mediu de mk

Embed Size (px)

Text of mediu de mk

CUPRINS INTRODUCERE CAP. I. MEDIUL DE MARKETING ABORDARE TEORETIC 1.1. Continutul mediului de marketing 1.2. Mediul intern de marketing 1.3. Mediul extern de marketing 1.3.1. Definitie si caracteristici 1.3.2. Continutul si structura mediului extern al firmei 1.3.2.1. Macromediul firmei 1.3.2.2. Micromediul firmei 1.4. Modalitati de analiza a mediului de marketing 1.4.1. Modelul P.E.S.T. 1.4.2. ANALIZA S.W.O.T. CAP. II. PIAA NTREPRINDERII 2.1. Continutul pietei ntreprinderii 2.2. Caracteristicile pietei ntreprinderii 2.2.1. Locul pe piata globala (totala) 2.2.2. Dimensiunile pietei ntreprinderii 2.2.3. Dinamica pietei ntreprinderii

2.3. Legaturile ntreprinderii cu mediul extern 2.3.1. Relatiile de piata ale ntreprinderii 2.3.2. Relatiile de concurenta 2.4. Reputatia ntreprinderii 2.5. Potentialul firmei CAP. III. PRINCIPALELE COORDONATE ALE ACTIVITII S.C. VEST

ENERGO S.A. 3.1. Descrierea firmei 3.2. Evolutia firmei si perspective de dezvoltare 3.3. Aspecte legate de conducerea si organizarea firmei 3.4. Compartimentul de marketing ai S.C. VEST ENERGO S.A. CAP. IV. ANALIZA MEDIULUI DE MARKETING AL S.C. VEST ENERGO S.A. 4.1. Mediul intern 4.1.1. Resursele tehnice 4.1.2. Resursele financiare 4.1.2.1 Capacitatea financiara 4.1.2.2. Capacitatea comerciala 4.1.3. Resurse umane 4.2. Mediul extern

4.2.1. Micromediul firmei 4.2.1.1. Furnizorii 4.2.1.2. Clientii 4.2.1.3. Concurentii 4.2.2. Macromediul firmei 4.2.2.1 Mediul demografic 4.2.2.2 Mediul economic 4.2.2.3. Mediul politico-legislativ 4.2.2.4. Mediul cultural 4.2.2.5 Mediul tehnologic 4.2.2.6. Mediul natural CAP.V. PROPUNERI DE MBUNTIRE A ACTIVITII N SCOPUL CONSOLIDRII PE PIA A S.C. VEST ENERGO S.A. CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

INTRODUCEREn lucrarea de fata voi examina mediul de marketing al S.C. VEST ENERGO S.A., respectiv foitele de micromediu si macromediu care o influenteaza att pe ea ct si pietele de afaceri si concurentii. Marketingul de baza se ocupa de piata primul, soc al vechilor relatii comerciale (trguri) l reprezinta era industriala cnd productia a atins cote imense. Astfel, s-a ridicat problema distributiei de masa datorita cresterii marimii pietei. Acest lucru a semnalat necesitatea aparitiei marketingului. Multi manageri concep marketingul ca pe un departament functional a carui sarcina consta n a analiza piata, a discerne ocazii favorabile, a formula strategii de marketing, a elabora strategii si tactici concrete, a propune un buget si a stabili prghii de control. Dar, marketingul nseamna mai mult dect att. Marketingul trebuie si sa impulsioneze restul companiei n a deveni orientata spre clienti si dirijata de piata. Comportamentul de marketing trebuie sa convinga pe toata lumea din firma sa creeze si sa furnizeze valoare superioara pentru client. Mobilitatea deosebita a fenomenelor pietei, cresterea complexitatii si exigentelor acesteia obliga firmele sa se adapteze rapid si prompt "regulilor de joc" specifice unei economii concurentiale. Acestea trebuie sa aiba n permanenta n vedere ca, pe de o parte, piata nseamna un ansamblu de oportunitati dar, pe de alta parte, si de constrngeri, activitatea tuturor agentilor economici fiind supusa examenului riguros, dar corect, al pietei. ntreprinderile care doresc sa si orienteze n mod adecvat activitatea de marketing trebuie sa realizeze o analiza eficienta a mediului intern si extern de marketing pentru a obtine informatii suficiente, corecte, actuale, relevante, pentru a se focaliza numai asupra factorilor relevanti din aceste medii si asupra

impactului acestora asupra situatiei lor si pentru a identifica tendintele mediului care le influenteaza de a-si ndeplini misiunea. Dupa cum bine stim, marea responsabilitate a identificarii schimbarilor semnificative de pe piata cade pe umerii marketerilor firmei. Ei trebuie sa fie cei care sesizeaza tendintele si cauta ocaziile favorabile firmei, bucurndu-se de doua avantaje: dispun de metode organizate pentru culegerea informatiilor despre mediul de marketing si petrec mai mult timp cu clientii, alocnd mai mult timp studierii concurentilor.

CAP. I. MEDIUL DE MARKETING ABORDARE TEORETIC1.1. Continutul mediului de marketingMediul de marketing reprezinta tot ceea ce se gaseste n exteriorul organizatiei, ansamblul elementelor controlabile si necontrolabile cu care aceasta interactioneaza n vederea desfasurarii activitatii sale. Acest mediu este considerat un mediu de afaceri, un punct de pornire n dezvoltarea strategiei de marketing a organizatiei. Daca pentru ntreprindere, asa cum observa Philip Kotler, "mediul de marketing = oportunitati si primejdii"1[1], nseamna ca rezultatele activitatii sale vor depinde, pe de o parte, de masura cunoasterii fizionomiei si mecanismului de functionare a mediului, iar, pe de alta parte, de capacitatea si priceperea ntreprinderii de a fructifica oportunitatile si de a evita primejdiile pe care acesta le furnizeaza. Mediul de marketing poate fi unul stabil - n care evolutia elementelor sale, a fenomenelor si proceselor, este lenta, usor de previzionat, fara a crea probleme de adaptare a firme, unul instabil - caracterizat prin dinamism, modificari frecvente nregistrate la nivelul elementelor sale, generator de probleme de adaptabilitate pentru organizatie; este cel mai frecvent ntlnita "stare" a mediului de marketing sau unul turbulent, caracterizat de schimbari bruste, radicale, variabile ca sens, la nivelul elementelor sale, generator de probleme de adaptabilitate sau chiar de existenta pentru organizatie.

1.2. Mediul intern de marketingFructificarea ocaziilor oferite de mediul extern ori contracararea amenintarilor acestuia este determinata de potentialul ntreprinderii, de 1[1] Kotler, Ph., Principiile marketingului, Editia a II-a, Ed. Teora, 2002, p. 124

capacitatea sa de a realiza acest lucru. Cunoasterea potentialului presupune deci cunoasterea elementelor ce stau la baza desfasurarii activitatii ntreprinderii, a modului n care acestea se combina si a efectelor pe care le genereaza n cadrul mediului extern. Mediul intern se refera deci la totalitatea elementelor care asigura realizarea obiectului de activitate al organizatiei, respectiv resursele acesteia: tehnice - utilaje, materii prime, mobilier, unelte etc; financiare - capital propriu, credite, dobnzi etc; umane - ansamblul angajatilor, ca numar si structura, cu toate nevoile, motivatiile, cunostintele, experienta, atitudinile, abilitatile, interesele lor; informationale - informatii propriu-zise si tehnologia aferenta. Aceste elemente intra n actiune ca un ansamblu n care componentele "conlucreaza", conditionndu-se reciproc, potentndu-se sau anihilndu-se una pe cealalta dupa caz2[2]. Cnd raporturile dintre resurse sunt adecvate, iar disponibilitatea lor este maxima, asamblarea n procesul activitatii poate produce un efect sinergie ridicat. ntr-o astfel de situatie, mediul intern este echilibrat. n cazul n care aceste raporturi sunt necorespunzatoare, iar disponibilitatea lor este minima, efectul sinergie obtinut este scazut. n aceasta situatie, mediul intern este dezechilibrat. Majoritatea firmelor romnesti au n perioada de tranzitie o sinergie scazuta si datorita faptului ca resursele de care dispun se gasesc ntr-un puternic dezechilibru. Structurarea resurselor facuta mai sus nu este suficienta, ea trebuind adncita prin evidentierea mediului de existenta fizica a resurselor. 2[2] Florescu, C., Marketing, Ed. Marketer, Bucuresti, 1997, p. 183

Din acest punct de vedere deosebim: terenuri si resursele naturale care stau la baza proceselor de productie si prestatie, dotari (echipamente, cladiri, infrastructura, tehnologii etc), disponibilitatile banesti (n numerar si aflate n cont) si personalul cu structurile sale (vrsta, pregatire, specializare etc). Terenul si resursele naturale reprezinta factorii de productie fara de care nu este posibila desfasurarea activitatii. Terenul apare att ca principal factor de productie, ct si ca baza de desfasurare a proceselor economice, pe el fiind amplasate cladiri, echipamente etc Potentialul pamntului si al resurselor naturale este exprimat de pozitia fata de sursele de aprovizionare si desfacere, de amplasare, peisaj etc. Cladirile asigura o parte a suportului fizic de desfasurare a proceselor economice, fiind diferentiate dupa locul ocupat n aceste procese: depozite, mod de productie, spatii de vnzare, cladiri administrative etc. Performantele echipamentelor sunt date de nivelul tehnic la care sunt realizate, determinnd costurile, preturile, productivitatea etc. n ultima instanta, personalul firmei reprezinta factorul activ si determinant al potentialului acesteia. Analiza resurselor umane urmareste, n esenta, evidentierea calitatii lor: numarul si structura, gradul de calificare, vrsta, aptitudini etc. Potentialul firmei poate fi structurat astfel: capacitate tehnica, comerciala, financiara si organizatorica. Capacitatea productiva exprima capacitatea firmei de a realiza produsele/ serviciile n cantitatea si calitatea solicitata de piata. Potentialul tehnic trebuie dublat de potentialul comercial. Sunt avute n vedere: cota de piata, nivelul pretului, calitatea produselor si serviciilor, gradul de acoperire a cererii etc.

Capacitatea financiara are n vedere posibilitatile pe care le are ntreprinderea de a realiza anumite cheltuieli n vederea atingerii unor obiective de piata: costul capitalului, fluxul numerar si stabilitatea financiara. Capacitatea organizatorica exprima, ntr-un nalt grad, potentialul unei ntreprinderi. O ntreprindere are un potential ridicat atunci cnd exista un echilibru ntre capacitatea productiva, cea financiara si organizatorica, pe de o parte, si capacitatea comerciala, pe de alta parte, iar volumul activitatii este suficient de mare pentru a acoperi o cota de piata nsemnata. Ea are un potential scazut atunci cnd ntre componente apar dezechilibre care conduc la o cota de piata redusa.

1.3. Mediul extern de marketingD