Cercetarea clinică

Cunoaşterea metodologiei de cercetare în psihologie

Psihologii, probabil mai mult decât alţi cercetători, au avutîntotdeauna tendinţa de a privilegia metoda faţă deîntrebarea cercetării.

Weil-Barais (1997) ne propune trei motive pentru care esteimportant să studiem/ predăm şi să cunoaştemmetodele de cercetare în psihologie.

psihologia ca şi ştiinţă se identifică şi se caracterizeazăprin stăpânirea metodelor considerate a fifundamentate ştiinţific de către comunitatea psihologilor

predarea în psihologie se bazează în mare parte pecercetare

locul şi rolul psihologul în societate.

Cunoaşterea metodologiei de cercetare înpsihologie

Cercetarea din domeniul psihologiei a avut pânănu de mult, o direcţie cantitativă. Realitatea eramăsurabilă şi redusă la numere care eraugeneralizate de la eşantion la populaţieexcluzându-se aspectele contextuale şiparticulare.

Ca reacţie a apărut cercetarea calitativăfocalizată în special pe desprindereaparticularităţilor contextuale, pe aspectelecaracteristice ale participanţilor, încercând săaducă un plus de relevanţă ecologicăfenomenului studiat.

Urmarea: disputa între „cantitativişti” şi„calitativişti”.

Cunoaşterea metodologiei de cercetare înpsihologie

Dihotomia cantitativ-calitativ poate fidepăşită dacă ne concentrăm asupraproblemelor esenţiale ale cercetării:

În ce scop este mai potrivită utilizareametodelor calitative, respectiv cantitative?

Care este întrebarea cercetării şi cemetodă este mai adecvată pentru a-i găsirăspuns?

Metode şi paradigmeO abordare distructivă pentru cercetare se

referă la confundarea metodelor cuparadigmele fundamentale pe care sebazează

Metodele cantitative sunt confundate cupozitivismul şi post-pozitivismul

Metodele calitative sunt confundate cuconstructivismul şi teoria critică

Paradigma pozitivistăAsumpţia de bază: există o realitate obiectivă la care

se poate ajunge prin cercetare (realism naiv) Cercetătorul este obiectiv şi nu influenţează

rezultatele Scopul cercetării: a oferi explicaţii, a face predicţii, a

controla contextul pentru a putea face generalizărila nivel de populaţie.

Metoda principală: experimentul Criteriile evaluării teoriilor şi cercetării în pozitivism

sunt: validitatea internă, validitatea externă,fidelitatea şi obiectivitatea

Paradigma post-pozitivistăAsumpţia de bază: există o realitate obiectivă ce

poate fi cunoscută, dar incomplet şi probabilistic(realism critic)

Obiectivitea relaţiei cercetător – obiectulcercetării, este relativă, iar obiectivitatearezultatelor cercetării rămâne un ideal dorit.

Scopul cercetării: a oferi explicaţii, a facepredicţii, a controla contextul pentru a putea facegeneralizări la nivel de populaţie.

Metoda de cercetare: experimentul Criteriile de evaluare: validitate internă, validitate

externă, fidelitate şi obiectivitate Se folosesc tot mai mult metode calitative.

Constructivismul

Asumpţia de bază: există realităţi multiple, intangibile,construite social prin interacţiunea dintre membriiunei comunităţi.

Relaţia dintre cercetător şi participanţii lacercetare (obiectul cercetării) influenţeazăinevitabil rezultatele cercetării. Cercetătorul esteparticipant şi facilitator în procesul descopeririiconstrucţiilor realităţii.

Scopul cercetării: înţelegerea şi reconstruireaconstrucţiilor despre realitate pentru a se ajungela consens

Metode de cercetare: hermeneutice şi dialectice Criteriile de evaluare a rezultatelor cercetării sunt:

încrederea şi autenticitatea.

Teoria criticăAsumpţia de bază: realitatea a fost modelată în timp de

către diverşi factori – sociali, politici, culturali, etnici.. Cercetătorul şi obiectul investigat sunt într-o legătură

interactivă, iar rezultatele cercetării sunt influenţate şimediate de valorile cercetătorului

Cercetătorul este văzut ca un intelectual cu capacitateade a transforma cunoştinţele pentru a extinde gradulde conştientizare a realităţii.

Scopul cercetării: critica şi transformarea structurilorsociale, politice, culturale, etnice şi de gen care auconstrâns şi exploatat omenirea.

Criteriile de evaluare a cercetării: măsura în carecercetarea acţionează pentru a eroda/ eliminaignoranţa şi neînţelegerile şi pentru schimbareaconstrângerilor

Demersul ştiinţific în psihologieReprezentările realităţii sau reconstrucţiile realităţii împărtăşite

în comunităţile ştiinţifice (teorii) întrunesc condiţii de precizie – să fie în concordanţă cu rezultatele experimentale coerenţă cu ele însele şi cu alte teorii utilitate şi deschidere, perspectivă, structură simplă, organizând faptele într-o manieră

inteligibilă eficienţă – conduc la noi fapte, noi tehnici şi/ sau noi relaţiiTeoriile sunt formate din propoziţii cu un nivel de generalitate

diferit. Propoziţiile cu grad de generalitate ridicat nu pot fi testate

direct. Propoziţiile testabile au un nivel mai redus de generalitate.

Înainte de a fi testate prin studii empirice sunt numiteipoteze

Demersul ştiinţific în psihologieConstruirea teoriilor se face prin testări succesive ale

ipotezelor sau prin testarea teoriilor operaţionalizate.Există două modalităţi prin care se pot genera noiipoteze:

deductiv – plecând de la afirmaţiile de bază (nodul dur)ale teoriei, aplicând un set de reguli, rezultă o nouăpropoziţie (afirmaţie),

inductiv – în acest caz propoziţia care va fi testată estegenerată pornind de la exemple concrete.

Alegerea metodelor adecvate pentru a testa o ipotezădepinde de întrebarea cercetării şi de paradigmă

Cercetarea psihologică nu este subordonată metodei, cimetoda este subordonată întrebării pe care ne-o punemşi la care vrem să răspundem (*studenţii şi practicienii)

Metode de cercetare şi design înpsihologia clinicăCercetarea fundamentală şi aplicativă caută răspunsuri la întrebări legate de

diagnostic, tratament, comportament uman foloseşte metode ştiinţifice – seturi de reguli şi

proceduri ce descriu, explică şi efectueazăpredicţii

oferă practicienilor soluţii verificate pentruimplementarea teoriilor şi tehnicilor

urmăreşte îmbunătăţirea vieţii indivizilor,familiilor şi grupurilor

Demersul cercetării clinice

Observarea unui fenomen şi descrierea luiobiectivă în cadrele unui sistem de diagnostic

Formularea ipotezelor privind fenomenul (ex.influenţa sărăciei asupra funcţionării cognitive avârstnicilor din mediul .. comparativ cuvârstnicii..)

Testarea empirică a ipotezelor Schimbarea ipotezelor pentru a se acomoda

noilor date colectate şi interpretate O ipoteză validă poate fi utilizată în explicarea şi

predicţia comportamentului. Predicţia precisăeste un indicator al validităţii ipotezei

Metoda experimentală: ipoteză, VI,VD Presupunem că suntem interesaţi de identificarea unei

proceduri pentru reducerea anxietăţii de examinare astudenţilor MAC. Credem că relaxarea şi exerciţiul fizicar putea fi utile în diminuarea anxietăţii, iar relaxarea arfi mai eficientă

Identificarea variabilei independente VI (manipulată decercetător) şi a variabilei dependente VD (se schimbăca rezultat al variabilei independente; este ceea cemăsoară cercetătorul)

Studiul trebuie să fie construit astfel încât toţi ceilalţifactori care ar putea influenţa VD sa fie controlaţi

Minimizarea erorii experimentaleObiectivul critic al tuturor experimentelor este minimizarea

erorii experimentale (schimbări ale VD produse de alţifactori.

Ex. efectele expectanţelor experimentatoruluiMinimizarea se poate face prin Folosirea unui asistent care nu cunoaşte ipotezele

studiului Utilizarea procedurilor randomizării Utilizarea unor metode de evaluare cu nivele înalte de

fidelitate şi validitatePot exista erori în alegerea instrumentelor, colectarea

datelor, codare, scorare, analiză

Maximizarea validităţii interne Validitate internă (este maximă atunci când numai VI

determină rezultatele VD) poate fi ameninţată de variabile externe:efectele istoriei – evenimente din afara situaţiei

experimentale –efectul de maturare – schimbări ale subiecţilor odată cu

trecerea timpului,testare repetată cu acelaşi instrumentdegradarea instrumentului de măsurare - scade

validitatea între măsurări repetateregresie statisticăerori de selecţiemoartea experimentală

Maximizarea validităţii externe Validitatea externă (generalizabilitatea

rezultatelor cercetării: cu cât experimentul estemai asemănător cu lumea reală, cu atât suntmai generalizabile rezultatele sale

Maximizarea validităţii interne duce laminimizarea validităţii externe

Validitatea externă poate fi ameninţată detestare, reactivitatea subiecţilor în situaţiaexperimentală, interferenţa tratamentelor, eroride selecţie,

Designuri experimentaleDesignul experimental - în care cercetătorul Demonstrează relaţia cauză – efect Utilizează proceduri de randomizare – condiţii

experimentale şi de control Ia măsuri pentru minimizarea şi controlul erorilor şi

biasărilor şi pentru maximizarea validităţii În psihologia clinică este uneori imposibil sau lipsit de

etică să foloseşti pacienţi în grupul de control care nu vorbeneficia de tratament, sau să utilizezi subiecţi pentru astudia teme precum efectele abuzului, ori să dispui desubiecţi care au numai o singură tulburare

Designul cvasi – experimental se foloseşte cândrandomizarea nu este posibilă din motive etice sau de altănatură (ex. folosirea pacienţilor trataţi în clinică pentru astudia rezultatele unui tratament, iar în grupul de controlsunt persoane netratate sau aflate pe lista de aşteptare)

Designuri experimentaleDesignul intergrup Foloseşte două sau mai multe grupe prin

randomizare – fiecare primeşte un anumit tipde intervenţie şi un grup de control

VI este manipulată de experimentator factorii care ar putea influenţa rezultatele, sunt

distribuiţi între grupuri în mod egal? Tipuri: pretest-posttest designul factorial (două/mai multe VI)

Designuri experimentale Designul intragrup se foloseşte pentru

examinarea influenţei VI (intervenţie,tratament) asupra aceloraşi subiecţi

Fiecare subiect este comparat cu sine (suntevaluaţi înainte, în timpul şi după intervenţie)

Influenţe: efectele ordinii în care seadministrează tratamentele sau condiţiileexperimentale.

În designul încrucişat, ordinea prezentăriitratamentelor este contrabalansată

Designuri experimentaleDesignul grupal mixt include elemente

ale designurilor inter şi intra grupale: grupuri diferite primesc

tratamente/condiţii experimentale diferite(intergrup)

răspunsul subiectului este evaluat îndiferite faze ale tratamentului/experimentului (intragrup)

Designuri experimentaleDesignul analog utilizează măsurări, proceduri şi

subiecţi ce aproximează situaţii clinice reale are avantajul maximizării validităţii interne mai

mult decât studiile făcute în mediul natural Se desfăşoară în laborator Subiecţii pot avea sau nu problemele care îl

interesează pe cercetător Experimentatorul poate fi atestat sau nu Procedurile pot fi mai mult sau mai puţin

similare cu cele din clinică

Studiul de caz Adânceşte investigaţia, observaţia şi descrierea

unei singure persoane sau situaţii Poate fi util în examinarea unui fenomen nou,

rar sau neobişnuit sau în faza descriptivă de laînceputul unui program de cercetare

A fost utilizat prima oară de Freud şi colegii săipentru descrie cazurile de isterie ş.a.(Anna O.)

Studiul de caz, Groth-Marnat, 1990 Istoricul problemei - Descrierea problemei; instalarea

iniţială; schimbări în frecvenţă; antecedente/consecinţe;intensitate şi durată; tratament/soluţionarea anterioară;încercări actuale de rezolvare; tratament formal

Cadrul familial - Nivelul socio-economic; ocupaţiapărinţilor; istoria emoţională/medicală; starea civilă;structura familiei; nivelul cultural/de instruire; starea desănătate a părinţilor; relaţii intrafamiliale; mediul deprovenienţă urban/rural

Istoria personală Primul an de viaţă - Momente de referinţă în dezvoltare;

atmosfera familială; contactele cu părinţii; istoriamedicală; antrenamentul în utilizarea toaletei

Studiul de caz, Groth-Marnat, 1990 Copilăria - Adaptarea în colectivitate; adaptarea la şcoală;

evaluarea activităţii şcolare; activităţi, interese, hobby;relaţii cu semenii; relaţii cu părinţii; schimbări importante

Adolescenţa - Toate domeniile din etapa anterioară;prezenţa unor activităţi deviante; începutul adolescenţei;reacţii la pubertate

Vârsta adultă - Carieră/ocupaţie; relaţii interpersonale;satisfacţii în realizarea scopurilor; activităţi, interese, hobby;căsătoria; istoria medicală/emoţională; relaţii cu părinţii;relaţii cu copiii; stabilitatea economică

Bătrâneţea - Istoria medicală; integritatea eului; reacţii ladeclinul abilităţilor; stabilitatea economică

Diverse - Conceptul de sine; amintirile cele maifericite/triste; amintirile cele mai timpurii; temeri, spaime;probleme somatice; evenimente ce produc fericire/tristeţe;vise ce produc îngrijorare, coşmaruri

Designul cu un singur subiect Îmbină tehnici experimentale cu cele ale

studiului de caz Beneficiază de rigoarea experimentului şi de

relevanţa practicii clinice Clinicianul studiază şi tratează Subiectul este evaluat în mai multe etape (ex.

pretratament, tratament, posttratament) Rezultatele subiectului sunt comparate (ex.

control: rezultatul măsurării iniţiale sau etapafără tratament

Designul cu un singur subiect:ABAB Este unul din cele mai utilizate designuri din această

categorie Se referă la alternarea dintre etapa fără tratament (A)

şi etapa cu tratament (B) urmată de etapa fărătratament (A) şi de a doua intervenţie (B) ş.a. …..

Limite: ex. copil cu ADHD; problemele etice din etapa Aîn comportamente autodistructive

Se foloseşte atunci când există mai multe probleme Este un design cu un singur subiect, şi design replicat

intrasubiect

Designuri de bază multiple Datele de bază se colectează pentru toate

comportamentele de interes (fără tratament) Se oferă tratament pentru un comportament

ţintă, în timp ce continuă colectarea datelorpentru alte comportamente

Se intervine la al doilea comportament ţintă întimp ce continuă sau se modifică tratamentulpentru primul (ex. copil ADHD nu-şi face temeleşi se bate)

Datele se colectează continuu prin alternareaperioadelor fără şi cu tratament

Metode corelaţionale Designul corelaţional examinează nivelul

de asociere între două sau mai multevariabile

Corelaţiile pot fi pozitive (ex. nivelul înaltal depresiei cu nivelul înalt al deznădejdii)şi negative (ex. autoeficacitatea înaltă cunivel redus de stres)

Coeficientul de corelaţie: - 1.00 şi + 1.00

Metode epidemiologice Termenul de epidemiologie se referă la

incidenţa sau distribuţia unei probleme clinicesa a unei variabile specifice

Cercetarea epidemiologică urmăreşteprevalenţa şi incidenţa unei probleme (ex. 20%din adulţi experimentează cel puţin un episoddepresiv sau în anul X au apărut atâtea cazuride...)

Surse de date: înregistrări medicale, baze dedate ale spitalelor şi clinicilor, documenteguvernamentale, anchete, proiecte de cercetare

Designuri transversale şilongitudinale Designurile experimentale, corelaţionale şi

epidemiologice pot fi construite transversal saulongitudinal

Designul transversal oferă o viziune acomportamentului la un moment dat; este celmai utilizat în psihologia clinică (ex.)

Designul longitudinal colectează date pe operioadă mai lungă de timp (ex. anxietatea deexaminare a aceloraşi subiecţi pe parcursulanilor de şcoală)

Cercetarea rezultatuluitratamentului

Strategia pachetului (dacă acţionează tratamentul) Strategia demontării (ce aspect al tratamentului acţionează,

ex. experienţa, trainingul, contactul direct) Strategia constructivă (ce s-ar mai putea adăuga la un

tratament eficient pentru a-l face mai eficient, ex. implicareafamiliei)

Strategia parametrilor (ce aspect al tratamentului poate fischimbat pentru a merge tratamentul mai bine, ex. timp şiintesitate)

Strategia comparativă (ce tratament acţionează mai bine) Strategia variaţiei client şi terapeut (cu ce tip de terapeut şi

pentru care tip de pacient este mai probabilă eficienţatratamentului)

Strategia procesului (ce impact are actualul procesterapeutic asupra rezultatelor, ex. complianţa clientului)

Probleme legate de cercetarearezultatelor Tratamentul din practica clinică este similar cu cel din programul

de cercetare? Pacienţii şi terapeuţii/cercetătorii sunt la fel în cercetare ca şi în

practică? Cum şi când se măsoară rezultatele tratamentului? Semnificaţie clinică sau statistică Ce decizie se ia când studiile ajung la concluzii diferite? Ce este un program de cercetare şi cum se derulează?1. Se utilizează o procedură sau o tehnică nouă în câteva

cazuri2. Rezultatele studiilor de scurtă durată sunt folosite pentru a

compara noua procedură cu situaţia fără tratament3. Se verifică cele mai eficiente modalităţi de utilizare a

procedurii4. Se efectuează cercetări de teren pentru a compara

rezultatele din laborator cu cele din practica clinică

De la cercetare la practică (Wilson,1981)

Nivelul 0. Practica clinică. Terapeuţii pot măsurarezultatele studiilor de caz sau ale seriilor clinice

Nivelul 1. Cercetare de bază asupra factorilor asociaţi cuschimbarea comportamentului, în condiţii de laborator

Nivelul 2. Cercetarea tratamentului analog pentru aidentifica ingredientele eficiente ale procedurilorterapeutice în condiţii controlate de laborator

Nivelul 3. Cercetare clinică controlată cu populaţii depacienţi

Nivelul 4. Practica clinică. Terapeuţii pot măsurarezultatele studiilor de caz sau ale seriilor clinice

Bibliografie:

Barker, C., Pistrang, N., Elliot, R. (2002). Research Methods in Clinical Psychology. AnIntroduction for Students and Practitioners. 2nd Edition. London. Wiley.

Băban, A. (2002). Metodologia cercetării calitative, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca Camic, P.M.; Rhodes, J.E.; Yardley, L. (2003). Naming the stars: integrating qualitative

methods into psychological research, în P.M. Camic, J.E. Rhodes & L. Yardley (coord.)„Qualitative Research in Psychology”, Washington DC: American Psychological Association

Coolican, H. (). Research Methods and Statistics. 2nd Edition. Hodder& Stroughton. David, D. (2006). Metodologia cercetării clinice. Fundamente. Iaşi. Polirom Denzin, N.K.; Lincoln, Y.S. (1994). Handbook of qualitative research, Sage Publication,

London Eisner, E.W. (2003). On the art and science of qualitative research in psychology, în P.M.

Camic, J.E. Rhodes & L. Yardley (coord.) „Qualitative Research in Psychology”, WashingtonDC: American Psychological Association

Guba, E.G.; Lincoln, Y.S. (1994). Competing paradigms în qualitative research. în Denzin,N.K.; Lincoln, Y.S „Handbook of qualitative research”, Sage Publication, London

McGarth, J.E.; Johnson, B.A. (2003). Methodology makes meaning: how both qualitative andquantitative paradigms shape evidence and its interpretation, în P.M. Camic, J.E. Rhodes & L.Yardley (coord.) „Qualitative Research in Psychology”, Washington DC: AmericanPsychological Association

Weil-Barais, A. (1997). Status et roles des methodes, in A. Weil-Barais (coord.) „Les methodesen psychologie”, Rosny Cedex: Breal