METODOLOGIA ABORDĂRII

EXPERIMENTALE A PERCEPŢIEIAutor : Gîrlianu ClementinaAnul I, seria 1, grupa 5Coordonator : Asist : Dr. Mihaela Craif

Cuprins :

1. Metodologia abordării experimentale2. Percepţia directă – percepţia indirectă3. Percepţia înnăscută – percepţia dobândită4. Rolul factorilor comportamentali în percepţie5. Percepţia şi controlul conştient6. Rolul diferenţelor individuale7. Rolul factorilor socio-culturali

1. Metodologia abordării experimentale

Prezentând această imagine ce are atribute bidimensionale, vom constata că nici unul dintre subiecţi nu întâmpină dificultăţi. Aceasta aduce în dicuţie o primă problemă metodologică în studiul experimental al percepţiei, şi anume:relaţia dintre percepţia directă şi cea indirectă.

2. Percepţia directă – percepţia indirectăGibson (1979) Perspectiva de abordare directă

presupune că în procesul percepţiei omul captează informaţiile pe care le oferă mediul într-o manieră spontană, fără să reflecteze asupra lor.

Percepţia directă se realizează pe baza unei procesări de informaţii senzoriale direcţionate de date. Este o procesare de tip inductiv, care porneşte de la baza de date de tip senzorial şi ajunge la elaborarea unor percepţii mai complexe, rezultate din integrarea informaţiei senzoriale. Se accentuează rolul senzaţiei ca fundament şi factor determinant al percepţiei

Percepţia directă

Gibson (1950; 1966; 1979) argumentează că nu deducem adâncimea, ci mai degrabă o percepem direct.

Percepţia indirectăEste rolul unei procesări perceptive orientate de sus

în jos, respectiv de la concepte, experienţe şi indici ai profunzimii şi perspective.

Este o procesare dirijată conceptual într-o manieră deductivă.

Şinele de cale ferată care dau senzaţia că se unesc. Cercetările experimentale au încercat să analizeze mecanismele perspectivei prin utilizarea unei iluzii care provoacă erori puternice de percepţie.

3. Percepţia înnăscută- percepţia dobândită Relaţia dintre înnăscut şi dobândit în percepţie se

subordonează direcţiei metodologice care se referă la relaţia dintre percepţia directă şi percepţia indirectă.

S-a constat că la puii de găină, miei, capre, pisici, maimuţe şi la copiii mici se manifestă o tendinţă de oprire în faţa prăpastiei vizuale.

Copiii mici îndemnaţi de mama lor, se vor deplasa totuşi şi deasupra prăpastiei vizuale.

Animalele au fost puse să stea pe sticla deasupra prăpastiei vizuale, dar având o scândură opacă amplasată direct sub suprafaţa transparentă pe care stăteau ele. Câtă vreme scândura rămânea nemişcată, animalele erau liniştite, dar imediat ce era mişcată dădeau semne de panică.

Aceste animale nu manifestau

reacţii de panică la traversarea

prăpastiei vizuale, deoarece

utilizând palparea cu ajutorul mustăţilor a suprafeţei de sticlă, se deplasau mai prudent, dar totuşi se deplasau.

În schimb, dacă li s-au tăiat mustăţile,

reacţia de panică s-a manifestat

la fel ca şi la celelalte animalele.

4. Rolul factorilor comportamentali în percepţie

F.H. Allport a sistematizat această teorie sub forma a şase ipoteze specifice :

1. TREBUINŢELE – nevoile biologice ale subiectului tind să determine ceea ce este perceput.

2. RECOMPENSA ŞI PEDEAPSA- asociate percepţiei obiectului

tind să determine ceea ce este perceput.

3. VALORILE CARACTERISTICE INDIVIDULUI – tind să determine viteza de recunoaştere a cuvintelor asociate acestor valori.

4. VALOAREA PE CARE O ATRIBUIM UNUI OBIECT – tinde să determine modul în care percepem aparenţa de mărime a acestuia.

5. PERSONALITATEA INDIVIDULUI – îl predispune să perceapă în conformitate cu structura şi dimanica acesteia.

6. STIMULII VERBALI, PERTURBATORI,AFECTOGENI

- tind să prelungească timpul de recunoaştere faţă de stimulii neutri. Forma şi semnificaţia stimulilor neutri tind să fie percepute alterat. Cuvintele afectogene (cuvintele tabu) provoacă reacţii emoţionale înainte de a fi percepute.

5. Percepţia şi controlul conştientInvestigarea percepţiei sublimale trebuie să

răspundă la următoarele întrebări : 1. In ce măsură stimulii pot fi percepuţi

subconştient? Există sau nu percepţie subliminală ?

2. Care sunt diferenţele dintre percepţia conştientă şi cea subconştientă ?

3. Care este durata de influenţă a stimulilor subliminali?

Diverse studii au încercat să dovedească existenţa percepţiei subliminale prin demonstrarea faptului că stimulii sunt percepuţi atunci când subiecţii nu sunt conştienţi de aceşti stimuli. Se urmăreşte stabilirea condiţiilor în care nu apare percepţia conştientă şi apoi demonstrarea percepţiei stimulilor în aceste condiţii.

Rezultatele unor studii sugerează că stimulii sunt percepuţi în anumite condiţii care nu permit discriminarea între stimulii alternativi. Aceste studii au pornit de la premisa că incapacitatea de a discrimina între stimuli indică absenţa totală a percepţiei conştiente

Experimentul realizat de Fowler (1981). Acesta a prezentat subiecţilor un tahistoscop, mai întâi un mesaj subliminal cu un singur cuvânt : “adăpost”. Apoi a expus subliminal doua cuvinte : “hotel” si “book”; sarcina subiecţilor a fost să menţioneze care dintre aceste două cuvinte are aceeaşi semnificaţie cu mesajul subliminal. Procesul de răspunsuri corecte a fost de 95% .

Dirijarea comportamentului cu ajutorul percepţiei subliminale este una dintre convingerile puternice legate de această formă a percepţiei. Informaţiile percepute la nivelul subconştient provoacă reacţii automate ce nu pot fi controlate de persoana care le percepe. În schimb, percepţiile conştiente ne-ar permite să utilizăm informaţiile percepute pentru a acţiona asupra lumii şi a produce efecte constatabile.

Studiul percepţiei subconştiente este influenţa contextului în care sunt percepute obiectele sau evenimentele.

Percepţia subconştientă se referă la durata influenţei stimulilor percepuţi subconşient.

Levinson (1965) descrie un experiment : În timpul intervenţiei chirurgicale cu subiectul aflat sub anestezie, experimentatorul a simulat o situaţie de criză spunând : “un moment! Nu-mi place cum arată pacientul. E cam albastru ! Să-i dăm mai mult oxigen”. Toţi cei zece pacienţi s-au recuperat.

La o luna după intervenţie patru dintre ei îşi aminteau foarte exact respectivul incident şi alţi patru subiecţi şi-au amintit câte ceva, iar două persoane nu şi-au amintit nimic.

7. Rolul factorilor socio-culturali

În cercetările experimentale asupra percepţiei trebuie să avem în vedere tipul de procesare directă-indirectă, rolul factorilor înnăscuţi sau dobândiţi, rolul factorilor comportamentali şi rolul controlului conştient.

Variate studii interculturale au pus în evidenţă diferenţe semnificative în ceea ce priveşte modul în care se realizează percepţia tridimensională la diferite populaţii.

Copiii au la dispoziţie figurine de înălţimi diferite şi trebuie să reproducă imaginea reprezentată în tablou atât sub aspectul înălţimii, cât şi al poziţiei spaţiale. Rezultatele demonstrează o slabă varieţie între culturi, în schimb, o dezvoltare semnificatică în raport cu vârsta.

BIBLIOGRAFIE :

Introducere în psihologie - Ediţia a XI-aRita LU. Anitvkeirnsistoyn Richard C. Atkjnsn Edward E. Smith, Daryl J. Bern Traducere din limba engleză: Leonard P. Băiceanu, Loredana GavrilitaAniţei M, 2007 Psihologia experimentală, Iaşi : Editura Polirom