INTRODUCEREEducaia estetic, ca o component a educaiei generale vizeazeducaia pentru i prin frumos. ntruct esteticul se realizeaz printr-un ir decategorii estetice (sublimul, frumosul, tragicul, comicul, etc.), educaia esteticdevine o pregtire pentru i prin aceste valori. Educaia estetic este un proces pedagogic complex prin care se urmrete dezvoltarea simului pentru frumos,receptivitatea acestuia, aa numitul gust estetic sau capacitatea de a deosebiadevrata frumusee de falsa frumusee, judecata estetic, emoia estetic idispoziia de integrare creatoare a frumosului n viaa cotidian.Astfel, educaia artistic devine un proces complex de iniiere iformare n vederea nelegerii creatoare a artelor i de influen a artei asupraformrii contiinei umane. Educaia artistic n colal presupune, n primulrnd, o sensibilizare estetic a celor educai i conducerea lor spre nelegerea,aprecierea i asimilarea creatoare a artelor i a teoriilor despre art printr-un proces continuu i sistematic. Acest proces determin i o valorificare a potenialului formativ al valorilor materiale i spirituale ale societii.Posibilitatea nruririi spiritului prin art fiind asigurat de faptul c emoiaestetic constituie o angajare integral a personalitii ca rspuns la sistemul devalori existent n opera perceput. Finalitatea educaiei artistice devenind oformare a priceperilor (capacitilor) de receptare, de integrare i de creaie astructurilor expresive autentice.Educaia artistico-plastic, n nvmntul preuniversitar, se prezintca un mijloc de realizare a unui echilibru ntre pregtirea cultural-tiinific icea litarar-artistic. Complementaritatea acestor laturi pledeaz pentrudezvoltarea educaiei artistice, pentru ridicarea ei permanent la nivelulcerinelor actuale. Departe de a-i fi pierdut semnificaia i importana, n condiiile actuale, n special cele ale progresului tehnic, educaia artistic esteimperios necesar i i sporete importana necontenit.

Gndirea vizual, cum a numit-o Paul Klee, este cea mai veche pescara evoluiei umane. La copii, prima comunicare e prin imagine. Retina esteasaltat de culori i forme pe care le nregistreaz neraional, global fr profunzime. Atunci cnd copilul pune mna pe ceva care las urme, se descarcde emoii i tensiuni mzglind tot ceea ce gsete hrtie, peri, cri, asphalt.Pentru mine, practica pedagogic a fost o experien nou, interesanti benefic.La sfaritul peroadei de practic am reuit s-mi descopr o altalatur a personalitaii mele, m-a fcut s ineleg cat de important estecomunicarea permanent ntre profesor i elev i, n primul rand, mi+a aratat catde grea, dar in acelai timp cat de frumoas i plin de satisfacii sufleteti poatefi meseria de dascl.Este cu adevarat o experien deosebit s veyi cum dinmainile unor copii pot s ias adevrate opere de art.Copiii las la o partecanoanele i legile, inhibiiile i barierele exprimrii i de aceea ei trebuie lsais se exprime liber, spontan, deoarece doar astfel imaginaia i creativitatea lor pot fi stimulate si valorificate la maxim

III.1.PUNCTUL PLASTICSe stie ca linia, punctul, forma si culoarea nu sunt numai simple elemente ale limbajului plastic ci reprezinta invelisul material al gandirii artistice a copiilor.

Linia, punctul, forma si culoarea reprezinta elementele unui limbaj metaforic, induc asociatii, provoaca ecouri si atitudini estetice. Forta expresiei unui semn plastic depinde de relatiile acestuia cu alte elemente din cadrul compozitiei plastice. Aceste relatii dintre semnele plastice prin limbajul lor specific definesc expresia compozitiei. Familiarizarea treptata a copiilor cu unele elemente de limbaj plastic este principalul mijloc de formare a viitoarei lor culturi artistice, si prin aceasta , de realizare a educatiei lor estetice.

Punctul , cel mai simplu element de limbaj plastic ,alaturi de linie si forma au fost ,la inceputul manifestarii plastice multimilenare a omului ,cele mai simple si directe mijloace de comunicare vizuala ,imaginile pictate sau cioplite ale preistoriei fiind rezultatul spiritual al adaptarii omului la conditiile naturale.

In pictura,punctul rezultat din simplul contact al unui instrument cu suportul devine material cu o anumita marime.

Notiunea de "punct"poate capata multiple intelesuri datorita diversitatii domeniilor in care el este utilizal:

in acceptie geometrica, punctul este figura geometrica care nu are nici o dimensiune; paradoxal insa are toate dimensiunile numai in acest ultim rol este mijloc de expresie vizuala, element de limbaj;

in pictura, in grafica, in sculptura etc., punctul este pata, amprenta sau tusa minuscula, exact cat poate fi urma cea mai mica a instrumentului cu care se lucreaza (pensula, pix,pana);

punctul se poate constitui prin repetare in forme abstracte sau figurale, poate capata aspect structural sau numai ornamental, decorativ;

in asociere cu linia si pata (el insusi devenind uneori pata) punctul capata noi valente expresive printre care si una spatiala, adica sugerarea apropieri si departarii, a plinului sau a golului, etc.;

Efectul spatial al punctului se realizeaza prin diferentieri de:

v marime -se imparte in cinci categorii: foarte mica, mica,medie, mare si foarte mare ;

v distanta - mai aglomerate sau mai dispersate;

v stralucire - viu colorate sau grizate;

v luminozitate - luminoase sau degradate;

v sens - dispuse drept sau curb, orizontal sau oblic etc.;

Efectul de spatialitate al punctului l-am marit prin aplicarea contrastului cald-rece.Pentru a sugera acest efect am asociat marimile mici cu cromatica rece si cele mari si foarte mari cu cea calda.Sugerarea efectului greu-usor al punctului prin culoare am facut-o prin plasarea culorilor deschise(usoare) sus si a celor inchise(grele) jos.

Metode de obtinere a diferitelor puncte:

In artele plastice, punctul se obtine prin procedee tehnice diverse:

Pulverizarea consta in imprastierea pe suport a culorii in stare lichida, cu ajutorul pulverizatorului, stropii rezultati se prezinta sub forma de puncte fine, de dimensiuni apropiate.

Stropirea poate fi efectuata cu diverse instrumente: stilou, pensula, periuta de dinti, etc. punctele efectuate pot fi diferite ca forma si marime. In ambele cazuri, suportul poate fi umed sau uscat.

STROPIRE PE SUPORT USCAT STROPIRE PE SUPORT UMED

Colajul ofera posibilitatea obtinerii unor puncte diverse, ca forma si marime - prin ruperea in mod spontan a hartiei in mici bucatele - sau egale - prin

taierea sau cu preduceaua ori cu perforatorul.

COLAJ

Cu sablonul putem desena puncte avand aceeasi forma si aceeasi dimensiune. 757b15h

Amprenta reprezinta urma lasata de un obiect prin apasare pe o suprafata. Apasand cu varful creionului, al penitei ori al pixului, vom obtine puncte fine, aproximativ egale ca marime. Daca folosim varful pensulei, capatul neascutit al creionului sau chiar varful degetelor - dupa ce au fost impregnate in culoare - punctele rezultate pe suprafata hartiei vor fi mai mari si diferite ca forma si dimensiune. 757b15h

AMPRENTE

Expresivitati si semnificatii

Punctul poate avea semnificatii diverse: inceput, sfarsit, limita, germinatie, Concentrare, etc. Ca element independent, in lucrarile de arta plastica punctul are o prezenta diversa;

o element singular, forma a unor obiecte mici: gaze, fluturi, frunze, flori, etc., sau obiecte care par mici datorita departarii, element ornamental al unor obiecte folosite in compozitie sau al unor forme create de artist, de autor;

PUNCTUL ELEMENT SINGULAR "FLORI"

o element de constructie rezultat din tehnica folosita de autor: pointilism, mozaic, colaj tip mozaic etc;

MOZAIC BIZANTIN "PUNCTUL - ELEMENT DE CONSTRUCTIE"

o element constructiv care, prin modul in care este dispus, sugereaza miscarea sau volumul;

GEORGES SEURAT "CIRCUL"-

FRUNZE"-( PUNCTUL ELEMENT CONSTRUCTIV)

(PUNCTUL - ELEMENT CONSTRUCTIV)

Marind sau micsorand dimensiunile punctelor, in cadrul aceluiasi suport se poate sugera apropierea sau departarea.

FRANCO BOCCHI " FLOAREA SOARELUI"(PUNCTUL EFECTUL APROPIAT - DEPARTAT)

Daca se coreleaza culoarea cu marimea, efectul de spatialitate se amplifica. In acest mod se pot sugera efectele greu-usor, sus-jos: puncte mari, inchise, grele in partea de jos a suportului, iar in cea de sus puncte mici, usoare, deschise la culoare.

Dupa modul in care sunt dispuse pe suport, punctele pot sa exprime: ordine - dezordine;

DEZORDINE

- aglomerat - aerat;

CARL HOLTY "CALIOPI" (EFECTUL AGLOMERAT -AERAT)

static - dinamic, etc.

Inca de la clasa I ,in orele in care am urmarit familizarea cu materialele si disciplina de lucru am introdus deja(fara ca elevii sa stie) trei elemente de limbaj plastic -punct,linie,forma-prin diverse exercitii-joc desfasurate.Astfel elevii s-au jucat imprastiind pe foaie puncte de diferite culori si marimi,mai apropiate sau dispersate,dezordonate sau intr-o anumita ordine in functie de dorinta fiecaruia. In activitatile desfasurate le-am precizat copiilor ca punctul,ca element de limbaj plastic in cadrul unei compozitii ,cand se prezinta sub forma unei suprafete,are doua dimensiuni:inaltime so latime.Daca marim vizibil una din ele,reducand-o pe cealalta,obtinem o linie,deoarece la punct cele doua dimensiuni sunt aproximativ egale,Pentru a fi punct,suprafata lui trebuie sa fie minuscula in raport cu celelalte elemente.

Referitor la formele materiale din natura,le-am spus ca putem considera ca puncte atat formele marunte(granule de nisup,pietricele,cristale),dar si forme mai mari(seminte,flori)Punctul poate marca diferite valori, nuante de culoare si diferite tensionari. Este indivizibil, are semnificatia unui moment cosmogonic. Lui ii corespunde ideea de orice inceput.

De la punctul plastic asezat pe o suprafata (hartie) poate sa radieze in toate directiile ordinea cu care incepe viata (miscarea) compozitiei. Aceasta face ca suprafata hartiei sa devina spatiu plastic. In acest caz el are valoare de centru de interes si poate reprezenta de pilda: o explozie, o miscare pirotehnica, miscare de rotatie, etc. Atunci cand punctul plastic este asezat in centrul de simetrie al hartiei el apare ferm cu miscarea zero. Asezat insa usor departat de centrul de simetrie al hartiei el este neutru. Devine activ cand este asezat pe diagonalele hartiei in sus sau in jos, iar prin multiplicare capata forta expresiva.

In punctul plastic (ca simbol al dinamicii) exista virtual doua elemente figurative : linia si suprafata. Avansul productiv al punctului plastic este linia. Ea rezulta din miscarea lui sau din relatia de tensiune a unui punct plastic cu alt punct plastic. Doua puncte plastice in tensiune ideala fata de o linie dau un arc. In tensiune convergenta de-a lungul unei linii, cu viteza egala, ele se intalnesc la mijlocul ei. Punctul plastic in raport de tensiune, exercita o atractie fata de linie dezvolta un triunghi. Punctul plastic ca agent al miscarii concentrice dezvolta un cerc, iar ca agent al miscarii uniforme liniare, se deplaseaza sacadat spre dreapta si apoi in sus, poate sa dezvolte o retea. Mai multe puncte asezate aglomerat sau aerat pe suprafata hartiei sugereaza o miscare mai mult sau mai putin agitata.

Miscarea in general sugereaza in cea mai mare masura atentia elevilor. De

exemplu, zborul unui avion la mare inaltime le sugereaza miscarea unui punct pe cer. Se stie ca receptarea vizuala a miscarii este perceputa sub trei forme:

- miscarea fizica, miscarea optica si miscarea perceptuala, ca si a unor factori chinestezici care singuri, in anumite conditii pot provoca senzatii de miscare.

In miscarea fizica cadrul (fondul) in care se misca figurile este perceput

vizual ca fiind imobil. Aceasta dependenta este determinata de urmatorii factori:

v variatia

v receptorul

v cuprinderea

Figurile percepute (obiectele), ca fiind in miscare, in cadrul unui fond imobil sunt de fapt forte ale caror miscari se interactioneaza impulsionand cadrul (fondul) lor.

Am organizat mai multe exercitii cu elevii din clasele I-a si a II-a pentru a le dezvolta atat calitatile motrice cat si supletea articulatiilor mainilor. De exemplu, exercitiile se pot face pe grupe, fiecare grupa avand un obiectiv bine definit. Primele exercitii (in ansamblul gestual care are scopul de a obtine imaginea punctului) vor fi legate de actiunea de lovire. De pilda: lovirea ritmica a unei placute moi (de lut sau plastilina) cu pumnul de cateva ori si apoi cu degetul aratator. In continuare, lovirea ritmica cu pumnul si apoi cu degetul aratator a unei suprafete textile care nu pastreaza urmele. Aceeasi lovire se repeta pe suprafete tari (lemn, ciment). Apoi aceleasi loviri se fac pe o hartie cu pumnul si apoi cu degetul inmuiat in culoare. Aceste exercitii se pot repeta la diferite intervale obtinandu-se imagini ale punctului diferit grupate sau asezate in siruri pe directii cat mai variate. Ele pot fii insotite de unele elemente componente ca: melodii zgomote cu miscare ritmica mai mult sau mai putin accelerata, sunete diferite etc.

In activitatea mea am pornit,la clasele mici de la exercitii -joc de aplicare de puncte de diverse marimi,forme,culori,apoi am trecut la realizarea unor desene in cald-rece (Cer instelat,Cartierul -noaptea) ,am abordat termenii de aerat,aglomerat,grupat si dispersat realizand desene ,fie in culori calde ,fie in culori reci(Flori de camp,Lanul de grau)

In alte exercitii, tot in finalitate cu imaginea punctului, am folosit anumite instrumente din materiale diferite (betisoare din lemn sau material plastic, capete din pixuri de metal, etc.), loviturile fiind facute mai de sus si mai mult sau mai putin tari. Se poate trece la o alta serie de exercitii care au ca scop desenarea punctului si cu alte instrumente. De pilda: vor fi realizate cu pensula sau cu ajutorul unor sabloane, etc., puncte de diferite forme, marimi si culori. Apoi pot fi modelate (in lut sau plastilina) diferite puncte in relief, fie direct, fie prin lipire folosindu-se anumite forme.

Exercitii de acest fel pot fi facute si in scopul acoperirii unei suprafete cu puncte egale sau neegale, juxtapuse, insotite fiind de un ansamblu de miscari ritmice, muzica, etc. In acest fel se pot obtine efecte de spatialitate.

La clasa a IV-a am realizat desene in exclusivitate din puncte prezentandu-le in prealabil reproduceri din "pictura pointilista",care a folosit punctul ca element de exprimare plastica.

Prin acest exercitiu invatatorul trebuie sa faca pe elevi sa inteleaga ca spatiul plastic este un univers generat de nelinistea, zbuciumul, bucuria, dansul sau tristetea pe care punctul plastic in peregrinarile sale pe hartie, poate sa le exprime, precum si cele mai bogate game de idei si sentimente.

III.2.LINIA PLASTICA

"Dreapta sau curba, plana sau spatiala, linia dispune de un arsenal extins de elemente de expresivitate plastica, stand la baza unei gramatici fundamentale a imaginii plastice."

(Z. Dumitrescu -"Structuri geometrice, structuri plastice", Bucuresti, 1984, Ed. Meridian, pag. 77)

In desenul artistic, alaturi de punct, forma si culoare, se foloseste ca element de limbaj plastic. Tratata in acest mod, linia ia nastere dintr-un punct care "pleaca la plimbare". Este deci un punct in deplasare si devine mijloc de comunicare a afectivitatii si gandirii umane. Ea sugereaza ideea de forma si spatiu prin valoare (intensitatea culorii sau a liniei de la intens la transparent), modulare (de la subtire la gros) si miscare. Redarea volumului si a masei se poate realiza prin valoratie alb-negru, prin modulare cromatica sau prin hasurare. Sugerarea volumului prin linii imaginare, trasate de forma. Dimensiunea spatiului, directiile liniare si miscarile de directie difera datorita faptului ca obiectele si formele sunt diferite.

Linia capata inteles si grai atunci cand o privim din toate punctele de vedere: forma, orientare, grosime si chiar culoare. Numai discutata din toate aceste aspecte capata expresivitate si sensuri.

LINIA PLASTICA - ductul - definita conventional ca fiind un punct in deplasare, poseda ca si acesta aceleasi stari potentiala, explozive si spatiale.

Se prezinta in diferite ipostaze:

linie de orizont ;

linie de ochire ;

linie de tramvai ;

linie de cale ferata ;

linie de granita ;

linie electrica ;

linie gradata ;

linie telefonica ;

linie aeriana etc.

In scriere, in geometrie, in desen tehnic sau in alte reprezentari grafice, linia are aspect diferit, specific fiecarui domeniu si rol de semn grafic cu inteles clar, precis si delimitat.

In desenul artistic, alaturi de punct, forma si culoare, se foloseste ca element de limbaj plastic, linia modulata, a carei grosime este variabila.

Spre deosebire de liniile simple, folosite in desenul tehnic sau geometri cu rol de semn grafic si inteles singular, linia modulata devine un simbol capabil sa redea starile sufletesti ale celui care deseneaza si sa adauge un plus de informatii de natura afectiva. Ea accentueaza caracteristicile obiectelor desenate si poate capata diferite expresivitati si semnificati.

Liniile subtiri pot reda zonele luminate, colorile deschise si materialele fine, usoare, iar cele groase sunt folosite pentru redarea unei umbre, culorilor intunecate si materialelor grele.

Dupa forma lor liniile pot fi:

subtiri - groase;

PAUL KLEE DESEN (LINII SUBTIRI SI LINII GROASE)

continue - intrerupte;

LINII CONTINUE

LINII INTRERUPTE

Ca sens,ca directie, liniile pot fi:

- curbe ;

ORNAMENT POPULAR DIN METAL(LINIE CURBA)

- frante ;

CRESTATURI (LINIE FRANTA)

- drepte ;

Atat liniile frante cat si cele curbe pot fi deschise sau inchise. In functie de pozitia lor pe suport, distingem linii:

o orizontale

o verticale

PATRICIU MATEESCU PESCARII

(LINII VERTICALE SI ORIZONTALE)

o oblice

LINII OBLICE (ALTERNANTA)

Expresivitati si semnificatii :

In functie de forma, de sens sau de pozitie, liniile pot avea semnificatii si expresivitati diferite:

linia subtire - gingasie, feminitate, lumina ;

linia groasa - forta, vigoare, munca ;

linia continua - siguranta, precizie, fermitate ;

linia intrerupta - indecizie, cautare, nesiguranta ;

linia dreapta - rigoare, logica, ratiune ;

linia franta - asprime, vitalitate ;

linia curba - emotivitate, sensibilitate, delicatete;

linia orizontala - calm, repaus ;

linia verticala - aspiratie, inaltare ;

linia oblica - echilibru instabil, dezorientare;

Expresivitatile si semnificatiile liniilor depind si de modul in care sunt grupate :

linii verticale grupate in intervale egale - echilibru, sensibilitate;

linii orizontale - stabilitate, liniste ;

linii curbe, usor ondulate - gratie, miscare lina ;

linii curbe in spirale, pe directii contrare - viteza, framantare ;

linii de aceeasi grosime - simplitate ;

linii de grosimi diferite - complexitate ;

linii paralele (orizontale, verticale, oblice) - ordine, armonie;

Toate aceste expresivitati si semnificatii rezulta atunci cand liniile respective sunt dominante intr-o compozitie.

Rolul liniei in compozitia pastica si decorativa

Linia poate fi intalnita ca linie - ornament al formelor materiale create de natura(fluturi, zebre, tigri) sau a formelor create de om (vase din ceramica, tesaturi si imprimeuri textile, obiecte de uz casnic din lemn etc.), precum si ca linie-obiect (ramurile pomilor, liniile de cale ferata, firele electrice, ulucile de la gard etc).

Ca element de costructie, linia poate sugera forma, volumul si chiar culoarea. Cel mai des liniile sunt folosite in ansamblu si nu ca element singular. In aceste situatii, linia se prezinta sub forma unor multimi de linii paralele ca rezultat al tehnicii de lucru folosite.

Intre linii se pot stabilii diferite relatii: mare - mic , aproape - departe, greu - usor etc.

Dupa modul de organizare a liniilor se pot crea impresiile de ordonat -

dezordonat, static - dinamic etc.

BOB BEAK "COMPOZITIE" (LINII DINAMICE)

In compozitiile decorative, liniile pot uni, separa sau sustine doua elemente decorative, iar prin modul in care se grupeaza pot crea diverse armonii liniare.

De asemenea, liniile pot fi folosite in diferite procedee specifice compozitiei decorative : repetitia, alternanta, simetria, asimetria etc.

Linia a fost folosita cu mult succes in gravura sub forma de hasuri, de catre Abrecht Durer, in litografie de catre Honore Daumier, iar in desen si pictura de catre Vincent van Gogh, Henri Matisse, Pablo Picasso, Theodor Pallady s.a. In concluzie, linia este un mijloc de materializare a simturilor si conceptelor intelectuale ale elevilor. Ea este si mijloc de comunicare a afectivitatii si inteligentei omului.

Linia, in diferitele ei ipostaze si de diferitele tipuri, poate fi dreapta, unghiulara, curbata. Ea poate fi element de sine statator sau linie de contur a unor forme. Poate sa exprime miscare, energie, spatialitate, sa prezinte forme, sa exprime dispozitii etc. Linia poate fi redata in diferite tehnici si procedee de lucru, acestea ducand la noi expresivitati plastice care poarta amprenta temperamentului fiecarui elev. Aceasta are potentialitatea de a sugera prin valoarea si miscarea ei ideea de forma, de spatiu si chiar de culoare. Un ansamblu de linii poate sa exprime o viziune cu un anumit continut de idei. Linia ca agent de expresie plastica poate fi discursiva, intrerupta, radiala etc., diversificandu-se in functie de capacitatea de creatie a fiecarui elev.

Trecerea de le o linie greoaie inexpresiva catre o linie expresiva este indiciul unei transformari calitative in gandirea copiilor. Aceasta se realizeaza treptat pe baza diferitelor exercitii-joc si pe baza cercetarii unei lucrari de arta plastica. Linia in diferite ipostaze expresive poate fi redata in diferite modalitati, fie discursiva cu rol principal in spatiul plastic, fie in ansambluri liniare, folosindu-se monocromia, policromia, contrastele alb-negru etc

In activitatea mea la clasa am inceput cu exercitii de recunoastere a liniei pe desene ale elevilor,pe reproduceri de arta,pe obiecte care ne inconjoara.Elevii au descoperit ca nu exista obiecte care sa nu aiba in componenta lor linii,si ca liniile pot fi drepte sau curbe,oblicesau frante,continui sau discontinui.Linia -ca agent de expresie plastica poate fi discursiva,intrerupta,radiala,etc. ,ea intrand in componenta structurilor.

Se pot pune si obstacole in calea liniei sau se pot incorpora in ea.

In alte cazuri obstacolul poate deveni generator de linii sau liniile se pot modula.

Am folosit linia in efecte de textura materiala(cu linii in cercuri).

. La clasa a II-a am introdus ,pe langa instrumentele cunoscute, creta sub forma de baton atragandu-le atentia ca vor putea obtine ,cu aceasta ,atat linii subtiri ,cat ti linii groase si ca fiecare bucatica de creta rupta poate fi folosita si ca in functie de apasarea ei pe hartie se pot obtine cateva valori ale aceleiasi culori.Repetand pe parcursul explicarii si demonstrarii termenii de limbaj plastic:punct,linie,ton,suport,se imbogateste de la sine limbajul lor plastic,fara a se incerca niciun fel de fortare a copilului.

Le-am sugerat elevilor sa redea desenul obtinerii culorii verde in linii neintrerupte si ca sa fie mai lamuriti asupra cerintelor, le-am prezentat si imagini:

In orele urmatoare folosind jocul "Ce pot face instrumentele noastre" elevii au trasat linii mai groase,mai subtiri,cu pensula,cu creionul,cu betisorul,distantate sau apropiate,curbe sau frante,ascendente sau descendente,intersectate sau nu.Ora urmatoare am trecut deja la combinarea elementelor obtinute prin joc in diferite compozitii care le-au fost sugerate sub forma unor titluri ca :"Livada cu pomi",Baloane colorate","Pasari pe sarme de telegraf".Le-am dat astfel posibilitatea ca ei sa faca lucrari interesante,originale si inedite jucandu-se fara teama de-a gresi,pentru ca nu le-am impus niciun fel de sarcina.

La clasele mai mari s-au realizat cu ajutorul liniilor, fructe si flori,animale si pasari,combinand,dupa dorinta liniile frante,curbe,ascendente,descendente,groase,subtiri,continui sau intrerupte,separate sau suprapuse.

Avand in vedere anumite consideratiuni de ordin optic pe o suprafata data, linia are mai multe posibilitati de expresie acestea sugereaza stari stationare, de miscare accentuata ,de miscare libera etc.

Concluzia finala ar fi ca exista o autoritate a expresivitatii liniei care nu poate fi contestata .

III. 3. FORMA PLASTICA

Forma este conturul unui corp, silueta, chipul unei fapturi; in general, ea reprezinta aspectul exterior, infatisarea sub care se prezinta orice lucru din natura.

Formele create de natura sunt de numite forme naturalesau forme materiale. Majoritatea au o structura interna care influenteaza forma exterioara.

CONSTANTIN BRANCUSI "GANDITORUL"-CERAMICA (FORMA

PLASTICA)

"DOMNISOARA POGANNY"(FORMA PLASTICA)

ANDY WARHOL " MARYLIN MONROE"- ALPII FOTOGRAFIE DIN SATELIT-FORME MATERIALE

FORMA PLASTICA

Forma plastica prezinta mai multe unghiuri de vedere:

al istoriei, teorie si analizei operei de arta, ea reprezinta ansamblul elementelor si mijloacelor gramaticale si tehnice care, intr-o colaborare voita de creator, se constituie in invelisul, in "coaja", in exteriorul perceptibil al unei opere de arta, cu intentia nemarturisita de a transmite un mesaj;

al procesului de creatie, forma reprezinta rezultatul final al elaborarii, inclusiv al desavarsirii ideii de forma gandita, imaginata, interioara, in confruntare cu diferitele forme naturale;

in scop analitic reprezinta element de limbaj in doua variante.

- forma = semn, forma = culoare

- forma totala = compozitie

sens general: imagine concretizata grafic, pictural, etc.prin elemente si mijloace specifice pentru a deveni functionala

Clasificari si criterii:

- dupa cele doua proprietati, calitate si caracter:

1. dupa calitate:

- proprietate a materiei dea a fi lemn, marmura, etc, rezulta forme naturale, spontane, accidentale;(bicontinue)

- aceeasi proprietate, prelucrata rezulta forma artistica, elaborata, inventata;(tridimensionale)

2. dupa caracterul: - structurii: - forme deschise (statice, dinamice)

- forme inchise (statice, dinamice)

- vectorului ultim, al relatiei semnelor intre ele si ale acestora

cu suprafata suport (topologice si tensionale)

- conturului: forme rotunde, colturoase, dantelate, lanceolate.

- tratarii suprafetei suport: - forme picturale

- forme plastice

- forme decorative, plate.

- dupa origine: - forma spontana = forma naturala (intamplatoare) sau produsa accidental, in al carui proces de aparitie si selectare este implicata, fie vointa dea cauta si descoperi, fie de a provoca cu o anumita intentie dea prelucra, elabora ceea ce se obtine prin procedee precum: monotipie, suprapunere prin indoirea suportului, dirijarea culorii printr-un jet de aer - prin suflare libera sau printr-un tub, picurare sau stropire cu pensula a suportului umezit sau uscat, prin "imprimare" cu diferite structuri naturale , textile, etc., prin scurgere aderenta s. a.

- forma elaborata = forma creata, fie pe baza a numeroase sugestii naturale, abstrasa prin observarea atenta a naturii si confruntata cu alte forme: fie prin prelucrarea unei forme spontane, in ambele variante transfigurarea facandu-se pentru un anumit context spatial, compozitional. Dialogul cu natura este sine qua non a fiecarui creator. Prin investigarea specifica omului, orice forma este inteleasa mai mult decat permite exteriorul, aparente ei, intervenind intuitia, sinteza, viziunea, ia nastere o forma noua, forma creata.

- dupa diferitele ei ipostaze functionale

forma -culoare(=cromorfema) : perceptie vizuala concomitenta a formei si culorii unui obiect sau a unei suprafete rezultata din suprapunerea lor simultana(perceptiv).

forma deschisa = forma care rezulta din ductul (trasatura) care nu se mai intoarce la punctul initial, sensul ei general fiind centrifugal; excentrica;

forma inchisa = forma alcatuita din detalii liniare a caror dispunere spatiala tinde spre centru, spre interiorul ei; centrica,

forma semnificativa = forma care se poate lipsi de semnificatia ce i-o poate oferi elementul reprezentativ sau abstract in sine, devenind ea singura intruparea unui alt sens decat cel initial, local, propriu

forma simbolica, forma in care poate fi cuprinsa o idee picturala, sculpturala, etc. Generalizatoare sau evocatoare, prin transfer de semnificatie de la mai multe forme similare la una mai potrivita, si de regula, similara structural.

Forma totala, forma rezultata din parti organice, unitar si echilibrat articulate, care au cedat ceva din autonomia lor de semne potentiale pentru a se putea asocia, accepta reciproc, sau din contra, pentru ase respinge expresiv, in ambele variante: ca detalii ale aceleiasi configuratii; sinonima compozitiei.

PABLO PICASSO "FEMEIA CARE PLANGE"

(FORMA PLASTICA PLANA)

Forma plastica plana poate fi denumita forma spontana si se poate realiza prin: fuzionare,curgere libera,stropire fortata,scurgere aderenta,dirijarea jetului de aer,sfoara colorata,monotipia, etc.

Fuzionarea este un amestec care se relizeaza intre pete sau linii umede relativ spontane, fara a folosi relativ pensula. Cand se alatura pete sau linii umede care se intrepatrund, fuzionarea are loc la margini. Daca petele sau liniile umede se suprapun prin atingere cu pensula, fara a le freca, se relizeaza fuzionarea in masa. Termenul de fuzionare este greu pentru elevii mici si de aceea se va inlocui cu cel de imprastiere ,risipire a culorilor,fie la limita dintre ele ,fie in toata masa lor.Prin acest procedeu, delimitarea intre culori este topita si se obtine un aspect catifelat.

"PORTRET"- FUZIONARE

Curgerea libera se relizeza prin depunerea culorii bine fluidizate pe suportul umed sau uscat, prin curgere dintr-un recipientla clasele mici facandu-se tot sub forma de joc

HANS HOFFMANN "PRIMAVARA"- CURGERE LIBERA

Stropirea fortata se poate face pe suport umed sau uscat, cu orice fel de instrument: pensula, tocul, periuta de dinti etc.

Scurgerea aderenta se realizeaza prin dirijarea culorii fluidizate, depuse pe suport, schimband pazitia acestuia,in diferite sensuri. Operatia se poate repeta de mai multe ori, cu diverse culori, urmarindu-se chiar suprapunerea urmelor de culoare.

"PERSONAJ ROSU" - SCURGERE ADERENTA

Dirijarea jetului de aer consta in suflarea culorii fluidizate depusa pe suport in diferite sensuri, liber sau folosind unele obiecte aflate la indemana: un pai, un tub de plastic sau cauciuc etc.

DIRIJAREA JETULUI DE AER "COMPOZITIE"

Sfoara colorata este un procedeu in care se foloseste o bucata de sfoara, imbibata in culoare care se aaseaza pe o hartie, ce se va plia, avand grija sa se lase afara un capat al sforii. In timp ce se preseaza hartia cu o mana, cu cealalta se trage de capatul sforii ramas liber, pana cand acesta va iesi dintre filele hartiei. Desfacand foaia se va observa forma obtinuta.

"DRESOR" - SFOARA COLORATA

Monotipia se relizeaza pe hartie alba sau colorata de preferinta lucioasa, pe care se aseaza una sau mai multe pete de culoare, cat mai grupate. Se pliaza hartia peste ele si se preseza. Dupa desfacerea foii va rezulta o imagine a carei forma si intindere depind de cantitatea de culoare folosita si de sensul de apasare.

TIGRU CU OCHI ALBASTRI

(FORMA MONOTIP SIMETRICA) INGER PORTOCALIU

(FORMA MONOTIP

Forma spatiala spre deosebire de cea plana, este forma care se incadreaza in spatiu pentru ca poseda volum si are trei dimensiuni: lungime , latime si inaltime. Ea este folosita mai ales in artele spatiale: sculptura, ceramica, sticlarie etc.formele spatiale se pot obtine si prin plierea hartiei sau cartonului rezultand diverse forme. Unul dintre cele mai vechi si des folosite sete tehnica"origami", cuvant de origine japoneza care inseamna "arta plierii hartiei".acest procedeu evidentiaza forma spatiala si pune accentul pe volum.dintre cele mai simple forme de baza sunt:"cartea", "batista", "barca", "scara " etc.

DAN BANCILA "CORPURI SPATIALE"- STICLA

FORMA SPATIALA

ORIGAMI - FORME COMPLEXE

Semnificatii:

- dupa caracterul liniar al conturului: in linii drepte = hotarare, vointa puternica, agresivitate, spirit inchis, marginit, "coltos", insensibil; in linii curbe = vointa, veselie, dinamism, spirit deschis, calmitate, sensibilitate;

- dupa dispunerea, ponderea, pozitia in spatiul creat: progres, miscare avantata, cadere, dezechilibru, ordine, stabilitate, echilibru, etc.

- forma -culoare: se amplifica, se completeaza sau voit se diminueaza cu semnificatiile culorilor.

Deoarece activitatea de creatie artistica se desfasoara pe baza observarii lumii inconjuratoare, trebuie sa ne obisnuim de timpuriu sa observam natura, sa studiem formele naturale. Imaginea creata de artist cu ajutorul liniei si culorii in pictura, este forma plastica.

III. 4. CULOAREA

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au fost atrasi de culori si de tainele acestora, deoarece existenta noastra nu poate fi conceputa fara ambianta colorata a lucrurilor care ne inconjoara. Culoarea dezvolta primele forme ale personalitatii si emotivitatii omului, ii stimuleaza spiritul creator si exercita o deosebita influenta asupra sa, provocandu-i diferite stari psihice, impresii si sentimente.

Culoarea este o insusire a luminii determinata de compozitia sa spectrala, care face ca ochiul sa perceapa diferit radiatiile de pe retina, avand aceeasi intensitate, dar lungimi de unda diferite.

Culoarea are influenta asupra omului, provocandu-i impresii, sentimente sau stari psihice diferite.

Notiunea de culoare apare numai atunci cand exista lumina.

Culorile pot fi clasificate in:

culori primare (de baza) : rosu (R ), galben (G), albastru (A).

La clasa I am pornit ,in predarea acestei teme ,de la versurile:

"Albastru e cerul in zare,

Cu galbene stele ma joc

Si rosu e sangele care

Ne arde in inimi de foc" , cerandu-le scolarilor sa spuna despre ce culori au auzit in aceasta strofa si comentand impreuna semnificatiile lor.Dupa ce m-am convins ca elevii cunosc aceste culori,fara a mai face confuzie intre ele,am facut precizarea ca aceste culori sunt cele mai importante,sunt principale pentru ca din ele se obtin toate celelalte culoro.Le-am mai spus ca ele se numesc primare pentru ca nu se obtin din alte culori,ele existand ca atare in natura.Pentru fixarea celor trei culori am desfasurat jocul "Ce culoare are"prin care ei trebuia sa recunoasca si sa denumeasca ce culoare are unul din obiectele prezentate sau am spus ghicitori sub forma de concurs:

"In soba dar si in vatra

Arde azi cu fata toata" (focul-rosu)

"Stiloul meu azi nu vrea

Ca sa scrie fara ea," (cerneala-albastru)

"Noaptea pe cer,daca vrei,

Ai sa vezi mii de scantei" (stelele-galben)

culori binare de gradul I (rezultate din amestecul culorilor primare, doua cate doua): R+G= oranj ( O), G+A= verde(V), R+A= violet (Vi);

HENRI MATISSE - "MADAME MATISSE"(culori secundare)

culori binare de gradul II: amestecul unei culori primare cu una din culorile vecine binare de gradul I (ex R+O=rosu aprins)

culori tertiare: se obtin prin amestecul culorilor binare de gradul I, doua cate doua (ex. V+O=ocru , O+Vi=maro-roscat;

La clasele urmatoare am trecut la obtinerea si cunoasterea culorilor binare.

Avand in vedere ca la aceasta varsta elevii sunt atrasi de povesti ,am ales pentru obtinerea fiecarei culori binare o poveste din care elevii au dedus modul de obtinere a acestora,lasand ca despre semnificatia lor sa se vorbeasca la o alta tema,cu accent la clasele III-IV,cand puterea de abstractizare si desprindere de concret este mult mai pronuntata.De exemplu ,pentru obtinerea culorii verde am folosit povestea:

"A fost odata,cand Pamantul nu era decat o intindere imensa de apa albastra ce se oglindea in cerul azuriu,a fost odata o apa care era imparatia unei zane rele-Marea-Albastra,ce domnea peste intinderile albastre ,fara ca cineva s-o supere.Aceasta pana intr-o zi ,cand pe cerul azuriu a aparut un mic punct galben.Zana cea rea nici macar nu l-a luat in seama ,dar pe zi ce trecea punctul devenea tot mai mare,mai arzator si mai stralucitor.Multi "stropi" din imparatia craiesei Marea-Albastra,nemaiputand suporta rautatea zanei,se faceau nevazuti si urcau spre cer,infratindu-se cu imparatul cel nou:regele Soare-Galbior.Vazandu-se astfel tradata ,craiasa a trimis un credincios sa rapeasca pe regele Soare.Furat in timpul somnului,acesta visa ca pluteste in vazduh si se racoreste intr-o apa mare si albastra.Cand s-a trEzit insa,a vazut ca intr-adevar el era cufundat si ferecat in adancul unei ape.Neputandu-se misca a trimis in raze stralucitoare in toata inparatia Marii-Albastre,schimband astfel culoarea acestei imparatii.Ttiti voi ce culoare noua s-a format? Incecati sa aflati punind albastru peste galben sau invers.Aceste povesti au activizat elevii starnindu-le interesul si participann cu placere la realizarea sarcinilor .Dupa aceasta tema copiilor le-a fost mai usor sa inteleaga si sa foloseasca celelalte grupe de culori,descoprrindu-le prin jocuri.

culori complementare: sunt culori asezate pe cercul cromatic pe acelasi diametru.

Galben este complementar cu violet.

Rosu este complementar cu verde.

Albastru este complementar cu oranj.

culori calde: rosu, oranj, galben;

"PASARI IN CUIB"- culori calde

culori reci: verde, albastru, violet;

GHEORGHE PETRASCU "PODUL SAN MARTIN" (culori reci)

culoarea cea mai deschisa: galben;

culoarea cea mai inchisa: violet;

NONCULORILE

Nonculorile nu apar in spectrul solar si sunt repreyentate prin alb si negru.

THEO VAN DOESBURG "COMPOZITIE"ULEI (NONCULORI)

CULORI LUMINA SECUNDARE

Contraste cromatice

1.Contrastul complementar. Rezulta din alaturarea culorilor complementare, care se cer reciproc. Juxtapuse, isi maresc puterea de stralucire pana la maxim.

HENRI MATISSE "TANGER" GRAZIA CANCIULLO "COMPOZITIE" - GAMA R- V

GAMA GALBEN - VIOLET

ALFRED SISLEY "BARCA IN TIMPUL INUNDATIEI" - GAMA A - O

2.Contrastul inchis- deschis (clarobscur) se obtine prin alaturarea unor culori cu valori tonale diferite. Acest contrast mai este cunoscut si sub denumirea de perspectiva tonala.

3.Contrastul de calitate rezulta din alaturarea unor culori stralucitoare cu unele stinse. Calitatea unei culori este data de gradul ei de puritate. Culorile se pot tulbura cu alb, negru, gri.

4. Contrastul de cantitate rezulta din alaturarea unor culori ce acopera suprafete de marimi diferite.

5. Contrastul simultan si succesiv are la baza legea complementaritatii si se manifesta atunci cand o culoare pura cere fiziologic culoarea ei complementara.

6. Contrastul culorii in sine apare prin alaturarea unor culori pure, curate.

7. Contrastul cald-rece apare in situatia in care culorile calde sunt alaturate celor reci.

ALEXANDRU CIUCUREANU "CAPITE DE FAN"(culori calde in prim plan si culori reci in planul indepartat)

Pentru o descriere mai amanuntita a culoarii exista trei unghiuri de abordare:

1. in sens fizic, obiectiv-culoarea este proprietate naturala, in doua variante:

culoare-lumina, componenta sau element structural al luminii solare, raza de o anumita lungime de unda, emisa monocromatic direct din soare sau de alta sursa prin fenomenul numit dispersia luminii sau reflectata prin fenomenul numit absorbtie-reflexie.

culoare-substanta, materie naturala, substanta de o anumita calitate cromatica(pigment natural) prezenta si la suprafata obiectului, dar si ca rezultat al ambitiei omului de a descoperii sau de a produce echivalente substantiale ale culorilor-lumina (pigment de sinteza chimica)

2.in sens psiho - fiziologic culoarea este raport sau perceptie conditionata simultan de mai multi factori, intre care - si cel mai important lumina.

deci, "variabila de lumina", sursa si calitatea ei (naturala, artificiala), predominant calda/rece;

momentul optim (teoretic): la pranz in miezul verii -> intensitatea maxima a emisiei si luminozitatea atmosferei/ luminiscenta ambiantei: cand galbenul este situat la aproximativ mijlocul benzii spectrale vizibile;

suprafata obiectului calitatea acestuia (mata, lucioasa, rugoasa etc.);

acuitatea vizuala(sanatatea ochiului; boli: acromatism, discromatism, daltonism etc.);

distanta(+luminozitatea atmosferei+acuitate); de aici : culoare proprie ->culoare - impresie, ton local

3. In sens gramatical - element de limbaj cu diverse roluri: creeaza spatiu = rol constructiv de spatiu vizual cu doua dimensiuni (spatiu decorativ) sau cu trei dimensiuni(a treia dimensiune = sugerata), deci spatiul pictural, plastic;

Structura cromatica

- ordinea naturala (spectrala) a principalelor culori: ROG VAW si nu ROGVAIW

- culori primare (baza, tricromia):

spectrale, tricromia spectrala: - rosu vermillon

- verde galbui

- albastru violet

pigmentare, tricromia pigmentara: - rosu magenta (un rosu purpuriu)

- galben primar

- albastru verzui

- culori secundare(binare):

spectrale: - galben(din rosu vermillon + albastru violaceu) = " jaune "

- violet magenta (din rosu vermillon + albastru violaceu) = "pourpre"

- albastru verzui (din verde galbui + albastru violaceu) = "bleu cyan"

pigmentare: - ranj (R+G) sau "rouge (pourpre + jaune)"

- verde(A+G) sau "vert(jaune+bleu cyan)"

- violet(R+A) sau "bleu fonce bleu cyan+pourpre"

- culori calde si reci:

argumente: - influenteaza pulsul(cu 2-3 subdiviziuni in plus sau in minus fata de "normalul momentului")

- experiente: - grajdurile vopsite in rosu si in albastru si caii de curse

- cusca rosie a pisicii

- grabirea formarii calusului cu ipsos rosu

- insomnii in dormitoare cu pereti in nuante calde

- senzatie de frig in baia albastra sau verde

cele doua grupe termodinamice principale, ROG si VAW, dau echilibrul spectrului si stau la baza echilibrului perceptiei vizuale

- culori semene: vecine in spectru, inrudite natural(ex.: rosu si orange sau rosu si violet etc.) sau prin analogie (actiune de apropriere a contrariilor), ex.: rosu racit usor cu albastru sau cu violet si albastru incalzit usor ci violet sau cu rosu.

- culori complementare(perechi principale):

culori lumina complementare: - galben si albastru violaceu("bleu fonce")

- albastru verzui ultramarin ("bleu cyan") si oranj(rosu vermillon, "rouge")

- rosu purpuriu("pourpre") si verde

culori pigment complementare: - albastru violaceu si galben

- oranj si albastru verzui

- verde si rosu purpuriu("pourpre")

Tricromia, structura duala a retinei si legea complementaritatii

Intregul lumini(spectrul cromatic) se poate reduce la cele trei culori de baza (=tricromia).

Aceste ( doua calde, rosu si galbenul si una rece, albastru) se regasesc in fiecare din cele trei perechi de complementare principale: ex.: R si V (V rezultat din G+A), A si O (O rezultat din R+G), G si W (W rezultat din A+R).

De-a lungul mileniilor experienta cromatica a speciei umane s-a specializat retinian prin prezenta simultana, dar inegala, a celor doua grupe termodinamice; de aici structura duala, a retinei, conurile si bastonasele exercitandu-se echilibrat, deci asimetric, la unde colorate predominant calde si, simultan, la reci.

Altfel spus fiecare culoare isi cere alaturi complementara proiectand-o prin ceea ce numim inductie reciproca, dinspre retina chiar si cand aceasta exista, rezulta legea complementaritatii.

Calitatea si caracterul culorii; amestecuri

Culorile-substanta pot fi clasificate si dupa alte criterii, dupa calitatea si caracterul lor (rezulta doua trasaturi, una modificabila, si alta relativ stabila).

- calitatea culorilor: trasatura distinctiva, precizata printr-o denumire generica (ex,. albastra), insotita de un atribut de precizare: fie a locului de utilizare - afirmare (albastru de Voronet) fie a nuantei de producere (albastru ceruleum), fie a sursei fizice sau fizico-chimice de obtinere (albastru de mangan).

Dupa calitate culorile sunt pure-rupte(in mod natural sau prin amestec de complementare).

- caracterul culorilor: trasatura relativ stabila, "mostenita" prin origine sau dobandita.

Dupa caracterul lor, culorile sunt: calde - reci sau racite - incalzite prin juxtapunere, prin amestec fizic de analogie sau prin suprapunere principale -secundare, usoare - grele, inchise - deschise.

Amestecul este un proces de modificare a calitatii si caracterului culorii - lumina si a culorii - substanta:

- fie prin insumare: amestecul optic ca procedeu utilizat si in tehnica mozaicului, si , mai ales, in etapa poantilista a Impresonismului, procedeul amestecului prin suprapunere de pelicule translucide etc.

- fie prin scaderea lungimilor lor de unda emise sau reflectate monocromatic; ex. toate tipurile de amestec fizic: prin ruperea tentei (grizare),prin nuantare, prin ruperea tonului (degradare).

De asemenea si culorile au anumite semnificatii pentru oameni, si nu putini sunt aceia care tin cont de semnificatia culorilor.

Ex: rosu: Efecte fiziologice:creste tensiunea arteriala, mareste tonusul muscular, activeaza respiratia;

Efecte psihologice: irita, excita, nelinisteste usor, activeaza mintea, facilitaza asociatia de idei;

Indicatii terapeutice: anemie, astma, bronsita, depresie, dureri reumatismale, oboseala, migrena, etc.

Contraindicatii: stari inflamatorii, tulburari emotionale;

Opusul rosului este verdele.

In vederea desprinderii semnificatiilor culorilor am pornit de la povestirile pe care le-am alcatuit in vederea intelegerii modului de obtinere a culorilor binare:

-galben-stralucirea si lumina data de soare,dragostea pe care Soare-Galbior o impartaseste cu maretie tuturor,amprastiind prosperitate;

-pretiozitate-bijuteriile si podoabele din aur;

-invidie-gelozie-am pornit de la explicarea unor alocutiuni ca :"galben de invidie,de gelozie";

-albastru-puritate,delicatete ca cerul azuriu care nu s-a suparat nici pe soarele ce i-a luat o parte din imensitatea intinderilor sale,nici pe marea care l-a improscat cu valurile ei inspumate;

-raceala-Craiasa Mare -Albastra era rece,dura cu supusiietc.

-verde-speranta,multumire si liniste,odihna,tinerete,in verdele fraged al primaverii;

-siguranta,refugiu-pentru a scapa de primejdie animalele si oamenii se adapostesc in verdeata tufisurilor,in inima codrilor;

-rosu-inflacarare,lupta,agresivitate-cand Flacara Rosie a plecat sa nimiceasca pe tradatorii Marii-Albastre;

-entuziasm,iubire-atunci cand Flacara Rosie s-a imprietenit cu Soare-Galbior;

-oranj-veselie,exuberanta,bucurie;

-dorinta de a invinge,caldura;

-violet-tristete,durere ,ingandurare,etc.

este cea care sensibilizeaz rapid i capteaz atenia, fiindinfluenat de cutarea a ceea ce are interes pentru subiect, de alegerea temelor desenului, toate acestea n raport cu experiena personal, amintirile, imaginarul personal;-valoarea asociativ prin care desenul este rezultatul unei condensri desemnificaii i n acest sens, coninutul desenului (tema, stilul) se apropie, c ip deelaborare psihologic, de vis.Pe lng aspectele legate de nivelurile ontogenetic-evolutive, investigaiile cu valoare psihodiagnostic aplicate elevilor deficieni se bazeaz pe calitatea desenului de a exteriorizastrile conflictuale, ideo-afective ale acestora, acele tendine profunde ale personalitiideficientului pe care acesta le evit prin limbaj verbal, exteriorizndu-le prin aceast manierdirect, deschis i liber care este desenul (Popovici D.V., 2005).Prin desen sunt investigate unele structuri foarte importante pentru nvmntulspecial. Astfel prin desen apare evocarea reprezentativ a obiectelor, evenimentelor ce nu sunt percepute imediat. Aceast evocare face posibil gndirea, oferindu-i un cmp de aplicaienebnuit n opoziie cu limitele restrnse ale aciunii senzorio-motorii i ale percepiei care nu progreseaz dect sub ndrumarea i datorit raportului acestei gndiri sau al inteligeneireprezentative.

n procesul de diagnosticare din coal este folosit desenul c tehnic de diagnosticarea personalitii.M. Porot folosete proba desenului familiei pentru a sonda n realitateaimaginar a copilului modul conflictual ascuns al conveniilor sociale exprimate de familie.n acest context imaginea sinelui este axul principal pe care trebuie reconstruit personalitateacopilului deficient, ea stabilete sistemul de raporturi interioare i exterioare. Goodenough lutilizeaz i la evaluarea inteligenei(Wallon P., 1990, pag 207).Astfel n cazul formrii i structurrii unor conduite de expresie grafic i plastic,exist mai multe modaliti de a folosi desenul n munca terapeutic. Prima dintre acestea estedesenul liber,modalitate prin care subiectul este lsat s deseneze fr nici o indicaie, decinumai ceea ce el dorete. n etapele urmtoare vor fi impuse teme pe care elevul trebuie s lealeag prin proprie opiune, apoi indicarea unei teme i excluderea alteia.Desenul tematicvizeaz lumea cea mai apropiat copilului, coala, casa, astfel nct sse poat descifra jocul n care se proiecteaz el cel mai bine, din aceste date se poate surprindelumea conflictelor copilului i mai ales direcia de compensare.Formele n care desenul poate fi utilizat ca modalitate terapeutic sunt nelimitate nactivitatea educatorului. Avnd n vedere faptul c el este parte component a uneifuncii de simbolizarei constituie nlatura sa expresiv o form de comunicare, dar una care nu estesupus cenzurii morale, putem aprecia deci valoarea sa de exprimare a intimitii personale aceea ce a fost reprimat denorm, de reguli, anturaj, grup, societate.Fora neuromotorie din timpul desenului, care este dup cum se tie dezordonat,subtensionat, poate fi prin educaie i terapie dirijat, structurat pe sarcina de execuie.Deasemenea, prin modul n care este educat folosirea culorilor constituie un mod specific deterapie. Este stabilit relaia care exist ntre culoare i starea psiho-afectiv n funcie, deexperiena cromatic a individului care trebuie dirijat i valorificat. Sensurile existenialeale persoanei sunt reflectate n modul n care culorile sunt folosite n desen, n pictur, nvestimentaie, etc ( Wallon P., 1990, pag 198).Att deficientul mintal ct i cel de auz sau fizic au o simptomatologie cromatic, daterelevante despre reprezentarea eului, despre afectivitate, nivelul emoiilor, sentimentelor,strile i tririle relaionale, date despre viaa de grup colar, familial, larg social. Paletacromatic a deficientului mintal este foarte redus, cu elemente destereotipiin utilizareaaceleai culori, surdo-mutul dispune de o palet mai larg, cu o mai mare deschidere i pentruculorile intermediare sau derivate:gri, mov, violet, oranj, bleu, etc.n tehnica desenului tematic sau dirijat, dup imaginea obiectului sau obiectelor,compensarea cromatic poate fi exersat prin antrenamente susinute sub dirijare nemijlocit

i exerciiu. Dac copilul cu deficien de auz red corect cromatic o tem chiar fr prezenaobiectului sau a imaginii, deficientul mintal asociaz monoton culoarea cu obiectul sauimaginea acestuia ( Punescu C., 1990). Nici un desen al deficientului mintal nu va dispunede paleta cromatic a unui peisaj, de exemplu, desenat din mbinarea corect a imaginii cuceea ce ea reprezint. Nici un desen nu va putea surprinde sensul acional micarea sausuccesivitatea unor aciuni umane.El nu poate reda aceste elemente n corelaie datorit slabei fore de reprezentare imai ales a nucleului ei central de decodificare i semnificaie. Desenul singur nu poate duce lacompensarea acestor dificulti.n recuperarea deficientului mintal sunt corelate i au prioritate tehnicile care duc lastructurarea conduitelor perceptiv-motrice de baz cum sunt celede form, culoare, schem corporal, lateralitate spaio-temporal.Literatura de specialitate relev o serie de preocupri privind folosirea culorilor cainstrumente de optimizare a procesului de instruire, educare, compensare. Statistic vorbind, principalele sisteme de recepie i prelucrare a informaiei sunt vzul i auzul, cu valene marioptice fiind culoarea, care are o mare importan n procesul de organizare a activitilor didactice. Integrate n tehnica terapeutic din domeniul artterapiei, toate aceste posibiliti decompensare de la nivelul expresiei plastice trebuie integrate, interconectate tehnicilor deterapie cognitiv ocupaional, afectiv, comportamental. Numai gndite astfel, ele i vor dobndi valene terapeutice, vor optimiza adaptareacolar, social, profesional a elevului deficient. Consensul de cerine i exigene trebuie svizeze nu numai latura informativ, dar mai ales cea formativ-educativ.Orice sistem terapeutic trebuie s coordoneze evoluia n sens ascendent a personalitii, pe linia unitii laturilor sale, cu minimum de traume afective de relaie, deintegrare i mai ales de autonomie personal i social.Programele artterapiei sunt elaborate analitic pn la nivelul unor operaii i capaciti,dar au n vedere permanent i n mod sincronizat personalitatea ca ntreg

Fig.47.Unghi de vedere n plonjeu,Herg,Le secret de la LicorneFig. 48.Unghi de vedere subiectiv,Herg,Tintin n TibetFig.49.Introducerea unei paranteze,Herg,Tintin n Tibet156

Fig. 51.Ieirea din universul literelor,Fred,Philemon158