca o nota de curiozitate, amintim ca in limba finlandeza termenul corespunzator ungurescului maghiar ”ungur” ar forma UUNKARILAINEN, deci un cuvant compus, aidoma cu rumanialainen, italialeinen, etc, si NIMIC din lexical fino-ugric. Primul element valoric compunerii UNKARI, trebuie sa fie un imprumut din baltica. In concluzie putem sustine fara teama de a gresi, ca numele etnic UNGAR, ca de altfel si numele tarii UNGARIA, s-au format in limba romana, de unde au patruns mai tarziu in lexicul popoarelor vecine, iar prin intermediul limbii germane, limba de larga circulatie, termenul a patruns si in alte limbi europene.

Forma germana actuala UNGAR, o consideram un neologism, patruns din romana, prin intermediul calatorilor sasi din Ardeal. Maramures, etc., intrucat asa cum am subliniat mai intai forma initiala germana a fost UNGER , care s-a mai pastrat chiar si in sec al.XIII-lea, cum o gasim scrisa si de Rudolf von EMS mort pe la 1254. Dien UNGURN sint”. Forma germana UNGIR ne arata ca s-a dezvoltat din UNGER, mult mai veche, pe care o intalnim si in numele tarii in limba italiana:UNGHERIA.

Nu putem incheia fara a face unele precizari importante in legatura cu tinutul de pe UNGURI, al ungurenilor vlahi, tinut in care s-au asezat prima oara maghiarii, de unde s-au raspandit apoi spre Panonia. In sec IX –X, cand are loc asezarea ungurilor in noua lor patrie, in limbile slave, fenomenul disparitiei nazalei -n- era ca si incheiat.. In cazul numelui de loc UNG, forma lui in limbile slave era UG(fara nazala) care peste un secol sau doua avea sa devina UH, prin trecerea sunetului g in h… in limba ceha, slovaca, ucraineana.

Prin urmare , in perioada asezarii ungurilor in tinutul de pe UNGURI, forma hidronimului UNG in limbile slave din regiune era UG. Un imprumut unguresc din aceasta forma ar fi devenit OG sau AG (fonetic OG), cum forma ungureasca este UNG, aceasta nu putea fi imprumutata decat din limba romana, SINGURA limba care a pastrat nazala “n” dupa secolul al X-lea.Un imprumut unguresc din formele slave, de dupa sec al XII-lea ar fi avut forma OH sau AH (fonetic:oh)

Fonetica istorica ne arata ca dezvoltarea formei actuale in limbile slave din regiune a avut loc din forma initiala si primordiala roman. UNG UG ceh, slav, ucr, UH. Forma polona UZ, nu poate intra in discutie, ea fiind mai recenta si reprezinta pluralul respectiv indica semantismul romanesc: UNGURI. Din forma polona deriva si numele rusesc al toponimului actual Uzgorod (orasul UZ) respectiv orasul Unguri, desi este situate pe UNG (la singular). Aceasta denota ca in limbile polona si rusa toponimele in discutie au aparut mult mai tarziu, ca, dealtfel, si contactele lor cu popoarele mai sus mentionate. Pluralul romanesc UNGURI este redat in limbile ceha, slovaca si ucraineana prin US, care mai tarziu prin sonorizare a devenit UZ (cf.fr.manchette rus manzeta, etc), asa cum exista si in romana dublete de felul vrasmas/vrajmas, rabos/raboj, vasnic/vajnic, etc. Aceasta transformare, la numarul plural, este specifica limbilor slave si are loc mai in toate apelativele vechi, ca de altfel, si in cazul etnonimului Vlah/Valah care in nume de tara devine Valaka, etc., identic deci cu UH, US, apoi UZ.

Transformarile calitative petrecute in fonetica slava ne arata ca au la baza termenul primordial UNG, care nu s-a pastrat decat in romana si magiara, dar, dupa cum am subliniat, supra magiara nu exista prin aceste parti, cand in limbile slave disparuse sunetul nazal –n-. In tinutul ungurenilor intrat in balada, prin baciul mioritic, N. Draganu arata ca exstau o serie de toponime romanesti privitoare la romani, intre care amintim si satul Volossanka partle de hotar: Volosane, Volosenski, Volosjanocka, Volosini; Mahura, Magora, Magurica, Korbulka, Kicera, Verde, Leksor, Cotori, Hirun, Za Kracunova, Podysur, Skerosora, Roskana, Murgo, Pupur, Vrh, Plaj, etc.

In priviinta toponomiei situatia este identica si in tinutul vecin Bereg: Fresinet, Kiraly, Ppa (anul 1388) Magura Muncsel, Korb, Nigrovo, Peruj, R’aped,..Romaniska, Tomnatik, Ripy, Stramtura, Kodrosory, Kopacina, Falca, Cerbovine, etc. Semnalam o situatie identica in tinutul Zemplin: Kecelpotok (anul 1252) Scek-potoc(1270), Albeny (1355) 1358,1479; Roscokz (Roscut) 1478, Motrogon, Valaskovcy, Deresor, Gaura, Kopac, Andresel, Strembura, etc.

A existat prin urmare o convietuire comuna in zona celor doua unguri pe valea UNGULUI, in tinutul ungurenilor si in celelalte tinuturi apropiate, comuniune care se desprinde usor din analiza celor de mai sus din exsitenta toponimelor de origine romana, din pastrarea dupa specific, in romana si in limbile slave a numelui UNG, UNGURI, UNGAR.

DACA ROMANII AR FI VENIT IN ACESTA REGIUNE DUPA SECOLUL AL X-LEA, am fi cunoscut doar forma de UG, iar dupa secolul al XIII-lea forma UH, singurele prezente in limbile slave. Persistenta numelor de locuitori de obarsie romaneasca este intarita si de existenta numelor de obarsie dacica pastrate in zona analizata, pana in zilele noastre, asa cum este cazul raului ONDAVA, si a muntilor ONDAVA, a multor altora, asupra carora vom reveni cu alta ocazie.

Daca deci, NUMELE DACIC A REUSIT SA SE PASTREZE INTACT, ce fenomen, de ce natura ar fi trebuit sa fie, ca sa se opuna numelor romanesti mult mai recente? Tema UNG este bine reprezentata in lexicul limbii romane, unde pe langa verbul “a unge “(classic ungere) avem apelativele: ungere, ungator, ungar. UNG se mai pastreza si ca nume de persoana atat la masculine cat si la feminine:UNGU, UNGA.

Tinutul ungurenilor cu zonele invecinate, formau un mare voievodat romanesc, dupa cum sustine Dr. ALEXANDRU FILIPASCU in “istoria Maramuresului”, provinciile Maramures, Ung si Bereg, formau un voievodat romanesc, care se intindea pana la valea ONDAVEI si confluenta Bodrogului cu TISA.Navalirea ungurilor nimicind independenta poitica a romanilor de pe vaile Laturita, Ung, Laburta si Ondava… o mare parte din populatia romaneasca trece Beschizii si se aseaza in GALITIA unde intemeiaza voievodatele romanesti ZAMBOR si SANOK.

Demna de semnalat ni se pare si mentiunea facuta de Stefan METES in “Emigrari romanesti in Transilvania sec.VXII-XX: ”Etnograful Fr. Bartos pune sosirea vlahilor in Moravia, prin veacul al XX-lea, Fr. Pasternak - in jumatatea a doua a veacului al XII-lea, dusi de episcopul Bruno de Schaumberg al Moraviei, in judetul Ung si zemplen”.

Balada MIORITA, cronica vie a neamului roman a pastrat dea lungul veacurilor realitatile politice, istorice, geografice si economice, de dinainte de venirea ungurilor in Pannonia. Ea a reusit sa pastreze nestirbita stirea despre UNGURENU, locuitorii segmentului celui mai Nordic al lantului Carpatilor Orientali.

Existenta romanilor si stramosilor lor, dacii, in acesta arie geografica este atestata documentar si este prezenta si azi in marea carte a toponomiei, asa cum am vazut si vom mai vedea.

CRONICA IGNORANTILOR - Prof. TUDOR DIACONU CRONICA IGNORANTILOR - Prof. TUDOR DIACONUCRONICA IGNORANTILOR I-am zis asa, pentru ca prostii nu intreaba niciodata nimic. Ignorantii sunt o categorie aparte, care,

atunci cand nu stiu ceva intreaba, si, cin’ntreaba nu greseste. Cea mai grava injurie adusa dobitocilor este sa le atraga atentia ca sunt “prosti”. Se fac mai verzi la fata, tuna si fulgera, ca nu sunt Prosti. Caraghiostii, nu stiu ca , diferenta intre destepti si prosti este numai una sau niciuna: PROSTII spun ce STIU, iar desteptii STIU ce spun… De aci si lalaiala oamenilor de rand, care-si cauta DREPTURILE, nu datoriile. Or, intre oamenii buni si nebuni este aceasi sintagma. Cei buni-rude, prieteni, suporteri, nu lasa adversarilor care-i mulg pana la ultima resursa.

Ce are a face Odobescu si BUCURESCU? Pentru ca despre ei vom scrie cateva cuvinte, mai ales ca la noi, ajunge sa spui Odobescu pentru ca de la pietrari la academicieni sa suspine: Mare D-le? Ce fel de mare? Care este de fapt Odobescu ADEVARAT, si care este de fapt cel lasat prin traditie SINUCIGASUL? Am avut in mana EU actul olograf prin care AMANTUL DOAMNEI PERTICARI inzestra pe Alexandru Davila cu “VLAICU VODA”. Incornoratul fiu al marelui CAROL DAVILA, se face astfel autor al piesei geniale VLACU VODA. Cine a citit atent nuvela istorica dar si Pseudo-kineghetikos, poate sa-si dea seama ca autor este ODOBESCU, nu Alexandru Davila. Dar ca orice om, ce nu stie ce urmeaza, am dat respective scriere lui Coculescu valeriu Director la Costesti (FNC) sa-l tie in casa de bani. El, de fapt, aflase Documentul la Izvorul de Costesti. Mi l-a dat si eu l-am returnat spre pastrare. D-l Manu Badescu scrie despre Davila, si eu i-am spus cu multi ani in urma sa nu se grabeasca. Ce nu stie D-l Badescu? Ca, printre manuscrisele ”disparate” exista si o incercare literara, numita CLAR: ”DOAMNA CLARA”. Ce n-a citit profesorul Badescu? Istoria literaturii romane a lui Constantin Loghin. Acolo, ed. Cugetarea, 1941, la pag.263, afla: ”Dintre incercarile originale cele mai multe sunt piese cu subiect istoric, intre care si una cu titlul “Doamna Clara”. Din nefericire, nu ni s-a pastrat niciuna din aceste incercari ”Or la satul care se vede calauza nu trebuie”.

Am deosebit respect pentru Marin Badescu Manu, profesor excelent la liceul Bratianu, dar ca orice om care nu stie ce va fi, n-au avut minte sa autentifice documentul la notariat. L-a ars o dobitoaca sotie a lui Coculescu, crezand ca este vorba de o scrisoare a sotului, catre vreo amanta. Crima pentru istoria ignorantilor. Dar, nu despre asta este vorba. Ce are a face Bucurescu? Nu-i scriu numele real, pentru ca alogenii, ca si stravechii prelati devin SISOIE, APIS, PAIS, etc si ca si domnul SOLOMONOVICI din Botosani care se cheama azi George Pruteanu, n-ai de unde-i lua originea pe care o ascund cu ”grija”. Evreii n-au adus comunismul la noi. Petre Roman este ardelean, pentru ca s-a fecundat cu o localnica-zice el- n-are a face cu Valter Roman, Severin este un oltean get-beget, si n-are a face cu Brucan…Ei si? Popisteanu si-a mutat sediul de la Moscova la Paris. Ei si? Nu scria el in ultimul numar al Magazinului istoric din 1989: Ceausescu presedintele istoriei? Si , ce ,daca? E nevinovat! Este un mare ….DEZIDENT!!!! Al ciuciu-cui? Dar Eminescu scria pentru noi: ”Ne fac legi si ne pun biruri, ne vorbesc filosofie N-a scris pentru noi?

Paradoxul este clar, daca - fie si cel mai slab regizor…- citeste balada stramosilor semnata tot DAVILA, si face legatura cu CELEBRII GRECI ROMANI, copisti ai civilizatiei noastre, transpusa in cidurile de cult…

Dar ca sa devii lingvist trebuie sa repeti toata idiotenia ca romaneasca au facut-o soldatii romani, etc, ca de fapt limba ne invata de la soldati NU IN FAMILIE, ca EVELE noastre -femeile dace erau BOARFE nu sotii, etc, minuni pe care ni le” implementeaza” acum ciudata civilizatie apuseana. Ce? SIDA! Eminescu scria: ””Ce a scos din voi apusul cand nimic nu era de scos?” Ce are de a face Bucurescu? Pai, da, pentru ca INEPTIILE lui Alex. Odobescu - despre Tezaurul de la Pietroasa ii face pe Hemenauti sa saliveze aiurea, fara a sti ca de fapt, Odobescu sta in genunchi in fata lui Cezar Bolliac, mare arheolog dar FARA TITLU, la Paris!

Interpretarea pe care a dat-o Bolliac este EXACTA. A lui Odobescu falsa; notite proaste! Si asta stiam eu mai inainte de a fi at de DOCUMENT! Era clar de la bun inceput ca, nu putea face CAPODOPERA un…oarecare. Ceea ce mi s-a spus de catre un mare actor de la Pitesti-l-am numit pe Ionica Focsa, ca a scris Davila, Balada stramosilor. Ai citit domnule Focsa???? Monologul lui Mikede, il putea scrie sau banui un….frantuz? Pace, tie! Et in Arcadia, ego! Scolit la Paris, Odobescu UITA sa gandeasca romaneste, ca si mai tarziu Mircea Eliade. Acesti savanti - sunt urmati de o pletora de alogeni, care, nu ca nu stiu, dar adauga imbecilitatea proprie unui sir de stupiditati ANTIROMANESTI. Cica Bucurescu face hermeneutica??!! E un oarecare cetatean turmentat de spusele antecesorilor, care nici mai mult nici mai putin STUPEFIAZA ignoranta contemporana. Pai, cum, domnule faci dumneata criptografie cand nu stii cu ce se mananca? Aiurea! Vorbesti de inelul de la Ezeriva, despre,….etc, Habarnescule? In genunchi, magarule!

Discutii despre manunscrisele Mosului

RUGA TATAL NOSTRU IN LIMBA MAMA TRACO-GETA. AN ONOMA A TATO, A SON SI A PLEISTE RHAER TATO NIPAL PLEISTE ONOMA THYE VEN VASIL THYE, HIE BESSI THYE RA CHARIS AISUS PE TERA BECOS NAUSTRA CALLI VIE HIE DA NAO ASTATI, SI NE AVRAZASNAO CULAPI NAUSTRA CALLI SI NOI AVRAZAM MALUSTIS NAUSTRI SI NA NOI RAIZDOS PE NOI AN BELLUROS CI NE THEMEN DE VET RILLO. AN ONOMA A TATO, A SON SI A ISSOS RHAER. AMIN.

(DOAMNE DUMNEZEU, TATAL NOSTRU DIN CERURI, SFANT ESTE NUMELE TAU, VIE IMPARATIA TA, FACA-SE VOIA TA, PRECUM IN CER ASA SI PE PAMANT, PAINEA NOASTRA , CEA SPRE FIINTA, DANE-O NOUA ASTAZI, SI NE IARTA NOUA GRESELILE NOASTRE, PRECUM SI NOI IERTAM GRESITILOR NOSTRI, SI NU NE DUCE PE NOI IN ISPITA, CI NE IZBAVESTE DE CEL VICLEAN, PENTRU CA A TA ESTE IMPARATIA, PUTEREA SI SLAVA, A TATALUI, A FIULUI SI A DUHULUI SFANT. AMIN. )

LEGILE ZALMOXIENE Legea1 Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor este Focul cel Viu si Vesnic din care toate si prin

care fiinteaza toate cele ce sunt.Totul si nimiculsunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot in mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina si tot ce vine din lumina prinde viata si ia faptura.

Legea2 Precum fulgerul aduce lumina si si lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el

trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci , ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.

Legea 3 Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele te inconjoara. Nu uita ca aceasi pasi

ii faci in varful muntelui ca si injosul sau, acelasi aer este sus ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet ca si pamantul neted.

Legea 4 Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede

franta de vant, samanta prea adanca nu razbate si prea multa apa ii stinge suflarea. Legea 5 Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant,

caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

Legea 6 Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede

cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel care ii da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

Legea 7 Priveste si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare ,

caci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor.Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, iar impreuna puterea este mai mare.

Legea 8 Ia seama de taina aceasta si nu o uita, acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu

pamantul si toate cele ce ii vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit.Asfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu sta in calea sa. Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor in jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte. Continua pana la 48

Legea Hidrogenului: Corpul fizic - H Corpul eteric - H/2 Corpul astral - H/4 Corpul mental - H/8 Corpul spiritual - H/16 Corpul eteric - H/32 Corpul Crist - H/64 La corpul Crist e IO (6+4)

Resonare fibris/mira dgestatorul/Fa muli tuorum/SOL va poluti, LAbii reatum/ Sancte Iohannes. Aflam relatii noi, corespondenta sa zicem intre cota a treia Ga si Mi, componente de baza in relatia

data de Evanghelia lui Ioan. La inceput era cuvantul..Mi din Eloh. IM, si Templul Gama de la Lotrisor. Raspunsul l-a dat tot demult Cantemir (Metafisica,p.185). Nimeni nu daruie la nimeni nimic. El isi daruie.

Punctul de vedere este demonstrabil in monada. Ar trebui adaugat ca, de fapt sirul numerelor pana la zece, insumate inseamna 55. Ca el cuprinde 30 suma numerelor pare = 25 suma celor impare. Or, 5+5=10(64!).Legea Hidrogenilor.

Ar fi fost extraordinar daca ar fi gandit suficient asupra unei precizari a lui Cantemir din Metafisica ed.,1928, p.186-187, unde el scrie: Sunt limbi care au 24 pana la 44 de sunete si nu se pot folosi de mai putine elemente pentru perfectiunea pronuntarii lor. La aceasta se mai adauga reciproca transmutare a literelor, de care se servesc deci, nuca eufonie. Totusi lasand la o parte toate acestea, ca fiind mai putin necesare, CINCI sunt cele ce se numesc VOCALE, iar celelalte se numesc MUTE sau SEMIMUTE. Care va fi gramaticul cel mai priceput, in asezarea literelor, care, pe langa cele CINCI VOCALE sa aseze tot atatea litere mute, adica, langa A, E, I , O , U sa adauge B, C, D, etc si sa arate cateva cuvinte, se pot compune cu aceste ZECE LITERE?

Prospaiala si superficialitatea din lingvistica noastra este clara devreme ce avem mai multe scoli de lingvistica. Ce-i clar la Cluj, e invers la Bucuresti sau Iasi, Timisoara, etc, desi avem o limba UNITARA - fenomen unic - pe un spatiu geografic ce depaseste hotarele de azi. Cum sa stim noi ceva clar, daca nici relatia romani/vlahi nu e clara?

Daca afla orice noutate denigratoare fata de limba noastra, expertii o si dau pe piata. Cum afla ceva de bine, tac. Nu inteleg nimic din hatisul in care i-a lasat Turnul Babel. Nepricepand metafora, ei cauta cu sarguinta Turn, si corabia lui Noe! Infumurati, ingamfati, ca statul roman i-a trimis la studii in afara tarii, ei - cum spunea Eminescu - invata la Paris nodul cravatei, si-apoi pricopsesc norodul cu nerozia lor. Am intrat din nou iti trimit partea 1 din manuscrisele de la marea moarta

Complexul muzeal Golesti Complexul muzeal Golesti

Complexul muzeal Golesti Prof. Constantin Iliescu Complexul muzeal Golesti este format din doua mari muzee:

Ansamblul feudal Conacul Golestilor, care in 1999 a sarbatorit sase decenii; Muzeul viticulturii si pomiculturii in aer liber din Romania.

In acest numar al revistei OMU vom prezenta ansamblul feudal- ConaculGolestilor cu cele patru sectii ale sale, urmand ca in alt numar sa infatisam continutul celui de-al doilea muzeu, cel al viticulturii si pomiculturii. Pagini de istorie Trecutul conacului din Golesti se leaga de acela al boierilor care l-au stapanit. Descinzand din vechea familie a boierilor Craiovesti, Golesti si-au luat numele de la satul Golesti, pe care Baldovin Parcalabul, un mic boier de tara, l-a stapanit pana la sfarsitul secolului al XV-lea. Urmasii acestuia preocupati sa-si mareasca domeniul feudal si sa obtina dregatorii cat mai mari, au sprijinit autoritatea centrala, reprezentata de domn, fiind rasplatiti pentru dreapta si credincioasa slujba cu mosii si functii politice. Asa se face ca de-a lungul anilor, ei au ajuns din obscuri proprietari feudali, mari boieri cu rosturi importante in desfasurarea unor evenimente istorice.

In 1544, in timpul luptelor dintre Radu Paisie (1535-1545) voievodul Tarii Romanesti si Laiota Basarab, pretendent la tron, un boier din Golesti, vistierul Radu, se face remarcat prin serviciile aduse lui Radu Paisie. Fiind invins de Laiota Basarab, Radu Paisie isi scapa viata prin grabnica fuga parasind totul pe campul de batalie. Dar vistierul Radu a reusit sa salveze tezaurul tarii si sa-l duca domnitorului. La Turnul din Nicopole, facand astfel ca mult sa se bucure sis a se veselesca domnia mea, cum spune un document al vremii. Fireste pentru truda si loialitatea dovedite in aceasta lupta, vistierul Radu din Golesti nu a ramas fara rasplata. El a primit numeroase danii si dregatorii, atat de la Radu Paisie, cat si de la fiul acestuia, Patrascu cel Bun (1554-1557).

Urmasii lui Radu din Golesti, Ivascu, mare vornic si Albul mare clucer, duc aceasi politica de sustinere a domnului. In timpul razboiului moldo-turc din 1574, la care participa si forte muntenesti, ce urmau sa-l inlature pe Ioan Voda cel Viteaz (1572-1574) si sa puna pe scaunul Moldovei pe Petre Schiopul (1574-1579) si (1582-1519), fratele domnului muntean Alexandru Mircea (1568-1577), cei doi boieri Golesti salveaza viata voievodului Tarii Romanesti care era sa piara in apa Ramnei. Intr-un act emis de cancelaria voievodului Alexandru Mircea, se mentioneaza ca ei au fost foarte bucurosi sa-si puna capetele lor pentru capul domniei mele. Daca Ivascu a scapat din stransoarea bataliei numai ranit, Albul clucerul si-a sfarsit zilele acolo, la vadul numit Ramna, langa satul Jilistea. El a fost inmormantat la manastirea boierilor din Golesti din Vierosi ( o piatra funerara, impodobita cu un frumos relief ce-l reprezinta Calare, indica locul unde este ingropat). Credinta si vitejia lui Ivascu au fost rasplatite cu dregatoria de intaiul sfetnic al lui Alexandru Mircea si apoi al fiului sau Mihnea, in timpul primei domnii (1577-1583).

In a doua jumatate a secolului al XVII-lea, Stroie Leurdeanu, intra in familia Golescu prin casatorie cu Visa, fata lui Ivascu logofat Golescu, a ajuns reprezentantul cel mai de seama al Golestilor. Conducator al fractiunii boieresti, numita mai apoi Balenilor - dusmana neimpacata a Cantacuzinilor - el avea o situatie influenta in divanul Tarii Romanesti. La indemnul lui domnitorul Grigore Ghica(1660-1664) a poruncit in 1663 sa fie ucis capul gruparii boieresti a Cantacuzinilor, postelnicul Constantin Cantacuzino. In timpul lui Antonie Voda din Popesti (1669-1672), Stroe Leurdeanu a fost judecat pentru omorul savarsit in trapeze manastirii Snagov. Fiind condamnat la moarte si apoi gratiat, este obligat sa se calugareasca. El n-a purtat multa vreme rasa monahala si numele de schimnic (Silvestru), pentru a fugi in Transilvania, de unde, dupa schimbarea domniei, a revenit in Tara Romaneasca si a ocupat din nou, pana la sfarsitul vietii sale, mari functii dregatoresti. Stroe Leurdeanu ramane, insa, important in familie pentru ca in vremea sa au fost ridicate conacul si biserica din Golesti. In 1656 el ia, Paul de Alep, in insemnarile pe care le face cu acest pelerinaj, numeste conacul din Golesti palat mare si elegant. El este autorul primei descrieri, destul de sumare, care s-a pastrat asupra conacului si a bisericii de aici.

Nepotul lui Stroe Leurdeanu, spatarul Radu Golescu a fost unul dintre boierii foarte apropiati lui Constantin Brancoveanu (1688-1714). De aceea, nu este de mirare ca la Golesti, in conacul lui, a primit in anul 1706, vizita domnului insusi si a alaiului de curteni ce-l insotea, care dupa ce au facut culesul viilor (la Pitesti-scrie cronicarul Radu Greceanu) - Se preimbla cateva zile acolo ocupandu-l Radu Golescu cel comis, al satului Golestiâ.

In timpul razboiului turco-austriac din 1716-1718, spatarul Radu Golescu s-a alaturat gruparii filoaustriece, formata din boieri de vaza ai Tarii Romanesti, care au organizat un complot indreptat impotriva primului domn fanariot Nicolae Mavrocordat (91716-1719-1730). La conacul din Golesti au gasit gazda si paza formate din catane nemtesti care, prin dese atacuri, unele cu caracter de jaf, starneau neliniste in spatele armatelor turcesti. Pentru a curma relele cum le numeste cronicarul Radu Popescu, facute de soldatii nemti, adapostiti in spatarul Radu Golescu, Nicolae Mavrocordat, indata au gatit oaste amestecata, turci, tatari, romani si au trimes sa-I goneasca de acolo. Desi tatarii vazand ca intr-alt chip nu pot sa faca, au dat caselor foc de au arsu. Evolutia evenimentelor nu a ingaduit refacerea imediata a conacului, iar spatarul Radu Golescu a trebuit ca urmare a atitudinii sale potrivnice primelor domnii fanariote, sa apuce drumul bejaniei.

Daca pana in a doua jumatate a vecului al XVIII-lea familia Golescu a reprezentat intru totul interesele de clasa a feudalitatii, schimbarile survenite in viata economica a tarii in perioada imediat urmatoare, aparitia si dezvoltarea germenilor noii oranduiri capitaliste s-au reflectat si in idiologia membrilor

ei. Banul radu Golescu (1746-1818), nepot al spatarului Radu Golescu, s-a dovedit intreprinzator in sporirea averilor sale si cu alte mijloace decat cele feudale, traditionale (obtinerea de danii din partea domniei, acapararea pamanturilor taranilor,etc). Pe proprietatile sale a pus sa se construiasca o sticlarie, mori si paduri, pravalii si hanuri. A facut un camin pentru saraci si a intretinut pe cheltuiala sa doua paturi pentru bolnavi. In testamentul pe care l-a redactat in 1815, banul Radu Golescu a fixat ca venituri pentru intretinerea lor un pod ce m-am apucat sa-l fac peste Arges, statatoriu, il fac pentru oaresicare ajutoriu la saraci ce vor sede in acele sase odai cum si trei roate de moara in apa Argesului. Asisdere si viia de la Negovani, o las sa fie totul pentru acesti saraci. Fiind un boier apretuitor al invataturii, cum spunea despre el Heliade Radulescu, Banul Radu Golescu a infiintat la Golesti o scoala incepatoare in limba romana, de existenta careia aflam din insemnarile fiului lui Dinicu: in viata inca fiind, parintele mieu s-au asezat dascali la mosia Golesti, pentru invatatura copiilor satului. Desi invatatura se facea pe temeiul bucovinei, al ceaslovului si al psaltirei, construirea scolii de la Golesti este o initiativa inaintata pentru acea vreme. Dintre cei trei fii ai banului Golescu, Iordache si Dinicu ocupa un loc de seama in istoria culturii romanesti.

Iordache Golescu (1768-1848) a sprijinit organizarea si dezvoltarea invatamantului si teatrului romanesc. In calitate de efor al scoalelor s-a straduit sa ia unele masuri pentru a face buna randuiala spre folosul invataturii pentru a nu ramane copii patriei in proasta stare. In 1818 ajuta pe Gheorghe Lazar sa intemeieze, in vechiul local de la Sf. Sava, prima scoala superioara cu limba de predare romaneasca. Preocupat de problemele filologice, Iordache Golescu a redactat lucrari cu caracter lexicografic, ramase in manuscris, dictionarul unilingv, Condica limbii romanesti, un dictionar elin-roman si roman-grecesc si o gramatica tiparita in 1840. Bagari de seama asupra canoanelor gramaticesti. A scris piese de teatru si satire politice indreptate impotriva regimului feudal. Ele evidentiaza insusirile de pamfletar ale autorului si buna cunoastere a limbii vorbite. Dinicu Golescu (1777-1830), fiul cel mai mic al banului Radu Golescu a infiintat in 1826, pe mosia sa din Golesti, o scoala cu predare in limba romana, la care puteau invata gratuit tinerii, idiferent de categoria sociala din care faceau parte. La 1821, refugiat pentru o vreme la Brasov, Dinicu Golescu a pus bazele unei Asociatii Literare care avea drept scop a face talmaciri din carti straine in limba nationala si de a edita un lexicon si o gramatica a limbii romane. Asociatia din Brasov a avut o existenta efemera dar din idea ei s-au inchegat in 1827, in casele lui Dinicu de la Belvedere, din Bucuresti, Societatea literara. Dinicu Golescu a tradus numeroase carti care i s-au parut mai trebuitoare luminarii poporului ca: Elementuri gheograficeasca, oraseneasca si politiceasca a printipariturilor Valahiei si Moldavei dupa Thomas Thornton, etc. A contribuit activ la aparitia primului ziar in limba romana Curierul romanesc la 8 aprilie 1829. Dintre scrierile sale, cea mai importanta este Insemnare a calatoriei meale la Constantin Radovici din Golesti, facuta in anul 1824,1825,1826 tiparita la Buda in 1826. Paginile acestui jurnal de calatorie consemneaza impresii in legatura cu realitatile social-economice intalnite in Ungaria, Austria, Elvetia, Italia. Notele sale de drum cuprind de asemenea referiri critice la starea de inapoiere sociala si culturala a Tarii Romanesti, in comparatie cu cea existenta in centrul si apusul Europei, condamnand cu vigoare nedreptatile regimului feudal. Este zguduitoare, prin realismul ei, descrierea facuta satelor muntenesti, asa cum aratau in primul sfert al veacului trecut: intrand cineva in acele locuri, unde se numesc sate, nu va vedea nici biserica, nici casa, nici gard imprejurul casii, nici car, nici bou, nici vaca nici patul cu semnaturile omului. Pentru hrana familiei lui, si in scurt: nimica ci numai niste odai de pamant ce le zic bordeie, unde intrand cineva nu are a vedea alt decat o gaura in pamant, incat poate incapea cu nevasta si cu copii imprejurul vetrii si un cos de nuiele scos afara din fata pamntului si dupa soba, inca o alta gaura prin care trebuie sa scape fugind, cum va simti ca au venit cinevas la usa-i; caci stie ca nu poate fi alt decat un trimis spre implinire de bani.

In timpul vietii lui Dinicu, conacul din Golesti a fost martorul deznodamantului tragic al miscarii revolutionar-populare din 1821. Apropierea armatelor turcesti, chemate de boieri sa inabuse rascoala, il obligase pe Tudor, aflat in Bucuresti, sa ridice la 15 mai 1821, tabara de la Cotroceni, si sa se indrepte catre muntii Olteniei pentru a continua acolo lupta inceputa de cateva luni inainte. Dupa un mars de trei zile, pandurii au ajuns la Golesti, unde au hotarat loc de popas mai indelungat pe plaiul din fata conacului. Dorind sa fie mai apropape de panduri, Tudor, s-a stabilit in foisorul situat deasupra portii de la intrarea in conac. Pentru a pastra disciplina in randul pandurilor, Tudor a socotit ca acum este momentul potrivit pentru a incheia socotelile, dupa legile aspre ale razboiului, cu cativa din capitanii cazuti in grava vina a nerespectarii ordinelor lui. Doi din cei patru capitani, care refuzasera sa dea in scris ca-l vor urma in toate, Urdareanu si Enescu au fost prinsi si legati si condamnati la moarte. Daca ultimul a fost iertat, in urma interventiilor facute de unii ofiteri din tabara pandurilor, Urdareanu a pierit spanzurat de o salcie. Moartea groaznica si fara cercetare a acestuia, precum si nemultumirile unora din tabara lui Tudor, provocate de severitatea disciplinei statornicite in tabara pandurilor, au fost folosite de eteristi pentru a pune la cale un complot impotriva lui Tudor Vladimirescu. Avand sprijinul tradatorilor Hagi Prodan si Dimitrie Macedonski, Iordache Olimpiotul, unul din comandantii eteristilor, insotit de circa 25 de arnauti, a izbutit sa-l aresteze pe

Tudor la 21 mai 1821, pe cand se afla in camera sa din foisor. Dezarmat, el a fost trimis pe drumul Campulungului spre Targoviste, unde se afla Alexandru Ipsilanti, conducatorul supreme al eteristilor. Acesta dupa o sumara judecata, l-a predat pe Tudor lui Lassani si Caravia, doi dintre cei mai cruzi ofiteri ai sai, care l-au torturat si apoi l-au ucis cu sebiile, in noaptea de 26 spre 27 mai 1821. Moartea curajosului Tudor a avut ca rezultat imediat descompunerea oastei de panduri. Dandu-si repede seama ca au fost inselati si tradati, cei mai multi dintre panduri s-au indreptat catre satele Olteniei, pentru a astepta un nou moment prielnic reinceperii luptei. Conacul de la Golesti este unul din locurile unde s-au intalnit si au pregatit izbucnirea revolutiei burghezo-democratice din 1848 oamenii progresisti ai vremii, printre care se afla si Nicolae Balcescu. Fiii lui Dinicu si ai Zincai Golescu: Stefan, Nicolae, Radu si Alexandru Albu, si mai ales varul lor, Alexandru-Arapila, fiul lui Iordache Golescu, au desfasurat o activitate sustinuta in timpul revolutiei. Inca inainte de izbucnirea revolutiei, cei patru frati Golescu impreuna cu Alexandru Golescu-Arapila au intrat in comitetul de pregatire a acesteia. In ziua de 11/23 iunie 1848, ziua izbucnirii revolutiei la Bucuresti, sub presiunea maselor populare, domnitorul Gheorghe Bibescu a fost nevoit sa subscrie programul revolutionar, prezentat de o deputatie in frunte cu Nicolea Golescu. In guvernul provizoriu, lui Nicolae Golescu I s-a incredintat mai intai Departamentul (ministerul) din Launtru, iar lui Stefan Golescu, pe cel al Dreptatii. Desi nu a ocupat functii in guvernul provizoriu, Alexandru Golescu-Albu a fost un militant activ in cadrul gruparii democrat-revolutionare, conduse de Nicolae Balcescu. De nenumarate ori el a criticat membrii guvernului pentru slabe masuri luate impotriva dusmanilor, atat dinauntru cat si din afara, recomandand o politica mai energica. Despre el, Nicolae Balcescu intr-o scrisoare de dupa revolutie, spunea ca este singurul care-i impartaseste in intregime ideile politice. Alexandru Golescu-Albu s-a dovedit apropiat de necazurile taranilor, iar in scierile sale se arata mahnit si intrigat de starea tarii, unde 99 sutimi din locuitori traiesc in saracie si in intuneric, pentru a procura celeilalte sutimi placeri usuratice si un lux barbar. In Tara Romaneasca spunea el, existau robi zacand dezbracati pe pamant, indobitociti de biciul stapanilor alaturi de un palat maret in care sta cineva mai de plans decat robul insusi si care se chema boierul. Dupa inabusirea revolutiei, Alexandru Golescu-Albu intr-o scrisoare trimisa fratilor sai in 1850, le propunea sa-si vanda intreaga avere, inclusiv proprietatea de la Golesti, unde locuia mama lor, pentru strangerea de fonduri in vederea pregatirii unei noi revolutii, caci daca prin tot ce inima noastra are iubitor si omenesc, zboara catre inima mamei noastre, prin tot ce are ideal si supraomenesc revine de fapt patriei noastre.

Spre deosebire de el si Alexandru Arapila, care alaturi de alti revolutionari au apucat drumul pribegiei dupa inabusirea revolutiei, desfasurand in strainatate o activitate pusa in slujba ideilor revolutiei, ceilalti frati Golescu, temandu-se ca intensificarea miscarii putea duce la slabirea poziei lor de clasa,au abandonat revolutia, chiar in timpul desfasurarii ei. Nicolae Balcescu scria mai tarziu lui Alexandru Golescu-Albu ca: locotenenta domneasca a sacrificat autonomia tarii Portii Otomane, iar fratii tai au fost partasi la aceasta nenorocita afacere.

La 1866, Nicolae Golescu participa la conspiratia organizata pentru detronarea lui Cuza si aducerea unui principe strain, renuntand astfel definitive la ideile ce il insufletisera in momentul izbucnirii revolutiei. In a doua jumatate a secolului trecut, doctorul Carol Davila, casatorit cu Ana, nepoata lui Dinicu Golescu, continua traditiile inaintate ale Golestilor. Personalitate cu o bogata activitate, doctoral carol Davila a organizat serviciul sanitar military si ocrotirea sanatatii publice, a pus bazele invatamantului mediu sanitar, si mai apoi al Scolii Nationale de medicina si farmacie din Bucuresti(1857). In timpul razboiului de independenta (1877-1878) a condus serviciul sanitar al armatei, dovedind exceptionale calitati organizatorice. Este autorul unor opere deosebit de valoroase pentru stiinta medicala romaneasca. Fii lui Carol Davila si-au petrecut anii copilariei la Golesti.Unul din ei, Alexandru Davila, si-a cucerit un deosebit renume ca un om de teatru, militand neobosit pentru afirmarea dramaturgiei nationale si universale. El este autorul dramei istorice in versuri Vlaicu-Voda, capitol dintr-o proiectata trilogie Mirciada, una din operele de baza ale repertoriului dramatic romanesc.O mare parte a dramei Vlaicu-Voda a fost scrisa la Golesti, in tacerea si farmecul locuitorilor de aici.

La conacul din Golesti, Alexandru Davila se intalnea cu alti oameni de seama ai scrisului romanesc, cu care se antrena in inflacarate discutii literare. Printre ei se gasea de regula, si Alexandru Odobescu, care indragea mult pitorescul conacului pe care il vizita destul de des. Rasfoind filele istoriei de-a lungul a mai multor veacuri, avem putinta sa preciem rolul pe care membrii familiei Golescu l-au avut in desfasurarea unor evenimente importante contemporane lor si, mai ales, sa pretuim activitatea pe care generatiile secolului al XIX-lea au depus-o pentru dezvoltarea culturii si stiintei romanesti.

MUZEUL Ideea realizarii unui muzeu intr-un loc de bogate traditii istorice, cum este cel de la Golesti, a fost

infaptuita in 1958, cand a fost deschisa sectia memoriala a familiei Golescu si o expozitie, care trata evenimentele istorice de la 1821, 1848 si 1859. Nucleul acestora l-au constituit materialele adunate in timpul restaurarii din 1942-1943. In cladirea principala a conacului, la parter, a fost organizata sectia memoriala a

generatiilor din familia Golescu care au trait in secolul al XIX-lea. Holul cel mare adaposteste o vasta biblioteca, in care se afla carti, albume si scrisori ale Golestilor, tablouri in ulei si fotografii ale diversilor membri ai familiei, care introduce vizitatorul in atmosfera epocii. Camera din dreapta intrarii, mobilata dupa obiceiul vremii, servea ca loc de primire al oaspetilor. Tablourile de pe perete reprezinta pe banul Radu Golescu, fiii acestuia: Nicolae, Iordache si Dinicu, precum si pe Zinca, sotia lui Dinicu. In fata salonului de oaspeti este amenajata camera de lucru a fiilor lui Dinicu: Stefan, Nicolae, Radu si Alexandru-Albu. Mobila, deosebit de simpla, formata din doua birouri si cateva scaune, scrisorile si obiectele de lucru pastrate aici, atmosfera de vie activitate dusa de generatia pasoptista a Golestilor. Din aceasta camera, o usa comunica cu dormitorul Zincai si al lui Dinicu, aranjat in stilul epocii, cu mobilier de stil Biedermeyer. Ultima incapere, pe partea stanga a holului, este tot un dormitor, cu mobile de acelasi tip Biedermeyer, specific secolului trecut, in care locuia atunci cand venea la Golesti doctoral Carol Davila. In nisa peretelui din stanga, se gaseste fotografia Anei, nepoata lui Dinicu Golescu si sotia doctorului Davila.Un tablou in ulei, datat in 1885, si o statuieta executata de sculptorul Carols Stork, il infatiseaza pe doctoral Davila. In aceasta camera va fi stat scriitorul Alexandru Davila, pe cand copil fiind, urma cursurile scolii satesti din Golesti si, mai apoi cand lucra la drama istorica Vlaicu-Voda. Pe latura opusa camerelor de dormit se gaseste sufrageria de iarna, iar alaturi, in coltul de est al conacului camera turceasca cu mobilier in stil oriental(sec.VIII)

Sectia istorica a muzeului este amenajata in camera foisorului de deasupra portii de la intrare, unde si-a petrecut ultimele zile de libertate Tudor Vladimirescu, si unde se gasesc tablouri ce infatiseaza pe conducatorul miscarii revolutionare din 1821, statuia ecvestra, de proportii reduse a cestuia, documente si acte elaborate in timpul rascoalei, arme din acea epoca. Se mai afla aici usa originala, din lemn masiv de stejar, a culei de la Glogova, unde a locuit Tudor pe cand se gasea in slujba boierului Glogoveanu. In cladirea din dreapta foisorului de la intrare, unde a functionat scoala infiintata de Dinicu Golescu, s-a amenajat sectia privind inceputurile invatamantului national in Tara Romaneasca. Se afla aici si prima gramatica romaneasca intocmita de Enache Vacarescu, o istorie universala si un tratat de filosofie, traduse de Eufrosin Poteca, un manual de geometrie, capitole reproduce din regulamentul Organic, cu privire la organizarea scolilor si programul de invatamant. Pe un panou este expus un exemplar original din primele caiete de caligrafie, ce s-a tiparit in Tara Romaneasca la 1837, iar in vitrine sunt expuse manuale scolare originale, folosite in scolile nationale din perioada regulamentara (1838-1848). Intr-o alta incapere se pastreaza documente din vremea lui Dinicu Golescu, referitoare la infiintarea primei scoli inlimba romana de nivel superior din mediul satesc. Din lectura Instiintarii lui Dinicu pentru deschiderea scolii, se poate vedea caracterul democratic al acesteia, caci putea merge fiii nobletii, ai norodului si macar sir obi, pamanteni si straini avand toate si invatatura far de nici o plata. Mai departe se arata ca acei din parinti (care) vor voi ca fiii dumnealor sa locuiasca dimpreuna cu scolarhul (directorul scolii), act pentru locuinta lor sunt jertfite toate odaile ce sunt inainte bisericii cum si casa cea mare imprejurata de zid si alte multe odai imprejurul curtii. Primul professor si director al scolii a fost Aaron Florian, chemat special de Dinicu din Transilvania, pentru a preda la scoala din Golesti. Alaturi de portretul lui se afla in expozitie copia programului de invatamant. Acesta era impartit in doua cursuri: cel inferior, cursul ghimnasticesc cu clasele I-V, iar cel superior, cursul filozoficesc, clasa a VI-a. Programul de invatamant cuprindea aritmetica, istoria si geografia Tarii Romanesti, geografia Europei si istoria popoarelor. Sectia de istorie se continua in cladirea din aripa de sus a conacului, unde e amenajata expozitia.

Rolul si locul Golestilor in istoria nationala unde sunt expuse documente istorice, litografii de epoca, tablouri si obiecte personale, care atesta participarea generatiilor familiei Golestilor la marile evenimente ale istoriei moderne a Romaniei: Revolutia Nationala de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, Revolutia burghezo-democratica de la 1848-1849, cu Unirea Principatelor in 1859, Indedependenta de stat din 1877 si formarea statului National Unitar Roman in 1918. Cea de-a patra sectie, amenajata in cladirea de pe partea vestica a Conacului, este cea care prezinta etnografia si arta populara a judetului Arges. In primele incaperi sunt expuse unelte traditionale ce exemplifica ocupatiile mai vechi si mai noi ale locuitorilor argeseni, incepand cu culesul din natura, pescuitul, albinaritul, continuind cu agricultura, pomicultura, viticultura, cresterea animalelor, incheind cu mestesugurile (olaritul,tesutul,dogaritul, fieraritul,etc). Trezesc un interes aparte unelte ce poarta patina timpului si care s-au folosit la lucrarea pamantului (pluguri de lemn, grape, sape, coase, furci, car cu obezile rotilor si osiile fara cercuri de fier) roata olarului si celelalte instrumente de lucrat vasele de lut, unelte de prelucrare a lemnului, pentru confectionarea pieselor de mobilier si a obiectelor casnice, foalele, nicovala, ciocanul, clestele, din atelierul de fierarie, etc. Sectia etnografica se incheie cu prezentarea obiectelor de interior ale casei si a maiestritelor costume populare din zonele etnofolclorice ale Argesului si Muscelului.

Din manuscrisele MOSULUI 0004 - RAIUL BIBLIC Din manuscrisele MOSULUI 0004 - RAIUL BIBLIC

RAIUL BIBLIC Intreaga cunoastere si intelepciune a stramosilor nostri o aflam intacta in Sfanta Scriptura, si in

traditia romaneasca. Explicit tara unde curgea lapte si miere insemna un spatiu geografic in care se aflau oi si albine. Tara era definite HAVILA/VLAHIA, deci putem vorbi despre o tara sfanta, numai in niste coordonate clare geografice, si in acest mod se respinge logic noua botezare cu toate povestile aferente tarzii, pentru ca Fiul Omului, IISUS HRISTOS aflase intreaga sa invatatura lumeasca pe muntele Omu. Nu vom insista asupra celor ştiute ci, vom prezenta simplu cadrul natural în care strămoşul nostru şi-a petrecut milenii (7500 de ani) în spaţiul pe care îl locuim astăzi. Inmulţirea albinelor a făcut necesară, dispersarea pe spaţii largi, şi păstrarea dreptei credinţe în Dumnezeu - destinul său special este de înţeles. La fel ura alogenilor, care falsificând limba românească au falsificat de fapt istoria omenirii.

O regândire de ansamblu este necesară, nu numai pentru noi, dar şi pentru cadrul general al ştiinţei şi artei umane. Nu vom repeta ceea ce se ştie, dar nu se studiază, ci vom arata că rescrierea istoriei noastre nu se poate face de către cei care nu au înţeles-o niciodată. Ar fi vremea să-i lăsăm pe greci şi români să-şi laude trecutul cu care se împopoţonează antichitatea, să şi-l studieze -treaba lor - iar noi să includem numai cateva lecţii comparative, având material suficient pentru antichitate, evul mediu, modernă şi ceea ce este mai important să pricepem cum stupul dacic a fost factor determinant al culturii şi civilizaţiei umane. Cam 180 de grade! Deci, să ne ocupăm noi de limba şi istoria noastră, poftindu-i pe alogeni să se ocupe de-a lor - fie romanofoni, rusofoni, bulgari, unguri, etc, - pentru că e vremea sa le dăm liber din posturile cheie ale culturii noastre, pe care o batjocoresc în continuare.

De ce neamul nostru nu are nici un lingvist autentic în afara lui Haşdeu, Cantemir, Eminescu, şi ei lăsati în afara cursurilor universitare sau liceale, de ce tot felul de grauri, iodani, coteni, leiboviciuri, nu se ocupau de graiul lor? In fine, e vremea să vorbim cu toata seriozitatea de limba noastră, despre prioritatea românească în toate sectoarele ştiinţei şi artei. Se ştie că aici a fost patria crescătorilor de albine, a baciului mioritic, şi începuturile agriculturii, fie şi numai din textele rămase după cenzura greco-romana, tocmai pentru a face imposibilă cunoaşterea despre strămoşii noştri.

Tâlcul basmelor noastre se împlineşte şi Harap-Alb este în situaţia de a privi spânul care i-a furat cărtile de domnie, infăscat de Pegas şi lăsat în cădere liberă din nori, ca să se facă praf. Dar de fapt marele merit şi vină aparţine GEŢILOR. Ei au codificat totul, apoi au tăcut în numele unui singur Dumnezeu, trădând de fapt poporul, care şi azi nu-şi cunoaşte adevăratul trecut. Se ştie bine că la cancelariile Vaticanului şi Bizanţului, poate şi la Patriarhie, dar explicit: NIMIC!

Dar noi să vorbim despre miere şi lapte mai clar, rolul lor în păstrarea şi recăpătarea sănătăţii. În Atharva-Veda citeam: Îti dau drept hrană această miere, pentru ca zeii să te apere, şi ca tu, să trăieşti o sută de toamne pe lumea aceasta. Cum se ştie, Pitagora avea în miere hrana esenţială. In mileniul patru, albina era simbolul regelui, iar faraonul Ramses al II-lea oferea ofranda zeului Nil, aproape 30.000 de oale cu miere. Cum noi ştim că Egipt înseamnă lume, pricepem poveştile biblice dar şi faptul că funcţia de Mare Preot al antichităţii era Faraonul. Funcţia era eligibilă şi începutul glorios al lui Miron din Tomis - KOPS - cu frumoasa Piramidă, ca şi biblioteca din Alexandria erau realităţi antice ascunse celor din afara castei IO a geţilor.

Aici este misterul get. Aristoxenes nota că de cei care vor mânca dimineaţa miere, nu se mai atinge nici o boală toată viaţa, este vorba de necesitatea de a oferi copiilor miere. Laptele este esenţa vieţii animale, iar mierea a plantelor în starea cea mai pură, elaborate în modul arhicunoscut de catre specialisti. 1kilogram de miere echivalează cu 50 de ouă, 1.680 kg de carne de vacă, 5.675 l de lapte şi aprox. 40 de portocale. Dar sa citim ce stiau getii:

T a u o m i c r o n 3872:1845610-5- Urca Tocsin a c c e n t g r a v 79610:315248 gatu Cancer- d e a s u p r a l u 5:871:910423-4-6 u ard lumea p- i o m i c r o n m i 721:34658-10-910 oci Miron mi- i e p s i l o n a c i: 10945:37628-6-x i ca si Polen c e n t u a t l a m 8291:76453-5- 10 LEAC tatun M b d a i o t a v i r 923: 156:10748 IDA Bot RAIU- g u l a m i i e p s 3-1210946587-7-12 L spaimei GU- i l o n a c c e n t 1:5782-2-9643-2-10 I acel Nono T- u a t l a m b d a i 932:410675-8-81 ata limba du- o t a t a u o m i c 7:10923:4578:516: c cita Sima ARG r o n s i g m a.- 314:286-16- NOT OMU.- Urca(RACU) tocsin gatu, canceru ard lumea poci Miron mi-I ca si Polen leac tatun Mida Bot Raiul spaimei GUI acel Nono tata-limba duc Cita Arg Not OMU.- U R C A M G A T U C 31254-3-10798-2-6 Cursa caut G- A N C E R U A R D S 657:1:98410-13-23 URA A DRES No- P O C I I M I I C A 3679104:825-2-1 csica-I ici P- S I I L E A C V N I 12:4567-2-103-7-89 SI leac ii UN- D A B O T S U I G U 12:345768-3-910 DA botu-mi GU- I L L T A T A D D V 1:9108-2-67453-5-2 I Dud tatal L- C C I T A S I M A A 1032:187:25674: aia IOM gasit R G N O T C V 4152:3:6: Orto N.C.- Cursa caut GURA a dres nocsica-I ici Psi Leac Ii unda Botu-mi GUI DUD, tatal Laia Iom gasit orto N.C.- c r g u r a a s c n 718:3456-2-92-7-10 AOM gura or N- o c s i c a i o p s 1210756-15-8943: ocsica Opis i i c u n d a b g u 9101:8754:632-5- GUI Banu Dio N- i l a l a i a i o m 645:1910:2387: ila IOM ala-i g a s i t o r t o n 561:10293:8471-4- Toc Naos 8417-4- c.- TIGRAom gura

nocsica Opis GUI Banu Dio Nila aiom ala-I Toc naos TIGRA O M R A S C O P I 789101456-6-32 copiaram Mo- S G U I B A N U N N 142-2-1037/:5698: sig Nun BANU I L A I O M A L A I 134:2231:10594: ici loat IOAN TVO C N A O S I 865-9-8 7867: Ioa SIMA s g n u n b a n u i 6734:98-1-110223-10- Banu un sigil c i l o a t i o a n 5465:710345-1- nota iINIMA a g i m a 98-1- .- AC B A N U S N A C S A 143: 87526-4-1019: Bun CASA-n AOM.- C. Bun casa-n AOM b u n u a o m.- 1234-2 -567-2- Bunu AOM.- VV.-(UU).

Deci iata de fapt de ce in mod firesc MIEREA poate fi leac . Si acum sa cercetam celalalt cuvant-laptele:

T a u o m i c r o n 10945:718236-5- Nocs otravi a c c e n t g r a v 79610:315248 gatu Cancer- d e a s u p r a l u 5:346710-2-1298: u aspru dela i o m i c r o n g a 54678-6-32910:1 Kiron Moga I- m a a l f a a c c e 21:56910-2-4387 am face laca- n t u a t l a m b d 231:10769:458 tu-n dalb Mat. a a l f a v i r g u 7:32681-17-41095: I Laura Fagu l a g a m a a l f a 1287-2-5634-2-910 Lala maga Fa a c c e n t u a t l 34-2-19108567-2- ca Atlantu C- a m b d a a l f a c 6789:4521: 310 alfa Dama Bo a p p a t a u o m i 7:89910:817:5564: u casi Mag stia c r o n s i g m a.- 363:2214-7- cap pron.- Nocs otravi gatu canceru aspru de la Kiron Moga Iam face lacatu-n dalb Mati, Laura Fagu Lala maga face Atlantu-calfa dama Bou, casi Mag stia Cap Pron.- N O C S M G A T U C 1289:510347-1- 6 Noru Mocsa G- A N C E R U E D E L 567:8934: 2110 Rue Dece Nul- A R M O G A I A M A 1-2 26987:345-2-10 e Ramu-I Mog A L A C A T U N D A L 10978234-15-165: landala LUT B M A T I V I F A G 10923:16457-3-8 gama Butii F- V A A C C C A L F A 35:2981:76-1-10 ac aflu AC A- D A M A B O U C A S 73:1254:987-2- 6 um Daba AOM o- I M A G S T I A C A 675:134:2102198-12- tis Pag magica.- P G.- Notu Mocsa Grue Dece Nala Rama-I Mog alandala Lut maga butii fac, aflu Ac AUM Daba Otis(Kist) Pag- magica.- n o t u n g r u e d 1254:693-2-7810 Nonu get Rud- e d e r r a m a i r 56-2-21109:7823:4 ra eri Make R- l t l u t g a m a a 1059:87643-8-21 ala magul Tl- f a c a f l v v a u 23:718:465-2-910 ac UFU alf AU- m d a b a a o t i s 1:2345-2-91054: M Daba SIMA p a g a m.- 123786-5- pagota.- Nonu get RUDRA eri Make rala magul Tlac Ufu alf AUM Daba Sima Pagota. N O N U O C E R I M 143:27896:105 Nun OERIC mo- A C E R A T A M L T 46-4-1910:8723:5 RT ALT Make a A C V F U A A V M D 16:4125:10495: SA FACU Dama S I M A A.- Viva M.- = n u n o e r i c r a 29103:8 71:456-2 UNAR Cin Noe l t m a k e a s a f 956827 5-143-10 rt alt Make a- a c u d a m a v I v 98-2-5436-2-110-9- IU Adam au a m.- 1232: acum.- = U R A N C I N V C L 178:91034-2-265 unu clan Kir- A M C C I A C U M 1-2-4578:6832-6- a CIUC AUOM U N U R M C I U G A 6789-2-4105-9- 123-2- Ciuc Ram UNU = N M N,.

Acum ca să ştim ce este de fapt laptele şi rolul său, ar mai trebui să avem în vedere perioada ancestrală a neamului, deci să ştim şi faptul că viaţa ciobanului mioritic se petrece la munte, unde BRADUL este arborele sfânt. Va trebui să revedem deci cam de ce românii ştiu prin tradiţie să păstreze un respect deosebit acestui arbore. Cifrat: Deci vorbim despre Rohmani. Avem în vedere legenda care circula prin Maramureş, şi pe care o aflăm în CETANIA lui aveti Zozima. E un manuscris aflat la Academia română tradus din limba rusă şi iata-l cum l-a redat Gabriel Strempel: Un oarecare călugar Zozima s-ar fi retras în pustie, dornic să ştie cum trăiau rohmanii. Dorinţa sa i-a fost îndeplinită şi într-o seară ieşind din peşteră a plecat la drum, fără să ştie unde. Originea lor? Cei care se retrag din cetatea Ierusalimului atunci când Proroocul Ieremia le-a cerut să se pocăiască. Părintele lor era rohman şi refuzând supunerea noului împărat, au fost închişi. Un înger i-a scos de păr şi de atunci se află acolo unde pot fi intâlniţi şi astăzi. Le-a aşezat pe masă o carte cu viaţa blajinilor, şi hrană de pe tăramul lor, şi îngerul a dispărut. Uricii trăiesc în afara perimetrului terestru locuit de oameni, la marginile pământului. Ei pot trece dincolo cu arborele lor sfânt BRADUL - avand o viaţă mirifică şi o mitologie apocrifă. La români există paştele Rohmanilor, sau paştele blajinilor. Bradul are o întreagă literatură la noi. Un alt fapt este bradul fosforescent - simbolizand facerea lumii - având rădăcinile în pământ şi coroana în cer. Iată bradul ca arbore ceresc:

Sus la munte ce-mi vedere, leru-i Doamne/imi vedere incetinat/brad cu stele incarcat/brad cu neguri imbracat/si in varfu-mi ce-mi vedere/cerul leagan de matase, da in legan cine-mi sade? sade luna sfanta si cu bradul preacuvanta. Sus in varful muntelui, creste bradul brazilor, etc. Sunt multe legende cu bradul. De la nuntă la înmormantare. Alăturea de cal, pasărea sufletului,

bradul este figura psihopompă predestinând pe cel dus pe calea dată de Urse. Aşa trece pe apa sâmbetei, aşa se petrece şi viata noastră, spun poveştile străvechi. Relaţia cu MIORIŢA este evidentă, şi se cere un studiu

special pe această temă. In vârful bradului este scrisă soarta copilului, hora bradului există la nunta etc, etc, etc. Să citim ce înseamnă pentru geti bradul;

O m i c r o n c m i 2189:7310:45 Mocs ni-I cr- c d e a s u p r a l 34:7126:10954(3)8 ea dopu lasa (e) R u i o m i c r o n E 5:62789:10:341: i Kiron e OMU p s i l o n a p o s 6347:512-3-8910 Apol Ops Pom- t r o f d e a s u p 9:3710:5268-11-41 u cap dres Ft- r a l u i e p s i l 52:1061410(3)23-798 ia Lerul spi- o n l a m b d a a l 18642:79106:3 casa-n Dalb L f a a c c e n t u a 24389-1-110567-3- acatu face-n t t a u e t a v i r 1542:76109:38 TEUT atri AV- g u l a e t a s i g 5:8912:1073: E Sima Gal m a.- 1264-11- Guta Mocs ni-I crea, dopu lasa (e)ri Kiron e omu Apol OPS Pomu Cap dres Ftia Lerul spiscasa-n TEUT- ATRI: AVE Sima Gal Guta.- M O C S N I I C R E 324178-3-10:65-1-9 Cosmic e in R- A D O P U L A S A E 39210-9-87651-1-4 oade salva P- R I C I R O N E O M rimeni5410872-16-3916 rimeni coro- V N I L A I P O M U 961-11-5784:1023 SIV Apol uni- C A P P T F T I A L 9:6235:781:410 a fapt Tic PL- L L S P I C A S A N 95:42783610-3-1 Ai PLASMON L- D A L B F A T E U T 65:109423-4-187 AF Tubal det- A V E S I M A G A L 341:1910:2287-5- esa Gal Guga G G. 65-1 MI.- Cosmic e in roade salva, primeni corosiv Apol unia fapt Tic Plai plasmon Laf Tubal detesa Gal Guga Mi. c e m a a m o u v a 12435-3-91067:8 keama AOMU U- p o l u n i a f a i 543-4-7126:8910 nul apoi fap- t t i c p l a i s l 2-11-4101-13-83-5-5679 t Olt ii PLAS- a f b d e t e s a G 81-8-12223:3445: MA afli Bade a l i a.- 10769: Geta.- Keama Aomu UNUL apoi fapt Olt ii PLASMA afli Bade Geta. M A O M V V A P O I 3:1542:9786-2-10 O muma capu I- L T L I P S A F L I 37:1456102-16- la lipsit B A D E G E T A.- 298-1-143:5678-2- alf BED Geta (298814676-11-3:5:) (alfabete D.G.) O muma capu Ila lipsit alf Bed Geta.- O m u m a l i a i s 9238-2-112:1037: Abel mos ivi s b e d a.- 5454-2-5; Adam a.- = M M O S I V I B A 134:8956:27-5- MOS Baiu MI.- m o s b a i u i 2176:4853-4- OMU-i BIAS O M U I B.

Interesant că apare numele unui dintre cei 7 filosofi antici, Bias care alături de Tales, Polon, Chilon, Cleobul, Pitacus şi Pericandru, nume simbol, constituie mandria antichitatii vedice. Că au folosit alfabetul grec asta nu înseamnă că aceia erau etnici greci. Fenomenul este curent şi azi, când Cioran şi Eugen Ionescu sunt francezi! Tot în text apare şi ATRI, corespunzator lui SET şi Alaspar, în celelalte pajteoane paralele. Lozinca acestui ATRI era: Prima dintre ştiinte e a sufletului. Sigur că gândul zboară la pilda celor zece fecioare, al cărui înteles este de o subtilitate extraordinară. Vorbim despre UNTDELEMNUL din candelele care trebuiau aprinse. Aici este o altă prezentare a lui 10 (IO/OI) pentru că valoare au numai consoanele în limbă.(Matei,cap.25). În capitolul următor este prezentată Ungerea din Betania: Fiind Iisus în Betania în casa lui Simon Leprosul. S-a apropiat de El o femeie, având un alabastru de mir de mare preţ, şi i-a turnat pe capul Lui, pe când şedea la masă.(Ibid.26, versetele 6sqq). Măslinul este o plantă, arbore interesant în viaţa lui Iisus drept care, vom încerca să vedem în ce constă valoarea sa în afară că este folosit în alimentaţie. Deci denumit de geti:

ή Πλαία,αξ E t a c m i c d e a 9:81043-19-71265-5- E daca cetim s u p r a l u i e t 7698-2-4512:310 ULEI ramu P.T. a e p s i l o n a p 7:436589-1-2-:109 O SPLINA e Pa- o s t r o f d e a s 12-2-65439-7-78-1-10 ca Stopa de s- u p r a l u i e p s 945:1012263-14-78 pal SUPUR ie- i l o n l a m b d a 1:9107856-3-432-2- I DAMBLA No- a l f a i o t a a c 13245-3-10679:8: aflai COTA a c e n t u a t a l f 45367-5-9281: 10 turnat LEAC f- a v i r g u l a a l 329:24567:345101-5- i-va ARGUL SIGLA f a s i g m a.- 1867-6- fama.- E daca cetim ULEI-ramu P.T.O. SPLINA e pacs(apos) stopa de spal-supur iei DAMBLA Nol aflai cota: a turnat LEAC fi-va Argul sigla Fama. E A E M U R A M U P 8912:63547-5-10 Muea REUMA P- T O A E S D O S P A 10645-6-81293-3-7 ades stopa O- L S A I E I O L A C 867:10923:5:14 loi casa e LI- O T A A V L E A C F 3:10495:6781-6-2 A facu LEAC T- I U A A R G U L G M.- 1623-6-9541078-1- igva: gramul.

Din manuscrisele MOSULUI 0001 - MONOSILABELE ROMANESTI Din manuscrisele MOSULUI 0001 - MONOSILABELE ROMANESTIMONOSILABELE ROMANESTI IN LIMBILE ANTICHITATII

In serile de toamnă o joacă indragită de flăcăiandrii ai satului era confecţionarea unui felinar din dovleac. In ţârâitul greierilor făceam o ferastruică rotundă în mijlocul lăbărţat, scoteam cu o cuţitoare sub forma de lingură mijlocul zemos, şi aşezam acolo o lumânare; apoi ne ascundeam fiecare şi începea întrecerea de a ajunge primul la opaiţul ce abia ne desluşea umbrele. Se fixau bineînţeles distanţe aproximativ egale, viteza fiind cea care hotăra, după ce judecătorul striga gata!

Primul opsit în Scriptură îl fac Mazoretii, care scot vocalele din text. Semnele secrete le dau posibilitatea de a fi singurii cititori ai textului iniţial. Ei păstrau consoanele, care deţineau conţinutul cuvintelor. Cunoaşterea că, în limba românească litera e concept, ne face să cercetăm Scriptura, aperto libro, cu cartea deschisă, pentru că Bustrofedonul a fost a doua operaţie de brambureală a limbii, de nerecunoscut la prima vedere. Dacă mai adaugăm kilometri de bazaconii, numite dicţionare explicative, făcute de alogeni, dispare şi bruma de licăr luminos. Pentatatsuhul (numit de evrei: La inceput iată numele; Şi el a chemat în

pustie; Acestea sunt cuvintele. Iar la noi Geneza, Exod, Leviticul Numeri Deuteronom) păstreză intacte aceste urme milenare. Dacă în cazul mazoreţilor aveam de-a face cu incertitudinea, cu brambureala banală, în cazul al doilea avem poate prima diviziune a limbii adamice. Vom observa deci cuvinte ce par străine, dar care sunt derivate din cele cu înţeles clar.

În DEX, ni se spune că Bustrofedonul este, susţinerea existenţei unei limbi unice, cum scrie şi Biblia, şi precizarea mea că e vorba de limba românească ceea ce a determinat o linişte suspectă din partea specialiştilor, pentru că nu au contra argumente şi aceaşi tăcere - o afirmaţie în fond - din partea prelaţilor care cunosc bine acest adevăr esenţial. De la istorici nu am aşteptat nimic, deoarece câteva decenii bune mi i-au prezentat în micime şi nepricepere naturală. De la filozofi nici atât, imbuibaţi de materialism istoric. Tăcere şi, peste ea voi mai aşterne un strop de argumente de limbă, care determină însăşi naţionalitatea. Acceptarea de către specialişti că primul alfabet apare la Slon, iar prima scriere din lume la Tărtăria (judetul Alba) sunt puncte câştigate în faţa unor falsificatori notorii ai istoriei şi civilizaţiei omeneşti.

Se ştie că aheii, dorienii, ionienii, eolienii au plecat din nordul Dunării, din numita Tracie Pontica. Deşi s-a pus sub semnul îndoielii participarea dacilor prin 1200 î.H. la invazia popoarelor mari, deşi în faţa evidenţei se mai sustine că limba noastră românească este o limbă Latină, în urma unor războaie imaginare dintre Daci şi Romani, ca din două limbi diferite iese a treia, lucru greu de imaginat în afara experimentelor caudate cu numitele Bezic-uri, scornite tocmai pentru a spori bezna, fiind opera unor poligloţi, necum a oamenilor de rând, deşi se cunoaste concret bilingvismul, trilingvismul, se mai spun şi azi la catedre universitare şi Academie, poveşti cu pierderea limbii de dragul înaintatei latine romanice, etc, deşi peste 94% din inscripţiile ( un fel de scriere foarte veche în care rânduielile mergeau fără discontinuităţi, de la stânga la dreapta şi de la dreapta la stanga) din fr. Nusttriphedon.

Intregii antichităţi, s-au aflat în Dacia, ţara analfabeţilor. E ciudată lipsa de logică, de pricepere, de bun simţ în general. Cine le-au facut, din moment ce descifrate vorbesc limba românească? Tăcere. Dar piramidele din Dacia, cu inscripţiile lor numeroase, cine le-au ridicat pentru că numitele cetăţi greceşti de pe malul Marii Negre sunt mult anterioare sosirii grecilor? Nu cumva localnicii? Cu cine faceau ei comerţ? Când le-au cucerit, şi unde au luptat baştinaşii cu grecii? Poate că expertii nu ştiu că de fapt codul elin se face la Troia, Cozia din Valcea, de unde pornesc toate alfabetele? Poate că nu cunosc monosilabele, deşi există o întreagă literatură pe această temă esenţială. Ce ştiu ei, Marr, Stalin, Cicobaba, Graur, Iordan şi alţi năzgâbi în cele mai delicate probleme ale limbii omenesti. Cum cei care au falsificat Biblia sunt şi promotorii falsului complet, să le spunem evreilor, care nu ştiu nici numele bine că pleacă din Balcani - de pe Eber - că dubleta Sonora a lui B este V, de aci evrei(ebrei) Abram (Avram) etc.. că la Sion Slon iau aceste documente, pe care le plimba prin Orient că de fapt SUMMER (Remus-Mures) e acelaşi lucru.

Dar, mai întâi un exemplu clar din Sporadele de sud, insula Carpatos. Se afla la sud vest de Roros, este a XII-a insulă din Dodecanez. Are 311 km. patrati, 160km de litoral şi se afla la 227 mile de Pireu. În centru se află munţii Kali Limni cu o altitudine de k2k4(1214) m. Ceea ce surprinde este portul colorat, românesc, podoabele pe care le poartă femeile. Capitala este denumită Pigadia sau tot Carpatos. Despre acest final, DIA vom reveni. Dar oricum am lua-o nu poate nimeni nega oronimul Carpaţi, ca românesc. Când au ajuns pe insulă carpii, e greu de spus. Bisericuţa D Aghios Ioannis ca şi plajele sunt admirabile. Deplasările se fac şi cu caiacul. Dar de fapt insula o aflăm şi în Iliada lui Homer, (c.II,p.65).

- Pe aceasi temă avem şi termenul Carpa+tia, care apare în Eneida lui Virgiliu. Libica mare, Carpatia(cartea V,595,p,125).

- Aceasta Mare Carpatică apare în Geografia lui Stabon, asfel Marea egiptului. Aceasta mare îşi uneşte apele cu Marea Carpatică (III,XIV,6.1 p.291).

SAMOS, Numele unei insule din nord estul Mării Egee. Numită şi insula lui Pytagora. E cea mai apropiată de Asia Mică. Se află la est de Icaria şi la 174 km de Pireu. Are o suprafaţă de 174 km. patraţi şi 159 km de litoral. Are 40.000 de locuitori. Aici e celebru tiranul Policrate (532-522), cu o epocă înfloritoare, urmată de o mare decădere. E ocupată de perşi, macedoneni, bizantini, turci şi revine Greciei in 1913.

- Dar Samos e un hidronim străvechi din Dacia carpatică, aşa că numele insulei copiat, duce la întrebarea despre Pitagora SAMOTRACE. In mod cert este un cuvant compus Samos+Thrace. Cum am vorbit despre Samos, iată că nici trace nu ridica probleme deosebite.

De aici gandul ne duce la celebra statuie VICTORIA din Samotraca. De o frumusete salbatică, insula atrage vizitatori fiind considerată după Homer, insula zeului Poseidon. Marea e albastră şi limpede. Se află la 29 de mile de Alexandropolis între care circulă ferry-boturi. Are 178 de km. patraţi şi cca. 2900 de locuitori. Admirabile ruinele Templului zeilor Cabiri.

- Prezenţa traco dacilor în Orientul Mijlociu este semnalată şi în VULGATA (Liber sedundum Machabeorum), Dositheus vero quide de Becenorise quidam, vir fortis, Gorgiamtenebat cum vellet illum cappere, atqueita effugit in Maress. 2/ Mac..XII.35, adică iar un oarecare Dositei dintre Tubieni, călăreţ şi bărbat tare, a prins pe Gorgias, ţinându-l de veşmânt, îl ţinea vitejeşte, vrând viu să-l aducă rob pe

blestematul acela, iar unul din călăreţii traci venind asupra-i şi lovindu-l peste umăr, Gorgias a scăpat fugind spre Maresa.).

MARESA, Cetate în care s-a refugiat Gorgias, mai marele edomului(2 Macabei,XII,32) este identic cu hidronimul Maris/Mures, Mares. De altfel şi în Strabon (geografia VII,304) apare ortografiat Marissa, precum şi în Herodot (IV,45) Maris. Luptele se duc în jurul anului 168 î.H. Prima observaţie ar fi că, după ce am văzut cum codurile de cult grec, ebraic, latin se completează, să urmărim drumul lui Avram evreul, despre care pe larg aflam din Facere,14,13. El are numele în hidronimul HEBRU/HEBER/ERBU, în Peninsula Balcanică. Vom afla derivatul HEBRON, hidronim pe care îl aflăm în trei texte, 0. Numeri 13,23. De acolo au trecut în partea de miazazi a Canaanului şi au mers până la Hebron, unde trăiau Achiman, Sessi şi Talmai copii lui Enac. Hebronul fusese zidit înaintea oraşului egiptean Toan. 0.-Iosua,10,3. De aceea Adoni-Tedac, regale Ierusalimului, a trimis la Hoham regele Hebronului, la Piream că şi versetul 5 că oronim în 11,21; apoi drept cetate, astfel numele Abraham devine Avraam, iar citit de la dreapta la stânga devine Maharba. Deci putem face o relaţie şi cu Mahabharata (sanscrit) dar şi cu numele Maharbal al şi Hasdrubal, Hanibal, Decebal, pornind de la Abel - e ALB- SAL, etc a cărui faţă ca a laptelui din Mioriţa ne duce la sensul real.

Acest MAHA+AR, este întalnit frecvent la domnii cuşani, de origine dacică. E important, deasemeni să ne amintim legendele de pe monedele lor: Mahara Ja Rajadira Devaputra, poate fi şi: Maha Raja raja diraja Deva putra (Mare rege , rege din regi, ai regilor de neam divin) cum aflăm la greci: BASILEOS BASILEON MEGALLOY. Cuşanii erau geţi. Sufixul îl aflăm bine prezentat în româneşte în cuvintele principale: Prim- AR, bibliotec-AR, etc.

În ce priveşte acest Baba-babac, babu- părinte, babbo-ital=tatic, ba-bba chinez, slav baba-bunica, etc. Avem deci clar acest sens dat de biblia lui Avraam - tată a mulţime de popoare. Numai că la noi numele este curent în zona Valcea, mai ales, plus Avramescu, etc.

SEM - Facerea 5.32: Noe era de cinci sute de ani, când i s-au născut trei feciori: SEM, HAM şi IAFET. Numai că vine de la MES-or , Mesii, Mysii, Moesii, făceau parte din neamul tracilor, cum se ştie.

La fel BESII, prezenţi în acelaşi areal geografic. În compusul BESODIA (Neemia.3,6) Ioiada, fiul lui Paseah şi Mesulam, fiul lui Besodia au reparat poarta veche şi acoperind-o, i-au pus canaturile cu încuietorile şi zăvoarele trebuitoare. La fel Besai, termenii sunt în mai multe locuri din sec V a.H. DIA al doilea termen este bine reprezentat în toponimele noastre precum Amara-DIA; Vrevre-DIA, Meha-DIA, Feren-DIA; Fetin-DIA, Silin-DIA, etc.

DA.- Are acelaşi înţeles cu DIA. Intra în Daba- bărbat Guran-Da; Ianos-Da; Solon-Da; Tamas-Da. Identitatea lor este susţinută de o paralelă toponimică şi antroponimică, de genul: Iedi-Da. Şi a trimis pe proroocul Natan, şi acesta i-a pus numele IEDIDA, adică IUBITORUL Domnului, cum îi spusese Domnul(2 Regi,12,25).

Apoi Lida şi Lidia: le-am întâlnit şi la hotarele Iudeii în cele trei ţinuturi: Efraim, Lida şi Ramataim care s-au adaugat Iudeii din Samaria 21, Macabei,11.34. Cele mai compuse au o vechime greu de precizat.

Asfel şi DAR-Da, ce duce la DARDAN, considerat întemeietorul mitic al Troiei. După mitologie era fiul lui Zeus si al Electrei, o fiica a lui Atlas. Legenda il face originar din Arcadia de unde, isi ucide fratele Jasos, trece prin Samotrace şi Dardanele, ajunge la Teucros, se căsătoreşte cu o fiica a acestuia Chryseesiser, drept zestre primeşte statueta Palladium, protectoarea Trioei şi devine rege. Romanii spuneau că nu este grec ci latin, venit aci din provincia Etruria. Pentru că cei ce ştiau ca cei 7 regi sunt originari din TURDA, lucrurile sunt simple. El este tatăl lui Erhtonius, din care se naşte TROS, tatăl lui Ganimede, etc.

MACHE-DA - de unde Mac don, Macedonia - dialectul macedoroman cuvânt ce apare în secolul XIII-î.H.

Ilia-DA, Ilion, toponim Ilia (jud.Hunedoara) entroponimul ILIA, Ilie, ca şi Ilya- Rhea Silvia, mama lui Romulus şi Remus din legendă.

Teheran-Da, Polan-Da, Topa-DA, cu toponimele Topa de Sus şi Topa de Jos(Jud. Bihor), Gorj, Vrancea, ca şi Topana, Olt-Tigri-DA, Dori-Da, Tria-DA, de la Tria, Lida, Lidia, etc Lidova, Litovoi, Lipova ca şi Lipara-arhipeleag în Marea Tireniana dar şi Lipăresti, sat şi schit în Romania,- PA-RA- stă la baza cuvântului împarat ca şi imperator, Maro DAC. Cu al doilea termen cunoscut DAC.(Ieremia,50.2) Veţi şti şi ridicaţi steag între popoare, ridicaţi steag, spuneţi şi nu tăinuiţi ci ziceţi: Babilonul e luat, Bel e ruşinat, merodac e zdrobit, chipurile lui cele cioplite sunt batjocorite şi idolii lui sfărâmaţi.

DABA, BADA, foarte productive. ABAD (Elsabad, Iosabad, Zozabad, iar Abad, este peste tot în lume în Asia: Afganistan-daulatabad, Faiazabad, Khanabad, Jalalabad, etc. India: Hyderabad, Ahrdabad, Allahabad. Iran: Mehrebad (Teheran-Aeroportul). Pakistan: Islamabad, Hyderabad. URSS.- Ahabad, Leninabad..

In fine AKKAD (DAKKA), în imperiul Akadian, confundat cu DACA. Acolo Traian a luptat cu parţii, ucis în 117. Acest Acad apare în Geneza l0, IO împreună cu alte părţi ale imperiului lui NIMROD, cel mai mare viteaz de pe Pamant – Sumer /Mures.

Referitor la Roma se ştie că apare pe 7 coline; Quirinal era locuit de sabini. Legenda cu Romulus şi Remus apare în Roma, în sec. II, dar anterior o pictură cu LUPA capitolina apare în Asia, locuită de triburi dacice cu mult timp înainte. Forma numelui Romulus aduce cu Romula-Roşca. Mama împaratului roman Galeriu(305-311) era din Dacia.

AMOR, de unde amoriţii, arată ca e vorba de Roma (Bustrofedon).Moldava, Hodava, Dodava (2 Corinteni,20.37) Tarabostes, ţară, ţar. In limba rusă vine din limba noastră. La fel Belsaţar, Nabucadneţar, Ses-ba-ţar

capetenia în Iuda, în vremea domniei lui Cyrus, regele perşilor (558-559), Mib-ţar, căpetenia în Edom. Observaţie: Sunt nenumărate exemple în Biblie încat ideea poate fi preluată şi de alţi cercetători,

pentru că Biblia este la dispoziţia tuturor. Munca, nu e o etnogeneză falsă, falsificată, antiromanească, la care şi-au dat mâna toţi alogenii. Pentru asta trebuie sa fii tobă(de carte) nu botă!

Exista acel generalizat TAPAE? Da, era capitala Hircaniei(V. Strabon, Geografia,III,XI,7,2) şi cum iperatorul roman a umblat prin Asia, aflăm şi confuzia curentă din manualele noastre. Pe scurt, aceasta este metoda glotologiei successive, pe care la cercul pluridisciplinar din Piteşti, a prezentat-o în premieră absolută, cercetatorul orădean Alexandru Pele, cel mai doct membru la acea vreme al grupului de la Piteşti. Locul său la masa mea era în stanga academicianului N. Teodorescu la toate seziunile, ca dovadă a preţuirii sincere şi admiraţiei ce am avut întotdeauna pentru el. Din nefericire, Pele a urmat un drum fără întoarcere. Abia într-un număr din revista OMU a publicat numai 2 articole de fond, noutăţi absolute în lingvistica românească. Gloria victis!

ALTE ACTE SI INSCRIPTII SCRISE IN LIMBA NOASTRA ROMANEASCA. ALTE ACTE SI INSCRIPTII SCRISE IN LIMBA NOASTRA ROMANEASCA.

PREFATA Sunt limbi care au 24 până la 44 de sunete şi nu se pot folosi de mai puţine elemente pentru

perfecţiunea pronunţării lor. La acestea se mai adauga RECIPROCA TRANSMUTARE a literelor, de care se servesc.

NU CA EUFONIE Totuşi lăsând la o parte acestea ca fiind mai puţin necesare, CINCI sunt cele ce se numesc VOCALE,

iar celelalte se numesc MUTE sau semimute. Care va fi gramaticul cel mai învatat şi cel mai priceput IN ASEZAREA LITERELOR care, pe lângă acele cinci vocale să aşeze TOT atâtea litere mute, adică, langă A, E, I ,O, U, să adauge B,C, etc. şi să arate câte cuvinte se pot compune cu ACELE ZECE LITERE? Dacă va reuşi voi fi nevoit să cred, fără să mai fie nevoie de un alt martor, că toate limbile AU FOST INVENTATE DE MINTEA OMENEASCA, aşa cum spun TRADITIILE păgâne. Dacă nu, să creada el în adevarul că vorbele din care se compun toate limbile şi se exprimă în cele 24 până la 44 elemente au fost prin revărsare DARUITE DE DUMNEZEU, în mod mistic şi SUPRANATURAL. De aici rezultă că dacă mintea omului NU POATE AFLA cuvinte care se pot compune din BAREM ZECE LITERE, este conform cu ADEVARUL, CU ATAT MAI PUTIN VA AFLA câte se pot compune din 24 sau 44 de litere. DIMITRIE CANTEMIR Metafizica, Ed. Univ. Buc. 1928,p.186-187 Insemnări de duminică.

În urmă cu 11 ani, Octavian Sireteanu, bătea drumul Piteştilor pentru ca să publice în Flacara o pagină în care se anunţa public descoperirea scrierii hieratice. Peste zece ani (1966) apărea la Piteşti în editura Brio-Star, Limba vorbită de Adam şi Eva (vol.1) în care se demonstra matematic prioritatea limbii noastre româneşti şi modalităţile în care, GEOMETRIZAREA GANDIRII, a dus la 4 coduri de cult (latin, ebraic, elin şi sanscrit) pulverizate în cele 72 graiuri, mai mult sau mai puţin cunoscute.

In afara domnului George Pruteanu, care a zdrobit, cu 6 luni mai înainte cartea, (NU APARUSE!) - la Pro Tv, pentru care îi mulţumesc sincer, că apăra de fapt LIMBA ROMANEASCA, nici o voce notabilă nu a spus nimic. E firesc.

Contrazice flagrant toată românofonia sclerozată de la noi (Cantemir, Eminescu, Hasdeu, N. Densusianu, etc.) rămânand NESTUDIATI ci, comemoraţi. Abia după un secol avem o integrală Eminescu!!! In schimb, şi azi, ni se explică limba nostră de către copiştii treptelor universitare şi academice. Toate dicţionarele sunt false! Farsa getă - misterul misterelor. Poate, nu din întamplare, ambii sunt SENATORI (?!)

Acel interviu neortodox din Flacara l-au pus drept avancronică a cărtii în 10 volume. Se încheia: Redacţia: Totuşi, credeţi în succesul tezelor dumneavoastră?

Prof. Tudor Diaconu: NU. Deocamdată. Desprinderea de cunoscut cere uriaşi în gândire. Câti pot explica, chiar azi, ce înseamna e=mc pătrat? Aşa este. Nimic nou. (interferenţa cifră - literă spune: 5=133 la patrat- binar 5=5).

Am primit AZI şi numarul 18(150) 3-9 septembrie mi se pare deosebit de interesant nu numai prin sintezele semnate de personalităţi ale culturii noastre cât prin aria largă a unor noutăţi, ce trec neobservate. 8 pagini dense se citesc din doască-n doască.

Rampa e o revelaţie a culturii noastre - şi, comparativ e cu alte foi - în care scriu tot felul de ziarişti, inainte de a CITI suficient, este nu numai informativ, e cât conceptual de o maturitate neobişnuită, se poate deci să punem punct lozincilor patriotarde, se poate milita deschis pentru prioritatea culturii noastre atunci când avem despre cine vorbi ( Herbea, Celebidache, Harry Eliad, Dimischiotu, D.R. Popescu, Leopoldina Balanuta, Dan Grigore, Dan Pita, Iorga), baletul operei, etc, atunci când semnează Viorel Cosma, Caranfil, Anca Florea sau Adrian Lazu. Ei nu vorbesc ce ştim, ci ştiu ce vorbesc, aduc noutăţi la tot pasul, de primă mărime.

Unul dintre studenţii lui Leon Levitschi - pe care l-am cunoscut la Cluj- scrie despre Shakespeare: şi nu veţi şti ce un ev nu poate să te-nveţe, care încheia cunoscuta poezie. Anahoreţii şi-au schimbat locul de la Lomonosov la Sorbona-Oxford, şi dacă ieri ne instruiau cu Marxisnmul şi problemele lingvisticii azi ne explică laborios cum Man-ager este cuvant englez (Om-ager, de fapt) cum Staf e la fel Sfat!, neobservând de fapt monosilabele limbii nostre româneşti. La radio un Iliescu ne explică iordano-graurist limba românescă vie, şi anchetele făcute pe străzi cu tot felul de zarzavagii şi leliţe, ne arată înapoierea. Bieţii! 3 vorbe, 5 tâmpenii, care mai de care la fix în DEX!

In fine. M-am oprit la Shakespeare (şi va trebui să aflu şi numerele anterioare), pentru că are dreptate bănuiala cu Francis Bacon. De fapt, el traduce pe celebrul dispărut - rămas numai cu Aulularia şi Miles gloriosus - din care şi Moliere extrage Avarul, şi pe care Larousse îl consemnează în Titus Maccius Plautus dar, aşa cum scrie pe piatra tombala a lui Shakespeare, opera aparţine lui Sever Basarab. Bacon creează limba literară engleză ? Nu a existat! Traducerile sincronice (cymini sectores) ridică actualitatea unei noi cercetări. Filonul elin folosit în scrierea hieratică - începe cu primele semne din Argeş - hieroglife şi duc la Shakespeare - prin acelaşi algoritm matematic.

Dupa o vară tembelizantă, ploioasă, nu doar capitala trăieşte anotimpul murăturilor. In afara Craiovei asistăm la farse penibile, haidamacii şi scurtistele au acaparat ziarele, televiziunea şi, chipurile Vip-urile şi viperele şuieră sexual.

In spiritul cursiv al Irinei Budeanu, (Pas în doi) şi de ce nu am admira vânzătorii de haloimăs a marelui Shalom Alehem? Nu-i actual? Firesc, Maia Morgenstern iese prima la rampă. Multumesc, D-le Ştireanu pentru ziar. Numărul 150 este excelent. Aduce sărbătoare în suflet.Prof. Tudor Diaconu

LENGVISTICA -schema- 1. LIMBA Definiţie: Procesul de intercomunicare prin grai articulat a unor rostiri conştient emise de organul

vorbirii şi cu referiri anume la notiuni bine delimitate. Limba este formată din cuvinte. Cuvântul. Definitie: ( cu-vânt = nu se poate rosti nimic fără suflu) Rostirea nominativă cu ajutorul

organului de vorbire a unei noţiuni unice şi bine delimitate. Esenţa. Relaţia matricei cu gândirea, ca dat istoric sau natural. Deci prin vorbire întelegem o

intercomunicare înţeleasă, cu procese de acceptare sau de neacceptare, deci un proces cerebral dublu: emiţător şi receptor, alternativ; oamenii ascultă nu numai din politeţe, ci şi din necesitatea înţelegerii unui punct de vedere comunicat, în vederea unui răspuns.

Limba presupune: - delimitarea noţiunilor - legarea emisiunii verbale de noţiune - acceptare sau neacceptare, ca process deliberativ - răspuns eventual. Cuvantul presupune: 4 categorii: - apotenţa - arbitrară - codeliberativă - anarhică. Grai. Definiţie: Modulaţii fonice unidirecţionale, ce presupun supunere instinctuală, nu înţelegere.Vocabularul. Definiţie: Totalitatea cuvintelor unei limbi, formează vocabularul sau lexicul limbii.

Gramatica. Definiţie: Matematica limbii se cheamă gramatică. Ea cuprinde legile generale de compunere a cuvintelor în propoziţii, de alcătuire logică a frazei. Gramatica arată gradul de cerebralizare a unei limbi şi este formată din morfologie şi sintaxă.

Morfologia. Formele acceptate de gramatică limbii pe care le iau cuvintele flexibile prin declinare sau conjugare.

Sinataxa. Legile de compunere a cuvintelor în propoziţie şi a propozitiilor în fraza, în vederea expunerii clare a ideilor se cheamă sintaxa limbii.

Aspectele principale ale limbii: - onomatopeic, monosilaba, vorba, cuvântul.- limba primara.- evoluţie.- caracteristici.- codurile de cult (sanscrit, ebraic, grec, latin) Diversificarea limbilor.(Mileniul I e.n.) Clasificarea limbilor.- Problema limbii viitorului. Prof. Tudor Diaconu CIK DAMADIAN

Lingvistica comparata 1. German 64 n. cardinal 2. Englez UNIT 64 n. cardinal E n c e 6 5 3 5 6 4 =64 3. Armean Megn UNU =64 n cardinal 4. Egiptean Oudjat (Ochiul lui Horus) /9/ WU DJ AT + determinativ 6 3 19 6 4 = 64 5. Spaniol UNO =64 n. cardinal 6. Francez UNIFIE =64 n. cardinal 7. Grec- (monas) =64 n. cardinal si ouroboros ( En Arka)=64 n. cardinal si ouroboros (En Kal pan) =

64 ouroboros si 127 8. Ebraic unitare=64 ouroboros 9. Italian I N T I E R O I N I ZI O (inceput) 9 3 9 9 5 7 4 939 9394 6 4=64 6 4=64 10. Latin N O V E M ( a noua litera din alphabet=9) U N A M 4 5 2 5 3 64= n. cardinal 2 4 1 3 11. Romanesc UNU (1) =64 n. ordinal 127 =n. cardinal 12. Sanscrit e k a m a d v a l t a m (unu fara doi) 2 6 1 3 1 5 7 1 1 3 1 3 ( numerele sunt simplificate)

3 4 3 4 =64 (ourusboros) 13. Turc B I R I M (o unitate) 4 6 = ouroboros ( sens inversat) Limbaje simbolice Trigramme si

Hexagramme YI KING (Cartea DEVENIRILOR) China 2000= e.n./21/ WEI-TSI a 64-a hexagrama9 Ultima) însemnand înaintea împlinirii Trigamma LI (flama) Trigamma KAN (apa) KI-TSI a 63-a hexagrama semnificând împlinirea.

CONTRIBUTII LA IDENTIFICAREA UNOR ELEMENTE ALE PROTOISTORIEI STRAMOSILOR NOSTRI IN DESCRIEREA EXPEDITIEI ARGONAUTILOR SI IN ODISSEIA (2)

Pornind de la preocupari geografic-etnografice, cea mai veche istoriografie europeană a Greciei a realizat aproape toate modalităţile de zugrăvire a trecutului Pământului locuit, redus la proporţiile cunoscute în acele timpuri. Dintre aceste lucrări, la un loc de frunte se situeaza Argonauticele redactate de Apollonius din Rhodos (sec. III ien) şi Odisseia, opera poetului ionian Homer (sec.IX-VIII îen) ambele descriind călătorii şi evenimente care, după cronologia lui Erathostenes au avut loc în anul 1225 î.e.n. şi respectiv între anii 1183-1174 î.e.n. Deşi evenimentele istorice care au determinat realizarea acestor călătorii par diferite, geografia şi itinerarul parcurs corespund realităţii, iar faptul că atât năierii argonauţi cât şi Ulise încep navigaţia, pornind în direcţii diferite din aceeaşi zonă, trec de o serie de puncte comune, au sosiri în sensuri opuse celor de pornire şi se încheie în acelaşi loc, în zona din care plecaseră, constituie primele atestări documentare a înconjurului Peninsulei Balcanice cu ajutorul unor ambarcaţiuni.

Cu toate că exprimă unele rezerve asupra realizării efective a expediţiei argonauţilor, V. Pârvan nu neagă existenţa unui traseu comercial care în epoca bronzului getic asigura legatura între Marea Egee, Pont Euxin, Dunarea de Sus, Marea Adriatica, prevăzând că: multe capitole ale protoistoriei şi strămoşilor noştri în mileniul al II-lea î.e.n. vor fi explicate ăi ilustrate cu lungi pasagii din Iliada şi Odysseia (Getica,pp.130,292). Previziunile sale sunt confirmate şi de studiile realizate asupra bogatului material arheologic scos la iveală de săpăturile din zona Clisura Dunării, Porţile de Fier unde, în ciuda unor fenomene tectonice deosebite, se atestă permanenta locuire din epipaleolitic şi până în zilele noastre precum şi legăturile cel puţin comerciale cu lumea egeică.

Călătoria şi localizarea traseului parcurs de Ulise a constituit obiectul de studiu a numeroşi cercetători, s-a soldat cu diferite concluzii însă, nu avem cunoştiinţă despre existenţa unei concluzii care să includă o navigaţie a eroului şi pe fluviul Istru. Atat călătoria argonauţilor cât şi a lui Ulise au avut loc într-o

perioadă când navigatorii erau obligaţi să se menţină tot timpul foarte aproape de ţărmuri, înantand cu ajutorul vâslelor, cu viteze reduse, mai ales pe timp de furtună. Faptul că Ulise venea de la Troia iar ultima etapă din actuala Mare Egee a fost Capul Malea - Insula Citera punct menţionat şi în traseul argonauţilor, constituie reper important, aşa cum menţinerea unei furtuni puternice iscată în aceea zonă indică fenomene meteorologice caracteristice vânturilor Notos şi Euros care nu-l puteau duce spre coastele Africii ci l-a împins (Odiseea.IX.105-114) spre Nord-Est, în Marea Adriatica.

Din descrierea acestei etape rezultă cu claritate că Ulise a trecut pe la TARA LOTOFAGILOR pe care o identificam cu Insula VIS; pe la TARA CICLOPILOR pe care o localizam la gura fluviului Neretva din apropierea Insulei Korcula, insula menţionată şi în traseul argonauţilor. Speriaţi de ciclopi, aheii s-au îndepărtat spre nord şi au ajuns la INSULA PLUTITOARE EOLIA, identificată de noi cu Insula KRK. Dupa o lună de zile s-au îndreptat spre sud, spre Itaca; ajunsesera foarte aproape de cetatea lor însa, o furtună foarte puternică i-a respins până la aceeaşi Insulă KRK. O nouă încercare de a ajunge la Itaca a eşuat ca urmare a dezastrului suferit în TARA LESTRIGONIA locuită de giganţii fabuloşi menţionaţi de Pausanias (VIII.29.2), amintirea lor fiind păstrată şi în zilele noastre în tradiţia locală, ţara pe care o localizăm în Fiordul Boka-Kotorska.

Rămas cu o singura corabie, înspăimântat de cele văzute şi dezorientat, Ulise se îndreapta spre nord; ajunge la Insula AIA actuala Cres care aparţine TARII LUI CIRCE şi acostează undeva între Opatija si Rijeka din golful Kvarner. Sfătuiţi de Circe, aheii au tras corabia la edec pe uscat cu ajutorul unor buşteni, prin rostogolire până la unul din râurile navigabile Kupa sau Ljubljanita - întocmai năierilor argonauţi - ai căror conducători, Medeea şi Iason fuseseră purificaţi de mătuşa lor, aceeaşi Circe, şi astfel au ajuns la reşedinţa crăiesei pe care o localizăm undeva în apropiere de râul Sava.

Dupa un an de zile, prin luna iunie (1181î.e.n),Ulise împreună cu însoţitorii săi pornesc corabia pe un curs de apă şi după o navigaţie care a durat până la apusul soarelui au ajuns la capătul de ape pe afundul OKEANOS(odiseea.x.665-711; xi.1-35), Okeanos fiind, dupa Homer, Râul din care cu toţii, noi zeii, ne tragem fiinţa (Iliada,XXV.241), completat de Scylax (sec.V ien) care, în Periplul Marilor ne informează că vechiul Oceanos era brăzdat de stânci de la un ţărmure la altul, deci nu putea avea acepţiunea azi admisă pentru noţiunea de ocean. În acea zi au trecut pe lângă BATRANUL PROFET AL MARILOR NEREUS, fiul lui Okeanos pe care-l identificăm cu locul de confluenţa al actualului râu Nera cu Dunărea; după putin timp au ajuns la MALUL SCUND AL PERSEFONEI, identificat de noi cu Depresiunea Moldova Veche, în perimetrul căreia se află Insula AIAIA, actualmente Kisisljevo, menţionată de Diodor din Sicilia (III.LIV.4-7;IV.XLV.1-5) alături de care se afla ISULA UNDE SADE ZINA DIMINETII EOS (Odiseea.XI.198) pe care o identificăm cu ostrovul Kalinovak, ambele constituind extremitatea fluvială estică a TARII LUI CIRCE.

De la acest punct începea TARA TITANULUI ATLAS (Atlantida, Hesperia) descrisă de Diodor din Sicilia (III.LX.1-5;LXI.4), de Platon şi în Legendele Greciei Antice (p.191), în hotarul căreia se afla raul ATLAS pe care îl identificăm cu raul Pek, menţionat de Herodot ca afluent al Istrului (IV.59), râu care izvora dintr-un munte, probabil cu aceeasi denumire, aflat la sud de fluviu. Continuând navigaţia, aheii au trecut pe langă ORASUL INTUNECAT AL CIMMERIENILOR, pe care îl localizăm a fi actualul oraş Moldova Veche, în perimetrul aşezării aflându-se TESTELE DESARTE ALE MORTILOR (Odis.x.709) a căror identificare cu Câmpul cu Tumuli şi urne funerare este atestat de săpăturile arheologice. Ajunşi în acest sector, au patruns pe fluviul Stix numit şi BRATUL APEI (Odiseea.X.699), în interpretarea noastră fiind braţul stâng al fluviului Dunărea care împreună cu celălalt braţ menţionat în Osisseia sub denumirea de FLUVIUL COCITUL înconjoară ostrovul a cărui importanţă implică o menţiune mai detaliată. Dacă după forma geografică, foarte apropiată de a unui triunghi poate fi identificat cu INSULA TRINACRIA menţionată de Homer, prin formele de relief, cu stancile negre, reprezentând stâncile de piatra înalte (max.105m), cu stâncile albe reprezentand dunele de nisip existente aici, şi cu stâncile rosii care indică minereul de cupru ce exista în stare nativa în acest ostrov, se îndeplinesc unele repere din descrierea lui Platon, atunci poate fi identificat cu BASILEEA reşedinţa regală a atlanţilor, săpăturile arheologice atestând o intensă locuire a insulei între mileniile III-I îen.Tot atat de importante sunt şi legendele potrivit cărora în acest ostrov se afla grădina titanului Atlas cu pomul (merele) de aur, pazită de balaurul Ladon, ucis de eroul Hercule, cu o zi înainte de sosirea argonauţilor în acest loc. Legenda pare să fie confirmată şi de existenţa izvorului cu apă dulce a cărui creere este atribuită eroului, din apa lui stămpărandu-şi setea şi năierii(Aron.p.142). Acest ostrov, în present nelocuit, aparţine ţării noastre şi este cunoscut sub denumirea de Ostrov Moldova sau Decebal.

În imediata apropiere a Ostrovului Moldova, în stâncile ce se află dincolo de braţul apei Stix, este LACASUL TRIST SI UMED descris de Homer(Odis.X.697), numit de argonauţi HADES (argon.p.149) şi identificat de noi cu Peştera Gaura cu Muscă sau Tartantes, asa cu o mentioneaza J.J.Ehrler în descrierea Banatului din anul 1774(p.125). Aci, în aceasta peştera a avut loc JERTFA, de fapt accidentul urmare căruia

au fost răniţi grav Ulise şi doi dintre soţii săi, faptul că eroul a vorbit cu morţii confirmând starea de comă pe care specialiştii au numit-o transcendenţă.(Odiseea.X.694-711; XI.869-910; XIII.20-27). Înapoiaţi în ostrovul AIAIA, după restabilirea sănătăţii, urmare a îngrijirilor lui Circe, şi a sfaturilor acesteia (Odiseea.XIII.50-494), în una din primele zile ale lunii august (1181 î.e.n) navigatorii au continuat călătoria pe care o descriem începand de la Peştera Gaura cu Muscă. La poalele stâncilor în care se află peştera, mai exact în mijlocul braţului fluviului, se află STANCA CARE STA LA IMBUCAREA CELOR DOUA RAURI(Odiseea.X.700-702) identificată de noi cu stânca Babagai(Babacai) de la care începe FLUVIUL AHERONT, constituit din unirea celor două braţe. Numai la 12 km. aval de stanca Babagaia, pe malul stâng al fluviului pe o distanţă de 18 km, se desfăşoara depresiunea Liubcova, cu poieni încântătoare numită de argonauţi PAJISTEA TRINACRIA, unde păstoreau fiicele lui Apollo, PHAESTUSA si LAMPETIA, atât la trecerea argonauţilor(Argonauticele.p.142) cât şi a lui Ulise(odis. XII.176-189).

De aici în aval se pătrunde în ULTIMUL CORN AL OKEANOSULUI menţionat de argonauţi(Argonauticele.p.126) cu cele două sectoare distincte dintre Cozla Greben numit de nicăieri STRAMTOAREA PLANCTELOR şi respectiv Greben-Plavisevita care, împreună, constituie şi în zilele noastre albia fluviului a cărui reprezentare geografică este foarte apropiată de cea a unui corn de taur. În acest sector se află INSULA SIRENELOR mentionata de Homer (Odis.XII.50-76; 241-290) şi de argonauţi, sub denumirea de ANTHEMOESA (Argonauticele.p.145), identificată de noi cu insula Poreci alături de care se află INSULA LUI HESPEROS identificată în aceleaşi condiţii cu ostrovul Milanovac, ambele situate în incinta fostului LAC TRITONIS mentionat de Diodor din Sicilia (III.LIII.,4-7;LV 2-7; LXIII.4) ale carui urme se regăsesc în rezervaţiile paleontologice de la Greben si Svinita.

Ajunsă la km.fluvial.973,8 corabia a pătruns în culoarul cunoscut sub denumirea Cazanele Mari unde se întâlnesc toate elementele menţionate în Argonautice (p.141), Iliada (XVIII.385-393) şi Odisseia (XII.105-139) a caror identificare o prezentam astfel: STANCA CEA MARE este dealul Ciucaru Mare in incinta căruia se află PESTERA azi cunoscută sub denumirea de PESTERA LILIECILOR sau PONICOVA(lunga de 1666 m) reşedinţa a SCYLLEI considerate de noi a fi o familie compusa din 6 vulturi uriaşi; vis-a-vis de intrarea în aceasta pesteră, în albia fluviului, spre malul drept, este STANCA MAI SCUNDA numită de marinari Colţul Minerva, de la care pornea CHARYBDA, un current puternic cunoscut sub denumirea de Diavolschi Vir sau Anafora Dracului, foarte periculos pentru navigaţie. Prevenit de Circe, Ulise a respectat întocmai regulile de navigaţie - pe lângă malul stâng - reguli existente până în zilele noastre şi astfel a reuşit să treacă prin acest sector deşi Scylla i-a răpit şase marinari. (Odiseea.XII.150-154; 306-312; 323-376).

Ieşind din acest culoar, au pătruns în golful Dubova(km.fuvial.970-968,6) pe al cărui mal drept se află Peştera Gaura Feţii; au constituit călătoria pe al doilea culoar, Cazanele Mici (km.968, 6-965) peripeţiile din acea zi încheindu-se, dupa 13 ore de navigaţie, la OSTROVUL de langă Ogradina menţionat de Argonautice (p.132, 142-143) şi Odisseia (XIII.176-197; 409-494). Furtuna iscată în timpul nopţii(Odis. XII.429-438) l-a determinat pe Ulise să se înapoieze la golful Dubova şi să se adăpostească în Peştera Gaura Feţii timp de o lună de zile(Odiseea.XII 438-441, 451-454; 491-499). La începutul lunii septembrie(1181 ien) au încercat să continuie călătoria; trecuseră prin Cazanele Mici şi de OSTROV, însa o furtuna puternică însoţită de descărcări electrice - fenomene caracteristice acestei zone în sezonul de toamna - i-a silit să se înapoieze, cu intenţia să ajungă din nou in peşteră. Datorită furtunei, al nivelului scăzut al apei,(in luna septembrie ating numai 50% din cota normală), după ce a fost ucis cârmaciul, corabia s-a izbit de stancile aflate la km.967,5 şi la km 967,6 din incinta culoarului Cazanele Mici, s-a dezintegrat, iar marinarii izbiţi de stâncile existente în acest sector, au murit înecati.

Singur, Ulise a reuşit să se salveze şi după unele peripeţii – NEPRECIZATE - a ajuns la nimfa Calypso, una din fiicele titanului Atlas, stăpâna TARII CERAUNIA care includea şi insula numită de Homer, OGYGIA(Odiseea.XII.630-634) iar de argonauţi, NYMPHAIA(Argonauticele.p.132) identificata de noi cu fosta insula Ada-Kaleh. Reşedinţa lui Calypso era PESTERA CEA MARE(Odiseea.V.77) pe care o localizăm la actuala Grota Haiducilor de la Baile Herculane unde se întrunesc toate elementele din detaliata descriere a lui Homer (Odiseea.V.86-89), inclusiv cele PATRU FANTANI ZIDITE-APROAPE-N SIR. Rătăcirea lui Ulise, timp de zece zile, pe o distanţă relativ mică, trebuie pusă pe seama mişcărilor tectonice ce au condus la prăbuşirea stâncilor Munţilor Riphaei de la Porţile de Fier.Urmare a acestui eveniment a avut loc unificarea celor două cursuri de apă Okeanos cu Istru, constituind actualul fluviu Dunărea, a dispărut lacul Tritonis despre care am menţionat şi Marea lui Cronos(Cerauniei) ale carui urme sunt identificate în sectorul Orşova - Porţile de Fier, valea râului Bahna şi în mod deosebit prin rezervaţia paleontologică Bahna - Ilovita din judetul Mehedinti care atestă existenţa unei Mari Tortoniene caldă în acest loc.

După o aşteptare de 7 ani, atunci când cursul de apă nou creat a fost considerat practicabil pentru o navigaţie acceptabilă, Ulise a construit o pluta rezistentă, şi pe la începutul lunii octombrie (1174 ien) a

pornit din capatul estic al Insulei Ogygia(Ada-Kaleh) cu destinatia precisa Itaca.(Odis. V. 65-198; 314-372) În prima zi a parcurs o distanta de cca. 140 km.fluviali., trecând pe lângă TARA HIPERIA( unde mai târziu aveau să apară hiperborenii) şi TARA GIGANTILOR, a urmat plutirea pe fluviu, timp de încă 9 zile după care a ajuns la confluenţa cu Marea Neagră. De la acest punct de confluenţă a început o navigaţie costieră şi, după ce a trecut prin Bosfor, Marmara si Dardanele a ajuns în Marea Egee unde, în a 18-a zi de navigaţie cu pluta, după ce văzuse MUNTII UMBROSI SI PAMANTUL FEACILOR, Ulise a fost surprins de o furtună puternică în timpul căreia şi-a pierdut pluta. Datorită preciziei de descriere a lui Homer avem confirmarea că acest eveniment a avut loc în apropiere de Corint, zona în care dimineaţa pe vreme caldă, apare fenomenul MIRAJ datorită căruia obiectele aflate de obicei sub linia orizontului se ridică, devin vizibile normal, ocupă un spaţiu, o poziţie mult mai înaltă, fapt care i-a permis lui Ulise sa vadă munţii şi pământul feacilor. În acelaşi timp avem confirmarea că evenimentul a avut loc după luna septembrie când încetează vântul de N-NE, Maltami şi încep să apară furtunile de iarnă în timpul cărora valurile din Marea Egee pot atinge o înălţime de 5 m şi o lungime de 100m.

Rămas fără plută după doua zile de înot, Ulise a ajuns în golful Seronic presarat de insule şi insuliţe dintre care insula Aegina descrisa de Pausanias(II.29.1-7) se identifica perfect cu locul unde după Homer (Odiseea.V.518-546) eroul troian a incercat sa incheie ultima sa peripetie. Nu a reusit sa se opreasca la acesta insulă şi continuând să înoate a ajuns la ţărm, în parţile Megarei. Acolo a fost găsit de Nausica, care l-a dus la parinţii ei, regele feascilor, Alcinou şi regina Arete unde a fost primit cu cinste şi ajutat sa ajungă în Itaca(Odiseea.VI.340-341;VIII.155-280). Astfel se realizeaza încă o legatură între expediţia argonauţilor şi Odisseia, prin aceea că, aceaşi pereche regală salvase, în acelaşi loc, cu câţiva ani mai înainte, pe Iason căsătorit cu Medeea, conducătorii argonauţilor.(Argonauticele.p.187) Prezentând genealogia acestei familii regale, Homer ne informeaza ca Arete era fiica lui Rexenor fratele sotului ei, Alcinou, ambii fiind fii lui Nausitoos, regele feascilor din Larga Hiperia fiu al lui Neptun casatorit cu Periboea fiica cea mică a craiului gigantilor semeţi Evridemonte. Acest Nausitoos este Dumnezeiescul Domn al feacscilor care a condus emigrarea din fosta lor ţară, Hiperia(ţara lui Hiperion, fiul lui Uranus si Gaea, căsătorit cu sora sa Basilea) spre noua reşedinţă numită Scheria (Odiseea.VI.4-11). Din acelaşi loc, din Hiperia şi tot în timpul domniei lui Nausitoos în acea ţară mai emigrase şi o parte din feasci sub conducerea lui Hyllos, fiul lui Hercule si Melite, ajungând în Megara-patria tatălui său, unde a fost ucis(Argonauticele p.132). După Pausanias, acest Hyllos, fiu al eroului Hercule, ucis în lupta care a avut loc în preajma Istmului Corint a fost conducatorul dorienilor care veneau în Peloponez(VIII.5.1;VIII.45.2), localizând asfel în spaţiu şi timp un eveniment aparent legendar. Menţionând genealogia, locul de origine şi legătura de sânge a lui Nausitoos cu Giganţii, aşa cun toponimul Ogygia asigură legătura cu antroponimul Ogyges conducătorul Titanilor răsculaţi(c.1757 îen), Homer realizeaza documentar o continuitate de locuire a acestui teritoriu.

Recenta descoperire a profesorului Andreescu de la Corbi jud. Argeş cum şi Jidovii(toponime, antroponime..etc) cu legendele ce le sunt atribuite - inclusiv cea privitoare la Brazda lui Novac - vin să confirme că aceşti TITANI-GIGANTI-JIDOVI sau URIASI au locuit pe teritoriul pe care ne-am permis să-l atribuim TARII GIGANTILOR din imediata apropiere a TARII HIPERIA.

Calan la 07.11.1986 Barbulescu N. Constantin Varciorova-Mehedinti

Vocea Mosului..Esti Tara mea ! Vocea Mosului..Esti Tara mea !http://www.youtube.com/user/OmmTerra

Dacia - Țara Zeilor Dacia - Tara Zeilor

DACIA-TARA ZEILOR (DA-KIA- TARA ZEILOR) Capitolul I OMUL PRIMORDIAL DIN FORTUL CARPATIC

Omul epocii glaciare. Pe lângă ceea ce este cunoscut, explicat de geologie, pe lângă cele ştiute, explicate de istorie, puţin

mai poate fi spus despre existenţa şi despre modul de viaţă al omului european în timpul epocilor glaciare. Atâta vreme cât nici o informaţie nu devine utilă, nu vom putea adăuga la stocul de cunoştinţe mai mult decât câteva consideraţii ale consecinţelor posibile din viaţa vânătorului, care era omul european al acelor timpuri. Informaţiile folositoare acum erudiţilor, când sunt analizate ca lumea, pot avea roade interesante, utilizabile.

Nu mai încape nici o îndoială că omul epocii glaciare a fost şi vânător. Este, de asemenea, cunoscut că el îşi suplimenta hrana dobândită prin uciderea animalelor de carne, cu fructe şi cu ciuperci, culese în timpul urmăririi animalelor, sau cu peştele pe care-l putea prinde în anotimpurile favorabile. Mai ştim, cu

siguranţă, că animalele obişnuiau să vâneze. Gândind că aceasta era hrana de bază, vom încerca să extragem din aceste informaţii tot ceea ce poate fi subînţeles, pe baza descoperirilor şi a deducţiei logice. Animalele ce puteau fi vânate sunt în general bine cunoscute. Varietatea lor era considerabilă în perioadele interglaciare, iar capturarea lor nu ridica probleme prea dificile. Lucrurile se schimbau complet când pământul era acoperit cu zăpadă şi cu gheaţă, când nu numai numărul lor sporea mai greu, dar şi diversitatea se reducea. În asemenea vremuri, oamenii urmăreau în special animalele mai mari ca fiind mai folositoare (dacă termenul nu izbeşte mai mult ca un barbarism).

Este, de asemenea, cunoscut faptul că omul din epoca glaciară ajunsese să cunoască şi să stăpânească beneficiile focului. Cam atât despre aspectul material al vieţii. În ceea ce priveşte aspectul spiritual, ştiinţa are dovezi că omul din epoca glaciară a învăţat să comunice prin vorbire articulată, deşi nu poate fi cunoscut cu certitudine dacă el stăpânea deja o adevărată limbă. Ceea ce ştim noi referitor la împrejurările în care omul acelor vremuri a trăit, despre felul în care era silit să dobândească( deşi termenul n-ar fi poate cel mai potrivit) hrana sa şi felul în care putea folosi cuceririle sale, ne-ar putea ajuta să ne facem o idee asupra stadiului pe care l-a atins în scara valoilor umane. Limba, necesară la vânătoare Pentru că limba este cea mai bună oglindă a nivelului spiritual atins de o societate în dezvoltare, noi vom încerca să recunoaştem dacă omul din acele timpuri a reuşit să stăpânească o limbă, ce era această limbă, de ce fel şi ce treaptă de evoluţie atinsese. Dacă definim limba nu ca mijloc de intercomunicare voluntară şi deliberată, transmiterea prin vorbire articulată a unor cunoştinţe acumulate, fără considerarea scopului comunicării, putem afirma că oamenii acelor timpuri foloseau cu adevărat o limbă.

Dar, ce era şi cât de bogată putea să fie, va trebui să descoperim din legăturile ce pot fi stabilite între acest trecut îndepărtat şi momentele prezente. Cert este că oamenii acelor vremuri, mai precis oamenii care au venit de sub zăpezi cu ultima încălzire a climei (sfârşitul glaciaţiei WURM) vorbeau o limbă limitată la un număr de termeni corespunzător puţinelor noţiuni pe care le aveau. Este, ca şi sigur, că era o singură limbă simplă, deşi poate existau doi sau mai mulţi termeni pentru unele noţiuni. Această aserţiune este justificată de tipul de viaţă dus de omul timpurilor, care nu putea fi decât vânător. Teritoriile de vânătoare ale europeanului în epoca glaciară erau imense, datorită animalelor pe care le vâna şi datorită naturii terenului. Se poate presupune că terenurile erau acoperite pentru perioade lungi cu zăpadă proaspătă, poate mai mult de trei sferturi din an, ce cădea peste resturile de gheaţădin timpul anului. Mai este sigur că văile erau unite cu zăpadă îngheţată la obărşia gheţarilor. Cum procesul de topire a fost mai intens pe interior (intrados), capetele văilor au fost permanent acoperite cu gheaţă. Relieful era, în acest mod, atenuat făcând călătoria mai uşoară pe văi şi pe înălţimi.

Animalele vânate erau cele mari. Mamuţii, urşii, taurii, renii, bizonii, nu erau ucişi cu uşurinţă. Acest lucru presupunea forţă în lupta cu animalele şi deseori oamenii suplineau forţa prin numărul lor. Vânătoarea se făcea prin strigăte de alarmă, numărul necesar de urmăritori şi de luptători fiind completat de către membrii familiei sau, în caz de necesitate, de reuniuni ad-hoc. Adăposturile erau mai mult decât temporare, iar grupul de vânători devenea sedentar numai până consuma hrana pe care respectivul loc o putea furniza. Când animalele rămase din turma ce fusese izgonită îşi schimbau locul de păscut, oamenii le urmăreau mereu în mişcare, neştiind niciodată unde vor ajunge. Când animalul rănit era prea mare, asocierea devenea imperativă. Dar, astfel de asocieri erau ocazionale şi durau numai până când animalul ucis de toţi era mâncat pe loc, fript la focuri separate, vecine.

Atât se spune despre ce se ştie referitor la vremurile trecute. De cum terminau proviziile, familiile începeau să caute urme proaspete, fiecare pe cont propriu. Dicţionarul paleo-european, în aceste asociaţii întâmplătoare şi temporare, comunicarea orală a fost la început, prilejuită de schimbul de informaţii şi de acordul privind tacticile de vânătoare. Un vorbitor lua loc în jurul focului unde carnea era prăjită pe proţapi uriaşi, la lumina foculurilor care conturau dansul flăcărilor. Este evident tuturor, că, termenii acestei intercomunicări trebuia să fie de aşa natură încât să facă posibilă înţelegerea pentru toţi. Limba era astfel încât se afla într-un proces continuu de schimbare, într-o asimilare mutuală neîncetată. Astfel, zi de zi, an de an, o epocă după alta, oamenii au reuşit să creeze o singură limbă, chiar dacă uneori ea ajungea să aibă doi, trei sau mai mulţi termeni pentru aceeaşi noţiune. Astfel se explică bogăţia de termeni sinonimi în limbile europene.

Aceasta este explicaţia pentru termenii comuni existenţi în limbile popoarelor care-şi spun indo-europene, indo-ariene sau indo-germanice, toate fiind denumiri nejustificate, aşa cum se va demonstra prin această lucrare. Indicarea termenilor amintiţi, Încă existenţi în limbile europene, va uşura aflarea răspunsului la întrebarea dacă putem vorbi despre o limbă a acelor timpuri îndepărtate, iar dacă este aşa, ce era această limbă.

Am reuşit să izolez un număr de asemenea termeni şi am ordonat un dicţionar explicativ paleo- european, care, deşi poate neimportant pentru prezent, va fi îmbogăţit de eforturile acelora care vor trata

problema pe viitor. Vom afla aici doar un număr de termeni paleo-europeni, pe existenţa cărora vor fi bazate argumentele care justifică declaraţiile noastre.

Filologia va găsi, de asemenea, alte trăsături specifice, ca probe ale originii primare comune a limbilor europene. Organizarea structurală, reproducerea onomatopeică, logica juxtapunerii monosilabelor în cuvinte compuse sunt numai o parte a ceea ce ar putea stabili natura specifică a unei limbi, ale cărei origini sunt pierdute în negura vremii. Unitatea Europei- topită la dezgheţ...

O trecere în revistă a investigaţiilor referitoare la viaţa oamenilor europeni pe parcursul unei perioade atât de lungi este în afara spaţiului lucrării prezente. Ne vom aminti numai câteva aspecte din viaţa dusă de ei începând cu cea din Valea Dârjovului, uneltele pe care le foloseau până la sfârşitul ultimei glaciaţii (WURM). Perioadele succesive de glaciaţiuni şi de dezgheţ care au trecut peste Europa au afectat profund viaţa oamenilor care au trăit în aceste părţi. Sporind numeric în vremuri de prosperitate, scăzând în împrejurări potrivnice, omul european a ajuns a fi produsul unei aspre selecţii naturale. Acest proces dramatic a dus nu numai la îmbunătăţirea fizică, dar şi la cea spirituală.

Picturile descoperite în divrse peşteri, acelea din Pirinei în particular, dovedesc o şlefuire sistematică a celor ce le-au creat. Astfel, sfârşitul ultimei glaciaţiuni l-a găsit pe omul european mult redus numeric, pendulând peste tot teritoriul unde-şi găseşte vânatul, puternic la trup şi cu un stadiu avansat de evoluţie. Cine ar putea spune la ce nivel se ridicase aceastĂ perfecŢionare a spiritului omului din acele timpuri? Foarte puţine date certe avem şi se poate spune puţin pe baza datelor de care dispunem. Cele câteva note pe care le avem la dispoziţiene autorizează să nu fim prea surprinşi de ceea ce noile informaţii, uimitoarele descoperiri le aduc rferitor la omul peşterii, care a pictat minunatele frumuseţi de la Alta-Mira. Astfel de noi informaţii nu fac decât să confirme noi stimulente în vederea descoperirilor de noi date pentru acei cu o imaginaţie bogată, ca şi pentu cei realişti.

În concluzie, omul erei glaciare putea vorbi. Omul european avea o limbă, şi una singură?... Cercetara noastră porneşte de la această treaptă bine stabilită. Cel mai important efect al schimbării, într-un climat mai cald, asupra populaţiei nediferenţiate înainte, în Europa, ar fi ruperea unităţii sale, fragmentarea sa vastă fiind ca rezultat al regresiei calotei de gheaţă. Cum căldura crescândă a început să influenţeze totul, să învioreze condiţiile de existenţă, au început să se formeze mările, să se acumuleze lacuri uriaşe. Viaţa sălbatică nu mai era aceaşi peste tot. Dar, schimbarea decisivă a produs-o bogăţia fructelor, a ciupercilor şi a peştilor, care au început să ţină loc de carne, în cazul în care vânătoarea eşua, când animalele prinse, incapabile să se adapteze la noile condiţii, dispăreau sau se mutau spre nord.

Pentru om, toate acestea au fost un stimulent să se stabilească, acompaniat de dorinţa de asociere care a rezultat într-un nou nucleu social, mergând mai departe de simpla familie. Oamenii construiau case în pământ (bordeie) sau colibe, pe terasele însorite, sau ridicau locuinţe lacustre pe malurile lacurilor. Prima Epocă de Aur a Omenirii Unitatea europeană descrisă anterior, pe care am încercat să o subliniez, avea să primească o lovitură mult mai severă, datorită altor efecte ale dezgheţului.

Crestele munţilor, acoperite de zăpezi, odinioară îmbrăcate de calote de gheaţă, acoperind muntele până în văi, au început să apară. Aspectul lor era inegal. Stânci care păreau a cădea din cer se ridicau vertical, stânci golaşe cu uriaşe fisuri umplute cu gheaţă şi cu prundiş, maldăre de stânci zdrobite, pe care le duceau la vale. Ici şi colo, gheţarii lăsau din povara lor resturi de nisip şi de stâncă. Şi, din toate aceste fărâme, se formau noi curenţi, se măreau prin unire, iar forţa lor oarbă distrugea totul în cale, tăia văi adânci, al căror fund era patul torentelor sălbatece. Acesta era noul aspect al Europei atunci când calota de gheaţă a început a se topi şi a se expune la lumină şi la căldură pământul, care mai înainte fusese ascuns dedesubt.

Goale la început, vârfurile au început să fie îmbrăcate în petice de muşchi; undeva, mai jos, jnepenii se căţărau pe solul depozitat de vânt. Mici rădăcini invizibile, pe asuns şi constant, dezintegrau roca de pe care se hrăneau. Cine ar putea să spună exact câte ere, milenii au trecut până când cele mai joase dealuri să fie acoperit cu păduri? Totuşi, în acest mod, puţin câte puţin, pădurea a luat din nou fiinţă, iarba a prins rădăcini, fiinţele ce nu părăseau solul au început să caute frunzele căzute, insecte, ca şi furnicarul de viermi, aflat dedesubt. Toate fiinţele se bucurau de o viaţă mai uşoară, stând la soare, trăind şi înmulţindu-se.

Oamenii, care mai înainte locuiseră în peşteri sau în adăposturi de stâncă, suntşi ei prinşi de noul ritm de viaţă. Aspectul nou al naturii îi ademenea şi, oferind cu o nouă generozitate premizele vieţii, îi îndemna la stabilitate, la un mod de viaţă mai ataşat de pământul care îi hrănea, cu o libertate sporită. Pentru timpul actual, stâncile golaşe şi-au pierdut interesul în ochii oamenilor care încep să trăiască din plin în mijlocul naturii. Goliciunea înălţimilor stâncoase le făcea neinteresante, dificultăţile pe care le impuneau deplasările şi inutilitatea eforturilor făcute le arătau drept adevărate teritorii interzise, iar linia succesiunii lor a devenit o linie de separare pentru oamenii care formau noi grupuri, care intraseră pe făgaşul unui mod nou de viaţă.

Fortul Carpatic şi Fortul Gasconic Aria europeană pusă în discuţie este traversată de la est la vest, aproape central de lanţul munţilor Carpato - Hercinici, continuat de lanţul Thuringian. Crestele acestor

munţi formează o linie de separaţie între două arii geografice bine definite, care, începând de la graniţa actuală se dezvoltă de-a lungul a două direcţii diametral opuse, manifestate în cursul apelor, unele spre nord, altele spre sud. Elba, Oderul, Vistula, Niemen-ul, îmbrăţişează în bazinele lor hidrografice o lume având ca punct de contact comun în mlaştinile Pripetului. Dunărea (Danubius sau Isterul roman) adună aproape toate apele curgând din această creastă, formând astfel, în sud, cel mai întins bazin hidrografic din Europa. Aceste două arii geografice separate vor fi terenurile de dezvoltare a două familii de europeni, care, provenind din fondul comun reprezentat de omul european al epocii glaciare, s-au diferenţiat progresiv până când au luat naştere două mari familii înrudite. Cea nordică, pe care o numim Balto-Mazură, mai târziu împărţită în alte două unităţi, neamurile germanic şi slav, fiecare cu o notă distinctă, dar cu un număr de trăsături comune, care dovedesc unitatea originii lor, o unitate avându-şi originile nu în indo-europenism- germanism etc., cum se credea şi se mai spunea, ci într-un europenism primar, vechi ca timpul. Cel de la sud a fost alcătuit din populaţii care s-au dezvoltat în bazinul inferior şi a devenit ceea ce am numit Carpato- Istrieni, singurul nume care, pentru motivele expuse mai jos, se bazează pe fapte reale, existente din timpuri imemoriale şi care, singure, justifică orice logică. Deşi, după marea separare, cele două familii europene urmau să meargă pe căi diferite, ele au păstrat pentru totdeauna, ca o notă distinctivă, moştenirea comună pe care o avuseseră la bun început, limba aceea - o singură limbă - nu prea unitară, creată de strămoşul lor comun, omul european al erei glaciare.

În capitolul referitor la limba popoarelor europene se va arăta ce anume a păstrat, fiecare popor în parte, din marea moştenire ce forma zestrea comună. În următorul paragraf, vom trata, în mod special, grupul Carpato-Istrian, deocamdată interesându-ne în acest studiu unde a fost locul de naştere al popoarelor între care s-au petrecut evenimentele atribuite de oamenii de ştiinţă celor numite ariene şi care, de fapt, au dat naştere spiritualităţii vedice. Ca prim rezumat al muncii de cercetare desfăşurate, eu am ajuns la convingerea că două arii europene pot fi considerate ca loc de naştere al popoarelor care au creat ceea ce am numit spiritualitatea vedică. Prima, cuprinzând bazinul hidrografic al Istrului sau Dunărea Inferioară, o numim Fortul Carpatic, În timp ce a doua este aria înconjurată de două râuri mari ale Franţei de Sud: Rhonul şi Loire, şi pe care o vom denumi Fortul Gasconic. Motivele care ne-au determinat să ne limităm la acestea şi nu la alte zone, căci numai acestea pot să reclame dreptul de paternitate cu privire la lumea europeană sudică, sunt motivate atât prin toponimie, cât şi prin limbă.

Animalele domestice- trimise ale zeilorGrupul Carpato-Istrian care a rămas în partea de sud a Europei, când continentul a fost divizat( aşa

precum am arătat mai sus), îşi începe existenţa în condiţii mai favorabile decât grupul nordic. Un climat mai bun, mai bogat şi mai diversificat, o formă care a devenit variată datorită infiltraţiilor din sudul mai cald, toate contribuie la condiţii de viaţă mai uşoară, la posibilităţi mai bune de locuit şi de adăpost. Schimbarea, sau poate chiar intuiţia unor indivizi înzestraţi, a asigurat oamenilor o cantitate considerabilă de animale vânate sau domesticite, însemnând prin aceasta acelaşi lucru pe care îl înţelegem şi azi. Poate câteva animale erau deja îmblânzite încă din epocile interglaciare. Dar îmblânzirea nu înseamnă domesticire, nu înseamnă că omul ţinuse animalul în jurul casei tot timpul perioadei interglaciare, folosit pentru alte bunuri produse şi pe perioade mai lungi şi variate.

Nordicii ţineau animalele întrucâtva îmblânzite pentru a le sacrifica în vremea când vânătoarea propriu-zisă dădea greş, nu se poate spune însă că ei domesticiseră animalele pe care le luau în peregrinările lor. Asfel de animale erau doar carne proaspătă, menite să fie consumate ca oricare alt vânat. Pe de altă parte, animalul domesticit aduce şi alte avantaje, fiind crescut şi hrănit pentru lână (în cazul oilor) sau pentru lapte, care avea să devină în mod progresiv, împreună cu produsele lactate, principala sursă de hrană pentru întregul clan, alături de carnea puietului sacrificat. Mulgerea animalelor domesticite şi utilizarea laptelui ca o hrană de bază a fost momentul crucial în diferenţierea modurilor de viaţă ale celor două grupuri ale populaţiilor europene, la nord şi la sud de linia de graniţă care ne este astăzi familiară. Un vânător, permanent în mişcare – nordicul - nu are timp să aştepte creşterea animalelor îmblânzite şi conduse. În aria de nord, animalele nu se înmulţesc prea repede, dar ele contribuie la bunăstarea posesorilor lor, prin carnea care a fost consumată rapid. În sud s-a produs o dezvoltare diferită. Aici caprele şi oile, spre exemplu, au început să fie utilizate variat. Animalul producător de lapte oferea carne prin mielul din fiecare an şi prin lâna anuală, un material permanent şi aproape gratuit pentru îmbrăcăminte, astfel că aceste animale nu mai erau măcelărite, ci îngrijite ca nişte trimise ale zeilor, sacrificarea lor fiind însoţită de un adevărat ritual, ca o jertfă, viaţa animalelor domestice devenind o preocupare de interes general şi, prin urmare, pusă sub protecţie religioasă.

De asemenea, acest depozit viu a început să se multiplice şi a adus o schimbare cu efecte deosebite pentru viaţa oamenilor. Animalele domesticite ale unei gospodării aveau să crească de la câteva capete, la o turmă. O turmă, totuşi, necesită spaţiu, oameni care să se ocupe de ea, să adune şi să planifice nutreţurile pe timpul iernii. De la un anumit stadiu, omul a intrat în competiţie cu turma, care la rândul ei avea nevoie de

oameni. Aceştia, ca să fie siguri că nu vor flămânzi, aveau nevoie de turmă. Odată ce alimentaţia a fost asigurată, consecinţa a fost o viaţă mai fericită Şi mai frumoasă. La început, frumuseţea vieţii se manifesta în îmbrăcăminte, căci, lâna anuală abundentă permitea varietatea hainelor. Acesta ar putea fi considerat începutul vieţii spirituale, care face viaţa pastorală clasică, obiect de admiraţie.

Pământul Făgăduinţei de la Carpaţi la Dunăre Datorită tuturor avantajelor, dintre care numai o mică parte a fost prezentată aici, omul european al

ariei din sudul liniei despărţitoare a apucat un drum de o dezvoltare uluitoare. Din momentul în care turmele au crescut pe lângă case, viaţa Carpato Istrianului a suferit o schimbare radicală: este momentul În care el a devenit păstor, când viaţa lui s-a schimbat total de cum fusese mai înainte. Efectele schimbării urmau a fi dintre cele mai neaşteptate. Sub conducerea celor mai vârstnici, care deveneau din ce în ce mai autoritari, productivitatea păstorilor Carpato- Istrieni a luat proporţii fără precedent. Un om lipsit de copii era dispreţuit. Ruşinea de a nu avea copii a devenit de nesuportat pentru oamenii fără urmaşi. Sub protecţia legilor sacre nescrise şi urmate poate ca nicio lege scrisă din lume, capacitatea de înmulţire a păstorilor în Fortul Carpatic atingea numere impresionante ( N.edit.: Legendele românilor şi scrierile antice amintesc de timpuri În care suprapopularea din zona carpatică era de nedescris.

În Grecia antică?(poate Dacia sau Tracia), afirmaţia unui get a făcut epocă: La noi, cine nu are 15 soţii este demn de milă!...). Spaţiul în care turmele obişnuiau să umble libere, acum a devenit insuficient şi supraaglomerat şi, primele ieşiri din locurile împrejmuite au marcat începutul aventurilor. Din acest moment, locul de unde pleca şi în care se întorcea, după un timp( la început mai scurt, apoi mai lung), a devenit acasă. Acasă, turmele erau întoarse în câmpiile cu fân. Iarba era tăiată în vederea nevoilor de iarnă, în vreme ce locuri din ce în ce mai depărtate de casă erau căutate pentru păscut. Pe măsura trecerii timpului, păstorii s-au obişnuit cu distanţele mari şi procesul desprinderii s-a dezvoltat până cănd turmele au început să stea departe de casă din primăvară până in toamnă. Nevoia unor adăposturi temporare atât pentru turme, cât şi pentu oameni a apărut firesc şi, mai mult decât atât, necesitatea unui adăpost sigur unde produsele adunate zilnic să fie prelucrate. Specialistul care prepara produsele venea de acum şi el să stea cu turmele.

Astfel, rând pe rând, au apăut stăpânul ţarcului, stânele, casele temporare. Produsele se adunau, iar atâta vreme cât aceste oleaburi (acareturi, dependinţe) nu erau prea departe de casă, măgarul şi samarul( Era mare de povară, fără scări, care se pune pe măgari şi pe catâri; p. ext. încărcătură care se aşează pe spatele unui animal de povară.) erau mijlocul potrivit pentru transport. Avea să vină şi vremea când calul ( N.edit.: Foarte mulţi istorici occidentali au ajuns la concluzia că domesticirea calului s-a produs mai întâi În Bărăgan. Scrierile şi miturile Greciei antice îi atribuie această realizare lui Poseidon, regele atlanţilor de la nordul Dunării, al cărui simbol, tridentul, reprezenta cele trei braţe ale Danubiului- Istrului.) va îndeplini mai bine această misiune.

Fortul Carpatic - Sanctuarul Oamenilor Primordiali Cu vremea, produsele se acumulau în cantităţi mari. Era un timp în care vecinii colindau ţinuturile

după vânat şi ei şi-au dat seama că aceste surplusuri ale păstorilor puteau să-i scutească de truda urmăririi Şi nesiguranţei vânatului. Aşa se va ivi primul jaf, prima pierdere de bunuri, care a creat nevoia de apărare şi a determinat formarea primului grup organizat în acest scop. A fost, fără îndoială, momentul în care s-a născut prima clasă, cea a luptătorilor, care urma să devină casta apărătorilor ţării Ksha trya ( ksaaltri-ya) ( N.T.D.: Trya-Troyan! Troia-Istria!). Pentru aceia care plecau primăvara şi se reîntorceau abia toamna acasă, Fortul Carpatic avea să capete iz de sanctitate; întoarcerea în locurile mult dorite era din ce în ce mai mult un prilej de sărbători vesele. Astfel era cu mii de ani în urmp. Oare, cât de întins era teritoriul acele, de unde păstorii care străbăteau stepa nordico-pontică se înapoiau în fiecare toamnă?

Grupul Carpato- Istrian, dezvoltându-se ca un prim nucleu în ţara din jurul munţilor, din care cele mai frumoase râuri curgeau spre Ister ( N.edit.: Dunărea de Jos este locul în care a fost creată Omenirea! Pentru greci, Oceanos era părintele zeilor, cei 50 de afluenţi ai săi au devenit mit, geto-dacii considerau fluviul sfânt, iar celţii divinizau pe Danu. Aşa cum geto-dacii se purificau în Dunăre, evreii antici se botezau În apa IO. R. DANU-lui. Dunărea, apa primordială, ţinea loc de Du(m)ne-zeu sau Iste(r)nem( numele Dunării)...Unii o văd...ister-ică!! Dar ea este istorica fiindcă a făcut istorie), care le primea în apele sale bogate, după ce a adoptat viaţa pastorală a început să se simtă din ce în ce mai înghesuit între dealurile natale. Surplusul de populaţie a început să se răspândească peste noi zone, În jurul locurilor natale. Are loc întemeierea unor noi aşezări aproape de rude, de-a lungul râurilor, totdeauna jos, la vale, dar niciodată nerupându-se legătura cu muntele strămoşesc.

Astfel, acei care au mers în valea Tisei (Pathissus) sau au urmat cursul Nistrului (Tiras) s-au întâlnit pe malurile străvechiului fluviu purtând numele zeiţei Danu, muma picăturilor de ploaie, născătoarea păşunilor bogate. Aceasta este moştenirea comună pe care aceia care au plecat din Fortul Carpatic o vor lua cu ei peste tot, devenind caracterul specific pe care toţi Carpato- Istrienii îl vor transplanta oriunde se vor stabili temporar sau pentru totdeauna. Bazinul fiecărui râu, chiar a celui mai puţin important, va fi purtătorul

trăsăturilor specifice, care-i conferă o notă de originalitate în cadrul complex unitar. O notă de originalitate de acest fel poate fi observată în: limbă, costume, în obiceiurile locale neimportante, cu caracter particular, dar niciodată pe de-a întregul rupte de complexul din care fac parte şi care vine din adâncurile vremurilor trecute. Aşa cum am demonstrat, unde Fortul Carpatic s-a saturat de oameni şi de turme, surplusul a fost împins în afară, către zone mai puţin aglomerate, pentru a se permite păşunilor de acasă să se transforme în fâneţe.

Casa Zeilor migratori din...România Emigraţia din fort a luat toate direcţiile posibile. Estul a fost, fără îndoială, mai atrăgător, ca fiind mai

deschis şi mai bogat în păşuni virgine. Atâta vreme cât păşunile extra-carpatice nu erau prea îndepărtate, păstorii veneau acasă aducând cu ei produsele turmelor. Pe măsură ce păşunile se îndepărtau din ce în ce mai mult, călătoriile acasă deveneau tot mai rare. Dorul de casă creştea, în timp, o dată cu produsele acumulate.

Nu e dificilă evaluarea distanţei parcurse de turme în căutarea a ceea ce terenurile de acasă nu puteau oferi în cantităţi satisfăcătoare. Socotind un spor de 15 km./ zi, păscând pe drum ( în iulie, când trebuia făcut drumul înapoi, pentru a fi acasă înainte de venirea iernii, turmele puteau atinge un punct în zona Caucazului de nord, în stepele protejate de vârfurile mereu acoperite de zăpadă, ale celor mai înalţi munţi ai Europei).

Se mai întâmpla uneori, la interval de decenii, ca vremea rea să-i apuce pe drum, pe cei care nu ajunseseră la vreme la locurile pregătite pentru iernat. Prudenţa, născută din experienţă, i-a învăţat pe cei care crescuseră obişnuiţi cu locurile îndepărtate să construiască adăposturi, pentru toate împrejurările. Apoi, repetarea evenimentului, n-a mai fost considerată grea, neobişnuită şi iernatul departe de casă a devenit nu numai obicei, ci şi necesitate. O dovadă că păstorii carpato-istrieni au trecut prin acest stadiu, în expansiunea lor estică, îl prezintă, în piedmontul caucazian, binecunoscutul Drum al Zeilor sau Calea Zeilor, marcată cu stânci uriaşe, drum menţionat în mai multe izvoare istorice, în Kauştitaki- Upanişade( 1.3), Pindar( Isthmia v.20 Şi 29), Herodot( IV.52), Ovidiu( Faste III.7.14) ca şi în Dimitrie Cantemir( Descriptio Moldaviae, p.70), menţionat din nou de Haşdeu, arătat în Mapele ordonanţei şi, în sfârşit, descris de marele erudit al istoriei româneşti, Nicolae Densuşianu, în Dacia Preistorică.

Cheile Bâcului, aşa cum este numit şirul de stânci fără sfârşit de la Prut şi până la Marea de Azov, de către oamenii care trăiesc lângă ele, sunt doar urme de orientare aşezate de păstori de-a lungul rutei care-i purta acasă pe timp de iarnă, cu sau fără turmă. Nu este prea greu să ne imaginăm cum aceşti păstori carpato- istrieni au reuşit să cucerească partea de vest a subcontinentului indian, o cucerire pe care aveau să o mărească urmaşii lor.

Migraţia din Carpaţi spre Caucaz, Sumer, IndPe pământurile pe care ajungeau în migraţia lor de vară, pornind din stepa caucaziană de nord,

păstorii carpato-istrieni aveau ocazia să afle despre existenţa unei ţări în mai multe feluri asemănătoare locurilor natale, ale înaintaşilor lor. Regiunile vestice ale lanţului Hymalaia sunt, sub aspect climatic şi geografic, foarte asemănătoare cu ţara muntoasă din partea de nord a pământului dintre râurile Tiras şi Tisa ( N.edit.: Nistru şi Tisa. Etruscii se numeau tusci, arătându-şi originea de pe Tyscia/ Tisa( y=u)...).

Reliful, pădurile şi întregul sistem al celor două arii sunt foarte asemănătoare, deşi atât de îndepărtate în spaţiu. Acum, după descoperirea ruinelor de la Harappa, ne putem gândi la implantarea lor de către cei bogaţi care se aflau în siguranţă în aceste aşezări. Este departe de a fi clar care dintre cele două aspecte ale lumii indiene a cauzat cucerirea Indiei de către păstorii care veneau din partea de apus. Ceea ce pare important este că, după o şedere mai îndelungată în zona Caucazului, păstorii au pornit şi mai departe spre răsărit.

Urmează, fireşte, un timp când surplusul produselor este comercializat. Ar fi fost imposibil ca turmele care colindau peste stepa nordică sănu fi atras atenţia populaţiilor din Estul îndepărtat şi din sud. În lumea cu care Carpato-Istrienii aveau legături din ce în ce mai multe, carnea, lâna şi laptele oilor lor reprezentau posibilităţi de schimb cu mărfurile din sud şi din est. Lumea sumeriană, cu centrele ei supraaglomerate, nu a apărut peste noapte. Şi cine poate spune ce au fost predecesorii lor şi dacă ei nu reprezentau, de fapt, un exemplu de urmat pentru oamenii din Asia Mică.

Urmărirea unui asemenea proces ne-ar putea duce prea departe de subiectul istoriei de faţă, astfel că ne vom mulţumi cu observarea posibilităţii unei atracţii către pământurile estice a carpato-istrienilor. Tot ceea ce s-a spus până la acest punct este doar o reconstituire logică din ceea ce se poate spune că a fost susţinut de câteva informaţii extrase din puţinul care se ştie la ora actuală. Ar rămâne ca noi să ilustrăm ce dovezi mai pot fi adăugate la cele ştiute deja şi, în special, să demonstrăm că avansurile bazate pe logica dezvoltării proceselor istorice sunt fapte ce pot fi dovedite. Să încercăm, aşadar, să aducem în discuţie problemele cerute. Probele vor fi căutate în aceeaşi ordine în literatura vedo-sanscrită, în toponimia ariei Dunării( în părţile inferioare şi în cele superioare) şi, în special, în limba literaturii antice a Indiei, cu privire la derivarea ei din fondul carpato-istrian. Evident că nu vom putea epuiza într-o lucrare scurtă,

toate dovezile care ar putea fi adunate, ci ne vom mulţumi cu câteva exemple, poate nu total convingătoare dar, fără îndoială, apte să încurajeze reflecţia şi cercetările.

CAPITOLUL II DA.KÈA- ŢARA ZEILOR CELEBRII ARIENI ERAU CARPATO-ISTRIENII Ideile prezentate în prima parte a acestui rezumat au demonstrat că aşa-zisele populaţii ariene

(nume pe care l-am înlocuit cu acela de Carpato-Istriene) sunt de fapt descendenţii unei populaţii europene comune, existând din timpuri imemoriale, între ţărmurile vestice ale continentului, meridianul Astrahan şi paralelele 40° Şi 50°N. Această populaţie avându-şi originea în timpurile preglaciare şi cu o continuitate neîntreruptă pe perioada glaciară a durat (cu multe trăsături unitare şi comune) până în vremea ultimului dezgheţ, când a intrat într-un proces de diferenţiere.

S-a mai arătat că diviziunea majoră a unităţii europene a fost cauzată de apariţia calotei de gheaţă a lanţului Carpato- Hercinic, continuându-se spre malul Oceanului şi că, desprinzându-se din acelaşi fond, două grupuri de populaţii s-au dezvoltat separat până ce au format familii diferite: Balto-Mazură - la nord de linia despărţitoare şi Carpato-Istrienii - la sud de ea. Am arătat, de asemenea, că primele impulsuri în evenimentele cunoscute de istorie ca fapte de vitejie ale populaţiilor ariene au fost ale păstorilor carpato- istrieni care, sub presiunea populaţiei aglomerate, au părăsit Fortul Carpatic, au luat în stăpânire spaţiul pontic de nord, s-au aşezat pentru un timp (poate pentru câteva mii de ani) în aria Caucazului de nord, de unde, grăbiţi de înaintarea masivă spre est, au continuat cucerirea întregului pământ în traseul lor, până în Valea Indului, în partea de nord, unde au stabilit noi aţezări permanente.

Acesta pare să fie evenimentul Harappa, vremea crudei vărsări de sânge de către invadatorii din nord, probabil drept răspuns la o apărare încăpăţânată susţinută de populaţia băştinaşă (N.edit.: Eroare repetată de Napoleon Săvescu. Diferenţa este că, la finele anilor 1960, N. Miulescu nu beneficia de ulterioarele descoperiri ştiinţifice. Harappa şi Mohendjo-Daro erau două oraşe cu o civilizaţie greu de explicat pentru acele timpuri, care au fost distruse cu...arma atomicĂ!!!). Dar, cum arheologia nu poate spune prea mult despre acest subiect, ne vom sprijini pe surse literare, toponimice, ca şi pe alte elemente de limbaj... Din acest moment (cucerirea văii superioare a Indului), marile poeme epice ale lumii indiene, tot aşa de bine ca şi literatura sanscrită sunt pline de informaţii referitoare la aceste evenimente.

Vedele conţin spiritualitatea strămoşilor noştri Ramayana - o serie de poeme eroice care au circulat pe cale orală pentru mii de ani (acum adunate,

publicate şi traduse în câteva limbi europene), slăveşte faptele mitologice ale unor eroi care au fost onoraţi cu supranumele RAMA (Magnificul) (N.edit.: De observat că KOG - A- ION, Muntele Sfânt al dacilor, se traduce şi prin Capul Magnificului...), drept recompensă pentru faptele lor extrordinare în cucerirea Indiei şi în consolidarea teritoriului cucerit. Mahabharata( Maha. Bhara. Ta) slăveşte faptele eroului Bhara - Ta sub a cărui conducere, pare-se, una dintre cele mai importante ramuri a Carpato-Istrienilor, a participat la cucerirea ţării pe care au numit-o Fortul Indian, o regiune cuprinzând bazinul superior al Indului, începând de la joncţiunea acestui fluviu cu acela numit Zaradrus - Saraswati, denumit în timpurile vechi, ca şi acum, Satladja( Sutlej). Atât Ramayana, cât Şi Mahabharata au adunat prin milenii multe cânturi epice despre faptele eroice ale unor oameni diferiţi, Încât este foarte greu să stabilim identitatea lor sau să-i plasăm în timp. În Mahabharata, de pildă, faptele eroului care a dat numele său poemului se povestesc şi se slăvesc împreună cu faptele lui Krishna, care a încercat una dintre cele mai îndrăzneţe reforme religioase pentru timpul său, deşi vieţile lor în timp sunt la distanţe de mii de ani, ca şi cu ale acelora care nu s-a putut încă afla cine erau şi dacă au existat cu adevărat. Vedele conţin aproape întreagă spiritualitatea aplicată de Carpato- Istrieni, încercând să explice misterele naturii (până la naşterea brahmanismului, care deschide o nouă epocă). Mişcarea Upanişadelor, care a adus cu sine o dezbatere filosofică înaintată, a avut loc între aceste două evenimente.

Brahma şi războiul castelor Gândirea upanişadistă a ridicat casta militară, ca opoziţie la dorinţa preoţilor brahmani de a impune

panteonul vedic, în jurul căruia gravitau toate credinţele ancestrale, şi nou - născuta trinitate Brahma- Vişnu - Shiva, care şi-ar justificat şi sprijinit dreptul la locul de frunte într-o societate pe care intenţionau să o supună intereselor castei lor. Conservatori prin tradiăie şi păzitori ai credinţelor ancestrale, membrii castei militare nu puteau să accepte o astfel de schimbare care ar fi slăbit considerabil autoritate de care aveau nevoie. Conducătorii militari dădeau ordine în numele şi sub autoritatea puterii divine sau erau supuşi prin virtute aceleiaşi vechi credinţe. În una dintre Upanişadele Şcolii Chandog (Chandogya), UpaniŞade traduse în secolul trecut în limba engleză de către H.T. Colebrook, ca şi în franceză de Barthelemi – Saint - Hilario, adevărata existenţă a lui Brahma este problematizată de şapte înţelepţi adunaţi sub autoritatea rajahului Aswapeti, din casta Ksatrya, subiectul dezbaterii fiind: Ce este sufletul nostru? Ce este Brahma? Înseşi întrebările indică faptul că noua zeitate supremă n-a fost acceptată dintr-o dată, de aceea sunt chemaţi să descurce misterele divine. Acest conflict, la început ideologic, urma în final să aducă un război îngrozitor

între cele două caste, cu consecinţe dezastruoase pentru casta militară (vezi comentariul la acest război al lui H. Taine). Efectele războiului pierdut de Ksatrya au fost suferite de către întreaga populaţie a ariei cuprinzând Asia Mică, Peninsula Balcanică şi Fortul Carpato - Istrian în care învinşii au căutat refugiu din faţa învingătorilor lor nemiloşi. Antagonismul dintre cele două caste este poate tot aşa de vizibil şi în textele brahmane - un fel de texte liturgice - cu imnuri pline de imprecaţii şi de blesteme, nu rareori de o mare falsitate, în contrast flagrant cu frumuseţile pe care le conţin imnurile vedice vechi sau upanişadele de protest ale şcolilor menţionate, tot aşa de bine, ca şi altele de acelaşi fel, pioase. Aceste texte, la fel ca şi altele, între care Legile lui Manu, vor forma materialul de bază pe care trebuie să-l comparăm cu textele relevante din literatura greacă veche şi cu ceea ce ne rămâne din scriitorii lumii romane. Vom examina aceste materiale în lumina realităţilor referitoare la expansiunea lumii carpato - istriene, reflectată în toponimie, în limbă, în folclor etc. Să începem cu Ramayana.

Luptele lui Bala – Rama - În CarpaŢi... Ramayana conţine un număr de povestiri privind faptele eroului Rama, un personaj central căruia îi

sunt atribuite acţiuni ce aparţin, de fapt, câtorva eroi care s-au evidenţiat în luptele pentru cucerirea şi pentru consolidarea legii carpato - istriene peste pământul şi peste lumea subjugată (spiritual!) (N.edit.: Încercând să-şi apropie şi motive istorice pentru dominaţie, încă din sec. al XVIII - lea, statele occidentale au creat cultul celţilor primordiali, inventând apoi imposibilul: celto – germanii popor primordial... Deloc întâmplător, SUA sunt formate din populaţii celto- germanice, iar Rama a devenit...celt, inclusiv în operele oculte...) Două existenţe mai mult sau mai puţin fabuloase pot fi recunoscute în mod deosebit. Prima este aceea a unui brahman Parasu - Rama, care poate fi căpetenia sub a cărui conducere păstorii s-au stabilit în bazinul superior al Indului, care a început o mare aventură de cucerire a peninsulei prin infiltrarea de-a lungul Gangelui şi prin subjugarea popoarelor de aici, pe care le-au învins într-o serie de bătălii. Simpla lectură a poemului, necritică, dezvăluie numai povestiri despre o serie de fapte extraordinare ale acestui Parasu, considerat o reîncarnare a lui Vişnu (cel de-al şaselea avatar). Rama înseamnă magnificul. Zeificarea personajului a avut loc, desigur, peste un timp îndelungat, pentru că Parasu nu era considerat o reîncarnare a lui Vişnu până în epoca brahmană, ulterioară timpului vedic, atunci când zeul Vişnu nici nu exista, nici Brahma, nici Shiva, toate zeităţile de mai târziu, inventate fiind de preoţimea brahmană, aşa cum am mai spus.

Al doilea Rama a fost un rajah al castei Ksatrya, al cărui nume adevărat a fost Bala (însemnând şef, conducător, cel mai tare). Acest conducător Bala a fost, de asemenea, numit Rama şi răsplătit cu mare onoare de a fi a opta reîncarnare a lui Vişnu (al optulea avatar al Domnului). Meritele rămân pentru Ksatrya şi rajahul a fost recompensat pentru meritele deosebite dobândite în marele război dintre cele două caste, când Bala, unind rândurile celor care au luptat împotriva poporului său, a dus la victorie trupele brahmane formate mai mult din elemente ale unei populaţii ivite din amestecul cuceritorilor cu elementul băştinaş. Acest episod a fost tratat cu măiestrie de H. Taine în comentariile sale asupra cărţii lui M. Koeppen Die Religion des Buddha and ihre Enstehung. Aşa cum se va vedea mai jos, locul de desfăşurare a unor evenimente legate de existenţa acestui Bala - supranumit Rama - se suprapune unei întinse părţi a ţării noastre şi este legat de trpspturi ale pământului nostru carpato - istrian, care poate fi găsit şi azi. De aceea, în continuare redăm o parte din evenimentele povestite în Ramayana, însă într-o formă analizată: Ramayana- episodul Sita( după L. Sacollot).

Şi maimuţele luptau alături de Rama! Rama sau Vişnu, reîncarnat sub acest nume, a fost fiul lui Daseratha ( Dacerada), rege în

Ayodhya şi Kauselya (Kohulia). El Şi-a petrecut primii ani din viaţă prin păduri, sub instruirea sihastrului Gotama. Când a ajuns la vârsta căsătoriei, a mers la curtea regelui Csamandagny pentru a o peţi pe sora regelui, Sita, care venise să locuiască la fratele său în ţara lui Mithila (Militta), unde domnea acesta din urmă. Aici, după îndeplinirea unui număr mare de fapte extraordinare (multe dintre ele asemănătoare cu cele ale lui Hercule), Rama a primit pe Sita de soţie şi s-a dus cu ea în capitala tatălui său, Ayodhya (Aodya). După un timp, Sita a fost răpită de regele unei ţări vecine şi a fost salvată de Rama, după un rĂzboi în care chiar şi maimuţele au luptat de partea lui, sub conducătorul lor Aanuman (Anuma).

Întors acasă, Rama, într-o criză de gelozie, a trimis pe soţia sa la moarte, suspectând-o că i-ar fi fost necredincioasă în timp ce se afla sub puterea răpitorului său. El a încredinţat execuţia acestei porunci fratelui său, eremitul Lakshman (Laciumana) care, supunându-se ordinului lui Rama, a plecat în pădure unde, neştiut de lume, urma să o elibereze. Dar Sita aştepta un copil. Lui Laciumana i s-a făcut milă de femeia nefericită, pe care s-a decis să o cruţe şi a lăsat-o în voia soartei în pădure, întrucât se hotărâse să-l mintă pe fratele său, ale cărui ordine nu îndrăznea să le calce. Laciumana a înmuiat o săgeată în seva unui copac şi a venit în faţa fratelui său arătându-i săgeata pătată de sângele femeii pe care se presupunea că ar fi ucis-o.

Sita, care pierduse orice speranţă, a fost găsită în pădure de sihastrul Vasishta, care, aflând că fiinţa abandonată era fiica regelui Janaka( Ionata), că muma ei era însuşi pământul şi soţul Rama a hotărât s-o ia

sub protecţia sa. Astfel, el a dus-o în refugiul său, unde Sita, la timpul cuvenit, a adus pe lume doi băieţi gemeni ( N.edit.:Motivul Gemenilor divini este vechi şi tradiţional la popoarele ariene.), pe care Vasishta i-a luat sub îngrijire şi i-a crescut cu mare devotament.

După un timp îndelungat, când copiii au devenit adolescenţi, întâmplarea a făcut ca o armată a lui Rama să fie înfrântă de către cei doi fii ai săi. Îsuşi regele, care venise să-şi răzbune pierderea oamenilor, a fost de asemenea înfrânt, ucis şi readus miraculos la viaţă prin rugăciunile lui Vasishta. A fost prilejul pentru Bala - Rama de a afla că soţia sa nu fusese ucisă şi să ştie cine erau cei doi care-l înfrânseseră.

Vom trece peste o serie de întâmplări de mai mică importanţă pentru acest studiu şi vom ajunge la concluzia povestirii. Sita, a cărei inimă era zdrobită de suspiciunile nedrepte ale soţului ei, în ciuda inocenţei sale dovedite, a invocat pământul - mamă s-o ia înapoi şi, ca o mărturie a virtuţii, să se deschidă şi să o înghită de vie. Şi aşa s-a întâmplat, sub ochii soţului îngrozit. Vom atrage atenţia asupra unui fapt foarte important. Nicăieri în povestire nu ni se spune numele celor doi fii ai lui Rama, care vor rămâne fără nume până la sfârşit. În ceea ce-l priveş pe Laciumana, care nu a dus la îndeplinire ordinele fratelui său, dispare logic din povestire, pentru ca să trăiască în pădurea spre care era atras, atât de dorinţa de singurătate, cât şi din teama de a fi urmărit şi pedepsit de fratele atât de crud.

Ramayana descrie România...Acum sĂ comparĂm harta ataŞatĂ la povestirea de mai sus. ConstatĂm cĂ cele cinci nume de bazĂ

din povestirea lui Bala- Rama sunt prezente pe teritoriul strĂvechii Dacii- vezi Dacea.ra.da.- nu numai Înforme similare, dar uneori Şi identice: Sita- Sita din bazinul SomeŞ, Aodya( Audia În alte texte)- Audia la picioarele CeahlĂului. Altele ca Rama, Kohulia, Laciu.mona sunt gĂsite În forme mai mult decÂt asemĂnĂtoare În Roman, Cahul, LĂceni. Se va observa, de asemenea, cĂ numele reluate În episodul cĂsĂtoriei lui Rama sunt gĂsite În valea Geamartalui( Între OlteŢ Şi Amaradia). Ultimul nume ÎnseamnĂ Domnul, SfÂntul( dyaus- zeu, mara- sfÂntul, vezi glosarul). Numele Geamandagny poate ficomparat cu acela al Geamartalui, diferenŢa fiind justificatĂ de vremea trecutĂ de cÂnd episodul constituie o Ştire curentĂ Şi de schimbĂrile posibile sĂ se petreacĂ conform ŞtiinŢei limbii( trecerile lui n În r Şi ale lui d În t sunt frecvente). Numele ŢĂrii Militta apare În locul numit MileŞti Şi mai ales În acela de MiliceŞti, care ar fi putut fi tot atÂt de bine Şi MiliteŞti, ÎnsemnÂnd„ aceia din Milita †�. Nu departe de izvoarele Geamartalului, În bazinul Amaradia, aflĂm un loc numit Sitoaia, o formĂ familiarĂ derivatĂ din Sita, care ar fi putut fi aplicatĂ unei descendente a Sitei, sau chiar Sitei ÎnseŞi, aŞa cum avea BĂlĂŞoaia derivatĂ din BĂlaŞa, Foroaia din Floarea etc. ÃŽn acelaŞi bazin Şi foarte aproape de Sitoaia se aflĂ un loc numit Balaciu,„ nĂscut din Bala†�, Bala fiind numele soŢului Sitei, tatĂl fiilor ei Şi ci-„ nĂscut din†�. ÃŽn aceeaŞi zonĂ se pot afla Şi aŞezĂrile din BugiuleŞti, purtÂnd numele de personaj mitic Buju( vezi Veda, p.109)., Dajoi, carepoate fi tradus prin„ regele apelor†�, DrĂganu derivat de din numele spiritului care te ameŢeŞte, În general temut de om. Vezi Şi analiza termenilor mÂndra( cinstit, arĂtos), drĂgaica( zi de varĂ) sau planta Calium Verum folositĂ În magia dragostei, candra( candriu, lunatec). DeŞi nu În imediata apropiere dar, la fel, În aria Oltului, În denumirea satului Soma, lÂngĂ Sarcaia, se Întrevede numele lui Soma.ta, tatĂl reginei Sita.

Zeii vedici...de la Alexandria Zona cea mai interesantĂ pentru legĂtura dintre evenimentele reletate În Ramayana Şi faptele din

teritoriul carpato- istrian este construitĂ de bazinul rÂurilor Vedea Şi Tilorman( adevĂratul nume al rÂului pe care ne-am obiŞnuit sĂ-l numim Teleorman, o pronunŢare greŞitĂ care a dus la etimologia turceascĂ de„ deliorman†�- vÂnĂtoarea nebunĂ, ceea ce este complet greŞit, aŞa cum se va arĂta În altĂ parte). ÃŽn acest bazin al Teleormanului gĂsim grupat, În jurul oraŞului actual Alexandria, un numĂr de locuri ale cĂror nume poartĂ dovada existenŢei În timpuri ÎndepĂrtate a unei aŞezĂri ascetice, Întinse, cu centrul la Purani, sat pe rÂul Teleorman. UrmĂtoarele locuri sunt grupate acolo: Purani: Nume derivat din PuramoraŞ- divin; Vitana: Nume derivat din termenul Vitana- foc ritual( vezi Manava- Dharma- Sastra, cartea IV, paragraf 9); Guruieni: derivat din termenul Guru- profesor de religie( În acest caz, profesor al zeilor); LĂceni: Derivat de la numele lui Lacis.mana( mani- sihastru); Crovu: Derivat din Cravyad, epitet aplicat zeului Agnis, cÂnd a ars cadavre pe rugul funerar; Letca : ZeiŢĂ care, În folosul lui Yama a dus la ÎntÂmplare sufletele oamenilor adormiŢi( vezi imnul cĂtre Indra- Rig. Veda). TovarĂŞul ei obiŞnuit era Vidma, o semizeitate cu un rol similar. Vezi, de asemenea, Leto- Lete În panteonul grec Şi roman Şi cuvintele lui Ivan TurbincĂ( erou al poveŞtii cu acelaŞ nume de Ion CreangĂ):„ paŞol na turbinca, Vidma†�, nume derivat din Tan, un nume al zeului Agni. AŞ adĂuga, la aceastĂ listĂ de nume de o vechime imemorialĂ, o altĂ serie de nume mai recente, cum ar fi: CĂlugĂru, Comoara, CĂlimĂneŞti( referitor la zeiŢa Kali Şi multe altele care nu vor mai fi menŢionate aici, ÎntrucÂt necesitĂ explicaŢii mai largi. Noi ajungem sĂ fim preocupaŢi de locul unei Întinse aŞezĂri sihastre, probabil ÎnfiinŢatĂ de fratele lui Bala- Rama, al cĂrui nume era Laciumana sau, cum s-a spus mai sus, Mani- sihastrul Laciu. ÃŽnainte de a Închide acest paragraf, ar trebui adĂugat cĂ nu departe de acest complex

deosebit esta satul Balaci*( N.aut.: Forma Balaciu a numelui locului din bazinul OlteŢ aratĂ cĂ Balaci nu poate fi derivat din balasha- „ cocor†�) . Acesta ar putea fi numele aceluiaŞi om pe care l-am ÎntÂlnit pe valea Gemar-tĂului sau al celui de- al doilea fiu al lui Sita, care era numit Balaci, fiul lui Bala. De asemenea, În valea Vedea, În partea se sus, se aflĂ satul Topana, o reproducere a numelui al celui de- al Şaptelea grad( treaptĂ a Infernului„ tapana†�- vezi M.D.S.IV 877). DeŞi legĂturile posibile, din episodul Sita, dintre firele cĂlĂuzitoare existente În zona carpato- istrianĂ n-au fost epuizate, nu ne vom opri sĂ le discutĂm aici, ci vom examina altĂ informaŢie obŢinutĂ prin adunarea datelor conŢinute de KauŞitaki- UpaniŞad Şi de Legile lui Manu, care vor fi studiate În linii generale, În paginile urmĂtoare.

Kauşitaki- Upanişad LĂsÂnd la o parte opiniile acelora care nu scot din domeniul mistico- religios UpaniŞadele,

intenŢionĂm sĂ le considerĂm, din punct de vedere prozaic, lipsite de fantezie. De aceea, Şi sub influenŢa dovezilor produse la fiecare caz separat, vom lua În considerare numele cÂtorva Şcoli upaniŞadiste, ca fiind numele acelor mentori sau guru care au adunat În jurul lor discipoli ÎncÂt sĂ determine un adevĂrat curent teo- filosofic. Vom considera, de aceea, cĂ Şeful Şcolii Şi al curentului definit de Chandogya- UpaniŞad fost un om pe nume Chandog; cĂ Şcoala delimitatĂ de conŢinutul UpaniŞadei KauŞitaki s-a dezvoltat În jurul unui conducĂtor numit KauŞitaki, Şi aŞa mai departe. ÃŽn cazul special al lui KauŞi.Taki gĂsim dovada cĂ Şcoala a fost numitĂ de el, la Începutul celei de-a doua cĂrŢi:„ Spiritul este Brahman†�. Acum sĂ trecem la lucruri de mai mare interes. ÃŽn prima parte a UpaniŞadei KauŞi.Taki se gĂseŞte urmĂtorul pasaj tradus În francezĂ de L. Renou, publicat de Gallimard: „ I.3.AjungÂnd asfel În apropiere de acest drum care se numeŞte Calea Zeilor, dupĂ mari osteneli, el( spiritul) ajunge În lumea lui Agni, În lumea lui Vayu, În lumea lui Varuna, a lui Indra Şi Prajapati, În lumea ÎnŢelepciunii, În lumea Bragman. Acestei lumi Îi aparŢin lacul Ara, clipele Yestiha, rÂul Vijara, arborele Ilva, locul de reuniune Salajya, reŞedinŢa Aparajita, pĂzitorii intrĂrii: Indra Şi Prajepati, palatul lui Vibhu, tronul lui Vicaksana, umbrarul Amitaujas. De asemenea( Ţin de aceastĂ lume) scumpa Manasi Şi cea care-i stĂ În faŢĂ Cakgusi, care cu flori Ţes lumile; se aflĂ tot acolo zÂnele Asparas AMBA Şi AMBAYAVI, precum Şi rÂurile AMBAYA†�. Acest pasaj a ridicat o problemĂ sanscritologilor care, aproape fĂrĂ excepŢie, au luat-o drept o cĂlĂtorie a sufletului În lumea de dincolo, a sufletului eliberat de Închisoarea corpului( vezi de asemenea comentariile lui Jean Varenne„ Veda†�, vol.II, ed.M.V., p.650).

Ţara Zeilor...de pe SomeşuriDupĂ pĂrerea noastrĂ, dacĂ ar fi o problemĂ de disociere, aceasta poate aparŢine numai spiritului,

disocierea de orice grijĂ pĂmÂnteascĂ Şi proiectarea sa În lumea speculaŢiilor filosofice, unde fiecare om se descurcĂ conform abilitĂŢii sale.DacĂ este aŞa, atunci suntem siguri cĂ pasajul de mai sus se referĂ la un adevĂrat pelerinaj fĂcut de un om pios Într-o lume numitĂ de el„ Èšara Zeilor†�, o parte din aceastĂ cĂlĂtorie fĂcÂndu-se pe„ Drumul Zeilor†�, cum Îl numeŞte el, o cale pe care noi credem cĂ a urmat-o KauŞi. Taki ÎnsuŞi. Pe ce se bazeazĂ aceastĂ convingere a noastrĂ? ÃŽn primul rÂnd pe cÂteva jaloane vrednice de Încredere care asociazĂ ruta descrisĂ cu valea SomeŞului, conducÂnd- aŞa cum se va arĂta- la Împrejmuirea zeilor, cum am numit confluenŢa celor douĂ rÂuri SomeŞ( pe considerentul cĂ vor fi expuse mai departe). SĂ mergem, deci, pe ruta descrisĂ de UpaniŞadĂ Şi sĂ o comparĂm cu harta bazinului celor douĂ SomeŞuri: 1. Lacul ARA Acum satul ARAMA, comuna Crucea; 2. Clipele YESTIHA Momente ale trecutului ÎndepĂrtat( fĂrĂ a i se asocia un spaŢiu); 3. RÂul VIJARA ÃŽn prezent În Neagra Șarului; 4. Arborele ILVA ÃŽn prezent ILVA( MĂgura Ilvei); 5. Salajya( loc de adunare) Actual SĂlaj, nume de rÂu Şi de regiune; 6. APARAJITA = reŞedinŢĂ 7. INDRA Şi PRAJAPATI 8. Palatul Vibhu 9. VICAKSANA( tron) ÃŽn prezent, satul VICEA, com. Uileac( pronunŢat VICEAKSANA) 10. AMITAUJAS = baldachin 11. MANASI ÃŽn prezent MÄ‚NĂȘTUR, cartier În oraŞul Dej. 12. CAKSUSI Actual satul CEACA 13. Astaras AMBA AMBAYAVI Şi rÂurile AMBAYA ÃŽn prezent satul AMBUD. Poate fi notat cĂ, dintre cele 12 jaloane de pe traseu, Şase au rĂmas neschimbate de-a lungul timpurilor care au trecut de cÂnd Kausi. Taki a traversat aceastĂ regiune, care, trebuie sĂ admitem, este Într- adevĂr un miracol. ÃŽnsuŞi termenul folosit pentru„ momente ale timpului trecut†� este o dovadĂ a permanenŢei itemurilor specifice acelor vremuri ÎndepĂrtate, pentru cĂ„ istimp†�, În limbajul local de azi din regiunea Muscel- ArgeŞ ÎnseamnĂ„ cam cu un an În urmÆ�. Pentru o explicaŢie mai detaliatĂ, vezi foaia de analizĂ din apendix.

Sălaj- adunarea apelor SALAYA ÎnseamnĂ loc de adunare a apelor( Sala- loc de adunare- ca Şi sala În romÂnĂ, salle-

fr.salon; germ. Saal) Şi jiva- ieŞit din ape. Ar trebui observat cĂ numele dĂ o descriere mai potrivitĂ locului, ÎntrucÂt regiunea SĂlaj, ÎnconjuratĂ de ape, Într- adevĂr pare sĂ rĂsarĂ din ape. Itemurile 3, 6, 7, 8, 10 necesitĂ explicaŢii mai ample. Astfel, ne vom mulŢumi cu indicarea celor care corespund pe teren, În timp ce documentarea corespunzĂtoare trebuie cĂutatĂ În lucrarea de bazĂ a acestui extras. Vijara corespunde cu Neagra Șarului. Aparajita poate fi identificatĂ cu Ocna Dejului( numele fiind justificate de

existenŢa apelor sĂrate).Indra- Prajapati este localizatĂ la Surduc, palatul lui Vibhu – la Jibou Şi, În sfÂrŞit, baldachinul AMITAUJAS- la Satu- Mare, mai jos de confluenŢĂ, la Ambud. Aceasta fiind identificarea rutei, sĂ vedem ce motiv a avut KauŞi. Taki sĂ numeascĂ o parte din ea„ Drumul Zeilor†� Şi de ce a spus:„...el soseŞte dupĂ un mare efort În lumea lui Agni, În lumea lui Varuna, În lumea lui Indra, a lui Prajapati, În lumea lui Brahman( care ar trebui ÎnŢeles ca suprema ÎnŢelepciune)†�. SĂ examinĂm iar harta. ÃŽn bazinul celor douĂ SomeŞuri aflĂm, pe parcursul inferior al Crasnei, unul din rÂurile afluente SomeŞului, un loc numit Pria, numele lui Agni ca zeu al„ erosului creativ†�, al puterii generatoare a naturii, aŞa cum a fost el ÎnŢeles de grecii antici, care l-au luat de pe pĂmÂntul sĂu natal În peninsulĂ, unde l- au aŞezat Şi l- au renumit Priapos( de asemenea, un nume carpato- istrian Pria.Pa- tatĂl nostru Pria). Vezi mitologia greacĂ.

Zeii lunari vedici - adunare...pe Someş ÃŽn aceastĂ zonĂ- SomeŞ( SomeŞul poartĂ numele zeului lunar Soma) se pot gĂsi, În legĂturĂ cu

numele de locuri, toate zeitĂŢile ce guverneazĂ lumea lunarĂ:  Lunus- se leagĂ de numele localitĂŢii Luna, la nord de Satu- Mare: Luna- pe SomeŞul Mare; Luna- BĂi- pe SomeŞul Mic;  Chandra( Chandra- Schandra) este legat de numele localitĂŢilor Sandra- din bazinul Crasna, Kuhu- numele zeitĂŢii domnind peste jumĂtate din ciclul lunar, de la luna plinĂ la luna nouĂ- este legat de numele Cuhea Şi Cufoaia, primul- un loc pe Iza, În MaramureŞ, al doilea- pe LĂpuŞ, lÂngĂ Baia- Mare; Kucha- zeitate domnind peste luna crescĂtoare, se leagĂ de numele Cucea, un sat inclus În oraŞul Jibou Şi Cucearda( dacĂ nu Ciucea). Tot În bazinul SomeŞului putem depista Apah, zeiŢa apelor fertile, satul Apa, lÂngĂ Satu- Mare, fiind omonimul ei. ZeiŢa Apah se aflĂ În strÂnsĂ legĂturĂ cu Varuna- zeul cerului Şi al apelor*( N.edit.: Apah se citeŞte apa, consoana h fiind aspiratĂ. M.Eliade povestea cĂ, aflÂndu- se În India, În tren, a cerut apĂ Şi a fost perfect ÎnŢeles.). Toate aceste zeitĂŢi au fost de primĂ ÎmportanŢĂ În panteonul vedic Şi au cerut cea mai profundĂ consideraŢie.

Localităţile din Ardeal - nume de zei arieni.

Manuscrisele MOSULUI 0006 - DIABOLICA FALSIFICARE A ISTORIEI Manuscrisele MOSULUI 0006 - DIABOLICA FALSIFICARE A ISTORIEIDIABOLICA FALSIFICARE A ISTORIEI. MANUSCRISELE DE LA MAREA MOARTA

Multi vad, putini pricep! Desmostenirea neamului romanesc a avut o logistica bine pusa la punct. Si, paradoxal, nu este vorba de a crede ca este vina evreilor ca sa facem o criza de antisemitism. Ci totul a fost inscenat de casta getilor - fara etnie. Numai cunoasterea perfecta a mutatiei - consonantiste a dus aci. DUN+REA (DNR) si IORDAN (RDN) perfect plauzibil Marea Neagra- Marea Moarta( simbolul negru al mortii!) au facut ca bomba sa nu explodeze cum ar fi voit.. Conex cu vinderea dreptului primului nascut din Biblie - pe un blid de linte.(LTN) iata de ce manuscrisele au fost stramutate la QUMMRAN(oumnan) anagramat - exact sursa….Puneti literele la locul lor si anagrama este desavarsita (cs=OM). Unde au fost initial aceste documente? Raspunsul este ferm. Caci scrie I. Barnea in prefata la monumentala lucrare ARTA CRESTINA IN ROMANIA - 1979 pe buna dreptate: “Inscriptiile paleo-crestine descoperite pe teritoriul DOBROGEI de astazi sunt in numar de aproape 100 exemplare, dintre care ¾ in limba greaca, iar restul in limba latina… Aspectul exterior al pietrelor pe care se afla inscriptiile crestine descoperite in Dobrogea este diferit. Multe au infatisarea unor blocuri sau lespezi ce amintesc de altarele si stelele funerare pagane, dar in general sunt de dimensiuni mai mici si mai putin regulate ca forma decat acelea. Cea mai mare dintre toate (inalta de 2,25m) este o lespede funerara din sec.V d.H. reintrebuintata in timpul lui Justinian ca material de constructie in zidul de incinta al cetatii Ulmetum. Un bloc de piatra - calcar - a fost cioplit in forma de masa cu doua picioare mari, folosita probabil pentru agape intr-o capela funerara din Tomis. Textul liturgic scapat pe marginea unui mic vas de marmura frumos sculptat arata ca acesta era intrebuintat pentru agheasma. Unele piese cu inscriptii indeplindeau functie arhitectonica iar altele aveau forma de cruce. Parte din inscriptii sunt executate in relief, cu ajutorul tiparului, pe caramizi, pe capace de vase de lut ars, pe un fund de pahar de sticla. Pe unele vase de lut ars indeosebi pe amfore, inscriptiile erau pictate cu vopsea, de obicei de culoare rosie, mai rara zgaraiate. Cele mai multe inscriptii de acest fel erau erau invocatii catre Dumnezeu sau Maica Domnului. Pe fata pretiosului vas de argint aurit al episcopului Paternus din metropola tomitana, este gravata o inscriptie latina, iar pe dosul lui este punctata o inscriptie in limba greaca si sunt imprimate patru stampile ale oficialitatii bizantine, garantand calitatea materialului din care este lucrat, obiectul garantie al exactitatii, de data aceasta, pe o balanta de bronz descoperita la Dinogetia este punctat numele marelui prefect al Constantinopolului din timpul lui Justinian. O invocatie in limba greaca este incizata pe o pasare de corn din aceeasi localitate; iar alte inscriptii pe o gema de la Tomis..- Pentru a pricepe cat de cat situatia dramatica a istoricilor lipsiti de informatii, vom preciza ca JUSTINIAN,- este cunoscut de prelati, dar nu de istorici, iar interfata bisericii romanesti cu cea din Constantinopol este cunoscuta. Iata ce scrie Preafericitul Patriarh Justinian: †Cautand apoi in istoria noastra veche am gasit ca Justinian facea parte din�

neamul valahilor. Unchiul lui IUSTIN era de prin partile Mehedintiului de astazi. Neavand copii l-a luat pe nepotul sau Justinian si l-a dus la Constantinopol.†Justinian avea deci legaturi stranse cu noi romanii, prin� insasi originea lui si, locurile unde a copilarit†( Apostolat vol. IX.p.192 nota 222().- Continuam citatul:� “Decorul lespezilor funerare si in general al monumentelor pe care se afla inscriptiile crestine din Scytia Minor, este mai sobru si mai saracacios, in raport cu cele pagane din aceeasi provincie…. Aparitia semnului crucii pe monumentele crestine incepe sa se raspandeasca in a doua jumatate a secolului al IV-lea si se datoreste inainte de toate dezvoltarii deosebite pe care o ia cultul Sfintei Cruci, dupa descoperirea ei la Ierusalim, in timpul lui Constantin cel Mare. La propaganda orala si scrisa, pe care multimile de pelerini si scriitori crestini din toate partile, o fac cu privire la acest cult, se adauga un eveniment supranatural, consemnat de cei mai de seama istorici ai vremii, si anume, aparitia unei cruci luminoase pe cerul Ierusalimului, din anul 351. (v.Ciril de Ierusalim Migne P.G.33,col 1176-1177,cf.A.Grabar, Martyrium.Recherche sur le cult des reliques et lâ€art Chretien antique, Paris vol.II,1946.p.276. si Studii� Teologice IV,1954, 1-2,p.66-68). In legatura cu Manuscrisele de la Marea Moarta, se pot ridica o serie de intrebari fundamentale. Marea intrebare este formulate de Sir Frederic Kenyon, in cartea OUR BIBLE and The Ancient Manusciats.Y. Harper&Brothersp.941 si anume: Reprezinta acest text ebraic pe care il numim masoretic si care asa cum am aratat provine dintr-un text datat in jurul anului 100, cu siguranta textul ebraic original al scriitorilor Vechiului Testament? †Problema se pune asupra datelor cand apar, in conexiune cu� celelalte evenimente importante, si daca e vorba de intamplare sau nu. Vom derula evenimentele anului 1945. Victoria aliatilor asupra Germaniei si aliatilor ei din axa era cvasi certa. Rusii inaintau spre Berlin, iar lagarele de concentrare naziste procreaza Holocaustul cunoscut. Evreii erau indreptatiti sa ceara un loc unde sa aiba o tara a lor. Ei stiau de existenta acestor manuscrise si le-au folosit din plin. Trebuia sa se creeze o opinie care sa legitimeze aceste cereri pe baza autenticitatii date de Biblie, anume ca Ierusalimul avea sa fie capitala lor. Infiltrarea in masa compacta a arabilor trebuia justificata. Se stie ca au fost mai multe propuneri pentru infiintarea acestui stat. (in URSS si America Latina dar evreii voiau reluarea traditiilor biblice, in mijlocul confuziei generale care grevau istoria veche a omenirii. Apar cele doua blocuri militare, divizarea Europei, actiune desavarsita de crearea NATO si a Tratatului de la Varsovia. Sferele de influenta fusesera fixate intre englezi si rusi. Au loc alegeri generale in Jugoslavia, Bulgaria si Austria. Regiunea Ruhr e ocupata de englezi. Evreii si arabii refuza participarea la conferinta de la Londra asupra Palestinei. Se proclama apoi legea martiala in Palestina. Intre India si Pakistan are loc un conflict armat pentru Casmir. In 1948 evreii iau cu asalt Haffa pe 22 aprilie dupa o acalmie aparenta si atacarea Ierusalimului urmeaza congresul de la “ aye: trupele egiptene intra in Palestina, iar dupa incetarea mandatului britanic se reiau ostilitatile si arabii intra in Ierusalim. In 15 iulie apare Consiliul de Securitate. Englezii refuza sa participle la o conferinta asupra Palestinei: urmeaza ofensiva israileana in Neghev. In 1949 are loc un armistitiu la RHODOS intre israeliti si arabi. In 1956 israilenii vor invada Sinai la 29 octombrie si se da un ultimatum de francezi-Egipt si englezi fara nici un ecou in Israel. Viata internationala este foarte agitata, asa ca abia in 18 ianuarie se face embargou asupra armelor destinate Israelului, dar treaba era demult incheiata in favoarea lor. De atunci au urmat o serie de rezolutii nerespectate, inutile. Ce sunt manuscrisele de la Marea Moarta? Descoperite intamplator – se spune- de Muhamed- un pastor prin februarie sau martie 1947, cautand o capra… ele fac o valva deosebita fiind vorba de 40.000 de fragmente scrise din care s-au reconstituit peste 50 de carti. Unele extrabiblice, altele comentarii la Scripturi. Erau depuse in vase mari de pamant unde s-au pastrat 1900 de ani.(prin anul 68d.H.). (Interesant ca in anii 50 se redacteaza Bibliile sinoptice)!! Se poate face vreo legatura? Desigur. Din prima grota 5 suluri au fost cumparate de Arhiepiscopul Manastirii Ortodoxe Siriene, din Ierusalim, iar celelalte de catre profesorul Sukenik de la universitatea Ebraica din oras. A urmat tacerea si parerea nepublicata de professor,: †S-ar putea ca aceasta sa fie cea mai mare descoperire� facuta in Palestina, o descoperire la care nici nu am sperat macarâ€. Sulurile sunt apoi date savantului John� Trever care fiind si fotograf a reconstituit o parte din marele sul al cartii lui ISAIA, pe o lungime de 8 m si lat de 30 de cm. A developat filmele si le-a trimis in America decanului arheologilor biblici W.F.Albright, care le-a datat in anul 100 d.H. concluzionand:†Felicitarile mele sincere pentru cea mai insemnata� descoperire documentara a timpurilor moderne! Ce realizare incredibila! Si, din fericire nu incape nici cea mai mica indoiala in ceea ce priveste veritabilitatea manuscriselor!â€â€¦ in mintea mea nu exista nici o� indoiala cu privire la faptul ca manuscrisul este mai vechi decat papirusul Nashâ€. Desigur nu poate fi� ignorata opera stiintifica a lui Constantin Daniel despre civilizatiile orientale anterioare civilizatiei Greco-romane, dar mai important ar fi sa revedem observatiile deosebit de exacte din enciclopdia LES PREMIERS CIVILISTIONS- Paris a lui Gustave LE BON. El vede o filiatie intre textele egiptene - in speta Cartea Mortilor si literatura VEDELOR, carora le aborda cu dreapta judecata paternitatea si anterioritatea fata de toate literaturile lumii. Eroarea regretabila dar generalizata ar fi numai una. Nu e vorba de India de pe Gange, ci de India Pontica, disparuta de pe harti odata cu regatul bosforean si Pontic. Iata numai doua citate din Vede: “Ouvre pour nous, o Indra! Le paturage des vaches celestes:accordez nous lâ€opulence, o toi�

qui porte la foudre. Le ciel et la terre ne peuvent contenir le dieu qui donne la mort a ses ennemis. Fais descendre en vainqueur les ondes qui repandent le bonheur, et envoie-nous les vaches celestes…..(p.363) Al doilea citat se refera la un text copiat de M.Brugsch de pe zidul unui templu egiptean de la EL-Karghah, cu urmatoarele cuvinte: “ Dieux qui est immanent en tout choses Amade Schou dans tous les dieux Il est le corp de l’homme vivant Le createur de lâ€arbre qui porta les fruits L’auteur de lâ€inundation� � fertilisatrice Sans lui rien ne vit dans le circuit de la terreâ€. “….il voyage dans la nuee Pour separer le� ciel de la terre, Et ensuite pour les reunir Cache en permanence dans toute chose Le vent vivant En qui toutes choses vivent eternellement†–(p.381 op..cit). Si iata zice el†Il est curieux de repprocher ce passge ce� � certains hymmnes a AGNI(le feu) contenus en RIG-VEDA: “AGNI, dit recueil sacre des Hindous, a fait entendre sa voix qui est celled u tonnerre. Sa langue touche et toleche le ciel et la terre; il enveloppa la ramee. A peine ne a peine allume il separe ce ciel et cette terre, et brille au millieux d’eux. Entendard du monde entire, a peine sortidu sein de sa mere, il a rempli la Terre et le ciel Adorable Agni, ta forme est au ciel, sur la terre, dans les plantes, dans les ondes. Cette lumiere eclatante que tu as jetee sur l’entendue de l’air se developpe commme un ocean. Elle forme l’oeil du monde. Agni, tu tâ€eleves dans la mer du� ciel.†Revenind la inscriptile de la noi, amintim ca la intrarea in Tomis se afla o cruce ridicata de breasla� macelarilor pe o lungime de 24 picioare de zid(7.104.m) care are in traducere textul: “Doamne Dumnezeule, ajuta cetatea abia reinoita, Amin, care aminteste cuvintele psalmistului: †De ne-ar pazi� Dumnezeu cetatea,i n zadar ar veghea pazitorii(psal.126,1) pe care le vom afla si la Marcianopolis(Devnia, azi Bulgaria) sub forma…â€et virtus hominem defendat moenia muros, sed dsominus mundu custodiat� hostia portae†care pot fi puse in relatie cu cea de la Callatis ce are o cruce monogramatica si inscriptia†in� � morte resurrrectioâ€(adica in moarte se afla invierea) ceea ce conduce la Adam-Clisi la inscriptia bilingva� unde se afla cuvantul EMANUEL socotit ebraic, de fapt este ( Manu - EL deci el este Manu si tradus in greaca se zice Dumnezeu cu noi, cum expresia o aflam in Isaia 7,14 - Matei 1,23) In Dobrogea prin scrierea heraltica apar alaturi de literele eline si latine simboluri: pestele, porumbelul, frunza de palmier, mai ales pe monumentele cu caracter funerar. Un rol deosebit la SUCIDAVA l-a avut imparatul Justinian, care a reconstruit fortaretele de pe malul Dunarii, pentru a pune stavila migratorilor pradalnici, cum scrie Procopius ( de aedificilis.IV,5. Reforma religioasa intreprinsa de acesta o aflam din unicul izvor Novella a XI din 14 april 535, adresata lui Catallio primul episcope al diocezei Iustiniana-Prima. Aici sunt incluse si cetati din stanga fluviului, Lederat si Palanca Noua din Banat.. Atunci se construieste biserica de la Celei, iar primul preot era mentionat la nordul Dunarii “ Loukonochos, fiul lui Lycatios. Este foarte greu de a separa adevarul de basmele care au umplut rafturile si in acelasi timp de a da verdictele care se cer a fi demonstrate matematic, logic. Scrierea heraltica umple acest gol, da baza reala povestirilor simbolice, metaforice din Biblia Canonica. Cine a dus aceste manuscrise tocmai in Orient, de ce??? Iata intrebari al caror raspuns se poate cel mult banui…. Manuscrisele biblice au fost datate diferit. Cel mai vechi este din 900 d.H. ca si textul cartii lui Isaia in ebraica. Textul Isaia din 125 ca. H. comparat cu al mazoretilor este identic. In cele 166 de cuvinte din Isaia 53, doar 17 se afla sub semnul intrebarii. Ceea ce se refera la o chestiune de ortografie care nu afecteaza textul sub aspectul continutului, alte 4 au modificari stilistice minore iar restul de 3 se refera la lumina care nu afecteaza sensul paragrafului respectiv. Este vorba de PERMANENTA in 1000 de ani. Un cercetator s-a oprit asupra celei de-a doua variante numita Isaia B care scrie F.F.Bruce e mai aproape de cel masoretic. Septuaginta confirma aceasta originalitate. SEPTUAGINTA(LXX) e numele traducerii grecesti la curtea lui Ptolemeu Filadelful(285-246). Setuaginta confirma aceasta originalitate.SEPTUAGINTA(LXX) e numele traducerii grecesti la curtea lui Ptolemeu Filadelful(285-246). F.F.Bruce aduce in sprijin o scrisoare a lui Aristeas un om de la curtea regala, adresata fratelui sau Filocrates. Iat-o: “Ptolemeu era renumit ca fiind un protector al literaturii si sub domnia sa a fost inaugurate marea biblioteca din Alexandria- una din minunile culturale ale lumii timp de 900 de ani.Scrisoarea descrie cum Demetrius din Phalerum, care se spune ca ar fi fost bibliotecarul lui PTOLEMEU, i-a starnit acestuia interesul pentru legea ebraica, sfatuindu-l sa trimita o delegatie la Ierusalim, la marele preot Eliazar. Marele preot a ales cate 6 traducatori din fiecare din cele douasprezece semintii ale lui Israel, trimitandu-i la Alexandria, impreuna cu un pergament deosebit de ingrijit al Scripturilor. Acestia au fost primiti regeste, dovedindu-si intelepciune in vorbire, apoi si-au luat in primire resedinta intr-o vila de pe insula Faros(renumita deasemenea pentru farul ei), unde timp de 72 de zile si-au dus la indeplinire sarcina de a traduce PENTEUHUL in limba greaca, prezentand in final versiunea asupra careia cazura cu totii de accord, ca rezultat al consultarilor si comparatiilorâ€.(v. F.F.Bruce, The Books and� the Perchaments,1963, p. 146-147)- Acelasi autor compara textul samaritean cu cel masoretic. Ni se da o explicatie bizara despre o limba caldeana care ar fi inlocuit pe cea ebraica, in perioada captivitatii si diasporeicunoscute. In afara lor au fost studiate si zisele Targumuri(interpretari) care sunt copii scrise in jurul anului 500 d.H.. Sunt un fel de parafrazari ale Vechiului Testament. Principalele sunt: Targumul lui Onchelas, un discipol al lui Hillel-ivatat evreu din anul 160a.H. – cuprinde textul ebraic al cartilor lui

Moise-Pentateuhul) si al doilea Targumul lui Ionatan ben Uzziel. Datat prin 30i.H. cuprinzand cartile istorice si Profetii.- asa fac comentatorii aparitia limbii “aramaice†un fel de dialect popular al ebraicii� disparate… Cel care interpreteaza se numea Methurgeman care nu avea voie sa citeasca textul de pe sul.- Prin 200 d.H. apare Misna(explicatie sau invatatura0 care continea o colectie de traditii evreiesti si o transpunere a legii orale.Apoi mai sunt dovezi chipurile –Ghemarele comentarii care vor la fel sa ateste textul masoretic. In fine , Midras- studii doctrinare ale Vechiului Testament. O alta lucrare apartine lui Origen numita HEXAPLA care contine o concordanta a Evangheliilor in sase coloane 6Septuaginta.Aquila, Theodasion, Sy machus, cu litere ebraice, respectiv grecesti). Hexapla alaturi de texte din Iosefus, Philo si Documentele Tadokite vor sa dovedeasca identitatea textelor cu cel masoretic. Referitor la texte mai constatam ca cercetatorii cei mai avizati aproba textul biblic inainte de Turnul Babel: tot pamantul avea o singura limba si aceleasi cuvinte. Dupa zidirea turnului si distrugerea lui, Dumnezeu, a incurcat limba intregului pamant(Gen.11,9).Muller pledeaza de asemenea pentru originea comuna.Alfredo Tombetti sustine ca ar putea trasa si dovedi originea comuna a tuturor limbilor. Otto Jespersen merge chiar atat de departe, incat afirma ca limbajul le-a fost dat primilor oameni direct de catre Dumnezeu.(v.Joseph Fre-Arheologyand Bible History, Wheaton, Scriptura Press Publication,1969). Este foarte important sa precizam confuzia termenilor. De pilda IUDEU- e confundat cu CRESTIN in general, si alteori cu EVREU.Unii spun ca s-ar trage de la muntel IDA- alta aproximatie mitologica, astfel, ca, chiar monograma INRI duce la pierderea identitatii reale a Domnului nostru Isus hristos. Altii spun ca erau niste leprosi fugiti din Egipt, si ca nefiind apa in pustiu,un magar le-ar fi aratat sursa de apa a unui izvor, dpret care se inchina la magari ca la Dumnezeu.- Un alt termen confuz este cel de barbar. Se confunda cu cel de pradalnic, cand de fapt aceasta este ocupatia nomazilor, migratorilor. Marii filosofi erau de neam barbar sau si-au facut ucenicia intre barbari. Desigur nu este usor de tradus si cercetat scrierile textelor. Daca despre Cartea lui IOV-Spinoza scria ca nu se stie in ce limba a fost scrisa prima data, apoi ca filologii au schimbat textele, etc. In ceea ce priveste textul ebraic, au fost cunoscute cateva codexuri comentate de experti. Codexul de la Cairo(895d.H) e pastrat la Muzeul Britanic: se stie ca a fost produs de familia de mazoreti Moise ben Aser si ca el contine cartile profetilor. La Leningrad se afla Codexul Profetilor (916 d.H), contine cartile lui Ezechel, Isaia, Ermiasi si a celorlalti 12 mai mici. Cel mai vechi manuscris complet al Vechiului Testament Codexul Babilonicus Petropolitanus (1008 d.H.) se afla tot la Leningrad, transpus de Rabinul Aaron ben Moise ben Aser, inante de anul 1000 d.H.. Urmeaza Codexul Aleppo (9000 + d.H) este poate cel mai valoros. El fusese declarat pierdut si a fost regasit in 1958, dar deteriorat in mare masura. Perioada de la Geneza la Deuteronom se afla in Codexul Muzeului Britanic, si portiuni din cartile lui Moise. In fine Cronicul Reuchlin (1150d.H.) contine parti din profetii si a fost intocmit de masoretul Ben Neftali. Obiceiul de a-si schima numele il au prelatii, calugarii si evreii. La ceilalti pierderea intentionata a identitatii se face prin anagramare. Vechiul Testament, de altfel abunda in acest procedeu. Este interesanta folosirea unor cifre- 50 de vite mici duce descoperitorul manuscriselor de la Marea Moarta., 50 erau si argonautii, 50 de viteji ai razboiului troian, 50 fiicele lui Danaos. Ca era la mijloc o numerologie sacra nu mai incape indoiala. Si iata de ce regandind conexele de mai sus, lucrurile iau o alta nuanta. E vorba probabil de o legitimare a evreilor ca vechi mostenitori de la Dumnezeu a teritoriilor pe care le ocupa in spatial arab. Cum se stie au fost 11 pesteri in care s-au descoperit manuscrise. Dar lucrurile nu s-au oprit aici. Au inceput sa circule palimseste- pe piei, texte scrise a doua oara peste un text vechi in care e greu de spus cat sunt de vechi. Pesterile se afla in Iordania, la 2 km. de Marea Moarta. Cine au fost autorii, copistii, posesorii acestor manuscrise? Greu de spus cu precizie, devreme ce au inflorit imediat specula si falsurile. Cu toate acestea Roland de Vaux a intocmit o periodizare a asezarii de la qumram. Constructia s-a facut in anii domniei lui Ioan Hircanus (134-104 a. H.) iar distrugerea s-a datorat cutremurului din anul 31 a.H.. Perioada a doua se cuprinde cam intre anii 4-a.H-6 d.h in timpul lui Herodes Archelaios, iar distrugerea o realizeaza romanii in iunie 68 e.n. Romanii tin ocupata zona pana la sfarsitul secolului. Monedele gasite sunt din Tyr, deci feniciene. Este interesant ca nici acest concept nu este lamurit. Nu era vorba de popor, ci de o categorie speciala a preotilor. Iata cum neclaritatea termenilor fundamentali duce la bezna intregului text. E simplu sa spui ca fenicienii au adus in EuropaI, alfabetul, prin Cadmos, sa se chinuie cateva sute de ani filologii sa afle originea, pentru a se constata ca actiunea este fara nici o sansa de rezolvare. De fapt CAD.MO:/Mos-DAC e de fel din Banatul Romanesc. Getii au incfrat intregul adevar si in afara distrugerii manuscriselor dupa copierea lor in coduri de cult, unele au fost falsificate inca din traducerea lor initiala. Sa spui ca Isus este evreu cand ei nici nu accepta Noul Testament, pe care l-au facut cadou crestinilor, sa ignore deliberat folclorul romanesc, despre Craciun si nasterea lui Isus, afirmand ca vine din Orient(?? Cu toate interventiile deliberate iata opera celor numiti traduttore-traditore)…. Dar sunt si carti total divergente cum este cartea lui Habaccuc ce schiba sensul intregului pasaj. La fel ciclul lui Daniel, care din decodificarea numelui era din Oradea, mai exact din Biharea, necum din vagul Orient. Spinoza dealtfel scrie clar ca si cartea IOV a fost scrisa intr-un palat. Se stie ca scoaterea vocalelor da posibila orice interpretare. Asfel din grupul consonantic stl (stol, stul, stele,stil,

stal) dim plt (plot,plut,pult, plita,plata, plato,pilot, polet, etc)Confuzie generala, ceea ce s-a si dorit de initiatorii acestei veritabile crime intelectuale.- Ar mai fi de precizat cateva caracteristici ale sectei esenienilor, prezentata drept precursoare a crestinismului. Si, daca vom adauga cateva amanunte se va vedea ca si ei fac parte din neamul stravechi care era supus filosofiei lui Salmocsis. In comunitatea lor NU EXISTA NICI O FEMEIE. E curios sa se mentina o asfel de familie masculina, daca nu am avea de a face cu o permanenta improspatare a sectei prin noii veniti. Vom afla marturii socante despre acest comunism primitive. Iata ce aflam din PLINIU cel Batran: †La vest de lacul asaltit dar la o distanta suficienta de tarm,� spre apus, la adapost de emanatiile daunatoare, ale marii locuiesc esenienii- un neam retras sic el mai uimitor dintre toate cate sunt pe lume; ei nu au nici macar o singura femeie(sine ulla femina), dispretuiesc dragostea trupeasca, nu cunosc banii (sine pecunia) si traiesc printre palmieri (gens…social palmerun). Zi de zi numarul lor creste datorita cresterii multimilor de oameni obositi de viata, pe care valurile fortunei, ii imping spre obiceiurile essenienilor. Asadar desi este greu de crezut, de mii de generatii exista un neam etern, in care nimeni nu se naste, fiindca dezgustul de viata printer ceilalti oameni contribuie la marirea numarului lor. Mai la sud de ei se gaseste orasul Engaddi, odinioara al doilea dupa Ierusalim, in ceea ce priveste fertilitatea si crangurile de palmieri iar astazi al doilea cimitir.â€(Historia Naturalis,V.17)- Informatii mai� detaliate aflam din lucrarea lui Filon in lucrarea Quad omnis probus libet sit ( Fiecare om virtuos este liber) asfel: Ei traiesc in numar de peste 4000 de oameni in asezari rurale pe teritoriul Siro – Palestinei. Ei evita orasele din pricina inclinatiei spre faradelegi, a locuitorilor de la orase.Se indeletnicesc cu cultivarea pamantului, ei nu au cutite,pumnale, coifuri,pavaze, nu au arme. Ei dezaproba orice fel de forma de negot, deoarece le este straina orice fel de forma de parvenire. Au abnegatie de a munci in colectivitate pentru patrimoniu, iau masa in comun, sunt egali in fata legii. Conducerea administrativa o au cei alesi prin votul adunarii generale a comunitatii. Respingeau sclavia si exploatarea sclavilor. Ei nu au nici un sclav, ci toti sunt liberi si-si fac servicii reciproc. In Apologia lui Filon aflam alt pasaj interesant despre ei: “ Marturia libertatii este felul lor de viata.Niciunul dintre ei nu are nimic propriu, nici casa, nici tarina, nici vite nici alte obiecte care ar insemna bogatia. Varsand totul in patrimonial obstesc ei folossc in devalmasie castigurile lor. Traiesc impreuna, in tovarasii de felul thiasurilor si sissitiilor si tot timpul muncesc in folosul tuturor. Muncind cu ravna ei se intaresc in zel sin u invoca drept pretext nici arsita., nici frigul sau alte schimbari ale vremii.Incep munca obisnuita inca inainte de rasaritul soarelui si o parasesc abia dupa apusul lui, iar sanatatea este la fel de buna ca a celor ce participa la concursurile de gimnastica.Ei cred ca munca e mai folositoare. Unii lucreaza pe ogoare, altii sunt crescatori de vite, altii pe langa stupii de albine, altii cu mestesugurile spre a nu duce lipsa de nimic din cele trebuincioase pentru trai, dar ei nu aduna mai mult decat le trebuie pentru acoperirea nevoilor zilnice. Iar cei care nu se incadreaza in categoriile de mai sus, care lucreaza cu plata, predau castigurile unui singur vistiernic care le cumpara de-ale mancarii, haine,… iau masa in comun. Pentru iarna au pregatite mantale groase iar pentru vara haine usoare..(Euseb.Praeep.Evang,VII,1) Toate bune, dar ce clima au pe acolo??? De unde iarna? Nu e ca si in proverbele lui Solomon, romanesti aceeasi inadvertenta? La fel si mult laudatul calendar Sumerian, numai ca la fel… n-au 4 anotimpuri. Se vede ca in graba lor au scapat din vedere aceste amanunte, deoarece ne arata clar ca viata monacala de mai sus se petrece in zona temperata…. Ar trebui spus ca toata ceata de peste trecutul istoric a pornit de la Teodosie care in 389 distruge toate piramidele din lume, pentru a se face progres crestin. In cine loveau? In singurul popor care s-a nascut crestin, care continua DOGMELE lui Salmocsis. Ce a scapat de furia romana a fost spulberat de arabi. Se lumineaza de ziua in istorie prin scrierea hieratica. Dar despre piramidele din Dacia- o carte separata.- Tudor Diaconu.

Din manuscrisele MOSULUI 0005 - Rara avis in terries Din manuscrisele MOSULUI 0005 - Rara avis in terriesRara avis in terries Numarul este legatura primordiala care stapaneste permanenta vesnica a lucrurilor din univers. Philolaus Diels,fr.23.- Hiperbola lui Juvenal(Satire,VI,165) o putem folosi numai despre lucrurile extraordinare; si Cik Damadian este un asemenea exemplar.Este adevarat ca a trecut in eternitate oarecum neobservat ca matematician pentru ca talentul sau binestiut in pictura, caricatura, desen n-a mai lasat loc –cel putin deopotriva- si autorului studiului dens: “Le Code des universaux linguistiques et des languesâ€, care� merita o atentie deosebita. Cult, poliglot, armeanul nostru care era bantuit de cifre; Drumul sau a ocolit atacarea frontala, pentru ca nu a putut banui limba adamica. Era firesc sa fi studiat temeinic, pentru ca, multe din observatiile sale sunt si azi semne de intrebare pentru filologi si lingvisti in general. Ca de obicei ai nostri copiaza fie pe rusi- servind panslavismul, fie ideile apuse servind pangermanismul ori francofonia. Mai nou s-a format un grup nedeclarat de “englezizare†a cuvintelor. Rubricile permanente la radio si la� televiziune repeta vechile erori ale ramasitelor Grauro-iordano-Coteanu&, si vor sa ne invete pe toti cursul anului I de filologie, ultimul rector fiind un Gheorghe Pruteanu,â€tanar dar coptâ€� � cum ar zice nea Iancu,

daca l’ar putea auzi cum bate cuvintele in cap in cele din urma, nimic nu s’alege de retinut. Este desigur o noutate pentru carutasi, fete batrane si angajati in termen, care duc dorul vorbelor de acasa, plecati nicaieri printre straini. Emisiunea este de umor. Nefericirea ascultatorului e fumul in ochi al ragaielilor care se vor precepte cu poate si, dar, poate ca nu este….etc. Nimic précis.- Inca din 1908- Ferdinand de Sassure observase ca marea dificultate este neprecizarea termenilor de baza. De aici ratacirile de tot felul de “probabilitati†linguistice, in care preopinentii inoata prin tulburea apa a incertitudinei. Pentru a iesi din� impas Cik schimba referentialul si prin comparatia cuvintelor din graiuri diferite, aplicand metoda structuralista, prin monada, ajunge la adevaruri incontestabile, dar care Vai! duc la adevarurile biblice cu care nu este sufficient de familiarizat. Legaturile dintre diferitele segmente ale cunoasterii sunt fara dubiu. Anume demonstreaza acel 10/ol, deci pe 64-Tetractysul, prezent pretutindeni. Ocolind numerele mistice, oracolare, el ramane in domeniul logicii formale si nu poate prezenta si demonstra pe UNU, decat prin tangente bine alese. Pornind de la numarul cardinal, care indica unitati, zeci, sute, etc, el aduce in prim plan o inscriptie a regelui Sargon II(722-705)a.H. urmasul lui Salmanasar V.. fondatorul dinastiei sargonide, cel care distruge in scripte regatul lui Israel. Inscriptia preciza: ’La longoeur de l’enceintre est de 16283 grandes coudees, ce qui correspond a la valeur de mon nomâ€. Este un bun exemplu de isomorfism intre� cifra, litera, linie geometrica. Marile civilizatii antice au cunoscut, corespondenta dintre cifra si litera, ceea ce este evident, numai ca postilele cu Cadmos, cu cifre indiene aduse de arabi, sunt de o naivitate hilara de vreme de piramida lui Huffu (Keops-Miron din Tomis), cuprinde o sinteza a stiintelor exacte. Or in mileniul III-a.H, nu aveam prea multe date despre arabi, nici despre indienii de pe Gange. Cronologia aminteste de egipteni cam din 3500a.H, da anul 2589 drept anul constructiei piramidei. Sargon si primul imperiu format din Sumer si Acad din 2345. Abia in 2900-2300 vom vorbii despre civilizatiile Harappa si Mohendjo-Daro, in India, numai ca scierea de acest tip e rezultatul trecerii pe acolo a ciobanilor dunareni, pentru ca scrierea este descifrabila cu codul get, codul unic al antichitatii. Contemporana ii este civiulizatia Troiei inca nedefinita, pe cand Cik elabora lucrarea sa. Cu atat mai meritorie este cercetarea lui Damadian, cu cat azi constatam bucurosi ca intuitia sa a intins noi punti in cunoastere. Pornind de la bucla Renasterii, Cik observa bine filiatia de la Platon, la neoplatonicienii Marsilio Picino, Picco de la Mirondola, Laibnitz si D. Cantemir. Istoria hieroglifica a lui Cantemir, observa Cik foloseste de fapt scala numeralelor ordinale, ca o discontinuitate, plecand de la zece. Punctul de vedere este demonstrabil in monada. Ar trebui adaugat ca, de fapt sirul numerelor pana la zece, insumate inseamna 55. Ca el cuprinde 30 suma numerelor pare = 25 suma celor impare. Or, 5+5=10(64!).- Ar fi fost extraordinar daca ar fi gandit suficient asupra unei precizari a lui Cantemir din Metafisicaed.,1928,p.186-187, unde el scrie: “ Sunt limbi care au 24 pana la 44 de sunete si nu se pot folosi de mai putine elemente pentru perfectiunea pronuntarii lor. La aceasta se mai adauga reciproca transmutare a literelor, de care se servesc deci, nuca eufonie (…) Totusi lasand la o parte toate acestea, ca fiind mai putin necesare, CINCI sunt cele ce se numesc VOCALE, iar celelalte se numesc MUTE sau SEMIMUTE. Care va fi gramaticul cel mai priceput, in asezarea literelor, care, pe langa cele CINCI VOCALE sa aseze tot atatea litere mute, adica, langa A, E, I , O , U sa adauge B, C, D, etc si sa arate cateva cuvinte, se pot compune cu aceste ZECE LITERE? Daca va reusi, voi fi nevoit sa cred fara sa mai fie nevoie de alt martor, ca toate limbile au fost inventate de mintea omeneasca, asa cum spun traditiile pagane. Daca nu, sa creada ei in adevarul ca vorbele din care se compun toate limbile si se exprima prin cele 24 pana la 44 elemente au fost revarsare daruita de Dumnezeu, in mod mistic si supranatural. De aici rezulta ca, daca mintea omeneasca nu poate afla cate cuvinte se pot compune, BARIM din ZECE LITEE, este conform cu adevarul, cu atat mai putin va afla cate se pot compune din 24 sau 44 de litereâ€- Comparand cele de mai sus� cu precizarea din Biblie(Fcerea, II,1;In vremea aceea era in tot pamantul o singura limba si un singur grai la totiâ€). Evident alaturi de precizarea Faraonului PSAMETIC,, cca.700, informatia din Biblie ar putea fi� considerate punctul 0, cu conditia de a incepe o cercetare de fond asupra lingvisticii generale, ceea ce nu-I si simplu. In Herodot ,Cartea a II-a avea la dispozitie o marturie interesanta care suna asa: †Am facut multe� experiente in viata mea ca sa aflu care a fost cel mai vechi popor si ce limba vorbea acel popor; in fine am ajuns la convingerea ca limba cea mai veche a fost a FRIGIENILOR, adica a PELASGILOR, si prin urmare este poporul cel mai vechiâ€. Nimeni nu se mai indoieste azi ca Pelasgii au creat civilizatia care ne� intereseaza pe toti. Si tot in Biblie afla si pe cel care da numele primei civilizatii umane. Asfel in capitolul 11 afla filiatia lui PELEG din EBER care a trait 130 de ani, pana naste pe Ragav.. Numai ca avea un punct de sprijin inca din cap.10,24.,25, asfel: †Lui Arfaxad I s’a nascut Cainan; lui Cainan I s’a nascut� Selah; lui Selah I s’a nascut Eber. Iar lui Eber i s-au nascut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru ca in zilele lui s-a impartit pamantul, si numele fratelui sau era Ioctanâ€. – Cum inscriptia REB s-a aflat la� Ocnita de arheologul D.Berciu, nu e greu de observat ca Ioctan nu este altceva decat Ocnita-anagramat. Pelasgii vor fi deci pelegrinii, dar avand originea in tara Valcea, unde vom afla multe lucruri importante. De fapt, mult cautata Troie nu este dacat COZIA, iar discutatul loc de nastere a lui Iisus Hristos, (Betleem, Nazaret) este Stanisoara. Daca ar fi fost studiat mai atent Champollion, care avea un mare avantaj vorbind o

latinofona iesita evident din limba primara, lucrurile se limpezeau din secolul trecut. Daca pentru profani nepriceperea limbii adamice este explicabila, e greu de spus la ce nivel oamenii o cunosc. Prospaiala si superficialitatea din lingvistica noastra este clara devreme ce avem †mai multeâ€� � scoli de lingvistica. Ce-i clar la Cluj, e… invers la Bucuresti sau Iasi, Timisoara, etc, desi avem o limba UNITARA - fenomen unic - pe un spatiu geografic ce depaseste hotarele de azi. Cum sa stim noi ceva clar, daca nici relatia romani/vlahi nu e clara? Daca afla orice “ noutate †denigratoare fata de limba noastra, expertii o si dau pe piata. Cum� afla ceva de bine, tac. Nu inteleg nimic din hatisul in care i-a lasat Turnul Babel. Nepricepand metafora, ei cauta cu sarguinta …..Turn, si corabia lui Noe! Infumurati, ingamfati, ca statul roman i-a trimis la studii in afara tarii, ei - cum spunea Eminescu - invata la Paris nodul cravatei, si-apoi pricopsesc norodul cu nerozia lor. Daca invata la Moscova, afla cuvintele noastre aduse de zarzavagii bulgari. Tot un drac! Platiti de straini sau numai de darvala, viitorii universitari tot nazalizeaza limba or o moflaie englezeste, si din 5vocale fac a si a(i)! o intrebare de bun simt ar fi : Stiu sau nu, ca habar n’au de limba? Eu banui ca nici nu-i intereseaza altceva decat “ crapelnita â€, si Gloria de suprafata, iar daca nu sunt si alte pareri sunt� aruncate la cosul de gunoi. Sa dam cateva lamuriri asupra invariantului universal 64, care este in general greu de aflat pentru neinitiati. Poate ca in Columna lui Brancusi nimeni nu s’a chinuit sa afle numarul suprafetelor poliedrice, pe lungul axei monumentului de la Targu-Jiu, 32 pe fiecare parte x2=64. Daca aici lucrurile erau simple, iata pe o stela egipteana din mileniul III(aprox.2700)a.H, lucrurile se complica. Sunt trei separatii verticale, iar cea din mijloc etajata. Lateralele au fiecare cate 3 elemente distincte, deci 3+3=6. In centru avem 4 elemente in partea superioara; am putea observa si in partea de jos 3 elemente dintre care doua sunt similare celor din laterale. Alt exemplu este Templul Victoria - Nike de pe Acropole. Daca la cele 4 coloane adaugam cele doua de la intrare avem 4+2=6. Juxtapuse cele 4 restante se obtine invariantul 64. - Si mai dificil este rotundul Templu al celor 64 de ioghini, pentru cei care nu cunosc aceste amanunte. Simplu este canonul lui Hocusai, in care evident avem relatia 16 la patrat. O stiu cei cre-si cumpara pantaloni, cum intind bratele, sa le ia lungimea…. Ce noutate sa stim ca diviziunile notei intregi din muzica duce prin 2, 4, 8, 16, 32 la 64? Ca , studiind in parallel Do, Re, Mi, Fa, Sol, La, Si do si cu cea bisericeasca: Pa, Vu, Ga, Zo, Ni… dar si cu imnul inchinat de calugarul Gui d’Arezzo lui Ioan Botezatorul ( Ut queant laxis/ Resonare fibris/mira dgestatorul/Fa muli tuorum/SOL va poluti, LAbii reatum/ Sancte Iohannes….Aflam reletii noi, corespondenta sa zicem intre cota a treia Ga si Mi, componente de baza in relatia data de Evanghelia lui ioan… La inceput era cuvantul…..Mi din Eloh. IM, si Templul Gama de la Lotrisor. E simplu nu? Iata de ce acela care vrea sa scrie istorie nu poate fi un simplu individ cu capul plin de date, fie si certe. El trebuie sa cam stie tot ce este esential din toate numitele stiinte-maruntite- pentru cei lipsiti de capacitatea de sinteza. De ce nu stim nimic cert? Raspunsul l-a dat tot demult Cantemir(Metafisica,p.185): “Aproape toti cei care stiu sa citeasca stiu de unde si-au luat originea stiinta omeneasca si genurile de arta si speciile de stiinta si de arta, cate sunt; iar despre limbile omenesti, nimeni oricat de invatat ar fi nu stia de la cine si cand s-au aflat inceputul atator diferente( si doara limbile fiind organele de comunicare si ale stiintelor foarte necesare si fara care, lucru foarte important de notat, stiintele nu ar putea exista, autorii acestor limbi trebuiau celebrati de o mie de ori mai mult decat inventatorii celorlalte stiinte si arte) si, daca a fost numai o intamplare, ca un invidios prea puternic o fi sa stearga din catalogul memoriei umane numele unor autori atat de celebri, sa judece, ma rog, cei ce au judecata†cine sa judece? Cei care cred ca limba romaneasca am invatat-o de la� soldatii romani????? Cei care peroreaza superioritatea Romei catolice, necunoscand decat teze antiromanesti??? Greu la deal cu boii, de orice fel! 10 noimbrie 1999 Tudor Diaconu

Din manuscrisele MOSULUI 0002 - INTIMITATEA CODULUI GETIC 1 Din manuscrisele MOSULUI 0002 - INTIMITATEA CODULUI GETIC 1INTIMITATEA CODULUI GETIC

Una dintre marile întrebări care se pot pune este simbolistica folosită în Cartea Cărţilor – BIBLIA, la care nu avem o interpretare certă, riguroasă, şi despre care, fiecare are o interpretare proprie. Am stat de vorbă cu diferite categorii de oameni, cu grad diferit de cultură, şi am constatat că diferenţele sunt uriaşe. Prelaţii şi laicii ocolesc subiectul despre şarpele biblic. Citând capitolul 3 din Facerea, Căderea strămoşilor în păcat, Pedeapsa, Făgăduinţa lui Mesia, cei mai multi interlocutori au ridicat din umeri, simplu.

Dar să dăm din capitolul 2, privind porunca dată primei familii din Rai: A dat apoi Dumnezeu lui Adam poruncă şi a zis: Din toţi pomii din rai poti să mănânci, iar din pomul cunoaşterii binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.(16-17).

Să citim şi textul din capitolul 3: Şarpele era însă cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: Dumnezeu a zis El, oare să nu mancaţi roade din orice pom din Rai? Iar femeia a zis către şarpe: Roade din pomii Raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: Să nu mancaţi din el, nici să vă atingeti de el, ca să nu muriţi! Atunci şarpele a zis către femeie: Nu, nu veţi muri dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca

din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscand binele şi răul. De aceea femeia a socotit ca rodul pomului este bun de mâncat, şi plăcut ochilor la vedere şi vrednic de dorit, pentru că da ştiinţa (s.n) a luat din el şi a mâncat şi a dat şi bărbatului ei şi a mancat şi el. Atunci li s-a deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte(1-7).

Cuvântul şarpe mai apare de 14 ori şi din lipsă de spaţiu vom indica numai unde anume, pentru a fi uşor de aflat şi de regândit pentru fiecare interesat de problemă. (Exod,4.1;Num,21,6;2 Reg.18,4;Ps.91,13;Matei,7,10;10,16;23,33;Marcu,16,18;Ioan,3,14 1 Cor.10,9;2 Cor,11,3;Apoc.9,19;12,9; 20,2).

În mitologie este prezentat prin faptul că în Iliada, LAOCOON, preot mitic troian al zeului Apollon; împotrivindu-se aducerii în cetate a calului troian din lemn, lăsat de ahei în faţa Troiei, a fost pedepsit de zeii protectori; în timp ce aducea jertfe pe altarul lui Poseidon, a fost atacat de doi balauri şi ucis împreuna cu cei doi fii ai săi. El era fiul lui PRIAM şi al TECUBEI. La noi poate fi văzuta o reprezentare plastică celebră şarpele GLYKON aflat la muzeul Constanţa, zeu şarpe, ipostaza a lui Asclepios. După istorici, Glycon ar însemna plăcut, dulce, binevoitor iar cultul său se zice că ar fi apărut în ţara Paflagoniei instituit de Alexandros din Abonuteikos în secolul II îen, respectat în toată Asia Mică. În mod curent chiar dacă statuia zeului şarpe a fost aflată la noi, experţii caută cu lumânarea originea oriunde, numai la noi nu. Atributele care i se conferă textului biblic, mai ales că devine toiag pentru Aron transformat în şarpe, dacă ni se mai spune: Fiţi înţelepţi ca şerpii, faptul că Moise a înălţat un şarpe în pustie, faptul că plastic, Pomul Binelui şi răului este păzit de un şarpe, etc ca şi a-11-a faptă a lui Herakles care aduce merele de aur, din ţinuturile Hiperboreene, păzite de dragonul Ladon, etc., toate ne obligă a vedea în şarpe pe cel care reprezintă o etapa nouă în istoria omenirii.

Am mai putea face o relaţie directă între vorba românească despre femei care umblă cu şarpele ca şi blestemul precizat: Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târaşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu vei înţepa călcâiul.(3, 14-15 ).

Lărgind sfera vom face o relaţie mitologică cu locul unde Ahile este lovit de sageată şi ucis- călcâiul lui Ahile. După toate aceste preliminarii, să vedem ce subîntelegem prin şarpe, cifrat: O m i c r o n c m i 76548-6-23910: 1 Noroc:Mimi C- c d e a s u p r a l 12:1069-7-54873-3- OD lua sarpe u i o m i c r o n o 62789:341:510-2- Kiron Omu IO m i c r o n a c c e 10:45176-3- 3289-2- e Roman Cioc n t u a t a p o s t 6: 91045:78123-1- a fost Pontu r o f d e a s u p r 159104876-8-3 reprodusa F- a l u i a l f a p i 432:1910:5768 iul Api afla- e t a i o t a s i g 213:4567-2- 8910 tea Iota, sig m a v i r g u l a e 89-8-1267:10:543 la Magu e Riu- p s i l o n o m e g 4:13256-1- 9:46235-4- 1 Pison gasim a s i g m a 87101-10- Moga Noroc, Mimi Cod lua sarpe Kiron Omu Io; e Roman Cioc, a fost Pontu reprodusa Fiul Api aflatea:iota, sigla, Magu e riul Pisin, gasim Moga II O M I M I C O D P E 8723:10914-4- Dosi EPOS Ic- K I R O N O M U I E 456721:83910-6- onomic Urie C I A S T A T N V F 12567-5-4389:10 citat MANU f- I V L A P A A F L A 697:1052314-7-8 ila APULIA F- T E A T L M A G V E 987:7643:9218: uga geta, arte I R V L P E G E A. 2541:53610-2- Elli puse “ Dosi Epos Iconomic Urie- citat Manu fila APULIA, fuga geta:Arte Elli puse III d o s i m i c o n o 781:3456109-3-2: Cod Simion o m i c o t m a n u f 8912:34675-5-10 numi Comat f- i l a a f u g a g e 6-16-72153-8-9108-2-4 u Glifa Gea A- t a a r t e e l l e 453:112:6: 78910-2- rta eta, e ELLI.- Cod Simion o numi comat, fu glifa Gea arta , eta e Elli IV C O D S O N U M I T 123-2-105894-8-76 Cod TOMIS un- E V A L A R T A E T 21:5678-2- 14923103: ea arta elevate Cod Tomis unea arta elevata. V c o d m u n e a v e 123-2- 7126;4556: Cod Elen muta l e v a t a.- 891043-10- aveau o e l e n m u t a e 3489;1052617-5- LETA Enescu LETAN.- scurt comentariu 0.

Este aici o sinteză a întregii cunoaşteri. Şi aici observăm farmecul dar şi fermitatea codului getic, al marilor preoti ai antichităţii. Limba este suplă, arata clar falsul profesat în teoriile mai noi şi mai vechi cu privire la limba noastră românească. Din clipa în care limba de azi este identica a celei străvechi, prima limbă a omenirii, punem punct denigrărilor de orice fel. Desigur acestă descoperire necesită o reevaluare a întregii cunoaşteri. Vom lua deci pe scurt cele 7 ecuaţii coroborate cu ceea ce se ştie cert.

1. Începutul, prin urarea de Noroc am aflat-o şi pe inelul de la Ezerovo, despre care toţi epigrafii au scris că este cert limba tracă, termen care acoperă mitic denumirea marelui neam Dac. Antroponimul MIMI- face parte din cuvantul ELOH. IM, acest IM- reprezinta monosilaba esntiala in Zeul “ebraic†�, dar, cum CS=X=OM, reprezintă o transformare în IS, deci ISIS - Luna. Pentru că Luna şi Soarele apar pe stemele Ţării Româneşti şi Moldovei, deci simbol străvechi heraldic. Sunt cei doi luminători creaţi de Dumnezeu, precum vom citi acest adevăr şi în Biblie, asfel:Şi a zis Dumnezeu să fie luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pe pământ, să despartă ziua de noapte şi să fie semen ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii. Şi să slujească drept luminători pe tăria cerului, ca să lumineze pământul. Şi aşa a fost. A făcut Dumnezeu doi luminători mari: luminătorul cel mai mare pentru cârmuirea zilei şi luminătorul cel mai mic pentru

cârmuirea nopţii, şi stelele. Şi le-a pus Dumnezeu pe tăria cerului, ca să lumineze pământul, să cârmuiască ziua şi noaptea şi să despartă lumina de întuneric. Şi a văzut Dumnezeu că este bine. Şi a fost seara şi a fost dimineaţa: ziua a patra(Facerea,1,14-20).

Cu acest cod poate fi pricepută metafora biblică. Este clar că timpul este a patra dimensiune a spaţiului. Vom deosebi cum ne arată Cantemir în Metafisica sa, pe LUCS de lume. Mai avem în vedere faptul că şi la noi, au existat cultul solar şi cel selenic. Specificarea numelui CIOC-Roman, ce apare deja pe tabliţa rotundă de la Tărtăria - primul scris din lume - arată că nu avem nici o eroare în descifrările noastre. Numele lui Kiron- dascălul lui Apollo, ca şi celorlalţi participanţi la expediţia argonauţilor şi la războiul troian, arată la cifra participanţilor la expediţii în comun(50!) că acest cod este cheia de regândire a trecutului adevarat al lumii româneşti.

O afirmaţie este stupefiantă reproduseră fiul API. Cum apa rprezintă în simbolică material, înţelegem profunzimea originii terestre a speciei, dar. Trecerea de la etapa paradisiacă - atunci când nu ştia ce-i bine şi ce-i rău - la neolitic, se face clar prin ceea ce vom întelege din textul biblic următor: In vremea aceea s-au ivit pe pămant uriaşi, mai cu seamă de când fii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le naşte fii. Aceştia sunt vestiţii viteji din vechime (cap.6.4). Coroborat cu textul din cap. IO, asfel: Cus a născut de asemenea pe NIMROD; acesta a fost cel dintâi viteaz de pe pământ. El a fost vânător vestit înaintea Domnului Dumnezeu; de aceea se şi zice: Vânător vestit ca Nimrod înaintea Domnului Dumnezeu (8,9). Urmează numele sucite ale cetăţilor stăpânite de acest Nimrod, care decodificate arata locurile reale antice. Un vânător trebuia să aibe ce vâna: apă, faună bogată. El se află în rai, unde trebuia să fie lapte şi miere (oi şi albine). Dubletele târzii create de casta IO, se bazau şi încă se bazează pe ignoranţa celor mulţi, pe secretele castei IO, pe jurământul şarpelui. Aceste falsuri au fost făcute de prelaţi, pentru ca să stăpânească prostimea, care atunci era analfabetă. Incepem a pricepe metafora biblică. După milioane de ani iată se iveşte homo sapiens-sapiens cu o vechime de circa 7500 de ani(5508+2000). Alte elemente care apar în prima ecuaţie, elemente din Biblie, râul Pison din ţara care apare o denumim EDEN-ul, astfel: Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădina în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care îl zidise. Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi al cunoştiinţei binelui şi răului. Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul iar de acolo se împărţea în patru braţe. Numele unuia era Pison. Acesta înconjoară toată Ţara HAVILA în care se afla aur, etc.(cap.2, 8,11). Facerea este clară, Havila=VLAHIA. Cele patru braţe sunt râuri de înţelepciune cei patru evanghelişti, pe care naivii îi caută prin Asia, nepricepând că Mesopotamia europeană este zona dintre Olt şi Mureş.

2. In derivată este precizat cel care a falsificat numele din Biblie, este unul din mazoreţi, Urie. El dosi fila Apulia - deci din judeţul Alba unde a fost şi primul scris descoperit până azi, anume la Tărtăria pentru că primul alfabet al lumii ne aparţine prin CAD-MOS (Moş Dac) şi s-a aflat la Slon, la templul Cybelei de la Aluniş. Aici se află piatra scrisă. De aici au plecat literele noastre în toata lumea. Herodot începe istoriile sale cu celebra IO. Iată că în acest concept de şarpe, apare ELLI, rostit de Iisus pe cruce, precum aflăm din Matei, 27,46: Elli, lama a ahtani, adică şi iarăşi un fals! El a spus cu totul altceva prin aceasta formulare, deformată total ca şi acel Talita cumi (nu fetiţo, scoală, Cu mila tati!). Că falsificarea s-a făcut pentru Biblie la zisul Sion (SLON) în zona Buzăului e cert, precum traducerea în codul elin a poemelor Homerice la Athos; o inscripţie afirmă că aveau chiar ciorna lui Homer.

3. In derivata următoare ni se mai spune că era vorba de codul SIMION(nu Sion), numai asfel de comati; era glifa, litera pământului întreg şi revine alegoria Elli, cu arta sa.

4. Cea de a patra comunicare este de necomentat. Cod Tomis, unea arta elevată. Ceea ce justifica pa clikon ca şi toate vechile cărţi de la Mare, între care Mangalia, Tomis, Eforia, Histria, etc.

5. Codul a fost deci la Tomis capitala stramoşilor noştri, străveche ca şi celelalte, cu o civilizaţie puternică, şi artă pe măsură, imitate apoi în Grecia şi în restul lumii. Casta IO, precum în basmele noastre, stăpânea o ţară unde niciodată nu apunea soarele, este bine să recitim atent basmul Harap-Alb. Pegas va lua pe stăpân de tur şi-i va da drumul în nori. În fine apare Leta, Leto, Latona(Letea un grind în delta Dunării), MAMA LUI APOLLO cu numele de familie ENESCU; e vechi şi Mos Ene cu biserica lui din Bucureşti! Deocamdată, atât. 24 noimbrie 1999 Tudor Diaconu

Din manuscrisele MOSULUI 0003 - INTIMITATEA CODULUI GETIC 2 Din manuscrisele MOSULUI 0003 - INTIMITATEA CODULUI GETIC 2INTIMITATEA CODULUI GETIC (2) De mii de ani, la vedere în diferite puncte geografice stau multe semne lăsate de strămoşul ancestral, figuri geometrice, linii frânte şi curbe închise, ondulate pe ceramica, mutate apoi pe costumul ţărănesc, dolmene, menhire, desene, prefigurări zoo şi antropomorfe uimesc pe bieţii noştri contemporani, convinşi că

în general sunt mai deştepţi decât cei care au lăsat cele 7 minuni ale antichităţii, au tras obrocul presărând enigmele despre care se scriu verzi şi uscate. Apar din vreme în vreme hermeneuţii, care scriu din unghiuri diferite variante ale bănuielii. Dacă respectivul are şi studii superioare devine credibil, tabu. Sunt celebri o vreme, apoi sunt uitaţi şi ei ca şi explicaţiile date unor chestiuni esenţiale. Cerc vicios, şi atât. Este clar că folosind vechile metode de cercetare nu se poate ajunge nicăieri. Deci trebuie aflată o metodă nouă. Ce este metoda? Iată ce aflăm din dicţionare:

a)Metoda, metode:s.f. Mod (sistematic) de cercetare, de cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective. Cuvântul vine din 3 limbi(?) methode,fr.. methodus, latin, methode, germana(DEX,p.544)

b)Metoda f.. Modul de a spune, de a face, de a instrui ceva după principii anumite şi cu oarecare ordine; operă facută cu metodă(Saineanu L.)

c) (fr. Latin) s..f. 1. (sens restrâns). Cale urmată în vederea cunoaşterii unui obiect; mod de a proceceda, procedeu sau ansamblu de procedee folosite în vederea cunoaşterii unui obiect. 2. Lingvistic: Metoda comparativ- istorică. Metoda de cercetare constă în compararea faptelor similare din limbi diferite care derivă din aceeaşi limbă de bază. Cand pentru limbă de baza nu exista texte, metoda îşi propune reconstituirea ei.

d) Sens larg, cale, procedeu, metologie, partea ştiinţei care se ocupă cu metoda. e) Mod organizat, sistematic de lucru, de gândire; alcătuire, desfăşurare, sistematică a unei lucrări. f) Totalitatea procedeelor practice folosite la predarea unei discipline. Manual de lucru conţinând

regulile de învăţare a unei limbi sau a unui instrument muzical. g) Ca metodă de cercetare logică este o ştiinţă eminamente introspectivă, dar care foloseşte toate

regulile de dezvoltare şi toate posibilităţile de verificare. Ea este încă de la Aristotel: un corp de cunoştiinţe obţinute direct prin intuiţie intelectuală, intuiţie subtilă, delicată şi care se cere sprijinită ca pe un tutore, de către modelele mai obiective(Obobleja St..Logica Rezonanţei,1984,p.44-45). Desigur Odobleja defineşte mai exact acest concept. Vom folosi deci încifrarea în codul elin, care ne va spune esenţa cuvântului, pentru că toate inscripţiile antice pe piatră şi aur folosesc acelaşi sistem de încriptare. Deci:E t a c m i c d e a 9:5127810-7-63 e METODA, ia- s u p r a l u i e t 7-4-6810945-2- 132 u LITERA spu- a m i i e p s i l o 2:16109-6-4578:3 s Apol iesi i- n a c c e n t u a t 1-4-68457-6-32109: n NUCET cata t h e t a o m i c r 7612:41059:3:9 Moth trac e, i- o n d e l t a o m I 987:102-12- 156:34 sca in OLT de- c r o n s i g m a v 45:1091: 23-1- 68-14-7 ns Vac Ro, IM G- i r g u l a o m i c 103:26945-2- 178: OG raiul IOM r o n u p s i l o n.- 847-5-1091:5236: luo Nor Pons.- E metoda iau litera spus Apol; iesi in Nucet; cata Moth trac, e isca in olt dens Vac RO, IM, Gog raiul IOM luo nor pons.- II E C R U S P U S P I 1097813-2- 6254-7- IPUSER pomu E S I C N C A T A M 1:23109:7845:5 e SIMA Aton C- O T H T R A C E I S 6548-19-10923:71 ASTA sith co- C A I N O L T D E N 8:5679210-3-134: OD oltean Cin S V A C C V N G O G 516:1098-2- 27-5-43 Omu GOG un Ca- R I O M P N O R P O 89:5142:1076213-7- rp prim conson N S.- Ipuser Pomu(opus) e SIMA Aton, casta SITH, cod oltean Cin OMU, Gog un carp prim Conson.- III C v a s i m a a t o. 3:108697-8-1425: E casta OMU-i n s i s i t h c o d 1910:582-2-4367: Nod Iom SITH i c i n o m v v c c 9182:4567-2- 10123-3- CIOC prin carp a r p p r c i m o.- 34-1- 567-2- im OMU e Casta OMU-I Nod Iom Sith: CIOC prin carp in OMU IV E A O M U I N O D S 1:3294810-2- 576-2- e Cadmos, uni S I T H C I O C R P 871:2132:45 10: Kos. Citi Horp I c 6: I.- e Cadmos uni Kos.citi Horp:I†V e a a c o s c i t i� 134:5654:73910-2- Eac Opis citi h o r p i.- 1332: Hora.- Eac opis citi:Horaâ€. VI E A C O P I S A H O 112:� 34768-8-9 91052-2- Era COSIA, Hopa R A . ERA Cosia, Hopa! E r a a a 54-1-123-2- = ER.

Cheia ecuatiei.Scurt comentariu: Clarificând conceptual nu aflam nimic nou faţă de ceea ce ştiam ci, subliniem

claritatea codului get; odată cu el genialitatea lui Nicolae Densuşianu şi a capodoperei sale DACIA PREISTORICă, precum şi a celui ce l-a dus mai departe de noi, Nicolae Miulescu, autorul cărţii DACIA TARA ZEILOR, apărută la Milano în 1975, în engleză. In acelaşi timp observăm interferenţa mitologiei generale cu Biblia. Revedem epoca de aur a culturii şi a civilizaţiei arienilor vedici. Periplul doct prin Hecateu Abderitul păstrat în Diodor Sicul, în Claudiu Aelian în descrierea Insulei şi Templului lui Apollo din ţinutul hiperboreenilor, unde Apollo era fiul LATONEI (ANAOLT) OR LETO E OLT, amănuntele că preoţii săi erau fiii lui Boreas şi ai Chionei ce săvârşeau ritualul solar în timp ce lebede zburau spre Munţii Ripae (crapati-carpati), aduc în minte clar Dacia noastră. Epitetul de hiperboreu(vezi Diodor Siculi,II,c.47;pausanias Descriptio Craeciae,I,18,5; Aristotel Hist.Anim.VI,35;Cicero,de natura Deorum,III ,23:Apolo,Jove tertio natus est et Latone, quem e Hiperboreis Delphos ferunt advenise).

Legenda greacă creează o Latonă fecundată de Zeus persecutată de Junona, ajunge în Delos unde naşte pe Zeul Cel Mare. (Apolodori,Biblioteca,I,4,1). Herodot si Plutarh aduc ştiri despre obiceiul străvechi de a aduce ofrande din prima recoltă, trecând prin Dodona. Primele virgine erau Hyperoche si Laodiceea. Mai înaintea lor fuseseră mesagere ARGE şi OPIS, care împreună cu ILITHIA moşiseră pe LATONA. In

scripte apare şi - incertul pentru noi - poet OLEN. (Herodot.IV,35;Pausanias,I,18,5:Srabon,V,2).Olan crease hexametru, iar Abaris devenise Profetul Zeului. Despre Delfi s-a scris o întreaga literaturp.

Personal afirm că insula din Cyclade este aridă, şi legenda vorbeşte de un palmier unde Latona a putut să se odihnească, să nască pe Apollo. Aici vin ionienii în sec.X î.H. În vizita la Delfi am aflat chiar la intrare două inscripţii întregi, care spun multe lucruri despre noi. Ce să însemne altceva decât, că fenicienii sunt preoţi, şi nu popor cum crede lumea, că Grecia nu are neolitic, că dacă Biblia este falsificată, poporul dintai PELEG, IOCTAN(PELASGII ŞI OCNIŢA) prin urmaşi au fost şi creatorii culturii şi civilizaţiei antice. E o mândrie înţeleasă şi trebuie demonstrată prin documente săpate în piatră. E posibil, şi mileniul III va trebui să fie brodat cu firul de aur al adevarului. In Doctrina esoterică EDOUARD SCHURE preciza cele 3 lucruri primitive contemporane: DUMNEZEU, LUMINA şi LIBERTATEA. El a mai spus despre Hiperborei: Aceasta rasă urma să inventeze cultul solar şi al focului sacru şi să aducă în lume nostalgia cerului. Citând pe FARBRE AODYA, de fapt se află la nord de PIATRA NEAMŢ, pe CHEILE BÂCULUI, calea zeilor sau Exampeea in Herodot.

Caii lui Apollo, aveau nume simbolice: Piroais (Focul), Eous (Aurora), Etone (Urla) şi Phlegone (Aprind). Pentru cei care vor o documentare mai mare, pot afla în Metamorfozele lui Ovidiu în cearta lui Phaeton cu Epaphus, Apollo îi promite orice pentru a-i fi recunoscută apartenenţa la filiaţia zeilor: Quoque minus dubites, quodvis pete munus, et illud Me tribuente feres promises testis adesto Dis juranda palus, oculis incognita nostris Vis bene desierat; carrus petit ille paternus Inq ue diem al pedum jus moderamem aquorum (II,12). Dar şi: Vox mea facta tua est. Promisiunea mea a devenit imprudenta prin fapta ta. Cu toate strictele obligatii eu totusi imi pot retrage promisiunea. Tu pretinzi lucruri nepotrivite, cu puterile tale tinere, din care nu poţi dobândi decât o faptă mortală, în locul nemuririi. Apoi îi descrie cu multa frică căile cele înalte de unde însusi Apollo nu cutează să arunce ochii spre pământ.

... medoi est altissima coalo Unde mare et terras ipsi mihi saspe videre Fit imor, et pavida trepidat formidine pectus; siâ€nut e indoi caci ceea ce pretinzi ti se va da, insa tu trebuie sa pretimzi cu mai multa� prudenta,adica: ne dubita dabitur EStygias juravimus undas Quodeumque optaris sed tu sapientius opta. După moartea imprudentă surorile-i scriu epitaful: Hic situs est Phaeton cururus suriga patarni Quam sin non tenuit, magnistamen excidit ausis (adica: Aici este inmormantat Phaeton vizitiul carului patern ale carui frâie nestăpânind a căzut din nesăbuinţă în acţiune). Surorile lui Phaeton erau Lampethia, Phaestusa şi Phebe. Interesant este că aceste amănunte se afla în conceptul de metodă. Vom afla aici pe Cadmod - inventatorul alfabetului, pe Cioc descoperit pe tabela rotundă de la Tartaria, codul oltean, Sith, Cozia, etc.

În fine pe Ipuser, pe care îl aflăm în mitologia egipteană, etc. dovedind şi dificultatea şi unicitatea codului get. Cum acest Apolo este un erou principal, ia să-l cunoaştem mai îndeaproape, aşa cum îl ştiau geţii şi cum l-a încifrat în cea mai veche antichitate, pentru că acest concept este fundamental în cunoaşterea antichităţii reale. Era cifrat. Să-l citim: O m i c r o n c m i. 856734-3-1019:2 Cronic IOM M- c d e a s u p r a l 18910-2- 2536:47 oral DSEU ap- u i o m i c r o n a 35:341:10769:2 oi Omu Aron I- p o s t r o f a l f 123:6985:107-3-4 pos clar FF.T- a p i o m i c r o n 376:2145:109845-8- iki Pacs noros a c c e n t u a t l 57346-5-2198:10 NUCET, cata L- a m b d a l a m b d 73:1452:108-18-96 AB, Adam DM.Bl- a o m e g o n i i v 871-3-3256:4:910 ina Moga e ivi i r g u l a o m i c 7845:910-1- 326 I Omul IO gra- r o n n i i o m i c 5:4578:2123:1091: io Sima Cron ori r o n s i g m a 4736=:6:8 NONI G.M. Cronic IOM moral DSEU, apoi omu Aron, Ipos clar FF. Tiki Pacs noros Nucet; cata ab Adam DM. Slina Mogae ivi omul IO, grai Sima Cron ori Noni G.M II I I O M D D S E V A. 56-1-134:109-1- 782 DD.Iom au Sei- P O I O M U A R O N 3:178:291045-2-6 I PAR Concs V- I P O S C L A R S T 675:3214-2t 9108-2- LAC opis str. I C I P A C S R N C 1019:48675-6-23 Cin Prosa Io- A T A L B A A D A M 21: 564387-3109 ta Balada Ma- D M M M O G A E I V 89:12-1- 4567-2-310 EI dm. Moga Mu- I O M U L I G R A I 7:1298:543610-12- G I car lumii S I M A C R O N O R 15103-1-12-1-0617-2- Sirm in RIM I N O N I G M.- 576429834: COGAIONON.- DD.Iom au Seii-par Concs, Vlac opis str.Cin Prosa, Iota- balada Maei DM. Moga Icar lumii Sirm in RIM: COGAIONON. III i i o m i s e i i p 6785-2-134:1092-3- Seii IOM pii a r o v l a c p p c 1019:76845-6-32 cap capul cr- i n c i o t a a m a 12:91054876-7-3 in Maica-ta O e i d m m u g i c a 562:1109:34:1-7-:8 MU-I Eac DM.G r i o s i n c o g a 545-2- 43126-3-78910 NO-I Sorin Coga- i o n o n. 123: ion.- Seii Iom Pii, cap capul CRIN-Maica-ta Omu-I Eac DM.G.INO-I Sorin Cogaion IV I I O M O C A P A C 1098-2-134:25-3-67 CAP IOM IO ca- R I N A O M U I E A 12:3243:9101: ri Neag Eac C E G I O C O G A I 758465-1- Iovics O N.- 67891012-9- COGAION.- cap IO Io Cari- neag Eac, Iovics COGAION.†i i o m o c a r i n 23109:156:65427: Agni, eac, Cosia e a g e a c r a.-� 781:348-4- Rai cer.- Agni Eac Cosis Rai Cer. VI A G N I E A C O S 1010:341:8:64572: IOM Rai o maica Neag.- i o m r a i o m a i 34562-4-1672:413: Neaga Cioc RIM c a n e a g 10985-4- Iama.- E C I O C R I M R 1:2345-2- 678-2-9: E Cioc RIM-R.- a c c r 3124-2- cerc!

Observaţii : Cred că avem de a face cu încifrarea adevărată a numelui lui Apolo, pentru ca DUMNEZEU-ADEVARUL poate fi o literă, sau o frântură de literă. Astfel după virgule putem avea:

OmegamNii, Omicron, Sigma şi ecuaţia lingvistică avea cu totul alta reprezentare. Marele nostru savant Anton Dumitriu, în Aletheis, p..334, vorbind despre Mythos şi Logos face observaţii interesante - deşi metoda studierii numelor se îndepărtează de ghidul Platonician - şi nu duce la adevar totuşi mi se pare interesantă referirea la Dante într-o scrisoare către Can Grande de Scala, unde citim: Multa enim per lumen intellectuale vidit, qua e sermone proprio nequivit exprimare ( căci multe se văd prin lumina intelectuală, care nu pot fi exprimate adecvat printr-o vorbire potrivită) ca şi direct sensul celebrului citat din Heraclit: Stăpânul al cărui oracol este la Delfi nu e arta şi nu se ascunde, ci se manifestă prin semne conclude Dumitriu Semaino-verb, se manifestă prin semne cu sensul de semnificaţie, deci zeul de la Delfi (Apolon) se revelează prin semnificaţii, prin semne semnificative. Acestea sunt simbolurile prin care divinul se face semnificativ în lumea sensibilă (p.334). Inspirat şi la obiect citează şi Phaidros viziunea atelajului înaripat, vizitiul cu doi cai, etc, stabilind astfel omologia, planul ontologic şi planul semnificaţiilor simbolice, zona divină în care a locuit sufletul înainte de căderea în condiţia umană, din acel loc supraceresc pe care până acum nici un poet pământean nu le-a cântat cum se cuvine şi nici nu-l va putea cânta vreodată. Căci el este ESENTA, care există într-adevar fără culoare, fără forma şi el este nepipăibil şi nu poate fi contemplat decât cu inteligenţa(Ibid.p.346).

În acelaşi dialog zeul Theut se prezintă la Thamos, regele egiptean arătându-i arta scrisului; în loc de elogii, răspunsul este altul: ca părinte al literelor, tu le atribui cu părtinire, o eficacitate contrară aceleia ce o au, căci această cunoaştere va duce uitarea în suflete, făcându-le să neglijeze memoria. Bizuindu-se pe scriere, ei îşi vor aminti din afara lor, prin semne străine, nu dinăuntru, prin lucrarea minţii lor; tu ai descoperit mijlocul nu pentru ţinerea de minte, ci pentru învăţarea pe de rost. Ceea ce tu vei procura discipolilor tăi este o închipuire că posedă o ştiinţă, nu ştiinţa însăşi. Când vor fi citit mult fără învăţătură sistematică, şi vor crede că vor pricepe multe lucruri deşi nu vor fi în general decât nişte ignoranţi nesuferiţi pentru că ei se vor crede fără să fie. Şi mai departe tot din Platon, Scrisoarea a VII-a: Asfel, acela care crede ca lasă în urmă lui o artă, consemnată într-o carte ca şi acela care o citeşte crezând că va scoate un învăţământ din ea, dă dovada de o mare simplitate în gândire. Bineînţeles că nu există vreo lucrare de-a mea pe această temă (esenţa lucrurilor) şi nici nu va exista vreodată. Căci nu este de fel cineva de pus în vorbe, ca alte învăţături, ci doar printr-o lungă experienţă a lucrului acestuia şi printr-o convieţuire cu el se poate întâmpla dintr-o data ţâşnind ca din foc să se înalţe lumina, care odată ivită în suflet, se hrăneşte din ea însăşi.

Un autor celebru Marshall McLuhan, analizează atent şi exact trecerea de la auditiv la vizual, dacă pricepem cum scrisul este un remediu împotriva uitării şi ignoranţei, anume, numai pentru cei care ştiau despre ce este vorba, pentru iniţiati. Pentru că în dialogul platonician urmează concluzia logică: Căci, vezi tu, Fedre, scrisoarea are un mare defect, pe care îl are asemenea şi pictura. Şi făpturile acestei arte se arată că ar fi vii, dar de le vei întreba ceva, ele vor sta tot grave şi mute; tot asfel sunt şi cuvintele scrise; ai crede că ele îţi vor spune toate lucrurile înţelepţilor; dar de le vei întreba vrând să afli ceva mai mult decât scrise întrînsele, atunci ele îti vor da în veci acelaşi răspuns. Orice cuvânt îndată ce l-ai scris, se rostogoleşte pretutindeni, atât pe la cei ce nu-l înţeleg, cât şi pe la cei cărora nu se cade, şi el nu ştie chiar către cine trebuie să se îndrepte şi către cine nu. Dispreţuit şi gonit fără dreptate el în veci are trebuinţa de ajutorul părintelui sau, căci el însuşi nu poate nici să se apere, nici să-şi ajute. Numele de Delfi, arată Petru Răşcanu, nu-l întâlnim înainte de veacul VI î.H. Până atunci se numea Pytho. Era un mic stat theocratic. Câteva familii preoţeşti foarte vechi, între care mai însemnată era ginta Trakizilor, o amintire de la tracii stabiliţi în mai multe părţi ale grecilor din care au ieşit preoţii şi profeţii grecilor cum au fost Thamiris şi Orfeu. Apolo a fost fondatorul dreptului colonial, arbitrul suprem al tuturor conflictelor. Oracolul cunoştea lumea, ştia multe limbi, iar cei 7 înţelepţi erau în legătură cu oracolul. Când răspunsurile începură a se vinde, Delfi, fu pierdut. Comentariul complet cu conexiuni Mitologice-Biblie se impune. 14 noimbrie 1999 Prof. Tudor Diaconu