Maria TănaseDespre Maria Tănase, "Pasărea măiastră" a cântecului românesc, s-a scris mult, dar se pare că nu de-ajuns, din moment ce şi astăzi, numele ei mai stârneşte atâta emoţie şi interes.

Maria Tănase cîntă piesa ,,Lume, Lume”

- Cum ţi-a sunat primul cântec auzit şi ce simţăminte ai încercat?

- Am fost furată de o melodie a unui ardelean din Turda, fugit din Transilvania robită, care se rătăcise să robotească la noi. Mi-aduc aminte că era şchiop. Cântecul turdeanului avea doar două versuri.

Frunză verde, frunză galbenă,Tu mă saltă, tu mă leagănă.Patru ani a cântat numai asta.

Mă dusei la şezătoare,La scaun cu trei chicioareScaunul căzu de-a dura,Fetele... căscară gura.

Cânta câte o zi întreagă. Singur îşi bătea cu piciorul măsura şi de unul singur cânta. Când găsea de cuviinţă că a repetat de prea multe ori cele două versuri, dădea într-o arie porcoasă. Îl ştiam vesel, după această a doua parte.(sus)

Cânta aşa de frumos, că-mi plăcea totdeauna să-l aud. Parcă înadins venea să complecteze atmosfera din jur. Nu supăra pe nimeni. Şi niciodată n-a fost auzit să cânte vesel când lumea era tristă sau să se tânguie când ceilalţi erau bucuroşi.

- Care sunt cele mai puternice aduceri aminte pe care le păstrezi din acele timpuri, în legătură cu muzica?

-Eram la înmormântarea unei mătuşi. Eram jenată, gândind la ce zice mahalaua. În acelaşi timp, îmi şi plăcea. Nu ştiam că aşa este ticluiala de jale a ardelenilor. Fata, suferind, făcuse un bocet, care era o melopee extraordinară.

- Care a fost cea mai înaltă emoţie pe care ai trăit-o în legătură cu muzica?

- Cântam la Spitalul Polizu, pentru răniţi. Între cei evacuaţi din focul luptei, a căror sfântă jertfă făureşte dăinuirea eternă în lume a existenţei româneşti, se afla unul care-şi pierduse cunoştinţa, fiind de trei zile în transă. De tot atâtea zile nu scosese nicio vorbă... Dacă-i dădeai un hârdău cu mâncare, îl mânca... Avea o leziune la creier. Încep să cânt. Şi pe loc, pe fuiorul melodiei, îşi aminteşte... câţi ani are... că e din Dâmboviţa... că... Doctorii se crucesc în faţa miracolului.

- Spune-mi ceva despre cântecul românesc.

- Interpretându-l, e cea mai mare satisfacţie pe care am trăit-o în lume. E sensul dăruirii mele colectivităţii. În schimb, avalanşa asta de cântece moderne, în stil românesc, este profundă durere... Trebuie să-ţi mărturisesc că nu cânt niciodată un cântec pe care să nu-l iubesc, dar e drept că printre ele am totuşi unele care-mi sunt mai dragi decât altele. Nu ştiu exact de ce, poate că ele vorbesc în ritmul cald al doinelor de trecutul şi dorurile ţăranilor noştri. Altele, poate că ele vorbesc de zilele noastre, de împlinirea năzuinţelor.

Maria Tănase

Maria Tănase

Maria Tănase