60
METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS

METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Embed Size (px)

Citation preview

Page 1: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

METODOLOGII MANAGERIALE

SINTEZA CURS

Page 2: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI

Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

manageriale poate fi definit ca ansamblul de sisteme, metode şi tehnici utilizate în

conceperea şi exercitarea funcţiilor şi relaţiilor manageriale în cadrul unei organizaţii.

Sistemul metodologico-managerial prezintă, din punct de vedere constructiv şi

funcţional, mai multe caracteristici ce-i conferă specificitate şi eficacitate. Dintre

acestea fac parte:

1. Un caracter formal pronunţat, care rezidă în faptul că, de regulă,

principalele sale componente sunt complet şi explicit definite, fiind formalizate sub

formă de metodologii, instrucţiuni şi reguli de aplicare.

2. Pluridisciplinaritatea sistemului metodologico-managerial – pe lângă

sisteme, metode şi tehnici manageriale în cadrul său sunt încorporate numeroase

metodologii provenite dintr-un număr mare de ştiinţe – economie, drept, informatică,

matematică, statistică, sociologie, psihologie etc.

3. Eterogenitatea pronunţată a componentelor sistemului metodologico-

managerial

4. Caracterul integrator – decurge în primul rând din utilizarea majorităţii

componentelor sale în cadrul celorlalte subsisteme manageriale – decizional,

informaţional şi structural-organizatoric.

5. Ritmul accelerat de uzură morală al metodelor şi tehnicilor manageriale, în

special în planul modalităţilor de folosire. La baza acestei caracteristici se află

dinamismul din ce în ce mai accentuat al evoluţiilor endogene şi exogene organizaţiei.

6. Puternica specificitate organizaţională – cauzele principale ale acestei

caracteristici rezidă în puternica dependenţă a selectării şi utilizării instrumentarului

managerial de resursele fiecărei organizaţii şi în primul rând de resursa umană şi de

cultura organizaţională implicată.

Funcţiile sistemului metodologico-managerial al organizaţiei sunt următoarele:

a) Asigurarea suportului logistic, metodologic pentru exercitarea ansamblului

proceselor şi relaţiilor de management şi pentru principalele subsisteme prin care

acestea se operaţionalizează.

Page 3: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

b) Dezvoltarea potenţialului personalului managerial şi de execuţie din

organizaţie şi a altor stake-holderi puternic implicaţi în derularea obiectivelor

organizaţiei.

c) Scientizarea activităţilor manageriale – dovada cea mai vizibilă a trecerii la

managementul ştiinţific a reprezentat-o apelarea pe scară largă la metode şi tehnici de

conducere folosite în mod adecvat.

d) Amplificarea funcţionalităţii şi competitivităţii organizaţiei.

Profesionalizarea crescândă a managementului a cuprins toate componentele

sale, între care o poziţie centrală o deţin sistemele, metodele şi tehnicile folosite de

manageri în conducerea organizaţiilor. O abordare mai analitică permite reliefarea

principalelor tendinţe nu numai la nivelul managementului de ansamblu al

organizaţiilor, ci şi la nivelul principalelor sale subsisteme.

Eficacitatea şi eficienţa sistemului metodologico-managerial

Managementul este un factor decisiv în amplificarea eficienţei şi eficacităţii

firmei; pentru a-şi îndeplini acest rol, acesta trebuie să fie, la rândul său, eficient şi

eficace. În ceea ce priveşte eficienţa subsistemului metodologic managerial se poate

aprecia sub aspectul eficienţei cuantificabile, respectiv a eficienţei necuantificabile.

Eficienţa cuantificabilă se regăseşte în două ipostaze:

a) Eficienţa directă – la nivelul acesteia sunt evidenţiate sintetic rezultatele

directe ale perfecţionărilor metodologice ori ale îmbogăţirii şi modernizării

sistemelor, metodelor şi tehnicilor de management;

b) Eficienţa indirectă – este dată de rezultatele indirecte, „provocate” de

asemenea perfecţionări ale sistemului metodologic al managementului.

Cumulate, cele două tipuri dau consistenţă eficienţei totale.

De regulă, eforturile implicate în calculul eficienţei se concretizează în:

cheltuieli cu manopera, cheltuieli cu plata consultanţilor manageriali, cheltuieli cu

materiale consumabile, cheltuieli motivaţionale. La rândul lor, efectele apar sub forma

sporurilor de profit, de cifră de afaceri, economiei absolută de posturi de management

şi execuţie, reducerilor absolute ale bugetului de timp, economiilor la costurilor totale.

În legătură cu evidenţierea eficienţei necuantificabile , aspectele relevate sunt

următoarele: imprimarea unor caracteristici de ordine, disciplină şi rigurozitate

Page 4: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

domeniului condus, crearea unor premise favorabile pentru manifestarea spiritului

antreprenorial, manifestarea managementului participativ, valorificarea potenţialului

creativ-inovativ al personalului organizaţiei, generarea unui climat de muncă propice

performanţelor, amplificarea dimensiunii prospective, previzionale, asigurarea unei

pronunţate dimensiuni ştiinţifice managementului de ansamblu, facilitarea

reproiectării de ansamblu a managementului.

Eficacitatea, abordată prin prisma realizării obiectivelor şi a sarcinilor

asumate, în condiţii de timp şi calitate prestabilite are, la nivelul sistemului

metodologic al managementului, unele particularităţi.

În primul rând, în zona instrumentarului managerial, sunt foarte importante

promovarea şi utilizarea metodelor şi tehnicilor manageriale care trebuie, respectiv a

metodelor şi tehnicilor care contribuie decisiv la realizarea obiectivelor domeniilor

conduse decât folosirea de instrumente manageriale oarecare în condiţii de eficienţă.

Orientarea spre metode şi tehnici de management „la modă” pentru a căror aplicare se

investeşte mult este, în multe privinţe, dezavantajoasă pe termen lung.

De exemplu, promovarea managementului prin excepţii la o firmă cu

producţie de unicat, deşi se realizează eficace din punct de vedere al respectării

metodologiei, nu este şi o acţiune eficientă, deoarece un asemenea sistem de

management este inoportun, nu se recomandă acestui tip de organizaţie.

În al doilea rând, pot exista şi situaţii inverse, în sensul că se introduc şi

utilizează metode şi tehnici manageriale recomandate unei anumite organizaţii, în

anumite împrejurări, deci acţiunea este eficace – fără însă ca efectele obţinute, fie ele

şi indirecte, să depăşească eforturile depuse pentru implementare. Se poate afirma că

un asemenea demers nu este eficient.

Concluzia este aceea că eficacitatea şi eficienţa sistemului metodologic

managerial trebuie abordate corelativ, îmbinate de aşa manieră încât să potenţeze

contribuţia acestuia la amplificarea eficienţei şi eficacităţii de ansamblu ale

managementului şi, implicit, ale organizaţiei.

Page 5: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

SISTEME ŞI METODE GENERALE DE MANAGEMENT

1. MANAGEMENTUL PRIN OBIECTIVE

Managementul prin obiective (MBO) este cel mai complex şi mai răspândit

sistem de management.

Apariţia şi dezvoltarea, iar ulterior aplicarea şi confirmarea prin practică a

valenţelor ce revin MBO sunt legate de numele lui Peter Drucker şi de lucrarea sa The

Practice of Management. Desigur, până a se contura „forma finisată” a MBO aplicată

astăzi în lume, mulţi specialişti au contribuit la aceasta. Dar ideea iniţială şi esenţa

sistemului MBO vor fi atribuite lui Drucker, care, în 1954 afirma faptul că „afacerile

firmei au nevoie de un principiu de management care să integreze efortul şi interesul

individual cu cele comune, iar singurul principiu care poate să facă asta este MBO”

MBO ar putea fi privit ca o filozofie a managementului , ca un singur

principiu situat la baza afacerilor. În prezent, MBO constituie o treaptă obligatorie

pentru orice afacere şi care trebuie parcursă în prealabil implementării altor concepte

moderne de management.

La baza managementului prin obiective (MBO) sta presupunerea ca este

posibil ca toţi membrii organizaţiei sa aibă:

• o înţelegere clara a obiectivelor proprii si ale organizaţiei, precum si

• conştiinţa propriului rol si a propriilor responsabilităţi în atingerea acestor obiective.

Definiţie. MBO este un instrument managerial axat pe determinarea riguroasă

şi derivarea obiectivelor până la nivelul posturilor şi executanţilor implicaţi nemijlocit

în stabilirea lor şi corelarea recompenselor/sancţiunilor cu gradul de realizare a

acestor obiective.

Elementul fundamental al implementării şi utilizării acestui instrument

managerial este trinomul OBIECTIVE – REZULTATE –

RECOMPENSE/SANCŢIUNI.

Componentele MBO funcţional sunt următoarele:

1. Sistemul de obiective – acesta cuprinde obiective fundamentale (Exemple:

cifra de afaceri, profitul, producţia fizică, cota de piaţă, număr de clienţi noi,

Page 6: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

dividend/acţiune etc.), obiective derivate de gradul I, obiective derivate de gradul II,

obiective specifice şi obiective individuale. Obiectivele trebuie definite cât mai clar,

concret şi, de preferinţă, într-o manieră cuantificată. În măsura în care această ultimă

cerinţă este îndeplinită, sunt create premise favorabile pentru o motivare realistă şi

diferenţiată, bazată pe gradul de realizare a obiectivelor. De asemenea, este necesară o

integrare, o armonizare a obiectivelor pe verticala şi pe orizontala sistemului de

management. Integrarea pe verticală se referă la corelarea obiectivelor fundamentale

cu cele derivate de gradul I, a acestora cu cele de gradul II, ş.a.m.d. Integrarea pe

orizontală se referă la cuprinderea unor obiective de acelaşi tip, în vederea

îndeplinirii obiectivului cu grad de agregare superior şi, implicit, asigurării unei

funcţionalităţi şi eficacităţi corespunzătoare componentelor structurale amplasate pe

acelaşi nivel ierarhic.

Un obiectiv bine formulat, valid se consideră acela care este formulat integral

potrivit tehnicii S.M.A.R.T. , respectiv:

Specific – este clar, precizând ce trebuie făcut în avantajul cui trebuie atins;

Măsurabil – poate fi măsurat;

Accesibil (Abordabil, de Atins) – este un obiectiv care poate fi atins şi duce la

realizarea scopului;

Realist – poate fi atins cu resursele/mijloacele avute la dispoziţie;

Temporal determinat – se raportează la un anumit termen, la o perioadă de

realizare.

Altfel spus, un obiectiv corect exprimat trebuie să spună CE se va face, în

avantajul CUI, în CÂT TIMP şi CUM SE VA MĂSURA

2. Programele de acţiune – evidenţiază principalele decizii şi acţiuni ce

urmează a fi adoptate şi iniţiate pentru realizarea obiectivelor. De asemenea, ele

cuprind şi resursele materiale, financiare şi informaţionale necesare. Programele de

acţiune se elaborează la nivel de firmă şi la nivel de centru de gestiune sau

subdiviziune organizatorică.

Aceste documente răspund la întrebările: cine va face ce ? când? Cu ce

proceduri ? Cu ce mijloace ? Pe baza căror documente ? Pentru a obţine ce rezultat

concret ?

Page 7: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

3. Calendarele de termene – precizează termenele intermediare şi finale de

realizare a obiectivelor. Eşalonarea calendaristică trebuie să ţină cont de tipurile de

obiective la care se referă şi la relaţiile de determinare dintre acestea.

4. Instrucţiunile – reprezintă indicaţii metodologice cu privire la modul de

realizare a obiectivelor. Ele trebuie să fie clar exprimate, să nu creeze confuzii, să aibă

un grad de detaliere corespunzător problemelor pentru a căror rezolvare se emit.

5. Bugetele – se elaborează la nivel de firmă (buget general) şi pe centre de

gestiune. Maniera de întocmire este „de sus în jos”, începând cu bugetul general şi

terminând cu bugetele centrelor de gestiune din sfera activităţilor funcţionale.

6. Metodele şi tehnicile manageriale utilizabile în contextul MBO, respectiv:

diagnosticarea, delegarea, şedinţa, tabloul de bord etc.

Centrul de gestiune este o componentă procesuală sau structural-

organizatorică cu autonomie decizională şi operaţională la nivelul căreia se

elaborează, lansează, execută şi urmăresc bugete. Centrele de gestiune pot fi:

- centre de costuri – caracterizate prin faptul că sunt doar generatoare de cheltuieli

fără de care nu pot fi obţinute produsele sau serviciile ce dau consistenţă

obiectului de activitate al firmei;

- centre de profit – caracterizate prin aceea că la nivelul lor se poate consemna

profit, ca rezultat al comercializării produselor şi serviciilor.

Pot fi utilizate două criterii importante de sectorizare a întreprinderii în centre

de gestiune:

- criteriul procesual – potrivit acestuia centrele de gestiune sunt asimilate unor

activităţi importante sau grupuri de activităţi (exemplu: producţie, aprovizionare,

vânzări, personal etc.);

- criteriul structural – organizatoric – permite constituirea de centre de gestiune la

nivelul unor subdiviziuni organizatorice de genul compartimentelor (secţii şi

ateliere de producţie, compartimente funcţionale, compartimente auxiliare). Este

recomandabilă utilizarea acestui criteriu deoarece identificarea obiectivelor,

cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor este mult facilitată.

Caracteristicile MBO care îi conferă importanţă, originalitate şi valoare sunt

următoarele:

Page 8: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

- complexitate deosebită – deoarece aplicarea sa vizează toate componentele

procesuale şi structurale ale organizaţiei, iar în contextul său pot fi utilizate multe

alte metode şi tehnici manageriale;

- dimensiune managerială – respectiv descentralizarea managerială în interiorul

firmei, în condiţiile existenţei centrelor de gestiune caracterizate prin atribuţii,

responsabilităţi şi competenţe superioare ipostazei de simple subdiviziuni

organizatorice;

- dimensiune economică – asigurată de utilizarea bugetului ca important

instrument managerial. Prin aceasta este facilitată utilizarea unor pârghii

economice cu valenţe motivaţionale: profit, salarii, preţuri etc.

- dimensiune participativă – este dată de faptul că în elaborarea obiectivelor şi a

celorlalte componente bugetare este necesară şi se utilizează participarea activă şi

responsabilă a conducătorilor centrelor de gestiune şi a altor manageri şi

executanţi din cadrul acestora;

- dimensiune motivaţională – evidenţiată de corelarea recompenselor/sancţiunilor

cu gradul de realizare al obiectivelor individuale, ale centrelor de gestiune şi ale

firmei precum şi cu gradul de implicare, de participare a fiecărui salariat la

realizarea acestora.

Argumentele în utilizarea MBO sunt următoarele:

promovează o stare de rigurozitate prin definirea clară a obiectivelor şi

instrumentelor ce susţin realizarea lor.

asigură disciplina managerială şi economică la fiecare nivel organizatoric al

firmei, pe de o parte prin promovarea de obiective intercondiţionate într-un

sistem de obiective şi, pe de altă parte, prin conturarea unor instrumente care

să faciliteze realizarea acestora (programe de acţiuni, calendare de termene,

instrucţiuni, bugete etc.)

este un instrument declanşator al unor acţiuni complexe de modernizare

managerială.

responsabilizează titularii posturilor de management şi execuţie şi permite o

evaluare realistă a contribuţiei acestora la realizarea obiectivelor.

Page 9: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Beneficiile aduse organizaţiei de către acest sistem de management sunt:

• se maximizează rezultatele ce pot fi obţinute pe baza resurselor disponibile,

• se creează cadrul pentru o evaluare obiectiva a performantelor angajaţilor pe

baza unui set de indicatori de performanta specifici fiecărei poziţii, negociaţi si

acceptaţi de către angajat;

• angajaţii devin conştienţi de legătura dintre performantele lor si obiectivele

generale, astfel ca se simt implicaţi si încep sa se implice emoţional în organizaţie;

• recompensarea angajaţilor prin mijloace financiare si non-financiare se face pe o

baza solida si transparenta;

• apare cadrul motivaţional pentru îmbunatatirea performantelor si schimbarea

atitudinilor si comportamentelor în direcţia celor promovate de organizaţie.

H. L. Tosi si S. Carrol au identificat sase avantaje ale programelor MBO:

Permite indivizilor sa ştie ce se aşteaptă de la ei si le clarifica rolurile.

Permite identificarea problemelor si ii încurajează pe manageri sa stabilească

planuri de acţiune si date ţinta de rezolvare a problemelor.

Imbunatateste comunicarea intre manageri si ii motivează.

Indivizii ajung sa cunoască obiectivele organizaţionale si isi orientează

activitatea spre atingerea lor.

Oferă criterii de evaluare mai obiective si asigura echitatea procesului de

evaluare.

Asigura dezvoltarea personalului prin raportarea rezultatelor obţinute la cele

scontate.

Utilizarea MBO se recomandă în următoarele situaţii:

când se doreşte imprimarea unor caracteristici de ordine, disciplină şi

rigurozitate domeniului condus, ca premisă a eficienţei şi eficacităţii acestuia;

când se urmăreşte exercitarea unui management previzional, anticipativ,

susţinut de fundamentarea şi elaborarea de obiective la toate eşaloanele

organizatorice;

Page 10: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

atunci când managementul firmei a iniţiat acţiuni complexe de reproiectare

managerială, modernizarea şi îmbogăţirea instrumentarului managerial, fiind

prima fază a reproiectării propriu-zise a sistemului de management.

când descentralizarea managerială şi economică în interiorul firmei este o

necesitate pentru succesul economic al acesteia;

când se urmăreşte profesionalizarea managementului până la nivelurile

inferioare ale acestuia;

când se doreşte o amplificare a dimensiunii motivaţionale a managementului.

Operaţionalizarea MBO presupune parcurgerea mai multor etape după cum

urmează:

I. Stabilirea obiectivelor fundamentale

Determinarea şi realizarea obiectivelor fundamentale ale firmei influenţează atât

prezentul cât şi viitorul firmei. Exemple de obiective fundamentale: creşterea

profitului cu o anumită rată, creşterea cifrei de afaceri, îmbunătăţirea competitivităţii

produselor etc. Obiectivele fundamentale se preiau din strategia şi politica firmei,

referitoare la un an, un semestru, o lună în funcţie de intervalul temporal de derulare a

activităţilor.

II. Stabilirea celorlalte categorii de obiective

Obiectivele fundamentale pot fi defalcate fie până la nivelul celor specifice –

„MBO axat pe echipă”, fie până la nivel de post, respectiv obiective individuale –

„MBO axat pe individ”.

III. Elaborarea celorlalte elemente ale MBO

Este vorba despre programele de acţiune, calendarele de termene, instrucţiunile şi,

în special, despre bugete, în a căror elaborare, lansare, execuţie şi urmărire este

implicat managementul prin bugete.

Conţinutul bugetelor va fi structurat pe patru capitole: obiective, cheltuieli,

venituri, rezultate.

Plecând de la bugetul general al firmei, se elaborează bugetele şi la nivelul

centrelor de gestiune prin implicarea efectivă şi activă a compartimentului Bugete şi a

conducătorilor centrelor de gestiune.

IV. Coordonarea şi urmărirea realizării obiectivelor

Page 11: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

În această etapă se execută şi se urmăresc bugetele la nivelul fiecărui centru de

gestiune. În ceea ce priveşte coordonarea realizării obiectivelor este necesară o

armonizare a deciziilor şi acţiunilor conducătorilor centrelor de gestiune şi, în

interiorul acestora, a managerilor şi executanţilor. Urmărirea realizării obiectivelor

implică înregistrarea şi transmiterea operativă a abaterilor de la costurile normate.

Instrumentul managerial utilizat în acest sens poate fi managementul prin excepţii sau

tabloul de bord.

V. Evaluarea rezultatelor şi recompensarea salariaţilor

Este etapa finală în care se comensurează rezultatele obţinute, se compară cu

obiectivele previzionate şi se adoptă conduita motivaţională corespunzătoare

(stimularea sau sancţionarea participanţilor la realizarea acestor obiective).

MBO se recomandă, practic, oricărui tip de firmă întrucât conturarea de

obiective până la nivelul posturilor şi asigurarea logisticii necesare realizării lor

facilitează imprimarea caracteristicilor de ordine şi disciplină domeniilor conduse.

Dar, în mod special, este recomandat firmelor de dimensiuni mijlocii şi mari unde

exercitarea proceselor de management este mai dificilă comparativ cu firmele mici.

Acest stil de conducere este deosebit de util în cazul:

• companiilor ce au preponderent personal înalt calificat (de exemplu din

domeniul IT, service pentru echipamente de înalta tehnologie, asistenta medicala

etc.);

• companiilor ce creaza valoare prin cunoaştere (de exemplu toate tipurile de

cercetare, consultanta, relaţii cu publicul sau cu presa etc.);

• organizaţiilor descentralizate (reprezentantele locale ale firmelor multinaţionale,

reţelele de distribuţie, departamentele locale ale organelor administraţiei de stat etc.).

În toate situaţiile menţionate, prin MBO se promovează:

• abilitatile de automotivare si autocontrol ale salariaţilor,

• creativitatea si iniţiativa personala,

• capacitatea de a rezolva rapid probleme si a valorifica la maxim fiecare

oportunitate.

Practic, MBO cuplat cu managementul prin bugete, reprezintă o soluţie eficace

şi eficientă de rezolvare a numeroase probleme de natură economică, socială şi

managerială.

Page 12: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

MANAGEMENTUL PRIN BUGETE

Managementul prin bugete (MBB) este unul dintre cel mai utilizate sisteme de

management din ultimele decenii în firmele competitive.

Definiţie. Managementul prin bugete este un sistem de management ce asigură

previzionarea, controlul şi evaluarea activităţilor firmei şi ale principalelor sale

componente, procesuale şi structurale, cu ajutorul bugetelor.

Bugetul, ca instrument de lucru în managementul aplicat, are o largă utilizare

oricare ar fi sistemul de conducere curentă a afacerilor la care recurge societatea

comercială.

Bugetul – ca important instrument managerial – cuprinde exprimarea

financiară a obiectivelor, cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor la nivelul centrelor de

gestiune şi, în final permite evaluarea eficienţei economice prin compararea

rezultatelor cu nivelul bugetat al acestora.

Pentru a putea utiliza managementul prin bugete sunt utile, în esenţă,

îndeplinirea următoarelor cerinţe:

- obiectivele stabilite pentru fiecare centru de gestiune să fie predominant

financiare;

- proiectarea unor structuri organizatorice care să permită delimitarea clară a

atribuţiilor, responsabilităţilor şi competenţelor pentru fiecare eşalon organizatoric

al firmei, o planificare riguroasă a obiectivelor, modalităţilor de realizare,

resurselor şi termenelor;

- divizarea firmei în centre de gestiune delimitate procesual sau structural şi

lansarea la nivelul fiecăruia de bugete în care să fie prevăzute obiective, cheltuieli,

venituri şi rezultate;

- crearea condiţiilor organizatorice şi motivaţionale de participare activă şi efectivă

a managerilor şi executanţilor la dimensionarea bugetelor;

- proiectarea unui sistem informaţional centrat pe înregistrarea, transmiterea şi

analiza operativă a abaterilor de la nivelul previzionat;

Page 13: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

- proiectarea unor mecanisme eficace de decontare între centrele de gestiune care să

evidenţieze cât mai fidel contribuţia fiecăruia la realizarea obiectivelor;

- adaptarea contabilităţii la cerinţele impuse de determinarea costurilor efective prin

luarea în considerare a abaterilor de la costurile normate.

Etape de utilizare. Experienţa firmelor competitive care utilizează acest sistem

demonstrează că următoarele etape trebuie respectate cu stricteţe în aplicarea

managementului prin bugete:

I. Delimitarea şi dimensionarea centrelor de gestiune – potrivit criteriului

procesual sau structural-organizatoric;

II. Elaborarea şi fundamentarea bugetelor – în care sunt dimensionate valoric,

pentru fiecare centru de gestiune, obiectivele, cheltuielile, veniturile şi rezultatele.

III. Lansarea bugetelor pe centre de gestiune

IV. Execuţia bugetară, înregistrarea şi transmiterea abaterilor

V. Decontarea producţiei şi analiza postoperativă a abaterilor; calculul

costului efectiv al producţiei şi produselor

VI. Evaluarea activităţilor centrelor de gestiune – în scopul depistării cauzale a

principalelor puncte forte şi slabe şi adoptarea conduitei motivaţionale

corespunzătoare.

Avantajele utilizării managementului prin bugete sunt:

- asigurarea unei disciplinări economice a componentelor procesuale şi structurale

ale firmei pe fondul evidenţierii clare a contribuţiei acestora la realizarea

obiectivelor fundamentale;

- asigurarea şi întreţinerea unui climat organizaţional şi motivaţional adecvat

participării active şi efective a salariaţilor la realizarea obiectivelor;

- integrarea managementului prin bugete în sistemul, managementului prin

obiective amplifică apreciabil rolul managerial şi motivaţional al bugetelor.

Limitele principale ale sistemului sunt determinate de fundamentarea, lansarea şi

urmărirea execuţiei bugetelor precum şi de greutăţile referitoare la adoptarea

sistemului informaţional.

Page 14: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

MANAGEMENTUL PE PRODUS

Definiţie. Managementul pe produs (M.P.Pr.) este un sistem de management

caracterizat prin atribuirea principalelor sarcini, competenţe şi responsabilităţi de

conducere, privind fabricarea şi comercializarea unui produs/serviciu sau grupe de

produse/servicii asemănătoare, cu o pondere semnificativă în producţia întreprinderii,

unui cadru de conducere care se ocupă în exclusivitate de adoptarea deciziilor şi

operaţionalizarea acţiunilor pentru menţinerea şi creşterea competitivităţii sale (lor).

În general, termenul de produs se referă atât la produse cât şi servicii.

Managerul de produs este un manager de nivel mediu, care în practică este

întâlnit sub numele de brand manager, industry manager (manager specializat pe o

industrie sau activitate), customer segment manager (manager pe un segment de

clienţi), product manager.

Managerii de produs pot fi întâlniţi în toate tipurile de companii, de la cele

specializate în bunuri pentru consum la cele de servicii (precum instituţiile

financiare), de la companii industriale pânã la organizaţii non-profit (cum sunt

spitalele).

Principalele etape pe care le implică parcurgerea acestei metodologii sunt

următoarele:

I. Stabilirea de către managementul societăţii a produsului sau grupei de

produse care formează obiectul managementului pe produs

Criteriile în funcţie de care se face selectarea produsului sunt: volumul şi

ponderea produsului în totalul producţiei, gradul de complexitate şi ritmul uzurii sale

morale, noutatea produsului şi perspectivele vânzării pe piaţa internă şi externă,

strategia generală de dezvoltare a firmei. Se va recurge la M.P.Pr. numai pentru

produsele fabricate în cantităţi mari, cu ponderi semnificative în cifra de afaceri,

competitivitate ridicată, care prezintă perspective apreciabile de vânzare şi profit pe

piaţa internă şi externă.

Page 15: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

II. Desemnarea persoanei care va asigura managementul sistemului

respectiv

Aceasta se recrutează de regulă din rândul specialiştilor care au o experienţă

apreciabilă în domeniul respectiv, de vârstă medie şi care, prin calităţile, cunoştinţele

şi aptitudinile pe care le posedă prezintă garanţii pentru ducerea la bun sfârşit a

complexului de sarcini, competenţe şi responsabilităţi implicate. În cazul în care

competitivitatea şi perspectivele vânzării produsului depind preponderent de inovaţiile

de natură tehnică, atunci este necesar ca în calitate de conducător al sistemului să fie

desemnat un cadru tehnic. În situaţia în care problemele majore de care depinde

menţinerea competitivităţii produsului sunt de natură comercială şi/sau organizatorică,

atunci se recomandă încredinţarea acestui post unui economist. După desemnarea

managerului pe produs se stabileşte lista sarcinilor, competenţelor şi

responsabilităţilor ce-i revin, ţinând cont de natura şi volumul proceselor de muncă

implicate.

III. Elaborarea de către fiecare manager de produs de variante de

strategii privind fabricarea şi comercializarea produsului sau grupei respective

de produse

Aceste variante sunt supuse examinării organismelor de management

participativ în vederea definitivării şi adoptării lor. Strategia parţială de produs trebuie

integrată în strategia globală a societăţii comerciale.

Strategiile pe care le fac managerii de produs trebuie să aibă în vedere

următoarele componente ale unui produs:

- corporale (elemente tangibile): forma, gabaritul, structura, volumul, rezistenta la

factori externi etc.; aici este inclusa si calitatea produsului;

- acorporale (nu au substanţă materiala): nume, marca, instrucţiuni de folosire,

licenţe, brevete, preţul;

- comunicaţiile privind produsul = totalitatea informaţiilor aparţinând furnizorilor

privind caracteristicile produsului: promovarea, modul de folosire;

- imaginea (are in vedere percepţia consumatorului asupra caracteristicilor): rezultă

din ansamblul celor trei componente anterioare.

Managerul de produs are responsabilitatea de a elabora strategii de produs care

sunt în mare măsură influenţate de etapa din ciclul de viaţă (lansarea, creşterea,

maturitatea, declinul) în care se află produsul.

Page 16: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

IV. Efectuarea de către managerul de produs, împreună cu echipa care îl

ajută, de modificări de ordin structural-organizatoric, decizional şi metodologic

în compartimentele de producţie implicate, astfel încât să se asigure premisele

implementării, în bune condiţii, a respectivei strategii. Schimbările preconizate se

recomandă să fie reduse la strictul necesar.

V. Evaluarea periodică a fabricaţiei şi comercializării produsului sau

produselor care fac obiectul acestui sistem de management. Se recomandă ca

evaluarea să se facă în ceea ce priveşte curba de viaţă, astfel încât prin decizii şi

acţiuni cu caracter previzional să se asigure n permanenţă ca produsul fabricat se află

într-o fază rentabilă din punct de vedere economic. Evaluarea activităţii este necesar

să se concretizeze în recompense şi sancţiuni corespunzătoare, pentru a menţine şi

dezvolta motivarea personalului pentru realizarea în cât mai bune condiţii a

produsului respectiv.

Un bun manager de produs este acela care înţelege cum trebuie îmbunătăţit un

produs pentru a răspunde cerinţelor clienţilor. Managerul de produs este cel care

identifică oportunităţile existente pe piaţă în legătură cu produsul şi transmite în

cadrul companiei care sunt aşteptările şi cerinţele pieţei.

Într-o accepţiune modernă a managementului de produs se apreciază că trebuie

să existe trei tipuri de manager de produs şi anume:

1. Product Line Manager (PLM) – acesta este responsabil pentru elaborarea şi

dezvoltarea strategiilor legate de liniile de produse. Acesta este prezent pe tot ciclul de

viaţă al produsului. Concret, acesta realizează următoarele:

descoperă problemele existente pe piaţa actuală şi potenţială;

descoperă noi oportunităţi de afaceri în funcţie de punctele forte ale

companiei;

defineşte şi cuantifică segmentele de piaţă;

stabileşte strategia optimă de distribuţie;

evaluează aspectele strategice, tehnice şi de marketing ale tuturor

produselor din portofoliu;

analizează profitabilitatea şi succesul produsului;

ţine legătura cu partenerii companiei;

ia decizii în legătură cu poziţionarea produsului pe piaţă;

aprobă planurile de marketing

Page 17: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

2. Technical Product Manager (TPM) – are competenţe şi responsabilităţi

tehnice. Acestea constau în:

evaluarea tehnică a produsului;

planificarea şi urmărirea producţiei;

monitorizarea şi adoptarea noutăţilor inovaţionale;

descrierea caracteristicilor produsului;

prevenirea uzurii morale a produselor din portofoliu.

3. Product Marketing Manager (PMM) – are competenţe şi responsabilităţi în

domeniul vânzării produselor. Acestea constau în:

definirea caracteristicilor consumatorului produsului şi elaborarea

mesajelor de marketing;

crearea planului de marketing care să conţină şi strategii de atragere de

noi consumatori şi de menţinere a celor existenţi;

măsurarea eficienţei programelor de marketing;

elaborarea programelor de lansare a produselor;

organizarea activităţilor de PR, publicitate, promovarea vânzărilor etc.

Acest sistem de management prezintă multiple avantaje:

- creşterea gradului de raţionalitate a organizării şi desfăşurării fabricaţiei

principalelor produse ca urmare a abordării lor sistemice, centrate pe eficienţă;

- accentuarea dimensiunii previzionale a managementului activităţilor de producţie,

ca urmare a fundamentării acestuia pe strategii temeinice şi pe politici de

promovare a produselor;

- abordarea unitară a proceselor tehnice şi economice implicate de fabricarea

anumitor produse ceea ce duce la comercializarea acestora cu rezultate superioare;

- creşterea vânzărilor şi a profiturilor obţinute ca urmare a adaptării cantitative şi

calitative a ofertei de produse la cerinţele diferitelor segmente de piaţă.

Printre limitele acestui sistem pot fi menţionate: dificultatea asigurării unei

autonomii suficiente şi desincronizările care apar la joncţiunea managementului pe

produs cu sistemul de management al organizaţiei. Limitele potenţiale se estompează

atunci când managerul desemnat are potenţialul şi prestigiul necesare, iar personalul

firmei a fost sensibilizat la avantajele folosirii acestui sistem şi pregătiti pentru a

colabora activ şi eficace cu realizatorii M.P.Pr.

Page 18: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

MANAGEMENTUL PRIN EXCEPŢII

(Management by Exception _ MBE)

Definiţie. Managementul prin excepţii este un sistem simplificat de

management, bazat pe vehicularea ascendentă a informaţiilor ce reprezintă abateri de

la limitele de toleranţă prestabilite, în vederea simplificării proceselor de management

şi valorificării mai bune a resurselor.

Managementul prin excepţie s-a impus ca urmare a sporirii volumului

informaţiilor şi a complexităţii proceselor manageriale. Prin aplicarea sa sunt afectate

mai multe funcţii ale managementului, regăsindu-se printre metodele generale ale

acestuia. Metoda porneşte de la ideea că procesul de management trebuie simplificat

în aşa fel încât un manager să aibă posibilitatea de a-şi concentra atenţia, cu

precădere, asupra acelor probleme care reclamă intervenţia sa determinată de nivelul

ierarhic la care se află şi să fie eliberat de problemele de rutină care ar putea fi

rezolvate de către subordonaţii săi.

Managementul prin excepţie are anumite caracteristici specifice, care îl

diferenţiază de celelalte metode. Prima caracteristică constă în faptul că metoda

reprezintă o concepţie sistemică a diviziunii în problemele procesului decizional. Ea

presupune separarea informaţiilor şi deciziilor în doua categorii:

a) situaţii normale, în care informaţiile sunt în limitele prestabilite iar

problemele decizionale sunt rezolvate de fiecare decident în sfera autorităţii sale;

b) situaţii de excepţie, când se impune intervenţia managerului ierarhic

superior. Prima grupă de probleme se circumscrie procesului de management ce se

derulează în condiţii normale, iar cea de a doua constituie obiectul propriu-zis al

acestei metode.

A doua caracteristică constă în stabilirea unui sistem de informare astfel încât

la un manager ierarhic superior să ajungă numai acele informaţii cu caracter de

excepţie, care reprezintă abateri semnificative faţă de obiectivele prestabilite.

Page 19: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Cea de-a treia caracteristică constă în faptul că abaterile care urmează a fi

raportate managerului ierarhic superior nu vor fi prestabilite, comunicând-se numai

atunci când apar.

A patra caracteristică se referă informaţiile privind abaterile care circulă

selectiv numai în sens ascendent, iar dispoziţiile sau deciziile de reglare a sistemului,

în sens descendent.

Cea de a cincia caracteristică se referă la delimitarea riguroasă a deciziilor

fiecărui decident în funcţie de nivelul ierarhic la care se află.

Practicarea managementului prin excepţie în unităţile economice are la bază

următoarele premise:

Managerii aflaţi la nivelurile ierarhice superioare deleagă subordonaţilor

autoritatea şi responsabilitatea corespunzătoare posturilor pe care le ocupă. Acest

proces de delegare se efectuează succesiv, până la ultimul post de manager. Preluarea

sarcinilor de către managerii aflaţi la diferite niveluri ierarhice se realizează succesiv

de la baza piramidei ierarhice spre vârf, dar numai acelea pe care cei situaţi la nivelul

ierarhic inferior nu le pot rezolva sau nu sunt de competenţa lor.

Adaptarea sistemului informaţional la noua situaţie. Această metodă de

management sporeşte numărul de persoane antrenate în adoptarea deciziilor, sistemul

informaţional va trebui să răspundă acestei cerinţe şi în acelaşi timp să asigure şi

informarea managerilor din eşalonul superior, în legătură cu modul cum se desfăşoară

activitatea în unitatea agricolă.

Sporirea procesului de cunoaştere a întregului personal atât în ceea ce priveşte

atribuţiile ce se circumscriu postului pe care-l ocupă cât şi metodologia impusă de

această metodă.

Stabilirea unor indicatori, parametrii, norme, criterii unitare de apreciere a

rezultatelor din perioada precedentă şi a celor care se vor obţine în urma practicării

acestei metode.

Cele mai importante situaţii care implică utilizarea managementului prin

excepţii sunt: - atunci când se urmăreşte raţionalizarea sistemului informaţional al

firmei sau al unei subdiviziuni organizatorice. Sunt vizate cu prioritate informaţiile,

fluxurile şi circuitele informaţionale;

- când bugetul de timp al managerilor este supraaglomerat cu acţiuni mărunte de o

mai mică importanţă;

Page 20: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

- când se doreşte o structurare judicioasă a autorităţii pe niveluri ierarhice,

concomitent cu delimitarea şi dimensionarea corespunzătoare a atribuţiilor şi

responsabilităţilor;

- în contextul managementului prin obiective, când se urmăresc gradul de realizare

a obiectivelor şi abaterile înregistrate faţă de nivelul bugetat al acestora;

- când structura sortimentală a producţiei este una simplificată iar tipul producţiei

este de serie mare.

Metodologia de utilizare a acestui sistem de management implică următoarele

etape:

I. Stabilirea obiectivelor şi a celorlalte aspecte de caracterizare a

domeniului supus urmăririi informaţionale cu ajutorul managementului prin excepţii;

II. Delimitarea „zonei de neintervenţie decizională” respectiv a limitelor de

toleranţă precum şi a intervalelor în care producerea abaterilor (excepţiilor) reclamă

adoptarea de decizii şi iniţierea de acţiuni din partea managerilor.

Stabilirea nivelului toleranţelor este o problemă dificilă pentru că este greu de

elaborat reguli concrete şi general valabile în acest sens. Cu toate acestea, pentru

stabilirea toleranţelor se impun următoarele precizări:

1) cu cât este mai importantă o acţiune pentru realizarea obiectivului general,

cu atât se cere mai mare atenţie în stabilirea limitelor toleranţelor;

2) atenţia principală trebuie acordată domeniilor mai importante, pentru ca

toleranţele care se referă la acestea, chiar dacă sunt mici, influenţează puternic asupra

obiectivului general;

3) stabilirea toleranţelor pozitive are importanţă pentru că pot atrage atenţia

asupra unor rezerve care nu au fost luate în considerare iniţial sau reprezintă influenţă

favorabilă a factorilor naturali.

Selecţionarea criteriilor de evaluare a rezultatelor trebuie să se realizeze de aşa

natură încât să reflecte cât mai fidel evoluţia fenomenelor şi proceselor economice din

unitate prin aplicarea metodei.

III. Compararea realizărilor cu nivelul previzionat iar pe această bază se

identifică principalele cauze care au generat abateri pozitive sau negative.

Situaţiile de excepţie vor fi transmise succesiv începând cu managerul aflat pe

ultimul nivel ierarhic, către cei aflaţi pe o treaptă ierarhică superioară. Un rol

Page 21: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

important îl are identificarea factorilor de influenţă şi comunicarea acestora

conducătorului ierarhic superior, uşurând în acest fel activitatea din etapa următoare.

IV. Adoptarea de decizii de corecţie sau actualizare centrate pe cauzele

generatoare de excepţii.

Integrarea managementului prin excepţii în cadrul managementului prin

obiective şi prin bugete este extrem de benefică pentru firmă.

Operaţionalizarea managementului prin excepţii apelează la serviciile a două

importante instrumente de lucru: schema de alertă sau schema cerinţei de intervenţie

decizională şi ghidul decizional.

Schema de alertă evidenţiază intervalele pentru care abaterile înregistrate la

nivelul previzionat al obiectivelor, normelor, standardelor etc. se consideră excepţii,

rezolvarea lor necesitând intervenţia decizională a unor manageri. În cadrul acestei

scheme sunt delimitate patru „zone”:

I. Zona de neintervenţie decizională – o zonă în care abaterile sunt permise,

considerate normale, generate de caracteristicile unor factori de producţie sau ale

proceselor tehnologice;

II. Zona de atenţie – abaterile înscrise aici reclamă adoptarea de decizii de

către managerii amplasaţi în etajul inferior al managementului;

III. Zona de alarmă – abaterile înregistrate aici sunt consistente şi se pot

rezolva prin decizii corespunzătoare ale managerilor de nivel mediu;

IV. Zona de abateri foarte grave – „excepţiile” de aici au dimensiuni

apreciabile, necesitând implicarea decizională a unor manageri din nivelul superior al

managementului.

Această schemă de alertă se completează cotidian, rezultând o anumită variaţie

a realizării obiectivelor la nivelul intervalului de timp analizat.

Ghidul decizional evidenţiază principalele categorii de decizii pe care

managerii implicaţi în rezolvarea abaterilor (excepţiilor) trebuie să le adopte în funcţie

de gravitatea acestora.

Avantajele proprii acestui sistem sunt: raţionalizarea sistemului informaţional;

raţionalizarea bugetului de timp al managerilor; eficientizarea managementului etc.

Limitele asociate utilizării managementului prin excepţii sunt, în esenţă, următoarele:

limitarea utilizării sale la întreprinderi cu producţie de serie mare şi de masă, iar în

Page 22: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

cadrul acestora la anumite domenii; dependenţa consemnării şi transmiterii abaterilor

de profilul moral al oamenilor.

MANAGEMENTUL PARTICIPATIV

Definiţie. Managementul participativ reprezintă un sistem managerial bazat pe

atragerea personalului sub formă deliberativă sau consultativă la procesul de

conducere în scopul creşterii eficienţei activităţii, folosind în acest sens mecanisme

economice, organizatorice, juridice, psiho-sociologice (motivare).

Practic, managementul participativ presupune faptul că executanţii participă în

mod efectiv la luarea deciziilor în cadrul organizaţiei.

Managementul participativ se prezintă sub două forme:

- managementul participativ de natură consultativă;

- managementul participativ de natură deliberativă.

Managementul participativ de natură consultativă – se bazează pe consultarea

largă a personalului asupra modalităţilor de soluţionare a unor probleme decizionale.

Se recomandă a fi utilizat în toate compartimentele firmei şi la toate nivelurile

ierarhice. În acest fel executanţii sunt transformaţi în colaboratori ai conducătorilor,

iar managerii pot prelua spre aplicare ideile valoroase. Conducătorii se pot consulta cu

toţi colaboratorii sau cu oricare dintre ei, dar decizia şi responsabilitatea aplicării ei le

aparţin.

Managementul participativ de natură deliberativă – se caracterizează prin

instituţionalizarea unor organe de conducere participativă a firmei şi prin adoptarea în

grup a deciziei.

Principalele organisme de management participativ, instituţionalizate în ţara

noastră sunt, în funcţie de statutul juridic al firmei, următoarele:

Regie autonomă – Consiliul de administraţie;

Societăţi comerciale – Adunarea generală a acţionarilor, Consiliul de

administraţie, Comitetul de direcţie, Comisia de cenzori.

Adunarea generală a acţionarilor este un organism strategico-tactic şi are

următoarele atribuţii:

- aprobă statutul şi contractul de societate;

Page 23: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

- aprobă structura organizatorică a societăţii, numărul de posturi şi normativul de

constituire a compartimentelor funcţionale şi operaţionale;

- numeşte membrii consiliului de administraţie şi a comisiei de cenzori, le stabileşte

atribuţiile şi îi revocă;

- aprobă bilanţul contabil şi raportul de gestiune al consiliului de administraţie;

- aprobă bugetul de venituri şi cheltuieli şi programul de activitate pentru exerciţiul

financiar următor;

- hotărăşte înfiinţarea sau desfiinţarea unor unităţi ale societăţii;

- hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung;

- hotărăşte cu privire la mărirea sau reducerea capitalului social;

- hotărăşte cu privire la fuziunea, divizarea sau dizolvarea societăţii.

Consiliul de administraţie este un organism tactico-operaţional ce exercită

următoarele atribuţii:

- angajează şi concediază personalul;

- stabileşte îndatoririle şi împuternicirile personalului societăţii pe compartimente;

- aprobă încheierea de contracte de închiriere pe baza hotărârii adunării generale a

acţionarilor;

- stabileşte strategia şi tactica de marketing, de cercetare-dezvoltare, asigurarea

calităţii, protecţiei mediului etc;

- supune anual adunării generale a acţionarilor, în termen de 60 de zile de la

încheierea exerciţiului economico-financiar, raportul cu privire la activitatea

societăţii, bilanţul şi contul de profit şi pierderi pe anul precedent, precum şi

proiectul de program de activitate şi proiectul de buget al societăţii pentru anul în

curs;

- rezolvă orice alte probleme stabilite de adunarea generală a acţionarilor sau care

privesc conducerea curentă a activităţii.

Comisia de cenzori este un organism specializat de control şi informare

managerială care:

- în cursul exerciţiului financiar verifică gospodărirea fondurilor fixe şi a

mijloacelor circulante, a portofoliului de efecte, casa şi registrele de evidenţă

contabilă şi prezintă consiliului de administraţie rapoarte de activitate;

- la încheierea exerciţiului financiar controlează exactitatea inventarului, a

documentelor şi informaţiilor prezentate de consiliul de administraţie asupra

Page 24: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

fondurilor societăţii, a bilanţului şi a contului de profit şi pierderi, prezentând

adunării generale a acţionarilor un raport scris;

- la lichidarea societăţii controlează operaţiunile de lichidare;

- prezintă adunării generale a acţionarilor punctul de vedere privind propunerile de

reducere a capitalului social.

Managementul participativ este mai mult decât un sistem de management, el

este o stare de spirit ce caracterizează firmele competitive pe plan mondial şi în

România. Dintre multiplele avantaje ale acestui sistem de management fac parte:

creşterea nivelului general de informare a proprietarilor şi salariaţilor; creşterea

gradului de fundamentare a deciziilor ca urmare a implicării unui număr mare de

proprietari şi salariaţi în procesele decizionale etc. Ca limite ale acestui sistem pot fi

amintite: ponderea ridicată a timpului destinat consultării subordonaţilor şi participării

la şedinţele organismelor participative de management; diminuarea operativităţii

soluţionării unor probleme.

MANAGEMENTUL PRIN PROIECTE

Definiţie. Managementul prin proiecte este un sistem de management cu o

durată de utilizare limitată, ce facilitează rezolvarea unor probleme complexe, cu

caracter inovaţional, de către specialişti cu pregătire eterogenă, constituiţi temporar

într-o reţea organizatorică paralelă cu structura organizatorică formală.

Astfel de probleme complexe, cu o pronunţată tentă inovaţională, pot fi

reprezentate de: asimilarea de produse sau tehnologii noi, retehnologizarea, realizarea

unor obiective investiţionale de anvergură etc.

Proiectul se caracterizează prin: un obiectiv bine stabilit, precis, cuantificat sau

calitativ; limită temporală; singularitate, în sensul că proiectul nu reproduce identic

ceea ce există deja; o micro-organizare temporară, ce permite atingerea obiectivelor

specifice proiectului.

Utilizarea managementul prin proiecte se recomandă în următoarele situaţii:

atunci când firma se confruntă cu unele probleme foarte complexe, cu un pronunţat

caracter strategic şi inovaţional; când se doreşte scurtarea perioadei de realizare a unor

proiecte; când se urmăreşte o fundamentare variată a soluţiilor de rezolvare a unor

Page 25: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

proiecte, prin implicarea unor specialişti cu pregătire eterogenă, recrutaţi din

compartimentele funcţionale şi operaţionale ale firmei sau din afara acesteia.

Managementul prin proiecte are mai multe variante organizatorice, astfel:

- managementul prin proiecte cu facilitare;

- managementul prin proiecte cu responsabilitate individuală;

- managementul prin proiecte cu stat-major;

- managementul prin proiecte mixt.

Opţiunea pentru una sau alta din aceste versiuni organizatorice este determinată de

următorii factori:

- complexitatea proiectului;

- perioada de timp pe care urmează să se deruleze acesta;

- caracteristicile dimensionale şi funcţionale ale firmei la nivelul căreia se aplică;

- calitatea managementului exercitat (în principal funcţionalitatea sistemului

informaţional şi a sistemului organizatoric, comunicaţiile);

- „calitatea” managerilor (competenţa acestora dată de cunoştinţele, calităţile şi

aptitudinile pe care le posedă);

- cultura managerială şi economică a personalului firmei;

- atitudinea faţă de schimbare, faţă de nou, a managerilor şi executanţilor;

- stilurile de management predominante, în special în etajele superior şi mediu ale

structurii organizatorice;

- experienţa managementului firmei în utilizarea acestui instrument managerial.

Managementul prin proiecte cu facilitare

Aceasta este cea mai simplificată formulă organizatorică a managementului prin

proiecte. Practic, cei care sunt implicaţi nemijlocit în realizarea proiectului nu sunt

detaşaţi din compartimentele firmei, iar responsabilul de proiect este unul din aceştia.

De regulă, se nominalizează în această funcţie chiar şeful compartimentului funcţional

sau operaţional cu cea mai mare contribuţie în derularea proiectului. Rolul său constă

în a facilita circulaţia informaţiilor între specialişti, a sugera unele modalităţi de

acţiune. Nu are controlul asupra mijloacelor de realizare şi acţionează, de obicei, la

solicitarea superiorului său. Autoritatea asupra participanţilor la realizarea proiectului

lipseşte, iar comunicarea cu aceştia este indirectă. Se recomandă alegerea managerului

de proiect fie dintre cei mai implicată participanţi la proiect, fie dintre cei mai

credibili şefi de compartimente.

Page 26: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Managementul prin proiecte cu responsabilitate individuală

Această metodă are, ca principală trăsătură, faptul că responsabilitatea exclusivă a

realizării cantitative, calitative şi temporale a proiectului revine managerului de

proiect. Acestuia îi revin sarcini, competenţe şi responsabilităţi specifice, orientate

spre îndeplinirea obiectivelor individuale derivate din proiect.

În această situaţie, managerul de proiect este amplasat, din punct de vedere

ierarhic, pe un nivel ierarhic aflat în imediata vecinătate a managerului general. Altfel

spus, managerul de proiect este subordonat nemijlocit managerului general, situaţie ce

atestă importanţa deosebită a rolului acestuia în rezolvarea problemei abordate ca

proiect.

Conlucrarea dintre managerul de proiect şi compartimentele funcţionale şi

operaţionale ale firmei are loc prin intermediul unor specialişti, componenţi ai acestor

compartimente, fără dislocarea lor pe intervalul de timp solicitat de realizarea

proiectului. Practic, ei rămân titulari ai unor posturi de execuţie din astfel de

compartimente ale structurii organizatorice formale şi, pe lângă sarcinile,

competenţele şi responsabilităţile circumscrise posturilor pe care le ocupă, exercită şi

unele sarcini, competenţe şi responsabilităţi cu caracter specific.

Managementul prin proiecte cu stat-major

Această versiune organizatorică operează cu două „personaje majore”: managerul

de proiect şi colectivul (echipa). Aceasta trebuie să răspundă următoarelor exigenţe:

- colectivul de proiect are o durată de viaţă egală cu perioada de realizare a

proiectului;

- numărul de componenţi să fie cuprins între 8 şi 12, în funcţie de amploarea

proiectului şi structura acţiunilor impuse de realizarea sa;

- în componenţa sa intră specialişti din afara şi din interiorul firmei, cu o pregătire

profesională eterogenă;

- competenţa profesională a acestora trebuie să fie foarte înaltă, permiţându-le o

implicare activă şi efectivă în soluţionarea problemei ce face obiectul proiectului;

- colectivul de proiect trebuie să conlucreze permanent cu specialişti din

compartimentele funcţionale şi operaţionale formale, asigurându-se astfel un grad

ridicat de fundamentare a soluţiilor de rezolvare a proiectului.

Page 27: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Managementul prin proiecte mixt

Este varianta organizatorică cea mai complexă a managementului prin proiecte şi,

totodată, cea mai utilizată.

În cazul acesteia pentru rezolvarea proiectului coexistă managerul de proiect şi

colectivul de proiect, fiecare cu roluri bine precizate în soluţionarea proiectului. Între

managerul de proiect şi conducătorii compartimentelor desemnate să participe la

realizarea proiectului se „construieşte” o reţea organizatorică şi informaţională

specifică. O altă reţea organizatorică apare şi se manifestă între componenţii

colectivului de proiect şi specialiştii din compartimentele funcţionale şi operaţionale,

care au fost nominalizaţi să susţină realizarea proiectului.

Variantele organizatorice prezentate evidenţiază faptul că în realizarea

managementului prin proiect apar:

managerul de proiect – regăsit în fiecare formulă organizatorică;

colectivul (echipa) de proiect – specific managementului prin proiecte cu stat-

major şi mixt.

Managerul de proiect este persoana care asigură sau participă nemijlocit la:

planificarea proiectului – stabilirea obiectivelor, dimensionarea resurselor ce

urmează a fi angajate, precizarea termenelor intermediare şi finale etc;

organizarea proiectului – stabilirea configuraţiei şi echipei de proiect;

precizarea rolurilor acesteia şi ale fiecărui component; stabilirea sarcinilor,

competenţelor şi responsabilităţilor – prin fişa de post – pentru specialiştii

echipei de proiect; elaborarea bugetului proiectului etc.;

coordonarea colectivului de proiect – asigurarea comunicării bi şi

multilaterale cu componenţii acestuia; organizarea şi desfăşurarea de şedinţe

de lansare a proiectului, pe parcursul realizării sale şi la finalizarea proiectului;

antrenarea participanţilor la realizarea proiectului

control-evaluarea proiectului – efectuarea controlului încadrării în costuri şi

în termenele de realizare a proiectului, a controlului de calitate şi a controlului

bugetar, evaluarea pe parcurs şi finală a proiectului, efectuarea de corecţii etc.

Page 28: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Aceste aspecte este recomandabil să facă obiectul fişei de post „manager de

proiect”.

Colectivul (echipa) de proiect trebuie să răspundă unor exigenţe legate de:

dimensiune – un număr de 8 – 12 persoane recrutate din interiorul sau din

afara companiei;

pregătire profesională – componenţii echipei de proiect trebuie să aibă o

pregătire eterogenă care să le permită abordarea multidimensională a

problemei ce reprezintă proiectul;

durata – este constituită pe o perioadă limitată, de la câteva luni la 1 – 1,5 ani;

subordonare – este subordonată nemijlocit managerului de proiect;

funcţionare – activităţile sale se derulează pe baza unui buget şi a unui

calendar de termene în care sunt precizate termenele intermediare şi finale de

realizare a proiectului;

dispunere structural-organizatorică – în afara structurii organizatorice

formale, dezvoltând astfel un nou tip de structură, cea matricială.

Etapele aplicării managementul prin proiecte sunt următoarele:

I. Definirea proiectului – se defineşte din mai multe puncte de vedere: precizarea

principalelor obiective; determinarea amplorii proiectului; precizarea componentelor

structurale implicate în realizarea proiectului (posturi, compartimente funcţionale şi

operaţionale); precizarea duratei proiectului; a strategiei proiectului; stabilirea

criteriilor de apreciere a rezultatelor finale.

II. Desemnarea conducătorului de proiect – managerul de proiect trebuie să

răspundă unor cerinţe de competenţă profesională şi managerială, în sensul posedării

de cunoştinţe de specialitate solide, precum şi de cunoştinţe, calităţi şi aptiutudini

manageriale corespunzătoare;

III. Stabilirea echipei de proiect – aceasta va cuprinde specialişti cu pregătire

diversă, recrutaţi din compartimentele firmei şi din afara acesteia, iar managerul de

proiect trebuie să se implice direct în constituirea sa;

IV. Alegerea variantei organizatorice – în funcţie de criteriile prezentate.

V. Elaborarea bugetului proiectului – cu accent pe obiective, cheltuieli,

venituri, rezultate;

Page 29: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

VI. Precizarea modalităţilor de control – controlul încadrării în termenele

intermediare şi finale de realizare; controlul economic (încadrarea în costuri);

controlul de calitate;

VII. Realizarea proiectului

VIII. Finalizarea proiectului şi dizolvarea echipei de proiect – se evaluează

rezultatele obţinute, se compară cu obiectivele proiectului, managerul de proiect

adoptă conduita motivaţională ce se impune, în sensul recompensării sau sancţionării

celor implicaţi în derularea proiectului.

În categoria avantajelor managementului prin proiecte se înscriu: posibilitatea

rezolvării unor probleme complexe în intervale de timp reduse; facilitarea contractelor

de specialitate între componenţii echipei de proiect şi între aceştia şi ceilalţi specialişti

ai firmei; crearea unor premise pentru formarea de manageri profesionişti. Limitele

acestui sistem de management sunt: apariţia unor duble subordonări ale specialiştilor

implicaţi în realizarea proiectului; apariţia de situaţii conflictuale între

compartimentele implicate în realizarea proiectului; apariţia unor fenomene de

nesincronizare a componentelor organizatorice formale şi componentelor

organizatorice specifice managementului prin proiecte.

Managementul proiectelor şi fondurile structurale în România în perioada 2007

– 2013

La nivel european, pentru a reduce disparităţile de dezvoltare economică şi

socială între statele membre / regiunile UE, pentru a îmbunătăţi funcţionarea pieţei

unice, pentru promovarea dezvoltării stabile şi durabile a UE sunt alocate statelor

membre fonduri în cadrul Politicii de Coeziune Economică şi Socială a UE.

Prin alocarea acestor fonduri se urmăreşte atingerea unor obiective precum:

1. Convergenţa – pentru realizarea acesteia se alocă resurse financiare acelor

regiuni în cadrul cărora PIB/loc. este mai mic decât 75% din PIB/loc al ţărilor

din cadrul UE 25.

2. Competitivitatea Regională şi Ocuparea Forţei de Muncă – se alocă resurse

financiare regiunilor care nu sunt eligibile în cadrul obiectivului convergenţă

şi care sunt cuprinse în cadrul unei liste NUTS I sau NUTS II

3. Cooperare teritorială europeană – sunt alocate fonduri regiunilor de graniţă şi

regiunilor de cooperare transnaţională.

Obiectivelor mai sus menţionate le corespund următoarele tipuri de fonduri:

Page 30: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Obiectiv Instrumente financiare

Convergenţa Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR)

Fondul Social European (FSE)

Fondul de Coeziune (FC)

Competitivitatea Regională şi Ocuparea

Forţei de Muncă

Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR)

Fondul Social European (FSE)

Cooperare teritorială europeană Fondul European de Dezvoltare

Regională (FEDR)

Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR)

FEDR asigura ajutor financiar în următoarele domenii:

• investiţiilor productive care contribuie la crearea si menţinerea locurilor de

munca, acest lucru realizându-se în special prin intermediul unor ajutoare directe

pentru investiţiile efectuate în IMM-uri;

• investiţii în infrastructura;

• dezvoltare regională şi locală, prin acordarea de asistenţă şi servicii pentru

întreprinderi, în special pentru IMM-uri, crearea si dezvoltarea instrumentelor de

finanţare precum capitalul de risc, fondurile de împrumut si de garanţie, fondurile de

dezvoltare locala, subvenţiile la dobânda, conectarea la reţea, cooperarea si schimbul

de experienţa între regiuni, oraşe si factorii sociali, economici si de mediu relevanţi;

• asistenţei tehnice.

Fondul Social European (FSE)

În cadrul obiectivelor ,,Convergenta" si ,,Competitivitate regionala si ocuparea

forţei de munca”, FSE sprijină acţiuni legate de:

• Creşterea adaptabilităţii lucrătorilor, a întreprinderilor si antreprenorilor în

vederea anticipării si aplicării unui management al schimbării economice;

• Îmbunătăţirea accesului la angajare si incluziune sustenabila pe piaţa muncii

a persoanelor inactive, prevenirea şomajului în rândul tinerilor, încurajarea

îmbătrânirii active si prelungirea vieţii active si creşterea participării pe piaţa muncii;

Page 31: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

• Întărirea incluziunii sociale a categoriilor dezavantajate, în vederea integrării

lor durabile pe piaţa locurilor de munca si combaterea tuturor formelor de

discriminare pe piaţa muncii;

• Consolidarea capitalului uman, prin încurajarea aplicării unor reforme ale

sistemelor de educaţie si de formare profesionala si prin crearea unor activităţi de

conectare în reţea a unităţilor de învăţământ superior, a centrelor de cercetare si de

tehnologie si a întreprinderilor, în vederea eficientizării sistemului de învăţământ;

• Promovarea parteneriatelor, pactelor si iniţiativelor prin intermediul

sistemului de reţea, cu scopul realizării unei mobilizări în favoarea reformelor din

domeniul ocupării forţei de munca si asimilării pe piaţa muncii.

Domenii de finanţare:

• Promovarea includerii sociale si a şanselor egale pentru toţi;

• Dezvoltarea educaţiei si a formarii continue;

• Promovarea unei forte de munca adaptabile si calificate, sprijinirea inovaţiei în

organizarea muncii;

• Sprijinirea întreprinzătorilor si a creării de locuri de munca;

• Susţinerea potenţialului uman în cercetare, ştiinţa si tehnologie;

• Îmbunatatirea participării femeilor pe piaţa muncii.

Fondul de Coeziune (FC)

Fondul de coeziune oferă sprijin financiar în următoarele domenii:

• reţelele transeuropene de transport, în special proiectele prioritare de interes

comun ce urmează sa fie realizate până în anul 2010. În Decizia nr. 1692/96/CE30

sunt enumerate modurile de transport vizate: reţelele rutiere, feroviare si de cai

navigabile interioare, ,,autostrăzile mari”, porturi maritime si porturi fluviale

interioare, aeroporturi si alte puncte de legătura între reţelele modale, precum si

sistemele de gestionare a traficului si de navigare.

• protecţia mediului, sprijinind proiecte care susţin dezvoltarea durabila,

precum si eficacitatea energetica si energiile regenerabile.

Totodată, FC susţine proiecte din domeniul transportului care nu au legătura

cu reţelele transeuropene, transportul feroviar, transportul pe căile navigabile interne,

transportul maritim, sistemele de transport intermodal si interoperabilitatea lor,

gestiunea traficului rutier, maritim si aerian, transporturile urbane specifice si

Page 32: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

transporturile publice. Spre deosebire de Fondurile Structurale, Fondul de Coeziune

nu cofinanţează programe, ci furnizează finanţare directa pentru proiecte individuale,

care sunt clar identificate de la început.

În afară de cele prezentate UE alocă statelor membre fonduri prin următoarele

instrumente structurale complementare:

- Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală (FEADR) – vine în

completarea politicilor de piaţă şi de susţinere a veniturilor aplicate în cadrul

politicii agricole comune, al politicii de coeziune şi al politicii comune în

domeniul pescuitului.

- Fondul European pentru Pescuit (FEP) – destinat creşterii competitivităţii

sectorului piscicol în condiţiile asigurării unui echilibru durabil între resurse şi

capacitatea de exploatare.

În România, gestionarea instrumentelor structurale are la bază următoarele

documente strategice:

o Planul Naţional de Dezvoltare 2007-2013

o Cadrul Strategic Naţional de Referinţa 2007-2013

o Programele Operaţionale 2007-2013

o Documentele Cadru de Implementare 2007-2013

Planul Naţional de Dezvoltare a României, pentru perioada financiara 2007-

2013, reprezintă documentul de planificare strategica si programare financiara

multianuala, aprobat de Guvern si elaborat într-un larg parteneriat, care va orienta

dezvoltarea socio-economica a României, în conformitate cu Politica de Coeziune a

Uniunii Europene. PND reprezintă documentul pe baza căruia au fost elaborate

Cadrul Strategic Naţional de Referinţa 2007-2013 (CSNR), reprezentând strategia

convenita cu Comisia Europeana pentru utilizarea instrumentelor structurale, precum

si Programele Operaţionale prin care se vor implementa aceste fonduri.

Cadrul Strategic Naţional de Referinţa este documentul strategic de

referinţa pentru programarea Fondurilor Structurale si de Coeziune în România. Acest

tip de document este elaborat de fiecare stat membru al UE, conform noului acquis

privind Politica de Coeziune. Prin acest document se explica modul în care vor fi

implementate Instrumentele Structurale în România, în perioada 2007-2013.

Page 33: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Programele Operaţionale

Programul operaţional este un document prezentat de un stat membru si

adoptat de Comisie, care defineşte o strategie de dezvoltare, în conformitate cu un

ansamblu coerent de priorităţi, pentru a cărui realizare se face apel la un Fond sau în

cadrul obiectivului de convergenta, la Fondul de Coeziune si la FEDR Cele 19,7

miliarde euro care vor fi alocate României prin instrumentele structurale, în perioada

2007-2013, vor fi implementate prin şapte programe operaţionale sectoriale si

regionale, la care se adăuga opt programe de cooperare teritoriala cu alte state.

Programele operaţionale (PO) sunt instrumentele de management, prin care se

realizează obiectivele CSNR 2007-2013, prin intermediul unor intervenţii specifice.

Sub obiectivul de convergenţă, România are elaborate 7 programe

operaţionale sectoriale:

1. Programul operaţional dezvoltarea resurselor umane ( POS DRU)

Are ca obiectiv general dezvoltarea capitalului uman si creşterea

competitivităţii, prin corelarea educaţiei si învăţării pe tot parcursul vieţii cu piaţa

muncii si asigurarea de oportunităţi sporite pentru participarea viitoare pe o piaţă a

muncii modernă, flexibilă si incluzivă a 1.650.000 de persoane.

2. Programul operaţional creşterea competitivităţii economice (POS CCE)

Obiectivul general îl constituie creşterea productivităţii întreprinderilor

româneşti pentru reducerea decalajelor faţă de productivitatea medie la nivelul

Uniunii. Măsurile întreprinse vor genera până în 2015 o creştere medie a

productivităţii de cca. 5,5% anual şi vor permite României să atingă un nivel de

aproximativ 55% din media UE.

3. Programul operaţional de transport (POS Transport)

Obiectivul general constă în promovarea, în România, a unui sistem de

transport durabil, care să permită deplasarea rapidă, eficientă şi în condiţii de

siguranţă a persoanelor şi bunurilor, la servicii de un nivel corespunzător standardelor

europene, la nivel naţional, în cadrul Europei, între şi în cadrul regiunilor României.

4. Programul operaţional de mediu (POS Mediu)

Obiectivul general constă în reducerea decalajului existent între Uniunea

Europeană şi România cu privire la infrastructura de mediu atât din punct de vedere

cantitativ cât şi calitativ. Aceasta ar trebui să se concretizeze în servicii publice

eficiente, cu luarea în considerare a principiului dezvoltării durabile şi a principiului

„poluatorul plăteşte”.

Page 34: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

5. Programul operaţional dezvoltarea capacitaţii administrative (PODCA)

Obiectivul general este acela de a contribui la crearea unei administraţii

publice mai eficiente şi mai eficace în beneficiul socio-economic al societăţii

româneşti.

6. Programul operaţional regional (POR)

Obiectivul general constă în sprijinirea unei dezvoltări economice, sociale,

echilibrate teritorial şi durabile a Regiunilor României, corespunzător nevoilor lor şi

resurselor specifice, prin concentrarea asupra polilor urbani de creştere, prin

îmbunătăţirea condiţiilor infrastructurale şi ale mediului de afaceri pentru a face din

regiunile României, în special cele rămase în urmă, locuri mai atractive pentru a locui,

a le vizita, a investi şi a munci.

7. Programul operaţional asistenta tehnica (POAT)

Obiectivul general este acela de a asigura sprijinul necesar procesului de

coordonare si implementare sănătoasa, eficienta, eficace si transparenta a

instrumentelor structurale în România.

Fiecare program operaţional este finanţat dintr-un singur instrument, excepţia

constituind-o programele operaţionale pe mediu si transport, care sunt finanţate din

FEDR si FC.

PO Instrument

Competitivitate FEDR

Dezvoltarea Resurselor Umane FSE

Infrastructură Transport FEDR, FC

Protecţia Mediului FEDR, FC

Dezvoltare Regională FEDR

Documentele Cadru de Implementare

Fiecare Program Operaţional este completat de un Document Cadru de

Implementare, documente ce nu sunt supuse aprobării Comisiei Europene, dar care

detaliază programele operaţionale cu elemente practice privind proiectele si

cheltuielile eligibile, potenţialii beneficiari, modurile de decontare, rolul autorităţilor

s.a.m.d. DCI conţine elemente detaliate ale Programului Operaţional, la nivel de

domeniu major de intervenţie si sunt elaborate de Statele Membre si revizuite, unde

Page 35: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

este cazul, de Comitetele de Monitorizare, potrivit propunerii din partea Autorităţii de

Management.

METODE ŞI TEHNICI SPECIFICE DE MANAGEMENT

METODA SWOT

Definiţie. Analiza SWOT este o tehnică pe care o firmă o poate folosi atât

pentru a evalua în detaliu mediul său intern, identificând punctele sale tari şi punctele

slabe, cât şi mediul extern, identificând oportunităţile şi ameninţările venite din

exterior.

Această denumire derivă din iniţialele cuvintelor englezeşti care evidenţiază

esenţa concluziilor folosite ca fundament pentru formularea unei strategii economice.

Astfel, S provine de la „strenght” = forţă, tărie, punct forte; W de la „weakness” =

slăbiciune, punct slab; O de la „opportunity” = oportunitate, ocazie; T de la „threat” =

ameninţare.

Aceasta se realizează pe baza constituirii unei echipe multidisciplinare, din

manageri şi executanţi, al cărei conţinut principal constă în identificarea punctelor

forte şi, respectiv, slabe ale domeniului analizat, cu evidenţierea cauzelor care le

generează, finalizată în recomandări cu caracter corectiv sau de dezvoltare.

Punctul forte, apreciat într-un context concurenţial, reprezintă un atribut sau

aspect funcţional al organizaţiei care implementează proiectul şi care îi conferă

acesteia o anumită superioritate în competiţia economică. Identificate prin prisma

poziţiei relative a organizaţiei analizate faţă de competitorii săi, punctele forte se

manifestă ca avantaje (atuuri) competitive în raporturile ei cu concurenţa.

Punctul slab, stabilit într-un context concurenţial, reprezintă un atribut sau un

aspect funcţional al organizaţiei care implementează proiectul şi care îi determină o

poziţie mai puţin avantajoasă, de inferioritate, în raporturile sale cu concurenţa.

Oportunitatea mediului poate fi definită printr-o împrejurare specifică

acestuia, care atunci când este combinată cu o anumită reacţie din partea organizaţiei

care implementează proiectul, provoacă rezultate favorabile în activitatea ei.

Page 36: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Ameninţarea mediului reprezintă o primejdie ce poate apărea ca urmare a

unei tendinţe sau evoluţii nefavorabile a acestuia, care, în lipsa unei reacţii de

contraatac sau apărare din partea organizaţiei care implementează proiectul, va

provoca o efecte negative în buna derulare a proiectului.

Diagnosticarea prezintă trei caracteristici principale:

1. Este o analiză de tip cauză – efect, calitatea diagnosticului depinzând

tocmai de măsura în care s-au identificat cauzele generatoare de disfuncţionalităţi şi

aspecte pozitive şi, ulterior, de corelarea recomandărilor cu cauzele respective.

2. Are un caracter participativ, ceea ce înseamnă că pentru a reuşi un

diagnostic corect şi cuprinzător este necesară implicarea mai multor salariaţi de

specializări diferite, dintre care nu trebuie să lipsească managerii şi executanţii

implicaţi nemijlocit în desfăşurarea respectivelor activităţi.

3. Se finalizează în recomandări, adică în adoptarea deciziilor cu caracter

corectiv privind disfuncţionalităţile şi, respectiv, de dezvoltare referitoare la aspectele

pozitive. Recomandările sunt transmise factorilor de management prestabiliţi, în

vederea valorificării lor ulterioare pe plan decizional şi operaţional.

În cadrul unei firme pot fi folosite mai multe tipuri de diagnostice. După sfera

de cuprindere acestea pot fi generale şi specializate.

Diagnosticele generale – au drept obiect ansamblul activităţilor firmei. Ele se

efectuează, de regulă, înaintea elaborării planurilor sau programelor de activitate

anuale sau multianuale, când firma este confruntată cu probleme deosebit de dificile

sau atunci când în fruntea sa a fost numit un nou director.

Diagnosticele specializate – se referă, de regulă, la o activitate, la un

compartiment sau la o problemă din cadrul firmei. Cele mai frecvente diagnostice

specializate au ca obiect activităţile de fabricaţie, aprovizionare tehnico-materială,

vânzări etc. Diagnosticele specializate implică colective mai restrânse, cu o structură

mai puţin eterogenă, care îşi desfăşoară activitatea pe perioade mai scurte.

Analiza SWOT urmăreşte să răspundă la următoarele întrebări:

- care sunt punctele forte şi punctele slabe ale firmei în raport cu competitorii?

- ce oportunităţi oferă piaţa?

- care sunt ameninţările prezente şi viitoare ale firmei pe fiecare segment de piaţă

pe care operează?

Pentru utilizarea corectă a metodei diagnosticării este obligatorie parcurgerea

mai multor etape:

Page 37: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

I. Stabilirea domeniului de investigat – de regulă, este decis de conducerea de

nivel superior a firmei. Delimitarea corectă a domeniului este foarte importantă

întrucât are influenţe asupra calităţii diagnosticului. Principalele pericole care trebuie

evitate sunt supradimensionarea sau subdimensionarea domeniului.

Supradimensionarea are ca efect irosirea de resurse, umane, financiare şi de timp, în

timp ce subdimensionarea duce la obţinerea de diagnostice neconcludente din cauza

neincluderii în sfera investigaţiei a unor aspecte şi variabile cu influenţe majore

asupra eficienţei rezultate. Tot în această fază se stabileşte componenţa echipei de

diagnosticare.

II. Documentarea preliminară – constă în culegerea de informaţii cu caracter

economic, tehnic, uman, managerial etc. referitoare la domeniul investigat. Obiectivul

specific acestei etape constă în reunirea fondului principal de informaţii privind

domeniul respectiv, pentru a se putea trece la analiza problematicii implicate.

III. Stabilirea principalelor puncte slabe şi a cauzelor care le generează –

punctele slabe se stabilesc în funcţie de prevederile planurilor, de normele de consum,

calitate, de prevederile STAS-urilor, de situaţia din alte firme din ţară şi străinătate, de

realizările perioadei anterioare etc. Foarte importantă este şi evidenţierea cauzelor

care le-au generat.

IV. Stabilirea principalelor puncte forte şi a cauzelor care le generează – este

o fază similară celei anterioare.

V. Formularea recomandărilor – acestea se vor axa asupra eliminării cauzelor

care au determinat punctele slabe şi a integrării în activitatea ulterioară a firmei a

celor care au generat efecte pozitive. După identificarea acestor factori critici, firma

trebuie să urmărească să întărească punctele forte existente, să corecteze punctele

slabe existente, să valorifice oportunităţile semnificative şi să evite ameninţările ce

pot duce la dezastru.

Principalele avantaje ale folosirii acestei metode: asigură fundamentul necesar

elaborării şi aplicării programelor de dezvoltare ale firmei; preîntâmpină apariţia unor

disfuncţionalităţi majore datorită identificării cauzelor ce le generează într-o fază

incipientă; amplifică rapid potenţialul organizaţiei prin acţionare asupra cauzelor

generatoare de puncte forte; asigură baza informaţională necesară adoptării unor

decizii strategice şi tactice curente şi eficace. Limitele metodei, dacă pot fi numite

astfel, rezidă în efortul apreciabil pe care îl implică utilizarea sa.

Page 38: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Metoda diagnosticării este necesar să se folosească în toate organizaţiile, atât

pentru analiza de ansamblu a activităţilor firmei cel piţin o dată pe an, cât şi pentru

domeniile sale de activitate.

Analiza – diagnostic este orientată pe două direcţii de acţiune:

I. Diagnosticarea potenţialului organizaţiei care implementează proiectul;

II. Diagnosticarea mediului în care firma îşi desfăşoară activitatea.

I. Diagnosticarea potenţialului organizaţiei care implementează proiectul

Analiza mediului intern al organizaţiei care implementează proiectul se

desfăşoară, de regulă, pe patru planuri având fiecare la rândul său componente

specifice. Acestea sunt:

1. Capacitatea productivă a organizaţiei

Presupune ca echipa managerială a proiectului să obţină informaţii referitoare la:

- dotarea materială a organizaţiei care va implementa proiectul;

- mărimea capacităţilor de producţie;

- gradul de modernizare;

- nivelul de calificare al resursei umane.

2. Capacitatea comercială a organizaţiei

Echipa managerială va obţine informaţii referitoare la:

- calitatea serviciilor oferite de organizaţia care va implementa proiectul;

- cota de piaţă deţinută de organizaţie;

- politica de promovare a organizaţiei;

- reţeaua de distribuţie utilizată;

- politica de preţ a organizaţiei;

- relaţiile contractuale ale organizaţiei.

3. Capacitatea financiară a organizaţiei

Informaţiile obţinute în această fază se referă la:

- solvabilitatea organizaţiei care implementează proiectul;

- rentabilitatea organizaţiei care implementează proiectul;

- gradul de îndatorare;

- echilibrul financiar al organizaţiei care implementează proiectul;

- lichiditatea organizaţiei care implementează proiectul.

4. Capacitatea managerială

Page 39: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Se vor obţine informaţii referitoare la:

- organizarea structurală şi procesuală;

- sistemul decizional;

- sistemul informaţional

II. Diagnosticarea mediului în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea

Diagnosticarea mediului în care organizaţia îşi desfăşoară activitatea, are ca

obiect investigarea tuturor factorilor din afara firmei, care acţionează direct sau

indirect asupra activităţii ei. Prin această analiză se urmăreşte determinarea condiţiilor

externe în care funcţionează organizaţia şi a tendinţelor mediului ambiant în scopul

identificării ocaziilor şi ameninţărilor cu care se va confrunta aceasta pe parcursul

implementării proiectului.

Dacă privim sub raportul tendinţei de evoluţie a mediului, în special a celui

concurenţial, factorii respectivi se manifestă ca oportunităţi şi ameninţări ale acestuia.

Oportunităţile se apreciază, de regulă, din două puncte de vedere:

- gradul de atractivitate al acestora;

- probabilitatea succesului proiectului în cazul valorificării lor.

Gradul de atractivitate al unei ocazii poate fi măsurat în funcţie de efectele

favorabile pe care le va genera punerea în valoare a acesteia printr-o anumită

alternativă strategică a organizaţiei care implementează proiectul.

Probabilitatea de succes a proiectului ca urmare a valorificării unei ocazii a

mediului concurenţial depinde de două aspecte esenţiale:

- măsura în care se asigură o concordanţă între factorii interni care caracterizează

potenţialul organizaţiei şi criteriile de succes specifice domeniului în care se

manifestă oportunitatea respectivă;

- raportul de superioritate/inferioritate în care se află factorii ce caracterizează

potenţialul organizaţiei faţă de cei care definesc potenţialul firmelor concurente din

cadrul aceluiaşi sector de activitate.

Exemple de oportunităţi: creşterea cererii pe piaţa internă pentru livrabilele

proiectului; modificări legislative de natura celor favorabile proiectului etc.

Page 40: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Ameninţările mediului concurenţial pot fi evaluate pe baza a două criterii:

gradul de seriozitate al acestora şi probabilitatea de apariţie în cadrul sectorului de

operare al organizaţiei.

Exemple de ameninţări: scăderea puterii de cumpărare; apariţia unor produse

de substituţie pentru livrabilele proiectul; apariţia unor noi competitori etc.

Concluziile rezultate în urma diagnosticării potenţialului organizaţiei - puncte

forte şi slabe - şi a mediului ambiant - oportunităţi şi ameninţări - vor fi utilizate

pentru elaborarea strategiei ce va fi adoptată în implementarea proiectului. Pentru

formularea strategiei se poate folosi o matrice prin care se combină concluziile

evaluării potenţialului organizaţiei cu cele ale analizei mediului, matrice cunoscută în

lucrările de specialitate sub denumirea matricea punctelor forte – punctelor slabe –

ocazii – ameninţări – SWOT sau în versiunea românească FSOA. Aceasta este

prezentată în continuare.

Factori interni

Fact

ori

ex

tern

i

Puncte forte

Puncte slabe

Oportunităţi

ale mediului

Combinaţia puncte forte ale

potenţialului organizaţiei care

implementează proiectul -

oportunităţi ale mediului în

care operează organizaţia.

Strategie activă

Combinaţia puncte slabe ale

potenţialului organizaţiei care

implementează proiectul -

oportunităţi ale mediului în

care operează organizaţia.

Strategie activă

Ameninţări

ale

mediului

Combinaţia puncte forte ale

potenţialului organizaţiei care

implementează proiectul -

ameninţări ale mediului în

care operează organizaţia.

Strategie pasivă

Combinaţia puncte slabe ale

potenţialului organizaţiei care

implementează proiectul -

ameninţări ale mediului în

care operează organizaţia.

Strategie pasivă

După cum se observă, în interiorul matricei se individualizează patru cadrane

de combinare a concluziilor celor două etape ale diagnosticării strategice.

Page 41: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Cadranul 1 cuprinde combinaţia puncte forte ale potenţialului organizaţiei –

ocazii ale mediului în care operează firma. În aceste condiţii organizaţia se va limita

la acele ocazii ale mediului pentru a căror valorificare beneficiază de forţele necesare

în potenţialul său intern. Este o alternativă strategică activă, orientată spre folosirea

unor oportunităţi ale mediului concurenţial, bazată pe o stabilitate internă.

Cadranul 2 reprezintă combinaţia puncte slabe ale potenţialului organizaţiei–

ocazii ale mediului acesteia. Prin strategia adoptată în astfel de situaţii, organizaţia se

va concentra asupra oportunităţilor pentru a căror valorificare trebuie să-şi

îmbunătăţească punctele slabe. Această alternativă strategică are un caracter activ şi

este bazată pe o dezvoltare în interiorul potenţialului organizaţiei, concretizată în

măsuri de perfecţionare a diferitelor laturi de activitate pentru atenuarea sau

eliminarea slăbiciunilor.

Combinaţia puncte forte ale potenţialului firmei – ameninţări ale mediului se

întâlneşte în cadranul 3 al matricei. În cadrul strategiei adoptate pentru o astfel de

situaţie, firma analizată se va concentra pe contracararea ameninţărilor posibile ale

mediului de competiţie prin aplicarea unor măsuri orientate spre valorificarea forţelor

de care dispune în potenţialul său. Ca urmare, firma trebuie să-şi fundamenteze o

strategie pasivă, de ocolire a pericolelor cu care se confruntă în cadrul mediului,

bazată pe o stabilitate a posibilităţilor sale interne.

Cadranul 4 cuprinde combinaţia puncte slabe ale potenţialului firmei –

ameninţări ale mediului. Strategia ce urmează a fi adoptată în astfel de cazuri

presupune concentrarea firmei pe contracararea ameninţărilor posibile ale mediului

prin folosirea unor acţiuni de eliminare sau atenuare a punctelor slabe din potenţialul

său. Este vorba astfel despre o strategie pasivă, bazată pe o dezvoltare internă a

activităţii firmei în scopul îmbunătăţirii diferitelor laturi ale acesteia.

O abordare strategică performantă este aceea în care firma dispune de

capacităţile şi abilităţile necesare pentru adaptarea continuă şi activă a acesteia la

exigenţele unui mediu imprevizibil, aflat într-o permanentă schimbare.

În urma acestei analize, echipa managerială va identifica, în afară de strategia

cea mai indicată şi resursele pe care organizaţia le poate pune la dispoziţia proiectului

ca şi eventualele riscuri ce pot afecta succesul proiectului.

Page 42: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

ŞEDINŢA

Definiţie. Şedinţa constă în reunirea mai multor persoane pentru un scurt

interval de timp sub coordonarea unui manager, în vederea soluţionării în comun a

unor sarcini cu caracter informaţional sau decizional. Şedinţa este cea mai frecvent

utilizată metodă de management.

În funcţie de conţinut şedinţele se clasifică în mai multe categorii:

1. Şedinţa de informare – are drept obiectiv furnizarea de informaţii

managerului şi/sau colaboratorilor, referitoare la anumite domenii. Aceasta se

organizează fie periodic (săptămânal, lunar) fie ad-hoc în funcţie de necesităţi.

2. Şedinţa decizională – are drept scop adoptarea, împreună cu toţi cei aflaţi la

şedinţă a anumitor decizii. Conţinutul acesteia constă în prezentarea, formularea şi

evaluarea de variante decizionale vizând realizarea anumitor obiective.

3. Şedinţa de armonizare – are drept scop punerea de acord a acţiunilor

managerilor şi a componenţilor unor compartimente situate pe acelaşi nivel ierarhic

sau pe niveluri apropiate în cadrul structurii organizatorice a firmei. De obicei sunt

şedinţe operative, convocate cu o frecvenţă aleatorie, în funcţie de necesităţile

realizării unor obiective, planuri programe, caracterizate prin sferă de cuprindere şi

complexitate ridicată,

4. Şedinţa de explorare – este axată pe investigarea zonelor necunoscute ale

viitorului întreprinderii, ale unor componente ale acesteia sau ale anumitor aspecte ce

influenţează desfăşurarea activităţilor sale. Şedinţele de explorare sunt destinate

Page 43: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

amplificării creativităţii formând, de regulă, conţinutul unor metode de sine stătătoare

cum ar fi brainstorimig-ul, sinectica, Delebecq ş.a.

5. Şedinţa eterogenă – întruneşte elementele a două sau mai multe din celelalte

tipuri, fiind organizate cu precădere la nivelul managementului superior şi mediu al

firmei. Este cel mai des utilizat tip de şedinţă.

Utilizarea metodei şedinţei incumbă obligatoriu parcurgerea a patru etape –

pregătire, deschidere, desfăşurare şi finalizare. Pentru a realiza o şedinţă eficace este

necesar ca pe parcursul fiecărei etape să fie respectate anumite reguli.

Pregătirea unei şedinţe are un impact sensibil asupra eficacităţii sale şi

presupune un complex de decizii şi acţiuni, dintre care cele mai importante sunt:

- stabilirea unei ordini de zi judicioase – sarcină ce revine managerului care

organizează şedinţa; optim este abordarea unei singure probleme, dar se admit

maximum 3 – 4.

- formularea problemelor înscrise în ordinea de zi cu maximum de claritate, astfel

încât fiecărei persoane convocate să-i fie clar obiectivul şedinţei şi domeniul ce

urmează a fi abordat.

- desemnarea persoanelor care urmează să întocmească materialele pe baza cărora

se va desfăşura şedinţa.

- stabilirea persoanelor care vor fi invitate la şedinţă – se recomandă să participe

managerii şi executanţii implicaţi nemijlocit în problemele abordate; trebuie evitată

mărirea nejustificată a numărului de participanţi.

- elaborarea de materiale cât mai scurte pentru şedinţă rezumându-se strict la

informaţii necunoscute de participanţi – acestea trebuie transmise cu cel puţin 1- 2

zile înainte de şedinţă.

- stabilirea locului de desfăşurare, a datei, a orei, a ambianţei de desfăşurare a

şedinţei.

- desemnarea persoanei care se ocupă de înregistrarea discuţiilor la şedinţă şi

anunţarea sa din timp asupra datei şi locului de desfăşurare a şedinţei.

Deschiderea şedinţei presupune, de asemenea, respectarea unor reguli:

- deschiderea la ora comunicată în prealabil participanţilor;

- prezentarea clară a obiectivelor şedinţei;

- prezentarea ideilor într-un mod pozitiv;

- folosirea unui limbaj atractiv pentru a impune atenţiei participanţilor ideile emise;

- limitarea expunerii introductive la 1 – 2 minute;

Page 44: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

- stabilirea de comun acord cu participantă, dacă există pericolul unor luări de

cuvânt excesiv de lungi, a duratei totale a şedinţei şi a duratei maxime a unei luări

de cuvânt.

Derularea şedinţei trebuie ghidată după următoarele reguli:

- sublinierea contribuţiilor în idei noi, soluţii eficiente etc, astfel încât să stimuleze

participarea activă şi cât mai substanţială a celor prezenţi la îndeplinirea scopurilor

urmărite;

- preîntâmpinarea momentelor de tensiune;

- stoparea peroraţiilor inutile pentru soluţionarea problemei abordate, a

divagaţiilor de la subiect etc.

- imprimarea unui ritm care să asigure încadrarea în durata stabilită, concomitent

cu realizarea scopurilor urmărite.

Închiderea şedinţei trebuie să ţină cont de anumite reguli, astfel:

- limitarea duratei şedinţei la 1 – 1,5 ore;

- intervenţia finală a conducătorului şedinţei trebuie să fie concisă şi, concomitent

să se refere la principalele decizii, acorduri, facilitând reţinerea lor de către toţi

participanţii, inclusiv poziţia managementului faţă de acestea;

- elementele deosebit de importante este recomandabil să fie transmise şi în scris

participanţilor, cel mai târziu în ziua următoare reuniunii.

Avantajele pe care le prezintă această metodă de management sunt: creşterea

nivelului de informare a personalului; fundamentarea mai temeinică a deciziilor;

dezvoltarea coeziunii în cadrul compartimentelor, facilitarea schimbului de experienţă

între persoane etc. Dezavantajele potenţiale ale acestei metode sunt: consum mare de

timp, reducerea operativităţii soluţionării unor probleme, scăderea responsabilităţii

unor manageri etc.

Metoda şedinţei se foloseşte în toate firmele, la fiecare nivel managerial.

Aceasta este recomandabilă în toate situaţiile manageriale a căror soluţionare implică

participarea mai multor persoane.

Page 45: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

DELEGAREA

Definiţie. Delegarea constă în atribuirea temporară de către un manager a

uneia dintre sarcinile sale de serviciu unui subordonat, însoţită de competenţa şi

responsabilitatea corespunzătoare.

Delegarea este o deplasare temporară de sarcini, competenţe şi responsabilităţi

de la niveluri ierarhic superioare la niveluri ierarhic inferioare. Aceasta are un caracter

temporar deoarece, în caz contrar este vorba despre descentralizare.

Principalele elemente componente ale procesului de delegare sunt:

însărcinarea, atribuirea competenţei formale, încredinţarea responsabilităţii.

Însărcinarea constă în atribuirea de către un manager, unui subordonat, a

efectuării sarcinii ce îi revine de drept prin organizarea formală. Aceasta implică

delimitarea sa de celelalte sarcini, împreună cu precizarea perioadei în care trebuie

realizată, a rezultatelor scontate şi a criteriilor de apreciere a lor.

Prin atribuirea competenţei formale se asigură subordonatului libertatea

decizională şi de acţiune necesară realizării sarcinii respective. Pentru a deveni

efectivă, autoritatea formală trebuie dublată de autoritatea cunoştinţelor.

Încredinţarea responsabilităţii asigură refacerea „triunghiului de aur” al

organizării pentru sarcina în speţă. În virtutea responsabilităţii acordate, noul

executant este obligat să realizeze sarcina delegată, în funcţie de rezultatele obţinute

fiind recompensat sau sancţionat. De reţinut este faptul că în cazul delegării se

produce dedublarea responsabilităţii, în sensul că, deşi executantul răspunde integral

de realizarea sarcinii şi de utilizarea competenţei acordate, managerul care a efectuat

Page 46: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

delegarea îşi menţine în faţa superiorilor responsabilitatea finală pentru realizarea

sarcinii.

Problema-cheie în utilizarea cu succes a metodei delegării este soluţionarea

corespunzătoare a dilemei încredere – control. Este vorba despre încrederea pe care

subordonatul simte că o are şeful în el şi la controlul pe care ultimul îl efectuează

subalternului. O delegare eficientă presupune o îmbinare raţională a încrederii cu

controlul. Raportul dintre acestea două variază în funcţie de mai mulţi factori precum

natura sarcinii, nivelul de pregătire a subordonatului, gradul de motivare, autoritatea

şefului etc.

Pentru o soluţionare corespunzătoare a dilemei control-încredere, deci pentru o

utilizare eficientă a delegării, este necesar să se respecte un set de reguli:

- să nu se delege realizarea unei sarcini de importanţă majoră, în special cele

strategice şi cu implicaţii umane majore – ale căror consecinţe esenţiale sunt

dificil, sau chiar imposibil de evaluat de către subordonaţi;

- precizarea clară, în scris, a sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor delegate;

- crearea unei ambianţe favorabile delegării, adică a unui climat de încredere în

posibilităţile subordonaţilor de a soluţiona problema, acceptând şi posibilitatea

comiterii de greşeli;

- definirea cât mai riguroasă a rezultatelor ce se aşteaptă, prin precizarea de la

început de criterii clare de evaluare şi într-o proporţie cât mai mare cuantificabile;

- verificarea, de regulă, nu a modului cum sunt realizate sarcinile delegate ci a

rezultatelor obţinute, respectând competenţele şi responsabilităţile acordate

respectivului subordonat.

Utilizarea eficace a delegării presupune din partea managerilor o abordare

sistemică, delegând cu prioritate sarcinile de mai mică importanţă, pentru care există

capabil să le soluţioneze în mod adecvat. În acest scop se pot parcurge următoarele

etape:

I. Gruparea sarcinilor aferente respectivului post de conducere în trei

categorii: posibile, probabile şi imposibile. Sarcinile posibile sunt sarcinile delegabile

pentru care există în momentul respectiv un executant corespunzător printre

subordonaţi; sarcinile probabile sunt sarcinile delegabile pentru care nu există în

momentul respectiv subordonaţi în măsură să le realizeze în mod adecvat; sarcinile

imposibile sunt acelea care prin natura şi implicaţiile lor nu sunt delegabile, sunt

sarcini majore.

Page 47: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

II. Aprobarea şefului ierarhic pentru a delega parţial sau integral sarcinile

înscrise în categoria celor posibile.

III. Transmiterea sarcinilor, competenţelor şi responsabilităţilor delegate

persoanei selecţionate în acest scop. Este important ca acesteia să i se explice de ce i

se deleagă respectiva sarcină, cauzele pentru care a fost aleasă şi, concret, ce rezultate

trebuie obţinute.

IV. Evaluarea rezultatelor delegării.

Utilizarea delegării prezintă anumite avantaje, precum: se foloseşte mai

raţional capacitatea managerilor prin degrevarea de soluţionare a unora din

problemele de mai redusă importanţă; potenţialul executanţilor şi managerilor este

valorificat la un nivel superior; climatul de muncă favorizează într-o măsură sporită

iniţiativa, creativitatea etc. Principalele limite ale utilizării metodei delegării sunt:

posibilitatea de diminuare a responsabilităţii în muncă a persoanelor implicate şi

neexecutarea întocmai a sarcinilor din cauza înlocuirii temporare a managerului cu un

executant.

Metoda delegării are un caracter universal, utilizându-se în toate categoriile de

firme şi la fiecare nivel managerial. Cu un plus de frecvenţă se recomandă utilizarea

sa la nivelul managementului superior.

TABLOUL DE BORD

Definiţie. Tabloul de bord este un ansamblu de informaţii pertinente

referitoare la rezultatele obţinute în domeniul condus, prezentate într-o formă

sintetică, prestabilită şi transmise operativ beneficiarilor.

Tabloul de bord este menit să pună în evidenţă punctele de alertă ale

întreprinderii, sensul evoluţiei sale în raport cu obiectivele fixate si, în consecinţă, să

ajute la îmbunătăţirea performanţelor acesteia. Acest tablou constituie un instrument

de lucru indispensabil conducerii operative a întreprinderii, este conceput ca un

centralizator de informaţii prezentate într-o formă sistematică, sinoptică, referitoare la

starea si evoluţia fenomenelor economice ce caracterizează domeniile de activitate ale

acesteia. El este instrumentul care oferă conducerii sinteza absolut necesară pentru a

cunoaşte si efectua, într-un interval minim de timp, o analiză cât mai completă asupra

Page 48: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

modului de desfăşurare a activităţilor conduse, în care evaluarea nivelului atins se

face precis, pe bază de date certe, obţinute sistematic si oportun.

Referitor la conţinutul tabloului de bord este esenţial să se reţină mai multe

aspecte:

cuprinde informaţii referitoare la rezultatele obţinute în domeniul condus; ca

atare, evidenţierea rezultatelor trebuie însoţită de existenţa unor obiective, în

funcţie de care se vor judeca eficacitatea şi eficienţa proceselor de muncă

derulate în mediul aplicativ;

evidenţierea rezultatelor trebuie însoţită de cauzele care au provocat abateri

pozitive sau negative faţă de obiectivele prestabilite.

Finalitatea tabloului de bord trebuie să o constituie nu numai transmiterea de

informaţii referitoare la rezultatele înregistrate în mediul condus, ci şi

adoptarea de decizii de corecţie sau actualizare.

Tabloul de bord îndeplineşte următoarele funcţii importante:

a) funcţia de informare a managerului cu privire la starea domeniului condus;

b) funcţia de avertizare asupra unor situaţii nefavorabile;

c) funcţia de evaluare a rezultatelor obţinute în realizarea obiectivelor şi,

implicit, a calităţii deciziilor adoptate şi acţiunilor iniţiate pentru

operaţionalizarea acestora;

d) funcţia decizională în sensul că informaţiile pertinente, transmise operativ

managerilor amplasaţi în diverse ipostaze ierarhice, permit şi fundamentarea şi

adoptarea de decizii adecvate.

La nivel de firmă pot fi utilizate mai multe tipuri de tablouri de bord, astfel:

- tablou de bord general – elaborat şi utilizat la nivelul managementului de vârf;

- tablou de bord parţial – întocmit şi valorificat de către managerii unor

compartimente procesuale sau structurale (tabloul de bord al directorului

economic sau tabloul de bord al directorului unui centru de gestiune din sfera

producţiei).

Indiferent de forma în care se manifestă tabloul de bord trebuie să îndeplinească

următoarele condiţii:

a) să fie consistent – să cuprindă informaţii relevante, sintetice şi exacte

referitoare la domeniul condus;

Page 49: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

b) să fie riguros – să cuprindă informaţii axate pe evidenţierea reală a

fenomenelor economice şi transmiterea în timp real a informaţiilor necesare

completării sale;

c) să fie sintetic – să cuprindă informaţii cu grad de agregare diferit, în funcţie de

poziţia ierarhică a beneficiarului acestora;

d) să fie accesibil – să faciliteze înţelegerea şi utilizarea operativă şi completă a

informaţiilor, prezentate clar, explicit;

e) să fie echilibrat – să evidenţieze informaţii referitoare la fenomenele

economice, sociale, manageriale în proporţii care să reflecte ponderea acestora în

domeniul supus urmăririi;

f) să fie expresiv – să se utilizeze forme de vizualizare adecvate (tabele de valori,

grafice etc.);

g) să fie adaptabil – să existe posibilitatea modificării în funcţie de modificările

intervenite în activităţile firmei ori în managementul acesteia;

h) să fie economic – efectele pe care acesta le produce să fie superioare eforturilor

reclamate de completarea, transmiterea şi utilizarea sa.

Întrunirea acestor caracteristici dau garanţia existenţei şi utilizării eficace a

tabloului de bord de către manageri.

Metodologia de concepere, completare, transmitere şi utilizare a tabloului

de bord cuprinde următoarele etape:

I. Conceperea tabloului de bord – este o etapă pregătitoare în care se stabileşte

compartimentul sau echipa de specialişti responsabilă cu conceperea şi asigurarea

logisticii necesare funcţionării tabloului de bord, se fixează obiectivele referitoare la

conceperea, completarea, transmiterea şi utilizarea tabloului de bord, se întocmeşte un

desfăşurător de atribuţii, competenţe şi responsabilităţi specifice, care să permită

realizarea obiectivelor în acest domeniu, se precizează indicatorii de măsurare a

obiectivelor şi realizărilor, se precizează modalităţile de vizualizare a informaţiilor, se

stabileşte periodicitatea completării şi transmiterii machetelor specifice tabloului de

bord etc.

II. Diagnosticarea sistemului informaţional aferent domeniului condus de

manager – sunt analizate componentele primare ale sistemului informaţional, în

special datele, informaţiile, fluxurile şi circuitele informaţionale, procedurile

informaţionale.

Page 50: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

III. Reproiectarea subsistemului informaţional aferent managerului respectiv

– în măsura în care actualul sistem informaţional nu este capabil să ogere ceea ce se

doreşte, adică informaţii în cantitatea şi calitatea solicitate de decidenţi şi executanţi

este necesară o reproiectare a acestuia.

IV. Completarea tabloului de bord şi armonizarea cu alte instrumente

manageriale – se recomandă abordarea secvenţială, în special din punct de vedere

structural-organizatoric, axată pe principiul „de sus în jos” în ceea ce priveşte

completarea machetelor informaţionale şi transmiterea acestora beneficiarilor

amplasaţi în poziţii ierarhice diferite. Cu titlu general, pot fi evidenţiate cel puţin patru

secvenţe:

Secvenţa 1 – se stabileşte sistemul de obiective şi bugetul general al societăţii

comerciale;

Secvenţa 2 – se completează şi se transmit situaţiile informaţionale destinate

managerilor de nivel inferior (maiştrii, şefi de ateliere de producţie etc.)

Secvenţa 3 – se completează şi se transmit machetele informaţionale adresate

managerilor din eşalonul mediu (şefi de compartimente operaţionale şi

funcţionale)

Secvenţa 4 – se completează şi se transmit situaţiile informaţionale către

eşalonul superior al managementului (directori executivi, director general,

Consiliu de Administraţie)

V. Utilizarea tabloului de bord – are loc valorificarea informaţiilor transmise

prin intermediul situaţiilor informaţionale specifice tabloului de bord. Această

valorificare poate fi:

- decizională – cea mai importantă menire a tabloului de bord;

- intensificarea operaţională în anumite domenii unde, conform informaţiilor

transmise, aplicarea deciziilor deja adoptate este deficitară, obiectivele riscând să nu

se realizeze din raţiuni ce ţin în exclusivitate de mediul aplicativ;

- simpla informare a managerului cu privire la realizările domeniului condus, gradul

de îndeplinire a obiectivelor, maniera de alocare a resurselor etc.

Printre avantajele multiple oferite de utilizarea acestui instrument managerial

se numără: amplificarea gradului de fundamentare a deciziilor; raţionalizarea utilizării

timpului de lucru al managerului; sporirea responsabilităţii managerilor pentru

Page 51: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

activitatea desfăşurată etc. Limitele utilizării tabloului de bord sunt: înregistrarea

repetată a unor informaţii; costul relativ ridicat; volumul mare de muncă solicitată etc.

METODE ŞI TEHNICI DE STIMULARE A CREATIVITĂŢII

PERSONALULUI

Instrumentarul managerial recomandat în acest domeniu cuprinde două

categorii de metode:

Metode intuitive – caracterizate prin eliminarea unor restricţii de natură

afectivă ori intelectuală a persoanei sau grupurilor de creativitate. Din această

categorie fac parte: brainstorming, reuniunea Philips 66, metoda Delphi,

sinectica, metoda Delbecq etc.

Metode raţionale – axate pe efectuarea unor combinaţii între elemente,

variabile, factori etc. O astfel de metodă este matricea descoperirilor.

BRAINSTORMING

Definiţie. Brainstorming-ul este o metodă de stimulare a creativităţii de grup

prin intermediul căreia se asigură o amplificare a „producţiei” de idei noi, susceptibile

de a fi transformate în soluţii de rezolvare a unei anumite probleme complexe.

Pentru asigurarea succesului grupului brainstorm, se recomandă un scenariu

metodologic, structurat în trei etape:

Page 52: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

I. Pregătirea reuniunii de creativitate – se realizează prin:

- programarea şedinţei de creativitate la o oră la care participanţii sunt odihniţi;

- alegerea cu grijă a locului de desfăşurare şi asigurarea unor condiţii favorabile de

microclimat;

- asigurarea instrumentelor de înregistrare exactă şi completă a dezbaterilor;

- precizarea dimensiunilor grupului de creativitate (8 – 12 participanţi);

- stabilizarea structurii acestuia în sensul de selecţie a specialiştilor şi nominalizarea

lor ca membri a grupului (recomandabilă este o componenţă eterogenă);

- definirea în termeni cât mai precişi a problemei în a cărei soluţionare este implicat

grupul de creativitate;

- transmiterea acesteia, în formă scrisă, participanţilor la reuniunea de creativitate, cu

suficient timp înainte de desfăşurarea şedinţei.

II. Desfăşurarea propriu-zisă a reuniunii, în care rolul central revine liderului

(animatorului) care are rolul de a colecta un număr cât mai mare de idei noi, printre

care se află şi soluţia de rezolvare a problemei. Liderul reuniunii, trebuie să asigure

următoarele condiţii în această etapă:

- proiectarea unei durate variabile, de 15 – 45 minute, în funcţie de complexitatea şi

dificultatea problemei, competenţa participanţilor, dar şi de abilitatea sa;

- crearea şi întreţinerea, pe tot parcursul şedinţei de creativitate, a unui climat

destins, propice manifestării specialiştilor grupului brainstorm;

- asigurarea formulării unor propuneri scurte, la „obiect”, fără divagaţii;

- încurajarea participanţilor să emită noi idei;

- interzicerea emiterii de evaluări, pe parcursul şedinţei, referitoare la propunerile

celorlalţi participanţi;

- înregistrarea completă şi exactă a propunerilor făcute;

- sistarea reuniunii de creativitate în momentul în care au fost emise între 80 şi 100

de idei referitoare la problema supusă dezbaterii.

III. Evaluarea şi valorificarea producţiei de idei – este o etapă derulată în afara

reuniunii de creativitate propriu-zise. În această etapă ideile emise sunt selectate şi

clasificate în:

- realizabile şi aplicabile imediat;

- realizabile şi aplicabile într-o perioadă viitoare;

- nerealizabile.

Page 53: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

Brainstorming, ca metodă de stimulare a creativităţii de grup, poate fi utilizată ca

atare sau în contextul unor sisteme şi metode de management, precum managementul

prin obiective, managementul prin proiecte şi analiza valorii.

METODA PHILIPS 66

Definiţie. Reuniunea Philips 66 se axează pe emiterea de idei noi la nivelul

mai multor grupuri de creativitate, numite şi echipe funcţionale, constituite din 6

persoane.

Se recomandă ca numărul de grupuri să nu fie mai mare de 5 (fiecare a câte 6

participanţi), iar durata discuţiilor de grupuri să fie de aproximativ 6 minute. Există

câteva elemente care dau specificitate metodei Philips 66, delimitând-o de

brainstorming:

- numărul mult mai mare de participanţi (aproximativ 30);

- componenţa grupurilor implicate în reuniunea de creativitate (fiecare grup îşi

delimitează un lider);

- durata şedinţei de creativitate, de aproximativ 2 ore;

- maniera de desfăşurare a acesteia (dezbateri în cadrul fiecărui grup şi dezbateri în

plen);

- manifestarea a trei importante categorii de personaje: liderul reuniunii, liderii

grupurilor şi membrii grupului.

Metodologia este aproape similară cu cea folosită de brainstorming:

- Prima etapă constă în pregătirea reuniunii de creativitate şi constituirea

grupurilor ce urmează a dezbate problema şi desemnarea liderilor acestora;

- A doua etapă constă în dezbaterea problemelor în două secvenţe distincte:

dezbaterea în cadrul grupurilor şi dezbaterea în plen. În cadrul dezbaterilor pe

grupe ideile emise sunt consemnate şi reţinute de liderii acestora. Dezbaterea în

plen debutează cu prezentarea ideilor formulate la nivelul grupurilor de

creativitate, de către liderii lor. Acestea sunt expuse fără niciun fel de îngrădire şi

constituie subiectul confruntărilor la care pot contribui şi membrii grupurilor.

- A treia etapă este destinată evaluării soluţiilor formulate şi se derulează, în două

secvenţe:

* Evaluarea de către liderii grupurilor şi prezentarea lor în plen şi evaluarea finală

asigurată de liderul reuniunii de creativitate;

Page 54: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

* Prezentarea ideilor reţinute conducerii firmei.

SINECTICA

Sinectica se bazează pe mai multe postulate, şi anume: în procesul inovării

creatorii trec prin mai multe faze, stări critice, cu funcţii şi contribuţii diferite în

generarea şi concretizarea noului; cunoaşterea fazelor şi folosirea lor determină

amplificarea capacităţii creatoare a indivizilor şi grupurilor; aceleaşi legi acţionează

atât în creaţia individuală, cât şi în cea colectivă; între creaţia din diferite domenii, nu

există diferenţe fundamentale; în procesele creativitate aspectele emoţionale şi

iraţionale sunt frecvent mai importante decât cele intelectuale şi raţionale.

Folosirea sinecticii se face de către un grup alcătuit, de regulă, din 5 – 8

persoane având o pregătire cât mai diversă. Deşi majoritatea componenţilor trebuie să

o reprezinte nespecialiştii, utilizarea managerilor şi specialiştilor este indispensabilă

pentru emiterea de idei specifice domeniului şi pentru orientarea discuţiilor în

direcţiile în care se întrevăd cele mai ample posibilităţi pragmatice de soluţionare a

problemei.

Dacă se face abstracţie de elementul timp, fazele sinecticii reflectă elementele

esenţiale ale procesului creator. Pe parcursul derulării se acordă o mare importanţă

stărilor psihologice, în special sentimentului euforic ce se constată la întrezărirea unei

soluţii noi.

Sinectica prezintă avantaje şi limite similare brainstormingului, utilizarea sa

este însă mai pretenţioasă.

MATRICEA DESCOPERIRILOR

Această metodă este concepută pentru generarea de noi idei, pe baza

efectuării, de o manieră sistematică, a tuturor combinaţiilor posibile între factorii de

un anumit fel sau între factorii de două categorii diferite.

Matricea descoperirilor se prezintă sub forma unui tabel cu intrare dublă, a

unei matrice în care factorii sau variabilele care se confruntă se plasează pe orizontală

şi verticală. În acest mod se realizează toate combinaţiile posibile de câte două

elemente.

Folosirea matricei descoperirilor implică parcurgerea mai multor etape:

Page 55: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

- diagnosticarea domeniului în care se doreşte obţinerea în final de idei sau situaţii

noi;

- identificarea şi evaluarea tuturor variabilelor semnificative implicate;

- realizarea tuturor combinaţiilor de două sau mai multe variabile cu ajutorul unei

matrice bi sau tridimensionale;

- examinarea combinaţiilor rezultate: aplicabile în prezent, probabil aplicabile în

viitor, inaplicabile;

- analiza şi caracterizarea soluţiilor aplicabile în prezent din punct de vedere al

resurselor necesare şi efectelor generate;

- prezentarea soluţiilor managerilor în vederea finalizării lor sub formă de decizii şi

acţiuni.

Această metodă se poate utiliza în vederea obţinerii de idei pentru un nou produs,

pentru elaborarea strategiei de dezvoltare a firmei, conturării de structuri

organizatorice, sisteme informaţionale etc.

Principalele avantaje ale utilizării matricei descoperirilor sunt: găsirea tuturor

soluţiilor noi într-un domeniu, cunoaşterea sistematică a posibilităţilor actuale şi

viitoare în domeniul respectiv. Limitele aferente acestei metode rezidă în caracterul

său laborios şi necesitatea posedării unor ample cunoştinţe economice, tehnice şi de

altă natură.

Matricea descoperirilor se poate utiliza în toate domeniile de activitate ale

managementului unde soluţiile sunt rezultanta unor variabile precis identificate şi

aplicabile. Cel mai frecvent se recomandă această metodă în managementul financiar,

al producţiei şi comercial, dar şi în proiectarea/reproiectarea unor componente ale

managementului.

METODA DELBECQ

Această metodă urmăreşte obţinerea de idei noi în vederea soluţionării unor

probleme pe baza maximizării participării membrilor grupului. Problema de soluţionat

este definită ca o diferenţă între situaţia actuală – aşa cum este percepută de

componenţii firmei respective – şi situaţia ideală, imaginată de aceleaşi persoane.

Soluţionarea problemei constă în reducerea într-o cât mai mare măsură a acestui

decalaj. Din punctul de vedere al creativităţii, originalitatea metodei constă în

îmbinarea creativităţii indivizilor cu cea a grupului, permiţând fiecăruia să se exprime

la nivelul maxim al posibilităţilor.

Page 56: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

La baza metodei stau două reguli: a) orice fază a muncii în grup este precedată

de o fază individuală în scris; b) în cazul fazei muncii în grup, intervenţiilor orale

individuale li se acordă un timp limitat, fiind efectuate succesiv de fiecare component.

Derularea cu succes a metodei presupune asigurarea mai multor premise:

- este necesar ca participanţii să posede anumite cunoştinţe despre problema

abordată şi să fie motivaţi să participe la rezolvarea sa;

- problema abordată să nu fie nici prea vastă dar nici prea îngustă;

- participanţii nu au voie să facă aprecieri decât în perioadele stabilite în acest scop;

- aplicarea metodei se face sub coordonarea unui animator al grupului.

Metoda Delbecq se poate folosi în soluţionarea tuturor problemelor cu care este

confruntată firma, cu un plus de eficienţă în cazul problemelor ce implică soluţii pe

termen mediu şi lung.

Avantajele folosirii metodei Delbecq sunt: contribuie la descoperirea unor

soluţii creative pentru probleme precis definite de către managerii din domeniul

respectiv; valorifică într-o măsură mai mare potenţialul creativ al unei părţi a

personalului societăţii comerciale; contribuie la obişnuirea managerilor de a-şi

raporta performanţele şi aşteptările la o situaţie „perfectă”. Limita principală constă în

dificultatea definirii precise a diferenţei dintre situaţia actuală şi cea ideală în

domeniul abordat.

METODA DELPHI

Metoda Delphi se bazează pe principiul gândirii intuitive şi al perfecţionării

acesteia, presupunându-se că la baza deciziilor privind viitorul trebuie să se afle, ca o

componentă de bază, cunoştinţele şi intuiţia specialiştilor în domeniul respectiv.

Utilizarea acestei tehnici implică parcurgerea a trei etape:

- pregătirea şi lansarea anchetei – în această etapă se stabileşte conducătorul

anchetei şi problema decizională pentru care se utilizează ancheta; se constituie

grupul de specialişti; se întocmeşte cât mai clar, detaliat, primul chestionar care se

transmite componenţilor grupului pentru completare;

- efectuarea anchetei – constă în completarea chestionarului, restituirea

răspunsurilor organizatorilor anchetei şi îmbunătăţirea chestionarelor pe baza

opiniilor exprimate de specialişti. Specific acestei metode este transmiterea de

chestionare specialiştilor, completarea de către aceştia şi reformularea lor

Page 57: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

succesivă pe baza opiniilor exprimate de specialişti. Ciclul expediere chestionar –

completare – înapoiere chestionar – prelucrarea opiniilor exprimate şi

reformularea chestionarului se repetă până când se obţine consensul a cel puţin 50

% dintre membrii grupului asupra opiniilor inserate în chestionar;

- prelucrarea datelor obţinute şi valorificarea lor în procesul decizional –

rezultatele sunt prezentate factorilor de decizie în vederea luării deciziilor care se

impun. Tot în această etapă se include şi recompensarea materială şi morală a

componenţilor grupului .

Factorii principali care condiţionează calitatea opţiunilor decizionale degajate ca

urmare a utilizării tehnicii Delphi sunt următorii:

- realismul şi claritatea prezentării problemei supuse anchetei şi a formulării

chestionarelor;

- calitatea şi eterogenitatea membrilor grupului;

- durata perioadelor în care specialiştii trebuie să răspundă la chestionare şi să

transmită răspunsurile;

- motivarea componenţilor grupului în participarea la derularea metodei;

- seriozitatea specialiştilor în formularea răspunsurilor la chestionare;

- capacitatea de sinteză a organizatorului.

Utilizarea metodei Delphi prezintă mai multe avantaje potenţiale: valorificarea

în interesul firmei a competenţei unei părţi apreciabile dintre cei mai buni specialişti

în domeniul respectiv; analiza aprofundată a unor probleme majore finalizată în

stabilirea unor concluzii şi soluţii pertinente pentru societatea comercială;

prefigurarea de soluţii la probleme de îndelungată şi medie perspectivă.

Limitele pe care le implică această metodă sunt: efortul de timp şi de bani este

apreciabil; obţinerea unei implicări majore a specialiştilor contactaţi este dificilă.

Page 58: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

TENDINŢE PE PLAN MONDIAL ÎN ABORDAREA METODOLOGICO –

MANAGERIALĂ

La nivelul subsistemului metodologico-managerial s-au conturat, în firmele

competitive pe plan mondial, mai multe tendinţe, aflate în diferite stadii de evoluţie.

Acestea sunt mai pregnante în firmele de dimensiuni mari şi mijlocii. Aceste tendinţe

sunt umrătoarele:

1. Proliferarea amplă a sistemelor, metodelor şi tehnicilor manageriale –

efectele pozitive ale proliferării instrumentarului managerial sunt, în esenţă,

următoarele: creşterea rigurozităţii şi eficacităţii abordărilor manageriale, facilitarea

constituirii unor sisteme metodologico-manageriale eficace în firmă, impulsionarea

profesionalizării managementului, creşterea capacităţii şi prestigiului managerilor.

2. Creşterea gradului de sofisticare a elementelor metodologico-manageriale.

Prin sisteme, metode şi tehnici manageriale sofisticate sunt desemnate acele

construcţii metodologico-manageriale care încorporează informaţii, proceduri, reguli

etc, cu o pronunţată specificitate (economie, matematică, statistică, sociologică etc.),

cu o complexitate relativ ridicată, a căror înţelegere, însuşire şi utilizare eficientă

necesită efort şi cunoştinţe apreciabile din partea managerilor.

Modalităţile principale de manifestare a acestei tendinţe sunt următoarele:

- conceperea şi utilizarea de metode manageriale care încorporează cunoştinţe din

informatică, matematică, finanţe, economie, statistică etc.;

- includerea în programele de formare şi perfecţionare a managerilor

3. Computerizarea crescândă a instrumentarului managerial. Prin

computerizarea sau informatizarea instrumentarului managerial se desemnează

integrarea utilizării anumitor „soft-uri” în structura anumitor sisteme, metode şi

tehnici manageriale şi/sau operaţionalizarea acestora.

Page 59: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici

4. Conturarea unei dimensiuni participative a sistemului metodologico-

managerial al organizaţiei. Dimensiunea participativă a sistemului metodologico-

managerial constă în implicarea sistemică a unui număr mare de manageri şi

specialişti în proiectarea, adaptarea şi utilizarea sistemelor, metodelor şi tehnicilor

manageriale în cadrul organizaţiei.

5. Ascendenţa elementelor metodologico-manageriale cu un puternic conţinut

motivaţional. Prin tendinţa de ascendenţă a elementelor metodologico-manageriale cu

un puternic conţinut motivaţional este desemnată de utilizarea cu precădere de

sisteme, metode şi tehnici manageriale care, concomitent cu obiectivele specifice

urmărite, asigură şi antrenarea salariaţilor la realizarea acţiunilor implicate.

6. Imprimarea unei viziuni sistemice accentuate conceperii şi utilizării

instrumentarului managerial. La nivelul subsistemului metodologico-managerial, prin

viziune sistemică este desemnată subordonarea întregii sale funcţionalităţi realizării

obiectivelor majore ale organizaţiei, în condiţiile conceperii, structurării şi utilizării

majorităţii metodelor şi tehnicilor manageriale ca elemente integrate în multiple

sisteme, având drept criteriu principal amplificarea eficienţei şi competitivităţii de

ansamblu ale organizaţiei.

7. Internaţionalizarea sistemelor, metodelor şi tehnicilor manageriale. Prin

internaţionalizarea subsistemului metodologico-managerial este desemnată preluarea,

adaptarea şi integrarea de numeroase sisteme, metode şi tehnici manageriale,

concepute şi utilizate în alte ţări, în organizaţiile dintr-o anumită ţară, prin intermediul

transferului internaţional de cunoştinţe şi know-how.

8. Profesionalizarea implementării instrumentarului managerial. Aceasta

rezidă în existenţa unui ansamblu complementar şi concret de sisteme, metode şi

tehnici manageriale cu o pronunţată specificitate şi complexitate, a căror însuşire

necesită timp şi eforturi relativ îndelungate, iar implementarea eficace şi eficientă este

subordonată realizării obiectivelor fundamentale ale organizaţiei, care nu se poate

realiza decât de către profesionişti.

Page 60: METODOLOGII MANAGERIALE SINTEZA CURS - sjse … · SISTEMUL METODOLOGICO - MANAGERIAL AL ORGANIZAŢIEI Definiţie. Sistemul metodologico-managerial sau sistemul de metode şi tehnici