Metode tradiţionale şi moderne folosite în predarea limbii engleze

Asistent univ. drd. Monica OprescuDepartamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Universitatea de Vest, Timişoara

02 noiembrie 2008

Rezumat: Lucrarea de faţă prezintă câteva metode tradiţionale şi moderne folosite în practica predării limbii engleze şi un studiu de caz bazat pe aceste date teoretice. Scopul nostru a fost acela de a descoperi ce metode mai sunt folosite în predare în cadrul orelor de limba engleză. Concluzia este aceea că metodele tradiţionale încă mai coexistă cu cele moderne, o abordare eclectică fiind eficientă în predarea limbii engleze.Cuvinte cheie: metode tradiţionale, metode moderne, predarea limbii engleze

Abstract: This paper presents a few traditional and modern methods used in the practice of English language teaching and a case study based on these theoretical data. Our goal was to discover what methods are still used in the teaching of English. The conclusion is that traditional methods still coexist with modern ones, an eclectic approach being efficient in teaching English.Key words: traditional methods, modern methods, English language teaching.

În practica predării limbii engleze există o multitudine de metode care au fost şi sunt folosite, unele mai eficiente, altele mai puţin eficiente. Lucrarea de faţă încearcă o prezentare a celor mai frecvent discutate şi utilizate metode. Dintre cele tradiţionale ne-am oprit la metoda traducerii (Grammar Translation Method), cea mai populară dintre cele tradiţionale, chiar dacă foarte controversată, metoda audio-linguală (Audio-lingual Method) şi Prezentare, Practică, Producere (Presentation, Practice, Production). Metodele moderne alese sunt mai numeroase, lucru explicabil prin varietatea profesorilor ce predau limba engleză şi teritoriilor unde aceasta se predă, ceea ce face ca didactica limbii engleze să beneficieze de experienţe vaste în aceste sens şi discuţii valoroase. Aşadar, ne-am oprit la metoda directă (The Direct Method), Calea tăcerii (The Silent Way), Suggestopedia, Învăţarea limbii în comunitate (Community Language Learning), metoda răspunsului fizic total (The Total Physical Response Method), metoda comunicativă (Communicative Language Teaching) (pentru informaţiile despre metode vezi Harmer, 2004 şi Larsen-Freeman, 1986). Desigur, selecţia acestor metode este subiectivă, criteriile după care au fost alese fiind eficienţa lor şi gradul de popularitate.

I Cadrul teoretic Metode tradiţionaleMetoda traducerii (Grammar Translation Method) Este metoda clasică, considerată simplă şi eficientă (Stern, 1996, p. 453), ale cărei principale obiective sunt studiul gramaticii, al vocabularului şi al literaturii.Abordarea este una deductivă, accentul căzând pe învăţarea conştientă. Capacitatea de receptare a mesajului scris şi capacitatea de exprimare scrisă sunt cele mai exersate abilităţi. Limba nativă a studenţilor este intens folosită, tehnicile folosite fiind traduceri, citirea textelor, exerciţii de gramatică şi vocabular.Rolurile profesorului sunt următoarele: manager, coordonator şi evaluator al studenţilor,

interacţiunea în clasă având loc în special între profesor şi studenţi (abordarea frontală). Corectarea studenţilor este foarte importantă, deoarece se pune accent pe acurateţe.

Metoda audio-linguala (The Audio-Lingual Method)S-a dezvoltat în SUA în timpul celui de-al doilea război mondial. Principalul obiectiv este acela ca studenţii să înveţe să folosească limba într-un mod comunicativ, în mod automat.Vocabularul şi gramatica sunt prezentate sub forma unor dialoguri care sunt învăţate prin repetiţie şi imitaţie. Gramatica este predată în mod inductiv. Exerciţiile care dezvoltă capacitatea de receptare a mesajului scris şi capacitatea de exprimare scrisă sunt bazate pe activităţile comunicative. Tehnicile folosite sunt: dialoguri, jocuri de rol, repetiţii, exerciţii de gramatică şi vocabular. Limba maternă a studenţilor nu este folosită;Profesorul este cel care controlează studenţii şi cel care le oferă modelul de limbaj, studenţii fiind imitatori ai acestui model. Există interacţiune şi între profesor şi studenţi, dar şi între studenţi. Erorile studenţilor nu sunt considerate esenţiale. Evaluarea este orală.

Prezentare, Practică, Producere (Presentation, Practice, Production)Aceasta este varianta britanică a metodei audio-linguale, observă Jeremy Harmer (2004, p. 80). Se constituie din trei etape. În prima etapă profesorul introduce elementele de limbaj ce trebuie asimilate. Studenţii exersează folosind tehnici de reproducere şi repetiţie. A treia etapă se referă la folosirea limbajului prezentat şi asimilat într-un mod original şi autentic de către elevi. La fel ca şi în cazul metodei audio-linguale vocabularul şi gramatica sunt predate inductiv. Comunicarea primează, limba maternă nefiind folosită. Modelul este profesorul, acesta fiind cel care coordonează activitatea. Pentru că este o metodă bazată pe comunicare şi evaluarea se face tot în acest fel.

Metode moderneMetoda directă (The Direct Method)Inventatorul metodei este C. Berlitz. Principalul obiectiv al acesteia este acela de a învăţa studenţii să comunice într-o limbă străină. Nu este admisă traducerea, profesorul folosindu-se de lumea reală, imagini, pantomimă pentru a sugera sensul. Limba maternă nu este folosită deloc.Gramatica este predată inductiv. Studenţii exersează vocabularul în context. Toate cele patru dimensiuni ale predării limbii sunt dezvoltate: capacitatea de exprimare orală, capacitatea de receptare a mesajului oral, capacitatea de receptare a mesajului scris şi capacitatea de exprimare scrisă. Tehnicile folosite sunt: conversaţia, citirea cu voce tare, exerciţii, compuneri, repetiţii. Rolul profesorului este acela de a fi partener al studentului. Interacţiunea are loc între profesor şi studenţi, dar şi între studenţi şi studenţi. Auto-evaluarea este des folosită. Nu există evaluare formală; aceasta se face sub forma unui interviu şi a redactării unui text scris.

Calea tăcerii (The Silent Way)Este o metodă introdusă de C. Gattengo, principiul de bază atestând faptul că predarea trebuie subordonată învăţării. Studenţii au un rol activ, fiind responsabili de propria lor învăţare. Aceştia exersează mult, principalele domenii pe care se pune accent fiind pronunţia şi gramatica.Toate cele patru dimensiuni ale predării limbii sunt dezvoltate: capacitatea de exprimare orală, capacitatea de receptare a mesajului oral, capacitatea de receptare a mesajului scris şi capacitatea de exprimare scrisă. Limba nativă este folosită doar atunci când este necesar.Rolul profesorului este acela de a ajuta elevii. Profesorul este tăcut, dar foarte activ; vorbeşte

doar pentru a da anumite sugestii. Există interacţiune între studenţi. Greşelile sunt considerate ca fiind normale; studenţii sunt încurajaţi să se autocorecteze. Se pune accentul pe evaluarea continuă.

SuggestopediaInventatorul metodei este G. Lozanov. Metoda consta în aplicarea studiului sugestiei în pedagogie, dezvoltată cu scopul de a ajuta studenţii să depăşească barierele învăţării. Principalul obiectiv este de a accelera procesul învăţării folosind puterile mentale. Studenţii stau cât de confortabil posibil (scaune moi, muzică, o atmosferă plăcută). Ei primesc noi nume şi noi ocupaţii, de-a lungul cursului creându-şi chiar noi biografii.Sunt două stadii ale lecţiei: una receptivă şi una activă. Studenţii participă la diferite activităţi: citesc, interpretează dialoguri, exersează diverse jocuri, dramatizări. Elementele pe care se pune accent sunt vocabularul, capacitatea de exprimare orală, capacitatea de receptare a mesajului scris şi capacitatea de exprimare scrisă. Gramatica nu este considerată ca fiind foarte importantă. Limba maternă a studenţilor este folosită dacă e necesar. Greşelile nu sunt corectate imediat, accentul fiind pe fluenţă. Nu există teste formale, fiind evaluată performanţa studenţilor în clasă.

Învăţarea limbii în comunitate (Community Language Learning)Metoda provine din consilierea în domeniul învăţării, dezvoltată de C.A.Curran, care vede profesorii drept consilieri lingvistici. Principalele obiective sunt învăţarea limbii într-un mod comunicativ şi învăţarea despre propria învăţare. Se pune accentul pe comunicare, dezvoltarea pronunţiei, a capacităţii de receptare a mesajului oral, capacităţii de receptare a mesajului scris, precum şi discutarea unor elemente de gramatică. Limba nativă a studenţilor este folosită pentru ca aceştia să se simtă în siguranţă. Interacţiunea are loc atât între profesor şi studenţi, cât şi între studenţi. Rolul profesorului este asemănător cu acela al unui consilier care sprijină studenţii şi îi încurajează. Greşelile sunt corectate de către profesor. Evaluarea constă într-un test oral sau scris la finalul cursului.

Metoda răspunsului fizic total (The Total Physical Response Method)Este introdusă de J. Asher. Metoda acordă o foarte mare importanţă dezvoltării capacităţii de receptare a mesajului oral. Unul din cele mai importante obiective este ca studenţii să se bucure de experienţa învăţării. Metoda are ca scop reducerea stresului în învăţarea unei limbi străine. Partea iniţială a lecţiei constă în modelare, profesorul dând comenzi, realizând acţiuni împreună cu studenţii. În a doua fază a lecţiei studenţii demonstrează că au înţeles comenzile.În etapa iniţială profesorul vorbeşte şi studenţii răspund nonverbal; mai târziu rolurile se schimbă. Limba maternă este folosită doar la început, profesorul fiind coordonatorul studenţilor, studenţii fiind imitatorii acestuia. Studenţii vor vorbi atunci când simt că sunt pregătiţi. Profesorul este tolerant cu greşelile studenţilor. Evaluarea constă în verificarea înţelegerii prin realizarea unor activităţi.

Metoda comunicativă (Communicative Language Teaching)Principalul obiectiv este fluenţa studenţilor. Se pune accent pe comunicarea „reală” (Harmer, 2004, p. 85). Toate cele patru dimensiuni ale predării limbii sunt dezvoltate: capacitatea de exprimare orală, capacitatea de receptare a mesajului oral, capacitatea de receptare a mesajului

scris şi capacitatea de exprimare scrisă. Gramatica este învăţată prin practică. Limba maternă a studenţilor nu este folosită. Tehnicile folosite sunt: discuţii, dezbateri, jocuri de rol, activităţi comunicative scrise, drama etc. Rolurile profesorului sunt acelea de facilitator şi manager al activităţii studenţilor, dar şi de partener al acestora, interacţiunea având loc în special între studenţi. Sunt folosite materiale autentice şi interesante. Erorile sunt tolerate în special în timpul activităţilor comunicative când accentul este pus pe fluenţă. Studenţii sunt evaluaţi atât oral cât şi în scris.

Studiu de cazAceste date teoretice stau la baza unei cercetări ce are ca scop determinarea metodelor folosite de profesorii de limba engleză în ciclul predare-învăţare. Metodele folosite în acest scop au fost de factură calitativă: interviuri şi chestionare bazate pe întrebări deschise. La acest studiu au participat 10 profesori care predau în şcoli generale şi licee din Timişoara şi o grupă de 10 studenţi, specializarea engleză din cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii de Vest Timişoara..Concluziile acestei cercetări au dus la stabilirea faptului că metodele moderne sunt preferate de către aceştia, îndeosebi metoda comunicativă. Cu toate acestea, nu sunt ignorate nici cele tradiţionale, anumite elemente ale acestora fiind des folosite. Metodele tradiţionale menţionate de către profesorii şi studenţii care au participat la acest studiu au fost toate cele prezentate în partea teoretică a lucrării: metoda traducerii, metoda audio-linguală, Prezentare, Practică, Producere. Acestea sunt considerate încă eficiente şi folosite în predare. Avantajele acestor metode constau în faptul că asigură cunoştinţe solide de gramatică şi vocabular, dezvoltă capacităţile de exprimare scrisă. Se pune accentul pe cultura şi literatura străină, care sunt aprofundate. Profesorul are un mai mare control al clasei decât în cazul metodelor moderne.Dintre metodele moderne prezentate mai sus au fost menţionate doar câteva: metoda directă, metoda comunicativă şi metoda învăţării limbii în comunitate. Acestea sunt folosite cu succes, celelalte metode descrise, Calea tăcerii, Suggestopedia, Metoda răspunsului fizic total nefiind folosite. Motivele pentru care aceste metode nu sunt utilizate sunt lipsa lor de eficienţă în cadrul unor grupuri mari, cum sunt clasele de elevi cu care se lucrează în şcoli şi necunoaşterea lor.Metodele moderne sunt preferate datorită eficacităţii lor sporite în ceea ce priveşte comunicarea, dezvoltându-se capacitatea de exprimare orală.. Alte avantaje ale acestora ar fi faptul că interacţiunea între profesor şi elevi şi între elevi şi elevi este sporită. De asemenea sunt metode bazate pe joc, ceea ce le face mai plăcute, motivaţia elevilor crescând. Se creează, astfel, noi oportunităţi pentru dezvoltarea limbajului şi folosirea lui în comunicare. Concluzia finală este aceea că metodele tradiţionale coexistă cu cele moderne în predarea limbii engleze, fiecare având avantajele ei, elemente ce pot fi oricând folosite cu succes. Abordarea eclectică, după cum o numeşte Chastain (1988), este aşadar cea mai eficientă în predare, metodele folosite adaptându-se clasei de elevi.

Bibliografie:• Chastain, K. 1988. Developing Second – Language Skills. Theory and Practice. Orlando Florida: Harcourt Brace Jovanovich Publishers.• Harmer, J. 2004. The Practice of English Language Teaching. London: Longman.• Larsen-Freeman, D. 1986. Techniques and Principles in Language Teaching. Oxford: Oxford University Press.

• Stern, H. H. 1996. Fundamental Concepts of Language Teaching. Oxford: Oxford University Press.

Citare:Oprescu Monica, (2008). (02. nov.).  Metode tradiţionale şi moderne folosite în predarea limbii engleze, apărut în Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info

Un aspect metodologic al predării vocabularului: unităţile frazeologice care conţin cuvântul „minte” / „mind”  în română şi engleză

Asist. univ. dr. Monica Oprescu,Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic

Universitatea de Vest Timişoara

03 decembrie 2008

Rezumat: Lucrarea prezintă un aspect particular al vocabularului, referitor la unităţile frazeologice care conţin cuvântul „minte” / „mind” în română şi engleză.  Deoarece nu există echivalenţe totale între cele două limbi este necesar sa se folosească anumite tipuri de exerciţii pentru predarea acestora. Traducerea este un procedeu neindicat în acest caz, datorită nuanţelor de sens şi golurilor contrastive ce apar în română şi engleză.Cuvinte cheie: frazeologie, unităţi frazeologice, limba română, limba engleză.

Abstract: This paper presents a particular aspect of phraseology, referring to idioms that contain the word „minte” / „mind” in Romanian and English. As complete equivalence between the two languages does not exist, it is necessary to use certain types of exercises for teaching them. Translation is a technique which should not be used in this case, due to the semantic differences and the contrastive gaps which appear in Romanian and English.Key words: phraseology, idioms, Romanian language, English language.

Sistemele frazeologice ale limbilor română şi engleză sunt foarte diferite şi de aceea este foarte interesant de realizat o analiză contrastivă a acestora. Există, de asemenea, şi un motiv metodologic în realizarea acestei cercetări, deoarece doar o cunoaştere bună a acestora poate duce la evitarea greşelilor care vin din tentaţia de a traduce aceste expresii mot-a-mot.Principiul de bază după care ne vom conduce este cel sistematic (Evseev, 1978), ce presupune studierea comparativă a unor grupuri de expresii frazeologice în limba română ca limbă bază şi limba engleză ca limbă ţintă, pentru a avea o percepţie unitară a sistemului frazeologic. O analiză contrastivă în domeniul frazeologiei poate fi realizată fie pornind de la un concept comun care să reunească un număr de expresii frazeologice, fie de la un element lexical comun care să se regăsească în toate aceste expresii. Vom adopta a doua variantă, studiind unităţile frazeologice care conţin cuvântul „minte” / „mind” în română şi engleză.  În sistemul complex al frazeologiei există diverse clasificări ale expresiilor, unităţilor, sintagmelor frazeologice sau idiomatice, clasificări care sunt necesare atunci când întreprindem o

astfel de cercetare. Criteriul esenţial de clasificare a îmbinărilor de cuvinte care ne interesează ar fi următorul: în funcţie de structura lor morfosintactică există sintagme nominale şi sintagme verbale. O alta clasificare este următoarea: locuţiuni şi expresii, expresii idiomatice, formule şi clişee internaţionale şi alte unităţi frazeologice (Hristea, 1981). Vom folosi aşadar aceste două clasificări în interpretarea observaţiilor făcute. Acestea sunt premizele teoretice pe care se axează cercetarea noastră. În ceea ce urmează vom prezenta lista unităţilor frazeologice în cele două limbi: română şi engleză.

Se desprind câteva observaţii esenţiale în urma studierii acestor expresii. Ne vom referi în primul rând la structura unităţilor frazeologice şi apoi la sensul acestora. Din punctul de vedere al formei vom folosi clasificarea în sintagme nominale şi sintagme verbale, întâlnind ambele tipuri în acest caz. Toate sunt expresii idiomatice, deoarece elementele componente şi-au pierdut sensul iniţial. Expresia are un sens nou, figurat, care nu reiese din sensul cuvintelor alcătuitoare, fiind evidentă desemantizarea termenilor constituenţi.Sintagmele nominale sunt mai puţine comparativ cu cele verbale. Confruntând cele doua limbi observăm faptul ca în limba română avem mai multe sintagme nominale, locuţiuni adjectivale sau adverbiale ( cu minte, fără de minte, ieşit din minţi, întreg/zdravăn la minte, la mintea omului/ cocoşului ) decât în engleză, unde nu am găsit decât o singură asemenea sintagmă (out of one’s mind).  În ceea ce priveşte sensul, limba română este mai bogată, având mai multe sintagme de acest tip fără echivalent în limba engleză, expresia englezească având însă sinonime în limba română.Al doilea tip de sintagme sunt cele verbale, mai numeroase în ambele limbi. Există câteva care au sens asemănător, dar destul de puţine: a-şi ieşi din minţi sinonimă cu to lose one’s mind şi to be out of one’s mind; a fi în toate minţile sinonimă cu to have a good / great mind; a fi dus cu mintea sinonimă cu to be on one’s mind şi a avea pe cineva / ceva în minte sinonimă cu to have half a mind to.  Există apoi o serie destul de mare de expresii care nu au un echivalent ce conţine cuvântul „minte” / „mind” în cealaltă limbă. Cele româneşti sunt următoarele: a învăţa pe cineva

minte, a-şi frământa mintea, a-şi aduna minţile, a-i sta mintea în loc, a-i trece / da / trăsni ceva prin minte, a-i veni minţile acasă, a-şi pune mintea cu cineva, a-i lua / suci / fura minţile, a scoate pe cineva din minţi, a ajunge / cădea în mintea copiilor. Unităţile frazeologice englezeşti care nu au sinonime în română sunt: to change one’s mind, to call to mind, to mind one’s own business, to be of one mind, to be of two minds, to bear / keep in mind, to make up one’s mind, to set one’s mind on, to give one’s mind to. Se observă că, în această direcţie, cele două limbi sunt la fel de bogate, ambele având un număr mare de expresii, acestea fiind însă diferite pentru cele două limbi. Pentru a evita asocierile greşite ce se pot face între cele două limbi există câteva tipuri de exerciţii specifice ce pot fi utilizate în acest scop în predarea limbii engleze. Primul pas în acest sens îl constituie asocierea sintagmelor frazeologice cu definiţiile lor, pentru a evita traducerea ce nu este recomandată în aceste cazuri tocmai datorită diferenţelor semantice. Aceasta este neindicată în special pentru că există foarte puţine situaţii în care aceste sintagme din limba engleză au echivalente în limba română.

Activitatea 2Fill in the missing words:

to …….….. one’s mind                             to …………….to mind to ……………..in mind to …………one’s mind on to ………….one’s mind to

to …………. one s mindto ………….ones own business to …………..one’s mind to ………... on one’s mind

Activitatea 3Use the phrases you have completed in sentences of your own.

Concluzii:Putem astfel vorbi de goluri lexicale contrastive (Ciosescu, 1983) care sunt evidente în urma studiului expresiilor idiomatice care conţin cuvântul „minte” / „mind” în cele două limbi. Există anumite tipuri de exerciţii ce pot fii utilizate în predarea limbii engleze pentru a evita asocierile, traducerile greşite. Sunt necesare întâi activităţi de identificare a sensului, de fixare a formei şi apoi activităţi de utilizare a expresiilor în propoziţii, pentru fixarea lor şi pentru a verifica dacă aceste sintagme au fost înţelese şi însuşite corect, lucru care se poate face doar prin utilizarea lor în propoziţii (Harmer, 2004). Este necesar să fim conştienţi de aceste fenomene, deoarece astfel putem evita greşelile ce apar în învăţarea unei limbi străine, implicaţiile fiind aşadar şi de ordin metodologic.

Bibliografie:•    Ciosescu, R., Structura semantica a verbelor care exprimă acţiuni realizate cu părţi ale corpului uman în limbile engleză şi română în Studii de analiză contrastivă a limbilor engleză şi română, volum coordonat de Hortensia Pârlog şi Mariana Popa, Tipografia Universităţii din Timişoara, Timişoara, 1983 •    Evseev, I., Principiul structural – semantic în studierea confruntativă a idiomaticii limbilor, în Analele Universităţii din Timişoara, Ştiinţe Filologice, 1978•    Harmer, J. 2004. The Practice of English Language Teaching. London: Longman.•    Hristea, Th., Sinteze de limba română, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1981.

Citare:Oprescu Monica, (2008). (03. dec.).  Un aspect metodologic al predării vocabularului: unităţile frazeologice care conţin cuvântul „minte” / „mind”  în română şi engleză, apărut în Revista de Cercetare în Ştiinţele Educaţiei. Timisoara. disponibil la: http://www.rcsedu.info