Martin Luther Hans Luder era un miner sarac din oraselul Eisleben, situat in nord-estul Germaniei. In seara zilei de 10 noiembrie 1483 s-a nascut primul fiu al familiei Luder. In dimineata zilei urmatoare, copilul a fost botezat. Era o veche traditie de a boteza copiii cu numele sfantului sarbatorit in ziua respectiva. Ziua de 11 noiembrie era sarbatoarea sfantului Martin din Tours, patron al Frantei. Aasa ca baiatul a primit numele de Martin. El a fost intodeauna mandru de originile sale, chiar in aceea perioada in care taranii erau dispretuiti. Dupa ce crescuse Luther a studiat la Magdeburg i Eisenach nainte s se nscrie la Universitatea Erfurt. n 1505 ndrumat de tatl lui a nceput s studieze dreptul dar i-a nceput viaa religioas devenind un clugr Augustinian. Dupa doi ani petrecuti in manastire, a fost ordinat ca preot in 1507. In 1509 a obtinut prima acreditare academica in teologie, pentru ca in anul 1512 sa i se acorde titlul de doctor in teologie, atigand astfel punctul culminant al studilor sale. In anii care au urmat, a tinut prelegeri despre Psalmi (1513-1515), Epistolele catre Romani (1515-1516) Galateni (1516-1517) si Evrei (1517-1518). In timp ce medita asupra Scripturilor, Martin a inceput sa adopte o pozitie extrem de critica la adresa unora dintre doctrinele si practicele bisericii Evului Mediu tarziu. Pe data de 31 Octombrie 1517 Luther a afisat pe usa bisericii din Wittenberg o lista de 95 de teze si propozitii. Ele interziceau comertul cu indulgente. Aceste teze au circulat repede prin Germania i au cauzat o mare controversa. Papa a ordonat ca Luther sa apara in fata Cardinalului Cajetan din Augsburg. Cardinalul I-a cerut sa retraga tot ce a zis. Luther a zis ca face acest lucru doar daca I se dovedeste in biblie ca el greseste. In 1520 Luther a publicat trei opere fundamentale: ,,Apel catre nobilimea germana'', ,,Robia babiloneana a bisericii'', ,,Libertatea crestinului''. De acum, Luther se afla intr-o pozitie dificila. La 15 iunie 1520 a fost atentionat printr-o bula papala si somat sa isi retracteze opiniile. El a refuzat, agravand ofensa prin arderea publica a bulei. Papa, prin Bula de excomunicare impotriva lui Luther a cerut imparatului Carol V sa-l execute. In loc sa faca ce I-a zis acesta a convocat un concil pentru examinarea lui Luther. Cu ajutorul prietenului lui, guvernatorul din Saxonia, care l-a ascuns in castelul Wartburg, castel care se afla langa Eisenach. Cat timp a stat acolo el a inceput sa traduca Noul Testament in Germana. Inca din tinerete, Luther fusese de propria slabiciune si pacatasenie. Cum putea un pacatos ca el sa aiba partasie cu un Dumnezeu sfant si drept? Cum putea cineva ca el sa ajunga sa aiba incredere si sa-L iubeasca pe un Dumnezeu care pedepsea pe pacatosi? Aceste nelinisti l-au facut sa se adanceasca in studierea Scripturilor. Rezultatul reflectilor sale este ceea ce se numeste ,,Teologia Crucii''. El traseaza o linie de demarcatie intre ,,teologul slavei'' care il cauta pe Dumnezeu separat de Isus Hristos si ,,teologul crucii'' care stie ca Dumnezeu se reveleaza in si prin crucea lui Hristos. Miezul tuturor intrebarilor care il framantau pe Luther a fost ,,neprihanirea lui Dumnezeu''. De fiecare data cand se gandea la Isus Hristos si-L imagina ca pe un judecator neinduplecat, care ii da in vileag pacatele si i le condamna. Ca student la teologie, Luther s-a format urmand gandirea scolii cunoscuta ca ,,nominalism''. Se pare ca Luther si-a dat seama ca pacatu exercita o influenta puternica in viata sa, atat de puternica, incat nu putea sa o ignore pur si simplu. E minunat sa promiti cuiva ca

va fi indreptatit daca inceteaza sa mai pacatuiasca, dar era ca si cum i-ai promite unui orb 1 mil. de $ cu conditia sa vada. Luther s-a straduit din rasputeri sa faca tot ceea ce era necesar pentru a se mantui, dar a fost din ce in ce mai convins de faptul ca nu poate fi salvat. Intre anii 1513-1514, Luther si-a indreptat atentia spre un pasaj din Scriptura: ,,Deoarece in ea (Evanghelia lui Hristos) este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu'' Romani 1:17. Luther nu putea intelege cum revelarea neprihanirii lui Dumnezeu era miezul Evangheliei, Vestea cea Buna. Daca Dumnezeu era neprihanit, atunci trebuia sa ii pedepseasca pe pacatosi, cum era Luther de pilda. In anul 1515 Luther a avut o revelatie pe care a scris-o intr-o carte in care relateaza reflectiile sale teologice. Putem citi: ,, Meditand zi si noapte am inteles mai bine contextul cuvintelor, si anume ,,in ea este descoperita o neprihanire, pe care o da Dumnezeu'', intrucat este scris: ,,Cel neprihanit va trai prin credinta''. Atunci am inceput sa inteleg ca neprihanirea lui Dumnezeu este cea prin care cel neprihanit traieste, datorita darului dat de Dumnezeu, care e credinta. Atunci am simtit ca ma nasc din nou si intru in Rai pe porti larg deschise''. Luther afirma ca Dumnezeu ne invaluie in neprihanirea Sa, ca o closca ce isi acopera puisorii cu aripa. Faptul ca putem merge acum alaturi de Domnul, ca suntem neprihaniti in Fata lui prin credinta pe care ne-a dat-o El se datoreaza, la urma urmei, coplesitorului har a lui Dumnezeu, iar nu eforturilor noastre de a devenii neprihaniti in ochii Sai. Astfel Luther demonstreaza ca suntem neprihaniti datorita faptului ca Dumnezeu ne-a imbracat cu neprihanirea Sa, dar in adancul sufletului nostru ramanem pacatosi. Dar putem trai sperand, daca stim ca Dumnezeu lucreaza in adancul fiintei noastre innoind-o si regenerand-o. El sustine ca pacatosii socotiti neprihaniti sunt asemeni bolnaviilor care au fost incredintati in grija unui medic priceput. Ei sunt neprihaniti ,,nu in fapt, ci in speranta''. Dumnezeu este activ, in timp ce noi suntem pasivi, Dumnezeu in indurarea Sa daruieste, iar noi primim cu bucurie. Nu suntem indreptaiti datorita meritelor noastre ci datorita darului divin pe care il primim. El accentueaza faptul ca nu devenim neprihaniti facand fapte buna, ci ca facem fapte bune pentru ca suntem neprihaniti. Critici aduse la adresa lui: a fost catalogat drept libertin si ,,antinomian'' altfel spus cineva care exclude legea din viata religioasa. Defapt, Luther afirma pur si simplu ca faptele bune nu sunt cauza indreptatirii noastre, ci rezultatul ei. Luther mai vorbeste despre o ,,credinta ce apuca'', care se agata de Hristos, unindu-L cu credinciosul, pentru ca acest uimitor schimb de atribute sa poata avea loc. El insista asupra faptului ca indreptatirea implica o schimbare in pozitia individului fata de Dumnezeu, mai degraba decat o modificare radicala a naturii sale. Doctrina indreptatirii prin credinta a avut implicatii sociale deosebite in Epoca Reformei. Dupa cum rezulta din controversa asupra indulgentelor starnita in 1517, discutie care l-a adus pe Luther in mijlocul antentiei opiniei publice. La origine, indulgentele par sa fi fost donatii in bani, in scopuri caritabile, expresie a recunostintei pentru iertarea pacatelor. In schimbul a numai trei marci, pacatosului ii erau sterse toate pacatele pe care altfel ar fi trebuit sa le ispaseasca in Purgatoriu. Pentru Luther acest lucru insemna ca iertarea lui Dumnezeu poate i cumparata sau castigata in total dezacord cu accentul pus in Noul Testament pe harul lui Dumnezeu.

Aceasta indignare l-a facut sa se afiseze la 31 octombrie 1517, pe poarta catedralei din Wittenberg, faimoasele 95 de Teze despre indulgente. Actul sau a marcat aparitia unei noi teologii a iertarii (sau mai exact reaparitia unei vechi si uitate teologii a iertarii) care ameninta sau deposedeze biserica de orice rol in iertare. Erau puse in pericol interesele papalitatii, majoritatii clerului, catorva printi si ale unei importante banci. Doctrina lui Luther despre indreptatirea prin credinta sublineaza faptul ca pozitia pe care o avem fata de Dumnezeu ne este daruita, nu o castigam. Dupa cum afirma insusi Luther: ,,Pacatosii sunt atragatori pentru ca sunt iubiti, ei nu sunt iubiti pentru ca sunt atragatori''. Iubirea lui Dumnezeu pentru noi nu depinde de realizarile noastre si nici nu ne putem castiga vreodata mantuirea. Nu trebuie sa fim oameni de succes pentru a devenii crestini, Dumnezeu si nu noi, este Cel care realizeaza ceva. Pacea credintei este o trasatura extrem de impresionanta a spiritualitatii lui Luther, deoarece se implineste cand ne dam seama ca Dumnezeu a facut tot ce era necesar pentru mantuirea noastra prin Isus Hristos si a facut totul foarte bine. In anul 1525 Luther s-a insurat cu o fosta calugarita Katharina von Bora. Acest lucru demonstreaza ca el era improtriva celibatarului la preoti. Restul vietii si l-a petrecut scriind, innd predici i organiznd reforma bisericii n Saxonia. El a murit pe data de 12 februarie 1546 la Eisleben - care a fost si locul lui de nastere.