Mișcarea Literară 2 2015

7/23/2019 Mișcarea Literară 2 2015

http://slidepdf.com/reader/full/micarea-literara-2-2015 1/166





Mi şcarea literar ă ♦ 1

Revistele li terare – o temă fierbinte

Tema finanţării revistelor literare, cea mai fierbinte a perioadei,după cea a timbrului literar, a stîrnit controverse, replici dure din partea

scriitorilor angajaţi în dispute, atitudini dintre cele mai neaşteptate, dar,în mare, a demonstrat că spiritul polemic al breslei, în aparenţă aproapeadormit, se trezeşte la nevoie şi, mai mult, poate aşeza lucrurile într-olumină, se pare, mult mai clar ă decît povestea timbrului literar. O mînă de scriitori şi parlamentari, cu sprijinul unor decidenţi din cultur ă, acontribuit, prin iniţiativă, orchestrarea argumentaţiei, bătălie politică şiculturală la întărirea, în actualitate, a condiţiei revistelor literare. PrinLegea de finanţare a revistelor literare reprezentative se demonstrează,fundamentat, că publicaţiile literare au o tradiţie ce nu poate fineglijată, exprimă şi promovează fenomenul creator, induc şi cultivă aşteptări culturale, formează gustul public, contribuie, încă, la

propăşirea unui popor.

O revistă culturală nu este un capriciu al cîtorva scriitori, devalori diferite, care vor să se vadă ajunşi în litera tipărită sau poziţionaţiîn privilegiul de a-i publica pe alţii. O asemenea publicaţie exprimă orealitate şi o necesitate. E un plămîn în plus prin care literatura respir ă şi se afirmă, un domeniu care valorizează existenţa, care defineşte un

popor. Revistele literare sînt „un spațiu de tranziţie” eficient şi relaxatîntre scriitor şi cititor.. Ele exprimă, promovează, conving, apropieliteratura într-un fel „sintetic” de cititor, sînt şi un instrument de lucruce apar ţine scriitorului şi cititorului deopotrivă, dar şi instituţiilorculturale menite să gestioneze fenomenul cultural. Lucrul acesta a fostevidenţiat încă o dată la recentul Colocviu al Revistelor Literare de laArad, unde au fost puse în discuţie rolul lor şi soluţii de apropiere a

revistelor literare de cititor. Mi şcarea literar ă, apărută oarecum dininiţiativa „privată” a unei mîini de scriitori şi aşezată sub patronajulConsiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi sub egida Uniunii Scriitorilordin România, şi-a dovedit, credem, rolul în promovarea şi „integrarea”naţională a scriitorilor de aici, în ilustrarea fenomenului literar naţionalde azi. în dialogul cu scriitori de pe alte meridiane. Cu toate ezitărilesau neajunsurile, se dovedeşte, credem, o prezenţă literar ă vie şiincontestabilă.

Să observăm însă că, în această perioadă, cînd se vorbeşte atît demult despre revistele literare, revista Familia – care a marcat 150 de anide existenţă – este un argument puternic privind rolul revistelor decultur ă. Urmărind scara pe care urcă – pînă la apogeu – creaţiaeminesciană reflectată în perioada primă arevistei, putem configura imaginea

publicaţiei or ădene ca o coloană puternică de înălţare şi susţinere a culturii, a literaturii naţionale. Nu-i nimic maiîntăritor pentru spiritul vieţii noastre literare să constaţi cum oasemenea publicaţie învinge secolele. Revista Familia exprimă undestin literar de excepţie, prin istoria sa, prin actualitatea literar ă pecare o serveşte impecabil şi generos Cred că şi oficialităţile, cum sezice, locale, care sprijină financiar proiectul literar Familia au înţelesacest lucru. Dacă se întîmplă asemenea fapte, putem considera că revistele literare îşi pot găsi un drum evoluţie adevărat şi bun.

Olimpiu NUŞFELEAN

Editorial



2 ♦ Mi şcarea literar ă

Vladimir Beşleagă şi romanul experienţeiantropologice

Maria ŞLEAHTIŢCHI

Vladimir Beşleagă este unul din cei patru romancieri şaizecişti care au aşezatromanul din stânga Prutului în paradigmamodernităţii. Opera sa de romancier număr ă un şir impunător de titluri: Zbor frânt (1966),

Acasă (1976), Ignat și Ana (1979), Durere (1979) Sânge pe ză pad ă,

(1985, primul roman din trilogiadespre Miron Costin), Cum-

plite vremi (1990, volumul aldoilea al aceleiași trilogii),Via ț a și moartea neferici-tului Filimon sau anevoioasacale a cunoa șterii de sine (1988), Nepotul (1998),

Ho ţ ii din apartamente(2006), Dirimaga (2009),Voci sau Dublul suicid din

Zona Lacurilor (2014).După debutul său ca ro-

mancier, Vladimir Beşleagă a con-tinuat să dezvolte proza psihologică,de tip faulknerian, a fluxului de conştiinţă,utilizând cu preponderență tehnica punerii înabis, atât de nouă pentru simulacrele narativer ăspândite în acea perioadă în literaturasovietică moldovenească. Romanul Zbor

frânt , care a adunat până azi o bibliografieimpresionantă, aintrat rapid încanonul didactic,nemaivorbind de

faptul că proza din Basarabia nu poate fi percepută adecvat în afara acestui roman, precum nu poate fi abordată în afararomanelor Povara bunăt ăţ ii noastre de IonDruţă, Singur în fa ţ a dragostei de AureliuBusuioc, Povestea cu coco şul ro şu de VasileVasilache. Vladimir Beşleagă în primul său

roman, publicat în plin „dezgheț hruşciovist”,reprezintă o realitate umană şi social-politică

cu efecte psihologice ambigui. Isai, personajulcentral, al romanului, este omul de la marginede ţar ă. El este conceput şi funcţionează ca un

personaj exponenţial pentru literaturile de lafrontiera şi confluenţa geopolitică a spaţiilor

administrative şi culturale, adeseaantagoniste. El este omul, copilul

şi maturul, prin viaţa căruiaistoria trece cu r ăzboaiele şihotarele ei… Asemenea roma-nelor lui Milan Kundera, Zbor frânt este romanul uneiexperienţe antropologice.Vladimir Beşleagă, ca şicongenerul său ceh, repre-zintă în romanele sale istoriatragică şi dramatică a seco-

lului XX – prin destinul

omului obişnuit, nicidecum lascara unor panorame istorio-

grafice. Modul în care vede relaţiadintre literatur ă şi istorie scriitorul

ceh este relevant şi pentru romanele luiVladimir Beşleagă. Altfel, Milan Kundera,fiind întrebat de Christian Salmon „ce poatespune în mod specific romanul despre Istorie?Sau: care e modalitatea dumneavoastr ă de atrata Istoria?”, preciza că el tratează „cumaximă economie toate circumstanţeleistorice”, deoarece „istoriografia este istoriasocietăţii, nu cea a omului. De aceea eveni-mentele istorice de care vorbesc romanelemele sunt adesea uitate de istoriografie”(Milan Kundera, Arta romanului, p. 50).Scriitorul basarabean chiar şi atunci când scrieromane cu subiecte din istoria medievală aromânilor (cum ar fi romanul Cumplitevremi), în centrul cărora se află personalităţiistorice şi culturale distincte, recognoscibile,

„documentate” (Miron Costin), îşi focusează narațiunea pe imaginea omului, cu tot ce

„O carte a cărțilormele nescrise...”




înseamnă neliniştea, bucuriile şi dramele luicotidiene, care converg simultan spre destinulmoşiei, al ţării sale, şi de acolo se extind,cuprinzând probleme de geopolitică aleEuropei Centrale.

După succesul de presă al primului săuroman (chiar dacă a trebuit să accepteredactarea titlului din Ţ ipătul lăstunului în

Zbor frânt ), Vladimir Beşleagă a iniţiat un proiect epic mai ambiţios, mult mai profund,dar s-a întâmplat să lucreze pentru sertar.Astfel, Vladimir Beşleagă este printre puţiniiautori basarabeni a căror oper ă a r ămas însertarul cenzurii până la Perestroika lui MihailGorbaciov. Istoria romanului Via ţ a şi moarteanefericitului Filimon sau anevoioasa cale a

cunoa şterii de sine a devenit de notorietate pentru literatura postbelică din Basarabia.Concepută ca poem tragic, scrisă între 1969-1970, cartea a r ămas în sertar timp deoptsprezece ani. Scriitorul consider ă că anumeacesta este romanul care îl reprezintă şi că estenedrept să r ămână în conul de umbr ă altimpului, istoria receptării operei sale scoţândîn faţă primul său roman. Şi criticulAlexandru Burlacu găseşte romanul Noapteaa treia (acesta este titlul variantei de sertar a

romanului) „deosebit din mai multe puncte devedere. Mai întâi, e cel mai reprezentativ dintoate romanele noastre de rezistenţă şi mai

puţin afectat de compromisuri, dar mai ales de provincialism, păcatul fundamental al litera-turii române din Basarabia” (AlexandruBurlacu, Texisten ţ e, Vol. 2 , Scara lui Osiris,

p. 61). În cel de-al doilea roman al său,Vladimir Beşleagă intensifică paradigmamodernă a prozei sale, caracterizată conclu-dent de Mircea V. Ciobanu în sinteza sa Proza

din Basarabia: o evolu ţ ie sincopat ă. Criticulîl aşează pe scriitorul basarabean într-uncontext de înaltă valoare naţională şiuniversală. „Vladimir Beşleagă, afirmă el,apelează la formulele prozei analitice,

psihologice, îşi construieşte discursul pefluxul memoriei personajului, continuând otradiţie culturală a romanului modern, îndescendenţa lui Faulkner şi Proust, iar peteren românesc, apropiindu-se de formulamodernă a lui Liviu Rebreanu şi CamilPetrescu. Scriitura de acest fel introduce

dramatismul interior, tensiunea intrinsecă, parte a discursului, nu a tramei/fabulei sau anaraţiunii” (Mircea V. Ciobanu, Deziluziilenecesare, p. 303).

Deşi după 1990 romanul Via ţ a şimoartea nefericitului Filimon sau anevoioasacale a cunoa şterii de sine a constituit obiectulunor importante studii, el încă mai r ămâne înaşteptarea cititoruluiinteresat de dramaunui tânăr din anii’60- ’70 ai secoluluitrecut, aflat în loculîntâlnirii şi despăr-țirii a două lumi.„Ediţia a III-a, defi-

nitivă” a romanuluireiterează structuralmodelul narativ altragediilor antice, curezumatul fabulei în

preambulul fiecăruiepisod. Naratorul,omniscient şi omniprezent, reconstituie într-odiegeză a fluxului de conştiinţă istoria luiFilimon. Vladimir Beşleagă reprezintă o lumeîngândurată. Oamenii din proza sa sunt

asemenea unor sălcii gânditoare. Ei tr ăiesc otensiune interioar ă, un fel de îndârjire tragică împotriva relei întocmiri a lumii în care le estedat să se afle. Dramatismul, sfâşierea lăuntrică a fiinţei sunt stările definitorii ale personajelorsale. Personajele sale vorbesc încontinuu,vorbesc în îndelungate solilocvii, dialoghează în lumea lor tăinuită cu ceilalţi, dialoghează aievea. Prin urmare, romanul are la bazaconstrucţiei sale un dublu dialogism, cel alrelaţiei ontologic-dialogale, proprie naturii

umane, şi dialogismul extrinsec. De altfel,locuţia şi iminenţa interlocutorului suntsemnele definitorii ale romanelor lui VladimirBeşleagă. Dacă Aureliu Busuioc a cultivatmai cu seamă în ultimele decenii o proză adetabuizării unor teme ocultate în istoria

basarabenilor, dar extrem de importante pentru a înţelege destinul lor, VladimirBeşleagă a cultivat un personaj care s-a opusstructural şi temperamental relelor lumii. Spredeosebire de personajul (dar şi naratorul)ironic, cinic şi persiflant al congenerului său,




personajul lui Vladimir Beşleagă este o fiinţă profund dramatică, un spirit sfâşiat.

În cea mai nouă producţie romanescă asa – Voci sau Dublul suicid din Zona

Lacurilor – Vladimir Beşleagă vine cu oformulă narativă inedită, în care fuzionează arta dialogală a genului dramatic cu tramă

poliţienească cu arta textualist-discursivă.Experienţa insolită a prozatorului de a-şi vorbiromanul îl aşează în avangarda exerciţiuluiepic. Cartea este spovedania autorului „ajunsla capătul carierei sale”, cum afirmă el însuşiîn Cuvântul-înainte. Vladimir Beşleagă estescriitorul care se scufundă în limbajul căr ţilorsale, iar romanele sale sunt prin excelenţă opere de limbaj, de joc al planurilor temporale

şi descrierilor solilocviale. În textul liminar alromanului Voci… îl regăsim mai liber caoricând în identificarea sa ca autor cu textul,naratorul, personajele. Scriitorul anulează orice precepte compoziţionale, tehnice etc.Asta nu contează. Nu mai contează, fiindcă toate liniile narative, atributele naraţiei, vocileşi măştile se aşează organic în carte, cu de lasine voinţă şi putere. E organicitatea devenită reflex, natur ă.

De mai mulţi ani, scriitorul Vladimir

Beşleagă poartă cu sine, la nenumăratele

întruniri şi lansări de carte, la care ia parte, undictafon. El îşi înregistrează negreşitintervenţiile. Confesiunea auctorială dinromanul Voci… deschide intrarea în laborator:„Mai mulţi ani am visat să am o carte vorbită.Da, da, aţi auzit corect, vorbită. Cum sunt unom căruia îi place să experimenteze, am pusmâna pe reportofon şi am înregistrat acesttext. L-am lăsat să se r ăcească, l-am trecut pehârtie şi m-am dus la o editur ă”, asta ar fiistoria romanului, povestită pe scurt de însuşiVladimir Beşleagă. Vocile şi textul curg în

flux continuu, se aruncă în abis. Discursulstraniu – dar adevărat prin simultaneitateascrisului cu gândurile, întrebările, revenirile,

polemicile, prin non-linearitatea lor – este

ceea ce impregnează căr ţii autenticitate.Romanul este un spectacol viu aldiscursivităţii. Al discursivităţii, deoarece afost gândit înainte de toate ca o carte despunere pusă în pagină.

Vladimir Beşleagă este azi unul din ceimai activi scriitori basarabeni. El înaintează încontinuare printre conceptele şi proiectele salenarative, scriind cu har şi tenacitate laurmătoarea sa carte.




Anul Beşleagă

Eugen LUNGU

Nu-mi prea amintesc aici la noi oasemenea performanţă – un autor care să-şiediteze patru căr ţi într-un singur an. Sigur că excludem din acest bilanţ, pur statistic,grafomanii. Aceştia nu au avut niciodată undumnezeu al calităţii, aşa că nu se încurcă niciîn prejudecăţile inspirate de ea, mizând,entuziast şi pragmatic, doar pe cantitate.

Dacă aflăm că semnatarul celor patruvolume e Vladimir Beşleagă, atunci surprizaeditorială are într-adevăr ineditul unui faptieşit din comun. Cei care îl cunosc îl ştiu dreptun domn calculat (era cel mai bun la exacte,iar aceasta trece în caracter!), serios si cuexcesive rezerve faţă de propriul scris, aşa că nu a fost deloc autorul care să ia cu asalt uşileediturilor, propunând ner ă bdător producţia sade ultimă or ă. Dar cum toate în lume au oexplicaţie, există şi în acest tur de for ţă

editorial una.Textele, pe care autorul le datează cumultă minuţie, au fost redactate în diver şi ani,unele fiind acum însoţite de un P.S. (sau chiarde un P.P.S.) actualizator şi explicativ, cuneînsemnate puneri la zi, cu precizări derigoare sau cu întârziate nostalgii după anii,vârsta şi personajele evocate. Aceste paginitrebuiau doar inventariate şi ordonate în ideeacoagulantă a unui volum. (Numai cei care nuau muncit la carte nu ştiu câtă r ă bdare şi cât

timp cere acest exerciţiu, s-ar părea purmecanic şi mnemonic.) Abia după... începe unalt calvar – găsirea unui editor receptiv laidee. Bănuiesc că nu a fost atât de simplu nicichiar pentru Vladimir Beşleagă, întotdeaunacotat printre primii cinci autori de la noi. Cumînsă „acţiunile de bursă” ale domniei sale ausăltat brusc după indicele Simu ţ , proceduratrebuie să fi avut şi ceva înlesniri...

Două dintre volume – Ho ţ ii din aparta-mente şi Cruci r ăsturnate de regim. M ănăsti-

rea Răciula. 1959 – au apărut la Prut Interna-

ţional, unul la Cartier (Ţ ipătul lăstunului), iarcartea de interviuri Dialoguri literare e f ăr ă adresă editorială. Sunt patru titluri diverse cagen, dar complementare ca materie, opţiuni şiidei.

Trecem senini peste volumul de poeziecare diversifică preocupările scriitoruluiBeşleagă, dar nu-i modifică în nici un fel

profilul bine ştiut.Poemele din Ţ ipătullăstunului erau otaină a prozatoruluişi r ăspundeau unorstări momentane, pecare pasul mocoşital epicului nu numaică ar fi întârziat să le surprindă, dar şile-ar fi diluat în

oarecare banalitate.Aceste exersări se-crete s-au acumulat

progresiv pe par-cursul a mai mulţiani până în momentul când şi-au cerut dreptulla viaţă. Astfel poetul a ieşit din „ilegalitate”.„Novicele” s-a sfiit să le dea înalta calificarede poezie, numindu-le modest, dar afectuos,simple „notaţii lirice”: „...deşi am f ăcut mereu

proză, eseistică, de fiecare dată când mă

simţeam nu ştiu cum aparte, f ăceam «notaţiilirice» – aşa le zic eu. S-au acumulat şi acumale adun [era în 1996 – e.l.]. Nu că vreau să mă

prezint ca poet, nu pentru cititori o fac, vreau«să mă privesc» cum am tr ăit şi ce-am simţit.Pentru că e una să tr ăieşti ca iarba, până vinecoasa să te taie, şi alta este să tr ăieşti ca om,să-ţi dai seama că ai tr ăit, să vezi ce-ai înţeles,ce-ai simţit şi cu ce te-ai ales” (vezi Dialoguriliterare, p. 178). Le vom lua deci ca atare.

Notaţiile au candoarea tr ăirii fruste a

unei stări, cum spuneam mai sus, fixând în




imediateţea versului alb agresiunile din afar ă şi angoasele dinlăuntru: „...bolnav din pat/ mă uit pe fereastr ă/ să văd cerul albastru/ văzuirotindu-se/ vârtej/ sub norii/ vineţii/ ciorile/am închis ochii obosiţi şi m-am/ gândit/ poateva ninge în sfâr şit şi se/ va face/ lumea albă...”(p. 29). Fiecare piesă e încadrată între punctede suspensie, subliniind astfel şi graficgândirea sincopată, smulgând parcă din fluxulduratei of!-ul momentan. Unele dintre poemecristalizează tulbur ări („ce-am simţit”!) cuadevărat lirice: „...cortegiul alb urcând pecostişa cu umbre/ sus pe culme un copacsinguratic veghează/ psalmii cad pe iarba dinmarginea drumului/ şi caprele vin din urmă clătinându-şi/ tăcute bărbile/ faţa ta nu se vede

în aburii căldurii/ copite mari tăcute lasă urmerotunde/ ochii mei curg prin praful fierbinte/al drumului/ şi pe unde calcă ei r ămân picăturinegre...” (p. 28). Acest ultim poem, având odiscretă şi timidă strună poetică, este cred ceamai bună piesă a sumarului printre altele carenu se ambiţionează să depăşească nepreten-ţiosul statut de „notaţie”. Interesant, ce ar fispus oare Nicolae Vieru despre târzia cădere a

prozatorului în... mintea poeţilor?Volumul mi-i drag însă prin altceva –

readuce în bibliografia scriitorului un titlucare părea irecuperabil pierdut şi de care mă simţeam ataşat nostalgic: Ţ ipătul lăstunilor .(Aviz pentru cititorul tânăr: romanul Zbor

frânt , publicat iniţial în revista Nistru, seintitula Ţ ipătul lăstunilor .) L-am citit atunci

pe o pajişte verde, survolată în zbor pieziş delăstunii care cuibăreau într-un mal înalt şiabrupt din apropiere. Eram adolescent şi ţinatât de bine minte ziua – iarba, soarele, noriişi pe acel ciudat pentru mine Isai –, încât simt

cu disperare că alunec în marasmulsentimental al ideii că farmecul primei lecturiare şi ceva din irezistibila atracţie a primeiiubiri.

Vladimir Beşleagă explică în câtevalocuri din Dialoguri... raţiunea acesteisubstituiri de titluri (iată de ce numesc cele

patru căr ţi complementare – se întregesc una pe alta): „În drum spre editur ă mi-a venit ungând că titlul este pretenţios... ţipător.Cuvântul ţ ipăt mi se păru prea direct [...] Nuştiu de ce dar aceşti doi „r” în zbor şi în frânt

mi se părea că aduc o nuanţă de aspru, de dur, pe când dincolo în ţ ipătul şi lăstunilor cei doide „l” parcă nu exprimau atmosfera căr ţii” (p.25). A fost o alegere pe cât de justificată sonor şi logic, pe atât de fericită – Zbor frânteste astăzi unul dintre puţinele titluriconsacrate de la noi. (Precizez însă, între

paranteze, că, printr-un ingenios dribling,vechiul titlu se strecura totuşi pe coperta

primei ediţii a romanului, cea de la Lumina,din 1966: pictorul schiţase pe ea un lăstun încădere.) Simbolistica ei era perpetuată şi devarianta rusă a căr ţii, volumul apărând anumesub această denumire: Крик стрижа.Resuscitat şi uşor modificat – singularul(...lăstunului) pare a nuanţa dramatic metafora

iniţială – titlul e reactivat de volumul apărut laCartier. Acum simetriile caline ale celor doi„l” vin într-o perfectă consonanţă cu spiritulrezervat-molcom al notaţiilor lirice.

* * * Ho ţ ii din apartamente este o carte care

se opune oricărui exerciţiu de clasificare. Emai curând un tutti frutti care pune subaceleaşi coperte o masă neomogenă şi foartevariată din punct de vedere cronologic şi

categorial: proza semiparabolă ( Băiatul şi feti ţ a la joacă), proza buf ă, care a caracterizatînceputurile literare ale scriitorului Beşleagă (V ăru-meu Chirilă), mai neobişnuit, epiculgrav-melancolic, cu inflexiuni lirico-simbolice şi stilistică de basm din Bătrânii dincasa cât nuca, şi – extrem de neobişnuit

pentru un autor al generaţiei sale –textualismul pamfletar-parodic al prozeititulare Ho ţ ii din apartamente. Dacă maiadăugăm aici şi dialogurile Tiiiimpul,

T ăcere... t ăceeeere... t ă-ce-re, şi rememor ărilelirice gen Domnul Sofian, şi divagaţiile

publicistico-eseistice Naufragiat '50 sau psihosociologicale, Naufragiat '60 sau psihoeroticale plus aferentele, şi tot nu putemfi siguri că am epuizat întreaga listă aspeciilor care au alcătuit sumarul acestuivolum eterogen. Procedeul combinatoriu nesugerează mai curând că e vorba de o simplă golire a sertarelor decât de o anume strategiecomponistică.




Lipsa numelor, a detaliilor care inducconcretul, laconismul sever, un spaţiu şi untimp doar ipotetice, lăsate special f ăr ă fixărianume, apropie foarte mult Băiatul şi feti ţ a la

joacă, una dintre reuşitele volumului, derigorile parabolei. Vă las plăcerea să-idevelopaţi rosturile universal-umane.

Tiiiimpul e un dialog mai degrabă haiosdecât încreţit-filozofic între un ego şi un alter-ego; cel puţin una dintre aceste voci comunică

printr-un nevăzut fir optic cu autorul; s-ar putea întâmpla însă ca şi blazările ironice, darmai ales îndoielile metafizice ale celuilaltglas, să exprime aceeaşi sursă. La o primă lectur ă, piesa pare a comunica toate

banalităţile filozofice despre categoria timp.

Textul este destul de înşelător în acest sens,deoarece limitele (a ceea ce ştim despreaceastă labilă şi greu de împins în tipareleunei definiţii temă şi ceea ce re-interpretează vocea auctorială) se întrepătrund şi se ţes într-o abstracţie comună, lăstărind pe un subiectcare va mai face omul să palpite multe secoleînainte.

Timpul blochează gândirea umană, în primul rând din perspectiva dezintegratoare ainfinitului şi a incomensurabilului. În

momentul fatal când conştientizăm acestlucru, ni se zgribuleşte nu atât fizicul, cât psihicul. Aşa că cel care ne priveşte princelălalt capăt al lunetei ne vede infim de mici,mai mici decât ne-am închipui noi. Ideeaaiuritoare a infinitului mare abia de ocuprindem cu gândul; aici vulnerabilul nostru

biologic clachează, îşi arde toate sistemelenumai la un pur efort de imaginare a ne-limitării (spaţiului) şi a eternităţii (timpului).Pe când infinitul mic, la care suntem arondaţi

prin definiţie, ne e cumva familiar: aşa s-anăscut str ă-str ă-vechea metafor ă a omului cafir de nisip: „Firul de nisip? Un ce insignifiantvis-a-vis de infinit? [...] Ce este firul de nisip?

– Cine este? Anume: ci-ne? Eu sunt firul denisip. Eu sunt acel nimic... insignifiant” (p. 8).Simbolistica biblică ne dă percepţia nisipuluica mul ţ ime (mulţi ca nisipul mărilor), dar şi cainstabilitate, masele de nisip fiind la discreţiavânturilor, iar ceea ce e construit pe nisip ef ăr ă temei şi viitor. Literaturile de oriunde aufructificat mai ales această idee a efemerului,

a perisabilit ăţ ii, a nonvalorii, firul de nisipdevenind o metafor ă a nimicniciei (ŞtefanBadea), ca în acest pasaj din Emil Botta:„Fiule, fiule, fir de nisip,/ Umbra taconsternată vine către mine subţiratec val”.

Ei bine, în afara acestui fir de nisip(gânditor, ai vrea să spui, for ţând un picmetafora ilustrului francez), marea nămeteniea timpului nu există: „Pentru că Timpul poatefi conceput, gândit, analizat, pătruns deconştiinţa mea, doar de Eu-cel-care-gândesc.În afara mea, firul de nisip, a lui Eu-cel-care-gândesc, nu există Timpul” (p. 9), iar „fiinţamea a fost dată Timpului” (p. 12), dar şiTimpul personalizându-se prin mine. V.Beşleagă induce ideea de Timp personal,

Timp intim, spre deosebire de Timpul globalsau cel general, de Timp rota ţ ie. (Timpul personal are ceva în comun cu Timpul psihologic definit de Stephen W. Hawking.)

Se ştie că vârsta „comandă” şi ea oanumită percepţie a timpului: în copilărie, unan se scurge cu o lentoare sadică pentru insulfebrilizat de ideea maturizării şi afirmării; lasenectute, când rezerva de timp afectată

biologiei umane se subţiază ca o lamă de brici, totul se inversează – timpul are

acceleraţii de Ferrari demarând în trombă.Autorul invocă altceva decât vârsta,momentul are însă aceleaşi efecte tonifianteasupra Timpului individual (personal). Evorba de dragoste care te face – perspectivă iute trecătoare, din păcate!... – nemuritor: „Eu,firul de nisip [...] m-am văzut întregUniversul, întreg Cosmosul... cu toatemisterele, cu tot infinitul lui” (p. 14), V.Beşleagă citând în sprijin şi câteva notaţiilirice, evident de amor, pe care nu le veţi găsi

în Ţ ipătul lăstunului. Utopia ţine mai mult desubiectivul literar decât de rigoarea filozofică;în orice caz, proiecţia cosmică a iubirii adevenit deja o axiomă: „L'amor... muove ilsole e l'altre stelle”. Şi solitarul îndr ăgostitDan-Dionis, absorbit de binomul spaţiu-timp,călător prin magie în trecut, se identifică la unmoment dat cu nemărginirea cosmică şi –

păcat neiertat! – chiar cu Dumnezeu, ceea ceîi aduce căderea. Textul dialogului e destul de

permisiv pentru asemenea conotaţii literare,lăsând şi posibilitatea unor multiple




interpretări, ceea ce îl face deosebit deatractiv.

Foarte interesantă şi ideea de Timpspiritualizat („Timpul se... spiritualizează trecând prin CINEVA şi nu prin CEVA” (p.16). El capătă în felul acesta şi o dimensiuneetică (nu găsesc acum un termen mai precis):„Un Timp nevalorificat prin muncă, prinacţiuni, prin creaţie în special, este un timpsterp” (p. 15). Pune pe gânduri şi conceptul deTimp-Arc („...mă str ă bate venind spre minedin faţă, de Sus, din Trecut, şi mă duce cu elîn jos”; p.17).

Dialogul e o interpretare personalizată (subiectivă, utopică, sentimentală), dar maiales dramatică a ideii de timp, str ă bătând

fiinţa „ca un suspin, ca un geamăt”. Tema edestul de complexă şi nu admitesuperficialităţile degândire – e destulă osimplă gratuitate şite lasă în afara ei. Seîntâmplă de multeori ca în gâlceavaînţelepţilor cu lumeasă învingă doargâlceava. Nu şi de

data aceasta. Tema pare devoratoare pentru V. Beşleagă,căci revine obsesivla ea în mai multe

din scrierile sale – vezi şi Crochiuri (I) (p.277), la fel poemul ...o, timpul/ ieri nu vedeamîn fa ţ a mea decât trei zile... din Ţ ipătul... (p.11) sau unele reflecţii r ăzleţe din Dialoguri...

Uşor facile şi prea „căutate” mi se parînsă lungirile din titlu (Tiiimpul...; ca de altfel

şi din Tăceeeere..., dialog scris în aceeaşicheie, pentru două voci, cu o concluzieneaşteptat de originală, dar mai puţinadâncită). Sunt efecte artificiale de pe caredramaticul lunecă în excentric. La fel sereacţionează şi în faţa jocului cu majuscule,utilizate abuziv şi în exces, uneori pe rânduriîntregi. Mai ales în aceste cazuri ele au unefect invers decât cel scontat de autor: în locsă sublinieze mesajul, să-l facă atent pe cititorla importanţa celor scrise, majusculele îlagresează grafic, îl irită, îngreuindu-i normala

parcurgere a textului. Sunt metode mult maidiscrete, mai subtile şi chiar mai graţioase dea capta atenţia. Spre exemplu, italicele.(Acum bombăneşte mai mult editorul dinmine, decât criticul.) Nici arpegiile ludice,

prezente mai ales în eseurile-memorii, nuadaugă farmec scriiturii lui V. Beşleagă. Emult mai eficace şi mai credibilă sobrietateadin Con ştiin ţ a na ţ ională sub regimul comunisttotalitar (R.S.S.M. 1956-1963), ciclu eseistic

publicat în Contrafort , cu date şi evenimentede o valoare excepţională pentru istorialiteraturii, pagini valorificând memoria

prodigioasă a unui martor onest. Neincluseaici, aceste eseuri vor constitui probabilmateria unei căr ţi viitoare.

Ho ţ ii din apartamente, proza careîmprumută titlul volumului, e un exerciţiu postmodernist mult prea lungit şi greudigerabil ca epic.

Tot despre timp, de astă dată peversantul său social, sunt şi scrierile cucaracter memorialistic. Ele alcătuiesc centrulde greutate al căr ţii – şi ca volum, şi ca

pondere valorică. Deşi nu le gust ca stil,memoriile vor alcătui un adevărat filon de aurnu numai pentru biografii şi exegeţii de mâine

ai operei lui V. Beşleagă, ci şi pentru istoricii – nu neapărat literari – care vor restabili poatecea mai dureroasă perioadă din istoria noastr ă imediată, perioadă trucată la modul malefic de„specialiştii” sovietici, dar şi de agenţii lor deazi.

* * *Cruci r ăsturnate de regim... este o

carte-reabilitare, care infirmă ideea clişeizată că am fi trecut prin istorie ca o masă mioritică

„nezlobivă”, placidă şi necuvântătoare, f ăr ă reacţie la agresiunea din afar ă. E un studiu-document ce ne întoarce o f ărâmă dindemnitatea noastr ă, aşa cum bine remarca

Nina Negru în entuziasta ei cronică din Jurnalde Chi şinău. Volumul merită într-adevăr toateelogiile, fiindcă demonstrează că într-un timpşi un regim excesiv dictatorial (basarabeniitrecuser ă deja calvarul deportărilor, al mor ţii

prin înfometare, al colectivizării for ţate), când părea că nimic nu mai e de f ăcut, iată că se putea totuşi face ceva. Dacă celelalte încercări




ne afectaser ă mai mult fizic, acum se declanşaun atac psihic cu ţintă directă: se urmăreamutilarea spiritului din om. Pe un ins f ăr ă religie îl poţi lipsi mult mai lesne deidentitatea sa matricială, iar în golul produs se

poate turna orice – inclusiv mentaluldenaţionalizant de homo sovieticus, cu o

patrie oriunde, dar mai ales nicăieri.Sovietizarea provoca o iute debusolare aomului în faţa valorilor genetice, dacă nuchiar respingerea lor, după care urmaînlocuirea acestora cu un terci ideologicatoatenivelator. Ei bine, după atâteaexperienţe tragice, moldoveanul a ieşit bruscdin transa sa mioritică – s-a revoltat.Încercarea autorităţilor de a închide

Mănăstirea R ăciula, chestie de doi timpi şi treimişcări în ideea lor, s-a ciocnit dintr-o dată derezistenţa ţăranilor din împrejurimi. Laviolenţă oamenii au r ăspuns prin violenţă,apărându-se cu „armele” din dotare – furcileşi eternele pietre. Atunci detaşamentul derepresalii a tras în mulţime. Au fost mor ţi, aufost r ăniţi, au fost procese şi condamnări laani grei de închisoare. Oficialităţile aumototolit şi camuflat cazul, f ăcându-l uitat.

Vladimir Beşleagă dezgroapă din uitare

această istorie cu eroii şi călăii ei. Cu acte, cudocumente, cu mărturisiri. Cazul e neobişnuitşi zguduitor. Mai ales pe fundalul decorativ de„umanism” pe care regimul îl afişa cu multă obstinaţie. M-aş mira însă să găsesc acestepisod tragic în manualele de istorie integrată,după cum la fel m-ar uimi dacă nu aş găsi înele, rumegat a câta oar ă, cazul Tatarbunar.Mai ales că s-a trecut tiptil şi cu mistificatoare„graţie” peste fenomenul foamete organizat ă.Întrebat de un deputat al opoziţiei de ce

actualele manuale oglindesc atât de sumarfoametea ucigaşă din 1946, un responsabil dela Ministerul Educaţiei dădea, acum câtevaluni, un r ăspuns sinuos, echivoc şi f ăţarnic,elaborat parcă după stilistica totalitar ă careavea mereu de ascuns ceva: „nu există o bază factologică”! Citeşte: nu avem, adicătelea,destule documente care să confirmefenomenul. Şi asta în momentul când s-autipărit monografii, căr ţi de memorii şi sute destudii care nu au mai lăsat dubii că foametea a

fost o operaţie bine chibzuită şi diabolicexecutată!

Memorabil discursul revoltat aldeputatului, când i s-a citit în plenul

parlamentului umilitorul r ăspuns ticluit laminister. Replica la adresa suspusuluifuncţionar se încheia aşa: „Înseamnă că morminte avem dar bază factologică nuavem?”

Germania postnazistă şi-a asumat f ăr ă echivocuri, moral şi material, toate atrocităţilecomise de al III-lea Reich în anii celui de alDoilea R ăzboi Mondial. Această pocăire

planetar ă a devenit deja proverbială. Nimeni şi niciodată nu şi-a cerut însă

nici măcar scuze pentru crimele, deloc mai

puţin odioase, săvâr şite de regimul sovietic(bine cunoscuta cuvântare a lui Hruşciovacuza nu sistemul, ci pe omul care îl manipula

– pe Stalin). Cu atât mai mult moştenitoriidirecţi ai sistemului nu au schiţat vreodată nicicel mai sumar gest că ar împărtăşi vreo vină.

Nu au f ăcut-o nici guvernanţii noştri, care, prin doctrină, sunt chiar continuatorii aceleiaşiideologii. Pe de o parte, ei cochetează demagogic şi la modul pervers cu Biserica,ştiind prea bine că tertipul le creează o

imagine favorabilă în faţa unui electorat naivşi senilizat, pe de alta, nu „au bază factologică” pentru a-şi asuma trecutul,inclusiv ateismul care a trecut ades în crimă,aşa cum s-a întâmplat la R ăciula. Este uşor de

presupus că serioasa cercetare a lui VladimirBeşleagă va sensibiliza oamenii de bine, darva fi ignorată cu desăvâr şire de statul epigonal vechiului regim. În felul acesta, rosturiledocumentare ale căr ţii se vor vădi mai multîntr-un mâine indefinit, amânat sine die de

prezentul semicoţcăresc, semiticălos, un viitorcare va trece şi totalitarismul sovietic prin

boxele unui Nürnberg pe potrivă.

* * *„Ceea ce este memoria pentru un

individ, este istoria pentru un popor. Iar omul – ca parte a poporului – ce este f ăr ă cunoaşterea istoriei?”, se întreabă şi întreabă autorul Zborului... într-unul dintre Dialogurileliterare, carte de „provocări şi acţiuni” sau,cum o mai numeşte intervievatul, cu un




subtitlu mozaical, „f ărâme de viaţă”. Volumulse întregeşte sub semnul istoriei: al celeiîndepărtate, coborând până la tragicul sfâr şital cărturarului Miron Costin, personajul dinCumplite vremi, şi al celei imediate, careadună sub generoasa ei acoladă figurile unorcontemporani. Pentru unele naţiuni istoria esteun prilej de mândrie şi un plicticos obiect destudiu, pentru noi pare a fi mai mult un

blestem. Parcelată mereu de politic, acestaavând întotdeauna ceva de ascuns, desuprimat, de dosit sub pliuri în funcţie dedoctrină şi sistem, ea nu atât s-a scris cât afost executată într-un pat al lui Procust mereucu alte dimensiuni. Aşa că, după tipic, unii îităiau capul, alţii picioarele. Cu atât mai mult

azi când sunt scoase din catacombe năclăiteleei moaşte de preparaţie sovietică. Atitudineafaţă de istorie era şi un test moral pentruoamenii de cultur ă – unii slujeau cu zel falsuloficializat, alţii evitau tacit segmenteleminate. Erau însă şi încercări oneste de aspune adevărul, cel puţin atât cât o permiteamomentul. Cea mai importantă scriere a luiVladimir Beşleagă, Zbor frânt , se remarcaanume în acest plan: o tratare nedogmatică şideci nemincinoasă a unui trecut doldora de

falsuri. (Umberto Eco spune că romanul, caspecie, este „fratele geamăn al istoriei”.) Că nu a fost o simplă întâmplare, o găselniţă (ur ăsc cuvântul!) de moment, ci un conceptadoptat de scriitor cu toate riscurile şi urmatconsecvent prin tot ce a f ăcut, ne edifică şiaceastă secvenţă dintr-un dialog de pe timpuri,când prozatorul era încă Vladimir Vasilevici.Esenţa r ăspunsului e bine cumpănită diplomatic, adică adevărul trebuie citit printrerânduri: „Viziunea istorică asupra timpului ce-

l tr ăim astăzi, acum, aici, – doar ea ne poatespori profunzimea, calitatea vieţii. Şi, dincontra, lipsa acestei viziuni ne aruncă înnesiguranţă, în banal, pradă nimicurilorcotidiene.... Astăzi, în literatura noastr ă seresimte un viu interes faţă de istorie, şi de ceamai îndepărtată, cât şi de cea mai apropiată.Este un semn de maturizare conceptuală nunumai a literaturii, ci şi a culturii în genere, adezvoltării spirituale a poporului” (p. 45).Continuând apoi esopic, dar destul de

str ăveziu: „Or, aici stă marele risc: de a trageistoria spre noi, de a o actualiza” (p. 51).

Probabil suntem unicii care nu neasumăm pur şi simplu o istorie, ci oredescoperim şi o reinterpretăm sisific(Beşleagă numeşte acest proces „căutarear ădăcinilor, căutarea istoriei uitate sau furate”,

p.125) adevărurile ei fiind mereu deturnate, de parcă ar fi un avion de cursă căzut la cheremula doi-trei terorişti.

Istoria de oriunde e, de regulă,coagulantă şi integratoare. Ză păcită, derutată şi chiar sedusă de valeţii doctrinei, istorianoastr ă continuă a împăr ţi şi a dispersa,

punând de o parte a unui imaginar ecuator peobedienţi şi oportunişti, iar de cealaltă parte

pe cei care au riscat s-o vadă aşa cum a fost,f ăr ă retuşuri şi schimonosiri până lainadecvare. Situarea de o parte sau de alta aacestei linii a pus intelectualitatea pe „două extreme”: una „apăra fiinţa spirituală, fiinţanaţională”, alta „se acomoda la mediu, lasituaţie, la condiţiile economice de viaţă” (p.150). Ceea ce pentru unii era un ideal, un

principiu, pentru alţii nu însemna decât o pliere pe dogmă, adică un profit şi o vânare deinteres.

După un scurt armistiţiu (în anii '90 aisecolului trecut), acest dualism s-a reinstaurato dată cu venirea la putere a comuniştilor.Moldovenitatea sau moldovenismul nu e decâtun antiromânism r ău camuflat şi bine prizat peculoarele puterii. Strategia nu e chiar atât deingenuă şi de indigenă, cum seautorecomandă, căci aţele pă puşăriei sunttrase tot din afar ă. În felul acesta ne-am întorsla punctul zero al dilemei, un zero uriaş, pecare, obligaţi mereu s-o reluăm de la capăt,

pare că nu-l vom depăşi niciodată. E cerculvicios în interiorul căruia e plimbată mereuistoria noastr ă f ăr ă şanse de accedere laadevăr.

Probabil nu există problemă care ne-aafectat în vreun fel în ultimii 20-30 de ani şicare să nu intre în atenţia intervievatului:identitatea naţională, sechelele unui mentalînclinat nostalgic spre URSS, „limbamoldovenească”, sindromul R ăciula (p. 187-191 în Dialoguri... ; dacă vă amintiţi, scriamla început despre caracterul complementar al




acestor căr ţi), sincronizarea, liniile de for ţă alenoilor orientări, cenzura veche şi cea nouă (deloc mai îngăduitoare!), tânăra generaţieetc., etc.

Echilibrate şi bine cumpănite valoric, judecăţile sale se radicalizează brusc când evorba de principii şi esenţe. Când alţii cred –cu toată seriozitatea, mai ales dacă e vorba de

propria contribuţie – că excelăm ca artişti şi că Olimpul ar fi un muncel pirpiriu f ăr ă noi, V.Beşleagă e de altă părere: „...arta pe care ofacem noi, în care ne manifestăm noi, adeseanu merită calificativul acesta, denumirea deartă. Pentru că adesea e o pastişă, o umbr ă aartei” (p. 67). Dacă remarcaţi, subiectulvorbitor e autoinclus în acest plural al

generalităţii. Sau: „În genere, literaturanoastr ă de aici a fost foarte provincială [...] Şir ămâne provincială. Provincială nu că ar aveao mentalitate îngustă, dar ca situaţie şiconjunctur ă, ca nivel de cultur ă” (p. 126).

Prozatorul nu schimbă criteriile şi nu emai puţin drastic atunci când îşi judecă

propriile scrieri. În acest sens, Beşleagă e uncaz, cutumele noastre nu ne-au prea obişnuitcu aşa ceva. Dacă-mi amintesc bine, autorul afost primul care şi-a dezavuat public propriul

roman ( Acasă), deşi ar fi putut să-şi fructificeglorios marele premiu pe care i-l aduceaacesta, dar era refuzat Zborului... Nici în

Dialoguri... autorul nu oboseşte să-şi„obstrucţioneze”, într-un masochismnecruţător, acel „succes” (vezi p. 46, 123 şimulte altele): romanul Acasă este o „proză autobiografică şi chinuită, şi necă jită, şideformată, dar cu foarte multe adevăruri, darşi cu multe semiadevăruri şi neadevăruri”.Într-o lume literar ă narcisiacă prin excelenţă,

gestul impune cel puţin respect. Ar putea însă fi şi un posibil model etic în lipsa declarată aoricăror modele.

Aceste aspre autoamendări nu sunt untruc gratuit, cum pot insinua cinicii decircumstanţă. E mai curând un fel de a fi aconştiinţei Beşleagă, stare probată şi de altemomente din interviuri. În genere, dialogul eo provocare la autoevaluare, la introspecţie şisinceritate. Dacă cel intervievat eludează cel

puţin unul dintre aceste elemente, atuncidialogul nu e decât un r ăsunător rateu.

Dimpotrivă, omul nu uită să-şi treacă lacondica „Reproşuri” şi alte călcări cu stângul.De-o pildă, opusculul de 10-12 pagini Patriasovietică... (Alţii, cu tone de maculatur ă „patriotică” la activ nu s-au prea gr ă bit să-şi

presare cenuşă nici măcar pe cozoroculşepcii!) Sau episo-dul, să-i zicem prin-tr-un cod, „Crasna”,ca să facem uitat unnume care în ultimultimp a reuşit să-şiconfecţioneze o fai-mă nu numai odi-oasă, dar şi stupidă:„Am scris prefeţe la

unele lucr ări împe-liţate, care, desigur,mi-au fost solicitate,şi nu o singur ă dată,şi nu doar de două ori. Acel Călin de se ştieunde, din câte îmi aduc aminte, a umblat unan de zile ca să-i scriu o pagină. O pagină i-am scris...” (p. 131).

Cred că vina ar trebui să ne-o împăr ţim pe din două, dacă mi se permite să stămalături cel puţin în păcat: am fost redactorul

acelei căr ţi primitive şi linguşitoare(prototipul personajului central era unul dintreşefii mari ai RSSM). Am încercat atunci şi omică diversiune – s-o „torpilez”. Directorulediturii, la care venisem cu „reclamaţia”, afost de acord că manuscrisul e prost, dar cumopreşti un autor când acesta e chiar în aparatulideologic al C.C.-ului, în custodia sa fiind şirespectiva editur ă? M-a mirat însă mult atunci

prefaţa la acel poncif literar, prefaţă scrisă deunul dintre autorii f ăr ă frică şi prihană de la

noi. Deloc întâmplător, mai am şi acum acea pagină olograf ă a prefeţei.

Acum, cei care nu au greşit, să ridice piatra...

Mereu cu un dinte pe critica basarabeană (vezi p. 19, 42, 98, 125, 236, 243ş.a.), mai ales pe latura ei reprezentată deilustrissimul acad. H. Corbu, prozatorul nuface deloc un secret din această atitudineadversativă şi implicit segregaţionistă: „Câtdespre aprecierile critice asupra căr ţilor mele,da, sunt de acord cu ele. Deşi consider că nici




un critic n-a spus încă ceea ce ştiu eu însumică am pus în căr ţile mele. Poate că... ar fi binesă-mi fac eu însumi critică... o analiză a

propriilor mele căr ţi? Uneori mă bate gândul,deşi, după câte ştiu până în prezent, n-aîndr ăznit nimeni să şi-o facă. Mă las păgubaş şi eu. Deocamdată, bineînţeles!” (p. 19). Luaţiaceastă maliţie şi ca bun de inventar pe lângă autodafeurile de mai sus, dar şi ca pistă pentrucele ce urmează. Într-adevăr, scriitorul nu aexersat în mod special (auto)ecor şeul critic,oralitatea browniană a Dialogurilor... i-aîngăduit totuşi câteva accente în care„exegetul” Beşleagă îl complineşte penaratorul Beşleagă. Cele nai multe desluşiri serefer ă la Zbor frânt , vag înţeleasă de cel puţin

o parte a criticii. Aceste referiri pun în mânacercetătorilor un cod de lectur ă autorizat, careexclude aproximaţiile şi bâjbâielilehermeneutice (p. 22, 87 ş.a.), la fel uneleinterpretări auctoriale ale titlurilor (p. 24-25,208 ş.a. – pentru romanul-emblemă; p. 208 –

pentru Noaptea a treia ş.a.m.d.). O posibilă grilă de interpretare se conturează şi prinreflecţiile sale despre „rememorare,reconstituirea unei realităţi consumate”,despre „teama de o eventuală autorepetare”,

despre procedeele narative, detalii etc. (p. 13-14), despre organizarea compoziţională şi„efectul simfonic” (p. 27), despre inefabiluldin structurile intime ale operei (p. 101). Şiiar ăşi un bobârnac dat criticii, prozatoruldelimitându-se energic de mistificările eisavante: „Or, atunci când spune cineva dintrecritici că aş fi ... proustian sau faulknerian, mă umflă râsul de-a binelea” (p. 236).

Aceste deschideri fac din Dialoguri... unghid care nu va putea fi evitat în nici un fel de

exegetica în domeniu. Luată împreună cueseurile din Ho ţ ii..., cartea e un bun funciar alcomentatorilor şi al viitorilor biografi aiscriitorului. Meritul trebuie împăr ţit în acestsens cu Alexandru Burlacu, antologatorultextelor şi autorul unei ample postfeţe care îlrecomandă drept unul dintre cei mai avizaţicunoscători ai scrierilor lui V. Beşleagă.

Sigur, într-o atare întreprindere, carevalorifică textele unui segment temporal

destul de extins – e vorba de anii 1968-2006 – , nu pot fi excluse paralelismele şi repetările,impuse şi de mecanica iner ţial-clişeistică aîntrebărilor. Paguba nu e mare, pe lângă efectul ce-l produce masa critică a volumului.Puţine sunt şi textele care puteau să lipsească din carte – mai ales cel datat cu 1 mai 1977,chestie de complezenţă festivistă, cu un titlu

pe potriva vremii şi a ziarului ( Moldovasocialist ă): Munca - eroul principal. Deşiautorul face efortul de a evita strategiile

banalului propagandistic, interviul nu spunetotuşi mare lucru.

Memorabile sunt interviurile luate lui V.Beşleagă de S. Saka, M. Cimpoi, Irina Nechit,dialogurile din Contrafort ş.a.

* * *Deşi am formulat mai multe rezerve,

mai ales la două dintre cele patru volume(interesant, mă va trimite acest act delezmajestate sub incidenţa dintelui anticritic?),anul Beşleagă există totuşi. Căr ţile ne aduc în

prim-plan o conştiinţă, dublată de prestanţaunui profesionist al scrisului. VladimirBeşleagă impune încă o dată atenţiei noastreun personaj neobişnuit ca formare şi

împlinire. El a reuşit să convertească handicapul transnistrean, atârnând greu petalerul ezitărilor şi al anxietăţilor personale,într-un avantaj (scriitorul e născut dincolo de

Nistru, unde experimentele lingvistice au atinsabsurdul!). Nu în zadar îşi alegea ca temă aunui nefericit doctorat, suprimat prevăzător devigilenţa politico-academică din URSS, operalui Liviu Rebreanu, scriitorul care venea înregat dintr-un Ardeal la fel de supusalofonilor. Ca şi Rebreanu, era la fel de decis

să r ăzbească în literatura română.În această entropie estetică, între

dezordinea delabrată a unui Barski şi ordineafumigenă a unui Bucov, efortul acumulativ altransnistreanului a fost unul exemplar! Pentrucă Vladimir Beşleagă s-a autocreat la fel cumşi-a creat noduroasele sale personaje,

propulsate de o pur ă şi exasperantă dragoste pentru fiinţă şi adevăr.




Poetul „ căr ţilor nescrise”

Emilian GALAICU-PĂUN

Nu cred că istoria literaturii române îlva reţine pe Vladimir Beşleagă neapărat ca

poet, deşi anume poetul din el a f ăcut posibilă spectaculoasa evoluţie (în domeniullimbajului – a se vedea Zbor frânt , dar şiVia ţ a şi moartea nefericitului Filimon) a

prozatorului cu acelaşi nume, intrat demult înconştiinţa critică a contemporanilor.

Altminteri, nu-i deloc un caz singular – şi Nicolae Breban este, înainte de toate,recunoscut drept romancier de primă mână,compunerea versurilor (Elegii parisiene,1992; ediţia a II-a, 2006) sau traducerea unorautori dragi (Rainer Maria Rilke, Elegiiduineze, 2006; 2008) r ămânând o dulceză bavă, dacă nu cumva poezia joacă rolul decamerton. Altfel spus, debutul poetic al luiVladimir Beşleagă, la cei 75 de ani bătuţi pemuchie, cu volumul Ţ ipătul lăstunului, ediţie

alcătuită de Andrei Ţurcanu, Cartier, 2006, numi se pare unul surprinzător, ci cât se poate defiresc – este căutarea tonului personal între o

probă de orchestr ă şi o reprezentaţie cu public(romanele sunt nişte concerte simfonice, nu-iaşa?!...), versurile fiind scrise pe durataîntregii vieţi de creator. În acest sens, secheamă că autorul Zbor -ului frânt (într-o

primă redacţie, chiar Ţ ipătul lăstunului, titluce s-a păstrat pentru varianta rusă aromanului: Крик стрижа) şi-a văzut visul cu

ochii:„…o ce mult aş vreaînainte de-a închide ochii

pentru totdeaunasă scriu o carte a căr ţilor mele

nescrise…”(De remarcat punctele de suspensie, la

începutul şi la sfâr şitul versurilor, amintind decusăturile unei r ăni cauterizate, gr ăitoaretocmai prin ceea ce nu poate spune – într-unalt text, autorul se confesează: „…vreau o

carte f ăr ă cuvinte/ vreau să mă cufund în

tăcere/ Eterna Tăcere…”; dacă nu ar fiimpregnate de-un spirit profund naţional – deex.: „…cum stau satele noastre/ cetăţi f ăr ă deziduri/ sub asprul vânt al istoriei…” –, aş zicecă autorul nostru urmează îndeaproape poeticahaiku-ului.)

La prima vedere, textele poetice ale luiVladimir Beşleagă seamănă grafic cu nişte

mici partituri muzicale în care autorul pune pehârtie nici nu unlied, rareori – unmotiv încheiat, celmult un acord(„…tr ăiesc/ înaşteptarea/ unei/minuni…”), o notă (cu surdină: „trrrectrrrenuri/ prrrinuuurechi/ vvvâjâie

vvvântul/ vvvân/vvvurechi/ uuurlă luuupii/ uuuân/uuurechi…” – nuştiu de ce, acesteversuri mă duc cu gândul la trenurile cudeportaţi basarabeni, din ’40, ’41, ’49), dacă nu cumva însuşi câmpul alb al paginiifuncţionează pe post de cutie de rezonanţă.Sunt tot atâtea stări (doar că nu de moment, ciîndelung r ă bdate), surprinse pe viu şi înfierate

cu dangaua. Până la os, unele:„…de ce-aş ascundedacă simtcă voi muri

poate/foarte curând…”Altfel spus, poetica lui Vladimir

Beşleagă funcţionează după principiul spiraleicomprimate timp îndelungat până aproape/dincolo de pragul de rezistenţă şi

brusc eliberate – exemplar, în acest sens, mise pare poemul de la pag. 37, un adevărat

hronic/pomelnic al neamului (nevoii – cum




altfel?!) descărcat într-un singur vers, rupt şiacesta în trei:

„…mirosulcuşmeilui tata…”Din aceeaşi categorie – hai să-i spunem,

citându-i pe cronicarii atât de dragicărturarului nostru, de neamul moldovenilor –se remarcă „satele noastre/ cetăţi f ăr ă deziduri…”, citat mai sus; mai puţinconvingător, căci se lasă furat de retorică,„…proslăvitu-te-am/ urâtu-te-am (…) neam almeu…” conţine şi câteva versuri pe care euunul le-aş ridica în stemă: „[al meu neam] datlumii de haram/ şi mie/ de hram”. Făr ă să serefere explicit la perduta genta, a noastr ă,

poemul de la pag. 33 (una dintre capodoperelevolumului) are for ţa unei parabole naţionale(un fel de Miori ţ a din perspectiva… câinilor„mai (puţin) bărbaţi”), dar şi general-umane:

„…câinele acestavăzând că se apropie haita delupicu ochii aprinşi din întuneric

porni să scheaune la picioarele meledeodată f ăcu un salt înaintese întoarse cu botul spre mine

şi porni el primul să urle…”La fel pe dimensiunea baladescă, de

data aceasta a Me şterului Manole (din care n-a r ămas piatr ă pe piatr ă), se construieşte şi

poemul de la pag. 35 („…e ca un blestem/mereu de la zero/ mereu de la zero/ mereu dela zero/ mereu de la zero îmi reiau existenţa”),dar ceva din scrâşnetul lui „haram/ hram”

parcă s-a pierdut pe drum. Aşadar, nudiscursul militant (chit că – în surdină), şi nici

lamentările (perfect bărbăteşti), ci mai curând„datu’ cu cuţâtu-n chiatr ă” scapăr ă scântei înlirica autorului nostru. Şi aici recunosc mânaartizanului care a cioplit Zbor frânt – or,versurile-i sunt tot atâtea aşchii de cremene,sărite de la marile construcţii epice aleromancierului.

Chiar şi atunci când îşi mângâie femeia,tot cu mână aspr ă de Meşter Manole &cioplitor în piatr ă o face. Nu-i vorbă: versuriledegajă o mare tandreţe („…dulce eşti şi/ multamăgitoare/ coapsă albă de femeie…”), dar şi

o potenţă gata oricând să explodeze(„…bărbatul/ să uimească pre femeie/ femeia/să încânte pre bărbat…”). Nu-i mai puţinadevărat că unor declaraţii directe, oricât desimţite („…gândul meu dintâi/ către tine/suflarea mea de pe urmă/ pentru tine…” sau„prin suflarea ta respir/ prin suflarea tatr ăiesc”), le prefer acest scurt (cu o silaba mai

puţin ca un haiku!) poem care lasă locimaginaţiei, dezvăluind doar atât cât să sugereze o dulce prezenţă:

„…de te uiţi prin firul ierbiivezi lucind genunchi şi coapse…”Sunt versuri de atmosfer ă, concise ca

nişte ikebane de cuvinte, ale căror simetriifuncţionează nu doar în interiorul unui text, ci

şi între două şi mai multe poeme; două dintreacestea mi se par pur şi simplucomplementare: „…fiinţa mea adevărată/ edoar în noapte/ împărată…” şi „…de atâteazile şi nopţi nu te-am văzut/ şi peste sufletulmeu a coborât/ întunericul…”. Făr ă a str ăluci

prin originalitate (parcă am mai întâlnitcomparaţii naturiste, de genul: „…tu vei ficreanga încărcată de floare/ iar vântul eu/venit de pe drumuri de ar şiţă…” sau „…aiapărut în viaţa mea/ precum/ într-o livadă la

sfâr şit de var ă/ după ploaie…”), emoţionează tocmai firescul spunerii/tr ăirii, chit că-nspatele aparentei simplităţi se desluşescsonorităţile ademenitoare din Cântareacânt ărilor , la unison cu versetele grave aleEclesiastului, ca-n acest poem de for ţă pecare-l citez cap-coadă respectându-iverticalitatea:

„…f ăr ă tines-a lăsat iar pustiul peste întreagalume

şi iar mă simt gol pe dinăuntrucum eram înainte de a te cunoaştedin ce-am fost am r ămas doar ocoajă subţire fragilă ca mâine se va risipi şi eaiar vântulo va spulberaamestecându-mă cu pulberea eternă a pământului…”




Şi astfel, pe neprins de veste, nu maisuntem pe tărâmul lui Eros, ci al lui Thanatos.Punct şi de la (celălalt) capăt.

Atunci când nu reacţionează visceral(acel „…nu nu nu” din plâns pentru feciorulmeu pierdut pe 21 ianuarie 1987 ), tema mor ţiinu-i dă fiori metafizici lui Vladimir Beşleagă

– s-ar zice versurile sale se aştern ca niştetraverse pentru ca trenul funerar să poată sosila timp în… gara pentru unul singur. Uimitorde concretă, lumea văzută cu ochi de r ămas-

bun capătă un plus de prezenţă, ca şi cum abiatranspunerea acesteia în cuvinte i-ar garanta

perenitatea („…cu fiece zi sufletul meu/ semută să tr ăiască în cuvinte/ în rânduri decarte”). Mai cu seamă îi reuşesc lui Beşleagă

pastelurile în alb şi negru – specia pe care ar putea-o patenta! –, dintre care două mi se paradevărate bijuterii:

„…cortegiul alb urcând pe costişa cuumbre

sus pe culme un copac singuraticveghează

psalmii cad din iarbă pe margineadrumului

şi caprele vin din urmă clătinându-şităcute bărbile

faţa ta nu se vede în aburii călduriicopite mari rotunde lasă urme rotundeochii mei curg prin praful fierbinteal drumuluişi pe unde calcă ei r ămân picături

negre…”şi, mai spre finalul volumului, când

universul liric începe a se dematerializa până la sunetul de clopote din poema finală, această cerna hodinka:

„…am zis da soarele nostru a scă pătat

sprechindieşi ca mâine va ninge abundentclădind deasupra noastr ă munţi albişi el va lumina atât de slabîncât nu va mai putea încălzisă-i topească şi noi vom adormi sun ză pezi

pentru totdeauna…”Seninătatea cu care acceptă trecerea/

tăcerea eternă („…m-am risipit… viaţa s-a

dus….”), dincolo de resemnare („…sunt bătrân ca vremea eu/ sunt bătrân ca vremeaeu/ sunt bătrân ca vremea eu/ sunt bătrân…”),tr ădează de fapt un suflet împăcat cu sine (mai

puţin – cu lumea), chit că a avut multe de pătimit. Este un fel de/ chiar Memento mori,în regim de aşteptare („Asudând, printrePomi, în Gr ădină,/Risipindu-mă în filede carte,/ Îngăduie-mi doar o Or ă senină –/ Îngădui-mi-o, Moarte”), darşi o partidă de şah –exact ca-n filmul luiIngmar Bergman, A

şaptea pecete – cu Nimicul, Marele („Orice Dorinţă (amea) Împlinită/ Esteun Pas (al meu)către Moarte./ Orice Dorinţă (a mea)

Neîmplinită/ Sunt Doi Paşi ai Mor ţii cătreMine”). Altfel spus, fie că începe cu albele,fie că începe cu negrele, pierderea esteînscrisă în logica însăşi a jocului, ceea ce nu-lface mai puţin pasional. Deloc întâmplător,

autorul se identifică – dovadă: textul e reluat pe coperta a patra a volumului, pe post de… basorelief! – cu „un cocostârc singuratic/ încâmp deschis/ prins în crucea/ lunetei (…)gata să-şi ia/ zborul/ printr-o zvâcnire aaripilor/ neştiind/ că degetul/ iată/ apasă/ petr ăgaci…” Or, de la substantivul „tr ăgaci” laverbul „a trage” e o viaţă de om, în cazul defaţă – de creştin, şi atunci acordul final alcăr ţii (şi nu numai…) nu poate fi decât acesta:

„…trageţi vă rog clopotele

trageţi vă rog clopoteletrageţi vă rog clopoteletrageţi vă rog clopoteletrageţi vă rog clopoteletrageţi vă rog clopoteletrageţi vă rog clopoteletrageţi vă rog clopo…trageţi vă rog clo…tra… vă ro… clo…tra vă vă ro roca să po mu riiii…”




Nu-ţi prea vine să spui, după acestecuvinte, obişnuitul „restul e tăcere” – în plus,din vraful de manuscrise ale maestruluiBeşleagă s-ar putea alege oricând alte 2-3volume de versuri, pentru a nu r ămâne, tocmaiDomnia Sa, Poetul „căr ţ ilor nescrise” (citeşte – „needitate”).

* * *Vladimir Beşleagă este un tragic

maratonist al literelor noastre care tot aleargă de câteva decenii bune, dar nu spre a vestiVictoria în cetate, ci pentru a da alarma! De la

Zbor frânt la Cumplite vremi, f ăr ă a uita deVia ţ a şi moartea nefericitului Filimon (unadintre puţinele opere de sertar ale literaturiiromâne din Basarabia!), Domnia Sa nu şi-ascos niciodată zalele de luptător, şi nici nu s-aîncununat, ca atâţia alţii, cu laurii crescuţi înserele politicii naţionale. Dacă nu aş şti că orice comparaţie şchioapătă, l-aş numi „unSocrate la scar ă locală”; frică însă mi-i că sevor găsi deîndată unii să-i întindă cupa cuotravă. D’aia şi nu-l compar cu nimeni –Vladimir Beşleagă este el însuşi o unitate demăsur ă.

Portrete de viață și de moarte 1




Metamorfozele scriitorului şi câmpul de lectur ă

Mircea V. CIOBANU

Este personajul de la rampă, chiar dinavanscenă: r ămâne în lumina sofitelor chiar şidupă căderea cortinei. Obiectiv, ar trebui să fie scriitorul cel mai cunoscut, este un jucătorcu căr ţile pe faţă. Terenul său de joc/laboratorul său sunt (parcă) la îndemânaoricui.

Pe de o parte, romancierul „de meserie”

ne deschide uşa bucătăriei, unde găsim un felde „fişe”, fie şi cu valoare autonomă:nuvelistica. Eseurile şi publicistica neintroduc în laboratorul nonficţional (că,oricum, cineva l-ar/ s-ar întreba: ce face/gândeşte scriitorul când nu ficţionează?) Mainou, poezia – până mai ieri tăinuită – divulgă stările patetice, tensiunile sentimentale.

În fine, dacă toate acestea (şi tot ceexistă în universul său nonliterar) se maicereau oarecum comentate, notele, jurnalul,

memoriile şi serialul de interviuri ar trebui să contureze destul de exact figura personajuluiBeşleagă.

Să fim serioşi!Un singur detaliu, care arată că tipul nu

poate fi prins atât de uşor... în tipare: s-a miratlumea că într-un singur an, 2006, i-au apărut 4(patru!) căr ţi: nuvele, poezie, M ănăstirea

Răciula, un volum de Dialoguri literare,uitând să remarce că i-a apărut şi o traducere:

Dafnis şi Cloe. Dacă adăugăm şi secretul,

divulgat recent, că visa să-l traducă peWerther al lui Goethe din germană... cum să-l

prindem în „tipologie”?Şi cum am putea să-i calificăm, în

aceleaşi tipare statistice, intervenţiile, uneoriincomod(ant)e de la congresele UniuniiScriitorilor (în special, de la ultimul),deputăţia şi preşedinţia fracţiunii FrontuluiPopular în Parlament (1990–1994) etc., etc…?

Frumoasă, remarca lui AlexandruBurlacu despre sincerităţile scriitorului

(uneori scandaloase), „care strică nu numai

imaginea sa, dar şi a mai multor confraţi de breaslă”.

Desprindem, aşa, din curiozitate şi pentru (ne-)limpezirea lucrurilor, câteva dinlecturile anului (arbitrar luat) 2002: Orbitor de M. Cărtărescu, Omul recent de H.-R.Patapievici, Al treilea discurs de A. Marino,

Istoria sinuciderii

de G. Minois, Cer-cul mincino şilor deJ.-C. Carriere (po-veşti filosofice dintoată lumea), plustrei căr ţi în limbagermană, „o limbă care mă pasionează din ce în ce maimult în aceşti ultimiani”. Palimpsestul

pe care se supra- puneau aceste lecturi începuse – ca la oricaredin noi – cu cititul, în pod, al lui Dersu Uzala,

Robinson Crusoe, urmate de Serile... luiGogol, Faulkner, Kobo Abe, SfântulAugustin, Proust, Rebreanu, Caragiale,romancierii ruşi, clasici şi contemporani.

O paranteză personală/ specială: Amfost – zău! – printre primii comentatori aioperei scriitorului. Fapt verificat: MihaiCimpoi şi Ion Ciocanu şi-au tipărit

Disocierile, respectiv Articolele şi cronicile abia în 1969. „Comentariul” meu se produceaîn 1962 sau poate în 1963, ceea ce ştiu sigur ecă „nu umblam la şcoală”. Fratele meu Victor,cu aproape zece ani mai în vârstă, prieten cu

bibliotecara din sat, m-a prins într-o zi tăindfrunze la câinii din jurul clubului şi m-a luat la

bibliotecă, rugând domnişoara să-mi facă abonament. „Umblă la şcoală?” „Încă nu. Latoamnă”. „Atunci să mai aştepte. Dacă pierdecartea, cine r ăspunde?” „Eu.” Pauză, după

care m-a înregistrat, a completat un formular,




devenisem un cititor cu acte în regulă. Mi-adat o carte şi m-a avertizat:

„Când o aduci, îmi povesteşti ce scrie înea, ce ai înţeles ş.a.m.d. Altfel, nu-ţi mai daualta.”

În felul acesta, încă până a deschidecartea, ştiam că statutul de cititor mă impunela nişte obligaţii, că trebuie să dau seamă de„păcatul cititului”. Actul în sine, ca orice faptiniţiatic, impunea o teamă, o obsesieconvertită în obişnuinţă: dacă citeşti ... trebuiesă ştii a r ăspunde pentru asta. O remarcă la oeventuală „poetica a cititului”: citeşte ce ştii,dar ştii ce citeşti?

Cartea care îmi deschidea sinuosul drumde lector se numea Buftea, avea o copertă de

culoare alb-albastr ă. Am trecut, împreună cuea, un examen se-ver; întorceam car-tea la bibliotecă chiar a doua zi,astfel încât „suspi-ciunile” bibliote-carei erau absolutîndreptăţite: „Gata?Aşa repede?” Vai,nici nu mă gândisem

că puteam s-o maiţin, deduceam şirespectam un fel de

political correct-ness: era o carteîmprumutată şi –

bănuiam eu – o mai aşteaptă şi alţii. Înţelegeţică întorceam căr ţile într-o zi-două, le citeamf ăr ă pauză, pe unele vroiam să le aduc înaceeaşi zi, dar aş fi stricat ordinea dinformularul de cititor: cum ar fi scris

bibliotecara că am luat o carte într-o zi, amîntors-o la aceeaşi dată şi am mai luat încă unaîn aceeaşi zi?

Mă pregătisem serios de primulexamen-comentariu, dar – încă nestricat(!) deşcoală – întipăream în memorie ceea ce mi se

părea mie convingător (obicei de care n-amscă pat nici azi). Semănam într-un fel cu

personajul Buftea, un copil rotofei („rotofeiulBuck Mulligan”, îmi vine acum în minte, darăsta-i din altă carte), după cum îi era şinumele (deşi eu eram – n-o să mă credeţi! –

slab ca un pai, ca o trestie). Buftea, ca şi mine,asculta ce i se spune, dar asimila (ca şi mine)foarte selectiv „sfaturile practice”. Le-am uitatşi eu (au trecut câteva zeci de ani!), tot aşacum le nesocotea personajul. Probabil eraudin cele „tradiţionale”: dacă n-ai să înveţi, aisă r ămâi prost; dacă n-ai să te speli, ai să

prinzi microbi; dacă ... etc.Un sfat – detaliu literar important! – l-

am memorizat, totuşi, împreună cu Buftea:dacă n-ai să mănânci, n-ai să creşti mare.Imaginea memorabilă asta e: Buftea,spălându-se (de nevoie!) cu o mână, cucealaltă ţinând un covrig, din care muşcaintermitent (de necesitate, citeşte mai sus!)câte o gur ă. Ei bine, acum când schiţez acest

text, mâna dreaptă prestează o muncă intelectuală, în timp ce stânga, „materialistă”,ţine o chiflă (justificată parcă de faptul că scriu în pauza de masă a editurii, dar cine ştiedacă Lacan şi Freud nu ar găsi alte explicaţii).

Aşadar – f ăr ă s-o ştie, bineînţeles –Beşleagă îmi devenea un fel de naş decititorie, iar eu începeam să-i comenteztextele.

Al doilea test Beşleagă, testuluniversitar, a fost mult mai complicat.

Închipuiţi-vă că trebuie să comentaţi cuinstrumentele critice ale „realismuluisocialist” un text deconstructivist cum este

Zbor frânt .Cimpoi, căruia aparent i-a reuşit

performanţa, a „trişat” în două feluri: pe de o parte scrie – de nevoie! – nişte sintagme deserviciu gen: înfruntarea eroică „a încercărilorgrele prin care a trecut poporul nostru întimpul Marelui R ăzboi pentru ApărareaPatriei”. Pe de altă parte, face o analiză destul

de exactă şi pertinentă, dar asta nu mai arenimic în comun cu „critica socialistă”:

psihologism, eseism, existenţialism, efuziunisentimentale, analitism, structurarea condusă de fluxul memoriei etc.

Câteva ciudăţenii literare în peisajullinear, cu vectori precişi ca drumul de fier alliteraturii timpului (banală repetare, dar evorba de explozia literar ă marcată deromanele şaizeciste ale lui Druţă, Busuioc,Vasilache, Beşleagă plus Numele t ău de




Vieru) justificau noţiunea de literatur ă într-unspaţiu mort prin definiţie.

Am fost absolut surprins să constat că lanoi (!) e posibilă o literatur ă. Veneam – iar ăşiun truism – cu o experienţă de lecturi...„str ăine”: o serie de nuvele ale latino-americanilor (volumul se numea La sud de

Rio Grande); apoi Faulkner, apoi Proust, apoiKafka şi alţii, suficient de altfel, încât nu să mă şocheze: să-mi creeze complexe deinferioritate. Nu ştiu cât de sincer e Beşleagă (bănuiesc că, totuşi, cochetează), dar pentrumine latino-americanii şi, mai ales, Prousterau un reper, o cheie de lectur ă.

A construi un discurs pe cercurilecapricioase, dar şi emoţionant-dureroase ale

memoriei (un alt reper pe potrivă erau pentrumine filmele de început ale lui Tarkovski:Copilăria lui Ivan, Oglinda) însemna osurpriză naratologică absolută în spaţiulnostru.

„Sărind” peste Camil Petrescu (pe carel-am „descoperit” şi mai târziu), eram fascinatde această potenţă literar ă a unui scriitor de la

periferia artistică a Europei: dacă noi suntemo copie palidă a unei Serbii „marginalizate” şi„demonizate”, Transnistria lui Beşleagă e

sosia nefericită a Bosniei, anonimă, pentrunoi, cultural.Ambiguităţile (nespusele) situaţiei,

ambiguităţile personajului (cum se poate să nu poţi să-l „clasifici” în plin realism socialist?),dar şi ambiguităţile naraţiunii şi alediscursului fascinau, cum puteau să te încântedoar polifoniile clasicilor. Nu aveam nişteindicatoare naratologice, nu aveam alte reperedecât referinţele din literatura universală asecolului.

Câtă intuiţie şi har, câtă „teorie aplicată”există în aceste texte? Ludic – mai ales înultimul timp – în „interpretarea” propriilortexte, toată hermeneutica se destramă după atitudinea lejer-ironică a autorului: să fimserioşi!

Ei bine, tentativele de „clasicizare” amălăieşteanului s-au spart de atâtea ori derecifurile, crescute „natural” pe schelăriatextelor sale, clădite sau păstrate deecologistul Beşleagă. O explicaţie desuprafaţă a fost cvasitotal ignorată de critici,

chiar dacă se iţea, ca avertisment, ca un vârfde iceberg, încă din apele reci alemărturisirilor directe, „de început”: teama deautorepetare.

Beşleagă e de neprins ... cu năvodultradiţional: După Zbor frânt urmează altceva(cu totul altceva!): Acasă , Ignat şi Ana (mă mai îndoiesc şi azi de paternitatea luiBeşleagă asupra acestor texte. Şolohov!) Cine

putea bănui că, în acelaşi timp, se năştea, înoribile chinuri ale facerii, ale nenaşterii legale,

Nefericitul Filimon? O nuvelă cu reminiscenţeclasice, dramatice, dar şi de „f ăcătur ă modernă” era secvenţa de roman Cel de-altreilea dacă ar fi fost acolo, un altfel de„roman” era Jurnalul său. Şi dacă cineva s-a

gr ă bit să bifeze cu minus dimensiunea postmodernistă, textualistă, a jocului cu textul(un „joc al dragostei, întâmplării şi…alînţelepciunii”, cu riscuri egale, cu dominaţiialternativ-reciproce), să citească, cel puţin,

Ho ţ ii din apartamente (am în vedere textultitular al căr ţii).

O „carte vorbită”, Voci sau dublulsuicid din zona lacurilor , un manuscris lăsatmie pentru chinul lecturii de autor, cum s-ocitesc? Care-i cheia, codul, dispoziţia cu care

trebuie s-o încep? Ce să mai vorbesc desurpriza absolută care este volumul de versuride la Cartier (Ţ ipătul lăstunilor , de fapt, titluliniţial – uşor perifrazat – al Zborului frânt )?

Ei bine, cu toate rezervele – justificate –faţă de poezia prozatorului, iată şi cheia„lecturilor Beşleagă”, în chiar primul poem,absolut relevant: ...uite-o lumea/ e toată în faţata/ poţi face cu ea orice doreşti/ vrei tr ăieşte înea/ nu vrei păr ăseşti-o/ iar de nu-ţi e pe plac/şi nici nu te înduri a o lăsa/ apucă-te de-o

fr ământă ca/ pe un boţ de lut/ f ă-ţi din el unulcior/ şi umple-l cu visele şi/ lacrimile tale ...

Scriem în loc de „lumea” „lumea luiBeşleagă”, „universul ficţional al luiBeşleagă”, ori şi mai simplu: „cartea”,„textul” şi... soluţia e în mânecă: asul „deserviciu”!

„Teama de autorepetare” ne-o explica –absolut ludic, absolut neserios – scriitorul,recent, la un pahar de... şi vorbă, cu prilejulrecepţiei „omagiale” de la terasa Uniunii:„mie-mi place să fiu ca personajul cela din




poveste – fac o piruetă, mă dau peste cap şi-salt om”. Cum să fie după asta plicticos? Cumsă nu fie după asta... tânăr şi neliniştit?

Iar ceea ce surprinde cu adevărat e darullecturii, plăcerea cititului, confirmate şi prin

provocarea la discuţii pe cele mai recente căr ţişi reviste. Nu cunosc un alt scriitor care să-isurprindă intermitent pe mai tinerii condeiericu un telefon: „Ţi-am citit, dom’le, eseul(cronica, interviul, cartea etc.) Foarte... etc.Dar iată într-un loc zici că... Am înţeles că...Dar ce crezi dacă... Mie mi se pare...” etc. etc.

S-ar părea că l-am ştiut şi l-am apreciat pe cât o merită, dar iată că vine cu ocauaexigenţei neclintite Ion Simuţ, ca să ne

descopere încă o

dată, să ne dea deînţeles că... nici nu bănuim ce avem!Inegal în tot cescrie, ca un om viuîn toate ce este,Beşleagă este per-sonajul deschis in-terpretărilor şi des-chis literaturii. Nu

putem aştepta de la

el decât o surpriză, pentru care vom căuta multă vreme cheiaînţelegerii, pentru că nu este scriitorul care îşiva alimenta orgoliul cu laurii unui succes dealtădată.

Tema fiind închisă, altceva îl preocupă:ceva ce nu (s-)a mai scris. Dar aceste

permanente întorsuri ale Buzăului nu suntdoar figuri acrobatice ale unui artist, eledivulgă şi neastâmpăratul, zbuciumatul înot alunui personaj care se zbate între un mal şi

celălalt, de Nistru, de Prut, de Tisa, pentru că aşa-i destinul său şi al semenilor săi, al

congenerilor. Şi, ca un om normal, (ne-)dorinţele i-s normale: „Prefer să nu fiu studiatîn nici o clasă... un autor băgat în manual estecondamnat să fie nici căutat, nici măcarfrunzărit de nimeni, pentru că ţi-a fost băgat

pe gât încă pe băncile şcolii”.Dacă romanul e formula proteică prin

definiţie a literaturii, de ce un protagonist alacestui fel de scriitur ă ar trebui să fie rigid-

previzibil, mai ales azi?P.S. 1: Oricine şi-ar fi f ăcut carier ă

literar ă pedalând potenţele unui singur stil probat de Beşleagă (Stilul Zborului frânt,Stilul Nefericitului Filimon etc).

P.S. 2: Dacă printr-un cataclism genBradbury bibliotecile din Basarabia ar arde şi

ar supravieţui – la Mălăieşti, de exemplu –doar căr ţile lui Beşleagă, pe temeiul lor s-ar putea reconstitui toată drama, toată comedia,toată istoria creşterii literaturii române dinBasarabia, cu stilurile şi temele ei…

P.S. 3: Umberto Eco, într-un fel dedublu-triplu citat (Todorov – Lichtenberg –Böhme), invocă o observaţie oarecummaliţioasă a lui Tzvetan Todorov: un text esteun picnic la care autorul aduce cuvintele şicititorul sensul. Imaginea Câmpului de

lectur ă, pe care o formulăm aici printr-oanalogie cu câmpurile magnetice, dar şi cucele de luptă, ar fi chiar locul „unde se

produce ceva” (nu unde „se povesteşte” ori„se învaţă” ceva). Vladimir Beşleagă vine laacest picnic, deopotrivă loc al delectării– savur ării, dar şi loc al disputelor, cu traista

plină de merinde (şi de nelipsite mirodenii)dintre cele mai diferite. Bucatele lui pot să sastisească cohorte de flămânzi, dar şi – fiindvorba de un bucătar rafinat – gusturile unor

gurmanzi selecţi. Într-un fel, acesta ar trebuisă fie visul oricărui scriitor.




Vladimir BE

LEAG

„ Noi, basarabenii, o să ne aflămmereu între ciocan şi nicovală...”

– Domnule Vladimir Be şleagă , în varacare vine, la 25 iulie, ve ţ i împlini 84 de ani devia ţă. Ne bucur ăm să vă ştim încă foarteactiv, vă apar căr ţ i, semna ţ i publicistică în

ziare, sunte ţ i solicitat la emisiuni televizate,vorbi ţ i la diferite manifest ări literare... Azi,când privi ţ i în jurul Dumneavoastr ă cu ochide patriarh al literaturii, nu vă îngrozi ţ i?

– Las-o mai încet cu groaza, măi Gheor-ghe. Uite, mi-ai amintit că sunt prea bătrân şivreau să-ţi spun că pe mine noţiunea de timp,

la modul filozofic, m-a preocupat încă dinadolescenţă. Atunci am citit basmul lui Ispi-rescu „Tinereţe f ăr ă bătrâneţe şi viaţă f ăr ă demoarte”. În genere, am citit foarte multe bas-me anume în timpul celui de-al Doilea R ăzboiMondial, atunci când în Transnistria eraadministraţia română. Tr ăiam tocmai vârstacând ai o mare sete de lectur ă. Am citit basmeşi „Vieţile sfinţilor”. „Vieţile sfinţilor” m-auînvăţat să-mi controlez pornirile, să mă domo-lesc, să-mi impun anumite reguli de viaţă. Din

basmul lui Ispirescu am prins noţiunile detimp uman, cel concret, şi de timp cosmic, pentru că acestea sunt absolut diferite. Iată noidiscutăm acum şi tr ăim un timp concret, carese aranjează într-o ordine succesivă prinalăturare, iar timpul cosmic este simultan, f ăr ă scurgere, totul se produce în acelaşi moment.Există oameni, ca Nostradamus sau Vanda,care au darul de a intra în contact cu timpulcosmic şi văd toate lucrurile momentan, ceeace se întâmplă şi ce se va întâmpla.

Eu întotdeauna am considerat că, dacă voi ajunge la 40 de ani, voi mulţumi că amtr ăit pe lumea asta şi că am aflat cum este ea,dar la 40 am zis că-i un fleac şi hai la 50, apoila 60. Şi tot aşa, am ajuns să sar peste 80...

– Nu v-a ţ i gândit vreo dat ă să-i face ţ i pestr ăbunii Dumneavoastr ă sau pe părin ţ i eroide roman?

– Dar eu am scris o carte despre tatălmeu, care a fost judecat şi dus în Siberia, laIvdel. Iar mama mea – vai! – a fost o femeie

cu har, nu f ăcuse şcoală, dar ştia versuri,cimilituri, avea simţul umorului... Tot de lamama am moştenit o tr ăsătur ă de care mi-amdat seama mult mai târziu: ea era mereuconectată la generaţiile tinere, nu se ducea lataclale cu nevestele, ci mergea cu fetele. S-acăsătorit devreme, altfel ar fi fost şi eadeportată. Deci, poate că vroia să-şi tr ăiască adolescenţa pierdută şi era permanent conec-tată la generaţiile tinere.

Dar o viaţă lungă nu-i uşor s-o tr ăieşti,

pentru că viaţa are şi cumpene mari. Ele num-au ocolit nici pemine. Una dintrecele mai mari a fostatunci când am

pierdut-o pe mama. Anume moartea ei m-amobilizat să scriu romanul „Zbor frânt”. Apoia fost altă lovitur ă – moartea feciorului meu,la vârsta de 24 de ani. Probabil, nu toţi tr ăiescatât de profund pierderile, dar eu era cât pe câtsă mă duc după dânşii. S-a întâmplat, totuşi,

un miracol şi am r ămas...

DialogurileMișcării literare




– Ş i Dumneavoastr ă sunte ţ i mereu prin-tre tineri. Da ţ i sfaturi sau învăţ a ţ i de la ei?

– Eu m-amformat foarteîncet. Am avut oexperienţă grea

pe la 22-24 deani, când tatălmeu fusese dus laUral. Am trecut

prin mizeriemare, mama afost dată afar ă din casă şi eu,care tr ăiamnumai din bursă,

mai colaboram laradio şitrimiteam banimamei în fiecarelună, ca să-iadune şi să cumpăr ăm casaînapoi. Veneamcu trenul la

Chişinău şi pentru că nu aveam bani, mă înţelegeam cu însoţitoarea de vagon şi ea mă

ascundea sus, pe o poliţă, ca să nu mă prindă controlorii.Să înveţi nu-i târziu niciodată. Eu şi ca

om de cultur ă foarte greu m-am format. Întoate am fost un întârziat. După universitate,unde nu am învăţat mai nimic, am vrut să facziaristică, dar m-au obligat să merg ladoctorantur ă. Timp de trei ani de zile, amstudiat toată literatura română naţională,istoria, dar aveam deja vreo 28 de ani.

Pe parcursul vieţii am fost nemulţumit

de studiile pe care le-am f ăcut. Atunci nu puteai să mergi în str ăinătate, iar launiversitate n-am aflat aproape nimic în cinciani de zile. Mă interesa cultura, literatura, daraveam numai un curs cu Vasile Coroban şialtul cu Nicolae Corlăteanu. Chiar şi Corobanse limita numai la scriitorii permişi peteritoriul Moldovei sovietice. Căr ţile luiEminescu şi Creangă au început să fie editatemai târziu, abia după moartea lui Stalin. Iată de ce mă bucur când văd că tinerii noştri pot

să facă studii la Iaşi, Bucureşti, Berlin, Parissau chiar la Oxford.

– Ş tiu că scrie ţ i foarte mult. Câtemanuscrise ave ţ i prin sertare? Când ne face ţ io surpriză editorială?

– După ce a fost introdus alfabetul latin,am lucrat vreo opt ani şi mi-am revăzut căr ţilecare au apărut în perioada sovietică, ca să leeditez în grafie latină. După 2000, am lucratintens la alte căr ţi, dintre care au apărut doarcâteva, mai multe – nu. Vor fi vreo şapte, iardacă mai adaug eseurile literare, eseurile

politice, dialogurile… Din 1947 am susţinutun jurnal până prin anii de universitate şi, în

baza lui, la 1 ianuarie 2000, când începea unnou secol şi un nou mileniu, am pornit un fel

de jurnal în jurnal. Şi acesta îşi aşteaptă tiparul. Apoi mi-a apărut ideea să scriu istoriavieţii tatălui meu. Pe urmă, am abordat genuldramatic, am scris nişte piese care au fost

publicate. Am f ăcut şi un experiment: am vrutsă editez o carte audio, un audiobook –„Voci”. M-am dus cu ea pe la câteva edituri:„Iată, oameni buni, prin toată Europa suntdifuzate audiobook-uri, hai să încercăm şinoi”. Zadarnice încercări. Au trecut nouă ani,dar cartea nu a mai apărut pe disc. Postul de

radio „Europa liber ă” mi-a solicitat câtevaepizoade. Mi-au deschis un audioblog, cuintenţia ca, atunci când o să termin de citit, să editeze toate epizoadele. Astfel, o să apar ă

prima carte audio în spaţiul basarabean.Începând cu 2008, până în 2010, am

f ăcut un jurnal zilnic despre totul ce mi seîntâmpla, dar şi gândurile care îmi treceau

prin cap. Fiica mea a trecut în calculator textulşi s-au adunat aproape o mie de pagini. Adescifrat ea înregistr ările, că eu, de la o

vreme, m-am săturat de scris. Port cu mine unreportofon şi înregistrez gândurile, totul cevorbesc. Merg pe stradă sau în magazin şi –

pac! – îl includ ca să dictez ceea ce aş vrea să spun cuiva.

Mai am o torbă de casete cu imprimăride prin anii 60, cu bătrâni care nu mai sunt înviaţă. O parte le-am descifrat şi am publicattextele în cartea „Destine transnistrene”. Din

păcate, nu mai găsesc casete noi, ele nu se mai produc, toţi au trecut la reportofoane digitale.

Vladimir Beșleagă la BibliotecaJudețeană George Coșbuc din

Bistrița




– În primii ani de putere sovietică , înliteratura moldovenească aveau trecere, în

primul rând, scriitorii transnistreni, precum Ion Cana. L-a ţ i cunoscut?

– Pe Cana mai puţin, deşi am discutat decâteva ori cu el, căci a tr ăit multişor, vreo 76de ani. El locuia pe lângă hotelul „Leo Grand”şi ne-a invitat când îşi sărbătorea un jubileu.Venise şi Andrei Strâmbeanu, care întotdea-una ţine cuvântări lungi. Am spus şi eu camaşa ceva: „Dumneata ai scris o povestire carese cheamă „Râşniţa”. Aţi fost un profet,

pentru că în neamul nostru întotdeaunaîncepem să facem ceva şi când pare că reuşim

– hop! – vine un val şi dărâmă totul, după caretrebuie s-o începem iar ăşi de la râşniţă...”.

Acesta-i paradoxul nostru, al românilor.Şi în politică se întâmplă acelaşi lucru. În1999, ADR-ul f ăcuse deja cerere de asocierela Uniunea Europeană, dar, peste câteva zile,Roşca se adună cu Voronin, dau jos GuvernulSturza şi „pi...deţ”, cum îi place să spună scriitorului Sandu Vaculovschi. Astăzi, iar ăşiavem în viaţa politică evenimente şocante,lovituri din spate, omoruri, minciuni, vicle-nii... Mă tem că va trebui s-o luăm iar ăşi de laînceput, de la „râşniţa” lui Ion Cana.

– A ţ i pomenit de Alexandru Vaculov-schi, unul dintre autorii care s-au impus înultimii ani. Cum aprecia ţ i literatura autorilormai tineri?

– La majoritatea dintre ei folosireacuvintelor indecente a devenit o modă. Eucred că ar putea fi şi o strategie a autorului, cuscopul de a se promova în viaţa literar ă.Vaculovschi a folosit un fel de şoc pentru a-şiface imagine din start. Pentru mulţi pare cevadeosebit ceea ce a scris el, dar nici pe departe

nu-i aşa. Am studiat literatura română din perioada interbelică şi ştiu că romane scrise înfelul acesta au fost multe. La biblioteca dinCernăuţi am citit un roman de Carol Arde-leanu. Acolo să vedeţi indecenţă! Vaculovschie nimic pe lângă el. Dar scriitorii mari abor-dează altfel perversiunile psihicului, sondează latura animalică a omului.

Totuşi, cred că scriitorii tineri carefolosesc în creaţia lor cuvinte tabu o fac

pentru a se impune, pentru a face cartea lorcăutată. Aşa m-am pomenit şi eu căutând

romanul lui Vaculovschi, ca să văd ce scrie elacolo. Pe când Aureliu Busuioc mai era înviaţă, Nicoleta Esinencu i-a dat nişte texte

pentru piese, ca să lecitească şi să-i deaun sfat. Busuiocavea simţulumorului, dar şiexperienţă de dra-maturg. Când avăzut ce cuvinte

bagă ea prin texte, i-a zis: ”Fată hăi, darce-i cu tine? Ce te-aapucat?”, la care

Nicoleta i-a r ăspuns:

„Domnule Busuioc,astăzi, dacă nufoloseşti asemeneacuvinte, nici un regizor, nici un director deteatru nu vrea să vorbească cu tine...”.

– Vladimir Be şleagă este cunoscut şi ca publicist, ca om cu luări de atitudine fa ţă de problema zilei. Care ar fi una dintre proble-mele actualei uniuni a scriitorilor?

– Nu ştiu ce ai vrea să auzi, dar o spundespre ce scriu eu acum un articol. Este vorba

despre furt, despre piraterie în literatur ă. Mi-a povestit Grigore Botezatu cum a fost piratat. Nişte editori au găsit basmele lui, le-au publi-cat şi au f ăcut parale, f ăr ă să-l anunţe măcar.Ei bine, cei de la oficiul pentru drepturile deautor i-au obligat să-i plătească despăgubirile.Apoi a descoperit că o editoare, membr ă aUniunii Scriitorilor, i-a luat basmele, plus unaa lui Trifan Baltă, şi le-a „adaptat”, le-a „repo-vestit”, menţionând doar că basmele au fostculese de Trifan Baltă şi Grigore Botezatu.

Ele n-au fost doar culese, ci au fost expuse şi prelucrate, este proprietatea lor. Botezatu aîmplinit iarna asta 84 de ani. Hai că moş Tri-fan Baltă nu-i, e mort, dar Grigore Botezatutr ăieşte, e colegul tău şi cum poţi să furi de ladânsul, f ăr ă a-l întreba? Iată cu ce mă maiocup – cu nişte luări de atitudine pentrudreptate, pentru susţinerea unor colegi...

– Ca publicist, a ţ i dezvelit mai multecrime comise de sovietici împotriva Bisericii.

A ţ i publicat şi o carte despre revolta de la Răciula, unde oamenii s-au ridicat în apăra-




rea mănăstirii din localitate. Prin ce v-auimpresionat r ăciulenii, căci asemenea revolte

au avut loc şi în alte păr ţ i?– Asemenea revolte au fost doar două –

la R ăciula şi Baraboi. Am avut ocazia să r ăsfoiesc arhiva comitetului central al

partidului comunist. Mă interesa campaniaantiromânească din 1959. Mi-a apărut atunci

broşura „Conştiinţa naţională sub regimulcomunist”. Dar scotocind prin dosare, amaflat cum au fost persecutaţi preoţii, cum aufost închise bisericile, mănăstirile. Dând şi decazul R ăciula, am solicitat de la MinisterulJustiţiei permisiune la dosarele procesului,căci a avut loc un proces mare, închis, secret.Opt persoane au fost judecate la JudecătoriaSupremă din Chişinău, patru – la Călăraşi.Cartea a apărut la „Prut Internaţional”, aredouă compartimente, primul – închiderea

bisericilor şi mănăstirilor, al doilea – cazulmănăstirii R ăciula, care a fost apărată nouă zile şi zece nopţi de oameni din opt sateapropiate. La urmă, lumea a fost atacată cuarme. A

şa ceva s-a mai întâmplat la Baraboi,

raionul Râşcani. Aceste două rebeliuni au fostcele mai importante în Moldova din perioadasovietică. Liderul rebeliunii, Mocreac, a f ăcut15 ani de puşcărie. El a fost strecurat de cătreserviciile secrete printre oamenii care serevoltau ca să producă zâzanie, să-i dezbine,

dar Mocreac s-a dat de partea lor şi le-adevenit lider. Am avut norocul să-l prind înviaţă şi să-i ascult mărturisirile pe care le-am

publicat în „Dialoguri transnistrene”. – Dle Be şleagă , satul dumneavoastr ă de

ba ştină , M ălăie şti, e în stânga Nistrului.Crede ţ i că reîntregirea Republicii Moldova ar

face posibilă admiterea alfabetului latin în şcolile transnistrene?

– Când Smirnov a pierdut alegerile şi înlocul lui a venit Evgheni Şevciuk, toţi auaşteptat unele schimbări. Dar nu se va întâm-

pla aşa ceva acolo. Totuşi, am să-ţi spun ceva.Acum, preşedintele legislativului de la Tiras-

pol este unul Burlă, despre care se spune că-idin munţii Carpaţi şi că e român. Cică atunci

când a venit în fruntea legislativului de laTiraspol ar fi spus pe un site că trebuie să studiem limba română. Dar sigur că venirealui în această funcţie e o mişcare a FSB-ului,care vrea să ne certe pe noi cu noi înşine.Transnistria este o bază militar ă a ruşilor şi einu-şi vor scoate armamentul de acolo. Iată că

NATO a ajuns la Prut, iar Rusia nu vrea să plece din Transnistria. Asta înseamnă că noi, basarabenii, o să ne aflăm mereu între ciocanşi nicovală. Toate se vor sparge în capul

nostru, ca în evul mediu, când r ăzboaieledintre polonezi şi turci se dădeau pe teritoriulMoldovei. Cronicarii descriau pământul pârjo-lit şi satele pustii, dar degrabă, în trei-patruani, Moldova se umplea iar ăşi cu oameni.Aşa-i neamul nostru...

Deşi sunt băştinaş din stânga Nistrului,consider că trebuia să renunţăm la Transnis-tria şi azi Republica Moldova avea alte

posibilităţi de integrare europeană. Totuşi,Republica Moldova este membr ă ONU în

hotarele ei legitime, care cuprind şi regiuneade la est de Nistru. În plus, dacă renunţi laTransnistria, logica spune că Basarabia tre-

buie să revină la România, ceea ce nu convineRusiei. Asta-i...

Interviu realizat de Gheorghe BUDEANU

Un autograf pentru Ionela Silvia Nușfelean




Vladimir Beșleagă (Note biobibliografice)

1931, 25 iulie Se naște la Mălăiești, Grigoriopol (Transnistria) – în familia lui Vasile Beșleagă șia Eugeniei, născută Ciocârlan – primul și singurul lor copil căruia tatăl i-a dat numele deAdolf, pe care preotul ortodox rus din sat, atunci când bunica și mama l-au botezat într-ascuns, l-a preschimbat în Vladimir.

1938-1941 Urmează primele trei clase primare cu program deînvățământ sovietic în școala din satul Mălăiești.

1941-1944 Odată cu începerea r ăzboiului și cu instalarea în Transnistriaa administrației civile românești, viitorul scriitor face clasa a patra

primar ă și clasele I și II de liceu cu program de învățământromânesc.

1950 Termină școala medie cu medalie de aur și depune actele laFacultatea de istorie și filologie, secția limba și literatura română a Universității de Stat din Moldova. Tot în acest an, toamna, tatăl,Vasile Beșleagă, este judecat și condamnat pe un termen de 20 deani de detenție, mama – dată afar ă din casă și casa confiscată.

1955 Absolvește studiile universitare și este lăsat să facă doctorantura pe lângă Catedra de limbași literatura română, având ca temă de studiu teza Liviu Rebreanu, romancier .

1958 După expirarea termenului de doctorantur ă, f ăr ă să fi putut finaliza teza (tema de studiufusese respinsă între timp ca inacceptabilă pentru ideologia oficială) se pomenește într-osituație confuză – cu familia împr ăștiată și f ăr ă surse de subzistență. Este angajat

colaborator literar la revista de satir ă și umor Chipăru ș. (În anii precedenți colaborasesporadic la Tinerimea Moldovei și Scânteia leninist ă.)1959, toamna În urma destituirii redactorului-șef al revistei Chipăru ș pentru publicarea unor

materiale critice de „nuanță antisovietică și naționalistă”, așa cum au fost calificate acesteade către forul de partid – CC al PCM, Vladimir Beșleagă împreună cu alți tineri colegi dinaceeași redacție este concediat, blamat de la diferite tribune și în presă și, f ăr ă casă și f ăr ă masă, r ămâne pe drumuri.

1963 După câteva căr ți pentru copii, îi apare volumul de proză scurtă La fântâna Leahului.1965 Abandonează proiectul unei căr ți la care lucra și, copleșit de durerea pierderii mamei, revine

la subiectul unei povestiri mai vechi. În cursul lunilor aprilie-iunie redactează romanulȚ ipătul lăstunilor care în anul următor (1966) apare cu titlul Zbor frânt .

1969-1970 Redactează romanul Noaptea a treia, denumire ce are tangențe secrete cu textul Zbor frânt . Propusă revistei Nistru (un manuscris, pentru a deveni carte, era musai să treacă pe larevistă, primul filtru al cenzurii totalitariste), lucrarea este respinsă de colegiul de redacțiecondus de poetul ilegalist Emilian Bucov, hotărându-i-se astfel destinul pentru mulți ani.

1970 Apare în traducerea lui Vladimir Beșleagă celebrul roman antic pastoral Dafnis și Cloe deLongos.

1972-1973 După amara experiență cu respingerea manuscrisului Nop ț ii a treia, scriitorul sedecide să lucreze la o carte pentru propriul suflet, fiind astfel scris romanul Prima ninsoare,care a r ămas să zacă alături de cel precedent printre hârtiile autorului.

1973 Revine la subiectul abandonat în 1965, îl completează cu un al doilea plan, prezentul, șirealizează cartea Nepotul, o cronică de familie care se publică peste doi ani cu titlul

schimbat de redactorii cenzori în Acasă (publicată în 1976). Scriitorul aborda în această




carte unele teme tabu ale epocii totalitariste – deportările țăr ănimii și foametea –, din caremotiv s-a văzut nevoit să facă anumite concesii ideologiei oficiale, spre a înșela vigilențacenzurii comuniste.

1976 Apare, în traducerea scriitorului, nemuritoarea oper ă a lui Erasmus din Rotterdam Lauda prostiei (Elogiul nebuniei).

1978 Scrie romanul pentru adolescenți Durere, care apare în volum în anul 1979.1985 Apare prima carte a romanului istoric Sânge pe ză pad ă.1987, ianuarie Suportă o operație pe rinichi. Pe 12 ianuarie se sinucide fiul scriitorului,

Alexandru. Pe 18-19 mai Vl. Beșleagă participă la istorica Adunare Generală a Scriitorilordin Moldova, care a însemnat un moment crucial în mișcarea de renaștere, luptă și eliberarenațională a românilor de la est de Prut.

1988 După 18 ani apare în volum cartea Noaptea a treia cu titlul modificat Via ț a și moarteanefericitului Filimon sau Anevoioasa cale a cunoa șterii de sine.

1990 Apare partea întâi din cea de-a doua carte a romanului istoric proiectat: Cumplite vremi.1992 Pentru prima dată cu grafie latină, apare volumul antologic Zbor frânt , care include și

romanul Via ț a și moartea nefericitului Filimon..., romanul Pădurea albastr ă și nuvela Cel

de-al treilea dacă ar fi fost acolo.1990-1993 Activează ca deputat în Parlamentul Republicii Moldova, primul legislativ ales înmod democratic. Timp de un an și jumătate este lider al fracțiunii parlamentare a FrontuluiPopular Creștin-Democrat.

1993-2015 Distanțându-se de activitatea politică propriu-zisă, care, odată cu reinstalarea la puterea neocomuniștilor, l-a dezamăgit profund, scriitorul revine la munca literar ă și, pe parcursulunui deceniu, își revede din punct de vedere stilistic lucr ările anterioare. Sunt publicate noiediții din Zbor frânt , Ignat și Ana, Nepotul ( Acasă). Publică în 2002 Jurnal. 1986-1988 . În2006 îi apare volumul de versuri Ț ipătul lăstunului.

Susține o rubrică să ptămânală la Radio Europa Liber ă.

Alb gri




Vladimir Beșleagă

Cu Gheorghe Erizanuși Emilian Galaicu-Păun

La Biblioteca Liviu Rebreanu din Chișinău.Moderatoare Lidia Grosu

Între cei mai curioși cititori

La Biblioteca Județeană din Bistrița,

cu Emilian Galaicu-Păun, Gheorghe Erizanu, Ioan Pintea Cu Gheorghe Erizanuși Andrei Moldovan

FotoalbumVladimir Beșleagă




Ploi şi poeme trivalente

Andrei MOLDOVAN

Volumul de poeme semnat de GabrielChifu ( ploaia trivalent ă, Brumar, 2015) esteo carte care implică discuţii şi dincolo detextele lirice, pentru că autorul însoţeşte

poeziile cu un Mic manifest despre poeziaheracleitică. Mic sau mare, la începutul sau lasfâr şitul tomului, cum se întâmplă aici, tot

manifest r ămâne,adică de luat în sea-mă pentru orice co-mentator. Mai mult,

ploaia trivalent ă be-neficiază şi de două însoţiri în chip de

paratext: o prefaţă semnată de DanCristea (Un poet ex-cep ţ ional) şi o post-

faţă scrisă de R ăz-van Voncu ( Alchi-mie şi dezmărgi-

nire), aşa încât cititorul are toate reperele casă nu r ătăcească în universul poetic ce i se

propune.Revenind la manifestul pomenit, e util

să observăm că nu este pentru ceva, ci estedespre ceva. Asta înseamnă că ia în seamă orealitate existentă, f ăr ă să propună neapăratdezvoltarea unei direcţii, cum înţeleg să

procedeze în mod obişnuit manifestele îndomeniul artei. Au-torul porneşte de laconceptele de eleat şi heracleitic, aşa

cum sunt ele prezentate în cartea lui AntonDumitriu (Culturi eleate şi culturi heracle-itice, Cartea Românească, 1987). Observă că

pentru cunoscutul logician cultura eleat ă ar fi„încremenită în desăvâr şirea sa”, câtă vremecea heracleitică reprezintă „o cultur ă a perma-nentei deveniri, care este cultura europeană”

(Gabriel Chifu, Op. cit., p. 154). Nu spunem

că nu are dreptate poetul, dar ţinem să facemcâteva necesare completări care ne vor fi defolos în comentarea poemelor lui GabrielChifu. Mai întâi, Anton Dumitriu, împrumu-tând numele şcolii filosofice întemeiate deParmenide în Eleea, susţine că omul mitic estecel care vieţuieşte într-o cultur ă eleată. Exis-

tenţa mitică presupune că fiinţa este parte anaturii şi că ea tr ăieşte în natur ă şi supunându-se legilor acesteia. Omul culturii eleate, toc-mai din această pricină, este aproape de sacru,de zei, iar relaţiile cu aceştia sunt, pentru noicei de azi, surprinzător de fireşti, apropiate, cu

bunele şi relele lor. Omul mitic nu este doarun concept, ci şi un mod de viaţă. Adevărat, înacest caz nu se poate vorbi despre progres şidevenire. Aş putea să iau exemplul ţăranuluiromân, nu neapărat al culturilor orientale, dar

mulţi cititori nu mai înţeleg cum se cuvinetermenul, au întâlnit ţărani doar în căr ţi şi înfilme.

După acelaşi Anton Dumitriu, fiinţaculturii heracleitice este omul modern, acelacare începe să se contureze încă din antichi-tatea grecească. Filosoful îl caracterizează cafiind dinamic, într-o permanentă competiţiecu tot ce îl înconjoar ă. Raportul său cu sacruleste unul total diferit, pentru că distanţa întreom şi divinitate devine una impresionantă, iarasta pentru că fiinţa modernă este conştientă de dimensiunile neînsemnate ce la are înraport cu sacrul. De aici şi nevoia de compen-sare prin competiţie, dinamism, prin acumu-lare de putere. Toate astea înseamnă devenire,înseamnă progres.

Gabriel Chifu, în Manifestul său, ţinemai întâi să se definească, să se identifice ca

poet, să se includă în ceea ce numeşte domniasa poezia heracleitică. Iată ce ne spune poetul(aleg un fragment, f ăr ă intenţia de a face undecupaj care să îl dezavantajeze pe autor):

„Dăruită prezentului, ea are un capăt în viitor

În oglindalecturii




şi altul în trecut, care îi sunt, şi ele, acasă. Dela tonul orfic şi până la tonul parodic, de lacuvântul care întemeiază şi până la vidullimbajului, totul îi este îngăduit. De latragedie şi până la comedie ori grotesc, totul îieste propriu. De la misticism la miticism

(miticismul lui Mitică), infinitul cuprins înlitera s care diferenţiază aceste două cuvinte îieste propriu. Poetul care crede în poeziaheracleitică este un perfect cameleon textual:aşa îşi găseşte el noima.” ( Ibid., p. 159)Dincolo de faptul că manifestul este scris într-o manier ă poematică, dar şi de acela că neaminteşte de entuziasmul manifestului anticla-sicism al lui Victor Hugo (1827), cu oarecareluciditate, vom vedea că, lăsând la o parteromanticul „totul este permis”, vom regăsi li-

bertăţi şi înnoiri pe care poezia şi le-a asumatde-a lungul vremii, începând de la greci cu poezia saphică, apoi cu cea alexandrină rezonând pe urmă în poezia latină, începândcu Catullus, până la postmodernismul de azi,inclusiv la cel românesc, recuperator de formeşi teme deopotrivă.

Volumul apărut la Editura Brumar dinTimişoara este o antologie de autor. Selecţia

poeziilor a fost f ăcută de aşa natur ă încât să dea unitate întregului grupaj. Dacă pagina detitlu nu ar face menţiunea, puţini cititori şi-arda seama că suntem în faţa unei antologii. Cutoate astea, poemele din prima parte a căr ţiisunt în general marcate de o sesizabilă diferenţă între o primă parte stă pânită de undelir liric – termenul nu trebuie luat în sensnegativ, pentru că dă frumuseţe şi vibraţie

poeziei – şi o a doua parte, subtil cenzurată, oexplicitare poetică de natur ă să mai estompezeabisurile printr-un ton reflexiv sau prinlivresc. Vocea poetică devine şi una demiur-gică sau cel puţin profetică dezvăluind un

univers nebănuit, cu revelaţii şi abisuri nebă-nuite, şi totuşi omeneşti: „ea locuieşte într-osămânţă de aur, minunată./ ea trece pe câm-

puri: e piciorul pe care-l aşază/ luna în iarbă,/cu care luna merge dintr-un sat/ în altul. eatrece doar/ prin locul liber dintre două ore,/dintre două zile ce-şi urmează, de aceea/timpul nu o rugineşte/ şi are pană luminândă,astrală, un vânător/ a vrut s-o împuşte, darglonţul/ s-a întors în armă, puşca s-a risipit şia curs,/ vânătorul nu a mai găsit drumul spre

casă,/ a r ămas în văzduh închis.” ( Dropia)Vocea demiurgică vine dinspre fiinţa mitică,

f ăr ă îndoială, nu dinspre heracleitic: „am f ăcutsul tot peisajul – / cerul cu nori şi cu câtevastele,/ apoi văzduhul prin care tocmai/ treceavântul, tocmai trecea/ mirosul liliacului înflo-rit,/ tocmai trecea o umbr ă.// apoi strada cu

biserica din apropiere/ şi cu casa mea…”

( papirus).Partea contemplativă a poemelor din

prima parte, adică din perioada de început acarierei poetice a lui Gabriel Chifu seconturează ca o nevoie lăuntrică de echilibru,ca o construcţie poetică a unui autor marcatmai degrabă de armonia lucrurilor şi a lumiidecât de abisurile care le locuiesc. Cugetarea

poetică potoleşte astfel dezlănţuirea profetică,ele părând a fi concurenţiale, ambele găzduitede fiinţa profundă a poetului. Evoluţia poetică

nu duce, cum s-ar putea crede, la eliminareauneia dintre componente, la o renunţare„înţeleaptă”, ci la omogenizare, la contopireacelor două voci în una singur ă, în care parteatradiţional abisală de la începutul poemelor –o fi şi acesta motivul pentru care poezia sa afost trimisă uneori, nu foarte motivat, spreafinităţi expresioniste? – devine o nelinişteasumată, trece înspre profilul fiinţei moderne(da, heracleitice, s-ar putea spune!), iar impli-carea fiinţei creatoare în freamătul crescând şimetafizic al universului, prin eliminarea puse-urilor retorice, duce la unificarea tendinţelordiferite ale creatorului în una singur ă, mai

puternică, mai vibrantă. Se ajunge laînsufleţire dramatică, la viaţă, într-o lume

poetică nouă sau revelată. Poemul câştigă înfluiditate mai cu seamă: „vai, am devenitlichid:/ trupul meu tot şi gândurile curg/ pe-ntinderea de ape a f ă pturii mele/ acum,cerească, se oglindeşte steaua,/ în valuri razaei scânteie.// şi ca şi când n-ar fi îndeajuns/

poemele însele, cartea întreagă/ de apă se fac,

curgătoare se-arată./ iar vântul ciudat de lamiezul nopţii/ muzical învolburează/ mareaaceasta scrisă.// dar în unde/ nimeni nu

pătrunde./ şi înţelesul versurilor/ pururi pierdut r ămâne:/ de sub lacăt, din adânc deape,/ vai, n-are cum să scape.” (o viziune)Trivalenţa ploii care cade în lumi diferite(inspirat titlu al poeziei şi al volumului!)ajunge să fie şi trivalenţa poemelor.

Poeziile cu accente religioase cunosc şiele o evoluţie, deşi nu reprezintă o compo-

nentă foarte consistentă a operei sale poetice.Asta pentru că religiozitatea lui Gabriel Chifu




vine din adâncul fiinţei şi se revarsă în lucruri(mitic, eleat), nu tr ăieşte prin raportare la unsacru spre care omul se îndreaptă, faţă decarese defineşte (modern, heracleitic). O astfel deînţelegere cunoaşte în poezia sa o devenire,după o confruntare lirică cu sine, şi duce la

câteva poeme remarcabile (transparent ă , fiin- ţ a lui de necuprins), f ăr ă a putea să-l consi-der ăm totuşi un poet religios. Ele sunt o partedoar a unei opere de o mare diversitate tema-tică, lucru asupra căruia nu vom insista acum.

Totuşi, nu putem trece cu vederea poemele de iubire de o mare delicateţe, de omare profunzime, fie că sunt tratate cumijloace clasice, fie că autorul recurge, cumse întâmplă deseori, la un arsenal poetic

postmodern. Iubirea, cel puţin, este domeniul

în care se resimt mai pronunţat afinităţile cuopera poetică a lui Henri Michaux, aproape deezoteric, aproape de exorcizare: „te invoc şi teslăvesc pe tine/ care într-o bună zi ai venit/ şite-ai vărsat în propoziţiile mele/ ai ajuns înadânc/ la r ădăcina obscur ă a vorbelor mele/ teinvoc şi te slăvesc pe tine/ care după ce s-auterminat/ treptele scării/ ai păşit direct peîngeri ca Dumnezeu şi ai venit/ spre mine/ şidupă ce s-au terminat îngerii ai păşit/ direct pecuvinte/ şi ai venit direct spre mine şi după ces-au terminat cuvintele/ ai păşit direct în gol şiai venit spre mine m-ai căutat/ m-ai găsit/ m-ai dezgropat din mine însumi// m-ai redat mie

pe mine însumi.” (treceau delirând biciclete f ăr ă memorie)

Poetul este unul neînregimentat îngrupările care au colorat şi colorează viaţaliterar ă românească. Tocmai de aceea, nu sesimte tributar unor maniere poetice, fie ele şiconsacrate, subordonând mijloacele nevoilorde conţinut. Asta nu îl împiedică să treacă dela clasic la postmodern, cât se poate de

natural. Mai mult, atinge şi manifestărilingvistico-poetice mai zvă păiate, pentru carenu există nimic intim pe lumea asta. Dinfericire, nu insistă, pentru că nu este el croit

pentru asta. Este aventura lirică a altora. Amremarca în privinţa autorului ploii trivalente cultivarea unor forme lexicale arhaice,conferindu-le o puternică încărcătur ă poetică,modalitate consacrată încă de poezia emines-ciană, dar care se dovedeşte mereu proaspătă,

inepuizabilă. Apoi, un simţ deosebit al utili-zării formelor verbale în marea lor diversitate.Trecerea de la un prezent etern, prin trecutulmarcat de durabilitatea imperfectului, până laun viitor profetic (t ămâioara) este de natur ă să pună în valoare potenţialul poetic al ver-

bului românesc. Poetul îşi permite şi experi-mente prozodice aproape de decadentism, dela ruperea ritmului, la rima accidentală sau laconferirea unor valori pur poetice punctului.

În postfaţa volumului antologic, R ăzvanVoncu, metodic, după ce face o trecere înrevistă a generaţiilor care au marcat poeziaromână contemporană, în demersul său de aidentifica locul lui Gabriel Chifu într-un ase-menea peisaj, afirmă că, de-a lungul a patrudecenii, poetul a cunoscut o evoluţie în trei

trepte, etape pe care le trece în revistă cuajutorul textelor câtorva dintre criticii literaricare l-au comentat la timpul potrivit. În urmă,el conchide: „Este, prin urmare, din familiaacelor spirite care nici nu golesc universul demister prin interogaţii epuizante, nici nu

jubilează în faţa spectacolului banalităţii.Renunţarea la stilul înalt, neomodern, algeneraţiei 60, este doar stilistică. Structural,Gabriel Chifu este un poet al jocului clasicdintre plin şi gol, dintre afirmaţie şi negaţie,dintre prezenţă şi absenţă. Joc din care rezultă o arhitectur ă echilibrată, cerebrală, lipsită dedizgraţioase excese.” (Gabriel Chifu, Op. cit.,

p. 274)Realizatorul prefeţei, Dan Cristea, dă

textului său un titlu mai puţin obişnuit pentruun metatext, care ne-ar trimite spre encomi-astică. În fond, lucrurile sunt departe de aşaceva, criticul dovedindu-se echilibrat şi rea-list. Printre altele, referindu-se la Manifestul

pomenit deja aici, prefaţatorul estompează mult rolul său şi propune să îl consider ăm

drept unul dintre poemele antologiei, cu atâtmai mult cu cât este o republicare, iar stilul,cum am ar ătat şi noi, este unul poematic.

Aşa o fi, lucrurile s-ar simplifica mult.Aş fi bucuros să accept o astfel de propunere,dar nu îmi îngăduie situarea distinctă a Mani-

festului faţă de corpul poemelor, obligându-mă să îl tratez altfel. Şi nici autorul nu cred că ar fi încântat să se diminueze importanţa ce arfi vrut să i-o dea, deşi nu îl întreabă nimeni.




Darie Magheru – limbaj și magie

Nicolae MUNTEANU

Sub egida editurii Eikon din Cluj, aapărut în toamna lui 2014 primul volum dincreația lui Darie Magheru, (Scrieri – VolumulI. Poeme). Integrala operei a fost completată la început de an 2015 de alt volum ce cuprin-de proza, fiind în așteptare dramaturgia. Se

face astfel un act reparatoriu pentru scriitorul brașovean-săcelean oarecum eludat de criticași istoria literar ă datorită originalității noncon-formiste, întrucît nu folosea majuscule (chiarși numele și-l scria ca un substantiv comun).

Darie Magheru este pseudonimul literaral lui Aurel Zaharia Moldoveanu (25 octom-

brie 1923 – 25 octombrie 1983). Numerologiefatidică ori nu, viața lui Darie Magheru a avuttumultul existențial specific artiștilor deanvergur ă. A studiat arta dramatică la

Academia regală din București, ulterior laInstitutul de teatru Matei Millo din Iași,avîndu-i ca profesori printre alții pe GeorgeVraca și Ion Manolescu, apoi a fost actor laBrașov, Ploiești, Arad și Botoșani. Ca rol dereferință, l-a interpretat pe Ion din N ă pasta. În

perioada 1950-1951 a fost deținut politic, în1960 a fost exclus din Uniunea Scriitorilor pe

baza unui raport al lui Petre Sălcudeanu. Deșireprimit ulterior, acest spirit iconoclast a fosttacit marginalizat, în ciuda unei opere literare

cu totul aparte pentru proletcultismul obse-dantului deceniu și în general pentru rigidi-tatea unui sistem totalitarist.

A debutat intempestiv la 18 ani cu pla-cheta „cu barda-n por ți de veac” promițînd unlirism exuberant prin vivacitatea expresiei.Ulterior, într-un spirit critic de frondă, autorulse dezice de poeziile din 1941 considerîndu-lenesemnificative.

Volumul eu, me șterul manole din 1957a fost primit cu încîntare de Gellu Naum,

avînd în vedere prohibiția la calitate în plină

perioadă stalinistă. Propensiunea mitologică avea să devină o direcție poetică. În 1968apare volumul poe-me din care amintim

poemul tragic pyg-malion, în 1973 vo-

lumul guernica dez-voltă aceeași vocație pentru poemele ample numite simfonii,ca îngemănare sin-cretică între poezie,muzică și drama-turgie, iar în ultimulvolum din 1982 zeuorb cu flori esteinserată mitologia

dacică a nemuririi prin ciclicitatea istoriei șiinterdependența generațiilor.Pe alocuri, Darie Magheru e ca un ecou

reverberator barbilian, în faza sa parnasiană,dar deliricizarea textului poetic e transformată într-o descătușare prometeică a Cuvîntuluidintr-un corset estetic prefabricat din imaginiminerale.

„da/ brațul valah/ va coborî-n minerale/și gestul paloșului/ va coborî-n minerale/ șiculoarea hlamidei/ valahă/ va coborî-n

minerale” (co șmarul bastei, volumul schi ț eiconografice 1973).

Prin intelectualizarea profundă aexpresiei poetice, prin tehnicile și modalitățileexpresive curajoase și înnoitoare, opera luiDarie Magheru nu se adresa publicului de largconsum dintr-un sistem socialist cu cenzur ă atentă la orice nuanță conotativă. Mai curîndforma și structura discursului poetic

prefigurează optzecismul postmodern al brașovenilor Caius Dobrescu, Alexandru

Mușina sau Andrei Bodiu.




Poeziile sale se deschid unui Cititoravizat, pentru care actul lecturii înseamnă orecreare și o redescoperire a planului ideaticinovator. Între Autor și Cititor se stabilește unraport de complementaritate. Odată intrat înimperiul poeziei pure, f ăr ă inhibiții lexicale,în universul fabulos al Ideii, Cititorul are

plăcerea să descopere un Darie Magherumagician al Cuvîntului. Nu este o poezie detip simbolist, în cazul în speță sinesteziainedită este între sunet și Idee.

„u – cel ce scrie tauri/ i – magul/ ib, ic,id, if, ig, ih, ij – vînători/ a – femei interzise!”(poezia tribul lui sautuola, vol. exclusiv tauri,1991).

Textul poetic i se relevă degustătorului

de poezie din savoarea intelectuală specifică artiștilor ce dau cu „barda-n por ți de veac”,deschizători de drumuri, dar f ăr ă siaje. Urmeleimpactul în por ț i de veac sînt, din păcate, prea

puțin sesizabile, ca și cum timpul n-ar fi avutr ă bdare cu acest poet insolit.

Interesante ni se par, în egală măsur ă, poeziile inedite publicate în acest compendiu postum, într-o paletă largă și neomogenă.Erotismul din cîntec oprit e aidoma uneisuperbe declarații de dragoste șoptite pierdut,

e un atac intempestiv și sălbatic alferomonilor pe care un eu liric îndr ăgostit îl percepe înfierbîntat de dorință, dar necontenitfilosofic: „acum este vremea, bătrînu-odihnește,/ e soarele vrej r ăsucit după trunchi/dorm viscole-n murguri. izvoru-mi șoptește/că pot să m-așez lîngă tine-n genunchi./ ți-eumedă gura. vă păi se dezghioacă/ spre guramea buzele-ți lasă. e bine./ zăvozii și-i stîmpărarsura ta dacă/ ai să începi să mă simți curîndîntre tine./ ci nu-ți fie teamă, la-ntîia mea

pripă/ adînc am să mușc, peste coapse-aplecat/cunoașterea-n noi și-o r ăsfrînge aripă/ cumramuri r ăsfrînte în apă se zbat./ iar cînd vom fiuna, din glezne în gur ă, asemenea lui vom știviața și noi./ și moartea vom ști-o din-nalturide-arsur ă/ surpați f ăr ă veste cînd iar vom fidoi...!” E o schimbare a tonalității, dar și atehnicii, mai puțin inovatoarea, dar categoricmai deschisă cititorului, care are revelațiaunui alt Darie Magheru, de o sensibilitateabisală insuficient exploatată. (Alte ineditesimilare: descîntec de o creangă de crin, ci

nemin ț ind de ne-om iubi mereu, și spunebasmul, vioara, balada muierii care-a-n șelat )

În labi ș (altă creație postumă din acestvolum) freamătul liric are în incipit rezonanțede omagiu metaforic...

„vă implor – nu visați!/ ieri dimineață/un tramvai/ a strivit poezia!”

dar pare a fi doar o capcană poetică revolută. Strofele următoare trezesc cititorul

prin imperativele acute de un realismtextualist „fiți hidoși/ din frumusețe au r ămasașchii de os/ ...fi-vă milă de voi!/ mimați

prostia!/ creierul său/ și-a tras în cochiliaturtită/ toate dendritele/ cu care adulmeca/rostul lumilor!” și se încărcă de o gravitate

progresivă pînă la finalul cu aluzii

antitotalitare.„...mimați idioțenie!/ viața are/ – cuadevărat –/ frîne westinghause,/ dar ele numai funcționează!/ mimați imbecilitate –/ esingura noastr ă șansă!”

Limbajul aluziv putea deveni periculosîn sistemul comunist. Poate că de aceea

poezia a r ămas în manuscris. Textele lui Dariesînt departe de a fi o retorică subsumată unuisistem politic. Inactualitatea lor (de atunci) să fi fost unul din motivele pentru care istoria

literaturii l-a ignorat?Exegeza literar ă restrînsă (dintre careamintim pe Octavian Soviany, RomulMunteanu, Al. I. Brumaru, Mihaela MaleaStroe) a f ăcut aprecieri comparatiste lăudabile,așezîndu-l pe Darie Magheru alături de VasileVoiculescu, Radu Gyr, Radu Stanca, oriundeva între Marin Sorescu și NichitaStănescu.

Poezia lui Darie Magheru are soartatablourilor suprarealiste gen Picasso ori

Salvator Dali. Îmbinarea de linii și culorigenerează interpretări multiple, în funcție deunghiul de refracție din care privește Cititorul.Dar, indiferent de punctul de referință,insolitul intertextualismului poetic are acelașiecou original, profund livresc. Cu siguranță este motivul pentru care, mereu îndr ăgostită de poeziile lui Darie, d-na Olga Lascu,octogenara sor ă a poetului, cu a sa memorie

prodigioasă, este ecoul scrierilor sale, singurace știe mai toate poeziile par coeur. Îi izvor ăsc




din inimă. Din locul în care a crescut, la fel cași Darie, neostoitul îndr ăgostit.

„...în satul meu cresc plopii, înfometațide cer,..../ vin seara curcubee sub streșini des-adapă... .../ eu m-am născut cînd toamna,

prin lunci, bătrîn oier/ mîna din urma codriisă-i culce lung pe apa.../ și de te-am vrut cusetea ce-n lujer iscă muguri,/ dînd buzna de pecreangă și sfredelind înaltul,.../ azi vinul cărnii

tale-plinit în trup ca-n struguri – ... .../ l-o bea ,în fapt de sear ă, cu buze arse, altul!”(autobiografie)

Ca să-l parafrazăm pe autor însuși,Darie Magheru este Gebeleizis, „zeul orb f ăr ă flori” al liricii anilor 1941 – 1983. A cedatlaurii pentru cei din generația sa. Cei apropiațiîl numeau Tragicul Domn al Poeziei Sale.

Portrete




Moș Groșan coțcariul

Icu CRĂCIUN

Din cele trei-patru precizări ale lui IoanGroșan de la începutul căr ții sale Lumea caliteratur ă (Amintiri), (Polirom, 2014), socotcă una singur ă merită a fi amintită. Este vorbade faptul că nu „orice întâmplare mai intere-

santă, tr ăită sau

auzită, (…) trebuietrecută în literatur ă”.Ei bine, „amintirile”acestea trebuiauscrise și publicate

pentru a se bucura șialții de farmecul lor,iar eu, unul, mă număr printre aceș-tia. Sunt convins că ele sunt reale, dar

talentul de poves-titor al autorului leașază pe raftul desus al prozei româ-

nești contemporane. Prin intermediul lorfacem cunoștință cu o altfel de viață rurală,citadină, cazonă, studențească, ba și a bresleidin care face el parte. Concluzia sau moralacâtorva întâmplări sunt de-a dreptul savu-roase; amestecul ironiei fine cu satira șicomicul de limbaj ori de situație degajă

bunădispoziție molipsitoare. Amintesc aici băuta de jaf și cotropire pe care o fac doiconsăteni prieteni, „încât după trei-patru orede tras la greu cei doi nu se mai recunosc”, cualte cuvinte li s-a rupt filmul. Dialogul lor estecomentat în final astfel: „Nu vi se pare că această întâmplare (autentică!) seamănă

perfect cu o scenă celebr ă din Cânt ărea ț acheală a lui Ionesco?” Și tot așa veți desco-

peri citind Poetul și veterinarul, Dracula îndoi, Poporul ilir sau Cel mai frumos omagiu și mai profund adus ideii de intelectualitate

când George Țâra îi povestește desprechemarea bunicii sale de la București laPrundu Bârgăului pentru a-i prezenta oeventuală viitoare nevastă, care îi reproșează

bunicii că l-a f ăcut să bată atâta drum pentru ofată cam urâțică, la care bătrâna zice: „Vai de

mine, măi George, când o f ăcut atâta școală?Șase ani de farmacie!”Peripețiile „junelui comediant” (în 10

episoade) la Festivalul de film de la Cannes(1992) cu ocazia prezentării filmului româ-nesc Balan ț a sunt și ele la fel de copioase: dela obținerea legitimației de participant, ahranei în schimbul unui pachet de Carpați f ăr ă filtru, de Sfântu Gheorghe (botezate de IoanGroșan „marijuana românească”), întâlnireacu Eugenia Vodă, cea care îi ofer ă mașina

unde să doarmă în locul unei camere scumpela hotel (în prima noapte este confundat cu unhoț de mașini, apoi alte două nopți sunt

petrecute în compania unei lesbiene nordice,r ăsf ățat cu mâncare și băutur ă și r ăsfoindîmpreună cu scandinava, „ca doi bătrânei carese uită la pozele din armată, albumul iubiriicelor două lesbiene”, la care I. G. conchide:„Maaamă, ce era acolo! Socialism cu față umană, din toate pozițiile, cum visa dl. IonIliescu!”, pentru ca să încheie sejurul în

Franța pe iahtul regizorului Marin Karmitz(cu r ădăcini familiale în Galați), undecoțcariul de Groșan caută băutura care

provoacă voia bună aidoma legendaruluiTezeu în căutarea lânii de aur.

Evocarea regizorului Moscu Copel,celebru prin filmele sale documentare din

perioada comunistă: Serali știi (tinerii mineritrimiși de autoritățile comuniste pe litoral, laCostinești, în decembrie, cu vânt și ploaiemăruntă, iar seraliștii stahanoviști cu ochelari

de soare), Pe malul Ozanei (într-un peisaj




idilic este prezentat un liceu de…tractoristeamărâte, care mie îmi aduce aminte de urmă-toarea glumă: „În sat, la discotecă: Donșoar ă,dansezi?” „Nu”. „Atunci, hai să ne ajuți să împingem tractorul”.) sau Va veni o zi (laAvicola Bacău, „unitate fruntașă pe ramur ă”,exista și o gr ădiniță pentru copiii angajaților,cărora li se preda și muzică, iar imaginilesuprapuse cu un contrabas și cele din abator,unde se sacrificau curcani, sunt demne deilustrarea celui mai elocvent umor negru) șifarsa f ăcută de tatăl senior lui Copel junior șisurorii sale, cu transmisia f ăcută din podulcasei ca și când ar fi fost de la radioul de laMoscova, este una memorabilă.

De neuitat este descrierea mesei servită

la una din cârciumile capitalei alături deGeorge Țâra și Ioan Buduca, acesta din urmă însoțit de logodnica sa rafinată, proaspătsosită din Norvegia. Buduca își dăscălește

prietenii, dar și pe Costel, chelnerul careservise și la Continental!, cum să se comporte,dat fiind faptul că aveau între ei o fată atât destilată. Tustrei sunt stresați, însă, se pare, că Ioan Buduca a fost cel mai tensionat, căcivoind să taie biftecul, acesta va tăia în două șifarfuria, lucru care îl va determina pe Costel

să rostească „nemuritoarele” vorbe: „Să-mi bag p…, în viața mea n-am văzut așa ceva!”Una din povestiri poartă un titlu inci-

tant: Cele șapte vorbe memorabile ale lui Ion Mure șan. Pe un frig teribil, în Deltă fiind,autorul îi cere poetului să rostească șaptecuvinte pe care să le noteze și să r ămână peveci pentru posteritate. Te aștepți la cevafilozofic, cu un tâlc profund, dar I. M. zice câtse poate de deslușit: „Dracu ne-a adus aici!Mi-i tare frig!”

Merită, de asemenea, reținute cele patruepisoade dedicate Erosului în socialism ( Joiatineretului – cu rolul blues-ului în creștereanatalității rurale, O tro ț kist ă mexicană înfo-cat ă, Cântarea României – Cântare Erosului și Top senzual la ț ar ă), și Zece farfurii desupă (Lucian Per ța se dezlogodește mâncând10 farfurii de supă, în felul acesta parodiindu-și logodna), împreună cu Umorul s-a născutla sat (unde, unul dintre protagoniști, Tanasie,

primar în satul lui I. G., va citi o dare deseamă inedită, f ăcută de un funcționar de laPrimărie, dornic să-l batjocorească. Dar să-idăm cuvântul scriitorului: (Funcționarul) „a

bătut darea de seamă la mașină și i-a dat-o cucâteva minute înainte de începerea adunării

generale s-o citească. Primarul a început s-olectureze, poticnindu-se din când în când, și-aajuns la următorul pasaj, în josul paginii:Ț inem să afirmăm că auto depășirea e ocondi ț ie sine… sine… cua… non a tuturorrealizărilor noastre și că , de și în colectareaimpozitelor mai exist ă cet ăț eni care au scru-… Pagina s-a terminat, Tanasie a luat-o peurmătoarea și-a înghețat. A revenit la prima,apoi s-a uitat din nou pe-a doua și-a zis tare,uluit: S ă mă tr ă znească Dumnezeu dacă aici

nu scrie pule!” Hâtrul de Ioan Groșan notează în loc de concluzie: „Așa au pătrunsneologismele în satul meu. Și unele dintre eleau și r ămas acolo”.

Mă bucur că autorul acestei căr ți aintrodus și unul dintre cele mai subtile textede-ale regretatului scriitor Alexandru Vlad,intitulat M ăsline aproape gratis, considerat,dincolo de umorul negru al întâmplărilor,„emblematic pentru tot ce am tr ăit și noiînainte de 1990”.

Carte 1




Victor Tecar – o arheologie romanescă a mentalului colectiv

Alexandru UIUIU

Istoricul ordonează cronologic eveni-mentele internaţionale şi naţionale, stabileşteconexiuni adună cifre statistice şi dă o ima-gine de ansamblu a deceniilor roşii postbelice,dar nu are cum să prindă în exerciţiul lui

dramele personale,

acţiunea micilordespoţi locali, felulîn care r ăul siste-mului s-a insinuat lanivelul individului.Romancierul înschimb, pentru adescrie acelaşi pro-ces istoric, porneştede la celălalt capăt,de la viaţa indivi-

dului, astfel încît propoziţia „Mi-au furat oile!” a lui FilimonSecar ă din debutul romanului devine, chiardacă descrie o dramă personală, pentru celaflat în situaţia respectivă, un strigăt universalşi apocaliptic.

Victor Tecar (în Lupii Chioarului, Ed.Grinta) are r ă bdarea arheologului care cuinstrumente de precizie descoper ă piesă cu

piesă pietrele unui mozaic acoperit de prafulistoriei. Responsabilitatea pentru vieţilerisipite de un sistem bicisnic, pentru destinelecelor nedreptăţiţi de sistemul instaurat în aniide după Al Doilea R ăzboi Mondial, îi dă

puterea şi menirea de a scrie empatic, de subfiecare acoperiş de casă şi din cămaşa fiecăruiom în suferinţă.

Ţăranul de oriunde – de această dată dinŢara Chioarului, din satul Sălnic – îşi închidezarea vieţuirii în trei cercuri concentrice:gospodăria familială cu pământurile în lucru,

mai apoi hotarul satului şi la urmă limiteleţinutului care adesea poartă şi denumirea de

„Ţar ă” ca semn că graniţele vieţuirii şicunoaşterii nu au nevoie să se întindă maideparte. În aceste cercuri de foc intr ă VictorTecar pentru a reda o perioadă complexă social şi în această întreprindere el surprindeviaţa de sub fiecare acoperiş, cum spuneam,

pornind de la visul şi tr ăirile subiective alefiecărui ins pe drumul interacţiunii dintre

personajele portretizate, apoi în a desenareţelele din comunitate şi tulburarea lor. Ca unrezultat constant autorul surprinde presiuneasistemului comunist care infuzează rînd perînd fiecare destin deteriorîndu-i rosturile şifelul de viaţă tradiţional.

În tîrgul Chioarului doi cetăţeni găsiţi cu piei de capr ă şi de viţel sunt acuzaţi de prelu-crarea ilicită a produselor monopol de stat şi

sunt cuprinşi de disperare ştiind că îi paşte puşcăria. Miliţia umblă cu un IMS si activita-tea ei arbitrar ă poate transforma orice om ino-cent, în delicvent. Un moşneag care a fost înPrimul R ăzboi şi la Marea Unire de la 1918 şispune că i-au murit trei feciori în Al DoileaR ăzboi Mondial este jignit şi aproape bătut deun plutonier de miliţie pentru că vrea să intrecu vaca în tîrg. Tîrgul Chioarului, locul repre-zentativ al ţării, definită cum am spus maiînainte, ne introduce într-o lume a căror oa-meni încep să-şi piardă tradiţiile şi identitatea,o lume în care intr ă umilinţa şi frica deterio-rînd-o ireversibil Ceea ce mi se pare mie celmai bine surprins şi cel mai grav în trilogia luiVictor Tecar, ca rezultantă socială a impuneriiunui sistem str ăin de matricea stilistică alocului, este r ăzboiul social fratricid. O luptă aromânilor parveniţi împotriva românilornevoiaşi care te face să te întrebi: Doamne, cefel de oameni sunt în poporul acesta şi cum se

pot rupe oamenii aceluiaşi neam în tabere atîtde diferite şi adverse?




Pe de o parte activiştii de partid, miliţi-enii, securiştii şi acoliţii lor, o haită de lupi aiChioarului, mereu nesătulă şi crudă, pe de altă

parte ţăranii plugari, meşteşugarii, crescătoriide animale, despăr ţiţi de o falie adîncă în carese aude în ecouri cîntecul rusesc „Doar în ţaramea nemărginită” şi poeziile revoluţionaredespre viaţa nouă, colectivizare şi comunism,aşa cum se întîmplă într-o acţiune propagan-distică de la Căminul Cultural Sălnic în careîn anii 50 a început proliferarea sistemuluiideologic comunist în mediul rural.

Abandonarea tradiţiilor, pierderea iden-tităţii, pierderea libertăţii şi a valorilor indivi-duale au fost sarcini de partid îndeplinite curigoare de activişti în satul Sălnic, şi (după

cum ne asigur ă istoricii de această dată) acestlucru se întîmpla în toată Europa de Est, pînă la zidul Berlinului, sub influenţa UniuniiSovietice după cel de-al doilea r ăzboimondial. Cînd Marele Topor sovietic a vrut să lovească şi a multiplicat puterea lui în topoareindividuale s-au găsit oameni, cozi de topor,de la Zidul Berlinului pînă la Moscova pentruca să profite de această putere şi să lovească în apropiaţii lor, în neamul lor. La Sălnic şi înŢara Cioarului, Boaru, Bolşevicu, Cuţoaie,

Plutonieru Gr ădinaru, Maxim, feciorulCuţoaiei, Avram, noul şef al CAP-ului,Onofrei şi alţii asemenea sunt mici satrapicare, cu gîndul parvenirii, ascendenţei în cari-er ă şi a binelui egoist îşi tr ădează neamul şiimpun reguli str ăine acestuia. Acţiunea lor seconcentrează pe pierderea de către ţărani asursei vieţii prin cedarea animalelor şi pămîn-tului în scopul constituirii prin for ţă acooperativelor agricole şi a altor forme aleagriculturii de tip sovietic.

Sunt copleşitoare scenele în care prostia,violenţa şi servilismul faţă de puterea instalată irump în relaţiile dintre oameni ca în cazulumilirii lui Toma cu intrarea în colectiv sau cu

bătaia cu picioarele în burtă dată soţiei luigravide care a refuzat să se culce cu miliţianulca să-şi salveze bărbatul. Maxim, feciorulCuţoaiei, este deresponsabilizat ca toţi dicta-torii intermediari şi declar ă „Pe noi ăştia,

partidul ne-a pus unde suntem şi ne-a datsarcini să facem colectivizarea”.

Habotnicia tripodului activişti-miliţieni-securiști face atmosfera satului ceţoasă şisufocantă. Confuzia şi nesiguranţa se extind

pentru că orice om putea fi declarat vinovat pentru orice şi frica creşte în aceeaşi măsur ă ducînd ţăranul în faţa unei alegeri tragice: ori

cedează pămîntul şi animalele ori îşi facetestamentul şi îşi sapă groapa.

Victor Tecar este un cunoscător îndetaliu a vieţii ţăranului român din ŢaraChioarului. Tablourile lui despre caii liberisunt pagini poetice din care în interiorulromanului r ăzbat raze luminoase. Tăiatul

porcului este un eveniment de referinţă, viaţala moar ă este inima satului ca şi cea la crîşmă,livezile Neamţului se albesc ca o mireasă în

primăvar ă, dar toate aceste elemente ale vieţii

cotidiene sunt agresate de apariţia aceloraşi personaje nefaste şi de coerciţiile sistemuluiastfel încît prima parte a trilogiei descrie unSălnic cu cerul tulbure şi r ăzbunător încărcatde un tragism prin care rareori r ăzbeştelumina. Un cer al furtunilor, al nedreptăţii şiurii, al neputinţei şi deznădejdii, o oglindă care se sparge în mii de bucăţi şi cadedeasupra satului r ănind sufletul oricărui omcinstit. Valoarea scrierii stă şi în acest uriaş efort de a nu uita pe nimeni, de a trece încronica tristă a acelei epoci toate destinelerupte sau corupte de un sistem str ăin care aţinut o jumătate de veac în întuneric şi frică devenirea istorică a neamului românesc.

Partea a doua a romanului urcă în timpspre o nouă etapă a edificării noului sistemspre deceniile şase şi şapte care – ne arată Victor Tecar – stau şi ele sub edictul emines-cian „O, aduceţi potopul, destul voi aştepta-r ăţi/ Ca să vedeţi ce bine prin bine o să ias'./

Nimic… locul hienei îl luă acel vorbăreţ/Locul cruzimii vechie cel lin şi pismătareţ/

Formele se schimbar ă, dar r ăul a r ămas.”Coşmarurile demolării satului, cincinalului în

patru ani şi jumătate, „epocii de aur” a ceau-şismului. „noua revoluţie agrar ă”, sistemati-zarea rurală, îşi găsesc în satul Sălnic camaceiaşi protagonişti care perpetuează r ăuldupă cum descoper ă şi ţăranul care căutîndu-şi dreptatea la partid a ajuns pe mînaSecurităţii unde, cu falca ruptă în bătaie maiare puterea să îi spună anchetatorului: „Te-amrecunoscut nemernicule. Tu eşti Puşcă-Sarca,

feciorul Cuţoaiei, securistul, fratele luiBoaru...”




Aceeaşi haită de oportunişti fac ploaiade smoală să nu mai plece de deasupra satuluişi pe măsur ă ce noile forme de organizare alestatului comunist se întăresc se r ăspîndeşteminciuna ideologică, propaganda falsă, arbi-trariul juridic şi toate celelalte tare ale

sistemului. Avatarurile destinului lui FilimonSecar ă continuă sub aceeaşi zodie a suferinţeişi nedreptăţilor, povestea lui devenind pildui-toare pentru teroarea şi asuprirea ţăranului decătre sistemul comunist. Deşi apar nume noi,mai puternice şi mai influente şi puterea nouă îşi consolidează f ăgaşul, r ăul r ămîne şi el esteevident la nivelul fiecărui cetăţean, al fiecăreigospodării. În această parte este ipostaziat şiatacul la credinţa str ă bună reprezentată de

biserică prin arestarea preotului Roman şi

înlocuirea lui cu un om al puterii care duce la pr ă buşirea crucii de pe bisericuţa de lemn carede acum arată ca un turn de fabrică.

În partea a treia, epopeea Sălniculuicontinuă în perioada ceauşistă în careactivistul Boaru „avea toate motivele să sesimtă un om fericit”. Fericirea lui este aceea anomenclaturii care a schimbat IMS-ul cu Aroşi Dacia, care avea la dispoziţie presa şiteleviziunea şi mult mai multe instrumente demanipulare ideologică şi coerciţie. Naraţiuneaeste construită în crescendo pînă la momentulrevoluţiei din 89 cînd supapele sociale nu mairezistă presiunii sistemului comunist şi sedeschid prin mişcări de stradă care fac

posibilă dărîmarea sistemului. Urmează o perioadă la fel de grea şi de confuză în caretranziţia spre altceva este animată deconflictele interpersonale şi de diferenţele destatut social. Reapariţia partidelor, schimbareasistemului electoral, îi obligă pe oportuniştiicomunişti la o nouă atitudine. Constant şi înaceastă parte a romanului este transmis de

către autor gîndul că lupul îşi schimbă părul,dar năravul ba. Cum spune însuşi autorul„aceeaşi Mărie cu altă fustă”, se apucă să învîrtă şi să manipuleze dosare, să încurcelucrurile şi să arunce confuzie în zonavalorilor sociale.

Pe măsur ă ce naraţiunea avansează înmintea cititorului se naşte un sentiment deneputinţă în a realiza vreo reparaţie sau aremedia atmosfera acelei epoci care a strivitiremediabil proiecte şi vieţi umane. Evident şi

gîndul nevoii de adevăr şi necesitatea ca, într-un fel sau altul, cineva să plătească pentru totr ăul f ăcut. O carte neagr ă a colectivizării şideterior ării modului tradiţional de viaţă senaşte sub ochii noştri, un dosar al condamnăriicomunismului, care ar fi fost bine să apar ă

chiar după 89 pentru a opri iner ţia sistemuluicare a mai avansat încă mult, prin oamenii lui,în istoria noastr ă recentă.

După cum ce se naşte din pisică, şoarecimănîncă, lupii Chioarului şi ai întregii ţări,haita de oportunişti şi demagogi s-a perpetuat

prin generaţii şi demonstraţia lui Victor Tecarne ajută să consolidăm gîndul că revenirea lao Romînie normală şi curată se poate facedoar printr-o reformă morală profundă şi

printr-o cur ăţare a societăţii pe criteriile

competenţei şi valorii morale care îngemănatenu au menirea de a produce un „om nou”, ci pe aceea de a restaura omul vechi. Românulcare îşi respectă tradiţiile şi identitatea, careare cinstea alături de sînge în vene, care îşiajută şi respectă aproapele, care-şi pune avuţiaîn slujba neamului.

Romanul Lupii Chioarului este indirecto pledoarie pentru necesitatea restaur ăriicondiţiei naţionale şi individuale româneşti,

pentru sănătatea acestui neam trecut, ca într-un blestem, prin prea multe boli în secoluldinainte.

Puterea empatică a scriitorului esteremarcabilă, ca şi dragostea lui pentru ceiobidiţi şi nă păstuiţi cărora le devine pe tot

parcursul naraţiunii martor şi părtaş. Acribiaşi stăruinţa de a prinde poveştile individuale şide a le conecta în alcătuirea tabloului îl fac peVictor Tecar un discipol al marii şcoli a

prozei modernităţii, cea în care romanulconţinea filosofia şi dramele epocii aspirînd lacompletitudinea redării vieţii şi la trimiterea ei

în timpul lung pentru beneficiile cunoaşterii îngeneraţiilor viitoare.

Romanul are certă valoare istorică pentru cercetătorii contemporaneităţii, iar înceea ce priveşte scriitura şi valoare literar ă aş compara lucrarea cu o poartă maramureşană cu stîlpii adînc înfipţi în pămînt cu o lucr ătur ă sculpturală impecabilă şi bogată care sedeschide spre adevărurile vieţii, curesponsabilitate faţă de destinele strivite şi cudragoste faţă de oamenii nă păstuiţi.




Cu Voievodul Gelu

Mircea Ioan CASIMCEA

Scriitoare bine cunoscută, poeta şi prozatoarea Doina Cetea şi-a revăzut decurând nuvela mai veche, de inspiraţie isto-rică, intitulată Vremea lui Gelu (2003), cutitlul schimbat de data asta: Voievodul Gelu.O poveste. Cartea a fost tipărită spre finele

anului 2014 la editurile clujene reunite Eikonşi Şcoala Ardeleană, în condiţii grafice exce-lente, începând cu calitatea hârtiei, continuândcu ingenioasele coperte care conţin reprodu-cerile impunătoarei statui Voievodul Gelu, înviziunea sculptorului Pavel Mercea (coperta1) şi a Hăr ţii Transilvaniei, preluată din GestaHungarorum, cunoscuta cronică scrisă de

Notarul Anonymus în secolul 12 (coperta 4).Adolescentul Ionuţ este un împătimit

cititor de căr ţi, îndeosebi căr ţi de istorie, între

care se află cronica scrisă de Anonymus. Îl preocupă aşadar istoria vlahilor din vestulTransilvaniei, luptele şi înfrângerile lor, soartalor sub ocupaţia hoardelor năvălitoare, aşezateîn Câmpia României, apoi extinzându-şi ariageografică de dominare în r ăsărit, unde se află ţ ara de peste păduri, Terra Ultrasilvana. Aflatla pescuit, împreună cu câţiva prieteni devârsta lui, Ionuţ adoarme în iarba deasă, timpde aproximativ două ore, privind undiţaliniştită, al cărei cârlig cu momeală se află

scufundat în apă. Cunoştinţele acumulate dinlecturile recente au f ăcut să vibreze fantezia

băiatului şi să se aşeze într-un frumos vis,vecin cu realitatea imaginată de vredniculcititor.

Ionuţ devine astfel cronicarul propriuluivis, cu r ădăcini înfipte în trecutul poporuluiromân. În visul lui se numeşte tot Ionuţ, dar şiIonucu, dezmierdări de la prenumele Ioan,însă devine fiul Voievodului Gelu, contempo-ranul celorlalţi doi voievozi din vest, Glad şi

Menumorut. Faptul că oştenii conduşi de

Tuhutum pradă sate vlahe şi ucid săteni, îldetermină pe Gelu să trimită familia – soţiaAna, fiul Ioan, Sabina, mama voievodului –din cetatea Almaşului, la cetatea Mănăştiur,numită şi Calvaria, apoi, pentru mai multă siguranţă, la cetatea Că puş.

Familia voievodului se află sub perma-nenta pază a unor oşteni de nădejde, precumSimeon, Mulea, Săran ş.a. Ei realizează că iscoade trimise deTuhutum urmărescviaţa locuitorilor dincetatea Că puş, deaceea supraveghea-ză cu mai multă exi-genţă împrejurimile,dar şi escapadele lui

Ionuţ, împreună cu prietenii lui, Petru,Pavel, Vasile surdul.Aceştia descoper ă un tunel secret, peunde locuitorii cetă-ţii ar putea fugi lanevoie. Prin tunel aieşit din cetate Ionuţ, când a fost găsit şi luat

prizonier de un invadator. Acum acest foartetânăr vlah este supravegheat de Horca, fiul lui

Tuhutum, este supus unor încercări primej-dioase, însă nefinalizate, pentru că el a devenitmotiv de ameninţare pentru tatăl lui,Voievodul Gelu.

R ămas în cetatea Calvaria, voievodulcoordonează pregătirile pentru confruntareacu oştenii veneticilor, conduşi de Tuhutum,supusul cotropitorului Arpad. Cu toate că află despre existenţa unei dispropor ţii evidenteîntre cele două armate, în favoarea invadato-rilor asiatici, voievodul se avântă în luptă în

fruntea pâlcului de călăreţi vlahi, pentru




apărarea voievodatului lăsat de tatăl său,Iulius Blacus, dar şi pentru salvarea fiuluiIoan din mâinile r ă pitorilor. Izbuteşte să-l urce

pe cal, însă, întocmai ca în realitate, tatăl esteucis de săgeată str ăină.

Toată această poveste, scrisă la persoanaîntâi, se află încadrată de două texte scrise totla persoana întâi, de elevul contemporan nouă,Ionuţ, cum acelaşi a devenit cronicarul eveni-mentelor născocite şi tr ăite în vis, povestiteapoi prietenilor cu care se află pe malul râuluiCă puş la pescuit. În acest fel povestea visată şi narată de adolescent se încadrează înliteratura onirică a literaturii beletristice.

Pentru scrierea acestei nuvele, orimicroroman, Doina Cetea s-a documentat cu

folos, pornind de la Cronica lui Anonymus şiajungând la texte valoroase – din care areprodus scurte fragmente în finalul căr ţii,alături de cele traduse din latină, scrise de

Notarul Anonymus – semnate de importanţiiistorici contemporani Ioan-Aurel Pop şi TudorSălăgeanu. Pe această „osatur ă” a lucrat intensşi cu folos fantezia autoarei. Documentareascriitoarei s-a extins de la dovezi scrise ladescrierea cetăţii Calvaria, cu relevareadeschizăturilor din zidul de apărare, numite

creneluri, care permit oştenilor să tragă cu

arma, ferindu-i de glonţul năvălitorilor.Totodată autoarea, prin felurite preocupări ale

bunicii Sabina, aminteşte de plante folosite pentru însănătoşire, cu rol de doftorii prepa-rate acasă, mai descrie moara zdrobitoare

pentru măcinat mei şi grâu, dar şi piua,tă băcăria, tâmplăria aflate în cetate.

Cititorul acestei nuvele ori microromanmai degrabă, află că personajele vârstnicevorbesc despre fiinţe închipuite de fantezia

popular ă, precum Baba Cloanţa, tr ăitoare în pădurile din zonă, despre Fata Fântânii, aflată chiar în adâncurile fântânii din incinta cetăţii.Ionuţ se entuziasmează când zăreşte de lafereastra camerei lanurile de grâu şi mei,„unduitoarele valuri verzi ale câmpiei”,

topilele – gropi umplute cu apă, în care setopeşte cânepa –, cariera de piatr ă, malul dincare se extrage lutul galben.

Fantezia statornicită pe o bogată docu-mentare a lucrat cu iscusinţă, încât scriitoareaofer ă acum cititorilor adolescenţi, precum şimaturilor o carte de referinţă, una dintre celemai importante căr ţi de inspiraţie istorică,scrisă în ultimii ani la noi, motiv să aşezenumele prozatoarei Doina Cetea, de dataaceasta, alături de numele lui Dumitru Almaş

şi Alexandru Mitru.

Fragmente de viață 1




Mircea Popa, Prezenț e literare

Vistian GOIA

De câțiva ani buni, Mircea Popa este celmai activ critic și istoric literar din Transil-vania. Niciunul dintre confrați nu-l poateconcura, pentru că este un pasionat cititor, areo putere de cuprindere și un apetit de invidiatîn diagnosticarea fenomenului literar. Apoi, el

este polemistul înzestrat cu toate „armele” deatac și apărare, încât nu-i lasă adversaruluinicio șansă în susținerea ipotezelor sale.

Cartea pe care o prezentăm (Prezen ț eliterare. Oameni și căr ț i, Casa Căr ții deȘtiință, 2015, 314 p.) este compusă din 43 decronici și medalioane literare, publicate înSteaua, Tribuna, precum și în alte reviste,unde autorul a susținut rubrici ale criticii deîntâmpinare.

Fiecărui scriitor, critic sau istoric literar

i-a găsit, în cartea pe care a avut-o în față oriîn cele anterioare, tr ăsătura dominantă princare îl analizează și îl definește în comparațiecu generația din care face parte. Adică,găsește repede ceea ce vechea critică numea„qualite-maîtresse”. Cu alte cuvinte, criticul îlscrutează prin „lentila” potrivită fiecăruia,apoi trece la analiza, pe îndelete, a scriituriidin cartea sau căr țile autorului. Mircea Popaidentifică o seamă de modalități propriicomentatorilor literari, prozatorilor sau eseiș-

tilor. Accentul cade pe ceea ce îi diferențiază,de aceea portretele și medalioanele sale suntmereu proaspete și incitante. În continuare, nevom referi la câteva dintre cele 43, tocmai

pentru a-i evidenția maniera inconfundabilă acriticului Mircea Popa.

De pildă, scriind despre „Ion Buzași șitradiția Blajului”, îl definește drept „om dearhivă și document, spirit iscoditor” care

privește critic fenomenele istorico-literare. Îlaseamănă, într-o anumită latur ă a persona-

lității sale, cu Timotei Cipariu, prin relevarea

„fondului religios și cristic” al literaturiinoastre.

Ioan Chindriș, este apreciat în contextullarg a ceea ce s-a numit „spiritul ȘcoliiArdelene”. Reține din căr țile sale „vocația de

portretist, de pictor

de scene istorice”din trecutul neamu-lui transilvan.

Pentru str ăda-nia cărturarului me-hedințean I. C. Chi-țimia, Mircea Popacrede în reabilitareacelui care și-a chel-tuit energia deopo-trivă în folcloristica

românească și înrelevarea contribu-țiilor unor persona-lități însemnate pentru cultura noastr ă, precumB. P. Hasdeu, Ovid Densușianu, N. Cartojan,Dan Simonescu, Ștefan Ciobanu ș.a.

Nu am citit demult portretul atât de reu-șit al unei personalități enciclopedice ca celcompus sub titlul: „Mihai Cimpoi și enciclo-

pedismul în ofensivă”. Mircea Popa compuneîn linii sigure (în doar 6 p.) portretul basara-

beanului, un intelectual mai român decât mulțidintre cei de dincoace de Prut. Îi schițează ofișă biografică, trece în revistă multitudineaoperelor sale, atât de diverse și cuprinzătoareîncât criticul poate afirma cu îndreptățire că „aria de cuprindere a exegetului și metodo-logia lui de lucru crește și se îmbogățește de laoper ă la oper ă”. Pentru a-și argumenta jude-cata, se refer ă la cartea Critice II, unde face oradiografie a curentelor de idei din critica șiideologia națională, de la T. Maiorescu și Iosif

Vulcan la E. Lovinescu și G. Călinescu și de




aci la criticii contemporani, așezați sub sem-nul „remodelării modelelor”. Apoi, din ceeace a scris despre poetul național, reține crezul

basarabeanului, conform căruia, prin Emi-nescu, neamul românesc „a obținut o demni-tate estetică și etică, pe care nimeni și nimicn-o clintește din loc”. Pentru Mircea Popa,Mihai Cimpoi este un „homo filosoficus” decertă valoare, „un om de cultur ă devenitdestin”.

În alt registru, Mircea Popa scrie despre„eseistul” Ion Cristofor, „un model deinteligență constructivă”. Acesta își scriecăr țile „armonios și arhitectonic”, îmbină fericit informația riguroasă cu fluențacomentariului, încât pagina lui este totdeauna

reconfortantă „ca apa proaspătă adusă de la unizvor de munte”. Eseistul este preocupat, înesență, de calitățile operelor citite și nu de„vine și ponoase”. În fine, este identificată revolta moralistului împotriva „râzgâiațilornoștri”, frecventatori statornici ai cluburilor șidiscotecilor, numiți de eseist noii „junicorupți”, cărora doar dezmățul li se pare„super” și „cool”!

O seamă de critici și istorici literari suntvăzuți și definiți prin sintagme laconice, dar

sugestive. Astfel, pe Constantin Cubleșan îlcaracterizează „scrisul ca împlinire”; pe ZoeDumitrescu-Bușulenga o consider ă „oDoamnă a literelor române”; pe Ioan AurelPop – „rostirile academice românești”; peEugen Todoran – „spiritul cerchist”; peMircea Muthu pentru teritoriul care îiapar ține: „Literatura română și spiritul sud-esteuropean” ș.a.m.d.

Un sector deloc neglijat de Mircea Popaeste cel legat de afirmarea tinerilor doctoranzi,

unii chiar îndrumați de profesorulUniversității din Alba Iulia, pe care i-aîncurajat, dar le-a ar ătat și erorile. În acestsens, comentariul cu titlul: „Ionela SimonaFeier și romanul francez cu tematică românească”, este edificator. Teza de doctoratcu acest titlu evidențiază căile prin carespiritul francez a pătruns în proiecteleînnoitoare ale intelectualilor români dindiferite epoci. Titlul complet al căr ții esteacesta: Motive și realit ăț i române ști înromanul francez până la 1918 . Mircea Popa

apreciază cartea din trei perspective. Întâisubliniază noutatea absolută adusă dematerialul investigat, acesta fiind cel dintâimerit al autoarei. Cel de al doilea constă îndocumentarea cu lux de amănunte acercetătoarei. Al treilea merit, Mircea Popa îlvede în modul în care autoarea a știut să îmbine spiritul de analiză cu cel de sinteză.Dar, cronicarul nu-i iartă unele caracterizăricare nu corespund întotdeauna unor „rigoricritice foarte exigente”.

Sub titlul Ovidiu Pecican – polemistul,Mircea Popa îl privește atent și-l analizează deopotrivă pe gazetarul, istoricul și, mai ales,

pe incomodul polemist. Cronicarul crede că Ovidiu Pecican practică o polemică angajată

cu autorități contemporane pe diversechestiuni. El nu este intelectualul care seînchină idolilor contemporani. Dar, MirceaPopa nu-l aprobă peste tot pe Ovidiu Pecican,amintindu-i exager ările sau derapajele dinopiniile sale prea sigure și chiar nefericitformulate. De pildă, nu e de acord cu„taxarea” acțiunilor lui Eugen Simion drepteșuate, pentru că a inițiat „ediții gr ă bite șicostisitoare”. Apoi, îi recomandă polemistuluiPecican mai multă prudență când se refer ă la

Eminescu, pe care-l consider ă „atât de atipic,neasemănător cu noi”. Prea multă dragoste și prea mult respect pentru Eminescu explică,cum crede și istoricul Boia, trimiterea culturiinoastre „La margine”! Apoi, Mircea Popa nue de acord cu Ovidiu Pecican atunci când îlvede pe Andrei Pleșu situat în regres cândscrie despre „limba păsărilor”, nici cu dorința

polemistului de a-l înlocui pe Pleșu cu GasparMiklos Tamaș. La fel, cronicarul dezaprobă

judecățile prea severe prin care Ovidiu

Pecican îi contestă lui Gabriel Liiceanu scrisulcalofil, lipsit de vitalitate.

Totuși, Mircea Popa se declar ă de acordcu Ovidiu Pecican în ideea „suprasolicităriiautorilor din capitală, în dauna celor din

provincie”. Condamnă împreună „împăr țireavieții literare în funcție de găști și coteriiliterare”. Însă îi recomandă confrateluitratarea cu prea multă generozitate agenerațiilor tinere nu întotdeauna pentruvaloare, ci pentru curaj.




În finalul acestor afirmații polemice,Mircea Popa îl îmbr ățișează pe OvidiuPecican, considerându-l „un ins care prefer ă să provoace polemică, decât să asisteneputincios la apa călduță a tămâierilor, decare este plină întreaga noastr ă presă literar ă”.

Tot niște accente polemice descoperimîn confesiunea lui Ioan Chindriș atunci când îiface o recomandare amicului său, MirceaPopa. Anume, îl îndeamnă să păr ăsească „fragmentarismul” criticii de întâmpinare și să creeze, prin căr țile publicate, „evenimente, nusimple prezențe”, adică ceva de care „să seîmpiedice toți”. Așadar apreciez sinceritateatotală a istoricului. În ce mă privește, îmi punmie însumi două întrebări retorice. Prima,

oare „psalmodierea” neîntreruptă a acelorașicorifei și cărturari ardeleni, cum procedează mulți comentatori de ocazie, nu-iîndepărtează, f ăr ă să-și dea seama de „căr țile-eveniment”? A doua întrebare: abandonarea„fragmentarismului”, adică a cronicii de

întâmpinare e posibilă și cu ce consecințe?Iată, îmi amintesc spontan de „cronicele” luiPompiliu Constantinescu, ale celui mai purcritic literar din perioada interbelică. În oriceîmprejurare, când simt nevoia să-l citesc, suntfermecat de adevărul exprimat și defrumusețea exprimării. Oare, îndr ăzneștecineva să-l acuze de „fragmentarism”? Altexemplu este cel al tânărului NicolaeManolescu, cronicarul de la Contemporanul,din anii când încă nu-și scrisese căr țile. Însă els-a impus definitiv, încât nu se putea concepedebutul și consacrarea unui tânăr scriitor f ăr ă „vocea” cronicarului de la revista amintită.

Așadar nu cred în situarea antitetică a„cronicii” de întâmpinare față de „cartea-

eveniment”! De multe ori prima o pregătește pe cea de a doua. Apoi, atmosfera și„respirația” (termenul este al lui VladimirStreinu) vieții literare o face, de obicei,„cronica” de întâmpinare.

Alchimie




Imelda Chinţa – recviem interpretativ

Iacob NAROŞ

Din prefaţa autoarei Imelda Chinţa, Destine şi căr ţ i – recviem interpretativ,Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2015, Seria

„Scriitori sălă jeni”,aflăm că fiecarecarte reprezintă un

destin, o experienţă,confruntare de ideişi, mai ales, „o ma-nifestare simbiotică de gândire analitică şi sintetică.” Anto-logia de faţă cuprin-de zece ani de uce-nicie literar ă şi cul-turală, materialele

publicistice s-au

structurat în treimari secţiuni. Prima dintre ele se ocupă cu poezia şi are ca titlu:

I. Poezia – expresie a căut ării propriului eu, dintre cei douăzeci de poeţiluaţi în atenţie, câţiva se bucur ă de notorietatemajor ă: George Vulturescu, Ion Pop, IoanPintea, Viorel Mureşan, Daniel Săuca, urmaţiîndeaproape de Ioan – Pavel Azap, GheorgheVidicanu şi Sorin Lucaci; alţii cu voci şidestine mai puţin sonore au intrat sau urmează

să intre în atenţia naţională a criticii. E vorbade Traian Vasilcău, Valentin Talpalaru, C-tinCarbar ău, Luminiţa Ciumărnean, DinaHorvath, Marcel Lucaciu, Mirela Chiş,Pătruţa Şerban ş.a. Câteva date în plus despreurmătorii poeţi şi opera lor recentă:

Despre G. Vulturescu, optzecistulsătmărean cu multe volume la activ, criticul I.Chinţa ne precizează că poezia acestuiaînseamnă „zbatere, căutare şi taine.” Volumul„Ochiul orb” denotă r ă bdare în arta potrivirii

cuvintelor, ies în evidenţă arte poetice, dar şi

alte motive poetice ca: oraşul, cuvântul,ochiul orb, litera şi tărâmul misterios al

Nordului. Rând pe rând, sunt marcateinterogaţii poetice, aglomer ări verbale,vitalitatea lirică, maxima tr ăire şi sinceritate,sintaxa metaforizată etc.

Ion Pop este prezent cu vol. În fa ţ amării (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2014) pe carecriticul ni-l prezintă ca pe „o colecţie de stărişi sentimente”, de natur ă romantică. Mareaeste văzută ca un simbol al incertitudiniifiinţei. Se scoate în evidenţă faptul că, prinIon Pop, lirica religioasă a atins maturitatea,

poemele din carte vorbesc despre viaţă, despresfâr şit, o poetică a confesiunii însoţeştediscursul liric. Se semnalează, de asemenea,tristeţea metafizică, dar şi motivul pietrei,

copilăria, universul cosmic, fragilitatea fiinţeiumane, angoasele metafizice. De apreciat, nespune I. Chinţa, lirismul simpatetic al

poetului, autenticul, sensibilitatea poetică.Cartea – o f ăgăduială , o bucurie a

spiritului (Ioan Pintea) – aduce vorba devolumul intitulat 500 Poeme alese, Ed. Eikon,Cluj-Napoca, 2011, o antologie la 50 de ani ceînsumează poeme de toate nuanţele, de la

baroc, romantic, existenţialist, la iconograf, postmodern-avangardist. Poezia lui Ioan

Pintea îndeamnă la smerenie şi cumpătare,lectura devine „un act intim” Se remarcă

poemul noiembrie 1989, ca o artă poetică:„mâna mea nu atinge lucrurile/ stă doardeasupra ademenindu-le înălţarea/ plante verziurcă şi coboar ă între mână şi lucruri/înă buşind propoziţia/ lacrima curge din ochiulsănătos în cel bolnav/ cu voluptatea râului demunte/ îmi recapăt vederea/ dar nimic nudevine poezie.” Criticul face apropieri între

poezia lui I. Pintea şi lirismul modern

arghezian, prin metafor ă şi „texistenţă




cărtăresciană.” Natura e văzută în declin,lirismul e simplu, religiozitatea e la înălţime,libertatea de expresie, sensibilitatea artistică,

prozaicul sunt prezente. Dintre poemele citateamintim: o a şa mare iubire, tat ă şi fiu,Quintelnic Vizionar şi paseist temperat, I.Pintea este pe lista psalmiştilor consacraţi,

prin metafora proprie, el va trece probatimpului, conchide, în final, I, Chinţa.

Poezia – o formă de eter într-o alt ă Arcă a logosului (Daniel Săuca), volumuldiscutat este Clopotele raiului, apărut laEditura Eikon, Cluj-Napoca, 2012. El apareunitar şi cuprinde: poezie, traduceri, interviuri(cu Ioan S. Pop, Mircea Dinescu, IonMureşan), pagini de jurnal şi critică literar ă.

Imaginea cosmogonică a crea ţ iei… (Viorel Mureşan), este prezentat cu volumul Banchete de platină structurat în trei păr ţi: Nume şte muzica ochilor , Cartea arsă şi 33 dearmonii mici. Cartea este apreciată de critic cauna a contrastelor, cu fiinţa ca imaginecentrală, plus solitudinea, oraşul şi nuca,simbol al închiderii care nu se poate eliberadecât prin moarte: („ce oraş cu pereţi fumurii/cam aşa e şi singur ătatea noastr ă într-o nucă.”

– 33 de rime pentru umbr ă. Sunt evidenţiate

în mod special: inventivitatea poetică,metafora solitudinii, lirismul retoric şi rafinat. Lirica timpului în context feminin

(Antologie de poezie bilingvă, Casa Editorială Odeon, Bucureşti, 2009), este discutată decritic cu sublinierea că dintre cele 24 de vocifeminine de vârste diferite printre care sedetaşează Ileana Mălăncioiu, Irina Mavrodin,Ruxandra Cesereanu, dar şi altele ca: LilianaUrsu, Carolina Ilica, Ioana Trică, vreo câtevanume sonore au refuzat să fie cuprinse , e

vorba de Ana Blandiana, Marta Petreu, C-taBuzea, Grette Tartler, ceea ce ar fi întregitfeminismul românesc în această antologie.

II. Thalia şi Caliope – discurs epic şidramatic – Sunt analizate nouă opereîmpreună cu autorii, dintre aceştia amintim

pe:Dan Lungu, Sunt o babă comunist ă,

roman în care facem cunoştinţă cu protagonista Emilia Apostoae, reprezentantaunei lumi primitive, plină de superficialitate,ignorantă şi nepăsătoare;

Cornel Udrea, De cine se teme VirginiaWolf?, Editura „Napoca Star”, 2008 – unvolum de proză scurtă, umoristică, cu unlimbaj caustic, ironic şi persiflant;

George Boitor, Romanul uneineîmpliniri. Alberia, Ed. Citadela, Satu Mare,2009 – proză subiectivă, o autoanaliză spirituală, tulbur ătoare a personajului feminin,Alberia;

Cornel Cotuţiu, Recviem pe şapte portative, e vorba de volumul După cinciminute, Ed. „Casa Căr ţii de Ştiinţă”, Cluj-

Napoca, 2011. Cele şapte schiţe şi nuvele suntîn ordine următoarele: Cerga – (în doi timpi),unde acest martor al devenirii, tipicautenticităţii rurale, ajunge de la Să pânţa la

Bucureşti. Cerga este un fel de matricespirituală ce leagă generaţiile între ele; Înaintede rest – însemnări de călătorie prin ŢaraMaramureşului. Între paranteze – o prelucrareliterar ă a unei ştiri despre drama celor cincimineri carbonizaţi în urma unei explozii dinmină; Un album refuzat – drama unei eleve,Ana care îşi pierde mama, apoi bunica şi înfinal, dispare şi ea; Un pre ţ ascuns – obsesia

bolii şi a mor ţii: Genţiana, o fată ce va filovită de o maşină chiar în ziua sfinţirii

bisericii, aluzie la mitul sacrificiului uman pentru o construcţie ce vrea să dureze. CriticulI. Chinţa apreciază îndeosebi tematica şi stiluladecvat naraţiunii.

III. Confesiuni intrinseci (critică şieseu) – amintim câteva articole din celeunsprezece existente la acest ultim capitol alcăr ţii:

Formele proteice ale egofic ţ iunii (Gheorghe Glodeanu) – Narcis şi oglinda

fermecat ă. Metamorfozele jurnalului intim în

literatura română, Ed. Tipo Moldova,Colecţia „Academica”, 2012 – o culegere detexte diaristice în două păr ţi: Prima cuprinderepere teoretice ale genului, iar a doua,metamorfozele autoficţiunii în literaturaromână, urmate de o bibliografie pe măsuracelor peste şapte sute de pagini. Titlul esteexplicat astfel: Narcis e autorul care aspir ă să-şi identifice eul în oglinda caietului său seînsemnări (coala de hârtie sau monitorulcomputerului). Avem de-a face, aşadar, cu oistorie critică a jurnalului românesc în




literatura română. Ca precursori la această lucrare unică avem pe Eugen Simion, MihaiZamfir, Mircea Mihăieş ş. a. Sunt înşirateautobiografii celebre, memorialişti, jurnaleintime (vezi pp. 132-133). Parada acestoraîncepe cu B. P. Haşdeu, Titu Maiorescu, IuliaHaşdeu, Ioana Em. Petrescu, M. Zaciu, M.Eliade, E. Ionescu, Vintilă Horia şi ajunge

până la Andrei Pleşu.Alte căr ţi comentate: Ştefan Borbely,

Ion Pop – şapte decenii de melancolie şiliteratur ă, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011;Ioan Pintea, Proximit ăţ i şi mărturisiri, Ed,Cartea Românească, 2012 – un jurnal cultural-religios, de idei, cu alte cuvinte, reflecţii,cugetări, dar şi analize sau sinteze ale unor

opere şi autori importanţi în formareascriitoricească a lui Ioan Pintea; CornelCotuţiu, Amintirile unui şcolar de alt ădat ă,Ediţia a treia revăzută şi adăugită, Ed. Eikon,Cluj-Napoca, 2013, cu prilejul împlinirii a160 de ani de la naşterea lui Ion PopReteganul şi, din nou, Cornel Cotuţiu, La noi,

Ed. „Casa Căr ţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,2008.

În concluzie, această antologie de interpretare literar ă este bine alcătuită, viziuneacritică este ponderat nuanţată, vocabularulfolosit este adecvat ideilor transmise, iartermenii de specialitate sunt cu măsur ă întrebuinţaţi (de exemplu: homodiegetic,semnificat, arhetip, diaristic, panopticinterpretativ, sala de operaţie a Logosului,egoficţiune, texistenţă cărtăresciană ş. a.).Constatăm că în ziua de azi, societateaîncurajează singur ătatea, ca atare, carteaajunge greu la îndemâna cititorului ( un ajutorîl constituie şi aceste cronici). Mulţi dintrescriitori sunt în căutarea de forme şi

conţinuturi diferite, fiecare dintre cei amintiţieste catalogat la locul lui. Criticul I. Chinţamerită aprecierile noastre şi pentru faptul că îmbr ăţişează ideea lui T. S, Eliot conformcăreia „înţelegem mai bine poezia când ştimmai multe despre omul care a scris-o.”

Portrete de viață și de moarte 2




Mari controverse literare subminate

Adrian LESENCIUC

Iulian Cătălui este un autor neconven-ţional, care propune o a doua carte realizată cuacribia cercetătorului profund ancorat înliteratura primei jumătăţi a secolului trecut, înspecial în literatura de avangardă, carereuşeşte să dea cercetării sale o formă

ispititoare. După cunoscuta lucrare Avangardaliterar ă şi visul. Studiu literar despreimplica ţ iile fenomenului oniric în definireaavangardei literare române şti, apărută laEditura Universităţii „Transilvania” dinBraşov, publicistul şi criticul literar braşoveanne propune Mari controverse literare (IulianCătălui. (2014). Mari controverse literare.Braşov: Editura Aldus), apărută la EdituraAldus din Braşov, o carte neconvenţională caformat şi ca poziţionare/angajare. Eterogenă

în raport cu prima lucrare, dar echilibrată din punct de vedere ala arhitecturii, Maricontroverse literare propune, în cele trei păr ţiale sale, Studii şi eseuri despre Caragiale şi

Bacovia (un Caragiale care păşise deja însecolul XX), Eseostudii despre avangarde şiavangardi şti bizari (stranie asociere, cu ouşoar ă tentă pleonastică voită, atâta vreme cât

bizarului i se poate asocia exagerarea, faptulde a şoca, marcă a avangardei, în special aavangardei istorice), respectiv Stereotipuri şi

cli şee ale evreilor în literatura română în adoua jumătate a secolului al XIX-lea şi în

prima jumătate a veacului XX .Avem în dezbatere, prin urmare, o

lucrare consistentă, riguros configurată, sub-minându-şi singur ă, autoironic, resurseleangajării serioase – cum altfel ar putea fisubliniate aspectele sensibile, grave chiar, aleunei istorii literare care, prin discursul serios,categoric, produce mai degrabă facţiuni şialinieri ideologice? – o lucrare multiperspec-

tivală şi multidisciplinar ă, fundamentată solid

din perspectivă politologică şi sociologică,fundamentând la rândul său un constructcultural/literar aparte. Nu întâmplător, for-mula literar ă a eseostudiului, înţeleasă de

prefaţatorul Apollon Cristodulo ca fiind ocombinaţie de eseu filosofico-literar şi studiu

sau analiză critico-literar ă, într-o abor-dare bine adecvată erei noastre, a „sa-tului global” şi asincretismului re-considerat, decimultidisciplinar ă,unde literaturii pro-

priu-zise şi ele-mentelor de critică

şi istorie literar ă lise adaugă elementede filozofie, psiho-logie, estetică, teologie, antropologie, geopoli-tică ş.a. (p.3), îmbină voit dimensiuneaobiectivă, căutând neutralitatea epistemică, acercetării ştiinţifice pe teritoriul literaturii şidimensiunea subiectivă, asumată prin eseu.

Este suficient să argumentăm această poziţionare prin apel la un singur studiu, iar primul din seria de opt cuprinse în cele trei

păr ţi ale lucr ării, Caragiale, poporanismul şi Răscoala din 1907 , este ilustrativ pentruangajarea discursivă a autorului. Popora-nismul caragialian, aşadar al unui autor

parcurgând ideile poporaniste ale luiConstantin Stere, influenţat de narodnicismulrus, sau cele ale neoiobăgiei gheriste (pentrucare, nu omite să sublinieze Cătălui, „Dacă eadevărat că viitorul ţării româneşti e la sat,este tot atât de adevărat că viitorul satuluiînsuşi e la oraş şi în dezvoltarea industrială a

ţării”), fundamentează un text (studiu-pamflet,




îi spune autorul), 1907. Din primăvar ă până-ntoamnă, care se aşază ca rechizitoriu alsocietăţii româneşti, construit de pe poziţiivădit stângiste. Radicalismului socialist al luiCaragiale i se caută fundamente politice – iaraici ironia fină a lui Iulian Cătălui nu putească pa ocazia de a sublinia înscrierea ConuluiIancu, într-o realitate politică apropiată celeilui Caţavencu (natura imită arta, spuneacândva Oscar Wilde), în partidul conservator-democrat al lui Take Ionescu.

În concluzie, subliniază Iulian Cătălui(p.25), deşi Caragiale avansează în aproape totacest text idei poporanist-narodniciste, socia-liste etc., în final merge tot pe ideea omului

providenţial, pe ideea de Vodă-Mesia care

salvează neamul românesc de la corupţie, îm- pilare şi pieire, propunând o „francă lovitur ă de stat” de extremă dreapta.

Curat murdar, nene Iancule!Cât despre cele 153 de note de subsol şi

cele 27 surse bibliografice care fundamen-tează, pe 21 de pagini, aplecarea minuţioasă,ştiinţifică, asupra textului caragialian, osimplă aducere din condei minează întreguleşafodaj. Subiectivul minor, prezent în tenterareori vizibile, deturnează constructul, rescrie

textul, schimbă fundamental înţelesurile şitrimite, cel mai adesea, la revizuiri, larelectur ă, la reconfigurarea interpretărilor

personale. Cartea nu se adresează nicidecumlectorului leneş. O continuă modelare aînţelesurilor este ceea ce propune IulianCătălui în pagini. Or, un asemenea lucru, fie şicu instrumentarul pe care şi-l asumă, acela aleseostudiului, doar un critic extrem de lucid şiironic deopotrivă, capabil să interoghezecâmpuri de simboluri şi arii disciplinare

distincte şi multiple, poate duce la bun sfâr şit.Aparent bizare, paradoxale, sunt şi

apropierile pe care le propune în celelaltestudii. Creaţia simbolistă bacoviană, de pildă,

prin imaginea reflectată de poezia Plumb deiarnă, via seria de imagini cinematografice aleunor autori expresionişti interbelici: Murnau,Wiene, Pabst, Lang etc., reverberează încadrul pur expresionist schiţat în poemul Barde iarnă al lui Gottfried Benn. Stranie este şisoarta lui Mihail Sebastian, căruia „steaua (...)avea să urce din nou, dar pentru scurtă

vreme”, după 1945, dar remarcabile suntsublinierea lui Cătălui pe marginea depărtăriiideologice fundamentale dintre reprezentanţiiaceleiaşi grupări intelectuale, Generaţia ’27,luminarea sporadică a poziţiilor lui Sebastian,

pe de o parte, a lui Eliade şi Camil Petrescu pede alta, a căror prietenie este umbrită de acce-sele antisemite ale celor din urmă, respectivre-proiectarea, f ăr ă menajamente, a „coru-

perii” morale a autorului Stelei f ăr ă nume înanii postbelici:

(...) r ămân frapat că, deşi membriiGeneraţiei 1927, cea mai str ălucită din

perioada interbelică, şi nu numai, împărtăşeauaceleaşi idei, idealuri şi ideologii, acelaşi stilcultural, erau mari prieteni, fraţi spirituali,

chiar, aveau o, ceea ce se numeşte, „solidari-tate de generaţie”, la un moment dat, dincauza schimbărilor ideologice şi de doctrinedin Europa de Vest, din Italia şi mai ales dinGermania, a contextului istorico-politic inter-

belic de atunci au ajuns, şi prin exemplulstudiului de caz de faţă, Sebastian şi Eliade, să opteze pentru concepţii şi idei profundantidemocratice, extremiste, totalitare şi să aibă viziuni (...) de neînchipuit pentruinteligenţa şi cultura lor (p.169).

Ironia din eseostudiile lui Iulian Cătăluieste amar ă. Adâncimea ei, eroziunea subiec-tivă a unor constructe culturale angajante,ideologiza(n)te, îndeamnă lectorul la cumpă-tare, la dialog şi, mai ales, la revizuirea

propriilor lecturi. Jocul periculos cu accenteleeste dus cu măiestrie la final. Nu temele însine sunt controversate, ci accentuările, nuan-ţările subiective pot conduce la perspectivecontrare, până la limita ireconciliabilului.Iulian Cătălui are talentul de a submina

excesele marginale. Dar, pentru o mai bună ilustrare, să cântărim calitatea de negociator lanivelul nuanţelor în ceea ce priveşte o temă cureverberaţii, antisemitismul reflectat la nivelstereotipal în literatura românească a ultimei

jumătăţi a secolului al XIX-lea şi a primei jumătăţi a secolului XX, atitudinea şablonardă a primilor scriitori români moderni înconstruirea unui tipar caracterologic negativ alevreului. Privitor la antisemitismul luiEminescu, atât de clamat de anumite grupăriliterare sau de scriitori care au încercat a face




din acest subiect o temă de atracţie asupra producţiilor proprii, dar în raport cu care,antropologul român de origine evreiască Andrei Oişteanu, de pildă, găsea raţiuni denatur ă economică, iar istoricul Carol Iancu, deaceeași origine, considera drept fundamentideologia sa naţionalistă şi nu reacţiainstinctivă, atavică, Iulian Cătălui se opreşteasupra unui text imposibil de ocolit:

Imaginarul violent al românilor al scriitoareiclujene Ruxandra Cesereanu (RuxandraCesereanu. (2003). Imaginarul violent alromânilor . Bucureşti: Humanitas).

Ruxandrei Cesereanu, scrie Cătălui (pp.124-125), i se pare „creditabilă” premoniţiasavantului Ioan Petru Culianu, care susţinea

că, dacă ar fi tr ăit în secolul XX, mai ales înzbuciumata perioadă interbelică, MihaiEminescu, publicistul, gazetarul, „ar fi jucatrolul lui Corneliu Zelea Codreanu”. Chiar şimaestrul lui Culianu, nimeni altul decâtMircea Eliade, considera şi el – „simpatizând,de altfel, cu această idee” – că, dacă ar fi tr ăitîn perioada menţionată, Eminescu ar fi optat

pentru „extrema dreaptă reprezentată delegionari”. Premoniţia lui Culianu ni se paretotuşi deplasată, deoarece Eminescu nu avea

personalitatea destructivă sau carisma nega-tivă, aş spune, a lui Zelea Codreanu şi nici

pornirile criminale ale acestuia. În ceea ce priveşte extrema dreaptă legionar ă, este posibil ca Eminescu să fi aderat din punct devedere ideologic la legionarism, dar nu l-aş fivăzut capabil să se înroleze voluntar în armatanaţionalistă a generalului-dictator FranciscoFranco, în R ăzboiul Civil din Spania şi nici să

participe (ar fi fost oribil!) la crimele înf ă p-tuite de legionari, mai ales asupra evreilor, câtar fi fost el de antisemit.

Această poziţionare, caracterizată printr-o distanţare care se bazează pe o documentare

profundă, complexă, realizată în timp, dar şi pe un bun simţ metodologic necesar într-oasemenea abordare, este tr ăsătura definitorie a

Marilor controverse literare. Controversele

sunt un pretext pentru ironia care le erodează spre a pune în dezbatere formele goale deconţinut (analizate lucid, distant, cu bun simţ metodologic) care au condus la poziţionări cel

puţin bizare în literatura română modernă.Concluzia întipărită pe retină, ştergând

aproape întreg eşafodajul ştiinţific, este ceainstituită la nivelul subiectiv (autorul îşi ia

partea leului!): literatura decade când ignor ă,contravine sau ratează condiţia artei. Despreasemenea alunecări, născătoare de contro-

verse, vorbeşte cu ironie amar ă Iulian Cătăluiîn cartea de faţă.





Itinerarii cri tice

Mircea DAROŞI

Înscriindu-se pe linia tradiţiilor publicistice, în care excelează cu veritabilecronici literare, Vasile Vidican îşi pune învaloare ,,ucenicia” din anii studenţiei, când a

colaborat la revista Discobolul din Alba

Iulia şi apoi la Mi şcarea literar ă şi Răsunetul culturaldin Bistriţa, învolumul Itinerariicritice (Ed. ȘcoalaArdeleană, 2015)unde adună nouă-sprezece analize şicomentarii asupracăr ţilor apar ţinând

unor autori dinarealul bistriţean şinu numai. Cea mai

apropiată de sufletul lui este proza, desprecare vorbeşte simplu, curat şi profund, într-unstil echilibrat şi transparent.

În discursul său se concentrează asupraelementelor pozitive, bazându-se pe argumen-te bine fundamentate. În comentariul săucritic, autorul comentează, analizează şi inter-

pretează, apelând mereu la text şi elaborând

judecăţi de valoare în consecinţă. VasileVidican este un intelectual, care citeşte şi scrie

pentru plăcerea altora. El găseşte întotdeaunacuvântul magic, prin care literatura începe să cânte şi cititorul îi aude cântecul. Descoper ă cu uşurinţă elementele atractive ale opereiliterare, fie ea roman, eseu, memorialistică,

jurnal sau monografie, motiv pentru care îlconvinge pe cititor că opera respectivă merită să fie citită. Se află mereu in impact cu

publicul. Face critică literar ă cu înţelegere, cu

calm, într-un mod relaxant.

Volumul Itinerarii critice se deschidecu un eseu intitulat În căutarea senza ţ io-nalului, în care pune în dezbatere problemagraniţelor dintre proza scurtă şi roman încazul postmodernismului românesc. În acestcontext analizează romanul Femeia în ro şu,

scris în 17 zile de către trei autori: AdrianaBabeţi, Mircea Mihăieş şi Mircea Nedelciu,care sunt şi personajele romanului. Persona-

jele devin naratori, iar cititorul este la rândulsău implicat în actul povestirii. Criticul VasileVidican se află în faţa unui roman mai puţinobişnuit dar, prin spiritul său analitic şiinteligent, descoper ă acele elemente de interesce definesc senzaţionalul, punctul cheie râvnitde autori pentru „romanul serios postmodern”.Acestei căr ţi i se acordă cea mai cuprinzătoare

întindere în spaţiul tipărit, dar şi o atentă documentare privind stilul şi complexitateaconstrucţiei literare.

Aşa cum menţionează Andrei Moldo-van, prefaţatorul căr ţii, Vasile Vidican „are cafundament identificarea valorilor” şi anume acelor morale şi estetice. Cronicile sale sunt

bine individualizate, nu se repetă în demersulcritic, se apropie cu multă uşurinţă atât deautor cât şi de cititor, pe care nu vrea să-loblige la lectur ă, ci îl convinge cu ajutorul

argumentelor sale, mereu imprevizibile.Fiecare cronică are povestea ei şi se

citeşte cu plăcere pentru că este scrisă de uncronicar talentat, care discerne, lămureşte,apreciază şi nu lasă loc dubiilor. Vorbeştesimplu şi clar, folosind un limbaj adecvat.Gândirea lui îmbr ăţişează opera cu dragoste şiare dorinţa de-a impresiona, de-a oferi senzaţiiintense. Mă ataşez ideii că, de fapt, criticaliterar ă este valoroasă atunci când te face să vrei să citeşti o carte. În jurul acestei pro-

bleme îşi ordonează Vasile Vidican discursul.




Prezentarea lui de carte îi face pe cititoricurioşi. Nu foloseşte termeni seci, ci plini decăldur ă şi de mesaje. Ştie să spună de cecartea este bună şi merită să fie citită. Îşi areopiniile sale. Niciodată nu îl ia pe „nu” în

braţe, având în vedere că, oricât de proastă arfi cartea, tot are în ea ceva de folos. El îşiîndeplineşte bine rolul de a limpezi şi de a nuîmpotmoli imaginea cititorului.

Cronica O carte de referin ţă aduce înatenţia noastr ă opera lui Pavel Dan, volumîngrijit de Aurel Podaru, remarcând spiritulcritic ce emană din textele acestuia, prin carescriitorul demască nedreptatea, degradareaomului din toate punctele de vedere. Atâteditorul, cât şi criticul literar fac o reparaţie

morală celui care a fost şi r ămâne scriitorulPavel Dan.Co şbuc într-o alt ă lumină are drept

subiect lucrarea celui mai avizat critic literarde pe meleagurile bistriţene, AndreiMoldovan, al cărui studiu se intitulează Co şbuc sau lirismul pragurilor , volum dereferinţă despre opera poetului din Hordou.Vasile Vidican sesizează particularităţileacestui studiu. Este vorba despre configurareanaturii mesianice şi luministe a poetului, cât şi

despre dubla deschidere a analizei, atât înspretrecut cât şi înspre viitorul receptării opereicoş buciene. Subtilitatea pătrunderii în miezulacestui subiect face ca autorul „itinerariilor”să-şi întărească credibilitatea că este un criticliterar valoros.

Despre volumul Proximit ăţ i şimărturisiri al cărui autor este Ioan Pintea,cronicarul spune că, „mai degrabă ar fiexerciţii de meditaţie. Sincere, fluente, cu ocursivitate intrinsecă delicată,... care par să

conserve ceva din tonalitatea afectivă aspovedaniei, a mărturisirii esenţiale” (p. 49).Vasile Vidican subliniază vocaţia sacerdotală şi scriitoricească a autorului.

Pe un ton deosebit de nuanţat îlsurprinde pe Olimpiu Nuşfelean, autorulvolumului de proză scurtă Un om f ăr ă aripi,

pentru care găseşte de cuviinţă să spună:„Pentru Olimpiu Nuşfelean proza nureprezintă o pauză, o suspendare a poeziei.Găsim, parcurgând antologia de povestiri ascriitorului, o intensă apropiere de metafor ă,de discursul specific mai degrabă a poeziei, otendinţă permanentă de a mistifica realul,

plasându-l adeseori în planul oniricului şichiar al fabulosului. Proza scurtă a scriitorului

bistriţean se distinge astfel printr-un soi decoabitare a felului poetic de a privi şi redalumea cu cel specific al prozei” (p. 54). Dinconţinutul povestirilor sale se degajă în mod

evident un puternic mesaj moral.În cartea lui Virgil Raţiu Profetul de la Duba criticul literar descoper ă „o lume pestriţă ironizată f ăr ă sarcasm” în care pune înlumină ridicolul, provincialismul, meschinăriaşi degradarea umanului.

Un roman consistent este titlul careînsoţeşte studiul critic despre cartea lui IcuCr ăciun Gradele de compara ţ ie. El vede înacest autor un fin observator al lumii din jurulsău, pe care o redă cu fidelitate. Personajele

sale folosesc replici memorabile, chiar inedite.Icu Cr ăciun este un maestru al banaluluisemnificativ, cum îl numeşte Aurel Podaru,într-un studiu al său.

În cuprinsul căr ţii sale, Vasile Vidicanface comentarii pertinente şi asupra altorautori, precum: Gheorghe Cr ăciun, A. Th.Ionescu, Radu Sergiu Ruba, Radu Ţuculescu,Iacob Naroş, Dan Rebreanu, AlexandruCristian Miloş, Iorgu Gălăţeanu, MirceaPrahase şi semnatarul acestei recenzii.

Prin conţinutul ei academic bazat pe judecăţi critice şi principii teoretice bineargumentate, cartea lui Vasile Vidican seînscrie printre cele mai valoroase lucr ări dindomeniul criticii noastre literare.




Un mozaic critic

Menuţ MAXIMINIAN

În rândul premiilor revistei Mi şcarealiterar ă pe 2014 s-a remarcat volumul Mozaiccritic, semnat de Cristian Vieru şi apărut laEditura Pastel din Braşov. Prima carte deautor a profesorului Cristian Vieru adună 23de cronici publicate de-a lungul vremii în

revistele literare, cu precădere în Mi şcarealiterar ă.Cristian Vieru a debutat acum cinci ani

cu eseuri şi cronici bine conturate desprescriitorii vremii, şi nu numai, precum şi

despre teatrul primitmoştenire de laînaintaşi şi cel jucat

pe scenele de astăzi.Având un portret alintelectualului de

tradiţie, aşa cum îlcaracterizează şiscriitorul Olimpiu

Nuşfelean în Pre- fa ţă, Cristian Vieruvine în faţa publi-cului cu un alt modde abordare critică,

declarând deschis că nu poate scrie despreanumite căr ţi ale zilelor noastre care promo-vează vulgaritatea, ci doar despre acelea care

aduc în faţă frumosul şi că prefer ă mai bine să nu scrie despre o carte care nu i-a plăcut şi să facă r ău astfel scriitorului.

Ne întâlnim cu un discurs aplicat, argu-mentat cu exemple din cartea analizată,dovedindu-ne că este unul dintre criticii care,într-adevăr, pun preţ pe ceea ce fac şi că încearcă să scoată în evidenţă frumuseţeafiecărui autor.

Grupată în patru capitole – Proza,Poezia, Teatrul, Eseul critic, dar şi jurnalul –

cartea aduce în faţa noastr ă autori din gene-

raţii diferite, pe care însă îi adună acelaşi simţ estetic asupra artei.

Despre volumul Pove ştile gramaticii,semnat de Mircea Moţ, criticul spune că este„scris în spiritul manualelor lui Creangă”,ineditul fiind că în aceste vremuri în care

vedem o goană nebună după dobândireastatutului de post-modern, mai sunt autori caMircea Moţ care scriu în notă arhaică. Înopera lui Dumitru Radu Popescu, CristianVieru vede „rezultatul unei for ţe creatoare, aunui condei prolific care face din scriitor unSadoveanu al zilelor noastre”. Din rândulscriitorilor bistriţeni este recenzat Olimpiu

Nuşfelean, „una dintre personalităţile literareardelene marcante, are un destin artistic carear putea fi prezentat în câteva cuvinte astfel:

poet sensibil, prozator original, eseist demarcă, dascăl dedicat, director al uneia dintrecele mai importante reviste literare româneşti,

prezenţă activă în viaţa culturală”. PeGheorghe Pituţ, Cristian Vieru îl vede „unadintre cele mai pertinente şi prolifice vocilirice contemporane, iar la Ion Pop surprindefrumuseţea imaginilor poetice originale,imaginarul poetic f ăr ă limite, universuloriginal. Unul dintre cei mai iubiţi poeţi aiTransilvaniei, Ioan Alexandru are o creaţie

care „surprinde prin for ţa cu care sunt descrisetr ăirile unui spirit înalt, iubitor de frumos şi

profund legat de tot ceea ce implică termenulromânism”.

Despre cunoscutul poet clujean HoreaBădescu, Cristian Vieru spune că este „unadintre vocile transilvănene pertinente dinspaţiul poetic românesc”. Ion Vlad r ămâne în

percepţia criticului „unul dintre numele f ăr ă de care spaţiul critic contemporan ar fi fostmai sărac... Întreaga oper ă fiind rezultatul

dăruirii sale, al întregii activităţi la catedr ă.




Profesorul conştientizează nevoia unor studiide teorie literar ă moderne, punându-şi talentulincontestabil şi vasta cultur ă de care dă dovadă în slujba acestui demers altruist pentrugeneraţiile viitoare. Aceiaşi termeni elogioşi îiare şi pentru Alex Ştef ănescu „una dintre celemai cunoscute voci ale criticii actuale...Stârneşte atât prin oper ă, cât şi prin atitudineasa”. Iar despre Augustin Buzura spune că este„apăr ător al valorilor naţionale şi almoralităţii... Găseşte modul prin care poate fiun bun român. Îşi exprimă ideile sănătoaseîntr-un mod elegant, găsind în scris un scutîmpotriva nedreptăţilor contemporane”.

Sunt trecute prin pana scriitorului şi altenume, precum Francisc Păcurariu, TeoharMihadaş, Aurel Pop, Laurenţiu Faifer, EugenSimion, N. Steinhardt, Ion Creangă, OanaPellea, Mircea Diaconu, pentru toţi găsindu-secâte o caracterizare adecvată. Mozaicul critical lui Cristian Vieru este o faţetă a scrisuluiromânesc adunând între coper ţile primei căr ţia criticului nume importante ale literaturii, darşi nume cărora, prin textele sale, CristianVieru le sintetizează și nuanțează profilulliterar, pornind astfel într-o lume în care, înviziunea sa, literatura nu înseamnă altcevadecât frumuseţe.




Ion SCOROBETE

Dragoste

Alcătuim un singur truprespir ăm ca un arbore care-şi fabrică propriulsângeochii tăi ardun foc pe care nu-l văd se scurge subtilrazelor de soare le simt

parfumul proaspăt

alcătuim oglinzi paralele

o undă a fasciei derutează firesculetichetei neostenit oferim chiplegământului decodificat

înaintăm în acelaşi pas pe o stradă cu proiect înalt se lucrează chiar în afara programului

pentru că dincolo de orice invidie serecuperează întârzierile estimate deceasorniculgeneros

numai astfel gur ă pe gur ă stările fiziceîşi transmit între celule clocotulde linişte captată

Consemn

Să nu pleci stăruie astrul tăceriicomplimentar

să apăs tastele oricât de reci

să mai fac un rabat la intoleranţă

să deschid fereastra până în Calea Lacteesă domolesc ascendenţa semnului minussă mă descriu în certitudineasecvenţei taledragostechiar dacă mă latr ă câinii în inboxori nu mai r ăspunzi la mesajesă decantez luminişul după-amieziirezervele de inconstanţă gândurile prea nesăratenămolurile din fotografiile ades expuse

povestea în stare să se frângă pe finalabia apoi să rostescsă pun pe mine o haină sobr ă impermeabilă

pentru un timp care cine ştie ce va culegeca o albină neputincioasă

Întindere

În conturul visului o marginea reflexă Adună mărgelele cu care ne spălămteama de a ne pierdeînstelează în iarba crudă

bolta misterioasă ne îmbr ăţişăm în mătasea albastr ă globulele roşii ni se topescîn carnea dorinţei

pândă fierbinte e replica ta în mine

PoeziaMișcării literare




semne incidente aleargă complementar aceluiaşi chinserpentina e deschiderela pagina neîndestulată

Încurajare de fond

Într-o mână ţin inima mea în cealaltă inima tacu amândouă mă leg la ochisă te văd doar pe tineintru în casa ideală şi te aştept

până una altaîngrijesc gr ădina interioar ă a bucuriei

firesculiubirea să stă pânească ordinea lucrurilor preparatele pe aragaztemperatura optimă la cada din baie

paharele lună patul alb desf ăcutsă se desferece toate piedicilesă te primească de azi până într-un mâine f ăr ă finalnesomnulcăruia închinăm

Chitara îngerului

Înregistrat într-o că piţă de fân la mânazilei şi a nopţiideasupra unui mormânt verdeal ierbiiaud greierii la chitara îngeruluiaiureaamplifică o înclinaţiecu trimiterela care ai pus umărulsentinţă f ăr ă judecător anumeivită pe când dormeau câinii lui medasub malul întunericului de nordîn gr ădină mi se deschiser ă ochiisă scriu cu înf ăţişarea timidă lucrată sub sigiliul magieilui Jupiter

Atlas

Şi iată că nici în titania viaţa nu e mairozfrânt de oboseală cum eşticerul e tot mai aproapede vulcanul acesta de care mă sprijiniar confuzia liniilor ce se absorbîn chip de umeriîmi trece prin ochi şi inimă ca prin perdeaumbra meduzei pe care o alungi

tăcerea ta de piatr ă nu se mai potriveşte acesteidistanţe

nici varianta cu merele infestatenici anecdota cu cereale modificategeneticîn calculul versiunii

Duelul lui Iacob

În puterea cuvântului nu e nimic definitivconsolarea înver şunează locuitoruloaselor melese strunesc taine în odaia lupteicu îngeruldupă cum mă antrenezisă pierdce nu am avutsă-mi duc crucea

pe aripile unui fluturecăruia nu-i găsesc mai deplină linişte decâta savura o geană a soareluiobosit între umerii

pajiştei care nu e capătul bucuriei

Considerente

La hotarul dintre viaţă și moarte cultivf ăr ă geniu de gr ădinaridei perisabiledeprind arta de a fr ământa neuroniiîn afara unui programîntr-un aşa-zis atelier al ego-uluiîndoit mereu de aptitudinea de a fi fericit

ca la cartecând să culeg




luând în serios refrenul ploii izbindfereastrafiguraţia soarelui la final de zinu aud decât freamătul undelor supleale tăceriiîn prezenţa uneltelor specifice

deretic în perimetrul solului interiorasupra stărilor mărunte

şi percep doar cum se clădeşte celulă pe celulă cuvântul creşte în sine la temperatura propiceîncât se conturează adult poemul

până se desprinde din crengile

ventricolelorcapabil să-şi înfrunte singur destinulîn piaţa de consum

Plăcerea se insinuează

În secunda următoare o plăcere dedrept comunse insinuează în pielea nervului

arde la foc micse amplifică apoi se desprinde dinfotografia incidentului

precum reclama de pe faţada bloculuimâncat de igrasiemai sus vântul îmi iaca pe o ruf ă gândulde pe sârmă

mă lasă pustiu în repetareaexerciţiului care nu a fost dusla finalse desparte f ăr ă să-şi iar ămas bunziua aproape rotundă spremiezul nopţii

Transfer de identitate 1




Valentin F. RADU

Valentin F. Radu s-a născut la 9 aprilie 1951, în Br ăteni, județul Bistrița-Năsăud.

Este absolvent al Facultăţii de Electrotehnică, Cluj-Napoca, 1975.A debutat în revista Luceaf ărul, 1971.A publicat în: Echinox, Tribuna, Amfiteatrul, Familia etc.Apariţii în volume colective:Popas între poe ţ ii tineri (Antologie de Victor Felea), Editura Dacia, 1975,Poe ţ ii revistei Echinox (Antologie, 1968-2003, alcătuită de Ion Pop).Despre poezia lui au scris: Victor Felea, Cezar Baltag, Ion Pop.A publicat volumul Fluxul ninsorii de mai, Editura Ecou Transilvan, 2015.

Oda bucurieiPrintre braţe ridicate altă odă bucurieicu aerul se uneşte,inima celui mai aproape nume-l dezvoltă şi sufletul meu pe-o ramur ă sfâr şită-n fructe.Acum să numeri, nu f ăr ă să te uiţi

precum ai vorbi, ai clătina frumostărâmul mai presus decât palma-n carelumina ca lumea alege culori.Mai mult ca oricând vei afla

ochii hotărâţi de a privi peste pământ,muzica f ăurită, bucuria mea de acuma.

Palma căuş

O, dacă mi-aţi ar ăta o mână, o singur ă mână o palmă, o singur ă palmă căuş

peste trupul pr ă păstiilor adormitem-aş face ienupăr cu r ădăcinile întoarse spre

cer.

Marea e invenţie, cugetul scoicilor

cu profeţii adormiţi în ele, şi firul de nisipîşi caută semenii după bocetul valurilor.

Numai floarea greşeşte glastra născocindspaţii frânte,

plânge floarea-n locul naşterii căutândseminţe ori amintindu-şi muguri opaci.

Neconcordanţă

Tu zici: gloria fumului e mai mult

decât vuietul unei civilizaţii,eu zic: şuieratul zilei e mai puţindecât mâhnirea desişurilormai puţin decât ceasul generaţiilorsuple şi grav ridicate-n miezul fructului.Tu zici: gloria fumului s-ar vrea

precum un turn,eu zic: partea sângelui nu e asemeninumelui.

Numai ţărmul limită a flăcăriisună a puncte inofensive şi goale

doar să mă-ntreb:




să fie marea asemeni becului întors?Tu zici: gloria fumului poartă un pătrat în delir,eu zic: altfel e umbra geamuluiîn care zace raza mai căzută şi mai abruptă.

Cetatea de boabe

În cetatea de boabeiată-mă ca un punct melodiosiată-mă întunericul unui sâmburede mult mântuit.Eu toba de fum n-am vrut-onici oraşul unui mugure

prea deschis în dreptul unghiuluişi iată-mă pleoapa aceleiaşi pietreiată-mă dus pe coaja transparentă în cetatea de boabe.Însingurat spotul pe un stigmat de cear ă şi pe lama ca o medalie,mereu poartă asemeni sufletuluicopacii de bronz

prin grava cetate de boabe.

Punct de cădere

Sub fiecare floare din ierbar e un golşi frunzele copacilor poartă frica toamnei,numai timpul fuge cu punctul de cădereuitat asemeni acului pe fundul mării.

Peştii riscă să fie pierduţi zburânduitaţi peste crestele valurilor

peştii riscă să fie pierduţi zburândcu aripi de fum, jumătate-n apă,

jumătate-n aer;se pierd peştii pentru simpla lornaivitate de a-şi simţi punctul de cădere.

Mă-ntreb cu punctul de cădere-n sufletcare e țelul fumului?Frica ierbii de cucuruzul braduluiîncepe cu mirosul r ăşinii,ah! frica de fum goneşte albinele,

frica de fumul cu mii de puncte de cădere.Zace vântul în fântâni de piatr ă,

zace vântul aruncat în colţurişi nisipurile dorm îmbr ăţişatecu punctele lor de cădere.

În interiorulAcolo în interiorul bobului de macadorm copiii cu vise ambigue,acolo în interiorul scoiciie marea cu margini de fum.

Aici e piatra cu marginea dusă spre centru, mai dur ă decâtmalul de prund şioase de păsări cu pene r ăsucite…

Primăveri

În zori bufniţele s-au întorsîn scorburi cu f ărâme de lumină

pe aripide unde sper ă nopţi de r ăchită

putredă asemeni cailor r ăciţiîn iarna.Dar în cotloane liliecii cu aripi

de gumă, liliecii cu ochi de bufniţe slabeca scoar ţa r ăchiţilor tinerenu ştiu decât primăvericoborâte-n poduri peste pânzeuitate de păianjenii ce seamănă cu muguri.

Moneda de iarbă

Moneda de iarbă se topeştecând fluturii mor pe geamul din pulbereaîmpotriva numelui meu presăratca o maree-ngheţată pe scoici,

moneda de iarbă ninge din ochiilăcustelor la vremea când vasulregretă spaţiul,şi sunetul un punct neispr ăvit,ia forma caselor noastre

cu punctele plesnite-n orologii…




Moneda de iarbă rugineşte chipulîmpăratului desfiinţat,într-o palmă de r ăcoare se vrearegina verdeluidoar cutremurând un punct în pământşi pe stânca unui melc uitat…

Fuga

Fuga unui animal splendid pe sub mâiniam uitat s-o număr.Vină acum cel mai puternic dintre noisă-şi lase veşmântul de duminică la capătul potecii.Câţi o să-i toarne praful de mirt pe mâneci

nu-şi vor pierde auzul şi por ţiunea umerilorde care trebuiau s-atârne două fiinţecuprinse de dor.Vină atunci, vină chiar azi, cel mai puternicdintre noicu două fiinţe cuprinse de dor să spună:

„iată şi aceşti nouri str ălucind vor goluriînalte umplute cu bucuria de-a trece

braţele mele spre faţa unui animal splendidcu pleoape-n amiază aidoma trupului meuîn baia de sear ă…”

Mări, oceane

În ochiul meu se cutremur ă punctulşi raza ca o muzică vagă mai altfel decât delirul zeuluiretras pe circumferinţa mareelorîngheţate.Mări, oceane şi apa dintr-un bobde mei

e numai contrazicereşi voi lăsaţi-mi cea mai netăcută parte a flăcării,nu căzută precum aerul,nici desf ăcută asemeni

popoarelor.





Vasile

MACOVICIUC

Vasile Macoviciuc, profesor universitar, doctor în Filosofie, director al Departamentului de filosofie

și științe socioumane/ Academia de Studii Economice BucureștiDezarmantă conștiință a deja-spusului, sensibilitate ultragiată și sfidătoare, timid-agresivă, ironic

surpată de melancolii; libertate celebrând încremeniri; preaplin conviețuind cu vidul în registrusuprarealist: „deși sunt, nu exist”; un ochi sălbatec/sălbăticit întors spre „duhorile de veac vlăguit”; sintaxă frântă și zdrențuită, în poticniri anume ale vocii; nesaț și lehamite; coșmaruri de o visceralitate livrescă,

brutal-expresivă; un r ău-de-viață par țial jucat/trucat, căci dincolo de pojghița biciuitoare și deșucheată avorbelor sânger ă moralistul, duios-sentimentalul, îngăduitorul; exersări ale capacității sapiențiale aversului, scrâșnit-metaforice – iată pașii poetului până la această nouă ispitire a verbului: forma fixă.

Irina Petraş

7 dintre „ Sonetele Orianei”I. Sonet cu peisaj

lumina se-ngustează şi-i vreme palme aspre s-aducă suspine pe culmea dintre două poemeîşi caută un pin r ădăcine

cu pleoape-nchise pipăi urcuşul,

întinderi dulci, poteci şi colinestârnesc duhuri să poarte arcuşulecouri peste linişti alpine

urmez chemări care nu se audînvăţ în muguri dansul şi zboruldar când ne-alintă briza de sud

Sfioaso, dezgoleşte-ţi piciorulşi fii precum atunci când nu eraistrigăt printre muritori, Lorelei

II. Răspântii [Sonet]

o teamă ciudată pluteşte-n văzduhnu ştiu ce scâncet se-aude în minecoboar ă beznă cu ugere plines-aducă otr ăvuri, uitare şi duh

pare deplină fericirea de-acum

şi-ndesăm în ea durerea de mâinerespir iluzii cum creşte o pâinedin flori şi jăratec, speranţe şi scrum

descopăr în mine vânat şi hingheriduhovnic priceput să-nfigă stiletca vieţile noastre în clipa de ieri

Sufletul, iată, din cochilii mi-l scot.Aerul ţi-l aduc. Şi-ntâiul regret.

Nu mai exist. Învingătorul ia tot.




III. Sonet cu poveste

trec şi judec lumea printr-o fereastr ă o văd temătoare îi simt duhoareaca să-mi fie proaspătă aşteptareaşterg praful, chipul, schimb apa din glastr ă

se-aude vag dinspre pajişti chemarea pe-un boţ cernit de ţărână sihastr ă f ăr’ de r ădăcini prin ceaţa albastr ă un gând r ătăcit îşi caută floarea

în zodii şi-n schit iubirea-i proscrisă nu-i fruct să-l despici cu tăiş ruginitsterp vor sărutul privirea învinsă

în lumea-n care pentru tine-am venit

ieder ă peste fereastra deschisă ar fi fost păcat să nu fi suferit

IV. Sonetul smerit

trec peste zi de parcă-aştept o vestecu teasc de lemn storc clipe şi lumină căci sunt miop şi nu ştiu din ce vină alunec până-n hău deşi nu-s creste

încet spre toamnă pădurea se-nclină

frunzele cad într-un smârc de povesteflămând adevărul se-aruncă pesteamintiri un curcubeu să devină

pândă-n lăstari liturghii şi tăcerecu-aceeaşi speranţă-n altar şi-n păcatîn aer uzat de zbor şi cădere

uitaţi lângă pomul pitic şi uscat purtăm r ăni deschise de mângâiere privind cum fructul creşte îngândurat

V. Întâlnirea [Sonet]

încă r ătăceşti sfioasă-n poemete mângâi cu tomuri simboluri şi hăr ţidar smulg pe furiş cuvintele din căr ţiflorile de câmp le-nvăţ să te cheme

cu inimă de veacuri între coper ţi privirile ard veşmânt şi dilemezări şi coline închipui de-o vreme

şi palmele ’ţi-arată cum să mă ier ţi

chem nopţi şi adieri să te dezbracefreamătă pe buze silabe în rutşi coapsele vocalelor cer pace

cu fluturi şi-albine sărutului scut

te-apropii de piept lumina să-mpacevedenii captive în trupuri de lut

VI. Sonetul apelor

începe o ploaie cea de pe urmă extirp uscatul nu rodeşte nimicîn ape cât glezna vâslim din buricsă mai îndesim locurile-n turmă

uimire şi jalea mă-ncearcă un piclumea vâscoasă când, iată, se curmă ne-amăgeşte trupul de parcă scurmă în muguri dihănii cu degetul mic

îmi întind braţele să-ţi par o cruceşi braţele tale îşi dau silinţasă fii r ăstignită dorul te-aduce

taifun de petale-mi este căinţatăcerea pe buze să se usuce

doar spaima lipseşte şi suferinţa

VII. Sonet de vară

am venit să-mi povesteşti despre soaretărâmul tău de sus dar iată s-a dusr ămas f ăr’ de umbr ă de-aş fi parcă nu-sştie ceva iarba iat-o tresare

plăcerea suspectă de-a fi nesupus pe limba cameleonului doaregheţarul din ceaf ă e-n aşteptaresă-nfloresc în cimitir ca un intrus

regizorul strigă ce mai urmează mângâi nesfâr şitul pântec de apecu tine pe-o stâncă ard în amiază

braţele-ncearcă de buze să-mi scaperespiri surprinsă când sânii tr ădează lumina sub pleoape nu mai încape




Paul Ersilian RO

CA

Haiku

Divinitate

Nori catafatici –frunzele vibrând şoapteeu plec urechea.

Visare

Apus mineral –un ciob de sticlă verdeiese din nisip.

Insomnie

În miez de noapte –călugărul citeşte

pravila zilei.

Plecare

Sfâr şit de var ă – berzele treier ă micigreieri ce cântă.

Negură

Sfâr şit de toamnă –furtuna a desenatlebede negre.

Singurătate

Iarnă târzie –un moş pune petice

bătrâneţilor.

Carte 2




Adrian

Ţ

ION

Le Langage des Fleurs

Scrisul ei era deja format, nu numaifoarte lizibil, dar chiar elegant, omogen, fixatcu grijă pe orizontala rândurilor. Hârtia nu eraliniată, dar se vedea că poate scrie perfectdrept, f ăr ă eforturi, dezinvolt, așezare în

pagină ce dovedea luciditate și stă pânire desine. Literele aveau ascendențe florale subochii mei umeziți de emoție. Mai ales pentrumajuscule folosea ornamentații în plus,delicate, surprinzătoare, marcă a personalitățiiei. Grafie admirabilă, litere drepte, neînclinate

în dreapta sau în stânga. Aproape la fel scriași corespondenta lui Ionică, deși era un scrismult mai nervos, dar tot neînclinat, așa cumam admirat mai târziu la mai toți francezii,dovadă că la ei caietele de scriere din clasele

primare nu erau liniate spre dreapta, ca la noi.Scrisul meu era în formare, mă descurcamgreu să țin rândul drept, mă trezeam la capătde rând că am urcat pe culmi de munte.Cunoscând puțină grafologie, sora mea maimică spunea că asta dovedește că sunt

încrezut. Am încercat să mă corectez. Mă for țam să merg drept cu rândul de litere. Peurmă am coborât în abisuri și greu m-amridicat de acolo. Mă str ăduiam să mă conformez normelor, dar simțeam nevoia să sar din canon, să nu mai înclin literele spredreapta obligatorie, școlărească. Și azi mai amaceastă tendință, dovadă de nehotărâre

prelungită periculos, ar spune sora mea maimică. Dar m-am conformat regulilor. Desprescrisul Daniellei, sora mea mai mică spuneacă denotă un spirit echilibrat. Știa ea ce știa.

Parcă pe noi, inconștienții și zvă păiații acelorani, asta ne interesa. Cei cu spirit echilibraterau tocilarii, dar mai ales fetele erau tocilareși această categorie nu intra în sfera noastr ă deatenție. O vedeam pe tocilara de Adina, carenici frumoasă nu era. În schimbul de scrisorine interesa altceva. Întărâtat de Ionică, voiamca abstractele corespondente să ne trimită câtmai multe vederi și fotografii de artiști să ne

putem lăuda cu ele, să le punem prin casă, învitrina dulapului combinat, oriunde. Dar

numai abstracte n-au r ămas până la urmă corespondentele noastre.

Plicurile de la Danielle erau de diferitemărimi, numerotate de mine atunci de la 1 la14, de obicei în colțul stâng de jos al plicului.Doar 14 plicuri cu scrisori, vederi, fotografiide artiști, timbre. După exemplul meu, pe plicera aplicată o salbă multicolor ă de timbre demici valori ca împreună să acopere costul

poștal cuvenit. Timbre cu cocoșul galic ( LeCoq gaulois), cu embleme heraldice, cu cetăți

sau grafică reprezen-tând Côte d’Azur sau

pe Marianne (cu boneta ei frigiană) ,symbole de la République. Deliciu vizualîndelung savurat. Pe primul plic, sub adresamea era scris R. P. Romînă, denumireaoficială dată de mine, cu diacriticele pusestângaci de ea. Aproape că uitasem primadenumire a țării dată de comuniști, cuvântscris pe atunci cu î (din i). Pe următoarele

plicuri apare numai Roumanie. O corespon-

ProzaMișcării literare




dență întinsă pe mai bine de un an de zile.Atât. Dar cât de tare m-a marcat ea îmi dauseama numai acum. Scrisoarea cu numărul 1fusese expediată din Meung-sur-Loire la 31martie 1964. În 1964 aveam 15 ani. Vârstacea mai ingrată și vulnerabilă, când avanseziinconștient și calci pe incertitudini ca pe unteren dinamitat. Îmi clădeam personalitatea încontinuă dispută cu Ionică, f ăr ă ca el să fie unmodel pentru mine. Nici nu putea fi. Lameciurile lui nu prea mergeam pentru că nuvoiam să-l văd cum stă la pomană, în fața

por ții adverse, ca să dea un gol. Pentru efortulăsta în echipa Carbochimului însă primeasupraalimentație: ciocolată, sucuri și fructegreu de găsit în comer ț, câte o masă la

restaurant. Mergea în cantonamente în stațiunide munte. Bani primea de la mama lui, decinu era decât un pomanagiu f ăr ă pereche.Carbochimul era o fabrică bine situată în

peisajul industrial al orașului, dovadă că își permitea să susțină cu fonduri o echipă defotbal în divizia C. Părinții lui Ionică fiinddespăr țiți, avea el frustr ările lui, pe care și leacoperea exhibând un exces de superioritatenereverențioasă față de ceilalți. În fond era untimid. La îngâmfarea lui exterioar ă, afișată

provocator, contribuia și complexul deinferioritate al celor mici. Purta pantofi cutocuri înalte. Tatăl lui, contabil, îmbr ăcatîntotdeauna la costum și cravată, îl vizita rar șiatunci, după vizită, Ionică îl conducea deregulă până în stradă, netezindu-și fâstâcit

părul lins, rar și slab, mai mult șaten decât blond, care prevestea apropiata chelie. Umblațanțoș și împleticit în același timp, încercândsă ascundă picioarele strâmbe, între careîncă pea mingea de fotbal cu care dădea golul.

Unii, mai îndr ăzneți, îi spuneau „Cr ăcănel”,când nu era de față, altfel îi bătea. Mai alesAdina îi spunea Cr ăcănel. Ea era Savanta. Pecorespondenta lui din Franța o chema Marie-Claude. Era din Nantes, oraș în toată regula,nu o comună amărâtă ca Meung, prilej pentruel să-mi dea din nou peste nas. Oricât m-amstr ăduit să-i explic, după ce i-am ar ătatilustratele cu vechiul castel din Meung-sur-Loire, că istoria Franței a lăsat urme adânci peaici, n-a contat în fața Catedralei din Nantes,impunătoare, pe care am confundat-o cu Notre

Dame din Paris, când mi-a ar ătat-o prima dată str ălucind de frumusețe pe o ilustrată.

După ce s-a prezentat, simplu și firesc,drept o fată de 16 ani, de 1,62 m înălțime, cu

păr șaten, scurt, Danielle Guillard de pe rueFrançois Villon nr. 17, din Meung s/r Loire(Loiret) a f ăcut o scurtă incursiune în trecutullocalității, ca să-mi fac o idee. Castelul, ridicatîn secolul al XII-lea, a fost reședințaepiscopilor din Orléans, seniori de Meung,

până la Revoluție, apoi a fost închisoare. Ea,Danielle Guillard, locuia pe o stradă mai largă decât cele din Evul Mediu, dar aproape decastel. După ce a fost cucerit de englezi,castelul a fost recâștigat în 1429 de trupeleconduse de Ioana d’Arc. În castel a fost

întemnițat François Villon, celebrul poetvagabond, după ce se înhăitase cu o bandă der ăuf ăcători. A fost grațiat de regele Louis XI.Toate astea nu-l interesau prea mult pe Ionică,deși ridica din sprâncene, surprins și mirat.Mai adăuga și el câte ceva să demonstreze că știe mai multe decât mine. Recitind scrisorile,îmi împrospătam cunoștințele dobânditeatunci, în parte uitate, anemiate de trecereatimpului. Peste scrisul ei și peste ilustratele

primite timpul n-a lăsat nicio urmă. Își

păstraser ă forma și aveau același parfum, aș spune, aceeași candoare a comunicării,aceeași delicatețe transferată în litere-petaleneofilite de flori gingașe, așa cum am găsitscris pe o felicitare-color Yvon din plicul cunumărul 9: Le Langage des Fleures. Personaje: două pă puși. O pă pușă-amorez, un

băiețel adormit în pat, cu un brebenel în brațe,visând la chipul iubitei, al cărei cap apare în

partea dreaptă de sus a imaginii. Imprimat peverso, brebenelul glăsuiește: „Les poupées de

Peynet” Pervenche: je ne rêve qu’à vous... Asta era tipărit, nu scris de ea, dar petalele serevărsau peste literele ei frumos arcuite. Defapt, în ciuda politeței practicate de francezi,ea mi-a propus din a doua scrisoare să netutuim. Franceza mea nesigur ă, atunci ca șiazi, o verificam la Fabia, studenta de laFilologie din Hunedoara, care îmi corectascrisorile înainte de expediere. Ea mi-a f ăcutrost și de „vederile” cu Castelul Huniazilor,sugerându-i ce să-i mai scriu, pentru că eustăteam r ău cu ideile. Când corecta, Fabia,




gr ă bită mereu, f ăr ă timp prea mult pentrumine, f ăcea acordul când la feminin, când lamasculin, iar eu, nătâng, transcriam așa, prea

puțin preocupat de ortografie și exactitate pevremea aceea. Asta i-a permis corespondenteimele să glumească, neștiind, chipurile, dacă sunt fată sau băiat. Pentru a înlătura așa-ziseledubii, mi-a propus să facem schimb defotografii, ceea ce s-a și întâmplat, deși eu nueram prea curios în această privință. Ea m-agăsit simpatic și eu i-am r ăspuns ceva cam lafel, dar dezamăgirea mea de imbecil necopt lacap a fost imensă. La vârsta aceea ești cuceritde frumusețile-șablon văzute în filme. Pelocul întâi ajunsese Ann Blyth, pe care ovăzusem în The Great Caruso alături de

Mario Lanza. Nu, fata din poza primită dinFranța nu era Ann Blyth. Nu era fata visurilor,fata de care să mă îndr ăgostesc. Era ocorespondentă oarecare din Franța, de altfelam mai corespondat așa, la vârsta aceea, după cum erau moda și avânturile vanitoase, cu ofată din Oran și cu alta din Germania. Ca șiIonică. De fapt, reacția lui negativă la pozaDaniellei m-a influențat prea mult. Cum ar ătaDanielle? O fată de 16 ani, cu un an mai mareca mine, care se afla într-un colț al gr ădinii, în

picioare, lângă un gard. O fată obișnuită, brunetă după toate aparențele, tunsă scurt, cuochelari (principala sursă a dezamăgirii), cu o

bluză albă cu mâneci scurte și cu o fustă închisă la culoare, probabil în carouri. Plăcută la trup, piciorul drept, mai bine evidențiat, erafrumos, deja format și sânii erau în formare,vag evidențiați sub bluză. Aceste forme alecorpului mi-au trezit interesul și atunci, semncă eram sensibil la senzualitate. Dar Ionică deprecia totul la ea, influențându-mă negativ,

evident. Spunea că e sigur o tocilar ă ca Adina.Corespondenta lui, Marie-Claude din Nantes,îi trimisese o fotografie bust, unde apărea o

brunețică hlizită, cu părul tapat deasupra și prins lateral în două codițe ca Sheila,cântăreața recent afirmată. Danielle se lăudacolegelor de la Liceul Comercial „BenjaminFranklin” din Orléans, la 17 km de Meung,unde era elevă, că are un prieten român,f ăcându-le geloase. Îi plăcea să deseneze, aveatalent la desen. Îmi desena flori și peisaje,chiar și un portret lucrat în tuș, portretul lui

Lamartine, poetul ei preferat: „C’est un portrait de Lamartine que j’ai essayé de faire pour toi.” Avea înclinații artistice, literare. Cestudii o fi f ăcut în continuare, după terminarealiceului comercial din Orléans? Spre cecarier ă s-o fi îndreptat? O fi ajuns pictoriță sau funcționar ă într-un birou? Scriitoare saucomerciantă? Greu de aflat… Cum poate trecenepăsător peste aceste dovezi de delicatețe unimberb r ăsf ățat de două surori mai mari? Cum

poate același imberb să se ia după vorbeleunui nesă buit ca Ionică, prost jucător defotbal, care bagateliza bunele ei intenții

bătându-și joc de sensibilitatea ei: „Îți trimitedesene ca să nu dea bani pe vederi” și mă

batjocorea în fel și chip. Dar l-am dat gata,

când am primit ilustrata cu minunatadantelărie de turnulețe a castelului Chambord,imagine luată din avion. O încântare f ăr ă

precedent! A fost pe spate. Mult timp s-arugat de mine să i-o dau în schimbul uneia cuTurnul Eiffel. I-am spus că nu fac schimb devederi, cum f ăcusem înainte cu timbre. Nu i-am dat-o, dar nu știu cum se face că adispărut. N-o mai am, dar e ca și cum aș avea-o deoarece mi s-a imprimat puternic înmemorie. Pe unele ilustrate scria doar atât:

„Pour Adrian de la part de Danielle”.La aniversarea zilei mele de naștere am primit un plic mai gros, cartonat, cu ceva cezornăia înăuntru (plicul numărul 7), adică „un

petit paquet” în care se găsea un briceagelegant cu plăsele albe-sidefii peste care seaplicase un abțibild cu podul peste Loara dinMeung. Ea tot spera ca atențiile ei să-mi facă

plăcere, desigur era și o undă de politețe, dareu mă ar ătam mereu nemulțumit în fața luiIonică, deoarece el primise de ziua lui de

naștere, tot „un petit paquet”, ridicat împreună de la poștă, cu o scrumier ă rotativă cum nuerau pe atunci la noi. În timp ce ne minunamde scrumier ă, vecinii, curioși și ei, se perindau

prin camera lui să vadă minunea, apăsând pe butonul care ducea scrumul în interiorulcilindrului ceramic. Ispr ăvile noastre eraucunoscute și discutate de vecini. Se uitau lanoi cu un fel de admirație sau numai noi nedădeam importanță. Ei nu apucaser ă să iacontact cu str ăinătatea sub această formă. Eur ămâneam mereu în urmă, deși eram unfervent corespondent intern. Primeam vederi




pentru colecția mea de la fete și băieți dincâteva localități din țar ă. În Orașul Victoria,de la poalele Făgărașilor, unde aveam treiverișoare căsătorite, era cartierul nostrugeneral. Ne întâlneam, vara, mai mulți tineri,fete și băieți, sosiți în vacanță din diferite zone

ale țării. Acolo am f ăcut primele victime printre niște fete tare dr ăgălașe, care-mitrimiteau ilustrate în timpul anului școlar însperanța reîntâlnirii în vacanța de var ă.Toamna, ne întorceam în localitățile dereședință și ne trimiteam unii altora mesajescrise, ilustrate mai ales. Așa am cunoscut ofată din București, venită la bunici, pe care ochema tot Daniela. M-am îndr ăgostit în secretde ea. Era foarte dr ăguță, cu gropițe în obraji.Am schimbat câteva scrisori pe care le-am

pierdut. În ciuda frumuseții ei, în ea am văzutvidul. La a patra scrisoare mi-a mărturisit că nu mai are ce să-mi scrie. Se pare că numeleăsta m-a fermecat. Un nume predestinat. Cândam ales adresa, pentru a coresponda în Franța,din revista adusă de baletista Lena, n-amezitat nicio clipă: Danielle Guillard, asta e!

Nu avea importanță că era mai mare ca minecu un an. Dar punctul culminant al acesteicompetiții ridicule dintre mine și Ionică, încare mă lansasem ca un cretin, a fost atinsatunci când Marie-Claude, corespondenta luiIonică, i-a scris că vine în România. Astaîntrecea toate așteptările. Locuind împreună cu mama și cu bunica sa în două camere (una

pe jumătate bucătărie) și cu veceul afar ă,folosit în comun cu alți locatari din imobil,Ionică nu știa cum s-o primească mai bine pe

biata franțuzoaică pentru a nu se face derușine și nu știa ce va zice ea când va vedea înce mizerie locuiește, crezând că ea locuieșteîntr-un palat. Se perpelea de emoție văzând că ceea ce părea o joacă nevinovată, o abstrac-

țiune, devine realitate complicată. Bunica lui ași lansat vestea în curte că nepotul ei se vaînsura cu o franțuzoaică. Zilele treceau șiIonică era ca terminat. Tr ăia într-o tensiunecontinuă. Au f ăcut cur ățenie generală înapartament, au mai schimbat mobilier, au maiînfrumusețat prin camere ce se putea, dardegeaba. Era prea puțin spațiu pentru trei

persoane existente deja, iar pentru patru păreaimposibil. S-a gândit s-o cazeze și la hotel,dar l-ar fi costat prea mult. Sau să-și plătească

ea camera la hotel. Marie-Claude avea degând să stea mai mult de trei să ptămâni, așa

anunțase. Voia să-și petreacă vacanța de var ă la prietenul ei din România. Și pentru el sunaavantajos într-un fel, dar numai îneventualitatea ca între ei să se înfiripeze oidilă. În trei să ptămâni se putea închega maimult decât o prietenie prin corespondență. Cu

fetele, Ionică era destul de timid, numai cu puștii se dădea mare, așa că oportunitatea carei se oferea trebuia fructificată la maxim. Cândi se va mai pune pe tavă o femeie dr ăguță caSheila și cuminte, naivă chiar după cum păreaea interpretând câteva cântece de tipinnocence? Așa ceva nu trebuie ratat. Acumera momentul, îl încuraja lumea și el sughițacu speranța oprită în gât: Îhî! Forfotă mare afost în curte în zilele premergătoare sosiriifranțuzoaicei. În anii șaizeci așa ceva nu se

întâmpla prea des. O vizită din str ăinătate eraun eveniment, supravegheat din umbr ă deMama-Securitate. Dar mai mare forfotă a fostdupă ce ea a ajuns în sfâr șit la Cluj. Marie-Claude era mică și repezită ca o zvârlugă. Nuera frumoasă, nici vorbă. Danielle ar ăta mai

bine ca ea, dar eu nu i-am spus asta. N-amvrut să-l jignesc. Ca înălțime însă era numai

bună pentru Ionică și el scund. Încă de la prima intrare în curte i-am auzit gura. Cuvinteca police, voleurs, communistes se zbăteau îngura ei liber ă cu ecou primejdios în toată curtea. Ce are asta cu comuniștii? Acum o vaîncurca Ionică! Vor veni milițienii sau secu-riștii să se intereseze de ce înjur ă str ăina asta

pe comuniști, să cerceteze cazul franțuzoaiceilui Ionică, să-i deschidă dosar și așa maideparte. Era nervoasă foc mititica și voia să meargă la poliție numaidecât. Ea îi zicea„poliție”, noi nu eram obișnuiți decât cu„miliție”. Tuna și fulgera de mânie. Ce seîntâmplase? Ionică a așteptat-o la gar ă cu floriși mare i-a fost dezamăgirea când franțu-

zoaica, după ce a identificat-o, a coborât cu osingur ă poșetă în mână. De cum a pus piciorul

pe peron, a început să țipe cât o ținea gura că afost jefuită în gar ă la Budapesta unde schim-

base trenul. Susținea sus și tare că avusese laea trei valize mari și hamalii pe care i-asolicitat pe peron s-au f ăcut nevăzuți cu ele cutot. Cadouri, lenjerie intimă, haine și căr ți,

plăci pentru pic-up, toate dispăruser ă dintr-odată. Pe lângă faptul că nu se alesese cuniciun cadou, Ionică trebuia acum să-i

cumpere chiloți și haine de schimb, căci eravar ă și fata transpira abundent și posibilități




de duș ioc. Ea spunea că i s-au furat toatelucrurile și o parte din bani, dar Ionică, după câteva zile, și-a dat seama că fata minte. „Dă-o dracului de nebună”, zicea el, „n-a avutvalize, nici bani. A venit aici numai cu ce are

pe ea ca s-o țin eu. E nebună de legat.”

Cele trei să ptămâni de sejur la Cluj autrecut greu pentru bietul Ionică și cele două femei, prinse în turbulențe inimaginabile

pentru liniștea lor. Noroc avea doamna Jenica.Ea trebuia să meargă zilnic la serviciu și maiscă pa de mofturile ei și de gura ei, dar bunicatrebuia deseori să iasă din casă și să se plimbe

pe coridorul de la etaj, clătinând din cap,nemulțumită. Își mișca agale picioarele bătrâ-ne, umflate de varice, târând după ea papuciide casă într-un mod ce tr ăda enervarea, darnu-și exprima public nemulțumirea. Marie-Claude era pretențioasă în toate cele, dar maiales la mâncare. Nu mânca orice și numai cumgătea ea. Așa că bietele femei ieșeau din casă ca franțuzoaica să gătească. Făcea un fumînecăcios în toată curtea, așa că vecinii au fost

puși în temă curând cu bucătăria franțuzească în așa fel încât să nu mai dorească niciodată să meargă în Franța. Iată un prilej pentruSecuritate să sprijine astfel de vizite care le

tăiau apetitul românilor să plece din țar ă, nusă le interzică. Marie-Claude spunea că estudentă la drept, dar Ionică nu credea niciasta. Abia aștepta să plece, dar ea nu mai

pleca. Se simțea bine și pusese stă pânire nunumai pe Ionică, dar chiar pe tot spațiullocativ pe unde se întindeau de-a valmalucrurile ei, cumpărate, desigur, de Ionică. Afost impresionată de biblioteca lui agățată perafturi suspendate pe perete, nu se aștepta cacetățenii României să aibă căr ți în aparta-

mentele lor, dar asta nu era suficient pentru oreală apropiere între ei. Ionică evita să dezvăluie intimitățile presupuse de ceilalți,după care s-ar fi combinat cu ea. N-ar fi fostnimic ieșit din comun, mai ales că dormeauamândoi în aceeași camer ă, a doua, unde eraudouă canapele, în vreme ce în prima camer ă-

bucătărie dormeau cele două femei. Ionică lăsa să se înțeleagă mai ales că a fost cevaîntre ei, dar f ăr ă amănunte, ca să braveze.Dacă legătura ar fi mers bine, Marie-Claude ar

fi r ămas, cel puțin părea dispusă să r ămână,dar se pare că firul s-a rupt brusc și Ionică i-acumpărat bilet de întoarcere, bucuros să scapede ea cât mai repede. A venit ca o furtună și a

plecat înapoi ca o ființă resemnată cu soarta. Nu știu ce fel de amintiri o fi dus cu ea înFranța, dar amintirea lăsată de ea printrevecini era în măsur ă să stârnească zâmbete șinedumeriri.

În limbajul florilor, al desenelor și alilustratelor colorate, Danielle îmi vorbea maideparte despre ea și sistemul de învățământ dela ei, despre actorii preferați și vacanța

petrecută împreună cu părinții ei pe Iled’Oléron, „la plus grande de France aprés laCorse”, undeva în apropiere de estuarul râului

Garonne. Ambarcațiuni ușoare pluteau pe apaliniștită a unei lagune la Atlantic, tot așa cumgândurile mele pluteau ușor spre ea și sprelumea ei inaccesibilă, din care rupea, pentrumine, câteva f ărâme. Informațiile ei erauîntotdeauna împletite cu delicate atenții șiur ări de bine pentru părinți și cele două surori.Toate erau la locurile lor, nesurpate de timp șide dezastre. Ultima ilustrată (plicul numărul14) reprezenta un câmp cu flori și tufișuri dinBretania. Nori amenințători acopereau cerul.

Un drum de căruță se întindea în diagonală peilustrata de format mare. Pe marginea lui, tufecu flori galbene. Un drum care nu ducenicăieri, se înfundă undeva în afarafotografiei, în câmpia f ăr ă sfâr șit. Am tresăritrecunoscând imaginea. Era câmpia unde seoprise trenul doldora de nostalgii și regrete, deimagini obsesive din alte timpuri.

Ultimul email de la Booking.com: Careva fi următoarea dumneavoastr ă destina ț ie? Statutul meu actual de turist practicant își

revendică dreptul la informație. Nu le solicitîn mod expres, dar dacă ai accesat site-ul lor odată, o singur ă dată, ofertele curg spre tine înavalanșe: pensiuni, hoteluri, locuri decampare, obiective de vizitat în totdepartamentul Loiret, de la Besançon laAmboise. Nicio ofertă nu duce însă spreDanielle Guillard 17, rue François Villon dinMeung-sur-Loire.




Icu CR

CIUN

Încă nu!

După ce şi-a lăsat bagajele în camera de

oaspeţi, criticul de artă Şurubel Cimpoieşiu,cel care semnează cu pseudonimul AntonBurdeţ, însoţit de directorul CaseiSindicatelor, Gălan, cel cu urechile saleclă păuge, dar îmbr ăcat la patru ace, cu care

perfectase o viitoare întâlnire cu muncitorii de pe platforma industrială în vederea uneilecturi publice, a aterizat direct pe terasarestaurantului „Transilvania”. Imediat ce s-adat sfoar ă-n ţar ă că a sosit de la regiunemarele om de cultur ă, care îi sf ătuia pe

prozatori să scrie despre „confruntările zilnicecu viaţa reală, adevărată”, iar pe poeţi „doaratunci când le vine inspiraţia şi intr ă întransă”, aspiranţii la glorie rapidă, imberbii

poeţi şi prozatori ai micii urbe dornici să se bage sub pielea lui, să le fie reţinută figura şinumele, au dat fuga să-l întâlnească înconjurându-l cu temenele de toate formele şide toate mărimile în funcţie de cât de bineerau agăţaţi de coada Pegasului. Fiecare doreasă lase o impresie cât mai bună înaltuluioaspete jinduind să intre în graţiile sale pentru

a-i publica un poem ori o povestire în revistala care era redactor, şi tot fiecare îi purta pică celuilalt pentru fiecare poezioar ă sauschiţişoar ă tipărită. Au unit provizoriu două mese pătrate din tablă de fier cu vopseauascorojită – cândva fusese verde, culoareaoriginală se spălăcise demult, dar asta n-areimportanţă -, şi şi-au tras fiecare câte un scauncu spătar metalic, aşezându-l în cap pe marelecritic. Un chelner în pantaloni negri şi cămaşă albă cu mâneci scurte a întins o faţă de masă

de muşama, în carouri, dar se vedea că într-uncolţ fusese găurită de un fumător înr ăit. Cei

mai mulţi şi-au comandat bere la halbă că era

mai ieftină şi ţinea mai mult timp, până seacrea, udându-şi doar buzele, iar lui i-au pusîn faţă o jumătate de votcă rusească şi câte-ohalbă de bere să aibă cu ce să-şi stingă tăria.De la vizitele anterioare se îndătinase obiceiulca fiecare dintre ei să facă o tur ă celor

prezenţi. Nu conta că plătitorul servea şi elceva. Aia era treaba lui. Bineînţeles că musafirul era scutit. Până îşi terminau ei

berea, Cimpoieşu, cu statura sa impunătoare,reuşea să dea peste cap cel puţin o sută devotcă şi două beri. Pungile umflate din jurulochilor săi aduceau mai mult cu ale unuichinez bătrân, singurul semn că este mai învârstă decât ei, unora putând să le fie chiar

părinte şi, probabil, din cauza asta profita degenerozitatea lor.

– Măi băieţi, voi să mă anunţaţi doarcând am tren că n-aş vrea să înnoptez pemeleagurile voastre, a ridicat glasul ca un

judecător şi-şi aprinse o ţigar ă BT care erau lamare căutare pe vremea aceea, doar Kent-ul leîntrecea. La penuria de hrană şi de căldur ă se

adăuga şi lipsa de ţigări bune cu filtru, iar casă nu-ţi tihnească de viaţă tr ăiai şi spaima de anu te lua gura pe dinainte pentru a nu fi turnaturgent la securitate de omul de lângă tinedispărând din peisajul urban cu totul.

Zăvorul poftei de a-şi da drumul lalimbă fusese tras cu ajutorul alcoolului. Dinuna-n alta, printre halbe spumoase şi votcitari, discuţiile se încinser ă trecându-se de laviaţa literar ă şi întâmplări picante cu autori înviaţă, ajungându-se, ca de obicei, la femei,

subiect pe gustul tuturora. Startul îl dăduse untânăr poet pletos, cu degetele îngălbenite din




pricina nicotinei tari a „Carpaţilor” f ăr ă filtru,aspirant la nemurire, dar, deocamdată îndevenire, scuzând absenţa amicului său, Luca,în faţa maestrului, care s-a interesat de el, că şi-a prins nevasta cu un mecanic ce fusesechemat să le repare ţeava de la chiuvetă şi

acum, sensibil fiind, sufer ă solitar, nehotărât,să bage la divor ţ sau nu. Câţiva zâmbiser ă maliţios, unul s-a strâmbat, dar nucomentaser ă, ştiind că orice interpretare vaajunge şi la urechea acestuia. Au preferat să seia în zeflemea unul pe altul pentru a încântaurechile lui Cimpoieşiu, alias Anton Burdeţ,cel sătul să huzurească la redacţia revisteiscriind câte o cronică pe să ptămână despre ocarte a unui confrate. Toţi ştiau că îi face

plăcere să-i audă cum se iau peste picior, după

cum ştiau destul de bine că este şi maresugativă. – Măi băieţi, să vă spun ce-am păulat eu

anul trecut. Era cam pe vremea asta, doar că era mai cald. Aşteptam să ne viziteze Ăl Mare

– f ăcuse el cu degetul în sus. Primăria şi alteinstituţii, ştiţi voi care, se str ăduiau să-lîntâmpine cum se cuvine. De câteva zile,vizavi de Oper ă se lucra de zor la instalareascenei unde urma să-şi ţină discursul. În aerdomnea o atmosfer ă sărbătorească. Hai noroc!f ăcu povestitorul şi ciocni cu paharul săufiecare halbă la care ajunse întinzându-se.Bun, să continuăm, zise ştergându-şi gura cudegetul mare de la mâna dreaptă. Dimineaţa,când am venit la serviciu, am ocolit pe StradaPătată până am ajuns pe Avram Iancu, apoim-am oprit la „Arizona” unde am băut ocafea, şi de aici, aţă sus, la birou, să-mi terminarticolul neterminat, început de ieri. Pe la

prânz eram gata, l-am dictat secretarei şi l-amdus şefului. Am coborât scările mulţumit demunca depusă şi zic în gândul meu: ia să intru

la Conti, să văd nu întâlnesc vreun coleg de breaslă să schimbăm o poveste; ăsta-i obiceiulmeu, îl ştiţi. La o masă îl văd pe prozatorul G.stând la taclale cu un amic din provincie,

probabil cu muza în sacoşă. L-am salutat,mi-a r ăspuns grav înclinându-şi capul, dar nui-am deranjat. După ce mi-am rotit privirile înîntreg salonul, am f ăcut stânga împrejur şim-am dus acasă. Spre sear ă, am ieşit din nouîn oraş. Intru din nou la Conti. Aveamconvingerea că voi găsi pe cineva cunoscut.

Prietenii mei erau pe baricade, la aceeaşimasă, semn că nu se clintiser ă de acolo. Cred

că şi mâncaser ă, că acum o dădeau pe bere.De data asta, cum m-a zărit, G. mi-a f ăcutsemn să mă aşez la masa lor. Se vedea că erauîn formă amândoi şi încă aveau de gând s-ocontinue. Din discuţii mi-am dat seama că fuseser ă colegi de liceu. Lui G. i se înecaser ă

cor ă biile întrucât era şi el pe cale de a sedespăr ţi de nevastă-sa, o balerină foarteatr ăgătoare. De câte ori o întâlneam, mi selungeau ochii după ea, iar femeia ca femeilenesatisf ăcute cum trebuie îmi încuraja

privirile. De altfel, tuturora le zbura gândulcând o întâlneau, nu puteai să r ămâiindiferent. De câteva ori am avut ocazia s-oînghesui, dar n-am f ăcut-o în numele

prieteniei. E drept, sunt căsătorit, dar ştiţi cume: pruna vecinului e mai delicioasă decât

pruna ta, deşi ai şi tu acelaşi soi de prun, este? – Da, da, aprobaser ă în unanimitateceilalţi comeseni cu feţele luminate.Atmosfera se încinse şi devenise mai plăcută.

– Cât e ceasul? – Patru şi-un sfert. Trenul pleacă la

cinci. Vom lua un taxi, dar mai este un pic,zise un altul cu faţa slă bănoagă, cu ochii trişti,duşi în fundul capului şi cu degeteleîngălbenite de la aceleaşi „Carpaţi” f ăr ă filtru,dornic să-şi continue povestea şi-i f ăcu semnaltuia să reînnoiască comanda.

– Domnule, există lucruri în viaţa unuiom că orice ar bea şi ar mânca, leac contrauitării lor nu se găseşte oricât ar căuta.Chelnerul îi aşezase în faţă o nouă votcă şi oaltă bere. Criticul degustă tăria, trase o gur ă de bere, plescăi satisf ăcut şi continuă. Cei doiaveau de gând s-o întindă încă mult şi bine.Mi-au comandat şi mie un coniac şi o cafeanumai să le ţin companie. Ajunseser ă să-şidepene amintirile din copilărie, eu nu prea m-am amestecat în ciorba lor, bucuros că nu

ridică tonul, că ştii cum îi omul când ia boabade strugure. În r ăstimpul ăsta ce-mi trece prinminte: ia să-i fac o vizită inopinată cucoaneiamicului dacă el mai avea multe de împăr ţitcu prietenul său. Adevărul e că nici nu se

potriveau, ea f ăcând parte şi din categoriaălora care au ochi numai pentru bani, chit că era artistă, iar perspectivele unei eventualeîmpăcări erau întunecate. Una la mână, ea, cuartiştii şi balerinii săi, graţioşi şi eleganţi, cumuşchii întinşi şi tari, el cu literaţii neraşi şi

cu unghiile netăiate; doi la mână, ea cumâncăruri slabe dietetice să nu se-ngraşe, lui




prea puţin îi păsa că devine supraponderal. Şi-aşa, din punct de vedere sentimental, căsnicialor era pe butuci, în sensul că nu mai putea fi

prelungită în nici un fel şi muierii nu i-arstrica o legătur ă trupească, îmi zic. Aveaucasă la curte pe deasupra şi mansardată nu

departe de Conti, în spatele căminului AvramIancu, puţin mai sus, spre Casa de Cultur ă; nuf ăceai mai mult de un sfert de ceas. „Mă scuzaţi” zic, „am o mică treabă de rezolvat şimă întorc imediat”. În sfâr şit, ca să nu mailungesc vorba, am ajuns la uşă şi am ezitat

puţin: să sun, să nu sun. Se ivise momentul propice de abordare şi ar fi fost păcat să-lratez. Dorinţele mele, sedimentate de multtimp în sânge, mi-au dat ghes, a chicotitcriticul. Mi-am luat inima-n dinţi şi am sunat,

mi-a deschis, m-am lipit de ea, era nespus decaldă. Cred că şi ea îngurgitase înainte cel puţin o jumătate de coniac pentru că mi-aumplut nările cu un damf arhicunoscut, mă rog cât să-mi ia nasul, furnicându-miolfactivul. La urma urmei, orice femeie, f ăr ă excepţie, când este în călduri cedează, dacă ştii cum s-o iei. Dăduse peste cap şi a treiasută. Câte minute zici că mai sânt până latren?

– E cinci f ăr ă zece. Nu-l mai prindeţi,dar mai este un personal la şapte şi cinci.Ajunge la Cluj pe la opt jum’ate.

– Îi bun şi ăla, dar vezi să nu-l pierd. Peunde am r ămas? A, da. Sprintenă cum era, mă tr ăgea ea de mână pe scări până să ajungemîntr-o încă pere semiluminată de la mansardă.O cuprinse neastâmpărul că m-a dezbr ăcat cumânuţa ei. Pat mare, lat de patru persoane, cuo plă pumioar ă subţire, matlasată. În timpulacesta ospătarul îi pune în faţă votca şi berea,omul de cultur ă se uită la ele satisf ăcut, gustă din fiecare, trece cu privirea peste audienţă, îşi

mângâie barba zicând: în calitate de suplinitoral soţului, am f ăcut de toate, f ăr ă remuşcări.Trupul femeii, fierbinte, încărcat de hormonigrei, a tresăltat şi a fremătat ca al unei iepenăr ăvaşe care scoate fum pe nări, apoi s-aliniştit şi s-a întins relaxată cu un zâmbetnătâng pe faţă. Nu ştiu cât să se fi f ăcut ceasulcă am adormit amândoi, e drept, ea mult mairepede decât mine. Una peste alta, cred că ammulţumit-o de vreme ce a căzut, f ăr ă regrete,într-un somn foarte adânc. (Imaginaţia

ascultătorilor o luase razna deja). N-are rost să intru în detalii. Într-un târziu, mă trezesc nişte

strigăte care veneau de jos. G. se întorseseacasă, se f ăcuse praf şi pulbere, şi o striga pesoţie-sa c-avea vezi doamne! să-i spună cevaimportant la ora aceea. Am copt-o, mi-am zissperiat. Muiere-sa, nepăsătoare, nici măcar nuse sinchisise să se ridice din pat. Ori dormea

de-adevăratelea, ori se pref ăcea. Zilele le eraunumărate la convieţuirea împreună, vorba lui:„De mult timp nu împăr ţeau bucuriaaşternutului!”. Cum ziceam, căsnicia lor eraf ăcută ţăndări mai demult, fiecare contribuinddin plin la dezastru, deşi tr ăiau în huzur, f ăr ă urmaşi. Nu ştiai pe cine să învinovăţeşti,fiecare îşi avea vina sa. Cu vreo doi aniînainte n-ar fi chefuit să-şi piardă minţile şi să se întoarcă pe o mie de căr ări să-l fi picurat cucear ă. Aici, criticul aruncă o privire tristă spre

paharul gol şi dori să-l strige pe servitorul luiHebe să-i aducă o nouă comandă, dar unuldintre viitorii poeţi ai naţiunii îi ghici intenţiaşi i-o luă înainte. Ospătarul se execută cu

promptitudine. Cât e ceasul? – Şapte fix. S-a dus şi trenul acesta, dar

mai aveţi unul la nouă. – Pe ăla să nu-l scap nici în ruptul

capului. Vezi să mă anunţi din timp. – Nu, nu, îl asigur ă tânărul, care nu ştia

dacă omul de cultur ă tăr ăgăna intenţionat povestea ori pur şi simplu începuse să nu-i pese de toate trenurile din lume. Între timp, seînserase, iar chelnerul aprinse becurile.

– N-ar strica nişte mici să aibă cu cefermenta berea în noi, propuse directorulGălan. Ce ziceţi?

– Da, da, bineveniţi fie, încuviinţă Cimpoieşu.

– Atunci câte patru mici cu muştar pentru fiecare, zise acelaşi director. Chelnerulse gr ă bise să anunţe noua comandă la

bucătărie. Pe feţele tuturora se citea o

mulţumire profundă. – Pe unde am r ămas? a întrebat domnul

Şurubel. – A apărut colegul şi… – Da, da. Dacă ar fi aprins lumina cu

siguranţă m-ar fi descoperit, dar cred că s-aoprit în prag. Eu mi-am tras plă pumioara

peste cap şi m-am covăţit în saltea ca un ziar.M-au trecut toate năduşelile. Nu cred că i-atrecut prin cap că eu eram alături de nevastă-sa. A înjurat-o de câteva ori să se r ăcorească,

ea n-a scos un cuvânt să-i închidă gura, apoii-am auzit paşii coborând scările. Am tras o




sperietur ă zdravănă. Pe şira spinării îmitreceau nişte fiori reci, prevestitori de moartenu alta. Într-o confruntare cinstită l-aş fidoborât, dar ar fi fost o chestiune de obraz.După ce că vin la nevastă-sa şi mă găseşte în

patul lor conjugal, să-l şi abţiguiesc! Nu, aşa

ceva nu era de f ăcut. În r ăstimpul cât ai bea ocafea, netulburat de nimeni, am chibzuit ceera de f ăcut. Balerina tr ăgea la aghioase lângă mine, de coborât nu puteam că s-ar putea să dau nas în nas cu amicul…M-am îmbr ăcat peîntuneric, am ieşit pe balcon, nu am ezitatdeloc să mă prind de jgheab, şi m-am lăsatîncetişor în jos. Nu vă spun cât de julit amajuns jos. Am riscat punându-mă în faţa

primejdiei. Ajuns aici cu povestea, ospătarulle-a pus două farfurii late, încărcate de mici,

de jur împrejur str ă juiţi cu petece de muştargalben ca lămâia. Fiecare şi-a mâncat por ţiaîntingând în el, f ăr ă a scoate o vorbă.Bineînţeles că le-au sosit şi halbele gulerate şivotca lui Şurubel. La el, ritualul era acelaşi:întâi votca, apoi berea gâlgâită cu mare poftă.

– Să-mi reiau firul povestirii de undel-am lăsat. Cum v-am spus, eu stau în Măr ăşti.Ce-mi zic, ia s-o iau direct pe 23 August, să ajung la Teatrul Naţional, să traversez spreTribunal şi să-mi continuu liniştit drumul.

N-am avut ochi pentru peisajul de-afar ă. Purşi simplu uitasem de faptul că era interzis peacolo, că trebuia să ocolesc. Mă preocupagândul să mă întâlnesc cu vreun amic holteisă-mi dea o mână de ajutor, în sensul să recunoască că am stat împreună la el la băute

până la ora aceea târzie în cazul că o să-itelefoneze nevastă-mea, nu să-mi schimbtraseul. La ora aia ar fi fost ideal! Asta e! Toţiavem defecte şi slă biciuni. Voiam o minunesă pot să-mi justific întârzierea. De hă băuc ceeram am trecut nestingherit zebra. Şi

miracolul s-a-mplinit. Cerul s-a milostivit demine. S-a iscat o mică buluceală şi odată cemă înconjoar ă o ceată de haidamaci, doi searuncă asupra mea şi-mi pun mâinile la spate,un al treilea mă percheziţionează cu de-amănuntul, din cap până-n picioare, nu-ţi spuncă m-a strâns de biluţe de era să leşin, de

parcă eu aş fi fost în ceasul acela inamiculnumărul unu al naţiei. Se mai strânser ă şi alţimilitari roi în jurul meu. Ăia lucrau şinoaptea, f ăr ă respectarea orelor de odihnă.

Aerul era proaspăt şi r ăcoros. Piaţa eraluminată ca ziua, zeci de becuri incandescente

de 200 de waţi atârnau ici şi colo pentru aînlesni şi gr ă bi munca decoratorilor pe scenaînălţată ca de obicei provizoriu. „Ce te bagi,mă, pe aici? N-ai văzut indicatorul derestricţie?” m-a luat în primire un miliţianumflându-se în pene ca un curcan. „Mă

scuzaţi, nu l-am văzut” zic eu. „Serios? Deunde vii la ora asta, tovar ăşe?” m-a întrebat aldoilea f ăcând pe stilatul. „De la un coleg deserviciu”, am r ăspuns calm şi am lăsat capulîn jos. Chiar aveam un consătean, prietencredincios, care lucra la Oper ă pe post demaşinist, la care mai poposeam seara la câteuna mică; ăsta era aşa de tăcut că nu puteaisă-i smulgi vorba nici cu cleştele, n-avea nuştiu ce tr ăiri conflictuale ruralo-urbane, semulţumea cu o sută, două de rachiu verde şi,

profund mişcat, mă asculta mai mult pe mine.Eh, dar nu te poţi pune cu miliţienii cu mintealor redusă şi nici nu avea rost să mă vânzolesccu ei. „Aha”, a f ăcut unul colţos şi r ău de gur ă vrând să mă ia peste picior şi a început a mă adulmeca aidoma unui dulău cu simţurilenetocite încă. Ăsta vine de la curve, tov

plutonier. Miroase a parfum femeiesc”, a zisnemulţumit şi atunci i-am zărit ceasul rusesc,mecanic, marca „Pobeda” scânteindu-i lamâna stângă. „Nu-i adevărat!” am scuturatneputincios din cap. Avea nar ă sergentulnaibii. Ceilalţi au râs pe înfundate. „Ce facemcu el? Îi dăm drumu’ ori îl ducem la tov lent?”Pentru prima dată în viaţă am fost bucuros că m-au săltat nişte miliţieni. Chiar dacă m-ar fiţinut până la ziuă nu m-aş fi supărat. Era dejatrecut de ora două. Cineva striga din r ăsputerila megafon „Mai sus! Mai sus!”, poate

pavoazau scena cu hârtie creponată multicolor ă unde urma să cuvântezeTovar ăşul. „L-aţi legitimat?” l-a întrebat

plictisit lentul, prost dispus, f ăr ă să mă bage în

seamă. „Nu. Scoate actele!” mi s-a adresatfudulul şi a tuşit deşi nu părea r ăcit. Amcăutat portmoneul în buzunarul de la spate.

Nu era. Mi-o fi căzut când am coborât pe burlan mi-am zis speriat. Eram leoarcă desudoare pe spate. „Vă rog să daţi un telefonsoţiei să-mi aducă actele şi să nu-şi facă griji”am zis ca şi când aş fi prins pe Dumnezeu deun picior. „Bine, bine”, a zis lentul cu o

privire nepăsătoare şi rece. Ce număr ai?„235473”, am zis tare pe poziţie. „Du-te cu el

şi verifică-l! Dacă se adeveresc spusele saledă-i drumul, băga-l-aş în mă-sa!” i-a ordonat




superiorul, posomorât. „Ce meserie zici că ai,mătăluţă?” mi se adresă mie ca un veteran cumultă experienţă. „Ziarist” zic. „Aha, eşti dinăla care mănâncă pâinea poporului degeaba!Saltă-l, tov sergent!” a zis cu fermitate,

preocupat cu altceva, f ăr ă să se uite la mine.

Am tăcut mâlc că nu doream să le provocmânia şi să complic lucrurile. Însoţit desubaltern, am traversat zebra pe la CasaArmatei şi a dat el telefon. Toată lumea ştie,inclusiv nevastă-mea, că atunci când ai de-aface cu din alde ăştia nu scapi cu una, cudouă, din labele lor. Oricum, alibiul îmi eraasigurat. Asta era esenţa problemei. Ce o fivorbit la ora aceea cu nevastă-mea nici în ziuade azi nu ştiu, cert este că mi-a dat drumul, iareu am luat-o bucuros spre casă. Doar l-am

salutat, aveam motiv să fiu cât mai reţinut lavorbă. Pentru prima dată s-a dovedit că întâlnirea mea cu miliţienii a fost de bunaugur. Asistenţa a r ăsuflat uşurată.

– Cât s-a f ăcut ceasul? întrebă dl.Şurubel nă pădit de amintiri.

– Nouă fix. L-aţi scă pat şi pe acesta. Numai aveţi tren până mâine dimineaţă.

– S-a dus, s-a dus, n-ai ce-i face! Dacă-iaşa, dau şi eu o tur ă, măi băieţi!

– Se poate, domnule Cimpoieşu?!f ăcuse directorul. Încă o tur ă, a zis cu mareînfumurare Gălan f ăcând semn chelnerului.Camera de oaspeţi vă aşteaptă. Tura aceea s-atriplat, apoi au pălăvr ăgit vrute şi nevrute,dialogurile au devenit monotone, după care,moleşiţi şi melancolici, cu inima cuprinsă deun uşor regret, dar cu feţele prietenoase şizâmbitoare, au hotărât să ridice ancorarisipindu-se cu ambiţii cu tot în cele patruvânturi scuturând cu subînţeles mâna d-luiŞurubel. Timpul, atât de preţios pentru poeţi,zburase pe nesimţite, dar povestea d-lui

Şurubel le stârnise imaginaţia, devenită zglobie şi vagabondă. Toată lumea seînfierbântase.

II

Da, directorul Gălan, cel îmbr ăcat la patru ace, l-a urcat pe domnul ŞurubelCimpoieşu, cel care semnează cu numele deAnton Burdeţ, într-un taxi, i-a plătit anticipattaximetristului o sută de lei cu Bălcescu

imprimat pe ea să-l ducă până la CasaSindicatelor, a închis cu putere portiera, apoi

grupul a petrecut cu privirea maşina şi s-aîmpr ăştiat visând la gloria antumă şi mai puţin

postumă până au ajuns la domiciliu.Când a coborât din maşină, criticul avea

deja ochii grei de somn. Băutura îşi f ăcuseefectul, în ciuda faptului că rezistase cu brio la

cele şapte sute de votcă cât se adunaser ă până la plecare. A intrat în incinta clădiriiclătinându-se. Aproape că se împiedica. Prinîntunericul negru ca smoala s-a orientat cuanevoie, dar, până la urmă, a găsit camera deoaspeţi. A reuşit să aprindă lumina, însă, în

pat, se hârjoneau cu spor un delegat şi odelegată de la regiune. Femeia de serviciu lespusese că pot să stea acolo pentru că delegatul de la Cluj va veni după bagaje maitârziu. A mormăit ceva în loc de scuze,

crezând că a greşit camera cu tavanul exageratde înalt. Cu nasul său roşu şi borcănat, acăutat pe la alte uşi. Toate erau închise. Nu aştiut cum să se orienteze şi, aproape cu filmulrupt, a ieşit afar ă, pe trotuar. Era foarte obosit.Puterea din picioare îi slă bise. Dorea să seîntindă undeva, n-avea importanţă unde şi s-acăznit să tragă de uşile maşinilor parcate să serefugieze în una din ele. Noroc că pe vremeaaceea maşinile nu erau dotate cu alarme, altfelar fi înnebunit întreg cartierul. Dezorientattotal, bezmeticul domn Şurubel Cimpoieşu agăsit uşa unei Dacii 1300 deschisă. Evident că

păzitorii ordinii şi liniştii publice, proaspătintraţi în serviciu, care îşi f ăceau agale rondul

prin preajmă au crezut că au de-a face cu unspărgător de maşini, ce-i drept cam amator; nule-a luat mult timp să priceapă ce se întâmplă.Pentru ei lucrurile păreau clare. Nici nu aapucat să închidă ochii şi miliţienii s-auîndreptat aţă către infractor. Din patru salturiau fost lângă maşină. Cu feţele satisf ăcute, l-au înhăţat de guler şi l-au scos afar ă în doi

timpi şi trei mişcări. Nu s-a împotrivit deloc,oriunde s-ar fi lăsat dus numai să poată dormi.Amândoi l-au măsurat cu o privire tarecurioasă.

– Mama ta de hoţ ce eşti! Te-ai apucatde spart maşini, ai? zise cel rubicond, cu ceafalată şi ţeapănă.

– Scoate buletinul, derbedeule, să vedem cine eşti şi ce învâr ţi p-acilea, l-azgâlţâit ce-l de-al doilea ţinându-i isonul,descheiat la veston şi cu flanela la vedere.

– Staţi, măi tovar ăşilor, că nu-i chiaraşa! a reuşit să îngăime destul de dezlânat dl.




Şurubel Cimpoieşiu, alias Anton Burdeţ.Vreau doar să mă odihnesc undeva. Atâta tot,a zis şi le-a întins actul de identitate de-abiaţinându-se pe picioare. Se vedea că era murat

bine. Alt mod de a se dezvinovăţi nu i-a venitîn minte.

– Ăsta este clujean după cum se vede.Ce ţi-ai zis: ia să dau lovitura în provincie.Virgile, tre’ să-l ducem la secţie că-i periculos

banditu’ dracului! Onorabilul domn Şurubelrâgâise şi o mireasmă de mici insuficienţi

pr ă jiţi combinată cu miros de tărie acr ă îl lovicrunt direct în nările lui cultivate.

– Pe deasupra şi duhneşte a alcool ca un butoi de borhot. Ăsta îşi bate joc de noi. Îi pun br ăţările?

– Nu. Nu vezi că de-abia se ţine pe

picioare. Ce meserie zici că ai? – Critic de artă, a bolborosit indiferentdl. Cimpoieşiu sprijinindu-se de el, nelămuritîntrutotul unde se află.

– Da, da, da, deci ca critic de hartă îţi place să critici hăr ţile după cum zici. Nu-sf ăcute bine, hai? Ei, las că-ţi ar ătăm noi lasecţie ce înseamnă să faci hăr ţi, mârâisemiliţianul. Te-nvăţăm noi să respecţi

preceptele morale ale cetăţenilor. Fraza astaultimă o învăţase pe de rost de la superiorulsău şi o rostea de fiecare dată când avea de-aface cu infractorii, indiferent că era oportună sau inoportună. Dacă dl. Şurubel ar fi putut fiatent, ar fi citit pe feţele lor o trufieneînfrânată care nu va pieri în vecii vecilor,tipică miliţienilor de când este lumea şi

pământul.În lumina unei luni ca o bucată de

lămâie învechită, care îşi f ăcuse cu greuapariţia şi învăluise de-a lungul bulevardul, înacea sear ă târzie, neasemuit de frumoasă,încadrat între cei doi, clătinându-se înainte şi

înapoi, mai să se r ăstoarne, cu pleoapele şi picioarele de plumb, dl. Cimpoieşiu simţeacă-i zumzăie ceva în cap, iar urechile îi ţiuiaucă-i venea să se scobească în ele c-un ac cugămălie. Era ora de somn, toată lumea tr ăgeala aghioase, mai puţin cei cu dureri de măseleşi familiile cu bebeluşi cuprinşi de colici. Şi elnu dorea altceva decât să stea trântit oriundeşi pe orice. Asta era intenţia lui. Instabilitateaîi era cât se poate de evidentă. Hotărât lucru,

cineva, acolo sus, i-a prescris întâlniri nefastecu miliţienii. A doua oar ă când avea de-a facecu ei. Cu mişcările sale neîndemânatice, f ăr ă vlagă, s-a lăsat condus bodogănind cevaindescifrabil, ca un copil care învaţă să meargă str ăduindu-se să-şi păstreze echilibrul.

A f ăcut un pic de tămbălău, f ăcând peimpetuosul, dar limba a început să i seîmpleticească şi a renunţat; tipii în uniformealbastre îl înghionteau pe rând îndemnându-lsă se gr ă bească. Ajunşi la sediul secţiei demiliţie nr. 2 într-o încă pere plină de lumină,apăr ătorii legii l-au băgat direct la bulău, – s-aauzit o bufnitur ă! – unde, până a număra lazece, cuprins de un val de ameţeală, a adormit

buştean pe patul rabatabil cu părul înneorânduială şi cu mâna dreaptă sub cap, în

loc de perină; nu-l mai deranja nici măcarlumina becului aprins. Se ameţise bine, era plin de viziuni şi ar ăta destul de caraghios cuchipul său de om pribeag, vrednic de toată mila. Îşi pierduse orice urmă de raţiune. Ceidoi s-au uitat încurcaţi unul la celălalt, apoicel solid a zis:

– Să-l sunăm pe tov maior Stângu, eltre’ să ştie ce hram poartă criticii de soiulăstuia. Cred că-i de-al lui. Fireşte că Stângu îlcunoştea pentru că şi el, ros de ambiţiiliterare, cocheta cu muzele şi stătuse la o

parolă de câteva ori chiar la redacţia revisteiunde lucra dl. Şurubel, cel care de altfel l-adebutat într-ale liricii ardelene. Dacă îşiasuma publicarea ta, om te-ai fi f ăcut. Un sfertdin gloria antumă ţi-ar fi fost asigurată.

– Bine zici, şi formă numărul superio-rului, aşteptă câteva clipe, apoi o voce gravă îir ăspunse:

– Maiorul Stângu la telefon. Ce doriţi? aîntrebat ceremonios, deşi era somnoros şi,

bineînţeles, prins într-o proastă dispoziţie.

– Sunt sergentul Mereuţă, se prezentă cel cu trupul robust. Azi-noapte am prins peunu’ care se dă critic de hartă încercând să spargă o maşină. Zice că-i din Cluj şi-l chea-mă, staţi numai puţin, să mă uit în buletin,Cimpoieşiu Şurubel. Aveţi de ştire de el?

– Da. L-aţi bătut? l-a luat la rost maio-rul.

– Încă nu! a zis plutonierul schimbând priviri iscoditoare cu colegul său.




Mircea Ioan

CASIMCEA

Curentul golfului

Maxenţiu iese grabnic, f ăr ă să-l salute pe colegul de camer ă al şarpelui primordial.Zâmbeşte crispat, urcă două trepte, însă întreetaje se r ăzgândeşte şi se întoarce la parter, cuintenţia să se convingă dacă dormeza se maiaflă la locul unde a lăsat-o. Nu iese în curte,fiindcă din garsoniera aflată pe latura stângă r ăzbate un amalgam de zgomote şi frânturi demelodie ciudată. În timp ce degetul nouluilocatar încă presează butonul soneriei, seîntrerupe melodia, însă cavalcada zgomotelor

se intensifică. Musafirul aude glas r ăguşit defemeie:

– Intr ă, onorat iubitor de muzichie. Haiaici să te umplem cu bucurii felurite. Noi,Buburuzii... Buburuz şi Buburuza.

Când musafirul deschide uşa, femeiareîncepe cântecul caraghios, azvârlindcuvintele şi melodia jalnică peste zgomotulrisipit cu dărnicie de două sucitoare mici carelovesc într-o tobă veche, cârpită în câtevalocuri. Bărbatul loveşte spornic într-un ritm

imprevizibil. Zâmbeşte larg, înalţă sprânce-nele negre ca pe două seceri, totodată îl invită cu capul să se aşeze pe o canapea curată, alcărei furnir str ăluceşte. Suspicios că această mobilă se află în mijlocul camerei, musafirulse aşază ca un brav spectator, cu faţa către ceidoi exhibiţionişti.

Femeia zâmbeşte şi continuă să turuiesacadat cam aceleaşi versuri, încropite de eaori de amândoi:

Găina cotcodăceşte,Cocoşul o cocoşeşte.

Găina face un ou,Cocoşul o cocoşeşte din nou.Găina se strânge pe vine,Cocoşul iar ă vine.Curi-curi păsărica,Să nu te cuprindă frica.Cucurigu, pasarelo.Helo! Helo! Helo!Sfâr şesc brusc panarama, fiindcă femeia

abia respir ă, mâinile bărbatului s-au înmuiat.Ea îşi drege glasul tuşind uşor, soarbe de două

ori apă dintr-un pahar aflat la îndemână, el îşiadună degetele în podul palmei şi le întinde, leadună ritmic de mai multe ori, apoi aşază

palmele peste genunchi şi se adresează musafirului:

– Cine eşti şi ce doreşti?Acesta tresare, fiindcă atenţia îi este

acaparată de canapeaua pe care se află, însă r ăspunde liniştit:

– Voi fi locatar al acestei vile. Amcumpărat o garsonier ă de la doi şi o să

locuiesc aici, împreună...Vechiul locatar dă de înţeles că situaţia

este clar ă: Îhîm! Femeia chicoteşte r ăguşită. Noul locatar priveşte atent ochii ei ca deviezure, cu privirea vioaie. Fruntea lobată şinasul cârn îi dau alura unei doamne tinere,chiar dacă părul scurt este alb, iar bustul mics-a îngroşat în timp. Vechiul locatar, gazda, seridică în picioare cu dezinvoltur ă, etalându-şitrupul prelung şi gros. Nasul ascuţit coboar ă în picaj deasupra mustăţii sure, înfoiate,aidoma unui hultan peste prada dolofană.




Pieptul plă pând începe brusc să tremure,zgâlţâit de râs puternic, pe când pleoapelemari acoper ă ochii că prui, bulbucaţi. Inspir ă

puternic şi îl întreabă pe musafir, f ăr ă să-l privească:

– Ai auzit de Golfstrom? Ce este el? – Păi... Din câte îmi amintesc, este un

curent de apă caldă care curge pe suprafaţaOceanului Atlantic, dinspre coasta estică aStatelor Unite ale Americii şi ajunge la coastanord-vestică a Europei. El încălzeşte zonă largă a continentului nostru.

Gazda zâmbeşte f ăr ă chef şi-l asigur ă pemusafir că îndată o să ţină un speech despreGolfsrom, ca în Hyde Park. Se retrage în

bucătărie, urmat de zâmbetul încurajator al

soţiei. Maxenţiu zâmbeşte la rându-i, vizibilcurios, privirea lui învăluie canapeaua, pe careel se simte excelent. Mângâie cu palmele

pânza moale, de culoarea grâului copt, şi semir ă în sine de asemănarea leită cu dormezacumpărată de el. Femeia constată uşor

panicată interesul cu care musafirul tânăradmir ă corpul de mobilă, de aceea îl întreabă cu tremur în glas:

– Îţi place, domnule, canapeaua noastr ă?Tânărul musafir confirmă întâi cu capul

şi imediat cu o afirmaţie prelungă: daaa... O priveşte liniştit pe femeie şi continuă: – Mai ales că este la fel cu cea

cumpărată de mine în urmă cu o or ă şi jumătate. Până şi culoarea... Am lăsat-o afar ă,că n-am găsit pe cineva să mă ajute.

Femeia dă ochii peste cap şi soarbe detrei ori apă din pahar. Zâmbetul ei se ofileşte

pe buze, pentru că apa potabilă nu are efect benefic. În acele momente se întoarce soţul,îmbr ăcat cu un halat lung, albastru, pe cap

luceşte tichie albastr ă, încălţat cu conduri deaceeaşi culoare. Zâmbetul lung îi luminează toată faţa. Cu ambele mâini susţine o buturugă considerabilă, pe care o aşază în faţamusafirului, la oarece distanţă de acesta. Îşifreacă atent palmele şi se urcă pe buturugă,sprijinindu-se de speteaza unui scaun.Vorbeşte rar, cu nonşalanţă:

– Dragul meu colocatar..., al cărui numenu îl cunosc...

– Maxenţiu, soseşte r ăspuns sec.

– Aşadar, prietene colocatar, ne aflămtoţi trei în Hyde Park, în zona pregătită cusocluri pe care urcă oricine doreşte să-şi spună

părerea pe o temă, pe te miri ce temă.Maxenţiu confirmă cu capul, însă gazdacontinuă transfigurat. Fie că are un singurascultător, cinci, zece ascultători, niciunul.Acela se avântă în demonstraţii, eu vorbescacum amândurora despre Golfstrom, numecare în româneşte înseamnă CurentulGolfului...

Musafirul încunviinţează cu două mişcări ale capului, femeia îşi drege glasul înlocul soţului, îşi mângâie gâtul cu palmastângă. Nepăsător la gesturile celor doi,uriaşul orator continuă:

– Speechul meu curge aşa cum continuă să curgă curentul despre care nu ostenesc să vorbesc. Câţiva curenţi marini pornesc de laEcuator şi curg la suprafaţa oceanului cătrecoasta estică a Statelor Unite ale Americii şisosesc în golful Florida. Aici se formează marele curent cu pricina, Curentul Golfului,cum îl cunoaşte omenirea. Este apa caldă sosită tocmai de la Tropice, aşa că apa asta

porneşte către R ăsărit, ca un fluviu cald carecurge pe apele Oceanului Atlantic.

Vorbitorul face scurtă pauză, încearcă f ăr ă izbândă să-şi umezească buzele uscate culimba uscată, motiv să solicite paharul cu apă

pregătit dinainte. Bondoacă, soţia se ridică sprintenă de pe scaun, ia grijulie paharul, i-lofer ă tandr ă, executând o rapidă reverenţă.Destinatarul soarbe lacom tot conţinutul şi sescuză:

– Când vorbesc despre atâta apă, mă deshidratez, onorat auditoriu... Ţie îţi mulţam,Buburuză, pentru gentileţe. Îşi şterge cu

mâneca dreaptă a halatului buzele şi mustaţaumezite, apoi revine la tema speechului. Estelat fluviul ăsta cald, care curge năzdr ăvan peapele Atlanticului. Fluviu bizar şi lent, dartenace, acest Golfstrom decis să ude coastelenord-vestice ale Europei şi chiar reuşeşte.

Buburuz tace scurt, înghite lacom propria-i salivă, motiv ca nodul lui Adam să urce şi să coboare vertiginos. Ridică antebraţul drept, îl aşază în poziţie orizontală,

paralel cu fruntea, şi cu palma balansată lin, însus şi în jos, imită mişcarea valurilor călduţe




care se sparg de coasta vestică a continentuluinostru. După câteva gesturi edificatoare, îşireîncepe pledoaria, f ăr ă să întrerupă balansul

palmei, dar şi al antebraţului drept. – De la fluviul ăsta cald se încălzeşte

aerul de lângă coastă şi aşa pornesc curenţicalzi care plutesc, plutesc către est şiregulează clima Europei... De la Tropice, înEnglitera şi mai încoace... Vine, vine aerulcălduţu, dr ăguţu, tot viineee şi reglează climaîn Europa...

După ce aplaudă cu frenezie, femeiastrigă reţinut:

– Bravo, Buburuz! Aferim, vorbitorule!Maxenţiu ezită, totuşi îşi mângâie

palmele albe, cu degete lungi, însă privirea lui

alunecă pe pânza lucioasă a canapelei.Zâmbeşte binevoitor şi-l priveşte admirativ peuriaşul amfitrion, în timp ce acesta păr ăseştecamera, cu buturuga în braţe. Buburuzacercetează admirativ trupul lung care seretrage demn și îndată privirea ei zglobie îlînvăluie pe tânărul musafir. El nu osteneşte să examineze canapeaua pe care se simteconfortabil. Buburuza întreabă contrariată:

– De ce admiri atât sofaua noastr ă?Râde cu poftă, îşi şterge colţurile gurii cu

degetul mare și inelarul de la mâna stângă și

adaugă nouă întrebare: Ori îți amintește clipezvă păiate?

Musafirul încearcă să r ăspundă, dar seoprește, fiindcă revine oratorul din Hyde Park,f ăr ă costumaţia albastr ă, însă încărcat cumândrie multă. Se așază pe scaunul său și-i

privește curios, pe rând. I se adresează Maxenţiu:

– Noi... vorbeam despre canapeaua asta.Tocmai voiam să-i spun doamnei că se pupă

bine cu canapeaua mea. Am cumpărat-o înurmă cu o or ă și jumătate… Am lăsat-o afar ă,că n-am…

Buburuz își ţuguie buzele, își dă cu părerea:

– Aceeaşi firmă, zic…

Intervine Buburuza: – Poate gândește că am şterpelit-o noide-afar ă. Așa gândești?

Noul locatar neagă hotărât cu capul,însă r ămâne blazat.

– Domnule necunoscut, strigă uriaşul bărbat uscăţiv. Vezi că poate ți-a luat-oGolfsrtom. Faţa lui se destinde, ochiir ăspândesc iar ăși lumină. Curentul cald careregulează clima Europei. Abia acum palma sadreaptă se înalţă la nivelul frunţii și execută

câteva mişcări ondulatorii. Femeia izbucneşteîn râs, grabnic curmat.

(Fragment)




Anca Gabriela GOJA

Anca Gabriela Goja s-a născut la 3 octombrie 1978, în Baia Mare.

Este absolventă, în 2001, a Universităţii Babeş-Bolyai Cluj-Napoca, Facultatea de Ştiinţe Politice şiAdministrative, profilul Ştiinţele comunicării, specializarea Jurnalistică.

În prezent este secretar literar la Teatrul Municipal Baia Mare şi redactor la cotidianul Graiul Maramure şului din Baia Mare.

A debutat debut în revista Familia, nr. 7-8 (548-549) / iulie-august 2011, cu povestirea Gr ădina cutrandafiri.

Căr ţi publicate:2014 – Z ă pad ă neagr ă şi alte povestiri, Editura Tracus Arte, Bucureşti;2013 – Un jurnalist prin bibliotecă, volumul II;2011 – Convorbiri cu elite, interviuri, Editura Proema, Baia Mare;2009 – Un jurnalist prin bibliotecă - lucrare apărută sub egida Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu”

Baia Mare, în cadrul Programului cultural „Maramureşul perpetuu”, seria „Interferenţe culturale”;2014 – prezentă în antologia C ăr ţ i, filme, muzici şi alte distrac ţ ii din comunism, volum coordonat

de Dan Lungu şi Amelia Gheorghiţă, Editura Polirom, colecţia Ego grafii; prezentă cu proză scurtă învolumul O antologie a prozatorilor maramure şeni alcătuit de Nicolae Păuna Scheianu, EdituraEthnologica, Baia Mare, 2014;

2013 – prezentă cu proză scurtă în volumul Pa şi împreună, antologie literar ă a CenacluluiScriitorilor din Maramureş, alcătuită de Florica Bud şi Augustin Cozmuţa, Editura Gutinul, Baia Mare.

Premii obţinute: • Premiul II la secţiunea Carte de proză la Festivalul Naţional de Literatur ă şi Folclor „Armonii de

primăvar ă”, ediţia a XXXVI-a, Vişeu de Sus (17 mai 2014), cu volumul Z ă pad ă neagr ă şi alte povestiri; • Marele Premiu şi Premiul revistei Nord Literar la Festivalul Naţional de Literatur ă „Vasile

Lucaciu” de la Cicârlău, Maramureş (1 Decembrie 2012).

Înmormântarea

Satul pitit între dealuri se desf ășura înfața ochilor Sofiei ca o femeie rușinoasă,ascunsă după un văl fin de ceață. Aerul eracenușiu, dens, iar burnița fină și rece parcă

pătrundea în oase. Sofia își f ăcu puțin curaj șiînaintă. Nu-i plăcea locul acesta. Îi fuseseantipatic dintotdeauna, deși, în cei 26 de ani aiei, acum era prima oar ă când punea piciorul

aici. De mică, însă, asociase numele satului,Fundătura, cu destinul mătușii sale, cu stan-dardele înalte pe care, f ăr ă să vrea, probabil,le impunea tuturor celor din familie.

Mama Sofiei și Florica erau verișoare degradul întâi. Crescuser ă împreună. Floricafusese, mai întâi, un bebeluș model, apoi uncopil model, o adolescentă model, o soție




model și, în fine, o văduvă model. Acum era omoartă model, nu se abținu Sofia să îșicontinue gândul. Maică-sa o comparase întot-deauna cu preaiubita ei verișoar ă, i-o dăduseexemplu și raportase fiecare faptă a Sofiei laactivitățile pe care le avusese Florica laaceeași vârstă. Cu timpul, simpla rostire anumelui Floricăi îi provoca Sofiei greață și osenzație incontrolabilă de respingere. De câteori maică-sa o chema în vizită la verișoara ei,Sofia f ăcea tot ce era omenește posibil pentrua scă pa de această îndatorire. Refuzul săuîncă pățânat, plânsetele, crizele de isterie nur ămăseser ă f ăr ă rezultat. Așa se f ăcea că ajunsese în Fundătura, pentru prima oar ă, cuocazia înmormântării Floricăi. Iar acum satul

acesta, îmbibat ca un burete, i se părearespingător.Din cauza vremii, autobuzul întârziase.

Când ajunse în cimitir, adunând felii groasede noroi pe tălpile bocancilor, slujba aproapese terminase. „Am pierdut partea cu ver-deața”, își spuse Sofia în gând, r ăsuflândușurată. Nu-i plăceau înmormântările, iar ziuade azi era pentru ea o corvoadă. De fapt, nuvrusese să vină, dar maică-sa o bătuse la cap ozi întreagă, atingând-o la coarda sensibilă cu

texte precum: „Te pomenești că nici la înmor-mântarea mea n-o să vii.”, și scă pând câtevalacrimi. Maică-sa f ăcuse o pneumonie și erațintuită la pat, așa că Sofia fusese nevoită să reprezinte familia la acest eveniment care îi

părea a fi mai degrabă monden decât religios.Încercând să calce doar pe smocurile de iarbă,

pentru a-și proteja încălțămintea, Sofia își găsiun loc în mulțimea adunată în jurul gropii. Îșif ăcu privirea roată, dar repede își dădu seamacă nu cunoaște pe nimeni. Oricum, în

mulțimea aceea de paltoane negre și năframegri era greu să recunoști pe cineva. Apa sescurgea monoton de pe umbrelele mari, caniște aripi de lilieci, pe care ploaia cădeamăruntă și sâcâitoare.

Preotul, căruia coratorul îi ținea umbreladeasupra capului pe jumătate pleșuv, acum șimai lucios din pricina umezelii, își drese vo-cea, cerând liniște. Apoi începu să vorbească:„Îndurerată familie, iubiți credincioși, ne-amadunat astăzi aici pentru a o conduce pe celdin urmă drum pe dreptcredincioasa Florica,

plecată mult prea devreme în veșnicie. După cum am cunoscut-o eu, ca preot și duhovnic,și după cum știu că v-o amintiți și voi, Floricaa fost un creștin așa cum noi toți ar trebui să fim, o femeie care s-a ghidat în viață după învățăturile domnului nostru Isus Christos. Afost o fiică iubitoare, o soție credincioasă,

până la trista moarte a soțului ei, Văsâi, și omamă grijulie. Era o fire blândă, omenoasă,nu ar fi r ănit nicio muscă, în schimb con-tribuia să ptămânal cu bani pentru cutia mileiși aproviziona cu hrană caldă, când putea, pecei mai nenorociți dintre consătenii noștri.Ștergurile donate de ea bisericii se pot vedeași azi sub icoane, la fel cum cur ățenia f ăcută de ea, alături de alte credincioase, în cimitir,

dăinuie încă”. Preotul f ăcu o pauză, privi pedeasupra capetelor enoriașilor, își frecă mâi-nile înghețate și continuă: „În urmă cu câțivaani, asupra Floricăi s-a abătut o nenorocire:soțul ei, Văsâi, a murit și a fost înmormântatîn satul lui natal, undeva în Sud. Femeia atrebuit să se descurce singur ă, având, totodată,grijă de Ionuț, fiul ei, și de mama sa. În scurttimp, Florica și-a găsit un serviciu, și deatunci a lucrat ca profesoar ă în Cluj. Făceanaveta zilnic, îi educa pe copii timp de câteva

ceasuri, apoi venea acasă, f ăcea teme cu Ionuț și avea grijă de gospodărie. Era un exemplude hărnicie. A avut grijă ca familiei ei să nu-ilipsească nimic, și chiar a întreținut o gospo-dărie frumoasă. Știu că uneori își tocmeamuncitori să o ajute la lucrul pământului, pen-tru că nu f ăcea față la un volum de muncă atâtde mare, iar ei, consăteni de-ai noștri buni lasuflet, mai lăsau din preț, căci le era milă deea. Era o bună creștină, își găsea timp în fie-care duminică pentru Sfânta Liturghie și se

spovedea lunar. Nu pot tr ăda, desigur, tainaspovedaniei, însă pot să vă asigur că păcateleei au fost mărunte. Deși era o femeie dăruită de Dumnezeu cu calități, nu își purta frumu-sețea cu ostentație și se îmbr ăca întotdeaunaîn negru, din respect și din dragoste pentrur ă posatul ei soț. Îndurerată familie, dragicredincioși, comunitatea noastr ă a pierdut unom de nădejde, un suflet curat, un creștin

plăcut lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentruFlorica, în numele Tatălui, al Fiului și al Sfân-tului Duh. Tatăl nostru care ești în ceruri...”




Sofia își roti privirea peste trupurilecocârjate mai mult de frig decât de durere,

peste perechile de mâini umede adunate arugăciune, peste capetele plecate, mimând

pioșenia. Își dorea să se termine totul cât mairepede, să plece acasă, să facă o baie fierbinteși să se culcușească în patul ei cu așternuturicolorate, moi și uscate.

„Dacă mai dorește cineva, să iacuvântul!”, rosti preotul invitația, și atunciSofia se gândi cum ar fi dacă s-ar apuca să îșistrige în fața acelei adunări ipocrite toatefrustr ările adunate în douăzeci și ceva de ani.Să le spună că Florica a fost o femeie

plictisitoare, care și-a refuzat în viață orice plăcere numai din dorința de a face o impresie

bună, din ambiția de a fi dată exemplu, întimp dezvoltând o adevărată nevoie de a-ivedea și pe ceilalți cel puțin la fel denenorociți ca ea. Așa și-o imagina Sofia,căreia aproape că îi părea r ău că mătușă-sa amurit pe loc, f ăr ă chinuri, căzând dintr-un

pom pe care îl cur ăța și dând cu capul de un bolovan. I-ar fi plăcut să aibă o discuție față înfață și să-i mai poată spune Floricăi că i-adistrus copilăria și tinerețea.

Un bărbat înalt, pe care nici paltonul

gros nu reușea să-l facă să par ă mai împlinit,cu obrajii supți rași până la sânge și capulturtit ca un ou lunguieț, f ăcu câțiva pași înfață. „Doamnelor și domnilor, mă numesc Ilieși sunt din Dej. Probabil ați auzit-o pe Floricavorbind despre mine, căci, chiar dacă nu am

pășit niciodată în frumosul dumneavoastr ă sat,trebuie să știți că noi urma să ne căsătorim încurând”. Bărbatul își drese vocea. „Când l-amauzit pe domnul părinte vorbind, mai întâi amcrezut că am nimerit la o altă înmormântare.

Am cunoscut-o bine pe Florica și de multe orii-am dat sume frumoase ca să cumpere pă pușiși rochițe pentru fiica ei cea mică, pe care oavea cu fostul ei soț, cel care o păr ăsisefiindcă ea nu dorise să avorteze. Hm, hm.Acum aflu că era văduvă și avea un băiețel.Desigur, asta nu schimbă prea mult situația.Florica r ămâne pentru mine – hm –, aceeașifemeie grijulie și iubitoare pe care o știu.Probabil a avut motivele ei să îmi ascundă situația reală de acasă”. Ilie tuși scurt, apoi îșidădu jos șapca și începu să o fr ământe în

mâini. Apa îi curgea pârâiașe pe frunte și peobraji.

Sofia văzu cum, din primul rând, sestrecoar ă înspre ieșirea din cimitir o femeie

bătrână, care ținea de mânuță un băiețel devreo 11 ani, îmbr ăcat cu o geacă albastr ă, cuimprimeu. „O fi Ionuț cu bunică-sa”, se gândiSofia, „îl duce acasă, ca să nu audă preamulte. Situația începe să devină interesantă”.

Ilie își reluă firul gândurilor: „Florica arfi fost soția perfectă. Pleca de acasă la ora 5dimineața, ca să ajungă la mine la timp pentrua-mi pregăti micul dejun. Mă trezea cu aromacafelei proaspete. Apoi f ăcea cea mai bună

pâine cu ou pe care am mâncat-o vreodată. Easpunea că e f ăcută cu dragoste, de aceea e atât

de gustoasă. Mâncam împreună, apoi...” Iliese uită întrebător la părinte, apoi se gândi că e prea târziu ca să mai conteze; își drese voceași continuă fraza: „apoi ne iubeam pătimaș, cadoi tineri îndr ăgostiți. Pe la 8,30 plecam laserviciu. Când mă întorceam, Florica nu maiera acolo, dar casa era dereticată și hainelespălate și agățate pe sfoar ă. A doua zi o luamde la capăt. Sigur că dragostea nu ține defoame. Așa că o mai ajutam pe femeia mea cucâte o sumă de bani, să aibă de transport, să-și

poată cumpăra câte o bluziță frumoasă (îi plăceau cele negre) și câte o ciocolată pentrufetiță. Sau, mă rog, pentru băiat”. Ilie părea

puțin încurcat. Se dădu câțiva pași înapoi și se pierdu în mulțime. Oamenii, în special bătrâ-nele, îl priveau curioși, ca pe un extraterestruaterizat din întâmplare în cimitirul satului.Acest ET deghizat în cioclu le oferea oimagine cu totul nouă a consătencei lor, și

parcă și lor le venea greu a crede că era vorbadespre una și aceeași persoană.

Pe când forfoteau și șopoteau între eiagitați, din mulțime ieși un alt bărbat, caredădea semne că ar vrea să vorbească. Părea să aibă în jur de patruzeci de ani, era mic destatur ă, îndesat și cu f ălci puternice, pătrate.Părul castaniu, lăsat destul de lung, eraîmpuținat de un început de chelie. „Dragiromâni, simt nevoia să țin și eu o alocuțiune,căci realitatea începe să depășească tot maimult propria mea imaginație care, desigur, nueste chiar bogată. Dar să nu uit să mă prezint:sunt Grigore, de loc din Gherla, iar în ultimii




trei ani am fost logodnicul Floricăi. Nu îlcunosc pe cetățeanul care a luat cuvântulînaintea mea, nici nu îmi doresc asta, însă vreau să vă spun că totul este o minciună. Amcunoscut-o bine pe Florica, am iubit-o și m-aiubit. Țineam la ea mai ales pentru că era o

patrioată adevărată. Am purtat adesea discuțiiîmpreună pe tema salvării acestei țări, iar eamereu mi-a susținut ideile, nu rareoricurajoase. Era o bună tovar ășă de viață, știacum trebuie tratat un bărbat, și pentru asta amîndr ăgit-o. Într-adevăr f ăcea naveta, ceea cenu era ușor, și ajungea aproape zilnic la mineacasă, la orele târzii ale dimineții. Neîntâlneam în pauza de prânz. Eu lucrez la ofirmă de asigur ări, avem program de

dimineața până seara, dar la prânz primimdouă ore libere, pentru pauza de masă. Ei, înr ăstimpul acesta eram cel mai fericit.Mergeam acasă și găseam acolo tot ce îmidoream: mâncare caldă și o femeie dr ăgăs-toasă. Ce e drept, supa era întotdeaunafierbinte, deși i-am spus mereu Floricăi să ofiarbă mai din timp, ca să nu mă mai ard lagur ă. Dar de gustoasă era foarte gustoasă. Eazicea că e preparată cu dragoste, cred că auzise asta într-o reclamă de la televizor.

După ce ne săturam de mâncare, ni se f ăceafoame de iubire, așa că ne r ăsf ățam unul pealtul în cele mai inventive feluri. Apoi eu

puneam muzică patriotică și tr ăgeam un puide somn, iar Florica spăla vasele, mătura șiștergea praful. Plecam împreună de acasă: eu,la serviciu, iar ea, spre autogar ă. Îi dădeam

bani de drum, dar și pentru nevoile casei, maiales că îmi povestea adesea despre tatăl ei

bătrân și bolnav. Am vrut să o vizitez aici, însat, dar mereu îmi spunea că boala psihică a

părintelui ei este atât de gravă și desupăr ătoare, încât ar prefera să nu îl deranjez.De abia astăzi am aflat că tatăl ei a murit înurmă cu 20 de ani. Mă întreb de ce a inventat

povestea asta, dar poate credea că așa o s-oiubesc mai mult. Cu toate astea, vă mărtu-risesc, în aceste momente triste, că doar țarami-am iubit-o mai mult decât pe Florica.”Grigore privea în pământ și izbea monoton unsmoc de iarbă cu vârful pantofului murdar.

Mulțimea fierbea. Nimeni nu mai știa cesă creadă. Bărbatul nu se retrase de lângă

sicriu până când în preajma lui nu apăru un altreilea necunoscut. Era un bărbat la fel deșters ca ceilalți doi, îmbr ăcat cu o haină de

piele neagr ă, care se umpluse de apă. Avea oumbrelă maro cu trandafiri roz, poate chiarumbrela Floricăi. „Dragi consăteni! Vă spunastfel, deși eu sunt din Jibou, pentru că, dacă evenimentul trist al mor ții Floricăi nu ar fiavut loc, noi urma să ne punem pirostriile înscurt timp. Nichifor e numele meu. Ceea ce seîntâmplă astăzi aici mi se pare puțin absurd șinu îmi dau seama cine are interesul să transforme o înmormântare într-o farsă. Vă spun cu sinceritate: eu sunt adevăratul logod-nic al Floricăi și singura ei iubire. Aveam orelație stabilă de cinci ani, ne vedeam zilnic

(mai puțin sâmbăta și duminica) și împăr țeamși bune, și rele. Pot să certific aceste relații cade la bărbat la femeie inclusiv prin anumiteacte, cum ar fi bonurile de cumpăr ături, sau

prin fotografiile pe care le-am f ăcut împreună.Unele chiar nu lasă loc la niciun fel deinterpretare, deși Florica devenea timidă înfața aparatului de fotografiat. Cu multă dragoste, însă, reușeam să îi redau încredereași să o fac să vadă că era cu adevărat o femeiefrumoasă”. Nichifor se opri pentru câteva

secunde, mângâind cu gândul trupul alb și golal Floricăi. Dar ploaia care nu se mai dădeaoprită avea o calitate: aceea că nu te lăsa să eludezi realitatea. Așa că bărbatul se dezme-tici în scurt timp și continuă: „Florica venea lamine acasă în fiecare după-amiază. Cândieșeam de la serviciu, o găseam acasă, neobo-sită. Mă întâmpina bucuroasă, îmbr ățișându-mă. Subțiorile ei mirosind a sudoare proaspătă mereu mă f ăceau să o doresc, așa că îi luammătura din mână și o împingeam până în

dormitor. Ne iubeam flămând. Mai târziu,Florica își f ăcea de lucru prin casă, apoi

pregătea o cină ușoar ă, cu dragoste, așa cums-a mai precizat aici de către antevorbitoriimei, care, de altfel, mint cu nerușinare. Înfine, spre sear ă Florica trebuia să plece, căciavea și un frate handicapat de care trebuia să aibă grijă, și de care mi se pare că domn'

părinte a uitat să aducă vorba”. „N-are niciunfrate! V-a fraierit pe toți!”, se auzi o voce din

public, urmată de câteva râsete r ăzlețe. „Înfine, asta contează mai puțin. Ceea ce am vrut




eu să precizez este că nu am avut plăcerea să vă cunosc mai devreme nu pentru că nu aș fivrut, ci pentru că Florica a sugerat că nu arecondiții suficient de bune acasă pentru a primimusafiri. Azi, însă, am auzit oameni spunândcă era chiar înstărită. Se pare că am contribuitși eu puțin la asta, căci nu era zi lăsată deDumnezeu să nu îi dau bani fie pentru ea, fie

pentru fratele ei, fie pentru nevoile gospo-dăriei. Acum, însă, privindu-vă, mă întreb:cine o fi fost Florica?”

„Vă spun eu cine a fost Florica!”, seauzi o voce groasă, masculină, din mulțime.Un bărbat cu pălărie de paie, care până atuncinu atr ăsese atenția în niciun fel, se ivi înspațiul liber din mijlocul mulțimii. „Florica a

fost soția mea”, spuse omul, și își dădu jos pălăria. Un strigăt de surpriză se auzi, launison, din piepturile celor prezenți. „Văsâi,tu ești?”, întrebau țăr ăncile și bărbații mai învârstă. „Eu sunt, sigur că da. Cine altcineva?Am mai îmbătrânit puțin, părul mi-a maiîncărunțit, dar adevărul este că eu și Floricaam fost căsătoriți și am avut o viață bună.Apoi, într-o zi, eu mi-am găsit pe alta și, cumeram îndr ăgostit de tânăra aceea, i-am spusFloricăi că vreau să divor țăm. Dar ea nici n-a

vrut să audă. Nu ar fi acceptat nicicum să odezonorez în fața satului. Ea a ținutîntotdeauna să fie apreciată de vecini șiconsăteni, a respectat toate regulile impuse desocietate, căci pentru ea nimic nu era maiimportant decât o imagine bună. Așa este,acum pot să vorbesc liber. Mi-a spus că mă lasă să plec cu femeia de care mă îndr ăgostisem dacă fac așa cum spune ea.Voia să plec definitiv din sat și să nu mă întorc decât, eventual, după moartea ei. Voia

să r ăspândească vestea că am murit într-unaccident și că voi fi înmormântat departe, însatul meu natal din Sudul țării. Doar cavăduvă ar fi putut să își păstreze demnitateaneștirbită. Mi-a spus că îi datorez asta, pentru

că ea mi-a f ăcut un mare bine: s-a căsătorit cumine împotriva voinței familiei ei și în ciudafaptului că eu tocmai ieșisem din pușcărie.Mi-a dăruit o nouă viață. Pentru asta și pentrucelelalte aveam să plătesc într-un fel. Iar euam acceptat, căci nu aveam nimic de pierdut”.Vorba lui Văsâi era apăsată, hotărâtă. Sevedea că bărbatul e stă pân pe situație. Spuneace avea de spus clar, f ăr ă să se gr ă bească, și

privea drept înainte. „Vreau să le spun celortrei domni care au luat cuvântul aici că ei nuaveau cum să se căsătorească cu Florica,

pentru că ea era femeia mea. Noi nu amdivor țat niciodată. Florica nu a avut niciodată un tată bolnav, o fetiță sau un frate handi-capat. Inteligentă cum era, v-a dus de nas ca

să vă ia banii. Voia să își întrețină familia,avea datoria aceasta. Și, poate, în fundulsufletului, dincolo de conformismul ei binecu-noscut, dorea să se simtă liber ă. Liber ă șiiubită. Ceea ce a tr ăit Florica a fost o dramă.O viață de minciuni nu e o viață fericită. Oviață în care trebuie să întreții patrugospodării e epuizantă. Și totuși, ea asta și-adorit. A obținut ceea ce a vrut: o imagine decredincioasă-model și o viață palpitantă.Astăzi, acum, o iubesc și o respect mai mult

ca niciodată. O să-mi iau băiatul și o să-l duccu mine, în Sud. De fapt, pentru asta am venitazi aici. Vreau să-mi cresc fiul.”

Sofia îl privi pe Văsâi cum se îndepăr-tează încet, cu pașii nesiguri alunecând pelutul îmbibat cu apă. La fel ca toți cei adunațiacolo, avea impresia că femeia din sicriul încă necoborât în groapă se transformase radicalchiar sub ochii ei. „Nici în cadavre nu mai

poți să ai încredere”, își spuse tânăra în gând.Dar, spre deosebire de ceilalți, Sofia abia

acum începea să se gândească la Florica cuduioșie. Din cer, apa curgea într-o pânză fină,de parcă aerul ar fi fost în sine lichid. Departe,la orizont, norii păreau să înghită, mușcătur ă după mușcătur ă, pământul.




Mariana

IRIMIA

„Bistoş”

Podelele putrezite trosnesc la fiecare pasși, totuși, casa asta veche r ămâne în picioareașa cum era demult. Ori poate s-a obișnuit cuea și nu mai vede pereții cr ă pați pe alocuri,ochii ei văd totul ca atunci, demult, e atât deoarbă încât nu vede nici zugr ăveala veche, cudantelă de mucegai și iz continuu de îmbâcsit.Ce dor amar o cuprinde, fiecare lucrușor de pemobila grea din lemn masiv, fiecare milieu eașezat exact așa, f ăr ă să-i fie schimbat loculnici măcar cu un milimetru și, totuși, nu-și

poate aminti decât certurile și reproșurile.Ciudat lucru, parcă nu ar fi fost nicio clipă deliniște, niciun moment de bucurie, nicio zi demonotonie, sunt mor ți, au mai r ămas ei, frațiiși surorile, și se întâlnesc atât de rar încât poțispune că sunt și ei pe jumătate mor ți. Acum eliniște, Monți, fii pe pace, lipsesc părinții, iuțidin fire și aprigi la mânie, lipsesc bunicii și

bătrâna Ibi pe care o îngrijeau din nu se știe cemotiv. Acum e liniște! Ce de liniște, Monțidragă! Și toate certurile alea nesfâr șite s-au

dus, iar acum e liniște, totul așteaptă, oașteptare ce niciodată nu va mai schimbanimic, decât moartea lor, a copiilor care aumai r ămas. Poate vor vinde casa, ei, nepoții,sau o vor dărâma și vor construi alta,îngropând totul sub căr ămizi și moloz. Cât demult îi place să stea în pragul ușii, așa cumstătea odinioar ă copleșită de reproșuri șistrigăte ascuțite, de vorbe grele și cuvinteadânci, neîndr ăznind să intre sau să plece înaltă camer ă. Stătea acolo în prag țintuită defrică, încercând să înțeleagă lucrurile pe care

ceilalți le luau în râs-deprimarea continuă amamei, beția nelipsită a tatălui, orgoliile luiPipi și frustrarea lui Nodi, dar totul se

petrecea mult prea repede, schimbul de repliciera prea rapid și ei îi r ămânea doar gustulamar, apoi lacrimile fierbinți pe pernă după stingerea luminii. Acum, în cealaltă încă peresunt femeile ce pregătesc mâncărurile pentrumort, sarmale, gulaș, cozonaci, taie legume cuo îndemânare de bucătar experimentat,repede, degetele lor se mișcă automat, f ăr ă

greș, f ăr ă ezitare, amestecă preparate, sortează frunze de varză acr ă. Sunt vesele, vorbescîncet, dar chipurile lor sunt senine, chiar șiPipi e senină sub năframa groasă, trasă până sus sub bărbie, doar Nodi plânge când și când„Ioi, Iștenem, Iștenem, f ă-l să se ridice și să meargă iar”. Mori e mai cuprinsă de lumină catoate celelalte, iar burta de gravidă nu pare să o îngreuneze deloc. Sânii plini și grei vorhr ăni, burta mare are viață acolo, Monțidragă! Fiecare cu copilul pe care îl merită, și

ea a meritat trei, de trei ori viață în burta mare,de trei ori hrană din belșug pentru puiul fragil

pe care l-a strâns în brațe cu lacrimi șiroind,nebună de fericire, de trei ori durerile aleacumplite de care a uitat brusc când i-au pus

puiul în brațe. Și Mori nu știe încă, e atât deneîndemânatică în felul în care își mângâieîncontinuu burta mare pe un trup subțire,

brațele alea subțiri vor legăna pruncul și poatenici nu va avea lapte destul. I-a pierdut, da, petoți trei așa cum stelele se sting, dispar bruscde pe cer f ăr ă explicație, f ăr ă nicio explicație




științifică, f ăr ă să poată înțelege niciunmecanism superior, nici voința Domnului, niciexplicațiile medicilor despre boala lorgenetică rar ă, toți cei trei pui ai ei s-au stinsîncet, firesc, așa cum au venit. Și parcă nici n-a apucat să-i privească bine dormind, nici n-aapucat să le cânte, să-i legene în pătuțuri, să leasculte glasurile și să le rețină zâmbetele. Defiecare dată a alergat prin spitale, o nebună cuochi sticloși, tr ăgând de mânecă medici,asistente, ea, infirmier ă la spitalul din oraș, aținut moartea în mâini și i-a privit cum închidîncet, încet pleoapele ca într-un somn adânc,somn ușor, dragul mamii puișor, somn ușor!Apoi a urlat de durere, a alegat bolborosindcuvinte neînțelese și, smulgându-și părul de

durere, a urlat în gând apoi ani de zile, anilungi și nu a putut privi niciun copil, niciun pui, nicio femeie gravidă. Le auzea atât de des plânsul, plânsul lor în somn și sărea ca arsă,alerga spre locul unde odinioar ă era pătuțul,apoi plângea până i se uscau lacrimile. Și Lacia dat din cap, nu, nu mai vreau alții, apoitrupul ei a împietrit. Niciun strop de căldur ă,niciun miez viu nu s-a mai întrupat înînvelișul moale al uterului ei și a continuat să adune feșele pline de sânge și să curețe r ănile

bolnavilor, să împingă cărucioare cu mor ți lacrematoriu și să aștepte.De acolo din ușă o vede cel mai bine pe

Mori, stă în bătaia ultimei raze de soare, iarchipul ei pare cuprins de foc. Brusc, se ține de

burtă și se încovoaie agățându-se de masă,„auu!”, „nu-i nimic, nu-i contracție, te-a lovitmai tare”, „da?, serios nu-i contracție?”.Uneori mai simte și acum un soi de contracțiimusculare ce seamănă atât de bine cu aceleaîncât caută să se așeze. Își duce mâna la burtă

de parcă acolo ar fi, ar mai fi o dată viață.Apoi o retrage rușinată, „nu-i nimic, nicimăcar o contracție, sunt prea bătrână,Doamne!”.

Ce m-am speriat! Dacă mă apuca acum?Femeile, țăr ănci din sat angajate să ajute

la pregătire, râd gălăgios, fiecare a trecut prinașa ceva, o nimica toată, iar copii lor nu aumurit, uterul lor nu s-a uscat, nu e nici rece șineprimitor. Toate ar sări f ăr ă ezitare să scoată copilul, să-i curețe mucusul de pe ochi și nas,să-i pune ei feșe groase pentru sângele ce s-ar

scurge mult, negru, sângele ce a hr ănitcopilul.

O oboseală ciudată pune stă pânire pe ea brusc și înainte să strige „ah, cad, cad!” se pr ă bușește sub ochii lor, ochii femeilor caresar să o ridice. Și nu, nu avea contracții, nu îimângâia burta, ci îi desfac nasturii și îi dauapă cu zahăr, „o fi de la inimă, stai liniștită”.

Mamă Monți…Mori se apropie și ea speriată, uite că i-

au trecut toate și iar se mișcă ușoar ă ca ovrabie cu trupul cald, cu burta caldă pregătită să îngrijească, să iubească, să crească un pui.Se așează pe pat lângă ea și burta îi atinge

brațul de la umăr în jos. Brusc, simte cum semișcă copilul acolo, Doamne, Dumnezeule!

Lacrimi fierbinți îi umezesc colțurile încrețiteale ochilor, dar nimeni nu observă. Ce rușineîi e acum, cum s-a put gândi, Mori enevinovată, are acolo o viață nouă, plină desperanță, de bucurie, cum s-a putut gândi. Știaea ce erau moartea și boala și sângele, mult,foarte mult sânge adunase toată viața cainfirmier ă la spitalul din oraș. Ce minunat erasă simtă acum bătaia rapidă a piciorușelor șimânuțelor acelei vieți noi!

Ești mai bine, mamă Monți? Te-a luat

tensiunea?E oscilantă, nu-i așa? De la o vârstă…ce să-i faci…

Țăr ăncile continuă să tr ăncănească despre tensiunea ei oscilantă, iar ea vrea să fieliniște, să simtă la nesfâr șit acele bătăi mici pe

brațul ei, Doamne, cum își dorise să mai simtă o dată asta. Și știuse atunci că acela nu ar maifi murit, nu, sigur nu, dar Laci a plecat brusc,f ăr ă prea multe cuvinte, și-a luat doar haineleși câteva lucruri, f ăr ă împăr țeală, f ăr ă scandal.

Singur ătatea i-a luat orice speranță și frigularid s-a așternut în adâncul ei ca un anotimp alașteptării. Dar nu mai avea ce să aștepte, zileleerau la fel, tot mai pustii, tot mai lipsite desperanță, chiar și de speranța cuiva cu care arfi putut vorbi. Se pensionase cât de repede

putuse, nu mai r ă bda să îndure boala, sângeleși mai ales cărucioarele cu mor ți. Nu mair ă bda să îndure gândul că moartea fusese în eaîncă de la început și izvorâse asupra celor treivieți, se întâlniser ă undeva în adâncul trupuluiei plecând împreună pe drumul greu ce a




urmat. Apoi moartea a locuit o vreme și în puișorii ei dragi, lăsându-i să respire aerullumii și să bea cu nesaț laptele ei din sâniimereu prea plini. Dar moartea se oprise înmijlocul drumului lor indicându-le „stop”.Chiar de acolo din adâncul ei, tr ăise în totacest timp cu moartea în adâncul ei.

Mori îi mai dădu să bea câtevaînghițituri din apa cu zahăr aplecându-se șimai mult peste brațul ei. Acum simțea clar

piciorușele lovind cu putere și ar fi țipat dinadânc, ar fi țipat toată durerea ei.

Sunt mai bine acum…Îi venea să o alunge și totodată să o

oblige să stea cu burta lipită de brațul ei ca o prizonier ă, să simtă ființa aceea nouă în tot

trupul ei. Apoi ar fi strâns-o în brațe, lipindu-și burta de a ei, să simtă loviturile până înadâncul ființei ei. Să i se par ă, da, să i se par ă

câteva clipe că vin din ea. De ce Doamne, dece toți trei, toți trei băieții? „Fiecare femeieare copiii pe care îi merită”. Și ea vedea înfiecare zi sângele curgând din alții, bolilecumplite și împingea cărucioarele cu mor țispre crematoriu și nu a meritat. În fond, toțiavem un rol, altfel nu am exista, iar pentru earolul era clar. Nimic care să-i distragă atențiade la rol, nimic care să o facă să dea greș înrolul acela, nimic care să o îndepărteze de rol:

boli, sânge, foarte mult sânge, durere, mor ți lacrematoriu.

Mai stai puțin, Mori, mai stai puțin cumine…

E oscilantă, nu-i așa? E oscilantă, eoscilantă…

E totul bine…e totul iar ăși bine…Mai stai puțin, Mori… doar puțin…

(Fragment de roman)

Explozie




Noua ordine literar ă. Constipaţii şi misterePosibil jurnal de lectur ă

Zorin DIACONESCU

Via ţ a este ca o carte. Ca să o în ţ elegi, trebuiesă cite şti pasajele potrivite în momentele

potrivite. E greu, dar nu e imposibil.

Literatura este o îndeletnicire a popo-rului

Cel puţin aşa declar ăm, atunci când amvrea „să se citească mai mult”, convinşi deimportanţa cuvântului scris. Înseamnă că literatura nu îşi poate tr ăi istoria altfel decât înconsonanţă cu epoca pe care o parcurgem şicare, – ne avertizează „conştiinţele de veghe”,

– duce spre pr ă pastie, cataclism, apocalipsă.Avem, în consecinţă, o literatur ă a căderii înabis, a jihadului total, a ultimelor zile ale

planetei, sau pe aproape? Aceasta ar fiîntrebarea.

Ştiu. Din acest moment mă bănuiţi că m-am profilat pe sf, horror, noire şi câtevanişe înrudite. Nicidecum. Încerc doar să urmăresc, cu multă sfială, ce se publică, dar şireacţiile la ceea ce se publică, str ăduindu-mă să nu uit bruma de geografie din liceu, adică să nu-mi închipui în permanenţă că polulliterar se află acolo unde mă găsesc şi eu şică acesta e nedespăr ţit de umblările mele, caumbra de măgarul lui Buridan.

Chinuit de amintiri din vremurile în careliteratura română era importantă social (vezistr ădania depusă de autorităţi în „urmărireaoperativă” a multor autori, şi asta nu doar

pentru a afla când se pregăteşte următoarealansare de carte…), am ajuns să mă întreb:cine şi de ce îi mai urmăreşte azi pe scriitori?

Sunt, evident, două întrebări.

Din cine e format poporul cititor?E greu de r ăspuns din lipsă de probe.

Din păcate, acquisul comunitar operat deRomânia în vederea integr ării nu a cuprins şi

piaţa de carte autohtonă, e vorba de unsegment de loc neglijabil al vieţii literare care

îşi continuă existenţa într-un no man’s landsuspendat între un trecut, distorsionat prinadoptarea unor forme f ăr ă fond, şi un prezentcare a uitat să se nască. Lipsa (cu desăvâr şire)a agentului literar, elementul de coeziune aloricărei pieţe moderne, face ca în România să fie aproape cu neputinţă să spui cât de câtdocumentat care sunt cititorii cărora li seadresează o anumită carte, câţi dintre ei aucitit/cumpărat (print sau online) şi ce feedbackofer ă. Înlocuirea unor date clare – (date care

din păcate la noi nu există) – cu exprimărieufemistic-conspirative gen „foarte important,extrem (mă cutremur de fiecare dată când mă întâlnesc cu acest epitet ridicol) de apreciat,unul din cei mai / cele mai…” şi altedr ăgălăşenii ejusdem farinae fac pârtie nudoar unor grave confuzii între valoare şinonvaloare, ci compromit în întregimesistemul de valori care a funcţionat, mai binesau mai r ău, dar a funcţionat, în istoria literar ă recentă până la unmoment dat, cândcineva sau ceva l-ascos din priză.

Revin la nostalgiile generaţiei mele,fiindcă noi am apucat vremurile în carenimeni, aflat în cunoştinţă de cauză, nu seîndoia de faptul că cea mai importantă revistă literar ă din ţar ă era „România literar ă”, că Uniunea Scriitorilor constituia un reper stabilşi mai ales, toată lumea interesată afla, pe căi

mai puţin oficiale, adesea, de aprecierea decare se bucura literatura română în capitalele

Confesiuniincomode




culturale importante, chiar dacă în reţetaacestei aprecieri era amestecată şi o doză considerabilă de r ăzboi rece.

Astăzi revistele literare există într-unnumăr format din două cifre, ceea ce este

bine, şi sunt toate foarte bune sau foarte proaste fiindcă lipseşte instrumentarul care ar permite ierarhizarea lor. Un critic poate parcurge, cu rezultate rezonabile, până la 10reviste pe lună – (cred că este o estimare maimult decât generoasă) –, adică nici jumătatedin revistele care apar şi circulă la ora actuală în mediile print şi online din România şi de

pretutindeni. Înseamnă că aprecierile sale sevor limita la un perimetru aleatoriu, presupu-nând un factor de hazard considerabil şi deci

rezultate relative. Să ne mir ăm? – nu văd, dece – că majoritatea condeierilor se limitează latexte „de întâmpinare”, semnale de bunăvo-inţă, dar şi un fel de ridicări neputincioase dinumeri în faţa supraofertei.

Absenţa r ăspunsurilor la cele câtevaîntrebări schiţate, departe de a lămuri subiec-tul, constituie o stare de fapt. Constatarea ei eo operaţiune simplă, iar pentru mine r ămâneun mister perseverenţa cu care această stare defapt este cultivată în continuare.

De ce să citească poporul?Făr ă să vrem intr ăm pe teren minat.

Dispariţia dictaturii a r ă pit literelor şansa„rezistenţei prin cultur ă”, intelectualul e liber,

poate călători, îşi poate exprima opiniile f ăr ă teamă, cenzura nu-l mai opreşte de la tematica(şi comportamentul) exotico-bizar, homosexu-alitatea nu mai este incriminată, prostituţia şicomportamentele sexuale alternative (cândva

perverse) se găsesc azi pe toate drumurile şi

„fuga în occident” s-a transformat într-o banală călătorie cu autocarul sau avionul.Securitatea a încetat să-şi mai folosească colaboratorii, a încetat chiar să existe, cainstituţie, iar colaboratorii noilor instituţii defor ţă ale statului democratic ori nu interesează

pe nimeni, ori e mai bine să ne facem că nuştim de existenţa lor.

Nu doar că viaţa noastr ă a fost invadată de canale media on air şi online, dar aria

posibilităţilor, opţiunile în privinţa petreceriitimpului liber s-au înmulţit şi adesea cititul

este ocupaţia celor care n-au destui bani să facă altceva.

Ce face, în context, scriitorul nostru? Catot românul, „se descurcă”. Principala opţiune

pare sexul. Primul nivel al opţiunii a fost celverbal. Cuvinte, considerate cândva triviale,grosolane, denumirile populare anatomice şidescrierea în termeni subculturali a funcţiilorfiziologice - toate acestea au fost scoase, la

pachet, reevaluate şi trântite pe taraba literar ă în curs de adaptare la toate formele de trafic.Recunosc că am citit f ăr ă reţinere şi f ăr ă

pudoare, nu le am, nici pe cea falsă şi nici pecea veritabilă, prietenii ştiu de ce, şi am r ămasdezamăgit. Nu m-a deranjat nici vulgaritatea,nici comportamentul mimetic – (vorba aceea,

ne dăm gay că se poartă) – şi nici calchieriledupă produse similare din lumea largă, niciacelea de bună calitate. M-a întristat lipsa deimaginaţie. În adolescenţă, când am început să citesc Memoriile lui Casanova, m-am entuzi-asmat, ca orice adolescent de sex masculincrescut într-o societate care trâmbiţa falsa

pudoare proletar ă, dar până la sfâr şitul căr ţiiam reuşit să mă plictisesc, povestea eraaceeaşi şi se repeta mecanic. În vremurile

postmoderne m-am plictisit de obicei după

primele 10 pagini. Doamnelor şi domnilorscriitori, pentru perversiune e nevoie, dacă nude geniu, cel puţin de rafinament. Unde nu esurpriză, nimic nu e…

Aşadar – pe lângă mult deja vu erotico-comico-kitsch am mai dat peste multă, preamultă introspecţie. Aş zice că prin hipertro-fiere, introspecţia a devenit intro-inspecţie,autorul mai dă încă şi încă o raită prininteriorul blândului său psyche, mai face uncontrol, mai încheie un proces verbal, mai

depune o plângere. Vorba administratorului, prieten cu Guillaume şi cu poetul, în fiecaredulap mai aşteaptă un schelet, ca un suflet

presat între filele jurnalului, e nepoliticos să-llăsăm acolo, să nu îndeplinim ritualul băgăriiîn seamă, pentru ca toată lumea să fiemulţumită.

Am apreciat – să nu-şi imagineze cinevacă am petrecut ultimele două decenii doar încolici spirituale – oamenii care au încercat să scrie despre subiectele abandonate de presă, o

presă care a păr ăsit definitiv investigaţia de




dragul divertismentului (şi a cardului bancar).În aceste cazuri ne apropiem de un posibilr ăspuns la cea de-a doua întrebare: de ce?

Addenda et corrigenda.Până când?Sunt cele două cuvinte care au constituit

întotdeauna un început. Totul depinde decontinuare. Ce aştept? Ziua în care scriitorulva ză bovi printre oameni, va consideranecesar ă documentarea, va încerca să exprime, prin scris, o problemă reală a unoroameni reali - sună aproape paradisiac, nu?Sau superkaliflageslistic? Oare omul

postmodern mai are probleme reale? Are. Mai

profunde decât credem. Chiar dacă nu e laordinea zilei să vorbeşti despre ele, într-osocietate care cultivă obsesiv performanţa,succesul şi gândirea pozitivă. Dincolo de acestoptimism cu r ădăcini adânci în proletcultism,drama se produce la tot pasul şi sper că după ce am aşteptat câteva decenii literatura desertar, imposibil de publicat pe timpuldictaturii, care literatur ă de sertar ori n-aexistat ori a fost o mare dezamăgire, sper, zic,să nu aşteptăm tot în zadar roadele libertăţiide exprimare. Cred că timpul noului val asosit. Îmi umezesc degetul ar ătător şi îl ridicîn vânt. Aştept să bată. Aştept, ca pe vremuri,vântul de contraaventur ă.

Masa




Întoarcerea spre casă a lui Constantin Pădureanu

Andrei MOLDOVAN

Constantin Pădureanu, ieşit în lumeascrisului prin volumul colectiv Debut 86 alEditurii Cartea Românească, nu mai este untânăr scriitor, dar cred că nu greşim în nici unchip dacă afirmăm că este un tânăr poet. Asta

pentru că de la debut până în 2012, când îiapare primul volum de versuri, a tr ădat proza,cu preferinţă pentru povestire, deşi remarcăm

şi un roman ( Ierusalimul împăcării, ScrisulRomânesc, 2009), de puţine ori, doar cu unvolum de interviuri şi câteva însemnări decălătorie. Ar putea să nască mirare unasemenea târziu început creativ în ale poeziei,după mai bine de două decenii de la primultaifas în rafturile libr ăriilor. Cu îndreptăţittemei, cititorii ar putea să se întrebe unde s-aaflat poetul atâta vreme. Aici se cuvine să lămurim un lucru care a mai fost lămurit acummai bine de două mii de ani. În Poetica sa,

Aristotel susţine că există doar două genuriliterare: dramaticul şi epicul. Iar asta nu pentru că înţeleptul grec nu ar fi recunoscutexistenţa lirismului, ci pentru că el – şi nu afost singurul! – considera că lirismul tr ăieşteîn structuri ale celor două genuri amintite. Dealtfel, contemporanii, apoi mulţi alţii, până astăzi, i-au numit pe autorii dramatici aiGreciei vechi poe ţ i tragici.

De-a lungul vremii, istoria literaturiiconsemnează nu de puţine ori împliniri lirice

în structuri complexe ce nu sunt propriilirismului. Maiaproape de noi, estedeja de domeniul

firescului, să nu spun al banalului, că MihailSadoveanu e numit poet al prozei. Împliniri

poetice în proză, de mare profunzime, au maitoţi marii romancieri, în frunte cu LiviuRebreanu. I-am îndemna aşadar pe cititoriiispitiţi să întrebe unde s-a aflat poetul vremede 23 de ani, să îl caute în volumele sale de

proză.

Cele trei volume de versuri deja apărute,câte unul în fiecare an, tind să formeze unciclu şi stau sub semnul focului, după cumnearată titlurile, al focului lăuntric, desigur,mistuitor şi purificator deopotrivă, cum îldoreşte autorul. Cartea de faţă este a patra, înaceeaşi serie sau ciclu, f ăr ă să facă excepţie.

Poemele lui Constantin Pădureanu tr ă-

iesc în întregul volumului, pentru că, pe de o parte, există o intenţie monografică de natur ă să ţină secvenţele/ poemele la o temperatur ă unică, pe de altă parte, autorul tr ădează încli-naţii epopeice. Paradoxal, narativul devinemodalitatea de realizare cea mai importantă.Autorul nu este nici singular într-o astfel dedirecţie, nici deschizător de drumuri. Să neamintim că optzeciştii sunt cei care recupe-rează pentru poezie structuri literare alungatecândva de modernism, precum epicul,

narativul, retoricul. Ei aveau să o facă prinfor ţa unor grupări şi să le impună prinrealizarea de valori estetice noi, să realizeze

prin asta, printre altele, mutaţii esenţiale alegeneraţiei lor. Şi ei, optzeciştii, vin, judecândobiectiv, pe unele experienţe poetice ante-rioare, fie şi dacă l-am avea în vedere doar peMarin Sorescu.

Autorul Focurilor cu vălvoare recompune un univers al satului, cu personajele sale pitoreşti, precum Bebe Mătr ăgună, Gogu

Bălăii, Dumitru, Gică Talpa, Mărin Cârcel,Valerică Pupeză, Vasile Corcoaţă, GeorgetaTruică, Lina Cojocel, Riţa Ciupagu, Pompică Vijulie, Marin Parpală şi mulţi alţii. Primează anecdoticul şi dialogul, lucru care poatedeveni primejdios pentru o carte de poeme.Salvarea Focurilor stă în faptul că ironia şiumorul vin dinspre specificul rustic, nu ca oatitudine auctorială, dinspre pitorescul limba-

jului şi dinspre o înţelegere generoasă aomenescului care merge până la solidarizarea

Reveniri




nemărturisită a autorului cu tot ceea ce dă viaţă satului.

Şi la ce bun o monografie poematică asatului, numindu-se el oricum, fie şi RudariiOlteniei? Oare pentru pitorescul ei, pentru că ar fi altfel decât numeroase alte sate care

populează literatura română şi cea de aiurea?Se înţelege că nu. Dincolo de spectacolul liric,există o nelinişte ascunsă, dar nu suficient deascunsă ca să fie invizibilă, a căutării de sine.Poetul se caută într-un sat de altădată şi deacum în acelaşi timp. Drama fiinţelor din sateste şi a sa. Sau poate că este în primul rând asa. Îndepărtat de sine pe nesimţite, are nevoie

de revenire la propria-i fiinţă, de identificarecu partea nealterată a sinelui. El crede că satul

poate să fie partea aceea pierdută a inocenţeisale, f ăr ă să se lase furat de ademenirisemănătoriste, acel acasă unde orice renaştereeste posibilă, un spaţiu spiritual de recuperat.

Cititorul va observa că rândurile mele seintitulează Întoarcerea spre casă, nicidecum„întoarcerea acasă”. Asta pentru că, la feloricărui poet, autorul tinde spre „acasă”, iar

precum oricărui alt poet, credem că îi va fi cuneputinţă să ajungă. Pentru poezie, însă, luptacu valurile este mai importantă decâtancorarea bărcii la ţărm.

Constantin

P

DUREANU

Pe malul Jiului

Prin februarie, sosise în Rudarii OltenieiȘtefan Piță, un tânăr inginer stagiar.Era înalt, bine f ăcut, brunet,Cu ochii albaștri și umblaîntotdeauna îmbr ăcatDupă ultima modă.Getei Chibrit, tehniciana veterinar ă,I-a plăcut de cum l-a văzut.Agronomul, la început, s-a f ăcutCă nu observă nimic, până înClipa când s-a convins că Fata ține cu adevărat la el.Apropierea lor a fost timidă.Însoțită, din când în când, de miciatenții reciproce,Dar nici unul dintre ei nu îndr ăzneaSă facă un pas spre celălalt.

După defilarea de la 1 Mai,S-au plimbat împreună prin Coveia,S-au dus în Parcul Poporului,Au mâncat mici și au băut bereLa „Debarcader”.Pe urmă, au luat o barcă și,Timp de o or ă, inginerul a vâslitȘi i-a povestit despre copilăria sa.

Când s-a apropiat de mal,să coboare,Barca s-a balansat, iar GetaS-a lipit de el, să nu cadă în lac.Ștefan i-a simțit sânii tariCa două mere pădurețeBătute de cea dintâi brumă Și a tras-o spre el, cuprinzând-oîn brațe.

În el, s-a aprins, pentru prima dată,

Dorința de a o avea.Geta n-a opus rezistență,




S-a înroșit, apoi a vrut să se desprindă,Dar îi plăcea și întârzia parcă Anume în strânsoarea lui.Era fericită si închise ochii.Câteva clipe, iar frumusețeaȘi purtările lui o vr ă jiser ă.

Pe var ă, a dus-o, de câteva ori,Pe câmp cu șareta.Femeile au început să șușotească „Telefonul f ăr ă fir” începusesa funcționeze.Într-o zi, Matei, taica-său, a întrebat-oCe are de gând cu stagiarul,Iar ea l-a repezit că, deocamdată,

Nu s-a întâmplat nimic șiSă nu-și facă griji în privința ei.

Au mers împreuna la Jiu, la plajă.Intrau în apă și înotau câteva minute.După care ieșeau, să se bronzeze.El se așeza cu fața în susȘi ținea ochii închiși,Toropit de razele soareluiSau își punea ochelarii.Ea stătea cu fața în jos.La început, i-a fost rușine de

privirea luiCare simțea că o arde în păr țile feminine.Atunci, se arunca de pe mal în apă.Pe neașteptate.El o urma în tăcere, supus.Își vorbeau rar și erau și erau mai multÎngândurați.Getei Chibrit i se păreau clipeleMinunate și irepetabile.Începuse sa-și facă, în gând,Planuri de viitor.Ștefan a luat-o de după umeriȘi a sărutat-o.De câteva ori.

Geta n-a schițat niciun gestȘi s-a lăsat moale în brațele lui.Trupurile lor, încinse de soareȘi de patima dragostei,Așteptau înfiorate.Geta a încercat, după câteva clipe,Să se elibereze din strânsoarea lui,Dar Ștefan a încolăcit-o și mai tareCu brațele lui puternice.Învă păiată de bucurie ca o apă În amurg, Geta acceptă

Și s-au iubit, acolo,Pe malul Jiului.

Navetiștii

Autobuzele de pe traseul Coveia – RudariiOltenieiSe cam r ăriser ă, de la o vreme,Asta de când cu economia de combustibil

Când o duminica circulau mașinilecu numere cu soț Și, în duminica următoare, cele f ăr ă soț.Dimineața și seara veneau din or ă în or ă,Iar în cursul zilei și duminicileDin două în două ore.Oamenii se văzuser ă strâmtorațiÎn drumurile lor spre oraș.Sufereau cei care f ăceau naveta,Dar și gr ădinarii și lă ptăresele,Ca nu mai puteau aduce marfa

Pe piață de câte ori voiau.Mulți credeau ca, așa cum se învățaser ă ei,Orice minune durează trei zileȘi se va reveni la vechiulProgram de circulație,Dar, spre surprinderea lor,Trecuser ă trei luni.

Sătenii gândeau și vorbeauDar mai cu fereală Și mai la scuteală.De frica urechilor ciulite

Care auzeau totul,Te băgau în beleaȘi nici nu știai de undeȚi se trage.Gândurile vin cu silaȘi se duc f ăr ă veste.Ca și omul, de altfelTimpul aduce,Timpul e stă pânul lumii.Cu sufletele boboite,Ei își vedeau mai departe

De treburile lor.Partidul le f ăcuse, totuși, o favoare,Le băgase o mașină mare,Articulată, și încă peauToți navetiștii din stațieȘi nu mai r ămânea

Niciunul pentru cursa următoare.

Era ora patru, după-amiază,Mașina se afla la capăt de linie,Lângă Catedrala Mitropoliei Olteniei.Oamenii, deși puțini la număr,

Se înghesuiau și se îmbrânceau,Ca sa apuce un loc pe scaune.




Printre ei: elevii, care așteptauDouă ore după terminarea orelorLa liceele din oraș,Muncitorii, bătrânii, femei cu coșuri,Studenții, o lume pestriță,Fr ământată de grija zilei de mâine:

Navetiștii.

Autobuzul porni.Casierița abia prididea sa vândă bileteȘi să bifeze abonamentele.Traseele exterioare ale orașului,Spre deosebire de cele interioare,Unde se introdusese autotaxarea,Își păstraser ă forma veche.În plus, chiar dacă se f ăcuser ă Reduceri de personal,

După un timp, se angajaser ă La capăt de linie,Femei să măture autobuzele.Mame și ele, aveau familie,Să mănânce o pâine.Destul că alții puneau pe masă Cozonac și bunătăți.

Cumpăna

Ștefan se duse cu Ilinca Stroie, mama lui,

La câmp, s-o ajute la scosul sfeclei de zaharLa locul de lângă Prodila.Făcuser ă câteva gr ămeziȘi se pregăteau să mănânce,Dar, in jurul prânzului, se porniUn ropot de ploaie cu stropi mari și repezi.Ei lucrau peste pârâul Prodila.Crezând că se va opri, se adă postir ă În coverca lui Ilie Romanați.R ămăseser ă singuri în tarlaua Bucinișu,Ceilalți plecaser ă toți acasă.

Ilinca aștepta ieșirea curcubeului,Ca să mai curețe sfeclă la gr ămezi.Degeaba, însă, că totul se întunecase în jurul lor,

Norii cenușii se lăsaser ă până în pământȘi ploaia r ă păia din ce în ce mai tare.

În cele din urmă, Ilinca hotărîS-o pornească spre sat.Apele dinspre dealurile ȘolomonuluiȘi Merilor se strânseser ă în Prodila,Care se umflă și trecu peste podeț.După circa douăzeci, douăzeci și cinci

De metri erau udați până la piele.Și se lipir ă hainele de trupurile lor.După un timp, Ștefan începu să Dârdâie de frig.Când ajunser ă la podeț, copilulO luă înaintea mamei, dar alunecă

Și vijelia înspumată a pârâuluiÎl înghiți și îl duse la vale.Făr ă să stea prea mult pe gânduri,Ilinca se aruncă în vâltoare,Să-l salveze pe Ștefan.Dar apa îi trecuse de mijloc,Îmbr ăcămintea îi îngreuna mișcărileȘi o tr ăgea la fund.Femeia începu să țipeCa scoasă din minți.Ea își dori să-l scoată,

Cu orice preț,Pe Ștefan.Reuși să-l ajungă pe băiatȘi să-l tragă afar ă.Totul se petrecu fulger ător.Chiar și după ce f ăcur ă Câțiva pași pe iarbă,Ea nu-l lăsase din brațeȘi tremura ca varga.Drumul până acasă dur ă puținȘi îl parcurser ă în liniște.

După ce intrar ă în odaia a bună,De la drum,Unde dormea Ștefan,Ilinca îi aduse haine de schimb,Puse plapuma pe el și f ăcufocul în sobă.În câteva minute, Ștefan se încălzi.Stătea cu ochii închiși.Femeia își trase un scaunLângă pat și aștepta să se trezească.Pe băiat îl fr ământau gândurile.

„Dacă nu sunt copilul lor,așa cum zisese tata,La moartea fratelui meu Eugen,Că am avut cumpănă și atunciDe ce își riscase mama viațaȘi nu m-a lăsat să mă înecAșa cum pierise în Jiu, cu puținTimp în urmă, frate-său, pe careL-au găsit, după trei zile, cu scafandruLa fașină, lângă urechea podului Jitianu.Oare de ce?!”




Valentin Raus şi poarta veşniciei

Menuţ MAXIMINIAN

La împlinirea a 20 ani de la trecerea îneternitate a scriitorului Valentin Raus,Biblioteca Judeţeană a organizat un momentcare a avut în centru lansarea volumului

Inventar de triste ţ e şi echilibru, apărut laEditura Casa Căr ţii de Ştiinţă.

Născut la 22 decembrie 1918, în BistriţaBârgăului, Valentin Raus a urmat liceul laBistriţa şi la Năsăud,iar mai apoi, în

perioada r ăzboiuluia studiat Medicinala Cluj. A publicatversuri, proză şiarticole în Tribuna

Ardealului, Via ţ ailustrat ă şi S ă pt ă-

mâna, singurele pu- blicaţii româneştiacceptate să apar ă sub ocupaţia hor-tistă. După r ăzboi,între anii 1944-49, a

fost medic la Bistriţa, apoi inspector alUniunii Compozitorilor, iar din 1967 directoral Casei de Cultur ă. De la înfiinţarea ziarului

judeţean „Ecoul”, în 1968, a lucrat ca şef alrubricii culturale şi secretar de redacţie. A

debutat editorial cuun eseu despre pic-torul clujean Emil

Cornea, în anul 1942. În 1943 îi apare un primvolum de povestiri intitulat „Pe lângă păcat”,iar apoi „Fată din pădure” – 1960, „Comoara”

– 1968, „Vopseşte-ţi părul castaniu” – 1969,„Tunetele de pe Bobâlna” – 1974, „Memoriefigurativă” – 1988 şi „Izvoare” – 1990. A fostmembru al Uniunii Scriitorilor şi al UniuniiZiariştilor din România. Împreună cu un grup

de scriitor înfiinţează, în anul 1990, revista„Minerva”.

Volumul Inventar de triste ţ e şiechilibru, apărut cu sprijinul financiar alConsiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud, prinBiblioteca Judeţeană „George Coş buc”, este o

prelungă declaraţie de dragoste soţiei – IuliaTătar, profesoar ă de limba română şi germană,fiică a protopopului greco-catolic al Bistriţei,Vasile Tătar, arestat în 1948 şi purtat prindiferite închisori comuniste. Soţii Raus s-aucăsătorit în 1945 şi au avut doi copii şi au tr ăitîn bună convieţuire până în anul 1989, când,cu câteva luni înainte de Revoluţie, Iulia Rausa ales calea veşniciei, întâlnirea în eternitateavând loc în anul 1994, când Valentin Raus atrecut şi el în eternitate, amândoi fiind înmor-

mântaţi la Bistriţa.Cartea surprinde prin rememorarea fru-museţii vieţii tr ăite în doi atunci când sezăresc „piscurile fericirii” – „Frumoasă-iviaţa”. Povestea unei vieţi tr ăită dincolo demoarte, cu convingeri şi dureri, cu bucurii şiizbânzi, cu raza de lumină care pătrundeaîntotdeauna în casă, dar şi în suflet. Cu timp

berechet pentru a privi spre trecut, cu zile încare afar ă era „ză padă groasă, ger potolit,

brazi episcopali cu ramuri îmblănite de puf

alb, săniuţe şi chiote de bucurie”. Curugăciuni adresate Celui de Sus pentru a fidrept şi înţelegător „se cuvenea să-mi dea mie

partea cea mai mare de durere”. Moartea,visul niciodată visat, este cea care lovea însufletul scriitorului, ochii f ăr ă lacrimi, voceaneauzit de înceată a persoanei dragi, toate sunt

prilejul unei salvări prin scris: „pentru toţiceilalţi tu ai plecat, te-ai dus, pentru mine te-aiascuns în propria-mi fiinţă”. R ămânându-iimaginea chipului peste care se aşezase

liniştea deplină, cu surâsul ultimului vis spre

In memoriam




care s-a dus, scriitorul citeşte celei a căreiexistenţă a fost prelungită în eternitate „poe-mul vieţii noastre şi las îngerilor şi florilor

bucuria de a-ţi păzi somnul”.Viaţa, ca o povestire a aşteptărilor înşe-

late, capătă un alt sens o dată cu deschiderea por ţii necunoscutului şi călătoria Iuliei spre unalt tărâm: „M-am rugat ţie. Tu cunoşti acum

bine grandoarea lui Dumnezeu, ştii câtedorinţi, câte solicitări se îndreaptă spre el. Ceicare sunt aici, în braţele existenţei... au nevoiede ajutorul şi de mila lui în fiecare clipă. Eştiacolo, m-am rugat să ne ajuţi ca o protectoarea casei noastre”. Convins că moartea seîmparte fiecăruia în mod egal, scriitorul

rememorează epistolele de dragoste, care leaşază, spre amintirea unei tinereţi ferme-cătoare, în carte. Pentru Valentin Raus scrisuleste forma de a-şi exprima dragostea, iar

poarta veşniciei un examen care trebuie trecutde fiecare dintre noi: „Este ca şi lumânările

peste care sufli să le stingi, unele-şi păstrează flăcările ceva mai mult decât altele, caredispar la prima adiere. Se sting gr ă bite, intr ă în întuneric, în somn, poate în veşnicie, înuitare adică”.

Acest volum readuce în atenţia noastr ă un suflet sensibil, un familist convins şi, mai

presus de toate, un scriitor pe care nu trebuiesă-l uităm – Valentin Raus.

Transfer de identititate 4




Tudor Opriş – mentor l iterar de şapte decenii

Iulian BITOLEANU

Precum piesele unui puzzle, cele 15dialoguri cu dl. Tudor Opriş, conducătorulmişcării literare juvenile se focusează pe cele7 decenii de mentorat literar, început hătdemult, încă de pe băncile liceului (Militar) şiale facultăţii, când foarte tânărul Opriş şi-a

permis să se suprapoziţioneze estetic faţă decolegii de serie şi să le judece corect

producţiile artistice. O viaţă de om împletită cu cea a generaţiilor de tineri creatori,succedate cu rapiditate!

Cartea de faţă, Tudor Opri ş – Mentorliterar de şapte decenii, interviuri esen ţ iale de

presă (Ed. Univers enciclopedic, Bucureşti,2014), prospectează

biografia literar ă avenerabilului res-

ponsabil cu creaţiagimnaziştilor şi li-

ceenilor, revelând preţuirea de care s-a bucurat filologul T.Opriş din parteaunor personalităţiacademice precumG. Călinescu, T.Vianu, Ovidiu Papa-dima, Romulus Vul-cănescu, ucenicia sa

poetică ghidată de Bacovia, slalomul prin

ideologia dificilă a epocii, salvgardarea obiec-tivelor artistice vizând generaţia de mâine înliteratur ă, miniportretele unor titani aiscrisului etc., un merit revenind, desigur,intervievatorilor Corneliu Ostahie, CleopatraLorinţiu, Romeo Plătică, Florentin Popescu,V. Ciobanu, Constantin Călin ş.a. Proaspătînvestit dascăl, visul cenaclier a atinsstandarde de neimaginat de la Excelsior laS ăget ătorul, cu produse finite şi finisate de ungiuvaergiu literar ca Tudor Opriş.

Din altruismul, optimismul şi tenaci-tatea maestrului s-au întremat puştii şi puş-toaicele de ieri înrobaţi drept scriitori autentici

precum Nichita Danilov, Magda Cârneci,Florin Iaru, Ion Stratan, Bogdan Ghiu, OvidiuPecican.

Fiecare interviu are o cotă de inedit – şide „déjà-vu et déjà-su” pentru cititorul aclima-

tizat cu opera intervievatului – reliefând aspecte semnificative din viaţa acestui inepui-zabil cioplitor în piatr ă „seacă”/fertilă spredescoperirea filigranului de aur şi argint…

În primul interviu, Constantin Călin îl provoacă pe domnul profesor la un rememberdespre vecinii de cartier, în frunte cu Bacovia,coborât de pe piedestalul creatorului distantînsolitat la statutul de om normal cu boli, cu

probleme, întotdeauna afabil cu amiculadolescent. În pofida f ă pturii lui plă pânde,

celebrul simbolist părea detaşat de contingent,replica pe un ton liniştit, monoton, iar con-soarta Agatha îl r ăsf ăţa cu un „păhărel devinişor”. Discretul locatar din cartierulmuncitoresc cânta la vioar ă, desena şi scriagreu pe foi de caiet de dictando. Dictatura

proletariatului l-a amărât, i-a închis por ţileediturilor aproape un deceniu, decretându-lpersona non grata.

Din interviul numărul 2 aflăm că, iniţial,T. Opriş s-a ocupat de rubrica Preludiu de la

Scânteia tineretului, apoi s-a „înşurubat” la Amfiteatru (1971-1978) şi la LLR ( Limba şiliteratura română pentru elevi). Din 1968 aînceput munca de jos cu copiii, susţinut deacademicieni (R. Vulcănescu şi Ov. Papa-dima) sfidându-i pe culturnicii şi politrucii decarton în frunte cu Leonte R ăutu. Antologiiledomniei sale rezultate după evaluarea laconcursul Tinere condeie nu au fost nişteefemeride, dimpotrivă, cu fiecare deceniu aufost lansaţi scriitori de valoare. Prin aceasta,

se atesta că există viitor şi după Maiorescu,




Dragomirescu, Geo Dumitrescu, în alte evuri.În adevăr, fiul generalului a avut vocaţie deşef literar, de formator la un anume palier.

Din dialogul următor aflăm că editurileIon Creangă şi Albatros alocau spaţiu promo-vării literaturii pentru copii, în vreme ceInstitutul pedagogic găzduia şedinţele literareconduse de entuziastul Opriş. Cu obiectivitate,T. Opriş admite rolul pozitiv jucat în deceniile7, 8 şi 9 de G. Zarafu, Octav Pancu-Iaşi,Mircea Sântimbreanu…

În interviul numărul 4 se aminteşte decartea Istoria debutului literar (1820 – 1980)ce a presupus o documentare temeinică.Steliana Grama urmăreşte în celălalt interviutaberele literare şi consecinţele lor benefice.

Ultimul Mohican al literaturii ( pp. 31-33) s-aremarcat şi ca poet erotic, adept al formei fixe,şi ca botanist.

Soarta cenaclului literar este actualizată în alt material şi se reiterează rolul major alantecesorilor, de la Macedonski până la MironRadu Paraschivescu, de a cizela diamanteliterare. O serie de scriitori descoperiţi de dlOpriş, Sorescu, Blandiana, Buzea, Melinescu,au dovedit receptivitate la locul de muncă,continuând travaliul oprişian.

Din alte interviuri, culegem informaţiacă fostul student a avut şansa cariereiuniversitare, că a avut un doctorat sinuos, că

ghinionul l-a însoţit la debutul editorial, că aştiut să „dribleze” cenzura comunistă, avândun singur ţel, unul grandios, ca să existe unactiv cenaclu junior, alimentator cu valori

pentru Uniunea Scriitorilor.

Făr ă să fim patetici, suntem de acord cu

teza inserată în volum, că viaţa exemplară aProfesorului a fost dăruită tinerei generaţii (pp. 59-66) şi că reprezintă polul magnetic alliteraturii elevilor (p. 67). Credem că T.Opriş a asigurat ultimul mecenat literar la noi,în vremuri tulburi, socialiste, difuze, în ciudaatâtor şi atâtor vicisitudini. Spre deosebire dealţi confraţi, rafinatul intelectual T. O. a crezutîn fluxul literaturii române, în steaua ei, semncă nu cantonăm într-un cadru mediocru, ciîntr-unul privilegiat datorat unei munci asidue

în binomul dascăl – elev.

Prof. dr. Iulian Bitoleanu lucrează laColegiul Naţional Anastasescu, Roşiorii deVede, Teleorman. A publicat: Vama candorii (poezie, 1990), Repere literare stilistice şilingvistice, (1999), Lacrima nop ţ ii (poezie,2002), Meridiane critice (critică literar ă,2014). Este prezent în mai multe antologii de

poezie şi critică literar ă.





Din cugetările unui exilatPamfil Şeicaru

Vistian GOIA

Printr-o întâmplare fericită, am intrat în posesia unei scrisori a cunoscutului gazetarinterbelic, Pamfil Şeicaru (1894-1980).

Înainte de a prezenta epistola, voiîncerca să amintesc câte ceva din gândireaexilatului. Se ştie acum, din diverse surse, că

Pamfil Şeicaru „diavolul din călimar ă” (după propria denumire),şi-a început profesiade gazetar şi comen-tator politic în 1918şi a continuat-o până la sfâr şitul vieţii, în1980.

Dincolo de ju-decăţile aspre cu

privire la unii poli-

ticieni români saustr ăini, altele refe-ritoare la scriitori,diplomaţi, amici oriduşmani, el a fost un

mare gazetar (fiind fondatorul publicaţieiCurentul). De asemenea, a fost un neasemuitcomentator al evenimentelor politice, unconfident al multor personalităţi interbelice şiun moralist de înaltă ţinută. În continuare, voireda câteva reflecţii ale exilatului, extrase din

cartea Scrisori dinemigra ţ ie (Euro-

press, Bucureşti,1992). Volumul cuprinde scrisori trimise dinSpania şi Germania, prin care se confesează unui prieten din ţar ă, istoricul Radu Valentin.Scrisorile sunt trimise din Madrid, Munchenşi Dachau. La finalul volumului se află un„portret” al gazetarului, compus de Vasile C.Dumitrescu. Cititorul află din scrisorile

exilatului cugetări, maxime şi aforisme care

ne amintesc de moraliştii antici sau de ceifrancezi de mai târziu.

Volumul conţine 51 de scrisori, înce- pând cu anul 1974 până în 1980.

În legătur ă cu „crezul” celui nevoit să-şi păr ăsească ţara în 1944, cu toată amăr ăciunea

care l-a însoţit, declar ă f ăr ă echivoc. „Nu credcă formele şi conţinutul spiritual al ţării seelaborează în exil”. Cu privire la viitorul

patriei, se consider ă „profund optimist”. Apoi,susţine cu convingere un deziderat de care artrebui să ţină seama toţi guvernanţii români deastăzi: „Politica unui regim se judecă după rezultate”. La fel de drastică, prin adevărul ei,este şi recomandarea simplă şi obligatorie

pentru politicienii de toate culorile: „Cel caredezbate probleme de interes naţional, trebuie

să elimine microbii intereselor personale”. Lafel: „Nu-ţi aperi ţara, falsificându-i istoria”. Înacest sens, le recomandă politicienilor din ţar ă şi din afara ei exemplul Ş colii de la Blaj, carea pus bazele naţionalismului românesc.

Pe de altă parte, patriotul declar ă des-chis că este str ăin de scepticismul multorcomentatori politici şi, ca atare, crede „în liniaascendentă a neamului său”.

Precum alţi emigranţi, Pamfil Şeicaru sesimte „izolat”. Dar consider ă izolarea fecun-dă, dacă îndeplineşti anumite condiţii: – să reduci la minim relaţiile sociale; – să selectezi

partenerii; – să te fereşti de proşti, de impos-tori şi de speciile de „batracieni politici”.

Programul de lucru al intelectualuluieste destul de încărcat. Ține legături perma-nente cu edituri din diferite ţări, solicită de lacunoscuţii din patrie căr ţi şi informaţii de careare nevoie în redactarea lucr ărilor sale.

Cu totul deosebite, chiar nedrepte, sunt

judecăţile epistolierului când se refer ă la uneledin marile personalităţi interbelice. De pildă,

Istorie literară




pe Nicolae Titulescu l-a considerat un„scamator”, pentru că a semnat „Convenţia dedefinire a agresorului”, crezând că astfelasigur ă frontiera cu ruşii pe Nistru. Tot atât deneiertător se exprimă şi cu privire la regeleMihai. Acesta a acceptat „capitularea f ăr ă condiţii” propusă de Anglia la sfâr şitul celuide Aldoilea R ăzboi Mondial şi nu negocierea„armistiţiului” propusă de Rusia. De aceea îlnumeşte pe rege „Mihai Viteză” şi „Mihai

pripitul”. În consecinţă, exilatul român credecă, după moartea lui Ionel Br ătianu, România„nu a mai avut un autentic om de stat”. E unadevăr recunoscut şi de unii politicieni românide astăzi.

Ca fost comentator politic şi mare

patriot, Pamfil Şeicaru nu-i uită pe cei care au„vândut” ţara sovieticilor. Când îşi aminteştede ei, condeiul lui, parcă, e muiat într-ocălimar ă cu acid sulfuric, prezentându-i cu unsublim ridicol. Pentru român, Roosvelt şiChurchill au fost nişte „biete paiaţe cărora le-acântat Stalin din balalaică şi ei au ţopăit învio-raţi de vodk ă”. De aci se vede că gazetarulavea şi talent de scriitor. De fapt, P. Ş. recu-noaşte într-o scrisoare că, în urmă cu maimulţi ani, a plănuit să scrie chiar un „roman”:

Omul care l-a vă zut pe Dumnezeu! Păcat că n-a apucat să-l scrie, că poate astfel românii arfi putut să se cuminţească şi să fie cu adevăratcreştini.

Când autorul scrisorilor se refer ă la personalităţi marcante din lumea literar ă, eldevine nedrept şi dovedeşte că a intrat pe unteritoriu care nu-i apar ţine. De pildă, pe G.Călinescu îl numeşte „secătur ă estetizantă”,din motiv că l-a considerat pe Vasile Conta unintelectual care a proiectat o „filosofie de

fecior de popă”! Am controlat în Istoria...criticului şi cred că P. Ş. a greşit. Afirmaţia luiG. C. este următoarea: Vasile Conta, „băiatulunui popă trece drept întâiul filosof român,ceea ce nu-i just decât dacă înţelegem că e

primul care simte ispita de a construi unsistem. (...) Speculaţia lui Conta n-a avut nicioconsecinţă, nefiind legată de probleme propriicivilizaţiei noastre”.

Apoi, când îi compar ă pe cei doi con-temporani, Cezar Petrescu şi Camil Petrescu,P. Ş., prieten fidel al primului, dovedeşte o

judecată eronată. El se mir ă cum CezarPetrescu se pune pe sine în umbr ă, „ca să fie

proţă pit Camil Petrescu”!Câteodată, scrisorile emigrantului atestă

totuşi cultura şi gustul unui intelectual rafinat,atunci când vine în contact cu literaturafranceză. Găseşte că un poet român minor,Traian Demetrescu, a fost inspirat de o poeziea francezului Jules Valles ( Les Refractaire)scrie şi el una cu acelaşi titlu, compunândversurile: „Ei dau Parisului ocol, cu buzunarul

plin de versuri şi cu stomacul trist şi gol”.Când plouă, pe emigrant îl cuprinde

starea de plictiseală, pe care o comunică confratelui din ţar ă, amintindu-i de o poezie alui Paul Verlaine, din care citează versurile:

„Il pleut, dans mon coeur,/ comme il pleut surla ville...”. Iar Bacovia ar fi preluat „ecoul” prin cunoscutele versuri: „Plouă, plouă, într-un han departe, doarme şi hangiul”. Întraducerea lui N. N. Condeescu, versurilefrancezului ar fi acestea: „Un plâns suspină-nmine/ ca ploaia pe oraş”. „Cântecul” a fost

pus pe note şi era auzit mereu în cabareteledin Franţa.

Referindu-se la versurile lui Bacovia, P.Ş. notează lapidar: „trebuia să fi tr ăit într-un

oraş din provincie din Moldova ca să simţiintensitatea melancoliei”!Departe de ţar ă, P. Ş. nu uită câte ceva

din specificul românesc în arta culinar ă şi dinfelul de a se comporta al românilor. După el,una din specialităţile româneşti, alături demititei şi sarmale, este „arta de a te scuza”,căreia îi putem adăuga astăzi „arta de a minţicu seninătate”.

În continuare, redăm integral o scrisoare

trimisă de P. Ş. profesorului universitarclujean Ion V. Mesaroşiu (datată 3 oct. 1969.Scrisoarea se află în proprietatea Prof. univ.dr. Liana Pop, fiica profesorului clujean, str.Băiţa, nr. 2.)

STIMATE DOMN,Acest necrolog1 anticipat se datoreşte

unei informaţii false, care circula în exil dinlipsa de legături cu ţara. Ca fost student,urmând cursurile de logică la Iaşi, am încercato profundă tristeţe aflând de moartea fostului




meu profesor şi ulterior prieten. Abia în 1964am aflat că svonul nu era adevărat, ca toatesvonurile de altfel. Având marea bucurie să-lrevăd la Madrid, i-am citit acest necrologanticipat. Mi-a spus că d-ta ai scris un articolcuprinzător în care susţineai acelaşi punct devedere asupra atitudinii filosofice a

profesorului I. Petrovici. Mi-ai face şi plăcereşi un serviciu trimeţându-mi studiul d-tale,deoarece eu intenţionez să-i fac un portretmenit să se încadreze într-o serie de portrete

pe care le voi intitula Fuit quondam Ilioneum2, folosind un vers a(l) lui Virgil din

Eneida. Până acum am f ăcut vreo 25 din cele60 care vor forma fresca României care a fost

până la 19443. Îţi mulţumesc anticipat şi spercă împrejur ările îmi vor înlesni să te cunosc şi

personal.Până atunci primeşte o prietenească

strângere de mână,al d-tale, Pamfil Şeicaru

3 oct. 1969, MadridAvenida Reina Victoria 13

Madrid 3, Espana

Note:

1. E vorba de „necrologul” scris pentru fostul său profesor de filosofie, I. Petrovici, bazat pe nişte informaţii false.În scrisoarea de mai sus se stabileşte adevărul.

2. În traducere liber ă: A fost odat ă Ilionul. 3. Nu am aflat informaţii despre apariţia căr ţii respective.

Metamorfozari




Un năsăudean combatant în Primul Război Mondial

Mircea POPA

Biblioteca Județeană „Octavian Goga”din Cluj-Napoca găzduiește la secția manus-crise trei caiete ale năsăudeanului Dumitru

Nistor, care în timpul Primului R ăzboiMondial s-a înrolat la marină pe un vasaustriac, ca ajutor de tunar. Vasul său a fost

trimis în misiune în mările Oceanului Indian,ale Chinei și Japoniei. După ce a avut oareșcenoroc, ieșind învingător din confruntările cualte vase, „Crucișătorul Regina Elisabeta” aajuns să-și debarce ostașii într-o tabăr ă germană din China. Au fost atacați de

japonezi, care i-au luat prizonieri, și astfel că,atât el, cât și ceilalți matrozi români, în totalșase, au ajuns în lagărul de la Himeji, apoi încel de la Aonagabara. Aici prizonierul nostrua început să picteze și să țină un jurnal,

umplând cu scrisul său frumos și cursiv, darmai puțin ortografic, căci memorialistulnostru n-a f ăcut decât șase clase în total, maimulte caiete, unele consemnând peripețiile der ăzboi, altele transcriind poezii și cânteceauzite de la alții sau știute de el, dar și poezii

pe care le-a scris singur, pentru simplul motivcă nu-i plăcea să piardă vremea f ăr ă să facă nimic, precum cei mai mulți dintre confrațiisăi. Declarând că „această carte am scris-o în

prinsoare ca să îmi alung urâtul și să-mi petrec timpul”, el are sentimentul că este utilși că însemnările lui ar putea servi și altora.Cu toate că a scris și a pictat în circumstanțedificile, deoarece era cazat într-o odaie cu alți57 de inși, dintre care mulți maghiari (37)foarte suspicioși, și provocatori, încercând să-ldetermine să scrie și să vorbească ungurește, acontinuat să persevereze și să nu se lase bătutsau influențat. La curent cu evenimentele ceaveau loc pe frontul românesc, respectiv cu

bătăliile armatei noastre din Moldova, care, prin victoria lor, au f ăcut posibilă realizareaMarii Uniri, el a tr ăit, alături de camarazii săi,sentimente inegalabile de bucurie și de mare

patriotism, așa cum o și scrie în paginile defață.

Botezate Precuvântare, paginile acesteaau fost destinate de el drept prefață la volumulde versuri pe care le-a scris într-unul dincaiete. Deși om simplu, „din popor”, cum s-arzice, mărturisirile pe care le face aici facdovada unui spirit ales și a unui mare iubitorde țar ă, transmițând în cuvinte simple daremoționante sentimente de mare vibrațiesufletească. Frumoasele lui sentimente, ca șidestăinuirile extrem de sincere pe care ni leface, ne determină să-i facem cunoscute

însemnările, care, în ciuda unor oarecariexager ări de comunicare, explicabile și ele

prin contextul în care au fost scrise, merită să fie cunoscute de un public mai larg, acumcând se împlinesc o sută de ani de la r ăzboiul

pe care l-a tr ăit, în condiții extrem de grele.În numerele viitoare vom continua să

dăm publicității și alte pagini interesante dinarhiva pe care a lăsat-o spre neuitarea

pătimirilor sale. Menționăm că în 1943 el eraîncă în viață și că picturile sale „japoneze” autrezit interesul tână-rului student GavrilScridon, năsăudeanși el, care l-a vizitat acasă și i-a dedicat unfrumos reportaj în ziarul Tribuna Ardealului,articol care ar putea să însemne chiar debutulliterar al viitorului specialist în Coș buc și

profesor universitar, Gavril Scridon.

Cercetare




PrecuvântareLa volumul de Poezii. Dorul alinat și urâtul alungat

de Dumitru Nistor din Năsăud

Stimați cititori!Căzându-vă în mâini cartea mea, vă rog

să nu o lepădați la o parte necitită, crezând că ea nu ar merita osteneala luată la cetirea ei saucă unii văzându-i titula Poezii vor socoti...apoi ce, poezii, versuri !..., acestea sunt numai

pentru copii de școală și din privința aceastavor trece-o numai cu vederea. De aceea vă rogsă vă luați atâta timp și să o cetiți, ca să-ivedeți conținutul ei și cetind-o cu atențiune vă asigur că n-o să vă căiți pentru timpul luat la

cetirea ei. Totodată, vă fac cunoscut că această carte s-au pregătit prin timpuri grele,departe de iubita noastr ă Patrie Română, așa-zis ca din poveste „preste nouă mări și nouă țări”, iar ă scrierea ei m-au costat multă osteneală. Și avui multă neândemână și multeneplăceri, precum veți vedea /din/ istoria ei.

În anul 1912, după ce intrase înlăuntrula miliție, recruții asentați, mă hotărâi și eu să mă insinuez la miliție ca voluntar; nu pentrucă am fost doar ă plin de simpatie MonarchieiAustro-Ungare, ci ca să-mi scutur odată miliția de după cap. Știind bine că fiindsănătos, de aceea, ca și de moarte nu voiscă pa. Fiind asentat, m-am cerut să servesc laMarina de R ăzboi, ceea ce mi să și dădu.Cauzele pentru care m-am cerut la Marină sunt următoarele: 1) pentru că nu am voit să fiu de tot sub comanda ungurească; 2) ca să folosesc timpul serviciului cu experiențeetnografice, știind bine că la Marină servescfeciori de toate națiunile ce se află înmonarchie; 3) ca să fac călătorii prin țări

str ăine; ca să mă conving despre acelea ce amînvățat ca copil la școală, în oarele geografiei.

După asentare fusesem trimis în portulde r ăzboi Pola, iar acolo, după ce absolvasemȘcoala de recruți, fusesem îmbarcat de pe-unvas (vapor) pre altul. Mai la urmă, precrucișătorul „S.M.S. Kaiserin Elisabeth”, cucare, în anul 1913, am plecat spre a face ocălătorie prin Asia ostică. Cu ocaziunea izbuc-nirii R ăzboiului Universal (1914, 29 iulie), neaflasem cu crucișătorul pe /=la/ colonia

germană Kiantschuou, în portul Tsing-tan.Atacând Japonia, colonia aceasta luasem și

noi parte la luptă, fiindcă Austro-Ungaria stadoar ă cu Germania în alianță. Învingându-ne

japonezii, am căzut și eu în prinsoare laJapania. Eu căzusem în prinsoarea din orașulHimeji, iar ă după un an fusesem transportatde aci (la 20 sept. 1915) în comunaAonogahara în apropierea orașului Kobe. Să înțelege de la sine că tot în prinsoare.

În prinsoare am fost laolaltă feluritenații: vreo șasă români, câțiva italiani dinIstria, poloni, boemi, slovaci, croați, sârbi,

sloveni, germani, austriaci și din Germania, șio grupă din cei mai mari inimici ai noștri,adecă de unguri. Și chiar noi românii avuse-ser ăm partea de fusese/ser ăm/m împăr țiți cuungurii într-o odaie. Însă mie nu mi-a păsat deei, eu am ținut înainte, și anume: că suntromân și din aceasta nu ne-am lăsat. Deșiungurii se lingușeau pe lângă mine, căcinimenea nu te cunoaște pe vorbă că ai firomân și alte asemenea. Ei bine, știam euîncotro își bat ei capul, așa-zis „bătea șeaua să se priceapă iapa!”. Adecă voia nemernicii amă înf ășura în rocul lor de paingin unguresc,însă și-au dat ei chiar de om! Eu toate leascultam de la ei și râdeam bin în mine deviclenia lor pe care o cunoșteam. Iar în urmă le r ăspundeam: „Bine-i bine și-i frumos...,numai vezi că ce-i român, român r ămâne,

precum un ungur e măreț că e ungur, așa unromân e mai măreț, fiindcă el e român, și cuaceasta mă scuturam de dânșii. Astfel, adecă cu atare metode, prinsese ei în rocul lorunguresc mai mulți slovaci și șvabi din

Ungaria, f ăcându-i unguri, ceea ce cu româniinu s-au întămplat, din care pricină m-au și„iubit” foarte, așa că să fi avut și putere, după cum n-au avut, ne-ar fi strâns la piept de ne-arfi ieșit sufletul sau ne-ar fi înghițit într-un

pahar cu apă. Trecut ă: românii tot români aur ămas și aci, precum au r ămas și în Tran-silvania zeci de ani, ba sute de ani, deșisubjugați de unguri tot români au r ămas șiromâni curați i-au aflat și Sfânta zi deLibertate. Au doar ă pre mine nu m-au născut

tot acei părinți români din Transilvania?! Audoar ă legânându-mă mama ca pruncuț în




leagăn, nu mi-au cântat dulce, armonios,sonor, românește? Au doar ă n-au fost celedintâi cuvinte ce mă învățase mama că: „aigrijă, puiul mamei, că tu ești român curat șiungurul ni-e cel mai mare pismaș”. Oare așaușor aș fi putut eu abzice de acest „tezaure”?

din care îmi era crea și mi-e pururea trupul șisângele meu? Trecut ă: că ungurii crezur ă că șiromânii sunt slovaci sau șvabi și să pot

preface ușor în orice națiune. Însă s-au tășcat!Asta să o știe oricine: că un român curat și cusimțământ românesc, nice la un caz nu să

poate preface viu în altă națiune, fiind că sângele nu să preface în apă.

Așa dar ă, abzicând un român denațiunea sa, mai întâi trebuie să-și abzică deviață. Asta e părerea mea și a tuturor celora

care cugetă ca mine. Deși eu m-am aflat înJapania, la marginea pământului, tot nu mi-auîncetat sângele meu de a nu circula, și inimade a-mi bate românește. Ba încă aci îndepărtare, îmi bătea și mai tare și îmi ardea șimai cu foc și simpatie după patria și națiunenoastr ă, pentru că umblând pe lume am văzutcă Națiunea Română nu are soție pre întregglobul pământului. Nu doar ă să o laud numaide acea petr ăcăciune, pentru că „sunt român”,așa-zis, că „tot țiganul își laudă calul său”; sausă nu creadă cineva că de aceea o laud ca să-mi câștig pietate și cinste înaintea românilorsau așa-zis să mă laud înaintea românilor, căciromân sunt eu bunăoar ă ca „fariseul înainteaaltarului”, ar ătându-să (manifestându-să) că cecreștin îi el. Nu, dragii mei, nu! Atari lucrurinimenea să nu-și închipuiască!. Ce e drept,nu-i păcat. Națiunea noastr ă e una din celemai celebr ă națiune, fiindcă ei îi placelibertatea, pentru care încontinuu s-au luptat și

pururea să vă lupta! Națiunea română să află în o patrie binecuvântată de Dumnezeu, cu o

climă sănătoasă, izvoar ă cristaline și r ăci. E oțar ă, din a/l/ cărui sân curge lapte și miere.Într-însa cresc oamenii cei deștepți ca brazii,tari ca leii, frumoși și curajoși ca Feți-Frumoșii, cei mai vestiți (celebri) din poveste,isteți și luminați la minte și mai ales măreți,

pentru că e român. Cu drept cuvânt, țaranoastr ă e cea mai excelentă dintre toate, în acărei frunte tot mereu să află câte un„Excelsior”, care știe să o cârmuiască prudentși sțiețific (știențific), adecă plin de știință.

Patria noastr ă e un adevărat paradis pre pământ, de aceea ne pismuiesc vecinii patriei

noastre, cât și alte țări, și toți ar dori să poată pune mâna pre ea, însă acei care o locuiescsunt români, lei, nu oameni, care știu să osfâșie cu cruzime pe aceia care îndr ăznesc a leconturba pacea, și cutează a le încălca mejdia(hotarul) țării.

Deci să ne întoarcem la obiectul nostru.După cum v-am povestit, știți bine că nu m-am aflat în prinsoare și văzând că am atâtatimp, am cugetat să nu-l las să treacă nefolosit. Ar fi fost păcat de moarte. Mi-amadus aminte de proverbele care zic: „că timpultrecut nu să mai întoarce” sau că „ce poțiastăzi, nu lăsa pe mâne”, și că „dacă nu învețila tinerețe, te căiești la bătrânețe”. De aceea,tot mereu m-am ocupat cu câte ceva: cuscrisul, cetitul, desemnul, picturarea, învățatul

unor limbi etc. Mai la urmă, m-am socotit să-mi descarc greutatea și durerea ce mă apăsa șimă chinuia la inimă, dar acum era întrebarea:că cu cine? și cui? Nice pre mine nu m-audurut, nice nu m-au apăsat altceva, decâtaceea ce doare și apasă pre tot românul curat,care se simte subjugat și lipsit de libertate. Totașa și pre mine. Asta m-au durut, asta m-auchinuit și m-au apăsat de nu-mi aflam loc șistare, iar ă sângele îmi ardea de dorul libertățiiși doream ca în zilele vieții mele să seîmplinească „idealul nostru nobil”, va să zicem pre larg. Doream din suflet să seîntâmple unirea tuturor românilor într-osingur ă patrie, în o „Românie Mare”, ca să

putem și noi odată respira ușor și curatromânește. Numai aceasta mă muncea, numaiaceasta mă chinuia și nu-mi da stare, și nu a-șifi avut odihnă nici în mormânt, dacă una dinacesta nu să întâmpla în zilele noastre.

Însă neavând cu cine-mi împărtășidurerea și idealele mele, aflai de bine a mi leîmpărtăși prin peană cu hârtia, știind bine că

hârtia e suferitoare și dă drept și voie tuturora.Astfel, mi-am dat capul a combina (compune)versuri și poezii. Îmi f ăcusem deci o măsuță,la care de dimineața până seara stam ca legatși scriam. Această faptă bătusă ungurilor uncui de fier în cap: care de care își găsea timp aveni spre a mă spiona, ca să vadă ce scriu. Iaro samă venea și mă conturba cu întrebările: că ce tot scriu mereu, și ce învăț, au doar ă voiesca mă face profesor dacă voi ajunge acasă. Șialtele aseminea. Eu la toate le r ăspundeam

liniștit că mă deprind cu scrisul ca să-mi petrec timpul; însă totuși nu erau împăciuiți.




Din nou mă asaltau cu întrebarea: dece nuscriu ungurește? Atunci le r ăspundeam scurtși serios: că deoarece sunt român, nu am lipsă de scrisoarea ungurească. Cu aceasta mă scuturam de ei. Mai departe, vă puteți închipuicât de tare mă iubeau ungurii mei și ai

dracului... Ba, mai târziu, intrând România înr ăzboi, și luptând în contra Austro-Ungariei

pentru dezrobirea noastr ă, pisma și mâniaungurilor din prinsoare crescuse tot mai mareasupra noastr ă. Încă, într-o vreme,începuse/r ă/ săr ăntocii cu a ne cârti pentru că noi, românii, între noi vorbeam românește. Arfi voit nemernicii cu orice chip să ne silească a vorbi ungurește. Deși noi, românii, am fostnumai vreo șasă inși, iar ă ungurii vreoșasăzeci, noi totuși le-am r ăspuns scurt și cu

înțeles că aici nu e Ungaria, ci Japania. Tot înacela timp, când intrase trupele române înTransilvania, str ă bătu preste țări și măriglorioasa știre până în adâncul inimilornoastre în prinsoare, pre care aflându-mi-lecurate românești, mi le-au umplut de bucuriede ne mai săreau in piepturi nu alta. Iar canește frunză adusă de-un vânt năzdr ăvan dinEuropa, ne sosir ă din Peking de la un prietinal nostru (George Szabo), ian, gîciți că ce?!Vreo trei foi bucureștene „Universul”! Nu vă

puteți închipui bucuria noastr ă, desf ăcândaceste foi pe a căror fețe să vede cu litere maritipărit „ROMÂNIA MARE” și nește poeziiînsuflețitoare, precum Ce vor curcanii, de dnaAna Că pitan Staniapol / se reproduce poezia//

– n.n./și poezia atât de pătrunzătoare Mâine deAl. Zefir. Cât de cu drag am cetit noi acestefoi și de zece ori, mângâindu-ne inimile arsede dorul libertății.

Iar mai târziu, când fu/r ă/ silite trupeleromâne a se retrage din Ardeal și din Dobro-gea, și mai pre urmă când căzu Bucureștiu ca

jertf ă (sacrificiu) inimicilor, atât de greufusesem loviți și noi de această soarte, încâtam plâns ca copii. Mai r ău, ne-au lovit pre noiaceastă știre în prinsoare, poate ca pe acei din

patrie pentru că în fața noastr ă umbla/u/ un-gurii măreți, bătându-și pieptul și batjocorindnațiunea noastr ă. Să adunau cu toții în jurulmapei /hăr ții – n.n/ ce o aveam în odaie (mapă cu toate fronturile de luptă) și acolo împăr-țea/u/ patria română ca cum împart lupii omielușea. Iar ă noi trebuia acesta toate să le

privim și să le tăcem, și, Doamne!, că greuîmi mai cădea mie lucrul acesta, încât sta să

mă lovească guta de năcaz, nu alta!. Îmi cătammotiv cum să pot agăța cu ei la ceartă, ca să-mi r ăzbun asupra lor bar ămi în ceartă, dacă nu

puteam altmintrilea. Oferindu-mi-să ocaziuneo și folosisem numaidecât. Îi împroșcam cuvorbele cele mai vătămătoare și cu aceasta mă

molcomeam. Ba încă, ca adaus la nefericire,ridicase și rușii, poporul acel mai brutal prelume, arma asupra României, pentru carefaptă i-au și pedepsit Dzeu Sfântul, nemaipu-tând nici Sfințenia Sa una ca asta suferi. I-auși pedepsit destul și greu, scomonindu-i înrevoluțiune și după-aceea i-au tulburat în„bolșecism”, de s-au masacrat (măcelărit) eisinguri pe ei.

Doamne, Doamne! că greu și suferitorCr ăciun am mai avut noi românii în anul

1916! De un atare Cr ăciun rugăm peDumnezeu să ne ferească pre toți românii câțitr ăim și câți vor mai tr ăi de acum încolo!Acesta să ne fie cel din urmă, altu/l/ să nu maiavem ca acesta, așa nefericit. Cum petrecusemeu acest Cr ăciun? Pre când în odaia noastr ă însara de Ajun sbiera/u/ și urla/u/ ungurii, bețide beutur ă și de orbirea învingerei lor,deșteptându-se în ei toate idealele str ămoșilorlor de după Tibet, asiene, de nu-i puteaideschilini dintre chinezi. Pe atunci, eu și cu un

prietin al meu (Pantelimon Frunză din comu-na Rodna Nouă), ne preumblam amândoi princurte afar ă, neputând suferi una ca aceasta.Ochii ne erau scăldați în lacr ămi, vocea ne

perisă, însă speranța în partea libertății, nu.Aceea ne mai mângâia, dându-ne încă o rază eviață. Ne întrebam unul pre altul: oare ce neva mai fi cu noi (românii) în viitor? Apoi ne-am lăsat deocamdată în mâna sor ții, edifi-cându-ne speranța pe temelia versului str ă bun,care sună cu energie că „Murim mai bine-nluptă cu glorie str ă bună/ Decât să fim sclavi

iar ă pe vechiul nost pământ!” Astfel, mi-amf ăcut planuri că ajungând acasă și fiindTransilvania tot sub coroana Ungariei, prinmine o să învie din nou, o să se deștepte dinnou idealele ele nobile ale lui Iancu, Horea,Cloșca, Crișan, Nicolae Ursu și ale altormartiri români care s-au luptat și și-au vărsatsângele pentru Sfânta Libertate.

*Contractul de la Brestlitovsk și pacea de

la București (1917) ne tăiasă din nou rane la

inimă, acum prinse a ne peri speranță ca și jarul (cărbuni aprinși), când îl potolește spuza




(cenușa). Însă, precum mai r ămâne câte-uncărbune aprins subt ș perlă (tot cenușă), astfelr ămăsese și în inimile noastre, speranța, caren-au voit de tot să se stingă. Ne-am încurajatdin nou pe baza aceasta: că suntem români șiromânii mai bine vor muri toți până într-unul

în luptă, decât să tr ăiască cu rușine și cugrumazii în jug.

Timpul înschimbă lucrurile. Sosi iarziua în care din nou și-au revărsat soarelerazele sale pline de glorie și mărire, /pentru/ca semnul Libertății lucind splendid asupraPatriei Române, lăsând în umbr ă și-n întune-rec țările cele ce până acum nu voia să știealta decât numai de invaziunea triumfală,crezând că acum vor inunda toată lumea cuoștile lor, așa numite de ei „Eisene Armee”

(oștiri de fier), își vor înghenunchea toate popoarele înaintea picioarelor lor. Însă bine-ozis cine-o zis, că „numai odată merge cuulciorul la fântână”, odată r ămâi numai cutoarta în mână. Sau că: „înșelăciunea numai

prânzește, dar ă de cinat nu mai cinezi” șialtele asemnea. Astfel au pățit-o și inimiciinoștri!

Acum să le lăsăm pe toate trecute, însă neuitate. Să ne întoarcem din nou la obiect,căci aceste vorbe nu ar ava niciodată capăt. Și

pentru că o am încurcat cu atâtea vorbe, vă rog să-mi escuzați pentru că vedeți bine că începând omul la vorbă, trece din vorbă ca dinzicală, ca: „vorba, vorbă aduce”; apoi doar ă

Națiunea Română încă nu-i numai de ieri șidoar ă preste ea încă au trecut destule rele, mai

bine zis, au suferit destule rele, mai mult ca bune, pătimind și suferind aseminea luiHristos... Numai atâta e diferența între Hristosși Națiunea Română, că Hristos pătimind au șimurit, pe când națiunea noastr ă pe lângă toatesuferințele suportate, încă tr ăiește și din nou

în florește, ca și trandafirul în luna lui Florar.Precum v-am aintit mai sus, știți bine că

eu așa printre vremi m-am ocupat cucombinarea poeziilor, și după ce am combinatcu soție, am cugetat să le pun și la dispozițiaonoratului public. Se înțelege de la sine că ladispoziția românilor curați și cu simpatie spre

Națiunea Română, acelora le pun în mâinicartea mea, nu ori și cui. D/e/ e/xemplu/ atariromâni ca Iuda, nu-ndr ăznească a o lua înmâni că o să sluțească deloc! Și totodată atari,

care sunt tr ădători ca Iuda, îmi sunt mie ceimai pismași. Eu nu pot suferi asta: să știu și să

văd că români pe români tr ădează. Și ca să pun eu mâna pe atari tr ădători, orișicând îmivoi găsi eu timp și îndemână. Așa-zis „pentrude-a cur ăți și de-a mătura patria de „gunoi”, îiîndatorat fiecare patriot a-și lua timp și a nusimți osteneală. Patria trebuie cur ățită și

măturată de gunoaie și de râze (obiele), că astfel ușor poate izbucni colera, dacă nu va ficurată. Cum zic, această carte o am numai

pentru români adevărați, din a căror partesperez și mă rog a nu fi tare critizat. Atât din

partea combinatorie, cât și din partealiteraturei, fiind că: 1) eu nu sunt poet; 2)

pentru că eu /nu/ am absolvat școale înalte(civile, reale, gimnasiuri, universități etc.),decât numai șase clase la școalele poporale:

patru clase normale la școala română (Școala

elementar ă, fundamentală de băieți și fetițe) șidouă clase (a V/-a/ și VI-/a/) la Școala de statmagiar ă (M/agyar/ Kir/aly/ all eleminépiskola) la noi, la Năsăud; 3) pentru că dacă cineva și-ar putea închipui toate greutățile lacâte am fost expus, nu ar cuteza a mă critiza,ci, dimpotrivă, m-ar compătimi; a) nu am avutcăr ți românești după care să mă orientez și

prin a căror ajutor să-mi ușurez lucrul; b) nuam avut loc separat, liniștit, ci tot mereu eramconturbat și în zgomot, ca unde sunt mulținoameni laolaltă. Așa d/e/ e/xemplu/, când îmiera/u/ urzite ițele unui vers și credeam că îlam gata în cap, numai să-l scriu, atunci veneacineva și mă conturba și-mi ruina tot lucruledificat de creeri cu atâta încordare. În odaianoastr ă am fost 58 de inji /=inși/, în odaiavecină alți 58 de inji. Acum vă puteți închipuice zgomot mai f ăcea/u/ aceștia: unii să juca,râdea cu hohot, reușindu-le ceva măgări/i/ și

jucării copilărești. Având bani (parale) să punea la beute, îmbătându-se, apoi era numaifrumos să-i auzi ce concert frumos vocal mai

reprezenta: unii cânta nemțește, alții cântacroățește, ungurește, boemește etc. și care decare să sâlea ca numai al său glas să se audă.Mai la urmă, urlau ca foar ăle sălbatece și, casă fie mai frumoasă și mai de însemnătate

petrecerea lor, să cârteau, începeau desprenațiuni f ăcând haz despre ele, politiza, iar ă la

politică fiecare voia să aibă el drept și,necă pătându-și drept, era cearta gata; dinceartă în bătaie, așa că foloseau sticlele în locde granate de mână. Vedeai tot capuri vă psite

cu sânge, rupeau mese, scaune, să cutremurau păreții de izbituri. Într-acestea sose și postu-




rile (str ă jerii), care îi molcomea pretinește cu butugul (patul) puștii și la secunda căutarea cuzbier ăturile lor japanești: „He, he, cura, poco

ben! Caioru!” etc. Apoi îi aduna și-i băga lar ăcoare în arest. Printr-un astfel de zgomottrebuia să-mi lucru eu lucrul. Ba, o samă încă

luând de veste că cu ce mă ocup, umbla mereuîn jurul meu, spionându-mă ca să vadă că nuscriu ceva despre ei (unguri). Ei, de multe ori

– și r ădeam singur în mine văzându – prin jurul meu –, îmi cugetam să știți voi topoare(unguri) cum vă frig eu și vă fierb; m-ați ținutsub pază și sub cenzur ă, încât trebuia să mă

păzesc din toate păr țile ca iepurele printretufe! Însă voia și r ă bdarea de a munci maideparte, tot nu o pierdusăm: m-am luptat cumam putut și totuși am dus lucrul la îndeplinire.

Iar acum, mai la urmă, poate vor ficurioși. Stimații cititori ar voi a ști că cinesunt și de unde mă trag? Deci, scriindu-vă multe de toate, nu o să simt eu osteneală a v-oscrie și pe acesta: numele meu e Dumitru

Nistor (fiul lui Nicolau Nistor al lui Mihăiță șia Firoanei Moldovan), născut la 10 octombre1893 în comuna mare Năsăud (comitatulBistrița-Năsăud), în ținutul frumos al Transil-vaniei, unde și paserile nu știu almintrelea să cânte decât românește, printre a cărei munțicurg izvoar ă cristaline, în a căror unde ce vinde departe, soarele și luna să se oglinde și nusă dau duși de pe acest ținut bogat și

binecuvântat de Tatăl Sublim. Părinții meisunt români curați și agricultori sau că „dacă sameni grâu, grâu r ăsare, grâu crește, grâu secoace și grâu aduni, nu ovăz”.

*Mare iubire, laudă, recunoaștere și

mulțămită merită toți acei părinți care își cresconești și nobil copii și îi fac oameni

cumsecade, dându-i de mici la școală ca să învețe carte și nu-i lăsă să r ămână întunecați șitîmpiți de minte. Câți oameni mari ce nu știucarte, i-am auzit eu cu urechile mele,

blăstămându-și părinții pentru că nu i-au datca copii la școală să învețe carte, pre când ai

mei părinți nu au lăsat să mi se întâmple mieașa ceva. Deie-le D-zeu tot binele, sănătate șiviață îndelungată! Iar ă după moarte, odihnă șiiertare de păcate, căci mare bunătate au f ăcutcu aceasta, dându-mă la școală. Cât ce-amieșit așa-zis „din penele” cele rele și am f ăcut

primul pași (sic!) cu piciorușele-mi crude șiam prins a rosti vreo două-trei cuvinte, și-audat silința spre a-mi lumina mintea și căr ărilevieții, iar ajungând la etatea de șasă ani, m-audat la școală ca să-nvăț carte, ca să nu r ămân

în întunerec și tâmpit la minte. Astfel /trebuiesă/ facă părinții cu copii lor: de mici /să-/icrească cum să cuvine, ca așa să ușureze șilucrul bieților învățători, care mult trebuie să-și jertfească pieptul și sănătatea cu copii r ăucrescuți. Iar ă copii să fie buni, onești șiascultători, atât față de părinți, cât și față deînvățători, căci numai astfel vom putea fifericiți, vom înainta în lume și vom ajungegloria romană, f ăcându-ne un popor mare, cultși celebru (vestit). Aducă-și fiecare aminte deversul str ă bun, care sună așa: „Numai științași iscusința ne pot scă pa,/Iar f ăr ă ele năcazurigrele ne vor inunda.”

În fine, doresc din inimă: să înflorească,să înainteze patria, în care să tr ăiască fericită de-acum încolo scumpa noastr ă națiuneromânească! Alt cuvânt nu am decât: Tr ăiască unirea, egalitatea, fr ăția și libertatea, prin careface pași fericiți o țar ă! Tr ăiască întreagă românimea ! Tr ăiască Patria!

Cu stimă, Dumitru Nistor, scriitorul

Note Mircea Popa:

Pe prima pagină a caietului său de poezii, el adăuga:

Nu-mi poftesc alta decât:Libertate, egalitate și fraternitateDoresc să domnească în a noastr ă patrie,

De-aceea le scriu ca exemplu-n carte.

Și un alt exemplu, poezia Poetul:

Printre brazii de la munteSoarele să-nalță-n nor,Iar doinind trece pe-o punte,Dumitru Nistor.Ăsta-i chiar poetul,El vrea tot să știe,Totul ce se-ntâmplă.

Scrie-n poezie.




Nemurirea prin artă, medicină, famil ieşi autentica nemurire

Vasile GĂUREAN

Unul din cele mai frumoase şitulbur ătoare basme din literatura lumii este,negreşit, Tinere ţ e f ăr ă bătrâne ţ e şi via ţă

f ăr’de moarte, cules de Petre Ispirescu. Prota-gonistul (Făt-Frumos) nu vrea să se nască înaceastă lume oricâte promisiuni de bucurii îi

face taică-su, împăratul: nici prinţese, nicitronuri, nici averi, nici glorie, până când, caîntr-o joacă, i se promite tinereţe f ăr ă bătrâ-neţe, darul cel mare al vieţii veşnice. Atunci„plânsul pruncului încetă şi se născu”. Cândîşi va da seama că este muritor, iar părintelenu-i poate împlini promisiunea, Făt-Frumos

porneşte singur în căutarea idealului pentrucare s-a născut şi f ăr ă de care viaţa nu are rost.

Superba naraţiune închide în ea problema cea mai importantă a existenţei

omeneşti dintru începuturile istoriei, fiindcă latoate capabilităţile umane cu care ne naştemaflăm o lume şi un Univers pentru exercitarealor, însă pentru acest dor adânc înr ădăcinat şi

pentru care născutu-s-a Făt-Frumos, nu păreasă aflăm o rezolvare omenească.

Ne naştem cu plămâni şi aflăm apoi aer pe care-l respir ăm cu nesaţ. Ne este foame şisete şi iată hrană şi fântâni şi râuri. Ne naştemcu membre pentru deplasare şi aflăm o planetă

pe care o vom str ă bate cu pasul, cu ochiul şicu gândul, explorând-o. Avem urechi şi vomauzi o lume de sunete, freamăt şi tumult.

Pe o anumită treaptă a existenţei vomdescoperi cu melancolie că suntem muritori,moment care marchează „începutul manifes-tării noastre ca fiinţă inteligentă” – după cummărturisea Marin Preda în unul din interviu-rile sale. Este piscul din care începem lupta cu

propria perisabilitate fiinţală. Ştiinţa ne vineîn ajutor în acest r ăzboi inegal, ar ătând că

avem chiar un instinct al conservării, unul dincele două supreme care ne guvernează.

Astfel încearcă fiecare individ a-şinemuri numele prin felurite căi. De pildă prinartă, f ăurind opere ce-i vor purta amintirea de-a lungul şi latul secolelor.

„Cu sabia cea cruntă să mi se curmeviaţa/ Şi totuşi a mea faimă prin veacuri va

tr ăi”- clama poetul roman Ovidiu; „Nu, n-amsă mor cu totul, căci sufletu-mi în lir ă,/Lăsând în ţărnă trupul, va dăinui mereu./ Câttimp poeţi în lume cântările-şi resfir ă,/Slăvitvoi fi şi eu” (A. S. Puşkin). Această nemurireo poate acorda artistul chiar şi altora: „Ai fitr ăit în veci de veci/ Şi rânduri de vieţi” –spune eul liric (eminescian) nerecunoscătoareifiinţe iubite.

Dacă insul nu poate fi artist, el poate să-şi perpetueze numele şi faima prin biruinţe

militare, prin construcţii faraonice, descopeririştiinţifice – toate f ăcând parte din clasa„efemeride”, căci bine ştim că amintirea,numele şi faima sunt surogate de nemurire şiîn esenţă, problema tot nu e rezolvată. Nu

putem tr ăi efectiv prin statui, prin opere sauelogii. Sunt himere.

În ajutorul rezolvării problemei funda-mentale vine, iată, azi, ştiinţa medicală, alecărei tehnici şi mijloace vizează prelungireaexistenţei cât mai mult posibil, iar de la ovreme îndr ăzneştecu neobişnuită cute-zanţă să-şi pună chiar problema unei existenţe matusalemicesau chiar a tinereţii veşnice. Un cercetătoritalian spunea zilele acestea că în cel mult doiani, capul sănătos al unui om bolnav va puteafi transplantat pe un corp sănătos. Uimitor,nu? „Dar voi aţi f ăcut legământ cu moartea”spune una din profeţiile biblice. Dar cum să

ne „târguim” cu moartea, ştiind-o atât de in-flexibilă? Până în secolul XX, al antibioti-

Eseu




celor, n-am izbutit decât nişte amânări, prelungiri minore, însă viitorul unor maridescoperiri la nivel microcelular va schimbaradical scenariul. Dar... finalul obişnuit, oricâtde târziu ar vrea ştiinţa secolelor viitoare să-lamâne, tot nu va putea fi evitat în mod efectiv.

„Voi tr ăi prin urmaşii mei, fii şi fiice” –îşi spune cu deosebire omul de rând, care şi elluptă în felul său pentru nemurire. Participă şiel la acest mare „r ăzboi” şi se întristează amarnic dacă nu are cine să-i ducă numelemai departe. Una din imaginile fericirii pă-mânteşti este aceea a unor bunici înconjuraţide un roi de nepoţi şi str ănepoţi. Fatalmente,nici aceasta nu e decât o biruinţă iluzorie, iarîn esenţă intuim neîmplinirea ardentului dorde viaţă veşnică.

Dacă fiinţa umană este doar rezultatulunei evoluţii, înseamnă că pentru ea totul setermină la mormânt, iar adâncul dor de viaţă f ăr ă de moarte este f ăr ă rost; ba mai mult, o

povar ă ce ne chinuieşte. Dacă însă am fostcreaţi de UN MARE MEŞTER, f ăuritor nudoar al Omului, dar şi al UNIVERSULUI,înseamnă că El are r ăspunsul, cheia, la ceamai copleşitoare întrebare a speciei umane.După circa patru mii de ani de la crearealumii, Dumnezeu, a cărui infinită măreţie,

putere şi glorie se vede din cele create şi peCare noi, păgânii, îl intuiam că există, inter-vine personal în istorie. El, Părintele ceresc,îşi trimite Fiul Unic şi Preasfânt, într-un gestde extremă iubire şi delicateţe, să dea r ăspunsla uriaşa problemă a Omului (atât de magistralredat în „Gânditorul de la Hamangia”).

A doua Persoană a Sfintei Treimi ia trupomenesc pentru a ne ridica şi a ne faceasemenea Lui, dumnezei după har, adică nemuritori. „Iar celor care L-au primit , carecred în numele Lui, le-a dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu” – glăsuieşte Sf. Evan-ghelie ioaneică. Fiul lui Dumnezeu spunedeschis: „Eu sunt Lumina lumii. Cine îmiurmează nu va umbla în întuneric, ci va avealumina vieţii”; „Eu sunt Învierea şi Viaţa.Cine crede în Mine nu va muri nicicând... ci s-a mutat de la moarte la viaţă.”

Neamul oamenilor poate r ăsufla uşurat.darurile cereşti nu s-au rezumat doar la Viaţaveşnică, ce este conferită prin credinţă şischimbarea vieţii, ci şi Libertatea şi Adevărul.

„Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Cine îmiurmează Mie, nu va umbla în întuneric, ci vaavea lumina vieţii.”/ „Veţi cunoaşte Adevărulşi Adevărul vă va face liberi.”

Ca fiinţe superioare şi libere, ni s-a datdreptul de a primi sau respinge ofertaZiditorului Omului şi Universului – încă odovadă a măreţiei şi gloriei divine. Avemdreptul de a alege lumina sau întunericul, să avem un r ăspuns clar sau niciunul.

Făt-Frumos din Tinere ţ e f ăr ă bătrâ-

ne ţ e... se întoarce acasă fericit, chiar dacă îiiese în cale hâda moarte. Acum el ştie că dincolo de viaţa aceasta există o Ţar ă a vieţiifericite şi veşnice. A aflat-o, a văzut-o cuochii lui şi ne-o spune şi nouă. Nimic nu-l mai

poate întrista pe el sau pe cititorul basmului.

Vis




Boala şi păcatulMotive ale lamentațiilor biblice

Luminiţa POP

Viața omenească, cu gama sa diversa desentimente, defilează pe parcursul celor 150de poeme biblice; ele sunt expresii poetice alelamentației născută din durere și agonie, sauale recunoștinței față de divinitate la antipod.Oricare ar fi forma lor, r ămâne ca o unică

constantă orientarea psalmistului cătredivinitate, către Dumnezeul care se manifestă,sau spre cel ascuns, distant, spre Dumnezeul

plin de milă ,sau spre cel sever ,văzut înipostaza sa de judecător. În momentele celemai întunecate de deznădejde psalmistulreafirmă legătura indestructibilă pe careYahve o stabilește cu poporul său ales prin

pact, cât și cu poetul biblic ca reprezentant aliudeilor. De aceea cartea Psalmilor a avut unrol covâr șitor atât pentru cultura și religia

iudaică, cât și pentru cea creștină. Aici esteoglindit idealul pietății religioase și alcomuniunii cu Dumnezeu, al regretului și al

părerilor de r ău, al umblării f ăr ă frică înîntuneric cu ajutorul luminii pe care îl dă doarcredința, al desf ătării de a te închina luiDumnezeu, al reverenței față de acțiunile Luiîn istorie și în natur ă și nu în ultimul rând, alliniștii în mijlocul furtunii atunci când r ăul

prosper ă. Psalmiștii își exprimă pasiunea,tristețea, lacrimile, teama, insecuritatea sauura în poeziile biblice strigând sau plângând.Întotdeauna sunt însă încrezători în bunătateași ajutorul divin, de aceea nu evită să-șiabandoneze tr ăirile în fața lui Dumnezeu

pentru a obține consolarea și salvareaașteptată: „În psalmi inima de lut a omului sesimte atinsă și modelată de mâinile olaruluidivin și se cutremur ă și vibrează de bucurie”1.Din perspectiva tr ăirilor intense, poezia

biblică conține lumini și umbre, contradicții

ce își au r ădăcinile adânc înfipte în viața reală.Ea deschide un drum pentru homo religiosus

pentru ca aceasta să poată experimentadivinitatea, să-și umple sufletul de lumină șisă se contagieze de viața adevărată.

Poezia biblică conține așadar tr ăirileumane îmbr ăcate sub forma rugăciunii,inegale ca intensitate și colorit: câteodată

pline de pasiune arzătoare, alteori intime șiliniștite; mărturii ale încredințării în divin,alteori pline de ner ă bdare în fața tăcerii șiascunderii lui Dumnezeu. Psalmii biblicireprezintă astfel colecția de rugăciuni cea mai

bogată a umanității, și în ciuda vechimii lor, eiîși păstrează prospețimea și tinerețea deoarecevorbesc despre sufletul omenesc din toatetimpurile și din toate locurile: „Din această cauză putem să-i consider ăm ca fiind ooglindă în care să ne vedem reflecția, oglindă

în care ne mișcăm și existăm. Vorbesc într-unmod atât de extraordinar de viața noastr ă, de

bucuriile și speranțele noastre, de durerile șide conflictele noastre, încât par a fi scrise înzilele noastre.”2 Ei cuprind astfel sentimentelereligioase ale unui individ în concret – autorullor – sau ale societății în general căruia

psalmistul îi apar ține. Au îngropate înversetele lor spiritualitatea unui popor mic,aparent neînsemnat în schema istoriei, însa

psalmii n-au încetat să fie rostiți în viața privată a fiecărui credincios, sau în timpulliturghiilor comune bisericești. Suferințe,

bucurii și victorii sunt însemne concrete aleunor oameni f ăcuți din carne și din sânge, carenu se păcălesc pe ei înșiși când se întâlnesc cuDumnezeul lor și care se înfruntă cu El cu

pasiune, cu toată nostalgia iubirii lor. Psalmiisunt la fel de reprezentativi și pentru creștinulmodern în căutarea divinității: traseul

psalmistului este ref ăcut de fiecare în parte,

astfel încât homo religiosus modern reasumă tradiția predecesorilor săi care nu s-au




mulțumit sufletește doar limitele strâmte aleexistenței lor profane. Psalmist, predecesori,creștinul modern prezintă trei tipologii umanecare își asumă în mod conștient setea deabsolut, căutarea divinului care să-și aplecefața peste ființă. Și astfel începe dialogul cu

Nevăzutul. Poezia biblică ne reprezintă așadar pe fiecare dintre noi în măsura în care dorimsă ne identificăm cu cele 150 de poeme, să leasumăm ca fiind o ilustrare a sentimentelor decare suntem capabili, precum și a agoniilorinevitabile drumului. Graniță între viață șimoarte, psalmii biblici ne ofer ă de fiecare dată resurecția oferită de perspectiva inovatoare acredinței, a speranței.

Psalmii de penitență exprimă suferința

fizică și neliniștea psihică care însoțescdurerea morală generată de vina proprie. Ei aula bază convingerea că r ăul și păcatul

provoacă o boală în adâncul sufletului; deaceea psalmistul nu mai cere ca în psalmul deimprecație pedepsirea dușmanului, ci orenovare interioar ă, singura capabilă de aanula efectele nocive ale păcatului. Omuldevine o victimă a propriei suferințe, gamavariată de sentimente este exprimată prinintermediul fiecărui organ corporal,

simptomele angustiei, ale suferinței, iertăriisau ale păcatului, ale vieții și ale amenințăriide moarte se resimt în orice fibr ă a trupului.Psalmul devine astfel o rugăciune a întreguluicorp, nu doar o meditație filozofică purintelectuală (Ps.101:4, Ps.6:2, Ps.30:10,Ps.37:10).3

„Psalmii recunosc și înțeleg slă biciuneaomului în mod radical infirmus și se încred în

bunăvoința divină către om, trasând astfel undrum intermediar între pesimismul generalizat

al lumii antice și optimismul utopic almultelor concepții moderne”4

Așadar doctrina antropologică din carteaPsalmilor este una dintre cele mai echilibrate:nici foarte pesimistă și nici foarte optimistă.Valorarea pozitivă apare în Ps. 139 sau în Ps.8, subliniindu-se locul ierarhic ocupat de omîn creația divină; la antipod se află valorarea

pesimistă, accentul punându-se pe fragilitateaumană, comparată cu pulberea pământului saucu iarba de pe câmp. Exegetul J. G. Trapielloconsider ă că analizând omul, Psalmii nu au

căzut într-un optimism utopic sau ireflexiv ciîn virtutea unui realism mai echilibrat au avutîn vedere mai ales aspectele negative saulimitările umane.5

De aceea experiența existenței noastreeste una deconcertantă: pe de o parte simțimcă totul este supus Marii Treceri (cum arspune Blaga), forma noastr ă de a gândi, de ane raporta la ceilalți, de a judeca situațiile din

jurul nostru; iar pe de altă parte intuim că înadâncul ființei noastre păstr ăm înr ădăcinată ceva etern și nesupus trecerii – ființa noastr ă autentică – imago Dei. Realitatea noastr ă lasuprafață este pur ă slă biciune, afirmă exegetulJ. E. Bifet, dar ea conține sub aparenta eisăr ăcie str ăluciri de eternitate pentru ca s-a

născut din inima lui Dumnezeu.6

Psalmiștii biblici afirmă că valoarea umană nu este dată de posesiunile sale materiale, ci de încredereaaleasă în mod conștient și pusă în numele luiDumnezeu (Ps. 19:8).7 Ei experimentează fragilitatea lutului din care au fost f ăcuți șirealizează ca singura modalitate de a-și depăși

precaritatea este prin asumarea condiției loreterne și prin căutarea divinității. Drumul nu eniciodată ușor, dimpotrivă ei tr ăiescsentimente de singur ătate, teamă, abandon și

nesiguranță, toate acestea fiind transpuse înmaterialul poetic al lamentațiilor biblice.Psalmii utilizează trei categorii de

termeni pentru a vorbi despre om: adam de 42de ori, se refer ă la originea omului, însemnândliteralmente cel care provine din pământ și îiapar ține acestuia în mod direct; alt termen estecel de ish adică bărbat utilizat doar de 2 ori șiîn ultimul rând termenul enosh pentru a sereferi la condiția umană în fragilitatea ei,omul fiind văzut ca o ființă-pentru-moarte (Ps.

89:3 sau Ps.87:47, Ps 102:14, Ps. 112:7 sauPs. 29:9)8. Omul reprezintă creația divină însă în același timp este o ființă supusă mor ții:„psalmii pun în relief paradoxul condițieiumane: vocația sa regească pe de o parte șienorma sa fragilitate pe de altă parte” 9.

De aceea boala este un simptom evidental perisabilității omenești și se constituie înunul din motivele lamentației biblice. Ea estedeschisă sub forma unor manifestări fizice:carnea se consumă (Ps. 109:24), carnea și

pielea se lipesc de oase (Ps. 102:6), se




putrezesc (Ps. 38:8), inima este uscată precumiarba (Ps. 32:3), limba se lipește de cerul gurii(Ps. 6:3sau 102:4). Oasele celui bolnav se rup(Ps. 69:27), nu mai există în ele partesănătoasă (Ps. 38:4 sau Ps. 42:11), poetulsimte că leșină (Ps. 6:3), inima i se topește cași ceara (Ps. 38:11). Săgețile dure ale luiYahve sau înfipt în cel bolnav (Ps. 38:3), și elsimte că mâna lui Dumnezeu îl pedepsește șiapasă asupra lui.

Dincolo de cadrul clinic al bolii, descrisîn detalii, psalmistul dorește să fie ascultat șivindecat de Dumnezeu. H. Gunkel opinează că poetul biblic nu este preocupat daca cauza

bolii sale este în el sau în afara lui, mai mult îlinteresează doar salvarea și ascultarea lui de

către Yahve.10

Deoarece teama cea mai mareeste refuzarea lui de către divinitate; astfel psalmistul crede că Dumnezeu îl uită (Ps. 13:2sau 42:10), îl abandonează (Ps. 22:2 sau 71:9)sau simte că il repudiază (Ps. 31:23). Acesteforme de manifestare ale mâniei divine își au

justificarea în sentimentele de păcat și devină. Divinitatea îi cere omului să-și recu-noască păcatul săvâr șit și abia după aceea vainterveni. Teologia vechi-testamentar ă afirmacă orice boală este văzută ca având o cauză

directă într-o vină umană, deoarece, Dum-nezeu nu acționează niciodată arbitrar. Înconsecință, pentru anularea efectelor exteri-oare – manifestările fizice ale suferinței

psalmistului – trebuie acționat asupra cauzeiinterioare, ceea ce implică rugăciuni de la-mentație, de invocare a iertării divine. Con-form aceste concepții mânia lui Dumnezeueste justificată, prioritar ă devenind restabilirea

echilibrului; asumarea culpabilității îl macină pe psalmistul bolnav deoarece, afirmă H.Gunkel, el începe să consider ă posibilitatea

pedepsirii reale de către Dumnezeu, și atuncidezr ădăcinarea spirituală îl r ănește în adânculsufletului său.11

De altfel cuvântul ebraic pentru păcat este hata; cele 34 utilizări ale acestuia înPsalmi sunt imprecise și lipsite de amănuntesignificative: nu ni se comunică natura exactă a păcatului mărturisit de către poeții biblici.12 Cert este că orice păcat distruge atât relațiileinterumane cât și pe cea dintre psalmist șidivinitate deoarece „psalmiștii demonstrează aavea un simț foarte acut și foarte sănătos alexperienței urgente și a păcatului.”13 Chiar și

în aceste condiții dificile psalmiștii nu se află nici în cea mai cruntă disperare, nici într-osituație f ăr ă ieșire, deoarece sunt siguri că izbăvirea va sosi.

În concluzie, în lumea psalmilor boalase considera ca fiind o pedeapsă relaționată înmod direct cu păcatul; este o formulă sim-

plistă de a afirma că Dumnezeu este stă pânulvieții și creatorul ei, de aceea r ăul, suferințasunt atentate directe contra creației divine,neprezentându-L pe Dumnezeu și nefiind

semnele lui definitorii. Moartea este o certitu-dine pentru psalmist, iar anularea efectelordistrugătoare ale bolii, păcatului și a mor ții seface prin căutarea feței lui Dumnezeu, deoa-rece moartea reprezintă orizontul peste care sețese viața și căutarea divinității înseamnă cererea cea mai pur ă care poate izvorî dininima unui credincios.

Bibliografie consultată:

Los Salmos – Encuentro y dialogo entre hombre y Dios, îngrijită de Comision Permanente de laVida Ascendente, edita Comision Permanente de la Vida Ascendente, junio 2010, Madrid,impreso en España.

José Bortolini – Conocer y rezar los salmos, comentario popular para nuestros dias, Editura SanPablo 2002, titlulo original Conhecer e rezar os Salmos, Paulus, Saö Paolo, Brasil, 2002,traducido por Jose Francisco, Dominguez Garcia, impreso en España

J. T. Barrera – El libro de los Salmos, ed. Trota, coleccion Estructuras y Procesos, serie Religion,impreso en España, Madrid, 2001

Cf J. G. Trapiello – Introduccion al estudio de los Salmos, ed. Salamanda, coleccion Horizonte2000 – textos y monografias nr.10, Madrid, 1997




Cf J. E. Bifet – Todo es mensaje. Experiencia cristiana de los Salmos, ed. Paulinas, 3º edicion,Madrid, 1986

J. P. Prevost – Diccionario de los Salmos, ed. Verbo divino, coleccion Cuadernos biblicos nr. 71,Estella (Navarra), 1991

Cf H. Gunkel – Introduccion a los Salmos, ed. Edicep, coleccion Clasicos de la Ciencia Biblicanr.1, original aleman Einbitung in die Psalmen Vandenhoeck und Ruprecht , Göttingen, 1933,1966, traduccion de Juan Miguel Diaz Rodelas, Valencia, 1983

Note:

1. Los Salmos – Encuentro y dialogo entre hombre y Dios, îngrijită de Comision Permanente de la VidaAscendente, edita Comision Permanente de la VidaAscendente, junio 2010, Madrid, impreso enEspaña, pg 96. „En los Salmos el corazón de barrodel hombre se siente tocado y modelado por las

manos del Alfarrero divino y se estremece y vibrade alegria”. Trad. noastr ă.2. José Bortolini – Conocer y rezar los salmos,

comentario popular para nuestros dias, EdituraSan Pablo 2002, titlulo original Conhecer e rezaros Salmos, Paulus, Saö Paolo, Brasil, 2002,traducido por Jose Francisco, Dominguez Garcia,impreso en España pg 743. „Por eso podemosconsiderarlos como el espejo en el que nos vemosreflejados, el espejo en el que nos movemos yexistimos; hablan de manera tan extraordinaria denuestra vida, de nuestras alegrias y esperanzas, denuestros doleres y conflictos que parecen escritos

en nuestros dias.” Trad. noastr ă.3. Ps. 101:4 „C ă s-au stins ca fumul zilele mele șioasele mele ca uscăciunea s-au f ăcut ”Ps. 6:2 „Vindecă-mă , Doamne, că s-au tulburatoasele mele”Ps. 30:10 „C ă s-a stins într-u durere via ț a mea șianii mei în suspinur ”Ps. 37:10 „ Inima mea s-a tulburat, păr ăsitu-m-at ăria mea și lumina ochilor mei și aceast ă nu estecu mine”

4. J. T. Barrera – El libro de los Salmos, ed. Trota,Madrid, 2001,pg.75 „Los salmos reconocen ycomprenden la debilidad del hombre radicalmente

infirmus y confian en la benevolencia divina haciaEl, trazando asi un camino intermedio entre el pesimismo generalizado del mundo antiguo y el

optismo utopico de muchas de las concepcionesmodernas.” Trad. noastr ă.

5. Cf J. G. Trapiello – Introduccion al estudio de losSalmos, ed. Salamanda, Madrid, 1997, pg. 165 șiurmătoarele.

6. Cf J. E. Bifet – Todo es mensaje. Experiencia

cristiana de los Salmos, ed. Paulinas, Madrid,1986, pg. 5 și următoarele.7. „Unii se laud ă cu căru ț ele lor, al ț i cu cai lor, iar

noi ne lăud ăm cu numele Dumnezeului nostru.”8. Ps. 87:47 „Cine este omul ca să tr ăiască și să nu

vad ă moartea și să- și izbăvească sufletul său dinmână iadului?”Ps. 102:14 „că El a cunoscut zidirea noastr ă ,adusu- și-a aminte că t ărână suntem”Ps. 112:7 „cel ce scoate din pulbere pe cel sărac șiridică din gunos pe cel sărman”Ps. 29:9 „oare, Te va lăuda pe Tine țărâna, sau vavesti adevărul T ău”

9.

J. P. Prevost – Diccionario de los Salmos, ed.Verbo divino, Estella (Navarra), 1991, pg.29 „ Lossalmos ponen de relieve la paradoja de lacondicion umana: su vocacion real por una parte ysu enorme fragilidad por otra” trad. noastr ă.

10. Cf H. Gunkel – Introduccion a los Salmos, ed.Edicep, Valencia, 1983, pg. 209 și următoarele.

11. idem, op. citată, pg. 224-225.12. Excepție fac cele câteva subtitluri ale psalmilor de

lamentație care dau informații concrete desprecontextul ce a generat psalmul: Ps. 3, Ps. 7, Ps. 51,Ps. 57, Ps. 63 și Ps. 142.

13. J. P. Prevost, op. citată, pg. 35 , „ Los salmistas

demuestran un sentido muy agudo y muy sano dela experencia insoslayable y desgraciada del pecado”. Trad. noastr ă.




Alexandra Ionu

ţ

a

ANDRECUŢ

Riduri

Iau umbrele la dans sub umbrelă. Pe patru timpi, se adună în una... Pe cine ţin demână? Care mă conduce de-a lungul sălii prinmulţime? Care scoate cuţitul şi mă înjunghie... Rana nu se închide ermetic. Ranae broasca despre care a scris Fedru. Rana s-aumflat de mândrie şi a explodat în faţa

boului... Apuc bisturiul şi trag de el cu putere,înălţându-l deasupra capului ca pe o sabie alui Damocles. Fâşii dulci cad de sus. Umbrelase surpă peste mine. Pe umbrelă era dulceaţă.

De că pşuni. Eu nu am pâine...Pot s-o fac. De data asta ca de fiecare

dată. Un picior în faţa celuilalt şi de la capăt.Apă. Foc. Apă. Foc. Te-am călcat. Ai pierdut.

Nu mai tremur pe tocuri. Îmi port cu eleganţă rochia neagr ă cu perle cusute în jurul gâtului.Pe umărul stâng duc geanta tip plic cu lanţulinclus, iar în mâna dreaptă curbată pestetorace ţin sacoul, strângându-l cu putere şirepugnând în el toate emoţiile.

Ei sunt aici... Cei care-au râs şi cei care

s-au abţinut. Cei care munceau şi cei care eraudoar cu vorba. Tipii din ultima bancă şi ceicărora nu le-ai pus un cuvânt.

Înaintez... În oglinda de pe perete, îmiaranjez discret o buclă rebelă. Te-ai schimbat.Por ţ i pantofi şi te-ai îmbr ăcat elegant. Ei cumsunt? Proful ce dădea note mici şi cel ce nu

prea dădea pe la ore. Cel care vă spunea înfaţă că nu veţi ajunge nimic în viaţă şi cei cevă interziceau să puneţi întrebări „stresante”.Cei de treabă, cei la modă, cei tineri... odat ă.

Simt cum mă furnică picioarele şi pentru un moment îmi amintesc de căderile decalciu şi magneziu din liceu. Alte vremuri...Te-ai demodat ...

O mână caldă îmi atinge umărul. Mă întorc. Eeee...?

Bună!Bună..., r ăspund.E o tânăr ă înaltă cu chip de por ţelan.

Părul negru, strâns într-un coc la ceaf ă „aresclipiri de diamant”, cum spunea odată

reclama la Wash&Go. Poartă tocuri înalte şi bijuterii scumpe. Rochia roşie din satin cadeîn valuri definind fiecare tr ăsătur ă: fiecarescobitur ă, fiecare curbă până la genunchi.

Vino, ţi-am păstrat un loc lângă mine.Mă ia de mână şi mă îndrumă. Mă

cunoaşte... Mă recunoaşte. În timp ce îşicroieşte drum printre mese şi scaune cu fundă mov legată la spate, încerc să-i descifrezchipul: să găsesc ochii de adolescent înspatele rimelului, o

urmă roşie, de timi-ditate în pudra auto-

bronzantă... Nimic.Aici, spune, ar ătându-mi un loc gol la

masa rotundă cu şapte scaune. Eu, ea şi... alţii.Contururi împlinite şi umbrele unor oameni

palizi. Ochelari, fire albe, machiaj şi zâmbetefor ţate. Priviri plictisite, priviri curioase,

priviri critice – toate asupra mea.Cu mâna stângă schiţez un semn de

salut. Îmi aranjez sacoul pe spătar şi mă aşez.

PremiileMișcării literare




Ce-aţi mai f ăcut în acest timp? Adică,zece ani e... enorm, începe dezinvoltă tânărace m-a condus aici.

Deja mă simt bătrână, râde o alta. Poartă ochelari cu rame negre, subţiri şi o rochieverde cu mâneci lungi din dantelă. Are unaccent uşor englezesc şi se joacă r ăsucind oşuviţă din părul lins lăsat pe spate.

Asta e... Timpul trece. Data viitoarefacem schimb de cârje.

Zâmbesc, dar sunt singura. Mă întrebdacă ele se recunosc unele pe altele sau pemine... dacă nu m-au confundat. Rochia roşiemă priveşte încontinuu. Încerc să şoptescceva, dar cuvintele mi se opresc în gât.

Mdaa... se aude din celălalt capăt,

dintr-o rochie dreaptă, gri şi f ăr ă stil, care ar fivrut mai degrabă să spună „data viitoare numai vin”.

Eu m-am ocupat de canto, începe,schimbând mersul discuţiei, una dintretinerele de la masă. E greu, dar merită: premii,concerte, filmări. În curând va apărea primulmeu album.

Cu siguranţă aştepta de mult să povestească aşa ceva. Pare genul de persoană care are laudele în buzunar chiar şi atunci

când nu are buzunare. Dar asta nu e îndeajunsca s-o identific, erau multe astfel de persoane.Da? Poate ne cânţi ceva, reia rochia ver-

de în timp ce „megastarul” ridică din umeri.Eu predau franceză la liceul nostru,

spune gesticulând o tipă simpatică îmbr ăcată în stil clasic. La r ădăcina se ivesc câteva firealbe.

Serios? Şi cum mai e?Cum sunt elevii?Privirea mea fuge de la una alta şi

aproape că ameţesc de la atâta schimb dereplici.

Din ce în ce mai r ău, r ăspunde râzând„profa”.

Fiul meu e doar în clasa întâi, darcolectivul e un dezastru.

Şi noi eram la fel, gândesc în timp ce oobserv pe tipa cu tunsoare bob, cămaşă cu

buline şi fustă office.Dar tu? întreabă întorcându-se către

mine.Eu?

Mă simt ca în clasa a IX-a când îmi erafrică să vorbesc în faţa unei mulţimi. Ca şicum cineva îmi cere să mă prezint şi eu potdoar să-i spun un nume şi o vârstă în ciudatuturor ramificaţiilor mele.

Ca toată lumea, presupun... Familie,carier ă.

Te-ai căsătorit?Unde lucrezi?Ai copii?Ăăăă...STOP, vreau să spun. Prea multe între-

bări. Nici nu îmi amintesc de voi. După zeceani, aţi putea începe prin a vă prezenta. Şi înciuda a tot ceea ce am spus, chiar am nevoiede nişte nume.

Puteţi relua? Nu înţeleg dacă vorbiţi înacelaşi timp.Daaa, suntem... ca în liceu.

*Întocmai. Ca atunci când vă expuneaţi

revolta de a fi luat o notă proastă în faţaurmătorului profesor de la catedr ă, ca şi cumnu ar fi avut destule pe cap, de la feluri demâncare până la teza pe care urma să o

pregătească. Pentru elevi, mi-am dat seama

atunci, profesorii nu sunt niciodată oameni, cimai degrabă un fel de roboţi neînţeleşi şiabsurzi, care se r ăzbună maltratându-i prinnote mici şi teste surpriză.

Inspir... Nu recunosc pe nimeni şi pedeasupra mai par şi ipocrită.

Puţină atenţie, vă rog! se aude dincentru. Corp anaform, balerini uzaţi, rochie devar ă şi o voce atâââât de cunoscută. Nu e

posibil! Cu prima persoană pe care o recunoscm-am certat timp de patru ani. Din diva cu

bucle de aur, haine de designer şi o camer ă întreagă plină cu pantofi a r ămas doar vocea şiaceleaşi idei neînţelese regăsite în discurs. Îmireîntorc atenţia asupra colegelor de masă.Brusc, am devenit curioasă: ce secreteascunde fiecare chip? Pe cine? Dar eu... eu ceascund?

La tine cum merge? o întreb pe tipa curochie roşie.

Perfect! Am o editur ă. Se ocupă în spe-cial cu benzile desenate. Apropo, ţi-amurmărit articolele.




E plăcut să ştiu că cineva le citeşte...r ăspund.

Glumeşti? Au de toate. Ţi-am spusacum mult timp că aştept cartea.

Cartea? Acum ştiu. Dacă aş avea o baghetă magică sau timp vârât sub unghii înlocul mizeriei, aş putea smulge masca defarduri şi ani pentru a regăsi o veche prietenă.Cu faţa pigmentată de pistrui, cu ochelari şiemoţii chiar şi când stătea în bancă. E Lili şicu ea mi-am împăr ţit mofturile şi bârfele timpde patru ani. Pe ea mi-am vărsat nervii, la eaam ţipat mai mult decât la oricine şi tot ea m-aiertat şi mi-a r ămas aproape. Tot ea m-arecunoscut. Tot ea... Chipul mi se luminează

pe măsur ă ce descopăr lumea din jurul meu

iar curiozitatea îmi creşte.Vii până la baie? întreb.Ca în liceu. Mă urmează cu paşi hotărâţi

şi fruntea sus. Priveşte oamenii în ochi. Eu nu pot, nu încă. Mă opresc pe holul din faţa băiişi îi mărturisesc că nu am recunoscut penimeni. Râde.

Mi-am dat seama. Uite: în rochie verdee Ana. Vă înţelegeaţi bine, îţi aminteşti? Stă-tea chiar în spatele nostru, pe rândul de lângă uşă.

Sigur că îmi amintesc. Pe ea şi glumelesale. Vocabularul colorat, machiajul, melo-diile pe care le fredona în drum spre casă. Darvisele ei... ele au uitat-o.

Munceşte în str ăinătate şi îi plăteştestudiile fratelui său. Cu gri, e Mariana. Mereumă comparam cu ea. Acum cred că e invers,adaugă chicotind.

Invers... Zâmbesc.Daniela se ocupă de canto. Îşi face

singur ă coregrafiile. De fapt, chiar am văzut

recent un videoclip de-al ei.Din holul strâmt se întrezăreşte masa

noastr ă. Fac un exerciţiu de brain-storming şiîncerc să îmi aduc aminte...

Profa trebuie să fie Irina, şoptesc. Iartipa tunsă bob...

Laura. Laura are un copil. Nu te aşteptaila asta, nu-i aşa? Sincer, nici eu. Mai vrei la

baie sau ne putem întoarce? Nu mai ascult. Printre jocuri de lumini

şi chipuri reflectate difuz pe perete, mă pierd .Am un trup din întrebări şi mă topesc precum

ciocolata sub limba fierbinte. Tâmplele iaufoc, iar creierul meu e ca traficul din NewYork la orele de vârf. Cu mult timp în urmă,ne întâlneam la un concert. Mai bine spus, leîntâlneam.

Trecuse, cred, un an de când termina-sem liceul. Cumpărasem din timp, alături decâţiva colegi de facultate, bilete pentruUntold. Îmi alesesem hainele cu luni înainte şiîmi imaginam în fiecare sear ă acel concert.Am păşit încrezătoare în mulţime, f ăcândglume şi poze alături de noii prieteni. Voiamsă imortalizăm fiecare moment pentru cândvom fi bătrâni, vom sta pe canapea şi vomurmări seriale învechite, care nu mai pot

plăcea nimănui. Purtam o fustă neagr ă, din

voal, tricou alb, din dantelă, sandale joase şifericire. Apoi...La câţiva paşi distanţă Ana, Laura şi

Irina îşi formaser ă propriul grup. M-amapropiat, am încercat un salut. Precum niştesoldaţi comandaţi de un general invizibil, s-auîntors cu spatele, au privit în altă parte şi nuau spus nimic. Am auzit doar chicote şi m-amîndepărtat. Nu le-am mai văzut de-atunci.Poate dacă le priveam şi azi din spate, lerecuno şteam...

Mergem? reia Lili.Sigur. Mersi de lămuriri.Stai liniştită. Şi mie mi-a fost greu să-i

recunosc. Apropo eu sunt... Nu e nevoie!Îmi zâmbeşte şi ne îndepărtăm. Nu i-a

fost greu să recunoască pe nimeni. A ştiu cineeste fiecare încă de când a intrat. Ea a fostmereu atentă la detalii. Punea întrebări caremă enervau la culme, dar de fiecare dată ştiamcă poate mai mult, că va ajunge mai mult.

Dintre toţi, ea şi-a îndeplinit visele.Printre flashuri trecute şi saluturi de la

distanţă, imaginile se dizolvă. Mă întorc lamasă. Spun ceva... Nu aud... Clipesc şi mă văd de undeva din colţ, dintr-un alt trup...

*Stau la birou şi notez gânduri absurde.

Sunt un adolescent ce se joacă de-a scrisul.Ameţesc. În jurul meu, obiectele joacă leapşa.E o tornadă şi eu sunt centrul. În tot vacarmuldisting un zgomot cunoscut... Tresar.




Mă ridic şi privesc în jur. Televizorul, fereastra, blocurile. Pe frunte îmi curg sudorireci, în timp ce, pe marginea patului, alarmatransformă o piesă genială într-un calvar.Întind mâna-o opresc. Ce-a fost? Privescceasul digital. Tot împotriva mea este.

Deschid dulapul în grabă, încercând să decid cu ce să mă îmbrac. Îi cunosc pe ei to ţ i şi ştiu ce vor ajunge. Ce rost mai are? Îmi iauîn grabă uniforma, punându-mi chiar şi eşarfade dragul vremurilor viitoare şi a nostalgiei ceva să vină. În drum spre şcoală, studiez arhi-tectura clădirilor, croind tr ăsăturile de pestezece ani. Unele se cojesc, decolorate de soare,altele str ălucesc în culori vii şi vopsea proas-

pătă. Unele sunt încă în curs de renovare.

Intru în clasă, aţintindu-mi privirea asupra ceasului de deasupra tablei. E devreme.Mai sunt încă nouă minute până se sună şi amde gând să profit din plin.

Vii la chioşc? întreabă Lili.Haide!Păr ăsesc sala cu desene vechi şi bănci

mâzgălite. Aştept la rând şi-mi cumpăr ocoroniţă în amintirea clasei întâi. Pe tocul uşiisunt scrijelite adevăruri. E şti atât de mic încâtnu iube şti decât frunze.

Mă aşez în bancă, savurez soneriaclopoţelului şi pentru prima dată, după mult,mult timp, sunt atentă la or ă. În pauză studiezfiecare chip – să mi-l amintesc data viitoare.

– Ţi-ai f ăcut tema la română?Întind caietul, iar ei se adună precum

corbii. Se gr ă besc, îndoaie pagini, oftează.Zâmbesc. Ş i noi am tr ăit mult timp f ăr ă denoi, dar voi să vă ţineţi minte întotdeauna,căci la sfâr şit nu mai contează nici cel slab,nici cel puternic, nici rebelul şi nici cel carerespectă regulile. Timpul va pârjoli măştile înspatele cărora vă ascundeţi, dar va construialtele şi rolurile se vor inversa. Vă veţi priviîn faţă şi veţi fi mai orbi decât orbii şi nu vă veţi aminti nimic.

Nu va exista o întoarcere în copilărie,doar ceva mai mult. Un amestec de suc delămâie şi pove şti cu zâne. Ceva netr ăit, dar deadus aminte.

Iar, de te vei topi, te vei face lac să sescalde în el copiii şi bătrânii să-şi r ăcorească tălpile. Praf de te vei face te vor arunca înochi ca să te vadă mai frumoasă decât ai fostvreodată. De te vei transforma în aer te vorinspira până în adâncul măduvei lor, iar încoasta lor vor simţi mâna ce i-a creat. Darcum e şti om, te vei întoarce-n ţărână. Te vormânca viermii, iar ei te vor călca în picioare.Vor prinde fluturi, dar nu te vor găsi înmulţime.

De aceea, la sfâr şit , nu mai contează nici faptele, nici cuvintele şi din fiecareîntâmplare r ămân doar riduri...

Premiul I şi al Revistei „Mişcarea literar ă” la Saloanele „Liviu Rebreanu”, Concurs Naţional de Proză, Bistriţa, 2014

(Alexandra Ionuţa Andrecuţ este elevă în clasa a X-a, la Colegiul Naţional „Liviu

Rebreanu”, Bistriţa, şi membr ă a cercului de creaţie literar ă „Micii Blandieni” de la PalatulCopiilor, Bistriţa.)




Istoria unei tr ădări naţ ionale – tratatulcu Ucraina de Tiberiu Tudor

Virgil RAŢIU

La 7 iulie 1997, cu 65 de voturi pentru,50 contra, 3 abţineri, într-o atmosfer ă de totală confuzie, Senatul României ratifică „Tratatulcu Ucraina”. Republica Ucraina – stat apărutîn 1991 – dispune de un act prin care actualagraniţă îi este recunoscută de statul român.

Bucăţi din marmura trupului ţării se desprind,ducând cu ele zidurile Cetăţii Albe şi aleHotinului, ţinutul Her ţa, sanctuarul de cultur ă al Cernăuţilor. La data votării acestui act,

preşedintele Senatului era Petre Roman, mi-nistrul de Externe, Adrian Severin, preşedinteal României, Emil Constantinescu.

Profesorul Tiberiu Tudor face un rechi-zitoriu foarte dur în paginile căr ţii Istoria uneitr ăd ări na ţ ionale – tratatul cu Ucraina, care afost scrisă imediat, în perioada iulie 1997 –

1999, şi a apărut într-o primă ediţie în anul2000. Această nouă ediţie a căr ţii arată că încă în România se poate aborda şi scrie despreistoria recentă a ţării. Cartea este un document

juridic şi istoric la adresa unui act de politică externă considerat de o mare parte a românilorun act de tr ădare naţională. Prin semnareatratatului cu Ucraina, în iulie 1997, Româniarecunoaşte dreptul de succesiune al RepubliciiUcraina asupra unor teritorii româneştiocupate prin for ţă de fosta Uniune Sovietică.Astăzi este cât se poate de clar că invitareaRomâniei de a adera la NATO nu a depins desemnarea Tratatului cu Ucraina. Consideren-tele ader ării României la NATO erau denatur ă geopolitică, de locul în care Româniaeste aşezată în Europa.

Istoria unei tr ăd ări na ţ ionale cuprindeşi pagini de restituire a istoriei românilor.„Sub acţiunea propagandei şi educaţiei antina-ţionale – comunizată până în 1989 şi globali-

zată după 1989 – generaţiile care au fost supu-se acestui amplu proces de spălare a creierului

au pierdut conştiinţa apartenenţei teritoriilorde peste Prut la spaţiul etnic unitar românescşi nu cunosc istoria desprinderii, relativrecente, a acestor teritorii din spaţiul statalromânesc. Două capitole ale căr ţii redauaceastă istorie, începând cu ocuparea

Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în1775 şi a Basarabiei de către Imperiul Ţaristîn 1821 şi terminând cu marea revoluţienaţională de la Chişinău din 1988-1991”.

La sfâr şitul lunii ianuarie 1997 are locreuniunea de la Davos, pe teme de politică externă ale ţărilor europene participante. Încadrul acelei reuniuni, preşedintele EmilConstantinescu „îşi permite să avansezedisponibilitatea României de a ceda de jure Ucrainei Teritoriile Ocupate, f ăr ă să aibă nici

un mandat în acest sens, f ăr ă să consulteParlamentul sau poporul român, f ăr ă să-şi

pună problema că un asemenea sacrificiu priveşte întregul neam românesc”.

Despre aceste „discuţii” lansate atunci, presa românească, care încă era haotică, înfrunte nou apăruta televiziune ProTV, nu s-a

pronunţat. Practic, ratificarea Tratatului cuUcraina s-a produs într-un fel de taină

politică, în împrejur ări conspirative, pe careacum, actanţii de atunci, nu le mai recunosc.Iar actanţii, cei careau „pus în oper ă”acest tratat de tr ă-dare naţională, PetreRoman şi Adrian Severin, sunt vii. Încă seagită în politica românească actuală. Nimeninu a venit să spună că, de fapt, la îndemnul luiSilviu Brucan – „ideologul”, prin intermediulProTV – au acţionat cei doi oameni de stat,Petre Roman şi Adrian Severin. Iar preşe-

dintele Emil Constantinescu a semnat tratatul

Restituireaistoriei




ca pe un document de rând, măsurat de oiresponsabilitate pe care astăzi o declină.

Istoria acestui tratat de umilire a Româ-niei faţă de un stat care nu a existat niciodată în istoria Europei până în 1991, este foartescurtă. A început în ianuarie 1997 şi s-a înche-iat la 12 iulie acelaşi an când preşedinteleEmil Constantinescu a promulgat Legea şi afost imediat publicată în Monitorul Oficial.

Protestele organizaţiilor civice până ladata de 7 iulie 1997 nu au putut fi auzite în

presa românească de atunci. Televiziunilecomunicau cu totul altceva, ziarele centrale

publicau informaţii trunchiate. Cel maimediatizat era „cuvântul” ministrului deExterne, Adrian Severin. Asociaţia Studen-

ţilor Creştin Ortodocşi din România a orga-nizat la 6 martie 1997 o dezbatere pe tema:„Înstr ăinarea pământurilor. Asupra oportu-nităţii dobândirii dreptului de proprietateasupra terenurilor de către investitorii str ăini”.

Nimeni din presa scrisă şi vorbită nu acomentat această dezbatere.

După ratificarea în Parlament şi semna-rea de către Preşedinte a Tratatului de bună vecinătate cu Ucraina au apărut, disparat oserie de proteste ale organizaţiilor civice. Darera prea târziu. R ăul a fost produs cu o grabă nefirească. R ăspunderea pentru încheiereatratatului revine în totalitate preşedinteluiEmil Constantinescu, preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Petre Roman şi IonDiaconescu, Guvernului condus de VictorCiorbea, în special ministrului de externeAdrian Severin şi acelor parlamentari care auvotat pentru ratificarea tratatului. SenatulForumului Civic-Naţional Român îşi încheie

protestul, Declaraţia din 8 iulie 1997, astfel:„Consider ă că dreptul românilor asupra

nordului Bucovinei, ţinutului Her ţa, norduluişi sudului Basarabiei, insulelor de pe braţulChilia, Insulei Şerpilor şi platoului continentalaferent al Mării Negre este inalienabil şiimprescriptibil”.

Noua ediţie a volumului a fost reeditată la Blassco, Bucureşti, 2014.

Corbul




Către Coana Chiriţa

Lucia SAV

Distinsă doamnă, venerabila şisimpatica noastr ă coană Chiriţa, permiteţi-misă vă elogiez în această epistolă, să aduc unomagiu ilustrei dvs. personalităţi, să-miexprim admiraţia faţă de şarmul inegalabil alconversaţiei dvs., faţă de graţia şi manierele

dvs. impecabile, şi daţi-mi voie să vă ridic înslăvi pentru talentul dvs. inepuizabil apropode inovaţia lexicală prin care aţi reuşit să vă înveşniciţi, intrând în istoria literaturii româneşi în memoria afectivă a publicului iubitor deliteratur ă.

Ţin să vă dau de veste că, graţiegenialului dvs. furculision, i-aţi întrecut, dedeparte, pe toţi cosmopoliţii noştri postdecem-

brişti dornici de faimă. Mai cu seamă pe uniidintre „studioşii” care vă invidiază pentru

talentul dvs., pentru că, în pofida str ăduinţelorlor lingvistice, care mai de care mai hazlii,care mai de care mai aberante, nu reuşesc să vă egaleze în ceea ce priveşte originalitatea şi

prospeţimea stilului. Pe ici, pe colo, câte unulreuşeşte, pentru o clipă, să se strecoare pescenă, în lumina reflectoarelor, dar nu princine ştie ce contribuţii remarcabile, ci printexte scandaloase, redate într-un limbajdeşuchiat, sau prin texte de un umorinvoluntar savuros.

E adevărat, „superocheiştii” noştri vă invidiază pentru geniul dvs. lingvistic, pentruoriginalitate şi pentru spontaneitate şi, caatare, se opintesc din r ăsputeri să vă întreacă apropo de celebrul dvs. furculision. Însă,acum, altul e trendul! Adio, furculision! Adio,

fripturision! Bine aţi venit, super şi super OK ,care sunt folosite invariabil în loc de: bine,frumos, minunat, admirabil, grozav, excelentetc., aşadar, în locul şi în detrimentul acestoradjective; obsedantul like şi varianta lui

comică like-uri; cool! – la concurenţă cu

longevivul, exoticul mi şto! (sau cu sensul dedetaşat/rece/calm, precum în sintagma atitu-dine cool); antipaticul job; săltăreţul popcorn; omniprezentul party; nonşalantul whocares?, strecurat în conversaţie când nu teaştepţi; whatever!, spus pe un ton plictisit...

„Am eu, aşa , un feeling”, rostit cu aplomb deo „vedetă” de pe ecranul televizorului. „Mi-am schimbat look -ul” , se alintă, plină de sine,o „artistă” siliconată.

„Ăsta e cel mai mişto cântec ever!”,declar ă cu emfază un adolescent cu creastă

blondă. „Hai, că eşti fake!” , îl apostrofează ofetişcană cam despuiată pe camaradul ei.„Cântecul ăsta a devenit viral pe internet”, nedă de ştire un cântăreţ la televizor. „Ce outfit mişto!”, exclamă o f ătucă, uitându-se

extaziată la nişte blugi zdrenţuiţi din vitrinaunui butic. „ Board -ul se va întruni în curând”,auzim la televizor. „Vă fac un discount”, mă anunţă o simpatică vânzătoare, cocoţată penişte sky-high heels* („Oops!”... că m-ammolipsit şi eu de la dr ăguţii noştri cosmo-

poliţi). „M-am focusat şi mi-am strâns nişte bani pentru o vacanţă afar ă”, declar ă, mândrude sine, un individ îmbr ăcat la patru ace... Odivă cu buzele „bosumflate” e „determinată” să se prezinte în curând la un casting... Şi,

într-un moment desinceritate, o gospo-dină ingenuă nemărturiseşte că s-a îndr ăgostit... de tigaia drycooker. Ne mai „gâdilă urechea” în mod ne-

plăcut exasperantul „mă duc la un shopping,la mall”; câte un fashion show, din când încând; câte un trash, pe ici, pe colo, ca să nuzic nimic de trivialele: f--k you!, sh-t! etc.

Însă, unele reclame tv sunt de un comicinegalabil. Se aud mereu formulări de genul:

„Dar , stai!... iubesc pantofii;... iubesc salata;...

Epistole




iubesc îngheţata” etc., în loc de: îmi plac pantofii; îmi place salata; îmi place îngheţata – asta fiindcă I love shoes; I love salad; I loveice cream sunt traduse din engleză cuvânt decuvânt... Formidabil!! Ar fi nostim să auzimmereu formulări precum: iubesc cu patimă ciorba de burtă; iubesc cu foc mititeii; iubescnecondiţionat plăcintele poale-n brâu etc. (Să vă fie de bine, neicusorilor! Iubiţi-vă pantofiişi mititeii, puicusorilor!, îndr ăgostiţi-vă chiarşi de tigaia dry cooker , dar în taină; fiţi domnişi doamne şi nu dezvăluiţi secretul vostrulumii întregi!) Până şi unele dintre interjecţiilenoastre au fost concediate în mod barbar.Wow-ul şi Oops-ul sar adesea de pe limba„noilor chiriţişti”, „gâdilându-ne” urechea

într-un mod neplăcut... „Dansul acesta a fost...wow!” „Ne-am distrat... wow!” „A fost ceva...foarte wow!” „Nu mai avem freşuri şi nicicizchec” (sic!) – ( fresh-uri , cheese cake n.a.) –

, mă lămureşte o jună vânzătoare, cu unghiilemulticolore şi cu şor ţul alb bătând în gri, după ce comand un suc proaspăt de portocale şi o

pr ă jitur ă cu brânză.„ Dar, stai!”... textul unei reclame nău-

citoare a pus capac la toate năzbâtiile lingvis-tice ale noilor „chiriţişti”. Când am auzit,

prima dată, textul: „Şeruieşte (sic!) povesteata!”, am r ămas uluită. Recunosc că abia la adoua încercare m-am dumirit ce vrea să zică.Poate n-am auzit eu bine, mi-am zis în sineamea la început, dar nici „Ceruieşte povesteata!”, nici „Ciuruieşte povestea ta!” nu mergea.În cele din urmă, am reuşit să dezleg misterul.„Şeruieşte!...” , din textul reclamei, nu ealtceva decât imperativul – format în manier ă

furculision – de la verbul to share (aîmpărtăşi, a împăr ţi, a fi părtaş la). Incredibil!

Aşadar, „Share-uieşte povestea ta!” (Aferim,neicusorilor! Parol, puicusorilor! Desigur că vom „şerui” povestea noastr ă... Cât pe ce să-leclipsaţi pe celebrul furculision!)

Distinsă coană Chiriţa , acestea sunt doar câteva dintre „ perlele” pe care le auzim pestradă, la cofetărie, în autobuz, la televizor etc.

Nu am nimic împotriva neologismelorcare pătrund în limba română pentru că enevoie de ele, întrucât exprimă noi realităţi

pentru care nu există cuvinte echivalente.Acestea sunt absolut necesare şi binevenite,

dar a stâlci limba română numai şi numai pentru că unii s-au trezit, peste noapte, maricosmopoliţi, inşi preţioşi şi aroganţi, dispre-ţuitori ai limbii materne, nu este acceptabil.Aşadar, cu asemenea „noutăţi” lexicale şi printraducerea hilar ă, cuvânt de cuvânt, a unorexpresii din engleză (vezi odiosul: theskeleton in the closet – cadavrul din debara –,to think outside (of) the box – tradus aiurea deunii: „a gândi din cutie” – etc.), cosmopoliţiinoştri postdecembrişti se căznesc să-l eclip-seze pe celebrul dvs. furculision. Însă, mă opresc aici ca să nu vă plictisesc cu alte şi altenăstruşnicii lingvistice la modă.

*

Dar asta nu-i nimic, distinsă coană Chiriţa, vă asigur că veţi fi grozav deîncântată să citiţi „productele” unora dintre

junii noştri „poeţi” care publică prin anumitereviste literare. Dar ce zic eu poeţi? Fiindcă asemenea „poeme” la minut se pot auzi zilnicde îndată ce te afli pe stradă, la piaţă, înautobuz, la cinema, la mall, mai ales la mall...„Noi suntem progresişti, noi ne aliniemtrendului actual, noi suntem modernişti,ironişti, umorişti, consumerişti, globalişti etc.

Voi sunteţi nişte romantici ramoliţi, niştesimbolişti retardaţi sau, Doamne păzeşte!,nişte expresionişti desueţi” – vor să zică sausă scrie înfumuraţii noştri juni. De unde, oare,atâta tupeu şi lipsă de respect la unii dintre

junii postdecembrişti? Ce s-a întâmplat, oare,cu aceşti „studioşi” computerizaţi?... Fereas-că-te Sfântul să te opreşti şi să admiri o floareînrourată sau să priveşti cu adoraţie spre cerulînstelat şi să îndr ăzneşti să scrii o poeziedespre frumuseţea lor. De-abia aşteaptă unii

dintre junii noştri, cu ifose de mari scriitori, să te gratuleze cu ironii, cu verdicte precum:„neactual”, „desuet”, „patetic” etc. În viziunealor, dacă nu te-ai învrednicit să scrii măcar unvers în care să-l preamăreşti pe omniprezentul

fast food, bunăoar ă, să-i închini ode „ami-cului” laptop, să-i înalţi ditirambi „eternului” mall sau să strecori, pe ici pe colo, ceva

pornografie, „eşti pierdut şi eşti ridicul”...În fine, „criticiştii” noştri – scribi f ăr ă

oper ă – profită de orice ocazie pentru a-i persifla sau chiar a-i denigra, printr-un limbaj




agresiv sau chiar injurios, pe scriitorii dinvechea generaţie, oameni de talent şi decultur ă, care au trudit şi au f ăcut marisacrificii pentru a-şi scrie căr ţile bine primitede criticii noştri oneşti, de autoritaterecunoscută.

(De altfel, am băgat de seamă că uniidintre semenii noştri de pretutindeni sunt,acum, la fel de fascinaţi de „jucăriile”tehnologiei moderne precum erau, odinioar ă,inocenţii băştinaşi din ţinuturile de la tropicesau de la ecuator atunci când „mesagerii”lumii civilizate le ofereau sclipitoare mărgelede sticlă în schimbul colanelor de aur sau afructelor exotice. Laptopuri, tablete, telefoane

inteligente, ceasuri inteligente, DVD-uri şialte asemenea gadgeturi au un efect aproapehipnotic, mai cu seamă asupra „generaţieiselfie” din toată lumea.

Nu mă revolt împotriva tehnologieimoderne. E necesar ă şi utilă, dar să nu seîntreacă măsura: nu-ţi faci un idol dintelefonul mobil, din laptop sau din tabletă...

Laptop, internet, mouse, site, web, mall, fast food, pet shop, fan, facebook, card, blog, slideshow, online, Youtube – iată câteva exemple

de neologisme care se justifică. Vă mai dau deştire, distinsă doamnă, că unii dintre juni suntîntr-atât de extaziaţi de paradisul artificialoferit de concertele de muzică „electro-urlătoare” şi de substanţele înşelătoare pe carele consumă, încât nu-i de mirare că, subefectul sunetelor asurzitoare, al luminilororbitoare, al reclamelor pâlpâitoare de totfelul, se apucă să aştearnă pe hârtie nişte texte

bizare, un soi de folclor urban cules de prin bolgiile infernului din care tocmai au descins.)

Scrierile unor autori sunt pline de aluziila SMS-uri, celulare, tablete, laptopuri, elo-giind „minunile” pe care aceste „cutii magice”le săvâr şesc. Unele texte sunt înţesate decuvinte sau comentarii bizare preluate, uneoriîntocmai, de la cei care le postează pe internet,rezultând, în final, un soi de maimuţăreală literar ă, de fapt, nişte teribilisme ale literaturiitinere actuale... „Literatura occidentală e plină de cuvinte şi expresii triviale” – protestează maimuţăriştii noştri actuali –, „noi de ce n-am

proceda la fel?” Because it’s not a good idea,

wise guys!** (Oops! – mii de scuze, stimată şidistinsă coană Chiriţa, iar m-a luat gura pedinainte şi nu m-am putut abţine de la unr ăspuns în spiritul textelor lor .)

Aceasta e realitatea zilelor noastre – mise va replica –, ea trebuie să se oglindească veridic în literatur ă, în artele plastice, înmuzică... Din păcate, realitatea de azi e sino-nimă cu o glaciaţiune computerizată şi denotă renunţarea la adevăratele valori ale spiritului,exaltarea imoralităţii, exacerbarea instinctelor,decăderea sufletului, lipsa de credinţă înDumnezeu; toate acestea având şansa să ducă,în cele din urmă, la colapsul omenirii.

Am constatat, de asemenea, că unii junicred că sunt mai interesanţi dacă îşi botează

textele musai în limba engleză. Aşadar, e posibil să dai peste o plachetă intitulată, bunăoar ă, Bells & Whistles şi s-ar putea să descoperi astfel de versuri, printre care sestrecoar ă – hodoronc-tronc! – câte un cuvântenglezesc: „Why,/ astăzi am trecut pă la iubitamea/ care zăcea în pat acilea cu mareferbinţală/ după party-ul mişto dă azi-noapte./Wait!/ I-am adus juma dă kil dă portocale/ pă care nehalita le-a înfulecat pă loc...” Aferim!Asta da spontaneitate! Asta da improvizaţie!

Asta da diversitate de tradiţii culturale! De bună seamă, titlul consună perfect cuconţinutul (sic!). (Stimate/ă poet/ă, permiteţi-mi să vă sugerez o încheiere adecvată „mesajului înălţător” al versurilor dvs. – „(...)One flew over the cuckoo’s nest ”.***)

Simpaticii noştri juni, I pak vă dau deştire că noi, „ăi bătrâni”, ne-am cam plictisitde banalul cotidian ilustrat în textele voastre;îl tr ăim fiecare pe propria piele şi nu suntemîncântaţi să dăm peste un nesfâr şit pomelnic al

întâmplărilor voastre zilnice atunci când vă citim versurile. Nu-i de ajuns că ascultăm,f ăr ă să vrem, „versuri” la telefonul mobildespre cotidianul cenuşiu când suntem înautobuz sau pe stradă?... (Cum că „am fost lamall şi mi-am cumpărat nişte pă puci super şilac de unghii cu sclipici”. Cum că „amu îs întroleu şi abia aştept să ajung acasă”. Cum că „pretenu-so nu o vinit la club asar ă”...) Vă rugăm să ne credeţi că nu simţim nici un felde catharsis citind, în „poemele” voastre,

bunăoar ă că: „vecinul de la 5 îşi renovează




apartamentul/ peste noapte, tipa de la 2 adevenit spărgătoare de... nuci/ iar chiriaşul dela parter ţine treaz întreg cartierul cu muzicalui „calmantă”. Sau că, privind un colţar

jerpelit, unei autoare i se năzare că acesta e,de fapt, o pă pădie, sau că, strângându-şi „cu

pasiune” iubita în braţe, un june poet nu-şi poate dezlipi privirea de la ţânţarul care-şiface siesta pe tavan etc.

Dacă tot vreţi să aduceţi la cunoştinţă lumii întregi aventurile voastre de peste noap-te sau zi, faceţi-o cu talent, stârniţi interesulcititorului, fiţi autentici, sinceri, vii, precumsunt vreo doi-trei Feţi-Frumoşi douămiişti,mai apropiaţi de voi ca vârstă. Citiţi-l, bună-oar ă, pe Ştefan Manasia, poet autentic amazo-

nian, unic în peisajul liricii noastre actuale. Învolumul Amazon şi alte poeme, dincolo de „aluviunile” imunde de tot felul din cartierelenoastre, dincolo de gunoaiele care sufocă

Nadăşul, „maiestuosul Amazon”, de lamarginea Clujului; printre blocurile roase deigrasie, rugină şi funingine ale Ostroveniului;„dincolo de gardurile albe ale fermei de

porci”, r ăsare, luminos şi diafan (era să zictraklian), macul, această „ floare a memoriei”, semnificând delicateţea şi candoarea poetului

şi, deopotrivă, focul interior, fervoareacreatorului inspirat, calităţi salvatoare într-olume a declinului moral şi spiritual.

Citiţi-l şi pe Claudiu Komartin, caretransfigurează situaţii cotidiene în admirabile

poeme şi se remarcă prin sinceritatea confe-siunii. Impresionantă este compasiunea

poetului faţă de cei umili, faţă de dezmoş-teniţii sor ţii, şi dezgustul său faţă de toţiîmbuibaţii care-şi plimbă indiferenţa şi ego-ismul în jeepuri luxoase.

Citiţi unele poeme ale lui Dan Sociu,care are un acut simţ al umorului. Insolit e

poemul tragicomic, Fratele păduche, în care poetul relatează cu haz cum el şi amicii luis-au umplut de păduchi după ce au fost, deCr ăciun, la un chef, undeva... (Deh!... nu teumpli de păduchi în fiecare zi şi dacă îţi maişi exprimi compasiunea faţă de „ fratele

păduche însingurat”, care a dorit să petreacă,de Cr ăciun, împreună cu tinerii cheflii, şirelatezi toate astea cu talent, eşti salvat şine-ai câştigat simpatia...)

Citiţi-l, de asemenea, pe Andrei Doboş,care, în mănăştur story, ne spune că ador ă să mănânce plăcinte şi să se dea cu bicicleta prin„splendidul” cartier clujean, Mănăştur, şi,într-un limbaj colocvial, ne povesteşte cu harfelurite întâmplări din acest „paradis” cu

blocuri cenuşii, multe Fast food -uri şi spăr-gători... de seminţe.

Citiţi poemul Unde PETRA al tânărului poet Ştefan Baghiu, coleg de zodie şi, desigur,şi de talent cu celebrul Muri – Ion Mureşan.Unde PETRA, cu obsedantul „ A cui frumu-se ţ ea asta a ta?”, este un poem exemplar,care îl singularizează pe tânărul poet în

peisajul liricii tinere actuale.Desigur, vor mai fi fiind şi alţi tineri

poeţi talentaţi în România. Pe aceştia îi rog să mă ierte pentru că nu i-am citit încă.Aşadar, simpaticii noştri autori tineri,

dacă nu vă ţin curelele să transfiguraţi cotidi-anul tern în poeme autentice, tulbur ătoare,atunci ar fi mai bine să vă nemuriţi păţaniileîn jurnalele voastre, ori de câte ori veţi simţi omâncărime la degete şi e musai să luaţi pixulîn mână... Însă, credem că unora dintre voi osă vă vină mintea la cap cât de repede,întocmai cum s-au petrecut lucrurile şi în

cazul unor „tineri furioşi” autohtoni care aumizat pe pornografie în poezie şi apoi şi-au pus cenuşă în cap şi s-au dezis de astfel deexperimente, întorcându-şi faţa către cele

bune, decente şi frumoase... Şi nu uitaţi ce nespune Poetul: „Ce e val, ca valul trece;/ De te-ndeamnă, de te cheamă...”

Distinsă coană Chiriţa, ca să vă lămuriţişi să vă minunaţi apropo de fenomenul acestatrendist, vă trimit un „text poeticesc” împănatcu englezisme, pe care l-a recitat un june care

se afla cu amicii săi la o bere, la o terasă dinoraş. Eram şi eu prin preajmă. Vă rog să-midaţi de ştire dacă l-aţi găsit la înălţimeacelebrului dvs. furculision.

SMS-uri

Bă, ce cald e! Bă, ce cald mi-e!Mi s-a uscat gura de sete. Aş bea un ţap

rece.Hopa! Îmi iese în cale o terasă.




Mă aşez la o băută cu mobilul în mână.Tastez.Textez.Trimit SMS-uri.

– Ce faci, bă, nu vii la un drink pă terasă?

– OK, bă, hai că vin. Ai şi niştefrumuşele acolo-şa?

– What?... N-am, bă, da’ fac rost urgent.

Tastez.Textez.Trimit SMS-uri unei blonde.

– Ce mai faci, dragă? Vii la un drink cunoi pă terasă?

– OK, bă. Vin ASAP.

– Ce-ai zis? – Vin cât pot de repede, incultule! – OK, f ă! Vino urgent! Nu-mi prieşte să

beau ţapul dă unul singur.

Ca să nu mor dă plictiseală până vinamicii mei,

mă distrez şi eu cum pot.Aşez SMS-urile meleunulsubaltul.Aşez SMS-urile blondeiunulsubaltul...Oho, ce poezie mişto mi-a ieşit! În 5

minute! E super OK!Fuga cu ea la revistă!Poate mi-o publică „jmecherii” ăia.E în trend.

Stimată coană Chiriţa, închei epistolatransmiţându-vă salutări afectuoase şi asigu-rându-vă de admiraţia mea dintotdeauna

pentru genialul, celebrul dvs. furculision.

Note:

* Tocuri foarte înalte (traducere cuvânt de cuvânt: tocuri înalte până la cer).** Pentru că nu-i o idee bună, şmecherilor!

*** Vers dintr-o poezie pentru copii (nursery rhyme). Citatul trimite şi la romanul lui Ken Kesey:One Flew Over the Cuckoo’ s Nest ( Zbor desupra unui cuib de cuci).

Simbioza




Lumea ca spectacol

Maria VAIDA

Jurnalistul Victor Ştir semnează de ani buni rubrica de opinie intitulată Spectacolderizoriu din paginile cotidianului „Mesagerulde Bistriţa-Năsăud”, unde este redactor pe

probleme de cultur ă. De fapt, jurnalistul adebutat cu un volum

de poezie în 1993,intitulat Cavalerulnorilor , urmat dealte patru volume deversuri, dar impre-sionant este numărulmare de traduceridin poezia univer-sală, începând cu Lechemin de la croix de Paul Claudel din

2001, continuând cuTremur de HildeDomin sau Trei

interviuri cu Heidegger în 2007. Paletatematică a operei sale este neobişnuit dediversificată, iar autorul impune prin opiniileavizate şi prin vasta sa cultur ă. Victor Ştir a

publicat la un moment dat un volum masivnumit (după titlul rubricii pe care o semnează)Spectacol derizoriu, Ed. Karuna, Bistriţa,2009, 342 de pagini.

Majoritatea articolelor, de dimensiunerestrânsă din necesităţi de tipar, pornesc de la

motivul lui Oxen-stierna (eminescianmai târziu) al lumii

văzută ca spectacol, uneori derizoriu, eadevărat, dar autorul bistriţean are opiniiferme, pe care le exprimă tranşant, f ăr ă

părtinire, ci în lumina adevărului şi din punctul său de vedere, ca om al lumii în caretr ăieşte, cunoscător al istoriei şi al ororilor

acesteia. Fraza este fermă, constatatoare, f ăr ă

a acuza, dar reliefând adevărul dincolo deaparenţe: „Printr-o semnătur ă care a dat pârtie Gărzii Maghiare de care se leagă speranţelerevanşarzilor, s-a anulat întregul efort despălare a păcatelor administraţiei maghiarehortiste care a fost atât de devotată lui Hitler

la trimiterea evreilor spre lagărele deconcentrare. [...] Prin girarea de (către) statulmaghiar a unei astfel de organizaţii extre-miste, se cheamă că, undeva, trecutul îşi arată r ăutăţile, că societatea din ţara vecină nu se

poate apăra de obsesiile trecutului” (VictorŞtir, Inadecvare istorică, 22 iulie 2008, în vol.Spectacol derizoriu, Ed. Karuna, Bistriţa,2009, p. 189). Sarcină de serviciu, creaţie ivită din gândirea jurnalistului, cunoaştere

profundă a fiinţei umane sau orice ar fi aceste

texte, ele demonstrează gândirea sănătoasă aautorului, care nu se sfieşte să afirme tranşant:„Faptul de a apar ţine unui popor care s-aformat în vremea constituirii învăţăturiicreştine, un popor născut creştin, din care s-auridicat Sfântul Ion Cassian, Dionisie Exigulori alţii din perioada veche sau mai nouă (Niceta de Remesiana, n.n.), ne arată că putemfi mândri de vocaţia religioasă şi culturală anaţiei în care am văzut lumina” ( Ibidem, Treimotive pentru mândria de a fi român, p. 155).

Împărtăşim opinia autorului privind fapteleabominabile săvâr şite de românii de etnieromă sau nu în Italia, conştienţi fiind că „verişorii noştri de la Traian au manifestat demultă vreme pentru amorul liber” ( Ibidem,Violul ca brand românesc, 30 aprilie, 2008, p.120), după cum spune autorul. Gândurilenoastre se intersectează adesea cu idei şi numedin volumul jurnalistului Victor Ştir, mai alesîn direcţia poetei germane Hilde Domin (carear fi meritat un premiu Nobel pentru întreaga

sa oper ă, un spirit enciclopedist al veacului

Lecturi




trecut de o inteligenţă sclipitoare), apoi cătrefilosoful Martin Heidegger, care a constituit ovar ă ţinta preocupărilor mele de lectur ă, sauAdrian Pintea, regretatul actor originar dinaceastă zonă, dar care a f ăcut liceul în Oradeala Emanoil Gojdu, alături de care participamla Olimpiadele de Limba română în anii deliceu, noi reprezentând pe atunci judeţul Bihorla etapa naţională. Fermecător, boem, îndr ă-gostit de poezie, cu părul ondulat şi ochiimari, misterioşi, Adrian ştia să cânte minunatla chitar ă, avea şi o formaţie cu care participala diverse concursuri, iar călătoria noastr ă dela Oradea la Bucureşti devenea un frumosspectacol de muzică şi poezie în care se im-

plica şi na şul din trenul accelerat. Dumnezeu

să-l odihnească, mult prea repede s-a stins!Mărturisesc că n-am avut prilejul să citesc alte lucr ări ale acestui autor, dar

impresia pe care o lasă asupra lectorului volu-mul de „texte din 2008” (cum le subinti-tulează domnia sa), r ămâne copleşitoare. De lacoperta frumoasă concepută de Mariana Popşi până la ultima pagină a căr ţii se vede bunulgust şi viziunea estetică a editurii, iardedicaţia dovedeşte generozitatea autorului.Aş sugera editurii ca atenţionarea referitoarela calitatea corecturii să nu fie chiar o panglică de doliu, era suficient un chenar... De altfel,căutate cu perseverenţă în urma atenţionării,constatăm că s-au strecurat foarte puţinegreşeli de redactare.

Cartea Spectacol derizoriu semnată de jurnalistul poliglot Victor Ştir, atrage princopertă, dar mai ales prin conţinutul tematic

atât de diversificat, dovedind calităţile stiluluişi ale gândirii profunde ce trece dincolo deaparenţe, ajungând la esenţa lucrurilor.





Arhipelagul Gulag al Hertei Müller

Ion Radu ZĂGREANU

Lectura romanului Hertei Müller, Leagă nul respira ţ iei (Editura „HumanitasFiction”, 2010), te trimite cu gândul laAleksandr Soljeniţân, la volumele saleîntitulate „Arhipelagul Gulag”.

Herta Müller încearcă în romanul său să

refacă viaţa şi atmosfera din lagărele sovieticeîn care au fost aduşi etnicii germani dinRomânia, şi nu numai, după cel de-al Doilea

R ăzboi Mondial, pentru reconstrucţiaUniunii Sovietice.

Autoarea, tr ă-ind „frica” unormărturisiri, „pe fu-riş”, ale mamei sale,şi aceasta fiind cinci

ani într-un lagăr demuncă, se docu-mentează, se infor-mează despre acestespaţii concentraţio-nare de la foştii de-

portaţi din satul ei,de la poetul Oskar

Pastior (1927-2006), propunându-şi iniţial să redacteze această carte împreună. OskarPastior murind, scriitoarea se decide să scrie

singur ă romanul.Începutul şi sfâr şitul naraţiunii surprind

două plecări ale personajului principal, LeoAuberg. În incipitul scrierii tânărul germandin Sibiu, de şaptesprezece ani, îşi pregăteştevaliza pentru deportare în Uniunea Sovietică,iar în final el va pleca în Austria, r ămânândacolo.

Naratorul-personaj este „rechiziţionat”de acasă de ruşi împreună cu viitorii săi colegide lagăr. Plecarea lui survine într-un moment

de descumpănire existenţială, dintr-un univers

al monotoniei şi al lipsei de orizont: „Voiamsă ies din degetarul micului oraş unde toate

pietrele aveau ochi”. Îl însoţeşte ca o speranţă doar previziunea optimistă a bunicii: „ŞTIUCĂ TE VEI ÎNTOARCE”.

Frica, foamea, dezumanizarea devin

reperele permanente ale vieţii de lagăr. Deşidescrie prin „documentare” viaţa din lagărelesovietice, Herta Müller reconstituie plauzibilceea ce s-a petrecut acolo.

„Personajul” omniprezent în lagăr estefoamea, animalică, dezumanizantă: „dacă fiecare are propriul său Înger al foamei, atunciori de câte ori moare unul dintre noi, un Îngeral foamei e pus pe liber”. Fenia, cea careîmpăr ţea dimineaţa por ţia de pâine, „oofiţăreasă a pâini… complice a Îngerului

foamei”, devine pentru deţinuţi suprema legea acestui teritoriu. Nici unul nu-şi permiteanici măcar să se gândească la chipul ei„hidos”, de teama de a nu r ămâne f ăr ă pâine.În faţa foamei, spiritual gregar al deţinuţilorse manifestă debusolat, iar morala nu are niciun sens: „eram cu toţii o haită, gata de a ucide

pentru o bucată de pâine… În justiţia pâinii,morala curentă nu-şi are locul”. Foamea e unact singular: „Participarea afectivă la foameacelorlalţi e zero, nu poţi flămânzi împreună cu

alţii”. Chiar şi dorul de acasă e tot o foame, deun spaţiu antitetic ca stare: „Atunci dorul meude-acasă nu va mai fi decât foamea de un locunde cândva am fost sătul”. Starea de foame e

paroxistică: „nici nu mai ai creier, ci doarecoul foamei”. Aceasta produce halucinaţii:„Din proiectoarele de urmărire curgea lapte”.

Locuitorii lagărului alcătuiesc două tabere. Deoparte cei mulţi, deţinuţii, zekii,„numerele”, şi cei care îi păzesc. Dintre ceidin urmă se individualizează crudul coman-

dant Şiştvanionov şi vindicativul şef de echipă




Tur Priculici. Dezumanizarea îi apropie pe ceiînchişi de statutul de obiect: „pe drumulacesta pe care mă-ntorceam în lagăr la asfinţitnici nu eram nimic altceva decât un obiectrusesc oarecare”.

Memorabile sunt câteva portrete. KatiPlanton (Katharina Seidel) din Banat, debilă mintal pentru care s-a inventat serviciul de

planton. În dispută cu ea, chiar şi Tur Priculici„nu f ăcea decât să-şi dezvăluie punctul vulne-rabil al brutalităţii”. Absurditatea autorităţiisale pălea în faţa ei. Irma Pleifer moare îngroapa în care se stingea varul, fiind trecută apoi în categoria sabotorilor. Dispariţia ei învarul încins se transformă într-un spectacoltragic: „Capul s-a scufundat şi căciula s-a

ridicat. Cu clapele pentru urechi r ăşchirate,căciula plutea încet-încet spre marginea gropiica un porumbel înfoiat”. Corina Marcu,româncă prinsă la Buzău, probabil ca să completeze un număr de deţinuţi, moaredegerată. Fenia, distribuitoarea de pâine me-reu indispusă, cu piciorul drept mai scurt, era„o cadristă devotată a conducerii lagărului”.Avocatul Paul Gast îi fur ă soţiei supa dinfarfurie.

Muncile deţinuţilor sunt extenuante.

Toţi încearcă să se adapteze inumanelor con-diţii de viaţă. Nu li se permite să scrie acasă,ei devin simple unelte: „Unealta sunt eu! Ea

porunceşte şi eu mă supun”. Ei parcurg„vremea-lui-piele-şi-oase, veşnicia supei devarză”, au program de despăduchiere, dedesploşniţare, se bat între ei pentru o bucată de pâine. Bolnavi şi înfometaţi, se simt „ieşiţidin timp”, apar ţin definitiv lagărului: „Eu amlagărul, şi lagărul mă are pe mine”.

Autoarea schimbă planurile narative,

Leo Auberg imaginându-se, de exemplu, demulte ori acasă, retr ăind unele momente dinmediul familial. Nostalgici, deţinuţii se reîn-torc acasa prin intermediul amintirilor, ei nuîşi mai pot imagina un alt viitor, li se atrofiază „dorul spre înainte”.

Urmările lagărului persistă în conştiinţalor şi după întoarcerea acasă. Leo Auberg sevisează că este mereu deportat, că „mănâncă cu toţi porii”, că s-a dezvăţat să folosească furculiţa şi cuţitul, doarme cu lumina aprinsă.

Drama lui se accentuează după reveni-rea acasă. Cei din familie îl privesc cu suspi-ciune. În libertate, fostul deţinut nu e maisigur pe amintirile lui, se teme să nu fie „unmartor fals”. Frica nu-l păr ăseşte nici atuncicând are ocazia de a r ămâne în Austria, scri-indu-i soţiei Emma că: „Frica nu iartă. Nu mă voi întoarce”. Cei cinci ani de lagăr nu-i suntcompensaţi „sub forma tergiversării îmbătrâ-nirii”.

Fostul lagăr devine unul interior: „lagă-rul mi-a dat drumul acasă pentru a-şi fixadistanţa necesar ă ca să-mi sporească în cap”.

Autenticitatea creionării atmosferei si-nistre de lagăr e o reuşită a romanului.Deţinutul îşi reprimă manifestările: „Pe

dinăuntru devii recalcitrant şi trist, iar pedinafar ă slugarnic şi frumos”. El speculează orice situaţie în favoarea lui, învăluie tot ce er ău în nostalgia amintirilor: „Mersul cumaşina e sezon oprit de la muncă”, „praful decăr ămidă îmi amintea de boiaua roşie, dulcede ardei”. Momentele de fericire apar ţin gurii(„e mută şi-nr ădăcinată lăuntric”) şi capului(„fericirea capului e comunicativă şi cere

prezenţa altor persoane”).Este multă poezie în proza Hertei

Müller. Secvenţele lirice îmbracă forma unorflash-uri de pastel: „Şi să caut pe cer un vârfde nor de care să-mi agăţ oasele”, „În livadă tremura vântul negru”, „deasupra cantineispânzura o lună ca degetarul de subţire”,„Odată am găsit sub măsuţa albă de rezopal ostafidă pr ăfuită. Am dansat cu ea. Apoi ammâncat-o. După care am simţit în mine oanume depărtare” etc.

Trecerile din real în fantastic sunt atâtde fireşti şi de neaşteptate la Herta Müller,

încât ai impresia că orice lucru are o partevăzută, reală şi alta ireală.

Romanul este construit pe baza unorsimetrii. Leo Auberg, pregătit să fie luat deruşi îşi adună tot ce are între „graniţele” vechiiziceri: „Tot ce-i al meu port cu mine”. După revenirea din lagăr, când protagonistul semută la părinţii soţiei Emma, toată averea luise încadrează în aceeaşi formulare: „Tot ceaveam purtam asupra mea”. Simetrice şi anto-nimice sunt şi cele două enunţuri, cel al

bunicii eroului, „ŞTIU CĂ TE VEI ÎNTOAR-




CE”, şi cel adresat soţiei din Austria, unde el adecis să r ămână: „Nu mă voi întoarce”.

Adevărul este că Leo Auberg nu îşi află supape de refulare. Revenit acasă, în faţa alorsăi se simte un str ăin, un defazat istoric.Încearcă să consemneze în scris cele întâm-

plate, dar nu-i mulţumit: „Nu te poţi apăra nicităcând, nici povestind”. Îndepărtarea de aniide lagăr nu înseamnă pentru Leo Auberg nicieliberare, nici uitare. Fostul deportat se

îndoieşte de calitatea lui de martor: „înlibertate fiind îmi sunt, de unul singur şi chiarmie însumi, irevocabil un martor fals”.Probabil că în curând nimeni nu îl va maicrede şi fostul lagăr va deveni o povar ă interioar ă, permanent: „De la întoarcereaacasă pe comorile mele nu mai scrie SUNTAICI, dar nici AM FOST AICI. Pe comorilemele scrie: DE-AICI NU SCAP”.

Trasfer de identitate 5




„Viața asta e tot ceea ce șt iu”

Andreea COCOI

Cartea lui RaduFlorescu, Poeme ocul-te, publicată la edituraCHARMIDES în anul2012 aduce în fațacititorilor o nouă vizi-une asupra lumii. Vo-

lumul reprezintă a noua publicație a poetului

după volume de poezii precum: Poemesingure, (Editura Junimea – 1989) Camera Liturgică, (Editura Acțiunea – 1992),Satrapia, (Editura Timpul – 1995), Casa dincare ies, (Editura Axa – 1997), Negrutransparent, (Editura Timpul – 2001), Rău de

pământ, (Editura Dionis – 2004) Probă devia ță , (Editura Conta – 2008), Poeme singure,(Editura Tipo Moldova – Anthologie – 2011).În cele 160 de pagini, Radu Florescu dă viață unor gânduri impresionante, puțin șocante,

care scot în evidență o latur ă sensibilă și osubstanță lirică: „plîngi pentru că dincolo detine/ totul dispare cît ai clipi./ soarele cît o

boabă de strugure/ apune sub un mal de pă-mînt.” (Oameni și peisaje (dincolo de tine)).

Versurile volumului descoper ă o ființă care caută regăsire, deși neputința, singur ă-tatea și timpul o învr ă jbesc: „în fiecare zimoartea își trimite iscoadele/ dar tu cauți con-tinuu o șansă/ un timp unde să dispari pentrutotdeauna./ cauți o lume invizibilă numai a ta/

unde o mare albă și grea îți va locui retina.”(Oameni și peisaje (în cer oamenii tac)).Vocea poetică are în vedere ceea ce e dincolode viață, existența unor mai multe persoaneîntr-un singur trup și nevoia desprinderii luide aceasta: „tot ce este în jur mi-e aproapestr ăin./ nu-mi găsesc liniștea/ oricît aș crede înziua de mîine./ eu nu locuiesc aici./ tr ăiescdoar o inutilă complicitate/ cu cerul coborîtnefiresc pe pămînt/ la ora amiezei.” ( Aproapestr ăin)

Lași un pustiu în urmă? Ești în căutareadrumului cel bun? Consideri că viața e prealungă? Sunt întrebări la care volumul Poemeoculte caută cel puțin un r ăspuns: „viața asta etot ceea ce știu/ afar ă e frig și aerul rece taieca sticla/ în camera mea nu se întîmplă nimic./în varul pereților văd ziua care tocmai atrecut./ o zi ca oricare alta îți spui și prin

fereastra deschisă/ arunci ziua de acum ca pehaină îmbr ăcată de îngeri./ pînă seara tîrziucasa în care stau/ pare o corabie sigur ă./ în jurmoartea vălurește ușor/ așa cum respir .(Oameni și peisaje (a șa cum respir)).

Poeziile lui Radu Florescu, oscilează astă dată între un vis adus de moarte, deregăsire și o realitate primejdioasă, plină de

păcat și de r ătăcire printre sutele de gândurinebune. Ba mai mult, ofer ă speranță ființeloraflate într-o continuă luptă cu sinele, dă preț

valorilor care îl înconjoar ă și aduce în operasa o lume de basm: „am încercat să mă schimb. în jur/ flori și iarbă înaltă cît vezi cuochii./ sus pe cer soarele str ălucind./ deal după deal în ar șița amiezei/ îți apasă pe tîmple./ nuștiu nimic bun să vă spun/ dar mi-e tot maifrică de moarte/ de zilele care atîrnă undeva lamarginea cerului./ la întrebări mi-e tot maigreu să r ăspund./ în varul pereților gîndurilemele desenează/o lume de basm.” (O lume debasm). În încheiere, doresc să aduc un gând

și-anume un gând alautorului acordatîntr-un interviu careo să completeze cele spuse în rândurile de maisus, și-anume dragostea necontenită a poetului

pentru creația sa: „Dincolo de cuvintele caremă caută, totdeauna am tr ăit prin poezieexperiențe fabuloase. Nu știu dacă poezia mă scrie pe mine sau eu scriu poezie. Nu pot fialtfel, momentele mele de singur ătate absolută mă duc direct în inima poezie. Acolo tr ăiesc și

văd cuvinte, stări, angoase, care, într-un final

Raft




mă rezumă. După poezie vine viața, care mă pune pe drumuri. Aici nu mai poți tr ăi dincuvinte, aici ești sau nu ești. Teama de-a greși,

dorința de-a fi bun, te însoțesc clipă de clipă.(Ziarul Ceahlăul).

Alexandru cel Voinic şi merele de aur

Andrei MOLDOVAN

Printre lucrurilerare ale zilelor noastrese număr ă f ăr ă îndoială şi umorul, şi asta în

ciuda faptului că avemsaltimbanci pe toategardurile. Nimic nu

poate să fie mai jalnicdecât un individ careţine cu tot dinadinsul

să te facă să râzi şi care depune eforturiconsiderabile în acest sens. S-a spus denenumărate ori că noi, românii, am avea multumor. Se prea poate, numai că el ţine, aşa cume normal, de spontaneitate, de naturaleţe, el se

naşte dintr-un firesc al lucrurilor, nu seconfecţionează.Apoi, umorul tr ăieşte din defectele ome-

neşti, din redimensionarea caricaturală a lumiidin jur. Calea lui spre „consum” este una

pasională şi nu de puţine ori neaşteptată, maicu seamă că vizează o realitate imediată,capabilă sau nu să râdă. Nu pot trece cuvederea o amintire a lui Octavian Goga, rela-tată în Precursorii (1930). Este vorba despre ovizită pe care I. L. Caragiale, mutat deja la

Berlin, i-o face în puşcăria din Seghedin, unde poetul mai era din când în când poftit pentrudelicte de presă. Dramaturgul îl mustr ă

părinteşte şi îl sf ătuieşte să nu-şi mai pună mintea cu proştii, pentru că sunt r ăzbunători,mai ales când au şi puterea. Şi Caragiale faceo superbă descriere a prostului (relatată deGoga), un portret literar demn de marileantologii. Pentru Caragiale, ca şi pentru alţii,aceştia sunt materia primă din care se nasccomediile. Lucrurile se pare că nu s-au prea

schimbat de atunci, numai că autorul Scrisorii

pierdute a împins comedia atât de departeîncât dincolo de el nu mai există umor. EugenIonescu a încercat să vadă ce este dincolo şi aîntâlnit sentimentul absurdului. Lucru din ce

în ce mai greu pentru umoriştii de azi.Iată de ce se cuvine să avem toată aprecierea pentru acele întâlniri aleumoriştilor care izbutesc cu adevărat să ofereumor de calitate, mai cu seamă că a organizaaşa ceva, adică a propune un cadru pentruceva ce se lasă greu prins în cadru este un riscasumat şi o încercare temerar ă.

O reuniune de acest tip, dar având toateabaterile necesare, de natur ă să o salveze de laclişee fatale, este şi Festivalul de satir ă şi

umor Mărul de Aur de la Bistriţa, trecut dejade a treizecia ediţie. Nu ştiu dacă adminis-traţia locală a umplut pieţele oraşului de mereuriaşe gândindu-se la celebra staţiune pomi-colă, emblematică pentru întreaga zonă cândva, de domeniul amintirii acum, sauavând în vedere reunirea anuală a umoriştilor,de natur ă să înlocuiască poliţele cu mere din

pivniţele bistriţenilor. Cred că a doua variantă este cea credibilă. Iar dacă este aşa, suntconvins că nu puţini sunt aceia care bănuiesc

că va veni vremea când merele uriaşe din oraş se vor desface şi din ele va ţâşni biruitorPrâslea cel Voinic, eventual călare pe un calînaripat sau măcar pe o bicicletă „Pegas”.

Numai că eroul basmic, iar el nu poate să fiealtul decât realizatorul festivalului, AlexandruCâţcăuan, directorul Casei de Cultur ă aSindicatelor, nu prea are timp şi nici poftă deun astfel de spectacol unic, deşi sunt convinscă reprezentaţia ar fi gustată cum se cuvine de

publicul bistriţean. Domnia sa scrie şi

editează.




Una dintre ultimele sale ispr ăvieditoriale este o foarte elegantă carte-albumintitulată – cum altfel!? – M ărul de Aur – 30.

Antologie – album şi apărută în condiţiigrafice de excepţie la Editura Aletheia în2014. În pagina de titlu aflăm că ar fi ediţia aII-a „revizuită şi adăugită” (totul se revizu-ieşte!) şi că ea cuprinde „epigrame, fabule,cronici rimate, schiţe, sonete, rondeluri,grafică satirică, fotografii”. George Corbusemnează o prefaţă consistentă, sintetică şiextrem de echilibrată pentru un umorist. După ce sugerează că păzitorul merelor de aur,Prâslea, nu ar fi altul decât organizatorulfestivalului şi îngrijitorul volumului desprecare opinăm – lucruri bine ştiute, dar care nu

strică să fie amintite din când în când! – ,după ce aminteşte, printre altele, despre o participare foarte largă la reuniunile anuale dela Bistriţa, inclusiv din ţinuturile de pestegraniţă, locuite de români, se întreabă de ceziua de 1 aprilie nu a putut fi încă declarată Ziua Umorului Românesc. Cred că r ăspunsulstă la îndemâna multora. Mai întâi, 1 aprilieeste ziua internaţională (chiar dacă nu oficial!)a păcălelilor. Apoi, păcălelile, deşi se servescşi de umor, sunt un lucru bine conturat şi care

se defineşte diferit. Cu alte cuvinte, fac partedin aceeaşi familie cu umorul, dar suntidentităţi diferite.

Cuvântul introductiv al realizatoruluialbumului este precedat de o mare fotografiecolor, pe întreaga pagină (A4), reprezentânduriaşul măr din faţa Casei de Cultur ă asindicatelor, sprijinit, să nu se r ăstoarne, deînsuşi directorul (deopotrivă al casei, almărului, festivalului şi căr ţii). Deşi are mânastângă (nu ştiam că e stângaci!) bine plasată

pe măr, expresia feţei, de un calm desăvâr şit,ne arată că stă pâneşte situaţia şi nu se teme devreun accident, pentru că, dacă fructul s-arr ăsturna, l-ar face una cu treptele de la intrareaîn instituţia ce o conduce. Rândurile ce lesemnează domnia sa sunt o amănunţită trecereîn revistă a tuturor ediţiilor, cu specificarea

programelor derulate, a participanţilor (concu-renţi), a personalităţilor culturale de primă mărime la nivel naţional, care au onorat festi-valul, a premiilor ce s-au decernat ş.a.m.d.Este o secţiune documentar ă, extrem de utilă

pentru oricine ar vrea să se informeze despreistoricul unei manifestări care s-a impus şi în

plan naţional.Secţiunea cu cuvintele de salut ale unor

personalităţi implicate în festival, începând dela cele din administraţia locală, până la figuri

proeminente ale culturii româneşti, precumDorel Vişan, Florin Piersic, Cornel Udrea şialţii, este binevenită, pentru că dau şi eledimensiunea geografică şi valorică a mani-festării.

De departe, partea cea mai valoroasă avolumului îl constituie albumul propriu-zisconţinând grafică satirică şi fotografie.Caricaturile sunt de foarte bună calitate, sevede că ochiul şi mintea autorilor sunt treze,

iar mâna este bine exersată. Pentru că am fostîncântat de această secţiune, să îi amintim:Miron Duca (un pictor excelent de altfel!),Florian Crihană, Drachia Moldovan, MirceaCălin Ceuca, Lucian Dobârtă, NikolaiKapusta, Dan Silviu Turculeţ, MariusDaniliuc, Crişan Felix, Cristian Cheşuţ, IlieSavu, Virgil Tomuleţ, R ăzvan Tenie Br ădean,Horia Santău, Ion Mîţu, Costel Pătr ăşcan,Gheorghiţă Ghinea, Viorel Baciu, HoriaCrişan, Gabriel Rusu, Octavian Mardale,

Constantin Chiţimuş, Victor Crudu, MihaiPânzaru, Dumitru Ştef ănescu, PavelConstantin, Jui Si Cheng, Tudor Bănuş,

Nikola Otash, Pamfil Horodnic, AdrianDragomirescu, Cristian Topan, Gabriel Rusu,Marian Şerban, Mihail Sorin Ignat, IoanSzilveszter, Constantin Ciosu, Ciobanu IuliaMihaela, Octavian Bour, Marian Avramescu,Paula Lilian Şalar, Sergiu Grapă, AdrianDragomirescu, Doru Axinte, Doru Bosiok,Dorin Fabri, Corina Adelina Crivac. Inspirat,

realizatorul volumului a realizat trei grupajeseparate de caricaturi pentru Ştefan PopaPopas (prezenţa sa la mai multe ediţii agalonat festivalul), Horaţiu Mălăiele şi LucianIoan Dobârtă. Reproducerile sunt de foarte

bună calitate. Credem că secţiunea de foto-grafie, mai timid reprezentată, ar putea fi unacu resurse extrem de bogate, dacă s-ar orientadoar spre fotografia satirică, nu şi spre ceaartistică.

În privinţa textelor literare antologate(autori care au obţinut premii), avem unele




rezerve, deoarece mi se pare că mulţiconcurenţi nu înţeleg foarte bine reperele caredefinesc speciile ce le abordează. De pildă,dacă iau poezia Ai no ştri tineri de MihaiEminescu şi, după ea, fac nişte versuleţe încare spun cum se joacă elevii de azi cutelefoanele mobile, nu înseamnă că l-am

parodiat pe Eminescu. În mod obligatoriu, o parodie îl reprezintă, caricatural desigur, peautorul parodiat, nu aspecte care nu au absolutnimic cu acesta şi opera sa.

Volumul se încheie cu un album fotocare rememorează momente ale festivaluluide-a lungul anilor. Aduceri aminte, nostalgie,veţi spune. Cine crede că această parte a căr ţiieste lipsită de umor se înşeală amarnic. Iată,

am avut r ă bdarea să număr prezenţa păzito

rului de mere în imagini şi am constatat că îlregăsim în nu mai puţin de 70 de fotografi.Fireşte, este la tribună, ţine cuvântări, dă

premii, salută şi pupă tot. Să recunoaştem,este un umor sănătos. Dar mai este ceva.Ultima fotografie a albumului are următoareaexplicaţie: „Al. Câţcăuan şi Ovidiu TeodorCreţu (primarul Bistriţei, n.n.) în dialogdespre bugetul ediţiei următoare a M ărului de

Aur ”. Iată cuvântul potrivit la momentul potrivit! Acum, ce-i drept, după profundamelancolie ce se poate citi pe chipul prima-rului, am fi bănuit noi că discută despre buget.Dacă melancolia va da în tristeţe, atunciAlexandru cel Voinic va trebui să cugete custăruinţă şi asupra efectului pe care umorul

negru îl poate avea asupra merelor de aur.

Petrecerea vampirilor sau fascinaţia copilăriei

Tudor PETCU

Puţine sunt căr-

ţile care pot avea impact serios asupracititorului, care îl potintroduce într-un ori-zont imaginar menitsă-i îndulcească minteaşi sufletul. Mai alesliteratura trebuie să opereze cu ceea ce

îndr ăznesc să numesc instrumentul îndulcirii,referindu-mă la puterea ei de a mângâia în

special raţiunea omului, atât de exilată uneoriîn propriile canoane.

Cartea semnată de Maria V. Croitoruîntruneşte toate condiţiile acelui tip de litera-tur ă pe care am încercat să îl subliniez în rân-durile de mai sus, şi mai mult decât atâtautoarea are puterea, sau mai degrabă intuiţia,de a introduce un joc literar uşor surprinzător,

poate chiar unică, prin imaginarul SF la carerecurge. În Petrecerea vampirilor avem de-aface cu o manier ă inedită a Mariei V. Croitoru

de a pune în contact lumea pământeană cu cea

extraterestr ă, ceea ce permite ca lumea acestei

căr ţi să aibă un iz extraterestru, după cumfrumos se exprimă prefaţatorul ei, scriitorulGeorge Terziu.

Eu personal am fost profund fascinat deiniţiativa autoarei de a contura o lumeextraterestr ă nu chiar atât de diferită de cea aoamenilor, dar şi de evidenţierea anumitorteme care ar trebui întotdeauna să atragă atenţia conştiinţei noastre: lupta pentrusupravieţuire şi pustiirea spaţiului vital.

Nu în ultimul rând, autoarea surprinde şi

prin faptul că face trimitere şi la bogăţialegendar ă a dacilor, demers care face caaceastă carte să se bucure de o anumită unicitate în peisajul literar românesc.

Petrecerea vampirilor înseamnă auten-ticitatea firescului de a exprima lumi ima-ginare, cum este cea a piramidienilor, pe careulterior să le poţi simţi ca fiind reale. Cel pu-ţin eu aşa am simţit citind şi recitind această carte, descoperind de fiecare dată o altă dimensiune, o altă încărcătur ă emoţională, dar




una care are la bază un conţinut de sensibi-lizare a conştiinţei umane.

Raportându-mă la cartea semnată deMaria V. Croitoru, nu aş putea omite să facreferire şi la solidaritatea dintre extratereştri şicopii pentru găsirea unui minereu, scenariuoarecum inedit, întrucât de regulă în literaturaSF extratereştrii sunt prezentaţi mai degrabă în lumina unor invadatori care să colonizezePământul. Prietenia dintre copii şi piramidienieste atât de impresionantă încât pe măsur ă cecăutăm să facem parte din lumea acestei căr ţi,ajungem să înţelegem ce ar trebui să însemnecu adevărat conştiinţa umană, sau cum ar

putea ar ăta, mai mult sau mai puţin imaginar, Noul Pământ , cum ar spune scriitorul Eckhart

Tolle.

Stilistic vorbind, Maria V. Croitoru nurecurge neapărat la o soluţie stilistică apar ţinătoare unui anumit gen literar sau uneianumite epoci literare, deşi într-un fel putemvorbi de un fel de postmodernism al autoarei,dar nu postmodernism care ironizează, ci unulcare încearcă să ofere nişte soluţii şi un cadrucare să ajute omul să-şi redescopere firescul şiautenticul din el.

De asemenea, aş îndr ăzni să spun că Petrecerea vampirilor semnată de Maria V.Croitoru are şi un mesaj care s-ar puteadovedi în viitor uşor profetic, pentru că oricedescriere imaginar ă inedită caută să dezvăluieceva ce s-ar putea întâmpla în viitor. Iarautoarea ne dă de înţeles din plin acest lucru.

Talentul confesiunilor netrucate

Tudor PETCU

Una din căr ţile

cu adevărat interesante pe care ni le ofer ă editura SINGUR dinTârgovişte se intitu-lează La grani ţ a denord. Povestirile unuisoldat de gr ăniceri, dela încorporare până laliberare, de autor as-

cultate şi repovestite după ani şi ani. Nu amezitat să spun încă de la bun început o carte cu

adevărat interesantă pentru că metaforele şitehnicile literare de care autorul se foloseştene dau de înţeles că adevărata literatur ă estecea care te face să te întrebi permanent cu

privire la ceea ce ai citit, invitându-te să îţievaluezi de fiecare dată înţelegerea.

Orizontul în care Grigorie M. Croitorune introduce se caracterizează înainte de toate

prin puterea dogmei eliberatoare, nu printr-ocanonicitate literar ă, ci pur şi simplu prin aceadogmă a spiritului eliberator, capabil de a

dezvălui şi de a se autodezvălui.

Ca urmare a ocaziei ce mi s-a dat de a

recenza această carte, îmi permit totuşi să nudescriu propriu-zis mesajul ei şi lumile pecare autorul le conturează şi îmi permit acestlucru dintr-un motiv foarte simplu: suntanumite căr ţi în faţa cărora r ămâi înmărmurit,ca urmare a provocărilor pe care ţi le lansează şi ca urmare a invitaţiei de a te situa în faţa

propriului Eu dogmatizat. Iar cartea luiGrigorie M. Croitoru poartă această amprentă,în fond una a inventivităţii, a jocului transcen-dental şi a naturii netrucate a confesiunilor.

De regulă, avem pretenţia ca o carte să fie scrisă conform anumitor principii legate destil, de condiţiile culturale ale spaţiului dincare autorul provine, de exigenţele de expri-mare pe care o epocă sau alta le impune, daradevăraţii scriitori, creatori au fost aceia careau ştiut să lanseze provocări şi să transforme

prejudecăţile în judecăţi. Cu alte cuvinte, mă refer la acei scriitori capabili de a fi gânditdincolo de orizontul epocii lor, cum a fostcazul lui Henry Miller sau al lui Thomas

Pynchon. Acestea sunt şi caracteristicile lui




Grigorie M. Croitoru, dovedite de cartea sa Lagrani ţ a de nord , f ăr ă a mă lansa în demersurilaudative extreme. Însă, r ăsfoind paginileacestei căr ţi, am înţeles că am de-a face cu uncuraj literar de invidiat, cu o vocaţie a

provocării, într-un cuvânt cu puterea seducţieiliterare.

De asemenea, nu am cum să nu aduc îndiscuţie şi excelenta prefaţă a acestei căr ţisemnată de Eugen Evu, care constituie înaintede toate un adevărat manifest literar, şi care înfapt nu face altceva decât să invite laregândirea literaturii. De altfel, însuşi EugenEvu sugerează că o asemenea carte, cum estecea a lui Grigorie M. Croitoru ar trebui să fietradusă cât mai curând în diferitele limbi de

circulaţie internaţională, tocmai ca urmare aconţinutului şi tuturor motivelor invocate maisus.

Eu aş mai spune şi că Grigorie M.Croitoru ne demonstrează în cartea sa că nimic nu este mai convingător în literatur ă decât curajul de a acorda toată libertateacuvenită gândurilor tocmai pentru ca ele să devină coerente şi să contribuie la constituireaînţelepciunii creatoare. Nu întâmplător, cartea

pe marginea căreia vorbesc este recomandată de cunoscutul scriitor Ştefan Doru Dăncuş, şide aceea îmi permit să invit şi eu cititorii să o

parcurgă cu mare atenţie şi responsabilitateintelectuală.

Itinerarii spir ituale prin Olimpul moţilor

Maria VAIDA

Lucrarea premi-ată de curând a Moni-

căi Grosu, Literatura Apusenilor , Ed. Eikon,Cluj-Napoca, 2013,este un documentatstudiu de analiză aoperelor unor scriitoricare au abordat o temă vastă şi recurentă în

literatura română: Munţii Apuseni. Făr ă prejudecăţi şi preferinţe pentru autori celebri,scriitoarea scoate la lumină operele care au

puncte de atingere cu spaţiul literar configuratîn temă, un spaţiu mental habitaţional, cum arspune cercetătorii antropologi. Spaţiu defantezie, de vis şi jertf ă supremă, Apuseniireprezintă şi azi un fel de Olimp al Ardealului,unde nu zeii sălăşluiesc ci spiritele celor cares-au jertfit pentru acest pământ str ămoşesc,unde se aude încă, în ceas de noapte, fluierultânguitor al Iancului, iar Monica Grosurealizează o adevărată geografie literar ă încare sunt incluşi vreo treizeci de scriitori,

dintre cei mai vechi până la contemporanii

noştri. Fie că sunt originari din această partemontană a României, fie că doar au

transformat acest loc într-unul identitar,scriitorii analizaţi au fost selectaţi pe criteriiletematice, iar atmosfera culturală şi spirituală creată de Monica Grosu are transparenţaaerului rarefiat şi ozonat de pe culmileApusenilor, cu mirosul persistent de r ăşină şilimpezimea apelor repezi de munte. Volumuleste structurat în trei capitole: Apusenii încadrele imaginarului social, Profiluri literareîn gestiunea timpului şi Sintonii analitice, iaracestea se completează cu Repere biblio-

grafice şi Webografie, fapt ce atestă serio-zitatea cercetării şi a demersului critic altinerei scriitoare, care menţionează cumodestie că nu are pretenţia exhaustivităţii.Scriitoarea mărturiseşte: „În fulguraţia deculori, la care se adaugă parfumul siderat almuntelui, cu eroii şi cu gloria sa, nu ner ămâne decât regretul de a nu avea acumtimpul necesar unor mai cuprinzătoare analizeşi mai generoase decupaje ce configurează literar această zonă.” (Monica Grosu,

Literatura Apusenilor , Ed. Eikon, Cluj-




Napoca, 2013, p. 16.) O motivaţie mai onestă nu puteam pretinde şi temeinicia studiilor esteinclusă în această confesiune, scriitoarea fiindconştientă că nu toată lumea ar putea fiinteresată de incursiunea sa critică. Daratracţia vine, în acest volum, din modulelegant în care autoarea prezintă fiecare autor,din profunzimea şi temeinicia concluziilor,insistând asupra celor dedicaţi oamenilor dinApuseni, a celor care fraternizează spiritual cumoţii. Din capitolul al II-lea, intitulat Profiluriliterare în gestiunea timpului, scriitoareaMonica Grosu aduce în faţa lectorilorimaginea unor autori care au atins istoria saumitologia Apusenilor, începând cu mareleromancier Liviu Rebreanu şi opera sa

Cr ăi şorul, roman „ancorat în realităţile demare cruzime şi curaj deopotrivă din biografialui Horia”. (Idem, p.17.) Un alt romancier, dedata aceasta contemporan, este EugenUricariu şi romanul său 1784. Vreme înschimbare, în care personajul Nuţ Mărieş,gornicul folosit de stă pânire, devine prinAnton Melzer, demonicul agent al suprimăriilui Horia, Cloşca şi Crişan. Un autor mai

puţin cunoscut, dispărut în perioadainterbelică, Alexandru Ciura este amintit cu

volumele sale de schiţe: Icoane (1906), Amintiri. Schi ţ e şi nuvele (1912), Scrisoare încealalt ă lume. Schi ţ e de r ă zboi (1914),

Biografia părintelui Vasile Lucaciu (1928),Povestire pe scurt a vie ţ ii lui Avram Iancu ş.a. Apusenii, cu mitologia lor, cu vâlvele şizânele pădurii, cu hoţii de aur din minele

păr ăsite sunt prezentaţi în cheie locală.„Pasaje de o emoţie autentică ofer ă şi cele cesurprind portrete, de pildă, al bunicului sau alînvăţătorului, precum şi prelucrarea unor

amintiri din viaţa rurală, motiv de nostalgie şide un acut sentiment al înstr ăinării”. (Ibidem,

p. 21.) Din pleiada prozatorilor nu lipseştetânărul Pavel Dan, venit din tradiţia viguroasă a prozei ardelene, deoarece, în perpetuaconfruntare a omului cu orizontul mor ţii,„sufletul său găseşte în aceste popasuriliterare nu doar o uşoar ă alinare, ci şi uitareade-o clipă, r ătăcirea voită în lumea alternativă a ficţiunii”, menţionează autoarea, subliniindcă prozatorul Pavel Dan a constituit prin operasa puntea de legătur ă dintre două lumi literare:

cea veche (Slavici, Agârbiceanu, Rebreanu) şicea nouă (Nicolae Breban, Vasile Rebreanu,Augustin Buzura, Ion Brad, Ion Lăncr ănjanş.a.). Cercetătorul folclorist Ovidiu Bârlea, elînsuşi un fiu al satului, a explorat, a cules,sistematizat şi interpretat materialul folcloricîn romanul său intitulat Ş teampuri f ăr ă apă , omonografie etno-folclorică ce are toatecaracteristicile unui roman realist-istoric, cuatribute de muzeu viu. Valer Gligan, un moţ r ămas în mijlocul neamului său, se aşează înmatricea spirituală a Munţilor Apuseni prinvocaţia sa de povestitor de pe Valea Arieşului,evidenţiat prin operele sale, dintre careamintim: Chemarea muntelui, Tainele

Arie şului, Sufletul muntelui, Lacrimi de

piatr ă , Teodorii sau Pe drumul dintre sat şiora ş , ş.a. Cercetătoarea Monica Grosu insistă asupra schiţelor: Nunta f ăr ă mire, Gemenii,

Bătrânii sau Femeia cu sânge de drac,concluzionând: „Valer Gligan este o voceepică a Munţilor Apuseni, nedescoperită încă

pe deplin, care vorbeşte f ăr ă prejudecăţidespre alţii sau despre sine, aplicândnaraţiunilor sale o sinceritate debordantă, uncomic intrinsec de cea mai mare savoare sau,după caz, detaşare şi molcomă rostire, dar mai

totdeauna cu tâlc.” (Ibidem, p. 30.)Despre Vlaicu Bârna, cercetătoareaMonica Grosu conchide că este un poet defactur ă tradiţionalistă cu versul muzical,vaporos, cu tonalităţi elegiace şi nuanţe sim-

boliste, cu arie tematică individualizatoare.Debutând cu volumul Cabane albe, urmat deTulnice în mun ţ i, Cerbul ro şu ş.a., VlaicuBârna este numit un poet al muntelui, al

brumelor, asociind acestora şi tema iubirii înversificaţii atent cizelate: „Din parc au plecat

visătorii/ Frunzele verzi şi păunii./ Vino,iubito, ne-aşteaptă/ Tr ăsura de gală a lunii.”(Ibidem, p.33.) Maria Botiş-Ciobanu este unnume de poetă şi prozatoare născută în anul1866, un dascăl de profesie, influenţată de

poezia contemporanilor ei, Eminescu şiCoş buc, care a debutat în revista „Familia”.Frumuseţea inefabilă a unui sonet, remarcată şi de Perpessicius, ne încântă şi în acestmoment: „O bur ă cenuşie se coboar ă/ Şi-acopere izvorul de lumină/ Să nu trezească florile-n gr ădină,/ Ci să le lase-n linişte să




moar ă.” (Ibidem, p. 35.) Lista autorilor caresubscriu temei Apusenilor continuă cu MihaiBeniuc, Alexandru Brad, Ioan Alexandru,Vasile Copilu-Cheatr ă, Nicolae Nicoar ă-Horia, Petre Bucşa, George Bocşa, Maria D´Alba.

Capitolul Sintonii analitice insistă asupra operei lui Ion Agârbiceanu, GeoBogza, Aron Cotruş, Alexandru Andriţoiu,Ion Horea, Ion Brad, Cornel Nistea, MihaiPascaru, Gheorghe Jurcă, Gheorghe Dăncilă,Dumitru Mălin, şi încheie cu TeofilR ăchiţeanu, poetul din Munţii Apuseni. Vă invit să călătoriţi în vis cu autoarea, printrecuvinte şi îngeri, cu melancolia originilor şifreamătul depărtărilor, însoţiţi de iubirile din

amurg şi ascultând plurivalenţa rostirii carereiese din vivacitatea condeiului, dinfascinaţia mitului la ceasul însingur ărilorcrepusculare. Veţi sesiza că merită toată atenţia noastr ă, că e vorba de o încercareanalitică de mare valoare literar ă. Seriozitateaşi profunzimea interpretării, a cercetăriidecurg din vasta bibliografie pe care autoareaa parcurs-o, însumând aproape 200 de titluri,la care se adaugă webografia.

În acest demers analitic, numele unorscriitori sunt readuse în actualitatea literar ă şi

culturală, iar ale altora primesc girul perspectivei naţionale, depăşind nivelulrecunoaşterii zonale. Pentru realizarea

prezentului studiu tematic, Monica Grosu acitit şi recitit mii de pagini, aducând în lumină nume noi, opere vechi, comparând,interpretând şi analizând cu temeinicie,

profunzime şi acribie, respect pentru autoriianalizaţi, dar şi pentru noi, lectorii, cărora nesemnalează că lumea literar ă este mult mailargă decât o ştim, că nu e bine să lăsăm ospărtur ă în zidul acestei cetăţi, că nu trebuie să lipsească nicio căr ămidă din catedralaculturală a neamului românesc. Indirect,autoarea acestei opere ne îndeamnă să neridicăm fruntea către culmile Apusenilor, că şi

de acolo primim binecuvântări str ă bune.Câteva tr ăsături ale scrisului Monicăi Grosu,cum ar fi: vibraţia istorico-patriotică, analizarealistă a scriitorilor antologaţi, focalizareaatenţiei asupra fantasticului cu inser ţii deautohtonism mitologic pun în lumină talentulde exeget al acesteia. Pe bună dreptate a fost

premiată, deoarece cartea Monicăi Grosu, Literatura Apusenilor, Ed. Eikon, Cluj- Napoca, 2013, valorifică patrimoniul culturalşi literar al României din şi despre zona

Munţilor Apuseni.

Sfeeric




Rebreanu în actualitate

Menuţ MAXIMINIAN

Fidel cercetării operei lui LiviuRebreanu, Iacob Naroş publică a treia cartededicată marelui scriitor de pe meleagurilesomeşene. După „Nume proprii în operele luiLiviu Rebreanu” şi „Romanele lui Rebreanu”,cu care Naroş a obţinut o serie de premiiimportante, la Editura Tipo Moldova, în seriaOpera Omnia – publicistică şi eseu contem-

poran, apare volumul „Rebreanu în mileniulIII”, incluzând eseuri care au luat naştere înurma studierii a peste 7500 de pagini despreopera lui Liviu Rebreanu.

Cartea surprinde prin modul în careIacob Naroş ştie să clarifice lucrurile acolounde ceaţa pare că se pune pe anumitesegmente ale atelierului de creaţie al lui LiviuRebreanu, dovedindu-ne încă o dată că este un

bun cunoscător al operei celui care a numitMaierul, satul în care Iacob Naroş a ales să fie

profesor, drept „Cuib al visurilor”.Volumele despre prozatorul năsăudean,semnate de Ilderim Rebreanu, Ioan BogdanLefter, Niculae Gheran, Teodor Tanco, IoanSimuţ, Andrei Moldovan sunt prezentate cuargumente clare, astfel încât doar citind cartealui Naroş, necunoscând dinainte gândurilecelorlalţi autori, putem să ne dăm seama deceea ce scot în evidenţă aceştia şi să luămcontact astfel cu păreri diferite pe care autorulle aşază, creionând un mozaic despre opera

rebreniană.Despre Rebreanu, Ion Bogdan Lefter

spune că este ctitor al romanului românesc, ca părinte al formulei tradiţionale obiective balzaciene, în timp ce Hortensia PapadatBengescu este alternativa modernă subiectivă.

Nu lipseşte din dezbatere atât de comentatacorespondenţă care se află în depoziteleBibliotecii Academiei Române, unde s-au

păstrat aproximativ 300 scrisori necenzurate,din care 170 semnate de Rebreanu, plus 147de epistole inedite de la Fanny către Liviu.Unele scrisori lipsesc cu totul, altele suntcenzurate. Mare par-te dintre acestea auvăzut tiparul în ulti-mii ani prin volu-

mele de corespon-denţă coordonate de Niculae Gheran cuajutorul bistriţea-nului Andrei Mol-dovan. Toate acestevolume sunt prezen-tate de Iacob Naroş,care sistematizează corespondenţa înfuncţie de ani, de

persoane, de modul în care apar în faţacititorilor ca inedite sau ca republicare. Princorespondenţa publicată au fost demolatemulte dintre acuzaţiile ce planau asupra luiRebreanu din partea retractorilor săi,lămurindu-se astfel lucrurile în privinţa celuicare a încercat să facă doar bine conaţio-nalilor, deşi a fost acaparat de mult prea multecereri. Prin cartea lui Iacob Naroş redesco-

perim faţete diferite ale personalităţii luiRebreanu, poziţia faţă de clasa politică, de

ministere, dar din-colo de toate, res-

pectul pentru se-meni, pentru litera-tur ă, pentru actul cultural.

Prin tot ceea ce face, Iacob Naroş puneîncă o piatr ă de temelie la fundamentarea, înrândul generaţiilor actuale, a operei lui LiviuRebreanu.

CaieteleLiviu Rebreanu




LIVIU REBREANU – traducător

Iacob NAROŞ Traducerile erau o obişnuinţă a revis-

telor culturale din vremea lui Rebreanu, unii preferau poezia lui Dante, Goethe, WaltWhitman, Baudelaire (cum au fost G. Murnu,George Coş buc, Adrian Maniu, Ion Foti), alţiis-au îndreptat spre teatru sau proză cum ecazul lui Rebreanu. Acesta, fiind pasionat deliteratura germană, dar şi atras de realismulrus, pe deasupra, obligat şi de starea materială

precar ă în acei primi ani de fr ământări artis-tice cât şi biografice, traduce nu numai din ceiamintiţi, dar şi din autori maghiari dintre careunii îi erau prieteni declaraţi (Szini Gyula).

Primele încercări de traducere a roma-nului Ră zboi şi pace de Tolstoi, după oversiune germană, au loc în anul 1909,

perioada 24 ianuarie - 21 februarie, când Liviuse întoarce la Prislop. În acelaşi an, în aprilie18, în revista Ţ ara noastr ă,apare poemul luiMaxim Gorki, intitulat Moartea şoimului,tradus de Rebreanu. În perioada iulie-august

1910, apar traduceri din opera lui Gorki, Szinişi Mikszath. În 1913, Rebreanu traduce dinCehov, Aniversarea şi Azilul de noapte, iardin T. G. Courtelaine, (Taina). Dintre maeştriirealismului rus, Lev Tolstoi s-a bucurat,

poate, de cea mai vie şi mai constantă admiraţie din partea lui Liviu Rebreanu. Încaietele primelor încercări literare găsimreproduse pasaje întregi din Ana Karenina sauSonata Kreutzer . Deşi nu cunoştea limba rusă,

prima traducere de mare amploare, încercată

de Rebreanu după revenirea din armată, prinintermediu german, era Ră zboi şi pace. Primulnumăr, dedicat unui scriitor str ăin din colecţia„Scriitori celebri” (îngrijită de Rebreanu în1918), a fost rezervat tălmăcirii povestirii Dece? de Lev Tolstoi. Nu este întâmplătoare niciînclinaţia către umanitarismul tolstoian aeroului din Pădurea spânzura ţ ilor , după cum,nu f ăr ă motiv, construcţia romanelor Ion şi

Răscoala a fost raportată la cea a romanelor Ana Karenina şi Ră zboi şi pace.

În cuvântul introductiv la traducerea povestirii De ce? (Kto gde?) Rebreanu îşi

exprimă admiraţia faţă de nuvelele tolstoiene,care „excelează – după cum se exprimă el –

printr-o simplitate biblică, printr-o naturaleţe patriarhală şi impresionează prin sinceritatealor meşteşugită”. Sunt tr ăsăturile care l-audeterminat să prelucreze, după propria samărturie, şi povestirea Dumnezeu.1

Cehov pare a fi al doilea în ierarhia pasiunilor lui Rebreanu, nu degeaba Perpes-

sicius stabilise o apropiere între atmosfera dinPro ştii şi cea a unor scene din Cehov. Dinopera lui Cehov, Rebreanu va traduce şi va

publica un întreg volum de povestiri, apăruteulterior în paginile Universului literar . Despreraporturile dintre povestitorul Cehov şi

povestitorul sau traducătorul Rebreanu auscris mulţi dintre cercetătorii contemporani(vezi doar Tatiana Nicolescu, Rebreanu şiCehov, în Secolul 20 (1964), nr. 9(septembrie), p. 50-56. Fanny mărturiseşteurmătoarele: „Ţin minte că pe atunci, pe Liviu

îl preocupa îndeosebi Cehov. În 1912,Rebreanu şi-a cumpărat cele trei volume alemarelui scriitor rus, apărute în versiuneagermană la Leipzig, editura „Humoresken undSatiren.” Tot în acel timp a început probabilsă se gândească la eventualitatea unortraduceri din acest autor, pe care le-a realizatmai târziu, începând din 1914.”2

Nu se putea ca Rebreanu să nu fieapropiat şi de Dostoievski din care traduceînainte de primul r ăzboi povestirea Krotkaia,

apropiată de Cântecul lebedei prin temă,modalitate de construcţie şi atmosfer ă.Monologul interior al unui personaj – neuzitatîn nuvelistica lui Rebreanu – poate fi regăsitla scriitorul rus (vezi şi Elena Leghinovski,

Rebreanu şi Dostoievski, în România literar ă,nr. 47, 27 noiembrie – 3 dec. 1996, p. 10-11).În august 1910, de la Gyula, din închisoare,Rebreanu îi scrie lui M. Dragomirescu că traduce nuvela lui Gorki Două zeci şi şase şiuna (vezi Jurnal 1, p. 336), apoi Vagabonzii şi

Malva.




Din scriitorul maghiar MikszathKalman, Rebreanu a tradus un volum denuvele şi un fragment de roman (Umbrelasfântului Petru). Aşa se explică umorul şiintenţia parodică din povestirea lui Rebreanuintitulată Soacra sfântului Petru apărută în

Lumina, II, (1918), nr. 185 (7 martie), p. 1.La Craiova, pentru fiecare traducere,

Rebreanu primea 200 lei, e vorba de piese deteatru ce urmau să fie jucate la Teatrul

Naţional craiovean, condus de Emil Gârleanu.Fanny Rebreanu îşi aminteşte de munca pecare Liviu, fiind mâna dreaptă a directoruluiEmil Gârleanu, a depus-o în stagiunea 1911-1912, doar până la 1 mai 1912, când scriitorul

pleacă din Craiova. Între altele, tânărulRebreanu contribuia în mare măsur ă la

determinarea lecturii pieselor din literaturastr ăină care urmau să fie înscrise în repertoriulcurent. Astfel că Rebreanu traduce pentru

Naţionalul craiovean, piesa Ho ţ ii de Schiller,Tinere ţ ea de Max Halbe şi Ofi ţ erul, probabildupă piesa lui Franz Molnar.2

În Falanga literar ă şi artistică, întâlnimdouă traduceri din Nietzche3. Să nu credem că scriitorul nu s-a preocupat personal de litera-tura universală, dovadă e articolul despre ro-manul Afinit ăţ ile elective, a lui Goethe desprecare spune că e „opera cea mai caracteristică aînţeleptului de la Weimar”, (în Românialiterar ă, I, 1930, nr. 5 din 19 martie, p. 1).

Din corespondenţă, aflăm alte amănunteasupra acestor traduceri, confirmarea sauinfirmarea lor precum şi data exactă şi chiardestinaţia. Scrisoarea nr. 5, din 1909, către O.Tăslăuanu atestă propunerea lui Rebreanu

pentru a traduce romanul Ră zboi şi pace deTolstoi, dar traducerea nu s-a realizat până lacapăt. Din Scrisoarea nr. 6 , aflăm că Liviuface o ofertă către Octavian Goga, pentru

revista Ţ ara noastr ă, cu traducerea unei povestiri din ruseşte, autor Maxim Gorki, precum şi poemul Moartea şoimului. Scrisoa-rea nr. 35, din 1912, către George Diamandi,din Bucureşti, preşedinte al „Societăţii Auto-rilor dramatici” prilejuieşte lui Rebreanu să se

plângă că traducerea f ăcută de el, n-a fost plătită, e vorba de piesa Între patru ochi.4

Pentru a înţelege situaţia precar ă în carese zbătea scriitorul Rebreanu în primii lui ani,situaţie care-l obliga la asemenea munci,

prezentăm trei scrisori publicate de NiculaeGheran. Prima dintre ele este adresată Ministrului Afacerilor Externe, prin careLiviu solicită un post de translator pentrulimba ungurească, în 1914. A doua epistolă este trimisă de Rebreanu lui V. G. Mor ţun,

socialist, ministru de interne, căruia îi cere un post de translator pentru limba nemţească şiungurească. Cea de-a treia scrisoare esteadresată lui G. N. Bogdan, de la Înalta Curtede Casaţie şi Justiţie, „Comisia pentru prizo-nierii de r ăzboi”, cu o solicitare de slujbă.După alte trimiteri lui Slavici şi ConstantinStere, Rebreanu primeşte până la urmă, postulde traducător-translator în „AdministraţiaCentrală a Poştelor, Telegrafului şi Telefoa-nelor”, începând cu 10 iulie 1919, prin înaltdecret regal.5

Aşadar, traducerile amintite i-au folositlui Rebreanu de două ori, întâi ca un exerciţiude scriere, de tinereţe, (prin traduceri, autorula f ăcut studii după model), pe lângă copiiledupă natur ă acumulate din locurile pe unde atrecut); apoi ca mijloc de supravieţuire mate-rială în momentele dificile de început scriito-ricesc; cât despre prelucr ări după modele aleunor autori str ăini, asta e o altă poveste decare ne vom ocupa în numerele următoare ale

publicaţiei noastre.

Note:

1. Liviu Rebreanu, Opere, vol. 3, Editura pentru Literatur ă, 1968, p. 434, nota II;2. Fanny Liviu Rebreanu, Cu so ţ ul meu, Editura pentru literatur ă, 1963, p. 44, 68 şi 70;3. Tudor Nedelciu, Popasuri craiovene în crea ţ ia lui Liviu Rebreanu, în „Portal –

Mă[email protected], Anul IX, nr. 3 (36), 2013, ISSN: 1841-0642, p. 39;4. Liviu Rebreanu, Opere, vol. 22 Coresponden ţă (II), Bucureşti, 2005;5. Niculae Gheran, Trei acte de săr ăcie şi un decret regal, în volumul Sertar, Evocări şi

documente, Editura „Institutului Cultural Român”, Bucureşti, 2004.




Eugenio

de SIGNORIBUS

– poetul utopiilor

moderne

Eugenio de Signoribus (n. 1947, Ascoli Pieceno) a publicat mai multe volume de poezii, într-un stilunitar: Caz pierdut, 1985, volum de debut, Altă educaţie 1089, Principiul zi, 1999, Poeme de volum 2007.

În anul 2008 câştigă Premiul Viareggio, care îl menţine în centrul atenţiei, dar îi aduce şicontestaţii din partea neoliricilor moderni. Apreciatul poet italian, Antonio Bux, afirma că „de câte ori îlcitesc găsesc în el altceva, utopii abreviate. Să ne tr ăieşti, De Signoribus!”

(Brize)

respir ă aerul într-adevăr

vrea să-l domine inteligentviitor este căderea lui din graţia eternităţii

şi pentru serile obositedezvăluie vălurile de aurîn catacombe de neon se leapădă de seri

(Creion)

creionul se toceşte, apoi se înnegreştestilul, se rupe pe hârtiede atâta for ţare…e admisă imitarea şablonului

peste prevăzute ţintecu grijă, uneori, de acupuncturist…admit să moţăie centreledurerii, care acestea suntcu contondente de ciori…

ca becurile scuipate

(Limbi au dispărut)

imposibil să calculez suprafaţa

chipului tău…*alunecarea pe partea de jos a bazinuluice uită frumuseţea jocurilorapa este opacă, înnegrită de cenuşă ca şi cum ar fi trecut prin incendiigâtul fiecărei mame a surprinstendinţa de mişcare, ca burta unui mortr ăspunsul timpului face spini,se roagă să se rupă, să ardă

(Bătrânii)

ultimii bătrâni din acest anstr ălucitori priveau lumina primelor

televizoarearuncau priviri prezentatoarelor

pe ascuns le trimiteau săruturile aprobau cu capul lor chelcu dinţii prinşi în proteze…

le priveau fascinaţi str ălucirea dinţilor şi adecolteurilor

Echivalențe lirice




(Utopia abreviată)

(– M-am gândit să fac o copie a încuietorii decremene

care a luat foc

ca să reziste jefuitoriloratingerea lumii e dureroasă

ghimpe mut sută la sută naturalcare este nedrept şi rebel…

deasupra numelui mă opresc haineşi vedeţi focul stingându-se….Poate renaşte din deces de familie…)

(Din volumul Eugenio De Signoribus, Alt ă educa ţ ie, Ascoli Pieceno Ed. Crocetti, 1991)

Prezentare şi traducere din limba italiană de Livia M Ă RCAN

Trasfer de identitate 6




Campionul samizdatului

Lucia POP

Să fii evreu f ăr ă conştiinţă talmudică, să fii o „legumă” a sistemului şi dependent devotcă, să fii cotropit de lene intelectuală, să nu-ţi pese dacă destinul ţi-e potrivnic sau nu,

înseamnă să fii unînfrânt. Un înfrânt

f ăr ă patos, inert, darchinuit totuşi de osurdă durere exis-tenţială, de junghiuritrecătoare. Indife-rent de circumstan-ţe, pilula comunis-mului se înghite deregulă cu votcă, sis-tematic, cu cât maimultă votcă. Dar

insolitul leac nu-i,după cum vom ve-dea, întotdeauna un

panaceu.În unele căr ţi ale lui Serghei Dovlatov –

evreu după tată şi armean după mamă – rata-rea fiinţei înseamnă chiar mai mult, el con-templându-şi înfrângerea cu cinic amuzament.

„În U.R.S.S. a publicat numai în samiz-dat” e propoziţia prin care exegeţii încearcă să-l încadreze în grupul mai larg al disiden-

ţilor sovietici. Darchiar şi-n această extrem de diversă

„colectivitate” el se singularizează prinasumarea singur ătăţii ca mijloc desupravieţuire. De altfel, după ce se stabileşte,în 1978, la New-York, singur ătatea îi confer ă motivaţia fundamentală, constantă, de a scrie.Practică tot un fel de samizdat, publicându-şicăr ţile, aproape restrictiv, în limba rusă, maiales pentru comunitatea expatriaţilor din

America, una pe an, timp de un deceniu şi

ceva, până la moartea prematur ă, la doar 49 deani, în 1990. Doar Noul american ( Novîiamericanets) reprezintă o breşă însingur ătatea astfel asumată, noua sa viaţă,familia (soţia şi cei doi copii), impunându-i să se redefinească în raport cu lumea în care

tr ăieşte. Este, într-un fel, un interesant popasasupra alienărilor… imperiale ale ruşilorfugiţi din ţara haosului moral. Noul americanse dovedeşte, în condiţiile năucitoare aledemocraţiei americane, un înstr ăinat.

Filonul autobiografic al căr ţilor sale esteevident. În Compromisul (1981), de pildă,ziaristul însetat de adevăr şi de votcă, dar silitsă practice „minciuna şi pref ăcătoria” într-undecor social de teatru prost, mai mult şomerdecât angajat, se numeşte chiar Dovlatov.

Relatările despre viaţa în comunism trebuie să fie pătrunse de solemnitate, să aibă o„morală” previzibilă, iar stilul, retorica, să nutreacă dincolo de limite standardizate. Făr ă să-i poată reproşa abateri grave de la liniaoficială, şeful publicaţiei la care jurnalistulîncearcă să revină îi simte inaderenţa:„Dovlatov, cu dumneata e imposibil de vorbit.Ţine minte, r ă bdarea mea are limite… Tottimpul faci băşcălie. Faci băşcălie în şedinţelecolectivului. Numai când nu eşti de faţă nu

faci băşcălie”. Şeful intuieşte bine cum staulucrurile, întrucât Dovlatov scrie ca şi cumn-ar fi de faţă la evenimentele pe care lerelatează…

În cele mai multe scrieri, va apărea laorizont evreul tentat să păr ăsească lumea la acărei edificare a contribuit din plin, cu toate

problemele lui de conştiinţă, cu sentimentulcă-şi tr ădează fiinţa, comunitatea, indiferentde deciziile pe care le ia. Dar nici una nu-i un

jurnal sec al scurtei sale vieţi sau, cu atât mai

puţin, un memorial sieşi suficient. Luciditatea,

Cărțile Estului




sarcasmul, umorul, pesimismul sunt coordo-natele unei opere f ăr ă anvergur ă protestatar ă deosebită, dar poate cu atât mai penetrante,mai credibile, mai autentice. Eroii săi sunt cugreaţa în gât, neaderenţa cotropindu-le fiinţa.Unii sunt prizonieri ideologici greu „recupe-rabili”, cu ei mersul înainte al comunismuluivulgarizându-se până la golirea de orice con-ţinut. Sunt dominaţi de stereotipii găunoase,folositoare doar pentru a salva, cât de cât,aparenţele. Fetele din Rezerva ţ ia Pu şkin(1983), care le par aproape tuturor prostituatesunt, vai, fecioare care-şi construiesc, cu

perversitate doar de ele ştiută, un mod de a fif ăr ă sens, iar cele rele de muscă îşi ascundnefericitul temperament în vâltoarea activis-

mului. Turnătorii sunt adesea priviţi de„organe” drept anticomunişti întrucât inven-tează, din exces de zel, fantome. (Oricum,sunt perioade în istoria comunismului rusesc,a stalinismului, hruşciovismului şi brejnevis-mului, când nu se pot raporta prea multeabateri de la linia ideologică trasată deautorităţi, numărul duşmanilor fiind dr ămuitde la centru. Ca orice religie bine articulată dogmatic, căinţa devine uneori, în comunis-mul poststalinist, o posibilitate de salvare.)

Lenea este asimilată insuficientei pregătiriideologice şi politice, iar incultura devine,aproape în orice împrejurare, un modusvivendi. Nimeni n-o combate dacă-i drapată înlozinci ale momentului. A şti mai multe decâtse cuvine despre Puşkin, trezeşte, în rezer-vaţie, suspiciuni, iar a nu şti nimic e semn că ignorantul face eforturi să se culturalizeze.Ceea ce, în condiţiile date, nu-i deloc dificil:câteva sloganuri repetate, indiferent decontext, de adecvare, rezolvă totul.

Rezerva ţ ia Pu şkin este un fel de gulagcultural în care munca „for ţată” lărgeşte, înmarginile unui straniu posibil, verosimilitateaestetică, trasând riguros graniţele ipocriziei,ale neaderenţei, pref ăcătoriei şi, pentru cine edispus să observe, ale dezumanizării. Actorii

joacă într-o piesă abil regizată, uneorischimbând rolurile între ei. Rezultă o comediesieşi suficientă. Uneori cei care trebuie să

păstreze vie amintirea marelui scriitor habarn-au cine a fost de fapt acesta, nici când atr ăit, iar vizitatorii, prezumptivii beneficiari ai

actului cultural, pătrund în rezervaţie pregătiţisă participe la un eveniment mult exterioraspiraţiilor lor intime. E un public amorf şidezinteresat de tot ceea ce înseamnă adevărată ofertă culturală, dar gata să simuleze uninteres major pentru ceea ce văd şi aud. Dacă li s-ar spune că Puşkin a luptat cu arma înmână împotriva cotropitorilor fascişti, araplauda frenetic, simulând admiraţia.

Compromisul e-n „ton” cu Rezerva ţ iaPu şkin, adâncind semnificaţia unor poncifeculturale şi ideologice apte să statornicească absurdul în existenţa de fiecare zi. Stabilit înEstonia, republică sovietică ce-şiserbează ocupaţia

rusească în fiecarean sub numele deEliberare, gazetarulnemembru de partidr ămâne f ăr ă slujbă.Pentru a se reangajaeste nevoit să deateste de fidelitateideologică şivigilenţă politică,sub cupola vigilenţei

generale în care eleste, bineînţeles,subiect. Rememorând perioada, recitindu-şiunele articole scrise înainte, decide că a f ăcutdouăsprezece compromisuri majore, absurde,

poate ruşinoase. Desigur, compromisurile suntf ăr ă număr, dar autorul alege o cifr ă cu

posibile semnificaţii magice: zodiiledestinului stabilit încă la naştere, seminţiile

poporului ales, apostolii lui Isus, caznele luiHercule… Se pare însă că mai aproape de

semnificaţia pe care o are în vedere autorulsunt cele douăsprezece coşuri cu firimiturir ămase de la cina Mântuitorului caresăturaser ă o mulţime de hămesiţi.

Primul test („compromis”), o ştire, o biată relatare despre conferinţa ştiinţifică de laTallin, cu tentă geopolitică, pentru studiereaScandinaviei şi Finlandei este, în apreciereaşefilor, „o grosolană greşeală ideologică”,„miopie politică”, doar pentru că autorul aenumerat în ordine cronologică ţările

participante, în loc să situeze în frunte ţările




aşa-zise democratice, apoi pe cele neutre şi, laurmă, „ţările din bloc”. Dar chiar şi în celemai nevinovate ştiri vigilenţa şefilor găseştezone în care „băşcălia” lui Dovlatov semanifestă deghizat. Asimilat în folclor curusul, în povestirile pentru copii ursul trebuiesă fie personaj pozitiv, altfel autorul poate fiacuzat de şovinism. Dacă totuşi personajul„fabulei” e r ău, e obligatoriu „să vorbească într-o limbă a unei ţări capitaliste”, pentru că r ăul, ameninţarea supremă de-acolo vine.

Dar băşcălia lui Dovlatov nu trebuieneapărat „inventată”, după cum afirmă şefii.Ea se livrează aproape în orice eveniment, eintrinsecă spectacolului vieţii. Când e pe calesă se nască al 400000-lea locuitor al

Tallinului, Dovlatovdecide că acesta„este condamnat lafericire”, sloganmult apreciat înredacţie. Atâta doarcă eventualii părinţiisolicitaţi să-l con-firme sunt maidegrabă înclinaţi să creadă că orice nou

născut e dinaintecondamnat la votcă şi, eventual, puşcă-rie. Oricum, părinţiicelor gata să vină pelume în fierbintele

moment jubiliar nu corespund exigenţelorşefilor de cadre. În aceste condiţii, sărbătoareacolectivă a naşterii celui de-al 400000-lealocuitor al Tallinului trebuie amânată sine die.Lui Dovlatov nu-i r ămâne decât să mituiască,

cu votcă, bineînţeles, un posibil tătic al bebeluşului aniversar pentru a accepta să intreîn joc, adică să mintă cu neruşinare că ar fi în

pragul fericirii. Dar acesta nu plonjează cutoată fiinţa în compromis. La fel de greu îieste lui Dovlatov să găsească persoana

potrivită pentru emisiunea sa radiofonică „Unom interesant”. În cele din urmă, cei maiinteresanţi se dovedesc hoţii, mincinoşii,imoralii, vai, duşmani ai rânduielilor,demenţii şi, bineînţeles, alcoolicii, purtători dedrapel ai neasumării destinului comunist.

Trimis pe un hipodrom pentru a marca jubileul acestuia, Dovlatov intr ă f ăr ă sfială,neavând bani nici măcar de-o votcă contra-f ăcută, în mica mafie a pariurilor. Nu-idescoperit, dar nopţile îi sunt nă pădite decoşmaruri, iar sentimentul că-i urmărit îlmacină. Continuă să scrie, f ăcând eforturidisperate să fie „pe linie”. Colegii îi apreciază stilul, nu şi direcţia în care bate: „La tine toate

personajele sunt canalii. Prin logica povestirii,dacă eroul e ticălos, el trebuie să ajungă lafaliment moral sau la pedeapsă. Dar la tineticăloşii sunt ceva natural, ca ploaia sau caninsoarea”. E şi din pricină că ticăloşia are, încomunism, standarde aparte, că „ticălosul”neînarmat ideologic se livrează spontan

oprobiului public.În Rezerva ţ ia Pu şkin, veritabilă lepro-zerie culturală, tânărul şi disperatul activisteste vizitat, pe nepusă masă, de soţie. Încre-dinţată dinainte că soţul ei nu va accepta să seexpatrieze, în virtutea facilităţilor pe care le auevreii de a se stabili în Israel sau în orice ţar ă occidentală, îi cere acestuia să-şi dea acordulscris pentru plecarea fiicei împreună cumama. O face, desigur, dar nu f ăr ă un adâncregret că despăr ţirea e definitivă. La insisten-

ţele femeii de a afla motivele refuzului, r ăs- punde cam bâlbâit: „Nu-i nimic de explicat…E limba mea, poporul meu, ţara measmintită… Închipuie-ţi, eu îi iubesc până şi pemiliţieni… Într-o limbă str ăină ne pierdemoptzeci la sută din personalitate. Ne pierdemcapacitatea de a glumi, de a zeflemisi. Atât şie de-ajuns să mă îngrozesc.” Şi totuşi, în

povestirile din volumul Geamantanul (1985),ulterior Rezerva ţ iei…, îl găsim pe Dovlatovînsuşi pe un aeroport ce pare de pe altă

planetă cu un geamantan jerpelit, în drum spreAmerica. După câţiva ani în care geamantanula stat cuminte într-o debara, puţinele lucruri

pe care le înghesuise în cutia dreptunghiular ă de carton îi vor trezi amintiri: momente dinviaţa pe care o lăsase în urmă, ascunse „încutele acestor zdrenţe amărâte”. Nu lecontemplă cu fior tragic, ci cu nostalgie. Vascrie despre ele. „Titlul ar trebui să fie De la

Marx la Brodski. Sau Ce am agonisit eu. Sau,simplu, Geamantanul”. Simplitatea e suve-rană în proza lui Serghei Dovlatov. Imaginile




sunt desprinse din Rusia subterană a paraziţilor, a traficanţilor şi infractorilormărunţi, a fiinţelor f ăr ă că pătâi încă păţânatesă supravieţuiască şi să lase măcar „oscrijelitur ă pe scoar ţa pământului”; de vremece, oricum, „fapte vitejeşti nu vor săvâr şi”, să nu înnegureze „cu tristeţe şi plictiseală clipadată”.

Îndr ăgostit şi plin de datorii, studentulSerioja Dovlatov încearcă să plaseze pe piaţaneagr ă şosete de nailon finlandeze. Micaafacere se pr ă buşeşte pentru că tocmai atunci,„după ce douăzeci de ani a ars manganul, târfade industrie sovietică” s-a apucat să producă „acelaşi rahat sintetic” (Ş osetele finlandeze denailon). Exmatriculat din facultate şi nevoit să

câştige un ban, acelaşi Serioja se angajează caom bun la toate, dar mai ales la căratulsticlelor de votcă, într-un atelier de sculptur ă.Se lucrează la monumentul lui Lenin, „înf ăţi-şat în binecunoscuta postur ă de turist peşosea, f ăcând autostopul”. La ceremonia deinaugurare, bun prilej pentru o beţie cruntă,

primarul oraşului îşi scoate ghetele care îlstânjeneau, aţipeşte şi alunecă uşor sub masă.„Nu ştiu ce s-a întâmplat cu mine” – mărturi-seşte Dovlatov. „Fie că şi-a spus cuvântul

disidenţa mea oprimată, fie că s-a dezvăluitfirea mea de infractor […] M-am tras pemarginea scaunului. Am întins un picior. Am

pipăit ghetele primarului şi, încetişor, le-amtras spre mine”. Aşa au apărut în geamantanulcărat peste ocean Ghete din nomenclatur ă. După ce a jucat rolul lui Petru cel Mare înfilmul unui cineast amator, s-a pricopsit, înloc de bani, cu mănu şile de şofer . Le-a luat cuel în emigraţie, sigur că acolo îşi va cumpărao maşină. Dar n-a mai cumpărat-o. N-a mai

avut chef: „Trebuia totuşi să mă deosebesc prin ceva de ceilalţi. Las` să-l ştie întregulForest Hills pe Dovlatov ăla care n-areautomobil.”

Convenţia narativă din cele opt povestirice alcătuiesc Geamantanul nu este nici pedeparte originală. Original este amestecul deironie şi resemnare, inocenţă şi cinism,naturaleţe şi o profunzime care ocoleştemeditaţia în favoarea vervei şi ambiguităţii.

Cei care caută procesul comunismului în paginile scrise de noul american vor fidezamăgiţi. Dovlatov nu incriminează. Pre-zintă doar alternativele supravieţuirii într-unregim totalitar a cărui realitate este săr ăciaîmpodobită cu lozinci: marginalizarea saucompromisul. Ambele însoţite de o disperare

blândă şi tratate cu binecuvântata votcă.Întrebat dacă e curajos, unul din personajer ăspunde: „Nu ştiu. Înainte puteam să beaudoi litri. Acum, după şapte sute de grame oiau razna.”

Comparat adesea cu Hemingway şiKerouac, Serghei Dovlatov este consideratunul dintre cei mai „americani” scriitori ruşi.Stilul său limpede, direct şi amuzant s-a

dovedit a fi pe placul editorilor de pesteocean. A fost al doilea scriitor rus (după Vladimir Nabokov) publicat de prestigiosulThe New Yorker . Şi-a găsit mulţi fani printrecititori, iar edilii oraşului New York au decisca strada pe care a locuit să-i poarte numele.În ţările din fosta Uniune Sovietică este, din

păcate post-mortem, unul dintre cei mai populari scriitori. În România, cei care l-audescoperit mai mult sau mai puţin întâmplătorîl preţuiesc f ăr ă rezerve. Întrebat, în 2008,

cărui scriitor ar fi trebuit să i se acordePremiul Nobel (decernat, în acel an, lui JeanMarie Le Clezio), Andrei Makine dă unr ăspuns surprinzător: „Lui Dovlatov. Îl plasezdeasupra lui Cehov, chiar dacă asemeneacomparaţie e lipsită de sens. Dar ar fi trebuitsă i se acorde acest premiu ca titlu postum,ceea ce nu se practică”. Bineînţeles că nu se

practică, dar de ce Makine n-a f ăcut această îndr ăzneaţă afirmaţie când Dovlatov era înviaţă? Iar comparaţia cu Cehov nu-i deloc

lipsită de sens, Makine dând a se înţelege că literatura rusă, inclusiv el, ar merita mai multă recunoaştere în Occident, chiar până la nivelul

Nobelului. De altfel, nume ca Pelevin,Kurkov, Uliţkaia, Makanin sau Erofeev suntde-acum binecunoscute în lume, dovedind că marea tradiţie a literaturii ruse se confirmă întimp printr-o nouă explozie de talente,descătuşate de persecuţii şi cenzur ă.




Irina IRIMESCU

„ Transfer de identitate”

Acest interviu s-a născut din dorinţa dea etala realizările şi eforturile artiştilor românicare s-au stabilit în alte ţări şi care nu s-auintimidat, ci din contr ă au reuşit să seimpună prin calităţile şi educaţia

şlefuite în România. IrinaIrimescu este o creatoare de artă care surprinde, redă şi cople-şeşte privitorul prin ceea ceface, prin for ţa cu care stă pâ-neşte forma, tehnicile diverseşi prin rafinamentul cromatic.Fie că e vorba de pictur ă,desen sau instalaţie, IrinaIrimescu cuprinde totul, îldesface bucată cu bucată şi îl

recompune în aşa fel încâtdevine din nou viu, interesant şinatural, de parcă aşa a fost şiînainte.

Născută în Piatra-Neamţ,această tânăr ă artistă a purtat cu eafrumuseţea spaţiului românesc, l-a f ăcutcunoscut, a preluat ceea ce a fost mai bun şiîncearcă neobosit să îl promoveze, lucru pecare îl face şi faţă de artiştii de aici. Pentrutoate acestea, dar şi pentru cele viitoare, îi

suntem recunoscători. (D. M.)

– Dragă Irina, în primul rând î ţ i mul ţ u-mesc că ai acceptat să purt ăm aceast ă dis-cu ţ ie, e mereu o plăcere pentru mine să ascultun om atât de creativ, dinamic şi vesel ca şitine. Ce mai faci?

– Dragă colegă şi prietenă Diana, îţimulţumesc cu bucurie pentru această invitaţie

pe care o sper în avans la fel de dinamică şi

creativă ca şi percepţia pe care ţi-ai putut-oface despre mine în frumoşii ani ai studenţiei

noastre! Voia bună este împărtăşită îngeneral cu cei care o apreciază şi,

deci, cei ce sunt pe „aceeaşi lun-

gime de undă”. – Ş tiu că ai organizatexpozi ţ ii de grup în Fran ţ a, poveste şte-ne pu ţ in despreaceste proiecte! Cum au fost

primite de către public? – O să vorbesc despre

ultima dintre expoziţii cutitlul „Identităţi”, la care

participi şi tu, alături deAlina Staicu şi Ilie Mitrea,

foşti colegi de la Cluj, şisculptorul Francez Christophe

Masson. Având în vedere ca-drul în care a avut loc expoziţia,

o fostă biserică alocată eveni-mentelor culturale de zece ani şi care

păstrează un şarm aparte, publicul se găseşteîn faţa a două surprize: un spaţiu sacrudesacralizat şi o expoziţie „nelalocul ei” (însensul că publicul care vine pentru prima oar ă nu se aşteaptă să descopere şi o expoziţie).

Păi, cum sa fie artiştii la locul lor? Mai alestinerii artişti la început de drum..; ca noi...Fiind prezentă în permanenţă pe perioadaexpoziţiei, am putut discuta cu publiculinteresat..., este un schimb deosebit deimportant pentru mine. În linii mari,subiectele pe care le-am abordat în creaţiilenoastre au „atins” publicul aşa cum era deaşteptat. Dintre cei mai bine de 3000 devizitatori care au trecut pragul „Bisericii desus” în 3 să ptămâni, cel puţin jumătate s-au

Plastică




interesat în profunzime de creaţiile noastre şile-au apreciat.

– De unde vine toat ă aceast ă energie şideschidere pe care o oferi atât de natural prinlucr ările tale, evenimentele organizate? Dinr ăd ăcinile tale din România, din Piatra

Neam ţ sau din ţ ara adoptivă? – Cred că toate aceste energii sunt

create şi reînnoite de toate aceste locuri, f ăr ă r ădăcini nu se poate, eu nu aş avea puterea dea transmite ce fac, iar f ăr ă minunatele locuricare m-au adoptat şi care fac parte din

prezentul de care cu toţii trebuie să fim perfectconştienţi pentru a putea proiecta un viitormăcar aşa cum ni-l dorim!

– Te-ai format la Universitatea de Art ă

şi Design din Cluj, sec ţ ia de Pictur ă , aceaŞ coală de la Cluj despre care se vorbe şteacum. Cum te identifici cu ea?

– Şcoala de la Cluj rezonează în mine şinu ezit, când sunt întrebată de unde vin, să vorbesc despre ea şi despre amploarea bine-meritată pe care a că pătat-o în ultimii ani!Drumurile vieţii au vrut să mă îndepărtez fizicde ea, dar ceea ce sunt în prezent din punct devedere artistic datorez profesorilor noştri de laCluj, în frunte cu Ioan Sbârciu, care a fost şi

iniţiatorul oportunităţilor noastre de a pleca cu burse de studiu în Cehia şi Belgia. Sunt aşadar profund recunoscătoare „Şcolii de la Cluj”care a contribuit la dezvoltarea mea artistică şila „energia şi deschiderea” despre carevorbeai mai sus.

– Modurile tale de exprimare plastică sunt variate: pictur ă , instala ţ ii, obiecte

pictate, grafică , miniatur ă , care dintreacestea î ţ i este cea mai apropiat ă?

– Toate modurile prin care m-am

exprimat plastic până acum îmi corespund,dar cu pictura, în complexitatea ei tehnică, mă întreţin cel mai adesea... deci se prea poate că-mi este cea mai dragă!

– Te în ţ eleg perfect!Ce sim ţ i în fa ţ a unei pânze albe care a ştept ă să fie pictat ă?

– Într-o prima etapă pânzele albe leacopăr cu un amestec oarecare al unei culori...sau amestec de culori..., după care procedeulcreativ poate începe... Ce simt este echivalentunei forfote de vulcan, un bun motor pentru

primele etape adesea accidentale şi hazar-dice... între materie, căutări şi intenţii...

– S ă vorbim pu ţ in despre lucr ările taledin seria „Transfer de identitate”. Sunt foarteexpresive, originale, ofertante ca şi în ţ elegereatât pentru un public avizat cât şi pentrunecunoscători. Care este conceptul dinspatele lor?

– Portretele acestei serii vorbesc despreOM şi dincolo de el, despre om şi natura încare tr ăieşte, despre cum se identifică acesteia! De aici, elementele de limbaj plastic

pur abstracte care duc cu gândul la regnurilevegetale, minerale. Care se lipesc profiluluiuman ce priveşte... spre dreapta... sprestânga... îşi alege direcţia şi se impune prin

aceasta asemenea conducătorilor reprezentaţi,nu întâmplător din profil pe monedeleromane. Sunt în căutarea unui echilibru –transfer de la om la natur ă şi invers.

– Deci de aceea ai ales profilul? – L-am ales deoarece l-am găsit ca fiind

cel mai expresiv ca şi contur care trebuia să disciplineze forfota din interiorul lui. Ştim că

pe monedele romane conducătorii erau prezentaţi din profil; astfel se impunea maimult respectul, dar mai ales se atr ăgea atenţia

asupra ierarhiei. Persoana devenea astfelimpozantă şi în acelaşi timp distantă, aspect pe care l-am urmărit şi eu. Toată această solemnitate este, în fond necesar ă, atâta vremecât avem de-a face cu o contemplare şireîntoarcere de la şi în natura mamă; este unrevers, o interrelaţionare pe care nu o potvedea decât astfel. Forfota pe care am asociat-o structurilor din natur ă şi care este închisă deconturul profilului este una falsă, esteasemenea unui hazard care odată văzut nu mai

este hazard, se schimbă pe loc în obiect degândire, ocupă spaţiu în teatrul ideilor, pescena inteligibilelor şi, vizibil ca şi ele, devinedintr-o dată previzibil.

– Care crezi că este rolul curatorului în promovarea unui artist, sau mai bine zis se poate un artist promova singur?

– În contextul actual cred că arecuratorul un rol primordial în promovareaunui artist! Autopromovarea se poate face, darnecesită mai mulă energie artistului, ceea ceimplica riscul de a-şi „amesteca persoanele”,




cum spun francezii pentru a menţiona situaţiiambigue. Găsesc rar artişti capabili să facă ambele activităţi cu succes.... Dar există!

– Care este, după părerea ta, rolulartistului în „cetate”?

– Mă gândesc că artistul are menirea dea conduce publicul pe căr ări nebănuite,imaginare, surprinzătoare şi de a-i deschideochii şi spiritul spre realităţi ascunse, realităţicodificate, realităţi pur şi simplu... că sunt

politice, sociale, naturale sau pur abstracte...în funcţie de conceptul şi mesajul artistului încauză. Artistul vede „dincolo”, caută adesea

profunzimile filozofice ale lucrurilor,evenimentelor care îl „ating”, pentru că artistul transmite înainte de toate tot ce simte,

cu sensibilitate. O sensibilitate care poate fiaşa cum o înţelegem la prima vedere –

armonioasă; dar care poate de asemenea să meargă până la mutilare, agresivitate, durere...în consecinţă cu gravitatea evenimentelor pecare societatea le tr ăieşte. Din toate astea„cetatea” are câte ceva de înţeles, de învăţat,de dezvoltat...

– Ce planuri de viitor ai? – Pe viitor intenţionez să-mi continui

activităţile artistice între atelier şi expoziţii,dar mai ales să am timpul necesar pentruintimitatea şi creativitatea profundă în atelier

pentru a împărtăşi publicului, spaţiilor publiceşi poate într-o zi şi muzeelor interesate, ce ammai personal şi mai „gr ăitor” de transmis.

– Mul ţ umesc draga mea Irina Irimescu,mult succes şi de acum înainte!

– Şi eu vă mulţumesc!

Interviu realizat de Diana MORAR

Afișul expoziției din Franța




Colocviul Național alRevistelor de Cultură – Arad

Colocviul Na ț ional al Revistelor de Cultur ă, Arad ,7-9 mai 2015. În imagine: Gabriel Chifu – vicepreședinte

USR, Vasile Dan, preşedintele Filialei Arad a USRNicolae Ioţ cu, preşedintele Consiliului Judeţ ean Arad, Ana-Maria Dragoş, dir. Centrul Cultural Județean

Vasile Dan și Al. Cistelecan, moderatorii Colocviului cutema Afinităț i literare, alianț e legitime, coterii

Dan Cristea Ion Mureșan Daniel Cristea-EnacheIoan Moldovan

Lucian AlexiuOlimpiu Nușfelean Aurel Pantea George Vulturescu




Ioan Matiuț, Daniel Cristea-Enache, Olimpiu Nușfelean,George Vulturescu

TraianȘtef, Alexandru Vakulovski, Monica Stănilă

TraianȘtef, Daniel Săuca, Dan Cristea, OlimpiuNușfelean

Lucian Alexiu, Ion Mureșan, George Vulturescu, GabrielChifu, Slavomir Gvozdenovici, Dan Cristea

Gheorghe Mocuța RobertȘerbanDaniel Săuca Lia Faurși Aurel Pantea




Cristian Bleotu (Radio România Cultural), Ioan Moldovan,Ioan Matiuț, Daniel Cristea-Enache

Gabriel Chifu, Daniel Cristea-Enache, Vasile Dan

La Biblioteca dinȘiria, în prezența primarului Valentin Bot La monumentul dedicat deșirieni scriitorului Ioan Slavici

Imagine de la dezbateri, Sala Vasile Goldiș a ConsiliuluiJudețean Arad LaȘiria, Recital poetic la Tatrul de Var ă Ioan Slavici

Fotografii de Ionică Moldovan




Poezia la Iași2015

Festivalul Internaţional Poezia la Ia și 2015 . În imagine:Cassian Maria Spiridon și Adi Cristi, organizatori,

Aleksander Navrocki, poet polonez, invitat, Alexandru G.Șerban, traducător

Aleksander Nawrocki, Mihai Chirică, viceprimarul Iașului, Alexandru G. Șerban

Lucian Alexiu, Daniel Corbu, Ion MureșanGavrilȚărmure, Ion Mureșan, Dinu Flămând, Gellu

Dorian, Leo Butnaru

Ileana Mălăncioiu Gabriel Chifu Dinu Flămând Cassian Maria Spiridon,preşedintele Filialei Iaşi a

USR




Lucian Vasiliu, Lucian Alexiu, Daniel Corbu, Ion Mureșan,

Olimpiu Nușfelean la Liceul Teoretic Dimitrie Cantemir dinIași

La Liceul Teoretic Dimitrie Cantemir din Iași – scriitori,

profesori, interpreţ i instrumentiști, dansatori.

La Universitatea Liber ă Internațională din Moldova,Chișinău. Olimpiu Nuşfelean, Vasile Tărâţ eanu, Nicolae

Popa, Vasile Intime

La Biblioteca Onisifor Ghibu din Chișinău – Cassian MariaSpiridon, Florentin Palaghia, Arcadie Suceveanu, Cristian

W. Schenk, Dinu Flămând

La Liceul de arte Octav Băncilă – Cătălin MihaiȘtefan,Constantin Popa, Olimpiu Nușfelean, Andrei Alecsa,

Carmen Stanciu, Paul Gorban, moderator

Lucian Vasiliu




Festivitatea de încheiere a Festivalului, în Copou. AdiCristiși Cassian Maria Spiridon, Mihai Chirică -

viceprimar, Ioan Holban

Moderatorii lecturilor publice, Paul Gorban, EmilianMarcu, Valentin Talpalaru, Nicolae Panaite, Marius

Chelaru, Cassian Maria Spiridon, Aurel Ștefanachi, AdiCristi. Lipsesc din peisaj, dar nu de la momentele poetice,

Daniel Corbuși Gellu Dorian.

La Uniunea Scriitorilor din Moldova, Chișinău

La USM Chișinău – Olimpiu Nușfelean, Mihaela Albu,Cassian Maria Spiridon, Arcadie Suceveanu, GabrielChifu, Ioana Diaconescu, Nichita Danilov, Adrian Alui

Gheorghe, Cristian W Schenk, Francisca Ricinski

Gabriel Chifu, Dinu Flămând, Ioana Diaconescu,MariusChelaru, Ileana Mălăncioiu, Valeriu Stancu, Emilian Marcu




Salonul scriitorilor,Bistrița

Salonul Scriitorilor la Casa Argintarului din Bistrița, 23 aprilie 2015. În imagine: Zorin Diaconescu, Ioan Groșan (invitat), Andrei Moldovan – președinte SSBN, amfitrion, Kocsis Francisko,

Alexandru Uiuiu, Ioan Pintea, Gavril Țărmure

Al. C. Miloș, Mircea Daroși, Aurel Podaru, Icu Cr ăciun,

Iacob Naroș, Liviu Păiuș, Virginia Nușfelean

Gheorghe Mizgan, GeorgeȚâra, Victoria Fătu-Nalațiu,

Menut Maximinian

Alexandru Uiuiu citește din creația sa poetică Kocsis Francisko vorbește despre revista Vatra




Ioan Groșan citește din Viaț a ca literatur ă, invitat laBiblioteca Județeană George Coșbuc din Bistrița

Afișul lecturii publice

GeorgeȚâra, Ioan Groșan, Ioan Pintea (amfitrion) Olimpiu Nușfelean, Ioan Pintea, Ioan Groșan, ZorinDiaconescu

Imagine din sală. Între participanți, Menuț Maximinian, Olimpiu Nușfelean, Zorin Diaconescu, Victor Știr, Virgil Rațiu, Alexandru Uiuiu, Mircea Măluț, prof. dr. Vasile Filip cu un grup de elevi de la Colegiul Național Liviu Rebreanu.

Ioan Groșan la BibliotecaJudețeană George Coșbuc




Festivalul Național de Literatur ă și Folclor Armonii de

prim ăvar ă, Vișeu de Sus, 2015. În imagine: NicolaeScheianu, Olimpiu Nușfelean (președintele juriului), AnuțaPop (director al Centrului Cultural Social), Gavril Ciuban

Ioan Groșan – Marele Premiu al Festivalului

Gavril Ciuban, moderator Recital de poezie și muzică. Vlad Pasca (vioar ă), PatriciaBorbelyși Oana Andrada Spanci, în regia prof. Adrian

Tineghe

Oana Raluca Ciceu (Premiul de poezie), Paula Suciu (una

dintre autoarele volumului Cinci poete, Ed. Grinta), IoanGroșan, prozatoarea și ziarista Anca Goja

Participanți la Festival, pe treptele Primăriei din Vișeu de

Sus

Armonii de primăvară,Vișeu de Sus, 2015




Lansarea căr ții lui Ion Oarcăsu, Pagini critice, la BJB BN.Prezintă Ioan Pavel Azap, Aurel Rău, Andrei Moldovan,

Ioan Pintea

Zorin Diaconescu, Aurel Podaru, Traian Săsărman,Nicolae Vr ăsmaș, Gavril Moldovan

Imagine din sala

Afișul întâlnirii Miorica Cosma, fiica scriitorului Gabriel Cosma, ginerelescriitorului

EvocareIon Oarcăsu



Lu

Valent

Neconc

(din Mi ş

Tu, muzfluxul ndoar datoată zila un suEu zic:generaţiTu zici:le va a

Eu zic:ci în geEi vor phai-hui,Tu zici:lasă-te durmeazăcă nicăinu vei si

pic cu pca pe plEu nu

Vasile

VII. So

am trime timpulsonetele

acum, c

cian

in Radu

rdanţă

carea liter

a mea, zici:nsorii deă nu vei ma între tine cu pai.tau doar pelor acestei

pe aceste ginti istoria.

loria lor ngrafie.eca în curâînspre mar tu să nu fae glume,-mi povaţari în lumemţi poeziac,iurile bistr ai zic nimi

Macovici

et de vară

s la „Mişc şi-n Bistriţmele cu bă

t timp este

PER

r ă, Nr. 2/2

: îţi voi dictaii staii poeţi

ntru gloriacetăţi.eneraţii nu

în istorie

nd prin lua Poezie.i ca ei,

cu temei

prin vene,

ţene.!

uc

rea literar ăa să ajungătaie lungă,

şi vara în

R

015)

a

cred că

tă,

e,

” vers,

ers

nla

p

d

r

„

sr ci

N

(

CÎC

CS

D

SDSBŞ

PP

ştiu însă inimă pe r ecum este

r poate că

gizorul mii-a promisonetele Or

er că nu vavistei cu-a sonete, cu

onstantiavetiştiiragment)

e ţi-e şi cuultima vre

eva ce nu scuma n-auă nu vor avu că dumi

voracă nu au s

nt guverne economie face o risienzina cur maşini au

e vremea min anii şapu orice pui

vea maşinău erau atât

M

e vor reuşidactori, f ăriunde în

otuşi vor g

cării, nu-iă publică

ianei”, anu

fi afectat tta, că nu s puţini au

Pădure

avetiştii ămea mai pom

a se temeea benzină,icileta acasă oţ.De vină nţii, că lor, pun totul

pă monume pretutindşi copiii, înea, adică ezeci-optzde ţâcă

şi deci,a accident

şcarea lite

să-i ungă ’ un demenivers,ăsi o strun

au nume,rupajule

irajulnt glumecurajul!

nu

tia, s-au în

enit…

nu le pasă la bătaie,ntală,

eni şiroaiecă din şcoa

ci,

înregistrat

Pa

pur și

ar ă ♦ 157

s

ă

ulţit

lă.

e.

odii

simplu




Erau doar trei clase sociale,Clare şi bine delimitate:Ţăranii, clasa muncitoareŞi intelectualii.

Dintre ei, datorită dezvoltării economiei

Şi în căutare de mai mari salarii,S-au desprins pe teritoriul României

Navetiştii.Sătenii plecau la oraş devenind muncitori,Muncitorii se retr ăgeau la pensieLa sat, devenind sau, de cele mai multe ori,Redevenind ţărani, lăsând în suspensieOrganigrama claselor sociale.Făceau naveta şi elevii, dar asta li se decontaŞi o f ăceau la maximum 30 de km de casă,Că mai departe nu li se merita.

Dar ce să mai vorbim, lasă Iubite cititorule navetiştii.Acum fac naveta la mii de km de casele lor,S-au dus vremurile restriştiiŞi au venit vremurile astea peste bietul scriitorÎn care, dacă nu te mişti suficient de literar,Rişti să arzi în focurile cu vâlvoareAle criticilor şi în zadar,Vei cere cu ardoareSă fii iertat dacă greşeşti,Fiindcă poemele tale au fost scriseFăcând naveta Craiova-Bucureşti!

Ion Scorobete

Consemn

Să nu poţi pleca din oraşul tăudin cauza unei baricadea îngerilor şi mereu

să fii nevoit, deşi nu se cade,să supor ţi până şi în bibliotecă zgomotele Timişoarei,chiar cu fereastra închisă de mâna delicată a domnişoarei

bibliotecare,ce ştie aşa de bine să r ăspândească dragostecând trece prin sală şi e privită cu o nefirească atenţie de studenţi,

ca nişte păsări de pradă,foarte atenţişi concentraţi să întrevadă drumul în zbor interiorspre inima dânsei.Ce mai, sunt consemnatsă r ămân aici, acelaşi elevataristocratal poeziei!

Paul Ersilian Roşca

Divinitate

Nori cirus pe cer –va fi o zi senină,

eu cel puţin sper

Visare

Desculţ am umblat –un ciob de sticlă-n drum,vai, vai m-am tăiat!

Insomnia

Noaptea câteodat’călugării veghează şi toaca o bat

Plecare

Iar ăşi e var ă –concediul cere tributviaţa la ţar ă

Negură Mijloc de toamnă –

poeţii muza-şi curtează şi-i spun „doamnă”

Singurătate

Iarnă devreme –un poet întârziatninge poeme.




CITITOR DE REVISTE

Anul 2015 este unul jubiliar pentru revista decultur ă Familia. În acestan se împlinesc 150 deani de la prima apariţie a

ei, la Pesta, începând din 5 iunie 1865, din iniţiativafoarte tânărului Iosif Vulcan, cînd acesta avea numai 24de ani. Revista “Familia” este un reper important înistoria presei româneşti şi a literaturii române. Aşa cumobservă prof. univ. dr. Ion Simuţ „Debutul lui MihaiEminescu în Familia din 1866 r ămâne cea maisemnificativă referinţă în istoria de 150 de ani a revistei.Iosif Vulcan a alcătuit un „Panteon” al culturii românedin toate cele trei provincii. Seriile următoare aucontinuat tradiţia lui Iosif Vulcan. În 1965, la Centenar, aapărut seria contemporană ancorată în dezbaterile

culturale de actualitate.” Revista a avut patru redactorişefi: Iosif Vulcan, G.M. Samarineanu, AlexandruAndriţoiu şi, azi, Ioan Moldovan.

Nr. 4/ aprilie 2015 continuă cu un sumar alcătuitîn buna tradiţie a literaturii de calitate exprimate înrevista or ădeană. Ediţia, aşezată sub semn aniversar,începe cu o Scrisoare pastorală semnată de † VirgilBercea şi continuă cu texte semnate de GheorgheGrigurcu, Daniel Vighi, Traian Ştef, Lucian-VasileSzabo, Al. Cistelecan, Florin Ardelean, Mircea Popa,Lucian Scurtu... Sînt publicate poezii de Gheorghe Pituţ,V. Leac, Marin Gherman, Ioan Barb şi de 10 poeţi basarabeni iar proza este reprezentată de Vasile Andru,Claudiu Soare şi Ioan Der şidan. Alexandru Seres

comentează un text apărut pe coperta IV a SylvieiJaudeau, Cioran ou le dernier homme (1990), pe care îlconsider ă că „sintetizează în cel mai fericit mod oviziune asupra lui Cioran”, text pe care îl redăm şi noi:

„Pesimismul operei lui Cioran e perceput ca ataredoar de către cei care nu i-au pătruns sensul ultim.Această îndârjire contra sinelui nu este nimic altcevadecât o modalitate de a merge până la capătul eului, încare percepem toate etapele unui drum spiritual autentic,etape care, din ruină în ruină, ne dezvăluie în cele dinurmă omul ultim ros de luciditate. Mai degrabă decât unom lipsit de credinţă, el este un deziluzionat care,asemenea budiştilor, vede în această dezvr ă jire calea

regală care duce la conştiinţa supremă a neantului.Totodată, Cioran se simte profund înrudit cu gnosticiicreştini. Aidoma acestora, el propovăduieşte că singuracunoaştere la care omul poate să năzuiască e cea care nespune că lumea este rezultatul unei căderi. Omul aruncatîn timp nu mai aspir ă decât să evadeze din el şi să sereintegreze în, starea edenică originar ă. Nu de ignorareaacestui r ău este vorba, ci de eliberarea din strânsoarea sa,de exorcizarea lui, de punerea sa la distanţă prinintermediul cuvintelor, în acest fel, cel care a renunţat lamântuire devine estet. Stilul ales îl vindecă de r ăulexistenţei, însă, eliberat de acest r ău, se trezeşte în egală măsur ă vindecat de sine însuşi. Ultimul om este un omvid. El este înţeleptul vremurilor moderne."

Să menţionăm că primele patru serii ale revisteiFamilia (1865-1944) se găsesc scanate şi arhivate

integral pe site-ul Bibliotecii Centrale Universitare Cluj- Napoca (Biblioteca digitală, Periodice) şi pot fi r ăsfoitesau studiate pagină cu pagină, în întregimea colecţiilor.

Mi şcarea literar ă îi urează Familiei să aibă partede cît mai multe jubilee fericite!

Revista clujeană Apostrof marchează, cunr. 5/2015 (anul XXVI),300 de ediţii. Marta Petreu, redactor-şef, în editorialulintitulat La numărul 300, reiterînd drumul revistei şiaproximînd condiţia revistelor literare, se întreabă retoricşi conchide: „La ce bun o revistă literar ă? Cred că dacă Homer ar fi tr ăit azi, ar fi f ăcut o revistă. Pentru unscriitor, puţine lucruri, poate numai inspiraţia, sînt maiimportante decit viaţa literar ă reflectată de revistele

literare. Făr ă ele am fi pierduţi, îmi spun, căci f ăr ă instrumentele de etalare a ceea ce ai scris, de discutare aceea ce ai publicat, de valorizare a ce ai f ăcut. Cred şi-acum că pentru un scriitor revistele sint marea sau măcaracvariul în care tr ăieşte.”

Ediţia de faţă cuprinde, prin grija lui Ilie Rad, o„arhivă” cu scrisori către Zoe Dumitrescu-Buşulengatrimise de Petru Comarnescu, M. Zaciu, Dorli Blaga,scrisori puse la dispoziţie de Valeriu Râpeanu şi ElenaDocsănescu. Marian Dr ăghici semnează un Poem,George Neagoe comentează volumul de versuri Via ţ adin via ţ a mea de Mircea Bârsilă, Emil Hurezeanu publică eseul Cel care pune în scenă, unde evocă oepocă a Echinoxului şi prezenţa echinoxistă a lui Ion

Vartic, Iulian Boldea în evocă, în Nevoia dera ţ ionalitate, pe Virgil Nemoianu, iar Ovidiu Pecicansemnează proza Armatele moi.

De un interes aparte este „Dosarul” care cuprindeC ălătoriile lui Blaga povestite de el însu şi (După consemnările Elenei Daniello). Aici un „capitol” seintitulează Gr ădina din Bistri ţ a, în care Lucian Blagascrie despre faimoasa sa şedere pe Dealul Cetăţii. Repro-ducem doar următoarele: „În mijlocul cur ţii aveam un felde monument al naturii: un copac din neamulconiferelor, un exemplar puternic şi sănătos din speciaSequoia Gigantia. Tulpina era foarte groasă, înălţimea de30 de metri. Copacul era unul din cele câteva exemplare

ale speciei pe care le avem în ţar ă. Se ştie că acest copaccreşte prin America, în Statele Unite. Este copacul cu ceamai mare longevitate: tr ăieşte cinci mii de ani. Al meu să fi avut 70 de ani. Eram foarte mândru de prezenţa lui îngr ădina mea. Când te apropiai de Bistriţa cu trenul,copacul se vedea de la mare distanţă. Când lareîntoarcerea din refugiu, după r ăzboi, m-am dus întâiaoar ă la Bistriţa să văd ce s-a ales în curs de cinci ani de

proprietatea mea, am băgat de seamă, apropiindu-mă cutrenul, încă de la mare depărtare, că Sequoia de pe Burgnu se mai ridica în peisaj ca altădată. Ajuns în gr ădină,aflu că Sequoia a fost tăiată în timpul r ăzboiului şi că seusca de sus în jos. Partea vie nu mai avea decât jumătatedin înălţimea de odinioar ă. Copacul era pe cale de a se

usca în întregime, împrejurarea nu-mi era de bun augur pentru întoarcere. Tr ăiam acum în anul 1958, [când]




citesc într-un ziar o notiţă despre descoperirilearheologice ce s-au f ăcut în toamna aceasta pe dealulBurgului de la Bistriţa. De la Institutul de arheologie aflucă sub pădure, nu departe de fosta mea gr ădină, s-au des-coperit vreo 40 de urne cu cenuşă şi oscioare. (...) Câttimp am stat în gr ădina de pe Burg, n-am putut să bănuiesc, nici chiar în visurile mele poetice, că

sălăşluiesc pe-un cimitir dacic atât de impresionant.” Apostrof -ul mai conţine pagini importantesemnate de Vladimir Tismăneanu şi Marius Stan, DanielSăuca, Vasile George Dâncu ( Întâlnire cu mama),Alexander Baumgarten, Constantin Cubleşan ş.a.

Încheiem aceste rînduri asumîndu-ne urareaMartei Petreu din editorial: Să ne citim la Apostrof 400!Şi la cît mai multe numere... rotunde! (O.N.)

Suplimentul de cultură nr. 478/4-10 aprilie 2015. Despre pia ţ a de carte.Interviu cu Marieta Seba,

director general al Companiei de Libr ării Bucureşti(CLB), realizat de R ăzvan Chiruţă. Înfiinţată în 1950,sub un alt nume, CLB, societate comercială, este unadintre puţinele din România anilor 1990 care asupravieţuit f ăr ă să îşi ştir bească profilul principal,vânzarea de carte. Privatizarea CLB s-a f ăcut prinmodelul MEBO clasic, acţionarii societăţii fiindreprezentaţi de toţi salariaţii de la acea dată (430 de persoane). Nu a fost deloc uşor, mai cu seamă că spaţiilecomerciale pe care le deţinea CLB nu se aflau în proprietatea societăţii. De la consilierii locali ai PrimărieiBucureşti până la parlamentari şi până la te miri cine, politicieni, funcţionari, toţi doreau să rupă în paiş pe CLB pentru spaţii comerciale, care ar fi primit alte destinaţii

decât aceea de libr ărie. Angajaţii CLB au rezistat eroic,aşa încât, după „lupte seculare” care au durat câţiva ani,acţionari şi salariaţi în acelaşi timp, lor se datorează că înBucureşti mai sunt libr ării, adică magazine în care sevinde carte. Au venit şi anii crizei economice din 2008,câteva libr ării care nu au rezistat concurenţei au fostînchise. Se punea problema rentabilităţii fiecărei libr ării.În prezent, CLB a ajuns la dimensiunea de 46 de libr ării pe care sper ă să le ţină în funcţiune, fiind bine amplasatedin punct de vedere al vadului comercial. CLB sper ă că va avea şi personalul necesar, societatea fiind în deficitde librari. Este criză de librari, iar asta pentru că estevorba de profesia de librar . Supravieţuirea CLB sedatorează faptului că este printre cei mai serioşi parteneri

de afaceri de pe piaţă de carte. Au implementat un sisteminformaţional care permite editurilor vizualizarea onlinea vânzărilor şi stocurilor pentru fiecare titlu şi la fiecareunitate a CLB. Astea înseamnă transparenţă şi o bună colaborare. (V.R.)

Ancheta revistei Discobolul nr. 205-206-207/ 2015 se intitulează:

„La ce bun critica literar ă, acum” şi începe cu Al.Cistelecan, continuă cu Ion Pop, Gheorghe Grigurcu,Adrian Alui Gheorghe, Constantin Cubleşan, Liviu IoanStoiciu, Gheorghe Schwartz, Viorel Mureşan, GelluDorian, Radu Mareş, Ion Buzaşi, Leo Butnaru, AngelaMarinescu, Dumitru Augustin Doman, Dana Sala, Dan

Per şa, Ioana Cistelecan, Iulian Chivu, Vasile Igna şi seîncheie cu Paul Dumanian. Păreri şi păreri, am zice noi,iar cea mai scurtă „părere” e a Angelei Marinescu. Denumai nouă rânduri şi se încheie astfel: „Voi sfâr şi cucâteva cuvinte care vor reprezenta rezerva mea faţă detot ceea ce am spus: Critica literar ă, adică sarea pământului, este un fel de spaţiu virtual şi atât”.

Multă poezie în acest număr. Multă şi bună!Semnează: Dinu Flămând, Dumitru Zdrenghea, EugenEvu, Marcel Mureşeanu, Camelia Iuliana Radu, MihaelaOancea, Constantin Stancu, Raluca Pavel, Armina FlaviaAdam, Maria Andreea Bocşa şi Sandra Siceliota.Paginile de proză sunt susţinute de Adrian AluiGheorghe, Gheorghe Schwartz, Gellu Dorian, AdrianRomilă, Alexandru Vlad, Ladislau Daradici, DumitruHurubă, Mihai Murariu, Iulian Chivu, Gheorghe Jurcă,Ioan Popa, Mihai Pascaru, Raisa Boiangiu şi Cornel Nistea. În rest, se mai poate citit: „Piaţa căr ţilor” deMircea Stâncel, „Căr ţi, cronici, autori”, Centenar IosifPervain, pagini de memorialistică, jurnal etc., etc. Discobolul, o revistă care se respectă şi îşi respectă cititorii!

Scriptor nr. 5-6 (mai-iunie) 2015 ofer ă cititorilor săi literatur ă de foarte bună calitate: poezie, proză, eseu,interviuri, cronică decarte, recenzii, comen-tarii, pagini de istorie literar ă, jurnal, evocări, confesiunişi multe altele. Printre semnatari: Sorin Alexandrescu,Vasile Andru, Oltiţa Cântec, Maria Cheţan, AlexandruDan Ciochină, Cristina Chiprian, Theodor Codreanu,

Constantin Coroian, Valeriu Coşereanu, ConstantinCubleşan, Nicoleta Dabija, Traian Diaconescu, GelluDorian, Anastasia Dumitru, Anatol Eremia (Chişinău),Florin Faifer, Emilian Galaicu Păun (Chişinău), Nicolae(Nedi) Gavriliu (Canada), Nicu Gavriluţă, Gh. Grigurcu,Cristina Hermeziu (Paris), Ioan Holban, Grigore Ilisei,Seo Jeong-ju (Coreea de Sud),Bianca Marcovici, SimonaModreanu, Ioan Moldovan, Liviu Papuc, Maria Pilchin(Chişinău), Raluca Popescu, Vasile Proca, Ioan R ăducea,Doru Scărlătescu, Constantin Simirad, Liviu IoanStoiciu, Gheorghe Schwartz, Lucian Vasile-Szabo,Eugen Uricaru, Alex Vasiliu, George Vulturescu,Alexandru Zub. De citit din scoar ţă în scoar ţă!

Revista Poezia nr. 5/ primăvar ă 2015 sedeschide cu un textsemnat de CassianMaria Spiridon care seintitulează „Poezia, geometrie înalt ă şi sfânt ă”, din caremusai să cităm: „Lucian Blaga, în Laud ă Domnului (1929) are un poem Pasărea sfânt ă, cu următorul moto: Întruchipat ă în aur de/ sculptorul C. Brâncu şi – seînţelege că Măiastra celui care a înălţat Coloana f ăr ă sfâr şit. Cităm doar prima strof ă: „În vântul de nimenisfâr şit/ hieratic Orionul te binecuvântă,/ lăcrimându-şideasupra ta/ geometria înaltă şi sfântă”.

„Credeţi că noul val de poeţi pot schimbacanonul?” e una din întrebările lui Gabriel Argeşeanu




adresate poetului Radion Dr ăgoi într-un interviu caremerită toată atenţia. R ăspunsul e următorul: „Valul trece, poezia r ămâne sau nu. Este singurul lucru care mă interesează. Dacă pot schimba canonul? Nu preacontează ce cred eu, important e ce cred ei. Să avemr ă bdare şi vom vedea. Da, am remarcat pe câţiva dintreei, dar nu e bine să dau nume”. Rubricile: „Poezie româ-

nească”, „Tineri autori”, „Epigramă şi poezie ironică”,„Poeme româneşti în limbi str ăine”, „Biblioteca haiku”,Din lirica: germană, engleză, italiană, rusă, poloneză,slovacă, greacă, turcă, kurdă, libaneză, din belşug, caresatisfac gustul cititorilor de rând, dar şi pe cel deexcelenţă.

Ar mai fi de citit capitolul POEZIE ŞIGEOMETRIE, care cuprinde, printre altele: „Poemul şicvadratura cercului” de George Popa, „Sisif, cu paşi de proletar într-o geometrie ireală” de Ştefan Afloroaie, „O parabolă mesianică – piatra cea din capul unghiului” deCristina Rusu, „O lume a poeziei dinamice” de AdrianLesenciuc, „Poemele filozofiei greceşti” de LeonidaMarin, „Cronici”, „Raftul căr ţilor de poezie”, „Parodii”de Lucian Per ţa.

În revista Nord Literar nr. 5, mai 2015, ai ceciti! Începând cu cronica

literar ă a lui Gheorghe Glodeanu, intitulată „Desprecondiţia universitarilor”, care se refer ă la cartea luiLucian Năstasă cu titlul „Intimitatea amfiteatrelor.Ipostaze din viaţa privată a universitarilor «literari»(1864-1948)”. O cronică aplicată, str ălucind şi prinelevaţie stilistică, în care ni se spune, printre altele: „Înviziunea lui Lucian Năstasă, universitarii reuşesc să seimpună în deosebi prin puterea ideilor, intervenind în

destinul cultural al unei naţiuni, fiind capabili să mobilizeze societatea în direcţia acţiunii şi a gândirii.Exegetul remarcă rolul fundamental jucat în societatearomânească la facultăţile de litere şi filozofie. Studiile deistorie au contribuit la dezvoltarea sentimentuluinaţional, iar cele de filozofie au impus conduite şidirecţii de evoluţie a societăţii”. Cronică literar ă maisemnează Daniela Sitar Tăut şi Delia Muntean. Larubrica VITRINA ne întâlnim cu Ioan L. Şimon, născutla Beclean, profesor de limba şi literatura română, vreo45 de ani, la Şcoala Generală Târlişua, azi tr ăitor în Dej.El recenzează cartea „Întâlnirile Clubului Saeculum”,ediţie alcătuită şi îngrijită de Aurel Podaru, prefaţă deAndrei Moldovan, Casa Căr ţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca,

2014. La această rubrică mai recenzează: OvidiuPecican, Gheorghe Pârja şi Augustin Cozmuţa, căr ţiscrise de.

Un alt bistriţean în Nord Literar este AlexandruUiuiu, prezent cu un grupaj consistent de PROZO-POEME ŞI CÂNTECE. Alţi poeţi: Florica Bud, DianaTeodora Cozma şi Marian Hotca, ultimii doi suntstudenţi la Centrul Universitar Nord Baia Mare. Unamplu interviu cu Săluc Horvat (aflat în pragul vârstei de80 de ani) este realizat de Augustin Cosmuţa Interviul poartă titlul „Între centru şi periferie există o apropieretot mai accentuată”. La întrebarea lui Augustin Cozmuţa:Cum ai învins teama, prin cariera str ăbătut ă , de a nu fi provincial tr ăind o via ță de om în Maramure ș?, SălucHorvat r ăspunde: „Teama de a nu r ămâne un provincial a

fost învinsă prin relațiile cu oamenii, cu viața științifică și literar ă, prin colaborarea la reviste de prestigiu dințar ă, toate acestea permițându-mi să mă consider alăturide ei”. Proza din acest număr este reprezentată de Nicolae Goga şi Maria Dăr ă buş, elevă de liceu din BaiaMare. La rubrica TRADUCERI ne întâlnim cu LucianoMaia (Portugalia), poet, prozator, traducător, consul

onorific al României în Brazilia, decorat cu OrdinulMeritul Cultural în grad de Comandor, în semn deapreciere pentru contribuţia personală la promovarealiteraturii române în lume. Prezentare şi traducere dinlimba portugheză de Elena Liana Popescu.

Porto Franco nr. (224)/2015, revistă editată deSocietatea Scriitorilor„C. Negri” Galaţi, re-dactor şef Sterian Vicol.Ediţia ne ofer ă pagini de poezie, proză, teatru, critică şi istorie literar ă, cronica plastică, două interviuri realizate de Angela Baciu, cuDionisie Duma şi cu Angela Furtună. „Am fost o elevă eminentă, mai întâi a Şcolii Generale nr. 1 din Suceava,apoi a Liceului „Ştefan cel Mare”, tot din Suceava, şef ă de promoţie, olimpică, spune Angela Furtună r ăspunzând la una din întrebări. Toată copilăria ammuncit performant, am învăţat şi am câştigat un ban pentru căr ţi, am fost un camarad bun pentru mulţi copiicolegi şi am fost dintotdeauna un suflet generos, amic deîncredere. Dacă primeam o jucărie, o dădeam altora”.

Mde… Nimic de zis.

Contemporanul nr. 5,mai 2015, nu duce lipsă

de subiecte „la ordineazilei” şi nici de numeimportante ale literaturiiromâne.. Astfel, Nicolae Creţu scrie negru pe alb: „Seinsinuează, în ultimele decenii, senzaţia neliniştitoare că Mihail Sadoveanu începe să iasă din actualitate. Dinactualitatea, vreau să spun, literar ă. Deşi a r ămas unautor obligatoriu în programele şcolare, autorul Fra ţ ilor Jderi pare a nu se mai număra printre priorităţile criticii:nici o monografie-eveniment nu i s-a mai dedicat înultimii 25 de ani, într-o perioadă de graţie a noii critici,care a recitit şi a recuperat sistematic foarte mulţiclasici”.

Vom tr ăi şi vom vedea!

Luând în discuţie volumul de nuvele Încă unminut cu Monica Vitti de Anamaria Beligan, (ediţia a II-a, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2014), Ştefan Borbely îşiintitulează cronica O reeditare. Despre poezia luiGrigore Vieru glăsuieşte Alex Ştef ănescu, care ne spunela un moment dat: „Cine doreşte să afle ce au păţitromânii din Basarabia în perioada în care s-au aflat substă pânirea sovietică trebuie să citească studii de istorie.Cine doreşte însă să afle ce au sim ţ it românii dinBasarabia în aceeaşi perioadă trebuie să citească poezialui Grigore Vieru”.

Adrian Dinu Rachieru în Marin Preda întrevoca ţ ie şi aspira ţ ie ( Delirul după patruzeci de ani) nezice: ”Preda trebuia să scape de teribila povar ă a Morome ţ ilor şi, în pofida succesului imens, să-şi caute în




continuare drumul. Scris din interiorul lumii ţăr ăneşti,reordonând un univers cunoscut, romanul Morome ţ ilor aduce în prim-plan un ţăran enigmatic, chiar«paradigmatic».

Cronica veche nr. 5, mai2015, publică, printre

altele, un amplu interviucu P. S. Petru Gherghel, episcopul Diecezei de Iaşi,interviu realizat de Aurel Brumă. Titlul (inspirat!) alacestui interviu este Ca to ţ i să fie una. Întrebat dacă proiectul aducerii Coloanei lui Traian la Iaşi mai este deactualitate, înaltul ierarh r ăspunde: „Visul nutrit cândva,referitor la o copie a Columnei lui Traian aici, la Iaşi, lamarginile latinităţii din care facem parte, nu s-a stins. Elr ămâne o vie şi sfântă preocupare pentru noi, ca Biserică,în mijlocul unui popor latin şi cu profunde convingeri«că de la Râm ne tragem», după vorba cronicarului carespune: «Câţi se află locuitori în Ţara Ungurească şi laArdeal şi la Maramoros, de la un loc sunt cu moldoveniişi toţi de la Râm se trag» (Grigore Ureche, Letopise ţ ulŢării Moldovei). Trecutul ne înnobilează şi ne obligă, iarconştiinţa nu trebuie să ne dea pace. Trebuie să păstr ămşi să transmitem şi generaţiilor viitoare darurile şivalorile primite în mod generos şi gratuit de la cei dragi,continuând să declar ăm: Cinste vrednicilor înaintaşi şilaudă Creatorului şi inspiratorului a toate”.

Editorialul din Ră sunetul cultural nr. 6,iunie 2015, semnat de

Andrei Moldovan, se intitulează Literaturi paralele.Punctual de plecare o scrisoare trimisă de LiviuRebreanu, în 1923, scriitorului transilvănean şi

prietenului său Franyó Zoltán, fost coleg la AcademiaLudovica din Budapesta. După fragmentul citat dinrespectiva scrisoare, Andrei Moldovan pune degetul perană. „Doi scriitori din Transilvania, prieteni chiar, unulde limbă română, celălalt de limbă maghiar ă, cu evoluţiinu doar diferite, ci paralele, f ăr ă puncte de interferenţă,încât sunt puşi la un moment dat în situaţia să se«descopere»” Iar ceva mai la vale: „În acest mod seajunge la o nedorită reciprocitate, pentru că, spreexemplu, de cele mai multe ori, nu doar literaturamaghiar ă din România este o mare necunoscută pentrucititorii români, ci şi scriitorii români contemporani suntdeparte de a fi cunoscuţi de cititorii de limbă maghiar ă.Situaţia este atât de adânc înr ădăcinată, încât încercările

de normalizare a lucrurilor, de o parte şi de alta, aur ămas simple episoade, chiar dacă lăudabile”. Şi, totuşi,cum ar putea fi schimbate lucrurile în astfel de situa ţii?,se întreabă cititorul, întrebare la care r ăspunde tot AndreiMoldovan: „Am spune că literatura maghiar ă dinTransilvania şi cea română evoluează paralel, f ăr ă a simţinevoia unor mai temeinice cunoaşteri reciproce, f ăr ă atingeri care nu am nici o îndoială că ar duce la oîmbogăţire, şi de o parte, şi de cealaltă. Poate că lucrurilear putea fi schimbate spre binele tuturor doar prinreforme instituţionale”.

Antologia SSBN poartă semnătura MarieiOlteanu, cu poemul Mama. Literatura ca formă de a privi lumea este titlul cronicii literare semnată Vasile

Vidican la cartea de eseuri a lui Olimpiu Nuşfelean: să furi raiul cu ajutorul cuvântului. Reţinem finalulcronicii: „Dincolo de toate acestea, «să furi raiul cuajutorul cuvântului» este un volum ce ne poate fi defolos în propriile demersuri interogative cu privire lamaniera în care privim şi descifr ăm literatura. Chiar dacă intenţia vădită a eseistului este aceea de a-şi limpezi felul

în care se raportează la căr ţi şi la textele ce compun acestvolum se încheagă într-un plan secund ca vast exerciţiumaieutic, adresat nouă, cititorilor”.

Cea de a doua cronică: „Spre un limbaj poeticaltfel” de Andrea Cocoi, are în vedere recentul volum de poeme, „Aritmii” semnat Andrea Hedeş. „Relaţiile dintreelementele poetice, dintre temele şi motivele explorate în poeziile Andreei Hedeş aduc noi deschideri, dinspre poezia consacrată spre subtilităţile unui limbaj poeticnou”, este de părere cronicăreasa.

La „Şantier literar”, Ştefan Mihuţ: Cuget ări şi Oîntâmplare. Texte coerente, bine scrise, interesante. Peaceeaşi pagină: MEMORIA FOTOGRAFIEI. Scriitori însala Baudelaire (Nicolae Gheran citind din volumul IIIal tetralogiei Arta de a fi păguba ş, roman memorialistic).

În fine, pagina IV apar ţine traducerilor. În cazulde faţă, Poeme de Radnóti Miklós. Prezentare şitraducere de Kocsis Francisko. (A.P.)

Nr. 124 al revisteiCaiete Silvane, careapare sub egida UniuniiScriitorilor din România la Zalău, ne propune întâlnireacu poemele semnate de Szentmartoni Janos, dar şi ale participanţilor la festivalul „Primăvara poeziei”. AliceValeria Micu are un eseu despre Adrian Popescu, o voceinterioar ă din suburbiile cerului; Menuţ Maximinian

despre proza feminină, Viorel Mureşan scrie despre poetul Traian Tr. Velea; Carmen Ardelean despreRuxandra Cesereanu; iar Marian Pop readuce în atenţianoastr ă pe Arlette Marcoviciu Coposu, soţia lui CorneliuCoposu, de la a cărei naştere s-au împlinit 100 de ani.

Malaxorul în care sunt prezentate căr ţileîntregeşte numărul de mai al publicaţiei conduse deDaniel Săuca.

Conform tradiţiei, an dean, la Festivalul Interna-ţional de Satir ă şi Umor„Mărul de Aur” estelansată revista Bobârnacul , a cărui director onorific este

nemuritorul Nenea Iancu. Nr. 18, care se dă pe un Ou al lui Columb, are

inserată pe copertă o poezie semnată de Cornel Udrea,dar şi câteva dintre lucr ările premiate la Secţiunea„Grafică” din acest an a concursului festivalului. Despre„Majoratul Bobârnacului” vorbesc Alexandru Câţcăuan,directorul festivalului, primarul Ovidiu Teodor Creţu,George Corbu – preşedintele Uniunii Epigramiştilor dinRomânia.

Creaţiile literare premiate la „Mărul de Aur”întregesc acest număr din al cărui colectiv redacţionalfac parte Alexandru Câţcăuan, Alexandru Oltean şiVirgil Raţiu. (M. M.)





Documents

Mișcarea Literară 2 2015