MARILE PUTERI ALE LUMII: TRECUT, PREZENT VIITOR Asa cum probabil fiecare dintre noi ne dorim sa fim cei mai buni in ceea ce facem, sau asa cum poate unii dintre noi isi doresc sa para sau sa fie cei mai buni/priceputi/puternici/avuti/etc in ochii celor din jur, asa si statele lumii au dus de-a lungul timpului si duc in continuare o lupta tacita pentru suprematie. Fiecare isi doreste sa fie primul, sa fie cel mai influent, sa aiba puterea cea mai mare, sa isi depaseasca "competitorii", etc. In cele ce urmeaza vom vedea o sumara retrospectiva a fostelor puteri ale lumii, o prezentare scurta a actualelor puteri si, de ce nu, o previziune in ceea ce priveste puterile lumii peste 20 de ani... Daca prin anii 1870 Marea Britanie era prima putere in lume, iar incepand de prin anii 1970 pana in 2010 Statele Unite ale Americii au fost cele mai influente, prognozele arata ca in 2030 este foarte posibil ca urmatoarea prima putere a lumii sa fie China. Analiza primelor trei puteri ale lumii, de-a lungul timpului, a fost facuta in functie de dominatia economica, respectiv in functie de procentul realizat de PIB, comert si exporturi nete, comparativ cu intreaga lume. Analiza a fost realizata pentru publicatia "The Economist" de catre Arvind Subramanian, Analist Senior la Institutul Peterson pentru Economie Internationala, si arata astfel:

In anii 1956 rusii afirmau ca "Istoria este de partea noastra. Va vom ingropa!" . In anii 1980 istoria a tinut, mai de graba, cu Japonia, iar acum pare ca incepe sa ia partea Chinei. Statele Unite sustin ca aceste profetii se autoanuleaza, intrucat atata timp cat aceste profetii exista, Statele Unite le vor trata cu seriozitate si vor adopta toate masurile necesare pentru a dovedi ca acestea sunt gresite si nefondate. Printre altele, Subramanian considera ca unul din motivele pentru viitoarea ascensiune a Chinei o reprezinta demografia: intrucat populatia Chinei este de 4 ori mai mare decat a Statelor Unite ale Americii, China ar trebui sa produca numai un sfert din productia pe cap de locuitor a Americii, pentru a o devansa.

In afara de marimea PIB-ului, care este prevazuta pentru China a atinge 23% din PIB-ul global in 2030, relevant mai este si comertul intre tari. Comertul intre tari depinde atat de marimea tarilor partenere, cat si de vecinatatea acestora si de logistica disponibila. In acest sens, China are toate sansele sa depaseasca Statele Unite deoarece, in afara de o crestere economica mai rapida, va beneficia si de cresterea mai rapida a economiilor vecine. Luand toate aspectele in considerare, se poate presupune ca in anii 2030 China va putea deveni o putere globala la fel de importanta cum era SUA in anii 1970 sau Marea Britanie cu 100 de ani inainte. In opinia mea, desi s-au facut numeroase cercetarii, studii si calcule in ceea ce priveste PIB-ul, nivelul comertului, etc. al tarilor in discutie pentru urmatorii ani, nimic nu poate fi sigur. Dupa cum observam cu totii foarte bine, chiar in momentul de fata traim intr-o permanenta incertitudine a zilei de azi sau a zilei de maine... Luand in considerare schimbarile economice si politice care se intampla in permanenta la nivelul intregii lumi, cred ca acesta este un moment in care este extrem de dificil sa se realizeze o estimare corecta a ceea ce se va intampla cu puterile lumii peste 20 de ani. Atat China cat si Statele Unite ale Americii ne pot surprinde. Asa cum SUA a variat de la o zi la alta de la cea mai mare putere a lumii la pericolul de a intra in faliment, si China are 20 de ani la dispozitie sa ne surprinda in nenumarate moduri. Astfel, concluzia mea este aceea ca atat Statele Unite cat si China sunt doua puteri influente, dar consider ca in contextul politic si economic actual este prematur sa estimam care dintre ele va ocupa locul nr. I peste 20 de ani, intrucat ambele pot fi pline de "surprize".

Va fi al treilea razboi mondial intre SUA si CHINA? Se intreaba Daily MailPostat de admin pe 27 Nov 2011 la 02:38 pm | Categorii: Al treilea razboi mondial, NEWS (STIRILE ZILEI), Rusia si China versus SUA Print This Post

Gandul: Tensiunile dintre China i SUA ar putea duce la un CONFLICT MILITAR DE PROPORII. Analiza unui istoric britanic Riscul unui nou rzboi de amploare care s implice Statele Unite ale Americii i China este n cretere, scrie istoricul britanic Max Hastings n Daily Mail. n 1950, cnd trupele americane au ptruns n Coreea de Nord, sub mandat ONU, pentru a apra Coreea de Sud, armata chinez a surprins pe toat lumea intervenind n conflict, la ordinele liderului comunist Mao Tse-tung. Atunci, forele americane i britanice au ptruns adnc n Coreea de Nord, ns au fost respinse de chinezi. A urmat o perioad de stagnare pe front, pn cnd, trei ani mai trziu, s-a semnat pacea i armistiiul ntre cele dou Corei. Acum, n 2011, lumea nu mai este la fel, iar America i vede dominaia din zona asiatic a Pacificului pus sub semnul ntrebrii. Puterea economic a Chinei este pe msura puterii militare, ceea ce ngrijoreaz att statele asiatice, ct i Washingtonul.Dac ne lum dup experienele din trecut, SUA i China se vor trezi, la un moment dat n viitor, prinse ntr-o criz

serioas, spune strategul american Paul Stares. Marina militar chinez se mrete rapid, cu portavioane i sisteme de rachete sofisticate, iar Beijing pare decis s domine resursele de petrol bogate din Marea Chinei de Sud, fr s in cont de ambiiile Vietnamului sau Filipinelor. Recent, ministrul de Externe chinez le-a reamintit vecinilor din zon c sunt nite state mici, n timp ce China e mare. Este echivalentul golanului din ora care le spune vecinilor: sper s nu se ntmple nimic cu noua voastr main, e de prere Michael Auslin, de la Institutul American Enterprise. Avem o China care submineaz sistemul global, care i-a permis s se mbogeasc i s ajung puternic, o China care acum simte nevoia s se plng de cte ori i se atrage atenia fa de comportamentul su dezordonat, mai spune Michael Auslin. SUA a fost deranjat de reacia de la Beijing, cnd Coreea de Nord a scufundat un vas al Coreii de Sud, apoi a bombardat insula Yeonpyeong. Cnd au vrut s susin Sudul, aducnd n Marea Galben cteva vase de rzboi, pentru a intimida Nordul, americanii dreptate s-au trezit de c Beijingul acuz c America, din dnd vestul Coreei Nord.ngrijorai bazele

Pacificului devin vulnerabile fa de rachetele din China, americanii au semnat sptmna trecut un acord istoric cu Australia: SUA vor staiona 2.500 de pucai marini n nordul Australiei. Micarea a fost dezaprobat de China, care a spus c nu este cazul ca SUA s i extind alianele deja existente n Pacific. Americanii se tem c, dup ce extinderea forei armate a Chinei va ajunge la maturitate, Beijing nu va avea nici un scrupul s foloseasc fora pentru a obine ce vrea n lume. Doar dac americanii i aliaii si nu dezvolt o for militar suficient de puternic pentru a-i ine la respect.

Ruptura de la Beijing i ciocnirea din Pacificn China exist acum dou curente n rndurile puterii, ceea ce marcheaz o fisur ntre leadership-ul politic i cel financiar. Pe de o parte, marii economiti i afaceriti sunt speriai de haosul n care a intrat sistemul financiar occidental, pentru c puterea de cumprare a

clienilor Chinei a sczut. Pe de alt parte, generalii i liderii militari sunt mndri c naiunile occidentale au slbit. Problema Taiwanului este nc o ran deschis n relaiile China-SUA. Chinezii socotesc c insula le-a fost rpit de capitaliti. Cea mai recent tranzacie militar dintre SUA i Taiwan, care a constat n vnzarea a 114 rachete Patriot, 60 de elicoptere Blackhawk i dou vase anti-min a nfuriat China. n afara faptului c face multe gesturi de parad mpotriva SUA, China lucreaz ns i la un nivel mult mai serios. Atacurile cibernetice asupra computerelor din corporaii, din armat sau din guvernele occidentale sunt reale, chiar dac deocamdat par doar s adune informaii, fr s distrug ceva. Cnd se va ajunge ns la o confruntare ntre cele dou puteri, conflictul cibernetic pare foarte plauzibil i va fi dezastruos, ntr-o lume n care aproape totul e controlat de computere. Poate prea extravagant sugestia c SUA i China vor relua conflictul care s-a ncheiat acum 50 de ani, n Coreea de Nord. Dar exist potenialul unei confruntri n zona Pacificului. Chiar dac, din motive economice, China nu dorete un rzboi, cei mai muli strategi militari sunt de prere c aceast regiune este cel mai plauzibil loc din lume pentru o nfruntare a marilor puteri.

RFI.ro: Manevre militare chineze, n Oceanul Pacific Armata chinez a anunat c va organiza la sfritul lunii manevre militare navale n vestul Oceanului Pacific, ntr-un context de tensiuni sporite privind teritoriile disputate cu vecinii si, dup cum relateaz Agenia France Presse. Marina armatei populare de eliberare va realiza exerciii n vestul Oceanului Pacific, la sfritul lui noiembrie, a anunat miercuri, ntr-un comunicat, Ministerul chinez al Aprrii. Marina chinez

realizeaz n mod regulat astfel de manevre, dup cum procedeaz i alte ri. Este vorba despre un antrenament de rutin, prevzut n calendarul nostru anual i care nu vizeaz nici o ar anume i nici o int specific, a precizat ministerul. Aceste manevre intervin imediat dup o cltorie n Asia-Pacific a preedintelui american, Barack Obama, n cursul creia eful Casei Albe a anunat c Statele Unite i vor consolida prezena militar n Australia. Subiectul ambiiilor Beijingului n regiunile maritime din vestul Pacificului a fost abordat la summit-ul anual al Asociaiei Statelor din Asia de Sud-Est (ASEAN), precum i la summit-ul Asiei Orientale, care s-au desfurat sptmna trecut n Bali (Indonezia). Manevrele chineze sunt adesea considerate un rspuns la exerciiile aeronavale comune SUA-Japonia, SUA-Filipine sau SUA-Coreea de Sud, care sunt interpretate drept avertismente adresate Beijingului i Phenianului. Vietnam, Filipine i Taiwan se confrunt cu China n ceea ce privete suveranitatea asupra insulelor din Marea Chinei Meridionale, o mare bogat n hidrocarburi, n special a insulelor Spratleys, pe care Beijingul le consider ale sale.

Este prea devreme s tergem Europa de pe hart5 decembrie 2011 DE VOLKSKRANT AMSTERDAM

Cost

Fora economic nu este singurul criteriu definitoriu pentru o putere mondial. Ceea ce conteaz este modul n care sistemele politice reacioneaz la noile crize. Din acest punct de vedere, Uniunea European nc are anse, apreciaz istoricul olandez Dirk-Jan van Baar. Extrase. Dirk-Jan van Baar Anul 2011 prezint toate caracteristicile pentru a rmne n istorie ca un an catastrofal; n plus, Statele Unite i Europa risc s intre n colaps din cauza propriilor datorii. SUA i Europa au deja reputaia de a fi copiii-problem ai economiei mondiale i au ajuns s primeasc lecii de la capitalitii de stat din China, de la diplomaii din Singapore i de la economitii indieni. Prin urmare, nu este surprinztor c numeroi observatori sensibili la spiritul vremurilor anticipeaz sfritul celor patru secole de dominaie occidental i vd cum soarele ncepe s se ridice n Extremul Orient. Atitudinea preedintelui american merge n acest sens: el dorete ca Statele Unite s fac mai nti ordine n economia naional, nainte de a se implica n noi intervenii externe. n timp ce omul cel mai puternic al planetei apreciaz c Washingtonul i-a fixat obiective prea mari, el tinde s fie de acord c America sufer de supraextindere imperial, idee exprimat de istoricul Paul Kennedy (care a scris n 1987 cartea The Rise and Fall of the Great Powers: Economic Change and Military Conflict From 1500 to 2000, tradus n limba romn sub titlul Ascensiunea i decderea marilor puteri. Transformri economice i conflicte militare din 1500 pn n 2000, Editura Polirom, 2011).

Experimentare i inovaiePaul Kennedy a fcut aceast predicie cu puin timp nainte de ncheierea Rzboiului Rece i, nu doar c nu anticipase progresul democraiei pe plan global, dar a ratat chiar i cderea comunismului sovietic care se derula sub ochii lui. Ne putem imagina c ar fi trebuit s devin mai nuanat. Dar nu, el vede o nou mprire istoric a sferelor de influen, Occidentul pierznd dominaia aproape fr a-i da seama. Paul Kennedy este un istoric pentru care factorii economici prevaleaz i care acord o mai mic importan forei ideilor i personalitilor marcante. Dar acestea nu sunt criterii bune pentru evaluarea declinului puterilor pe plan global. Kennedy acord o importan mare modului n care sistemele reacioneaz n perioade de criz, cnd se confrunt cu provocri pe care nu le-au mai avut anterior. Dac liderii sovietici nu ar fi decis ei nii s cedeze presiunilor n anii 1980, Zidul Berlinului probabil ar fi continuat s existe. Dac Ronald Reagan i Margaret Thatcher nu s-ar fi opus ncepnd din 1980 influenei sovietice care este n cretere, Kremlinul probabil c ar fi continuat politica forei. Motivul pentru care reformatorii politici ai Moscovei au cedat, dar nu i reformatorii economici ai Beijingului, va fi n continuare un subiect de speculaii istorice. Acest lucru demonstreaz c elemente iraionale precum determinarea i credina n propria cauz joac roluri importante n astfel de situaii. innd cont de experimente i de inovaii, deocamdat este prematur s abandonm ideea proiectului european. Prin introducerea monedei euro i prin procesul de extindere a Uniunii Europene spre rile est-europene, niciun continent nu a mai suferit o asemenea transformare transfrontalier n ultimul deceniu i este normal ca o astfel de evoluie s aib inclusiv eecuri i s se confrunte cu probleme. Dar rmne un succes faptul c moneda euro a fost introdus cum era prevzut i c zona euro nu s-a destrmat n pofida problemei datoriilor suverane, problem a crei amploare nu fusese anticipat dect de puini experi.

O economie ghidat dup ideile VestuluiAcest lucru demonstreaz c Europa dispune de o putere politic mult mai mare dect cea care i se atribuie n general. Cred c, pe fondul situaiei financiare complicate, actuala criz conduce la o solidaritate european (involuntar) pe care nu am mai vzut-o pn acum i care va fi cu greu reversibil. Lideri europeni ca Angela Merkel i Nicolas Sarkozy, precum i Banca Central European dau dovad, improviznd, de o impresionant capacitate de nelegere ntr-un domeniu nc neexplorat. Presa ns i percepe diferit din dorina de contabilizare a rezultatelor i de criticare n mod sistematic a liderilor politici. Eu cred c politicienii nu pot fi judecai cnd sunt cu picioarele n mlatin, cum se ntmpl n acest moment. Desigur c toate lucrurile pot merge spre ru, iar cooperarea transatlantic a avut i perioade mai bune. n Orient, mecanismele de pacificare europene nu existau i sunt de dorit. i, dac este adevrat c Asia care continu s fie afectat de numeroase catastrofe i care nc nu a trecut testul autonomiei durabile va avea un viitor strlucit, atunci se va dezvolta doar n cadrul unei economii globale construit pe baza ideilor occidentale. Din acest punct de vedere, trebuie s fii extrem de sceptic pentru a continua s crezi n declinul Occidentului.

Marile puteri economice, in razboi pentru suprematia monetara

Foto: s3c.es

Dupa ce America a declarat razboi Chinei pentru a-si reevalua moneda, acum Europa se arata nemultumita de acest refuz al Beijingului, zonaeuro fiind preocupata de rata de schimb exorbitanta a monedei sale. Aceasta discordie a dominat in cadrul vizitei de trei zile la Bruxelles a premierului chinez Wen Jiabao, venit pentru un summit Asia-Europa si apoi un summit UE-China. Reprezentantul Chinei a fost foarte ferm in cadrul acestor intalniri ca ratele de schimb ale principalelor monede raman "relativ stabile" intre ele, declaratiile find o modalitate de a respinge apelurile europenilor pentru o reevaluare a yuanului, care, ca si americanii, suspecteaza Beijing ca apeleaza la devalorizarea monedei pentru stimularea exporturilor si a cresterii economice. Lideri importati ai zonei euro au cerut sefului guvernului chinez o evaluare "semnificativa" a yuanului, iar acesta a contra-atacat, cerand europenilor sa inceteze cu "presiunile pentru o reevaluare a yuanului". In ochii lui, o apreciere puternica a monedei "ar duce multe companii chineze in faliment" si va crea "tulburari sociale". O astfel de criza "nu ar fi buna pentru intreaga lume", a avertizat el, potrivitLe Monde. Presedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, a declarat si el ca a cerut premierului chinez sa actioneze in favoarea reevaluarii yuanului. Cursul monedei chineze va fi, de altfel, una dintre temele principale ale summitului G20 de la Seul, pe 23-24 octombrie. La randul sau, ministrul german al Economiei, Rainer Bruederle, a precizat ca "trebuie sa se vorbeasca despre acest lucru cu partenerii din China", adaugand ca e asteapta "o politica de impaciuire verbala" in aceasta dezbatere care tinde sa se agraveze. Aceste atacuri China-Europa vin in contextul in care euro continua sa se aprecieze pe piatavalutara, ceea ce s-ar putea rasfrange asupra exporturilor europene, sufocand redresarea economica si asa fragila a batranului continent. Moneda unica a crescut miercuri peste pragul de 1,39 dolari pentru prima data in opt luni. Europa face astazi eforturi si in alte domenii economice majore pentru a-si cobori nivelul monedei sale. Preocuparea privind nivelul yuanului este in crestere, inclusiv in cadrul FMI, avand in vedere atmosfera de "razboi valutar" intre marile puteri, care vor sa-si slabeasca propria moneda, in scopul de a exporta mai mult. Daca o tara precum China este reticenta in a-si reevalua yuanul, Japonia a intervenit pentru a-si slabi yenul, Brazilia a luat masuri pentru a limita intrarea de capital in tara si cresterea reala. Toate acestea se intampla in timp ce Statele Unite ale Americii nu fac nimic pentru a tine sub control dolarul. FMI contribuie si el la atmosfera de discordie, sustinand ca Beijingul ar trebui sa-si reevalueze moneda, sa reduca dependenta de exporturi si sa creasca cererea interna.

Razboiul China - SUA, si mai vechi Divergente vechi sunt si intre China si SUA, mai ales acum, cand americanii pierd tot mai mult teren in fara chienzilor. Insa nu de la inceput a fost asa, caci cresterea economica a Chinei a fost alimentata de investitiile multinationalelor americane, iar Statele Unite si-au finantat deficitele prin intermediul achizitiilor de obligatiuni de stat din China. A exista si inca mai exista o interactiune puternica intre China si Statele Unite, iar toate statele occidentale si-au facut iluzii ca, odata cu economia de piata, si democratia se va instala in China. La randul lor, exportatorii chinezi s-au folosit de piata americana, fiind mult mai usor pentru ei sa aiba acces la ceea ce este prima piata unificata a lumii. Produsele chinezesti sunt extrem de competitive, atat de competitive incat Beijingul a decis sa-si coteze moneda raportandu-se la dolarul american, care a pierdut 15% din valoare de la inceputul crizei economice. Confruntarea pe aceasta tema dintre China si SUA devine din ce in ce mai intensa. Desi China a anuntat in iunie ca va liberaliza gradual rata de schimb a yuanului, insa pana acum aceasta masura nu a fost luata. SUA face presiuni de ceva timp asupra Beijingului sa liberalizeze rata de schimb, ajungand chiar sa numeasca China "manipulator valutar". Prima tara exportatoare din lume, China este un colos financiar, cu rezerve valutare de 2,4 trilioane de dolari (1,8 trilioane de euro), insa moneda sa nu este convertibila. Expertii sunt de parere ca yuanul este subevaluat la jumatate fata de dolarul american. Cu toate acestea, China a oprit, in iulie 2008, lenta reevaluare a monedei incepute in 2005 (+21% in total).

In ce domenii economice au pierdut SUA suprematia?

Foto: freebird.instablogs.com

Americanii sunt obisnuiti sa fie cei mai buni in afaceri si primii in sport, dar lucrurile nu mai stau chiar asa de ceva timp. Statele Unite au in continuare cea mai puternica economica, dar au pierdut deja suprematia in cele mai importante sectoare economice si e doar o problema de timp pana cand locul lor va fi luat de China. Totul a inceput in anii 1970, cand industria producatoare a inceput sa se mute in alte zone ale lumii, in cautare de forta de munca ieftina. In acest mod s-a dezvoltat mai intai Japonia si acum China, scrie publicatia 24/7 Wall Street. China a depasit deja Japonia si a devenit a doua economie a lumii, iar economistii incearca sa isi dea seama in cat timp va ajunge prima. Intre timp, SUA se chinuie sa ramana competitive la nivel global desi au o mana legata la spate. Deficitul, datoria publica uriasa, bugetul mic pentru cercetare si dezvoltare si somajul ridicat contribuie la slabirea economiei si nu permit Statelor Unite sa recastige terenul pierdut in ultimii ani. Intre timp, domeniile in care SUA pierd suprematia se inmultesc. Industria auto nu a fost doar una dintre cele mai importante ramuri ale economiei americane, ci si simbolul puterii ei industriale. Acum este, insa, a doua in lume dupa cea a Japoniei, care se mandreste cu Toyota, Honda, Nissan si Mazda. SUA au primit o lovitura si mai puternica in 2008 cand GM si Chrysler au dat faliment, doar Ford fiind destul de puternic pentru a nu avea nevoie de ajutor din partea guvenului. De asemenea, SUA nu mai sunt nici cea mai mare piata de masini, dupa ce China a depasit-o in 2009. Potrivit statisticilor, constructorii auto din Japonia au produs 17 milioane de masini in 2009, fata de doar 12 milioane de masini in SUA. Productia de bere era cea mai mare din lume in anul 2000, cand 232 de milioane de hectolitri au ajuns pe piata, fata de 220 de milioane de hectolitri in China. Totusi, chinezii si-au dublat productia in doar 9 ani si au ajuns sa bea 432 de milioane de hectolitri, in timp ce americanii chiar si-au scazut-o la 229 milioane. In ceea ce priveste consumul, un chinez bea mult mai putina bere decat un american, dar numarul de chinezi care beau e de patru ori mai mare decat cel al americanilor. Exporturile de tehnologie ale SUA au fost in 2008 de 231 de miliarde de dolari, in timp ce China a exportat de 381 miliarde. Potrivit definitiei date de Banca Mondiala, este vorba de acele produse pentru care e nevoie de

cercetare si dezvoltare, cum sunt cele din domeniul aerospatial, al computerelor, farmaceutic, al instrumentelor stiintifice si al utilajelor electrice. Toate acestea erau domenii cu care americanii se mandreau, dar in prezent mai domina doar industria farmaceutica. SUA se afla in spatele Chinei, iar aceasta pozitie nu pare sa se schimbe prea curand. Intre 2005 si 2008, exporturile de high-tech ale Chinei au crescut cu 78%, in timp ce exporturile SUA au crescut cu doar 21%. Productia de avioane comerciale era monopolizata de Statele Unite in anii 1970 pentru ca nimeni nu isi permitea sa concureze cu gigantul Boeing. Costurile erau prohibitive, dar constructorii europeni au inceput sa se dezvolte cu ajutorul subventiilor in anii 1980. Era in special cazul Airbus, format initial din Franta, Germania, Spania si alti investitori mari. Cu timpul, cererea mare de avioane a facut ca Airbus sa depaseasca Boeing si sa devina cel mai mare productor de avioane din lume. In 2010, europenii au obtinut mai multe contracte decat Boeing si au primit din partea companiei indiene IndiGo cea mai mare comanda de avioane comerciale facuta vreodata. Productia de carbune este acum la mare distanta in spatele celei din China. De fapt, SUA nu mai sunt nici cel mai mare producator de carbune si nici cel mai mare consumator. Potrivit datelor oficiale, americanii au produs putin peste un miliard de tone in 2009, fata de cele 3,3 miliarde ale chinezilor. Incepand din 2005, productia americana a scazut, in timp ce cresterea din China este de 34%. Cele doua tari folosesc mai mult de jumatate din cantitatea de carbune produsa la nivel global. Productia de salata era inca un domeniu dominat de americani, dar China produce acum 12,9 miliarde de tone, fata de 4,1 miliarde de tone in SUA. Populatia de patru ori mai mare este cu siguranta explicatia. SUA raman totusi numarul 1 cand vine vorba de porumb si soia. Productia de petrol a Statelor Unite este abia pe locul trei cu cele 9 milioane de barili pe zi. Industria petroliera este dominata de Rusia, cu 10 milioane de barili pe zi, si de Arabia Saudita, cu 9,7 milioane de barili pe zi. Totusi, chiar daca produc o cantitate atat de mare, rezervele SUA sunt abia pe locul 14 in lume - 19 miliarde de barili fata de 264 de miliarde cat are Arabia Saudita. In acelasi timp, Statele Unite sunt al doilea mare importator de petrol si incearca sa isi foloseasca propriile rezerve cat mai mult pentru a-si reduce dependenta de petrolul strain. Productia de orez a SUA nu este nici macar in primele zece, ci abia pe locul 11 cu 6,9 milioane de tone pe an. China, aflata pe locul intai in top, produce 166 de milioane. Statele Unite o duc, insa, mult mai bine la exporturi, fiind pe locul trei ca urmare a cererii interne foarte mici. Aproximativ 20% din productia americana ajunge in alte tari. Energia eoliana este un capitol dominat de China, care a produs 42 de gigawatti, fata de 40 de gigawatti. Cand vine vorba de infrastructura pentru energia regenerabila, se pare ca SUA a fost depasita in 2010 de China. Pana acum, insa, americanii au avut cea mai mare capacitate de producere a energiei regenerabile chiar daca guvernul a fost criticat ca nu a redus dependenta de combustibili fosili. In 2009, energia alternativa produsa de SUA a fost de 53,4 gigawatti, fata de 52,5 gigawatti in China. Productia de carne de porc in SUA este de doar 10,2 milioane de tone in comparatie cu cea de 51,5 milioane de tone din China. Americanii conduc, insa, topul la alte produse agricole si laproductie, dar si la cerere. De exemplu, Statele Unite produc cea mai mare cantitate de carne de vita si intrec Brazilia si China la consum.

SUA au pierdut teren. Este China prima putere economica mondiala?

Avand in vedere ascensiunea economiei Chinei din ultimii ani, acest stat sfidand parca problemele pe care SUA sau tarile europene le-au intampinat, nu ar fi de mirare sa depaseasca Statele Unite ale Americii si sa devina cea mai mare economie din lume. Daca faptul ca ar putea deveni prima economie mondiala nu mai este un secret, intrebarile care apar acum sunt legat de anul in care China isi va arata pe deplin suprematia. Fondul Monetar International a anuntat recent ca, potrivit calculelor specialistilor sai, dimensiunea economiei chineze ar putea sa o depaseasca pe cea a Statelor Unite, in termeni de paritate a puterii de cumparare, pana in 2016. Dar, un studiu recent, semnat de Robert Feenstra, economist de la Universitatea din California Davis, arata ca statul chinez va ocupa primul loc in economia globala in 2014. Mai radical este Arvind Subramanian, de la Institutul pentru Economie Internationala Peterson, care spune acest stat a depasit SUA, in termeni de paritate a puterii de cumparare, inca din 2010. Acest lucru nu este insa posibil, calculele aratand ca, din punct de vedere tehnic, nu s-a facut un rationament corect. A depasit? Sau nu...? Paritatea puterii de cumparare masoara venitul unei tari folosind o serie de preturi internationale aplicate la toate economiile. In tarile in curs de dezvoltare, preturile sunt in general mai mici decat in tarile dezvoltate. In consecinta, venitul lor poate fi subestimat in cazul in care se calculeaza numai pe baza cursului de schimb. Veniturile masurate in termeni legati de puterea de cumparare permit sa se evite tocmai aceasta problema, scrie PeopleDaily.com. Dar venitul evaluat in functie de paritatea puterii de cumparare are, de asemenea, propriile sale probleme. Una dintre ele este faptul ca fiecare tara are propriul sau cos de consum. De exemplu, produsele alimentare reprezinta, de obicei, 40% sau mai mult din bugetul unei familii intr-o tara in curs de dezvoltare, in timp ce cifra este mai mica de 20% in majoritatea tarilor dezvoltate. Scopul compararii in materie de paritate a puterii de cumparare este de a masura calitatea reala a vietii dintr-o tara. In acest caz, putem intelege compararea binelui global din fiecare tara, compus din produse din cosul de consum. Dar cum cosul de consum nu contine aceleasi componente, in tari diferite, un astfel de calcul este ca si cum ai compara mere cu portocale. Acest argument poate parea un pic tehnic, dar, de fapt, are consecinte grave pentru compararea calitatii vietii dintre doua tari diferite. Sa presupunem ca vom compara oricare doua tari. Una este, sa zicem, o tara predominant agricola, in care oamenii consuma numai alimente, iar celalalta este una predominant industriala, in

care oamenii nu consuma numai alimente, ci cumpara si haine. Ponderea acestor doua elemente este de 20% si, respectiv, 80%. De asemenea, sa presupunem, in continuare, ca venitul nominal pe cap de locuitor la cursul de schimb pe piata in a doua tara este de patru ori mai mare decat in prima. In ambele tari, pretul alimentelor este acelasi, in timp ce, in a doua tara, pretul de imbracaminte este de cinci ori mai mare decat cel al produselor alimentare. In acest exemplu, formulele arata ca pretul binelui global din a doua tara este de 4,2 ori mai mare decat pretul din prima tara. Dar alte calcule arata ca, in termeni de putere de cumparare, un locuitor din a doua tara este mai sarac cu 5% decat un rezident al primele tari. Acest rezultat nu este insa posibil, deoarece paritatea puterii de cumparare compara doua seturi diferite de cosuri de consum. Si, din moment ce cosul de consum al unui chinez este foarte diferit de cel al unui american, comparatiile in ceea ce priveste paritatea puterii de cumparare intre China si SUA pot fi inselatoare. In schimb, calculele ne ajuta sa aflam cat ar trebui un chinez sa castige daca vrea sa-si mentina calitatea vietii din China, daca el se va stabili in Statele Unite. Si, totusi...cand se va intampla? Dar China ar putea sa depaseasca SUA intr-o perioada relativ scurta de timp, acest lucru putandu-se observa daca am masura economiile ambelor tari in termeni nominali. Presupunand ca economiile din China si SUA cresc cu 8% si, respectiv, 3%, in termeni reali, la o rata a inflatiei din China de 3,6% si 2% in SUA (media din ultimul deceniu), iar yuanul ar castiga 3% in fata dolarului american (media din ultimii sase ani), China ar deveni cea mai mare economie din lume abia in 2021. La acea vreme, PIBul din ambele tari va fi de aproximativ 24 de trilioane de dolari, adica triplu fata de cel din tari precum Japonia sau Germania. China stie ca o rata medie de crestere de 8% este posibila. Astfel, la o rata de crestere de 9-10% in primii cinci ani si 6-7% pentru urmatorii cinci ani, obiectivul de o medie de 8% pana in 2021 poate fi atins. In acest context, lumea a inceput deja sa-i solicite Chinei sa isi asume responsabilitati mai mari pentru sanatatea economiei globale. Si cum economia chineza continua sa creasca si va prinde din urma PIB-ul Statelor Unite, aceste cerinte vor deveni mai puternice. Conform celor mai recente estimari, China mai are foarte putin timp pentru a se pregati.

Ameninta moneda chineza suprematia mondiala a dolarului?

Foto: telegraph.co.uk

Potrivit unui comitet independent al Congresului SUA, yuanul, moneda nationala chineza, ar putea ameninta suprematia dolarului ca moneda a rezervelor internationale. Avertismentul comitetului vine dupa ce autoritatile chineze incearca sa mareasca importanta monedei lor nationele pe pietele internationale, informeaza BBC. Yuanul ar putea deveni o provocare pentru moneda americana in urmatorii cinci-zece ani. Cresterea economica a Chinei a generat o crestere a cererii de active exprimate in yuani. "Autoritatile financiare chineze isi sustin aceste ambitii printr-o serie de acorduri bilaterale cu companii straine si centre financiare", se arata in raportul Comitetului. Potrivit aceluiasi raport, oficialitatile de la Beijing au continuat sa exercite un control strans asupra yuanului, incercand sa-si ajute exporturile. Cu toate ca, in ultimul an, China a permis monedei nationale sa se aprecieze fata de dolar, in ultimul an, yuanul ramane inca mult subevaluat. "Ca o consecinta, exporturile americane in China raman subiectul unor tarifari de facto, in timp ce exporturile chineze in SUA vin la preturi reduse artificial", scrie in raport. Comitetul a avertizat asupra faptului ca, in timp ce China ramane o sursa de productie ieftina, face, in acelasi timp, progrese rapide in domeniul de cercetare high-tech, dezvoltare si productie. Daca valoarea yuanului ramane in continuare controlata de statul chinez, atunci industria high-tech din SUA poate suferi, conchide raportul.