Metode moderne de

predare-învăţare

CUPRINS• Metode moderne. Caracterizare.

• Problematizarea

• Algoritmizarea

• Învăţarea prin descoperire

• Studiul de caz

• Aplicaţii

Metode moderne

Au valenţe formative, contribuind la dezvoltarea gândirii critice, la dezvoltarea creativităţii

Implică activ elevii în învăţare, punându-i în situaţia de a gândi critic, de a realiza conexiuni logice, de a produce idei şi opinii proprii argumentate, de a le comunica şi celorlalţi, de a esenţializa informaţiile;

Metode de predare-învăţare sau metode active şi interactive în învăţare

Învăţământul modern solicită aplicarea metodelor active şi interactive, a celor care dezvoltă gândirea critică.

PROBLEMATIZAREA• Denumită şi predare prin rezolvare de probleme sau, mai precis, predare prin

rezolvare productivă de probleme (R. Gagné, 1975, p.189);

• Pedagogul polonez W. Okon: metodă constând în "crearea unei dificultăţi practice sau teoretice, a cărei soluţionare să fie rezultatul activităţii proprii de cercetare, efectuată de subiect" (1978, p.47);

• Este crearea situaţiilor problematice şi nicidecum punerea unor întrebări, care ar putea să şi lipsească (idem, p.83-84).

• Este o metodă didactică ce constă din punerea în faţa elevului a unor dificultăţi create în mod deliberat în depăşirea cărora, prin efort propriu. elevul învaţă ceva nou.

TIPURI DE SITUAŢII PROBLEMĂ

• când există un dezacord între vechile cunoştinţe ale elevului şi cerintele impuse de rezolvarea unei noi situaţii;

• când elevul trebuie să aleagă dintr-un lanţ sau sistem de cunostinţe, chiar incomplete, numai pe cele necesare în rezolvarea unei situatii date, urmând să completeze datele necunoscute;

• când elevul este pus în faţa unei contradicţii între modul de rezolvare posibil din punct de vedere teoretic şi dificultatea de aplicare a lui în practică;

• când elevului i se cere să aplice, în condiţii noi, cunostinţele anterior asimilate.

ALGORITMIZAREA• algoritmii- suite de operaţii săvârşite într-o ordine aproximativ constantă, prin parcurgerea

cărora se ajunge la rezolvarea unei serii întregi de probleme de acelaşi tip;• Algoritmizarea este definită ca metoda de predare-învăţare constând în utilizarea şi

valorificarea algoritmilor; Mai concret, găsirea de către profesor a înlănţuirii necesare (şi în acelaşi timp cea mai accesibilă pentru elev) a operaţiilor fiecărei activităţi de învăţat, ce se pretează unei astfel de ordonări.• Tipuri de algoritmi: a. de recunoaştere; b. de rezolvare; c. de transformare, etc.• Algoritmii presupun cu necesitate două lucruri: 1. forma sau succesiunea aproximativ fixă a operaţiilor săvârşite de elev; 2. prestabilitatea lor de către profesor.

ÎNVĂŢAREA ALGORITMICĂ

• Elevul îşi înşuşeşte pe calea algoritmizării, cunoştinţele sau tehnicile de lucru, prin simpla parcurgere a unei căi deja stabilite.

ÎNVĂŢAREA EURISTICĂ

• Elevul îşi însuşeşte cunoştinţele pe baza propriilor căutări.

NECESITATEA UTILIZĂRII ALGORITMILOR

• pune la îndemâna elevului un instrument simplu şi operativ, scutindu-l de efortul de a-l căuta singur şi lăsîndu-i disponibilă energia spre a o mobiliza în alte direcţii;

• prin structura lor precisă şi prin mânuirea repetată de către elev, acesta din urmă găseşte în algoritmi un sprijin permanent în sensul disciplinării propriei gîndiri şi asigurării acurateţe propriei activităţi.

ÎNVĂŢAREA PRIN DESCOPERIRE

• Învăţarea prin descoperire se referă la o situaţie în care materialul de învăţat nu este prezentat într-o formă finală celui ce învaţă (aşa cum se petrece în învăţarea prin receptare), ci reclamă o anumită activitate mentală (rearanjare, reorganizare sau transformare a materialului), anterioară încorporării rezultatului final în structura cognitivă. (D. Ausubel şi Fl. Robinson)

• Freinet o defineşte ca şi „metoda experienţă” de încercare, deoarece îl pune pe elev în situaţia de a încerca diverse modalităţi de aflare a răspunsul dorit.

• Poate fi de tip deductiv, inductiv si transductiv.

• Elevii îşi pun întrebări la care se poate răspunde prin formularea de raţionamente, pornindu-se de la adevăruri generale, însuşite anterior, ajungându-se astfel la descoperirea de cunoştinţe noi sau la corectarea unor cunoştinţe greşite.(deductiv)

ETAPE• reactualizarea cunostinţelor anterior asimilate, creându-se baza necesară pentru

întelegerea noţiunii lor;

• activitatea comună a profesorului şi a elevilor în vederea formulării unor prime concluzii care sunt precedate de o analiză amănunţită a problemelor şi se exprimă sub forma unor ipoteze şi supoziţii;

• analiza greşelilor produse cu ocazia formulării concluziilor precedente. Această analiză permite elevilor să înţeleagă cauzele greşelilor tipice şi să le evite pe viitor;

• prelucrarea de către elevi a noului material şi integrarea lui în bagajul nou de cunoştinţe;

• stabilirea corelaţiilor dintre materialul predat si diversele lui posibilităţi de aplicare.

STUDIUL DE CAZ

• Metodă ce constă în confruntarea elevului cu o situaţie reală de viaţă, prin a cărei observare, înţelegere, interpretare, urmează să realizeze un progres în cunoaştere.

• Variante ale studiului de caz (după gradul de angajare a elevilor):a. Metoda situaţieib. Metoda studiului analitic al cazuluic. Când elevilor li se propun doar sarcini de rezolvat concret, indicându-le eventual

sfera din care să aleagă cazurile de lămurit. Identificarea şi analiza, interpretarea, concluziile de stabilit revin în exclusivitate elevilor. Este caracteristic fazei de cea mai înaltă dezvoltare a capacităţilor de cercetare ale elevilor (Idem).

ETAPEa) alegerea cazului si conturarea principalelor elemente semnificative;

b) lansarea cazului, care poate avea loc în mai multe forme, între care lansarea ca o situaţie problematică;

c) procurarea informaţiei în legătură cu cazul;

d) sistematizarea materialului, prin recurgerea la diverse metode, între care cele statistice;

e) dezbatere asupra informaţiei culese, care poate avea loc prin diverse metode;

f) stabilirea concluziilor şi valorificarea proprie: un referat, o comunicare, o suită de ipoteze de verificat în viitor, o hotărâre de luat.

Prin întrebări adresate profesorului (conducătorului)

Prezentarea cazuluiSesizarea situaţiei cazului (înţelegerea cu claritate a situaţiei existente) Documentare în termen (inform. de la ingineri,

tehnicieni, muncitori)

Procurarea informaţiilor necesare

Sistematizarea Studierea surselor scrise de cunoaştere (manuale, reviste, rapoarte, referate)Analiza situaţiei de fapt

Descoperirea cauzelor şi legităţilor acestuia

Elabor. nucleului probabil (a problemei esenţiale)

Realizarea unei confruntări a variantelorLuarea hotărârii

Compararea valorii variantelor

Precizarea unei ierarhii a variantelor

Susţinerea hotărâii Luarea hotărîrii

Schema realizarii studiului de caz(K.Heinze)