ACADEMIA MILTARĂ A FORŢELOR ARMATE

FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARE

CURS DE LECŢIILA MENTENANȚA TEHNICII MILITARE

CHIŞINĂU – 2012

ACADEMIA MILTARĂ A FORŢELOR ARMATE

FACULTATEA ŞTIINŢE MILITARECATEDRA TEHNICĂ MILITARĂ

CURS DE LECŢII

LA MENTENANȚA TEHNICII MILITARE

AutorLocotenent-colonel Iurie MALEARCIUC

CHIŞINĂU – 2012

2

Cursul de lecţii la „Mentenanța tehnicii militare” a fost discutat şi examinat la şedinţa catedrei tehnică militară facultate științe militare, proces verbal nr. 104 din 30. 10. 2012.

3

CAPITOLUL I PRINCIPII GENERALE

1.1 Mentenanța. Aspectul de bază. Rolul mentenanței tehnicii militare

Mentenanţa este componenta logisticii care contribuie direct la menţinerea şi refacerea capacităţii de luptă a unităţilor, reprezentând totalitatea acţiunilor întreprinse pentru a menţine şi / sau restabili caracteristicile specifice tehnicii militare ( potrivit destinaţiei ) prin:

a) - luarea de măsuri pentru utilizarea eficientă şi menţinerea în permanentă stare de funcţionare a tehnicii din înzestrarea unităţilor militare;

b) - organizarea şi executarea activităţilor pentru repunerea în stare de funcţionare a tehnicii deteriorate.

Răspunderea pentru asigurarea mentenanţei la tehnica din înzestrarea unităţilor, revine comandantului (şefului) unităţii şi şefului structurii logistice.

În timp de pace şi pe timpul ducerii acţiunilor militare, tehnica din înzestrare poate fi scoasă din starea de operativitate ca urmare a:

a) - deficienţelor de fabricaţie (reparaţie);b) - întrebuinţării necorespunzătoare;c) - necompletării la timp cu carburanţi-lubrifianţi, lichide

speciale şi muniţii;d) - uzurii normale sau datorate unei utilizări intensive în condiţii

severe de funcţionare (temperatură, umiditate, praf, teren accidentat etc.);e) - loviturilor executate de adversar, cu diferite categorii de

tehnică şi armament.Mentenanţa are rolul de a contracara diminuarea posibilităţilor de

acţiune a unităţilor militare, ca urmare a defecţiunilor tehnice provocate de cauzele enumerate mai sus.

Activitatea de mentenanţă se organizează pe baza:

a) - ordinului pentru logistică al eşalonului superior;b) - fondurilor planificate şi asigurate prin buget cu această

destinaţie şi stocului de piese de schimb asigurate;c) - deciziei comandantului pentru îndeplinirea misiunii;

4

d) - regulamentelor, instrucţiunilor, precizărilor comandantului şi eşaloanelor superioare;

e) - altor dispoziţii legale ce reglementează această activitate.În funcţie de starea tehnicii militare, momentul efectuării lucrărilor şi

costurile aferente acestora, mentenanţa poate fi preventivă, corectivă şi complexă.

Mentenanţa preventivă cuprinde verificările, întreţinerile tehnice şi reparaţiile, planificate la intervale de timp (km rulaţi, mile parcurse, ore de funcţionare, ore zbor, lovituri trase etc.) care, riguros determinate şi executate, conduc la disponibilitate operaţională mai mare, dar şi costuri relativ ridicate, lucrările efectuate nefiind întotdeauna în concordanţă cu nevoile reale.

Mentenanţa corectivă cuprinde reparaţii de mică, medie sau mare amploare, cu caracter accidental, ce au ca scop repunerea în stare de funcţionare a tehnicii militare deteriorate, ca urmare a uzurii normale sau participării la acţiunile de luptă. Este mai ineficientă operaţional şi presupune costuri ridicate.

Mentenanţa complexă îmbină operaţiile de mentenanţă preventivă cu cele ale mentenanţei corective. Verificarea parametrilor echipamentelor, agregatelor şi sistemelor principale, cu aparatură de diagnoză tehnică, întreţinerile zilnice şi observaţiile făcute de operatori, determină “punctul critic” la care trebuie intervenit cu lucrări de mentenanţă corectivă (înlocuirea sau repararea unor componente, înainte de defectarea acestora).

1.2 Activitatea de mentenanță. Factorii de bază

Activităţile de mentenanţă se organizează şi execută la tehnica şi materialele din înzestrare, având în vedere particularităţile constructive, de funcţionare, reparare ale acestora.

Mentenanţa tehnicii militare include următoarele activităţi: controlul, testarea, întreţinerea, clasificarea operaţională, recuperarea şi evacuarea, repararea, reconstrucţia, reclamaţiile.

5

Controlul reprezintă totalitatea activităţilor efectuate în scopul stabilirii nevoilor de întreţinere pentru menţinerea tehnicii la nivelul operaţional. Se execută, de regulă, de către operatorul tehnicii militare (mecanic conductor, servant, echipaj, conducător auto, specialist etc), reprezentând principala sursă de informaţii pentru mentenanţa tehnicii.

Testarea reprezintă totalitatea activităţilor efectuate pentru determinarea stării tehnice şi de întreţinere a echipamentului şi refacerea unor reglaje, în limitele prescrise. Se execută de personalul specializat în domeniul mentenanţei, periodic, ca urmare a constatărilor rezultate în urma controlului sau la încheierea reparaţiilor.

Întreţinerea reprezintă ansamblul de activităţi prin care se realizează:

a) - menţinerea stării de operativitate a tehnicii;b) - siguranţa în funcţionare (evitarea defecţiunilor şi avariilor);c) - durata maximă de funcţionare între două reparaţii;d) - înlăturarea defecţiunilor şi a eventualelor deteriorări apărute

pe timpul utilizării;e) - consumul minim de carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale,

piese de schimb, materiale, energie etc.Clasificarea operaţională constă în evaluarea funcţionalităţii tehnicii,

gradului de imobilizare, defecţiunilor sau deteriorărilor survenite la tehnică şi stabilirea nivelului de mentenanţă la care tehnica trebuie evacuată, în vederea operaţionalizării.

Recuperarea şi evacuarea tehnicii militare deteriorate (împotmolite, suspendate, răsturnate, înecate etc.) cuprinde măsurile şi activităţile planificate, organizate şi desfăşurate pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei (luptei), cu scopul de a scoate tehnica de sub focul inamicului, din raioanele ameninţate, din imobilizare şi, dacă starea ei tehnică impune, de a o transporta sau tracta, după caz, de pe locul imobilizării în raionul (locul) în care va fi reparată.

6

Repararea tehnicii militare cuprinde totalitatea activităţilor pentru restabilirea operaţionalităţii, recondiţionarea ansamblurilor, agregatelor, precum şi fabricarea pieselor (reperelor) de mică complexitate.

În funcţie de caracterul deteriorărilor, gradul de uzură şi volumul de manoperă, de regulă, reparaţiile pot fi de nivelul 1, nivelul 2 şi nivelul 3.

Reconstrucţia reprezintă totalitatea măsurilor luate pentru construirea de tehnică din elemente recuperate de la tehnica care nu mai poate fi reparată.

Reclamaţiile reprezintă totalitatea măsurilor întreprinse pentru urmărirea comportării tehnicii la utilizator, centralizarea şi transmiterea constatărilor privind neîndeplinirea condiţiilor operaţionale prevăzute prin specificaţiile tehnice, fiabilitatea şi defecţiunile simptomatice care apar şi a propunerilor de îmbunătăţire.

Nivelul de mentenanţă este asociat locului unde sistemul (tehnica, produsul, echipamentul) poate fi supus operaţiunilor de mentenanţă, în raport de complexitatea tehnicii, amploarea defecţiunilor, competenţele unităţilor(subunităţilor) şi formaţiunilor productive; competenţele sunt determinate de existenţa personalului specializat, utilajelor, echipamentelor de testare etc.

Activităţile de mentenanţă pot fi executate de beneficiarul tehnicii:

- pe locul scoaterii din funcţionare sau în locuri apropiate acestuia;

- în ateliere, secţii şi baze de reparaţii (unităţi productive subordonate unităţilor, marilor unităţi tactice şi operative, comandamentelor, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, direcţiilor din structura centrală a Ministerului Apărării Naţionale) ;

- la agenţii economici specializaţi.Sistemul operaţional de mentenanţă este format din intervenţii de

mentenanţă (I.M.), de la nivelul 0 la 3, astfel:

a) - intervenţia de mentenanţă de nivel zero (I.M. 0) - lucrări de verificare, întreţineri tehnice curente, (întreţineri tehnice zilnice, întreţineri tehnice înainte şi după îndeplinirea unei misiuni), care sunt executate, de

7

regulă, la nivelul subunităţii de către operator, folosind sculele, dispozitivele şi materialele din loturile de bord individuale, tehnica devenind disponibilă de regulă în aceeaşi zi de luptă;

b) - intervenţia de mentenanţă de nivel unu (I.M. 1) – operaţiuni de întreţineri tehnice de volum mare şi reparaţii de nivel 1, de mică amploare executate cu forţe şi mijloace specializate din unitate (B., Dn., similar), tehnica devenind disponibilă, de regulă, în ziua următoare;

c) - intervenţia de mentenanţă de nivel doi (I.M. 2) - reparaţii de nivel 1 cu volum de muncă mare, executate cu forţe şi mijloace specializate din marea unitate tactică, tehnica devenind disponibilă, de regulă în ziua următoare;

d) - intervenţia de mentenanţă de nivel trei (I.M. 3) - reparaţii de nivel 2 şi/sau de nivel 3 (funcţie de categoria tehnicii), cu volum mic de lucrări şi complexitate redusă, executate de forţele şi mijloace aflate la dispoziţia marii unităţi operative, tehnica devenind disponibilă pentru luptă după 3 – 4 zile de la primirea în reparaţie;

e) - intervenţia de mentenanţă de nivel patru (I.M.4) – lucrări de reparaţii de nivel l, 2 şi 3 (care depăşesc posibilităţile eşalonului operativ ), executate de forţele şi mijloacele mobile de reparaţii din subordinea Bazelor Teritoriale de Administraţie, în fâşiile de acţiune ale marilor unităţi operative, precum şi în baze centrale fixe din zona interioară, uzine şi întreprinderi de reparaţii sau fabricaţie de tehnică militară şi civilă, etc. Perioada de imobilizare depăşeşte 4 zile, iar după reparare tehnica poate fi distribuită altor unităţi, potrivit ordinelor eşaloanelor superioare de conducere.

Duratele de imobilizare precizate pentru cele 5 nivele de mentenanţă se aplică pe timpul ducerii acţiunilor militare. Pe timp de pace, aceste durate sunt reglementate în norme specifice elaborate de structurile cu atribuţiile în domeniu.

Pentru fiecare nivel de mentenanţă (mai puţin cel de nivel zero), la forţele şi mijloacele proprii de mentenanţă se adaugă şi cele primite ca întărire de la eşaloanele superioare sau din economia naţională, rechiziţionate temporar, potrivit competenţelor legale, atunci când forma de acţiune permite.

8

Principalii factori care condiţionează volumul şi cantitatea lucrărilor de mentenanţă a tehnicii în operaţie (luptă) sunt :

a) - valoarea adversarului, numărul şi natura unităţilor luptătoare, înzestrarea cu tehnică de luptă şi materiale specifice ale acestora;

b) - intenţiile probabile de acţiune ale adversarului şi intensitatea acestora;

c) - evoluţia ameninţărilor/riscurilor N.B.C.;d) - situaţia tactică (operativă) a trupelor proprii: locul unităţii în

dispozitivul de luptă al eşalonului superior, gradul de înzestrare cu armament, muniţii şi tehnică specifică fiecărui gen de armă, asigurarea conducerii, realizarea misiunilor logisticii, stabilirea legăturilor cu eşaloanele superioare, subordonate sau cu vecinii, starea psiho-morală a militarilor;

e) - misiunea unităţii, locul şi rolul ei în cadrul misiunii eşalonului superior; situaţia din care unitatea trece la îndeplinirea misiunii;

f) - timpul avut la dispoziţie pentru pregătirea noii misiuni;g) - decizia comandantului în vederea îndeplinirii misiunii;h) - concepţia eşalonului superior privind modul de organizare a

mentenanţei şi consecinţele acesteia pentru eşalonul propriu;i) - posibilităţile de completare cu armament, muniţii, tehnică de

luptă specifică armelor, precum şi cu materialele necesare efectuării mentenanţei;

j) - situaţia tehnică a trupelor proprii;k) - cantitatea de forţe şi mijloace primite ca întărire de la eşalonul

superior, pentru efectuarea mentenanţei;l) - situaţia economică a raionului în care acţionează unitatea şi

posibilităţile oferite de aceasta:-capacităţi de producţie şi mijloace de evacuare şi transport care

se pot rechiziţiona temporar, sau pune la dispoziţie de organele locale de apărare pentru efectuarea unor lucrări de mentenanţă;

-capacităţi de depozitare şi piesele de schimb ale agenţilor economici de stat şi privaţi care pot fi folosite;

9

-clădiri industriale şi cu diferite destinaţii, utilaje, instalaţii de ridicat şi transportat, surse de energie electrică, surse de apă etc., care pot fi folosite în executarea unor activităţi productive;

-personal calificat şi necalificat care poate fi folosit temporar pentru executarea unor activităţi de mentenanţă, realizarea unor piese de schimb, recondiţionarea unor subansambluri, ansambluri sau a unor lucrări genistice de mascare etc.

m) - cantitatea şi calitatea agregatelor, subansamblurilor şi pieselor de schimb care poate fi folosită de pe tehnica nerecuperabilă sau din capturi;

n) - caracterul terenului şi natura reliefului (tare, nisipos, mlăştinos, şes, deluros, muntos etc.);

o) - existenţa căilor de comunicaţie, orientarea şi starea acestora, existenţa şi dispunerea punctelor obligatorii de trecere şi posibilităţile de varientare ;

p) - felul, cantitatea şi amploarea lucrărilor de hidroamelioraţii şi orientarea acestora;

q) - condiţiile de climă, timp (zi, noapte), anotimp şi starea vremii temperatură, viteza şi direcţia vântului, existenţa şi posibilitatea producerii de intemperii (ploi, ninsori, ceaţă, chiciură etc.).

Comandanţii (şefii) poartă întreaga răspundere pentru menţinerea în permanentă stare de operativitate a tehnicii militare din înzestrarea unităţilor militare subordonate şi sunt obligaţi să asigure, în toate situaţiile, forţele, timpul şi mijloacele necesare pentru realizarea oportună şi de calitate a activităţilor de mentenanţă a tehnicii.

Şefii structurilor logistice, conduc activitatea de mentenanţă şi răspund de executarea acesteia la timp şi de calitate, cu luarea măsurilor de siguranţă şi protecţie a personalului din subordine, potrivit prevederilor regulamentelor şi instrucţiunilor în vigoare, deciziilor primite de la comandant şi a dispoziţiilor eşaloanelor superioare.

Şefii compartimentelor de specialitate (specialiştii) răspund pe linie de specialitate, nemijlocit de starea de operativitate a tehnicii militare şi respectiv de a instalaţiilor şi echipamentelor specifice armelor, instalate pe

10

tehnica de luptă (autovehicule, aeronave, nave maritime şi fluviale etc.), sau în locuri de depozitare (clădiri, încăperi, containere, amenajări speciale etc.).

În raport cu eşaloanele în subordinea cărora se află şi misiunile pe care le au de îndeplinit, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii pot fi:

1. de evacuare;2. de întreţinere tehnică şi reparaţie ;3. de reparaţie.

Pentru restabilirea operativă a stării tehnicii, executarea lucrărilor de întreţinere, evacuare şi reparare şi pentru paza şi apărarea raioanelor de dispunere a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii, pot fi folosite forţe şi mijloace din economie rechiziţionate sau puse la dispoziţie temporar. Acestea se folosesc în cazul instituirii stării de urgenţă, de necesitate, la declararea mobilizării parţiale sau generale, în situaţii de criză, ori război, cu acordul consiliilor locale de apărare, potrivit competenţelor.

Pentru ca unităţile productive din economie să poată executa lucrări de reparaţii la categorii de tehnică altele decât cele din profilul lor de activitate, se iau măsuri corespunzătoare de pregătire din timp de pace, potrivit planurilor de mobilizare.

Pentru unităţile economice care nu au fost incluse în planuri, dar la nevoie se preconizează să fie folosite, organele de logistică, împreună cu structurile cu atribuţii pe linie de înzestrare şi mobilizare, vor pune la dispoziţia acestora, documentaţii tehnice şi strictul necesar de personal specializat, scule, dispozitive, piese de schimb şi materiale specifice, care să asigure desfăşurarea activităţilor necesare unităţilor şi calitatea corespunzătoare lucrărilor executate.

În timp de pace, activităţile de mentenanţă se execută în cazărmi sau în afara acestora, pe timpul aplicaţiilor, taberelor de instrucţie etc. Unele activităţi se pot executa la agenţi economici potrivit reglementărilor în vigoare.

11

În timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii, în raport cu eşalonul în compunerea căruia se află, îşi pot desfăşura activitatea în apropierea punctelor de observare tehnică, pe itinerarii de evacuare, pe axe de evacuare-reparare, în raioanele de adunare a tehnicii deteriorate sau în raioane ale bazelor de mentenanţă a tehnicii.

Punctul de observare tehnică se organizează în cadrul dispozitivului subunităţilor, în scopul observării şi cercetării tehnice a câmpului de luptă, pentru identificarea locului scoaterii din funcţionare a tehnicii şi evacuarea acesteia de sub focul adversarului în cele mai apropiate acoperiri unde, în raport de forţele, mijloacele şi timpul avut la dispoziţie, se execută reparaţii cu volum mic de lucrări pentru repunere în funcţionare sau se pregătesc pentru evacuare în raioane de adunare a tehnicii deteriorate.

Itinerarul de evacuare se organizează şi foloseşte la subunităţi, unităţi şi mari unităţi şi este calea de comunicaţie pe care se tractează sau transportă tehnica militară deteriorată, până la axele de evacuare-reparare sau în raioanele de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate.

Axul de evacuare-reparare se organizează la mari unităţi şi unităţi şi este itinerarul principal de evacuare stabilit şi amenajat pe căi de comunicaţie orientate în direcţiile de acţiune a trupelor şi către raioanele de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate sau raioanele bazelor de mentenanţă a tehnicii. Axul de evacuare-reparare se poate suprapune, uneori, cu calea de aprovizionare, situaţie în care se denumeşte ax de aprovizionare - evacuare- reparare.

În unele situaţii, axele de evacuare-reparare ale diferitelor eşaloane pot coincide integral sau pe unele porţiuni de teren.

Raionul de adunare a tehnicii deteriorate (organizat de unităţi şi mari unităţi) şi raionul bazei de mentenanţă a tehnicii (organizat la eşalon strategic), sunt suprafeţe de teren pe care se dispune tehnica deteriorată, care nu poate fi reparată pe locul scoaterii din funcţiune şi în care se desfăşoară şi lucrează unităţi (subunităţi) şi formaţiuni de reparare a tehnicii.

12

Raionul (locul) de concentrare a tehnicii deteriorate este suprafaţa de teren pe care se dispune temporar tehnica scoasă din funcţiune, în vederea preluării acesteia de către eşaloanele superioare.

Zona de mentenanţă a tehnicii se stabileşte la nivel strategic şi este suprafaţa de teren în care se desfăşoară activităţi de mentenanţă de mare complexitate, la care sunt angajate forţe din structurile de mentenanţă existente sau constituite la nivel strategic, forţe din baze teritoriale, ale altor structuri de apărare din zonă şi respectiv din economie.

Zona de mentenanţă a tehnicii se stabileşte de regulă pe principiul teritorial, corespunzător acţiunilor de luptă care se duc sau planifică la nivel strategic, şi este delimitată de factori geografici de relief, care au valoare de obstacol la nivel strategic.

Zona de mentenanţă a tehnicii se propune şi hotărăşte la nivel strategic având în vedere dispozitivul strategic al forţelor angajate, scopul strategic planificat, structurile de forţe în sprijinul cărora acţionează, direcţiile de acţiune, obstacolele naturale importante care dezavantajează sau avantajează acţiunile structurilor de mentenanţă şi a celor militare în folosul cărora acţionează, cantitatea de forţe şi mijloace de mentenanţă la dispoziţie, resursele din economie existente şi care se preconizează a se folosi.

Conducerea acţiunilor din zona de mentenanţă a tehnicii se realizează de către şeful structurii logistice a frontului, prin dispoziţii ale acestuia sau grupe operative de conducere desemnate.

1.3 Estimarea nivelului stării tehnice și de operativitate a tehnicii militare

Estimarea nivelului stării tehnice şi de operativitate a tehnicii militare, specifice diferitelor genuri de arme, se calculează, cu preponderenţă, pentru acele categorii de tehnică care intră în calculul rapoartelor de forţe (blindate, tunuri, rachete, avioane, elicoptere, nave maritime şi fluviale, mijloace antitanc etc.) folosindu-se următorii coeficienţi:

13

a) COEFICIENTUL GRADULUI DE COMPLETARE (Cc) se defineşte ca fiind raportul dintre existentul de tehnică militară (E) şi necesarul de tehnică militară (N):

Cc E/N

Din existent, nu fac parte cantităţile de tehnică militară nerecuperabilă şi cea cu nevoi de reparaţie (de mare amploare), care se predă pentru reparaţie în eșalonul superior.

Completarea necesarului până la nivelul prevăzut în statul de organizare se realizează prin completarea de către eşaloanele superioare, prin rechiziţii şi prin utilizarea tehnicii provenite din capturi – care se execută numai cu aprobarea eşaloanelor superioare.

b) COEFICIENTUL DE STARE TEHNICĂ (Cst) se defineşte ca fiind raportul dintre cantitatea de tehnică militară operativă (stare tehnică bună) şi cea existentă la momentul la care se stabileşte.

CstB/E

Coeficientul de stare se stabileşte pe eşaloane şi pe categorii de tehnică.

Coeficientul scade, în special, pe timpul luptei, când tehnica este scoasă din operativitate, ca urmare a loviturilor executate de adversar cât şi ca urmare a rulajului. Coeficientul creşte pe măsură ce se execută reparaţie la tehnica deteriorată şi se completează cu materialele specifice.

c) COEFICIENTUL DE OPERATIVITATE (Cop) arată proporţia de tehnică militară de o anumită categorie avută la dispoziţie, operativă la un moment dat, faţă de necesarul prevăzut în statele de organizare.

Cop B/N

Este coeficientul de sinteză al mentenanţei tehnicii, întrucât include pe ceilalţi doi – de completare şi respectiv de stare tehnică.

CopCc X Cst

Acest indicator defineşte capacitatea combativă a unităţii pentru o anumită categorie de tehnică militară şi permite comandantului să cunoască

14

cantitatea de tehnică de luptă operativă de care dispune, la un moment dat, pentru o nouă misiune, faţă de cea prevăzută în statele de organizare.

Valoarea acestui coeficient trebuie să fie avută permanent în atenţie de către comandanţi în procesul de planificare a misiunilor (lărgimea fâşiei de acţiune, adâncimea misiunilor, ritmul acestora etc).

N - necesarul de tehnică militară de un anumit tip, conform statului de organizare;

E - existentul de tehnică militară în evidenţă ;

B - tehnica militară operativă(stare tehnică bună).

Coeficienții pentru estimarea nivelului stării tehnice şi de operativitate a tehnicii militare pot fi reprezentaţi prin grafice, pe zile, etape, ieşiri etc. ale pregătirii şi ducerii acţiunilor militare.

Se calculează pe baza rapoartelor de informare logistică, primite de la subordonaţi, pentru data şi ora misiunii. Totodată, aceştia se estimează prin calcule de prognoză la momentele: gata de luptă, terminarea misiunii, alte termene ordonate.

CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA ŞI REALIZAREA

EXPLOATĂRII TEHNICII MILITARE

2.1 Planificarea și evidența exploatării. Planul anual de mentenanță.Planificarea şi evidenţa exploatării au ca scop punerea de acord a

necesarului de resurse pentru îndeplinirea planului pregătirii pentru luptă cu cele asigurate şi cuprinde complexul de măsuri ce se iau pentru:

1. stabilirea necesarului de resurse şi, pe baza acestuia, a cantităţilor de carburanţi-lubrifianţi şi lichide speciale aferente;

2. stabilirea numărului de întreţineri tehnice şi reparaţii periodice, eşalonarea lor în timp;

3. întrebuinţarea tehnicii conform destinaţiei şi resurselor alocate;4. stabilirea tehnicii care se va păstra în conservare, în funcţie de

prevederile ordinelor şi regulamentelor în vigoare;15

5. menţinerea unei cantităţi cât mai mare de tehnică cu rezerva de resursă ridicată;

6. cunoaşterea permanentă a situaţiei consumului de resursă, a stării tehnice şi de întreţinere a tehnicii. Planul anual de mentenanţă (exploatare şi reparaţii) constituie

documentul de bază pentru întrebuinţarea, întreţinerea şi repararea tehnicii unităţii în cursul unui an.

Metodologia elaborării planului anual de mentenanţă al tehnicii militare este următoarea:

1. şeful de stat major al unităţii, împreună cu locţiitorul comandantului şi compartimentele subordonate, stabilesc necesarul de tehnică şi resurse, pe activităţi, luni, subunităţi, tipuri, parcuri şi grupe de destinaţie;

2. şeful structurii logistice ia măsuri pentru întocmirea de către compartimentul de specialitate a planului de mentenanţă pe baza datelor primite de la statul major, a existentului, stării tehnice şi rezervei de resurse a tehnicii din înzestrare. În plan, drepturile de resurse alocate se repartizează pe luni şi tehnică, inclusiv pentru cea aflată în păstrare, la care urmează să se execute probe de funcţionare.

Planul anual de mentenanţă, pentru anul următor, se întocmeşte după primirea resurselor repartizate, se avizează de şeful de stat major şi se aprobă de comandantul unităţii. În cazul când se produc modificări în planul pregătirii pentru luptă al unităţii sau subunităţilor, se vor face corecturile corespunzătoare şi în planul anual de mentenanţă.

În planul anual de mentenanţă se prevede necesarul de întreţineri tehnice periodice, inspecţii tehnice, reparaţii de nivel 1,2 şi 3, cu eşalonarea acestora în timp.

La subunităţi, tehnica se foloseşte în conformitate cu extrasul lunar din planul anual de mentenanţă al unităţii.

Săptămânal, comandantul subunităţii comunică operatorilor din subordine, drepturile de resurse şi tehnica planificată să desfăşoare activităţi în săptămâna următoare.

Nu participă la activităţi tehnica care este planificată pentru

16

executarea întreţinerilor tehnice sau reparaţiilor în perioada respectivă, precum şi cea la care se constată consumuri de carburanţi-lubrifianţi, energie peste normă.

Planificarea exploatării tehnicii în timpul acţiunilor militare este inclusă în “Planul logistic”. În această situaţie nu se mai întocmeşte planul anual de mentenanţă a tehnicii. Tehnica se planifică eşalonat, pe baza ordinului comandantului, ordinului logistic al eşalonului superior, situaţiei cu existentul şi starea tehnică la primirea misiunii, consumul probabil de resurse, stabilit în raport de acţiunile prevăzute a se desfăşura şi rezervei de resurse la data respectivă.

Consumul probabil de resurse se calculează pe categorii şi tipuri de tehnică, în raport cu misiunea primită de unitate, caracterul zonei de luptă şi acţiunile adversarului. El permite să se stabilească: rezerva minimă de resurse pe care trebuie să o aibă tehnica pentru îndeplinirea misiunii, nevoile de întreţineri tehnice şi reparaţii datorate uzurii normale prin funcţionare (rulaj, zbor, navigare).

Situaţia consumului de resurse se întocmeşte separat pentru perioada de pregătire şi pentru ducerea acţiunilor militare, pe misiuni, categorii şi tipuri de tehnică.

Rezerva de resurse reprezintă numărul de kilometri, ore de zbor, ore de funcţionare etc., pe care tehnica le mai are până la prima reparaţie de nivel 2 sau 3.

Situaţia cu rezerva de resurse se întocmeşte:

a) - la subunităţi, nominal, pe categorii, tipuri de tehnică şi serii (numere) de înmatriculare;

b) - la unităţi şi mari unităţi tactice, numeric, pe eşaloane subordonate, categorii, tipuri de tehnică, grupe de rezervă de resurse;

c) - la mari unităţi operative, numeric la tehnica de luptă şi procentual la celelalte categorii de tehnică, pe mari unităţi tactice (unităţi) subordonate nemijlocit.

În funcţie de consumul probabil de resurse pentru îndeplinirea misiunii şi de cantitatea de tehnică cu rezerva mai mică decât consumul

17

mediu prevăzut, se stabilesc măsuri pentru asigurarea rezervei minime, prin verificare şi, după caz, prelungirea duratei de funcţionare, dacă tehnica are starea tehnică bună care îi permite funcţionarea până la îndeplinirea misiunii; înlocuirea unor subansambluri sau piese de schimb uzate; schimbarea agregatului energetic, dacă uzura acestuia nu permite funcţionarea în continuare până la îndeplinirea misiunii.

Pentru documentarea comandantului, în vederea luării deciziei şi stabilirea măsurilor ce se vor include în planul logistic al unităţii, şeful structurii logistice întocmeşte situaţia cu existentul şi starea tehnică a tehnicii, care constituie şi document de evidenţă statistică a tehnicii unităţii în timpul acţiunilor militare.

Situaţia cu existentul şi starea tehnică se întocmeşte pe eşaloane şi poate fi exprimată nominal, numeric sau prin coeficienţi, astfel:

1. la subunităţi, nominal, pe categorii, tipuri şi numere de înmatriculare (serii);

2. la marea unitate (unitate) numeric şi prin coeficienţi, pe categorii şi tipuri de tehnică şi pe eşaloane subordonate;

3. la marea unitate operativă, prin coeficienţii de completare, de stare tehnică şi de operativitate. Evidenţa stării tehnice a tehnicii, scoaterii (repunerii) din (în)

funcţiune a acestora se realizează atât la pace, cât şi la război, conform metodologiei stabilite, în cadrul sistemului informatic al mentenanţei tehnicii.

Evidenţa funcţionării tehnicii atât la pace, cât şi pe timpul acţiunilor militare, se ţine pe formulare tipizate, conform normativelor în vigoare elaborate de către direcţiile din structurile centrale, categoriile de forţe ale armatei, comandamente, folosind ca unitate de măsură motokilometru, moto-ora, ora de zbor, numărul loviturilor trase etc.

Timpul de funcţionare al agregatelor energetice în scopul acţionării celorlalte agregate, instalaţii, aparatură sau utilaje montate pe tehnică, se echivalează, conform prevederilor normativelor privind exploatarea categoriei de tehnică respectivă.

18

Unele categorii de tehnică, care au îndeplinit norma de funcţionare între reparaţii, se verifică de către comisia tehnică a unităţii care, funcţie de starea ei, dispune introducerea în reparaţie sau propune prelungirea normei de funcţionare. Propunerile se aprobă potrivit competenţelor, după care se înscriu în cartea tehnică (livretul, jurnalul etc.).

Datele privind funcţionarea tehnicii, consumul de carburanţi-lubrifianţi, numărul loviturilor trase etc. se înscriu în documentele de evidenţa exploatării, specifice fiecărei categorii de tehnică.

Pentru utilizarea tehnicii militare, personalul trebuie să aibă atestată pregătirea de specialitate necesară categoriei şi tipului de tehnică respectivă.

Tehnica din înzestrarea unităţilor militare se foloseşte în strictă conformitate cu destinaţia ce i s-a dat prin statul de organizarea şi iese în misiune pe baza aprobărilor reglementate, specifice categoriei de armă, dacă au prevăzute resurse în planul anual de mentenanţă.

În situaţii deosebite, aplicaţii, verificarea capacităţii de luptă, exerciţii demonstrative, parade militare, calamităţi naturale, situaţii de criză etc. se poate folosi, temporar, tehnica de la o grupă de destinaţie la alta, precum şi cea existentă peste prevederile statelor de organizare sau de la stocul de mobilizare, cu aprobarea eşaloanelor care au competenţe, stabilite prin instrucţiunile Statului Major General.

Resursele consumate în perioada respectivă se vor scădea din drepturile anuale, alocate pentru grupa de destinaţie la care s-au folosit temporar.

În timpul acţiunilor militare, pentru îndeplinirea misiunilor primite, cu aprobarea eşalonului superior, se poate folosi, la deficit, tehnică de la o grupă de destinaţie la alta.

Folosirea tehnicii militare în alte scopuri, decât cele care asigură nevoile pregătirii pentru luptă, de producţie şi gospodăreşti, se face numai cu aprobarea eşaloanelor în drept.

Unităţile care ordonă executarea unor activităţi ce nu sunt prevăzute în planul unităţii (formaţiunii) comunică şi modul de asigurare a resurselor, carburanţilor şi lubrifianţilor necesari. Folosirea ilegală şi neraţională a

19

tehnicii militare atrage răspunderea materială, disciplinară sau penală a vinovaţilor.

În cazuri excepţionale (calamităţi naturale), când se impune intervenţia imediată şi nu există legătură cu eşalonul superior sau când urgenţa nu permite aşteptarea aprobării, comandanţii de unităţi pot, după caz, hotărî folosirea tehnicii.

În scopul de a se preveni depăşirea drepturilor de resurse alocate şi de se a lua din timp măsurile ce se impun, periodic se va analiza modul cum se realizează planul anual de mentenanţă, astfel:

1. lunar, la unitate, în una din şedinţele de lucru ale comandantului, şeful structurii logistice prezintă analiza consumului de resurse şi carburanţi-lubrifianţi pe luna precedentă, modul de încadrare în drepturile alocate, cauzele neîndeplinirii planului, dacă este cazul, abaterile în folosirea tehnicii şi propune măsuri pentru încadrarea activităţilor ce urmează să se desfăşoare în luna următoare în drepturile alocate şi, la nevoie, măsuri de corectare corespunzătoare a planului anual de mentenanţă. Trimestrial, situaţia consumului de resurse se înaintează eşalonului ierarhic superior;

2. marea unitate centralizează situaţiile primite de la eşaloanele subordonate şi analizează modul în care acestea s-au încadrat în drepturile alocate şi planificate. Funcţie de concluziile rezultate, se vor lua măsuri pentru folosirea raţională a tehnicii şi încadrarea în drepturile de resurse şi carburanţi-lubrifianţi. Semestrial, înaintează eşalonului superior situaţia consumului de resurse;

3. direcţiile din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele analizează semestrial modul cum au fost folosite resursele repartizate unităţilor subordonate luând măsuri, pentru semestrul următor, de încadrare activităţilor în drepturile alocate.

Anual, până la 31.03. statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi structurile subordonate Statului Major General, întocmesc şi înaintează, la Direcţia Logistică, pe baza dărilor de seamă anuale raportate ierarhic de structurile subordonate, pentru anul încheiat, “Darea de seamă anuală asupra organizării şi realizării activităţii de mentenanţă”.

20

Pentru evaluarea stării tehnice la nivelul Statului Major General, structurile subordonate şi statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, întocmesc şi înaintează la Direcţia Logistică, potrivit metodologiei în vigoare, “Situaţia stării tehnice şi de întreţinere” la următoarele categorii de tehnică:

1. aeronave, nave maritime şi fluviale, pe structuri subordonate - trimestrial;

2. pentru toate categoriile de tehnică aflate în înzestrare, centralizat - semestrial;

3. la termen, pentru tehnica stabilită de dispoziţiile date de eșalonul superior, pentru situaţiile de criză şi calamităţi naturale.

Aceste situaţii pot fi solicitate şi la alte termene, stabilite de structurile cu atribuţii în domeniu.

2.2 Organizarea exploatării tehnicii militare

Organizarea exploatării tehnicii militare se realizează în funcţie de prevederile planului pregătirii pentru luptă, de nevoile de învăţământ, gospodăreşti şi de producţie ale unităţilor, în limita resurselor alocate şi a normelor de funcţionare între reparaţii şi se concretizează în planul anual de mentenanţă.

Calitatea exploatării tehnicii depinde, în principal, de:

1. gradul în care personalul cunoaşte construcţia, caracteristicile tehnico-tactice, normele şi regulile de folosire, întreţinere şi păstrare a acesteia;

2. executarea în volum complet, la timp şi de calitate, a verificărilor şi întreţinerilor tehnice;

3. folosirea eficientă a tehnicii la parametrii prevăzuţi în documentaţia tehnică;

4. planificarea corectă şi evidenţa strictă a folosirii tehnicii;5. executarea sistematică şi la timp a controalelor asupra stării

tehnice şi de întreţinere;6. respectarea cu stricteţe a regulilor de prevenire a avariilor şi

21

defecţiunilor;7. asigurarea condiţiilor de păstrare corectă a tehnicii pe

timpul parcării (staţionării), depozitării şi conservării.

2.3 Planificarea, organizarea și realizarea întreținerilor tehnice

Pe timp de pace, la tehnica militară se execută verificări şi întreţineri tehnice periodice, după un sistem preventiv-planificat, în scopul menţinerii acesteia în permanentă stare de operativitate, funcţionării sigure la parametrii nominali, prelungirii duratei de funcţionare între reparaţii şi încadrării în normele de consum carburanţi-lubrifianţi. Verificările şi întreţinerile tehnice se execută obligatoriu atât pe timpul folosirii tehnicii, după efectuare unui anumit rulaj (funcţionare) sau a unei perioade stabilite, cât şi pe timpul păstrării în conservare.

În raport cu volumul, periodicitatea lucrărilor şi categoria de tehnică, de regulă, se execută următoarele verificări şi lucrări de întreţinere tehnică:

1. verificarea tehnică înaintea ieşirii în misiune (curs, zbor, marş şi luptă, executarea tragerilor, intrarea în regim de funcţionare pentru tehnica de radiolocaţie, de transmisiuni etc.);

2. întreţinerea tehnică zilnică (similare);3. întreţinerea tehnică nr.1 (similare);4. întreţinerea tehnică nr.2 (similare);5. întreţinerea tehnică de sezon;6. alte tipuri de întreţinere specifice atât ca denumire, cât şi conţinut.

Normele de rulaj (funcţionare), de timp şi de consum carburanţi-lubrifianţi, lichide speciale şi materiale, volumul tip de lucrări pentru executarea întreţinerilor tehnice, precum şi personalul care efectuează lucrările respective sunt prevăzute în normativele şi instrucţiunile elaborate de structurile abilitate.

În timpul acţiunilor militare, funcţie de tipul şi complexitatea tehnicii, de regulă se execută lucrările strict necesare pentru restabilirea sau menţinerea stării de operativitate a tehnicii, alimentarea cu carburanţi-

22

lubrifianţi, completarea cu muniţie, lichide speciale şi de răcire şi remedierea unor eventuale defecţiuni etc.

La tehnica care se află în conservare se execută verificările şi întreţinerile tehnice prevăzute în normativele privind păstrarea în conservare a tehnicii militare.

Pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se execută operaţiunile de întreţinere tehnică prevăzute în normativele privind exploatarea tehnicii respective şi lucrările suplimentare specifice anotimpului.

Cu ocazia întreţinerilor tehnice, dacă s-au îndeplinit termenele scadente, se execută şi verificările periodice ale instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, aparatelor de măsură şi control, precum şi la aparatura din compunerea instalaţiilor speciale. O atenţie deosebită se va acorda instalaţiei de stins incendiu, înglobată în compunerea unor categorii de tehnică.

La efectuarea lucrărilor de întreţinere se interzice scoaterea sau deteriorarea sigiliilor aplicate de constructor sau de unităţile reparatoare la agregatele, instalaţiile sau mecanismele tehnicii. Aceleaşi restricţii se aplică şi la sigiliile rezervoarelor de combustibil.

Carburanţii, lubrifianţii şi lichidele speciale se folosesc numai după verificarea şi avizarea buletinelor de analiză de către şeful structurii logistice.

În tancodromuri, aerodromuri de rezervă, poligoane şi tabere, când se prevede folosirea unui timp mai îndelungat a tehnicii fără înapoierea ei în unitate, se organizează sector de întreţinere; întreţinerile tehnice se execută de către utilizatorii (operatorii) de tehnică, ajutaţi de personalul grupelor de întreţinere şi al atelierului de reparaţii, folosind utilajele şi aparatura de pe atelierele mobile, după o planificare aprobată de comandantul unităţii.

Şeful structurii logistice va verifica, periodic, modul cum se desfăşoară activitatea de întreţinere a tehnicii aflată în afara unităţii.

Pe timpul executării întreţinerilor tehnice, personalul destinat, inclusiv comandanţii de subunităţi care conduc lucrările, nu vor fi folosiţi la efectuarea altor lucrări.

23

La raportul subunităţii şi bilanţurile săptămânale, comandanţii de subunităţi analizează şi modul cum s-a folosit tehnica în săptămâna respectivă, activitatea utilizatorilor pentru întreţinerea tehnicii şi sectoarelor de parcare (acostare), stabilind măsuri pentru îmbunătăţirea stării tehnice şi de întreţinere, prevenirea abaterilor, defecţiunilor şi avariilor la tehnică.

Întreţinerile tehnice se execută, de regulă, la subunităţi de către utilizatorii (operatorii) ce au în primire tehnica, cu participarea personalului specializat din cadrul subunităţii de mentenanţă.

Întreţinerile tehnice se prevăd în planurile anuale de mentenanţă şi în planurile de producţie ale atelierelor de reparat tehnică militară.

De executarea la timp şi în volum complet a întreţinerilor tehnice răspund şefii compartimentelor de mentenanţă şi comandanţii subunităţilor care au în primire şi exploatează tehnica.

La subunităţile aflate în dispozitivul de luptă şi pe timpul aplicaţiilor tactice, întreţinerea tehnică se efectuează pe locul de dispunere a tehnicii. Succesiunea operaţiunilor poate fi schimbată în funcţie de situaţia concretă în care se găseşte unitatea, de către comandantul subunităţii. Atelierele mobile de întreţinere şi personalul care le încadrează se deplasează, pe baza planificării şefului structurii logistice a unităţii, la locul de dispunere a tehnicii.

În timpul acţiunilor militare, întreţinerile tehnice se execută pe baza deciziei comandantului şi a ordinelor pentru logistică primite de la eşalonul superior.

Comandanţii de unităţi, la propunerea şefilor structurilor logistice, sunt obligaţi să prevadă timpul necesar şi raioanele unde urmează să se execute întreţinerile tehnice la tehnica din înzestrare.

Volumul lucrărilor de întreţineri tehnice, în perioada de pregătire şi ducere a acţiunilor militare se stabileşte funcţie de: timpul disponibil, situaţia în care se găsesc trupele, starea tehnică a tehnicii, rulajul (orele de funcţionare) de la ultima întreţinere tehnică şi consumul probabil de resurse necesare executării misiunii, adâncimea misiunilor şi caracterul acţiunilor de luptă, raioanele în care ies (intră) unităţile (subunităţile) după îndeplinirea

24

misiunii şi timpul cât stau în acestea, forţele şi mijloacele din dotare şi cele primite ca întărire sau de la agenţii economici aflaţi în fâşia eşalonului respectiv, terenul pe care se duc acţiunile de luptă, timpul (ziua, noaptea), anotimpul şi starea vremii.

În perioadele de pregătire a acţiunilor militare, în funcţie de situaţie, se vor executa întreţinerile tehnice cu volumul de lucrări cel mai mare, cu prioritate la tehnica care participă nemijlocit la luptă, fără a se ţine seama de rulajul (orele de funcţionare) efectuat (e).

Pe timpul acţiunilor militare se execută doar întreţinerile tehnice care condiţionează funcţionarea tehnicii.

Lucrările de întreţinere, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se planifică de comandantul subunităţii. Întreţinerile tehnice se execută în timpul cel mai scurt, în adăposturi, în pauzele dintre lupte, la lăsarea întunericului sau după îndeplinirea misiunii, pe locul dispunerii subunităţii şi în afara zonelor contaminate.

Ziua de verificare şi întreţinere a tehnicii militare se execută în fiecare unitate, periodic conform prevederilor dispoziţiilor elaborate pe linia fiecărei categorii de armă, privind pregătirea pentru luptă a fiecărei arme.

Ziua de verificare şi întreţinere a tehnicii militare se va desfăşura sub conducerea comandantului unităţii, cu participarea întregului personal care are în primire, răspunde sau foloseşte tehnica din înzestrare.

Zilele de verificare şi întreţinere a tehnicii militare vor fi prevăzute în planul pregătirii pentru luptă al unităţii (subunităţii). Activitatea se va desfăşura după un plan întocmit de statul major, împreună cu şeful structurii logistice şi comandanţii de subunităţi şi aprobat de comandant, cu cel puţin o săptămână înainte.

Pe baza planului, comandanţii de subunităţi stabilesc sarcinile şi le comunică executanţilor cu cel puţin 2 zile înaintea desfăşurării activităţii.

Întreţinerea tehnică de sezon se execută în perioadele stabilite prin dispoziţiuni privind pregătirea pentru luptă şi se prevăd în planul pregătirii pentru luptă, precum şi în planul de mentenanţă.

25

În cadrul perioadelor stabilite, direcţiile din structura centrală, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele şi marile unităţi stabilesc intervalele de timp în care se execută lucrările practice de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon pentru unităţile din subordine, în aşa fel încât să se asigure permanent capacitatea de luptă a unităţilor.

Comandantul (şeful) unităţii (formaţiunii), pe baza ordinului eşalonului superior, stabileşte prin ordin de zi pe unitate perioada în care se execută pregătirea personalului şi lucrările practice la tehnică, componenţa echipelor specializate şi comisia pentru controlul calităţii operaţiunilor.

Şeful structurii logistice întocmeşte planul de activitate, avizat de şeful de stat major, se aprobă de comandantul unităţii şi va cuprinde: controlul prealabil al tehnicii, organizarea convocării de pregătire şi instructaj, termenele de execuţie, participanţii şi problemele teoretice şi practice ce se vor prezenta; perioada executării operaţiunilor de întreţinere, pe subunităţi şi categorii de tehnică; asigurarea materială; pregătirea elementelor parcului (incintei tehnice); termenele de executare a controlului calităţii lucrărilor.

Activităţile vor fi conduse de către comandanţii de subunităţi şi şefii structurilor logistice.

Planificarea pe unităţi a convocărilor de pregătire şi instructaj şi a lucrărilor de trecere la exploatarea de sezon se va raporta ierarhic, până la nivelul direcţiilor din structura centrală, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor, de către unităţile subordonate, cu cel puţin 20 zile înainte.

Convocarea de pregătire şi instructaj pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se organizează şi execută cu întregul personal care are în primire, răspunde sau foloseşte tehnica, astfel:

1. la unităţi, cu 5-10 zile înainte de executarea operaţiunilor de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon, cu durata de 2-3 zile, la care participă locţiitorii comandantului, comandanţii de subunităţi, personalul tehnic, ingineresc şi utilizatorii tehnicii;

2. la marile unităţi (tactice şi operative), o zi, de regulă, odată

26

cu convocările de pregătire tactic-operative la care participă personalul din comandamentul respectiv.

Lucrările pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon se execută de către conducătorii, mecanicii conducători acesteia şi personalul atelierului de reparat tehnică militară, constituit pe echipe specializate.

Volumul lucrărilor de pregătire a tehnicii pentru exploatarea de sezon este cel stabilit în manualele de exploatare şi întreţinere, precum şi în normativele privind exploatarea tehnicii militare. La locurile de executare a întreţinerilor tehnice se dispun panouri (fişe) cu operaţiunile ce se efectuează.

Pe timpul cât se execută lucrările de trecere la exploatarea de sezon, se interzice ca personalul care are în primire sau răspunde de tehnică să execute alte activităţi, nelegate de întreţinerea acesteia. Comandanţii de subunităţi vor conduce nemijlocit lucrul la tehnică.

Pentru tehnica aflată în dispozitiv, lucrările se efectuează de către echipe sau grupe specializate, care se deplasează la locul de dispunere a acesteia, după o planificare aprobată de comandantul unităţii.

Executarea lucrărilor de trecere la exploatarea de sezon nu trebuie să ducă la scăderea capacităţii de luptă a unităţilor. În acest scop, tehnica se planifică eşalonat, în perioada stabilită, pe subunităţi, astfel încât zilnic să se execute lucrări la maximum o treime din existentul în tehnică. Operaţiunile ce se execută la tehnică se vor stabili în aşa fel încât la terminarea programului de lucru toată tehnica unităţii să fie adusă în stare de funcţionare.

Comandanţii de subunităţi vor controla calitatea lucrărilor de întreţinere, pe timpul executării şi după terminarea lor.

Comisia tehnică a unităţii, organizată pe subcomisii (categorii şi tipuri de tehnică) execută, pe timpul desfăşurării operaţiunilor şi după terminarea acestora (în maximum 5 zile), controlul calităţii lucrărilor, după ce comandanţii de subunităţi au raportat ierarhic, verbal, comandantului unităţii că lucrările de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon s-au terminat şi că aceasta este în perfectă stare tehnică şi de întreţinere. În cadrul

27

controlului se verifică şi modul de completare a documentelor de exploatare, amenajarea sectoarelor şi elementelor parcului (incintei tehnice) în vederea exploatării în sezonul care urmează.

Comisia tehnică va fi formată din personalul tehnic al structurii logistice şi specialişti din compunerea atelierului (secţiei) de reparat tehnică militară şi va fi condusă de şeful structurii logistice.

Rezultatul controlului se va raporta comandantului şi consemna în registrul de evidenţă a controalelor şi verificărilor, împreună cu eventualele măsuri ce trebuie luate pentru remedierea deficienţelor, precum şi în cartea tehnică (livretul, jurnalul), sub semnătura şefului structurii logistice.

Despre încheierea lucrărilor de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon şi rezultatele controlului se va raporta în scris eşalonului superior.

Comandanţii de mari unităţi tactice şi operative vor organiza, la toate unităţile din subordine, controale privind executarea completă şi de calitate a operaţiunilor de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon.

Eşaloanele superioare vor verifica, prin sondaj, la unităţile subordonate modul de desfăşurare a convocărilor de pregătire, instructaj şi executare a operaţiunilor de trecere a tehnicii la exploatarea de sezon (la 10 – 15% din existent).

2.4 Testarea tehnicii militare

Testarea constituie un element al sistemului de mentenanţă a tehnicii militare şi constă în investigarea cu aparatură specializată a stării tehnice, după un proces tehnologic bine precizat, cu sau fără demontarea organelor şi ansamblurilor.

Funcţie de lucrări, testarea poate fi parţială sau completă, astfel:

1. testarea parţială se execută cu ocazia întreţinerilor tehnice nr. l, precum şi când se constată consumuri de carburanţi-lubrifianţi peste norme sau se produc defecţiuni care impun executarea unor reparaţii de nivel 1;

28

2. testarea completă se execută pe timpul efectuării întreţinerii tehnice nr.2, la trecerea tehnicii la exploatarea de sezon, pe timpul executării rodajului (probelor de funcţionare) după reparaţiile de nivel 2 şi 3, la verificarea în vederea prelungirii normei de parcurs (funcţionare) între reparaţii şi cu ocazia introducerii tehnicii în conservare.

Operaţiunile specifice fiecărui tip de testare sunt stabilite prin instrucţiuni specifice, elaborate de eşaloanele superioare.

Testarea tehnică se execută în locuri amenajate şi dotate cu utilaje şi aparatură specială, în cadrul atelierului de reparaţii. De regulă, în unităţi se va organiza un singur punct de testare tehnică pentru toate tipurile de tehnică din înzestrare.

Activitatea acestuia va fi îndrumată nemijlocit de şeful subunităţii productive.

Punctul de testare va fi deservit de personal calificat, din toate specialităţile militare şi numit prin ordin de zi pe unitate.

Planificarea tehnicii în vederea executării operaţiunilor pentru testare va fi cuprinsă în planul de producţie al unităţii (subunităţii) de reparat tehnică militară, într-un capitol separat. În cadrul punctului de testare, operaţiunile se execută pe categorii şi tipuri de tehnică, după planificarea stabilită.

Şeful structurii logistice va controla periodic, precum şi pe timpul executării operaţiunilor de trecere la exploatarea de sezon, modul cum se realizează testarea tehnicii, calitatea lucrărilor efectuate, întreţinerea şi folosirea aparaturii şi utilajelor.

2.5 Planificarea și organizarea evacuării tehnicii militare

Evacuarea este misiunea mentenanţei tehnicii care înglobează ansamblul de măsuri şi activităţi planificate, organizate şi desfăşurate pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare ,cu scopul de a scoate tehnica militară din imobilizare şi, dacă starea ei tehnică impune, de a o transporta

29

sau tracta, după caz, de pe locul imobilizării, în raionul (locul) în care va fi reparată.

Pe timpul acţiunilor militare, prin evacuare se urmăreşte:

1. scoaterea tehnicii militare deteriorate (imobilizate) de sub focul adversarului;

2. recuperarea, pentru a putea continua misiunea, a tehnicii militare cu starea tehnică bună aflată în imobilizare (suspendată, răsturnată, împotmolită, înecată etc);

3. descongestionarea şi asigurarea trecerii trupelor prin locuri greu accesibile (puncte grele de trecere);

4. concentrarea tehnicii militare deteriorate, prin procedee specifice, în locuri stabilite.

Aceste activităţi se execută într-un timp cât mai scurt, deoarece:

-întârzierea adăpostirii tehnicii militare imobilizate în locuri ferite de observarea şi acţiunile adversarului poate conduce la capturarea ei de către acesta;

-micşorarea duratei de scoatere din serviciu a tehnicii militare avariate conduce la creşterea a capacităţii combative a unităţilor .

Planificarea şi organizarea evacuării tehnicii militare este atributul structurii logistice.

La organizarea evacuării se stabilesc:

a) -fondul de evacuat (existent şi probabil);b) -raioanele în care s-au produs sau se prevăd imobilizări;c) -căile de comunicaţii care urmează a fi folosite şi distanţele de

evacuare;d) -cauzele şi gradul imobilizării;e) -priorităţile de evacuat;f) -măsurile de realizare a sistemului informaţional privind

momentul, locul scoaterii din funcţionare şi natura deteriorărilor;g) -modalităţile de executare a evacuărilor;h) -necesarul de forţe şi mijloace pentru realizarea evacuării;i) -misiunile, repartiţia, conducerea şi manevrarea unităţilor

30

(subunităţilor)şi formaţiunilor de evacuare.Fondul de tehnică (FE) ce necesită a fi evacuat se determină cu

relaţia:

FE FDR - FDRS FBIM

unde:

FDR - totalul tehnicii deteriorate;

FDRS - totalul tehnicii deteriorate ce poate fi refăcută pe locul scoaterii din funcţionare;

FBIM - totalul tehnicii cu stare bună, dar imobilizată (prin împotmolire, răsturnare, suspendare, înecare etc.).

Raioanele (locurile) din care se vor executa evacuări şi distanţele de evacuare se cunosc din rapoartele primite de la eşaloanele subordonate. Pentru noua misiune primită, acestea se stabilesc, o dată cu analiza pierderilor probabile, în funcţie de acţiunile viitoare ale adversarului şi trupelor proprii.

Pentru evacuarea tehnicii deteriorate se prevăd comunicaţii special destinate, aprobate de comandantul eşalonului respectiv.

Primele constatări privind cauzele şi gradul imobilizării tehnicii militare vor fi făcute de echipaj şi / sau personalul tehnic specializat de pe mijlocul de evacuare sau de comandantul subunităţii.

După preluarea tehnicii deteriorate de la subunităţi, aceste constatări se vor confirma de către personalul tehnic specializat al eşaloanelor superioare respective.

Când tehnica deteriorată nu poate fi evacuată sau dezmembrată, aceasta se va preda forţelor de rezistenţă sau se va ascunde în locuri greu accesibile şi ferite de observarea adversarului (după ce s-au luat măsuri de demontare a unor piese şi organe care o fac inutilizabilă de către adversar). În situaţii extreme, când aceste măsuri nu pot fi luate, existând un pericol iminent ca tehnica să fie capturată, se vor lua măsuri de distrugere a acesteia.

31

La stabilirea priorităţilor de evacuare se au în vedere:

1. situaţia operativă (tactică) a momentului respectiv;2. gradul de imobilizare şi deteriorare a tehnicii;3. importanţa în luptă a tehnicii deteriorate;4. forţele şi mijloacele de evacuare avute la dispoziţie.

Sistemul informaţional în domeniul evacuării trebuie să permită cunoaşterea, în orice moment, a următoarelor informaţii:

a) -cui aparţine tehnica militară deteriorată;b) -cantităţile de tehnică militară de o anumită categorie deteriorată;c) -natura deteriorărilor şi volumului de lucrări necesare pentru repunerea în stare de funcţionare;d) -tehnica militară care nu poate fi reparată de eşalonul subordonat şi locul unde se află aceasta pentru a fi evacuată prin grija eşalonului propriu; gradul de contaminare şi starea medicală a echipajului;e) -piesele de schimb, agregatele şi materialele necesare pentru repunerea în stare de funcţionare cu forţele eşalonului respectiv, dar care nu sunt în dispozitivele acestuia.Toate aceste date se obţin de la eşaloanele inferioare, prin rapoarte de informare logistice.

Necesarul în mijloace de evacuare al unui anumit eşalon se determină pe baza fondului de evacuat, distanţei şi vitezei de evacuare, timpului de lucru şi perioadei (în zile) la dispoziţie.

În raport cu categoria de tehnică deteriorată, natura deteriorărilor şi gradul imobilizării, pentru evacuarea tehnicii militare se folosesc mijloace specializate sau nespecializate. Mijloacele de evacuare se împart, în funcţie de procedeele folosite, în mijloace de tractare şi mijloace de transportare.

Pentru acoperirea deficitului în mijloace de evacuare se pot folosi utilaje de la agenţii economici din zonă (cu aprobarea organelor locale de apărare), precum şi subunităţi din trupele teritoriale specializate pentru evacuare.

32

Procesul tehnologic al evacuării cuprinde totalitatea activităţilor organizate şi executate pentru evacuarea tehnicii avariate, din momentul deteriorării şi până la începerea reparării acesteia şi cuprinde:

a. observarea tehnică a câmpului de luptă;b. cercetarea tehnică;c. scoaterea tehnicii deteriorate de sub focul inamicului, din

raionul contaminat, din raionul în pericol de a fi ocupat de adversar;

d. pregătirea pentru evacuare;e. evacuarea propriu-zisă.

2.6 Forțele de evacuare

Forţele de evacuare se repartizează astfel:

1. unităţilor din forţele de angajare imediată, pentru a evacua tehnica deteriorată de sub focul adversarului în cele mai apropiate acoperiri sau în locurile în care sunt desfăşurate formaţiunile de reparat tehnica militară;

2. subunităţilor (unităţilor) proprii de evacuat tehnică militară;3. pentru constituirea unor rezerve de evacuare în scopul

sprijinirii, la nevoie, a forţelor de angajare ulterioară, evacuarea rapidă din raioanele contaminate sau aflate în pericol de ocupare de către adversar, asistenţa tehnică a deplasărilor şi a sectoarelor (punctelor) de forţare etc.

Forţele de evacuare din organica diferitelor eşaloane lucrează, de regulă, întrunit. Când situaţia impune, pe baza ordinelor logistice, ele pot fi fracţionate, pentru a lucra pe mai multe direcţii sau pentru a fi date ca întărire şi sprijin eşaloanelor subordonate.

2.7 Conducerea cu forțele de evacuare a tehnicii militare

Conducerea forţelor de evacuare se realizează de către şeful structurii logistice şi şefii formaţiunilor de reparaţii, prin ordine logistice, în

33

care se prevăd date asupra modului de evacuare, locul unde se execută evacuarea, subordonarea forţelor de evacuare, mijloacele de legătură, măsurile pentru protecţia personalului şi a tehnicii de evacuat etc.

2.8 Manevra forţelor de evacuare a tehnicii militare

Manevra forţelor de evacuare presupune modificarea repartiţiei iniţiale, elaborarea de noi măsuri în funcţie de situaţiile tactice (operative) concrete create în devansarea desfăşurării acţiunilor, de calitatea şi cantitatea mijloacelor de evacuare avute la dispoziţie.

Pentru o bună manevră a forţelor şi mijloacelor de evacuare sunt necesare:

cunoaşterea în detaliu a misiunii primite şi decizia comandantului;

cunoaşterea în orice moment a situaţiei tactice (operative), a modului de acţiune a adversarului şi a deciziilor comandantului;

planificarea forţelor care vor fi manevrate, itinerariile de deplasare (drumuri de rocadă) pentru schimbarea direcţiei de evacuare;

asigurarea în permanenţă a legăturii cu forţele de evacuare, îndeosebi cu cele planificate pentru a fi manevrate;

luarea tuturor măsurilor pentru ca manevra să fie oportună, în cel mai scurt timp şi în direcţia necesară.

Manevra forţelor de evacuare se planifică din timp, în funcţie de etapele îndeplinirii misiunii şi decizia comandantului, sau se concepe la momentul oportun, când situaţia o cere.

La executarea tuturor misiunilor evacuării se pot folosi forţe şi mijloace de la agenţii economici aflaţi în zona de acţiune, cu aprobarea comandamentelor militare locale.

La evacuarea tehnicii avariate se vor lua măsuri pentru prevenirea accidentelor de muncă, îmbolnăvirilor profesionale şi respectarea cu stricteţe a normelor de protecţia muncii şi asigurarea securităţii deplasării.

34

2.9 Reguli privind organizarea reparației tehnicii militare Repararea cuprinde totalitatea activităţilor executate pentru restabilirea tehnicii la nivelul condiţiilor operaţionale, recondiţionarea ansamblurilor, agregatelor, precum şi fabricarea pieselor (reperelor) de mică complexitate.

Recondiţionarea este ansamblul de operaţii care se execută la piesele defecte în scopul restabilirii formei geometrice, dimensiunilor normale sau de reparaţii, proprietăţilor fizico-chimice ale materialului, parametrilor funcţionali iniţiali, conform condiţiilor tehnice de reparaţii sau instrucţiunilor de descriere şi exploatare a tehnicii respective.

Fabricarea este ansamblul de operaţii care au drept scop realizarea de piese de schimb şi subansambluri necesare reparării şi întreţinerii tehnicii militare, prototipuri şi producţie de tehnică militară, elemente de autoutilare a capacităţilor productive, echipamente şi materiale necesare pregătirii pentru luptă, transport şi didactice.

2.10 Nivelurile de reparație a tehnicii militare La pace, repararea tehnicii militare se execută după un sistem

preventiv-planificat şi după necesitate, solicitându-se cantităţile de piese de schimb, materiale şi fondurile financiare necesare.

În funcţie de tipul tehnicii, gradul de uzură şi volumul de manoperă necesar, la tehnica militară se pot executa, de regulă:

1. reparaţii de nivel 1;2. reparaţii de nivel 2 (nu se execută la agregate, tehnică de

cultură, ansambluri şi subansambluri, remorci);3. reparaţii de nivel 3.

Reparaţia de nivel 1 (Rp.N1) este ansamblul operaţiunilor de remediere, prin înlocuirea sau repararea (recondiţionarea) unor agregate, ansambluri şi piese uzate sau deteriorate şi efectuarea de reglaje pentru restabilirea condiţiilor iniţiale de asamblare şi funcţionare. Reparaţia de nivel 1 are, de regulă, un caracter de necesitate şi se execută ori de câte ori este nevoie, cu condiţia ca piesele şi materialele consumate într-un an să nu depăşească drepturile calculate pentru întreaga cantitate de tehnică de acelaşi fel aflată în înzestrarea unităţilor.

35

Pe timpul executării reparaţiilor de nivel 1 se remediază şi alte defecţiuni constatate şi se execută una din întreţinerile necesare aducerii tehnicii militare într-o stare tehnică corespunzătoare duratei de funcţionare.

La navele maritime şi fluviale, în cadrul reparaţiilor de nivel 1 se execută andocarea, demagnetizarea sau verificarea anuală.

La această categorie de reparaţie nu se execută demontarea tehnicii, decât atât cât este necesar pentru accesul la subansamblul respectiv.

În cadrul reparaţiilor de nivel 1 se pot executa şi lucrări de tinichigerie, tâmplărie, tapiţerie şi vopsire, parţiale sau totale.

Reparaţia de nivel 2 (Rp.N2) constă în înlocuirea sau repararea unor ansambluri principale, care impun demontarea parţială a tehnicii. La această reparaţie se execută în mod obligatoriu controlul amănunţit al stării tehnice a tuturor subansamblurilor, înlocuirea sau repararea (recondiţionarea) pieselor defecte, precum şi reglajele necesare restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţii.

Reparaţia de nivel 3 (Rp.N3) este ansamblul operaţiunilor de demontare completă a tehnicii militare, controlul amănunţit al stării tuturor subansamblurilor (pieselor), înlocuirea sau repararea (recondiţionarea) celor defecte, precum şi efectuarea reglajelor necesare în scopul restabilirii parametrilor funcţionali, în conformitate cu condiţiile tehnice de reparaţie sau cu instrucţiunile de deservire şi exploatare a tehnicii militare

Repararea tehnicii militare, recondiţionarea şi fabricarea pieselor şi subansamblurilor se execută în unităţi (subunităţi) productive ale armatei sau la agenţii economici.

Reparaţiile de nivel 2 şi nivel 3 au un caracter preventiv-planificat şi se execută, de regulă, la consumarea resursei (norme de timp) între reparaţii. Când starea tehnicii impune executarea reparaţiei înainte de îndeplinirea normei, aceasta se efectuează respectând prevederile instrucţiunilor privind răspunderea materială a militarilor.

Normele pentru introducerea tehnicii în reparaţie, lucrările ce se execută şi normele de timp aferente acestora, precum şi competenţele de executare sunt prevăzute în normative privind repararea tehnicii militare, elaborate de structurile abilitate.

36

Scoaterea din serviciu a tehnicii militare pentru executarea Rp.N1, Rp.N2, Rp.N3 se consemnează în ordinul de zi pe unitate şi se raportează ierarhic eşaloanelor superioare, prin grija şefului structurii logistice, la termenele stabilite prin ordinele în vigoare.

Unităţile (subunităţile) de reparaţii au, de regulă, următoarele competenţe:1. grupele de întreţineri tehnice şi reparaţii ale unităţilor

execută lucrările de întreţinere tehnică şi remedierea defecţiunilor mici, cu participarea operatorilor (echipaje, conducători de autovehicule, servanţi etc.). În raport cu situaţia şi timpul la dispoziţie pot executa şi Rp.N1. cu volum mic de lucrări;

2. atelierele de reparat tehnică militară execută lucrările calificate din cadrul întreţinerilor tehnice, precum şi Rp. N1;

3. secţiile de reparat tehnică militară din subordinea corpurilor de armată teritoriale execută Rp.N1 care depăşesc posibilităţile atelierelor de reparat tehnică militară, Rp.N2. precum şi Rp.N3. în limita timpului, fondurilor alocate şi capacităţilor disponibile;

4. bazele de reparat tehnică militară şi bazele (secţiile) centrale execută Rp.N2., care depăşesc posibilităţile celorlalte unităţi productive subordonate corpurilor de armată teritoriale şi Rp. N3.

Reparaţiile de nivel 1 se pot executa în toate unităţile (subunităţile) de reparaţii, la ordinul eşaloanelor superioare, unităţile beneficiare asigurând, în acest scop, materialele şi fondurile financiare necesare.

Structurile cu atribuţii de aprovizionare-înzestrare stabilesc competenţele de reparaţii ale unităţilor productive, pentru tehnica (materialele) care intră în sfera lor de activitate.

Repararea tehnicii militare, în funcţie de condiţiile de spaţiu, calificarea şi specializarea forţei de muncă, competenţele stabilite prin normativele de reparaţii, gradul de asigurare cu piese de schimb şi materiale se execută după una din următoarele metode:1. prin schimbul agregatelor, ansamblurilor sau pieselor uzate

(deteriorate) cu altele noi sau reparate (recondiţionate);2. prin repararea (recondiţionarea) agregatelor, ansamblurilor

sau pieselor uzate (deteriorate), demontate de pe tehnică şi montarea lor pe aceeaşi tehnică;

37

3. combinat, când o parte din agregate, ansambluri sau piese de schimb se înlocuiesc cu altele noi sau reparate, iar o parte se repară şi montează din nou pe tehnica de pe care au fost demontate.

Pentru reducerea timpului de imobilizare, unităţile productive vor folosi, de regulă, metoda de reparare prin înlocuirea subansamblurilor şi pieselor defecte.

La ordinul eşaloanelor superioare, unităţile productive sunt obligate să repare şi să recondiţioneze toate agregatele, ansamblurile şi piesele uzate, rezultate din procesul de reparaţii propriu, cât şi cele primite de la unităţi, potrivit condiţiilor tehnice, competenţelor şi metodologiei stabilite de normativele în vigoare.

În procesul de reparare a tehnicii militare se permite schimbarea între ele a pieselor şi subansamblurilor de acelaşi fel, cu următoarele excepţii:1. subansamblurile şi piesele înseriate la armament, aparatura

artileristică complexă şi specială, muniţii, tehnică de rachete şi radiolocaţie, mijloacele de cercetare de radiaţie şi chimică, aruncătoarele de flăcări etc;

2. şasiurile la tehnica de tancuri, transportoare blindate, tractoare, automobile, maşini şi utilaje de geniu;

3. subansamblurile şi piesele pentru tehnica de transmisiuni, cu excepţia mijloacelor stabilite de eșalonul în domeniu.

La tehnica complexă (tancuri, autotunuri, instalaţii de rachete şi radiolocaţie, transportoare blindate, autospeciale de geniu pe tractor de artilerie, pe şasiu de tanc, autoamfibii, macarale pe C.F. şi pe şenile, aeronave, nave maritime şi fluviale), odată cu repararea şasiului de bază se va face, obligatoriu, verificarea şi remedierea tuturor defecţiunilor constatate la tehnica specifică armelor montată pe acestea. În situaţia că se execută repararea tehnicii specifice armelor, se va face verificarea stării tehnice şi remedierea defecţiunilor la şasiu. La introducerea în reparaţie a autospecialelor, la bazele subordonate corpurilor de armată teritoriale şi la bazele centrale subordonate Departamentului Înzestrării şi Serviciilor, repararea tehnicii specifice va fi precedată de repararea şasiului de bază (dacă acesta a fost planificat în acelaşi an) sau verificarea tehnică a acestuia.

38

La autoateliere, o dată cu repararea şasiului şi caroseriei, se execută şi repararea instalaţiilor interioare şi a utilajelor, potrivit competenţei unităţii reparatoare, iar completarea autoatelierelor cu scule, dispozitive şi accesorii, conform inventarului, se face de către unitatea beneficiară.

Unele sarcini de reparaţii prevăzute în programul de producţie al unităţilor productive pot fi executate în unităţi, când trimiterea tehnicii militare la acestea nu este rentabilă din punct de vedere economic sau afectează capacitatea de luptă a unităţii.

Prevederile alineatului 1 al acestui articol nu se aplică unităţilor aflate în aceeaşi garnizoană cu unitatea productivă, cu excepţia muniţiilor, care se repară numai în unităţi specializate sau la agenţi economici.

Trimiterea forţelor şi mijloacelor de reparaţie la alte unităţi pentru executarea unor lucrări în afara celor prevăzute în programul de producţie se va aproba de comandantul eşalonului superior unităţii productive.

Repararea şi etalonarea aparaturii dozimetrice se execută în unităţi nucleare, autorizate anual de Comisia Naţională pentru Controlul Activităţii Nucleare, conform normativului în vigoare privind repararea tehnicii militare.

Unităţile (subunităţile) productive pot folosi, pe timpul lucrului în cazarmă, autoatelierele din înzestrare sau numai unele utilaje, dispozitive şi aparate scoase din completul acestora, pe baza ordinului de zi pe unitate, atunci când nu dispun în atelierele fixe de utilajele prevăzute în norme sau când necesarul de lucrări depăşeşte posibilităţile utilajelor existente, încărcate pe două schimburi. În această situaţie se vor lua măsuri pentru menţinerea lor în permanentă stare de funcţionare.

Autoatelierele, utilajele, dispozitivele şi aparatura lor, pe timpul cât nu se folosesc, se păstrează în conservare.

Unităţile (formaţiunile) militare care nu au în organică subunităţi de reparaţii, vor executa întreţinerile tehnice şi reparaţiile pentru tehnica din dotare la unităţile militare cele mai apropiate care dispun de asemenea subunităţi.

Repartizarea în asistenţă tehnică se face de serviciile logistice ale statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei pentru eşaloanele subordonate.

39

În situaţia când în zona de activitate a unităţii deţinătoare de tehnică nu există posibilitatea arondării la una din unităţile subordonate categoriilor de forţe ale armatei, însă funcţionează o unitate bugetară de profil din structura Departamentului Înzestrării şi Serviciilor şi este mai economicos sau mai operativ a se aronda la aceasta, serviciul logistic al categoriilor de forţe ale armatei se va adresa bazei logistice teritoriale în subordinea căreia se află unitatea respectivă.

Lucrările de întreţineri şi reparaţii la tehnica formaţiunilor militare date în asistenţă tehnică se execută, de regulă, la sediul unităţii care asigură asistenţă tehnică, pe baza planificării de comun acord.

Anual, la datele stabilite prin ordinele în vigoare, unităţile beneficiare înaintează eşalonului superior unităţilor care asigură asistenţă tehnică, nevoile certe de reparaţii pe linia fiecărei arme (defalcate pe luni).

Ordinele de reparaţii pentru asistenţa solicitată se trimit unităţilor beneficiare de către eşalonul superior unităţilor productive, imediat după aprobarea programelor de reparaţii.

Pe timpul acţiunilor militare, unităţile (subunităţile) de evacuare şi reparaţii de la toate eşaloanele asigură asistenţa tehnicii aparţinând unităţilor (subunităţilor) primite în sprijin sau întărire.

Când tehnica militară se defectează pe timpul îndeplinirii unor misiuni în alte garnizoane, asistenţa tehnică se asigură de către unitatea (formaţiunea productivă) cea mai apropiată, cu aprobarea comandantului unităţii.

La tehnica reparată se execută rodajul conform prevederilor documentaţiei tehnice de reparaţie pentru fiecare tip de tehnică.

Normele de funcţionare între reparaţii, normele medii de timp pentru executarea lucrărilor, timpul de imobilizare, termenul de garanţie, consumurile specifice de piese, subansambluri şi materiale sunt cele stabilite prin normativele elaborate de structurile abilitate.

Subansamblurile (piesele) vor fi trimise la reparat (recondiţionat) în ultima decadă a fiecărei luni, cu aprobarea prealabilă a eşalonului superior al unităţii reparatoare, atât cele care după reparare (recondiţionare) nu se mai înapoiază unităţii, intrând în circuitul de depozitare, cât şi cele care se înapoiază la unităţile beneficiare.

40

Fabricarea pieselor şi subansamblurilor necesare procesului de reparaţie şi întreţinere, se execută la unităţile productive, conform competenţelor, specializării şi a precizărilor din normativele în vigoare.

Repararea subansamblurilor, recondiţionarea şi fabricarea pieselor se execută conform competenţelor, specializării şi precizărilor din normativele privind repararea tehnicii militare.

Documentaţia de reparaţii, recondiţionări şi fabricaţii necesară unităţilor productive pentru nevoile procesului de producţie se asigură, de regulă, de către eşaloanele care au în subordine aceste unităţi.

Documentaţia de execuţie, precum şi cea tehnologică se întocmeşte de unităţile productive. Unele piese pot fi fabricate şi după model, atunci când se cunoaşte calitatea materialului şi nu sunt necesare tratamente termice sau precizie de execuţie ridicată.

Unităţile (subunităţile) de reparaţii, la pace, îşi desfăşoară activitatea de producţie în atelierele fixe sau, iar pe timpul acţiunilor militare, în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate, întrunit sau fracţionat, potrivit nevoilor eşalonului căruia se subordonează.

2.11 Raionul de adunare a tehnicii deteriorate

Raionul (locul) de adunare a tehnicii deteriorate reprezintă spaţiul în care se instalează şi se desfăşoară unităţile şi / sau subunităţile de reparaţii, în care se adună şi se repune în stare de funcţionare tehnica deteriorată, mai puţin cea care prin amploarea şi volumul de manoperă, depăşeşte competenţele şi posibilităţile reale proprii şi care se pregăteşte şi predă eşaloanelor superioare.

În unele situaţii, când în aceste raioane nu se instalează forţe şi mijloace de reparaţii, iar tehnica avariată adunată se va preda eşalonului superior, ele se vor numi locuri de adunare a tehnicii deteriorate (L.A.T.D.), respectiv locuri de concentrare a tehnicii deteriorate (L.C.T.D.).

Alegerea raionului (locului) de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate se face în funcţie de situaţia operativă (tactică), de teren şi existenţa unor obiective economice, urmărindu-se:

41

1. amplasarea în afara bătăii maxime a mijloacelor de foc ale adversarului, care execută trageri prin ochire directă;

2. dispunerea în zonele în care se prevăd pierderi mari la tehnica din înzestrarea trupelor proprii în care sunt posibilităţi de pătrundere şi rocadă accesibile, fără puncte obligatoriu de trecere sau lucrări de artă numeroase, care nu permit evacuarea tehnicii militare, fără să existe posibilitatea varientării lor;

3. alegerea unor spaţii care să ofere condiţii de mascare, evacuare rapidă şi în ascuns, dispersare a mijloacelor precum şi căi de aprovizionare şi surse de apă în apropiere;

4. posibilitatea folosirii personalului neînrolat din zona acţiunilor de luptă;

5. dispunerea şi lucrul unităţilor (subunităţilor) de reparaţii pe cât posibil în clădiri, ateliere sau alte capacităţi de producţie ale agenţilor economici, evitându-se dispunerea în principalele centre industriale, noduri importante de comunicaţii sau alte obiective de importanţă economică şi strategică.

Când nu există alte posibilităţi, raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate pot fi instalate şi în afara localităţilor sau clădirilor, în locuri care să asigure realizarea fluxului tehnologic şi satisfacerea celorlalte condiţii de amplasare.

În zonele contaminate sau pe direcţia probabilă a deplasării norului radioactiv, nu se dispun raioane (locuri) de adunare a tehnicii deteriorate.

Locul de dispunere al raionului (locului) de adunare a tehnicii deteriorate se stabileşte prin decizia comandantului, la propunerea şefului de stat major, de comun acord cu şeful structurii logistice, şi locţiitorii comandantului şi se comunică, prin ordine logistice, unităţii (subunităţii) de reparaţii, care va organiza raionul (locul) de lucru, precum şi unităţilor subordonate eşalonului respectiv.

În toate situaţiile se stabilesc şi se pregătesc raioane (locuri) de adunare a tehnicii deteriorate de bază şi de rezervă. Raioanele (locurile) de rezervă se stabilesc în raport de eşalon şi categoria de tehnică, la o distanţă de 3-10 km faţă de cel de bază, astfel încât să nu fie dispuse pe direcţia probabilă de atac a adversarului.

42

Pregătirea raionului de adunare a tehnicii deteriorate constă în:

1. cercetarea genistică, chimică şi de radiaţie a suprafeţelor de teren pe care urmează să se dispună;

2. executarea lucrărilor de deminare şi decontaminare a unor spaţii sau a surselor de apă, dacă este cazul;

3. amenajarea căilor de comunicaţii;4. executarea adăposturilor pentru personal şi tehnică;5. executarea lucrărilor pentru pază şi apărare.

Raionul (locul) de adunare a tehnicii deteriorate cuprinde, în principiu, următoarele elemente:

1. post de control al contaminării personalului şi tehnicii;2. loc pentru decontaminare;3. loc pentru spălarea şi curăţirea tehnicii;4. punct de primire şi triere a tehnicii, pe competenţe de reparaţii;5. locuri de dispunere a tehnicii deteriorate ce urmează a fi predate

eşaloanelor superioare, a celor ce se repară în raion şi a celor reparate ce urmează a fi predate unităţilor;

6. itinerarii pentru probe de parcurs;7. locuri pentru depozitat piesele de schimb, materiale, muniţia,

carburanţii şi lubrifianţii;

8. locuri pentru dispunerea punctului de comandă, mijloacelor de transmisiuni, staţiei de alimentare cu energie electrică, punctului de gospodărie, mijloacele de transport şi evacuare;

9. drumuri, adăposturi, şanţuri de tragere, lucrări de mascare, posturi pentru santinele şi itinerarii pentru patrulare.

Principalele activităţi care se execută în raionul de adunare a tehnicii deteriorate de către unităţile (subunităţile) şi formaţiunile productive sunt:

1. verificarea gradului de contaminare a personalului şi tehnicii şi, la nevoie, decontaminarea acestora;

2. spălarea şi curăţirea tehnicii;3. constatarea şi stabilirea nevoilor de reparaţii;

43

4. repararea tehnicii deteriorate;5. pregătirea şi predarea tehnicii deteriorate, care depăşeşte

posibilităţile proprii de reparaţii, eşaloanelor superioare;6. proba, recepţia şi predarea tehnicii reparate unităţilor cărora

aparţine. Unităţile (subunităţile) şi formaţiunile productive se dispun în

raionul de adunare a tehnicii deteriorate, astfel încât să asigure fluxul tehnologic care va cuprinde:

1. demontarea de pe tehnică a agregatelor şi ansamblurilor cu nevoi de reparaţii;

2. demontarea şi trierea ansamblurilor sau pieselor deteriorate;

3. înlocuirea acestora cu altele noi sau reparate (recondiţionate);

4. reglarea dispozitivelor de comandă şi acţionare;5. completarea plinurilor de carburanţi şi lubrifianţi;6. remedierea defecţiunilor constatate pe timpul probelor de

încercare-verificare;7. controlul final de calitate;8. reîncărcarea tehnicii, unde este cazul, cu muniţii;9. predarea tehnicii delegatului (echipajelor) unităţii

beneficiare. Timpul de staţionare a unităţilor (subunităţilor) productive în raionul

(locul) de adunare a tehnicii deteriorate se stabileşte de şeful structurii logistice şi este determinat de: situaţia tactică (operativă); caracterul acţiunilor de luptă; misiunea primită; fondul de reparat existent; capacitatea şi posibilităţile de reparaţii; forţele şi mijloacele din zonă, care pot fi folosite pentru lucru; distanţa faţă de trupele în contact cu adversarul.

Unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de evacuare şi reparaţii se deplasează în raioanele (locurile) următoare la ordinul şefului structurii logistice, întrunit sau fracţionat, pe măsura terminării lucrărilor de reparaţii şi predării către eşaloanele superioare a tehnicii deteriorate ce depăşeşte posibilităţile proprii.

44

Deplasarea în noile raioane (locuri) se execută numai după efectuarea recunoaşterii şi stabilirea elementelor acestora de către comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) de evacuare sau reparaţii, care urmează să plece prima în noul raion (loc).

Până la sosirea în noul raion a comandantului (şefului) raionului (locului) de adunare a tehnicii deteriorate, conducerea activităţilor se asigură de către comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) trimis să recunoască şi să organizeze raionul (locul).

În atelierele fixe, ale unităţilor (marilor unităţi tactice şi operative) plecate în zona acţiunilor de luptă, rămâne personalul stabilit, care la mobilizare se completează cu meseriaşi asiguraţi de comandamentele militare teritoriale, în vederea continuităţii activităţii productive.

Acestea trec în subordinea marilor unităţi operative din fâşia (zona) respectivă, care le asigură sarcini de producţie, precum şi piesele de schimb şi materialele necesare.

2.12 Organizarea procesului de reparație

Organizarea procesului de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare trebuie să satisfacă în condiţii optime cerinţele principale privind menţinerea capacităţii de luptă a unităţii şi anume:

a) - planificarea tehnicii în reparaţie să fie eşalonată judicios, astfel încât să asigure în permanenţă un coeficient de stare tehnică cât mai ridicat;

b) - timpul de imobilizare a tehnicii în reparaţie să fie cât mai mic posibil;

c) - calitatea reparaţiilor şi a produselor fabricate (recondiţionate) să asigure tehnicii performanţele prevăzute şi fiabilitate în exploatare;

d) - modul de desfăşurare a activităţii productive să permită ieşirea la alarmă a unităţii (subunităţii) de reparaţii în timpul prevăzut;

e) - procesul de reparaţie, fabricaţie şi recondiţionare să fie cât mai economic şi să se realizeze cu un consum minim de materiale, manoperă şi energie.

45

Organizarea procesului de reparaţie în operaţie (luptă) constă în:

a) - cunoaşterea (estimarea) fondului de reparat (FDR), pe categorii de tehnică şi nevoi de reparaţii şi stabilirea volumului de lucrări necesar şi posibil a se executa conform competenţelor, pentru situaţia existentă. Totalul fondului de reparat se obţine pe baza rapoartelor de informare logistice primite, iar pentru misiunea care urmează a se îndeplini, se obţine prin calculul pierderilor probabile;

b) - cunoaşterea locului unde se află fondul de reparat, (în cazul situaţiei existente), raioanelor în care se prevăd pierderile cele mai mari şi stabilirea măsurilor de evacuare necesare pentru aducerea tehnicii deteriorate la unităţile (subunităţile) sau formaţiunile reparatoare;

c) - stabilirea capacităţilor de producţie avute la dispoziţie şi a posibilităţilor de reparaţii ale acestora, luându-se în calcul:

- existentul şi starea tehnică a forţelor şi mijloacelor de reparaţii organice, primite ca întărire (sprijin), precum şi a celor primite temporar de la agenţii economici;

- gradul de asigurare cu ansambluri, piese de schimb şi materiale;

- timpul de care se dispune;

- condiţiile meteorologice de timp şi anotimp;

d) - definirea sarcinilor de producţie şi a misiunilor unităţilor (subunităţilor) de reparaţii, pe timpul ducerii acţiunilor militare, repartiţia şi manevra acestora;

e) - stabilirea măsurilor necesare pregătirii pentru predare la eşaloanele superioare a tehnicii deteriorate, care nu poate fi reparată cu mijloace proprii;

f) - stabilirea şi organizarea raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii deteriorate şi a perioadei în care lucrează în acestea, unităţile (subunităţile) de reparaţii;

g) - stabilirea modului în care se realizează fluxul informaţional pentru transmiterea ordinelor logistice la subunităţile (unităţile) de evacuare, reparare şi primirea rapoartelor logistice de la acestea.

46

În operaţie (luptă) ordinea şi urgenţa executării reparaţiilor se stabileşte de personalul care coordonează activitatea de mentenanţă, având la baza decizia comandantului, precizările şefului structurii logistice, situaţia tehnică şi misiunile eşaloanelor subordonate şi este comunicată şefului unităţii (subunităţii) productive prin ordine logistice.

La planificarea reparaţiilor se vor avea în vedere, de regulă, următoarele priorităţi:

a) - se repară întâi tehnica cu volum mic de lucrări, acordându-se prioritate tehnicii participante direct la luptă, care intră în calculul raportului de forţe;

b) - tehnica destinată conducerii trupelor;c) - tehnica aflată în cantităţi mici în înzestrare.

2.13 Planificarea reparaţiilor, fabricaţiei şi recondiţionărilor

La pace, planificarea reparaţiilor se face de către structurile logistice împreună cu cele financiar-contabile şi constă în stabilirea şi eşalonarea judicioasă a nevoilor de reparaţii, recondiţionări şi fabricaţie, a fondurilor financiare alocate, în scopul menţinerii în permanentă stare de operativitate a tehnicii proprii şi din înzestrarea unităţilor subordonate, crearea condiţiilor de organizare a procesului de reparaţii şi folosirea eficientă a unităţilor (subunităţilor) productive.

Elementele care stau la baza planificării reparaţiilor sunt:

a) - normele de funcţionare între reparaţii stabilite pentru fiecare tip de tehnică militară;

b) - drepturile de resurse alocate unităţii pe timp de un an;c) - rezerva de resurse a tehnicii până la următoarea reparaţie;d) - costul reparaţiei (costul de achiziţie al materialelor pentru

reparaţii executate de unităţile productive ale armatei sau costul reparaţiei practicat de agenţii economici pentru reparaţiile executate la aceştia);

e) - planificarea înzestrării armatei cu tehnică nouă. Planificarea reparaţiilor se face pentru anul următor de exploatare.

47

Planurile de reparaţii cuprind: toate categoriile de reparaţii la tehnica proprie, cea aparţinând unităţilor subordonate şi formaţiunilor date în asistenţă tehnică, ansamblurile şi subansamblurile existente în fondul de reparat; maşinile unelte, utilajele, instalaţiile, aparatura din atelier, parcuri şi sălile de specialitate, cu nevoi de reparaţii, recondiţionări şi fabricaţii de piese, verificări metrologice, verificări-încărcări de butelii, utilajele gospodăriilor agrozootehnice, aparatura şi instalaţiile din centrele de transmisiuni fixe şi tehnica de la stocul de mobilizare.

Pe timpul acţiunilor militare, planificarea reparaţiilor la tehnică se întocmeşte pe durata misiunilor pe care le îndeplinesc unităţile, având la bază fondul de reparat existent, rezerva de resurse şi pierderile probabile în timpul luptei. Datele stabilite se înscriu în planul logistic. Reparaţiile ce depăşesc posibilităţile proprii se raportează eşalonului superior prin raport de informare logistică. Acesta, funcţie de posibilităţi, pune la dispoziţia eşalonului subordonat, subunităţi de reparaţii ca întărire (sprijin), preia tehnica cu nevoi de reparaţii sau dispune pregătirea şi predarea tehnicii altor unităţi militare reparatoare sau agenţi economici.

2.14 Predarea (primirea) tehnicii în (din) reparaţie

2.14.1 Pregătirea şi trimiterea tehnicii în reparaţie

La pace, pregătirea tehnicii militare pentru trimiterea în reparaţie constă în:

a) - spălarea şi curăţirea generală (desconservarea);b) - verificarea funcţionării şi stării de completare, conform

inventarelor şi cărţilor tehnice (inclusiv a lotului de piese, scule şi accesorii);c) - întocmirea documentelor justificative pentru reperele lipsă ;d) - executarea lucrărilor necesare funcţionării corecte şi în

deplină securitate a tehnicii militare ce se deplasează la unitatea reparatoare prin propulsie proprie;

e) - completarea în totalitate, corectă şi la zi, a documentelor de 48

exploatare şi de evidenţă a sculelor, pieselor de schimb şi accesoriilor din complet. Pentru instalaţiile sub presiune şi de ridicat se trimit şi documentele pe linia supravegherii tehnice a acestor instalaţii.

Descompletarea tehnicii ce se trimite în reparaţie sau înlocuirea de pe aceasta a unor ansambluri şi piese bune cu altele defecte, este interzisă.

Pregătirea tehnicii militare pentru trimiterea în reparaţie se execută prin grija comandanţilor de subunităţi (unităţi de nave) cu participarea reprezentanţilor structurilor logistice (a comandanţilor unităţilor de luptă de la nave), specialiştilor în instalaţiile şi aparatura din compunerea tehnicii militare.

Starea de pregătire a tehnicii militare pentru trimiterea în reparaţie se verifică de către şeful structurii logistice (similar), împreună cu delegatul care urmează să predea tehnica militară în reparaţie.

Tehnica se trimite în reparaţie la temenele stabilite în comandă, cererea-ordin de reparaţie, sau conform planului de afluire, anexă la contract, astfel încât să sosească la unitatea reparatoare până la data de 20 ale lunii care precede luna de plan. Unităţile beneficiare poartă întreaga răspundere pentru Netrimiterea tehnicii în reparaţie la termenele stabilite, întrucât “cererea-ordin de reparaţie” pentru tehnica militară constituie contract, iar nerespectarea acestuia duce la anulare şi penalizare. De asemenea, când tehnica militară nu se trimite în reparaţie la termenele stabilite, costul anulării transportului pentru cazul când s-au planificat mijloace de transport, se suportă de unitatea beneficiară (atât pentru afluire, cât şi pentru defluirea).

2.14.2 Predarea tehnicii în reparaţie

În timp de pace, tehnica se predă în reparaţie, astfel:

-la subunitatea de reparaţii a unităţii pe bază de comandă, care ţine loc de act de predare-primire şi în care se scriu constatările privind starea tehnică şi lipsurile în starea de completare. Predarea se face între comandantul de subunitate în înzestrarea căruia se află tehnica, (ajutorul

49

pentru tehnică al acestuia) şi şeful grupei de reparaţii, în prezenţa şefului compartimentului de mentenanţă.

Predarea armamentului de la subunităţi (depozit, uz şi stoc) se face pe baza comenzii şi a semnării în “registrul de evidenţa armamentului ieşit din subunitate şi a muniţiilor distribuite gărzilor “.

-la celelalte unităţi productive, cu act de predare-primire, între delegatul predător şi compartimentul primiri-predări al unităţii reparatoare, asistaţi în mod obligatoriu de şeful grupei, atelierului sau secţiei care execută reparaţia şi şeful grupei de constatare-triere (acolo unde există). Tehnica se poate primi şi direct de către şeful grupei (atelierului).

-la bazele centrale predarea armamentului se face cu “act de primire”.

Constatările rezultate cu ocazia primirii-predării se înscriu în “actul de predare-primire”.

“Actul de predare-primire” primeşte număr din registrul de evidenţă al compartimentului primiri-predări şi se întocmeşte astfel:

-pentru un singur obiect, când la tehnica militară ce se predă se ţine evidenţa funcţionării;

-pentru mai multe obiecte, când la tehnica militară de acelaşi tip (marcă, model) ce se predă nu se ţine evidenţa funcţionării, precum şi în cazul aparaturii de transmisiuni, aparaturii de cercetare NBC, aruncătoarelor de flăcări. În acest sens, seriile armamentului şi aparaturii artileristice se înscriu pe verso.

Pentru tehnica militară care după reparaţie nu se mai predă aceleiaşi unităţi, în afara actului de predare-primire, unitatea productivă emite act de primire, în baza ordinului de distribuţie, conform reglementărilor în vigoare. În această situaţie, toate categoriile de tehnică militară se predau cu lotul de piese şi scule complet.

Tehnica se predă în reparaţie de către un delegat (echipa) competent(ă), care este obligat:

a) - să cunoască regulile de predare în reparaţie;50

b) - să cunoască starea funcţională şi defecţiunile tehnicii militare pe care o predă;

c) - să organizeze paza tehnicii militare din momentul sosirii şi până la predarea acesteia unităţii productive;

d) - să aibă asupra sa documentele de exploatare şi inventarul completului, documentele pe linia supravegherii tehnice a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, documentele justificative pentru piesele lipsă sau reformă şi ordinul de serviciu pe care este menţionată delegarea pentru predarea în reparaţie.

În cazul tehnicii militare avariate (accidentate), delegatul predător prezintă “actul de constatare a avariei” întocmit de comisia unităţii, (autorizaţia sau dovada emisă de organele care au efectuat cercetarea la locul avariei).

Tehnica militară trimisă la unităţile productive se primeşte de către acestea în cel mult 24 de ore de la data sosirii. În cazul în care acestea a sosit înainte sau după data planificată, primirea se face în cel mult 48 de ore.

Tehnica militară (mai puţin de transmisiuni) trimisă pentru Rp. N2. şi Rp.N3., care nu are norma de funcţionare (timp) îndeplinită se primeşte în reparaţie numai dacă delegatul unităţii predătoare prezintă şi documentul de cercetare administrativă prin care s-a stabilit recuperarea pagubei.

Pentru tehnica de transmisiuni, cercetarea administrativă prin care se stabileşte recuperarea pagubei se face după primirea tehnicii din reparaţie.

Tehnica militară se predă la reparat, de regulă, fără lotul de piese, scule şi accesorii, cu excepţia:

a) - armamentului şi aparaturii artileristice;b) - tehnicii de tancuri, autotractoare şi instalaţiilor de rachete;c) - aparaturii de transmisiuni de pe autovehicule şi tehnicii

stabilite de comandamentul transmisiunilor;d) - autoatelierelor;e) - maşinilor unelte şi utilajelor;

51

f) - tehnicii şi materialelor chimice. Tehnica militară se primeşte pentru reparare numai pe baza

comenzii sau “cererii-ordin de reparaţie” aprobate, de eşaloanele superioare unităţilor productive.

Tehnica militară nu se primeşte pentru reparat, ci în păstrare, în situaţiile în care:

a) - a afluit pentru reparaţie la altă dată decât cea planificată;b) - documentele de exploatare nu sunt completate corespunzător;c) - are lipsuri sau degradări, care nu au fost justificate cu

documente legale;d) - se constată că piesele bune au fost înlocuite cu altele defecte;e) - se află în garanţia întreprinderii constructoare sau are

desfăcute sigiliile;f) - nu există placa de timbru pentru instalaţiile mecanice sub

presiune şi de ridicat;g) - nu are documente de cercetare administrativă pentru

neîndeplinirea normei de funcţionare. La primirea tehnicii militare în reparaţie se va menţiona în

“actul de predare-primire”:

a) - tehnica (denumirea tehnicii militare) a fost primită pentru reparare, în cazul că ea a fost pregătită corespunzător;

b) - tehnica militară primită în păstrare într-una din condiţiile menţionate în articolul anterior.

Se introduce în reparaţie când beneficiarul tehnicii a rezolvat litigiile, iar pentru lipsuri a emis “act de primire”.

Pe timpul acţiunilor militare, predarea tehnicii deteriorate delegaţilor eşaloanelor superioare, în vederea reparării, se face de cadre militare (de specialitate) sau de către comandanţii de subunităţi. Predarea se poate executa: pe locul scoaterii din funcţiune sau în acoperiri apropiate; în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate proprii; pe axul (traseul) de evacuare-reparare propriu sau al eşalonului superior; în alte raioane

52

(locuri de concentrare) de adunare a tehnicii deteriorate stabilite prin ordine logistice ale eşalonului superior.

La subunităţile productive proprii unităţilor tactice (batalion, divizion, regiment), instituţii şi formaţiuni, tehnica se predă fără documente de predare primire; la celelalte formaţiuni productive cu act de predare-primire iar pentru unele categorii de tehnică cu nevoi de Rp.N3 cu act de primire. La agenţii economici predarea se face prin delegat, cu proces-verbal.

2.14.3 Transportul tehnicii militare la (de la) reparat

Modul de transport se stabileşte, de la caz la caz, de şefii structurilor logistice ale eşaloanelor superioare unităţilor care trimit tehnica la reparat, prin cererea - ordin de reparaţie, prin ordine logistice, sau conform prevederilor contractuale.

Planificarea mijloacelor de transport, îmbarcarea, transportul, debarcarea şi deplasarea la unitatea productivă se face prin grija unităţii predătoare. În situaţia când tehnica militară nu poate fi debarcată şi transportată la unitatea productivă de către delegatul unităţii predătoare, aceasta este obligată să acorde sprijinul necesar, la solicitarea delegatului predător.

La înapoierea din reparaţie, planificarea mijloacelor de transport şi îmbarcarea tehnicii reparate pe acestea se face prin grija unităţii productive, care răspunde de modul de ambalare, fixare şi ancorare, împreună cu delegatul primitor.

În situaţia în care repararea tehnicii militare se execută în economia naţională, debarcarea şi transportul se face cu forţe şi mijloace de la cea mai apropiată unitate militară. Comandanţii tuturor unităţilor militare sunt obligaţi să asigure executarea acestor prevederi, la solicitarea delegaţilor unităţilor predătoare.

53

Transportul tehnicii militare pe calea ferată la (de la) reparat se execută conform reglementărilor în vigoare, cu următoarele precizări:

a) - tehnica dotată cu armament, rachete AA, staţiile de radio şi radioreleu, staţiile de radiolocaţie, mijloacele de război electronic vor fi însoţite de delegaţi militari, care vor călători în vagoane de călători (dacă există în garnitura trenului) sau vagoane destinate acestui scop, respectându-se prevederile din instrucţiunile specifice;

b) - tehnica de transmisiuni specială se transportă în condiţiile de pază şi securitate prevăzute de instrucţiunile elaborate de Comandamentul Transmisiunilor;

c) - restul tehnicii se predă organelor de transport feroviar cu uşile, obloanele etc. sigilate cu plumb, de predător şi primitor, consemnându-se în documentele de transport predarea-primirea şi numărul sigiliilor.

În anumite situaţii, cu aprobarea eşalonului care a ordonat reparaţia, transportul tehnicii militare la unitatea productivă se poate face prin grija şi cu mijloacele acesteia.

Timpul de imobilizare în reparaţie

Timpul de imobilizare în reparaţie reprezintă durata staţionării tehnicii militare în reparaţie, exprimată în zile lucrătoare.

La subunităţile de reparaţii proprii, timpul de imobilizare începe din ziua următoare primirii tehnicii militare în reparaţie, la restul unităţilor productive bugetare subordonate armatei din prima zi a lunii în care este planificată reparaţia şi se termină odată cu recepţia finală efectuată de către unitatea productivă.

Durata timpului de imobilizare în reparaţie, pentru unităţile productive bugetare subordonate armatei, este prevăzută în normativele în vigoare.

54

Comandanţii (şefii) unităţilor productive pot depăşi timpul de imobilizare în reparaţie, prevăzut în normative, când întreruperea procesului de reparaţie este datorată lipsei unor piese de schimb şi subansambluri sau la ordinele eşaloanelor superioare. În aceste cazuri, prelungirea timpului de imobilizare se menţionează în ordin de zi pe unitate, iar dacă prelungirea depăşeşte cu 6 luni timpul de imobilizare stabilit prin normative, se raportează eşalonului căruia i se subordonează, menţionând cauzele şi măsurile propuse pentru remediere.

În cazul tehnicii militare predate după data de 30 ale lunii în care este planificată reparaţia, timpul de imobilizare începe în ziua introducerii efective în reparaţie, care nu va depăşi 30 zile de la data primirii acesteia.

Pe timpul acţiunilor militare, timpul de imobilizare în reparaţie începe din momentul primirii tehnicii şi, de regulă, nu trebuie să depăşească timpul de staţionare al unităţii reparatoare în raionul (locul) de adunare al tehnicii deteriorate. Unităţile reparatoare au obligaţia de a lua măsuri pentru reducerea acestuia la minimum posibil.

Garantarea calităţii reparaţiilor

Unităţile productive garantează calitatea Rp. N2. şi Rp. N3. executate, conform termenelor de garanţie stabilite, purtând răspunderea pentru toate defecţiunile din vina reparaţiei.

Pentru reparaţiile executate la tehnica militară atipică, menţinută în exploatare peste durata normală de serviciu, termenele de garanţie se reduc, de regulă, cu 50%.

Termenul de garanţie începe de la data predării din reparaţie a tehnicii militare şi poate fi exprimat în timp calendaristic sau ore de funcţionare, de zbor, km etc.

Tehnica iese din garanţie dacă una din cele două condiţii (timp calendaristic sau ore de funcţionare, km. rulaţi) a fost îndeplinită.

Termenele de garanţie se înscriu în actul de predare primire şi în cartea tehnică sau de exploatare, cu ocazia predării tehnicii militare din reparaţie.

55

CAPITOLUL IIIPREGĂTIREA TEHNICĂ A PERSONALULUI

3.1 Scopul. Noțiunea de pregatire tehnică a personalului

Pregătirea tehnică a personalului reprezintă ansamblul de măsuri şi activităţi care se planifică, organizează şi execută pentru însuşirea temeinică a cunoştinţelor privind caracteristicile tehnico-tactice, construcţia, funcţionarea, utilizarea, evacuarea şi repararea tehnicii militare, precum şi pentru realizarea deprinderilor necesare de conducere şi execuţie.

Pregătirea tehnică a personalului are ca scop:

a) - formarea personalului de specialitate şi perfecţionarea pregătirii acestuia cu solide cunoştinţele tehnico-tactice, care să asigure mentenanţa tehnicii, operabilitatea în permanenţă, o diagnosticare rapidă şi precisă, precum şi repunerea ei în stare de funcţionare, în cel mai scurt timp de la apariţia unor defecţiuni;

b) - asigurarea cunoaşterii, de către personalul din alte arme şi specialităţi, a problemelor de bază privind folosirea şi utilizarea tuturor categoriilor de tehnică militară;

c) - formarea şi specializarea operatorilor şi responsabililor de tehnică militară.

Pregătirea tehnică a personalului trebuie să aibe caracter intensiv, practic-aplicativ, pluridisciplinar, în vederea realizării activităţii de mentenanţă în deplină securitate, cu consumuri reduse de materiale, piese de schimb, carburanţi, lubrifianţi şi energie.

Pregătirea tehnică a personalului în domeniul mentenanţei, atât în timp de pace, cât şi la război, se face în instituţiile militare de învăţământ de profil, prin cursuri de perfecţionare şi specializare în unităţi, aplicaţii, antrenamente de stat major şi demonstrativ-metodice, stagii şi practică la unităţi militare productive sau la diverşi agenţi economici, lucrări personale, examene de grad etc.

56

Pregătirea tehnică a personalului se desfăşoară diferenţiat, pe categorii de personal, în raport cu eşaloanele şi funcţiile pe care sunt încadraţi şi se referă în principal la:

a) - cunoaşterea principiilor şi cerinţelor doctrinei militare naţionale şi aplicarea acestora la îndeplinirea scopurilor activităţii de mentenanţă, în cooperare cu celelalte elemente ale logisticii trupelor;

b) - perfecţionarea cunoştinţelor referitoare la conducerea activităţii de mentenanţă, manevra de forţe şi mijloace a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, în raport de eşalon şi misiunile primite, deteriorările produse şi fondul de evacuat şi reparat;

c) - cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice, construcţia, funcţionarea, întreţinerea şi repararea tehnicii din înzestrare, a celei primite din economia naţională la mobilizare, precum şi principiile de folosire eficientă a tehnicii de luptă, mijloacelor de evacuare, utilajelor şi aparaturii de testare;

d) - cunoaşterea prevederilor actelor normative referitoare la mentenanţa tehnicii militare;

e) - cunoaşterea regulilor privind organizarea parcurilor de tehnică, particularităţile mentenanţei în diferite anotimpuri, punându-se accent pe funcţionarea sigură a acesteia în toate condiţiile, prevenirea avariilor şi defecţiunilor;

f) - organizarea activităţii de mentenanţă în condiţiile încadrării incomplete cu efective şi aprovizionării parţiale cu carburanţi şi materiale;

g) - măsurile ce se impun pe timpul pregătirii şi ducerii luptei privind: decontaminarea, paza şi parcarea tehnicii, cunoaşterea semnelor şi semnalelor de recunoaştere , realizarea sistemului informaţional;

h) - cunoaşterea şi aplicarea măsurilor specifice şi regulilor de protecţie a muncii şi supravegherea tehnică a instalaţiilor sub presiune şi de ridicat, aparatelor consumatoare de combustibil şi a mijloacelor de măsurare, precum şi a măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor;

i) - cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice a tehnicii din înzestrarea armatelor străine, posibilitatea folosirii tehnicii capturate de la adversar.

Pentru reîmprospătarea cunoştinţelor privind construcţia şi caracteristicile tehnico-tactice ale tehnicii din înzestrare şi a regulilor de

57

exploatare a acesteia, în fiecare ciclu (an) de instrucţie, prin grija comandanţilor de unităţi, se vor organiza convocări de pregătire tehnică la care vor participa comandanţii de subunităţi şi ofiţerii din statul major.

Perioadele şi durata convocărilor se stabilesc de şefii direcţiilor din structura centrală, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor, pentru marile unităţi şi unităţile din subordine, funcţie de specificul şi dotarea cu tehnică, respectând dispoziţiunile eşaloanelor superioare cu atribuţii în acest domeniu.

Cu personalul tehnic şi ingineresc, care răspunde de starea tehnicii militare, cu comandanţii de subunităţi care o au în primire şi cu operatorii (mecanici conductori, servanţi, echipaje, conducători auto, specialişti) se organizează şi desfăşoară, prin grija şefului structurii logistice, şedinţe practic-aplicative privind executarea lucrărilor de întreţinere şi a reglajelor. Şedinţele se vor organiza, de regulă, cu ocazia convocărilor pentru trecerea tehnicii la exploatarea de sezon şi în cadrul zilei de verificare şi întreţinere a tehnicii militare, în timpul destinat pregătirii de specialitate a personalului, precum şi cu ocazia pregătirii aplicaţiilor sau a altor activităţi la care se prevede folosirea unui număr mare de tehnică militară.

Cu personalul tehnic şi ingineresc, precum şi cu comandanţii de subunităţi, absolvenţi ai instituţiilor militare de învăţământ, după prezentarea în unităţi, se va executa o convocare pentru desăvârşirea cunoaşterii tehnicii din înzestrarea unităţii respective, a modului de executare a întreţinerilor şi controalelor tehnice, precum şi pentru cunoaşterea reglementărilor privind folosirea acesteia. Convocările se vor executa diferenţiat, în raport de funcţiile unde urmează a fi încadrat personalul respectiv.

Când se prevede dotarea cu noi tipuri (mărci) de tehnică militară, direcţiile din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamentele organizează pregătirea unui număr de cadre din structurile proprii subordonate, privind cunoaşterea tehnicii noi, a principiilor de folosire şi a regulilor de întreţinere şi reparare. Aceste cadre vor instrui restul personalului din marile unităţi, unităţile şi şcolile de

58

aplicaţii subordonate, care urmează a primi în înzestrare (sau a repara) noile tipuri de tehnică.

În cadrul pregătirii de specialitate, ce se execută la unităţile şi subunităţile de reparaţii şi evacuare, se va pune un accent deosebit pe antrenarea personalului prin exerciţii în teren, pentru executarea lucrărilor practice de instalare şi lucru cu autoatelierele şi mijloacele de evacuare din înzestrare.

Formarea, specializarea şi perfecţionarea operatorilor şi specialiştilor (reparatori de tehnică militară) se organizează şi se desfăşoară conform reglementărilor elaborate de direcţiile din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei şi comandamente atât pentru tehnica militară specifică, cât şi pentru tehnica comună (reglementările în acest caz fiind elaborate de comun acord).

Comandanţii şi şefii structurilor logistice, care organizează cursuri de perfecţionare, specializare, convocări de pregătire tehnică, răspund de calitatea procesului instructiv-educativ, operativitatea tehnicii şi materialelor militare utilizate în procesul de învăţământ.

3.2 Pregatirea tehnică a personalului în perioada de pregătire a acțiunilor militare

Pregătirea tehnică a personalului, în perioada de pregătire a acţiunilor militare se planifică de statul major, la propunerea şefului structurii logistice şi se aprobă de comandantul eşalonului respectiv, punându-se accent pe:

a) - cunoaşterea şi însuşirea datelor şi prognozelor de mentenanţă a tehnicii, de către personalul structurii logistice;

b) - manevra de forţe şi mijloace a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, în funcţie de situaţia eşaloanelor subordonate, amploarea acţiunilor adversarului şi a deteriorărilor probabile;

c) - cunoaşterea şi însuşirea concepţiei de organizare a mentenanţei tehnicii pentru îndeplinirea deciziei comandantului, îndeosebi a axelor de evacuare- reparare (similare), itinerariilor de evacuare şi a

59

raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii deteriorate a eşalonului superior, propriu şi a celor subordonate;

d) - organizarea mentenanţei tehnicii, atunci când este cazul, pentru pregătirea deplasării unităţilor prin marş (pe jos sau autovehicule), transportate (pe mijloace C.F., aeriene, navale), sau combinat;

e) - însuşirea modului de întrebuinţare şi manevră a forţelor şi mijloacelor de mentenanţă în anumite condiţii de stare a vremii, ziua sau noaptea, anotimp şi relief, în localităţi şi zone (platforme) industriale, în raioane fortificate, zone libere etc.;

f) - cunoaşterea caracteristicilor tehnico-tactice, a particularităţilor de exploatare a tehnicii militare noi introdusă în înzestrare, precum şi a celei capturate, care urmează să fie folosită în acţiunile militare;

g) - modul de realizare a legăturilor, de strângere a informaţiilor, de pregătire şi prezentare a rapoartelor de informare logistice;

h) - măsurile şi activităţile necesare organizării protecţiei personalului şi tehnicii, pe timpul executării acţiunilor de mentenanţă, prevenirea şi lichidarea urmărilor atacului adversarului cu armele de distrugere în masă, N.B.C. şi / sau cu sisteme incendiare, organizarea decontaminării personalului şi tehnicii.

Pe timpul ducerii acţiunilor militare, pregătirea tehnică a personalului se execută în funcţie de necesitate, situaţie şi timpul la dispoziţie.

CAPITOLUL IVASIGURAREA ACȚIUNILOR ȘI PROTECȚIA UNITĂȚILOR ȘI

FORMAȚIUNILOR DE MENTENANȚĂ

4.1 Măsuri și acțiuni specifice asigurării acțiunilor formațiunilor de mentenanță. Protecția unităților de mentenanță

Asigurarea acţiunilor şi protecţia unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă reprezintă ansamblul de măsuri şi acţiuni desfăşurate neîntrerupt în scopul menţinerii capacităţii de luptă şi productive pentru îndeplinirea misiunilor primite, prin obţinerea de date şi crearea de condiţii pentru asigurarea securităţii personalului şi tehnicii militare împotriva acţiunilor agresorului şi altor factori perturbatori.

60

Măsurile şi acţiunile specifice asigurării acţiunilor şi protecţia unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii militare constau în: cercetare, siguranţă, protecţia electronică, protecţia psihologică, asistenţa religioasă, mascare, protecţia genistică, protecţia antiaeriană, apărarea N.B.C., protecţia împotriva sistemelor incendiare, protecţia informaţiilor, informare şi relaţii publice, protecţia medicală, asigurarea topogeodezică (hidrografică şi de navigaţie), asigurarea hidrometeorologică, asigurarea cu personal, evitarea fratricidului, asistenţa juridică, protecţia mediului.

Aceste măsuri şi acţiuni depind nemijlocit de arma (specialitatea) pe linia căreia se realizează, forţele şi mijloacele folosite şi de problemele pe care le rezolvă.

Asigurarea acţiunilor şi protecţia forţelor şi mijloacelor de mentenanţă a tehnicii se realizează, în principal, pe baza planului statului major aprobat de comandant, cu forţe şi mijloace specializate aflate în organica proprie sau primite ca întărire.

Dacă în structura unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă nu există forţe specializate, asigurarea acţiunilor şi protecţia acestora se realizează prin grija eşalonului în compunerea căreia se află.

Cercetarea constă în: procurarea, analizarea, ierarhizarea şi valorificarea datelor şi informaţiilor despre: adversar, populaţie, mijloace N.B.C., situaţia sanitar-epidemică, condiţiile geoclimatice, resursele umane şi materiale, precum şi infrastructura din zona acţiunilor militare.

Siguranţa se realizează prin: supravegherea, paza şi apărarea nemijlocită pentru prevenirea forţelor proprii şi zădărnicirea cercetării şi a altor acţiuni ale adversarului.

Protecţia electronică se organizează pentru asigurarea stabilităţii şi continuităţii lucrului mijloacelor şi sistemelor electronice proprii. Constă în respectarea regulilor şi regimului de lucru electronic propriu, mascarea şi dezinformarea electronică, asigurarea compatibilităţii electromagnetice între mijloacele electronice proprii, neutralizarea mijloacelor de luptă electronică ale adversarului etc.

Protecţia psihologică constă în: menţinerea rezistenţei şi stabilităţii psihice a efectivelor proprii; ridicarea moralului acestora; identificarea şi

61

contracararea presiunilor psihice care afectează capacitatea de lucru; dezvoltarea rezistenţei psihice a personalului la acţiunea factorilor perturbatori ai luptei; consolidarea încrederii militarilor în forţele proprii, în armamentul din dotare şi în comandanţi; prevenirea şi combaterea descurajării psihologice, a stărilor de frică, nesiguranţă şi panică; limitarea şi anihilarea acţiunilor de influenţare negativă duse de adversar; recuperarea psihică şi refacerea moralului personalului afectat psihic; diminuarea potenţialului psihologic şi capacităţii de rezistenţă a efectivelor adversarului.

Asistenţa religioasă constă în cultivarea valorilor religioase, morale, patriotice, etice şi civile în vederea realizării şi menţinerii unui nivel ridicat al moralului militarilor. Se execută prin pastoraţie individuală şi slujbe religioase.

Mascarea se realizează prin ascunderea elementelor dispozitivului şi activităţii efectivelor proprii faţă de cercetarea de toate categoriile a adversarului, precum şi pentru inducerea în eroare a acestuia asupra situaţiei, intenţiilor, acţiunilor şi posibilităţilor trupelor proprii.

Protecţia genistică constă în crearea condiţiilor necesare adăpostirii personalului şi tehnicii împotriva loviturilor de orice gen ale adversarului, precum şi pentru zădărnicirea şi interzicerea acţiunii acestuia.

Protecţia antiaeriană este un ansamblu de măsuri pentru prevenirea şi apărarea personalului şi capacităţilor productive proprii, împotriva cercetării aeriene şi a loviturilor executate din aer de către agresor. Se execută cu aviaţia, rachetele, armamentul antiaerian, precum şi prin folosirea mijloacelor nespecializate de luptă împotriva ţintelor aeriene, prin următoarele proceduri: măsuri generale de siguranţă antiaeriană, mascare, cercetarea spaţiului aerian, înştiinţare, dispersare şi adăpostire a personalului, combaterea mijloacelor de cercetare şi atac aerian ale adversarului.

Apărarea N.B.C. asigură menţinerea capacităţii de lucru a personalului în condiţii / medii N.B.C. contaminate radioactiv, biologic şi chimic prin determinarea efectelor şi urmărilor contaminării, definirea măsurilor de apărare N.B.C., executarea decontaminării imediate şi operaţionale.

Decontaminarea totală se asigură la cerere prin intervenţia unităţilor şi subunităţilor specializate.

62

Protecţia împotriva sistemelor incendiare are ca scop: apărarea personalului, tehnicii şi capacităţilor productive împotriva efectelor armelor şi muniţiilor incendiare, limitarea şi stingerea incendiilor, scoaterea personalului, tehnicii şi mijloacelor de producţie din locurile în care se produc incendii masive.

Protecţia informaţională se realizează prin: respectarea regulilor în elaborarea şi exploatarea documentelor, tehnicii specifice şi materialelor de conducere în secret; păstrarea secretului acţiunilor, accesul autorizat şi ierarhic la date şi informaţii; controlul informaţiilor destinate publicului; protecţia fizică şi criptografică a informaţiilor care sunt transmise; disimularea informaţională a adversarului; penetrarea documentelor de conducere în secret, a cifrurilor şi codurilor adversarului, precum şi decriptarea acestora.

Protecţia medicală este un ansamblu de măsuri şi activităţi pentru: păstrarea sănătăţii militarilor, prevenirea apariţiei şi răspândirii bolilor, acordarea primului ajutor şi asistenţei medicale calificate şi specializate pentru combaterea efectelor armelor de nimicire în masă.

4.2 Conducerea mentenanței tehnicii militare

Conducerea mentenanţei tehnicii militare face parte integrantă din sistemul de conducere a logisticii acţiunilor militare.

Ea se realizează de către şeful structurii logistice, prin decizii şi ordine ale comandantului şi proprii, având la bază, regulamentele militare şi instrucţiunile în vigoare, dispoziţiile şi precizările eşaloanelor superioare.

Conducerea mentenanţei cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau pentru planificarea, organizarea, comanda, coordonarea şi controlul realizării mentenanţei tehnicii şi are ca scop: menţinerea permanentă a unei stări tehnice ridicate; transmiterea la timp a misiunilor mentenanţei tehnicii; conducerea fără întrerupere a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă şi manevra forţelor şi mijloacelor acestora, în raport cu schimbările produse în situaţia operativă (tactică) şi tehnică; asigurarea acţiunilor şi protecţia unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de

63

mentenanţă; controlul permanent asupra îndeplinirii misiunilor unităţilor (subunităţilor)şi formaţiunilor de mentenanţă.

Conducerea mentenanţei tehnicii se realizează prin:a) - cunoaşterea permanentă şi înţelegerea justă a situaţiei

operative (tactice) şi tehnice, prevederea schimbării acesteia, organizarea cu operativitate a activităţii compartimentului de mentenanţă, elaborarea şi transmiterea la timp a ordinelor pentru logistică la subordonaţi, în raport cu situaţia şi misiunile primite; controlul şi îndrumarea oportună şi eficientă a modului de îndeplinire a misiunilor şi sarcinilor;

b) - menţinerea unor legături permanente cu şefii structurilor logistice ale eşaloanelor superioare şi subordonate, cu unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii din subordine, organizarea şi îndrumarea activităţii acestora;

c) - informarea oportună şi reciprocă între compartimente din comandamentul unităţii;

d) - executarea întocmai a ordinelor pentru logistică şi luarea măsurilor necesare, în raport cu schimbările survenite;

e) - întocmirea şi prezentarea la timp a rapoartelor de informare.Funcţie de mărimea eşalonului, structura logistică va cuprinde, un

compartiment de mentenanţă cu organizare adecvată specificului unităţii.

Personalul ce încadrează compartimentul de mentenanţă, indiferent de specialitate, trebuie să cunoască şi să poată conduce activităţile care privesc mentenanţa, pentru toate categoriile şi tipurile de tehnică din înzestrarea unităţii, pentru a fi în măsură, la nevoie, să se înlocuiască reciproc.

Pentru realizarea conducerii mentenanţei tehnicii militare se stabilesc următoarele:

a) - modul de realizare a legăturilor cu structura logistică a eşalonului superior şi structurile logistice ale marilor unităţi (unităţilor) subordonate, precum şi cu unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii proprii;

b) - documentele necesare conducerii în secret a activităţii de mentenanţă a tehnicii;

c) - termenele de înaintare, de către structurile logistice

64

subordonate, a rapoartelor de informare logistică;d) - activităţile structurii logistice proprii pentru realizarea

măsurilor de mentenanţă, elaborarea documentelor ce trebuie înaintate eşalonului superior şi a celor necesare conducerii în cadrul eşaloanelor subordonate;

e) - manevra forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, în funcţie de evoluţia situaţiei operative (tactice), pe timpul îndeplinirii misiunilor.

4.3 Atribuțiile personalului din structurile logistice și compartimentele de mentenanță a tehnicii militare

Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) poartă întreaga răspundere pentru menţinerea în stare de operativitate (disponibilitate) a tehnicii din înzestrare şi este obligat să asigure forţele, timpul şi mijloacele necesare pentru realizarea la timp şi în volum complet a lucrărilor de mentenanţă, potrivit reglementărilor în vigoare şi normelor elaborate de furnizor.

Şeful structurii logistice este şeful întregului personal pe linie de specialitate şi coordonează activitatea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor din subordine.

Personalul ce încadrează compartimentul de mentenanţă este subordonat şefului structurii logistice şi răspunde de conducerea şi desfăşurarea acestei activităţi.

Are următoarele obligaţii:

a) - să cunoască construcţia şi caracteristicile tehnico-tactice ale tehnicii, prevederile actelor normative care reglementează activitatea de mentenanţă;

b) - să cunoască existentul, starea tehnică şi de întreţinere a tehnicii din înzestrare, să organizeze şi să urmărească folosirea corectă a acesteia, precum şi repunerea în stare de funcţionare a tehnicii defecte;

c) - să întocmească (centralizeze) documentele de planificare a mentenanţei, conform reglementărilor în domeniu;

d) - să facă propuneri şi să urmărească asigurarea necesarului de documentaţie tehnică, pentru activitatea de mentenanţă;

65

e) - să stabilească sarcinile de plan pentru unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de reparaţii, să coordoneze întocmirea programelor anuale de producţie ale acestora şi să urmărească îndeplinirea acestora;

f) - să facă propuneri şi să urmărească înzestrarea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă cu utilaje, dispozitive şi aparate de măsură şi control;

g) - să organizeze trimiterea/primirea în/din reparaţie a tehnicii din înzestrare;

h) - să controleze organizarea şi calitatea reparaţiilor, starea utilajelor, mijloacelor de evacuare şi atelierelor mobile de reparaţie;

i) - să îndrume activitatea punctelor de diagnosticare tehnică de pe lângă structurile de reparat tehnică militară;

j) - să organizeze şi să controleze modul cum se execută pregătirea specialiştilor reparatori de tehnică, ce se desfăşoară în unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de reparaţii subordonate;

k) - să cunoască necesarul şi existentul operatorilor de tehnică şi specialiştilor reparatori şi să ţină evidenţa lor;

l) - să propună măsuri şi să îndrume pregătirea întregului personal al unităţii în problemele de mentenanţă ;

m) - să verifice completarea corectă a documentelor de evidenţă, referitoare la folosirea, exploatarea şi repararea tehnicii;

n) - să ia măsuri pentru prevenirea defecţiunilor, avariilor, accidentelor de muncă şi îmbolnăvirilor profesionale, să ţină la zi evidenţa acestora, să participe la cercetarea şi rezolvarea lor, urmărind recuperarea pagubelor;

o) - să participe la dezmembrarea tehnicii, utilajelor, subansamblurilor şi materialelor, aprobate pentru casare;

p) - să urmărească comportarea în exploatare a tehnicii, noi intrată în înzestrarea armatei, modernizată sau reparată, să analizeze cauzele defecţiunilor care apar la aceasta şi să facă propuneri pentru îmbunătăţirea calităţii şi performanţelor acesteia.

Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de reparaţii a tehnicii militare.

66

Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) de reparaţii este şeful întregului personal şi răspunde de toate activităţile desfăşurate în unitatea productivă.

Pe linie de specialitate, se subordonează nemijlocit şefului structurii logistice a eşalonului de care aparţine.

El este obligat:

a) - să cunoască actele normative care reglementează activitatea de reparaţii, tehnica pentru care unitatea (subunitatea) productivă are competenţe de reparaţie, utilajele, aparatura de testare, măsură şi control, necesare pentru repararea şi întreţinerea tehnicii;

b) - să asigure îndeplinirea, la termenele planificate, a programelor de producţie şi a altor sarcini legate de activitatea unităţii productive, conform actelor normative;

c) - să organizeze şi să conducă deplasarea, instalarea şi activitatea de producţie a unităţii, pe timpul aplicaţiilor sau îndeplinirii altor misiuni;

d) - să coordoneze întocmirea programelor lunare de producţie;e) - să ia măsuri pentru asigurarea la timp a unităţii productive cu

utilaje, dispozitive, scule necesare, fond de reparat, agregate, piese de schimb, materiale, carburanţi şi lubrifianţi, urmărind folosirea corectă şi cu economie a acestora;

f) - să se preocupe de încadrarea unităţii cu personal calificat, precum şi de ridicarea calificării acestuia;

g) - să ia măsuri de respectare cu stricteţe a regulilor de protecţia muncii, pe timpul executării lucrărilor în unitate sau în afara acesteia;

h) - să ia măsuri pentru menţinerea în stare de funcţionare a atelierelor mobile şi a mijloacelor de evacuare din înzestrare;

i) - să organizeze controlul de calitate şi încadrarea în normele de lucru a personalului productiv;

j) - să organizeze şi conducă cursurile de reparatori, ce se desfăşoară în cadrul unităţii;

k) - să organizeze şi conducă activitatea de perfecţionare şi modernizare a producţiei.

67

Atribuţiile specifice ale personalului cu diferite funcţii în cadrul structurilor logistice ale unităţilor, pe timpul acţiunilor militare

Personalul care încadrează structurile logistice trebuie să cunoască din timp de pace modul de organizare şi realizare a mentenanţei tehnicii la război, pentru a fi în măsură să conducă această activitate pe timpul acţiunilor militare şi să asigure permanent un înalt grad de operativitate a tehnicii.

Şeful structurii logistice a unităţii este obligat:

a) - să cunoască în permanenţă situaţia operativă (tactică) şi tehnică a eşalonului propriu şi a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor subordonate;

b) - să întocmească împreună, cu personalul din subordine, planul logistic care să cuprindă şi elementele de mentenanţă, pe care să-l actualizeze permanent;

c) - să reţină datele din ordinele logistice primite de la eşalonul superior şi din orientarea făcută de comandant asupra misiunii primite;

d) - să desprindă concluziile pe linie operativă (tactică) şi tehnică din însuşirea misiunii şi să facă calculul şi planificarea timpului la dispoziţie;

e) - să orienteze personalul structurii logistice asupra misiunii primite şi să organizeze activitatea acestuia pentru elaborarea măsurilor pe linia mentenanţei tehnicii;

f) - să stabilească concepţia de organizare şi conducere a mentenanţei tehnicii;

g) - să întocmească şi să transmită operativ ordinele logistice preliminare;

h) - să cunoască capacităţile de producţie ale agenţilor economici din zona de luptă;

i) - să pregătească şi să prezinte comandantului prin şeful de stat major(locţiitor), raportul de informare pe linie de mentenanţă, necesar luării deciziei;

j) - să participe la recunoaşteri în teren, pentru precizarea elementelor de mentenanţă a tehnicii;

68

k) - să elaboreze şi să transmită oportun ordine logistice pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, să organizeze controlul îndeplinirii acestora şi să îndrume activitatea pe linie de mentenanţă a tehnicii;

l) - să stabilească priorităţile în repararea tehnicii deteriorate şi să le comunice unităţilor reparatoare subordonate;

m) - să întocmească şi să înainteze, la termen, documentele ordonate prin ordinele logistice ale eşaloanelor superioare;

n) - să urmărească în permanenţă asigurarea legăturilor necesare şi respectarea regulilor de conducere în secret a mentenanţei tehnicii;

o) - să ţină legătura cu unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii din subordine, cu structura logistică a eşalonului superior;

p) - să fie în măsură, în orice moment, să raporteze situaţia mentenanţei tehnicii.

Şeful compartimentului de mentenanţă este obligat:

a) - să pregătească datele pe linie de mentenanţă necesare şefului structurii logistice şi să facă propuneri privind dispunerea şi folosirea unităţilor (subunităţilor)şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii;

b) - să participe la întocmirea ordinelor logistice şi a planului logistic completându-l cu problemele de mentenanţă pe care să-l actualizeze permanent;

c) - să participe la controlul şi îndrumarea activităţilor pe linie de mentenanţă la eşaloanele subordonate;

d) - să ţină legătura cu statul major, locţiitorii comandantului, pentru stabilirea unor măsuri de întrebuinţare judicioasă a tehnicii din înzestrare (funcţionare, rulaj, consum de carburanţi-lubrifianţi, materiale etc.);

e) - să cunoască în permanenţă: încadrarea cu personal, înzestrarea, starea tehnică şi de întreţinere a tehnicii, precum şi posibilităţile de lucru ale unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii organice, primite ca întărire (sprijin) şi a agenţilor economici existenţi în zona de luptă; itinerariile de evacuare şi axele de evacuare-reparare ale eşalonului propriu şi superior; repartiţia şi posibilităţile de manevră a forţelor şi mijloacelor de evacuare şi reparaţii; locul de dispunere a raioanelor de adunare a tehnicii deteriorate, pe timpul ducerii acţiunilor

69

militare;f) - să cunoască şi să urmărească completarea unităţilor

(subunităţilor) de evacuare şi reparaţii subordonate cu personal, tehnică şi utilaje.

Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) productive este obligat:

a) - să cunoască în permanenţă, în părţile ce-l privesc, situaţia operativă (tactică) a eşalonului din care face parte sau la care a fost dat ca întărire (sprijin) şi să-şi însuşească ordinele logistice primite de la eşalonul superior;

b) - să cunoască principiile de întrebuinţare a unităţilor (subunităţilor) de reparaţii pe timpul acţiunilor militare, în diferite condiţii de timp şi stare a vremii;

c) - să cunoască capacităţile de producţie ale agenţilor economici în zona acţiunilor de luptă şi, la ordinul şefului structurii logistice, să organizeze folosirea acestora;

d) - să organizeze şi să conducă activităţile în raionul de adunare a tehnicii deteriorate;

e) - să orienteze personalul direct subordonat asupra: misiunii primite şi termenului de îndeplinire a acesteia; elementelor de mentenanţă ale eşalonului superior, unităţii proprii şi ale eşaloanelor subordonate; sarcinilor de reparaţii, forţelor şi mijloacelor din zona acţiunilor de luptă, care pot fi folosite în sprijinul evacuării şi reparării tehnicii deteriorate, măsurilor de pază şi apărare a unităţii (subunităţii) de reparaţii; modului de realizare a legăturii cu eşalonul superior şi subordonaţii; semnelor şi semnalelor de recunoaştere şi alarmare şi modului de acţiune în cazul folosirii de către adversar a armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare;

f) - să organizeze întreţinerea şi repararea autoatelierelor, utilajelor şi dispozitivelor din dotarea unităţii (subunităţii);

g) - să urmărească pregătirea operatorilor de pe mijloacele de evacuare proprii şi primite ca întărire, asupra modului de acţiune în diferite situaţii de luptă, şi să verifice completarea cu mijloace de autoscoatere, tractare, îmbarcare, încărcare şi transport;

h) - să organizeze grupele de evacuare, reparaţii, evacuare-reparaţii sau grupele mixte de reparat tehnică militară, ce se dau ca întărire

70

(sprijin);i) - să ia în primire forţele şi mijloacele date în sprijin din zona

acţiunilor de luptă (agenţi economici, formaţiuni locale) şi să organizeze activitatea acestora;

j) - să întocmească şi să actualizeze permanent planul logistic cu elementele de mentenanţa tehnicii, asigurarea acţiunilor şi protecţia unităţii (subunităţii);

k) - să organizeze şi să conducă deplasarea unităţii (subunităţii) de reparaţii, conform dispoziţiunilor şefului structurii logistice;

l) - să execute recunoaşterea noilor raioane în care va lucra unitatea (subunitatea) de reparaţii;

m) - să cunoască tehnica din înzestrarea adversarului pentru a fi în măsură să organizeze repararea şi repunerea în stare de funcţionare a capturilor;

n) - să întocmească şi să înainteze la timp raportul de informare logistică.

Comandantul unităţii (subunităţii) de evacuare este şef direct al întregului personal şi răspunde de pregătirea pentru luptă şi specialitate, educarea, disciplina militară, starea morală şi de sănătate a acestuia, stare tehnică şi de întreţinere a tehnicii şi armamentului din înzestrare.

El este obligat:

a) - să cunoască în permanenţă, în părţile ce-l privesc, situaţia operativă (tactică) a eşalonului din care face parte sau la care a fost dat ca întărire (sprijin);

b) - să cunoască itinerariile de evacuare, axele de evacuare-reparare, locul de dispunere a raioanelor de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate ale eşalonului superior, propriu şi ale eşaloanelor subordonate şi, pe cât posibil, să execute recunoaşterea lor;

c) - să cunoască principiile de folosire pe timpul acţiunilor militare a unităţilor (subunităţilor) respective, precum şi metodele şi procedeele de evacuare şi scoatere din imobilizare a tehnicii deteriorate;

d) - să cunoască în permanenţă încadrarea, gradul de asigurare cu tehnică şi materiale, posibilităţile de lucru ale unităţii (subunităţii) de evacuare şi să ia la timp măsuri de completare a deficitelor;

71

e) - să orienteze personalul din subordine asupra: misiunilor primite şi termenelor de îndeplinire a acestora, elementelor de mentenanţă a tehnicii eşalonului superior, propriu şi eşaloanelor subordonate; forţelor şi mijloacelor existente în zona acţiunilor de luptă, puse la dispoziţie, care pot fi folosite în sprijinul activităţilor de evacuare; semnalelor de conducere şi înştiinţare; modului de realizare a legăturilor, în special cu grupele care lucrează în sprijinul eşaloanelor subordonate;

f) - să organizeze întreţinerea şi repararea mijloacelor de evacuare şi a celorlalte categorii de tehnică din înzestrarea unităţii (subunităţii) proprii;

g) - să organizeze şi să conducă evacuarea tehnicii deteriorate şi gruparea acesteia în raioanele de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate (similare) sau pe axele de evacuare-reparare (similare) ordonate;

h) - să organizeze şi să urmărească completarea cu carburanţi-lubrifianţi, lichide speciale, scule, dispozitive, piese de schimb şi materiale necesare executării reparaţiilor la tehnica din înzestrarea unităţii, precum şi cu mijloace şi materiale de transport, genistice şi auxiliare pentru sporirea capacităţii de trecere a mijloacelor (tractoarelor) de evacuare;

i) - să pregătească subunităţile (mijloacele) de evacuare care se dau ca întărire (sprijin), precum şi pe cele destinate pentru asigurarea trecerilor prin punctele obligatorii sau la sectoarele de folosire;

j) - să întocmească şi să actualizeze permanent planul logistic;k) - să stabilească măsurile de protecţie şi asigurare a acţiunilor

unităţii (subunităţii) şi modul de acţiune în cazul folosirii de către adversar a armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare;

l) - să întocmească şi să înainteze raportul de informare logistică a unităţii (subunităţii) de evacuare, la termenele stabilite;

m) - să cunoască, pe cât posibil, tehnica de evacuare din înzestrarea adversarului, pentru a fi în măsură s-o folosească, în cazul când este capturată.

Activităţile specifice ale structurii logistice şi ale compartimentului de mentenanţă a tehnicii pe timpul acţiunilor militare

72

Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, şeful structurii logistice execută un ansamblu de activităţi specifice, în următoarea succesiune:

a) -însuşirea misiunii unităţii din care face parte şi a ordinului logistic al eşalonului superior, calculul şi planificarea timpului în care trebuie organizată mentenanţa tehnicii;

b) -orientarea subordonaţilor asupra misiunii primite;c) -elaborarea şi transmiterea ordinelor logistice preliminare, cu

măsurile de mentenanţă a tehnicii în perioada pregătirii operaţiei (luptei);d) -analiza situaţiei operative (tactice) şi tehnice, stabilirea

concluziilor şi măsurilor referitoare la mentenanţa tehnicii în operaţie şi luptă;

e) -pregătirea informaţiilor şi estimărilor privind mentenanţa tehnicii militare, necesare comandantului pentru luarea deciziei;

f) -participarea la recunoaşteri (dacă s-a hotărât aceasta);g) -stabilirea măsurilor de mentenanţă a tehnicii pe baza deciziei

comandantului şi întocmirea planului logistic;h) -elaborarea şi transmiterea planului logistic pe timpul pregătirii

şi ducerii acţiunilor militare, precum şi controlul asupra executării lui;i) -conducerea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de

mentenanţă a tehnicii, pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare.Din însuşirea misiunii, şeful structurii logistice reţine: locul şi rolul

unităţii în dispozitivul de luptă al eşalonului superior, adâncimea şi lăţimea zonei acţiunilor de luptă; termenul când trebuie să fie gata de luptă; direcţia de efort; gruparea forţelor şi mijloacelor; ideea de manevră a trupelor; probabilitatea folosirii de către adversar a armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare; măsurile de primă urgenţă pentru mentenanţa tehnicii militare, în vederea îndeplinirii misiunii primite.

Din ordinele logistice ale eşalonului superior, şeful structurii logistice reţine: măsurile care trebuie luate în perioada pregătirii şi ducerii acţiunilor militare; termenele la care trebuie înaintate rapoartele; forţele şi mijloacele primite ca întărire (sprijin), capacităţile de producţie ale agenţilor economici puse temporar la dispoziţie şi modul de folosire a lor; itinerariile de evacuare şi axele de evacuare-reparare; locul raioanelor de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate (similare), de bază şi de rezervă; modul

73

de predare a tehnicii deteriorate ce depăşeşte posibilităţile proprii de reparaţii şi staţiile de îmbarcare şi debarcare (similare) a acestora; modul de realizare a legăturilor.

În calculul şi planificarea timpului disponibil pentru organizarea mentenanţei tehnicii, şeful structurii logistice va ţine seama de timpul afectat pregătirii trupelor în vederea acţiunilor de luptă ce vor avea loc, termenul până la care trebuie să fie gata de luptă, precum şi de termenul la care trebuie să raporteze comandantului modul de organizare a mentenanţei tehnicii.

La orientarea subordonaţilor asupra misiunii primite, şeful structurii logistice prezintă principalele probleme rezultate din situaţia operativă (tactică) a eşalonului propriu, precum şi date despre situaţia tehnică, stabilind măsurile imediate ce trebuie luate şi sarcinile ce revin fiecăruia dintre ei.

Elaborarea şi transmiterea ordinelor logistice preliminare de către şeful structurii logistice se face în timpul cel mai scurt, după primirea misiunii de luptă a eşalonului din care face parte. La baza întocmirii acestora stau concluziile reieşite din situaţia operativă (tactică) şi tehnică a eşalonului propriu, însuşirea misiunii de luptă a marii unităţi (unităţii), calculul şi planificarea timpului şi ordinele logistice ale eşalonului superior. De regulă, ordinele logistice preliminare cuprind măsurile imediate ce trebuie luate în vederea pregătirii acţiunilor militare, precum şi cele referitoare la completări, evacuări şi reparaţii. În unele situaţii, la acestea se adaugă datele rezultate în urma recunoaşterilor.

Ordinele logistice preliminare, puse de acord cu statul major, pot fi transmise verbal sau scris, personal de către şeful structurii logistice (ajutoarele acestuia) sau prin mijloacele de transmisiuni, integral sau parţial şi succesiv. De la eşalonul unitate în sus, ordinele verbale se confirmă şi în scris. La subunităţi, aceste ordine se transmit verbal. În acelaşi mod se pot transmite şi ordinele logistice pe timpul ducerii acţiunilor militare.

Din analiza situaţiei operative (tactice) şi tehnice, şeful structurii logistice reţine:

74

a) - situaţia şi caracterul probabil al acţiunilor adversarului;b) - situaţia şi acţiunile de luptă probabile ale trupelor proprii;c) - situaţia tehnică a trupelor proprii şi a celor primite ca întărire

(sprijin);d) - date despre posibilităţile de folosire a capacităţilor de

producţie ale agenţilor economici din fâşia acţiunilor de luptă;e) - posibilităţile de folosire a formaţiunilor de apărare din fâşia

acţiunilor de luptă pentru protecţia şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii;

f) - date despre relief;g) - condiţiile meteorologice;h) - alte date considerate ca necesare pentru asigurarea

mentenanţei tehnicii.Pe baza acestora, şeful structurii logistice stabileşte măsurile ce se

impun pentru organizarea şi realizarea exploatării, evacuării şi reparării tehnicii, realizarea măsurilor pentru protecţia şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă şi pentru executarea conducerii mentenanţei tehnicii.

Pentru luarea deciziei, şeful structurii logistice întocmeşte şi prezintă comandantului informaţiile şi estimările care includ şi elemente de mentenanţă, referitoare la:

a) - gradul de asigurare cu diferite tipuri de tehnică militară şi starea de operativitate a acesteia, pe misiuni şi în raport cu situaţia operativă (tactică);

b) - volumul de întreţineri tehnice, evacuări, reparaţii, predări sau preluări de tehnică şi modul de executare a acestora pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare;

c) - rezerva de resurse a principalelor tipuri de tehnică, concluziile ce se desprind în raport cu misiunea primită de marea unitate (unitate) şi măsurile ce trebuie luate pentru a asigura îndeplinirea misiunii;

d) - gradul de completare a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă cu personal;

e) - itinerariile de evacuare, axele de evacuare-reparare, raioanele de adunare a tehnicii deteriorate (similare);

75

f) - raioanele de dispunere şi modul de folosire a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă;

g) - repartiţia forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, rezervele ce se creează, întăririle necesare;

h) - modul de folosire a capacităţilor de producţie ale agenţilor economici existente în zona marii unităţi (unităţii);

i) - măsurile de protecţie împotriva armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi a sistemelor incendiare, pentru realizarea protecţiei şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă;

j) - forţele şi mijloacele de mentenanţă a tehnicii ce urmează a fi cerute de la eşalonul superior sau de la consiliile locale;

k) - organizarea conducerii unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă.

În raport de situaţia şi caracterul acţiunilor de luptă executate de trupe, şeful structurii logistice trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea comandantului, şi alte probleme ale mentenanţei tehnicii.

4.4 Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de reparaţii a tehnicii militare

Comandantul (şeful) unităţii (subunităţii) de reparaţii este şeful întregului personal şi răspunde de toate activităţile desfăşurate în unitatea productivă.

Pe linie de specialitate, se subordonează nemijlocit şefului structurii logistice a eşalonului de care aparţine.

El este obligat:

l) - să cunoască actele normative care reglementează activitatea de reparaţii, tehnica pentru care unitatea (subunitatea) productivă are competenţe de reparaţie, utilajele, aparatura de testare, măsură şi control, necesare pentru repararea şi întreţinerea tehnicii;

m) - să asigure îndeplinirea, la termenele planificate, a programelor de producţie şi a altor sarcini legate de activitatea unităţii productive, conform actelor normative;

n) - să organizeze şi să conducă deplasarea, instalarea şi

76

activitatea de producţie a unităţii, pe timpul aplicaţiilor sau îndeplinirii altor misiuni;

o) - să coordoneze întocmirea programelor lunare de producţie;p) - să ia măsuri pentru asigurarea la timp a unităţii productive cu

utilaje, dispozitive, scule necesare, fond de reparat, agregate, piese de schimb, materiale, carburanţi şi lubrifianţi, urmărind folosirea corectă şi cu economie a acestora;

q) - să se preocupe de încadrarea unităţii cu personal calificat, precum şi de ridicarea calificării acestuia;

r) - să ia măsuri de respectare cu stricteţe a regulilor de protecţia muncii, pe timpul executării lucrărilor în unitate sau în afara acesteia;

s) - să ia măsuri pentru menţinerea în stare de funcţionare a atelierelor mobile şi a mijloacelor de evacuare din înzestrare;

t) - să organizeze controlul de calitate şi încadrarea în normele de lucru a personalului productiv;

u) - să organizeze şi conducă cursurile de reparatori, ce se desfăşoară în cadrul unităţii;

v) - să organizeze şi conducă activitatea de perfecţionare şi modernizare a producţiei.

4.5 Activităţile specifice ale structurii logistice şi ale compartimentului de mentenanţă a tehnicii pe timpul acţiunilor militare

Pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare, şeful structurii logistice execută un ansamblu de activităţi specifice, în următoarea succesiune:

j) -însuşirea misiunii unităţii din care face parte şi a ordinului logistic al eşalonului superior, calculul şi planificarea timpului în care trebuie organizată mentenanţa tehnicii;

k) -orientarea subordonaţilor asupra misiunii primite;l) -elaborarea şi transmiterea ordinelor logistice preliminare, cu

măsurile de mentenanţă a tehnicii în perioada pregătirii operaţiei (luptei);m)-analiza situaţiei operative (tactice) şi tehnice, stabilirea

concluziilor şi măsurilor referitoare la mentenanţa tehnicii în operaţie şi luptă;

77

n) -pregătirea informaţiilor şi estimărilor privind mentenanţa tehnicii militare, necesare comandantului pentru luarea deciziei;

o) -participarea la recunoaşteri (dacă s-a hotărât aceasta);p) -stabilirea măsurilor de mentenanţă a tehnicii pe baza deciziei

comandantului şi întocmirea planului logistic;q) -elaborarea şi transmiterea planului logistic pe timpul pregătirii

şi ducerii acţiunilor militare, precum şi controlul asupra executării lui;r) -conducerea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de

mentenanţă a tehnicii, pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare.Din însuşirea misiunii, şeful structurii logistice reţine: locul şi rolul

unităţii în dispozitivul de luptă al eşalonului superior, adâncimea şi lăţimea zonei acţiunilor de luptă; termenul când trebuie să fie gata de luptă; direcţia de efort; gruparea forţelor şi mijloacelor; ideea de manevră a trupelor; probabilitatea folosirii de către adversar a armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemelor incendiare; măsurile de primă urgenţă pentru mentenanţa tehnicii militare, în vederea îndeplinirii misiunii primite.

Din ordinele logistice ale eşalonului superior, şeful structurii logistice reţine: măsurile care trebuie luate în perioada pregătirii şi ducerii acţiunilor militare; termenele la care trebuie înaintate rapoartele; forţele şi mijloacele primite ca întărire (sprijin), capacităţile de producţie ale agenţilor economici puse temporar la dispoziţie şi modul de folosire a lor; itinerariile de evacuare şi axele de evacuare-reparare; locul raioanelor de adunare (concentrare) a tehnicii deteriorate (similare), de bază şi de rezervă; modul de predare a tehnicii deteriorate ce depăşeşte posibilităţile proprii de reparaţii şi staţiile de îmbarcare şi debarcare (similare) a acestora; modul de realizare a legăturilor.

În calculul şi planificarea timpului disponibil pentru organizarea mentenanţei tehnicii, şeful structurii logistice va ţine seama de timpul afectat pregătirii trupelor în vederea acţiunilor de luptă ce vor avea loc, termenul până la care trebuie să fie gata de luptă, precum şi de termenul la care trebuie să raporteze comandantului modul de organizare a mentenanţei tehnicii.

La orientarea subordonaţilor asupra misiunii primite, şeful structurii logistice prezintă principalele probleme rezultate din situaţia operativă

78

(tactică) a eşalonului propriu, precum şi date despre situaţia tehnică, stabilind măsurile imediate ce trebuie luate şi sarcinile ce revin fiecăruia dintre ei.

Elaborarea şi transmiterea ordinelor logistice preliminare de către şeful structurii logistice se face în timpul cel mai scurt, după primirea misiunii de luptă a eşalonului din care face parte. La baza întocmirii acestora stau concluziile reieşite din situaţia operativă (tactică) şi tehnică a eşalonului propriu, însuşirea misiunii de luptă a marii unităţi (unităţii), calculul şi planificarea timpului şi ordinele logistice ale eşalonului superior. De regulă, ordinele logistice preliminare cuprind măsurile imediate ce trebuie luate în vederea pregătirii acţiunilor militare, precum şi cele referitoare la completări, evacuări şi reparaţii. În unele situaţii, la acestea se adaugă datele rezultate în urma recunoaşterilor.

Ordinele logistice preliminare, puse de acord cu statul major, pot fi transmise verbal sau scris, personal de către şeful structurii logistice (ajutoarele acestuia) sau prin mijloacele de transmisiuni, integral sau parţial şi succesiv. De la eşalonul unitate în sus, ordinele verbale se confirmă şi în scris. La subunităţi, aceste ordine se transmit verbal. În acelaşi mod se pot transmite şi ordinele logistice pe timpul ducerii acţiunilor militare.

Din analiza situaţiei operative (tactice) şi tehnice, şeful structurii logistice reţine:

i) - situaţia şi caracterul probabil al acţiunilor adversarului;j) - situaţia şi acţiunile de luptă probabile ale trupelor proprii;k) - situaţia tehnică a trupelor proprii şi a celor primite ca întărire

(sprijin);l) - date despre posibilităţile de folosire a capacităţilor de

producţie ale agenţilor economici din fâşia acţiunilor de luptă;m) - posibilităţile de folosire a formaţiunilor de apărare din fâşia

acţiunilor de luptă pentru protecţia şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă a tehnicii;

n) - date despre relief;o) - condiţiile meteorologice;p) - alte date considerate ca necesare pentru asigurarea

79

mentenanţei tehnicii.Pe baza acestora, şeful structurii logistice stabileşte măsurile ce se

impun pentru organizarea şi realizarea exploatării, evacuării şi reparării tehnicii, realizarea măsurilor pentru protecţia şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă şi pentru executarea conducerii mentenanţei tehnicii.

Pentru realizarea conducerii mentenanţei tehnicii militare se stabilesc următoarele:

f) - modul de realizare a legăturilor cu structura logistică a eşalonului superior şi structurile logistice ale marilor unităţi (unităţilor) subordonate, precum şi cu unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă a tehnicii proprii;

g) - documentele necesare conducerii în secret a activităţii de mentenanţă a tehnicii;

h) - termenele de înaintare, de către structurile logistice subordonate, a rapoartelor de informare logistică;

i) - activităţile structurii logistice proprii pentru realizarea măsurilor de mentenanţă, elaborarea documentelor ce trebuie înaintate eşalonului superior şi a celor necesare conducerii în cadrul eşaloanelor subordonate;

j) - manevra forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, în funcţie de evoluţia situaţiei operative (tactice), pe timpul îndeplinirii misiunilor.

Pentru luarea deciziei, şeful structurii logistice întocmeşte şi prezintă comandantului informaţiile şi estimările care includ şi elemente de mentenanţă, referitoare la:

l) - gradul de asigurare cu diferite tipuri de tehnică militară şi starea de operativitate a acesteia, pe misiuni şi în raport cu situaţia operativă (tactică);

m) - volumul de întreţineri tehnice, evacuări, reparaţii, predări sau preluări de tehnică şi modul de executare a acestora pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor militare;

n) - rezerva de resurse a principalelor tipuri de tehnică, concluziile ce se desprind în raport cu misiunea primită de marea unitate (unitate) şi măsurile ce trebuie luate pentru a asigura îndeplinirea misiunii;

80

o) - gradul de completare a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă cu personal;

p) - itinerariile de evacuare, axele de evacuare-reparare, raioanele de adunare a tehnicii deteriorate (similare);

q) - raioanele de dispunere şi modul de folosire a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă;

r) - repartiţia forţelor şi mijloacelor de mentenanţă, rezervele ce se creează, întăririle necesare;

s) - modul de folosire a capacităţilor de producţie ale agenţilor economici existente în zona marii unităţi (unităţii);

t) - măsurile de protecţie împotriva armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi a sistemelor incendiare, pentru realizarea protecţiei şi asigurarea acţiunilor unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă;

u) - forţele şi mijloacele de mentenanţă a tehnicii ce urmează a fi cerute de la eşalonul superior sau de la consiliile locale;

v) - organizarea conducerii unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă.

În raport de situaţia şi caracterul acţiunilor de luptă executate de trupe, şeful structurii logistice trebuie să fie în măsură să prezinte, la cererea comandantului, şi alte probleme ale mentenanţei tehnicii.

4.6 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul pregătirii si desfăşurării aplicaţiilor

Pentru realizarea mentenanţei tehnicii la aplicaţii, indiferent de eşalonul care le execută şi de participanţi, se vor folosi, după caz, următoarele:1. unităţi, subunităţi şi formaţiuni de mentenanţă ale

eşalonului superior, care acţionează în fâşia unităţilor executante;2. capacităţi productive ale agenţilor economici din zona

aplicaţiei, care se pun la dispoziţia unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă ale eşalonului executant;

81

Pe timpul pregătirii, structura logistică din conducerea aplicaţiei, execută următoarele activităţi:

a) - însuşirea datelor de bază pentru pregătirea aplicaţiei (tema, participanţii, organizarea şi dotarea unităţilor participante, perioada în care se desfăşoară şi etapele aplicaţiei);

b) - întocmirea situaţiei cu tehnica şi subunităţile de evacuare şi reparaţii participante;

c) - însuşirea directivei (ordinelor) conducătorului aplicaţiei pentru pregătirea şi întocmirea aplicaţiei, precum şi a concepţiei operative (tactice), în vederea elaborării concepţiei de mentenanţă a tehnicii;

d) - întocmirea şi transmiterea la executanţi a ordinelor logistice privind pregătirea tehnicii, a participanţilor şi formaţiunilor de mentenanţă;

e) - stabilirea ideilor de bază ale concepţiei de mentenanţă, organizarea conducerii mentenanţei şi a serviciului de arbitraj, precum şi a problemelor de învăţat, pe linie de specialitate, în fiecare etapă;

f) - detalierea planului de pregătire şi desfăşurare a aplicaţiei, pe linia mentenanţei, având ca bază elementele directoare din planul statului major;

g) - pregătirea personalului destinat să întocmească documentele aplicaţiei, pe linia mentenanţei ;

h) - participarea la recunoaşteri în scopul precizării elementelor de mentenanţă din concepţia aplicaţiei;

i) - prezentarea pentru aprobare a concepţiei şi planului de desfăşurare a aplicaţiei, pe linia mentenanţei ;

j) - elaborarea documentelor de mentenanţă;k) - pregătirea personalului din conducerea aplicaţiei şi din

serviciul de arbitraj, pe linie de specialitate, în vederea desfăşurării aplicaţiei;

l) - organizarea şi executarea controalelor asupra modului cum au fost executate activităţile de pregătire a aplicaţiei.

Situaţia mentenanţei tehnicii militare din tema operativă (tactică) trebuie să asigure comandantului de la eşalonul executant datele tehnice generale referitoare la:

a) - coeficienţii (indicatorii) de completare, stare tehnică şi operativitate a tehnicii militare pe unităţi (subunităţi);

82

b) - rezerva de resurse a tehnicii pe unităţi (subunităţi);c) - situaţia unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii din

organică şi a celor primite ca întărire (capacitatea de producţie, locul de dispunere şi ce activităţi execută);

d) - capacităţile de producţie de la agenţii economici, puse la dispoziţie de organele locale de apărare.

Situaţia tehnicii militare, anexă la tema operativă (tactică), conţine datele necesare şefului structurii logistice al eşalonului executant, pentru analiza situaţiei tehnice şi stabilirea măsurilor de mentenanţă, astfel:

a) -situaţia cu necesarul, existentul şi starea tehnică, pe categorii de tehnică militară şi pe unităţi (subunităţi) organice şi de întărire. În situaţie se vor menţiona pierderile ipotetice produse de acţiunile de luptă anterioare, precum şi completările ce urmează a se executa;

b) -situaţia cu rezerva de resurse, pe unităţi (subunităţi) organice şi de întărire, pe categorii de tehnică;

c) -date privind întreţinerile tehnice efectuate anterior la tehnică;d) -detalii asupra situaţiei unităţilor (subunităţilor) de evacuare

şi reparaţii din organică, primite ca întărire sau puse la dispoziţie de agenţii economici (locul, capacitatea de producţie, gradul de încadrare şi înzestrare, gradul de asigurare cu piese de schimb şi materiale pentru reparaţii);

e) -elementele mentenanţei tehnice ale eşalonului executant în situaţia iniţială: axele (traseele) de evacuare-reparare, itinerariile de evacuare şi raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate;

f) -situaţia evacuărilor şi reparaţiilor la tehnica deteriorată, pe unităţi (subunităţi) organice şi de întărire;

g) -elementele mentenanţei tehnicii a eşalonului superior celui executant;

h) -măsurile luate pentru asigurarea acţiunilor şi protecţia formaţiunilor de mentenanţă;

i) -detalii privind conducerea mentenanţei, în situaţia iniţială.Ordinele logistice, anexă la ordinul de operaţie (ordinul sau

dispoziţiunea de luptă), adresate şefilor structurilor logistice ale eşaloanelor executante şi comandanţilor (şefilor) unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă se întocmesc conform procedurilor regulamentare.

83

Harta cu elemente din concepţia operativă (tactică) şi de mentenanţă cuprinde:

a) - cadrul operativ (tactic) iniţial, extras din documentele elaborate de statul major;

b) - elemente din situaţia iniţială a mentenanţei tehnicii eşalonului superior şi a eşalonului executant;

c) - concepţia organizării mentenanţei pentru îndeplinirea deciziei comandantului eşalonului care pregăteşte şi conduce aplicaţia;

d) - concepţia organizării mentenanţei pentru îndeplinirea deciziei comandantului eşalonului executant;

e) - tabelele cu principalele date de sinteză care definesc cadrul general al situaţiei tehnice la eşalonul care pregăteşte şi conduce aplicaţia şi la eşaloanele executante.

Planul de pregătire a aplicaţiei, pe linie de mentenanţă, se întocmeşte pe baza elementelor directoare extrase din planul statului major pentru conducerea aplicaţiei şi cuprinde toate activităţile ce urmează a se desfăşura, inclusiv elaborarea documentelor. Planul va cuprinde rubricile: denumirea activităţii (participarea la recunoaşteri, elaborarea concepţiei mentenanţei tehnicii participante la aplicaţie, a situaţiilor şi ordinelor logistice, controlul pregătirii participanţilor, tehnicii şi materialelor, reviste de front etc.), termenul de executare, cine desfăşoară activitatea, cu cine colaborează, cine conduce activitatea.

La redactarea planului, şeful structurii logistice colaborează cu statul major, având în vedere timpul necesar pentru întocmirea, verificarea, corectarea şi aprobarea documentelor, precum şi pentru pregătirea tehnicii care va participa la aplicaţie. Planul se aprobă de conducătorul aplicaţiei.

Planul de desfăşurare a aplicaţiei, pe linie logistică, este documentul cu caracter organizatoric ce se întocmeşte pe baza datelor extrase din planul statului major. În plan se prevede modul de desfăşurare a aplicaţiei şi activitatea pe linie de specialitate a structurii logistice din conducerea aplicaţiei şi a executanţilor, desfăşurată pe etape şi încadrată în timp. În planul de desfăşurare a aplicaţiei se includ toate activităţile ce urmează a se executa din momentul începerii şi până la terminarea aplicaţiei. Planul se aprobă de conducătorul aplicaţiei.

84

Timpul stabilit pentru fiecare activitate trebuie să reprezinte durata medie necesară rezolvării acesteia într-o situaţie reală de luptă. Pe timpul desfăşurării aplicaţiei, planul poate fi modificat şi adaptat la situaţia concretă, în funcţie de hotărârile participanţilor, acţiunile trupelor şi starea vremii.

Planul de transmitere a informaţiilor este documentul de conducere care trebuie să asigure desfăşurarea succesivă a activităţilor aplicaţiei, prevăzute pe etape. Acesta va conţine toate comunicările, în raport cu problemele de învăţat stabilite, ce se vor transmite executanţilor, ca:

a) - ordinele logistice ale eşalonului superior;b) - situaţiile tehnice ce urmează a fi rezolvate de executanţi;c) - informaţii de la executanţi privind tehnica imobilizată,

cauzele imobilizării, locul unde se găseşte şi nevoile de piese de schimb şi materiale;

d) - informaţii de la unităţile (subunităţile) de mentenanţă subordonate.

În plan se vor include toate informaţiile tehnice ce urmează a fi transmise pe timpul desfăşurării aplicaţiei, atât în clar, cât şi codificat, precizându-se timpul operativ şi astronomic.

Pe timpul recunoaşterii terenului în care se va desfăşura aplicaţia, şeful structurii logistice din conducerea aplicaţiei, în colaborare cu statul major, va urmări şi stabili:

a) - concluzii privind influenţa terenului din zona aplicaţiei asupra folosirii tehnicii;

b) - caracteristicile cursurilor de apă sau canalelor şi măsurile ce se impun a fi luate pentru trecerea lor;

c) - felul şi calitatea itinerariilor de deplasare, numărul şi caracteristicile lucrărilor de artă, necesarul de amenajări pentru asigurarea trecerii tehnicii;

d) - raioanele sau locurile care devin impracticabile în caz de ploaie şi posibilităţile de varientare, punctele obligate de trecere, rampele mari, curbele cu raze mici de viraj etc;

e) - drumurile care vor fi folosite ca axe (trasee) de evacuare-reparare şi ca itinerarii de evacuare;

85

f) - raioanele de adunare a tehnicii deteriorate sau locurile în care vor staţiona şi lucra mijloacele de evacuare şi reparaţii;

g) - măsurile ce trebuie luate pentru prevenirea avariilor şi defecţiunilor la tehnica militară.

La recunoaşteri, şeful structurii logistice studiază şi variantele posibile de rezolvare a unor situaţii care urmează a fi create pe timpul pregătirii şi ducerii acţiunilor de luptă, astfel:

a) - evacuarea tehnicii imobilizate de sub focul adversarului;b) - evacuarea tehnicii din raioanele contaminate chimic,

radioactiv sau biologic;c) - demontarea şi repararea tehnicii deteriorate pe locul scoaterii

din funcţiune sau într-o adăpostire apropiată;d) - evacuarea tehnicii deteriorate în raionul (locul) de adunare a

tehnicii deteriorate şi trierea ei;e) - repararea tehnicii în cadrul raionului (locului) de adunare a

tehnicii deteriorate;f) - trecerea prin raioane contaminate;g) - decontaminarea tehnicii, pieselor de schimb şi materialelor

contaminate;Stabilirea tehnicii şi a subunităţilor sau mijloacelor de mentenanţă

care vor participa la aplicaţie se face în funcţie de resursele alocate în acest scop, de tipul şi cantitatea de tehnică aprobată să participe.

În situaţia că unitatea care urmează să execute aplicaţia nu are asigurată toată tehnica, completarea ei se va face prin detaşare de la alte unităţi subordonate eşalonului care organizează şi conduce aplicaţia. Ordinul de detaşare se va da cu 15-20 de zile înaintea începerii aplicaţiei, iar operaţiunea de detaşare se va executa cu cel puţin 5 zile înainte. Unitatea care detaşează va pregăti în cele mai bune condiţii tehnica ce urmează a se detaşa.

La sosirea în unităţi a tehnicii detaşate, aceasta va fi luată în evidenţă şi pregătită pentru aplicaţie, similar tehnicii proprii.

Ordinele logistice pentru pregătirea aplicaţiei date unităţilor executante se vor referi la: volumul lucrărilor de pregătire a tehnicii şi data când acestea trebuie terminate, modul de pregătire a personalului

86

participant, alte probleme referitoare la deplasarea şi transportul tehnicii, la primirea şi detaşarea acesteia.

Pe timpul pregătirii se va acorda o atenţie deosebită tehnicii scoase din conservarea de scurtă (lungă) durată, precum şi mijloacelor de reparaţii şi evacuare.

4.7 Mentenanţa tehnicii la paradele militare

Organizarea şi realizarea mentenanţei pe timpul pregătirii şi desfăşurării paradei. Concentrarea tehnicii în garnizoanele în care se desfăşoară paradele militare se execută prin grija direcţiilor din structurile centrale, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor care au în subordine unităţile prevăzute să asigure tehnica respectivă.

Organizarea locurilor de dispunere (parcul de autovehicule, artilerie, linia de avioane etc.) în garnizoana unde se desfăşoară parada se face prin grija eşalonului care organizează parada. Ordinea interioară, programul de lucru, paza şi apărarea, precum şi măsurile de pază contra incendiilor se stabilesc şi se realizează conform reglementărilor în vigoare.

La toată tehnica, după concentrarea în locurile de dispunere, se execută volumul de lucrări de întreţinere tehnică, prevăzute prin fişele elaborate de direcţiile din structurile centrale, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamente, după planificarea întocmită de şeful structurii logistice şi aprobată de comandantul paradei militare. Operaţiunile se desfăşoară sub supravegherea structurii logistice şi a comandanţilor de subunităţi din compunerea unităţilor de paradă.

Pentru executarea operaţiunilor principale la mecanismele, instalaţiile şi sistemele tehnicii se vor organiza echipe specializate. La tehnica aflată în termen de garanţie, asistenţa tehnică şi operaţiunile de verificare şi întreţinere care impun demontarea unor sisteme, instalaţii sau organe sigilate, se vor executa cu concursul întreprinderilor

87

constructoare. În acest scop se va organiza cu întreprinderile respective, pe bază de contract, pe lângă taberele de paradă, echipe de tip “service”, formate din cei mai buni specialişti, avizaţi de organele în drept, asigurate cu subansamblurile, piesele şi materialele necesare.

Asistenţă tehnică sau sprijin în efectuarea remedierilor se poate solicita, cu aprobarea organelor în drept, întreprinderilor producătoare şi pentru alte categorii de tehnică decât cele aflate în termen de garanţie.

După fiecare antrenament, la tehnica participantă se execută întreţinerile zilnice şi controlul tehnic.

Modul de executare şi problemele ce se urmăresc pe timpul antrenamentelor (trasee, viteze, distanţe, poziţia militarilor îmbarcaţi, ordinea de încolonare şi trecere prin faţa tribunei etc.) se stabilesc de conducătorul paradei, împreună cu reprezentanţii direcţiilor din structura centrală, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor.

În scopul cercetării cauzelor apariţiei unor defecţiuni la tehnică pe timpul antrenamentelor, se constituie pe tabără o comisie tehnică de analiză formată din cadre de specialitate.

Itinerariile de deplasare a tehnicii spre locul de desfăşurare a paradei şi de la acesta spre locul de parcare sau staţiile de cale ferată, pentru îmbarcare în vederea afluirii, se recunosc şi stabilesc împreună cu reprezentanţii consiliilor locale, organelor de poliţie, societăţilor de transport şi societăţilor de distribuţie a energiei electrice, întocmindu-se un document din care să rezulte şi măsurile necesare pentru protecţia părţilor carosabile a străzilor, podurilor, îndrumarea circulaţiei, asigurarea trecerii pe sub reţelele de energie electrică etc.

Pentru desfăşurarea în siguranţă a afluirii, antrenamentelor, repetiţiei generale şi a defluirii tehnicii, şeful structurii logistice al paradei, împreună cu organul de control al circulaţiei vor organiza şi asigura deplasarea coloanelor la locurile respective, întocmind harta cu itinerariile, zilele şi orele de afluire şi punctele de îndrumare a circulaţiei. Datele şi orele în care se execută deplasări de tehnică pentru

88

pregătirea şi desfăşurarea paradei militare vor fi aduse la cunoştinţa organelor de poliţie şi de transport în comun din localitate, în vederea luării măsurilor ce se impun.

Pentru evacuarea tehnicii rămase în pană se constituie formaţiuni de evacuare, conduse de şeful structurii logistice a paradei.

Cu aceste formaţiuni se vor executa exerciţii de evacuare a tehnicii rămase în pană, înlocuirea acesteia cu cea de rezervă, în situaţii cât mai variate. Se va acorda atenţie antrenamentului privind evacuarea tehnicii din apropierea şi din faţa tribunei principale, precum şi a tehnicii pe şenile cu defecţiuni la sistemul de rulare.

Organizarea, dispunerea, modul de conducere şi de acţiune al formaţiunilor de evacuare şi a tehnicii de rezervă pe timpul afluirii (defluirii), antrenamentului şi al paradei, se execută pe baza planului întocmit de şeful structurii logistice şi aprobat de comandantul paradei.

Vopsirea finală a tehnicii va începe cu maximum două săptămâni înainte de repetiţia generală, după un grafic întocmit de şeful structurii logistice al paradei. Materialele, utilajele şi meseriaşii se asigură de către direcţiile din structura centrală, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele care organizează şi participă cu tehnică la paradă.

Înainte de repetiţia generală, la tehnică se execută întreţinerea tehnică cu volumul de lucrări cel mai mare, astfel încât aceasta să funcţioneze în cele mai bune condiţiuni.

Reparaţiile necesare la tehnică se execută în unităţile productive stabilite prin dispoziţiunile eşalonului care organizează parada.

Pentru crearea responsabilităţii asupra calităţii lucrărilor efectuate se va organiza şi ţine evidenţa strictă a acestora şi a personalului care le-a executat.

Defluirea tehnicii se execută pe baza unui grafic întocmit de şeful structurii logistice şi aprobat de comandantul paradei.

89

Şeful structurii logistice al paradei, în colaborare cu direcţiile din structura centrală, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamente, organizează şi asigură deplasarea în siguranţă a tehnicii la staţiile de îmbarcare şi a celei care se deplasează pe roţi, până la intrarea acestora în unităţi.

În acest scop, se va solicita şi sprijinul organelor de control al circulaţiei din Ministerul de Interne, pentru îndrumarea coloanelor şi asigurarea securităţii deplasării acestora pe drumurile publice şi în localităţi.

După sosirea tehnicii în unităţi, comandanţii respectivi vor raporta ierarhic direcţiilor din structurile centrale, statelor majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentelor.

CAPITOLUL V ORGANIZAREA MENTENANŢEI TEHNICII MILITARE

5.1 Organizarea mentenanţei tehnicii militare în operaţie (luptă)

Măsurile de mentenanţa a tehnicii militare în operaţie şi luptă trebuie să asigure îndeplinirea misiunilor de luptă ale trupelor, evacuarea tehnicii imobilizate, în primul rând a celei ameninţate a fi distrusă sau capturată de adversar şi repararea ei în timp cât mai scurt, pentru a fi redată trupelor în vederea continuării luptei.

În condiţiile întrebuinţării de către adversar a armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi a sistemelor incendiare, mentenanţa tehnicii impune:

a) - pregătirea personalului privind modul de desfăşurare a activităţilor în zonele / raioanele contaminate radioactiv, biologic sau chimic;

b) - mărirea siguranţei în funcţionare a tehnicii militare pentru trecerea în scurt timp prin raioanele contaminate;

c) - asigurarea funcţionării echipamentelor şi instalaţiilor pentru executarea misiunilor în condiţii / medii N.B.C.;

d) - executarea recunoaşterilor privind practicabilitatea itinerariilor şi efectuarea marcajelor necesare, descongestionarea căilor de

90

comunicaţii;e) - pregătirea echipamentelor pentru executarea evacuărilor în

scurt timp;f) - repartizarea şi participarea unităţilor şi subunităţilor de

evacuare şi reparaţii la limitarea efectelor armelor de distrugere în masă, N.B.C. şi ale sistemelor incendiare.

În aceste condiţii, unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de mentenanţă se repartizează în sprijinul unităţilor de pe direcţiile cele mai importante de acţiune, stabilindu-se itinerarii separate pentru evacuarea tehnicii contaminate, precum şi locul unde urmează a se executa decontaminarea.

Pentru realizarea activităţilor de mentenanţă a tehnicii pe timpul acţiunilor militare, pe lângă forţele şi mijloacele din organică se folosesc, cu acordul consiliilor locale de apărare, toate posibilităţile existente în zona de acţiune (mijloace de evacuare, meseriaşi, clădiri, utilaje, instalaţii, piese de schimb şi materiale).

Pe timpul ducerii operaţiei (luptei) se va urmări folosirea eficientă şi manevra oportună a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, creându-se rezervele necesare de forţe şi mijloace de evacuare şi reparaţii, care să poată fi folosite operativ când situaţia o impune. Valoarea rezervelor va fi mai mare în condiţii / medii N.B.C. şi întrebuinţării sistemelor incendiare. Aceste rezerve lucrează pe axele (traseele) de evacuare-reparare sau în cadrul raioanelor (locurilor) de adunare a tehnicii deteriorate.

Grupele de întreţinere tehnică şi reparaţie, date în sprijin (întărire) subunităţilor participă alături de operatori la executarea lucrărilor de întreţineri tehnice şi Rp.N1 la tehnica din înzestrarea subunităţii. Volumul lucrărilor de întreţineri tehnice şi echipa ce le efectuează sunt stabilite (acolo unde este cazul) prin documentele de exploatare furnizate de fabricant şi se comunică, de regulă, prin ordine logistice. Lucrările concrete de întreţineri, nominal pentru fiecare tip de tehnică din înzestrare, locul unde se execută, timpul afectat şi forţele participante se fixează de comandantul subunităţii. Întreţinerile tehnice se execută în amplasamente sau pe locul de dispunere al subunităţii, pe timp de noapte pentru cele din contact nemijlocit.

91

Mentenanţa tehnicii aparţinând elementelor de cercetare-diversiune subordonate nemijlocit marilor unităţi tactice, se va executa de grupele de evacuare şi reparaţii ale unităţilor (marilor unităţi) în fâşia cărora acţionează.

5.2. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) de apărare

Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) de apărare este influenţată de:

a) - pierderile mari ca urmare a folosirii masate de către adversar a loviturilor de aviaţie, rachetelor şi, eventual, a armelor de distrugere în masă, N.B.C., precum şi a acţiunilor desantului aerian, trupelor aeromobile şi grupurilor de cercetare-diversiune;

b) - numărul mare de tehnică militară de evacuat, timpul relativ scurt avut la dispoziţie ca urmare a înaintării adversarului şi distanţele mari pe care trebuie executată evacuarea pentru a preveni capturarea şi distrugerea tehnicii;

c) - lovirea unor capacităţii productive (ateliere, secţii, baze), precum şi a unor depozite centrale cu scoaterea parţială sau totală a acestora din funcţiune;

d) - dezorganizarea temporară a reţelei de comunicaţii (drumuri, căi ferate, aerodromuri, porturi etc);

e) - necesitatea unui timp pentru mobilizare, deplasare, realizarea unor lucrări de apărare stabile, precum şi pentru trecerea economiei naţionale la producţia de război;

f) - ocuparea temporară a unei suprafeţe din teritoriu şi evacuarea unor capacităţi productive, precum şi a unei părţi din populaţie;

g) - greutăţile în deplasarea trupelor şi desfăşurarea activităţilor de mentenanţă, îndeosebi a evacuărilor, datorită traficului intens de refugiaţi, care pot folosi pentru transport diferite mijloace, în special un număr mare de autoturisme proprietate personală.

Trecerea la apărare din contact nemijlocit cu adversarul, sub presiunea puternică a acestuia, impune structurilor logistice ca, în paralel cu

92

acţiunile de luptă în curs de desfăşurare şi realizarea dispozitivului de apărare, să ia următoarele măsuri:

a) - întărirea sau sprijinirea unităţilor (subunităţilor) din forţele de angajare imediată, în special a celor de pe direcţiile principale de interzis, cu subunităţi de evacuare şi evacuare-reparare;

b) - asigurarea preluării tehnicii deteriorate ce nu poate fi reparată pe loc, în special de pe direcţiile ameninţate, chiar din acoperirile unde a fost tractată de sub focul adversarului;

c) - dispunerea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă astfel ca, în cazul pătrunderii adversarului în dispozitivul propriu de apărare, să asigure timpul necesar atât pentru strângerea şi deplasarea autoatelierelor, cât şi pentru evacuarea tehnicii militare deteriorate;

d) - executarea unor manevre judicioase cu unităţile (subunităţile) de evacuare şi reparaţii, în scopul rezolvării situaţiilor complexe de mentenanţă;

e) - conducerea neîntreruptă a activităţilor de întreţinere, evacuare şi reparare a tehnicii militare;

f) - executarea lucrărilor de întreţinere a tehnicii, pe timp de noapte, în dispozitiv, concomitent cu îndeplinirea acţiunilor de luptă;

g) - executarea reparaţiilor pe locul scoaterii din funcţionare, pe timp de noapte, uneori concomitent cu executarea misiunilor, timp în care tehnica de luptă poate executa focul (lovituri) din poziţii de tragere pregătite.

Organizarea apărării în afara contactului cu adversarul oferă condiţii mai avantajoase de executare a activităţilor şi lucrărilor de mentenanţă, datorită timpului suficient avut la dispoziţie şi distanţei mai mari faţă de adversar. Structurile logistice pot organiza activităţile de mentenanţă în condiţii bune, existând posibilitatea executării recunoaşterilor, pregătirii personalului, amenajării genistice complete, conducerii, controlului şi îndrumării eşaloanelor subordonate şi realizării legăturii cu acestea.

Pe timpul ducerii luptei de apărare trebuie să se organizeze grupe de evacuare, evacuare-reparare sau grupe mixte care, în funcţie de decizia

93

comandantului, intervin în scurt timp în sprijinul trupelor din fâşia de asigurare, a celor de pe direcţiile principale de interzis care au pierderi mai mari în tehnică, a celor care execută contralovituri (contraatacuri), precum şi a celor lovite cu armele de distrugere în masă, N.B.C. şi sistemele incendiare.

Unităţilor (subunităţilor) care acţionează în fâşia de asigurare li se dau ca întărire (sprijin) grupe de evacuare, evacuare-reparaţii sau grupe mixte. La stabilirea compunerii acestor grupe, structurile logistice au în vedere:

a) -tipul şi cantitatea tehnicii existente în fâşia de asigurare;b) -numărul de aliniamente succesive organizate şi distanţa între

acestea;c) -adâncimea fâşiei de asigurare;d) -valoarea detaşamentelor înaintate şi a elementelor de cercetare;e) -deteriorările probabile;f) -natura terenului;g) -timpul prevăzut de comandament pentru a rezista pe aceste

aliniamente.Tehnica deteriorată în fâşia de asigurare se evacuează, în principiu,

pe itinerarii dinainte stabilite, către adâncimea dispozitivului de apărare. În aceste condiţii, de regulă, nu se organizează raioane (locuri) de adunare a tehnicii deteriorate.

Marile unităţi (unităţile) de pe direcţiile principale de interzis primesc ca întărire (sprijin) forţe şi mijloace de evacuare sau evacuare-reparare care vor acţiona în fâşiile eşaloanelor respective, executând reparaţiile pe locul scoaterii din funcţionare a tehnicii, în acoperiri sau evacuarea celor care depăşesc posibilităţile proprii acestor mari unităţi (unităţi).

Pe direcţiile pe care a pătruns adversarul în dispozitivul de apărare, se concentrează majoritatea forţelor şi mijloacelor de evacuare. În această situaţie, se execută numai lucrările de restabilire parţială a sistemelor de propulsie şi direcţie, pentru evacuarea urgentă a tehnicii deteriorate şi îndeosebi a celei în pericol a fi capturată de adversar.

94

Pentru executarea contraloviturilor (contraatacurilor), unităţile se întăresc cu subunităţi de evacuare şi reparaţii a căror valoare se stabileşte în raport cu eşalonul care execută contralovitura (contraatacul), existentul şi categoria tehnicii, caracteristicile terenului şi adâncimea misiunii.

În cazul lovirii trupelor proprii cu armele de distrugere în masă, N.B.C. sau sisteme incendiare, structurile logistice trimit grupe de evacuare în cadrul detaşamentelor de salvare-evacuare pentru scoaterea tehnicii şi operatorilor din raioanele contaminate şi evacuarea acestora într-un raion care oferă condiţii atât pentru executarea decontaminării, cât şi de lucru pentru unităţile (subunităţile) de reparaţii.

Când adversarul foloseşte desantul aerian, trupe aeromobile şi grupuri de cercetare-diversiune se iau măsuri suplimentare de pază şi apărare, uneori chiar de schimbare a locului de dispunere a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, în cazul că acestea au fost descoperite şi lovite de adversar.

Schimbarea raionului de bază de adunare a tehnicii deteriorate cu cel de rezervă se face la ordinul şefului structurii logistice. În situaţii deosebite, schimbarea se poate face din iniţiativa comandantului (şefului) unităţii (subunităţii) de reparaţii, care va raporta imediat despre aceasta şefului structurii logistice.

Pe timpul pregătirii şi ducerii operaţiei de apărare, unităţile (subunităţile) de evacuare pot fi fracţionate, după caz, pe subunităţi repartizate astfel:

a) - pentru întărirea (sprijinul) marilor unităţi tactice, unităţilor (subunităţilor) din forţele de angajare imediată, în special a celor de pe direcţiile principale de interzis sau care nu pot executa toate evacuările cu mijloacele organice;

b) - la asigurarea unor puncte grele de trecere, în cazul deplasării trupelor, pentru intervenţii în situaţii deosebite;

c) - pentru manevra în cadrul raionului (locului) de adunare a tehnicii deteriorate sau în locurile de îmbarcare-debarcare.

95

Unităţile (subunităţile) şi formaţiunile de reparaţii din organica marilor unităţi operative şi tactice, precum şi cele primite ca întăriri, pot fi fracţionate în subunităţi mixte de reparat tehnică militară, în raport cu numărul raioanelor de adunare a tehnicii deteriorate organizate şi al marilor unităţi tactice (unităţilor) din forţele de angajare imediată, în special de pe direcţiile principale de interzis, care trebuie (întărite) sprijinite.

Repararea tehnicii deteriorate pe timpul acţiunilor militare de apărare se execută în raport cu situaţia operativă (tactică), timpul la dispoziţie, cantitatea tehnicii scoase din funcţiune, nevoile de reparaţii ale acesteia şi capacităţile productive ale unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor organice, primite ca sprijin (întărire) sau de la agenţii economici.

Atelierele de reparat tehnică militară pot fi fracţionate, în funcţie de nevoi, pentru a sprijini unităţile la executarea întreţinerilor tehnice şi reparaţiilor de nivel 1 pe locul scoaterii din funcţionare a tehnicii, în acoperiri, pe itinerariile de deplasare, în raioanele (locurile) eşaloanelor de transport sau de adunare a tehnicii deteriorate. În unele situaţii, când se dispune de timp suficient şi au fost executate toate întreţinerile şi reparaţiile de nivel 1, atelierele marilor unităţi tactice pot executa şi Rp. N2 în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate, cu asigurarea pieselor şi materialelor din depozitele marilor unităţi.

Reparaţiile de nivel 1 cu volum mic de lucrări se execută în perioada de pregătire a luptei de apărare, pe locul scoaterii tehnicii din funcţionare, iar pe timpul ducerii luptei, în acoperirile apropiate, pentru subunităţile din forţele de angajare imediată sau pe locul scoaterii din funcţionare, pentru celelalte subunităţi.

Secţiile de reparat tehnica militară (similare) pot lucra întrunit într-un raion (loc) de adunare a tehnicii deteriorate sau fracţionat, executând Rp.N1 şi Rp.N2 ce depăşesc posibilităţile unităţilor subordonate marilor unităţi, în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate proprii, pe axele de evacuare-reparare sau în cadrul unor întreprinderi, uzine, baze sau ateliere de reparaţii ale agenţilor economici.

Tehnica deteriorată, cu nevoi de Rp.N2 ce depăşeşte posibilităţile marilor unităţi operative şi cea cu nevoi de Rp.N3 se predă eşaloanelor

96

superioare. Predarea se poate face din raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate ale unităţilor, de pe axele de evacuare-reparare ale marii unităţi operative sau din raioanele (locurile, staţiile de cale ferată), ordonate prin ordine logistice.

Unităţile de reparaţii ale marilor unităţi strategice pot lucra întrunit sau fracţionat, pe secţii.

În principiu, secţiile bazei nu se fracţionează pe ateliere sau grupe; în cazul când fracţionarea este necesară, cu aceste subunităţi se poate interveni în sprijinul temporar al unor mari unităţi subordonate, cu mijloace de reparaţii specifice diferitelor arme, pentru executarea lucrărilor în cadrul dispozitivului de luptă al acestora, la contralovituri (contraatacuri) sau în situaţii speciale.

5.3 Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) ofensivăMentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) ofensivă, se

caracterizează prin:a) consumul mare de resurse şi micşorarea perioadei de efectuare

a întreţinerilor tehnice, ca urmare a manevrelor largi de forţe şi mijloace de pe o direcţie pe alta, continua şi intensa solicitare a tehnicii;

b) -efectuarea pe timp de noapte a majorităţii activităţilor de mentenanţă (întreţinerilor tehnice, evacuărilor şi o parte din reparaţii);

c) -recunoaşterile pe linie tehnică sunt incomplete sau imposibil de executat;

d) -evacuarea tehnicii pe spaţii mari, pe trasee distruse sau greu accesibile, cu numeroase obstacole;

e) -necesitatea repunerii în funcţiune a unui număr cât mai mare de tehnică deteriorată ;

f) -necesitatea fracţionării unităţilor şi subunităţilor de evacuare şi reparaţii, ca urmare a nevoilor impuse de situaţia operativă (tactică), compartimentarea terenului, existenţa zonelor cu lucrări de hidroamelioraţii şi, uneori, lărgimea mare a fâşiei de ofensivă;

g) -posibilitatea scoaterii din funcţiune, total sau parţial, a unor unităţi şi subunităţi de evacuare şi reparaţii, ca urmare a acţiunilor adversarului;

97

h) -lucrul unităţilor şi subunităţilor de evacuare şi reparaţii pe teritoriul eliberat, unde adversarul în retragere a distrus unităţile productive;

i) -posibilitatea folosirii capturilor (tehnică, piese de schimb, materiale şi carburanţi-lubrifianţi).

În raport cu situaţia operativă (tactică) şi timpul la dispoziţie, în perioada de pregătire a acţiunilor militare ofensive, structurile logistice iau măsuri pentru:

a) - executarea întreţinerilor tehnice cu volumul cel mai mare de lucrări, corespunzător consumurilor de resurse efectuate anterior şi a celui necesar pentru îndeplinirea misiunii de luptă; când timpul este scurt, la tehnică se execută principalele lucrări de întreţinere punându-se accent, la tehnica de luptă, pe verificarea şi reglarea armamentului, aparatelor de observare şi ochire;

b) - verificarea şi, la nevoie, completarea tehnicii cu materialele necesare măririi capacităţii de trecere şi a aparaturii de vedere pe timp de noapte;

c) - evacuarea şi repararea în timp scurt a tehnicii deteriorate, pentru a da posibilitatea ca, pe timpul pregătirii ofensivei, să se pună în stare de funcţionare o cantitate cât mai mare de tehnică, mărind prin aceasta capacitatea de luptă a trupelor.

În principiu, unităţile (subunităţile) de reparaţii îşi desfăşoară activitatea în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate. Numărul raioanelor (locurilor) se stabileşte în raport cu numărul axelor de evacuare-reparare. Când terenul (zona), gradul deteriorărilor sau importanţa tehnicii nu permit evacuarea acesteia în raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate, se trimit grupe de reparaţii la locul scoaterii acesteia din funcţionare. În unele situaţii, cu aprobarea comandantului, se pot continua unele lucrări de reparaţii în vechiul raion, până la termenul de executare a deplasării în raionul următor;

d) -organizarea unor grupe de evacuare-reparare sau a unor grupe mixte, pentru a fi în măsură să intervină la ordin în sprijinul eşaloanelor subordonate de pe direcţiile principale de ofensivă, a celor din forţele de angajare imediată, care au reuşit să rupă apărarea adversarului, şi care participă la respingerea contraloviturilor (contraatacurilor), precum şi a celor lovite puternic de adversar.

98

În perioada de pregătire a acţiunilor militare ofensive, şeful structurii logistice studiază în detaliu, pe hartă, terenul din fâşia de ofensivă şi, în raport de situaţie şi posibilităţi, execută recunoaşterea pentru a stabili:

a) - caracteristicile itinerariilor de deplasare şi vitezele medii ce se pot realiza pe acestea, pentru fiecare categorie de tehnică;

b) - amenajările necesare la punctele obligate de trecere din teren, precum şi modul de asigurare a asistenţei tehnice a acestora;

c) - axele (traseele) de evacuare-reparare;d) - raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate, de bază

şi de rezervă;e) - necesarul în mijloace de evacuare;f) - forţele şi mijloacele existente în fâşie, ale agenţilor

economici, care pot fi folosite în sprijinul mentenanţei tehnicii militare.Pentru ducerea acţiunilor militare ofensive, unităţile organizează

mentenanţa în raport cu caracteristicile acţiunilor militare ofensive, compartimentarea terenului, precum şi cu cantitatea de forţe şi mijloace de mentenanţă puse la dispoziţie şi posibilitatea întrebuinţării acestora.

Pe timpul dezvoltării ofensivei în adâncime, la întâlnirea unor aliniamente ocupate în grabă de către adversar, organizarea mentenanţei se face, de regulă, în timp scurt, concomitent cu apropierea trupelor proprii de adversar şi în condiţiile în care o parte din forţele şi mijloacele de evacuare şi reparaţii sunt angajate în evacuarea şi repararea tehnicii deteriorate pe timpul ducerii acţiunilor de luptă anterioare.

În această situaţie, unităţile din forţele de angajare imediată vor fi întărite (sprijinite) cu mai multe forţe şi mijloace de evacuare-reparare. Când nu se dispune de timp suficient pentru aducerea forţelor şi mijloacelor de evacuare-reparare din adâncime se vor folosi forţe şi mijloace de evacuare şi reparaţii ce se găsesc în imediata apropiere a trupelor.

Tehnica nerecuperată se predă eşaloanelor superioare pentru a se evita rămânerea în urmă a unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii.

Situaţiile des schimbătoare impun structurilor logistice să stabilească, în scurt timp, misiunile unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de

99

mentenanţă, care se transmit prin ordine logistice pe timpul apropierii de adversar, a desfăşurării pentru luptă a unităţilor (subunităţilor) sau pe timpul luptei.

În cazul că atacul din mişcare nu a reuşit, iar comandantul decide reluarea lui, se execută, în primul rând, evacuarea tehnicii deteriorate pe timpul atacului din mişcare sau aflată în locuri descoperite şi sub observarea adversarului, cu concursul tuturor forţelor şi mijloacelor existente în fâşia respectivă.

Pe timpul dezvoltării cu succes a ofensivei, când se constituie detaşamente înaintate, mentenanţa trebuie să contribuie la deplasarea rapidă a detaşamentelor înaintate, în adâncimea apărării adversarului, cucerirea unor raioane (aliniamente) şi obiective importante şi menţinerea lor până la sosirea forţelor principale.

În acest scop, unităţile care se transformă în detaşamente înaintate se întăresc cu grupe mixte şi grupe de evacuare care execută şi asigură evacuarea, repararea şi predarea tehnicii deteriorate, precum şi asistenţă tehnică în locurile greu accesibile.

Forţele şi mijloacele de evacuare şi reparaţii, ce se dau ca întărire detaşamentelor, se pun la dispoziţia acestora de pe aliniamentul de transformare în detaşament înaintat. Ele acţionează în dispozitivul de luptă al detaşamentului înaintat, executând, în primul rând, evacuarea tehnicii deteriorate care blochează itinerariile de deplasare a trupelor.

În situaţiile când flancurile sunt descoperite, iar majoritatea forţelor şi mijloacelor de evacuare şi reparaţii sunt date ca întărire eşaloanelor subordonate, unitatea care acţionează ca detaşament înaintat nu organizează raion (loc) de adunare a tehnicii deteriorate, evacuarea tehnicii deteriorate făcându-se pe axele (traseele) de evacuare-reparare, de unde aceasta este preluată de eşaloanele superioare.

La descoperirea indiciilor de retragere a adversarului, având la bază decizia comandantului pentru organizarea urmăririi acestuia, şeful structurii logistice ia măsuri pentru apropierea de trupe a unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă, repararea tehnicii deteriorate cu volum mic de

100

lucrări, precum şi pentru predarea tehnicii deteriorate care nu poate fi reparată.

Înapoia unităţilor care trec la urmărire se deplasează unităţile (subunităţile) de evacuare şi reparaţii constituite în grupe mixte şi grupe de evacuare, în măsură ca la nevoie să intervină în sprijinul trupelor.

În situaţii cu totul deosebite, cu unităţile (subunităţile) care trec la urmărire se deplasează numai subunităţile de evacuare strict necesare, iar celelalte forţe şi mijloace de mentenanţă se deplasează înapoia dispozitivului unităţii, la o distanţă care să asigure intervenţia lor în folosul unităţilor (subunităţilor).

În funcţie de procedeul de urmărire a adversarului (paralelă, de front sau combinată) se organizează deplasarea unităţilor (subunităţilor) de evacuare şi reparaţii.

Când se execută urmărirea paralelă, unităţile (subunităţile) de evacuare şi reparaţii se deplasează pe itinerarul care prezintă mai multă siguranţă şi asigură condiţii bune pentru intervenţie în sprijinul trupelor. La nevoie, unităţile de pe direcţia principală de urmărire pot fi întărite cu grupe de evacuare-reparare sau grupe mixte, organizate de eşalonul superior.

Urmărirea se execută neîntrerupt, ziua şi noaptea, în orice condiţii de timp, folosind toate drumurile practicabile. Aceasta impune ca trupele care trec la urmărire să aibă asigurate forţele şi mijloacele de evacuare şi reparaţii necesare, care să fie într-o continuă mişcare şi cât mai aproape de trupe, dar la asemenea distanţe încât să poată trece repede la executarea activităţilor de mentenanţă pe timpul forţării unui curs de apă, ruperii din mişcare a apărării adversarului sau pentru trecerea la apărare.

5.4 Mentenanţa tehnicii militare în misiuni internaţionale

Mentenanţa tehnicii militare sub egida organismelor internaţionale este influenţată de următorii factori:1. caracteristicile geografice ale zonei de dislocare:2. relief accidentat;3. căi de comunicaţie de multe ori impracticabile sau puţine;

101

4. curbe cu raze mici de viraj, care duc la reducerea vitezei medii de deplasare;

5. existenţa pantelor lungi şi mari; 6. caracteristici de stare a vremii:7. diferenţe mari de temperatură între zi şi noapte;8. precipitaţii abundente; 9. presiune atmosferică prea ridicată sau prea scăzută.10. posibilităţi reduse (lipsă) de folosire a forţelor şi mijloacelor de

mentenanţă din zonă;11. informaţii parţiale asupra caracteristicilor zonei de dislocare, datorită

executării recunoaşterilor de un număr redus de persoane.În raport cu concepţia în care urmează să acţioneze forţele destinate participării la misiuni sub egida organismelor internaţionale, se pot deosebi următoarele activităţi pe linie de mentenanţă:

a) - activităţi în perioada de pregătire a misiunii;b) - activităţi pe timpul executării misiunii;c) - activităţi ce se execută după întoarcerea din misiune;

În perioada de pregătire a misiunii se execută:a) - selecţionarea personalului participant dintre ofiţerii, maiştrii

militari, subofiţerii, salariaţii civili, militarii angajaţi pe bază de contract şi în termen cei mai bine pregătiţi, disciplinaţi şi apţi din punct de vedere medical;

b) - selecţionarea şi concentrarea tehnicii participante în locul (locurile) stabilit;

c) - verificarea tehnicii participante, stabilirea volumului de lucrări în scopul aducerii acesteia la o stare tehnică şi de operativitate foarte bună;

d) - asigurarea materială necesară remedierii deficienţelor constatate cu ocazia verificării;

e) - vopsirea şi inscripţionarea tehnicii conform scopului acţiunii (de menţinerea păcii, de prevenire a conflictului, umanitare, de căutare-salvare, de menţinere a ordinii constituţionale);

f) - executarea lucrărilor de întreţinere tehnice de volum maxim, cu accent deosebit pe:- înlocuirea obligatorie a carburanţilor şi lubrifianţilor, cu

102

sortimente corespunzătoare locului unde urmează a se desfăşura misiunea aprobată;

- verificarea şi completarea mijloacelor de mărire a capacităţii de progresiune în teren, remorcare-tractare şi autoscoatere a autovehiculelor participante;

- verificarea stării tehnice şi de întreţinere a sistemelor şi instalaţiilor tehnicii;

- verificarea şi completarea loturilor de piese, scule şi accesorii;

- verificarea stării tehnice şi de întreţinere a anvelopelor şi înlocuirea celor uzate;

- verificarea stării tehnice şi de întreţinere a utilajelor de pe tehnica de deservire (autoateliere, autofrigidere, autocisterne, automacarale, autosanitare, generatoare de curent etc.);

g) - executarea probelor de rulaj;h) - remedierea deficienţelor constatate pe timpul verificărilor şi

întreţinerilor;i) - asigurarea şi pregătirea materialelor necesare îmbarcării şi

fixării tehnicii şi containerelor pe calea ferată sau alte mijloace de transport (nave, aeronave, autovehicule specializate );

j) - instruirea (pregătirea) personalului în vederea executării misiunilor ce urmează a fi îndeplinite în zona de acţiune;

k) - revista de front a tehnicii şi personalului participant la misiune.

Pe timpul executării misiunii sub egida organismelor internaţionale, activitatea de mentenanţă a tehnicii militare este caracterizată prin:

a) - supleţe, cauzată de timpul scurt avut la dispoziţie;b) - independenţă în luarea deciziilor datorită faptului că, în

majoritatea cazurilor, se lucrează izolat şi independent;c) - structură organizatorică redusă ca personal, dar cu

competenţe mărite, în scopul evitării imixtiunilor cu alte compartimente şi a colaborării eficiente cu acestea;

d) - existenţa unor stocuri prestabilite de materiale şi piese de schimb la sosirea în zona misiunii a noilor contigente.

Pe timpul executării misiunilor, activităţile specifice de mentenanţă

103

cuprind în principal următoarele:-executarea în volum complet şi la timp a lucrărilor de întreţinere tehnică

conform notiţelor (cărţilor) tehnice;

-reparaţiile cu volum mic de lucrări ( Rp. N1) şi cu caracter de necesitate se execută prin metoda schimbului de agregate, în locuri special destinate în cadrul parcurilor de campanie sau pe locul scoaterii din funcţionare;

-evacuarea tehnicii imobilizate se execută cu ajutorul mijloacelor specializate din dotarea subunităţii de mentenanţă, în condiţiile stabilite de prezentele instrucţiuni.

Scăderea materialelor consumate se execută pe bază de comandă, numai după ce acestea au fost avizate de organele specializate, aflate sub comanda forţei multinaţionale.

Evacuarea tehnicii deteriorate, în scopul executării Rp.N1, se face în locurile special destinate din parcurile de campanie, iar tehnica ce necesită Rp.N2 şi Rp.N3 se evacuează în locurile de îmbarcare, în vederea aducerii în ţară.

La sosirea din misiune se execută următoarele activităţi:a) -verificarea stării tehnicii participante, stabilirea necesarului de

lucrări şi a formaţiunii reparatoare;b) -executarea reparaţiilor;c) -redistribuirea, după caz, a tehnicii.

5.5 Mentenanţa tehnicii militare în situaţii de criză

Ministerul Apărării Naţionale, cu aprobarea organelor competente, poate interveni cu forţe şi tehnică militară, în condiţiile legii, la rezolvarea unor situaţii de criză.

Condiţiile de participare a Ministerului Apărării Naţionale se vor stabili prin convenţii, protocoale şi contracte economice încheiate cu ministerele interesate (prefecturi, consilii locale, primării), în care se vor menţiona obligaţiile ce revin fiecărei părţi privind mentenanţa tehnicii participante şi modul de taxare şi decontare a activităţilor desfăşurate.

Comandanţii subunităţilor (unităţilor) participante la rezolvarea unor situaţii de criză vor ţine permanent legătura cu unitatea de origine, eşalonul superior

104

şi organele de conducere şi coordonare (comandamente, grupe operative) create în astfel de situaţii.

Condiţiile deosebite în situaţiile de criză impun luarea de către comandanţii şi şefii structurilor logistice a următoarelor măsuri:

a) - pregătirea temeinică, funcţie de timpul avut la dispoziţie, a operatorilor de tehnică, pentru a fi în măsură să rezolve operativ orice situaţie, pe timpul utilizării tehnicii;

b) - stabilirea unor itinerarii care să evite pe cât posibil localităţile, punctele aglomerate sau greu accesibile;

c) - organizarea asistenţei tehnice, atât în locurile de intervenţie, cât şi pe itinerarii, în vederea reducerii la minimum a timpului de staţionare a tehnicii pentru remedierea defecţiunilor.

5.6 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul deplasării și staționării trupelor

5.6.1 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul marşului pe autovehicule

Mentenanţa tehnicii pe timpul marşului pe autovehicule cuprinde totalitatea măsurilor şi activităţilor care se execută în perioada de pregătire şi desfăşurare a acestuia.

Măsurile de mentenanţă a tehnicii militare pe timpul pregătirii marşului, în halte, în raioanele de odihnă, precum şi în noul raion de dispunere al marii unităţi (unităţii, subunităţii) depind, în principiu, de:

a) - felul marşului şi timpul avut la dispoziţie pentru pregătirea şi executarea acestuia;

b) - distanţa de deplasare şi consumul probabil de resurse;

105

c) - probabilitatea întâlnirii cu adversarul sau a folosirii de către acesta a armelor de mare precizie şi cu bătaie lungă;

d) - terenul şi starea comunicaţiilor pe care se execută marşul;e) - posibilitatea folosirii unor capacităţi productive aparţinând

agenţilor economici;f) - condiţiile meteorologice în care se pregăteşte şi se execută

marşul;g) - misiunea de îndeplinit după terminarea marşului.

Pe timpul pregătirii marşului pe autovehicule şeful structurii logistice, împreună cu şeful compartimentului de mentenanţă iau măsuri pentru:

a) - elaborarea documentelor de conducere a mentenanţei tehnicii pe timpul marşului;

b) - pregătirea tehnică a personalului în vederea executării marşului;

c) - completarea marilor unităţi (unităţilor, subunităţilor) cu tehnică, piese de schimb şi materiale, precum şi cu personalul de specialitate necesar;

d) - executarea lucrărilor necesare de întreţinere, la tehnica care se deplasează sau cu care se deplasează;

e) - asigurarea rezervelor minime de resurse pentru executarea marşului şi îndeplinirea misiunii;

f) - repararea tehnicii militare deteriorate în acţiunile anterioare şi predarea până la începerea marşului a celor ce depăşesc posibilităţile proprii de reparaţii;

g) - stabilirea posibilităţilor de utilizare a capacităţilor productive de la agenţii economici;

h) - verificarea dispozitivelor de mascare a sistemelor de iluminat ale tehnicii şi, la nevoie, completarea acestora;

i) - organizarea asistenţei tehnice pe porţiuni de drum greu accesibile;

j) - repartizarea forţelor şi mijloacelor de mentenanţă pe itinerarii şi coloane, stabilirea locului în dispozitiv şi a misiunilor acestora;

106

k) - transmiterea ordinelor către structurile logistice ale eşaloanelor subordonate şi către formaţiunile de mentenanţă proprii.

Pregătirea tehnică a personalului în vederea executării marşului pe autovehicule constă în:

a) - informarea asupra caracteristicilor marşului, itinerariilor de deplasare, precum şi însuşirea semnalelor de alarmare privind pericolul atacului cu armele de distrugere în masă, N.B.C., sisteme incendiare, terestru şi aerian al adversarului;

b) - stabilirea lucrărilor de întreţinere tehnică, evacuare şi reparare ce se execută pe timpul marşului;

c) - precizarea modului de lucru al unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de mentenanţă organice şi primite ca întărire, precum şi a misiunilor pe timpul executării marşului şi la terminarea acestuia;

d) - stabilirea măsurilor de pază şi apărare a unităţilor (subunităţilor) de mentenanţă;

e) - precizarea măsurilor de organizare şi realizare a conducerii mentenanţei pe timpul marşului şi a sistemului de legături;

f) - executarea unor şedinţe de pregătire practică cu operatorii de pe mijloacele tehnice ce se deplasează independent.

Completarea marilor unităţi (unităţilor, subunităţilor) cu tehnică militară, piese de schimb şi materiale, precum şi cu personalul de specialitate, se face în perioada de pregătire a marşului, pe baza rapoartelor logistice, înaintate de eşaloanele subordonate. În principiu, se dă prioritate unităţilor din forţele de angajare imediată şi, în special, celor de pe direcţiile principale de acţiune, unde este posibilă întâlnirea cu adversarul sau celor care vor duce acţiuni independente.

Uneori, completările se pot face şi în raioanele de odihnă sau în raioanele de dispunere, după terminarea marşului.

Pentru executarea în volum complet a lucrărilor de întreţineri şi reparaţii, comandanţii de unităţi şi şefii structurilor logistice iau măsuri pentru sprijinirea echipajelor şi grupelor specializate ale unităţilor, cu forţe şi mijloace din atelierul unităţii şi de la agenţii economici aflaţi în zonă.

În unele situaţii, când timpul de pregătire a marşului este scurt, se pot executa numai o parte din operaţiunile de întreţineri tehnice şi reparaţii, urmând ca terminarea acestora să se facă pe timpul haltelor sau în raioanele

107

de odihnă. În prima urgenţă se execută lucrările care influenţează direct siguranţa funcţionării tehnicii.

Cu aprobarea comandantului, la propunerea şefului structurii logistice, unele lucrări de reparaţii, în curs de executare, se pot continua în acelaşi loc şi după începerea marşului. După terminarea reparaţiilor, tehnica respectivă şi autoatelierele se deplasează în urma coloanelor. Încadrarea acestora în coloanele de marş ale eşaloanelor de care aparţin se face pe timpul staţionării.

Pe timpul marşului pe autovehicule se execută:a) - asistenţa tehnică a afluirii coloanelor prin punctele obligatorii

de trecere şi porţiunile de teren greu accesibile;b) - scoaterea în afara drumurilor a tehnicii imobilizate;c) - verificări tehnice, lucrări de întreţinere şi remediere a unor

defecţiuni mici;d) - completarea cu carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, piese

de schimb şi materiale, pe timpul haltelor mari şi în raioanele de odihnă;e) - repararea tehnicii deteriorate pe locul scoaterii din

funcţionare, în halte sau în locurile de concentrare a tehnicii deteriorate;f) - evacuarea tehnicii deteriorate ce depăşeşte posibilităţile

proprii de reparaţii, concentrarea şi predarea acesteia eşalonului superior.În punctele obligate de trecere, grupele de evacuare-reparare

destinate mentenanţei se trimit înaintea coloanelor, în cadrul detaşamentului de asigurare a mişcării. În unele situaţii, în special în cazul marşului pe distanţe mari, o grupă poate fi destinată pentru mentenanţă în mai multe puncte. Deplasarea acestei grupe, după asigurarea afluirii prin primul punct, se face în urma coloanei, iar depăşirea acesteia pentru trecerea în următorul punct se face pe timpul haltelor.

În haltele mici, operatorii mijloacelor tehnice execută verificări tehnice la tehnica pe care o au în primire. În timpul haltelor mari, continuă întreţinerile tehnice întrerupte la începerea marşului, execută lucrările planificate şi completările cu carburanţi, lubrifianţi, lichide speciale, piese de schimb şi materiale.

Pe timpul staţionării, în raioanele odihnei de zi (noapte), se organizează controlul stării tehnice şi, eventual, se execută lucrări de întreţineri tehnice strict necesare, cu sprijin din partea unităţii (subunităţii)

108

reparatoare şi a agenţilor economici din zonă. Comandanţii vor prevedea şi asigura minimum 6 ore de odihnă, pe zi, personalului care participă la executarea lucrărilor de întreţineri tehnice şi reparaţii.

Tehnica militară care blochează itinerariile de afluire a trupelor se evacuează în primă urgenţă. În cazul că aceasta nu poate fi reparată pe loc, tractarea ei se face, de regulă, către înainte, până la cel mai apropriat loc de concentrare a tehnicii deteriorate, organizat de eşalonul superior.

Pe timpul marşului pe autovehicule, în special al marşului forţat, mentenanţa afluirii coloanelor unui eşalon se organizează de către eşalonul superior cu mijloacele sale. Pe itinerariile de marş, unităţile şi marile unităţi tactice nu organizează raioane (locuri) de adunare a tehnicii deteriorate. Eşalonul superior celui care execută marşul preia fondul de reparat din punctele ordonate şi execută lucrările de reparaţii necesare.

Când eşalonul superior nu asigură mentenanţa coloanei pe timpul marşului, se iau măsuri pentru asigurarea afluirii prin punctele obligatorii de trecere, trimiţându-se în capul coloanei forţe şi mijloace de evacuare şi reparaţii. În această situaţie, se vor lua măsuri pentru folosirea eficientă, cu acordul organelor locale de apărare, a mijloacelor de evacuare şi reparaţii de la agenţii economici existentenţi în zonă.

Grupele de întreţineri tehnice şi reparaţii se deplasează în coloana de marş, înaintea formaţiunii de deservire a subunităţii şi se angajează numai la efectuarea de reparaţii cu durata de până la o oră, pe locul scoaterii tehnicii militare din funcţionare. Tehnica cu volum mare de lucrări se tractează, dacă se dispune de mijloacele necesare, sau se scoate de pe partea carosabilă a drumului şi se predă mijloacelor de evacuare-reparaţii ale eşalonului superior.

Deplasarea atelierului (secţiei) de reparat tehnică militară se face întrunit, când marşul se execută pe un singur itinerar sau fracţionat, când marşul se execută pe mai multe itinerarii. Fracţionarea se face ţinând cont de specificul unităţilor (subunităţilor) care se deplasează.

În coloana de marş, unitatea (subunitatea) productivă se deplasează înapoia forţelor principale şi înaintea unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de deservire.

109

Atelierul de reparat tehnică militară execută Rp.N1 cu durata de 1-2 ore, fără să se desfăşoare pentru lucru. Secţia de reparat tehnică militară execută, în raport cu timpul la dispoziţie, o parte din Rp.N1 urmând ca în noul raion să execute celelalte Rp.N1 şi Rp.N2 .

Repartiţia subunităţilor de evacuare şi reparaţii din cadrul secţiei de reparat tehnica militară se face în raport cu importanţa itinerarului de marş, forţele şi mijloacele date în sprijin de eşalonul superior şi de tipul tehnicii din compunerea coloanelor. În raionul de concentrare iniţial, marile unităţi şi unităţile organizează câte un raion (loc) de adunare a tehnicii deteriorate.

Mijloacele de evacuare ale marii unităţi operative şi strategice preiau tehnica deteriorată a eşaloanelor subordonate, din raioanele precizate prin ordine logistice.

Timpul de staţionare al unităţilor (subunităţilor)şi formaţiunilor de mentenanţă în halte, raioane de odihnă sau în raioane de concentrare este, de regulă, egal cu timpul de staţionare al trupelor, iar deplasarea lor se face odată cu coloanele eşaloanelor din care fac parte, dacă nu au primit alte misiuni în cadrul măsurilor de mentenanţă pe timpul marşului.

5.6.2 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul staţionării trupelor

Mentenanţa tehnicii militare pe timpul staţionării trupelor are drept scop luarea tuturor măsurilor pentru restabilirea stării de funcţionare a tehnicii militare, în vederea îndeplinirii unor noi misiuni.

Pe timpul staţionării trupelor se execută lucrări de întreţineri, reparaţii, predări, primiri şi completări specifice pregătirii acţiunilor de luptă ce vor avea loc.

Raioanele (locurile) de adunare a tehnicii deteriorate pe timpul staţionării trupelor se dispun, de regulă, central, astfel încât să se reducă la minimum distanţa de evacuare a tehnicii grele, sau în locurile unde nu se găseşte concentrat majoritatea fondului de reparat.

110

În situaţia că fondul de reparat este dispersat pe toată suprafaţa raionului în care staţionează trupele, asistenţa tehnică se asigură fie prin concentrarea tehnicii deteriorate în raionul (locul) de adunare a tehnicii deteriorate, fie prin fracţionarea unităţilor (subunităţilor) de reparaţii şi trimiterea acestora în sprijinul eşaloanelor subordonate, pentru executarea lucrărilor la locul scoaterii din funcţiune a tehnicii.

La organizarea activităţilor de mentenanţă pe timpul staţionării în localităţi, trebuie avută în vedere posibilitatea executării unui număr de lucrări de întreţineri tehnice şi reparaţii în capacităţile de producţie ale agenţilor economici din zonă.

Conducerea formaţiunilor de mentenanţă se realizează prin ordine logistice transmise prin contact personal, mijloace de transmisiuni cu fir, mobile sau de semnalizare.

5.7 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul transportului trupelor

Mentenanţa tehnicii militare pe timpul transportului trupelor, cuprinde totalitatea măsurilor ce se iau pentru pregătirea personalului şi tehnicii, deplasarea în raioanele de aşteptare, îmbarcarea, transportul propriu-zis, debarcarea şi deplasarea în noile raioane de concentrare.

La stabilirea măsurilor de executat se au în vedere următoarele elemente:

a) - compunerea eşaloanelor de transport;b) - dispozitivul de marş din raionul de concentrare către locurile

de îmbarcare;c) - itinerariile optime de afluire către locurile de îmbarcare şi din

cele de debarcare către noile raioane de concentrare, precum şi măsurile de amenajare genistică, şi de organizare a mentenanţei pe aceste itinerarii;

d) - locurile de îmbarcare şi debarcare a diferitelor eşaloane, numărul de rampe, căile de acces, locurile de aşteptare, condiţiile de mascare;

e) - modul de amenajare a rampelor de cap sau laterale, precum şi 111

asigurarea materialelor şi dispozitivelor necesare îmbarcării şi ancorării tehnicii;

f) - completările şi amenajările special necesare la tehnică, în vederea transportului pe remorci de mare tonaj, pe comunicaţii feroviare, maritime, fluviale şi aeriene;

g) - măsurile privind transportul tehnicii agabaritice, asigurarea apei pentru instalaţiile de răcire, paza şi apărarea transportului.

Pregătirea tehnică a personalului constă în:

a) - informarea asupra misiunii primite şi precizarea raioanelor şi locurilor de îmbarcare şi debarcare;

b) - executarea cu operatorii de tehnică, diferenţiat, a unor exerciţii demonstrative, de îmbarcare, ancorare şi debarcare a tehnicii, în funcţie de timpul avut la dispoziţie şi experienţa personalului;

c) - stabilirea măsurilor necesare pentru pregătirea tehnicii în vederea transportului, precum şi a modului de acţiune a personalului în diverse situaţii;

d) - stabilirea măsurilor de pază şi apărare a formaţiunilor de mentenanţă pe timpul afluirii în raioanele de îmbarcare, îmbarcării, transportului, debarcării şi deplasării în raioanele de concentrare;

e) - instruirea tehnică a personalului din serviciul de zi pe eşalonul de transport şi a celui care participă la îmbarcare şi debarcare.

Pregătirea tehnicii în vederea transportului constă în:

a) - executarea lucrărilor de întreţineri şi reparaţii, în vederea asigurării unei funcţionări continue până la îndeplinirea misiunii ce urmează după terminarea transportului;

b) - pregătirea materialelor necesare pentru fixarea tehnicii pe mijloacele de transport;

c) - verificarea şi completarea mijloacelor de mascare;d) - demontarea de pe tehnică a elementelor exterioare care

depăşesc gabaritul maxim admis pentru transportul pe mijloacele rutiere, comunicaţii feroviare, maritime, fluviale şi aeriene.

112

BIBLIOGRAFIA

1. REGULAMENTUL MENTENANȚEI TEHNICII MILITARE LA PACE ȘI PE TIMPUL ACȚIUNILOR MILITARE București, Centrul Editorial, 2000.

2. MANUALUL DE LUPTĂ A BATALIONULUI DE INFANTERIE Chişinău, 2012.

3. CONCEPTUL SUPORTULUI LOGISTIC AL ARMATEI NAŢIONALE A REPUBLICII MOLDOVA Chişinău, ord MA nr.200 din 25 mai 2012.

4. MEMORATORUL ASIGURĂRII TEHNICE DE BLINDATE, AUTOMOBILE ȘI TRACTOARE. București, 1989.

5. CONDUCEREA MENTENANȚEI TEHNICII AUTO ÎN LUPTĂ ȘI OPERAȚII A SUBUNITĂȚILOR. Moscova, 2005.

113

114

C U P R I N S :

CAPITOLUL I PRINCIPII GENERALE 31.1 Mentenanța. Aspectul de bază. Rolul mentenanței

tehnicii militare 31.2 Activitatea de mentenanță. Factorii de bază 41.3 Estimarea nivelului stării tehnice și de operativitate a

tehnicii militare 12CAPITOLUL 2 ORGANIZAREA ŞI REALIZAREA EXPLOATĂRII TEHNICII MILITARE 142.1 Planificarea și evidența exploatării. Planul anual de

mentenanță. 142.2 Organizarea exploatării tehnicii militare 202.3 Planificarea, organizarea și realizarea întreținerilor

tehnice 212.4 Testarea tehnicii militare 272.5 Planificarea și organizarea evacuării tehnicii militare 282.6 Forțele de evacuare 322.7 Conducerea cu forțele de evacuare a tehnicii militare 322.8 Manevra forţelor de evacuare a tehnicii militare 332.9 Reguli privind organizarea reparației tehnicii militare 332.10 Nivelurile de reparație a tehnicii militare 342.11 Raionul de adunare a tehnicii deteriorate 402.12 Organizarea procesului de reparație 442.13 Planificarea reparaţiilor, fabricaţiei şi

recondiţionărilor 462.14 Predarea (primirea) tehnicii în (din) reparaţie 472.14.1 Pregătirea şi trimiterea tehnicii în reparaţie 472.14.2 Predarea tehnicii în reparaţie 482.14.3 Transportul tehnicii militare la (de la) reparat 52CAPITOLUL III PREGĂTIREA TEHNICĂ A

PERSONALULUI 543.1 Scopul. Noțiunea de pregatire tehnică a personalului 543.2 Pregatirea tehnică a personalului în perioada de

115

pregătire a acțiunilor militare 58CAPITOLUL IV ASIGURAREA ACȚIUNILOR ȘI

PROTECȚIA UNITĂȚILOR ȘI FORMAȚIUNILOR DE MENTENANȚĂ 59

4.1 Măsuri și acțiuni specifice asigurării acțiunilor formațiunilor de mentenanță. Protecția unităților de mentenanță 59

4.2 Conducerea mentenanței tehnicii militare 624.3 Atribuțiile personalului din structurile logistice și

compartimentele de mentenanță a tehnicii militare 634.4 Atribuţiile personalului cu diferite funcţii din cadrul

unităţilor (subunităţilor) şi formaţiunilor de reparaţii a tehnicii militare 75

4.5 Activităţile specifice ale structurii logistice şi ale compartimentului de mentenanţă a tehnicii pe timpul acţiunilor militare 76

4.6 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul pregătirii si desfăşurării aplicaţiilor 80

4.7 Mentenanţa tehnicii la paradele militare 85CAPITOLUL V ORGANIZAREA MENTENANŢEI

TEHNICII MILITARE89

5.1 Organizarea mentenanţei tehnicii militare în operaţie (luptă) 89

5.2. Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) de apărare 90

5.3 Mentenanţa tehnicii militare în operaţia (lupta) ofensivă 95

5.4 Mentenanţa tehnicii militare în misiuni internaţionale 1005.5 Mentenanţa tehnicii militare în situaţii de criză 1035.6 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul deplasării și

staționării trupelor 1045.6.1 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul marşului pe

autovehicule 104

116

5.6.2 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul staţionării trupelor 109

5.7 Mentenanţa tehnicii militare pe timpul transportului trupelor 109

BIBLIOGRAFIA 113

117