UNIVERSITATEA DUNA REA DE JOS din GALATI CUPRINS

FACULTATEA DE ECONOMIE SI ADMINISTRAREA AFACERILOR

Introducere obiectul de studiu al stiint ei economice si conceptele de baza cu care opereaza aceasta

Daniela Ancuta Sarpe Daniela Nechita 1.1. Constrngerile bugetare ale consumatorilorCapitolul 1. Introducere n teoria consumatorului analiza modelului de consum 1.2. Analiza preferintelor n consum 1.2.1. Relatiile de preferinta 1.2.2. Curbele de indiferenta Capitolul 2. Algoritmul alegerii optime de consum 2.1. Functia de utilitate 2.2. Utilitatea totala, utilitatea marginala, rata marginala de substitutie 2.3. Alegerea optima a consumatorului Capitolul 3. Cererea de bunuri 3.1. Conceptul de cerere de bunuri 3.2. Functia cererii de bunuri 3.3. Factorii care influenteaza cererea de bunuri 3.3.1. Modificari induse de schimbarea venitului consumatorului 3.3.2. Modificari induse de schimbarea preturilor bunurilor

MICROECONOMIE

3.3.3. Ecuatia lui Slutsky si influenta efectelor de substitutte si de venit asupra modificarii cererii de bunuri, ca urmare a evolutiei preturilorCapitolul 4 . Aplicatii ale modelului alegerii optime de consum: determinarea cererii brute si nete de bunuri; alegerea optima de consum n timp (alegerea intertemporala) 4.1. Situatia existentei unei dotari initiale a consumatorului 4.2. Factorii de influenta a cererii brute si nete 4.3. Modelul optiunii de consum n timp Capitolul 5. Cererea agregata 5.1. Determinarea cererii agregate 5.2. Elasticitatea cererii si influenta acesteia asupra venitului obtinut de produca tori Capitolul 6. Modelul de productie al unei firme 6.1. Tehnologie, productie, costuri ISBN 978-606-8216-26-3 6.2 Productia totala, productivitatea medie si productivitatea marginala a unui factor de productie 6.3. Randamentul de scara pe termen lung 6.4. Conditiile maximizarii profitului s i a minimizarii costurilor la nivelul unei firme Editura EUROPLUS Galati, 2010 6.5. Functiile costului si randamentele de scara 6.6. Determinarea si analiza evolutiei curbelor costurilor

6.4.1. 6.4.2.

Maximizarea profitului Minimizarea costurilor firmei

1

2

Capitolul 7. Piata realitate complexa si dinamica 7.1. Cererea si oferta 7.2. Concurenta continut si functii 7.3. Pretul concept, tipologie si functii Capitolul 8. Comportamentul producatorilor n conditiile pietei cu concurenta perfecta 8.1. Mediul concurential si decizia de oferta a firmei 8.2. Echilibrul general pe piata cu concurenta perfecta Capitolul 9. Comportamentul producatorilor n conditiile pietei cu concurenta imperfecta 9.1. Problema concentrarii pietelor si geneza structurilor de concurenta imperfecta 9.2. Monopolul 9.2.1. Decizia de oferta a firmei monopoliste 9.2.2. Ineficienta monopolurilor 9.2.3. Cauzele aparitiei monopolurilor 9.3. Oligopolul 9.3.1. Modelul Stackelberg de decizie secventiala 9.3.2. Modelul Cournot de decizie simultana 9.3.3. Concurenta monopolistica Bibliografie

3

INTRODUCERE - Obiectul de studiu al stiintei economice si conceptele de baza cu care opereaza aceasta Obiective de studiu Definirea economiei politice ca stiinta si forma a actiunii sociale. Explicarea fundamentelor activitatii economice si a rolului lor n viata economica si sociala. Tensiunea nevoi-resurse. Raritate si alegere n conditiile n care au aparut si exista o multitudine de stiinte economice autonome, cnd sistemul s tiintei s-a mbogatit cu noi cuceriri, domeniul stiintei politice nu mai constituie un simplu segment al economiei reale si nici un palier al actiunii social-economice. Economia politica este stiinta care s-a autonomizat mai ales prin modul de abordare a activitatilor economice, prin premisele adoptate si prin concluziile pe care le formuleaza. Economia politica este stiinta alocarii resurselor rare ce au utilizari alternative. Ea studiaza formele comportamentului uman maximizator n utilizarea acestor resurse n timp, analizeaza si explica modalitatile dupa care un individ sau o societate aloca mijloace limitate satisfacerii nevoilor nelimitate. n ultimele decenii se considera ca obiectul de studiu al economiei politice l constituie o reflectare generalizata a realitatii economice cu ajutorul notiunilor si conceptelor economice. Astfel, prin utilizarea unui ansamblu coerent de cunostinte, economia politica studiaza motivatia activitatii economice a indivizilor si obiectivele lor, masoara rezultatele acestei activitati si le compara cu motivatia s i obiectivele propuse. Ea extinde criteriul rationalitatii si al eficientei economice asupra socialului n totalitatea sa, de aici rezultnd si legaturile acestei stiinte cu celelalte stiinte economice. Economia politica este, n acelasi timp, o stiinta fundamentala, si prin urmare, elaboreaza concepte, idei, teorii, legi, principii valabile si folosite de toate stiintele economice. Fiind o stiinta fundamentala, ea are att un caracter teoretic, prin definirea conceptelor, a instrumentelor si metodelor de studiu, ct si un caracter normativ, care arata cum trebuie sa fie economia, respectiv viata economica si n ce sens trebuie sa evolueze. Economia politica studiaza problemele la nivel micro si macro economic, si este deci o stiinta economica de ansamblu, respectiv trunchiul de baza al ntregii stiinte economice fiind structurata si abordata ca microeconomie, mezoeconomie, macroeconomie si mondoeconomie. Microeconomia consta din procesele, faptele, actele si comportamentele agentilor economici individuali ce participa la fluxurile economice, privite ca acte, fapte autonome si specifice. Macroeconomia reprezinta acea parte a economiei care exprima acelasi procese s i fapte, numai ca ea se refera la marimile si variabilele ag regate ale intrarilor si iesirilor rezultate din comportamentele individuale ale particip antilor la v iata economica. Existenta si actiunea omului presupun permanent satisfacerea unei game foarte variate de nevoi. Nevoile umane pot fi definite drept ansamblul doleantelor, as teptarilor s i aspiratiilor indivizilor de a-si nsusi bunuri si servicii. Aceste nevoi devin reale, efective n functie de gradul de dezvoltare economica si de nivelul de cultura s i civilizatie al indivizilor. n principiu, nevoile se grupeaza astfel : n functie de cele trei dimensiuni ale fiintei umane, avem nevoi somatice sau biologice, primele resimtite de indivizi si inerente fiecaruia dintre noi; nevo i de grup resimtite de oameni ca participanti la diferite sociogrupuri si care pot fi satisfacute numai prin actiunea conjugata a unor colectiv itati; nevoi spiritual-psihologice , ce apar ca urmare a progresului n instructie, n relatiile de natura morala si presupun rationalitate si g ndire elevata;4

n functie de posibilitatile de satisfacere, se disting nevoi solvabile s i nevoi nesolvabile ; n functie de natura bunurilor necesare: nevoi materiale si nevoi nemateriale ; Dupa durata de timp: nevoi prezente si nevoi viitoare ; n functie de gradul dezvoltarii economice si de nivelul de cultura si civilizatie, nevoile pot fi grupate n nevoi de baza sau inferioare si nevoi complexe sau superioare . Actiunea oamenilor pentru satisfacerea nevoilor reprezinta punctul de plecare n initierea si desfas urarea oricarui gen de activitate, iar n momentul n care nevoile devin motivate si se impun a fi satisfacute ele se tr ansfor ma n interese economice. Interesele economice reprezinta acele nevoi umane ntelese de oameni, care devin obiectul actiunii si confruntarii lor pentru dobndirea bunurilor necesare satisfacerii acestora. n functie de nivelul la care ele se manifesta si de modul lor de exprimare, interesele economice se grupeaza n : personale, de grup s i generale. Orice activitate umana presupune utilizarea de resurse specifice n cantitati determinate si de calitate adecvata. Resursele economice reprezinta totalitatea elementelor si premiselor directe si indirecte ale actiunii social practice care pot fi atrase si efectiv utilizate n producerea de bunuri si servicii. Principala clasificare a resurselor le grupeaza astfel: a. Resurse materiale, care includ att resurse primare (originare), ct s i resurse derivate (echipamente de productie); b. Resurse umane, care pot fi si ele primare(potentialul demografic), ct si derivate (potentialul inovational); c. Resurse informationale. De-a lungul timpului, resursele s-au amplificat si diversificat, nsa au ramas limitate n raport cu cresterea si diversificarea nevoilor umane. Teoria economica studiaza modul n care societatea identifica si utilizeaza resursele rare de care dispune n vederea satisfacerii diferitelor nevoi. Raritatea resurselor si a bunurilor privite cantitativ si calitativ este o caracteristica a economiei moderne ce si gaseste expresia n legea raritatii resurselor economice. Aceasta lege consta n aceea ca volumul, structurile si calitatea resurselor si a bunurilor se modifica mai ncet dect volumul, structura si intensitatea nevoilor. Cres terea s i diversificarea nevoilor umane n conditiile manifestarii legii raritatii au obligat oamenii sa se adapteze creator n conditii de timp s i loc, sa aleaga din multiple alternative de folosire a resurselor rare, pe cea care permite obtinerea de bunuri ct mai multe, de calitate corespunzatoare, asigurndu-se astfel satisfacerea ct mai buna a nevoilor, n crestere si diversificare. Insuficienta resurselor n raport cu nevoile, conjugata cu multitudinea alternativelor n care poate fi folosita orice resursa, face ca alegerea uneia dintre ele sa fie nsotita de sacrificarea celorlalte. Indiferent de felul operatiunii economice si de natura subiectului ei, principiul costului de oportunitate presupune fie maximizarea utilitatii, fie minimizarea efortului (a resurselor consumate, a costurilor). Costul de oportunitate (al alegerii) consta n valoarea bunurilor alternative la care se renunta (sacrificate) pentru a alege un anume bun spre a fi produs sau consumat. Costul alegerii este costul unei activitati masurat n termenii celei mai bune alternative sacrificate. n aprecierea unei alegeri ca fiind rationala este necesar sa se compare utilitatile si dezutilitatile diferitelor mijloace ce ar permite sa se ajunga la anumite rezultate prin folosirea ct mai buna a resurselor disponibile. n cercetarea posibilitatilor alternative de a produce se foloseste ca instrument, curba sau frontiera posibilitatilor de productie, prin intermediul caruia sunt puse n evidenta toate combinatiile posibile de producere a doua sau mai multe bunuri, prin folosirea integrala si eficienta a resurselor disponibile la un moment dat. Activitatea economica si legile economice5

Prin continutul si rolul sau, economia este o latura inseparabila a actiunii sociale. Cea mai cuprinzatoare activitate umana, care delimiteaza pe om ca specie, este munca. Munca, este acea activitate care si n care oamenii, pornind de la nevoile lor, s i prefigureaza scopurile actiunii lor, si formuleaza si si apara interesele, cauta s i creeaza mijloacele adecvate scopurilor propuse. Activitatea economica se defineste prin lupta mpotriva raritatii, proces complex, care reflecta actele, faptele, comportamentele s i deciziile oamenilor referitoare la atragerea si utilizarea resurselor economice n functie de nevoile s i interesele economice. Ceea ce definim noi activitate economica este numai o fateta a unui sistem real complex, deoarece n societatea contemporana nu exista procese exclusiv economice. Ca rezultat al dezvoltarii societatii, al adncirii diviziunii sociale a muncii, s-au autonomizat urmatoarele activitati : Productia consta n transformarea in trarilor(resurse, factori de productie) n iesiri de bunuri economice. n functie de caracterul rezultatelor productiei se distinge pro ductia ma teriala (totalitatea proceselor prin care resursele naturale sau bunurile obtinute n procese de productie anterioare sunt supuse unor modificari substantiale si structurale spre obtinerea de noi produse) si prestari servicii( totalitatea activitatilor care transforma intrarile n rezultate specifice si care nu mbraca forma obiectuala); Schimbul componenta a activitatii economice ce subsumeaza activitati de deplasare n spatiu a bunurilor materiale, trecerea lor de la o persoana la alta prin vnzare-cumparare, pastrarea si depozitarea lor etc.; Repartitia cuprinde activitati economice prin care bunurile materiale si serviciile sunt orientate spre destinatiile lor, prin care se distribuie si se redistribuie venitu rile participantilor la viata economica, ntre membrii societatii; Consumul actul ce consta n folosirea efectiva a bunurilor, act ce verifica utilitatea acestora si concordanta lor cu nevoile, dorintele si interesele oamenilor. Activitatea economica se desfas oara n conditiile si pe b aza unor multip le legaturi de interconditionare. Unele dintre aceste legaturi se manifesta la suprafata economiei, fiind us or de observat, altele se deruleaza n profunzime si trebuie studiate sistematic. Fenomenul economic reprezinta forma exterioara a activitatii economice, respectiv acele aspecte si acte economice care apar si se manifesta la suprafata acesteia si pot fi cunoscute de oameni direct, pe baza de experienta. Este vorba de tranzactii economice, de oferta si cererea de marfuri, de nivelul preturilor si al tarifelor etc. Privite n mis care, n dinamica lor temporala si spatiala, fenomenele economice devin procese economice. Procesul economic exprima transformarile cantitative, calitative si structurale n starea activitatii economice, evidentiind desfasurarea vietii economice n timp si spatiu. Dependentele reciproce dintre fenomenele si procesele economice, ca si posibilitatea devenirii unora dintre ele din cauze n efecte s i a unora dintre efecte n cauze desemneaza starea de dependenta mutuala. Expresia relatiilor esentiale, necesare, relativ stabile si repetabile de dependenta cauzala sau mutuala n si ntre fenomenele si procesele economice poarta denumirea de legi economice . Principalele trasaturi distinctive ale legilor economice sunt : Legea economica sugereaza doar ideea de relatii constante ntre procesele, faptele, actele si comportamentele economice; Raporturile dintre respectivele fapte sunt necesare, numai daca anumite conditii prealabile sunt ndeplinite; Formularea legilor si crearea institutiilor corespunzatoare pornes te de la comportamentele oamenilor; Legile economice sunt compatibile cu initiativ a si activitatea individuala; Desi au caracter general, legile economice au totodata caracter de tendinta; Legile economice comporta previziuni, dar preved erile actuale pe baza lor nu sunt suficient de sigure s i de clare.6

Prin esenta lor, desi obiective, legile economice nu limiteaza libertatile si initiativa oamenilor. Participarea oamenilor la viata economica si raportarea lor la exigentele legilor acesteia reprezinta conditia unei activitati economice utile si eficiente. Economia concurentiala de schimb trasaturi generale Satisfacerea nevoilor umane se realizeaza fie din productia proprie, prin autoconsum, fie apelnd la produsele altora prin intermediul schimbului. Autoconsumul desemneaza procesul de utilizare a propriilor rezultate pentru satisfacerea nevoilor. Schimbul nseamna nstrainarea rezultatelor propriei activitati pentru a primi n contraprestatie alte bunuri necesare existentei, inclusiv moneda. Celor doua modalitati de satisfacere a nevoilor le corespund doua forme diferite de organizare si functionare a vietii economico-sociale : economia naturala(autarhica) si economia de schimb (marfara, de marfuri, comerciala). Economia naturala reprezinta acea forma de organizare a societatii, n care trebuintele individului si ale societatii sunt satisfacute prin autoconsum, fara a se apela la schimb. Realitatea economica nu poate fi delimitata rigid n economie naturala si economie de schimb. Aceste forme de economie au coexistat s i s-au interconditionat n timp. Aprecierea unei realitati economice ca fiind organizata ca economie naturala sau de schimb se face dupa criteriul preponderentei pe care o forma sau alta de organizare o detine n cadrul ntregii activitati economice. Economia naturala a fost dominanta n conditiile unui nivel scazut de dezvoltare economica, cu o gama restrnsa de trebuinte, cele elementare fiind preponderente. De-a lungul timpului, economia naturala a cunoscut o tendinta evidenta de restrngere relativa, iar elemente ale economiei naturale, n prezent, mai au semnificatie doar n tarile slab dezvoltate din punct de vedere economic s i n gospodariile agrare traditionale. Economia de schimb reprezinta forma universala de organizare si functionare a activitatii economice n lumea contemporana. Ca trasaturi generale ale economiei de schimb, mai semnificative, precizam : Specializarea agentilor economici - reprezinta o forma a diviziunii muncii care consta n producerea anumitor bunuri sau desfasurarea anumitor activitati pe principii de rationalitate si eficienta economica. Specializarea agentilor econo mici ntr-un domeniu sau altul de activitate are la baza interesul economic, respectiv avantajul obtinut dintr-o activitate comparativ cu alta. Astfel, deciziile de specializare se bazeaza constient sau intuitiv pe teoria avantajului economic relativ sau comparativ s i pe teoria avantajului economic absolut. Un agent economic detine avantaj economic relativ n raport cu alti agenti economici daca obtine un anumit bun cu cel mai mic cost de oportunitate. Agentul economic detine avantaj econo mic absolut atun ci cnd obtine cea mai mare cantitate de bunuri, cu aceleasi resurse, comparativ cu ceilalti agenti economici. Efectele specializarii pe baza avantajului relativ si absolut au dus n timp la cresterea productiei si la economisirea resurselor folosite. Autonomia si independent a producatorilor ca trasatura de baza a economiei de schimb presupune ca agentii economici sunt abilitati cu dreptul de decizie, iar nstrainarea bunurilor economice se realizeaza pe criterii economice. Activitatea economica graviteaza n jurul piet ei - ntre productie si consum, ntre producator si consumator se interpune schimbul, respectiv piata, care devine institutia centrala care mediaza aceste legaturi si cea care valideaza n ultima instanta deciziile economice. Tranzactiile ntre agent ii economici sunt bilaterale de piata - acestea constau n miscari reciproce, biunivoce de bunuri ntre doi agenti economici. n rndul acestora se disting tranzactii bilaterale coercitive, de exemplu o nationalizare cu despagubiri, impuse administrativ asupra unuia dintre participantii la tranzactie s i tranzactii bilaterale de piata, generate de ntlnirea cererii cu oferta, a interesului cumparatorului de a-si maximiza utilitatea s i cel al vnzatorulu i de a-si7

maximiza profitul. Din ansamblul tranzactiilor economice, doar cele bilaterale de piata, decurg din esenta si natura economiei de schimb. Bunurile mbraca forma de marfa - n economia de schimb, majoritatea bunurilor economice mbraca forma de marfa, devin bunuri comerciale. Ma rfaeste un bun economic care serveste productiei sau satisfacerii nevoilor de viata ale oamenilor, destinat vnzarii-cumpararii prin tranzactii bilaterale de piata. Se disting trei tipuri semnificative de bunuri economice: bunuri integral marfare sau bunuri comerciale sunt bunurile care trec de la producator la consumator prin mecanismele pietei, pe baza unor preturi care se formeaza n mod liber, n raport de cerere si oferta; bunuri part ial marfare sau mixte sunt bunurile ca trec de la producator la consumator prin vnzare-cumparare, dar pretul la care se realizeaza tranzactia se formeaza att pe baza conditiilor pietei, ct si pe baza unor masuri de protectie sociala; bunuri noncomerciale sau nemarfare sunt acele bunuri economice a caror producere ocazioneaza cheltuieli, dar ajung la consumator n mod gratuit, costurile fiind suportate de catre comunitate. Monetarizarea economiei se concretizeaza n faptul ca banii, alaturi de capital s i specializare constituie cel de-al treilea aspect major al vietii economice moderne. Importanta banilor este pusa n evidenta si de functiile lor. n prezent, specialistii sintetizeaza trei functii ale banilor, si anume : mijloc de schimb, mijloc de masura a activitatii economice si mijloc de rezerva de valoare. Funct ia de mijloc de schimb este principala functie a banilor s i consta n aceea ca moneda este intermediarul in procesul de schimb. Aparitia si generalizarea rolului monedei ca mijloc de schimb favorizeaza accelerarea ritmului n care se deruleaza tranzactiile economice, cresterea eficientei economice pentru fiecare agent economic si pe ansamblu, satisfacerea mai buna a trebuintelor. Funct ia de mijloc de masura a activitatii economice moneda reprezentnd etalonul general de masura pentru ntreaga activitate economica, sta la baza masurarii monetare, forma de masurare specifica economiei de schimb. Instrumentul concret al masurarii monetare este pretul, iar etalonul general de masurare(cel monetar) este singurul capabil sa comensureze si sa compare bunurile economice, resurse si factori de productie diferite din punct de vedere cantitativ, calitativ si structural, drepturi si obligatii, stocuri si fluxuri de factori de productie etc. Masurarea economiei prin intermediul monedei permite compararea diferitelor componente ale vietii economice si stabilirea unei scari generale a preturilor. n conditiile de eroziune monetara (ca urmare a inflatiei) aceasta functie a monedei este imperfect realizata n timp; pentru a atenua acest neajuns este necesara eliminarea efectului de crestere a preturilor, prin evaluarea activitatii economice de ansamblu si a laturilor sale n preturi constante, ale unui moment de referinta, mentinnd neschimbata marimea reala, efectiva a etalonului general de masurare. Functia de rezerva de valoare sau de economisire, de rezerva, consta n aceea ca v eniturile monetare necheltuite pot fi retinute de posesor ca rezerva pentru economii si consumuri viitoare. n masura n care aceasta functie este exercitata de catre moneda, ea prezinta avantaje indiscutabile : pe seama monedei se asigura o plaja extrem de larga pentru alegerea bunurilor si actelor necesare realizarii consumului viitor si economiilor; n al doilea rnd, costul pastrarii si riscurile sunt mai reduse ntr-o economie care function eaza normal si este neinflationista. Caracteristici ale economiei de piata . Tipuri de economii de piata Problema esentiala a oricarei societati cu economie de piata o constituie alocarea resurselor rare cu utilizari alternative pentru acoperirea trebuintelor nelimitate ale indivizilor si ale societatii. ntr-o economie de piata resursele sunt alocate prin piete, n cazul bunurilor private si printr-un sistem alternativ la piata, n cazul bunurilor publice. Astfel, o prima delimitare raspunde unei logici economice, distingnd activitatile de piata s i cele de non-piata. Acestea din urma nu sunt gratuite, ele au un cost monetar, nsa utilizatorul nu l suporta nici direct si nici total. Servicii de acest gen (scoli, crese etc.) sunt puse la dispozitia ntregii populatii sau a unei parti a ei, organizndu-le printr-o finantare speciala de tip fiscal. A doua delimitare raspunde unei distinctii institutionale ntre public si privat. Se considera ca publica orice organizatie care depinde de una sau mai multe alte organizatii din diversele esaloane de reprezentare nationala. Delimitarea att a sectorului public s i a sectorului privat, ct si a frontierelor lor, se poate realiza combinnd cele doua criterii de clasificare: public/privat si8

piata/non-piata. Se pot construi astfel urmatoarele subansamble ce au un mod propriu de alocare a resurselor : Sectorul privat de piata cuprinde toate firmele individuale sau societare, iar alocarea resurselor se face prin piata. Aceasta constituie forma cea mai evidenta ntr-o econo mie moderna si care i da caracteristica esentiala de piata, dar nu este singura; Sectorul public nonpiata respectiv, administratiile publice, si cuprinde toate organizatiile dependente de diverse es aloane de reprezentare nationala. Alocarea resurselor se face imitnd piata, dar nu prin piata; Sectorul public de piata cuprinde ntreprinderi aflate n proprietatea statului si care furnizeaza bunuri si servicii de piata. Alocarea resurselor se face printr-un sistem combinat, care permite un control mai mare sau mai putin accentuat al interventiei guvernamentale. Sectorul privat non-piata corespunde administratiilor private. El cuprinde administratii private cu scop lucrativ, dar care angajeaza personal salariat, iar prin distribuirea veniturilor, participa de fapt la productie. Forma universala de organizare a activitatii economice este economia de schimb. n teorie nsa, exista si alte forme de organizare, ce se pot constitui n mecanismul de fundamentare s i de aplicare a deciziilor n ceea ce prives te mecanismul de alocare a resurselor limitate. n acest context, au fost elaborate doua modele teoretice de organizare s i functionare a economiei de schimb: sistemul economic de piata si sistemul economic de comanda sau centralizat, la baza carora stau doua deosebiri principale: gradul de libertate al agentilor economici si caracteristicile mecanismului de reglare. Complexitatea economiilor lumii actuale poate fi simplificata s i analizata, nu fara riscuri, cu ajutorul sintagmei economia de piata . Economia de piata desemneaza o structura rezultata din interactiunea economiilor individuale, ntr-o ordine stabilita n mod deliberat prin piata. Economia de piata este acel tip de organizare a economiei n care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de stabilire a prioritatilor economice, iar pretul reprezinta principalul instrument de reglare a accesului la bunurile existente pe piata. Cu alte cuvinte, economia de piata este acel sistem n care mecanismele pietei sunt singurele care tind sa asigure echilibrul cererii cu oferta, fiind exclusa orice interventie a monopolului sau a statului. Independent de modul de descriere a economiei de piata o conditie esentiala a existentei ei este sistemul politic democratic. n aceasta ordine de idei economiile de piata articuleaza diferite tipuri de activitati ntr-o maniera proprie. Acest model al economiei de piata are la baza o serie de caracteristici structurale care i asigura functionalitatea, si anume: 1. proprietatea privata este preponderenta, dar nu exclude existenta n cadrul economiei nationale a sectorului public. Aceasta caracteristica este esentiala, deoarece fiecare proprietar va fi interesat sasi valorifice cu maximum de eficienta resursele, ceea ce va determina o crestere a performantelor ntregului sistem economic. 2. multipolaritatea, adica pluritatea centrelor autonome de decizie si gestiune a activitatii economice. Aceste centre de decizie sunt unitatile economice care asigura legatura ntre piata bunurilor si serviciilor, piata muncii s i pietele financiare. 3. principalul obiectiv al firmelor este maximizarea bunului, iar relatiile dintre firme sunt n principal relatii de concurenta. Concurenta elimina firmele nerentabile, dar n acelasi timp conduce la crearea unor centre de putere de genul monopolurilor si oligopolurilor. 4. monetizarea economiei, adica existenta unui sistem monetar dezvoltat, n care banii si relatiile monetare permit fluidizarea tranzactiilor si cresterea eficientei economice de ansamblu. 5. descentralizarea presupune ca deciziile agentilor economici sa fie luate independent, iar coordonarea si echilibrul economic sa se realizeze prin intermediul pietei. 6. interventia indirecta a statului n economie pentru a prentmpina aparitia unei disfunctionalitati n sistemul economic sau pentru a diminua efectele negative ale acestora.

9

Pornind de la aceste trasaturi si avnd n vedere modul cum se opereaza n alegerea manierei de alocare a resurselor n economiile de piata actuale se nregistreaza diferente semnificative. Cea mai importanta d iferentiere este gradul de control guvernamental al economiei. Utiliznd acest criteriu se deosebesc urmatoarele tipuri de economii: economia cu piata libera si economia mixta. Economia cu piata libera este asociata cu capitalismul pur, unde pamntul si capitalul se afla n ntregime n proprietate privata. n acest tip de economie deciziile sunt luate de indivizi, menaje si firme, fara nici un fel de interventie sau influenta a guvernului. Asumarea raspunderii este facuta astfel: firmele cauta sa-si maximizeze bunurile; consumatorii cauta sa realizeze cea mai buna ntrebuintare a banilor, n achizitiile lor, iar salariatii cauta sa-si maximizeze veniturile fata de costul vietii. Alegerea este libera si fiecare si exprima raspunderea sa faca cea mai buna alegere: firmele sunt libere sa aleaga ce sa vnda/produca s i ce metode de productie sa foloseasca; consumatorii sunt liberi sa decida ce sa cumpere cu venitul lor, iar salariatii sunt liberi sa aleaga ce si ct sa munceasca. Oferta si cererea, ntro astfel de economie rezulta din deciziile firmelor si menajelor, care sunt transmise spre altele prin pret pe piata. O economie mixta se compune dintr-un sector privat (de piata) si un sector public (non piata). Functionarea economiei n ansamblul ei presupune interactiunea dintre cele doua sectoare s i controlul guvernamental. n economia mixta, guvernele pot controla: preturile relative ale bunurilor prin taxe si subventii; veniturile relative, prin tax e s i impozite directe si indirecte; echilibrul dintre productie s i consum; probleme macroeconomice etc. Formele si ntinderea interventiei guvernamentale sunt extrem de diferite de la o tara la alta si de la o perioada la alta si se nscriu n anumite limite. Limitele exercitarii controlului guvernamental, sunt marcate de principiile ce stau la baza functionarii unei economii libere: libertatea; egalitatea sanselor; eficienta n productie; accesul la consumul dorit; cresterea economica si ocuparea deplina.. Opusul economiilor libere, economia de comanda este acel tip de economie n care deciziile sunt luate de autoritatea centrala, exercitndu-se un control guvernamental integral. n mod curent, economia de comanda este asociata sistemului socialist (comunist) unde pamntul si capitalul sunt n proprietate colectiva, iar resursele sunt alocate prin plan, att pentru consumul curent, ct si pentru investitii. Deciziile sunt formulate p rin indicatori de plan, s i tot prin plan sunt distribuite rezultatele pentru consum.

10

CAPITOLUL 1 - INTRODUCERE IN TEORIA CONSUMATORULUI: ANALIZA MODELULUI DE CONSUM Obiective: ntelegerea procesului de modelare a restritiilor bugetare n procesul consumului definirea conceptelor de baza cu care opereaza microeconomia n cadrul teoriei consumatorului 1.1. Constrngerile bugetare ale consumatorilor

Activitatea de p rodu ctie, deciziile si actiunile ntreprinzatorilor au ca referinta nevoile de consum, preferintele si comportamentul consumatorului, n ntmpinarea carora trebu ie sa vina bunurile oferite de catre producator. Finalitatea activitatii economice este satisfacerea nevoilor, respectiv consumul. n spiritul acestei axiome, proiectarea activitatii de productie, deciziile si actiunile ntreprinzatorilor au ca referinta nevoile de consum, preferintele si comportamentul consumatorului, n ntmpinarea carora trebuie sa vina bunurile oferite de producator. Satisfacerea oricarei nevoi se face prin consumul de bunuri. Bunul reprezinta orice element al realitatii ap t sa satisfaca o nevoie, indiferent d e forma lui de existenta, de natura nevoii satisfacute, precum si de modul n care este procurat de catre consumator. Dupa provenienta lor, bunurile se clasifica n bunuri libere s i bunuri economice . Bunurile libere sunt toate elementele realitatii care n conditii date de loc si timp, sunt virtual nelimitate n raport cu nevoile (sunt abundente fata de nevoi). Bunurile economice au drept caracteristica definitorie raritatea, respectiv insuficienta lor n raport cu nevoile, n conditii date de loc si timp. Dupa cum rezulta din procesul de productie, se disting bunuri principale (sunt bunuri ce rezulta n mod prioritar dintr-un proces de productie) s i bunuri derivate (sunt bunurile ce rezulta n mod inevitabil pe lnga bunul principal). n functie de gradul de prelucrare se disting bunuri primare (sunt cele preluate direct din natura si asupra carora nu s-a actionat), bunuri intermediare (sunt cele aflate n diferite stadii de prelucrare) si bunuri fina le (cele destinate consumului final). Dupa destinatie, avem bunuri de consum (satisfactori) s i bunuri de product ie (prodfactori). Dupa modul n care circula de la producator la consumator, se disting bunuri economice marfare sau comerciale s i bunuri economice nemarfare sau necomerciale (sunt bunurile care ajung la consumator n mod gratuit). Dupa mo dul de utilizare se disting bunuri complementare si bunuri substituibile . Bunurile complementare sunt caracterizate prin faptul ca nu-si pot manifesta utilitatea independent unele de altele. Bunurile substituibile sunt bunurile care n anumite limite se pot nlocui unele cu altele, avnd caracteristici si utilitati similare. Consumatorul este unul din personajele centrale n teoria economica, exclusiv preocupat de a gasi cea mai buna modalitate de a-si cheltui bugetul limitat. Utilitatea este obiectivul urmarit de orice consumator, iar alternativele si restrictiile bugetare cu care acesta se confrunta constituie argu mente pentru fundamentarea alegerii rationale a acestuia. Orice consumator ntmpina anumite restrictii bugetare, deoarece el nu poate cheltui, pe termen lung, mai mult dect venitul de care dispune. Aceasta restrictie bugetara este reprezentata analitic prin ecuatia bugetara , iar grafic prin dreapta bugetului (vezi fig.1.1).

11

x2 m/p2 panta dreptei = -p 1 /p2

Fig. 1.1.

m/p1

x1

Fara a afecta gradul de generalitate al concluziilor, se poate opera cu un set de consum (pachet de consum) format din doua bunuri x 1 si x 2 , ale caror preturi sunt P 1 si respectiv P 2 . Preturile se considera predeterminate pentru consumator. Drepta bugetului este formata prin unirea tuturor combinatiilor (seturilor) de consum (x ,x ) 1 2 care costa exact valoarea m a venitului, ecuatia bugetara fiind de forma:P x + P x = m , n care: x1 , x2 - cantitatile consumate din cele doua bunuri.1 1 2 2

Panta dreptei bugetului (-p /p2 ) are o semnificatie economica interesanta. Ea masoara raportul 1 n care piata, prin conditiile de pret, permite schimbul unui bun cu altul, n procesul consumului. Daca presupunem ca persoana ce consuma doreste sa-si mareasca consumul din primul bun cu x , atunci ea 1 trebuie sa-si modifice consumul din al doilea bun, pentru a se conforma acelorasi restrictii bugetare. Cum, initial, ecuatia bugetara era de forma:Px + P x = m1 1 2 2

si n urma modificarilor n consum ea devine:

) x P ()( x +1 1

1

+P x +2 2

x

2

= m

Facnd diferenta dintre prima ecuatie s i cea de-a doua, obtin em:P x +P1 1 2

x =02

Aceasta relatie indica faptul ca valoarea totala a variatiilor cheltuielilor cu consumul celor doua bunuri trebuie sa fie nula. Rezolvnd pentru x 2 / x 1 obtinem:x2

x =1

() P

1

P

2

Aceasta corespunde pantei dreptei bugetului. Semnul negativ al pantei rezulta din variatiile de sens contrar ale consumurilor celor doua bunuri. Panta dreptei bugetului masoara, de asemenea, costul de oportunitate al consumului primului bun. Setul bugetar este aria descrisa de toate perechile (seturile) de bunuri ce pot fi achizitionate n anumite conditii de pret si de venit. n figura 1.1, setul bugetar acopera spatiul dintre dreapta bugetului si axele de coordonate. 1.2 Anali za preferintelor n consum

1.2.1. Relat iile de preferinta n acest subcapitol vom examina modalitatile de manifestare a preferintelor pentru consumul12

diferentiat al bunurilor, astfel nct consumatorul sa atinga un prag ct mai nalt de satisfactie. Definim pentru nceput obiectul alegerii pentru consum ca fiind setul de consum si anume lista completa a bunurilor si serviciilor ce constituie optiunea consumatorului. Cnd se studiaza preferintele consumatorului, foarte mare importanta trebuie acordata descrierii bunurilor, adica unde , cnd si n ce circumstante sunt puse acestea la dispozitia consumatorului. Aceasta deoarece consumatorul poate aprecia diferit acelasi bun daca circumstantele de timp sau spatiu o impun. Considernd ca structura consumului cuprinde o multitudine de bunuri, continuam nsa a folosi diagrame bidimensionale (asociate consumului a doua bunuri) pentru a descrie aspectele legate de preferintele consumatorului. Astfel daca (x ,x ) si (y 1 ,y2 ) sunt doua seturi de consum, utilizatorul le poate ordona dupa 1 2 intensitatea nevoii pe care o resimte pentru fiecare. Relatiile dintre cele doua seturi pot fi simbolizate astfel: > - relatie de strica (puternica) preferinta; ~ - relatie de indiferenta; = - relatie de slaba preferinta (atunci cnd un set e preferat sau indiferent n raport cu altul). Aceste relatii de stricta preferinta, slaba preferinta sau indiferenta nu constituie concepte independente, ele genernd determinari reciproce. De exemplu:daca ()() x ,x si

()() y ,y1

1

2

= y ,y1

2

2

= x ,x1

atunci (x

1

,x2 )~(y1 , y2 )

2

Adica, daca consumatorul considera ca setul (x ,x ) este cel putin la fel de bun ca setul (y 1 ,y2 ) 1 2 si invers, consumatorul este indiferent n ceea ce priveste consumul unuia sau altuia dintre seturile respective, oricare dintre ele generndu-i acelasi grad de satisfactie. Daca, nsa consumatorul considera setul (x 1 ,x2 ) ca fiind cel putin la fel de bun ca setul (y ,y ), dar nu-i este indiferenta structura 1 2 consumului [(x 1 ,x2 )~(y1 ,y2 )] atunci setul (x 1 ,x2 ) va fi strict preferat setului (y 1 ,y2 ). 1.2.2. Curbele de indiferenta Curbele de indiferenta reprezinta descrierea grafica a preferintelor consumatorului. Determinarea grafica a curbei de indiferenta presupune unirea tuturor punctelor ce corespund seturilor de consum ntre care consumatorul este indiferent, adica cele care-i confera acestuia un acelasi grad de satisfactie. Expresia grafica generala a unei curbe de indiferenta este prezentata n figura 1.2, n care aria has urata este determinata de totalitatea seturilor de consum ce sunt cel putin la fel de bune ca si cele ce determina respectiva cu rba de indiferenta.

13

x2

Fig. 1.2.

x'2

x'1

x1

Determinarea curbelor de indiferenta se poate face s i utiliznd astfel:

teoria colinelor de utilitate

,

- se considera un sistem format din trei axe de coordonate pe care se reprezinta, n ordine, cantitatea consumata din bunul 1 (x 1 ), cantitatea consumata din bunul 2 (x 2 ) si respectiv nivelul utilitatii asociate fiecarei optiuni privind combinatii de bunuri n consum ( u) (vezi fig.1.3)

U

U(x20 ) U(x10 ) x1

Fig. 1.3.

x2 x10 x20 0

- originea axelor (0) marcheaza punctul n care utilitatea totala este minima; - varful colinei (punctul de saturatie S) marcheaza nivelul maxim al utilitatii generate de consumul bunului 1 si 2. Sectionnd cu planuri orizontale colina utilitatii prezentata n figura 1.3., se obtine o harta a curbelor d e indiferenta de tipul celei prezentate n figura 1.4.

14

x2 IV III

x2S

S

Fig. 1.4.I II x1S x1

Asa cum rezulta s i din figura, singurul cadran ce exprima un comportament rational al consumatorului este cadranul I. Aici se observa ca orice crestere a cantitatii consumate din bunurile 1 si 2 duce la cresterea utilitatii, avansndu-se spre vrful colinei. Pentru mentinerea pe aceeasi curba de indiferenta, cresterea n consum a bunului 1 trebuie sa fie nsotita de o scadere cantitativa n consum a bunului al 2-lea sau invers. Cadranul II este caracterizat de faptul ca limita consumului din bunul 1 a fost atinsa, n sensul ca, cu ct va creste consumul acestui bun utilitatea perceputa de consumator se va diminua. Acest cadran descrie, de fapt, un comportament nerational al consumatorului. Situatia n care, pentru ambele bunuri sunt depas ite limitele de con-sum, suplimentarea acestuia din urma genernd un deficit de utilitate, este descrisa n cadranul III. Si aceasta constituie expresia unui comportament nerational al consumatorului. Cadranul IV este caracterizat de faptul ca limita consumului din bunul al 2-lea a fost atinsa, astfel ca orice supliment va genera o pierdere ulterioara de utilitate. Si acest cadran descrie un mod nerational de comportament al consumatorului. n urma acestei analize rezulta, credem cu claritate, ratiunea conform careia singurul cadran ce sintetizeaza preferintele general - valabile ale consumatorilor, ramne cadranul I, forma cea mai ntlnita a cu rbelor de indiferenta fiind cea indicata de curbele marcate din figura 1.4. n general, construirea unei curbe de indiferenta are ca punct de plecar e descrierea verbala a preferintelor. Astfel, se stabileste un set de consum, ex.: (x ,x ), se modifica x 1 cu x 1 , genernd un alt set de 1 2 consum (x1 + x 1 ,x2 ). Se cauta n continuare cantitatea cu care trebuie sa se modifice consumul bunului al 2-lea ( x 2 ) astfel nct consumatorului sa-i fie indiferent ce set va consuma. (x1 + x 1 ,x2 + x 2 )~ (x1 ,x2 ) Modificarea ulterioara a consumului unuia dintre bunuri si gasirea solutiei pentru modificarea consumului celuilalt, astfel nct sa nu fie afectat gradul de satisfactie al consumatorului, va genera aparitia unui al treilea set de consum, respectiv al treilea punct ce apartine aceleias i curbe de indiferenta. Curba de indiferenta este, n fapt, locul geometric al punctelor care desemneaza combinatii de bunuri ce au utilitati totale egale, deci genereaza acelasi nivel de satisfactie consumatorului.

15

CAPITOLUL 2 - ALGORITMUL ALEGERII OPTIME DE CONSUM Obiective: Intelegerea procesului de optimizare a alegerii n consumul de bunuri Familiarizarea cu notiunile de utilitate a bunurilor, proces de selectie si de substitutie a bunurilor n consum 2.1. Funct ia de utilitate n epoca victoriana, utilitatea era definita ca un indicator al bunastarii unei persoane, ca o masura numerica a fericirii personale, problema care aparea era legata, nsa, de posibilitatea cuantificarii cantitatii de utilitate asociata diferitelor optiuni. Astazi, n teoria economica, utilitatea a fost reformulata n termenii preferintelor consumatorului, ca fiind o modalitate de descriere a preferintelor acestuia. Important este daca un set de consum are o utilitate mai mare dect altul, din punctul de vedere al consumatorului s i nu cu ct este mai mare utilitatea unuia fata de a celuilalt set. n acest sens, functia utilitatii este definita ca fiind un mod de alocare a unui numar fiecarui set de consum astfel nct seturilor mai preferate n consum li se aloca numere mai mari dect celor mai putin preferate. Fiind valori astfel:

() x ,x doua seturi de consum, atunci, prin definitie, fun ctia de utilitate () y ,y1 1 2 2

uasociaza

daca (x1 ,x2 ) > (y1 ,y2 ) u(x 1 ,x2 ) > u(y1 ,y2 ) Singura proprietate a functiei de utilitate este aceea ca ea ordoneaza seturile de consum, neacordnd importanta marimii diferentei de utilitate. Aceasta este si semnificatia conceptului de utilitate ordinala . Cum ierarhizarea seturilor de bunuri are importanta, se poate afirma ca nu exista o unica modalitate de a aloca utilitate unui set de consum, ci exista o infinitate de asemenea modalitati. Astfel, daca u(x 1 ,x2 ) reprezinta un mod de a aloca un numar (nivel de utilitate) setului (x ,x ), atunci, de 1 2 exemplu, 2u(x 1 ,x2 ) descrie aceeasi modalitate, n sensul ca ordoneaza n aceeasi maniera preferintele consumatorului. Multiplicarea cu 2 este un exemplu de transformare monotona a functiei de utilitate. Prin definitie, o transformare monotona este modalitatea de a transforma un set de numere ntrun alt set n asa fel nct sa se pastreze ordinea initiala a acestora. n general, reprezentam o transformare monotona printr-o functie f( u) ce transforma fiecare numar untr-un alt numar f( u ) n asa fel nct se pastreaza ordinea initiala a numerelor, adica daca: u 1 > u2 f(u 1 ) > f(u2 ). O functie monotona si o transformare monotona sunt, n esenta acelasi lucru. Daca f( u ) este orice transformare monotona a unei functii de utilitate u(x1 ,x ) ce este expresia 2 unor tipuri specifice de preferinte, atunci f[ u(x1 ,x2 )] este, ea nsasi, o functie de utilitate ce reprezinta aceleasi preferinte ale consumatorului. Din punct de vedere geometric, functia de utilitate este o modalitate de fapt, de a numi sau eticheta curbele de indiferenta. Cum toate seturile de consum ce se gasesc pe aceeas i curba de indiferenta prezinta acelas i grad de preferinta n optica consumatorului, o functie de utilitate este, de fapt, modalitatea de alocare a unui numar fiecarei curbe de indiferenta astfel nct curbele de indiferenta superioare (mai departate de originea axelor de coordonate) au alocat un numar mai mare dect cele inferioare (mai apropiate de originea axelor). Exista n literatura econo mica teorii care confera semnificatie marimii absolute a utilitatii atasate consumului unui bun sau serviciu. Aceste teorii definesc, n fapt, conceptul de utilitate cardinala . Se considera, n acest sens, ca este necesar si posibil a se cuantifica marimea utilitatii fiecarui set de bunuri. Se poate aprecia ca o persoana prefera un bun altuia, dar cum s-ar putea cuantifica situatia n care o persoana ar aprecia un bun de doua ori mai

16

mult dect altul ? De exemplu, s-ar putea raspunde astfel: cnd este dispusa sa plateasca dublu pentru a obtine bunul preferat, cnd este dispusa sa astepte o perioada de timp dubla pentru a obtine bunul respectiv sau, sa zicem, cnd este dispusa sa parcurga de doua ori mai mult spatiu pentru a si-l procura etc. Datorita dificultatilor de ordin operational pe care le-ar ridica folosirea conceptului de utilitate cardinala preferam, n continuare, sa ramnem n cadrul procesului de alocare a utilitatii descris conform conceptului de utilitate ordinala . 2.2. Utilitatea totala, utilitatea marginala si rata marginala de substitutie Daca setul de consum (x 1 ,x2 ) este optiunea initiala a unui consumator, se pune problema cum se modifica utilitatea, n optica consumatorului, daca variaza cantitatea consumata din bunul 1 ? Sau din bunul al 2-lea ? Utilitatea totala reprezinta satisfactia globala resimtita de consumator n urma consumarii ntregii cantitati dintr-un bun/serviciu. Utilitatea marginala ( UM ) se defineste ca fiind sporul total de utilitate generat de modificarea cantitativa a consumului unui bun, n conditiile n care consumul celuilalt bun ramne constant (fig. 2.1.)Utilitatea totala

U(x)

q Utilitatea marginala

cantitatea consumata

Um g Um g = 0 (punct de saturatie) cantitatea consumata

q

Fig. 2.1. Utilitatea totala s i marginala

Astfel, corespunzator modificarii consumului din primul bun, vom avea: UM =1

U u ()() x + x ,x - u x ,x 1 = 1 1 2 1 2 x x1 1

n care: U x1

- schimbarea utilitatii totale; - modificarea consumului bunului 1. 11 1

U = UM

x

1

17

De fapt, cunoscnd functia de utilitate asociata: UM = lim1 x1 0

) (x ) ,x - u x ,x u ()( x + u x ,x 1 1 2 1 2 1 2 = x x1 1

corespunzator, n conditiile n care se modifica consumul bunului al 2-lea iar consumul primului bun ramne constant: UM =2

U u (x) ,(x) + x - u x , x 2 = 1 2 2 1 2 ; U = UM x 2 2 2 x x2 2 2

iar, pentru modificari foarte reduse ale lui x UM = lim2 x2 0

s i n conditiile cunoasterii functiei de utilitate:

) x - u x ,x u ()( x ,) x( + u x ,x 1 2 2 1 2 1 2 = x x2 2

De remarcat este faptul ca marimea utilitatii marginale depind e de cea a utilitatii alocate prin forma specifica a fun ctiei de utilitate. Prin ea nsas i, utilitatea marginala nu descrie un comportament specific al consumatorului. Rata marginala de substitutie ( RMS ) masoara proportia n care consumatorul schimba un bun cu altul n procesul consumului fara a-si afecta gradul de satisfactie. Ea reprezinta, de fapt, panta curbei de indiferenta, in orice punct al acesteia. O functie de utilitate u(x 1 ,x2 ) poate fi utilizata pentru a masura rata marginala de substitutie (RMS) definita n capitolul anterior. Considernd consumurile din ambele bunuri modificndu-se ( x , x 2 ) iar gradul de satisfactie 1 al consumatorului neschimbat, vom parcurge, de fapt, aceeasi curba de indiferenta ( U = 0):UM1

x + UM1

RMS = de fapt: RMS = -

x 2 = x1

2

x =

UM 1 UM2

2

U +1

U

2

=

U = 0

u ()() x ,x 1 2 x1

u x ,x 1 2 x2

De remarcat este faptul ca, daca fun ctia utilitatii marginale depinde de alegerea functiei de utilitate initiala (multiplicnd u(x 1 ,x2 ) cu 2, UM va deveni 2UM), rata marginala de substitutie nu este influentata RMS = -2UM 1 /2UM2 = -UM 1 /UM2 , iar aceasta proprietate este valabila pentru orice transformare monotona a functiei utilitatii.

2.3. Alegerea optima a consumatorului n cadrul acestui subcapitol, vom analiza n paralel restrictiile bugetare ale consumatorului si preferintele acestuia, pentru a putea determina setul optim de consum. Cazul tipic de determinare a optimului este ilustrat grafic n figura 2.2. n figura au fost reprezentate cteva curbe de indiferenta corespunzatoare diferitelor nivele de satisfactie ale consumatorului, precum si setul bugetar al acestuia.

18

x2

Fig. 2.2.

x

*2

curbe de indiferenta

x*1

x1

Dorim sa identificam setul de consum din cadrul setului bugetar, care se afla pe cea mai departata curba de indiferenta (CI) fata de origine. Miscarea de-a lungul dreptei bugetului, de la dreapta spre stnga, ne duce spre CI din ce n ce mai departate fata de origine, oprindu-ne n punctul de tangenta dintre dreapta bugetului s i CI . Alegerea setului x* , constituie x* asa numitul optim al consumatorului , fiind cea mai buna structura

()1

2

a consumului pe care acesta si-o poate realiza n conditiile de preturi si de venit date. Din punct de vedere economic, conditia de tangenta dintre linia bugetului s i curba de indiferenta presupune ca rata marginala de substitutie dintre bunurile consumate sa fie egala cu rata de schimb a bunurilor pe piata, adica: RMS = p 1 p2

Cu alte cuvinte, daca punctul n care rata schimbului la care consumatorul poate nlocui un bun cu altul, n conditiile unei curbe de indiferenta ce-i reprezinta preferintele, corespunde ratei la care piata (prin conditiile de pret) permite efectuarea acestui schimb, atunci putem afirma ca punctul respectiv (setul de consum) reprezinta alegerea optima a consumatorului. Algoritmul alegerii optime a consumatorului poate fi descris si analitic, utiliznd multiplicatorul Lagrange. Daca: U = f(x,y) - este functia obiectiv m = xPx + yPy - este ecuatia bugetara lagrangianul ( ) se defineste astfel: = f () x, y + ( m) - xP + y Px y

Utilitatea consumatorului se maximizeza daca urmatoarele conditii sunt ndeplinite: U = - P = 0 x x x U = - P = 0 y y y = m - x P + y P = 0 x y de unde:19

=

U Px

x

=

U Py

y

Adaugnd ecu atia bugetara, vom creea un sistem de doua ecuatii cu doua necunoscute x si y, prin rezolvarea caruia vom determina setul optim de consum (x * ,y* ). Observatie : Putem obtine acelasi rezultat definind functia de utilitate ca fiind o functie de o singura variabila ( x). Avem:m = x P + y Px y

y=

m- x P Py

x

de unde: U = f () x, y m- x P x U = f x, Py

Utilitatea consumatorului se maximizeaza cnd: f' () x () = 0 si f" x < 0

20

CAPITOLUL 3 - CEREREA DE BUNURI Obiective: Modelarea cererii de consum, pornind de la restrictiile bugetare si tinnd cont de preferintele consumatorilor Identificarea si analiza factorilor de influenta ai cererii Descrierea tipurilor principale de bunuri ce fac obiectul optiunii de consum 3.1. Conceptul de cerere de bunuri Notiunea de cerere vizeaza, n substanta sa, relatia dintre cantitatea ce se doreste a fi consumata dintrun bun si pretul unitar al acestuia. Aceasta cantitate depinde semnificativ de dorintele consumatorilor (nclinatia lor sp re achizitia anumitor bunuri, gusturile etc.), adica reprezinta cantitatea de bun pe care consumatorii sunt dispus i a si-o procura, n conditiile date ale pretului bunului, ale preturilor altor bunuri si ale venitului disponibil. Ea depinde de asemenea, de repartitia veniturilor la nivelul so cietatii, de marimea populatiei si de cea a puterii de cumparare a acesteia. Am vazut n capitolul precedent ca, n fata unei alegeri ntre mai multe bunuri (si vom continua, pentru simplificarea expunerii, sa consideram numarul bunurilor redus la doua tipuri), consumatorul rational actiona astfel nct raporturile utilitate marginala/pret sa se egaleze, respectnd nsa restrictiile bugetare impuse de nivelul venitului sau disponibil. n aceasta problema de optiune, am considerat (n precedentele capitole) ca preturile si veniturile sunt predeterminate. Necunoscutele deveneau astfel cantitatile consumate, care constituie obiectul deciziei la nivelul consumatorului. Aceste cantitati depind deci, n evolutia lor, de preturi si de venit. Problema este n ce maniera, cu ce intensitate influenteaza acesti parametri optiunea de consum. Cresterea pretului unui bun duce la cresterea consumului din bunul respectiv sau a consumului unui alt bun? Care este influenta exercitata de o suplimentare a venitu lui asupra deciziei de consum? Pentru a raspunde acestor ntrebari, microeconomia a definit conceptul central de functie a cererii , concept ce va face obiectul capitolulu i de fata. 3.2. Funct ia cererii de bunuri Setul x* , la x*nivelul preturilor p1 2

()

1

si p 2 si al venitului

m , alegerea optima a consumatorului, mai

poate fi numit s i setul cerut de consum din bunurile 1 si 2 . n general, odata cu modificarile de preturi sau venit, alegerea optima a consumatorului se schimba. n acest sens, functia cererii de bunuri este acea functie ce descrie dependenta dintre cantitatile cerute de bunuri s i diferitele niveluri ale preturilor sau ale venitului consumatorului. Functiile cererii de bunuri 1, respectiv 2, sunt descrise astfel:x () p ,p ,m1

x

2

() p ,p1

1

2

2

,m

21

Fiecarui set de preturi si venit i corespunde o combinatie diferita de bunuri, ce constituie, n acelasi timp, alegerea optima a consumatorului. Presupunnd ca functia de utilitate ce descrie comportamentul consumatorului este de tip Cobb-Douglas si are forma: u () = x ,x1 2

xc xd1 2 2

se poate determina optimul consumatorului, respectiv functia cererii de bunuri x si x 1 multiplicatorul Lagrange. Astfel, considernd transformarea monotona a functiei de utilitate (ce pastreaza ordonarea preferintelor consumatorului) de tipul:ln + u () x ,x1 2

folosind

= c ln x

1

d ln x

2

problema de rezolvat va fi:max () c ln x + d ln xx ,x1

1

2

a.. p x + p x = m1 1 2 2

2

Definim Lagrangianul:L = c ln x + d ln x 1 2

() p x1

1

+ p x - m2 2

Derivam pentru aflarea conditiilor de ordinul nti:L x x1

= =

c x1

-

p = 01

L2

d x1 2

p = 02

L

=p x +p x - m=01 2 2

Rezolvam nti pentru si apoi pentru xc= d= p x1 2 1 2

1

si x 2 :

p x

c+d=

() p x1

1

+p x2

2

=

m1

Substituind n ecuatiile initiale vom gasi expresiile functiilor cererii de bunuri xx =1

si x 2 :

c d

c+ d p

m1

x =2

c+ d p

m2

3.3. Factorii ce influent eaza cererea de bunuri Vor fi studiate n cadrul acestui subcapitol, situatii statice comparative nainte si dupa influenta schimbarilor de mediu concretizate n modificari ale preturilor bunurilor sau ale venitului consumatorului.

22

3.3.1. Modificari induse de schimbarea venitului consumatorului Se pune problema, n acest caz, a determinarii diferentei dintre alegerea optima a consumatorului la un nivel al venitului sau fata de altul. Considernd preturile bunurilor constante si aflndu-ne n continuare n situatia consumului a doua bunuri x 1 si x 2 , cnd venitul se modifica, va avea loc, din punct de vedere grafic, o deplasare a dreptei bugetului (spre originea axelor de coordonate, n situatia diminuarii venitului si n sens opus, n cea a cresterii acestuia). Dupa felul n care cererea de bunuri reactioneaza la modificarea venitului, id entificam doua tipuri de bunuri: a. Bunuri normale - sunt cele a caror cerere evolueaza n acelasi sens cu venitul consumatorului, adica, daca x este un bun normal: 1 x1

/m>01

n figura 3.1 sunt prezentate doua bunuri normale, x consumatorului n contextul cresterii venitului acestuia.

si x 2 si evolutia alegerii optime a

x2

Alegerile optime corespunzatoare celor doua niveluri ale venitului dreptele bugetului nainte si dupa modificarea venitului

Fig. 3.1

x1

b. Bunuri inferioare - sunt cele a caror cerere evolueaza n sens invers evolutiei venitului consumatorului, adica, daca x 1 este un bun inferior, atunci: x1

/m 1

bunuri de stricta necesitate - dinamica venitului consumatorului depaseste dinamica cererii acestora: %x1

/ %m < 1

3.3.2. Modificari induse de schimbarea preturilor bunurilor n acest caz, se pune problema determinarii alegerii optime a consumatorului pentru diferite niveluri ale preturilor bunurilor. Dupa cum evolueaza cererea unui bun, cnd pretul acestuia se modifica, distingem doua tipuri de bunuri: - bunuri obis nuite (ordinare) - a caror cerere evolueaza n sens opus evolutiei pretului lor (vezi fig.3.7).

25

x2 curbe de indiferenta dreapta bugetului init iala si finala puncte de optim nainte si dupa schimbarea pretului m/p1 m/p'1 x1 Condit ii: p1 m,p1 =ct. Rezultat: x1

Fig. 3.7

- bunuri Giffen - a caror cerere evolueaza n acelasi sens cu evolutia pretului acestora (vezi fig.3.8)

x2 Condit ii: p1 m,p1 =ct.

Fig. 3.8

Rezultat: x1

m/p1

m/p'1

x1

Numele acestor bunuri deriva de la cel al economistului din secolul al XIX-lea, Giffen, care a studiat piata cartofilor din Irlanda, ocupndu-se de evolutia cererii bunurilor inferioare n raport cu pretul lor. Consumul din bunul inferior (Giffen) se va mentine cel mult constant, n cazul scaderii pretului sau se disponibilizeaza resurse pentru consumul suplimentar al bunului al doilea, decizndu-se n final chiar sa se consume mai putin din respectivul bun. Aceasta se ntmpla deoarece micsorarea pretului bunului Giffen este perceputa de consumator ca o modificare a venitului sau (sau a puterii de cumparare) si cum bunurile Giffen sunt bunuri inferioare, marirea venitului determina o reducere a cererii acestora. Corespunzator modificarilor induse asupra cererii de bunuri de catre evolutia preturilor acestora, se pot defeni doua tipuri de curbe ce surprind particularitatile acestor procese paralele. Ele sunt curba ofertei de pret ( curba pret-consum ) si curba cererii . Constructia curbei pret-consum presupune unirea tuturor punctelor de optim ce reprezinta seturi de consum ce vor fi cerute la diferite preturi ale unui bun (vezi fig.3.9). Constructia curbei cererii unui bun presupune ca, pentru fiecare nivel al pretului bunului, sa se reprezinte nivelul optim al consumului acestuia. n figura 3.10 este reprezentata forma generala a functiei cererii pentru un bun obis nuit ( x 1 / p 1 < 0), curba fiind de panta negativa.

26

x2 p1 p2 ,m = ct. curba pret -consum

p1

Graficul functiei cererii: x1 (p1 ,p2 ,m) pt. care m,p 2 = ct.

x1

x1

Fig. 3.9

Fig. 3.10

n cazul bunurilor Giffen, curba cererii va fi de panta pozitiva ( x

1

/ p 1 > 0).

3.3.3. Ecuatia lui Slutsky si influenta efectelor de substitutie si de venit asupra modificarii cererii de bunuri, ca urmare a evolutiei preturilor Cnd pretul unui bun se modifica, genereaza doua tipuri de efecte asupra cererii de bunuri. n primul rnd, rata de schimb dintre bunuri se modifica, iar n al doilea rnd, puterea de cumparare to tala a venitului se modifica. efect de substitutie , el descriind modificarea cererii Primul tip de influenta se mai numeste si datorata modificarii ratei de schimb dintre cele doua bunuri. Al doilea tip se numeste efect de venit si descrie evolutia cererii bunului ca urmare a modificarii puterii de cumparare, generate de schimbarea pretului. Grafic, n cazul reducerii pretului p la nivelul p' 1 , situatia este ilustrata n figura 3.11, p 1 1 linia bugetului se rotes te n jurul intersectiei cu ordonata (m/p 2 ), aplatizndu-se. Procesul modificarii cererii n urma reducerii pretului p se defalca n doua: 1 I.pivotam linia bugetului n jurul setului originar de optim (setul initial cerut de consumator) X; II. translatam linia pivotata catre noua alegere a consumatoru-lui, n noile conditii de pret, Z.x2 dreapta finala a bugetului dreapta bugetului init iala x*2 X Z Y dreapta pivotanta (efect de substitutie)

m/p2

I x1*

II m/p'1 x1

m/p1

Fig 3.11 27

Miscarea I defineste efectul de substitutie, fiind o mis care care modifi-ca panta dreptei bugetului, dar puterea de cumparare ramne constanta (n sensul ca setul X este nca abordabil si n conditiile noului buget). Se poate calcula care trebuie sa fie modificarea venitului astfel nct consumul setu lui X sa se poata realiza n continuare. Astfel, notnd cu m' su-ma de bani necesara pentru a mentine consumul X la acelas i nivel, setul X de coordonate (x * 1 ,x* 2 ) trebuie sa satisfaca ambele ecuatii bugetare:m ' = p' x * + p x *1 1 2 2

m = p x* + p x *1 1 2 2

scaznd a doua ecuatie din prima: m '- m = x* () p'1 1

p

1

adica: - modificarea m = x* p venitului pentru a putea pastra acelasi 1 1 consum este data de produsul dintre cantitatea initial consumata s i variatia pretului. n conditiile noii drepte a bugetului (cea pivotata), X nu mai este setul optim de consum, ci Y constituie alegerea optima. Miscarea de la X la Y de-scrie efectul de substitutie , indicnd modul n care consumatorul substituie un bun cu altul cnd pretul se schimba, dar puterea de cumparare ramn e constanta. modificarea cererii bunului 1 cnd p Notnd cu xs se modifica deve-nind p ' 1 , iar m se 1 1 modifica la m' (efectul de substitutie) vom avea relatia: xs = x ()() p' ,m' - x p , m1 1 1 1 1

Efectul de substitutie este numit si modificarea cererii compensate , n ideea ca utilizatorul este compensat (sau acoperit) n conditiile modificarii pretului, dispunnd de suficient venit pentru a-si permite sa-si mentina consumul initial. Miscarea II defineste efectul de venit , translatarea liniei pivotate a bu-getului fiind expresia schimbarii venitului, de fapt a puterii de cumparare, cnd preturile ramn constante (adica panta dreptei ramne neschimbata). Trecerea de la Y la Zcorespunde acestei situatii. Modificarea venitului de la m' la m, tinnd preturile neschimbate (p ' 1 ,p ) determina modificarea cererii ca urmare a efectului de venit xm 2 1 dupa relatia: xm = x ()() p' , m - x p' , m'1 1 1 1 1

Cantitatea ceruta din bunul 1 creste sau scad e odata cu cres terea sau scaderea venitului sau invers, dupa cum bunul 1 este normal sau inferior. n acest sens, este important de definit semnul unui efect. Astfel, vor-bim de semn al unui efect n relatie cu sensul modificarii cererii n raport cu pretul, ca urmare a efectului respectiv. Semnul pozitiv are efectul prin intermediul caruia cererea evolueaza n acelasi sens cu pretul bunului. Semnul negativ are efectul prin intermediul caruia cererea evolueaza n sens contrar pretului bunului. Daca semnul efectul de venit poate fi pozitiv sau negativ, dupa cum bunul a carui cerere se modifica este normal sau inferior, semnul efectului de substitutie este n general negativ, n sensul ca acesta determina modificarea cererii n sens contrar modificarii pretului bunului. Semnul efectului de substitutie va fi negativ n conditiile alegerii rationale deoarece, as a cum reiese si din figura 3.11, noul punct de optim Y , generat de efectul de substitutie se afla pe noua linie a bugetului (cea pivotata), deci cantitatea ceruta din bunul 1 creste cnd pretul acestuia scade. Setul Ynu s-ar putea gasi la stnga vechiului set X (determinnd un semn pozitiv al efectului de substitutie)28

deoarece ar nsemna un regres din punct de vedere al satisfactiei consumatorului si a situatiei acestuia, toate punctele ce se afla pe noua dreapta (pivotata) la stnga setului X facnd parte si din vechiul set bugetar, fiind toate surclasate de setul originar de optim X. Este clar, deci, ca optiunea rationala a consumatorului se va putea situa numai la dreapta acestui set initial, implicnd o crestere a cantitatii cerute x1 si ge-nernd semnul negativ al efectului de substitutie. Eugen Slutsky (18801948), un economist rus ale caru i cercetari s-au axat pe teoria cererii, a fost cel ce a demonstrat ca modificarea totala a cererii unui bun ca urmare a modificarii pretului acestuia este data de suma modificarilor generate de efectul de substitutie si de cel de venit. Astfel:x = x ()() p' , m - x p , m1 1 1 1 1

x =1

xs + xm1 1

nlocuind cu formulele de calcul ale efectelor de substitutie si de venit, avem:x (p ' ,m) - x (p ,m) = [x (p ' ,m') - x (p ,m)] + [ x (p' ,m ) - x (p' ,m' )] =1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

= x ( p' , m ) - x (p , m ) q.e.d.1 1 1

Identitatea lui Slutsky serveste s i determinarii semnului mo dificarii to-tale a cererii unui bun, n raport cu pretul acestuia. Astfel, pentru un bun normal , cnd pretul scade, cererea totala creste, deci semnul modificarii este negativ: x =() - () ()1 -

xs + xm1 1 e fect su bs t i t ut e i

p p

1 e fect ven i t 1

x m

x x1

s 1

1

este de semn negativ xm 1

este de semn negativ

Deci, n cazul bunurilor normale, efectele de substitutie si de venit se accentueaza reciproc. Daca bunul face parte din categoria celor inferioare, semnul modificarii totale a cererii poate fi pozitiv sau negativ, functie de raportul de marime dintre modificarile cererii generate de efectul de substitutie si de efectul de venit. Astfel, stiind ca n cazul unui bun inferior, efectul de venit este de semn pozitiv (evolutia cererii este de acelasi sens cu evolutia pretului acestuia), daca efectul de venit depaseste efectul de substitutie, semnul ntregii modificari a cererii va fi pozitiv, deci respectivul bun inferior va fi n acelas i timp si un bun Giffen. Daca, dimpotriva, efectul de sustitutie depaseste efectul de venit, semnul ntregii modificari a cererii va fi negativ, bunul inferior fiind in acelasi timp un bun obisnuit. x = xs + xm() ? () ()1 1 + 1

p p Daca: (p Daca: (p

e fect su bs t i t ut e i e fect ven i t

1 1

x m1

1

x x1

s 1

este de semn negativ xm 1

este de semn pozitiv

s - semnul ntregii expresii va fi pozitiv bun Giffen xm > x 1

x ) 1 s - semnul xm < x ntregii expresii va fi negativ bun inferior obisnuit11 1

1

x

1

)

O importanta concluzie ce reiese din analiza anterio ara este aceea ca bunurile Giffen sunt n acelasi timp si bunuri inferioare. Reciproca nu este nsa, adevarata.

29

Teoria consumatorului nu se limiteaza, asa cum am vazut, la studiul modificarii cererii cnd preturile sau venitul se schimba, ci analizeaza si modul n care aceste tipuri de modificari interactioneaza. n termenii identitatii lui Slutsky, legea generala a cererii poate fi refor-mulata astfel: " Daca cererea unui bun creste cnd venitul consumatorului creste, cererea acelui bun trebuie sa scada cnd pretul acestuia creste. " Demonstratia acestei afirmatii se face cu ajutorul identitatii lui Slutsky astfel: - daca cererea unui bun cres te cnd venitul creste, nseamna ca suntem n prezenta unui bun normal n cazul caruia efectele de substitutie si de venit ce genereaza modificarea cererii functie de pret se accentueaza reciproc, cererea totala a bunului scaznd cnd pretul sau creste; daca m x1

bun normal accentuare efect substitutie efect venit p

1

x

1

De mentionat este si faptul ca, n cazul bunurilor substituibile, modificarea pretului unui bun determina modificarea cererii influentata numai de efectul de substitutie (vezi fig.3.12).

x2

curbe de indiferenta p1 dreapta bugetului se aplatizeaza

x*2 dreapta bugetului init iala dre apta finala a bugetului

x* 1

x1

Fig. 3.12. Modificarea cererii se datoreaza numai efectului de substitutie ce genereaza schimbarea alegerii optime x 2 * cu x1 *

n cazul bunurilor complementare nsa, ntreaga modificare a cererii unui bun ca urmare a schimbarii pretului acestuia se datoreaza efectului de venit (vezi fig.3.13).

30

x2 dreapta initiala a bugetului

p1 dreapta bugetului se aplatizeaza, dar alegerea optima dupa pivotarea liniei bugetului ramne n acelasi punct efectul de substitut ie = 0

dreapta pivotanta (efect de substitut ie = 0) y efect de venit x dreapta finala a bugetului

x1

Fig.3.13. Modificarea cererii se datoreaza numai efectului de venit ce genereaza miscarea de la x la y

Identitatea lui Slutsky poate fi formulata si considernd modificarile re-lative ale cererii, ca urmare a schimbarii pretului. Astfel, pornind d e la identitatea initiala: x = xs + xm1 1 1

si raportnd la variatia pretului ( p x xs xm 1 = 1 + 1 p p p 1 1 1 stiind ca: m=x deci: x 1 = p1 1

1

), obtinem:

p

1

p =1

m x1

xs xm 1 + 1 x p m 11

Exemplu numeric pentru analiza modificarii modificarii cererii unui bun ca urmare a efectelor de substitutie si de venit. Fiind data functia cererii unui bun, de forma:

() , m = 100 x +p1 1

2m p1

p

si initial: m = 1000 u.m. = 5 u.m./buc. 1 deci cererea initiala este: x () 5,1000 = 100 +1

2000 = 500 buc. 5 Presupunnd ca pretul p 1 scade, devenind p ' 1 = 4u.m./buc., cererea fi-nala a bunului va fi: 2000 x () p' , m = 100 , deci + modificarea = 600totala buc. a cererii x va fi de 100 buc. 1 1 1 4 Influenta efectului de substitutie asupra modificarii cererii bunului 1 se determina astfel:

31

a. calculam nti care trebuie sa fie modificarea venitului astfel nct consumatorul sa poata consuma la acelas i nivel: m = x p = 500 () 4 - 5 = - 500 1 1 m' = m + m = 1000 - 500 = 500 x ()() p' , m' = x 4,500 = 100 +1 1

1000 = 350 buc. 4

b. deci, modificarea cererii ca urmare a efectului de substitutie este: ) - x 5,1000 = 350 - 500 = - 150 buc. x = x ()( 4,500s 1 1 1

c.efectul de venit se determina scaznd din cererea finala n conditiile noului pret cererea intermediara (ce corespunde pastrarii puterii de cumparare), astfel: xm = x ()() 4,1000 - x 4,500 = 600 - 350 = 250 buc.1 1 1

Se verifica astfel ecuatia lui Slutsky, conform careia modificarea totala a cererii bunului este data de suma modificarilor cererii, induse de efectele de substitutie si de venit.

32

CAPITOLUL 4 - Aplicatii ale modelului alegerii optime de consum: determinarea cererii brute si nete de bunuri; alegerea optima de consum n timp (alegerea intertemporala) Obiective: Analiza optiunii de consum n situatia existentei unei dotari initiale cu bunuri Definirea calitatii n care o persoana poate opera pe piata unui bun calitate de vnzator net sau cumparator net al bunului respectiv Analiza optiunii de consum n perioade diferite de timp; calitatea de creditor sau de debitor n care pot opera consumatorii pe piata monetara

4.1. Situatia existent ei unei dotari initiale a consumatorului n studiu l anterior am considerat venitul consumatorului ca dat sau pre-determinat si nu obtinut de acesta prin vnzarea bunurilor pe care le poseda (bunuri mobile, active fixe, forta de munca etc.). Sa presupunem acum ca utilizatorul porneste, n consumul sau, de la o dotare initiala cu bunuri, notata simbolic: (d1 ,d2 ) d n care : d1 - dotarea initiala din bunul 1; - dotarea initiala din bunul 2. 2

Definim cererea bruta ca fiind cantitatea totala consumata dintr-un bun. Cererea neta se defines te, n acest context, ca fiind diferenta dintre cererea bruta si dotarea initiala cu bunuri a consumatorului. Deci: (x1 ,x2 ) - cererea bruta; (x1 - d 1 , x2 - d 2 ) - cererea neta. Ecuatia bugetara pentru cazul existentei dotarii initiale cu bunuri va fi de forma: p1 x1 + p 2 x2 = p 1 d1 + p 2 d2 sau p1 (x1 - d 1 ) + p2 (x2 - d 2 ) = 0 Daca totalul cantitatii consumate dintr-un bun depaseste dotarea initiala cu bunul respectiv, spunem ca, consumatorul este un cumparator net al bunului respectiv, determinnd cerere neta pentru acesta (vezi fig.4.1). Daca, nsa, dotarea initiala depaseste consumul total al unui bun, consumatorul este un vnzator net al bunului respectiv, determinnd oferta neta pentru acesta (vezi fig.4.2).

33

x2 dreapta bugetului

x2 curba de indiferenta curba de indiferenta punct de optim

d2 x*2 d1 x*1

punct de optim x* 2 d2 x1 x*1 d1 dreapta bugetului x1

Fig. 4.1. Fig. 4.2.x*1 - d 1 > 0 cumparator net al bunului 1 x*1

-d1 p 1 d1 + p 2 d2 , venitul ce poate fi obtinut de consumator prin 1 comercializarea acesteia sporeste, situatia consumatorului mbunatatindu-se prin largirea posibilitatilor sale de consum. Cererea pentru fiecare bun va evolua crescator sau descrescator, dupa cum bunul respectiv este normal sau inferior (vezi fig.4.3).

x2

dreapta bugetului initiala

Fig.4.3.d'2 d2 dreapta bugetului finala

d1 d'1

x1

34

4.2.2. Modificarea preturilor de piata ale bunurilor Pna acum am studiat separat influenta modificarilor de venit sau preturi asupra comportamentului consumatorului. n cazul existentei dotarii initiale, nsa, schimbarea pretului unui bun duce automat la schimbarea venitului creat pe baza acesteia. Daca consumatorul este un vnzator net al bunului 1, iar pretul acestuia scade, as a cum reiese si din fig.4.4., dreapta bugetului se aplatizeaza, rotindu-se n jurul setului (d 1 ,d2 ), deoarece dotarea initiala este ntotdeauna disponibila. n aceasta situatie, daca consumatorul decide sa-si pastreze calitatea de vnzator, starea sa se va nrautati, noua sa optiune aflndu-se n cadrul vechiului set bugetar. Daca, nsa, decide sa cumpere, n loc sa vnda, este dificil de prevazut n ce sens va evolua situatia sa. n situatia n care consumatorul este un cumparator net, daca pretul bunului scade, nu se poate afirma cu certitudine daca acesta va utiliza mai mult sau mai putin din bunul respectiv, dar sigur el nu-si va schimba calitatea de cumparator. El va actiona (vezi fig.4.5) pe portiunea de pe noua dreapta a bugetului numai spre dreapta fata de setul dotarii initiale, mbunatatindu-si astfel situatia.

x2 set optim originar dreapta bugetului init iala d2 dreapta bugetului finala

x2

dreapta bugetului finala dreapta bugetului initiala punct de optim initial punctul optim final va fi pe aceasta portiune

d2

d1

x1

d1

x1

Fig. 4.4. Fig. 4.5.

Daca, prin absurd, ar decide sa devina vnzator al bunului respectiv, alegerea sa s-ar situa la stnga punctului corespunzator dotarii initiale si s-ar realiza analiznd seturi disponibile si n cazul alegerii optime initiale, ceea ce ar duce, evident, la nrautatirea situatiei consumatorului. n fig.4.6 este prezentata curba pret - consum corespunzatoare dotarii initiale. Se observa ca graficul pret - consum contine setul dotarii initiale deoarece, la un anumit pret, consumatorul va prefera acest set, multumindu-se cu autoconsumul si nedorind sa devina nici vnzator nici cumparator al vreunuia dintre bunuri. n fig. 4.7 este prezentata forma generala a curbei cererii brute si apoi, n fig. 4.8 sunt exemplificate distinct graficele cererii nete, brute si ale ofertei nete pentru cazul linear al acestora.

35

x2

p1

dreapta bugetului

curba pret -consum d2 p1*

curba cererii brute

d1

x1

d1

x1

Fig. 4.6. Curba pret-consum n cazul existentei dotarii initiale a consumatorului

Fig.4.7.

p1

p1

p1

p1*

x1n

d1

x1b

x10

cererea neta cererea bruta oferta neta

Fig. 4.8. Graficele cererii nete, brute si al ofertei nete pentru bunul 1

4.3. MODELUL OPTIUNII DE CONSUM N TIMP Pentru a analiza modalitatile optime de structurare a consumului unei persoane pe perioade diferite de timp, modelul considerat porneste de la ur-matoarele premise: a. se analizeaza consumul unui bun n doua perioade distincte, pretul consumului n ambele perioade fiind egal cu unitatea, deoarece ambele consumuri sunt exprimate valoric (c c2 - consumurile n pe-rioada 1, respectiv 2, p 1 =p2 =1); b. veniturile consumatorului n fiecare din cele doua perioade de timp se cunosc si sunt simbolic notate cu: m 1 - venitul n prima pe-rioada; m 2 - venitul n a doua perioada; c.presupunem, initial, ca singura modalitate de a transfera banii dintr-o perioada n alta este aceea de a-i economisi fara a ncasa dobn-da (r=0, unde r este rata nominala a dobnzii practicate n economie); d. se presupune, de asemenea, ca utilizatorul nu poate lua bani cu mprumut n prima perioada, deci poate cheltui maximum venitul m 1 al primei perioade. Dreapta bugetului si setul bugetar sunt prezentate n fig.4.9. Asa cum rezulta si din figura, cu ct se consuma mai putin n prima perioada, cu att se va putea consuma mai mult n a doua perioada. ,

1

36

c2

panta (-1)

Fig. 4.9.m2

m1

c1

Ecuatia bugetara va fi de forma: c1 + c 2 = m 1 + m 2 e.presupunem acum ca persoana poate da sau lua cu mprumut sume de bani, la o rata nominala a dobnzii r 0. I.daca persoana economises te n prima perioada c c2 = m 2 + (m 1 - c 1 ) + r(m1 - c 1 ) = m2 + (1+ r)(m 1 - c 1 ) deci ecutia bugetara va fi de forma: c1 (1+ r) + c 2 = m 1 (1+ r) + m 2 II.daca persoana ia cu mprumut bani n prima perioada c viitor va fi: c2 = m 2 - r(c 1 - m 1 ) = m2 + (1+ r)(m 1 - c 1 ) deci ecuatia bugetara va fi de forma: c1 (1+ r) + c 2 = m 1 (1+ r) + m 2 n prima situatie, consumatorul are calitatea de creditor , iar n cea de-a doua, de debitor . Mai poate exista si cazul n care consumatorul nu are nici una din cele doua calitati, alegerea sa optima n timp corespunznd cu setul dotarii monetare de care dispune n cele doua perioade (asa-numitul punct al lui Polonius ), astfel: m1 = c 1 m = c2 2 De mentionat este faptul ca ecuatia bugetara ce deriva din restrictiile monetare ale consumatorului n timp se poate exprima n doua forme, n fun ctie de momentul de referinta utilizat: a. n termenii valorii viitoare a inzestrarii monetare si a consumurilor: c1 (1+ r) + c 2 = m 1 (1+ r) + m 2 b. n termenii valorii prezente a inzestrarii monetare si a consumurilor: c +1 1 1

m1 , consumul

c m 2 2 =m + 1 () () 1+ r 1+ r

37

Valoarea prezenta a unei dotari (nzestrari) monetare n doua perioade este suma de bani n perioada I care ar genera acelasi set bugetar ca si dotarea respectiva n perioada a II -a . Asa cum rezulta si din fig.4.10, valoarea prezenta este chiar intersectia cu abscisa, cea care masoara consumul maxim posibil al primei perioade.c2 m1 (1+r)+m 2

setul dotarii monetare dreapta bugetului de panta -(1+r)

Fig. 4.10

m2

m1

m1 +m2 /(1+r)

c1

Intersectia cu ordonata a dreptei bugetului, determinata de ecuatia bu-getara (n oricare din cele doua forme ale sale) reprezinta dotarea monetara n termenii valorii viitoare. Analiza valorii viitoare a unei dotari monetare raspunde, de fapt, la n-trebarea: valoarea viitoare a unei unitati monetare azi ? , astfel: (1 + r) unitati monetare

Care este

Analiza valorii prezente arata ca o unitate monetara n viitor valoarea-za, n termenii unei unitati monetare actuale, 1/(1+r). Considernd cazul unui model de consum n trei perioade, ecuatia bu-g etara, n situatia n care rata nominala a dob nzii ramne constanta n timp ( r ), va tine seama de faptul ca pretul consumului perioadei a doua n termenii perioadei nti este 1/(1+r), iar pretul consumului perioadei a treia n aceeasi termeni este 1/(1+r) 2 , astfel: c+ +1

c c m m 2 3 3 + =m + 2 + 1 2 () () 1+ r 1 + r 1+ r 1 r 2

n care: c , c2 , c3 - consumurile celor trei perioade; 1 m , m2 , m3 - veniturile (dotarile monetare) corespunzatoare celor 1 trei perioade. Daca rata dobnzii difera de la o perioada la alta, r c +1 1

r 2 , ecuatia buge-tara va avea forma:

c c 3 2 + ()() ()() 1+ r 1+ r 1+ r1 1

=m +1

2

m m 3 2 + 1+ r 1+ r 1+ r1 1

2

pretul consumului la momentul tfiind: p =t

() 1+ r t 1-

1

Preferintele consumatorului n ceea ce priveste consumul n timp al acestuia, sunt exprimate grafic tot prin curbele de indiferenta carora li se aso-ciaza niveluri diferite de utilitate.

38

Alura curbelor de indiferenta indica preferintele consumatorului pentru diferite perioade de timp astfel: a. daca curbele de indiferenta sunt reprezentate de drepte de panta negativa egala cu unitatea, consumatorul nu este interesat cnd consuma (astazi sau n viitor); b. daca curbele de indiferenta au forma de L (ca n cazul ante-rior analizat al bunurilor perfect complementare), consumatorul dores-te sa consume cantitati egale n ambele perioade, nefiind dispus sa substituie consumul prezent cu cel viitor, orict l-ar costa aceasta; c.daca curbele de indiferenta exprima preferinte de tip Cobb-Douglas (cea mai raspndita situatie), consumatorul este dispus sa substituie o anumita cantitate a consumului prezent pentru cel viitor, cantitatea depinznd de structura consumului specific al acestuia. Daca setul alegerii optime n timp (c 1 * , c2 * ) se afla, pe dreapta bugetu-lui, n partea dreapta fata de setul dotarii monetare n cele doua perioade, consumatorul este debitor (vezi fig.4.11). Daca setul de optim este la stnga punctului corespunzator dotarii monetare, consumatorul se comporta ca un creditor (vezi fig.4.12)c2 c2

c2* m2 c2* m1 c1* c1 m2

c1*

m1

c1

Fig. 4.11. Debitor

Fig. 4.12.

Consumatorul va alege ntre a fi debitor sau creditor, functie de evo-lutia ratei nominale a dobnzii, depinznd nsa si de calitatea pe care a avut-o initial. Astfel, daca rata nominala a dobnzii creste, n situatia n care consu-matorul era creditor initial, el va decide sa ramna credito r n continuare, m-bunatatindu-si astfel situatia. n acelasi fel, daca rata dobnzii scade, iar calitatea initiala a consumatorului era de debitor, el va dori sa-si pastreze aceasta calitate, situatia lui mbunatatindu-se. Ev ident, n situatia cresterii ratei dobnzii, pastrarea calitatii de debitor va duce la nrautatirea situatiei consumatorului, gradul lui de satisfactie diminundu-se.

39

CAPITOLUL 5 - CEREREA AGREGATA Obiective: analiza cererii totale(agregate) la nivelul pietei unui bun definirea conceptului de elasticitate a cererii si analiza acestuia n corelatie cu venitul obtinut de producatori

5.1. Determinarea cererii agregate n capitolele anterioare s-a studiat modelul optiunii consumatorului individual. Pentru a se ajunge la determinarea cererii totale (agregate) la nivelul ntregii piete a unui produs, modalitatea o constituie nsumarea cererilor individuale pentru bunul respectiv. Astfel, daca:

() X1 p reprezinta , p , m fu nctia cererii consumatorului i pentru bunul 1 () X2 -reprezinta p , p , m functia cererii consumatorului i pentru bunul 2 i 1 2 i n care : i = 1,ncererea agregata pentru bunul 1 va fi:n i 1 2 i

()() X1 Kp ,p ,m ,i 1 2 1

,m

n

=

X1 p , p , mi 1 2

i

i= 1

iar pentru bunul al doilea va fi:

()() X2Kp ,p ,m ,i 1 2 1

,m

n

=

n

X2 p , p , mi 1 2

i

i= 1

Asa cum am vazut, fiecare cerere individuala depinde de preturile bunurilor s i de venitul consumatorului, deci si cererea totala (agregata) va depinde att de preturi ct si de distributia veniturilor consumatorilor. Dar, pentru simplificarea modelului, frecvent se considera un consumator reprezentativ ce dispune de un v enit egal cu suma veniturilor tuturor consumatorilor. Si n cazul cererii agregate, putem determina att forma directa ct s i inversa a functiei cererii. Curba inversa a cererii agregate P(X) masoara ct trebuie sa fie pretul bunului astfel nct acesta sa fie cerut pe piata sau, altfel spus, masoara rata marginala de substitutie a oricarui consumator dispus sa cumpere respectivul bun. Din punct de vedere geometric, cererea agregata se determina nsu-mnd pe orizontala cantitatile dintr-un bun cerute individual de catre fiecare consumator. De exemplu, considernd cazul liniar al functiei cererii individuale, functiile cererii pentru un bun, ce provin de la doi consumatori sunt urmatoarele: X () p{ =} max 40 - p,0 X () p{ =} max 10 - 2 p,02 1

Functia cererii agregate va fi, deci, de forma:

40

50 - 3p XTOT

;0 = p < 5 ;5 = p < 40 ; p = 40

() p

=

40 - p 0

Grafic, nsumarea cererilor individuale se prezinta ca n fig.5.1:

p

p

50 40 30 20 10 5 10 20 30

50 40 30 20 10 5 40 50 10 20 30 40 50 x1 ,x 2 x1 ,x2

Fig. 5.1.

5.2. Elasticitatea cererii si influenta acesteia asupra venitului obt inut de producatori Felul n care cererea raspunde la modificarile de pret sau de venit este legat de elasticitatea acesteia. Elasticitatea cererii exprima sensibilitatea cererii la modificarea pretului sau a altei conditii a cererii. Ea se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate, care arata procentul, proportia modificarii cererii n raport cu factorii sai de influenta. Coeficientul de elasticitate a cererii functie de pret este, prin definitie, dat de raportul dintre procentul modificarii cantitatii cerute si procentul schimbarii pretului. Astfel, formula de calcul a acestuia este: e = n care: q - cantitatea ceruta; p - pretul bunului. Am considerat modul din e pentru a avea masura exacta a elasticitatii, nelund n considerare semnul coeficientului de elasticitate (n general negativ). n functie de marimea coeficientului de elasticitate cerere la pret, se disting urmatoarele categorii de cerere : cerere elastica pentru e >1; cerere inelastica pentru e < 1 ; cerere unitara pentru e = 1; 8 ; cerere perfect elastica pentru e e cerere perfect inelastica pentru = o.41

q q

p p

Este interesant de analizat elasticitatea cererii pe diferite segmente ale acesteia. De exemplu, considernd forma directa a functiei liniare a cererii: q(p) = a - bp (panta = -b) cum: - pb p dq p dq e= , iar dq/dp = -b, nseamna ca: bp e= = q dp q dp a Daca: p=0 q=0 e =1 e =0 e 8

bp a = - 1 - bp = - a + bp - 2bp = - a p = a - bp 2b Grafic, situatia este prezentata n fig. 5.2, evidentiindu-se portiunile pe care cererea este elastica, cu elasticitate unitara sau inelastica.

p e =8

a/b

cerere elastica e

>1

Fig. 5.2.a/2b e =1 cerere inelastica e