MEDICAMENTE ANALGEZICE

Elev:Ungurianu VasileClasa: a XI a B

Analgezicele reprezintă o grupă de medicamente care calmează temporar durerea. Durerea poate fi definită ca o senzație subiectivă, complexă, care reflectă activitatea tisulară, reală sau posibilă și răspunsul efectiv la aceasta. Combaterea durerii este realizată prin mecanisme diferite de a reduce capacitatea senzorială nervoasă, care poate fi făcută la nivel central sau periferic. Substanțele analgetice pot fi diferențiate astfel în narcotice și anestezice locale, această diferențiere nu se poate face clar la unele din ele.

O clasificare uzuală a analgezicelor : opioid-analgetice cu reprezentantul tipic morfină neopiod-analgetice cu:

derivații acidului acetilsalicilic (salicilat de metil) derivații acidului fenilic (diclofenac)

Analgetice neacide Paracetamol Pirazolon Meloxicam

CRITERII DE CLASIFICARE: -Naturale: -Morfina -Codeina Semisintetice: -Oximorfona -Hidromorfona -Oxicodona -Hidrocodona -

Codetilina Sintetice: -Sufentanil -Fentanil -Levorfanol -Metadona

ParacetamolulFormula moleculara bruta:C8H9NO2

Masa moleculara:151,17

Paracetamolul este un compus analgezic nonmorfinic si slab antiinflamator. Paracetamolul este larg utilizat actualmente in intreaga lume, datorita proprietatilor sale farmacoterapeutice si toxicitatea sa foarte redusa, fiind un medicament remarcabil de bine tolerat in dozele terapeutice.

Pe de alta parte este substanta farmaceutica cel mai frecvent implicata in supradozari potential toxice, fiind responsabila de numarul cel mai mare de decese si intalnita des in intoxicatiile plurimedicamentoase.

Organe afectate sunt rinichii, intoxicatul putand sa prezinte insuficienta renala, ca urmare a metabolizarii minore la acest nivel a paracetamolului, cu geneza de intermediar toxic la acest nivel.

Morfina Formula moleculara bruta:C17H19NO3

Termenul provine de la numele lui Morpheu, zeul visurilor în mitologia greacă. Este principalul agent activ dinopiu (sub formă de meconat), concentrația sa în extractul de opiu variind între 8 și 14%, cu o medie de 10%. Este un analgezic foarte puternic.Face parte din grupa alcaloizilor morfinanici propriu-ziși alături de codeină și tebaină.

Morfina a fost descoperita în 1804 de farmacistul german Friedrich Wilhelm , care a numit-o "morphium". După dezvoltarea acului hipodermic (1853) utilizarea sa a început să fie din ce în ce mai răspândită în special ca analgezic și sedativ dar și ca tratament al depresiilor și al dependenței de opiu. Heroina (diacetilmorfină) a fost sintetizată din morfină în anul 1874 prin acetilarea celor doi radicali hidroxil ai moleculei.

In functie de eficacitatea relativa(in ordine descrescatoare):

Analgezica:metamizol,acid acetilsalicilic,paracetamol

Antipiretica:aminofenazona,paracetamol ,acid acetilsalicilic

Antiinflamatoare:acid acetilsalicilic, aminofenazona

Antispastica musculotropa:metamizol,propifenazona

180,157g/molC6H4(OOCCH3)CO2H

Aspirina, sau acidul acetilsalicilic, este un medicament antiinflamator non-steroidian din familia salicilaților, folosit în general ca un analgezic minor, ca antipiretic, sau ca antiinflamator. În plus, aspirina în doze mici are un efect anticoagulant și este folosit pe termen lung ca să diminueze riscul de infarct.Numele de Aspirin reprezintă denumirea sub care compania Bayer din Germania a produs pentru prima dată acest medicament. Astăzi, termenul este folosit în mod curent pentru desemnarea acestui medicament, incluzând chiar variantele care nu sunt produse de Bayer. Există însă țări în care cuvântul Aspirin se referă numai la versiunea produsă de Bayer - orice altă versiune a medicamentului purtând numele de "acid acetilsalicilic". Pentru că s-a dovedit rolul aspirinei în etiologia Sindromului Reye, medicamentul nu mai este folosit pentru a trata simptomele de gripă la copii. Un alt efect negativ al aspirinei, mai ales în doze mari, este iritarea mucoasei gastroduodenale, ce poate duce la hemoragii digestive superioare în episoadele acute. Acest neajuns a fost compensat prin folosirea aspirinei tamponate, un amestec de acid acetilsalicilic și săruri ale calciului (în special carbonat). Cercetările moderne au dat acidului acetilsalicilic noi valențe terapeutice cum ar fi: antitrombotic (acid acetilsalicilic în concentrație de 75 sau 325 mg), antiagregant plachetar în profilaxia infarctului miocardic acut, al anginei pectorale instabile, ischemiei acute, și accidentelor cerebrovasculare ischemice.

Medicamente analgezice acționează în diverse moduri pe periferice și centrale sistemului nervo.