Upload
christopher-cannon
View
235
Download
0
Embed Size (px)
Citation preview
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 1/370
MIMAI IULIU NOVAC
CONŞTIINŢĂ ŞI FENOMEN. CONCEPTULDE EGO COGITO ÎNTRE KANTIANISM ŞI
FENOMENOLOGIA LUI HUSSERL
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 2/370
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 3/370
M ih a i I u l iu N o v a c
Conştiinţă şi fenomen. Conceptul de ego cogito între
kantianism şi fenomenologia lui Husserl
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 4/370
Mihai hi lii i Novac a .studiul /i/o.so/ia .si ştiinţele po
ca, domenii in care .şi activează de altfel iii momentul de
ţă ca profesor .şi cercetător. Lucrarea de faţă reprezintă
zultatul unei preocupări intense şi îndelungate legatenatura conştiinţei şi a relaţiei sale cu lumea.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 5/370
Mihai luliu Novac
Conştiinţă şi fenomen.
Conceptul de ego cogito între kantianism
şi fenomenologia lui Husserl.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 6/370
© ‘ Mifiai Iu fiu Novac
Copyrigfit © ‘Editura (DJdyi<RJd!Kjd — pentru prezenta ecf
‘Editura (Dharana (Bucureşti Str. Sfanta Ecaterina nr.lS, sect.4, 0.(P. S3
TeQ 021-33724 24
e-maif: [email protected]
www.sufletdecarte.ro
Descrierea Cil* a Bibliotecii Naţionale a României NOVAC, IMIIIAl ILJUU
Conştiinţă şi fenomen : conceptul de ego cogit
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 7/370
I ci/ciii eu mintea la fel de mult pe cât cu ochii.
poale oare alunei spune: gândim cu ochii la fel de mulnit < 1 1 nunteai Monet îşi deplângea condiţia de a se fi
cut în />liii văz. Dacă i s-ar mai fi oferit alegerea, spuneaar li preferat să se fi născut orb pentru ca apoi să-şi dob
dească treptat vederea, să se deprindă cu ea, să înveţvadă. Aceasta pentru a fi în stare să desprindă pura impr
de pe retină de ceea ce mintea îi spune să vadă', să vdoar prin simţuri. Probabil că, dacă lui Monet i s-ar fi
plinit dorinţa, în asemenea condiţii, cu sau fără simţul vlui, ar li rămas la fel de orb. în măsura în care nu ştim
trebuie sa vedem, nu vedem nimic. Reciproc, conştiinţedifica pe sine prin intermediul propriilor produse, cu
i manie, ea ea survine ca un produs al acelor lucruri pe i i ne.a a le tare posibile.
........ iieIiicse iii loate acestea. Totuşi, în această bla miiepinulele ea nu trebuie niciodată să piardă din vh două chestiuni: pe de o parte, tocmai pe sine în cal
de autoare a lucrurilor prin intermediul cărora ea se edi
pe de alta sensul dc transcendenţă inerent acestora . O Inu arc de oricare dintre cele două părţi riscă să conducinaulenticitale. I)c onestitatea sa cu sine sub aceste d
aspecte depinde posibilitatea oricărei tematizări autenti
leiioiiieiiulni.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 8/370
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 9/370
C a p i t o l u l 1.
Introducere:Icnomcnul nu este expresia unei neputinţe.
Intenţionalitate ş i c on ş tiin ţă în con tex tu l f i -
»sofiei t r ans cenden ta le .
( ....este posibil în mod coerent din punct de vedere
cnit iu un concepi de ego cogito a priori intenţionali De
nu or // ' s ;ir putea întreba. Caracterul problematic al, ici t Iu".lumi poale li pus în lumină pornind de la urmă
.. .
i p. . i <lini« ii*.lunca intenţionalităţii3pare a aduce dut nu ..... ai.ilc.i nu Iudeul conţinutului experienţei în
>• iiii mul ipiioiii ulm, liipl ce ar rezulta în stipularea unui11 t|t . \/x i ii'iiţn o priori, chestiune evident destul de proi. imi(ii ,i (dat a nu chiar şubredă). Mai specific: conceptul t onştunţă t e se articulează în baza ideii de intenţionalita-
atluciiii
mod pregnant în vedere faptul că aceasta este laci de mult intrinsec legală de latura obiectului pe cât estec ccu a subiectului, cu alte cuvinte Ia fel de mult pe cât nu
t poale vorbi despre conştiinţă în absenţa unui posesor al
i pe atât acest lucru nu sc poate produce în lipsa unui obi- / postulat (lucru gândit, intenţionat, vizat). într-un limbaj
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 10/370
în toate acestea principalul vizat era mai vechiul ccept de conştiinţă-copie4 în perspectiva căruia lumea
văzută ca un soi de receptacul umplut cu diferite ent
dintre care unele, printre diferitele proprietăţi cu care e
înzestrate o numărau şi pe aceea a conştiinţei, ace permiţându-le să stabilească prin anumite canale, un ra
epistemic cu lumea şi cu celelalte obiecte, acesta constîn aproprierea interioară dar pur ideală a acestora, mai s
plu spus în elaborarea unei copii a lucrurilor exterioareintimitatea imanentă şi ideală a entităţii posesoare de c
ştiinţă. Fără a intra acum în detalii, unul dintre principa
neajunsuri pe care acest model explicativ le comportă eacela că în măsura în care el este asumat, cunoaşterea e
plasată într-o ipostază de perpetuă insatisfacţie cu sine,
pectiv de incapacitate de esenţă în a se ridica la înălţim
propriilor standarde. Aceasta în baza simplului fapt că, ptru a-1 cita pe Kant, „raţionamentul care conchide de laefect dat o cauză anumită este întotdeauna nesigur fiinefectul poate să rezulte din mai multe cauze” 5 iar cum
suntem în problema raportării la lume şi la obiectele ext
oare esenţialmente circumscrişi domeniului propriilor notre reprezentări subiective cunoaşterea nu se va putea nic
dată ridica în această problemă la pretenţiile de evide
apodictică ce îi sunt esenţialmente constitutive6.
întru depăşirea acestor neajunsuri se impunea nectatea aducerii lumii şi a lucrurilor aşa zis exterioare în i
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 11/370
mituirii imanentă a conştiinţei7 , cu alte cuvinte a ofermu i alin native conceptuale a raportului subiect-obiect
■an aci ta din urmă să nu mai fíe conchis ca lucru exter pi unind dc Ia reprezentările interioare ale subiectului d pic cl ci plasat intr-un raport nemijlocit şi esenţial cu aces
( 'ii alte cuvinte atât aşa zisul subiect cât şi aşa zisul obi
trebuiau să devină oarecum concrescute unei aceleiaşi entăţi, anume conştiinţa, aceasta presupunând renunţarea
anonimía tradiţională stabilită între conceptul de conştiina cel dc subiect, mai explicit scoaterea conştiinţei de s
icvendicarea exclusivă a subiectului*. Aceasta se are în v
dcic atunci când ni se spune de către Husserl că transcedenta trebuie luată ca un sens de existenţă construit în in
mitatea imanentă a ego-ului, pivotul teoretic ce permite
■Ir i 11iii ea raporturilor între aceste trei concepte (conştiinuluia i, obiect) fiind tocmai cel de intenţionalitate.
In rinda celor afirmate şi subliniate până acum,
10 Imn insa să pornim de la înţelegerea greşită că rela
tablilla in interiorul conştiinţei între aceste două elemen
i ailnri i obiect/nbcsa-noema) ar fi de pură omogenitate -
dli cuvinte chiar dacă, după cum am afirmat anteri11 mstendenta trebuie văzută ca un sens de existenţă eoii ml m intimitatea imanentă a conştiinţei aceasta nu e
dí a a laplul eă ar li vorba în continuare tocmai desp
i n luni liniai privitor la mixa specifică fenomenologiei în contex
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 12/370
transcendenţă, însă aici nu mai este vorba despre o tr
cendenţă a lumii faţă de conştiinţă ci despre o transcenda conştiinţei faţă de sine. Intenţionalitatea este aici con
tul care face capabilă această sinteză de o formă cu tspecială între menţionata omogenitate dintre subiect şi ect la nivelul conştiinţei şi respectiv, eterogenitatea con
inţei faţă de sine, concretizată tocmai în această dublă prizare subiect-obiect. In termenii lui A.D. Waelhens „in
ţionalitatea caracterizează pentru conştiinţă faptul de a putea în niciun fel identifica ceea ce ea exprimă cu actu
de expresie şi că, de asemenea, în ciuda utilizării de semreale , ea este totdeauna un vizat a ceea ce ea nu este”.9 Afel conştiinţa, în raport cu un obiect, face mai mult d
pur şi simplu să asiste (cumva să ia notă de) el, ea îl contuie pe acesta laolaltă cu întreaga exterioritate tocmai
această elaborare a unui sens care ea nu este\ identit
obiectului transpare ca rezultat al unei activităţi prestatode sens (Sinngebung ) determinate tocmai de către struc
conştiinţei şi al , sartrian vorbind, alegerilor sale de siobiectul este tocmai un pol de identitate pe fondul aceante-menţionate alegeri de sine. Menţionatul act este la
dul său polarizat în raport cu două dimensiuni de aşa na
încât, pe de o parte faptul de a rezulta în temeiul unei a
mite structuri generice a conştiinţei concretizate în ac
alegeri de sine dă seama de omogenitatea obiectului înport cu conştiinţa pe de altă parte exact aceleaşi asp
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 13/370
iii! i ăi cm rezultă identitatea obiectului în cauză se faim m.u in lemeiul anumitor structuri a priori determina
,i Hol nu .ii alegerile odată făcute se constituie în angaj
mente la(a de obiectul în cauză - mobilul teoretic al acest
i Iu .lumi ¡1 constituie conceptul de composibilitate10 car
giosso modo, are în vedere faptrd că modul în care noi v
.iiii, inten(ionăm în mod explicit un obiect este legat d(trimite In) o serie de consecinţe, de aspecte ascunse, imp( ilc care stau în mod necesar în legătură cu cel în mod e
plicit vizat şi care, ca atare, le trage şi pe acestea după sin
,i<este co inten(ii ( Mitmeinungen) ajungând să constituie
miză la lei de esenţială în construirea identităţii obiectulin cauza pc cât o constituie cele în mod explicit vizate. D
iiblimal însă aici este că, aşa cum am afirmat în mod repi ii ,mit noi, ele iui sunt la bunul plac al conştiinţei nu î
niu ii i n li cumva exterioare, străine ci tocmai întruc. "H ii 111iţa msă.şi nu-şi este, din acest punct de vedere,
ml \mi Imn piue. Aceasta ne conduce, sub aspect n
*m.ii a la ulcea potrivit căreia obiectul, ca instanţă de man
|i ian a conştiinţei în arătarea sa de sine sieşi poate conimii mi ghid al descoperirii de sine a conştiinţei în pu
u|>mln Ii ilalc a lui ego cogito - cealaltă faţă a monedei ar
a., mai ca pc aceleaşi temeiuri certitudinea apodictică a lu
. c. i !ni'Jtn poale li extinsă asupra obiectelor aşa zis exter
>• 11, liuni/and asllcl cunoaşterii posibilitatea întâlnirii prgililni landaitlc
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 14/370
nească pretenţiile pe care singură le ridică în raport cu srespectiv (apodicticitatea).
Calea alternativă, marcată de atitudinea aşa nummodestii epistemice a empirismului psihologist, respe
adaptarea pretenţiilor epistemice la modelul ontolo(asumat oarecum necritic de la nivelul simţului comun) e
respinsă de către Husserl ca auto-contradictorie {s
defeating) în măsura în care cunoaşterii (în particular f
sofîei) ca fenomen desfăşurat în istorie i-au fost întotdeacaracteristice anumite pretenţii, anumite standarde care ,
atare, au ajuns să o definească în mod esenţial (şi totod
raportarea noastră la ea, respectiv ce ne aşteptăm noi ca
să îndeplinească, nişa care i-a fost creată la nivelul confiraţiei spaţiului cultural). Nucleul dur al acestor standarde
autoreferinţă îl constituie tocmai apodicticitatea, astfel cât ceea ce face empirismul prin aşa numita modestie ep
temică afişată, respectiv a adapta pretenţiile cunoaşteriirealitatea ei (prin aceasta avându-se oarecum în vedere r
litatea ei istorică care este la rândul ei asumată necritic
calitate de unică formă a posibilităţii ei) în încercarea d
salva cunoaşterea nu face decât să o dizolve, să o anuleDe aici: criza fdosofiei europene criza ştiinţei europen
criza umanităţii europene.
Ca atare, în măsura în care modelul ontologic al s
ţului comun" nu permite o raportare coerentă la modeepistemic existent în cadrul aceloraşi parametri o asum
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 15/370
IniMir 11".|>ivliv reducţia transcendentala 2 care, la mod■-.»niiul, vi/.i'a/.ă tocmai inhibarea acestei tendinţe sponta
»m,u ici i-.Iicc nouă tuturor la nivelul simţului comun .» nul permanent prezent în faţa ochilor fenomenul lum
i adaupăm asupra acestui strat încă unul, aşa zis obiect
interior nouă şi în raport cu care cel dintâi s-ar constitui
o copie mai mult sau mai puţin satisfăcătoare13. Astfel ducţia transcendentală se traduce ca o mutare a privirii
raport cu fenomenul lumii de la problematica chestiunecorespondenţei reprezentărilor noastre mentale cu o ipote
ca realitate obiectivă14la însăşi entitatea în faţa ochilor c
reia lumea se desfăşoară considerată în instanţa sa actidc prestatoare de sens în raport cu aceasta. De remarcat aici nu se are nicidecum în vedere o negare a lumii în ma
ei a sceptică sau o critică a sa în eventuala calitate de apicuţâis ci ea este efectiv redusă la acel ceva care o carac
n/ca/ă la modul cel mai propriu - anume fenomenalitate
»nulându-se totodată un sens alternativ de obiectivitate
care ca l-ar putea căpăta pe aceste baze.*II
1 l)c consultat în acest sens şi Follesdal, Dagfinn, „Husse
Kcduclions And the Role They Play In His Phenomenology” în
<'ompanion Io Phenomenology and Existenţialism, Edited by Hubert
Dicyfus and Mark A. Wrathall, Blackwell Publishing, 2006, pp. 10
I 14.
I <i ed că este evident aici cât de firesc se îmbină cele afirmate în pu
tul de faţă cu acea tendinţă anterior discutată referitoare la încercarea
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 16/370
Astfel, revenind la discuţia anterioară referitoare natura intenţională a conştiinţei, reducţia transcendent
este exact acea luare de atitudine (Stellungsnahme) c permite sesizarea acesteia pe ambele coordonate: noetiego gogitoul ca formă pură a priori şi apodictică în raporrea sa la sine (în această calitate) împreună cu perpet
identitate a sa cu sine pe de o parte, noematic - lumea
calitate de obiect-corelativ al fluxului intenţional parcurs
ego, de punct privilegiat către care se îndreaptă (asupra cruia se varsă dacă vreţi) activitatea prestatoare de sens
conştiinţei cu sintezele care îi sunt specifice. în raport
acest sens, să-i spunem transcendental al lumii, existennaturală a acesteia este secundară, în măsura în care în ca
ea îl presupune în permanenţă, pe când reciproca nu ar
valabilă. Deci în pura imanenţă a ego-ului există un setranscendental al lumii (formă specifică a intenţionalităţcare îi face posibil, pe de o parte, acestuia tocmai faptul
a avea dea face cu o lume naturală şi , de pe altă parte, aceasta din urmă însăşi. Relevant în acest sens este urmărul pasaj din Meditaţii carteziene'.
„Dacă mă plasez deasupra întregii acestei vieţi şi m
abţin de la orice credinţă care consideră de-a dreptul lum
ca existentă, dacă îmi dirijez privirea exclusiv asupra înseacestei vieţi în calitate de conştiinţă despre lume, atunci m
obţin pe mine însumi, ca ego pur, împreună cu fluxul pur
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 17/370
ai i i¡i iih’Iod;» fenomenologică fundamentală a epocliniiM eiidi'iilale se numeşte reducţie transcendental-fenom
liulogn ¡I
< ;i atare, miza reducţiei fenomenologic-transcetlenlalc iui se revendică nicidecum de la conţinutul efec
ce ne es(c făcut accesibil prin intermediul ei, nu avem ade a lace cu vreo metodă specială care ne-ar facilita acces
la vreun obiect anume, de o natură să-i spunem exoticăoarecum, până atunci, ocultă ci aici avem de-a face cu
simplă reorientare a privirii faţă de acelaşi obiect pe care
avusesem în vedere şi anterior, reorientare care însă ne c
cumscrie în privirea noastră acelui domeniu care ne ecel mai propriu: perpetua identitate cu sine a fiecăruia d
ii c noi în calitate de conştiinţe17 sub aspect noetic, lumea( aIilate de corelat fenomenal al acesteia sub aspect noem
Iic lisie interesant cum această chestiune în baza faptuca ne-ar caracteriza la modul cel mai propriu este cel m
pasibilă a ne oferi ceea ce căutam, respectiv apodicticitat
in temeiul aceluiaşi lucru a ieşit însă oarecum din perspe
tivă, căzând în uitare.în termenii exegezei „reducţia transcendentală ne o
ră şansa de a ieşi în întâmpinarea a ceea ce, oricum, vi
spre oricine în cunoaştere, dar căruia numai fenomenolog
ii sesizăm venirea.”Ca atare extrăgând pentru cunoaştere standarde d
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 18/370
şurat în istorie), i.e. apodicticitatea, reorientând modelul
tologic corelativ acesteia de aşa natură încât să nu îi fu
zeze false probleme spre rezolvare şi restrângând totodatnivelul subiectului epistemic aria premiselor la acele cât
experienţe (de factură transcendentală) aflate dincolo orice îndoială, cunoaşterii îi este asigurată întâlnirea pro
ilor pretenţii, criza fiind ca atare rezolvată atât la nivel
epistemic cât şi în lumea vieţii.
Acest paralelism dintre constituirea spaţiului epimic, pe de o parte, a aşa numitei huni a vieţii (Lehenswel
pe de alta, inclusiv a corespondenţei biunivoce dintre cr
le desfăşurate în fiecare dintre aceste două planuri se ju
fică din prisma faptului că ambele sunt concrescute uaceleiaşi nucleu, sunt dacă vreţi două spaţii de manifest
ale aceluiaşi principiu, respectiv conştiinţa intenţională perpetua sa activitate prestatoare de sensuri. Dacă pânămomentul de faţă ne-am ocupat de modificările de or
noematic, respectiv de cele pe care trebuie să le suportemea şi obiecte exterioare pentru ca pretenţia unei cuno
teri apodictic certe să devină fezabilă (respectiv inter
lizarea transcendentală în raport cu conştiinţa a lumii şobiectelor externe şi resemnificarea conceptului de obie
vitate), delimitându-1 astfel pe Husserl de empirism, psi
logism şi ceea ce am numit modelul ontologic al simţu
comun, rămâne în continuare de văzut cum se repercuteaceastă chestiune asupra dimensiunii noetice, respectiv c
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 19/370
ilimli l< r-.onţialc ale cunoaşterii şi posibilităţile ei real
In i pinii la capitolul modificări de ordin noetic a
m i in vedere aşa numita concreteţe a priori a ego-ului. pi i i iv Iapt ii I că în urma reducţiei acesta nu se abstra
ni n .mu conţinut, ego cogito-ul a priori nu devine nicidi mu o entitate pur formală (cum se întâmplă la Descartes
mii o oarecare măsură şi la Kant) care dincolo de identittea sa cu sine nu mai are nimic prezent (cel puţin nu cu ac
laşi grad de evidenţă) ci ea se păstrează tocmai ca un nuclde identitate pe un fond experienţial aflat în perpetuschimbare.
I lusserl este explicit în acest sens: „nu identitatea vi
a lui eu exist formează conţinutul absolut cert al experienţtranscendentale de sine, ci toate datele singulare ale expe
enţei de sine reale şi posibile — deşi ele nu sunt absolcci Ic în detaliu — sunt cuprinse într-o structură universa
i apodictică a experienţei eului (de exemplu, forma temp■ala imanentă a fluxului conştiinţei). în virtutea aces
structuri şi ca o caracteristică a sa, eul îşi este schiţat lui îsuşi, în mod apodictic, ca eu concret, ca eu real ce are u
conţinut individual de trăiri, de facultăţi şi de tendinţe. El reprezintă pc sine ca orizont, în calitate de obiect accesibexperienţei de sine posibile ce poate fi desăvârşită şi, eve
luai, îmbogăţită la infinit.”Din acest punct de vedere reducţia transcendenta
poate fi văzută, sub aspect metodologic, ca o manieră de
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 20/370
lumea nu este nicidecum un nimic ci tocmai acel subscare îmi face mie posibilă decizia reducţiei şi totodată pu
de focalizare al acesteia. Cu alte cuvinte eu ca ego, prin
cizia reducţiei, am căpătat o proprietate permanentă de
portare la sine, o habitualitate, în limbajul lui Huss
anume aceea de a mă raporta în continuare la mine caacel ego care a aplicai reducţia transcendentală, iar
această calitate tot ceea ce se constituie ca o condiţie nesară a menţionatei reducţii se constituie implicit şi ca
condiţie necesară a statutului dobândit prin aceasta, anucel de ego transcendental. Astfel lumea (redusă transc
dental) ajunge să constituie o condiţie la fel de necesară
sibilităţii ego-ului transcendental pe cât este ego cogito
însuşi. Ceea ce este deci pus în paranteze nu este nicideclumea sub aspectul conţinutului ci doar credinţa prop
existenţei hunii (Seinsglaube) dincolo de desfăşurarea
pentru mine. însă eu ca ego nu natural ci transcendental, ca ego cogito, fundament a priori al oricărei judecăţi a
dictice, în măsura în care păstrez şi în acest stadiu pur,
nomenul redus transcendental al lumii înseamnă că ac(tip de) conţinut îmi este în mod intim caracteristic, tăcâ pe cale de consecinţă, parte integrantă din însăşi natur
priori a conştiinţei mele. După cum văzusem anterior că
tenţionalitatea marca, sub aspect noematic, tocmai id
faptului că transcendenţa este un sens de existenţă const
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 21/370
iiM'iioli >)M<¡1 .1 nai uri i intenţionale a conştiinţei o pune în j
li mIm Ini i<liaIismului transcendental21 respectiv faptul im Iu iv iii forma sa pur a priori, conştiinţa continuă să
•ntu /<•/,/, icspectiv să se manifeste într-un perpetuu flux li.mi ( Irlchnisstrom) vizând în permanenţă, printr-o se
in .Iaiş11a de sinteze, obiecte intenţionale de ordine diferi
Insa tocmai aici survine întrebarea pe care am formulaşi m paginile de început: în ce măsură se mai poate discu
despre ego cogito ca fiind a priori în condiţiile în care îl gini a fi concreţi
La începutul demersului fenomenologic filosoexistă, în conştiinţa sa explicit-naivă, doar ca un eu natu
care experimentează diferite conţinuturi originate în obie
' Ni care îl separă pe Husserl de Descartes şi într-o oarecare măsur
ilc K iiiiI.
I a nota 48 traducătorul Meditaţiilor carteziene A lirei ian Crăi
(I Iun,seri, Edmund, Meditaţii carteziene, Ed. Humanitas, Bucure
I ‘l'M ),faee un scurt excurs în istoria conceptului de Erlebnis pe care
linul că l-am găsit a fi de relevanţă relativ la problematica avută aici
discuţie am găsit pertinent a-1 relua (în parte): Astfel în sens genetermenii Erlebnis/erleben desemnează punctul de contact nemijlo
dintre trăire şi realitate. In legătură cu această accepţiune (dar nu red
libilă la ea) stă şi sensul pe care i-1 dă Lotze, respectiv ca un fel de co
11incţie între fundamentul subiectiv al experienţei şi realitatea propr
/.isa a acesteia. La Dilthey Erlebnis/erleben indică un act de sinteză
' ni- ceea ce este trăit şi experimentat face corp comun cu actul însu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 22/370
tete exterioare', în urma aplicării reducţiei el se abstrag
tutului de eu natural şi se descoperă pe sine ca ego
cendental, ca temei epistemic şi ontologic care prin coile sale dă formă lumii şi lucrurilor înconjurătoare; se
coperă totodată pe sine în aceeaşi calitate ca purtând î
lumea astfel redusă, respectiv ca neputându-se regăsi litate de conştiinţă în absenţa acesteia sau a unei formternative a ei.
Aceasta constituie, în opinie personală şi punctdivergenţă între Husserl şi Kant. Raportându-ne la an
secţiuni din Critica raţiunii pure este evident că filos
fost perfect conştient de alternativa teoretică expuHusserl privitoare la aşa numita concreteţe a priori a
ului însă cu toate acestea s-a abţinut în a întreprinde
pas. Un indiciu relevant în direcţia înţelegerii reţinerKant faţă de aceasta rezidă, în ceea ce mă priveşte, în
dul în care este conceput la nivelul tipului său de ide
transcendental raportul dintre ceea ce se constituie cacondiţie a priori a oricărei cunoaşteri şi ceea ce cons
cunoaştere efectivă (implicit ceea ce poate face obiectu
sibil al vreunei cunoaşteri). Kant oferă în acest sens ugument de o subtilitate remarcabilă (vizându-l în mod
cific pe Descartes însă totodată, într-un sens mai geîntreg demersul metafizic raţionalist anterior). Cheia c
uni transpare în următoarea afirmaţie din Critica ra
pure: „Ceea ce trebuie să presupun pentru a cunoaşte î
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 23/370
h<i i i .........mă constituind conceptul maxim dacă doriţ«mm mliniiv, punctul cel mai înalt al unui sistem a priori i
i i! Iu ,ii de concepte şi intuiţii a cărui finalitate o constitu11ii iu.ii introducerea unei unităţi sistematice la nivelul d
• i ului sensibil; în mod evident aceasta se produce printr
i ic de sinteze succesive care, într-un grad mereu crescătiIc generalitate aduc menţionatele date sensibile (care eo
ii Ici ale în sinea lor sunt disparate) la nivelul acestui
r undit or al apercepţiei originar sintetice. Categoriile sunin acest context, (unele dintre) canalele a priori prin ca
menţionatul material empiric este adus la maxima unitasintetică rezultată din identitatea cu sine a ego-ului. Cu al
cuvinte reprezentarea ego cogito nu spune nimic altceva d
■ai că orice experienţă, implicit orice cunoaştere, nu se p
constitui decât în elementul unei anumite conştiinţe. Ii mu pe de altă parte, condiţia esenţială a oricărei conştiini .ic tocmai această identitate cu sine de natură să întemei
re o anumită unitate (unitatea transcendentală a conştii
ţei ), aceasta din urmă devine tocmai elementul sine qua no
ni care orice formă de cunoaştere se poate constitui, se po
le închega.„Căci diversele reprezentări care sunt date într
anumită intuiţie nu ar fi toate reprezentările mele dacă nu
aparţine unei conştiinţe de sine, cu alte cuvinte ca fiind r prezentările mele (deşi eu nu sunt conştient de ele ca atare
ele trebuie totuşi să fie necesar conforme condiţiei sub ca
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 24/370
tuie însă o cunoştinţă despre lucruri, despre obiecte natule mai mult decât ar constitui un silogism, ai cărui terme
din oarecare raţiuni cineva i-ar face intuitivi înlocuind si bolurile cu obiecte si entităţi naturale, ar constitui o cuno
tere de facto privitoare la acestea din urmă.Am considerat că lucrul acesta ar fi făcut oarecu
mai intuitiv opunând următoarele patru definiţii:
- apercepţia pură - „acea conştiinţă de sine c producând reprezentarea eu gândesc trebuie să po
însoţi pe toate celelalte şi care fiind una şi aceeaşi
orice conştiinţă nu mai poate fi însoţită de nic
na”25;
- intelectul - „facultatea de a lega a priori şi dreduce diversitatea unor reprezentări date la unitatapercepţiei”26;
- categoriile - „concepte despre un obiect în gen
cu ajutorul căruia27 intuiţia acestui obiect este co
siderată ca determinată cu privire la una dintre funţiile logice ale judecăţilor”28;
- natura - „înlănţuirea fenomenelor cu privire
existenţa lor după reguli necesare, i.e. după legi”29
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 25/370
I >upa cum vedem, ordinea întemeierii es
i|mi. < oi iginar-sintetică înspre categorii astfel încoi In despre o cunoaştere a ego cogito-ului prin interme
, nu guliilor constituie un abuz, respectiv o utilizare a ci'oiiilor m sens transcendental în condiţiile în care nat
Ioi caracteristică le circumscrie în mod exclusiv domeniuempiric (în utilizare iar nu şi în origine).
Relativ la ultima afirmaţie se impune următoarea p«i/.are: categoriile, la fel ca întreg ansamblul aparatulu pnon, preexistă empiricului, în sensul că nu se origine
m el. Aceasta nu eludează însă faptul că ele sunt totuşi
generice ale experienţei posibile dând, ca atare, seama
acele norme pe care orice intuiţie, concept, eveniment
li chilie să le respecte, indiferent de conţinutul specific, . Iu av în virtutea calităţii lor de reprezentare care le
definitorie, astfel încât deşi ele (respectiv categoriile) nuoi igmează în experienţă, finalitatea lor esenţială este tocm
aceea de a fi aplicate acesteia, respectiv a introduce aiimiale sistematică la nivelul materialului empiric brut
aşa natură încât în ulterior să survină acea ţesătură coerede intuiţii şi concepte pe care o desemnăm în ansamblu
<‘\f>erien(ă.Raportul reprezentării pure ego cogito în calitate
( onşliinţă spontană de sine cu ceea ce ar constitui o cunotem de această natură apare în mod lămurit în acest pasaj
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 26/370
spontaneitate sunt conştient şi care-1 dă anterior actului
terminării, aşa cum timpul dă ceea ce este determinab
eu nu pot exprima existenţa mea ca pe aceea a unei fispontane ci îmi reprezint numai spontaneitatea gândirii
le, adică a determinării, şi existenţa mea rămâne determ
bilă numai sensibil, adică rămâne ca existenţă a unui femen. Totuşi această spontaneitate face ca eu să mă num
inteligenţă.”30
Ego cogito-ul abstras oricărei empirii deşi ar fi posîn calitate de conştiinţă, cu alte cuvinte în acest stadiu p
priori ar fi posibilă din partea conştiinţei o reprezen
spontană a propriei existenţe (golită desigur de orice co
nut concret), nu ar fi posibilă o cunoaştere de sine exclu pe aceste baze. In nuce, ego cogito constituie din punctu
vedere al lui Kant o condiţie necesară dar nu şi suficie pentru cunoaştere (inclusiv celei a propriei naturi). A ig
ra acest aspect conduce la un tip aparte de aparenţă, resp
tiv cea transcendentală, mai specific la o formă specială paralogism al raţiunii pure numit subrepţiune a conştii
ipostaziate care constă în a confunda unitatea în sinteza
ilor cu o unitate percepută în subiectul acestor idei.Principalul vizat în toate acestea era în mod evid
Descartes. Problema care însă se articulează vizează măs
în care Husserl nu cade victimă aceluiaşi paralog
facându-se ca atare pasibil aceleiaşi critici. Nu doresc p
aceasta să susţin că Husserl nu ar fi fost conştient de ris
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 27/370
in ai puica li văzută, sub aspectul filiaţiei doctrinare, m ' ciulii .indii se de la această tensiune dintre Descartes
i ml i i de la un soi de catalizator teoretic de care în m. a Ici il . a segregat ulterior urmându-şi propriul parcurs
melie şi epistemologic. Măsura în care fenomenologia Mu , ,cil a reuşit să se abstragă acestei tensiuni dintre D
i ai Ies şi Kant este unul dintre lucrurile care ne preocupălin iarca dc faţă.
Astfel întrebarea iniţial lansată în lucrarea de f
I <'mu este posibil în mod coerent din punct de vedere teo
tic un concept de ego cogito a priori intenţional ?) poate
descompusă, respectiv operaţionalizată teoretic în următKIc două problematici:
1) Măsura în care critica făcută de K
lui Descartes (în special la nivelul numitelor paralogisme ale raţiunii pu
se aplică şi lui Husserl, în speţă concep
lui de intenţionalitate şi corelativului teoretic, respectiv aşa numita concret
a priori a egoului.
2) Schiţarea (în baza co
extrase de la punctul 1) unui concept intenţionalitate alternativ celui propus Husserl (dar care rămâne desigur în le
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 28/370
sau este vorba de un contact exterior? Când încetează csă mai fie simplă conştiinţă şi devine cunoaştere? Ace
sunt întrebări care definesc interesul teoretic comun al c
trei filosofi vizaţi în lucrarea de faţă. Ele sunt de natu
marca pe de o parte un cadru comun al dialogului între
chiar mai mult decât atât, anume o filiaţie teoretică celţin tangentă. Astfel indiferent cât de încâlcită s-ar dove
fi dialectica relaţiilor dintre cei trei, aceste întrebări schză un spaţiu de referinţă comun. Aceste considerente m
determinat să apelez la menţionatele întrebări în calitat fir al Ariadnei în vederea desluşirii încâlcelii teor
doctrinare amintite. Spre exemplu, prima întrebare, prin
racterul său mai general îi surprinde pe Descartes, KanHusserl ca membri ai unui spaţiu ideatic comun. Pe lâaceasta diferenţele doctrinare nu îşi găsesc locul aici - fi
re dintre cei trei ar fi de acord în legătură cu pertinenţa
blemei vizate de întrebare, respectiv ar considera că î
conştiinţă şi cunoaştere există o relaţie de o anumită fac
a cărei lămurire ar aduce anumite beneficii teoretice.Cea de-a doua întrebare are un caracter mai prec
(deşi în continuare destul de general) astfel că relaţiile tre cei trei suferă o mică modificare de nuanţă: de b
seamă că fiecare dintre ei ar considera că în ceea ce priv
cunoaşterea, aceasta se mişcă în mod necesar în eleme
conştiinţei şi că nu ar fi în niciun caz vorba aici despre
un contact exterior între cele două însă Kant bănuiesc
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 29/370
pnlui i d i>i (icm în raport cu cea de-a treia întrebare 3I: De■ni t« il liisserl pe de o parte, Kant de cealaltă.
Iu m-iisiiI acestei asocieri, Descartes şi Husserl (menim .îmi desigur specificităţi le doctrinare de rigoare) ar merg
m ultimă instanţă pe ideea potrivit căreia cunoaşterea esilimi o lormă privilegiată de conştiinţă (a cărei diferen
pi i ilu a este marcată de o relaţie specială cu evidenţa) p
i aiul kant, pe de altă parte ar argumenta aici în sensul fap
tului ca deşi cunoaşterea îşi găseşte în pura conştiinţă (eg
, avi lo) un temei necesar, el nu constituie totodată şi unu
ailicicnt. Astfel, ceea ce îi leagă pe Descartes şi pe Hussei .ir o propensiune comună în direcţia faptului de a consid
ri i a momentul de debut al conştiinţei se suprapune în tota
lítale cu ccl al cunoaşterii - în acest sens ego cogito con
muto deopotrivă primul gând al conştiinţei şi momentuni ipiuar de excelenţă al cunoaşterii.
Iu cazul lui Descartes statutul de moment epistempi i\ ilcgial al lui ego cogito se articulează într-un dublu sen
alai pozitiv, în direcţia conţinutului, deci ca lucru cunoscu
, ii cea mai mare evidenţă, cât şi formal, legat de eviden
uimişi. în acest din urmă sens ego cogito apare la Descartei a moment de excelenţă originară al evidenţei înseşi - îIcincml său şi studiindu-i proprietăţile în calitate de lucr
dotat cu o evidenţă de o factură cu totul specială (să-i spu
mau transcendentală) se poate da seama de sensul general i valenţei cu alte cuvinte de ceea ce înseamnă în gener
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 30/370
ca un lucru să fie evident pentru noi şi pornind de aictrage anumite criterii generic-formale ale evidenţei, an
claritatea şi distincţia. Cu alte cuvinte în cazul lui
cogito (şi numai al lui) avem de-a face cu un lucru car
este evident în temeiul faptului că ar fi dar şi distinct desigur că el este şi astfel) ci tocmai, claritatea şi disti
survin în calitate de criterii generice ale oricărei eviden baza faptului că ego cogito le prezintă ca proprietăţi.33
In cazul lui Husserl mişcarea este oarecum echiv
tă - şi aici evidenţa34 este cea care constituie liantul
dimensiunea pur auto-reflexivă a lui ego cogito şi cea
temică sau, mai propriu exprimat, cea în care se înteme
legătura esenţială dintre demersul de cunoaştere şi lu
vieţii ( Lebenswe/t ), dintre orice act de cunoaştere ca
de conştiinţă şi orice act de conştiinţă ca fapt de cunoaş
în acest sens evidenţa întruneşte în raport cu conştiin
mod conjunct calităţile de punct de sprijin şi perpetuu
tem de referinţă, în sensul în care pentru Husserl orice ştiinţă se articulează în prezenţa sau în nostalgia evide
anume că orice conştiinţă este fie de la bun început pri
,J „(...) în această primă cunoştinţă nu e nimic altceva decât o anu
percepere limpede şi distinctă a lucrului pe care îl afirm, ceea ce de
nu ar ajunge să mă încredinţeze cu privire la adevărul lucrului, dac
putea întâmpla vreodată ca un lucru pe care l-aş percepe limpede ş
tinct să fie fals”.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 31/370
ii* n iilnilă, lle propune o cale, o serie de paşi prin care p- ti< .ipingc la aceasta (atât în sens pozitiv-confirmare-
a i i . im 11 \ in Urmare evidentă).La nivelul acestei relaţii . i. i. ml dr cunoaştere al unui fapt de conştiinţă se stabile
in Iutii ţie dc proximitatea sa la evidenţă, mai exact de g.liil dr mijlocire al acestei relaţii, de câţi paşi este nevoie, . ale conştiinţe intermediare sunt necesare pentru a adu
i mişlimţa respectivă (iniţială) la confirmarea/infirmar
\ nlenlă. I)c bună seamă, cazul ideal este cel al unei rela........1ociIc între conştiinţă şi evidenţă, situaţie care, prob
IhI după cum aţi ghicit, este desemnată ca apodicticitate.
,u csl din urmă caz evidenţa devine efectiv mediul în care
mişca judecata-, simplul fapt al gândirii acesteia este un mii ui ni suficient (chiar constrângător) în direcţia confirm
tii infirmării evidente. Este ceea ce Husserl desemnea pi m lormula acord al judecăţii cu ea însăşi (şi prin ea
.<••/ aş îndrăzni să completez) sau prezenţă a lucrului îns
in persoană.
Se impune aici necesitatea unei reluări mai detaliateideilor expuse pe parcursul ultimelor paragrafe. Astfel, pe
liu llusserl fiecare conştiinţă' este plasată din prisma o■>i ii I ni său intenţional într-un anumit fond de potenţialită
0 .pcctiv în legătură (esenţială) cu o serie de alte conşti
ţa " care sunt în mod implicit (însă definitoriu) legate de
iu măsura în care se alege ca ea să fie intenţionată în dir
ţia obiectului respectiv. Din punctul de vedere al respectiv
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 32/370
surveni o confruntare între obiectul intenţional, iniţial d
oarecum vizat, ca o emulaţie a obiectului ca atare şi preţa în fapt a acestuia. Ei bine în momentul în care posibitea acestei sinteze este efectiv, în mod actual în joc, surv
şi confirmarea/infirmarea evidentă. Totodată în funcţienumărul de paşi care trebuie străbătuţi de la conştiinţa i
ală până la această situaţie se stabileşte şi gradul de pr
mitate al respectivei conştiinţe la evidenţa apodictică prin aceasta, măsura în care ea tinde spre a fi mai multcât o simplă conştiinţă, anume o cunoştinţă.37
37 Ar fi interesant de analizat în aceşti termeni relaţia dintre evid
apodictică şi cea asertorică, relaţie în care, în linia discursului tradnal, se subliniază diferenţa de esenţă între cele două forme de evide
Mai exact, se spune, dacă în cazul unei evidenţe apodictice a unei j
căţi, a unei conştiinţe, nu este nevoie de nimic exterior pentru a-i a
menta valabilitatea, ea se poate susţine pe ea însăşi (cum se întâm
spre exemplu în cazul adevărurilor de factură analitică), în cazul
evidenţe asertorice se cere confruntarea enunţului, conştiinţei resp
ve cu ceva exterior, eventual cu realitatea, pentru a se putea da sede valabilitatea ei. In opoziţie cu această abordare Husserl pare a su
că raporturile între cele două forme de evidenţă nu se reduc la cele
zultate din diferenţa dintre o conştiinţă care îşi este auto-suficientă
sensul întemeierii valabilităţii) şi una în care se cere confruntarea di
ea şi o realitate. în această a doua situaţie confruntarea nu se prod
între o conştiinţă şi o realitate ci între o conştiinţă şi o altă conşti
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 33/370
Iu nccst sens poate ar fi mai pertinent un exempluUri piivnul un cub dintr-o perspectivă în care mi se înfa
n i .‘i(loai una dintre faţete, îmi proiectez o serie de aştepi in pic exemplu ca rotind cubul să mi se înfăţişeze altiik i laţele dispuse într-un mod specific una faţă de cealalt\i ra.la se produce în urma deciziei mele (numai parţiaiu tilleale în percepţia actuală) de a intenţiona ceea ce vă
• "ÎQ • •in prezent în sensul unui cub." Aceasta ţine de un soi d
al. i’eie spontană aflată la îndemâna mea în calitate de contiiuţa, alegere al cărei mobil este legat de însăşi natura in
ii nţioiială a acesteia. Ideea principală ar fi aici că orice prei iiţă a unui dat pentru conştiinţă se face în virtutea unu
aminul sens, în temeiul căruia el este legat la ceva respectia l a i la un obiect intenţional (într-un sens general) cât şi la
.1i ic concretă de alte conştiinţe particulare potenţiale cari a u sub acelaşi obiect intenţional (deci în calitate de alt
, ,m\iiin(e ale unui aceluiaşi obiect) şi din al căror ansamblii i .alui ile de invarianţă sunt reţinute ca marcând esenţ(,7,/n.v) obiectului în cauză. Aceasta înseamnă totodată cnu există pentru conştiinţă moment de percepţie pură, nea
/,■<tata (în sensul termenului englezesc un-biased), dezbră, ,u.i dc sens ci întotdeauna percepţia unui dat, din primumoment în care el survine conştiinţei, se va face întru cevain vii lulea unui anumit sens în temeiul căruia datul respec
i i i într un sens mai propriu fenomenologic se poate spune că n
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 34/370
tiv stă laolaltă cu alte potenţiale aspecte. Acestea sunt
care fac posibilă prezenţa respectivului dat pentru conşt
iar, ca atare, fac parte indisolubilă din natura acestuia.Astfel, dacă discursul tradiţional39 punea accentu
aspectul de specificitate al cunoaşterii în raport cu con
ţa40, tendinţă a cărei acutizare rezultă în unele instan
efectiva segregare a celor două41, Husserl şi a sa red
transcendentală (re)întorc atenţia asupra esenţialei va
de conştiinţă a oricărei cunoaşteri, respectiv asupra fapcă, indiferent de orice alt considerent, cunoştinţa
originează de fiecare dată într-o conştiinţă şi că nu tre
să pierdem niciodată din vedere acest fapt atunci când
tragem norme de obiectivitate relativ la demersul episteIn acest sens, în măsura în care se doreşte neapărat ca
obiectivităţii cunoaşterii să se joace pe cartea corespon ţei atunci aceasta trebuie resemnificată de aşa natură
prin intermediul acestui concept să nu mai fie desemn
relaţie de potrivire dintre o entitate mentală şi una reao sinteză dintre o conştiinţă şi o altă conştiinţă în vir
anumitor legi ideal-obiective. Astfel întrebarea care tre
pusă nu este Care sunt standardele prin care aş pajunge la certitudinea că reprezentările mele mentale
biective) corespund unor entităţi reale (obiective)? ci
este sensul obiectivităţii ce rezultă din evidenţa apodi
de sine a conştiinţei?. Aceasta presupunea aducerea în j
încă unui strat, dincolo de cele în mod tradiţional desem
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 35/370
urnim cel de natură a da seama de acele aspecte idea
■/'/, , /nv cc aparţin în mod necesar unui subiect în efectii ■m lii ava sa calitate de subiect42, anume aprioricitate
I i p111 aceasta este o chestiune de care se ocupase şi Ka. a mai lunc de o sută de ani înaintea lui Husserl însă în cni ac csiuia aprioricul ia (cel puţin în cazul fenomenolog
. uiişiimţci) o formă concretă, respectiv cea a unei experie
/< r/rctive. Astfel dacă miza a ceea ce adusese Kant relatla (oneeptul de a priori consta tocmai în sublinierea faptlui t a deşi aprioricul este independent de experienţă în se
ail ca un se originează în ea, el nu este totuşi independe
•l< orice formă a experienţei în genere, în sensul în care •.c constituie în mod esenţial întru aceasta (orice discu
caipia obiectivitătii aprioricului neputându-se purta deciu ii imenii relaţiei sale cu experienţa în genere), Husserl f
11 iui pas în plus şi ajunge la concluzia că aprioricul este. 1/1(77(7i(ă, ce-i drept una de factură privilegiată43, anum
n unsi i ndentală, însă cu toate acestea o experienţă laola
( ii lot ceea ce se găseşte în implicitul unui atare concept.
întrebarea care survine aici este: Nu se hazardează ou Ilusserl în această întreprindere, respectiv nu intră în chmaloml a ceea ce ne prevenise tocmai Kant cu privire
.iMimarca necritică a ideii unui intelect capabil de intuiţii
t ti pi micuţelor aduse de el în acest sens? Privite lucrurdin această perspectivă, ceea ce se află în subiacentul tez
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 36/370
za acestei nostalgii este o insatisfacţie de principiu cu em
ricul şi cu reprezentările pe care acesta este capabil a n
furniza şi pe care fenomenologia (în mare măsură contând în sensul teoretic inaugurat de Kant) , prin însuşi
ceptul de referinţă44 pretindea a le fi depăşit fenomenunomenologiei nu mai rezultă dintr-o asumare resemnată
incapacităţii simţurilor de a ne furniza adevărut 6 (trad
în sinonimia fenomen —aparenţă) ci in baza constatări
orice lucru empiric prezent dă seama de o esenţă transdentală şi a priori în virtutea căreia el ajunge să ne poa
prezent, deci că orice aparenţă este un fapt de esenţă (
propriu spus al esenţei). Cu alte cuvinte şi în mod con
intuitiv întreprinzând pasul în plus anterior subliniat, H
serl ajunge să nu fie consecvent cu sine, nu este coeren
propriile premise, pe de o parte, nu îşi duce până la c
consecinţele revoluţionare ale propriei teze, pe de altacând Kant, prin a sa reţinere, o face.
O reluare sintetică a parcursului: maniera husserl
de tratare a naturii aprioric intenţionale a conştiinţei esterevers al medaliei în raport cu nostalgia directoare a ra
nalismului clasic privitoare la idealul unei cunoaşteri p
tive rezultate din raţiunea pură. A face din a priori o exp
enţă efectivă trădează o aceeaşi înţelegere deformată a
portului său cu fenomenul, respectiv a faptului că toc
întrucât constituie o pre-condiţie a fenomenului aprior
nu poate surveni (în calitatea sa pură de a priori) ca fe
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 37/370
im pii.ilr li prezent în mod separat de acesta în acelaşi fel d
111111111• Spi c exemplu (adus de Kant) nimic nu diferenţiaz
i i ni\ «Iul conţinutului sensibil al percepţiei raportul cauzailiiilo două evenimente de simpla obişnuinţă în succesiunei .1 tv lace însă diferenţa esenţială dintre cele două estn i i ui la o legitate obiectivă a succesiunii (de factură exi lu av conceptuală), respectiv faptul că într-unul dintre cânii nu pot spune decât că fenomenul B urmează cu o anu
niii.i constanţă fenomenului A, pe când în celălalt eu pot di ama de un de ce al lucrului respectiv, fondat în însăşi na
iui a legilor generice ale experienţei, respectiv pot da seamde im Ionici pur transcendental al faptului, punându-1 astfe
in acord cu ordinea universală a faptelor empirice. în aces
din urmă caz ceva-ul care înscrie respectiva asociere într
. . mmcntul A şi evenimentul B în această ordine necesara universală a lucrurilor deşi stă în legătură necesară cu
i iplul empiric nu poate fi surprins în calitatea sa specific
in lemnul exclusiv al unui astfel de intuiţii. în acest senmaniera luisserliană de tratare a aşa numitei naturi intenţionale a conştiinţei aduce cu sine o anumită fenomenalizare
o/nitu icului41, respectiv încearcă să aplice un mod în carcm lusiv fenomenul ne poate fi prezent asupra unor chestiuni i arc iui sunt şi nu pot fi stricto sensu fenomene.
Mai explicit, tezei husserliene potrivit căreia oric
ou,imiţă este în mod a priori esenţialmente intenţională a puica replica în sensul următor: chiar dacă acceptăm
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 38/370
terial concret (care nu poate surveni în cazul nostru d
pe calea sensibilităţii) aceasta nu înseamnă că el şi p
genera prin sine însuşi respectivul material. O undiţă destinată prin finalitatea sa esenţială prinderii peştelui
aceasta nu înseamnă nici că peştii apar în mod spontanecesar în cârlig, nici că nu există cazuri în care folosin
undiţă nu se prind peşti şi nici măcar că aceasta ar fi
puţin o undiţă din acest ultim motiv; desigur, pe de altă
te, (şi forţând faptele în direcţia unei situaţii ipotetice) ptii nu pot fi prinşi altfel decât cu undiţa. Aceasta ar fi o
cercare de ilustrare intuitivă şi sintetică a unei maniereternative de raportare la problema relaţiei dintre conştişi fenomen din prisma unui potenţial concept de intenţio
litate care se desprinde din Critica raţiunii pure.
Relativ la acest concept kantian de intenţionali
pot fi distinse, înţr-un sens general, în raport cu fenome
două dimensiuni de întemeiere pe care am ales a le nutranscendentală şi, respectiv, transcendentă. Tem
transcendental ţine de tot ceea ce se constituie în virtu
structurii generic formale a experienţei şi cunoaşterii semnate anterior prin termenul de a priori. Temeiul tra
cendent ţine de aportul (esenţialmente incognoscibil) alcrului în sine la fenomen. Ceea ce le aseamănă este că d
ambele, într-o formă sau alta, sunt prezente efectiv în nomen, niciunul49 nu poate fi, considerat în mod separatacesta, intuit. Ceea ce le diferenţiază este însă că deşi
poate fi efectiv intuit (în sens concret prezent, în modu
care fenomenul spre exemplu este) în puritatea lui, teme
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 39/370
n in ,i i■inlrnl;il, aprioricul ne este accesibil în calitate de
......lipi' necesară a oricărei experienţe posibile. Cu alte cu-ini. di-a „ceea ce trebuie să presupun pentru a cunoaşte în
mi in ie un obiect, nu pot cunoaşte ca obiect” 50 respectivul. cri/ uni este accesibil pe calea postulării respectiv în cali-iiili de condiţie subiectiv necesară (presupusă de raţiune)
pi in cai c un atare obiect poate fi prezent unei conştiinţe.\ Ud, spre exemplu, deşi nu pot, vedea cauzalitatea, pot
. Ura diferite fenomene care sunt inteligibile exclusiv prin
mici mediul ci. Pe de altă parte în direcţia temeiului trans-■■micul, respectiv a lucrului în sine, noi nu putem niciodată
a \ ca de a face cu el nici sub aspectul conţinutului şi niciiu mai ai vreunei ipostaze pornind de la care să îi putem de-
dn. i anumite trăsături formale (cum se întâmplă în cazul a
i.ii 11. a ce ţine de pre-condiţiile a priori ale experienţei). La
Ui. pi vorbind însuşi conceptul de noumen este de fapt nici-
u •mu de factură transcendentă ci tot transcendentală, res- p. i ii\ u unică manieră legitimată de raţiune prin care noi
pun m pândi fenomenul în calitatea sa de reprezentare - ca
ulmi avem aici de-a face cu o constituire transcendentală a. a ulm transcendenţei iar miza conceptului de lucru în si-
<». mi ic/ida nicidecum în acesta însuşi ci tot în fenomen.
Sintetic: noi avem nevoie de lucrul în sine în calitateu. rum cp! pentru a putea gândi fenomenul iar nu pentru a
! i nuia ceva care ne-ar fi accesibil ca obiect în afara aces
tuia( ateva cuvinte despre această ultimă chestiune. Acest
i unt p e n a l al lucrului în sine în raport cu fenomenul de-
iiipi <lin Inplul că parafrazându 1 pe Kant noi suntem do
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 40/370
toric în acest sens sau, după cum se subliniază în concl
le analiticii transcendentale, noi putem da categoriilor
lectului numai o folosire empirică iar niciodată una tr
cendentală (prin folosirea transcendentală a unui con
desemnându-se aplicarea sa fie la lucruri în genere restiv concepte de lucruri- fíe la lucruri în sine). In aprec
acestei afirmaţii trebuie să ţinem seama de sensul în
Kant apelează la conceptul de categorie, respectiv în cate de „concept despre un obiect în genere cu ajutorul că
intuiţia acestui obiect este considerată ca determinată
privire la una dintre funcţiile logice ale intelectului”515253.
pă cum vedem utilizarea categoriei, a intelectului, recintuiţie iar o intuiţie anterioară experienţei, respectiv a
ori, noi, cel puţin în ceea ce priveşte conţinutul nu ave
dispoziţie , pe când una posterioară acesteia ar fi,
motive evidente, un non-sens54. A nu ţine cont de ace
MKant, Immanuel, Critica raţiunii pure, trad. Nicolae Bagdasar şi
na Moisuc, Ed. Iri, Bucureşti, 1998, p. 125.
52 „în consecinţă, conceptele pure ale intelectului, chiar când sunt
cate la intuiţii a priori (ca în matematică), nu procură cunoştinţă dec
măsura în care aceste intuiţii, şi cu ajutorul lor şi conceptele intelec
pot fi aplicate la intuiţii empirice. Prin urmare, nici categoriile n
procură cu ajutorul intuiţiei cunoştinţe despre obiecte decât numaiaplicarea lor posibilă la intuiţia empirică, adică ele nu servesc dec
posibilitatea cunoaşterii empirice.” Ibidem, p. 142.
sau
„Spaţiul şi timpul, reprezentând condiţii ale modalităţii în care ne p
date obiecte, nu au altă valabilitate decât în raport cu obiectele sim
lor, prin urmare numai ale experienţei. Dincolo de aceste limite, e
reprezintă absolut nimic; căci nu sunt decât în simţuri şi nu au în
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 41/370
t. Im (ic iii utilizarea categoriilor conduce la o formă speal i de aparenţă în care ceea se constituie doar ca o preco
,li(n ,i priori a experienţei (şi implicit a obiectelor aceste
i. iposla/ial ca obiect al acesteia, extrăgându-se ca ata
......luzii privitoare la obiectele experienţei din ceea cc i-,ia doar ca simplu concept55. Cu toate acestea există
i a ni intelectului (şi raţiunii) o înclinaţie naturală spre ac
np de confuzie. Formula unei intuiţii intelectuale (respec
ideca potrivit căreia intelectul nostru ar fi în mod spont. npnbil de intuiţii) este un subprodus al acestui tip de co
I V>lll/IC( are sunt mobilurile acestei confuzii? Aşa cum sp
io am ele se plasează dincolo de artificiul sofistic, în însnai iii a a priori a intelectului , respectiv intuiţiei şi a raporII li o icciproce pe care aceasta le presupune. Aşa cum co
laia .nn anterior intelectul, în calitatea sa de „facultate d
l. ca a pi iori şi de a reduce diversul unor reprezentări date
! an dacă îmi reprezint forţa unui corp în mişcare, el este ca at
i" ulm nune unitate absolută şi reprezentarea mea despre el este simp
U. .11 cea eu pol exprima această forţă şi prin mişcarea unui punct, c
iiImiiiiiI lui nu interesează aici şi poate fi gândit, fără diminuarea for
... ii al de mic vrem, chiar redus la un singur punct. Dar de aici nu inu lude că, dacă nu-mi este dată decât forţa motrice a unui corp cor
a puica li gândit ca o substanţă simplă, fiindcă reprezentarea lui f
il. nai (ic de orice mărime a conţinutului în spaţiu şi deci este simp
IMi pun laptul că simplul în abstracţie este cu totul distinct de simp
iu uluci i şi că cui, care în primul sens nu conţine în sine nicio divers
i■ poale li în al doilea sens, unde semnifică sufletul însuşi, un conc
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 42/370
unitatea apercepţiei” 57 şi intuiţia, ca facultate a reprezentlor 58 întreţin în mod necesar un raport întru cunoaşter
„Nu prin simplul fapt că gândesc cunosc un obiect oarec
ci numai prin aceea că determin o intuiţie data în raport
unitatea conştiinţei ( . . . ) ” 60 afirmă Kant. Posibilitatea noaşterii depinde de întâlnirea celor două facultăţi, resptiv intelectul şi intuiţia, împreună cu corelatele lor, anu
conceptul/categoria pe de o parte, senzaţia pe de cealaîn sensul în care în măsura în care se pune problema noaşterii cele două se cer în mod reciproc şi intrins
Acestă conexiune necesară întru cunoaştere a celor d
nu ne legitimează însă a le eluda natura lor specifică decultăţi distincte. Ca o analogie, faptul că o maşină presune în mod necesar un anumit combustibil pentru a pu
funcţiona61 nu înseamnă nici că noi nu putem avea noţiun
separate ale celor două, nici că o maşină trebuie să fie ca
s7 Kant, Immanuel, Critica raţiunii pure, trad. Nicolae Bagdasar şi
na Moisuc, Ed. Iri, Bucureşti, 1998, p. 129.5g . . . . . . 1„ ln orice chip şi prin orice mijloace s-ar raporta o cunoaştere la
ecte, totuşi modul în care ea se raportează la ele nemijlocit şi spre c
tinde orice gândire ca mediere este intuiţia. Dar această intuiţie are
numai dacă ne este dat obiectul; ceea ce însă, la rândul său, nu e pos
cel puţin pentru noi oamenii decât dacă obiectul afectează simţirea î
un anumit mod. Capacitatea (receptivitatea) de a primi reprezentări p
felul cum suntem afectaţi de obiecte se numeşte sensibilitate. Prin
termediul sensibilităţii deci ne sunt date obiecte, şi ea singură ne proră intuiţii.”
Ibidem, p. 71. ,
59 ln sensul în care în măsura în care se pune problema cunoaşterii
bele sunt în mod necesar (şi reciproc) presupuse. Măsura în care, în
zul lui Kant, acestea se presupun în mod necesar şi întru conştiinţă
o altă problemă pe care sperăm să o putem elucida pe parcursul acestudiu.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 43/370
i.ilit i i .i genereze în mod spontan combustibilul, nici căii li mai puţin o maşină în condiţiile în care nu ar pute
IIM I'
Se poate descoperi o anumită circularitate în încer
n a de a argumenta identificarea totală a cunoaşterii cu c
imiţa (prin aceasta eu înţelegând a spune mai mult decât
ui a e lormă de cunoaştere se originează în conştiinţă şi c
inuia sa întreţină în virtutea acestui fapt un raport de ese
, ii ea, respectiv că ea se şi reduce în totalitate la aceasta
.n u l
m care conştiinţa ar fi capabilă în şi prin sinea sa 111a va a produce intuiţii, conţinuturi de natură a satisf
li i, mira de fapte a cunoaşterii)- în argumentaţie se presu
m eeea ce trebuie dovedit. Teza: cunoaşterea se identini loialitate cu conştiinţa. Această teză trebuie argumen
ui laţa unui for care se revendică de la perspectiva potr
m ia
conştiinţa presupune în calitate de facultăţi separînlclcclul, în calitate de facultate a conceptelor, pe de o p
ii iniuiţia, în calitate de facultate a reprezentărilor, pedia ele coexistă separat la nivelul pur al conştiinţei, al alui ryj> cogito a priori despre care am tratat la început. C
uoaşlerea pe de altă parte presupune în mod necesar îm
n.nea celor două (în virtutea faptului că oricum natura loIii ion le condiţionează în direcţia faptului de a se recla
na iproc în măsura în care se pune problema cunoaşterA i Ici tocmai întrucât este nevoie de această îmbinare
Ia ion cerută) a celor două pentru a genera cunoaşterei *111ic că şi conştiinţei îi este esenţială indistincţia celor
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 44/370
gumentat efectiv nimic ci doar s-au redefinit termenii d
natură încât ei să convină tezei ce trebuia argumentată.
Revenind, categoriile rămân, în virtutea acestu
port, oarecum suspendate între intelect şi intuiţie întchiar dacă ele se originează exclusiv în intelect, finalilor esenţială le condiţionează a se raporta în mod neces
intuiţie. Intuiţia, pe de altă parte, chiar dacă nu este în necesar de factură sensibilă62, în cazul nostru, ca fiinţe
ginite (cum ar spune Descartes), ea se întâmplă să fie
tată la cea de factură sensibilă, pasivă, în sensul în car poate face prezente intelectului şi apercepţiei repreze
decât în măsura în care este afectată. Astfel, deşi prin nra lor originară independente de aceasta, categoriile aj
printr-o serie progresivă de limitări să fie circumscri
folosire sensibilităţii. însă, pe de altă parte, nu trebuie
faptul că ele sunt, totuşi, sub aspectul originii, exclusifactură intelectuală, astfel încât, în virtutea acestei inde
denţe, lor le sunt accesibile obiecte exterioare experie
sensibile însă exclusiv sub aspect pur conceptual, decmai în calitate de concepte de obiecte iar niciodată ca o
te prezente în intuiţie. însuşi faptul că noi avem acces l
concept cum ar fi cel al unei intuiţii non-sensibile se cotuie în virtutea unui atare mobil, dovedind în consecinţ
lativa autonomie şi, totodată, mai mare întindere a int
tului nostru în raport cu intuiţia cu care se întâmplă să
dotaţi, respectiv cea sensibilă. Ca atare, pentru a răspu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 45/370
. i mIrul necesar în raport cu fenomenul sub aspect tra
■1111' iiial Irebuie înţeles în contextul mai general al aces
i tpini de tensiune între intelect şi intuiţia sensibilă. Mai
11111it. prin fenomen înţelegem ceea ce nu se găseşte în o. ml m sine, dar se găseşte totdeauna în relaţia lui cu im i iul şi e inseparabil de reprezentarea pe care subiectu
iu despre el63. Pornind de la această definiţie (şi ţin
. uni şi de precizările anterioare) noumenului i se pot dis
tu două sensuri, respectiv unul negativ, în calitate de lu
, ,ii i nu poate face niciodată obiectul intuiţiei noastre silule (reluzându-şi deci-pentru noi- calitatea de obiect
, şi unul pozitiv, în calitate de obiect al unei
luiiu non-sensibile, acest din urmă sens admiţând decinu ui parlieular de intuiţie, cea intelectuală, care însă ne e
i rnţialmcnte inaccesibil.
,,('onceptul unui noumen, luat numai problemai liin.iiH' cu toate acestea nu numai admisibil, ci şi inevit■i mi concept care pune limite sensibilităţii. Dar atunci
imii nul nu mai este un obiect inteligibil particular pen
iiiiclcclul nostru, ci un intelect căruia i-ar aparţine ar f
însuşi o problemă, anume de a cunoaşte obiectul lui, nu d
uii'.iv, cu ajutorul categoriilor, ci intuitiv, într-o intuimn sensibilă, despre posibilitatea căruia noi nu ne pu
lui c nici cea mai neînsemnată reprezentare. Intelectul n
'iii dobândeşte deci în acest mod o extensiune negat
uda u d nu e limitat de sensibilitate, ci dimpotrivă, o liii ' i pe aceasta prin faptul că numeşte noumena lucru
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 46/370
categoriilor, prin urmare să nu le gândească decât sumele unui ceva necunoscut.” 64
Pe latura fenomenului toate acestea se traduc în
că acesta, în calitatea sa definitorie de reprezentar
condiţionat a se raporta şi la un aşa numit obiect al r
zentării (în măsura în care oricărei reprezentări îi e
mod inerent caracteristic faptul de a fi reprezentare a c
Ceea ce marchează trăsătura sa distinctivă şi totodată blematică este că în cazul fenomenului nu se poate nictă realiza confruntarea directă (în sensul comparării)
reprezentare şi original (în măsura în care aceasta ar p
pune posibilitatea absurdă a unei raportări a subiectuobiect de dincolo de propria sa raportare). Ca atare obfenomenului nu poate niciodată fi luat ca ceva obiec
sensul de a i se desemna o entitate care să îi corespun
nivelul experienţei, însă el îşi păstrează o formă alterndc obiectivitate (să-i spunem ideală) prin relaţia nec
pe care o poartă cu ansamblul experienţei, respectiv p
un interes subiectiv al intelectului şi raţiunii înseşi în
tea cunoaşte lumea în singurul mod în care le este pro
ca unitate sistematică de reprezentări. în termenii lui
noumenul serveşte în sens transcendental ca un „correal unităţii apercepţiei la unificarea diversului în intuiţia
sibilă, operaţie prin care intelectul leagă diversul în co
tul unui obiect”65. Cu alte cuvinte conceptul generic deect (obiect transcendental ) 66 presupune o formă de u
sintetică ce se constituie ca o reflexie a înseşi unită
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 47/370
‘u nţr m direcţia acestei unităţi. Altfel spus, noţiunea n
o,i de (ihiecl (cxperienţial) trimite în mod necesar la fe
>n<n i.n acesta, în calitatea sa de reprezentare, presupun
.....I inerent un obiect al reprezentării care, deşi în sens
na i. nemijlocit ne este prin natura sa inaccesibil este tdiil.i indicat de către conceptul nostru transcendenta
■iliiecl (ca reprezentare), cu alte cuvinte este un sens tr
■i'inleii! perpetuu inaccesibil indicat însă în mod necesa111n lina a priori a conceptului de obiect; în ciuda inacc
bilii.iţii sale el trebuie menţinut în calitate de concep
mi ama in care raţiunea şi intelectul nu pot gândi altfel
puţin m raport cu tipul nostru particular de intuiţie) conlul de obiect (ca fenomen).
,,(...) fenomenului trebuie să-i corespundă ceva car
nu mi este fenomen, fiindcă fenomenul nu poate fi n
pi ulm sine însuşi şi în afara modului nostru de reprezen
fi in urmare, pentru a evita un cerc perpetuu, cuvântul
......eu indică deja un raport la ceva, a cărui reprezen
in mijlocită este, ce-i drept, sensibilă, dar care în sine, c
l ua această constituţie a sensibilităţii noastre (pe car
Iiii /cază forma intuiţiei noastre), trebuie să fie ceva, a
im obiect independent de sensibilitate. De aici rezultă II piui dc noumen, care însă nu e deloc pozitiv şi nu
i anina o cunoaştere determinată despre un lucru oarec
■i numai gândirea despre ceva în genere, în care eu fac n a, ţie dc orice formă a intuiţiei sensibile” .67
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 48/370
tregii experienţe în direcţia unităţii sistematice tară deea68 nu ar putea exista ca atare.
Să alăturăm acum acestei concluzii, cele desprindiscuţia anterioară despre raportul reprezentării ego c
ca formă pur a priori a conştiinţei (apercepţia originar tică) cu conştiinţa empirică. Relativ la această ultimă
tiune concluzia fusese că, potrivit lui Kant, ego cogito-
poate niciodată surveni subiectului gânditor {eu! de
nabil 6 9) în calitate de obiect al cunoaşterii70 întrucât, pe parte, nicio concluzie pe care ar putea-o extrage nu ar
dependentă de acesta, respectiv ea ar fi extrasă tocma
el iar, pe de altă parte, la stadiul de puritate a priori la
se plasează ego cogito-ul oricum nu am mai avea accenicio intuiţie sensibilă astfel încât nu s-ar pune prob
determinării vreunei intuiţii date în raport cu unitateaştiinţei, respectiv a cunoaşterii.
Acum, privind alăturat cele două cupluri concep
aliate aici în discuţie, vom remarca un izomorfism al r
turilor ego cogito-ului {eul determinant ) faţă de sub
gânditor {eul determinabil) şi, respectiv, noumenului fa
fenomen. La fel de mult pe cât ego cogito-ul nu poate
obiectul unei cunoaşteri a subiectului gânditor desprenici lucrul în sine nu poate face obiectul unei cunoaş
acestuia despre celelalte lucruri. Pe de altă parte am
sunt în mod necesar şi exclusiv reclamate de către raţiu
calitate de condiţii a priori de posibilitate ale conşt
empirice, respectiv fenomenului- niciunul dintre acest
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 49/370
,1,1 . i .umple iui ar putea fi efectiv gândit de către raţiun.il, , nţ,i corelatelor lor incognoscibile.
Amin poate că apare într-o lumină mai clară afirm
mi, i maia71 potrivit căreia chiar asumând premisa une
i nţionalilăţi a priori a conştiinţei, aceasta nu i-ar gai. •i•i«l.ila şi intenţionalitatea efectivă (în sensul unei pos
i.iţi ,i ai tului intenţional efectiv) în acest stadiu pur a p
i. |n i liv ea nu ar argumenta cu nimic capacitatea con
ţei pure ca prin sinea sa exclusivă să-şi genereze (în antmiI i onlactului cu experienţa) conţinuturile de trăire (m
■hi i iun se exprimă Kant) care să satisfacă impera
, ,mţial de a fi conştiinţă a ceva. Cu alte cuvinte exi
midiţioiiare a priori a conştiinţei întru intenţionalitate
i.. i.i.i, în absenţa empiriei nu ar putea niciodată de
, |n n va, respectiv fi conştiinţă intenţională în act, conş
...... ii iă a ceva. în stadiul pre-fenomenal conştiinţa int<.u,il i ai rămâne efectiv suspendată, ca o pură poten
n ui suprins de o judecată ipotetică de forma: Dac
. M\hi i onştiinţă ea nu ar putea fi altfel decât intenţion
iu vi ra locmai că în absenţa contactului cu empiria ni
,i|uii|’c să existe. In acest sens fenomenul poate fi luat,
,, duiimsiune ontologică, în calitatea conjunctă de cont pi ui lus al devenirii conştiinţei intenţionale întru pr
,i u.lima Pe cale de consecinţă, raporturile de nece
miir i oiişiiinţa pură (eu! determinant) şi subiectul gân
i, ui determinabil) devin biunivoce în sensul în care l
,i, umil pe câl subiectul gânditor nu poate fi conceput î
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 50/370
nu poate ajunge la sine, nu se poate efectiv conştien
decât prin subiectul empiric, altfel spus dacă ego co
constituie o pre-condiţie a priori a oricărei conştiinţe f
menale, aceasta din urmă marchează un non plus ult
dezvoltării către care el tinde în mod natural.72 O conse
ar fi că ego cogito pur a priori nu este posibil ca mo
explicit, nemijlocit de conştiinţă, respectiv ca prim gân
acesteia întrucât în virtutea intenţionalităţii ea trebuie, tru a se putea gândi, să se poată gândi pe sine ca anume, dincolo de pura şi perpetua identitate cu sineacest lucru, privată de fenomen, ea nu îl poate face.
In nuce, fenomenul survine în calitate de sinte
două tipuri de factori: cei de factură transcendentală (an
întreaga structură formală de natură atât conceptuală c
intuitivă destinată aducerii diversului reprezentărilor la
tatea transcendentală generată de identitatea cu sine a acepţiei originar sintetice) şi, respectiv, cei de natură73 tr
cendentă, în speţă lucrul în sine care însă nu ne este pre
ca transcendent ci numai indicat ca atare prin sensul
concept de asemenea transcendental, anume noumenul,
re trimite însă în spatele oricărei experienţe nouă accesi
cu care nu putem lega deci nicio intuiţie concretă, ca
7" Am considerat că un rol auxiliar în înţelegerea acestei chestiun
putea juca o interesantă remarcă a lui Hegel din prefaţa la Fenome
gia spiritului, remarcă în care, deşi nu explicit, Kant este în mod
vizat:” Prima apariţie este mai întâi nemijlocirea sa, adică conceptu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 51/370
nh iu ciiik i.ştiuţă. în acest context, actul intenţional efe
ii .ii >i Iesle mimai în intimitatea relaţiei nemijlocite di
mi nmţa empirică (subiectulgânditor cum îl numeşte K
i b mtmcii, relaţie care trebuie luată, în acest stadiu, nu
nu . iiulael exterior, o legătură bazată pe compunerea ag
, aia a anumitor clemente care nu îşi aparţin în mod neci. nni/’iisilio) ci în calitate de nexus, respectiv ca o sintez
muu divers întrucât „elementele acestui divers aparţinumil necesar unele altora(...); prin urmare diversul, deşi
ţufti ii, e reprezentat totuşi ca legat a priori.” 74 Nu trebin a a ne lăsăm păcăliţi de această intimitate a relaţiei in
l. . iulm (şi raţiunii) cu intuiţia la nivelul fenomenului (şur imbliilui experienţei) în a crede că nemijlocirea rapo
lui , ai păstra şi la nivel pur a priori (chestiune ce ar ,l, | a dr mdistincţia celor două facultăţi). Intelectul şi in
(i i ,, cheamă în mod inerent şi reciproc, inclusiv la nivuiii >n. insă sub condiţia fenomenului, tocmai în virtu
nc
iaptului că acesta se constituie la rândul său ca o condti. . i .ară a posibilităţii conştiinţei a priori intenţionale (
■ugiio) dc a deveni efectiv intenţională. A susţine id
mu i i oiiştiinţe în mod a priori şi, totodată, efectiv inten
n a l a comportă, pe de o parte, ideea riscantă a unei experţe i om rele (de sine) la nivel pur a priori76 77 iar, pe de
a Iu veşic fenomenul de calitatea sa definitorie de reprez
i,n, Asllel, consider că nu este o pură întâmplare faptu
i in ml, prin maniera sa de raportare la teza intenţionali
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 52/370
a priori a conştiinţei, respectiv ca o concreteţe a priori etivă a ego-ului, (în contradistincţie cu conceptul altern
de natură intenţională a conştiinţei pe care încerc aic
oferi pe bazele fdosofîei kantiene, în termenii cărui poate vorbi numai despre o tendinţă a priori intenţionaconştiinţei întru concretitudine, respectiv întru contactu
fenomenul), anume concepând ego cogito-ul ca un mom
explicit şi efectiv de conştiinţă şi cunoaştere, ajunge tot
tă să suspende orice tematizare a lucrului în sine- mu
cu totul fenomenul în imanenţa ego-ului şi refuzând oaport exterior-chiar şi în sensul unui transcendent incog
cibil de forma noumenului- relativ la acesta, fenomenul
este anulată calitatea sa în mod definitoriu caracteris
anume aceea de a fi reprezentare a ceva. In acest s
Husserl, se pare, pierde din vedere ceva ce Kant a lua
permanenţă în considerare în raportarea sa le fenomen: fenomenului trebuie să-i corespundă ceva care în sine
este fenomen, fiindcă fenomenul nu poate fi nimic pe
sine însuşi şi în afara modului nostru de reprezentare.
urmare, pentru a evita un cerc perpetuu, cuvântul fenoindică deja un raport la ceva, a cărui reprezentare nemij
tă este, ce-i drept, sensibilă, dar care în sine, chiar această constituţie a sensibilităţii noastre (pe care se ba
ză forma intuiţiei noastre), trebuie să fie ceva, adică un 78
ect independent de sensibilitate.”Bazele acestei atitudini a lui Husserl şi miza filoso
a modului în care el tematizează fenomenul în raportul
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 53/370
• |" <iiv hnul reclamat în mod exclusiv de posibilitat....ii «lut, anume conştiinţa nemijlocită a fenomenului îl a
i i li iii de referinţă (chiar dacă intr-o raportare ceva m,mii<a) 1«>i pe Dcscartes. Având în vedere aceste consid
nir obiectul preocupării noastre, sub aspect doctrinar, ur ni următoarelor câteva pagini este evident.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 54/370
- • Ego d u b ita n s sa u iru m p e re a tra n scen d
tal i smului .
Vizându-1 pe Descartes, Noica aşeza filosofía
semnul unui non plus ultra al posibilităţii culturii de
seama de sensurile prin care spiritul ajunge la sine în
specific la nivelul unei epoci istorice determinate, nu
prin faptul că cele spuse de filosofie ar fi cumva mai ad
rate., ci prin aceea că maniera filosofică de a pune în chune este mai menită, prin specificul substanţei ei, a aju
la acele ticuri de gândire prin care spiritul se cristaliz
într-o anumită perioadă. Dacă luăm în conjuncţie cu ace
faptul că llusserl la rândul său aşeza debutul filosofiei
derne sub semnul încercării de a găsi pentru filosofie în
ticular şi (prin aceasta) pentru cunoaştere în general te
iuri certe, legând toate acestea, prin excelenţă, de ace
Descartes, ne putem trasa anumite coordonate de înţele
a ipostazei în care Descartes survine în peisajul filosofic
un reformator prin excelenţă. Chiar dacă cercetări ulterini-1 arata oarecum încă legat de trecut79, chiar dacă tonu
care se deschid Meditaţiile sale ni-1 înfăţişează oarecum
utând binecuvântarea celor premergători, nu riscăm p
mult în a spune că odată cu el îşi face debutul un nou sti
filosofare: evidenţa apodictică, îndoiala radicală, întoa
rea sinelui asupra sieşi (aşa numitul Selbstbesinnung a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 55/370
i .nu ,ilc unei aceleiaşi nelinişti de fond ce avea să rezu
,i in.n tăr/iu, în proverbiala revoluţie copernicană la
, Iul t .m ia punctul arhimedic al lui ego cogito va const
|iii|iiiiil iii temeiul căruia întreaga Iunie avea să in luíanla in sensul aducerii sale la fenomen. Radicalism
hIn .nin ni intenţie şi finalitatea acestuia sunt cele care
ui lai r ceva mai târziu pe Husserl să remarce afinitatea
i nul a spiritului său filosofic cu cel cartezian, cele care
iu determina să numească fenomenologia un cartezians
, il *.i iolu lu i XX .Intr-un sens ceva mai specific epistemologic odată
l a arles se declanşează încercarea, mai mult sau mai pu
plicit asumată, de a depăşi, relativ la problema adevăruumili Iul aristotelic al lui adequatio în direcţia în care va
a natală ceva mai târziu în teoriile intenţionalităţii . De
i iii acum, raportându-ne exclusiv la conţinut, aceasta răm,i. ui marc măsură, în stadiul de proiect însă, pe de altă p
ii i i i subiacentul textului intenţia de fond este evidentă.
ai i i sens putem lua, spre exemplu, distincţia pe care o f
11, .i ai ies în pasajele de început efectiv ale Meditaţiilorn, doua înţelesuri ale conceptului de idee81, respectiv
i ailm-cliv, în sensul aproximativ a ceea ce mai târziu aâ tic numit noetic) ca operaţie a intelectului, fie obiec
anume orientat către lucrul înfăţişat de ideea în cauză.
insă răspund că, aci, se ascunde un înţeles îndoit
, ic intui idee: căci ea poate fi luată sau în înţeles mater
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 56/370
drept o operaţie a intelectului, în care înţeles nu pot
că e mai desăvârşită decât mine, sau obiectiv, drept
înfăţişat prin această operaţie, lucru care, chiar dacă
presupune că există în afară de intelect, poate totuşi mai desăvârşit decât mine, datorită esenţei sale. Dar fe
care, din aceea că se află în mine un lucru mai desăv
reiese că el fiinţează cu adevărat va fi înfăţişat mai pe82
în cele ce urmează.”
După cum reiese şi de aici, finalitatea princip
Meditaţiilor o constituie încercarea de justificare a reaobiective a lumii exterioare în temeiul unor evidenţ
subiective, chestiune ce se va păstra ca o veritabilă ob
a tuturor parcursurilor teoretice ce vor sta, ulterior
semnul drumului radical deschis de către Descartes
având în vedere diferitele alternative de idealism, de l
kantian, până la Brentano şi a sa inexistenţă intenţiosau Husserl şi ale sale sinteze de confirmare. Husserl
tizează foarte bine problematica Meditaţiilor lui Des
descoperind-o a fi comună cu cea propriilor sale Med
carteziene: „Cum poate obţine însă o semnificaţie obie
acest joc întreg ce se derulează în imanenţa vieţii conşt
Cum poate pretinde evidenţa (acea clara et dis perceptio8'1) să fie ceva mai mult decît o simplă caracte
84că a conştiinţei mele?”
O scurtă precizare: în ciuda afinităţii de problem
şi intenţie, modul în care Descartes şi Husserl aleg să
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 57/370
i mi' l i I i această întrebare pornind de la evidenţa de sine
11il i j'n luj'iio ajunge să îi diferenţieze considerabil în co
11m11 Am devine cel mai evident ante-menţionatul filhi 11111111■subiacent Meditaţiilor lui Descartes, lăsându-1
m . , i . i undeva la jumătatea drumului cu atâta dificultate
■11i i 11 aşa cum vom vedea ceva mai târziu Descartes, p
.... . di- la evidenţa de sine a lui ego cogito, se va servi
•in i piui dc Dumnezeu în calitate de principiu epistemo
g i i i i i vederea depăşirii îndoielii sale privitoare la obiecti
mi' a lumii exterioare şi a lucrurilor de ea conţinută, depăi' aiiîndată în direcţia unui adequatio, susţinute de Duic ni ea veritabil garant al existenţei obiective a acesto
. a t in maniera în care ele ni se dau, ni se înfăţişeazăin i iul reprezentărilor noastre (aceasta neînsemnând că
mi putem greşi în raport cu obiectele în temeiul menţiona
!.a ieprezentări sau că aprehendarea lor nu ar fi infinit pii ■iilhla ci doar că putem da credit total la ceea ce ne ap
in ev idenţa clarităţii şi distincţiei, mai simplu spus că
i/.u (di ştiu pot fi sigur). Pe de altă parte, confruntat cuai 11 a-a problematică, Husserl va marşa pe ideea defin
adi -arului relativ la lumea exterioară nu pe baza unei ev
iimle corespondenţe dintre o reprezentare mentală şi o eniau n ula. ei ca o potrivire între o serie de conştiinţe rela
la un obiect intenţional comun85, din prisma evidenţei. C
ii d u a la modul esenţial-generic, orice obiect prezent co
1111iţei se constituie în calitatea sa de a-fi-pentru aceai iihi i iul intenţional ni se impune în virtutea naturii sale,
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 58/370
priori nouă constitutive însă neafiate la discreţia bu
nostru plac- esenţele obiectuale tocmai în virtutea fa
că sunt produsul unei anumite necesităţi a priori nouă
stitutive ajung să ni se impună, respectiv nu le putem fica după cum ne este voia.
Revenind, întregul parcurs teoretic şi argumenta
lui Descartes la nivelul Meditaţiilor poate fi surprins
tic prin urmărirea relaţiilor dintre trei concepte: ego
nezeu lume sub restricţia metodologică a evidenţeiH<
butul de facto al acestuia are loc printr-o chestionare denţei atât sub aspectul conţinutului (cele luate ca evid
cât şi (mai ales) al sensului generic al acesteia (respec
înseamnă ca un lucru, indiferent de natura lui specifi
fie evident?). La nivelul simţului comun numim evi
acclc lucruri care ne apar ca fiind de netăgăduit, a
prezenţă ne impune prin sine valabilitatea existenţei modul în care esenţa lor ni se afişează. într-un sens
mai specific termenul de evidenţă desemnează acea ca
a înţelegerii prin care ea este atât de clară şi completă
posibilitatea erorii este exclusă din start ca absurdă. în
filosofic aceasta menţine, după cum probabil s-a şi con
o relaţie de esenţă cu aşa numita apodicticitate87 respcu acea categorie de judecăţi în care afirmarea sau ne
unui anumit predicat logic în raport cu un anumit su
logic se face cu necesitate; ca atare, într-un sens mai e
judecăţile apodictice exprimă legături necesare între an
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 59/370
ic nmiu'iic, posibilitatea oricărei opoziţii fiind exclu
......... alina însăşi a judecăţii. De aici rezultă că o marcă
. î.I, tip i apodictice este tocmai imposibilitatea afirma
■iiiiadiilorii: asumând ca premisă contradictoria u■iţiiii.iţn şi ajungând la concluzia absurdităţii ei constit
nn (. i al apodicticităţii celei dintâi.
I >c aici metoda lui Descartes: îndoiala, a te îndoi
■i< c.lc imaginabil a suporta îndoiala, iar aceasta nu
11tu a ar li survenit între timp noi raţiuni de facto care
,u ulm- această suspiciune faţă de fiecare lucru în parte fi i in- ca sc exercită, ci pur şi simplu pentru că se poa
' . i iliniai ar fi fost o îndoială în particular care indifer
ii de mult reluată faţă de câte un alt obiect particular şi ilili icni cât de mult însumată, nu ar fi putut niciodată aju
, i vizeze lumea în ansamblul ei. A te îndoi de princip
. i i,i poate li luată şi într-un sens pur pragmatic. îndoii,Ma di principiu este o îndoială implicită şi faţă de toate i , i n sunt subsumate, iar la fel cum este mult mai uşo
Iiiani.i o construcţie din temelii, decât a o deconstrui cămhlii cu cărămidă şi edificiul cunoaşterii se supune u.. . I, u ,i mecanici.
l oalc aceste pricini îl silesc pe filosof să pună la ,f aula lucrurile pe care le socotise altă dată adevărate şi
,am Nu pentru că de astă dată le-ar socoti, lămurit, nea
i a ale şi nesigure, ci pentru că doreşte să pornească de la
«anibiiic de siguranţă atât de bine întemeiat, încât să po
.unii' a de aci încolo lumina certitudinii peste tot locul un
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 60/370
Dacă te îndoieşti de tot ceea ce te poţi îndoi, ceerămâne (dacă există acest ceva) este dincolo de orice
ială; subprodusul unei îndoieli de principiu este un ad
de principiu, anume apodicticitatea. în tot cazul, lucrur
ar putea să arate cu totul diferit în urma unei atare î prinderi. Am găsit la Husserl o manieră foarte plastică
caracteriza demersul lui Descartes prin intermediul a p
termeni: suspendarea oricărei valor
(Au/lerge/tungsetzen) , sărăcie în materie de cunoa
( Erkenntnisarmut ), întoarcerea sineului asupra (Selbstbesinnung ), răsturnare radicală (Umsturz ). Pen
putea rezista îndoielii lumea trebuie să capete o cu totu
întemeiere iar căpătând o cu totul altă întemeiere ea s
ordona cu totul altfel, va arăta cu totul altfel: Hussermeşte aceasta o trecere de la obiectivismul naiv la sub
vismul transcendental, legându-i debutul de Descartes.
„Trebuie să pierzi mai întâi lumea prin epoche p
ca s-o recâştigi mai apoi în reflecţia universală asupra priului eu” 8990 ne spune acelaşi Husserl în finalul prop
sale Meditaţii cu referire la propria sa fenomenologie,
cuvintele îmi apar a fi în egală măsură aplicabile lui
cartes.Revenind la Descartes, îndoiala radicală impli
perpetuă stare de tensiune, plasarea şi menţinerea într-
singurare nefirească. Cu alte cuvinte nu e ca o decizie nitivă care oricât de dificilă ar fi, odată luată, îi pui pun
mergi mai departe. Dimpotrivă, aceasta, odată luată tre
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 61/370
mi mod roiisecvcnt aplicată, respectiv având o îndoită
i n(ii alai laţă dc principiul ca atare cât şi de toate cele c
..mii .a i .Inia subsumate, ea va fi repusă în discuţie de c
o. io dmlrc cele ce stau în implicitul menţionatului pipiu Reflecţia modifică trăirea originară”91, după cImii 11 I lusserl la un moment dat.
Demne dc îndoială se vor găsi, pe rând, realita11111un/(>i\ părerile altora, adevărurile matematicii. Rezu
ţii o sărăcie lucie în materie de cunoaştere. Plasticita
Mi an l lusserl caracterizează acest aspect al demersuluii > , uies iese cel mai bine la iveală la începutul celei d
'i"iiii Meditaţii, moment în care angoasa epistemică a f
"lulm francez atinge un non plus ultra, în sensul imposlii.iţn de a găsi un cât de mic punct de sprijin care să îi of
• i ia unui răgaz cât de scurt din vâltoarea îndoielii:
• ib I de îndoieli am fost zvârlit de către meditaţia de iim ii mi mai sunt în stare să le alung din minte de aci înaie dai mei iui văd chipul în care trebuie ele risipite; ci,
!• 1in.o cum m-aş fi scufundat pe neaşteptate într-o vâltoml in. i mu simt într-atât de tulburat, încât nici nu izbut
i uime fundul cu piciorul, nici, înotând, să mă ridic la
i11*11a ţ. i apei. îmi voi da totuşi silinţa şi voi încerca din ni meiji pe aceeaşi cale pe care păşisem ieri, anume să d
la 11 pai le lot ceea ce admite o îndoială cât de mică, nu m
puţin deeal dacă aş fi găsit că lucrul e cu desăvârşire fals
■a un ipr mai departe, până ce voi afla sigur, ori, dacăaii. ■ a măcar aceasta cu siguranţă, cum că nu e nimic si
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 62/370
nădăjduit lucruri însemnate, dacă voi găsi măcar cevde tot care să fie sigur şi neclintit.” 92
Ceea ce salvează această situaţie disperată este,
te de altfel dat fiind că era vorba despre o certitudinedictică, principiul non-contradicţiei. Astfel, cu toate ce
re sunt demne de îndoială principiul contradicţiei îi sa
ză actorului îndoielii o singură evidenţă: însuşi actul înlii, iar cum acesta nu poate surveni ex nihilo, cineva tr
totodată să-l înfăptuiască, este evident. Totodată, ace
neva care se îndoieşte tocmai întrucât se îndoieşte arvoie de o facultate în virtutea căreia să o facă, anume
tarea. Iar cum pe de altă parte polul de identitate al a
cugetări este întotdeauna acelaşi, indiferent de fexperienţial care îl parcurge, de cele ce sunt gândit
seamnă că natura sa (a mea) este esenţialmente distin
independentă de a lor. De aici răspunsul la cea de-a mare întrebare care fusese pusă: cum există ceea ce exRăspuns: tocmai cugetând.
Nucleul întemeiat de acestă întreită unitate între te aspecte- existenţa, identitatea şi cugetarea- ce survi
urma îndoielii (în mod independent de orice lucru gâ
vizat, judecat) având drept corelativ o evidenţă coresputoare principiului non-contradicţiei, deci apodictică,
ceea ce desemnăm pe întreg parcursul studiului de faego cogito.
Evidenţa de care beneficiază ego cogito este de otură cu totul specială, respectiv valenţele sale în calita
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 63/370
,i. i ,ta r adresa, în debutul său, chestiunii evidenţei atât
.( |h, iul conţinutului93 (cele luate ca fiind evidente- cor
1 1 i de luate ca fiind,mai mult sau mai puţin, adevăr
a i (mai ales) sensului generic al evidenţei înseşi, răspa1 1lirbuie, la rândul lui, să se adreseze ambelor aspecte
ii ii > ego cogito, ca evidenţă, întemeiază nu numai sub
in i iul conţinutului, anume al lucrurilor care trebuie s
Inutil ca evidente, ci şi sub aspectul a ceea ce înseamnă
l upi a m sens originar ca un lucru să fie, pentru noi, evi
Ud. nitându-ne la cum se constituie pentru noi "i'ilo m calitate de evidenţă, ne putem da seama de se
|i> *utr ti poartă evidenţa, respectiv de proprietăţile pe
im lut ru prezent nouă, indiferent de natura lui speci
io Imii- să Ic deţină în măsura în care pretinde a f i evid
/.a lintea şi distincţia.
<) scurtă digresiune. Aici îmi permit, preţ de câtii1 1 1 11 1 1 1 . întâmpinarea din prisma lui Descartes a unui po
o,l t iniira argument care ar putea surveni. Astfel, conf
tai • 1 1 o atare teză, cineva ar putea aici întreba: nu este aio. iu Iic superfluu, fie circular? Mai explicit, în măsur
io mu am ajuns la a stabili o evidenţă particulară (în s
• • i a lui copila ergo sum) în anteriorul asumării conşti
a •ulmilor clarităţii şi distincţiei, înseamnă că ele nu ţ o Icvanţâ reală în stabilirea a ceea ce este evident sau
I*' df alia parte, in măsura în care ele au relevanţă în de
"iiu io a a ceea ce este evident sau nu, înseamnă că eu•i lai la ele in inferarca Iui ego cogito ca lucru eviden
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 64/370
în fapt aici nu s-a făcut nimic altceva decât să se presu
în demonstraţie ceva ce trebuia demonstrat, fiind apoi
perit cu cuvinte. Aceasta poartă, în tradiţia filosofică
singur nume: circularitate în argumentare (petitio pricipRăspunsul lui Descartes la toate acestea poate f
dus, în ceea ce mă priveşte, din următoarea afirmaţie
această primă cunoştinţă nu e nimic altceva decât o anu
percepere limpede şi distinctă a lucrului pe care îl a
ceea ce desigur nu ar ajunge să mă încredinţeze cu privi
adevărul lucrului, dacă s-ar putea întâmpla vreodată clucru pe care l-aş percepe limpede şi distinct să fie fal
Cu alte cuvinte în cazul lui ego cogito şi numai al lui se
întemeierii este dinspre judecată înspre criteriile claritădistincţiei, ego cogito este evident nu întrucât ar fi c
distinct (deşi desigur că este şi astfel) ci dimpotrivă, cla
tca şi distincţia ajung să constituie criterii ale oricărei
evidenţe întrucât ego cogito le prezintă în calitate de pretăţi.
Aici survine marea înţelepciune a lui Descartes, şi da seama de faptul că orice evidenţă îşi are un vizat
ceva care este găsit ca fiind evident, iar acest lucru est
clus în însuşi sensul originar al evidenţei. Altfel spus,
denţa în sensul ei generic de calitate a înţelegerii se spr
întotdeauna pe un ceva anume, pe un conţinut privile
care este evident. Ca atare ea, considerată în mod separa
acesta, este trunchiată, nu poate da seama de sensul e
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 65/370
■.in .1. .pic circularitate). în contradistincţie, a lega
i <|<i iiminc de sensul generic originar al evidenţei îl salv
. i |>.• aeesla ordinii comune a normării faptelor eviden
i l nu in.n esle un fapt care se supune criteriilor standardi iilenţi i (claritatea şi distincţia), deşi le respectă de alt
i in.ii mimcât cl este cel care le dictează (în conţinut). Ai. I a. r\i rotila ergo sum ajunge să se proiecteze asupra
n. i .■valenţe comune în particular, asupra fiecărui fapt
■■ii imiţa in general, în măsura în care orice fapt de con
m( i ■.(• eonslituic în nostalgia evidenţei apodictice în intii .i. a 1 1 1 1 1 1 1 cgo. I lusserl avea să numească această for
i1 1 1 ilrgială tic evidenţă o prezenţă a lucrului însuşi în p
• -.au un acord al judecăţii cu ea însăşi95
11. i .ii puica părea oarecum exagerat, dată fiind dimensiunea pas
>■( nu decis să profit de ocazia pe care mi-o oferă punctul de faţ
IhiIiii :,i să inserez aici cele câteva pagini în care Descartes sin
t a t. lutiv la un obiect concret, întreaga miză a modului său de
ihhIi a pioblema raportului dintre conştiinţă şi obiectele care, su
i ...... „iu alia, ajung să îi fie prezente. Ceea ce m-a determinat î
i - ‘i'ilu luliulală ceea ce sper să mă şi justifice în această hotărâr
i i . ui in i.-nliiI foarte pregnant de a mă afla, pe întreg parcursul
I. iMi.iiii melc o i acest pasaj, pe unul dintre acele proverbiale pu
in .1 lunile ale Hlosolîei din care se poate vedea mai departe (şi ma
i .pompe) întreaga problematică şi discurs al unei bune părţi din
n u l ! . ! e l l l o p e i l l l ă :
•.a luăm, dc pildă, bucata asta de ceară; ea a fost scoasă de f
popiiii \ icmc din fagure; n-a pierdut încă cu totul gustul mieri
. n. i a ceva din mirosul florilor de unde a fost adunată; culoa
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 66/370
Alunei ce anume era în ea care se prindea cu mintea în chip alât d
pede? Desigur, nimic din cele pe care le căpătăm cu simţurile; că
şice cădea sub gust, miros, văz, pipăit, sau auz este schimbat acumra totuşi rămâne.
Poale că era ceea ce gândesc acum: anume ceara însăşi nu
de fapt dulceaţa mierii, nici mirosul (lorilor, nici această albea
formă, ori sunet, ci un corp care, ceva mai înainte, îmi apărea su
prin acele înfăţişări, acum prin altele. Ce este însă lucrul însuşi p
mi-1 închipuiesc astfel? Să ne aţintim privirile şi, înlăturând cele
se referă la ceară, să vedem ce rămâne; anume nimic decât ceva flexibil şi schimbător. Ce este însă acest lucru flexibil şi schim
îmi închipuiesc oare că bucata de ceară poate fi prefăcută, dintr-o
rotundă într-una pătrată, sau din aceasta într-una triunghiulară? N
cum; deoarece îmi dau seama că ea e în stare de nenumărate pre
de acesl soi şi lutuşi nu poţi străbate prin închipuire nenumărat de
prin urmare, înţelegerea aceasta nu se îndeplineşte prin facultate
ginaţiei. Ce înseamnă a fi întins? Nu cumva de asemenea întinderenecunoscută? Căci într-o ceară care se topeşte volumul e mai
creşte încă în una care fierbe, şi tot mai mult dacă sporim căldu
nici nu aş gândi cum trebuie ceara dacă n-aş socoti că ea îngăduie
mai multe grade de întindere decât am surprins vreodată cu închip
îmi rămâne, aşadar, să admit că nici măcar nu pot închipui c
această bucată de ceară şi nu percep lucrul decât prin spirit; şi
această bucată anumită, deoarece cu privire la ceară în general luîncă mai limpede. Dar care e bucata de ceară pe care n-o percep
cu spiritul? Desigur aceeaşi cu cea pe care o văd, pipăi, imagin
sfârşit aceeaşi pe care o socoteam de la început că este. însă -şi
trebuie ţinut minte- percepţia ei nu e viziune, nu e pipăit, nu e im
ţie şi nici n-a fost vreodată, deşi la începui părea astfel, ci o inspe
minţii sigure, inspecţie ce poate fi sau nedesăvârşită şi confuză, cu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 67/370
i r uliţa, oameni despre care, nu mai puţin din obişnuinţă
i >p........na. spun că-i văd. Ce văd însă, în afară de pălării şi straie
n puica ascunde nişte paiaţe automate? Dar hotărăsc că sun
iii in lai astfel, aceea ce socoteam că văd eu cu ochii, înţeleg doar
i ii "lian a judecăţii ce se află în spiritul meu.
\i li de ruşine, totuşi, ca acela care ar dori să cugete altfel
i. iil sa li căutat prilej de îndoială în formele de vorbire născoci
«n. viilp sa mergem prin urmare mai departe, cercetând când a
i ni pruni m chip mai desăvârşit şi mai limpede ce e ceara, atunci
0. 1 \ nil o mai întâi şi am socotit că o cunosc datorită simţului e.......a. ai. după cum i se spune, simţului comun, adică puterii ima
* a. ' '.au mai degrabă acum, după ce am cercetat cu mai multă
..iui .. . le ca , cât şi în ce fel se cunoaşte? Negreşit, ar fi lucru ne
...I a tic îndoim de aceasta; căci anume ce a fost lămurit în prima
. p|u ' ( V impresie care să nu pară că poate fi resimţită de către
.unind ' IJar alunei când desprind ceara de înfăţişările ei exterioar
im i ,i iu ca însăşi, ca şi dezgolită -cu toate că poate sălăşlui î■.. ii. ui judecata mea-, nu sunt în stare totuşi să o percep fără
«pii il i ni icnesc.<V spun însă despre acest spirit tocmai, cu alte cuvinte d
nun, insunii? într-adevăr, până acum nu recunosc că se află nimi
a iu mine, în afară de spirit. Ce sunt, mă întreb, eu cel căruia
, . , i pricep în chip atât de distinct ceara aceasta? Nu cumva pe
........
a mu cunosc nu numai în chip mult mai adevărat, mult mai s1. m , iu.,i mull mai limpede şi mai evident? Căci, dacă socotesc
i , , mu ca existând prin faptul că o văd, negreşit reiese cu mul
i,|, ui , a şi cu însumi exist, prin chiar faptul că o văd. Şi se poa
.....I.l.i , u aceea ce văd să nu fie în adevăr ceară; se poate întâmp
mu ui, i măcar ochi datorită cărora să văd ceva; dar nu se poa
i i,uplii dclcl ca, atunci când văd, sau (lucru pe care nu îl deos
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 68/370
Ca atare avem dată această primă evidenţă, rescea a existenţei ego-ului cugetător. Trebuie să ne am
însă că problema iniţial demarcată viza în egală măsu pectul statutului ontologic al lumii exterioare. Astfel
momentul de cotitură, relativ la îndoială, poate a surrespectiv am reuşit să găsim în cele din urmă acel pun
lid şi nemişcat a cănii absenţă Descartes o deplângea ceputul celei de-a doua Meditaţii, problema realităţii
rilor a rămas încă nelămurită; suntem undeva la jumdrumului.
In continuarea argumentului Descartes, consecvea sa metodă, va proceda la o desţelenire a ideii şi încli
de „a socoti că cele ce se află în mine sunt asemănătoa
conforme anumitor lucruri aşezate în afara noastră”96
când argumentele tradiţionale aduse în sprijinul ei. O re mai atentă asupra afirmaţiei anterioare scoate la
două judecăţi conjuncte care îi sunt constitutive, resp
cea potrivit căreia ideile mele se originează în anumicruri aflate în afara mea şi cea potrivit căreia ideile
sunt conforme acestor lucruri aflate în afara mea. Jon
niciun fel de cunoştinţe nu pot ajuta, fie la percepţia cerii, fie la
oricărui all corp, fără ca ele toate să dovedescă mai bine firea sp
meu! însă pe deasupra sunt şi alte lucruri în spiritul însuşi, într-
multe, cu ajutorul cărora cunoştinţa lui poate fi făcută mai limpe
cât cele ce rezultă din corp, în sprijinul lui, abia par demne să in
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 69/370
Miliţii argumente adresate fie ambelor, fie uneia di
i. doua probleme, Descartes va respinge prin... uiiit'iiir tradiţionale aduse în sprijinul acestei teze,
i a. d> i I m trei categorii.I'i umil dintre acestea este cel al aşa numitei obişn
, n.iimalc potrivit căruia ar trebui să dăm credit tezedi i upr iii baza faptului că suntem conduşi printr-uni, imi .pontau în a considera că lumea din afară şi lucru
■mi imic există în mod independent de noi şi într-o m
m i onlormă reprezentărilor noastre despre ele („aşa ... iţat natura”9 ). Aici Descartes subliniază faptul că
<i»Iiiiii in niciun caz să confundăm lucrurile cărora
•luii i Ic dăm credit din această obişnuinţă naturală
i I. ,i că mi valabilitate am ajuns să o admitem printrluin,) /mască a minţii (respectiv ca fiind clare şi distin
t ul,umile instinctuale spre exemplu ne dispun întotdea1 . nn mod la lei de spontan şi de natural întru săvâr
■nuiniilor lucruri însă aceasta nu le aduce nici pe ele, nicd Ioi uv.ultat în vreun fel mai aproape de claritate şi
om ţtc ( 'a atare îndemnul natural spontan întru admit...d. |ii micuţei ontologice a lumii exterioare şi a izomo
luiilm m relativ în raport cu percepţia noastră nu constun id1 1 nm un argument suficient de bun.
i el dc-al doilea argument încearcă să justifice mn u i independenţă ontologică a lucrurilor exterioare în
<h. ml independenţei subiective cu care ele ni se impu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 70/370
poate spune eă ar depinde de voinţa mea, în sensul orig
însă nimic nu ne determină ca, în baza acestui fapt,
tratăm ca aflându-se în afara noastră. Este perfect ima
bil ca ele să origineze în vreo altă facultate internă (mfiinţă naturală iar nu ca ego) despre care nu am cunoşti
Cel de-al treilea argument: „nimic nu e mai lim
decât să cred că acest lucru îşi întipăreşte în mine asem
rea mai degrabă decât orice altceva”99.
Acest al treilea argument îl vizează pe Descartes
mod ceva mai direct întrucât în subsidiarul său rezid principiu metodologic cu totul advers îndoielii100- un s
prezumţie de nevinovăţie epistemologică conform căre
fi o întreprindere total absurdă a te îndoi nu în virtutea va concret, în temeiul anumitor fapte care survin şi co
în această direcţie ci pur şi simplu din principiu, an
pentru că se poate. In măsura în care asta se caută, retiv prilejuri de a te îndoi, orice poate deveni obiect de ială însă, până Ia urma urmelor miza cunoaşterii este to
aceea de a cunoaşte lucruri. Cine, de grija întemeierii
roase dă credit acestei atitudini (respectiv cele marca
Descartes) ajunge să se înscrie, în mod sau mai puţin v
tar, într-un soi de paranoia fundaţionistă în care cunorea este perpetuu suspendată, ea nu îşi poate face de
tocmai întrucât rămâne prinsă în grija începutului. A
formulat, îndoiala este un fapt de cunoaştere iar ca trebuie să începi să cunoşti pentru a-ţi putea permite a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 71/370
nh/inr, l ine se îndoieşte de orice nici măcar nu ai <!|im|'.i la îndoială. îndoiala reclamă un context, un m*■> im a, i ii alic cuvinte e nevoie de un cadru, o probl
t in i aic ca să sc articuleze, de o anumită neregular- ni ' ilenţa caic să o suscite, de un model de confir
i •■i. 11ţinla şi, eventual, de un context alternativ celui
*n , obiceiul îndoielii şi cu care cel din urmă să fie înl
m i au a m care îndoiala este confirmată. In nuce, îndhi ine intru ceva, altfel ea se face în gol.
Keplica filonului cartezian ar fi că tocmai întrucâ11a i le un fapt de cunoaştere ea101 îşi poate face
luai iicbiiic) debutul la fel de bine cu acest fapt. To
uiiitu al îndoiala se face întru ceva contează atât de mu
• ui articulării îndoielii, iar în această ordine a luc
i i mini ceva ni îndoielii carteziene este privilegiat: mi iiiiliiI dc obiectivitate al lumii exterioare; faptul-
Milo principiul- evidenţa apodictică; motive ale sus
uni lip a unei întemeieri riguroase a pretenţiilor de i ■lult nţ.i ontologică şi izomorfism relativ al lumii exte
iii iapoil cu conştiinţa din prisma evidenţei apodic
'111* i alici nai iv- resemnificarea ideii de lume şi obieci *laliv la acest din urmă aspect survine cel mai p
■ii11 imaginea ambivalenţă a lui Descartes în peisajul
i" mai general, întrucât deşi, pe de o parte, el estin 11oi de drumuri sub aspectul problematizări
i np d este cel care inaugurează întrebarea (din
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 72/370
lele aduse de el în sprijinul ideii de independenţă onto
şi izomorfism relativ al lumii exterioare vor fi receptat
puţin prin filtrul criticii posterităţii (Kant, Husserl) ca
meinice. Mai frust exprimat, în peisajul filosofic imurmător lui Descartes, lumea pierde pariul cu îndoial
prisma unei obiectivităţi de tip adequatio, rezultatul a
chestiuni fiind, în primul şi în primul rând, însuşi conc
de fenomen în valenţa sa modernă (Kant).
Deigur că, în ultimă instanţă, o altă concepţie d
îndoială este marca unei alte concepţii despre adevspeţă despre evidenţa cu care acesta este (sau trebuie s
dotat- în măsura în care unei îndoieli de principiu îi c
punde (dacă i-ar supravieţui ceva) un adevăr de prin
renunţarea la riscul celei dintâi marchează şi abando
celui de-al doilea, a mizei standardului de apodicticita
idee directoare a cunoaşterii. A susţine că este nevoie d ţiuni de fado pentru a te îndoi înseamnă, în implicit,
faptele sunt unicele care pot legitima ceva ca fiind adev
Acest parcurs este caracteristic unui anumit filon filo
devenit dominant în contemporaneitate şi căruia acel c
zianism a! secolului XX, cum îşi numise Husserl fenomlogia, i se adresase critic. Renunţarea la acordarea un
activ evidenţei apodictice la nivelul cunoaşterii pozitivsegregarea cunoaşterii de conştiinţă sunt simptomele
resemnări de fond în legătură cu realizările şi posibil
cunoaşterii. Se spune- cunoaşterea nu s-a putut niciod
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 73/370
I iIonul cartezian aici ar replica- în toate acestea• u i . i ,u cs lc pretenţii de apodicticitate sunt esenţialme
i . «ii ili■însăşi identitatea conceptului de cunoaştere,.....ini in care cl ni se dă şi în care noi, implicit, ne rap
i im In cl, astfel încât în măsura în care renunţăm
-(•■••Iu licitate în calitate de idee directoare este foarte | .ilnl i n acel ceva care ar rămâne şi pe care l-am prac
nli denumirea de cunoaştere, să nu mai fíe astfel decâ
....in li , im şi prin esenţă. In acest caz epistemologia c■mpi n ană ar părea a nu se fi dezbărat de vechile neajun
hI• miliţiilor nominale criticate de către Kant cu referir
■In .lu a şi la raţionalismul anterior lui: simpla redefi
. /. <niiiiiil/ii iu i constituie un argument'03 ex punt ice aq
Nn sc ia niciodată în calcul, pe de altă parte, faptu
a in imposibilitate a cunoaşterii de a-şi atinge prop■i.uníanle sc datorează modelului ontologic cu care ea
i ii im exemplu de raportare a lui Kant la maniera nominală de
■n i pioblemc putem lua tradiţionalele argumente ontologice în
.... i ■ i .irn(ei lui Dumnezeu. In acest sens ni se spune în Critica ra
nii fHiir
I.. i<<■11• timpurile s-a vorbit despre fiinţa absolut necesară, şi s-a d
........ ii.it penlm a înţelege dacă şi cum poate fi chiar şi numai gâ
i. i... hi ilr telul acesta, cât mai curând, pentru a-i dovedi existenţ
I i i n i i i i i n a l a a acestui concept este, desigur, foarte uşoară,
.. .. I . n . I i .le eeva a cărui nonexistenţă este imposibilă; dar cu ace
im u mm t ii nimic mai cunoscători în privinţa condiţiilor care
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 74/370
pusă (in mod artificial) în legătură şi care este asumacrilic, tic la nivelul simţului comun. Nu este de mirare
este plasată îutr-o perpetuă contradicţie cu sine în măs
care tocmai acest model încearcă să împace anumite aincompatibile: independenţa ontologică a lucrurilor ex
în raport cu conştiinţa - raportul determinant al acestor
de reprezentările noastre (. subiective) despre ele - pre
unei evidenţe apodictice ca adequatio. După cum subl
şi Kant, a conchide de la un efect la o cauză determfurnizează întotdeauna o concluzie dubitabilă, astfel în
măsura în care noi ne raportăm la lumea exterioară ca
complet independentă de noi, iar, ca atare, oarecum d
în calitate de cauză a reprezentărilor noastre despre e
nu mai putem articula în privinţa ei şi a lucrurilor cup
în ea, nicio judecată cu pretenţii de apodicticitate- caz pic denumit în logică afirmarea consecventului. Ideile
mai puternice decât toate faptele empirice! devine expunui îndemn către o redefinire filosofică a modelului
logic, respectiv de scoatere a sa de sub revendicarea slui comun (cel puţin atâta timp cât stă în legătură cu o
blematizare filosofică a cunoaşterii) şi de adaptare a pretenţiile unei epistemologii riguroase, anume a uneîntemeiază cunoaşterea pe evidenţa apodictică; sub rap
conţinutului aceasta înseamnă plasarea subiectului gân
şi a obiectului gândirii într-un veritabil raport de nemi
re prin, pe de o parte, internalizarea transcendentală
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 75/370
in ronlexlul specific al filosofiei lui Descartes aceastăn1 1 1 <1 1 1 <-u-i'c in apodicticitate se configurează, sub aspect
mml i . 1 icvondicare de la principiul non-contradicţiei iar,
i ,pci iul conţinutului, la nivelul identităţii cu sine a lui
.......
in niciuna dintre acestea două nu pot face obiectul
..mIn Mai frust pusă problema aceasta poate fi înţeleasă
n i dai a, pc tic o parte, de orice alt lucru care ne poate fi
/. ni. ,lni indiferent de maniera specifică în care aceasta
iiiiampla, respectiv ca percepţie, imaginaţie, retenţie
ii întrebare dc forma Corespunde oare această repre- ii,n , i/ mea realităţii obiectului sau este doar o impresie ,i ' (indiferent dacă această corespondenţă este luată în
ui uimi adequatio aristotelic anume ca o corespondenţăn n entitate mentală şi una reală sau în sensul teoriilor
uţiiuialilăţii, anume ca o potrivire între mai multe con-
1 1
ţi pailieulare cu privire la un acelaşi obiect intenţional)tir h articulată cu sens, cu alte cuvinte se înţelege ce se1 ilni i se poate da seama, într-o manieră mai mult sau
Hi puţin i iguroasă, de contextele corespunzătoare celor
u i in.ui laspnnsuri exclusiv disjuncte care se pot formula,
• ni particular al lui ego cogito această întrebare nu mai
• li iilk ailată cu sens. Cu alte cuvinte nu se poate între-•nu spunde această reprezentare perpetuu identică
/■<, mim ■numită " eu ”esenţei mele reale sau este doar oi, a m e a din motive destul de evidente. Ac
piiiiluliialr dc a formula cu sens o întrebare de această
nu i in i a/.ul particular al lui ego cogito vine, pentru un
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 76/370
lent tuturor celor care au urmat pe drumul filosofiei
cendentale de cl inaugurat o mai mare severitate faţă
noaştere sub aspectul rigurozităţii. Altfel spus, seve
carteziană faţă de cunoaştere este marca unui optimis
biacent faţă dc capacităţile reale ale acesteia (dupăvom constata şi mai târziu în discuţia despre Dumneze
Revenind la Descartes, contra-argumentul său a
susţinerii anterior formulate105 este că şi în măsura în
am accepta premisa unei independenţe ontologice a lulor exterioare faţă de noi şi totodată faptul că aceste
zentări ar izvorâ de la ele, nimic nu ne constrânge s
dem că ar exista un izomorfism relativ între aceste
zentări subiective şi lucrurile în sine în care e
originează. Aceasta ar presupune ca noi să avem un te
de comparaţie exterior reprezentărilor noastre despre l
termen care cel puţin sensibilitatea, conform lui Descnu ni-1 poate procura. Măsura în care raţiunea pură o
104 Ca o constatare personală am sesizat faptul că, de obicei, seve
extremă faţă de cunoaştere, sub aspectul rigurozităţii, merge în
filosofilor şi filosofiilor mână în mână cu un optimism subiacent
teodată poate nejustificat) faţă de posibilităţile reale ale acesteia.aduşi aici ca exemplu atât filosofii aparţinând aşa numitului raţio
clasic însă şi filosofi mai târzii, în speţă Husserl. Kant, în ceea
priveşte, face parte separată în această chestiune întrucât deşi se
tea sa faţă de cunoaştere este cel puţin echivalentă cu a celorlalţi
onaţi, încrederea sa în posibilităţile acesteia nu ia forma pe care
cazul lor (am în vedere aici în primul rând probleme cum ar f
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 77/370
. i. o .illa chestiune, în temeiul căreia Descartes îş
■ţ iun m continuare propriul argument cu privire la na
im . 1 1\ iiain Imn ii exterioare şi a posibilităţii noastre d
l. I.i o cunoaştere reală în ceea ce o priveşte. Totod
t o lulampinare a discuţiei ce va urma ceva mai înc
... npoiiiv. la piui că această încredere în posibilităţile r
......... a depăşi neajunsurile sensibilităţii, respectiv d
. . .li la o ivnlilutc a lucrurilor în sine, noumenală, va c
.... . h.i/a laporlării critice a lui Kant la Descartes.
I’.•venind acum, se poate constata faptul că ceea
......le ,io ie le trei argumente constituie faptul că fiec
imiie ele abdică, în maniere şi grade specifice, de la
i. ni i apodictică, loate se constituie în acest sens, cel p
i .mniJinc, ca varii configuraţii de prezumţii, asumpţi
.. i ni i ,/e In sine înţelese', toate ajung într-un anumit pu
■iii
rînnenlfu ii să presupună, într-o formă mai mult sau i unu iii.e,cala, în demonstraţie ceva ce ţine de obiectul
....n .iiai ii I Jcscartes, pe de altă parte, îşi propune ca ar
!<>, ului ..iii întru susţinerea independenţei ontologice ş
i•mmo Ir.inului relativ al lucrurilor exterioare în rapor
i " in im ic noastre să nu părăsească în niciun mom
• " nul evidenţei, iar acest lucru numai raţiunea îl p.........a alt lei spus, a demonstra realitatea lumii exterio
im tu uu ipii imanente ego-ului.
A .Hei, intr-o primă instanţă a argumentului, id
•■na luate exclusiv în calitatea lor redusă transcenden
■|>ni • |o o/oliţe mentale ale lui ego cogito, făcând absta
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 78/370
cesare, de esenţă între acestea (în sensul în care ni
dintre conceptele în cauză nu ar fi conceptibil sepa
celălalt; cum e cazul spre exemplu relaţiei dintre exi
identitate şi îndoială la nivelul lui ego cogito).
Totodată, urmează argumentul, la nivelul acestourmă putem din nou diferenţia între unele care sunt
cute ego-ului (esenţialmente conceptibile ca originândcum ar fi substanţa, durata, numărul etc.) urmând se
caţia aproximativă a ceea ce Kant va numi mai târziu gorii şi unele de care deşi sunt esenţialmente legat nu
concepe ca originând în propria mea natură, deci care,
formă sau alta, sunt determinante în raport cu ea. Aces
te cazul ideii de Dumnezeu şi alor sale note (infinomniscienţa, omnipotenţa etc.). Să luăm cazul celei d
respectiv infinitatea. Astfel, ideea finitului, pe care o dşesc în mod clar şi distinct ca aflându-se în mine o po
cepe ca originând în propria mea natură. Pe de altă par
văd capabil şi de o înţelegere clară şi distinctă a ideii
finit, pe care însă nu o mai pot lega prin origine de nmea. Totodată raportul de determinare întru înţelegere
dinspre ideea de infinit înspre cea de finit, cu alte cueu pot înţelege ideea de finit tocmai ca o limitare a ce
infinit iar nu şi invers, respectiv pe cea de infinit ca o
re a celei de finit; ideea de infinitate se dă prin sine, ca
talitate perpetuu şi oricât extensibilă, ea nu este intelig
prin ideea de extindere progresivă a unei serii de entită
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 79/370
>■ Dumnezeu c anterioară celei de mine. într-adevăr,
i mii11<k să înţeleg că mă îndoiesc, doresc, adică îmi
• .u i rv;i. precum şi că nu sunt întru totul desăvârşit, d
il Liiii
mine nicio idee a vreunei fiinţe mai desăvârr. mi..... iparaţie cu care să îmi cunosc cusururile?”106
\t casta in baza unui principiu de inferare care no
.........ilianporaneitate ne-ar putea părea cel puţin dubita
i . 11\ la lei de mult pe cât ceva nu poate rezulta în m
*i- mi.in din nimic, nici ceva care conţine în sine mai m
i \ ,u şire nu poate rezulta din ceva mai puţin desăvâI i idiva de Dumnezeu, ca fiinţă perfectă sub orice r
•Hun m sine, evident, mai multă desăvârşire decât id
im ' aii- i* am în mod clar şi distinct despre mine ca fi
........ <a atare ideea de Dumnezeu nu poate izvorâ■mim. i i i .i ajunge să fie preluată de către mine în temei
i Dumnezeu trebuie să existe în măsura în care•• in mine prezentă această idee, eu nu pot fi origine a
dulii nimic mie inferior sau echivalent sub aspectul
< a........hi poate; cât priveşte fiinţe mie superioare însă
• .. intui desăvârşite (respectiv nu Dumnezeu) s-ar c.... . i i ii acelaşi tip de argument asfel încât, în cele din
... i .Im !mi|ă desăvârşită în fiinţă desăvârşită am ajungei • d i n iii m ă , l o t la D u m n e z e u .
in şi aici de-a face cu tendinţa care în mod tipi
ra n.i la nivelul întregului filon filosofic ce sa va con
• mi d. . endenţa cartezianismului de a întemeia ontolo
..........in imediul unui argument de factură epistemolog
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 80/370
că ideea ei nu înfăţişează nimic adevărat.”107 Argum
este destul de limpede, nu văd a mai fi nevoie de mulmuriri: deşi Dumnezeu este, sub aspect ontologic, ima
bil de către mine a nu exista, sub aspect epistemic, ide
Dumnezeu prezentă în mine şi a cărei sursă, după cumstabilit, eu nu pot fi, este de neconceput ca fiind înşelă
(dat fiind că Dumnezeu nu este conceptibil a fi astfel
ca atare, ea trebuie să fie adevărată: ...ergo Deus est.
în continuare argumentul de factură epistemodestinat susţinerii existenţei lui Dumnezeu este dubla
unul de factură ontologică vizând chestiunea depend
mele ca fiinţă de realitatea existenţei lui Dumnezeu. In
sens se chestionează măsura în care eu, în calitate decogitans deţin o putere de a dura prin mine însumi.
urmează Descartes, în măsura în care esenţa mea ar inc
o atare capacitate eu, ca res cogitans, ar trebui să am o
ştiinţă clară şi distinctă a prezenţei ei în mine în calitatfacultate a mea. Această conştiinţă însă mie îmi lipseşte
atare este clar că o asemenea facultate nu îmi aparţine
pe cale de consecinţă, dat fiind că îmi este evident fapt
eu totuşi, sub o formă sau alta, continuu să exist, că d
că eu pot face aceasta prin intermediul a altceva108. De prin aceasta nu rezultă că cealaltă fiinţă prin intermcărei durez trebuie să fie neapărat Dumnezeu. însă, p
altă parte, ţinând cont de faptul că nu poate exista în c
mai puţină desăvârşire decât în efect, această cealaltă f
trebuie să posede cel puţin la fel de multe pe cât posed
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 81/370
•Im huiţii determinată imperfectă în fiinţă determinată (
1 1 •i (1 1 1 ) imperfectă ajung în cele din urmă tot la Dumnezeu
<) scurtă digresiune. Mi s-a părut oarecum interes
I.mi
inicat o privire în plus asupra presupoziţiilor de natiu. i.ili/ică subiacente acestei raţiuni a argumentării.
„Trebuie să mă întreb pe mine însumi dacă eu, cel
ii exişi, arc vreo putere oarecare prin care pot face să fim ,i mai târziu.”109
() astfel de punere a problemei mă conduce cu gân
la nIcra că actul cugetării s-ar constitui, sub aspectul suriinii şi persistenţei sale într-o perpetuă tensiune, mai ex
. a m ice moment de persistenţă a ego-ului pentru sine a
di lapl o nouă survenire. Este ca şi cum fiecare nou m
mriil de cugetare ar veni, oarecum surprinzător, să reate
i |'u ului propria existenţă. Desigur, într-un anumit s
a casta este valabil în măsura în care în implicitul orică•n ilmţc, valorizări, judecări a ceva se află un (aceiaşi)
•ugilo în calitate de pol de identitate subiacent respectivun i u (tocmai prin aceasta) oricărui altuia cu care el ar sta
li'g iliiră însă, pe de altă parte, a susţine, în temeiul ace
iillmie chestiuni, că această auto-afirmare de sine ocupă
(u i arc moment intenţionalitatea explicită a ego-ului şi chm ii mult, că aceasta aduce după sine reafirmarea unor p
11 iiţii ontologice corelative, cu alte cuvinte nu că în impltul oricărui act de conştiinţă se află un ego cogito ci căoipoil cu orice act de gândire se află articulat în mod exp
• ii un copito ergo sum îmi pare a fi o exagerare. Aici mi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 82/370
existe şi în acel moment, ca şi când, mai frust exprim
ar trebui ca în fiecare moment să se convingă din no
privire la faptul că există tocmai pentru a o putea fac
aceasta ar conduce, cel puţin în înţelegerea mea, ideego-ul să posede o facultate de a dura prin sine însuşca atare, a fi independent ontologic în raport cu Dumn
iar, în măsura în care această interpretare este valabil poate decât să mă bucure faptul că ego-ului îi lipseşte
fel de facultate întrucât, în măsura în care el ar trebui
ocupe fiecare act (moment) al cugetării gândindu-se petocmai pentru a putea exista în continuare (paradoxal:
putea gândi pe sine în continuare) el nu ar mai putea ndată ajunge a gândi şi altceva.
Putem face analogia între această idee şi mostandard al mecanicii din vremea lui Descartes potriv
ni ia repausul ar fi starea naturală a corpurilor, pe când
carea, o nefirească modificare a acesteia; ca atare corpchiar şi în ceea ce astăzi am numi mediu ideal , ar tinde
natura lor la repaus, astfel încât ar fi nevoie de apli
constantă a unei anumite forţe în măsura în care se cau
acestea să rămână în mişcare. Mutatis mutandis, ego-constitui din punct de vedere ontologic echivalentul ac
nefireşti stări de mişcare astfel încât ar fi nevoie de aprea unei forţe constante (din partea sa sau a unei alte en
pentru ca el să îşi poată păstra această stare, respectiv poată gândi pe sine în continuare, să dureze.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 83/370
i. lucruri, chiar destul de multe... Aceasta ne legitimeaz
..... . că există, ce-i drept, o peipetuă stare de tensiune în"in c cugetare, valorizare, judecare şi un ego cogito sub
i cui, ui calitate de, cum ne-am exprimat mai devreui in.nulii I pe Husserl, pol de identitate implicit al orică■ii i intenţional, tensiune care, în anumite circumstanţe po
ii desigur afirmată şi în sens ontologic, respectiv tradu¡ 1 1 sl ego cogito implicit într-un cogito ergo suni expl
■In pe dc altă parte, a afirma că aceasta se produce în m
pitulau odată cu fiecare act de cugetare mi se pare neven i i i l pentru simplul motiv că, în măsura în care aşa s-ar
liccc lucrurile, ar fi trebuit să ne dăm seama (în terme
u i m i argument cartezian) de aceasta mult mai uşor tocm
i a Imul un gând de noi gândit şi, totodată, mai importa
ui casla ar tî însemnat să ne fie mult mai greu a ne mai p
ica gândi şi la alte lucruri, chestiune care ne vedem tot■spahiii a o face cu destul de mare abilitate, mai frust
umlem chiar atât de obsedaţi de propria existenţă pentru
nai putea gândi şi alte lucruri.
Revenind la Descartes, trebuie spus că am prefera
pn zcnla (oarecum) neîntrerupt o secţiune mai mare a
i'iuncnlaţiei din Meditaţii tocmai pentru a putea da mai bcama dc sensul general al traiectoriei pe care aceasta
l m i curge. Miza a constat în a face mai evidentă o anumtendinţă generală a lui Descartes de a balansa raportul eg
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 84/370
ului (respectiv semnificaţia conceptului de Dumnezeu l
velul ego-ului şi principiul potrivit căruia nu poate rezi
cauză mai puţină desăvârşire decât în efect), un act ce
putut fi interpretat, cel puţin de către cei cărora li se sează în explicit Meditaţiile în început, în sensul unui s
trufie epistemică în a-1 demonstra pe Dumnezeu prinulterior filosoful se simte dator să compenseze de parte
vinităţii atât sub aspect epistemologic (demonstrând fcă ego-ul nu poate ajunge la înţelegerea propriei sale n
în calitate de fiinţă mărginită decât printr-o înţelegere rioară implicită a ideii de Dumnezeu ca fiinţă infinită) c
ontologic (Dumnezeu ca principiu al persistenţei întru
tenţă a lui res cogitans).
De cel de-al doilea aspect am vorbit mai mult sau puţin detaliat în cele anterioare. Pe cel dintâi am prefer
lăsa la urmă întrucât îl găsesc a comporta un interes speReluăm: „(...) percepţia infinitului este, întru câtva, an
oară în mine celei a finitului, cu alte cuvinte percepţi
Dumnezeu e anterioară celei de mine.”110 Altfel spus, e putusem ajunge la evidenţa apodictică a propriei exis
în calitate de ego cogito decât sub impactul implicit al
de Dumnezeu însă eu nu-mi putusem da seama, la motul respectiv, de aceasta sau, chiar dacă îmi dădusem se
nu avusesem dreptul de a mă sluji de ea întrucât nu fu
încă întemeiată nici prin evidenţa nemijlocită a lui
cogito, nici prin evidenţa mijlocită a deducţiei din ac
Sensul epistemologic este invers celui ontologic: din p
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 85/370
Mir,.* ;mdu-mă exclusiv pe terenul apodicticităţii îl descopp. I iiimnezeu prin intermediul ideii mele necesare despre. i Imiţa transcendentă necesară şi determinantă în raport
mine iar, prin aceasta, îmi înţeleg propria imperfecţiune implicit, imperfecţiunea evidenţei apodictice de care sucu i apahil, nu în sensul în care aceasta ar fi în vreun fel faliliila (respectiv a-mi înfăţişa lucruri neadevărate) ci în se
ul înălţimii şi amplorii punctului de vedere pe care ea mi
lai r accesibil, lărgimii perspectivei pe care ea mi-o desch
(li " 1 Cu alte cuvinte, într-un anumit sens, eu greşesc chi,/ (Hunei când am cea mai mare dreptate de care sunt cl'uhil, respectiv ajung iniţial să mă cunosc pe mine însum
i ii mai mare evidenţă decât pe Dumnezeu tocmai întruc
amt fiinţă mărginită şi ca atare am o perspectivă asupra Iii urilor, pe când Dumnezeu le are pe toate. Salvarea, pe
alta parte, constă în aceea că tocmai prin faptul că îl cunope Dumnezeu, îmi cunosc propria poziţie şi, totodată, po
ţia relativă a realităţii în raport cu mine pot calcula paraiw/, extrage diferenţa şi ajunge astfel la realitate aşa cum e
Ic ca în sine. în cunoaştere, la fel ca şi în morală, Dumnezne face nouă posibil a ne corecta neajunsurile propriei n
imi. Bl ne face posibilă un soi de paralaxă epistemologicc ne deschide calea de depăşire a perspectivei limitate c
reia îi suntem în mod natural circumscrişi. Metoda este cpur raţională, sistemul de referinţă este Dumnezeu- co
pincţia celor două: metafizica 12.*11
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 86/370
Aşa cum remarcasem iniţial, urmându-i pe Ka
Husserl (cu amendamentul conotaţiilor doctrinare spec
în ciuda radicalismului şi noutăţii tipului de problemat
inaugurat de Descartes, el rămâne, sub aspectul conţinu
undeva la jumătatea drumului atât de anevoios început-
deschide perspectiva proverbialei răsturnări copernicalumii prin întoarcerea la domeniul apodicticităţii origin
oricărei cunoaşteri, valorizări, trăiri şi, în ultimă inst
obiectivităţi, respectiv ego-ul cugetător, sub aspect no
tic uită să realizeze o transmutare echivalentă: continuse raporteze la reprezentările mentale mai degrabă în c
tea lor de aparenţe decât de apariţii, după o distincţie d
nită oarecum de referinţă în filosofía secolului XX. 113
f ii n ţ â n d în a f a r a m e a , i a r j u d e c a t a m ă în c re d in ţ e a z ă c ă a c e a id e e
a le s îi e s te n e a s e m ă n ă t o a r e , c e p a r e a f i e m a n a t c â t m a i d e - a d r e p
la e l . ” î n De sc a r t e s , Re n é , M ed ita ţii d esp re f i lo z o fia p rim ă , t r a d .
s t a n t in N o ic a H u m a n i t a s , Bu c u re ş t i, 1 9 9 4 , p . 2 7 9 .
11 ’ A şa c u m s - a r e m a rc a t î n d e o b ş t e t e rm e n u l d e f e n o m e n
p h a in o m en on ) a s c u n d e în e t i m o l o g i a s a o a n u m i tă v a g u i ta t e c a re
f ic i a z ă în să d e u n s t a tu t o a re c u m p r iv i l e g i a t - îi su n t a so c i a t e o s e
v a l e n ţ e c re a t o a re . L a m o d u l re z u m a t iv , se p o a t e sp u n e c ă m ă n u n
d e s e m n i f ic a ţ i i a l t e rm e n u lu i e s t e c o a g u la t în j u r u l a d o i p o l i -
p r in c ip a l: p h a in o m e n o n ca ceeacesearată ş i sensu l secu
p h a in o m e n o n c a ceeacearatăcaş i , c u a lt e c u v i n te f e n o m e n u l c a
riţie (Er s c h e im m g ) şi, r e sp e c t iv , fe n o m e n u l c a aparenţă. I n m o d
d e n t ce l d e - a l d o i le a s e n s e s t e î n t e m e i a t p e p r i m u l î n t ru c â t , g r o s s o
n i m i c n u p o a t e arătacaş i în m a u r a î n c a re c e v a n u s e arată , al t fe
n i m i c n u p o a t e p ă re a î n m ă s u r a î n c a r e c e v a n u apare . A s u p r a a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 87/370
întoarcerea asupra lui ego cogito, Descartes ajunge să c
.1u ii( i/cze faptul că nouă ne este specifică, în virtutea n
iii noastre, o anumită perspectivă generică asupra lucruri
insa acest lucru este conotat în mod prioritar negativ: un cusur al condiţiei noastre epistemice (din fericire rem*11 ahi 1) faptul de a avea o perspectivă specifică asupra lu
1 1 lor întrucât aceasta înseamnă că noi nu percepem de
lunurile aşa cum sunt ci numai aşa cum putem noi,
i um ele ne apar însă nu în sensul de apariţii ci în cel
o pnrenţe, după distincţia anterior operată. AristotelismulI »ecartes devine aici manifest- deşi găseşte evidenţa or
nal întemeietoare în raport cu cunoaşterea la nivelul
( oj'ilo-ului, el se raportează în continuare la aceasta114 aspectul conţinutului şi a finalităţii în termenii corespdenţei dintre o reprezentare mentală şi un lucru în sine. D
acest punct de vedere Descartes reiterează o presupozcomună mai degrabă empirismului care îl conduce într
ai duşi marasm: a te raporta la obiectele exterioare în calte de lucruri în sine şi de, totodată, cauze transcendente
leprc/cntărilor noastre despre ele, acestea din urmă fitotodată singura manieră în care ele ne pot fi date, pe d
puile, a pune problema cunoaşterii în sensul lui adequauiislolelic dintre o reprezentare mentală şi un obiect exteoi iii acest sens , pe de alta, ne aduce în situaţia unei
posibilităţi a cunoaşterii obiectului în cauză întrucât accela unul dintre cei doi termeni presupuşi de coresponden
i e obiectul real, ne este în mod esenţial refuzat. Reiau a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 88/370
menelor externe: „Acel ceva, a cărui existenţă poate fdusă numai ca o cauză a unor percepţii date, nu are de
existenţă îndoielnică. Dar toate fenomenele externe sun
aşa natură, încât existenţa lor nu poate fi percepută nemcit, ci poate fi numai conchisă ca o cauză a percepţiilor
Deci, existenţa tuturor obiectelor simţurilor externe est
doielnică. Eu numesc această incertitudine idealitatenomenelor externe, iar teoria acestei idealităţi se num
idealismţ...)”116. Sub raport logic avem aici de-a face csimplu caz de afirmare a consecventului.
în cazul filosofiei lui Descartes, Dumnezeu sur
tocmai în legătură cu încercarea de a surmonta această
blemă legată de esenţialul caracter mijlocit al raportulu
obiectele externe, de inaccesibilitatea unuia dintre term
comparaţiei în sensul modelului aristotelic, de garanizomorfismului reprezentărilor noastre (singurele cu
putem avea contact nemijlocit) cu lumea lucrurilor în
(tocmai pentru a putea opera cu cunoaşterea în sensul nit de modelul corespondenţei). Aşa cum formulasem
rior, trebuie să ne raportăm în mod perpetuu la Dumn
pentru a putea corecta cusururile epistemice inerenteavea de-a face cu adevărata realitate, anume cea în Peter Singer în lucrarea sa despre Hegel117 face o bună
racterizare sintetică a acestui tip de atitudine pe baza
analogii. Este, ne spune el, ca şi când am privi un bă
jumătate băgat în apă. Evident, partea din apă ne-ar ap
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 89/370
mm .miplu caz de aplicare a legii refracţiei, de calculare hli icnţci şi extragere ulterioare a acesteia. Ceea ce ne-a
uliu ar fi exact poziţia efectivă, reală a băţului în apăii i .mi acelaşi lucru cu ceea ce am încercat să surprin
n i pi m conceptul de paralaxă epistemologică. Ceea ce smi i msă la nivelul unei atari atitudini este că paralaxa pre
iif aii ic, prin natura ei, două puncte date, relativ la imaginemnu culă, respectiv poziţia observatorului şi centrul pămân
ului, mntatis mutandis în problema raportului dintre repre
■i ii ăi i Ic noastre şi aşa numita realitate în sine suntem puşmi .iluaţia aparte în care avem dată întotdeauna poziţia ob
'i \ alorului însă centrul pământului niciodată, el ne survin
umai ca un sens transcendent indicat transcendental cumva spune Kant. Putem aprecia fidelitatea copiei numai î
m i ura în care avem acces la original. Numai că în aceast
ioblemă noi nu putem niciodată avea acces la originamiinczcu este adus aici în ecuaţie ca un surogat al adevăiluliii termen care ar fi reclamat de adequatio: lucrul în s
( a atare ceea ce încercăm de fapt a surprinde prin in
i mediul reprezentărilor noastre este exact poziţia aşa nu
mii ulm centru al pământului astfel încât, în măsura în car
m li vreodată capabili a o determina pe aceasta din urmăiplul de a mai compara respectivele reprezentări cu menţi
nuia poziţie pentru a da seama de măsura în care îi coresund ar deveni total inutil. Cu alte cuvinte ,marele neajun
cunoaşterii ca adequatio în problema raportului dintrpic/cntări şi eventualele lucruri în sine de ele desemnat
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 90/370
Desigur, aceasta este valabil numai în măsura în
luăm centrul pământului ca desemnând aşa numita lu
lucrurilor în sine. Posteritatea lui Descartes, aici avâ
vedere în primul rând filosofía critică a lui Kant, va psub acest aspect punerea în legătură a ceea ce aici am
numit metaforic ca fiind centrul pământului nu at
această lume a lucrurilor în sine, cât mai degrabă cu
tura generică a subiectului gânditor, altfel formulat,
biectivităţii transcendentale. Această tranziţie marc
debutul conceptului de fenomen în formula sa modrespectiv valorizată pozitiv, în sensul de apariţie, ca p
univoc şi exclusiv al unui mecanism generic a priori
meiul căruia lucrurile ne pot fi date, iar nu ca o copie i
lă a unei realităţi ce o depăşeşte (anume ca aparenţă)11
r e a e s t e i n s t ru me n tu l p r in c a r e l u ă m în s t ă p â n i r e e se n ţa a b so lu t ă ,
n e im e d ia t în m in te c ă a p l i c a r e a u n u i i n s t ru m e n t f a ţ ă d e u n lu c r
l a să p e a c e s t a ma i d e g ra b ă a şa c u m e s t e e l p e n t ru s in e , c i a d u c e c
o fo rm a re şi o tr a n s fo rm a re . ( ... ) S e p a re a n u m e c ă a c e s t i n c o n v e n
p u te a fi re m e d ia t p rin c u n o a ş te re a m o d u lu i d e a c ţio n a re al in s tru m
lu i: c ă c i e a f a c e p o s ib i l s ă s c ă d e m d in r e z u l ta t p a r t e a c a r e în r e p re
r e a p e c a r e o o b ţ i n e m d e s p r e a b s o l u t p r i n i n s t r u m e n t a p a r ţ i n e m e n t u lu i şi să o b ţ in e m a s tf e l a d e v ă r u l p u r . N u m a i c ă a c e a s tă î m b
ţ i r e n e - a r a d u c e d e f a p t a c o l o u n d e e r a m î n a i n t e . D a c ă d i n t r - u n
c a r e a c ă p ă t a t fo r m ă lu ă m d in n o u î n a p o i c e e a c e a p r e l u c r a t i n s tr
tu l , a tunc i luc ru l -a ic i abso lu tu l - e s tea ia răş i ca ş i îna in tea aces te
n e l i, p r i n a c e a s ta z a d a r n i c ă ” în H e g e l , G . W .H . , Fenomenologia s
lui, T r a d . V i rg i l B o g d a n , E d i t u r a A c a d e m i e i R e p u b l i ci i P o p u l a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 91/370
Revenind, argumentul lui Descartes ia în continuarînmiim destul de fără înconjur: cum garantul corespond
ţa i icprezentărilor mentale cu obiectele externe este Du
n. cu însuşi, iar Dumnezeu nu poate fi înşelător (fără I m i de acest statut) rezultă că obiectele lumii reale co
pund intru totul reprezentărilor noastre despre ele. Acea
nn înseamnă desigur că percepţia noastră asupra lor nu
poale specifica dincolo de datul iniţial şi nemijlocit, cănn poale evolua sau, din altă perspectivă, că acestea a
.uimim infailibile, ci doar că în măsura în care ceva epriceput ca fiind clar şi distinct îl pot lua cu deplină ce
tudine ca fiind o reprezentare veridică a ceea ce se găse
iii lumea lucrurilor în sine, cu alte cuvinte că de puţinul
i aie îl ştiu pot fi pe deplin sigur. Eroarea survine în ac. onlext ca un cusur al fiinţei mele legat de faptul că îmi e
posibil a mă înşela oarecum singur, în sensul în care pot i . 1 fiind clar şi distinct ceva ce doar pare a fi aşa. Acest <iu uni este făcut posibil de un mod specific în care facu
i. i alegerii şi cea a cunoaşterii se întâlnesc la nivelul m
in calitate de res cogitans: cea dintâi este singura dintre i ullaţile cgo-ului care este perfectă, nu poate exista, c
loim lui Descartes, o libertate mai mare decât liberul arbiI'. de altă parte facultatea cunoaşterii, ca toate celelalte
t ullăţi proprii lui res cogitans este imperfectă. Ca atare
herfalca are o extindere mai mare decât înţelegerea noas
i .llcl încât, în anumite circumstanţe, ajungem să aleghu ruri pe care nu le înţelegem astfel greşind
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 92/370
deva la mijloc între Dumnezeu şi nefiinţă. în măsura înmă consider pe mine în calitate de creaţie a fiinţei sup
nu pot concepe şi nici afla ceva în mine prin care aş
greşi. Pe de altă parte, având în vedere că particip totla nimic, la nefiinţă, cu alte cuvinte nu sunt fiinţa sup
şi îmi lipsesc foarte multe, devine posibil să mă înşeatare greşeala nu e ceva real, care să ţină de Dumneze
principiu al realităţii) ci un cusur, o lipsă rezultată din
ciparea mea ca fiinţă imperfectă la principiul oricărei
nefiinţa.Cea de-a şasea meditaţie pune în chestiune ac
tendinţă spontană a noastră în calitate de subiecţi epist
de a ne defini identitatea obiectelor care ne sunt date n
în termenii conceptului pe care ni-1 furnizează gândirelativ la ele ci mai degrabă ai proprietăţilor pe care sim
ni le înlaţişează ca fiindu-le caracteristice. Mobilurile tei tendinţe se constituie, într-un sens general, în tem
raporturilor dintre noi, ca subiecţi epistemici, (calita
care ar trebui să fim reduşi la res cogitans) şi ipostaza tră concomitentă de fiinţe naturale, respectivi de oam
Această tendinţă, chiar dacă nu se constituie în sursa e
vă a erorii, în principiul epistemologic al acesteia (car pă cum am văzut anterior rezidă în altceva) este cu sig
ţă suspectabilă a ne face mai pasibili de aceasta .
O distincţie relevantă articulată de Descartes în
liminarul abordării explicite a acestei probleme estedintre facultatea imaginaţiei şi cea a gândirii Distincţia
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 93/370
i" i linii ca fiind de faţă. Această chestiune ţine de faptul
>» închipui un lucru. Insă dacă, pe de altă parte, se înceam mod analog a închipui o figură cu, să spunem, o mie
Itiliiii, cu, în ciuda faptului că am o înţelegere limpedeom opiului care stă la baza figurii, nu mi-o pot reprezen• I puţin nu tot atât de uşor pe cât am putut-o face în ca
iiiiinghiului.121 Aceasta ne dă seama de faptul că faculta
imaginaţiei e diferită de gândirea pură. Cu alte cuvinte, fa
iiii oa rcprezentabilitatea unui obiect este secundară în în
I' puica conceptului obiectului respectiv înseamnă că ea e*1undară şi în ordinea esenţei acestuia. Raţionamentul s
! m u m l ar fi acesta: faptul că avem cazuri în care deşi co
..A lu n e i c â n d în c h ip u i u n t ri u n g h i , n u p r in d c u m in te a n u m a i c ă
. Nie o l igură a lcă tu i tă d in t re i l in i i , c i in tu iesc to to da tă , p r in ascu ţ imm inţi i, ac es te t re i l in i i , ca şi cu m ele ar f i de fa ţă - , ia r , aşa c ev a e c
■' n u m e sc a î n c h ip u i . D a c ă în să v re a u s ă m ă g â n d e sc l a u n c h i l io g
I" nul eu m in tea , neg reş i t , l a fe l de b ine c ă e l e s te o f igu ră a lcă tu i tă d i
mie d e la tu r i, d u p ă c u m în ţ e l e g c ă t r i u n g h iu l e o f i g u ră a l c ă tu i t ă d in t
" o i m i ma i în c h ip u ie sc a c e l e o m ie d e la tu ri s a u n u l e i n tu i e sc c a
iiiii l e a ş avea de fa ţă . Ş i cu toa te că a tunc i , d in ob ice iu l de a înch ip
ev a i n lo td e a u n a c â n d c u g e t d e sp re u n lu c ru c o rp o ra l , îm i r e p re zI " 'a l e o l ig u ră o a re c a re î n c h ip c o n fu z , s e d o v e d e ş t e to tu ş i c ă e a n u e
I l iil io g o n , f i in d c ă n u e în n i c io p r iv in ţ ă d e o se b i t ă d e c e a p e c a re
a . m enea in i -aş în fă ţ i şa -o , d acă a ş cu ge ta la un m ir iogo n sau la o r
a lla I igu râ de m ai m ul te l a tu r i ; ş i înc h ip u i re a nu a ju tă cu ce va la cun o
■ " a a c e lo r p ro p r i e t ă ţi p r in c a r e s e d e o se b e ş t e c h i li o g o n u l d e a l t e p o
*" im D a c ă , î n s c h im b , e v o rb a d e un p e n ta g o n , p o t î n ţ e le g e , e d r e
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 94/370
ceptul unui obiect este înţeles în mod clar şi distinct noni-1 putem face totuşi reprezentabil este o dovadă că în
gerea obiectului respectiv prin intermediul raţiunii este
rită de reprezentabilitatea sa. Aceasta, laolaltă cu faptu
nu avem de-a face cu cazuri complementare acestuia, pectiv cu obiecte reprezentate în imaginaţie dar neinteli
le la nivelul raţiunii înseamnă că facultatea imaginaţiei
tributară celei a gândirii şi totodată că ea nu aparţine l
de intim esenţei mele pe cât o face gândirea - „ea atârn
un alt lucru, deosebit de mine”122 (în calitate de res cog
iar nu de fiinţă naturală, de om).
în temeiul acestor concluzii distincţia ia următo
formă: atunci când gândeşte, spiritul se apleacă asupra
însuşi şi contemplă una dintre ideile aflate în el, pe atunci când imaginează spiritul se apleacă asupra corp
şi intuieşte în el ceva conform fie cu ideea înţeasă de e
perceput cu simţirea. Conceptul ne deschide identitateaectului în cauză întru esenţa sa, ca membru al unei reaîn sine, eventual pur inteligibile; aportul imaginaţiei, c
cultate empirică, este irelevant în ordinea esenţei, poate
ar negativ întrucât toate aceste straturi acoperit
origínate în reprezentabilitatea imaginaţiei ajung în celeurmă să ascundă esenţa obiectului.
Revenind: n-aş putea avea facultatea imaginaţiei
nu aş avea corp. Ca atare corpul, în măsura în care
tocmai acel ceva pe care îl am trebuie să fie deosebimine, în calitate de acel ceva care îl are. Pronumele pe
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 95/370
i i I este deosebit de mine, că natura mea de res cogitaîmi il presupune în mod necesar.
„(...) deoarece ştiu că toate cele pe care le înţeleg lim
l*i de şi distinct pot fi făcute de către Dumnezeu aşa cumînţeleg, e de ajuns să pot înţelege limpede şi distinct un l■in l.iia tic altul, spre a fi sigur că unul e deosebit de celăl
iundea cel puţin poate fi pus deosebit de către Dumneze
i ) prin urmare, din simplul fapt că ştiu de existenţa me
i observ totodată că absolut nimic altceva nu aparţine fini esenţei mele, în afară de faptul că sunt fiinţă cugetăto
i. închei pe drept că esenţa mea constă în aceea, doar,
nul limţă cugetătoare. Şi deşi e cu putinţă (ori mai degradupă ce voi spune în curând, sigur) să am un corp, care snii tic foarte strâns legat -totuşi, fiindcă pe de o parte am
dee limpede şi distinctă a mea însumi ca fiinţă cugetătoadoar, neîntinsă, iar pe de altă parte o idee distinctă a corplui meu ea lucru întins doar, necugetător, e sigur că sunt dn .ebil eu adevărat de corpul meu şi că pot exista fără el.”1
Ca atare, asocierea între mine, în calitate de ego,
mpui meu este de natură pur contingenţă, o întovărăşi
an- oricât de durabilă şi de recurentă nu este totuşi de esehi Iegătura dintre suflet şi corp este de factura aşa numitui <ompositio, anume ca o asociere între anumite elemen
«ai e nu se presupun în mod necesar şi reciproc124. Caractul oonlingent al asocierii se repercutează, în mod evident aipia produsului acesteia, respectiv fiinţa umană. Pe de a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 96/370
sistenţa în existenţă a produsului ei, supravieţuirea
acest sens a rânduit interacţiunea între res cogitans
extensa la nivelul acestui agregat numit om nu în s
unei corespondenţe biunivoce ci al unei categorii apartrăiri, constituite ca un melanj între anumite aspecte l
de spirit şi altele legate de trup, cu care el, pe cale de ccinţă, nu are de-a face în sensul unui contact exterior,
re asistă, de care ia notă, ci interior, nemijlocit, de ca
simte în mod intim parcurs. Aceasta le conferă un ca
mai degrabă pragmatic orientat, decât pur descriptiv-exemplu în condiţiile în care sunt privat de hrană eu nu
asist la această lipsă în mod neutru, asemenea corăbie pe corabie, ci o resimt în mod direct în intimitatea f
mele laolaltă cu un imbold întru anularea ei. Aceasta scrie într-o altă ordine decât cea a cunoaşterii, ele sta
semnul mai degrabă, dacă ne este permisă asocierea, alexistenţe întru imediat şi pentru securitate decât aleventuale pretenţii legate de claritate şi distincţie (pe
de altfel nu le-ar putea niciodată satisface dată fiind
genitatea originii lor care se repercutează în maniera
inerent caracter confuz al naturii lor caracteristice). Ac
le face improprii instrumente întru determinarea lucrîn direcţia cunoaşterii.
Pe de altă parte aceeaşi eterogenitate a originii
aspectul faptului că oricât de diluat ele sunt legate, s
formă sau alta şi de res cogitans ne face pe noi pasibili
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 97/370
• ipiiilui epistemologic al erorii, anume a alege acele lu pe i are nu le înţelegem de fapt.125
„(...) socotesc ideile, care se află în mine, asem
i*• in- ori conforme anumitor lucruri aşezate în afara nIlA ” l <’
Relativ la această afirmaţie putem defini poziţia • dna pe care o ocupă fiecare dintre cei trei gânditori a
........ discuţie atât la nivelul problematicii de ansamblu
•mi i iaport reciproc. După cum am constatat şi anteriort«-m distinge două judecăţi care îi sunt componente: 1) li melc se originează în anumite lucruri aşezate în a
mea; 2) ideile mele sunt conforme acestor lucruri aşezatalura mea.
Descartes acceptă ambele judecăţi componente
•a cslci teze. Aceasta constituie, în ultimă instanţă, chiarA ii dona jumătate a finalităţii Meditaţiilor , în măsur
•are o luăm pe cea dintâi ca fiind legată de stabilirea denţei apodictice a lui ego cogito. Respingerea de către
.ligamentelor tradiţionale avansate în această direcţie viz
i in primul şi în primul rând, o fortificare epistemolog
i modelului care are la bază această teză, cu alte cuvintlespingc tocmai în vederea faptului de a aduce un argum
..(...) constat că am fost deprins să răstorn, în acestea şi în mult
i. Ic. rânduiala firii, anume folosindu-mă de percepţiile simţurilor -
i cpţii ce de fapt mi-au fost date de natură spre a înştiinţa spiritul cu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 98/370
mai bun în acest sens. Aceasta este exact ceea ce am avvedere în momentul în care am afirmat că Descartes ră
undeva la jumătatea drumului de el trasat şi început:
luţia copernicană se produce doar pe latura subiectuluetică, prin acea întoarcere a eului asupra lui
(Se/bstbesinnung) la care face referire mai târziu Hunu însă şi pe cea noematică, aspect sub care Descart
mâne, în ultimă instanţă, tributar conceptului de apare
accepţiunea sa tradiţională, chiar clasică.
Kant pe de altă parte, grosso modo, va menţine pdintre judecăţile componente ale menţionatei teze
pingând-o pe cea de-a doua128, cu alte cuvinte menţinea de independenţă ontologică a ceva în raport cu repr
tările noastre, dar contestă legitimitatea susţinerii unu
morfism al lor cu această lume a lucrurilor în sine.
In acest sens Kant va proceda, după cum vom vla o resemnificare a modului în care obiectele pot f i e
oare, unele altora şi nouă, iar în această direcţie el ope
o distincţie între sensul empiric al exteriorităţii (ce ţin
spaţiu) şi sensul transcendental al acesteia (ţinând d
noaştere). Aceasta porneşte de la următoarea chestiun
trem de intuitivă, ce intră, dacă vreţi, în categoria acelcruri atât de evidente încât nimeni nu s-a obosit să le
seamă, fapt care a adus consecinţe de proporţii atât p
filosofie cât şi pentru simţul comun: obiectele empiric
sunt exterioare, lor în raport reciproc şi nouă, în mod
care lucrul în sine ne este nouă exterior; altfel spus:
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 99/370
¡ilililí şi timpului prin care ele ajung să fíe înscrise în in
inir.i a priori a lui ego cogito- cu alte cuvinte res extens
l< ' ■mulat Iui res cogitans în calitate de exclusivă mod
ţi i priori prin care acestuia din urmă pot ajunge să diilc obiecte. In acest sens ele nu mai constituie un so•li e ontologice imuabile ale obiectelor, de receptacule
>e cer a li ocupate cu lucruri ci devin forme a priori al
tuiţiei dând seama, în această calitate, de un ideal obi
•il reprezentabilităţii. In această manieră este evitat
in.it asm comun atât raţionalismului clasic cât şi empirislui rezultat din faptul că ambele se raportau Ia obiectele
ua prezente în calitate de reprezentări, de aparenţe îns
n . laşi timp la spaţiul pe care acestea îl ocupă ca ţinân
lumea lucrurilor în sine. în acest sens, pasul întreprin
im l pare atât de firesc încât este surprinzător cum pân■I nimănui nu îi mai trecuse prin minte să o facă: în mă
in care noi putem avea de-a face la nivelul simţurilor nueu reprezentări ale lucrurilor, iar acestea ne sunt prez
tub un spaţiu şi un timp nouă accesibile, rezultă că ace
(in mai degrabă de reprezentări, i.e. de noi în calitate de
bieeţi, decât de eventuala origine transcendentă a acestIun m ile în sine. Pe de altă parte în măsura în care obiec
m calitatea lor de reprezentări ne sunt date în cadrul spa
lui şi timpului, înseamnă că acestea din urmă, în măsur
i au* (m de noi o fac în cu totul alt mod decât cele din
anume nu atât ca obiecte reprezentate cât ca precondi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 100/370
sensul conceptului de fenomen în calitatea sa de reprezre.
Relativ la nostalgia tradiţională a raţionalismulusic legată de încercarea de a ne salva şansa accesului,
formă sau alta, în speţă cea raţională, la realitatea lucru
în sine , de aceasta fiind legată, în ultimă instanţă şi ftatea metafizicii, Kant aduce o obiecţie critică, resp
una îndreptată împotriva dovezii unei judecăţi
contradistincţie cu cea dogmatică, ce vizează judecata î
Raţiunea acestui fapt este evidentă: dat fiind că este întată împotriva judecaţii ca atare, obiecţia dogmatică reco cunoaştere efectivă, să-i spunem, pozitivă, a naturii o
tului asupra căruia poartă judecata tocmai pentru a-şi p
permite afirmarea contrariului despre el. Obiecţia criti
de altă parte evoluează total independent de natura obi
lui în cauză, îşi poate permite să fie total ignorantă în ată privinţă, fapt ce o face adecvată problematicii lega
raportul reprezentărilor cu lucrul în sine. Ca atare izomorfizmului dintre reprezentările noastre şi obie
transcendente lor corespondente este contestată de Kan
ca fiind falsă ci ca fiind absurdă. Cu alte cuvinte Kan
susţine aici că el ştie mai bine ci tocmai că el nu ştie todin cauză că în această privinţă nimeni nu ar putea şti vdată ceva, astfel încât a asuma atât teza, cât şi antitez
această problemă ar fi o poziţie absurdă.
Interesant este că în această întreprindere el răm
prin faptul că îşi propune a oferi o obiecţie critică, loial
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 101/370
'»■1•r.la întrucât raţiunea are limite iar în această privinţă
|miic;i însăşi trebuie să ajungă a se convinge pe sine- ace
1 1 ■sic exact ceea ce propune, sub aspectul poziţiei de in iMu, Critica raţiunii pure: o critică a raţiunii prin ra
<" i însăşi. Mai specific, ea trebuie să se auto-conştientiz■i\ dincolo de relaţia sa cu modul de apariţie al lucrurilo
nu poale produce cunoaştere. Neputând produce cunoaş
dincolo dc apariţia lucrurilor, raţiunea este, cel puţin în uoaşlcrc, în cazul nostru circmuscrisă perspectivei noaiiinscendentale specifice şi la fel şi natura oricărei obie
iiăţi vi accesibile- dincolo de fenomen noi nu putem sp
l i mai mult de la cunoaştere în privinţa obiectivităţii. în
I" dc altă parte, acest mod de apariţie este, grosso mo
' ci caracteristic subiectului despre care vorbeşte Descar
•clui epistemic, ego cogito ca autonomizat de fiinţa natur
individul om. In nuce, fenomenul ca apariţie130 îi revineci-o cogito, aparenţa, individului natural, aparenţa aici
• liniând a lua condiţia subiectivă a gândirii drept cunoan a obiectului.
I .a nivelul paralaxei epistemologice despre care vl" im înainte aceasta se traduce prin modificarea unuia d
te sistemele de referinţă, respectiv celui desemnat la monu,ilogic ca centrul pământului. Astfel dacă, la nivelul a
logici, luăm poziţia aparentă a corpului ceresc ca filocniai modul în care obiectele ne apar în calitate de rep
-'cniări, unul dintre sistemele de referinţă ca fiind subiec
individual, flecare dintre de noi în calitate de fiinţe natura
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 102/370
se salvează aparenţei şi prin aceasta şi pe noi dându-nsibilitatea unei eventuale calculări a poziţiei noastre ci însăşi structura a priori a conştiinţei desemnate c
cogito. Pentru ca ceva să poată părea (în sensul negasurvenirii lucrurilor, ca aparenţă) el trebuie mai înapară (în sensul pozitiv al apariţiei). Aparenţa nu se sa
ză dihotomiei adevărat/ fals, apariţia da. Aceasta este
conceptului de fenomen în fonnula sa modernă, a po
lui Kant faţă de Descartes în particular.
Tranziţia de la conceptul de reprezentare, în vsa negativă ca aparenţă, la cel de fenomen implică
într-un sens general, un soi de concretizare la nivel a
a ego-ului. Internalizarea transcendentală a spaţiului ş
pului în calitate de forme a priori ale intuiţiei despre
am vorbit anterior în legătură cu Kant este direct lega
aceasta. Astfel, dacă la Descartes, ceea ce am numi a
se constituie exclusiv în temeiul unei auto-reflexivită
raţionale a conştiinţei (desemnate ca ego cogito), la
după cum am văzut, aprioricul este în mod egal legat
acest ideal-obiectiv al reprezentabilităţii, anume spaţ
timpul131. Aceasta se traduce la nivelul mai specific asului conceptului de cunoaştere în, pe de o parte, ataşatul lui Descartes de ideea unei cunoaşteri pur raţion
lumii lucrurilor în sine, pe de alta, în leitmotivul îîlo
kantiene legat de sublinierea dependenţei de relaţia cu
rienţa fenomenală a oricărei fonne de cunoaştere nou
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 103/370
nitiliTic sensibilă (sau relaţie cu aceasta), sub aspect epismii momentul de excelenţă originară a cunoaşterii atât
pus m(a conţinutului, cât şi a evidenţei înseşi, el fiind acilnl ca atare în mod nemijlocit şi explicit, la Kant lucrur
ii ala destul de diferit. Nu este însă acum momentul să
ii,un in materia specifică a acestor diferenţe.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 104/370
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 105/370
C apitolu l 11.
( 'ritica raţiunii pure şi aducerea lumii la fenomen.
i Som nu l do gm at ic .
Relativ la discuţia anterioară, trebuie ţinut cont şlapliil că, sub un aspect specific doctrinar, receptarea
I irscartes de către Kant este făcută, de către acesta din
ni. i . şi prin prisma lui Hume. Adăstarea în somnul dogm
il laţiunii este o ipostază deloc străină lui Kant însuşi iirosi context, conform propriilor spuse, postura ceas
deşteptător îi revine lui Hume. Poate că exact în aceasi onslat geniul lui Kant, anume în faptul de a fi fost un
mialist care a depăşit raţionalismul iar în această dire
păstrând intacte orice merite legate de originalitatea şi
liaordinara putere de sinteză a filosofiei sale, imboldu
lost dat, după cum spusesem şi anterior, de către Hu
\ coastă reverenţă a lui Kant pentru Hume nu trebuie lin sensul unei solidarităţi de conţinut, sau de poziţie, ci degrabă legată de un anumit fair play argumentativ v
din partea lui Kant către Hume respectiv în faptul că fillul german, deşi nu se poate afirma că ar fi găsit argume
le cmpiristului a fi valabile ca atare în sine el a fost tot
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 106/370
greşite. In nuce, atitudinea lui Kant faţă de Hume ar
deşi el greşeşte în poziţia sa de ansamblu, relativ la tip
raţionalism la care el se raporta avea dreptate: raţionali
se preta la tipul de critică adus de către el.Mai explicit, ideea de bază a lui Hume ar fi că a
unea noastră ineluctabilă la anumite concepţii luate în tradiţional a fi fundamentale în ansamblul imaginii no
despre lume, reflectă mai degrabă o condiţionare nat
decât o eventuală necesitate de re sau de dicto care
conduce în această direcţie. Faptul că o cauză aduce îdeauna după sine un acelaşi efect, faptul că există lucru
afara noastră în mod independent de noi, faptul că fie
dintre noi este dotat cu o identitate ideală ce rămîntotodeauna aceeaşi indiferent de natura experienţelo
care le parcurgem sunt nişte credinţe ce constituie ma
grabă cristalizări epistemice ale unor atitudini existen
natural pragmatice decât concluzii la care ajungem în
necesar în urma unui excurs dogmatic, eventual de fa
celui cartezian. Astfel dacă la Descartes am asistat la i
perea autonomizării subiectului epistemic de cel natur
Hume avem de-a face cu o tendinţă contrară ce vizeazînscrierea subiectului epistemic în limitele mundanesale naturale. Ego-ul cunoscător nu poate niciodată afla
multe decât îi permite individul natural. Credinţele fu
mentale de factura celor anterior enumerate sunt ches
care nu ţin de legitimitate sau de întemeiere ci de o inc
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 107/370
dupa cum vom vedea mai încolo, la Hume însăşi credin
tuli o personalitate perpetuu identică, anume într-un egi ic de această factură.
Revenind, ceea ce este esenţialmente comun acesluplc este, conform lui Hume, un anumit principiu de om
!•>minte (ale cămi resorturi sunt mai degrabă de factură phologica decât pur raţională) prin intermediul căruia n
( niichidem de la anumite chestiuni asupra cărora avem s
ii humă sau alta control la altele asupra cărora acesta ne l
i şic. In privinţa cauzalităţii experienţa nu ne dezvăluie mic mai mult decât o anumită constanţă în asociere, rela
Iu eventuala permanenţă şi independenţă a obiectelor ex
iionic în raport cu noi experienţa explicită, iarăşi, nu ne oi.i decât impresii trecătoare şi variabile în raport cu natu
pailiculară a fiecăruia dintre noi, pe când în privinţa pers
nnlilăţii perpetuu identice cu care fiecare dintre noi este dini, nouă nu ni se înfăţişează decât diverse serii de conţin
iini mentale asociate în variate moduri, nimic care să su
islc şi să persiste conţinuturi lor mentale ca atare. în toa
uccslea noi nu facem decât să asistăm la anumite lucruri i inferăm pe baza lor asupra altora la care nu mai asistăm
compensând prin imaginaţie ceea ce ne lipseşte atât în eperienţă cât şi în raţiune. Cauzalitatea ca principiu, eterog
mlalea ontologică a lumii în raport cu noi (laolaltă cu om
gcnilatea ei epistemică aproximativă în raport cu senzaţii
noastre), perpetua identitate a ego-ului sunt tot atâtea impresii de reflecţie respectiv maniere tipice ale capacită
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 108/370
orice judecată legitimabilă prin raţiunea pură, în ciuda
tului că este esenţialmente dotată cu necesitate, nu p
niciodată purta asupra lumii ci numai asupra simplelo
porturi logice stabilite între termeni la nivelul judecăţiidusă fiind ca atare la simpla tautologie, pe când orice j
cată ce poartă asupra lumii, putând ca atare aduce ceva
este întotdeauna de factură empirică, a posteriori, nepu
fi ca atare niciodată dotată cu necesitate. Pe de altă part
decăţile corespunzătoare acestor orientări fundamentale
de lume pretind a transmite a priori adevăruri fundamen
despre aceasta. Această dublă revendicare însă, nu est
cazul lor marca non-sensului, dat fiind că, raţional le
mabile sau nu, noi ne găsim în situaţia de a fi incapab
renunţa la credinţele lor corespunzătoare, ci mai degra
faptului că ele se pretează la un alt fel de întemeire- abditatea ar corespunde aici nu atât acestor credinţe sau j
căţilor lor corespunzătoare ci mai degrabă însăşi încerde a le oferi o legitimare raţională dat fiind că tot cee
este raţional posibil le este lor şi factorilor naturali de
responsabili tributar. Acest lucru este valabil inclusiv în
zul specific al convingerii native pe care cu toţii o nutrimmod spontan în ideea existenţei unei identităţi perso
ideale şi imuabile, un res cogitans în termenii lui Descaca opus unei fruste materii, întinse, schimbătoare şi pe
bile. Ceea ce ne dezvăluie experienţa introspectivă
numai diferite impresii care se asociază şi se succedă în
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 109/370
'ht ,o presupun în mod reciproc şi necesar în virtutea u
ui imlilu sistemic al personalităţii desemnat ca ego, ci
iuni ca un compositio, respectiv ca o simplă aglomer
■uiihiigcntă de elemente care se întâmplă să stea în legătu■iur.Irănse în acest sens de circumstanţe exterioare orică
i i dintre ele. Ca atare, pe cât ar crede raţionaliştii, în păni. ii Descartes, în această esenţă imuabilă ideal raţional
"i a .n uia dintre noi în calitate de subiect, este cel puţin
Ici de probabil, susţine Hume, ca aşa numitul ego să fie
mic mai mult decât un simplu sentiment de identitate rezta dmlr-un soi de inerţie mentală produsă de simpla asista
l,i fenomenul perpetuei desfăşurări şi succedări a diferitei (Miţinuturi mentale. Aceasta întrucât, la modul cel m
amplu, mobilul a ceea ce ne spune Descartes a consticM-nţa acestui ego, anume raţiunea, se dovedeşte, în m
1 1 u niu 1în care este chemată să îl justifice, incapabilă să
Iaca. Pe de altă parte, în ciuda acestui fapt, ne vedem
mod perpetuu urmăriţi de tendinţa spontană de a aşeza palele oricărui conţinut mental o unică şi imuabilă identi
te reflexivă ideală- noi ne găsim, inclusiv la nivelul simţul
comun, în incapacitate de a renunţa la această convinger<a atare, conchide Hume, ea trebuie să rezulte în temeiuli cva ce ne caracterizează prioritar raţiunii în ordinea esenţ
uuluralitatea noastră ca subiecţi ai unei ordini plasate su
.cumul unui soi de existenţă întru imediat şi pentru secu
tate dacă ne permiteţi împrumutul acestei formule. Mobil
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 110/370
treprindere absurdă dat fiind faptul ca noi nu putem fără
ci doar încărcătura pe care ele o capătă în interpretarea
onalistă, respectiv ca judecăţi a priori despre realitate.
Ceea ce i-a prilejuit lui Kant demararea amplului proiect reformator a fost ,probabil, constatarea faptulu
nimic din instrumentarul teoretic şi argumentativ al raţi
lismului de până atunci nu avea percutanţă în a combat
gumentele critice ale lui Hume. Ca atare, în măsura în
raţionalismul ar mai fi putut avea pretenţii de verosimilse impunea necesitatea unei reformulări radicale. Raţi
lismul trebuia salvat, însă aceasta nu într-un sens pur p
mic, respectiv ca o confecţionare a unor argumente ma
ne, ci tocmai, susţine Kant, de argumentele lui Hume trie să se ia aminte şi să fie incorporate, cu modificările
retice de rigoare, în substanţa teoretică a raţionalismulusuşi, indiferent de amplitudinea pe care întreprinderea a
tei resemnificări de ansamblu a raţionalismului ar presne-o.
Sub un aspect ceva mai specific legat de problemaici avută în vedere, respectiv conceptul de ego cogit
reprezentare spontană pur a priori a conştiinţei despre putem vedea în raportarea lui Kant la această chestiunterminologia sa specifică desemnată ca cipei'cepţie orig
sintetică, încercarea unei mari sinteze între ego cogito-
priori şi pur raţional al lui Descartes şi eul empiric a poriori despre care ne vorbeau empiriştii, în particular Hu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 111/370
mi lurmală a experienţei. Cu alte cuvinte noi putem dep
in i imoaştere datele particulare ale oricărei experienţe epii ut contingente tocmai întrucât avem la dispoziţie la
m'I
a priori datele generice ale oricărei experienţe posibV.ilcl, dacă experienţa sensibilă ne dezvăluie modul în c•fi iii lucrurile, intelectul şi raţiunea, la nivelul cunoaşt
iprnilative, ne dau seama de modul în care ele trebuie
icu. respectiv de măsura în care ele nu pot sta altfel , î
a r.islă necesitate are în vedere, în ultimă instanţă, tot ex
i u liţa în ansamblul ei şi, prin aceasta, fiecare dintre expeciiţclc empirice particulare ei subsumate. In nuce, indep
ili iiţa tle experienţă se traduce, în cazul cunoaşterii, ca o drpendenţă de orice experienţă particulară, iar nu ca o inIm1 1 «Icnţă de orice experienţă posibilă, ci dimpotrivă,
pulcm depăşi orice experienţă particulară numai întru for
l'cucrică a priori a oricărei experienţe posibile însă dincode relaţia sa cu aceasta, ego-ul a priori şi raţiunea pură căia el îi este circumscris nu sunt capabile a genera cunoaştSpic exemplu, în cazul conceptului de cauzalitate noi pute
depăşi fenomenul simplei succesiuni a două evenimen
eventual constantă însă întotdeauna contingenţă, la c
•mpiricul se rezumă a ni-1 înfăţişa, în sensul înţelegerii sui esiunii lor ca o legătură necesară după o anumită regu
tocmai întrucât intelectul nostru ne furnizează în anterio
percepţiei concrete a oricăruia dintre cele două evenimen
ii regulă a priori după care lucrurile ar trebui ca în mod n
i esar să se desfăşoare astfel; acest din urmă aspect îl da
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 112/370
motiv că însăşi ideea de cauzalitate o implică pe cea de
cesiune a ceva, respectiv a anumitor evenimente partic
în timp, deci în experienţă. In absenţa relaţiei sale cu erienţa conceptul de cauzalitate îşi pierde orice semnifi
iar, ca atare, în măsura în care o luăm pe aceasta ca fiin
factură a priori şi relaţia sa cu experienţa, în măsura înîi este în mod definitoriu caracteristică trebuie înscris
aceleaşi coordonate. Cu alte cuvinte nu este vorba aici
pre faptul că lucrurile în sinea lor nu s-ar putea desfaltfel decât cauzal ci doar că ego-ul, intelectul nu le pînţelege şi ca atare , în ultimă instanţă nici percepe, a
decât succedându-se cauzal, noi neputând niciodată
de-a face cu lumea dincolo de modul în care suntem în specific construiţi- ceea ce găsim ca fiind necesar în
nu ţine de aceasta considerată în calitatea sa în sine, setă ci de noi înşine. Realitatea, pe cât este realitate a ce
anumitor elemente care o compun, este totodată în mo
fel de esenţial şi realitate a cuiva, a unui anumit subiecre asistă Ia ele. Lucrurile se desfăşoară în mod neces
anumite moduri întrucât ele nu pot deveni obiecte pe
noi decât desfăşurându-se astfel.132Acestea sunt valabile pe dimensiunea cunoaş
Totodată însă putem găsi în Critica raţiunii pure anu pasaje în care se sugerează în mod destul de explicit f
că această dependenţă a ego-ului de fenomen este la fe
valabilă şi sub aspectul conştiinţei înseşi, dincolo de
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 113/370
Mi in.i cunoaşterii , că ea ar fi deci înscrisă în însăşi mii.ilca pur reflexivă a conştiinţei. Astfel în măsura în
■unşiiinţei i se cere în mod necesar, pentru a fî posibilă pic/cnlarea spontană a unei identităţi personale, acest
<*■reclamă în mod egal şi prezenţa a ceva care nu sunim mai pentru a avea la dispoziţie ceva de care să se p
diferenţia întru constituirea menţionatei identităţi. Aces
va care nu sunt eu, ca simplă reprezentare spontană g
• •133
„lai gândesc este, cum s-a spus deja, o judecată empirică şi co
tu inc judecata: eu exist. Dai- eu nu pot spune: tot ce gândeşte e
i Iii i alunei proprietatea gândirii ar face din toate fiinţele care o po
in:,.Ic fiinţe necesare. De aceea, existenţa mea nici nu poate fi con
iHIii ca dedusă din judecata: eu gândesc, cum credea Descartes ■dlminieri premisa majoră: tot ce gândeşte există ar trebui să prece
i i cslc identică cu ea. Ea exprimă o intuiţie empirică nedelermi
adică percepţie (prin urmare, ea demonstrează că deja senzaţia,
aparţine deci sensibilităţii, stă la baza acestei judecăţi existenţ
dar precedă experienţa, care trebuie să determine obiectul percep
i ii ajutorul categoriei, cu privire la timp; iar existenţa încă nu este a
i alegorie, ca atare nu se referă la un obiect dat în mod nedeterminnumai la unul despre care avem un concept şi despre care vrem să
daca există sau nu şi în afara acestui concept. O percepţie nedeterm
ri înseamnă aici numai ceva real, care a fost dat, şi anume numai pe
gândire în genere, aşadar nu ca fenomen şi nici ca lucru în
(nonmenon), ci ca ceva care există de fapt şi care este desemna
'dare în judecata: eu gândesc. Căci este de notat că atunci când
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 114/370
de orice conţinut determinat ţine încă doar de purul a
reflexiv al conştiinţei, dincolo deocamdată, sau mai deg
în anteriorul chestiunii cunoaşterii şi fenomenului; pe d
tă parte în măsura în care se caută a pune această reprtare spontană a ceva care nu sunt eu în legătură cu un
mit conţinut determinat se marchează debutul problcunoaşterii iar cum menţionatul conţinut poate fi e
numai de la nivelul fenomenului aceasta din urma devi
mod exclusiv circumscrisă fenomenului. Ca atare dedenţa cunoaşterii de fenomen se găseşte anticipată a pîn însuşi sensul raportării reflexive a conştiinţei la sine
nu ar fi posibilă dincolo de noţiunea unei transcend
concrete de care să se poată diferenţia în coagularea nnii de identitate personală, chiar dacă însă menţionata t
cendenţă nu este încă fenomen. însuşi sensul a priotranscendentalităţii presupune noţiunea de transcendenmaniera în care aceasta din urmă devine concretă de
zând prin aceasta şi conştiinţei înseşi o dimensiune con
a raportării sale la sine este însuşi fenomenul.
Relativ la raportarea kantiană la chestiunea aşa ntului ego, respectiv realizarea acestei mari sinteze
elementul raţionalist şi cel empirist presupune, sub a
teoretic, o aducere a empiricului în intimitatea imanen
ego-ului, un moment al contactului nemijlocit al conşt
pure cu realitatea spaţio-temporală desfăşurat pe te
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 115/370
In vederea oferirii unei legitimări a priori a judecăţilor
i<■de către Hume în calitate de credinţe fundamental
dir cuvinte în vederea evitării justificării psihologic
i,m lină a eşua întotdeauna în scepticism, ante-menţi1 1 Hniimie trebuia depăşită, respectiv trebuia stabilită (
pía ală) posibilitatea unor judecăţi care să fie, pe de o p
di dale cu necesitate dar care, pe de alta, să poarte, s
Inimă sau alta şi asupra lumii. Astfel problematica în
metafizici este redusă la chestiunea naturii, originii şi . 1 1 1 1 judecăţilor sintetice a priori134. în acest sens se r
iii.i insă o resemnificare a conceptului de a priori sub a
tul naturii relaţiei sale cu experienţa şi a rolului cunoaiu acest context.
Pentru ca judecăţile sintetice a priori să poată fi
bile este necesar ca spaţiul şi timpul să fie aduse, sInimă sau alta, în imaneţa ego-ului. Acesta este lucruli a lipsit lui Hume şi care a făcut ca filosofía sa să eşue
cele din urmă în scepticism. Aceasta este totodată marclerenţei esenţiale dintre aprioricitatea ego-ului de la Ka
condiţionarea naturală pre-epistemică a eului despre ca
vorbeşte Hume. Straniu este în cazul acestuia din următul că deşi miza filosofiei sale o constituie tocmai fapt
i demonstra că noi nu putem avea de-a face cu lumea
colo de modul în care suntem naturalmente construiţi
alare condiţionaţi, el păstrează încă la un mod activ iunei realităţi în sine obiective, ca opusă modului subi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 116/370
în care noi avem de-a face cu ea. Hume crede a putea
ra la nivelul realităţii ceea ce ne este nouă în mod sp
propriu de ceea ce revine acesteia în sine. Această che
este spre exemplu constitutivă distincţiei dintre imprde senzaţie, care ar constitui maniera nealterată în carlitatea pătrunde în noi şi impresiile de reflecţie, care ar
stitui marca modului specific în care noi reacţionăm llitate în virtutea naturii noastre. Viciul l-ar constitui to
faptul că noi tindem prin aceasta a proiecta asupra reaceva ce nu se găseşte în ea, ci în noi, cu alte cuvinte aca obiectiv ceva ce este prin natura sa subiectiv. Pe d
parte se recunoaşte faptul că noi nu putem avea de-a fa
realitatea dincolo de propria noastră capacitate reflexivtoate acestea se strecoară o contradicţie. Astfel, de d
discuţiei, dând credit total la ceea ce ne spune Humcondiţiile în care noi nu putem avea de-a face cu real
dincolo de capacitatea noastră de a reflecta asupra e
anume îl mai întemeiază pe acesta a separa şi oarecurarhiza sub aspectul autenticităţii impresii de reflecţi
bine, frumos, adevăr, necesitate, mânie etc.) desem
modul nostru subiectiv în care reacţionăm la fapte, d presii de senzaţie (ca rece, cald, roşu etc.) ca stând p
anumite proprietăţi în sine ale lucrurilor, cu alte cuvint
de mai poate fi trasată linia de demarcaţie la nivelul
nutului realităţii între datele nealterate ale acesteia şi
ce se aşterne asupra ei prin aportul nostru subiectiv în
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 117/370
•Im11 1 i în care noi am putea-o cunoaşte în sine, anume tocmdincolo de noi înşine.
In acest context, pasul salvator întreprins de K1 1 mc ca cel mai firesc lucru cu putinţă: a aduce realitatea
imanenţa ego-ului păstrându-i însă acesteia sensul tra
■.iuIcnţci (ca întemeiat în pura transcendentalitate a aceia) ( onstitutivă acestui aspect este, după cum am spus
mi tor, internalizarea transcendentală a spaţiului şi timpu
Modul în care însă în aceste condiţii realităţii îi este sallaiului de transcendenţă în raport cu ego cogito-ul răm
overvat pentru o discuţie ulterioară.
O distincţie importantă pe care o face Kant şi de
i ni c poate porni înţelegerea acestui aspect este cea din
originea unei judecăţi (quid facti) şi justificarea acestli/uid j'iiris). Originea unei judecăţi sau a unui concept p
veşte modul efectiv în care acestea rezultă din experienţăi ellccţic asupra ei. Justificarea sa, pe de altă parte, arc
vedere problema legitimităţii lor în raport cu anumite pr
. ipii. Spre exemplu metafizicii îi sunt, potrivit lui Kant,
i u (eristice ambele ipostaze: se poate vorbi despre metall>a iii calitatea ei, primă, de dispoziţie naturală (metaphys
iniliira/is) rezultată dintr-o înclinaţie spontană şi necritic
mţiiinii în a se preocupa de probleme speculative
depăşesc orice limite ale experienţei posibile, se poate vo
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 118/370
echivocă, nesistematică, chiar contradictorie de concep
judecăţi şi teze de varii facturi şi origini care, în cel mai
caz, încearcă doar să imite rigurozitatea sub aspectul exc
siv al formei. Metafizica ştiinţifică pe de altă parte co
punde unui ideal dogmatic (nu dogmatist), respectiv de p
cedură strict demonstrativă întemeiată riguros pe princippriori şi din conţinutul căreia, pe cale de consecinţă, o
auto-contradicţie este eliminată.135 Sintetic, cel dintâi asp
vizează un plan mai degrabă psihologic, cel din urmă uaprioric (raţional, intelectual şi intuitiv). Distincţia este
mare relevanţă sub aspectul combaterii argumentelor Hume, în particular a justificării aduse de el aşa numite
judecăţi fundamentale, întrucât în contextul distincţiei
Kant o judecată/credinţă deşi poate fi psihologic a prior
raport cu un anumit subiect ea, sub aspect logic, poate fcontinuare a posteriori. Spre exemplu, chiar dacă cineva
ar naşte, din varii motive, cu convingerea, adevărată de
fel, că unele pantere sunt negre aceasta nu înseamnă această convingere, indiferent cât de puternică, ar avea v
relevanţă în stabilirea valorii de adevăr a judecăţii Cel pu
unele pantere sunt negre', simpla convingere nu ar scuti biectul respectiv de a se uita la experienţă în vederea stalirii adevărului judecăţii ei corespunzătoare, iar în măsura
care nu ar face-o, am găsi respectiva afirmaţie ca nefonda
Aceasta înseamnă că tipul de justificare oferit de către H
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 119/370
im menţionatelor judecăţi fundamentale este logic insui ni (şi chiar contradictoriu).
Iii condiţiile în care atât experienţa cât şi raţiu
' mi .iderate în sine, separat, se dovedesc incapabile a ofein-.iilicăre adecvată menţionatelor judecăţi, natura rel'liniic empiric şi raţional trebuie regândită în sensul mle/e a priori (pur formală) care să facă posibile, cel p
mii o anumită măsură, în mod a priori judecăţi asupra lu
■ii alic cuvinte judecăţi sintetice a priori. In acest sens K
iM'.eşie corectă intuiţia lui Hume în a considera că pentdepăşi limitele experienţei se reclamă ca aceste conc
linulamentale să-şi aibă originea a priori. Pe de altă p
pune Kant, Hume nu şi-a dat seama de faptul că se pml.impla ca intelectul, deşi să nu fie constrâns în a g
anumite concepte împreună în sine, scoase din contex
nivelul exclusiv al conceptului), el să fie totuşi constrânI" gândi împreună în obiect. Aceasta ar însemna însă caţiunea şi intelectul să întreţină în mod a priori un rapor
obiectul, cu alte cuvinte ca acesta să se regăsească în
anumită măsură (formal) la nivel a priori laolaltă cu ra
nea şi cu intelectul şi să întreţină aici, cel puţin sub cond
i unoaşterii, un raport necesar cu ele. în acest sens, pe d parte, spaţiul şi timpul intră sub revendicarea aprioricu
lespcctiv ca forme pure ale intuiţiei sensibile, pe de parte intelectul devine autorul experienţei în care se găobiectele lui prin intermediul anumitor concepte privile
le eare anticipează, sub aspectul formei, diferite rapor
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 120/370
calitate de facultate a reprezentării, materialului brut
zat de către simţuri, de cel de-al doilea aspect se ocupălitica transcendentală, termen ce are în vedere modul
re intelectul impune prin intermediul categoriilor şi p
piilor din ele rezultate o ordine logică necesară diver
empirico-intuitiv. Relativ la categorii, Analitica trandentală pune în discuţie, pe de o parte, o deducţie met
că, prin care se are în vedere arătarea modului în care
ritele categorii rezultă în mod pur a priori din diferite
ţii logice fundamentale, pe de alta, o deducţie transcentală, prin care se are în vedere a se arăta modul în car
tegoriile se raportează în mod pur a priori la obiectele
rienţei, respectiv că acestea nu ar fi posibile în absenţa
Ca atare, opac fiind la această perspectivă de conceptu
re teoretică a raportului dintre intelect şi experienţă, H
în măsura în care nu găseşte pic de necesitate în înlănţconceptelor constitutive acestor judecăţi fundamentale,
o considerare aparte a fiecăruia dintre ele la nivelul p
intelectului, se vede obligat a le deriva din exper printr-un soi de necesitate subiectivă rezultată din ob
inţă. Astfel, condiţionat fiind în baza propriilor pre
empiriste, a considera că orice concept al unui obiect pfi depăşit numai empiric i-a rezultat, firesc de altfel, cterul contingent al înlănţuirii conceptelor în judecăţi, i
siv al, spre exemplu, legii cauzalităţii. Miza a ceea ce
ne pune în vedere relativ la toate acestea este că noi de
putem niciodată depăşi , la nivel a priori, în mod nemi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 121/370
unei reprezentări intuitive a înlănţuirii cauzale a două emmciile Kant formulează astfel lucrurile:
„Că lumina Soarelui, care luminează ceara, o top
inii>(lată, pe când întăreşte argila, niciun intelect nu pchiu din conceptele pe care le-am avut mai înainte des.ii r\ le lucruri, cu atât mai puţin poate conchide legal
numai experienţa ne poate învăţa o astfel de lege. Dimuivn, în Logica transcendentală am văzut că, deşi nu pudepăşi niciodată nemijlocit conţinutul conceptului dat,
tem totuşi cunoaşte cu totul a priori legea înlănţuirii cu
hu i m i, dar în raport cu un al treilea lucru, anume cu ex
i icnţa posibilă, deci totuşi a priori. Dacă deci ceara, mai înainte a fost solidă, se topeşte, pot cunoaşte a prior
nclmic să fi precedat ceva (de exemplu, căldura solară),
i uia i-a urmat topirea după o lege constantă, deşi n-aş pu. imoaşte în mod determinat a priori şi fără ajutorul exp
enţei nici cauza din efect, nici efectul din cauză. Hum
i oncliis deci fals din contingenţa determinării noastre d
lege contingenţa legii însăşi şi a confundat ieşirea din c
cepi ui unui lucru spre experienţa posibilă (ceea ce arc lo
priori şi constituie realitatea obiectivă a acestui concept)•înleza obiectelor experienţei reale, care fără îndoială e deauna empirică; dar prin aceasta el a făcut dintr-un prin
piu al afinităţii, care îşi are sediul în intelect şi care expr
0 legătură necesară, o regulă a asociaţiei care nu se găse
decât în imaginaţia reproductivă şi nu poate reprezenta
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 122/370
2 . In te rn a l iza re a tran sc e n d e n ta l ă a spa ţ iuş i tim pu lu i.
Primul pas în direcţia reconceptualizării raport
dintre conceptual şi empiric îl reprezintă, aşa cum am
şi mai devreme, internalizarea transcendentală a spaţiulu
timpului. Celebra analogie făcută de Kant în prefaţa d
ediţia a doua a Criticii raţiunii pure, între filosofía sa ş
voluţia copernicană are în vedere exact acest lucru: în sura în care rezultatele concrete ale mecanicii cereşti al
cau în mod inevitabil în contradicţii în condiţiile în car
pornea de la premisa că armata stelelor s-ar învârti în jspectatorului era evident că, cel puţin ca simplă încerc
sc preta ca soluţie faptul de a vedea ce se întâmplă d
spectatorul este făcut să se învârtă în jurul lor. în mod log, în metafizică, susţine Kant, se impune necesitatea utranziţii teoretice echivalente în privinţa intuiţiei lucrur
Kant este de acord cu Hume că în măsura în care intuiţi
trebui să se orienteze după natura obiectelor în calitatea
de lucruri în sine, orice cunoaştere a priori a noastră în
vinţa lor ar fi imposibilă. Pe de altă parte însă, dacă obie
în calitatea sa de lucru sensibil este lăsat să se orienteze
pă facultatea noastră de intuire, cunoaşterea a prior
prinvinţa sa devine conceptibilă. Cu alte cuvinte, întsens mai general, toate problemele metafizicii ar rezu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 123/370
iiiporlfmdu-se la obiecte în calitatea lor de lucruri în ' um găsi că Necondiţionatul nu poate fi gândit fără con
dicţie; este exact concluzia la care ajunge Hume în priv
putu ipiului cauzalităţii: în măsura în care luăm cauzalit■. 1 pi incipiu ea trebuie să fíe dotată cu necesitate însă atu• i nu se mai poate aplica lumii pentm că aici, în emp
nimic nu este necesar pe când în măsura în care luăm c
nlilalca ca fenomen real ea, nu mai poate fi altfel d
■mpirică, deci lipsită de necesitate. Ambele alternative
ilnle prezintă cauzalitatea ca principiu ca o imposibilitatSoluţia lui Kant: dacă se admite că reprezenta
noastră a lucrurilor nu se orientează după ele ca lucrurmc ci numai după cum ele ne apar nouă în parametrii in
| ici noastre sensibile putem constata dispariţia contradic
Alltel spus, „Necondiţionatul trebuie găsit nu în obiecte
mieai le cunoaştem (ne sunt date), ci desigur întrucât nui imoaştem, ca lucruri în sine.”137 Avem dc-a face aici c
electivă răsturnare de perspectivă relativ la ceea ce se întâm
m i azul raţionalismului clasic, în speţă la Descartes, răsturn
i are însă se impunea exact în vederea împlinirii amplului
iect pe care acesta îl demarase : ceea ce găsim a fi ce! mai a
vărul la nivelul realităţii este tributar nu lucrului în sine ci nînşine.
De importanţă în înţelegerea acestei chestiuni este
tincţia kantiană între materie şi formă. Ceea ce ţine de mat
fenomenului este de factură exclusiv sensibilă şi nu poateilare 11cunoscut a priori In termenii filosofului senzaţia
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 124/370
• 51fenomenului să poată fi ordonat în anumite raporturi”
constituie ca un compus între anumite elemente de factur
conceptuală, raţional- intelectuală pe de o parte şi anumi pecte legate de intuiţia pură, respectiv de ceea ce ne ră
sub aspect intuitiv atunci când facem abstracţie de orice s
ţie. Acest element intuitiv a priori ce subzistă oarecum în
decantării elementului empiric de la nivelul fenomenuluexact ceea ce face obiectul Esteticii transcendentale. Ca
aceasta presupune sub raport metodologic două abstracţ
conotaţia a ceea ce Husserl va numi mai târziu reducţie) port cu fenomenul: prima, intelectuală, la nivelul căreia se
lează sensibilitatea tăcând abstracţie de ceea ce gândeşte
lectul prin intermediul conceptelor sale, cea de-a doua, sen
lă, evacuând, de la nivelul intuiţiei constituite pe fondul
dintâi tot ceea ce aduce senzaţia. Ceea ce ne rămâne este
pla intuiţie pură, ca raport generic-intuitiv al fenomenforma intuiţiei. Intr-o valenţă mai concretă a acestui co
putem constata că, la nivelul unui experiment mental, în prţa obiectelor sub raportul intuiţiei putem face abstracţie d
ce proprietăţi ale acestora, chiar şi de acestea însele şi cu acestea avea încă prezentă posibilitatea concretă a unei f
tăţi proprii de reprezentare a lucrurilor în măsura în carmenţinem lămurite reprezentările de spaţiu şi timp. Cu altvinte noi ne putem imagina spaţiul şi timpul ca golite de o
te însă nu ne putem imagina obiecte în lipsa spaţiului şi tilui. Această desemnează, la nivelul intuiţiei, o preceden
ordinea esenţei a spaţiului şi timpului în raport cu obie
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 125/370
ne lot ceea ce este empiric le presupune. Pe de altă partenu pol (ine, în egală măsură, nici de vreun eventual aport a
• mini în sine la fenomen în măsura în care noi ordonăm, to
ni mvlelc aşa cum ne apar în raporturi de spaţiu şi timpi nul miza însuşi conceptului de lucra în sine este anco
lut mai într-o realitate de dincolo de orice raport (i.e. în sii saci tic aceea noi nu putem gândi coerent Necondiţionatu
i a pori cu fenomenul în măsura în care luăm spaţiul şi timpu
ţinând de lucrai în sine. Aceasta este esenţa auto-contradic
iu t arc s-a plasat Hume: teza sa rezida tocmai în a demonca noi nu putem avea de-a face cu lumea dincolo de manier
i arc suntem naturalmente condiţionaţi în situaţia noastră
pirică particulară, adică în spaţiu şi timp. Ca atare noi nu ar
imi să avem conştiinţa spaţiului şi timpului în măsura în c
ele (in de realitatea în sine. Pe de altă parte este evident că
avem această conştiinţă a lor tocmai ca bază a ceea ce ne cdiţionează în mod natural.
In nuce, pentru Kant, spaţiul şi timpul nu sunt concebile nici ca reprezentări empirice, nici ca ţinând de aportul
cognoscibil al lucrului în sine la fenomen ci numai în calide forme a priori ale intuiţiei, dat fiind că noi nu ne putem ef
i iv imagina intuiţia ca facultate a reprezentării în mod indepdent de ele. Ca atare, acele proprietăţi, care aparţin obiecte
particulare dar nu în particular ci tocmai ca obiecte ale expenţei posibile, cu alte cuvinte care sunt, sub raportul intuiţ
mferabile exclusiv în termenii pur formali ai spaţiului şi timlui, dincolo de orice eventual conţinut empiric care ar veni
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 126/370
sesem şi anterior, necesare şi universale. Totodată însă ele s
în baza aceluiaşi fapt sintetice.
Lămurire: judecăţile analitice sunt, după cum am pu
constata, produsul simplei sinonimii, ele îşi întemeiază nectatea exclusiv pe principiul non-contradicţiei, mai exact
simplul fapt că notele predicatului logic sunt întotdeauna inc
se între cele ale subiectului logic. Aceasta face din ele judec
necesare, însă acelaşi lucru le reduce şi la statutul de simtautologii. Ca atare, pentru ca o judecată să aducă ceva nou
trebuie să se întemeieze pe ceva mai mult decât pe simplul port nemijlocit între termenii logici în virtutea principiului n
contradicţiei. Altfel spus este nevoie de o terţă parte ca moal sintezei între cei doi termeni (care consideraţi aparte,
cum lacea Hume, sunt total străini unul de celălalt). In cajudecăţilor empirice această terţă parte este exact senzaţia. S
exemplu în judecata Acest cub este roşu sinteza conceptuluicub cu cel de roşu (total străine în sinea lor unul de celălalt)
te mediată de însăşi percepţia empirică a alipirii lor într-un oect particular aici prezent. Provenienţa empirică a acestei te
părţi ca mobil al sintezei face din judecăţile de această factjudecăţi a posteriori, particulare şi contingente.
In măsura în care am găsi o terţă parte ca mobil al sin
zei celor două concepte care să nu fie de factură empirică c
priori am putea păstra caracterul sintetic al judecăţii ad
gându-i însă şi necesitatea rezultată din caracterul aprioric
elementului mediu. Acesta este exact cazul judecăţilor ma
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 127/370
ia.dat fiind că suntem mai puţin obişnuiţi, nu avem tendinţ
a lua ca spontană şi nemijlocită derivarea rezultatului dinmeni. Pentru aceasta, susţine Kant, noi trebuie să apelăm l
procedeu figurativ ce ţine de intuiţia pură. Cu alte cuvintel'accm o sinteză a celor două concepte prin intermediul un
treilea, respectiv figuraţia în intuiţia pură iar numai după
această intuiţie ne oferă o reprezentare a rezultatului sinteze
construim în baza acesteia şi un concept corespunzător. Ac
ta este ceea ce Kant numeşte cunoaştere prin construcţia
<eptelor în intuiţia pură, în mod specific caracteristică matelicii, ca opusă, după cum vom vedea, cunoaşterii după conte atribuită de el filosofiei. Mai explicit, tocmai elementu
tuitiv, chiar dacă a priori, ca mobil al sintezei concepteloseama de natura esenţialmente diferită a judecăţilor de fac
matematică de cele caracteristice metafizicii. Aceasta într
metafizica, în calitatea sa de cunoaştere pur raţională, nu poferi niciun fel de intuiţie, nici măcar de factură a priori
numai raportul cu eventuale şi potenţiale intuiţii. Ca atare jucăţile sintetice a priori ale matematicii nu pot în niciun
constitui un model pentru metafizică în formularea de judesintetice a priori. Astfel, conform lui Kant, toate încercăril
pice raţionalismului de a împrumuta forma matematică peconstrucţia metafizicii (Descartes, Spinoza) considerându-s
aceasta ar aduce implicit cu sine un soi de transsubstanţocultă şi spontană a respectivelor judecăţi în direcţia necesi
nu pot fi luate decât ca simple (auto-)amăgiri retorice ce nu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 128/370
samblu (iar nu la un element în mod concret şi specific id
ficabil la nivelul acesteia). Simptomatic este, în opinia pentru marcarea diferenţei esenţiale între cele două tipur
judecăţi sintetice a priori, că în cazul celor de factură mattică, ele sunt capabile ca, la final, să ofere prin ele însele
prezentare concretă şi specifică a produsului sintezei la niv
intuiţiei (pure), pe când cele caracteristice metafizicii onumai o regulă a sintezei anumitor intuiţii (pure sau empi
iar nu şi pe acestea însele. Anticipând într-o oarecare mă
discuţia dedicată Analiticii transcendentale, putem luaexemplu în acest sens diferenţa dintre analogiile de factură
tematică şi cele de factură filosofică. Dat fiind specificul c
două domenii, cele matematice sunt de natură cantitativă,
filosofice calitativă, astfel încât cele dintâi vor funcţionmod constitutiv în raport cu intuiţiile, pe când cele din u
regulativ. Aceasta înseamnă că, spre exemplu, având daţimembri ai unei proporţii matematice noi îl putem deduce e
tiv pe cel de-a patrulea, cum se întâmplă în cazul regulii de
simplă. In cazul unei analogii calitative însă având daţi
membri noi putem deduce raportul celui de-al treilea cu ce
al patrulea (cel necunoscut) în baza echivalenţei cu rapo
elementelor unu şi doi pe care le avem date şi, în baza ace
fapt, o eventuală regulă prin care îl putem căuta şi distingcel de-al patrulea la nivelul intuiţiei sau al experienţei însă n
deduce pe acesta în mod efectiv (sub aspectul conţinutu
cum se întâmplă în cazul celor matematice. Aceasta este
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 129/370
ic hi ego cogito. Cu toate acestea am preferat să adu
aceste lămuriri în privinţa diferenţei dintre cele două ti
de judecăţi sintetice a priori întrucât aceasta este import
m înţelegerea modului în care judecăţile sintetice a prio
genere funcţionează, iar natura acestora şi conceptualizlor este strâns legată de ante-menţionata internalizare tr
cendentală a spaţiului şi timpului pe care am găsit-o, la
dul ci, a fi instrumentală în direcţia constituirii modern
conceptului de fenomen (ca autonomizat de tradiţioaparenţă), care are o mare importanţă în definirea pers
tivei privitoare la ego cogito.
Spaţiul şi timpul sunt astfel a priori asumate ego-
în calitate de forme pure ale intuiţiei, spaţiul ca formă pa intuiţiei simţului extern, timpul, pe de o parte ca fo
pură a intuiţiei simţului intern (cu alte cuvinte ca mod cret în care ego-ul îşi devine sieşi explicit la nivelul in
specţiei ca süßet sau psihic), pe de altă parte, dat fiindorice obiecte, fie ele ale simţului intern, fie ale simţului
tern sunt în ultimă instanţă reductibile ca pure prezenţ
calitatea de fenomene psihice (deci ca experienţe ale cu
despre ceva de care el ia notă sub raport psihic în introspţie), timpul ajunge să constituie şi forma pură originarintuiţiei sensibile.
Conştiinţa spaţiului ne face posibil a ne reprez
obiectele ca exterioare, lor în raport reciproc şi totodată
uă. Trecând acum de diferitele argumente aduse de Kan
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 130/370
ca proprietate esenţială a spaţiului, la unicitatea sa, cu
cuvinte la faptul că noi nu putem avea reprezentarea de
ţiu decât ca spaţiu unic („când se vorbeşte despre mai m
spaţii se înţelege prin aceasta numai părţi ale unuia şi aciaşi spaţiu unic”140) şi la infinitatea sa cu care el ne sur
ca reprezentare. Acest din urmă aspect poate fi luat ca
argument, susţine Kant, în favoarea faptului că spaţiu
este nici de factură conceptuală: spaţiul ne survine ca rime infinită dată. însă orice concept poate fi gândit nu
ca o reprezentare conţinută într-o mulţime infinită de rezentări ca notă comună a lor. Exact prin aceasta este e
pabil a le cuprinde sub sine şi prin aceasta a le desemn
fiecare în parte ca membri ai mulţimii în cauză. Ceea c
poate face însă niciun concept este a conţine în sine o
1) „Spaţiul nu este un concept empiric care să fi fost scos di
perienţe externe. Căci, pentru ca anumite senzaţii să fie r
tate la ceva în afara mea (adică la ceva în alt loc al spa
decât acela în care mă aflu eu), tot astfel, pentru ca eu s
pot reprezenta lucrurile ca exterioare unele altora sau ca
lângă altele, prin urmare nu numai ca diferite, ci ca fiind î
curi diferite, trebuie ca reprezentarea de spaţiu să fie pu
fundament. Prin urmare, reprezentarea de spaţiu nu poa
scoasă prin experienţă din raporturile fenomenului exter
această experienţă externă nu este ea însăşi posibilă înain
toate decât cu ajutorul acestei reprezentări.”
sau
2) „Spaţiul este o reprezentare necesară a priori, care stă la
tuturor intuiţiilor externe Nu ne putem niciodată reprezen
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 131/370
(imc infinită de reprezentări efectiv date. Cu toate acespaţiul este astfel gândit, căci toate părţile spaţiului sun
prezentate ca simultane în infinit. Prin urmare reprezentoriginară de spaţiu este conceptibilă numai ca intuiţie a
ori iar nu în calitate de concept. Ca atare o intuiţie a p
slă la baza tuturor conceptelor despre spaţiu; toate judele geometrice, spre exemplu că suma a două unghiuri d
im triunghi este întotdeauna mai mare decât cel de-al trenu sunt niciodată deduse din concepte generice, spre ex
plu conceptul de linie şi cel de triunghi, ci întotdeaunaintuiţia pură, cu certitudine apodictică.
Relativ la expunerea metafizică a conceptului de tse înfăţişează, în mod analog celei a conceptului de sp
argumente care să dovedească originea sa non-empiric pur intuitivă. Ca atare, în măsura în care noi suntem co
ţionaţi a ordona fenomenele în percepţie în raporturi demultaneitate sau succesiune, iar acestea nu sunt concepi
le decât pe fondul reprezentării de timp rezultă că ace precede, ca apriori, atât menţionatelor raporturi cât şi or
rei empirii lor tributare. Altfel formulat, în privinţa fe
menelor timpul nu poate fi suprimat, pe de altă parte
poate face abstracţie de fenomene în timp; din aceastazultă că timpul este a priori în raport cu orice fenomen. proprietăţi generice ale sale se constituie unidimensiona
tea sa, respectiv faptul că timpuri diferite nu pot fi niciodsimultane ci succesive şi infinitatea cu care ne este dat
reprezentare. Ca expresie a acestei ultime proprietăţi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 132/370
determinare a unei reprezentări se poate face numai prin
mitare, iar din aceasta rezultă ilimitarea reprezentării or
nare, de fond, înseamnă că aceasta din urmă nu poate or
na în concept ci într-o intuiţie nemijlocită. Ca atare timeste conceptibil numai ca formă pură a simţului intern,
pectiv a intuirii noastre subiective a propriei stări inteTocmai în baza faptului că el nu are o raportare nemijlo
la fenomenele externe noi nu putem, cum se întâmplă în
zul spaţiului, pune în legătură cu timpul nicio figură con
tă, fiind astfel obligaţi a suplini această lipsă prin difeanalogii figurative, reprezentându-ne spre exemplu timca pe o linie care se prelungeşte la infinit.
Sub un al doilea aspect, aşa cum afirmasem şi ante
dat fiind că prezenţa oricărui lucru pentru conştiinţă esteductibilă ca fenomen, în ultimă instanţă, indiferent de s
sul extern (spaţial) sau intern (temporal) al determinăridimensiunea sa psihică, deci de determinare a stării intea subiectului, timpul este, într-un sens secundar, şi cond
formală a tuturor fenomenelor în genere. In nuce, tim
constituie condiţia formală nemijlocită a tuturor fenome
lor stării interne şi condiţia formală mijlocită a tuturor
nomenelor în genere.Este interesant de menţionat aici întâmpinarea pe c
o aduce Kant unui potenţial contra-argument. Acesta
forma următoare: schimbările există real iar această che
une este dovedită de succesiunea propriilor noastre repzentări (chiar şi în condiţiile în care am nega realitatea
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 133/370
absolută, cu alte cuvinte tot ceea ce intră sub marca s
IiiIiii în genere trebuie să aibă această reprezentare şi
conformeze proprietăţilor sale, însă dincolo de condiţ
biectivităţii generice noi nu mai avem nicio întemeiervorbi despre realitatea sau natura sa. Această chestiun
labilă în totalitate şi în cazul spaţiului, este ceea ce Ka
semnează ca realitate empirică şi idealitate transcend
la , respectiv faptul că tot ceea ce ne survine şi ne
surveni sub o formă sau alta în cadrul spaţiului şi tim
trebuie să stea sub condiţia lor şi a legilor lor caracterfapt prin care ele au realitate obiectivă, însă numai în ra în care le luăm în calitate de condiţii generic-subi
ale intuiţiei noastre sensibile. însă de îndată ce încerc
facem abstracţie de condiţiile subiective ale intuiţiei nde raportul cu noi şi să luăm spaţiul şi timpul ca stâ
mod absolut pentru sine, în afara noastră ele nu m
niciun sens. Pe cale de consecinţă noi nu putem avea
înţelegere a intuiţiilor pe care alte eventuale (specii dc
ţe raţionale le-ar putea avea tocmai întrucât spaţiul şi t
sunt forme generice esenţiale doar tipului nostru speci
intuiţie, ele îşi au, după cum spune Kant, templul în suDe aici sensul generic ale fenomenului: „ceea
se găseşte în obiectul în sine dar se găseşte totdeauna laţia sa cu subiectul şi e inseparabil de reprezentarea pe
acesta o are despre el.” 141
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 134/370
opinia mea, cel de-al doilea ingredient teoretic, din tota
de patru , din a căror conjuncţie şi sinteză a rezultat coceptul de fenomen în formula sa modernă, ca manieră tip
modernităţii teoretice europene de plasare a conştiinţei şlumii într-un raport de nemijlocire, chestiune ce se consti
ie ca o rezultantă a compunerii a două forţe de sens coplementar, cea dintâi vizând scoaterea conştiinţei de sub vendicarea exclusivă a subiectului, cea de-a doua aducer
lumii, mai exact a sensului generic de lume, în imanen
conştiinţei. Importanţa internalizara transcenentale a spţiului şi timpului în ansamblul acestei mişcări este, creacum evidentă- într-un sens doctrinar ea este concepută
vederea depăşirii acelor probleme de fond ale conceptua
zării raportului nostru cu lumea al căror simptom o reac
tic tipul lui Hume este. Judecăţile sintetice a priori fac po
bilă depăşirea unui concept la nivel pur a priori iar nu do
empiric, respectiv menţinerea în domeniul necesităţii
universalităţii dincolo de pura tautologie. în sensul desch
de menţionata internalizare, de plasarea spaţiului şi timplui în intimitatea a priori a ego-ului, se impunea însă o
gândire echivalentă a dimensiunii pur conceptuale a aprricului, o adaptare a sa la aşa numita estetică transcenden
lă, de aşa natură încât raportul conceptualului cu noul sta
al intuitivului să nu fie doar o alăturare contingenţă ci o
gătură sistematică la nivelul căreia cele două dimensiuni
se implice în mod reciproc şi inerent sub condiţia cunoaş
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 135/370
ica raportului dintre intelect şi intuiţie la nivelul fenomenlui presupunea ca din însăşi imanenţa intelectului (şi chia
percepţiei pure înseşi) să rezulte sensul unei transcendeni cărui urmare necondiţionată conduce intelectul pe teren
intuiţiei, se presupunea ca intelectul să nu fie, într-un anm il sens, în mod definitiv complet şi coerent cu sine pâ
mi lua contact cu intuiţia, totodată însă, cu amendamentea această nemijlocire a raportului trebuia suficient de ab
balansată de aşa natură încât să nu alunece în indistincţie; ciuda faptului că se implică în mod inerent şi reciproc, int
lectul şi intuiţia trebuie să îşi păstreze calitatea de facultă
distincte, cu alte cuvinte trebuie neapărat evitată situaţ
ematizării unui intelect capabil de intuiţii (păcat de care f
nomenologia lui Husserl, dacă nu se face vinovată, cel puţ
inde să se apropie, prin aceasta nereuşind altceva decât repete, pe cealaltă faţetă, o aceeaşi greşeală pe care Kant
mputase raţionalismului clasic; astfel, dacă acesta din urm
ne vorbea despre posibilitatea unei cunoaşteri pur raţional
ară intuiţii, fenomenologia are în vedere ideca unui intele
capabil de intuiţii).
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 136/370
3 . Ana l i t i ca t ranscendenta lă : aducerea in
lectului în n em ij loc irea intu i ţie i .
După cum spuneam, de regândirea părţii intelectula nivelul aprioricului în consecinţa menţionatei inter
lizări şi în ansamblul acestei ample mişcări de plasar
conştiinţei şi a lumii în raport de nemijlocire se preocupă
Critica raţiunii pure, Analitica transcendentală. In ac
sens Kant resimte nevoia unei noi forme de logică, nu al
nativă ci complementară celei aşa numit generale, aristolice, care să nu fie însă indiferentă la natura obiectelor g
dite (cel puţin sub aspectul distincţiei a priori/a posterio
Astfel, dacă la nivelul logicii generale noi avem de-a f
cu „ştiinţa regulilor intelectului în genere” 143, respectiv
„regulile absolut necesare ale gândirii fără de care nicio
losire a intelectului nu are loc”144, constituită în totală inferenţă faţă de natura diversă a feluritelor obiecte către c
poate fi îndreptat intelectul, în contradistincţie cu acea
logica transcendentală vine să desemneze acea formă de
gică particulară (logică ce vizează gândirea unei anum
specii de obiecte) preocupată de demarcarea acelor regnecesare ale intelectului prin care el gândeşte doar obiect
priori. Parafrazându-1 pe Kant, logica transcendentală semnează ştiinţa principiilor pur formale care au în ved
cunoaşterea modului în care noi cunoaştem obiecte în m
sura în care sunt posibile a priori.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 137/370
acesteia. Altfel formulat, ca o consecinţă a indiferenţla natura particulară a obiectelor gândite, logica ge
poate funcţiona numai ca o normă formală necesară a
rei cunoaşteri, ca „un vestibul al ştiinţelor” 45 dar nunn principiu suficient de generare de cunoştinţe (che
pe care, pe de altă parte, metafizica în calitate de cunoIranscendentală sintetică a priori şi pur conceptuală
clama). In termenii lui Kant, noi nu putem cere un c
universal despre adevărul cunoaşterii în ceea ce pmateria ei, aceasta întrucât condiţia universalităţii cumscrie domeniul de selecţie al acestuia exclusiv
generale care, prin natura sa este străină tocmai m
cunoaşterii. Criteriile logicii generale privesc numai
adevărului iar, ca atare, sunt necesare însă nu şi suf
în raport cu acesta. A apela la logica generală în calit
mai mult decât simplu canon al judecării, anume de
non al cunoaşterii (deci de principiu suficient dc deri
cunoaşterii pozitive) este o confuzie pasibilă dc a abţiunea de la cursul său firesc înscriind-o într-un m
problematic în care aceasta ajunge în imposibilitate
mai lua o decizie, în baza egalităţii de forţă a argumecare susţin, relativ la o anumită chestiune, teze în m
clusiv disjuncte. Rezultatul- stagnarea pe termen nede
cunoaşterii. Criza dogmatistă şi scepticismul la care
mod invariabil conduce (Hume) pot fi soluţionate
printr-o reevaluare de sine a raţiunii sub aspectul lim
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 138/370
în mod corespunzător acestor precizări, atât log
generale cât şi celei transcendentale le revin două mari p
anume Analitica şi Dialectica. Analitica, într-un sens ge
ral, marchează „piatra de încercare negativă a adevălui”146, ea descompune întreaga activitate formală a intetului şi raţiunii în elementele ei şi le prezintă în calitate
principii ale întregii aprecieri logice a cunoştinţei. Diale
ca, pe de altă parte, are în vedere tocmai critica raţiunii
către raţiune exercitată) şi (auto-)cenzura faţă de tent
spontană de a utiliza logica în calitate de principiu de pducere reală de cunoştinţe- tendiţa tipică raţionalismuluia utiliza logica în acest sens rezultă într-o simplă apare
a adevărului cu o valabilitate cel mult retorică însă în nun caz epistemică: logica generală utilizată în calitate organon este întotdeauna o logică a aparenţei, anume d
lectică.Mutatis mutandis analitica transcendentală dese
nează (sub restricţia obiectelor a priori) „partea logtranscendentale care expune elementele cunoştinţei pure
intelectului şi principiile fără de care niciun obiect nu po
fi gândit” 147, pe când dialectica transcendentală vize
cenzura raţiunii asupra utilizării ei hiper-fizice, anume dda o utilizare materială unor principii pur formale sub
pulsul falsei impresii că ar fi posibilă o cunoaştere în m
independent de orice experienţă posibilă. Astfel statutul
a priori al logicii transcendentale trebuie asumat sub amdamentul că nu există, în ultimă instanţă, cunoaştere abso
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 139/370
oricărei experienţe empirice particulare, iar nu pentru că privi ceva total aparte de orice experienţă conceptibilă.
Ca atare elementele scoase la iveală de către analititranscendentală trebuie să respecte următoarele restricgenerice:
- caracterul pur a priori (deci nimic empiric sau care
rezulte din materia fenomenului să nu fie inclus printre ntele interne ale conceptului în cauză);
- caracterul pur conceptual (deci să nu includă nimrezultant din intuiţie, atât a priori cât şi empirică);
- caracterul fundamental (deci să nu fie derivabile daltele sau prin compunerea lor ci dimpotrivă);
- completitudinea (luate în totalitate să dea seama cansamblu coerent de întreg câmpul intelectului pur);
Fiecare dintre conceptele fundamentale ale logictranscendentale trebuie să rezulte din împărţirea sistematic
şi organică presupusă de Ideea unei cunoaşteri transcendetale a priori. în acest sens analitica transcendentală se îm
parte într-o Carte a conceptelor şi o Carte a principiilo
cea dintâi are în vedere conceptele pur a priori care fac ob
ectul unei cunoaşteri transcendentale, cea din urmă judecţile a priori în mod prim derivate din conceptele pure ale intelectului şi în temeiul cărora totodată alte cunoştinţe sinttice a priori pot fi derivate.
Ca punct de pornire al discuţiei putem lua faptul cgeneric-esenţială oricărui concept, cumva în mod analit
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 140/370
aceea de predicat- toate conceptele pot fi luate ca predic
ale unor judecăţi posibile. Ca atare dacă am reuşi să ex
nem complet funcţiile unităţii pe care activitatea formal
intelectului le face explicite la nivelul judecăţilor am puderiva toate conceptele pure ale intelectului. în acest se
putem constata, într-o considerare generală, faptul că actitatea formală a intelectului lasă la iveală patru funcţii
unităţii, fiecare cu câte trei momente, în temeiul căreia
rezultă următoarea clasificare:1) Cantitatea judecăţilor:
- universale;
- particulare;- singulare;
2) Calitatea judecăţilor:
- afirmative;
- negative;- inifinite;
3) Relaţia:
- categorice;
- ipotetice;
- disjunctive;
4) Modalitatea:
- problematice;
- asertorice;- apodictice;
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 141/370
potenţială valoare epistemică dar pe care nu o pot face efectiva decât în momentul în care le este infuzat acest conţinut
( a atare, în măsura în care se aşteaptă de la ele să generezei imoaştere, dată fiind indiferenţa lor originară la orice conţinut, simplele funcţii logice trebuie reformulate întru contactul cu experienţa, ele trebuie supuse unei restricţii pu
conceptuale care să le îndrepte în această direcţie; mai ex plicit ele trebuie făcute ca prin însăşi natura lor, pur a priorşi conceptuală să anticipeze, să cheme într-un anumit sens
intuiţia. Rezultatul acestei adaptări a funcţiilor logice aleintelectului la intuiţie (în continuare a priori) sunt concepte
le pure ale intelectului, aşa numitele categorii. Mişcarea
prin care se face trecerea de la funcţiile logice ale intelectului la categorii este analogă trecerii de la logica generală la
cea transcendentală- se trece de la un statut a priori şi indi-
ferent la conţinut la un statut a priori întru conţinut , maifrust exprimat, intelectul este făcut să aibă un interes explicit întru experienţă: dacă funcţiile pure sunt oarecum inerte prin indiferenţa lor la orice conţinut, categoriile sunt în mod
a priori obiectual orientate, respectiv presupun în mod a
priori un obiect. Prin aceasta nu trebuie să se înţeleagă însă
că ele ar fi cumva mai puţin pure, respectiv că ar avea cumva amestecat ceva de factură intuitivă ci doar că ele sunt
principii pur intelectuale care presupun o intuiţie şi prin ca
re diversul sensibil ajunge să poată fi ordonat în cunoştinţe,deci principii a priori de factură pur conceptuală prin caregândirea ajunge să fie pregătită pentru contactul cu experi
enţa Să ne amintim primul lucru pe care l-am afirmat privi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 142/370
funcţiile logice ale intelectului.”148 în temeiul acestei co
pondenţe biunivoce cu funcţiile logice ale intelectului c
goriile sunt:
1) Ale substanţei:
- unitate;- pluralitate;
- totalitate;
2) Ale calităţii:- realitate;
- negaţie;
- limitaţie;
3) Ale realităţii:
- ale inerenţei şi subzistenţei (substantiaccidens);
- ale cauzalităţii şi dependenţei (cauză
efect);- ale comunităţii (acţiune reciprocă între a
şi pasiv);
4) Ale modalităţii:- posibilitate/imposibilitate;
- existenţă/nonexistenţă;- necesitate/contingenţă;
Primele două clase de categorii (cele matemat
sunt îndreptate spre obiecte ale intuiţiei (sub aspectul n
rii lor), ultimele două (cele dinamice) spre existenţa acera fie în raport reciproc, fie relativ la intelect. Acest p
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 143/370
dai pc care-1 urmează intelectul, când îşi reprezintă sferunui concept divizat, îl observă şi când gândeşte un obieca divizibil; şi astfel, aşa precum, în primul caz, membrii d
vi/.iunii se exclud unul pe altul şi sunt totuşi uniţi într-o sfia, lot astfel, în cazul al doilea, el îşi reprezintă părţile ca find fiecare (ca substanţe) o existenţă independentă de aceea
« i i • • • ^ „ i d o
celorlalte şi totuşi ca unita intr-un tot.
Ca atare categoriile pun în legătură o funcţie logică
intelectului cu un obiect intuitiv determinându-1 pe acesta
nivelul experienţei după intelect- în esenţă el ajunge sa fie îexperienţă ceea ce intelectul îi spune să fie după regula corespunzătoare categoriei în cauză. Spre exemplu, funcţia judecăţii categorice are în vedere raportul predicatului faţă dsubiect. Deci, lăsat la discreţia exclusivă a funcţiei categoriccu nu aş putea decide asupra raportului dintre două conceptdate, să spunem cel de obiect divizibil şi cel de corp. în ace
punct judecata categorică nu îmi spune decât că S este P, c
nu îmi lasă niciun criteriu de discriminare în temeiul căruisă îmi pot da seama căruia dintre receptaculele formale S
P cele două concepte corespund. Aici, eu pot spune la fel d bine Orice obiect divizibil este un corp pe cât Orice corp e
te un obiect divizibil. însă în momentul în care subsumez ca
tegoriei substanţă conceptul de corp prin aceasta rămâne decis că el nu poate juca niciodată, la nivelul experienţei, rolude predicat, ci numai de subiect astfel încât Orice obiect d
vizibil este un corp devine un nonsens.
Sper ca toate aceste precizări să pună într-o lumină suficient de lămuritoare natura raportului dintre funcţiile logic
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 144/370
zică a acestora. Ea este dublată de o deducţie transcenden
lă ce are în vedere expunerea modului în care categoriileraportează în mod a priori la obiecte ale experienţei, cu a
cuvinte cum acele obiecte sunt inconceptibile la nivelul
perienţei în absenţa lor. Astfel, în măsura în care deduc
empirică a unui concept vizează explicarea acestuia sub
pectul originii sale, respectiv al modului în care el este bândit prin experienţă şi reflecţie asupra ei, deducţia tra
cendentală priveşte mai degrabă o chestiune de legitimitarespectiv de măsura în care, în raport cu statutul a priori s
a posteriori al unui concept noi avem dreptul de a-1 utilizamodul în care o facem. Categoriile intelectului, spre deose
re de formele a priori ale intuiţiei reclamă în mod necesaastfel de deducţie transcendentală pentru a-şi proba valab
tatea obiectivă tocmai întrucât, în calitatea de concepte pu
ale intelectului ele nu pot indica la nivelul intuiţiei (a prio
niciun obiect concret pe care să îşi întemeieze valabilitaobiectivă, ele, urmându-1 pe Kant, nu au la nivelul intuiţ
nicio piatră de încercare. In cazul formelor pure ale intuiţ
nu este nevoie de o deducţie transcendentală tocmai întrusimplul fapt că noi avem intuiţii pure a priori (spaţiul şi ti
pul) şi ştiinţe pur intuitive (prin origine) lor corespunzăto
(aritmetica şi geometria) constituie dovadă suficientă a reatăţii şi valabilităţii lor obiective. In absenţa lor noi nu am p
tea avea date fenomene, sub aspectul materiei acestora,
atare pur senzorial: noi am avea concepte despre obiecte
măsura în care acestea ar fi posibile a priori (în mod cor punzător categoriilor) dar nu am avea obiecte, deci nici e
perienţă. Pe fondul faptului de a fi esenţialmente legate
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 145/370
ci noi nu am avea date efectiv obiecte aşa cum le avem date pe când în absenţa categoriilor noi nu am putea înţelege obin lele aşa cum le înţelegem. Fenomenele sunt inconceptibil
ni absenţa categoriilor nu ca prezenţă concretă ci ca înţelegere şi determinare logică. Dacă nu am avea, spre exemplu, categoria cauzalităţii noi am continua să vedem fenomenul c
atare sub aspectul materiei sale, deci ca succesiune efectivă a
două evenimente, însă nu l-am mai putea înţelege în sensunecesităţii şi universalităţii, anume drept cauzalitate.
Insă, cel puţin în viziunea tipică lui Kant, necesitatea şuniversalitatea se constituie ca mărci esenţialmente definito
rii pentru ştiinţă. Ca atare categoriile constituie, în primul ş
în primul rând, acele elemente care salvează posibilitatea cunoaşterii ca ştiinţă. In acest sens ele sunt înscrise într-o ordine de factură axiologic-epistemologică iar nu pur epistemică
Fără categoriile intelectului obiectele nu s-ar mai preta la a f
gândite în anumite moduri, chiar dacă pur senzorial ele ar lla fel. Aceasta le face oarecum pasibile de o demonstrare pura priori a valabilităţii lor obiective iar nu de o indicare osten
sivă a acesteia.
Revenind, avem date, pe de o parte, categoriile intelectului ca mobiluri logice ale ordonării fenomenului, pe de
alta sinoptica diversului de factură intuitiv-sensibilă ce furnizează materia acestuia. însă, pentru a intra în procesareaefectivă a intelectului acest divers intuitiv-sensibil trebuie
să ajungă să se înscrie în această antemenţionată sinopticăel trebuie oarecum iniţial parcurs, aprehendat, chestiune care nu stă în puterile proprii intuiţiei. Această din urmă func
ţie revine imaginaţiei o facultate hibrid suspendată între
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 146/370
reprezenta în intuiţie un obiect în absenţa lui”150. Aceaîn măsura în care orice intuiţie este de factură sensib
aparţine sensibilităţii, dar, în aceleaşi timp, prin spontan
tatea ei, respectiv prin faptul că poate determina a priori
tuiţia sub aspectul formei în acord cu categoriile, imagina
aparţine intelectului. în această ultimă sa conotaţie, sspunem activă, imaginaţia este cea care face trecerea de
sinteza pur intelectuală pe care categoriile o desfăşoară
perspectiva unui obiect în genere (synthesis intelectualis)sinteza desfăşurată asupra unui conţinut intuitiv sens
concret {sinteza figurată- synthesis speciosa). în această litate, Kant desemnează imaginaţia ca facultate producti
pentru a o diferenţia de imaginaţia neproductivă care nu
respunde atât unei funcţii de generare originară a priorobiectelor la nivelul intuiţiei în acord cu regulile catego
lor cât celei de reamintire, de readucere a lor ca prezenţe
intuiţie pe fondul unei generări originare.Astfel, intr-un sens general, fenomenul, în calitatea
de dat se revendică, până acum de la trei facultăţi: intusensibilă ca sursă a materiei sale, imaginaţia căreia îi rev
sinteza figurată prin intermediul căreia este furnizată o letură acestui divers sensibil (altfel în sine eterogen), intel
tul, care în baza unei sinteze specifice aduce la unita
conceptului acest întreg divers intuitiv sensibil. Pe de a parte, în măsura în care este lăsat aşa, putem constata
acestui întreg angrenaj sistemic îi lipseşte o miză, un se
se impune astfel aici necesitatea unui soi de punct de fual acestei serii ierarhizate de sinteze care să se constit
totodată ca mediu de distilare al acestui produs compo
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 147/370
indicat de însăşi structura ierarhiei sensibilitate-intuiţie a priori-imaginaţie-intelect- toate aceste elemente sunt ordo
nate întru ceva. în acest context putem constata că întreaga
acţiune sintetică a imaginaţiei şi intelectului vizează aduceiea diversului sensibil la unitatea conceptului ce revine categoriilor care sunt subordonate, sub acest aspect, funcţiilo
generice ale unităţii caracteristice gândirii raţionale în genere Insă acestea, după cum rezultă şi din nume, sunt numalîtncţii ale unităţii, ca atare tributare la rândul lor unui ace
luiaşi principiu al unităţii căruia şi toate celelalte elementelor subsumate sunt tributare. Ca atare principiul unităţii tre buie căutat undeva mai adânc, în acel ceva care conţine însăşi posibilitatea intelectului şi a gândirii în genere. Putem
remarca aici faptul că, raportându-ne la sensul generic-csenţial al conceptului de reprezentare, indistinct faţă de
conţinutul sau natura particulară a acesteia, cu alte cuvinte
de calitatea specifică de reprezentare a ceva, vom regăsi însubiacent un acelaşi nucleu de identitate fomală, din care
rezultă în mod corespunzător o condiţie generică pentru caun anumit conţinut să fie catalogat ca reprezentare, anume
faptul de a aparţine cuiva, unui aşa numit subiect în clementul ideal al căruia ea să se poată articula. Pe scurt, în
sens transcendental, posibilitatea oricărei reprezentări în calitatea sa de reprezentare a ceva se articulează de fiecare
dată pe fondul calităţii sale primare de reprezentare a cuivaCa atare, urmându-1 pe Kant, formula eu gândesc trebuie săînsoţească toate reprezentările mele căci altfel nu ar maiavea în ce să se reprezinte respectivul reprezentat.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 148/370
un loc într-o conştiinţă generală, pentru că altfel ele nu miaparţine în întregime.”151
Cu alte cuvinte în mod prim esenţială calităţii de prezentare este respectarea condiţiei generice sub care n
mai se poate lua notă la nivelul unei unice conştiinţe de re
pectivul conţinut iar, pe de altă parte, de orice conţinut poate lua notă la nivelul conştiinţei numai în măsura în ca
este pus în relaţie cu o serie de alte conţinuturi: faptul de
se lua notă în mod specific de orice eveniment sau fapt p
ticular depinde de posibilitatea experienţei în ansamblu ca
este la rândul ei tributară posibilităţii conştiinţei în gener Numai ca fiind integrat într-o ţesătură coerentă de even
mente, intuiţii şi concepte un obiect particular poate fi pe
ceput. Ca atare orice eveniment particular trebuie asumunei ordini necesare şi universale tocmai întrucât acest
sunt marca acelei coerenţe generice cu sine a experienţei
ansamblu ce rezultă din identitatea şi unitatea transcendetală cu sine a conştiinţei în genere. în măsura în care uconţinut intuitiv nu ar fi integrabil într-o atare ordine nec
sară şi universală el ar încălca acea identitate cu sine su
care numai este conceptibilă conştiinţa iar el nu ar mai p
tea constitui o experienţă întrucât, în asemenea condiţii, nu ar avea a cui experienţă să fie. Cam aceasta ar fi esen
argumentului lui Kant referitor la dependenţa oricărui f
nomen, în calitatea sa de reprezentare, de reprezentar primă, în sens transcendental, a unui ego. Măsura în care
poate vorbi despre o dependenţă echivalentă dar de se
contrar, anume a ego cogito-ului de fenomen sub aspecttranscendentalităţii sale, respectiv a posibilităţii sale de
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 149/370
Revenind, acest nucleu ideal de identitate reflexivaliat în subiacentul oricărei reprezentări la care am apel
pană acum sub denumirea de ego cogito poartă în limbaju
lui Kant numele de apercepţie originar sintetică. Ca atarreprezentarea ego cogito se constituie ca un vehicul al con
ştiinţei, ca un nucleu prestator de identitate sub acţiunea cruia orice poate constitui un eventual obiect al conştientiză
i ii este integrat unei unice şi de fiecare dată aceleiaşi con
ştiinţe ' căpătând prin aceasta şi efectiva calitate de repre
entare. In termenii lui Kant apercepţia originar sinteticdesemnează „acea conştiinţă de sine care producând reprezentarea eu gândesc trebuie să poată însoţi pe toate celelalt
conştiinţe şi care fiind una şi aceeaşi în orice conştiinţă1521nu mai poate fi însoţită de niciuna.”154
Noi putem însoţi cu conştiinţă orice reprezentartocmai întrucât de orice reprezentare se ia notă de fiecardată la nivelul unei aceleiaşi conştiinţe. Pc dc altă parttocmai această universalitate în prezenţă lipseşte acest c
gândesc de orice conţinut specific, dincolo dc pura identitate formală cu sine a conştiinţei. Aşa cum afirmasem şi ante
rior în această ipostază ego cogito-ul constituie doar un vehicul al categoriilor numai sub condiţia căruia acestea po
proceda la sinteza diversului empiric. Prin aceasta intelectudevine pur şi simplu „facultatea de a lega a priori şi de a re
152 Filosofía lui Martin Heidegger asumă şi personalizează într-o manie
ră tipic fenomenologică acest concept în calitate de nucleu de identitat
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 150/370
duce diversul unor reprezentări date la unitatea aperceei.”155
La modul funcţional chestiunea s-ar desfăşura ast
în momentul în care spaţiul şi timpul ne fac disponibildivers a priori asumat, acesta este încă eterogen, disper
fiecare (pseudo-) reprezentare este deocamdată în sine pentru sine, fără nicio legătură cu celelalte (cum cumconstituie reprezentările în consideraţia lui Hume). Ne
tem imagina aceasta vizualizând un spaţiu tridimensiona
care fiecărei poziţii posibile îi corespunde câte un punctacest stadiu fiecare punct este, după cum spuneam, în sşi pentru sine, lipsit de orice raport cu celelalte. Acum, a
unea sintetică a imaginaţiei şi a intelectului vine şi punelegătură diferitele puncte conform anumitor reguli (cate
riile); prin aceasta intuiţiile devin obiecte. O dreaptă s
exemplu poate fi imaginată, după cum ştim, ca o infinide puncte; la nivelul esteticii transcendentale ea asta şi ede fapt, o infinitate eterogenă de puncte în spaţiu. Aperc
ţia pură vine şi pune în legătură aceste puncte eterog
prin intermediul categoriilor generând astfel, sub rapconceptual unitate, sub raport intuitiv obiectul specific
semnat de noi ca dreaptă. Este important de ţinut cont
faptul că în procesul generării acestui obiect pur al intuiţ pe măsură ce dreapta progresează, se trasează, nu este s
cientă conştiinţa exclusivă a legăturii ce prezent se stabi
te între două puncte, ci toate celelalte legături, aşa zis tre
te, trebuie reţinute şi adăugate la legătura actuală. Forţexprimarea, obiectul dreaptă se constituie în intuiţia pură
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 151/370
i aport cu fiecare dintre punctele din intuiţia pură constituve figurii în cauză. Astfel identitatea cu sine a conştiinţei li aduce ca unitate sintetică a liniei.
„Unitatea sintetică a conştiinţei este deci o condiobiectivă a oricărei cunoştinţe, nu numai de care am eu n
voie pentru a cunoaşte un obiect, ci sub care trebuie să storice intuiţie pentru a deveni obiect pentru mine, fiindcă alt mod şi fără această sinteză diversul nu s-ar uni întrconştiinţă.”156
La modul schematic lucrurile ar arăta deci cam aşa:
I Forma (a priori): Apercepţia originar sintetică (utatea transcendentală a conştiinţei) —» Funcţiile unităţii
Categoriile intelectului (sinteza intelectuală) + Imagina(.sinteza figurata) + Intuiţia pură (spaţiul şi timpul)
III Materia (a posteriori): senzaţia
Sub raport funcţional ne putem imagina apercepţ pură ca instanţă maximă a unui sistem ierarhizat care îngl bează la modul sintetic tot ceea ce îi parvine prin interm
diul elementelor (canalelor) subordonate. Nota distinctivă
apercepţiei originar sintetice, cu alte cuvinte acel ceva pcare numai ea îl poate face este conferirea de identitate r
flexivă acestui material compozit, altfel spus înglobarea
unui ego cogito ca marcă a unei unice şi de fiecare daaceleiaşi conştiinţe. Prin aceasta, menţionatul matericompozit capătă sens şi unitate reverberând într-un med
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 152/370
ral apercepţia originar sintetică marchează sensul generic
aparţinerii oricărui material la o anumită conştiinţă în catate de dimensiune esenţialmente definitorie posibilităţii s
le de a se deveni o cunoştinţă. Pe scurt apercepţia delim
tează partea ce revine conştiinţei de la nivelul oricărei c
noştinţe, parte ce o defineşte pe aceasta din urmă la modesenţial, necesar însă nu şi suficient. Aşa cum afirmasem
anterior reprezentarea de ego cogito este, conform lui Kan prezentă, în calitatea sa de vehicul al conştiinţei, la niveloricărei reprezentări, oricărui fapt în mod concret dat co
ştiinţei; însă, pe de altă parte, tocmai această universalitaîn prezenţă se transformă într-o esenţială lipsă de conţinut
acestei reprezentări aparte, ego cogito. Astfel dacă ea es
cea care de fiecare dată vine şi spune că orice reprezentaaparţine conştiinţei, dincolo de aceasta nu ne mai poa
spune nimic despre o reprezentare în mod specific. Ea spu
ne totul despre o reprezentare în genere, nimic despre o r prezentare în particular; în esenţă ţine de formă iar nu d
materie. Conştiinţa survine aici la Kant ca un tip aparte dformă, cunoaşterea, în ciuda relaţiei sale esenţiale şi speci
le cu conştiinţa este legată la fel de mult şi de materie. As
fel, simpla gândire a unui obiect se revendică de la pura psibilitate logică. In termenii lui Kant „eu pot gândi oric
icnvreau” atâta vreme cât conceptul meu este o idee posibil
deci nu mă contrazic pe mine însumi, indiferent dacă p
sau nu susţine şi intuitiv conceptul meu. în privinţa cunoaterii însă se reclamă, la modul necesar şi o susţinere intuit
vă a conceptului în cauză, fíe ostensiv, respectiv prin ind
carea unui obiect al experienţei care să corespundă concep
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 153/370
i .n c conceptul în cauză îl întreţine cu experienţa sensibilăin ansamblul acesteia (ca în cazul conceptelor transcendentale). Aportul apercepţiei originar sintetice, ca pură gândire
de sine, la nivelul oricărui act de cunoaştere în calitatea sade act de conştiinţă poate fi, sintetic desemnat ca inteligenţăiii conotaţia primară a termenului ca reprezentare spontanăa propriei existenţe.
In esenţă, pentru Kant, orice cunoaştere se face cu
conştiinţă dar nu este numai conştiinţă (chestiune care ex primă la modul sintetic atât perspectiva generală a filosofiei
sale speculative cât şi, în particular, raportarea sa la cogito-ul cartezian). Mai explicit, în măsura în care ego-ul îşi pro
pune a se determina pe sine dincolo de simpla reprezentarespontană a propriei existenţe, respectiv a se determina pe
sine nu numai că este ci şi cum este, i.e. a se cunoaşte pe
sine, el trebuie să pună în legătură cu reprezentarea eu
exist/eu gândesc şi un anumit conţinut concret pe care nu îl poate scoate în ultimă instanţă decât din fenomen. La nive
lul simplei reprezentări spontane de sine ca existând ego-ulse găseşte pe sine nu cum este (în sine) nici cum îşi apare ci
numai că este, însă în momentul în care caută a se cunoaşte
pe sine el nu îşi mai este accesibil decât aşa cum îşi apare
(aceasta este şi ceea ce întemeiază în primul rând puritateamai mare raţiunii în domeniul practic faţă de cel speculativ,respectiv în faptul că reprezentarea pură de ego cogito
salvându-se fenomenului, proiectează, la nivelul practic, care nu întreţine un raport necesar cu fenomenul aşa cum se
întâmplă în cunoaştere, o serie de legi al căror temei necesar şi suficient el este- domeniul practic efectiv ignoră fe
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 154/370
cientă ego cogito este, eul cunoscător nu este acelaşi cu eu
cunoscut. Simplul fapt că noi suntem, sub aspect subiectiv
sursa reprezentării spontane a propriei existenţe nu ne privlegiază cu nimic în ordinea obiectelor cunoaşterii la nivelu
căreia, la fel ca în cazul oricărui alt lucru, nu ne suntem accesibili decât aşa cum apărem. Pe scurt, nu ne putem cunoaşte ca ego cogito ci doar reprezenta ca atare.
Partea tehnică a chestiunii este destul de evidentă
pentru a cunoaşte ceva se cere ca acel ceva să fie determin prin acţiunea unei categorii. însă categoriile, pentru a pute
fi aplicate reclamă un conţinut concret intuitiv. însă egcogito ca manifestare primă şi spontană a apercepţiei orig
nar sintetice este anterior, în ordinea aprioricităţii, categori
lor iar, ca atare, nu poate oferi prin sine însuşi niciun conţnut intuitiv. Ca atare în cazul lui ego cogito categoriile n
au asupra a ce să fíe aplicate. Noi nu putem stabili un rapo
epistemic cu noi înşine în calitate de ego cogito, sau, altfespus, ne suntem accesibili ca obiecte ale cunoaşterii numaca fenomen iar nu cum suntem în sine.
„Ceea ce trebuie să presupun pentru a cunoaşte în ge
nere un obiect, nu pot cunoaşte ca obiect, eul determinan
(gândirea) este distinct de eul determinabil (subiectul gând J CQ
tor) aşa cum e distinctă cunoaşterea de obiect.”
Dacă ar fi posibilă o cunoaştere a modului cum sunde aceeaşi natură cu gândirea spontană a faptului că sun
aceasta ar însemna ca noi să deţinem un intelect capabil d
intuiţii. Din această ultimă chestiune a rezultat până la urmşi miza alăturării lui Descartes, Kant şi Husserl ce a prileju
discuţia de faţă. Astfel Descartes, în maniera tipică raţiona
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 155/370
virtutea unei idei de cunoaştere pur conceptuale, indepedente de sensibilitate, a cărei înseşi finalitate viza acceder(prin intermediul lui Dumnezeu) la o lume de dincolo d
sensibil (esenţialmente circumscris aparenţei ca falsitatereducând deci cunoaşterea la exclusiva sa valenţă de conşm(ă. Relativ la acest punct se articulează şi replica lui Ka
faţă de Descartes în care se recunoaşte, pe de o parte, valeţa esenţială a oricărei cunoaşteri ca act de conştiinţă, a orcărci cunoştinţe ca act de gândire, subliniindu-se însă că, p
de altă parte, cunoaşterea reclamă la un mod la fel de denitoriu raportarea oricărui concept din conştiinţă surven(ca marcă a identităţii sale cu sine) la intuiţie; altfel spu
Kant pune în vedere faptul că circumscrisă exclusiv eg
cogito-ului şi conceptelor pure în mod prim rezultate dacesta, (pseudo-)cunoaşterea nu este capabilă să afirme n
mic mai mult decât simpla identitate cu sine a conştiinţ
tradusă la nivelul oricărei judecăţi de aici posibile ca o sim plă reiterare a principiului non-contradicţiei. Ego eogito-use află, în calitate de conştiinţă, în spatele oricărei cunoşti
ţe posibile însă el nu devine prin aceasta o cunoştinţă doar un vestibul al acestora. Husserl, după cum vom vede
ceva mai târziu, conştient de percutanţa acestei critici v
căuta să reformuleze cartezianismul de aşa natură încât să ocolească păstrând însă cât de mult posibil de la nivelu
acestuia, în particular ego cogito-ul ca moment de cunoaşt
re (nu doar de conştiinţă). Astfel, conştient de eşecul căruîi este destinat o teză ce susţine o cunoaştere pur intelectulă, independentă de intuiţie, va urma, în sensul salvării ide
de ego cogito ca moment de cunoaştere ideea unui intele
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 156/370
(ca natură a conştiinţei) şi cel de intuiţie eidetică/intuiţiesenţei159 (Wesenschau). Această trecere de la ideea u
cunoaşteri pur intelectuale, respectiv tară intuiţii (Descarla ideea unui intelect capabil de intuiţii (Husserl) este ma
unui aceluiaşi spirit ce viza salvarea autonomiei lui ecogito ca moment de cunoaştere pură ce se articulează
cazul lui Husserl) în virtutea unei deschideri pe care o ofKant în poziţia sa de ansamblu, mai bine spus pe o specu
re a unei idei specific kantiene (poate în mod prea exageîngroşată de Kant, deşi demn de înţeles în contextul epo
respectiv a faptului că gândirea cu tot ceea ce implică ea
puritatea sa a priori (apercepţia originară, funcţiile unităcategoriile) şi intuiţia se reclamă în mod esenţial şi recip
întru cunoaştere (şi poate chiar şi întru conştiinţă, lucru
rămâne demn de lămurit ceva mai încolo). Aceasta vreaînsemne că în însuşi nucleul generic prim şi esenţial
identitate al lui ego cogito se află înscris un anumit se
transcendental de transcendenţă (căruia posibilitatea noaşterii îi este esenţialmente tributară) precum şi impullui corespunzător a cărui urmare aduce în mod inevitabil
ţiunea şi intelectul pe terenul intuiţiei; o aceeaşi tendi
spontană către conceptualizare (cel puţin sub condiţia
noaşterii) se constituie şi dinspre intuiţie către intelect şi
ţiune. Insă prin sublinierea acestei tensiuni esenţiale de porturi între intelect şi intuiţie nu se doreşte să spună, pe
altă parte, că aceste două facultăţi sunt indistincte, lucru
privinţa căruia Kant avertizează în mod explicit. Un simtom al acestei exagerări întru indistincţie pe care o faHusserl este spre exemplu faptul că el nu mai găseşte nici
rol pentru conceptul de lucru în sine în raport cu fenomen
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 157/370
i chiar în ansamblul mai general al problematicii conştţei, ncdându-şi seama, pe de altă parte, că retezând rapo
esenţial cu lucrul în sine, el suspendă fenomenului calita
a de reprezentare care îi este esenţialmente definitorie. im anumit sens, dacă permiteţi o exprimare mai frustă, Hsciî îşi taie singur craca de sub picioare în măsura în cfaptul că fenomenul presupune în mod esenţial raportul
lucrul în sine este de altfel o instanţiere a aceluiaşi stranscendental de transcendenţă prin care ego cogito-ul
clama în mod inerent o facultate a intuiţiei care şi făcusela bun început posibilă această apropiere exagerată între le două facultăţi care l-a condus pe Husserl la ideea ind
l i ncţiei celor două, adică a unui intelect capabil de intuiRiscăm însă să intrăm pe un făgaş al discuţiei căruia nu
am adus deocamdată suficientă susţinere textuală.
Cam aceasta am avut de spus despre Cartea conc
telor. Dacă veţi găsi în cele ce urmează că discuţia inîntr-o pasă ceva mai grăbită, aceasta se datorează faptu
că cea de-a doua carte a Analiticii, respectiv cea a principlor, este de un interes secundar în raport cu discuţia noast
în măsura în care în interesul prim al acesteia nu intră a
explicarea posibilităţii experienţei din prisma lui Kant poziţia sa faţă de ego cogito şi de lucrurile aflate în nemlocirea sa. Ne-am limitat astfel, în privinţa acestei părţ
Analiticii la a oferi suportul conceptual elementar de natusă înlesnească înţelegerea ulterioară a discuţiei. într-un segeneral trebuie menţionat faptul că această secţiune a Cr
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 158/370
înţelege facultatea de a subsuma regulilor , i.e. de a disc
ne dacă ceva anume stă sau nu sub o regulă dată. Acea
diferenţă face ca judecata, spre deosebire de intelect, să
imperfecţi bilă, aceasta neînsemnând că ea ar fi perfectădoar că odată dată , în cazul cuiva, ea aşa rămâne, nu m
poate fi îmbunătăţită. Parafrazându-1 pe filosof judec poate fi numai exercitată, intelectul poate fi şi educat. D
fectuozitatea relativ la intelect se traduce ca ignoranţă,
când relativ la judecată, ca prostie: regulile pot fi predaaplicarea lor nu. Ca atare doctrina transcendentală a jude
ţii are în vedere regulile de folosire obiectivă a categoriili.e. de aplicare empirică a lor. Sub acest aspect ea impldouă secţiuni:
- schematismul intelectului pur care are vedere condiţia intuitivă care adaptează şi restrâncategoriile la folosirea lor empirică;
- principiile intelectului pur ca judecăţi prderivate din categorii care sub menţionata restricfac posibilă, în mod a priori, empiria (deci ca pr
cipii ale judecăţilor sintetice a priori);
Relativ la cea dintâi secţiune, forma concretă pe c
şi-o asumă această condiţie adaptivă şi restrictivă a cateriilor la intuiţia sensibilă este aşa numita schemă. în înţe
gerea statutului său în ansamblul posibilităţii experientrebuie să luăm notă de una dintre principalele concluzii esteticii transcendentale respectiv de faptul că forma gerică a intuiţiei relativ la fenomen este timpul. Ca atare or
fenomen atât al simţului intern cât şi al simţului extern e
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 159/370
mlalca categorie - fenomen, respectiv că ea surprinde i cea ce este definitoriu pentru obiectele empirice intrate
.uhordinea ei. Aceasta în baza simplului fapt că orice
prezentare trebuie să pornească, sub aspectul materiei, dediversul sensibil ce parvine prin intermediul simţului intea cărui formă pură o constituie timpul. Ca atare determin
rea transcendentală de timp restricţionează categoria la
losirea ei empirică, prin aceasta însă asigurându-i totodaobiectivitatea.
Un al doilea lucru pe care trebuie să îl avem în vede
m înţelegerea statutului epistemic al schemelor este fapcă acea sinteză care aduce categoriile în contact direct
materialul intuitiv sensibil, altfel spus care face posibacea sinoptică a diversului intuiţiei care intră în procesarcategoriilor este cea figurată care ţine de imaginaţie. Acea
ta este la rândul ei, după cum sublimasem în discuţia noa
tră anterioară, o facultate hibrid ţinând, pe de o parte sensibilitate, prin faptul că în aplicare este întotdeauna oentată către intuiţii (orice intuiţie fiind în cazul nostru
factură sensibilă), pe de alta de intelect, în măsura în ca
determină în mod spontan intuiţia în acord cu categoriilSub acest aspect al statutului hibrid, schemele corespun
imaginaţiei. Trecem astfel de la sensul generic al conceptlui de schemă, i.e. de condiţie formală a sensibilităţii su
care e restrâns conceptul pur al intelectului în aplicarea sa fenomene, la o definiţie ceva mai specifică, respectiv c
„reprezentare despre un procedeu general al imaginaţiei da procura unui concept imaginea lui”160. Astfel, în mod sp
cific imaginaţia nu mai vizează aici generarea de imagini
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 160/370
cât categoriile sunt prin natura lor mult prea generale pentr
a li se putea oferi o imagine de factură intuitiv sensibilă cre să le corespundă în mod complet şi specific la nivelu
experienţei, să le epuizeze. Ca atare imaginaţia nu mai v
zează aici sinteza unei intuiţii particulare ci numai unitate
în determinarea sensibilităţii. Diferenţa este următoareilustrează Kant: dacă înşir cinci puncte unul după altul am
imagine a lui cinci, dar când gândesc numărul 5 eu am de
face mai degrabă cu reprezentarea unei metode generale da reda o imagine decât cu imaginea însăşi. Ca atare, conclu
zia care în mod remarcabil se impune la finalul acestei prme secţiuni a Doctrinei transcendentale a judecăţii este c
la baza tuturor conceptelor noastre empirice nu stau nici c
tegoriile însele, nici imagini efective ale obiectelor lor crespunzătoare ci astfel de scheme. Categoriile, deşi prin n
tura lor mult mai generale, trebuie restrânse în folosirea lo
empirică, iar cum, pe de altă parte, o altă folosire (eventuuna transcendentală) noi nu le putem da, ele ajung să fie
mod ipotetic (însă necesar sub condiţia experienţei nouă a
cesibile) restrânse în utilizare.Secţiunea dedicată Principiilor pure ale intelectul
are în vedere acele judecăţi în mod prim derivate din cat
gorii care, sub restricţia schemelor, ajung să asigure categriilor o folosire empirică, deci obiectivitate.
Acestea se înscriu în patru clase:I
I Axiome ale intuiţiei.La modul rezumativ axiomele intuiţiei referă
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 161/370
parte la întreg. în esenţă toate fenomenele sunt intuite cagregate, respectiv ca multitudini de părţi date anterior.
II Anticipaţii ale percepţiei.Termenul desemnează orice cunoaştere în care po
determina a priori ceea ce aparţine percepţiei. Pe scurt, î
timp ce axiomele intuiţiei se adresau formei a priori a esteticii fenomenului, anticipaţiile reglementează asimilare
materiei realului, a senzaţiei la nivelul fenomenului. Astfe
anticipaţiile se adresează fenomenului în calitate de percep ţie, de conştiinţă empirică, i.e. de conştiinţă în care se gă
seşte întotdeauna senzaţie.Principiul anticipaţiilor este următorul: „în toate fe
nomenele realul, care face obiectul senzaţiei are mărime in
tensivă, adică un grad.”161
Aceste prime două clase de principii funcţionează lmodul constitutiv în raport cu fenomenele, respectiv reglementează survenirea lor sub aspectul structurii interne. Asfel, în sens constitutiv, fenomenul survine ca produs al intersecţiei a două dimensiuni de sinteză, una de factură ex
tensivă, ce vizează aprehendarea cantitativă a diversulu
respectiv parcurgerea tuturor locaşurilor formale de la nivelul intuiţiei pure relevante, cealaltă de factură calitativă, vzând asimilarea materiei fenomenului căreia îi revine la n
velul fiecăruia dintre aceste locaşuri formale un grad diferAstfel, spre exemplu, noi avem capacitatea de a sesiza căsub aspectul greutăţii, între zece obiecte cu masa de câte u
kilogram şi un obiect cu masa de zece kilograme există
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 162/370
III Analogii ale experienţei.Spre deosebire de primele două clase de princip
analogiile experienţei (ca şi postulatele gândirii empiri
funcţionează la modul regulativ în raport cu fenomene
respectiv le ordonează sub aspectul existenţei înseşi (indirent de natura internă) în raport reciproc şi sub condiţia u
tăţii transcendentale a experienţei. Cum constatasem de afel şi în discuţia privitoare la Cartea conceptelor, experi
ţa, în calitate de marcă a unităţii transcendentale a conştiţei se adresează percepţiilor în ansamblu, însă nu este ea
săşi percepţie ci desemnează unitatea sintetică a diversu percepţiilor într-o conştiinţă. în acest context experienţa
poate fi posibilă decât prin reprezentarea unei legături ne
sare a percepţiilor sub raportul existenţei lor. De aici, pr
cipiul analogiilor experienţei: „Toate fenomenele sunt
puse a priori în ceea ce priveşte existenţa lor, unor reg
care determină raportul dintre ele într-un timp.”162în mod corespunzător celor trei moduri conceptib
de determinare a raportului de timp analogiile, în număr
trei, reglementează permanenţa, succesiunea şi simultantatea.
Prima analogie: „Substanţa persistă în orice schimb
re a fenomenelor şi cuantumul ei în natură nici nu creşnici nu scade.”163 Parafrazându-1 pe Kant, toate fenomen
conţin ceva permanent considerat ca obiectul însuşi şi ceschimbător, considerat ca o simplă determinare a obiectul
i.e. un mod de existenţă al său. Aici survine o remarcab
idee kantiană care ne obligă, deşi iniţial ne asumasem s
cina de a grăbi aici discuţia la detaliu Se spune: Naşter
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 163/370
,i dispariţia nu sunt schimbări a ceea ce se naşte sau dispre”16'1. Ca atare, tot ceea ce se schimbă este permanent
numai starea, modul lui se schimbă. Invers, variabilul însu
nu se poate schimba ci el se poate doar naşte, respecm u ri - unele determinări încetează şi altele încep. Cu acuvinte pentru a se afirma despre ceva că se schimbă treb
ie ca acest ceva să fie în stare să suporte schimbarea, anumsă Ircacă prin ea şi să rămână totuşi acelaşi lurcru, altfel
nu s-ar schimba ci ar fi cu totul alt lucru, ar fi mai degra s u p l i n i t ,164165 Având dat, spre exemplu un cub verde pe care
vopsesc apoi în roşu, nu spun despre verde că s-a schimbîn roşu ci despre cub că şi-a schimbat culoarea, verdele pşi simplu a încetat.
în mod analog avem nevoie de un substrat permanen
invariabil în fenomen pentru a putea sesiza schimbareAcest ceva este, conform acestei analogii, exact ceea
numim substanţă. Ca atare substanţele (în fenomen) susubstraturile tuturor determinărilor de timp.
A doua analogie reduce efectiv toate posibilităţile succesiune în timp la legea cauzalităţii: „Toate schimbărau loc după legea legăturii dintre cauză şi efect.”166
Analogia a treia reglementează raportul reciproc
fenomenelor în timp sub aspectul simultaneităţii. în segeneric aceasta desemnează raportul între două lucruri care percepţia unuia poate urma percepţiei celuilalt şi rec
proc în intuiţia empirică.
Principiul simultaneităţii este: „Toate substanţele î
trucât pot fi percepute în spaţiu ca simultane sunt într-o a
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 164/370
ţiune reciprocă.” sau, după cum se exprimă în Ediţi
„Toate substanţele, întrucât sunt simultane, stau într-o conitate universală (adică într-o acţiune reciprocă)." 167
Altfel spus, într-un sens general, nu se poate conchasupra raportului temporal între două evenimente decâ
măsura în care există o influenţă mediată sau imediată îele. Aceasta întemeiază conceptul de Natură ca non plus
tra al experienţei empirice posibile în calitate exclusivă
comunitate de influenţe (Gemeinschaft ) guvernată de urtoarele restricţii:
a) In mundo non datur casus ni
nu se întâmplă în Natură printr-un haz
orb;
b) In mundo non datur fatum nnecesitate în Natură nu este oarbă ci cononată, prin urmare inteligibilă;
c) In mundo non datur saltus pcipiul continuităţii: nu există în seria evmentelor (schimbărilor) niciun salt;
d) In mundo non datur hiatus
există în ansamblul tuturor intuiţiilor emp
ce posibile vreo lacună sau hiatus între d
fenomene, altfel spus vidul, deşi conceptnu poate fi obiect al experienţei empirice
sibile.
IV Postulatele gândirii în genere fac posibi
rea modală a unui obiect copceptibil la ansamblul exper
ţei posibile Ca atare acestea sunt în număr de trei:
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 165/370
1) Posibil - ceea ce se acordă cil condiţii
formale ale experienţei atât sub raportul intuiţiei cşi al conceptelor.
2) Real- ceea ce se acordă cu condiţiile matriale ale expeienţei, anume cu senzaţia.
3) Necesar- ceea ce este determinat ca fiind î
acord cu realul după condiţiile universale ale exprienţei.
Acestea constituie, la modul rezumativ seriile de sin
Icze succesive, subsumate categoriilor, care le aduc pe acetea din urmă în intimitatea aici şi acumului, furnizând c
atare formelor abstracte ale intelectului şi intuiţiei o matericoncret empirică. După cum am afirmat şi anterior am pre
ferat, sub acest aspect, i.e. al aşa numitei Cărţi a principi
lor din Analitica transcendentală, a nu intra în detalii întru
cât aceasta ar interesa mai degrabă o teorie a posibilităţexperienţei, specificul discuţiei noastre referitoare la eg
cogito şi la chestiunile aflate în imediata lui nemijlocit
îndreptându-ne către alte fagaşuri. în vederea înscrieracestui aspect în ansamblul problematicii anunţate să ne re
amintim că, relativ la chestiunea relaţiei dintre conştiinţă ş
cunoaştere (şi a naturii lui ego cogito în contextul acesteiaam încercat identificarea traseului şi urmarea acelei amplmişcări teoretice ce a prilejuit cunoaşterii întâlnirea propri
lor standarde generic esenţiale legate de apodicticitat(originate pe terenul dimensiunii definitorii a cunoaşterii c
fapt de conştiinţă) în condiţiile asumării ca o evidenţă
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 166/370
dintre aparenţă şi apariţie, respectiv de resemnificarea p
zitivă a acestei aparente limitări epistemice căreia îi suntem
esenţialmente circumscrişi. Un aspect reclamat de aceas
chestiune îl constituie oferirea unui punct solid şi nemişc
după cum se exprima Descartes, respectiv a unui momede tangenţă nemijlocită , sub semnul conştiinţei, a ceea c
tradiţia numeşte subiect, respectiv obiect. în acest sens, remarcă la modul rezumativ că această amplă mişcare r
clama, pe latura noetică, o scoatere a conştiinţei de sub rvendicarea exclusivă a subiectului, pe latura noematică
aducere a lumii în intimitatea conştiinţei (prin scoaterea iveală a unui sens transcendental de lume inerent conştiinţînseşi), în termenii lui Husserl formulat, circumscrierea lu
mii şi a obiectelor ei incluse calităţii generic definitorii d
aJipentru. Replica sintetică a modernităţii teoretice faţă daceastă întreagă problematică a constituit-o conceptul d
fenomen. Fenomenul, în calitatea sa de mod generic de artare a lucrurilor se plasează într-o relaţie esenţială de tens
une cu constituţia generică a subiectivităţii percepătoar
respectiv a ego cogito-ului de aşa natură încât o considerar
aparte a oricăreia dintre ele ar prejudicia înţelegerea. Pe cle de consecinţă, în ansamblul acestei ample mişcări am
identificat patru puncte nodale:
- de Husserl numita întoarcere a sinelui as
pra sieşi (Selbstbesinnung) pe care am avut-o în v
dere sub formula de ego cogito în calitate de marc
a subiectivităţii generice (intrată în explicitul pro blematizării filosofice odată cu Descartes);
- internalizarea transcendentală a spaţiulu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 167/370
- regândirea în consecinţă a părţii intelectuluişi raţiunii în statutul lor a priori: resemnifîcarea di
mensiunii conceptuale de aşa natură încât să recla
me în mod inerent sub condiţia cunoaşterii -şi poatechiar şi a conştiinţei- contactul cu intuiţia, cu spaţiul
şi timpul, cu lumea. Sub acest din urmă aspect amavut, până în momentul de faţă în vedere: categoriile
în calitate de anticipaţii pur conceptuale ale experienţei posibile; schemele în calitate de condiţii ale in
tuiţiei ce restricţionează şi adaptează categoriile lafolosirea lor empirică; principiile pure ale intelectu
lui în calitate de judecăţi prim derivate din categoriicare, sub condiţia schemelor, prilejuiesc intelectuluişi raţiunii contactul cu materia fenomenului;
- conceptul de intenţionalitate ca marcă a
nemijlocirii raportului dintre fenomen şi ego (în ma
teria căruia nu ne permitem încă a intra dat fiind că
deocamdată nu există suficientă susţinere textuală adiscuţiei);
Pentru a da seama de o finalitate provizorie a discuţiei de până acum vom sintetiza, în cele ce urmează, o
perspectivă asupra naturii fenomenului sub aspectul di
ferenţei sale faţă de aşa numita aparenţă.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 168/370
4 - D ig resiu n e: fe n o m e n ş i a p a re n ţă . R a p o rcu luc ru l în s in e.
Am preferat iniţierea acestei lămuriri într-o manmai frustă. Esenţa a ceea ce am de spus aici este că în mcontrar părerii îndeobşte vehiculate, dinamica relaţiei femen/lucru în sine nu este în niciun caz analogă celei din zul mai vechii distincţii aparenţă/realitate. în Critica ra
nii pure Kant afirmă la un moment dat că aparenţa ţine
judecată, pe când fenomenul ţine de intuiţie. De detaldoctrinare legate de această chestiune ne vom ocupa un
mai târziu; pentru moment este suficientă sesizarea difer
ţei esenţiale dintre cele două cupluri conceptuale, lucru
care am crezut cel mai pertinent a-1 aduce la îndeplinire baza unui exemplu: să presupunem că eu spun unui inte
culor că persoana X doar pare slaba în respectivele haidar că ea în realitate nu este. Interlocutorul meu va sesaici sensul a ceea ce eu vreau să spun şi va decide, după
să mă creadă sau nu. înţelegerea de către el a ceea ce
spus are la bază, printre altele, faptul că el are la îndem
posibilitatea de a-şi da seama cum stau lucrurile în realit
în speţă el poate înţelege acest lucim ca aparenţă întrucât poate imagina un context potenţial în care ar vedea c
stau lucrurile de fapt, să spunem ar vedea persoana resp
tivă în alte haine sau tară, dându-şi astfel seama că ea nu
te de fapt slabă ci că ea doar pare astfel în aceste haine
acest caz avem de-a face cu o aparenţă tocmai întruavem la îndemână diferite contexte în care ne putem
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 169/370
Im că fenomenul este produsul necesar al facultăţii noasde reprezentare, al intuiţiei într-un limbaj mai specific, fel încât a încerca să-ti reprezinţi lucruri din afara fenom
nului, înseamnă a încerca să-ţi reprezinţi lucruri din af putinţei tale de a reprezenta lucruri ceea ce este evid
contradictoriu. Astfel, dacă e să vorbim despre fenomen
despre o aparenţă atunci el este o aparenţă invariabilă aspectul conţinutului, universal împărtăşită de către t
oamenii ca subiecţi cunoscători (având în vedere că ea e
produsul însuşi aparatului nostru de cunoaştere) şi lipsităorice context potenţial de a ne da seama cum stau lucrurîn realitate (aici în sine) - cum spuneam anterior, aceasta
din motive tehnice ci principiale, noi nu ne putem imag
respectivele contexte întrucât a-ţi imagina lucruri în sine
seamnă a avea reprezentări despre ele, cu alte cuvinteavea reprezentări despre ceva plasat prin însăşi definiţia
în afara reprezentabilităţii, implicit a reprezentării tale.
Să spunem acum că eu i-aş zice interlocutorului m
că persoana X chiar dacă în hainele acelea şi în oricare alle, ba chiar în orice ipostază imaginabilă a ei pare slaba în realitate e grasă. Afirmaţia mea ar acoperi o plaja foa
largă de catalogări, de la pur şi simplu ciudată la dovadă
veritabilă nebunie. Cel mai favorabil răspuns care mi-ar ptea fi dat de un interlocutor normal este ca în măsura în ca
persoana respectivă posedă o calitate într-atât de ocultăde inaccesibilă oricărui potenţial privitor atunci ea este
un cu totul alt ordin, nu are nimic de-a face cu faptul de agras, respectiv slab.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 170/370
nimie din prisma unei alteia, respectiv celei dintre apar
şi falsitate, deci a discuta despre fenomen ca despre falsi
Cum sper că s-a înţeles însă, fenomenul nu are nimic face cu aparenţa în acest sens negativ al ei, ca falsitat
nu vine să ne spună decât un lucru de foarte mare bun scă nu putem avea contact cu lucrurile în afara capacitănoastre generice de a avea contact cu ele. Cât despre f
tate tot ce se poate spune este că ea e doar un mod de a
fenomenului, laolaltă cu altele, inclusiv cu adevărul.Concluzia care s-ar impune ar fi că diferenţa d
aparenţă şi fenomen se acoperă cu cea dintre caracteristvariabile şi cele invariabile ale percepţiilor noastre relati
obiecte ale experienţei. „Noi nu cunoaştem decât mo
propriu nouă de a le percepe care nu aparţine necesar or
rei fiinţe, deşi aparţine fiecărui om.”168 Ca atare, în mă
în care reprezentarea ego cogito stă pentru calitatea noa
generică de subiectivitate conştientă, lui trebuie să îi co
pundă un mod generic de arătare a lucrurilor- acesta
tocmai fenomenul. Jocul dintre aparenţă şi esenţă se po pe terenul fenomenului, începe cu el iar nu se sfârşeşte
aşa cum se înţelege de multe ori în mod eronat. Conform
Kant, lege este acea regulă care aparţine în mod necesa
universal, deci esenţial constituirii pentru noi a unui anu
obiect; aceasta este şi ceea ce îi întemeiază obiectivitaIn contradistincţie cu aceasta putem lua ceea ce ni se sp
tot în Critica raţiunii pure despre aparenţă, respectiv
aceasta se reduce, în ultimă instanţă, la a lua condiţia biectivă a modului în care un obiect ne survine, ne este
ca fiind cunoaştere obiectivă a sa. Aceasta ar însemna
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 171/370
...... liiilc că toate cuburile sunt roşii sau, mai bine spus, că'tisul ar li cumva constitutiv formei cubice. Filosofía trans-•rndcnlală de factură raţionalistă, aici incluzându-i atât pe
I ani cât şi pe Husserl, ar susţine aici că eu, în calitatea meaexclusivă de inteligenţă, ar trebui să pot face această dife-icnţa Indiferent de cât de multe cuburi roşii am văzut la vi
aţa mea eu ar trebui ca la modul spontan să pot face dife-
icuţa dintre forma unui obiect şi culoarea acestuia, respectiv•csi/,a faptul că cea din urmă nu poate avea nido influenţă
asupra celei dintâi. Cum spuneam, abilitatea de a faceaceastă distincţie ne revine în mod spontan în virtutea la felde spontanei capacităţi de reprezentare a propriei existenţe,
i c a inteligenţei şi a faptului că aceasta se plasează într-uni aport a priori cu intuiţia, sub aspectul formei- noi avem
cumva înnăscută sesizarea diferenţei dintre formă şi culoare
iii măsura în care ea se pliază pe distincţia dintre intuiţia a priori şi sensibilitatea a posteriori, respectiv a faptului că
sus numita inteligenţă întreţine un raport a priori, nemijlocitcu cea dintâi, a posteriori, mijlocit cu cea din urmă. Dovadă
pentru aceasta stă însuşi faptul că suntem capabili a recu
noaşte un obiect chiar şi atunci când prezintă o proprietatenemaiîntâlnită sau se plasează într-o ipostază perceptivă
aparte.Atât fenomenul cât şi aparenţa se revendică de la su
biectivitate; diferenţa esenţială însă o face tipul de subiectivitate de la care ele se revendică: o subiectivitate individua
lă, empirică (de factura cele teoretizate, spre exemplu, de
Hume), pe de o parte, o subiectivitate generică stând sub
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 172/370
ta ţine de deprindere ne arată că ea nu are nimic de-a cu aprioricul, ca domeniu exclusiv al spontanului.
Tipul de subiectivitate reclamat de către fenomen plică, sub aspect teoretic-doctrinar, o construcţie- din ac
tă perspectivă putem judeca, într-un sens general, o b parte din filosofía transcendentală a modernităţii ca rezu
mai mult sau mai puţin voit, al unei sforţări repetate de
terminare a acelui tip de subiectivitate (mai mult sau
puţin generică) apte să suporte cel mai bine fenomenul.Revenind, după cum afirmasem mai devreme, pe
Kant, diferenţa dintre fenomen şi aparenţă se traductermenii deosebirii dintre aspectele de variabilitate şi
de invariabilitate ale percepţiilor noastre faţă de fenom
O anumită (pseudo-) spontaneitate rezultată din fire
contactului cu aceste invarianţe la nivel empiric, laolalto oarecare predilecţie naturală către minimul efort, ne
termină a apela la nivelul fenomenului, într-o formueliptică, vis a a vis de acele aspecte de invarianţă ale uanumit obiect, ca lucru în sine, opunându-1 unui mod
tingent, aparent al său. Această determinare empirică a
zisului lucru în sine este însă pur pragmatică, ea rezultă
raţiuni de conciziune şi eventual uşurinţă în gândire şi
primare însă nu trebuie, în niciun caz, luată ca o determre transcendentală a autenticului lucru in sine.
„Noi distingem, de altfel, în fenomene ceea ce
esenţial inerent intuiţiei lor şi este valabil pentai orice omenesc în genere de ceea ce îi aparţine numai acciden
întrucât e valabil nu cu privire la raportul sensibilităţii înnere ci numai cu privire la o situaţie sau organizaţie a u
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 173/370
uni (cum se întâmplă de obicei) şi nu considerăm, la
landul ei, acea intuiţie empirică (cum ar trebui să fa-«<n i ) ca simplu fenomen, aşa ca în ea să nu se găsească absolut nimic care ar privi vreun lucru oarecare în sine,
uimei distincţia noastră transcendentală dispare şi noi credem că totuşi cunoaştem lucruri în sine, cu toate că pretutin
deni (în lumea sensibilă), chiar prin cea mai adâncă cercetare. 1 obiectelor ei, nu avem a face decât cu fenomene. Astfel,
vom numi curcubeul un simplu fenomen pe o ploaie cu soare,
iar ploaia o vom numi lucru în sine, ceea ce este just, întrucât înţelegem conceptul de ploaie în sens fizic, ca ceva care
in experienţa generală este determinat într-un fel şi nu în alini în intuiţie, oricare ar fi diversele poziţii faţă de simţuri.
I )ar dacă luăm acest ceva empiric în genere şi întrebăm, iarăa ţine seama de acordul lui cu orice simţ omenesc, dacă el re
prezintă şi un lucru în sine (nu stropii de ploaie, căci aceştiasunt deja, ca fenomene, obiecte empirice), atunci întrebareadespre raportarea reprezentării la obiect este transcendentală, şi nu numai aceşti stropi sunt simple fenomene, ci chi
ar forma lor rotundă, ba chiar spaţiul în care cad, nu sunt ni
mic în ele însele, ci simple modificări sau fundamente ale
intuiţiei noastre sensibile, iar obiectul transcendental ne rămâne necunoscut.”169
Ca atare aparenţa în mod special nu întreţine niciunraport aparte cu lucrul în sine (aparte de fenomen) ci numai
unul, ce ţine mai degrabă de un soi de principiu al minimului efort care ne este nouă caracteristic, cu lucrul în sine
empiric, în calitatea acestuia de exprimare eliptică referitoa
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 174/370
chiar unul epistemic, însă în niciun caz unul de factura co
respondenţei dintre el şi acesta din urmă. De aceasta însă nvom ocupa peste câteva pagini.
Astfel, oricât de clară şi de distinctă am face o anum
tă reprezentare, în calitate de fenomen, aceasta nu ne aduccu nimic mai aproape de lucrul în sine, însă aceasta nu datorită unui soi de defetism epistemologic al lui Kant, re
pectiv faptului că el ar considera că noi am fi esenţialment
circumscrişi aparenţei, confuziei şi falsului ci în baza sim plului fapt că noi nu putem avea de-a face cu lumea dincol
de putinţa noastră proprie de a avea de-a face cu ea, ceece este totuna cu a spune că avem o realitate.
„A afirma, prin urmare, că întreaga noastră sensibilitat
nu ar fi decât reprezentarea confuză a lucrurilor, care conţinnumai ceea ce le aparţine în sine, dar numai sub forma une
îngrămădiri de note şi reprezentări parţiale pe care nu l
distingem unele de altele cu conştiinţă, este o falsificare
conceptului de sensibilitate şi de fenomen, care face toat
teoria lor inutilă şi vidă. Diferenţa dintre o reprezentare obscură şi una clară este pur logică şi nu se raportează la conţ
nut. (...) reprezentarea unui corp în intuiţie nu cuprinde ab
solut nimic care să poată aparţine unui obiect în el însuşi, ccuprinde numai fenomenul a ceva şi modul cum suntem
afectaţi de acest ceva; şi această receptivitate a capacităţinoastre de cunoaştere se numeşte sensibilitate şi rămân
totuşi distinctă, ca cerul de pământ, de cunoaşterea obiec
tului în el însuşi, chiar dacă am putea scruta fenomenul pânîn afund.
Filosofía lui L e ib n iz şi Wolff a indicat prin ur
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 175/370
Inima clarităţii sau obscurităţii, ci originea şi conţinutul lo,r>! fel încât prin sensibilitate nu numai că noi cunoaşte
confuz natura lucrurilor în sine, ci nu o cunoaştem deloc,
i a dc îndată ce facem abstracţie de constituţia noastră s biectivă, obiectul reprezentat, cu însuşirile ce i le-a atribuintuiţia sensibilă, nu se găseşte nicăieri, nici nu poate fi găs
pentru că tocmai această constituţie subiectivă determi
forma acestui obiect ca fenomen.”170La începutul cele de-a doua diviziuni a Logicii tran
cendentale, anume aşa numita Dialectică transcendentalkant subliniază faptul că un aspect esenţial al diferenţ
dintre fenomen şi aparenţă survine şi sub aspectul facultălor de la care, cele două se revendică în mod specific: f
nomenul ţine de intuiţie, pe când aparenţa ţine de judeca(sau mai bine formulat fenomenul începe cu intuiţia —
sensul că ulterior şi intelectul îşi aduce fundamentalul
aport constitutiv). Parafrazându-1 pe Kant, adevărul şi aprenţa nu sunt în obiect întrucât e intuit ci în judecata despcl întrucât e gândit. Intr-un anumit sens, pornind de aici, a putea spune că simţurile sunt infailibile, dar, sublinia
Kant, aceasta nu întrucât ele ar judeca întotdeauna corect
(ocmai întrucât ele nu judecă deloc. Adevărul şi eroare
implicit aparenţa ca inducere în eroare, sunt chestiuni survin în contextul raportării unui obiect al experienţei la
regulă a intelectului, ţinând ca atare de judecată, iar nu constituirii în intuiţie a obiectului în cauză. Alăturând ace
tei ultime chestiuni discuţia noastră de la începutul capitlului vom spune: nimeni nu are vreodată dreptul de a cali
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 176/370
crul în sine); dovada de care se serveşte Kant întru aceash
este, evident, de factură critică.
Ca atare, cazurile generice ale lipsei erorii sunt dou
reprezentările simţurilor, în măsura în care acestea nu jud
că deloc şi, desigur, acele cunoştinţe ce se acordă întru toiulegilor intelectului. Cu toate însă că sunt aduse laolaltă su
această notă comună a lipsei erorii mobilurile acesteia suncu totul diferite: simţurile însele conţin la fel de mult ad
văr pe câtă eroare, anume deloc, tocmai întrucât ele, prisinea lor, sunt incapabile a se ridica la înălţimea acest
probleme, întreaga chestiune a adevărului şi erorii neţinânsub nicio formă de fidelitatea reproducerii simţurilor în r
port cu lucrul în sine, care rămâne întotdeauna aceeaşanume nulă, ci în fidelitatea determinării reprezentări l
originate în simţ şi intuiţie în raport cu folosirea adecvată
regulilor intelectului. Mutatis mutandis este aceeaşi difereţă cu aceea dintre o judecată falsă şi una absurdă: cea di
urmă, spre deosebire de cea dintâi este lipsită de adevăr nîntrucât nu corespunde faptelor ci întrucât în cazul ei pro
blema adevărului, sub orice formă, nici nu se poate punadevărul vizează (şi) dimensiunea faptică a unei cunoştinţ
absurditatea numai pe cea logică. Problema cunoaşteri
implicit a adevărului şi erorii, începe odată cu faptel
apercepţia originar sintetică, funcţiile unităţii, categoriilîmpreună cu tot ceea ce se plasează în anteriorul pur con
ceptual al acestora, ţine doar de pura gândire. Pe de al parte aceasta nu înseamnă în niciun caz că sus numita cunoaştere ar putea începe cumva doar cu faptele, respectiv
aparte de acest stadiu pur conceptual, pre-fenomenal: ade
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 177/370
in muc doar cu esenţa invariantă a unui anumit obiect la
mim Iul experienţei empirice eliptic desemnată ca lucru în \uk •. niciodată cu lucrul în sine în sens transcendental. Pedi altă parte fenomenul însuşi, ca mod generic de arătare a
Immiilor corespunzător, sub aspect noetic, lui ego cogito, Iul reţine un permanent raport de tensiune cu lucrul în sinelianscendental, însă acesta nu este în niciun caz de factura
mlaţici copie-original, cum se întâmplă în chestiunea apa-iniţei, ci mai degrabă unul de factură pur conceptuală, în■.rusul în care conceptul de lucru în sine sintetizează la ni-
vcl pur conceptual tendinţa inerent definitorie a fenomenu-lui în calitatea sa de reprezentare de a fi reprezentare a cevade a avea deci un obiect. Fenomenul nu se poate dispensa,
sub raport logic, de lucrul în sine, oricât de incognoscibil arli acesta, întrucât în acest caz el nu ar mai avea obiect iar,
ca atare nici nu ar mai putea fi reprezentare, alt mod de a lî
alternativ acestuia nemaiavând la dispoziţie. Pc dc altă parte el nici nu poate fi una cu lucruînsine în măsura în careatunci, iarăşi, şi-ar pierde calitatea de reprezentare, s-arsubstitui originalului. Ca atare, lucrul în sine este reclamat,
într-un sens general, de natura generică a cunoaşterii în ca
litatea sa de raport, de eventuală potrivire, între un mediu a! reprezentării şi un ceva reprezentat, în particular de rela
ţia specială dintre dimensiunea conceptuală şi cea estetică acunoaşterii (şi poate chiar şi a conştiinţei), mai specific de
cea dintre categorii şi intuiţia sensibilă. Concluzia principa
lă a Analiticii transcendentale fusese tocmai faptul că intelectul poate da conceptelor şi principiilor sale pure o utilizare numai empirică, niciodată una transcendentală- prin
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 178/370
lui, iară de care ele, după cum am văzut, nu pot produ
cunoaştere- aşa numitul obiect-în-genere întrucât el însueste un produs pur conceptual a priori al categoriilor iar, c
atare, relaţia ar fi pur formală şi tautologică, lucrul în sin
evident, întrucât el, prin natura sa, nu are nimic de-a face c
intuiţia sensibilă. în esenţă, intelectul nu poate face, la niv
a priori, nimic mai mult decât să anticipeze sub aspect puconceptual forma în genere a experienţei posibile. Totoda
esenţa unui lucru în calitatea sa de obiect al experienţei ţinîn mod exclusiv de noi nu de vreun eventual aport al fond
lui transcendent desemnat ca lucru în sine.Mai specific, în privinţa categoriilor, problematica l
crului în sine rezultă din faptul că acestea se întemeiază suaspectul originii, exclusiv pe intelect, însă, totodată, sub a
pectul utilizării presupun în mod necesar o intuiţie. Pe d
altă parte intuiţia însăşi, deşi prin natura sa mult mai gen
rală, se întâmplă ca în cazul nostru să fie limitată în exclusivitate la cea de factură sensibilă. Ca atare trebuie să fimafectaţi pentru a putea oferi conceptelor noastre o materi
fără de care ele rămân străine de cunoaştere, conştiinnoastră nu poate produce de la sine însăşi această materi
la modul la care este capabilă a produce concepte.
Revenind, categoriile au astfel, prin natura lor, o dechidere mult mai largă decât cea care le este permisă, suaspectul utilizării, de către intuiţia sensibilă. Cum intuiţ
sensibilă ne înfăţişează lucrurile aşa cum ne afectează, cune apar, rezultă că o intuiţie non-sensibilă ni le-ar putedeschide pe acestea dincolo de calitatea lor de pure apariţi
de raportul cu noi i e ca lucruri în sine Cum însă intuiţ
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 179/370
mi ne este nicicum accesibil în conţinut. Pe de altă par■amplul fapt că noi avem conştiinţa acestui concept, chiarnumai ca simplă posibilitate, dovedeşte faptul că intelec
lui şi raţiunii noastre îi sunt deschise domenii inaccesibintuiţiei. Ca atare, mai frust exprimat, lucrul în sine ţine
s'cntinţa pe care şi-o aplică sieşi şi produselor specifice, lelectul şi raţiunea noastră în momentul în care îşi confrun
potenţialul inerent, cu realitatea faptului de a fi dependentIc o intuiţie ca a noastră, anume sensibilă: deşi potenţia
inerent specific le-ar permite să ajungă mult mai deparele îşi constată o condiţionare inerentă nonspecifică, însă fel de necesară, de o intuiţie care, se întâmplă să fie sensib
la; ca atare, în aceste condiţii, se găsesc în capacitatea degenera exclusiv reprezentări în calitate de apariţii iar nu cruri în sine. Conceptul de lucru în sine trebuie ca atare Ic rămână permanent în vedere ca o reamintire a statutul
cunoaşterii în ele origínate şi, totodată, ca o justificareacesteia- ele, în ciuda tentaţiei spontane şi oarecum fireconform propriei naturi, trebuie ca întotdeauna să fie atena nu-şi extinde concluziile de factură epistemică dincolo
limitele experienţei sensibile, de a nu lua ca absolut obie
tiv ceea ce de fapt este doar generic subiectiv. Lucrul
sine este un concept transcendental despre un transcendecare susţine la modul esenţial domeniul nostru imanen
anume fenomenul. După cum spune şi Kant, avem un inlect care deşi problematic se extinde dincolo de limitele e
perienţei posibile, nu îşi poate susţine şi asertoric aceasextindere.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 180/370
un obiect ţine de sensul generic prim al reprezentării. Făctatea căreia îi revine sarcina procurării unui obiect tutu
reprezentărilor noastre este desigur intelectul. Cum fen
menul este la rândul său în primul rând o reprezentare, in
lectul îl raportează şi pe acesta, indiferent de specificcondiţiei sale epistemice, la un ceva ca obiect (X). In
despre suportul material al acestui ceva ca obiect, desp
obiectul de către el desemnat , noi nu putem cunoaşte nic
dată nimic. Ca atare lucrul în sine corespunde mai degraunui sens obiectual care revine oricărui fenomen în cali
tea sa de reprezentare decât unui obiect desemnat. Ceea se suspendă aici (cel puţin aparent) este tocmai posibilitatcomparaţiei. Astfel, dacă la prima vedere, conform un
anumit automatism epistemic, am fi tentaţi să înţelegem
portul fenomenului cu lucru în sine într-o manieră echiv
lentă oricărei alte situaţii în care avem de-a face cu ce
numit reprezentare, să spunem un portret, căutându-i imdiat un original a cărei copie mai mult sau mai fidelă el e
acum, ni se subliniază faptul că, în acest caz, tocmai orinaiul ne este inaccesibil. Intre ce şi ce se mai face compaţia? Ce sens mai are a se aduce în discuţia despre fenome
un aşa numit obiect al reprezentării, în condiţiile în care
subliniază faptul că noi, oricum, nu putem avea de-a fa
decât cu fenomene, niciodată cu obiectul acestora? Pozilui Kant ar putea fi înţeleasă în termenii unei analogii: cu
putem stabili fidelitatea unui portret vechi de câteva sute
ani, sau cel puţin identitatea persoanei reprezentatComparându-1 cu altele. Nu vom spune în niciun caz aici
acest tablou nu mai este un portret din simplul motiv că
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 181/370
rlrclivă a acestui ceva ca termen definitiv al comparaţiec:.ic nesemnificativă. Fiecare dintre reprezentările noastrlii-luiic să se potrivească perfect celorlalte în ansamblul sisit inului experienţei; în acest sens ele trebuie într-adevăr s
, nrespundă, chiar în mod necesar, însă în raport reciproc ianu in sensul fidelităţii reproducerii unui lucru principial inaccesibil oricăreia dintre ele. De aceea cunoaşterea nu poat
li niciodată altfel decât sistematică însă tot de aceea ea n poale fi niciodată a lucrului în sine. Ca atare, în măsura îcaic în chestiunea relaţiei fenomen-lucru în sine, ţinem s
vorbim despre corespondenţă, aceasta trebuie interpretatca o corespondenţă a fenomenelor între ele în funcţie de ce
va, i.e. ca o coerenţă la ceva. Nu trebuie însă nicidecum
săvârşi greşeala aici de a-1 apropia pe Kant de teoriile empii ist pragmatiste. Pentru Kant, chiar dacă total străină de lucrul în sine sub aspectul conţinutului, determinarea oricăre
reprezentări în ansamblul coerenţei fenomenelor relativ lcl, este necesară. Cum spuneam, de aceea pentru Kant cunoaşterea este conceptibilă numai ca necesară şi universalăanume întrucât experienţa însăşi este conceptibilă numai csistem (întrucât totodată, şi în mod primordial, conştiinţ
însăşi nu este conceptibilă altfel decât ca identică cu sine)Pe de altă parte, în cazul ante-menţionatelor perspective de
terminările sunt întotdeauna relative şi contingente, graniţele sunt întotdeauna aproximative. Ca atare lucrul în sine sconstituie ca un soi de punct de fugă al întregii noastre ex
perienţe care, deşi rămâne întotdeauna inaccesibil, dă pe do parte imboldul conştiinţei de a-şi părăsi propria imanenţ
şi de a se lansa întru transcendent, i.e. întru cunoaştere, asi
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 182/370
Pe cale de consecinţă, negarea lucrul în sine rezultă
a suspenda posibilitatea fenomenului întrucât acesta, altfdecât în calitate de reprezentare nu mai este conceptibil; î
seamnă mai exact a-i atribui fenomenului exact locul înai
te ocupat de lucrul în sine, a spune astfel că noi putem avede-a face cu lumea dincolo de noi şi putinţa noastră de
avea de-a face cu ea. Maniera lui Kant de a afirma aceaseste că „fenomenului trebuie să-i corespundă ceva în sincare nu este fenomen, fiindcă fenomenul nu poate fi nim
pentru sine însuşi şi în afara modului nostru de reprezenta
Prin urmare, pentru a evita un cerc perpetuu, conceptul fenomen indică deja un raport la ceva, a cărui reprezenta
nemijlocită este cc-i drept sensibilă, dar care în sine, chi
fără această constituţie a sensibilităţii noastre (pe care bazează forma intuiţiei noastre) trebuie să fie ceva, adică
171obiect independent de sensibilitate.”
Ca atare, într-un anumit sens, renunţarea la lucrul sine înseamnă renunţarea la noi înşine în calitate de subiec
ai cunoaşterii, de medii ale reprezentării.Astfel, aşa numitul lucru în sine, în calitate de co
cept, intră în componenţa, sau, mai bine spus se plasea
într-o esenţială relaţie de tensiune cu obiectul furnizat
către intelect şi la care raportăm fenomenul în genere, i
cu obiectul transcendental ', anume cu ideea cu totul nedterminată despre ceva în genere. Totodată, acest obiect
poate fi numit noumen, întrucât „eu nu cunosc despre el cea ce este în sine, şi nu am niciun concept despre el dec
numai pe acela despre-obiectul unei intuiţii sensibile în g
nere, care deci este identic pentru toate fenomenele.”171172
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 183/370
Cu alte cuvinte intelectul ne furnizează prin el însuşiun model formal a priori prefabricat a ceea ce înseamnă
obiect, rezultat din ideea pe care el şi-o face la nivel pur a
priori despre interacţiunea sa cu o intuiţie de factura celei.'•rnsibile.. Intrinsecă acestui model de obiect al experienţei(noastre) este calitatea de a fi reprezentare care aduce după
ane la modul la fel de necesar un anumit obiect al reprezen-
larii (X), un sens obiectual al fenomenului surprins de conceptul de lucru în sine. Ca atare tot ceea ce se poate consti-
lui, ccl puţin în raport cu noi, ca obiect al experienţei trebuie să se supună restricţiilor formale ale obiectului transcendental; în măsura în care nu o face nu ar putea fi efectiv
prezent conştiinţei, unui subiect, nefiind ca atare obiect. Acesta este în esenţă şi mobilul comparaţiei: raportez fiecare fenomen în parte la o aceeaşi matriţă furnizată de către
obiectul transcendental ca expresie a unităţii transcendentale a conştiinţei şi, precum afirmasem mai devreme, la un
acelaşi lucru în sine în calitate de unic punct de jugă, de fi
nalitate generică a întregului ansamblu al experienţei. Prinaceasta, fiecare obiect al experienţei este plasat în raport re
ciproc şi necesar cu fiecare dintre celelalte constituind astfel
împreună un sistem. Pe scurt, prin faptul că ele corespund
formal unui aceluiaşi obiect transcendental fenomenele seadecvează implicit şi unele altora. Totodată, numai ca fiind
integrat într-un sistem, un fapt particular anume poate fi
prezent conştiinţei, i.e. deveni obiect. Cum spuneam şi maidevreme, de aceea cunoaşterea nu poate fi altfel decât necesară şi universală, experienţa posibilă numai ca sistem, res
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 184/370
Intelect (categorii şi principii pure) —> obiectul tran
dental (concept transcendental despre transcendent) <-
umen —* ?
Ifenomen
Ne-am ocupat pe parcursul ultimelor pagini de lnoematică a chestiunii, anume de acea manieră în care
ştiinţa pură îşi predetermină la nivel pur a priori sub aconceptual forma esenţială a oricărei experienţe possensul generic a ceea ce înseamnă pentru ea obiect. cum am văzut, în raport esenţial cu acest sens generiobiect al experienţei sensibile în calitatea sa de reprez
re se plasează conceptul de lucru în sine în calitate decept transcendental (imanent conştiinţei) cu o trim
transcendentă, fenomenul trimite prin natura sa la ceva
nu mai este fenomen. Acest ceva incognoscibil de din
de fenomen (X) este esenţialmente constitutiv fenomensub aspect conceptual îl justifică în calitatea sa de repre
tare, sub aspect estetic, aduce conceptele izvorâte în spontan în pura conştiinţă pe terenul intuiţiei (constitui
se ca punct de tendinţă); sintetic, lucrul în sine dă seam sensul obiectual al fenomenului.
Să ne amintim totodată ceea ce afirmasem ma
vreme în contextul Analiticii transcendentale referitor l
cul rezervat reprezentării pure şi spontane a propriei tenţe, originate în apercepţia originar sintetică, i.e.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 185/370
linuri când îşi propune a se cunoaşte pe sine, conştiinţa nui i mai poate surveni decât aşa cum îşi apare, cu alte cuvin
este circumscrisă fenomenului. Ca atare trebuie să luămnulă de faptul că obiectul transcendental, i.e. conceptul pu
il intelectului despre un obiect în genere, este constitutivinclusiv raportării conştiinţei la sine, cel puţin sub condiţia
cunoaşterii. Pe cale de consecinţă însuşi conceptul de lucrum sine ajunge să fie esenţialmente constitutiv raportării lane a conştiinţei.
Altfel spus, sensul transcendenţei este esenţialmente
i onslitutiv transcendentalităţii, respectiv posibilităţii conştiinţei de a lua notă de propria existenţă, sensul a altceva de
<ni mine îmi susţine ideea despre mine însumi. Ca atare dia
lectica lui ego cogito faţă de subiectul empiric este echivalentă şi paralelă dialecticii lucrului în sine faţă de fenomenPentru Kant ego cogito desemnează (contrar părerii lu
I teseartes) un subiect perpetuu care se păstrează în aceastăcalitate şi când se pune problema a-şi deveni sieşi obiect
anume a se cunoaşte. Mai bine spus ego cogito nu îşi poateniciodată deveni sieşi obiect. în întoarcerea sinelui asupra sieşi (Selbstbesinnung) ceea ce survine ego-ului ca fiind e
însuşi este cu totul altceva decât sine în sensul desemnat deego cogito, la fel de mult altceva pe cât este orice alt lucru
sau obiect. Cu toată incognoscibilitatea lor însă, ego cogitoşi lucrul în sine se găsesc de fiecare dată în implicitul orică
rei reprezentări. Acestei chestiuni i se datorează spre exem plu, faptul că orice obiect prezent conştiinţei se articuleazăintr-o dublă polarizare, poate fi luat, după cum ar spuneKant, ca determinat empiric în calitate de obiect rea! exte
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 186/370
transcendenţa, faptul de a f i pentru o conştiinţă, cum
spune Husserl, şi faptul de a trimite la altceva decât aceta constituie dimensiunile generice esenţiale (chiar dacă
cognoscibile, în sensul kantian al termenului) ale oricăreprezentări (inclusiv ale celor pe care conştiinţa şi le fa
despre sine însăşi). Ego cogito, pe de o parte, lucrul în si
pe de alta, marchează condiţiile necesare, implicite şi incgnoscibile ale oricărei apariţii de sine a conştiinţei, i.e. nomenului.
Aici survine însă o oarecare problemă pentru manieîn care Kant explică potrivirea fenomenelor: dacă lucrur
nu pot deveni obiecte decât în măsura în care le este aplic
obiectul transcendental şi tot astfel ele ajung şi coeren
unele cu altele, cum mai este posibilă eroarea, întrucât, de o parte, dacă ceva nu se potriveşte ansamblului experie
ţei el nu poate nici deveni obiect al experienţei, ca atare n
pasibil de eroare, neputând fi efectiv perceput, pe de a parte , în măsura în care el se potriveşte ansamblului exp
rienţei, corespunde iar ca atare nu are cum să fie neadev
rat. Această chestiune lansează, în opinia mea, o provoca
destul de mare pentru filosofía speculativă a lui Kant şi char dacă interesează mai degrabă ceea ce am numit mai d
vreme o teorie a posibilităţii experienţei, ea se plasează tuşi îndeajuns de aproape şi de registrul discuţiei noast
pentru a ne ocupa, într-o oarecare măsură de ea. Acest lucînsă este amânat pentru ceva mai târziu, respectiv pent
momentul confruntării lui Kant cu filosofía lui Husserl, speţă cu aşa numita intenţionalitate.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 187/370
,7- R a ţiu n e ş i a p a r e n ţă tra n sc e n d e n ta lă .
Pentru moment ne vom ocupa de cea de-a doua mareIacuitate responsabilă cu dimensiunea conceptuală a cu
noaşterii, anume raţiunea, căreia îi revine funcţia înscrieriisintezei produse la nivelul conceptelor intelectului în perspectiva universalului. In virtutea aceluiaşi fapt însă, ei îi
revine în mod inerent o disfuncţie ce o transformă în sediu
al unei forme speciale de aparenţă, respectiv transcendenta-la căreia Descartes împreună cu întreg raţionalismul clasic
şi, poate, chiar Husserl însuşi (cel puţin în parte) îi sunt tri butari. Esenţa numitei aparenţe rezidă în faptul că Ideile pu
ie ale raţiunii se constituie ca principii (transcendente) deînscriere a experienţei sensibile în ordinea universală a, să-i
spunem, conştiinţei posibile, dând astfel, în virtutea naturii
lor obiective în calitate de maxime ale cunoaşterii raţionale173 impresia că ar desemna anumite obiecte privilegiate Ia
nivelul experienţei; prin aceasta noi suntem în mod perpe
tuu ameninţaţi a cădea în capcana faptului de a lua ceea cesc constituie ca o condiţie necesară a oricărei cunoaşteri în
calitate de obiect al acesteia, cale ce, odată apucată, ne în
scrie într-un marasm insurmontabil.Deocamdată să aruncăm o privire asupra locului re
zervat raţiunii în ansamblul cunoaşterii. în sensul său celmai larg, să-i spunem maximal, Kant defineşte raţiunea în
calitate de facultate supremă a cunoaşterii. Cum însă aceasta nu ne spune de fapt foarte multe ne vom îndrepta în cele
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 188/370
ce urmează atenţia asupra diferitelor definiţii ceva mai scifice şi a relaţiilor dintre ele sperând ca prin aceasta să d
un contur ceva mai concret figurii Raţiunii în ansamb
cunoaşterii noastre. Astfel, într-unul din sensurile ceva m particulare Kant referă la raţiune ca facultate a inferenmijlocite, opunând-o prin aceasta intelectului, facultatinferenţei nemijlocite. Astfel, dacă spun Toţi oamenii smuritori, această judecată îmi pune la dispoziţie
inferabile prin ea însăşi, fără nimic în plus, o serie de a
judecăţi, spre exemplu Unii muritori sunt oameni, Nimnemuritor nu este om etc. . Atare judecăţi sunt deduse
mod nemijlocit din premisă ca fiind analitic incluse în ssul de bază al termenilor; ele aparţin intelectului. Pe de a
parte, pornind de la aceeaşi judecată (Toţi oamenii sunt mritori) şi adăugându-i o a doua în calitate de premisă mino
să spunem Caius este om, ni se deschide posibilitatea f
mulării unei concluzii cu totul noi, care depăşeşte simp
reiterare a notelor subsumate subiectului sau predicatu
logic al majorei, respectiv Caius este muritor. Un demlogic de această factură revine în mod specific raţiunii; t
odată însă, chiar dacă se originează în raţiune, el nu se p
te produce tară mijlocirea intelectului. Mai explicit, prem
majoră din exemplul nostru revine raţiunii , cea minoră telectului: raţiunea nul poate determina pe Caius ca mu
tor decât în măsura în care intelectul îi spune că el este om
Să redăm şi formularea lui Kant: „în orice raţionment este o judecată care serveşte ca principiu şi o al
anume concluzia, care e scoasă din cea dintâi, şi în sfâr
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 189/370
immediala); eu aş prefera să-l numesc raţionament intele
lual. Dar dacă, în afară de cunoştinţă, care serveşte de fudament, mai este necesară o altă judecată pentru a efectu
concluzia, raţionamentul se numeşte raţionament deduiiv.”171 Cu alte cuvinte noi, în concluzia unui raţionamenmi facem nimic altceva decât să restrângem un predicat mi singur obiect, după ce în majoră îl afirmasem în întreasa extensiune.
Toţi oamenii sunt muritori PM Caius este om Pm
Caius este muritor C
Premisa minoră este ceea ce face intelectul, respect
constatarea pur empirică a faptului că, în baza experienţeconceptul de Caius stă într-o anumită legătură cu cel de oaici în mod specific o relaţie de tip specie-gen. Pornind d
la această constatare din partea intelectului, raţiunea cauacele proprietăţi, note caracteristice care revin în mod ndiscriminatoriu tuturor membrilor genului căruia Caius aparţine, respectiv exact în virtutea calităţii de membr
pentru ca în concluzie să îl determine în mod specific
Caius după această proprietate: Caius este muritor Ia fel
toţi oamenii. Putem caracteriza astfel în mod specific uobiect prin intersecţia diferitelor mulţimi cărora el le apar
ne, spre exemplu un pătrat roşu ca acel ceva ce survine intersecţia mulţimii obiectelor pătrate cu mulţimea obiect
lor roşii. Constatarea empirică a faptului că un anumit obect prezintă în mod conjunct cele două proprietăţi, respect
că este pătrat şi că este roşu este ceea ce face intelectul pr
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 190/370
le lor corespunzătoare şi determinarea specifică a obiectula intersecţia celor două mulţimi este ceea ce face raţiune
Oricât de complicat ar putea părea la prima vede
aceasta este o chestiune pe care noi o facem în mod mmult sau mai puţin spontan de nenumărate ori pe zi în extenţa noastră cotidiană; vedem un lucru, îl determinăm
membru al unei mulţimi şi îi aplicăm proprietatea care
curge din această apartenenţă. Inclusiv discriminarea, p
judecata ar putea fi luate ca simptome sociale ale acetendinţe spontane ale cărei mobiluri, după cum vedem, sude o mai pronunţată sorginte raţională decât suntem lăsaţ
crede (de fapt chestiunea depinde de măsura în care este
gic legitim a construi inductiv clasele de apartenenţă).
Astfel, într-un sens general, raţiunea este capabilăgenera cunoaştere reală şi a priori însă, cel puţin în ca
nostru, numai prin mijlocirea intelectului, deci cu de la s
putere dar nu prin exclusiva sa putere; aceasta este ceeaalîrmă Kant în contra raţionalismului clasic. Astfel, pe
altă parte, sinteza intelectului asupra dimensiunii esteticesensibile este preluată şi asumată de raţiune în perspect
universalului. Ca atare, unitatea intelectuală a experien
este de o cu totul altă factură decât cea raţională: cea din
se raportează nemijlocit la sensibilitate, cea din urmă întdeauna mijlocit, anume de cea dintâi; conceptele intelec
lui se raportează întotdeauna, sub o formă sau alta, la int
ţie, conceptele pure ale raţiunii, Ideile, se raportează nem
locit numai la conceptele intelectului. Astfel, dacă inteleceste facultate a unităţii intuiţiilor prin reguli, raţiunea efacultate a unităţii regulilor prin principii
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 191/370
iii mându-1 pe Kant, „chei pentru experienţe posibile” cum.1 întâmplă cu categoriile, ci „arhetipuri ale lucrurilor înşeli 1/s Să luăm spre exemplu ideea pură de virtute: chia
i Iac a nimeni nu va acţiona vreodată întocmai conform eiaceasta nu face din ea cu nimic o himeră, dat fiind că oriceindecată vizând valoarea/nonvaloarea morală a unui anumilucru trebuie să pornească de la ea. Orice realitate empiric
posibilă este insuficientă pentru a susţine în întregime oIdee, deşi ea va face întotdeauna parte din ea.175176
După cum rezultă şi din analiza anterioară, funcţia raţiunii rezidă în universalizarea cunoaşterii prin concepteAceasta revine la a spune că raţionamentul este pur şi sim
plu o judecată care este determinată a priori în întreaga sfe
i.i a condiţiei ei: Caius este muritor întrucât el este om ş /<>(i oamenii sunt muritori. Cum spuneam şi mai devremeraţiunea, pornind de la o constatare a intelectului, respectiv
( 'ains este om va încerca să deducă o proprietate care îi re
vine lui Caius în virtutea statutului său de specie a genuluom- această calitate nu îi aparţine lui Caius în mod speciaci tuturor membrilor acestei clase. La nivelul exemplulu
nostru, genul om îndeplineşte funcţia unei Idei a raţiunii vizând determinarea unui obiect anume după cantitatea com
pletă a sferei în raport cu o anumită condiţie, deci ca universalitate: cunoaşterea unui particular în general. La nive
lul specific al sintezei intuiţiilor, universalităţii îi corespunde totalitatea (universitas) condiţiilor. Ca atare, în raport cunn fapt particular de experienţă, în calitatea sa de condiţio
nat, Ideea este cea care îi vizează totalitatea condiţiilo
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 192/370
posibilă totalitatea condiţiilor şi, totodată, întrucât în rap
cu empiricul necondiţionatul este inteligibil numai ca tot
tate a condiţiilor, un concept raţional pur poate fi def prin intermediul necondiţionatului întrucât conţine un p
cipiu al sintezei condiţionatului, respectiv un principiu
asimilare a unei judecăţi empirice particulare în perspect
universalului. Astfel, confruntată cu o judecată particulraţiunea va tinde în mod spontan să îi găsească acea con
ţie imediat mai generală la care ea se raportează şi sub ceste imediat condiţionată. Totodată însă, ea va avea o
dinţă echivalentă şi în raport cu această din urmă condregresia nesfârşindu-se decât atunci când se ajunge la
condiţionat, fie sub forma acelei condiţii particulare care
mai este ea însăşi condiţionată de nimic, fie sub forma t
lităţii însăşi ca în ansamblu necondiţionată şi ca atare terminantă în raport cu orice membru ei subsumat. Ca at
noi nu putem percepe, mai exact înţelege la nivelul cunoterii un anumit fapt particular condiţionat decât în măsur
care determinăm totodată condiţia maximă relativ la careste condiţionat laolaltă cu întreaga serie de condiţii in
mediare. Această regresie până la non plus ultra în scondiţiilor poartă numele de prosilogism (ratiocin
polysyllogistica per prosyllogismos). Ei în corespunde o pgresie echivalentă care se poartă de partea condiţionaturespectiv determinarea seriei progresive de judecăţi faţă
care cea dată se constituie ca o condiţie {per episyllogism
Diferenţa o constituie însă faptul că punctul final al seriei eaici arbitrar, respectiv aceasta nu mai trebuie determinată
sub aspectul condiţioriatului până la non plus ul
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 193/370
in nu şi al consecinţelor (a parte posteriori). Dat fiind acum
i ,i relativ la experienţa sensibilă, raţiunea trebuie să benefici• -e întotdeauna de medierea intelectului, tipurilor specifice d
upoiluri de sinteză empirică cuantificate la nivelul fiecărei
iInilic categorii le vor corespunde la un mod la fel de specifii ale un concept pur al raţiunii în calitate de principiu univeral al sintezei (de acel tip). După cum spune Kant, „câte felur
•l< raporturi există, pe care intelectul şi le reprezintă cu ajuto
iiil categoriilor, vor exista şi tot atâtea feluri de concepte raţi<mâlc pure (..,)”177. Vom avea astfel: I în mod corespun
alor sintezei categorice într-un subiect, o Idee a unui su biect care el însuşi nu mai poate deveni predicat; II înmod corespunzător sintezei ipotetice a membrilor unei seni, o Idee a intelectului despre o supoziţie care nu ma
presupune nimic; III în mod corespunzător sintezei dis pmetive a părţilor într-un sistem, Ideea unui agregat a
membrilor diviziunii pentru care nu mai c nimic necesa pentru a completa diviziunea conceptului. Acestea suncele trei Idei necesare şi suficiente sintezei empiricului întru o totalitate a condiţiilor, i.e. întru universal. De menţi
onat aici este faptul că ele îndeplinesc o funcţie regulativă
m raport cu fenomenul, iar nu constitutivă cum se întâm pla în cazul categoriilor intelectului şi a (unora dintre principiile sale pure- aceasta revine la a spune că, în cazu
Ideilor, contribuţia lor în raport cu experienţa rezida în
ordonarea fenomenelor în raport reciproc şi sub condiţiansamblului experienţei posibile iar nu în constituireefectivă a fenomenelor sub aspectul naturii lor interne
Acestor trei specii conceptibile ale raportului cu obiectu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 194/370
Ulcea de lume ea principiu al raportului cu diversul obi
lului în fenomen, deci ca ansamblu al tuturor fenomeneIdeea ele Dumnezeu {fiinţa tuturor fiinţelor) în calitate
condiţie supremă a tot ceea ce poate fi gândit (raportul
toate lucrurile în genere). Acum, dat fiind că, pe de o p
te, ele se constituie ca maxime ale gândirii raţionale genere, i.e. sub condiţia raţiunii ele au aplicabilitate u
versală, însă, pe de alta, că raţiunea nu poate produce
cazul nostru) cunoaştere reală decât prin mijlocirea inlectului, acesta fiind la rândul său esenţialmente proiec
întru intuiţia sensibilă, presupunând ca atare întotdeauun obiect concret empiric căruia categoriile să i se po
aplica, intelectul dă curs în mod spontan şi aici aces
tendinţe originate în însăşi raţiunea sa de a fi luând ac
tei Idei ale raţiunii ca obiecte ale experienţei. Altfel spu
întrucât aceste Idei sunt, prin originea lor pur raţiona
universale, ca atare transcendente oricărui condiţiondeci şi oricărei empirii, ele depăşesc capacitatea de în
legere a intelectului, acesta ajungând astfel ca, în mod ntural în ceea ce îl priveşte, să săvârşească această confuz
luând aceste pure Idei ale raţiunii, ce servesc integrăoricărui fapt de experienţă particular în ansamblul expe
enţei conceptibile în genere ca obiecte ale experienţei caîn baza universalităţii lor, sunt sub o formă sau alta priv
legiate. In formularea lui Kant, el tratează ca fiind constutive în raport cu fenomenul, principii cărora nu li
poate da , prin natura lor, decât o utilizare regulativă. M
specific, aparenţa transcendentală revine la a trata ceea se constituie ca precondiţie generică a oricărei cunoaşte
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 195/370
Dat fiind însă, pe de altă parte, că raţiunea, cel puţin
m cazul nostru, nu poate genera cunoaştere reală altfedecât prin mijlocirea intelectului, ea este obligată, implicisă se expună în mod perpetuu acestei aparenţe transcen
dentale. Atâta vreme cât îşi propune a cunoaşte, raţiunea
cslc pasibilă de aparenţă transcendentală, acest lucru făcând ca aceasta din urmă să se preteze întotdeauna la cri-
lică şi cenzură însă niciodată la eradicare. Aici revine ro
lul criticii raţiunii pure, i.e. în a identifica şi elimina în
mod perpetuu produsele aparenţei transcendentale.Ca atare cele trei forme tipice ale aparenţei trans
cendentale se constituie în mod corespunzător celor trei
concepte pure ale raţiunii de care abuzează:
I paralogismul transcendental- a conchide de la Ideca pur raţională şi ca atare străină oricărei diversităţi sen
sibile ca precondiţie a conceptibilităţii oricărei experienţela conceptul de suflet ca ceva simplu în calitate de obiec
al experienţei, altfel spus a extinde identitatea pur logică alui ego cogito la nivelul subiectului empiric (ca suflet);
II aporiile- a conchide de la Ideea de necondiţionat ca
ansamblu sintetic al tuturor condiţiilor empirice( i.e. lumea)
iii raport cu un anumit obiect empiric la conceptul unei
condiţii maxime ca empiric reale, i.e. ca obiect privilegiat aexperienţei empirice (lumea ca limitată, respectiv ilimitatăextensiv şi intensiv în spaţiu şi în timp);
“A d o u a clasă a raţionamentelor sofistice se bazea
ză pe conceptul transcendental al totalităţii absolute a seriecondiţiilor pentru un fenomen dat în genere; şi din faptul că
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 196/370
Voi numi slarea raţiunii în aceste raţionamente dialectice
tinomie a raţiunii pure.”178III idealul raţiunii pure are în vedere raţio
dialectic prin care se conchide de la Ideea de condiţie ximă a oricărui obiect conceptibil în genere (deci nu nual experienţei sensibile cum se întâmpla în cazul apori
la un obiect empiric real, desigur oarecum privilegiat în
dinea empiriei, care îi corespunde: conceptul de Dumne
ca fiinţă empiric reală;
„în sfârşit, în specia a t r e i a a raţionamentelor stice conchid, de la totalitatea condiţiilor de a gândi obiect
genere, întrucât îmi pot fi date, unitatea sintetică absolu
tuturor condiţiilor posibilităţii lucrurilor în genere, adică
la lucruri pe care nu le cunosc după simplul lor concept trcendental, o fiinţă a tuturor fiinţelor, pe care o cunosc şi
puţin printr-un concept transcendental şi despre a cnecesitate necondiţionată nu-mi pot face niciun concVoi numi acest raţionament dialectic ideal al raţiunii
re.”179Ca o notă generală, cele trei Idei exprimă deci un
port generic pe care orice obiect real trebuie să îl supor
nivelul experienţei în genere, anume atâta vreme câ
propune a fi un obiect ; ele nu desemnează însă un obanume la nivelul experienţei sensibile, măcar şi pentru
aceasta ar însemna să se supună sub o formă sau alta ra
tului pe care ele însele le exprimă. Pe lângă evidentul c
ter tautologic al chestiunii, ceea ce este şi mai problem
este că aceasta ar însemna ca ele să devină rela
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 197/370
orice relativ este astfel în raport cu ceva, în măsura în c
Ideile şi-ar pierde universalitatea, ele nu ar mai putea se
ca sistem de referinţă al oricărui relativ, condiţionat iaratare însuşi relativul ar deveni inconceptibil. în momenin care facem din Idei obiecte, întreaga ţesătură a realitsc destramă iar cunoaşterea sare dintr-o auto-contradicţi
alta.Revenind, în mod corespunzător celor trei raţio
mente dialectice, se constituie trei ştiinţe, aşa zis pure, a
ror pretenţie este de a purta exclusiv raţional a priori asucelor trei presupuse obiecte corespunzătoare a
menţionatelor Idei: psihologia raţională având ca obiectnumitul suflet , cosmologia raţională dedicată lumii şi, pectiv, teologia raţională ca ştiinţă pură despre Dumneze
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 198/370
6. Ex pu m ice aqu a: ego co g ito ş i pa ra log i smle tran scend en ta le .
Specificul discuţiei noastre privitoare la ego cogitla lucrurile aflate în proximitatea sa imediată ne va îndratenţia asupra primei dintre aceste Idei, a raţionament
dialectic şi presupusei ştiinţe pure lui corespunzătoare,
de ego în dubla sa calitate, marcând, pe de o parte, subie
generic perpetuu subiacent oricărei experienţe conceptib
pe de altă parte subiectul scufundat în substanţa concrefenomenului, deci pe fiecare dintre noi ca ego-uri empir
Principala problemă pe care şi-o pune Kant în acest con
este următoarea: în ce măsură este legitim a extinde nosubiectului în calitate de ego cogito asupra subiectului
piric, altfel spus, asupra subiectului luat în calitate de ob
In întoarcerea sinelui asupra sieşi (Selbstbesinnung ) ceva care face obiectul cercetării mai poate fi consideraechivalent acelui ceva care caută?
Descartes, conform lui Kant, exact aceasta face:
tează această pură Idee a raţiunii ca pe un obiect al expenţei, altfel spus pune semnul de egalitate între ego-ul ap
cepţiei originar sintetice şi ego-ul empiric, sufletul d
vreţi, al oricăruia dintre noi ca fiinţe în lume şi pune asuacestuia din urmă tot ceea ce era valabil (la nivel exclu
logic) despre cel dintâi. Cu alte cuvinte el se raportează
ceea ce este valabil la nivel pur logic ca la un fel de propetăţi ale unui dat empiric iar, odată acest pas întreprins
mătorul era inevitabil: decretează natura substanţială a e
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 199/370
acest demers o formă a aparenţei transcendendale, mai e plicit “subrepţiune a conştiinţei ipostaziate” care constă în
confunda unitatea în sinteza ideilor (valabilă pur logic) cuunitate percepută în subiectul acestor idei: “Ceea ce trebu
sa presupun pentru a cunoaşte în genere un obiect, nu p
cunoaşte ca obiect; eul determinant (gândirea) este distindc cui determinabil (subiectul gânditor) aşa cum e distinc
cunoaşterea de obiect.”180Parafrazându-1 pe Kant, soluţia revine la a spune de
pic eul gânditor că în loc de a se cunoaşte pe sine prin catgorii că el cunoaşte categoriile şi prin ele, toate obiectele
unitatea absolută a apercepţiei şi prin urmare prin el însu
(dar nu pe el însuşi ca eu gânditor ci numai ca dat empiric)Să privim spre exemplu în această cheie maniera
care Descartes conchide asupra naturii de res cogitans
cgo-ului:“Eu sunt, exist, e lucru sigur. Cât timp însă? Atâ
timp cât cuget; căci s-ar putea întâmpla tocmai ca, dacă maş opri de la orice act de a cugeta, să încetez pe dată şi întregime să mai exist.”757 Cu alte cuvinte raportându-m
analitic la formula ego cogito se pot deduce o serie de I
ti uri despre mine ca obiect al experienţei empirice. Astfeodată stabilită certitudinea apodictică a formulei ego cogisc poate oferi şi un răspuns la întrebarea “cum este ceea este?” Răspunsul este acesta: din moment ce mă văd pe mne cu certitudine ca existând cugetând însă nu pot închip
un context în care aş exista dar nu aş mai cugeta, dar pot p
de altă parte să mă închipui ca existând doar cugetând n
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 200/370
1) eu sunt o substanţă a cărei natură o constiie însăşi cugetarea;
2) corpul este doar un accident al fiinţei mel
Dintr-o perspectivă kantiană, replica la cele anterioacred că ar fi aceasta: din cele afirmate anterior nu trebuie
conchidem neapărat că faptul de a cugeta este dovadăexistenţei mele şi, ca atare, un temei al legitimităţii mele a crede că aceasta m-ar defini pe mine în mod complet
exclusiv, cu alte cuvinte că nu pot exista decât cugetând.
poate la fel de bine conchide că faptul de a cugeta este nmai o precondiţie a posibilităţii mele de a mă imagina existând. Insă în atari condiţii întreg raţionamentul devine
tautologie- formula spune doar atât: că eu am nevoie să cget ca să mă pot imagina pe mine ca existând; aici a cuge
întemeiază pe a imagina iar nu pe a exista şi este perfe
adevărat că am nevoie să cuget ca să mă pot închipui
exist însă aceasta nici mai mult nici mai puţin decât am nvoie de a cugeta pentru a-mi imagina orice altceva: am deface aici cu un enunţ despre posibilitatea mea de a imagi
lucruri în genere, de o natură pur analitică (întrucât în m
evident modul în care ne raportăm prin definiţie la “a im
gina” include şi faptul cugetării), iar nu cu o judecată sin
tică a priori despre mine ca substanţă cugetătoare.Astfel, în termenii lui Kant întreg argumentul carte
an este un paralogism de o natură specială, respectiv un p
ralogism transcendental. Lămurire: dacă în cazul paralgismului logic se are în vedere falsitatea unui raţioname
din punct de vedere al formei, făcând deci abstracţie de or
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 201/370
Ibrmula eu gândesc este, după cum ştim deja, un conceptranscendental aparte, respectiv el funcţionează ca vehicu
al tuturor conceptelor în genere (inclusiv al celor transcendentale), iar grosso modo el nu vine decât să spună că “orce gândire aparţine conştiinţei”183. Cu alte cuvinte conştiin
ţa de sine în această valenţă nu este atât o reprezentare cardistinge un obiect particular (eventual eu ca obiect al expe
rienţei interne, i.e. eu ca suflet) cât o formă a reprezentăr
în genere. Tocmai datorită faptului că eu gândesc e o form
generică a oricărei judecăţi în genere, un vehicul al categoriilor, concluziile scoase exclusiv din ea nu pot conţine de
cât o folosire transcendentală a intelectului, niciodată unempirică; aceasta înseamnă că prin ego cogito eu nu cunos
incă nimic întrucât acest fapt este dacă vreţi o precondiţitranscendentală a oricărei cunoaşteri, însă luat în sine el n
constituie cunoaştere. Urmându-1 pe Kant se va spune că nu prin faptul că eu gândesc ajung eu să cunosc un obiect oarecare ci prin faptul că determin o intuiţie dată în raport cuaceastă formulă (care nu constituie de altfel decât form
generică a unităţii conştiinţei). Cu alte cuvinte eu trebuie să
ajung să mă gândesc pe mine ca ceva anume (empiric determinat) iar nu doar generic, transcendental, trebuie să pun
in legătură cu formula ego cogito o intuiţie empirică (contant) determinată pentru a putea spune despre mine că mă
i nnosc ca fiinţă (substanţă) gânditoare, însă în măsura încare aş face aceasta aş încălca exact pretenţia fundamentalăa oricărei psihologii raţionale: faptul de a nu părăsi domeniul exclusiv al raţiunii şi aş amesteca în cunoaşterea mea
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 202/370
psihologie empirică la fel ca oricare alta. Morala ar fi
aceasta: nu putem deduce pe cale pur raţională propri
pe care anumite lucruri particulare le-ar avea în experieînsă desigur, putem stabili pe această cale tot ceea ce
de precondiţiile apriorice (raţionale, intelectuale şi intuitale experienţei în genere (cu alte cuvinte putem staanumite proprietăţi generice pe care orice dat empiric
în mod necesar condiţionat să le deţină, dar aceasta nuvirtutea naturii sale particulare, ci datorită faptului că un element al experienţei iar, ca atare, i se aplică acel
legi care o fac şi pe aceasta, la modul general, posibilă).reţinut este deci faptul că, din perspectiva lui Kant, eu
mă cunosc pe mine însumi prin faptul că mă gândescmine ca fiinţă gânditoare (cu alte cuvinte sunt conştien
mine) ci dacă sunt conştient de intuiţia despre mine îns
ca fiind determinată cu privire la funcţia gândirii. Cu
cuvinte subiectul categoriilor, doar prin faptul că gândaceste categorii, nu poate dobândi despre sine un concep
calitate de obiect al categoriilor; el trebuie, la fel că în coricărui alt lucru să îşi devină sieşi fenomen pentru a se
tea cunoaşte. După cum ştim, toate modurile conştiinţei
sine în gândire nu devin automat prin aceasta concepte ilectuale (categorii) ci rămân, în sine, simple funcţii log
care nu dau exclusiv prin ele însele gândirii să cunoaniciun obiect, prin urmare nici pe mine însumi ca obi
aşa cum afirmasem anterior, ceea ce constituie obiectul
este conştiinţa eului determinant ci aceea a eului deternabil adică a intuiţiei rpele interne. Ignorarea acestei ch
tiuni este exact cea avută în vedere de conceptul de apar
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 203/370
in conceptul indeterminat în toate privinţele despre o fiinţă pânditoare în genere184. Cu alte cuvinte eu mă găsesc capa
bil de a mă gândi pe mine în vederea unei experienţe posi
bile, făcând prin aceasta abstracţie de orice experienţă reală
particulară şi conchid de aici că eu pot fi conştient de mine
însumi şi în afara oricărei experienţe: confund abstracţia de
fiin ţa mea empirică cu presupusa conştiinţă independentă a
i ului meu gânditor izolat. Altfel spus eu cred că dacă pot
l'ace abstracţie de empiricul din ego-ul meu (particular) şi
gândi pe acesta în absenţa experienţei empirice, îl pot gândi
şi în absenţa oricărei experienţe posibile, ca şi când ar fi to-lal independent de ea; în toate acestea se uită însă că eu sunt
capabil să fac abstracţie de experienţa mea empirică parti
culară tocmai pentru că am la dispoziţie experienţa generi-
ca (şi prin aceasta pe cea posibilă). Astfel eu ajung să cred
ca cu cunosc substanţialul din mine ca fiind subiectul trans
cendental, iar replica lui Kant la aceasta este: chiar dacă cu
pot cunoaşte substanţialul din mine, acesta nu are nicio legătură cu subiectul transcendental. Eu ca obiect al cunoaştc-
i ii nu pot fi decât empiric, aceasta însemnând că, sub aspec
tul cunoaşterii, eu nu sunt cu nimic diferit de orice alt obi-
11 Această critică a lui Kant la adresa lui Descartes în particular, a me-
infizicii în general, este de natură să aibă consecinţe destul de dramatice
şi asupra fenomenologiei. îmi rămâne încă neclar dacă, din această per
spectivă, fenomenologia poate fi privită ca o nouă metafizică, în sensul
iii care tezele în jurul cărora ea se construieşte par a fi proiectate, în
mod voluntar sau nu, pentru a veni să răspundă acestui argument al lui
Kant. Am aici în vedere toate tezele fenomenologice ce îşi propun să
dovedească faptul că ego-ul, conştiinţa în forma pură sunt dotate a pri
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 204/370
ecl aI experienţei. Simplul fapt că eu ca subiect transcen
dent! (ego cogito) conţin precondiţiile a priori ale experi
enţei în genere şi, implicit, a tot ceea ce poate fi obiect exis
tent la nivelul acesteia, nu mă privilegiază cu nimic pe min
ca obicei al cunoaşterii : eu nu mă pot cunoaşte pe mindincolo dc experienţă mai mult decât pot face aceasta în cazul oricărui alt obiect (şi anume deloc).
Astfel, în temeiul acestei confuzii între o pură Idee a
raţiunii despre un subiect ireductibil al oricărei judecăţ
(subiectul transcendental) şi subiectul empiric, sunt stabilite patru proprietăţi ale ego-ului empiric, de o natură la fel de
iluzorie ca şi această antemenţionată sinonimie (ele sun
într-un fe l valabile, însă aceasta numai într-un sens pur lo
gic, respectiv despre ante-menţionatul ego al apercepţiei
originar-sintetice, context însă în care ele se transformă, aşa
cum am văzut anterior, în simple tautologii). Acestea stau
la baza următoarelor patru forme ale paralogismului transcendental:
1) paralogismul substanţialităţii;
2) paralogismul simplităţii;
3) paralogismul personalităţii;
4) paralogismul idealităţii;
1) Paralogismul substanţialităţii porneşte de la con
statarea faptului că “în toate judecăţile eu sunt subiectul de
terminant al acelei relaţii care constituie judecata”185, cu al
te cuvinte că toate judecăţile cu care am de-a face trebuie să
fie judecăţi ale mele, că trebuie să fie gândite de mine pen-
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 205/370
Iru a se constitui pe sine ca judecăţi186. Aceasta înseamnă,m alţi termeni, că eu sunt subiectul absolut al tuturor jude
căţilor iar, ca atare, sub raport logic, în toate judecăţile eu
care gândesc trebuie să fiu considerat întotdeauna ca su biect iar niciodată ca simplu predicat. Dar acel ceva care
trebuie considerat ca subiect absolut al tuturor determinări
lor, care deci nu poate avea niciodată valoarea de predicat,
respectiv de proprietate a vreunui alt lucru (subiect) este
substanţa. Ca atare eu ca fiinţă gânditoare sunt substanţă
(res cogitans).
Răspunsul lui Kant la acestea s-ar formula cam aşa:faptul că eu care gândesc (ego cogito) sunt întotdeauna su
biectul judecăţilor, cu alte cuvinte că eu ca ego cogito nu
pot fi folosit niciodată sub raport logic ca predicat al vreu
nui alt subiect este o judecată perfect valabilă, chiar apodic
tică, însă ea este de asemenea identică. Ea nu spune decâtcă orice judecată trebuie să fie judecată pentru un subiect ,
chestiune care ştiam de la bun început, oarecum din însuşiînţelesul cuvântului judecată, acesta nefiind deci, în cel
mai bun caz, decât un adevăr analitic despre cum folosim
noi termenul judecată iar în niciun caz un adevăr sintetic a
priori despre natura substanţială a lui ego cogito. Mai lămurit: s-a afirmat la început că ego cogito nu poate apărea de
cât în calitatea sa de subiect (sub raport logic) iar niciodatădc predicat; însă la fel de valabil pe cât este faptul că ego
cogito nu poate apărea, sub raport logic, într-o judecată decât ca subiect, este şi faptul că el nu poate apărea, sub ra
port epistemic, decât tot ca subiect, niciodată ca obiect. Mo
li vele care stau în spatele acestui fapt ţin tot de diferenţa
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 206/370
dintre ego cogito (ca ego generic al apercepţiei originsintetice) şi ego-ul empiric (ca suflet) al oricăruia dintre diferenţă care a fost de repetate ori menţionată, definităsubliniată în paginile anterioare, fapt pentru care nu cred
mai este necesar să o reiau şi aici.Cu alte cuvinte tocmai datorită faptului că ego cog
este precondiţie a priori a oricărei cunoaşteri, el însuşi poate fi obiect al vreunei cunoaşteri, astfel încât el nu poate niciodată cunoaşte pe sine în mod explicit cum est
doar gândi pe sine că este. Astfel tot ceea ce rămâne d
chis cunoaşterii, ce poate fi obiect de cunoaştere, este mdul în care ego cogitohWîşi apare sieşi şi anume ca ego
piric. Cele două instanţe ale ego-ului sunt diferite, atâtdiferite încât termenii ar putea fi priviţi ca desemnândcruri total diferite, astfel încât din faptul că eu sunt sub
al tuturor judecăţilor (ca ego cogito) nu se poate trageniciun caz concluzia că eu ca obiect al cunoaşterii (ego
piric) aş fi o substanţă care ar subzista prin sine.Formularea pe care o capătă acest paralogism în
ma ediţie a Criticii raţiunii pure188 este cumva mai expliîn acest sens. Aici conceptul de substanţă este definit ast“acel ceva a cărui reprezentare este subiectul absolut alturor judecăţilor noastre, iar de aceea nu poate fi întrebuţat ca determinare a vreunui alt lucru”IX9. Iar raţionamen
IS7 Pentru a evita orice confuzie, remenţionez faptul că în paginilefaţă înţeleg prin ego cogito, ego-ul considerat exclusiv în calitatea safiinţă raţională, tăcând abstracţie de orice conţinut intuitiv-empForme alternative de desemnare a acestui concept mai sunt:lumsceneden tal, subiect transcendental sau ego al apercepţiei origin
sintetice
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 207/370
. mimuia astfel: dar eu ca fiinţă gânditoare sunt subiectulii' .olul al tuturor judecăţilor mele posibile iar această re-
puv,cutare despre mine însumi nu poate fi întrebuinţată ca
I>i•ilical. Deci ca fiinţă gânditoare eu sunt substanţă (res •iiyjians). Iar Kant, în replică, răspunde că aici subiectulînjur permanent al gândirii este în mod greşit tratat drept
. imoaştere a subiectului real al inerenţei.
Simplu spus, aici se susţine ca forma ego cogito prin
ii/icrcepţia originar-sintetică este exact cea care întemeiază. iitegoria substanţei (care în acest sens se constituie tocmai
i \ o funcţie sintetică prin care datul intuitiv-empiric esteadus la aperceptia originar sintetică a lui ego cogito); ca
,ilare ca nu poate fi aplicată la ego cogito însuşi.
într-un sens mai detaliat, aici se are în vedere faptul
i a pentru a putea aplica această categorie a substanţei în ra
pt >n cu forma ego cogito trebuie ca acesteia să îi fie pusă la
bază o intuiţie empirică permanentă a unui obiect dat (în
arest caz un ego prezent efectiv în experienţă, ca dat intui-
liv-cmpiric în forma ego cogito). însă acest din urmă lucru
iui sc poate face întrucât în judecata mea (la fel ca şi în în
treg demersul cartezian care începe cu îndoiala) eu am făcut
abstracţie de tot ceea ce înseamnă determinare empirică a
ego-ului, tocmai pentru a putea ajunge la forma pură a lui
ego cogito, or o altă formă de experienţă decât cea intitivempirică în care să îmi poată fi dat obiectul ego cogito eu
iui mai am disponibilă. Astfel eul (în calitatea sa de ego
cogito) este prezent într-adevăr în toate ideile dar cu această
reprezentare nu este legată nici cea mai mică intuiţie care
să-l distingă de alte obiecte al intuiţiei.
Aici se impune o lămurire: substanţa este o categorie
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 208/370
căruia să îşi exercite funcţia sintetică specifică, proces prcare diversul intuitiv empiric este în cele din urmă adus
unitatea sintetică a apercepţiei originar sintetice. Deci e
aşa cum sublimasem anterior, nu este inerent dotată cu obectivitate ci aceasta survine numai în măsura în care capă
semnificaţie prin aplicarea la un dat experienţial, dat care
cazul nostru nu poate fi decât de natură intuitiv-empiric
însă ego-ul, în demersul cartezian, trebuie vidat de oric
conţinut empiric tocmai pentru a avea acces în mod explic
ca obiect la forma raţional-pură a lui ego cogito, iar, ca at
re, categoriei substanţei nu îi mai rămâne absolut niciuconţinut asupra căreia ea să îşi exercite funcţia specific
Astfel, în cel mai bun caz, se poate spune aici că eul gând
tor desemnează o substanţă numai în idee, nu şi în realita
2) Paralogismul simplităţii.Cel de-al doilea paralogism are în vedere modul sim
plu de existenţă a lui res cogitans. Această afirmaţie are
bază constatarea faptului că eul apercepţiei este de natu
singulară, cu alte cuvinte că el nu ar putea fi descompu
într-o pluralitate de subiecte- ca atare formula ego cogito
desemna un subiect logic simplu.Aceasta este o judecată analitică, constatarea simp
tăţii eului apercepţiei este inerentă conceptului de gândiînsuşi, însă aceasta nu poate rezulta sub nicio formă în co
cluzia potrivit căreia ego cogito ar fi o substanţă simpl
Această judecată nu ar mai fi de natură analitică ci sintetic
motivele legate de acest fapt fiind aceleaşi cu cele menţi
nate la punctul anterior referitor la maniera în care catego
ile în general categoria substanţei în particular capătă sem
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 209/370
rânză) trebuie ca acestei categorii să îi fie pusă la dispoziţie
o intuiţie constantă a lucrului în cauză; or în cazul lui ego
rogito această intuiţie nu există (dincolo de formula ego
cogito ca atare, care, aşa cum am văzut, nu constituie o in-luiţie ci o formă generică a oricărei reprezentări).
In Ediţia I a Criticii raţiunii pure aceste chestiuni suntastfel formulate: simplitatea eului meu nu este dedusă din
pidecata ego cogito ,ci simplitatea se află deja în orice idee.
( 'u alte cuvinte formula eu sunt simplu este o expresie ne
mijlocită a apercepţiei, iar în aceste condiţii raţionamentul
rogito ergo suin este tautologic întrucât acest cogito exprimă deja realitatea în mod nemijlocit. Ca atare expresia eu
sunt simplu nu desemnează un fapt, ea nu face altceva decât
să constate că reprezentarea eu nu cuprinde în sine nici cea
mai mică diversitate (şi tocmai de aceea această reprezenta
re e de natură pur logică şi nu are de-a face -prin sine în
săşi- cu cunoaşterea unui fapt). în termenii lui Kant “su-
biectul inerenţei” (este desemnat numai transcendental, cualte cuvinte indicat numai prin eul legat de Idee (adică ego-
ul apercepţiei originar sintetice), însă fără a şti ceva despre
el. Subiectul transcendental (ego cogito-ul apercepţiei ori-
ginar-sintetice) nu poate fi luat ca o cunoaştere a subiectului
inerenţei, iar reprezentarea sa desigur că e simplă dar aceas-
la tocmai pentru că nu se determină nimic prin el (simplitatea sa este de factură pur logică). Altfel spus, simplitatea
reprezentării despre un subiect nu înseamnă neapărat şi o
cunoaştere a simplităţii subiectului însuşi, căci prin repre
zentarea complet lipsită de conţinut eu tocmai aceasta se fa
ce, respectiv abstracţie de toate proprietăţile lui (în sens in-
luitiv-empiric şi deci substanţial relevante).
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 210/370
valabilitatea i-ar fi fost dovedită) este că prin intermediulam putea distinge subiectul transcendental prin faptul i .
simplu (de unde se consideră că această concluzie poale
extinsă şi asupra sufletului ca substanţă) de toată matecare e compusă. însă tocmai aici ar apărea non-sensul pr
blemei întrucât în măsura în care prin suflet se înţelege
fiinţă gânditoare în sine este absurd a se mai întreba dacă
este de aceeaşi natură cu materia (în condiţiile în care a
convenit că ea nu e nimic în sine ci doar reprezentarenoi).
Mai avem însă aici alternativa de a compara eul gâditor nu cu materia ci cu substratul inteligibil care se află
baza fenomenului extern numit materie; atunci, în condiţi
în care, acesta ne este complet necunoscut, noi nu pute
spune că sufletul se distinge intrinsec de el prin ceva.
Astfel, conştiinţa simplă a lui ego cogito nu este o c
noaştere a naturii simple a subiectului nostru ca substan
cunoaştere care să servească deosebirii subiectului cuge
tor, ca o existenţă simplă, de materie, care ar fi compusă.
Dar în condiţiile în care singurul caz în care concept
de eu gânditor în conotaţia simplităţii e utilizabil, respect
în cel în care aş putea distinge natura specifică a eului m
gânditor (ca o existenţă simplă) de obiectele externe (
existenţe compuse) oricât s-ar pretinde că se ştie că egânditor e simplu, această chestiune nu poate avea nicio u
lizare care să poată fi extinsă la obiecte reale, neputând de
lărgi în niciun fel cunoaşterea noastră.
3) Cel de-al treilea paralogism, anume cel al plităţii urmăreşte transformarea identităţii cu sine pur fo
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 211/370
m|.i j-aiulitoare în orice schimbare de stări”190). Mai simplu:
1 1 | iiuI ră ego-ul meu se menţine ca identic în întreg diversulit irpic/cntări pe care îl parcurge demonstrează identitatea
m i i sine ca substanţă intelectuală. Ce se uită însă aici este
i ipiul că identitatea cu sine este o precondiţie a înseşi posi
bilităţii de a se vorbi despre reprezentări şi despre parcur- c, tea tar, însă această identitate cu sine este pur formală,
liI}'ii a, ea nu implică o identitate de conţinut (ceea ce s-ar
ic pentru a vorbi despre o identitate a persoanei). Mai
lamurii: identitatea subiectului de care el poate deveni con-
.iicnl în toate reprezentările parcurse nu priveşte intuiţia lui d e s p r e sine prin care el (îşi) este dat ca obiect , ci simpla
Inimă eu gândesc astfel încât nu se poate vorbi aici despre
n identitate a persoanei.Kant dă următoarea formă acestui paralogism în Edi
ţia I a Criticii raţiunii pure : conceptul de persoană desem
nează ceea ce este conştient de identitatea numerică a euluiau în diferite timpuri. Dar sufletul este conştient de identi
tatea numerică a eului său în diferite timpuri. Deci sufletul
este o persoană.Acum, la modul general, atunci când dorim să cu
noaştem identitatea numerică a unui obiect ne îndreptăm
atenţia asupra a ceea ce este permanent în obiectul în cauză.
Ceea ce vom găsi, la nivelul acestuia, a fi invariabil va fitratat ca subiect logic iar tot restul, respectiv variabilul , se
va raporta la cel dintâi în calitate de determinare (sau mod)
al lui. De reţinut deci că ceea ce contează ca identitate a
obiectului este ceea ce rămâne invariabil în timpul în care
tot restul se schimbă.în cazul problemei legate de identitatea cu sine a ego-
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 212/370
nii unei analogii, pornind de la clasicul exemplu din fizi
referitor la bila elastică ce se izbeşte de o alta de-a lung
unei linii drepte astfel încât îi transmite acesteia din urm
întreaga ei stare. Să presupunem că avem dată o serie substanţe care îşi transmit una alteia reprezentări împreu
cu conştiinţa care le însoţeşte. Astfel, ultima le-ar conţi
pe toate şi ar fi conştientă de ansamblul tuturor acestor
prezentări ca fiind ale sale proprii.
Aceeaşi este şi natura diferenţei dintre ego-ul ap
cepţiei originar sintetice şi ego-ul empiric: tipul de identite cu sine desemnat de forma ego cogito nu implică o ide
titate cu sine ca substanţă, acest din urmă tip fiind cel
clamat pentru a se putea vorbi de o identitate cu sine
persoană. în termenii lui Kant, identitatea cu mine însu
în toate timpurile (forma ego cogito) nu este decât o con
ţie formală a ideilor şi conexiunilor lor, ea este doar logic
nedovedind identitatea numerică a subiectului meu. Dintraltă perspectivă am putea spune că tocmai faptul că se n
meşte tot eu indiferent cum i s-ar schimba conţinutul co
creţ de trăiri dovedeşte că el nu este asociat niciunei an
mite trăiri, cel puţin sub raportul conţinutului, astfel înc
nici nu se poate vorbi despre ceva remanent sub aspect in
itiv şi care i-ar reveni în mod exclusiv ego-ului, deci despacesta ca persoană.
Cu alte cuvinte ceea ce numim noi personalitate e
valabil numai transcendental, ţinând de unitatea logică
subiectului cu sine care întemeiază orice reprezentare,
nu empiric.• î
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 213/370
ii/iisem şi la momentul respectiv, conştiinţa propriei exis-
!i*n(i‘ ca fiinţă gânditoare survine ego-ului ca un momentimvilegiat, de natură să întemeieze tot ceea ce înseamnă
i m maştere atât sub aspect formal (definindu-ne sensul în-
ar.i al evidenţei respectiv criteriile clarităţii şi distincţiei)
i ai şi pozitiv (ca primă propoziţie cunoscută cu evidenţă).
Dintr-o altă perspectivă şi într-un sens ceva mai gene-
ial, ne putem da seama de statutul privilegiat al momentului
epistemic ego cogito şi în baza următoarelor considerente:
i Iacă în raport cu toate celelalte lucruri o întrebare de tipulliste obiectul x doar o reprezentare a mea sau există ceva
tu realitate (obiectiv) care să îi corespundă?"', în cazul lui
i-yo cogito acest lucru nu mai este posibil: ego-ul îşi este
propria realitate, dacă vreţi, reprezentarea sa de sine este
temeiul a tot ceea ce poate fi realitate pentru el.
Astfel, din această perspectivă criteriile clarităţii şi
distincţiei devin simple mobiluri de reproducere a acestei
evidenţe privilegiate (transcendentală) a lui ego cogito asu pra celorlalte lucruri. Acest din urmă aspect surprinde exact
nucleul a ceea ce înseamnă idealismul în cazul lui Descartes
(dar şi a modului generic în care problema idealismului era
percepută în filosofia vremii) respectiv faptul că noi nu
avem date lucrurile în mod nemijlocit aşa cum sunt în afara noastră ci existenţa lor obiectivă este cumva dedusă din re
prezentările noastre despre ele (în cazul lui Descartes
avându-1 pe Dumnezeu drept mijlocitor).Pentru Kant însă, simplul fapt că eu disting propria
mea existenţă ca a unei fiinţe gânditoare de celelalte lucruri
existente în afara mea (inclusiv corpul) este o chestiune
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 214/370
aceasta îmi conferă mie o identitate; cu alte cuvinte ţine
un fel de definiţie pe care am dat-o acestui concept- des
nez tot ceea ce gândesc ca distinct de mine prin terme
celelalte lucruri- tocmai în virtutea faptului de a putea ade-a face cu mine, i.e. de a fi conştient de mine însumi
nefiind ele: sensul transcendenţei este inerent posibilit
transcendentalităţii. Pe cale de consecinţă, aceasta nu im
că însă că această conştiinţă de mine însumi este posi
fără lucrurile dinafara mea, prin care îmi sunt date reprez
tări, deci că eu aş putea exista în calitatea mea de conştiseparat de acestea. Concluzia acestei chestiuni ar fi acea
prin analiza propriei conştiinţe nu s-a câştigat în gândir
genere absolut nimic în ce priveşte cunoaşterea despre m
ca obiect.Să revenim puţin la ceea ce înseamnă idealismul
această perspectivă. Astfel sensul generic al acestuia, a
rior definit, ar fi faptul de a nu admite existenţa obiectexterne prin percepţie nemijlocită. însă în temeiul unei a
teze următorul pas se impune de la sine: noi nu putem
niciodată siguri de realitatea obiectelor externe prin n
experienţă posibilă, în baza faptului că raţionamentul c
conchide de la efecte la o cauză dată este întotdeauna în
ielnic (în măsura în care cauzele pot fi mai multe). Aceformă de idealism (empiric), este în fapt, dacă nu o fo
mascată al unui tip de realism, anume cel transcenden
cel puţin un reziduu al acestuia, însă un reziduu de car
este legat în mod inevitabil. Cu alte cuvinte Kant găseştatât ceea ce se considera în perioada respectivă a fi rea
mul, cât şi idealismul sunt în mod intrinsec legate unul
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 215/370
- pentru realismul transcendental (1) spaţiul
şi timpul sunt ceva dat în sine, independent de sensibilitatea noastră iar (2) obiectele externe sunt lua
te drept lucruri în sine;- din aceasta concluzia idealist empirică se
impune de la sine: faptul de a presupune că, pentru a
fi externe obiectele trebuie să aibă existenţa lor în
sine, în mod independent de intuiţia noastră, nu poa
te conduce decât la concluzia că toate reprezentările
noastre sunt insuficiente pentru a face certă realitatea lor;
Soluţia pe care o găseşte Kant, prin care sunt funda
mentate atât un nou tip de idealism (respectiv cel transcen
dental) cât şi un nou tip de realism (respectiv cel empiric),
este internalizarea (din punct de vedere transcendental)
spaţiului şi timpului. Explicit, premisele idealismului transcendental sunt acestea:
- (1) obiectele experienţei sunt (prin ele înse
le) fenomene respectiv simple reprezentări iar iui lu
cruri în sine;
- (2) spaţiul şi timpul sunt numai forme a pri
ori ale intuiţiei noastre sensibile iar nu ceva în sine
sau condiţii date obiectelor considerate ca lucruri în
sine ( un fel de cadre imuabile sau receptacule um-
plute de diferite lucruri în sine);
Marele beneficiu al acestei chestiuni este că pornind
de la atari premise, idealismul transcendental conduce la un
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 216/370
săşi (prin posibilitatea ei internă) este numai reprezenta
astfel încât în mod independent de propria noastră sensib
tate ea nu este nimic. Astfel reprezentările care îi corespu
sunt numite externe nu pentru că ele corespund unor obieexterne în sine ci pentru că raportează percepţiile la spa
în care fiecare lucru e în afara celorlalte pe când spaţiul
suşi e în noi. în acest context eu, ca ego, am la fel de pu
nevoie să fac deducţii în privinţa realităţii obiectelor ext
ne pe cât am în privinţa reprezentărilor (ideilor) mele int
ne. Intuiţiile sunt numite externe în măsura în care sunt prezentate în spaţiu, acesta fiind formă a simţului nostru
tern, respectiv interne în măsura în care sunt reprezentate
timp formă a simţului nostru intern.Astfel, în măsura în care idealismul transcenden
permite materiei o realitate care poate fi percepută în m
nemijlocit (însă ca fenomen) permite, în mod coerent,
realism empiric.Desigur, acum, se poate admite că o eventuală ca
a intuiţiilor noastre este ceva care se plasează în sens tra
cendental în afara noastră însă ea nu are niciun fel de re
vanţă în toată această chestiune legată de cunoaştere înt
cât de la bun început nu pe aceasta o avem în vedere atu
când ne preocupăm de materie şi de aşa numitele obieexterne. Nu există în privinţa sa niciun fel de privilegiu
vreunuia dintre simţurile, extern şi intern, în raport cu ce
lalt: lucrul în sine le este la fel de necunoscut amândur
însă el le este totodată indiferent atunci când avem în ve
re domeniul raţiunii speculative, anume tot ceea ce ţine
cunoaştere.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 217/370
într-un alt punct al Criticii raţiunii pure 191 se oferă
un argument împotriva tezei carteziene, argument care vine
în completarea celor spuse anterior. Aici sistemul cartezian
este numit idealism problematic întrucât este constituit în jurul menţionatei teze a imposibilităţii dovedirii printr-o
experienţă nemijlocită o existenţă exterioară celei a noastre.
Aici Kant formulează în calitate de contra-argument urmă-
toarea teză: însăşi experienţa noastră internă (care este in
dubitabilă pentru Descartes) nu e posibilă decât cu condiţia
de a presupune experienţa externă. Această teză ia forma
următoare:„Conştiinţa simplă, dar determinată empiric, a propri
ei mele existenţe dovedeşte existenţa obiectelor exterioare
inie în spaţiu.”79” Argumentul se desfăşoară astfel:- eu sunt conştient de existenţa mea determi
nată în timp;
dar - orice determinare de timp presupune ceva
permanent în percepţie. Mai explicit formulat pentru
a putea determina ceva ca raport în timp, în condi
ţiile în care timpul însuşi nu poate fi obiect al per
cepţiei, am nevoie de un sistem de referinţă193 care să reprezinte la nivel empiric timpul dar care să nu
fie el însuşi obiect empiric (perceput) ci un standardabsolut la care orice experienţă particulară trebuie să
se raporteze pentru a putea deveni determinabilă în
MSubsecţiunea a IVa (. P ostu la te le g â n d ir ii em p ir ice în genere ) din
Secţiunea allla (Reprezentarea s i s tem at ică a tu turor pr inc ip i i lor s in te-
t ice a le intelectului pu r) a Capitolului al 11-lea (Sis temu l tu turor pr in c i -
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 218/370
timp, respectiv stabili un raport cu oricare altă expe
rienţă particulară- acest ceva e permanentul şi anu
me substanţa.
dar - acest permanent nu poate fi ceva în mine (în
sens de ego empiric, fiinţă în lume) pentru că ceea
ce este în mine este obiect al conştiinţei iar nu con
diţie a ei („(...)însăşi existenţa mea în timp nu poate
fi determinată în primul rând decât de acest perma-,„ I9 4 nnent );
deci- nu poate fi decât în afara mea;
„Prin urmare, determinarea existenţei mele în timp nu
este posibilă decât prin existenţa lucrurilor reale pe care eu
le percep in afara mea.
Altfel spus conştiinţa de timp este profund legată deconştiinţa posibilităţii determinării de timp. Existenţa lu
crurilor din afara mea este o condiţie a posibilităţii determi
nării de timp. Deci existenţa lucrurilor din afara mea este o
condiţie a conştiinţei de timp însăşi. Ca atare conştiinţa
propriei mele existenţe este în acelaşi timp o conştiinţă ne
mijlocită a existenţei altor lucruri în afara mea. Pentru mo
ment putem spune că ego-ul apercepţiei originar-sintetice(simpla fonnă ego cogito vidată de orice conţinut) nu este
condiţionată de toate acestea, însă ea nu este cunoaştere în
că, ci numai gândire. Cunoaşterea este cea care cere intuiţie,
senzaţie internă, respectiv determinare de timp, permanent,
substanţă şi deci obiecte externe.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 219/370
nemijlocit în sine existenţa unui obiect, dar nu încă o cunoaştere a lui, prin urmare nicio cunoaştere empirică, adică
experienţă; căci în afară de ideea a ceva existent, mai e ne
voie de intuiţie şi aici internă, cu privire la care, adică latimp, trebuie să fie determinat subiectul; pentru aceasta sunt
absolut necesare obiectele externe, astfel încât, experienţa
internă însăşi nu este posibilă decât mijlocit şi cu ajutorul
experienţei externe.”796
Kant este aici suficient de explicit şi clar astfel încât
nu cred că mai pot aduce în acest punct lămuriri suplimentare cu privire la textul ca atare şi la nucleul teoretic în jurul
căruia el este construit. Să anticipăm aici poziţia corespun
zătoare unei afirmaţii oarecum voalat reluate pe întreg par
cursul nostru de până acum, respectiv cea potrivit căreia fe
nomenologia post-kantiană se configurează, în mod mai
mult sau mai puţin voluntar, pe de o parte ca o reacţie deapărare a carteziansmului împotriva criticii lui Kant, pe dealtă parte ca o încercare de revizuire a acestuia pornind tic
la varianta kantiană a conceptului de fenomen.
Un simptom evident al primei chestiuni îl constituie
cred simplul fapt că Husserl, spre exemplu, ţine să numeas
că în repetate rânduri fenomenologia un nou cartezianism,
în timp ce, pe de altă parte, tot el ţine în mod explicit săîngroşeze diferenţa de substanţă şi finalitate între metodacarteziană a îndoielii şi a sa reducţie transcendentală, aşacum am încercat să arăt în paginile de început.
Aşa cum văzusem iniţial, la Descartes ego cogito sur
vine ca un moment epistemic explicit, în urma unui tip
anume de problematizare care tinde să întemeieze cunoaş
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 220/370
un lucru să fie ev/ufe/ri-criteriile clarităţii şi distincţiei) câ
şi pozitiv (anume sub aspectul conţinutului). în această or
dine de idei momentul ego cogito este privilegiat întrucât n
furnizează acel puct solid şi nemişcat pornind de la care pu
tem începe să ne dovedim nouă înşine legitimitatea încrederii în existenţa obiectivă a lumii. Cu alte cuvinte lumea c
exterioritate a noastră o putem deduce pornind de la ego
cogito; în implicitul acestei idei se regăseşte acel punct no
dal al falselor probleme menţionat anterior, respectiv idee
potrivit căreia lucrul în sine ne este exterior în spaţiu.
Pentru Kant însă ego cogito nu mai este un momenepistemic privilegiat accesibil nouă în explicitul său în con
diţiile aplicării metodei corecte, ci o formă pură a conştiin
ţei; aici prin pură am în vedere sensul în care ea este vidat
de orice conţinut: ea constituie raţiunea pură (apercepţi
originar sintetică) ce furnizează liantul potenţialelor cone
xiuni şi legături ale tuturor reprezentărilor noastre având c
rezultat finit însuşi fenomenul. Aşa cum spuneam anteriodeşi ego cogito constituie (ca gândire pură) condiţia gener
că a oricărei conştiinţe, ea nu poate ajunge la o cunoaşter
efectivă a sa ca obiect decât în momentul în care are de-
face cu o anumită materie, cu alte cuvinte cu anumite mo
duri concrete (şi impure) în care ea îşi apare. Din aces
punct de vedere fenomenul devine condiţie a posibilităţii luego cogito de a se cunoaşte pe sine până la capăt iar, catare, a vorbi despre ego cogito pur ca un moment episte
mic explicit devine absurd, contradictoriu (în absenţa fe
nomenului cunoaşterea, deşi există ca sens potenţial ineren
naturii lui ego cogito, ea nu există efectiv). Ego cogito est
însă o idee pe care raţiunea o reclamă în mod necesar (e
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 221/370
ego cogito există în formă pură, însă numai în implicit. Ast
fel, pentru Kant, ego cogito este pre-condiţie a priori a ori
cărei experienţe însă nu este, în sinea sa, o experienţă.
In acet context Husserl va încerca, pe de o parte, întru salvarea lui Descartes, să arate că ego cogito este un mo
ment de experienţă ce poate surveni în mod explicit în urma
aplicării unei anumite metode, însă, pe de altă parte, ca re
vizuire a cartezianismului, că tocmai acest ego cogito, con
ştiinţa în forma sa pură are un anumit conţinut- cu alte cu
vinte, în termenii lui Husserl, conştiinţa este prin natura ei
conştiinţă a ceva, altfel spus este intenţională: este absurd a
vorbi despre conştiinţă ca vidată de orice conţinut, atât ca
moment epistemic explicit şi privilegiat, cât şi ca formă pură prezentă în implicitul oricărei experienţe şi care este re
clamată de posibilitatea acesteia însăşi. Cu alte cuvinte, aşa
cum spuneam mai înainte, la fel de mult pe cât conştiinţa sc
constituie prin natura ei drept conştiinţă a ceva, ea sc constituie la fel drept conştiinţă a cuiva despre ceva, cu alte
cuvinte ea este în mod necesar şi intrinsec noematică şi
noetică. Insă aceste două aspecte nu trebuie văzute în sens
analitic, respectiv ca două ingrediente care adăugate unul
celuilalt au ca produs finint conştiinţa, ci mai degrabă ca
două dimensiuni, ca două accente diferite care se implică
în mod necesar unul pe celălalt. Desigur, acum, din raţiunide rigurozitate se poate eventual proceda analitic şi separa
aceste două dimensiuni, însă în măsura în care facem aceasta nu trebuie să uităm că această diviziune este pur conven
ţională, cu alte cuvinte priveşte exclusiv rigurozitatea de
mersului nostru teoretic de înţelegere, iar nu natura conşti-
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 222/370
în urma aplicării unei anumite metode, înseamnă că fe
menul însuşi nu mai este ceva care ne este dat cumva d
gala ci el survine la rândul său, odată cu ego cogito îns
în urma unui anumit tip de problematizare, anume cel
nomenologic: cu alte cuvinte fenomenul este un mod pr
legiat în care lumea/ego-ul se arată . Deci pentru a aveamea accesibilă ca fenomen este necesară o modificar
trăirii originare (prin care în mod spontan asupra fenom
nului-lume era pusă, adăugată şi o lume aşa zis obiect
independentă de fenomen) care este făcută de reflecţianomenologică, mai specific de reducţia fenomenolog
transcendentală; menţionata reducţie are în vedere bine
noscuta punere în paranteze cu alte cuvinte suspenda
tendinţei spontane ce ne vine (în calitate de fiinţe munda
ca fiind confruntaţi cu lumea, cu obiectele exterioare să
nem imediat problema existenţei lor aşa zis obiective
sensul independenţei de noi). Astfel, ceea ce rămâne înma inhibării acestei tendinţe spontane desemnează un
privilegiat de experienţă, anume cea transcendentală (lu
ca fenomen al meu în calitatea ei de maximă noemă a c
taţiilor mele) care se desfăşoară întotdeauna cu evidenţavând rol întemeietor în raport cu experienţa empir
Dezvăluirea sensului obiectivităţii întemeiate pe acest tipevidenţă extrem de personală va constitui una dintre pri
palele preocupări ale lucrărilor lui Husserl. Despre t
acestea însă, la timpul lor.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 223/370
7* S e n s u l g e n e r a l a l u n e i m e t a f iz ic i a e g o u lu iîn Crit ica raţiunii pure.
întreaga raportare a lui Kant la Descartes pare a fi
traversată de distincţia dintre conştiinţă şi cunoaştere.
Grosso modo, ego cogito-ul ca reprezentare spontană de si
ne sub aspectul simplei existenţe (deci a unui că exist) pare
a reveni purei conştiinţe, salvându-se ca atare fenomenului.
Eu îmi pot da seama de faptul că exist în mod independent
de o experienţă posibilă. Cunoaşterea, pe de altă parte, parea reclama, pe lângă simpla concepere, încă ceva, anume in
tuiţie, care, în cazul nostru, nu poate fi altfel decât sensibilă:
nu putem cunoaşte decât în măsura în care suntem afectaţi
din exterior (în sensul unei exteriorităţi nu atât spaţiale cât
transcendente). Sintetic: deşi ne putem da seama cu de la
sine putere de simplul fapt că existăm (conştiinţă) în mod
independent de fenomen, în momentul în care încercăm săne dăm seama şi de cum existăm (cunoaştere), nu ne mai
suntem accesibili decât aşa cum ne apărem, i.c. ca fenomen.
Aceasta ar părea interpretarea standard spre care ne în
dreaptă în mod mai mult sa mai puţin explicit Critica raţiu-nii pure.
„(...) eu sunt conştient de mine însumi în sintezatranscendentală a diversului reprezentărilor în genere, prin
urmare în unitatea originară sintetică a apercepţiei, nu aşa
cum îmi apar, nici aşa cum sunt în mine însumi, ci numai
că sunt. Această reprezentare este o gândire, nu o intuire.
Dar pentru cunoaşterea noastră înşine, în afară de acţiunea
gândirii care aduce diversul fiecărei intuiţii posibile la uni
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 224/370
determinarea existenţei mele nu poate avea loc decât
conformitate cu forma simţului intern şi după modul par
cular cum este dat diversul, pe care-1 leg, în intuiţia intern
şi nu am deci după aceasta nicio cunoştinţă despre mine acum sunt, ci numai aşa cum îmi apar mie însumi. Conştiin
de sine însuşi nu este deci nici pe departe o cunoaştere d
sine însuşi, cu toate categoriile care constituie gândirea un
obiect în genere prin legarea diversului într-o apercepţi
Aşa cum pentru cunoaşterea unui obiect diferit de mine, p
lângă gândirea unui obiect în genere (în categorie), am n
voie totuşi şi de o intuiţie prin care determin acel concepgeneral, tot astfel pentru cunoaşterea mea însumi am nevoi
in afară de conştiinţă sau în afară de faptul că mă gândes
pc mine, încă de o intuiţie a diversului în mine, prin car
determin această idee; eu exist ca inteligenţă care este con
ştientă numai de facultatea ei de sinteză, dar care, cu privir
la diversul pe care trebuie să îl lege, fiind supusă unei condiţii restrictive pe care ea o numeşte simţ intern, nu poat
face intuitivă acea legătură decât după raporturi de timp, ca
re se află cu totul în afara conceptelor intelectuale propriu
zise; prin urmare, această inteligenţă nu se poate cunoaşt
pe sine însăşi decât cum îşi apare sie însăşi din punctul d
vedere al unei intuiţii (care nu poate fi intelectuală şi dat
de intelectul însuşi) şi nu cum s-ar cunoaşte, dacă intuiţia ear fi intelectuală.”197
Sau cum ni se spune într-una dintre notele de la aceeaşi pagină:
„Eu gândesc exprimă actul de a determina existenţ
mea. Existenţa este deci deja dată prin aceasta, dar modu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 225/370
aceasta este nevoie de intuiţia de sine, care are la bază o
formă a priori, adică timpul, care e sensibilă şi aparţine re
ceptivităţii determinabilului. Dacă nu mai am o altă intuiţie
de mine însumi, care dă determinantul în mine, de a căreispontaneitate sunt conştient şi care-1 dă anterior actului de
terminării, aşa cum timpul dă ceea ce este determinabilul,
eu nu pot exprima existenţa mea ca pe aceea a unei fiinţe
spontane ci îmi reprezint numai spontaneitatea gândirii me
le, adică a determinării, şi existenţa mea rămâne determina bilă numai sensibil, adică rămâne ca existenţă a unui feno
men. Totuşi această spontaneitate face ca eu să mă numescinteligenţă.”198
Avem conştiinţe a diferite lucruri, pe de o parte, cu-noştinţe despre ele pe de alta. Unele conştiinţe pot deveni
cunoştinţe în măsura în care li se adaugă ceva exterior, nu
întru totul dependent de noi. Conştiinţa în puritatea sa, ne
surprinde în calitate de aşa zişi subiecţi într-o ipostază acti-vă, cunoaşterea într-una pasivă (în sens transcendental): in
tuiţiei trebuie să i se aducă aportul a ceva exterior privitor la
care ea poate oferi, desigur, o reprezentare, dar care, în
sensul transcendenţei, îi scapă. în măsura în care la aceasta
s-ar reduce poziţia lui Kant relativ la statutul fenomenului
în ansamblul raportului dintre conştiinţă şi cunoaştere ea ar
putea părea destul de stângace. Un potenţial critic ar putea
afirma că în măsura în care relaţia dintre cele două s-ar arti
cula în termenii unui contact de o factură atât de exterioară
este de mirare cum lucruri ar putea ajunge vreodată a fi cu
noscute (de conştiinţe). într-un sens general el ar putea
spune că filosofía speculativă a lui Kant nu face decât să
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 226/370
mului şi simţului comun pe de alta: lipsa unui moment
să-i spunem nemijlocire imanentă între conştiinţă şi cuno
tere, singurul care ar putea da seama de posibilităţile u
aproprieri epistemice a obiectului conştientizării, chestiu pe care, am găsit-o, în paginile de început, a fi constitut
sensului generic al cunoaşterii, pretenţiilor pe care sen
acestui concept le lansează faţă de sine.Pe de altă parte însă anumite pasaje din Critica raţ
nii pure ne dau de înţeles că lucrurile nu stau chiar aşa cu
le înfăţişează interpretarea standard, respectiv că poz
lui Kant este infinit mai nuanţată.
„Eu gândesc este, cum s-a spus deja, o judecată e
pirică şi conţine în sine judecata: eu exist. Dar eu nu
spune: tot ce gândeşte există; căci atunci proprietatea gân
rii ar face din toate fiinţele care o posedă nişte fiinţe nece
re. I)c aceea, existenţa mea nici nu poate fi considerată
dedusă din judecata: eu gândesc, cum credea Descar(căci altminteri premisa majoră: tot ce gândeşte există
trebui să preceadă), ci este identică cu ea. Ea exprimă o
tuiţie empirică nedeterminată, adică percepţie (prin urm
ea demonstrează că deja senzaţia, care aparţine deci sen
bilităţii, stă la baza acestei judecăţi existenţiale), dar p
cedă experienţa, care trebuie să determine obiectul perc
ţiei, cu ajutorul categoriei, cu privire la timp; iar existe
încă nu este aici o categorie, ca atare nu se referă la un o
ect dat în mod nedeterminat, ci numai la unul despre c
avem un concept şi despre care vrem să ştim dacă există
nu şi în afara acestui concept. O percepţie nedeterminată
seamnă aici numai ceva real, care a fost dat, şi anume num
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 227/370
o judecată empirică, prin aceasta eu nu am vrut să spun că
eul în această judecată este o reprezentare empirică; mai cu
rând ea este pur intelectuală, fiindcă aparţine gândirii în ge
nere. Dar fără vreo reprezentare empirică, care oferă gândirii
materia, actul eu gândesc n-ar avea totuşi loc, iar empiriculnu este decât condiţia aplicării sau folosirii facultăţii intelectuale pure.”199
In această accepţiune, întreaga formulă carteziană a
lui cogito nu poate fi luată ca un silogism, de factura raţio
namentelor discutate în paragraful anterior dedicat statutu
lui Raţiunii ca facultate în ansamblul cunoaşterii umane. înmăsura în care se are pretenţia ca Dubito ergo cogito,
cogito ergo sum să constituie principiul prim al evidenţei
atât în ordinea formei cât şi a conţinutului, trebuie ca el să
fie prin sine evident. Pe de altă parte constatăm că el nu
poate fi luat ca evident, cel puţin în sensul a ceea ce intenţi
onase Descartes (ca o conchidere asupra existenţei a ceva
de la nivelul unei calităţi a acelui ceva-găndirea- şi o revenire ulterioară asupra acestei calităţi din prisma existenţei
stabilite prin intermediul ei, ipostaziind-o astfel ontologic-
res cogitans) întrucât aceasta ar însemna ca Dubito ergo
cogito, cogito ergo sum să fie precedat, în ordinea întemeie
rii de anumite formule de tipul Tot ceea ce se îndoieşte cu-
getă/Tot ceea ce cugetă există. Aceste judecăţi nu pot veni
in niciun caz în ulteriorul formulei ego cogito întrucât ele se
constituie ca premise majore, la nivelul raţionamentului, iar,
după cum văzusem în analiza anterioară făcută silogismului,
premisa majoră revenea întotdeauna raţiunii, numai cea mi
noră intelectului şi, după cum s-a arătat, nu se poate funda
menta intelectual o judecată a raţiunii.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 228/370
Pe de altă parte eu gândesc şi eu exist pot fi luate ca
judecăţi identice. Senzaţia şi actul de conştiinţă ei tributar
percepţia, stau la baza acestei puneri de sine, acestei, dupăcum spune Kant, judecăţi existenţiale dar precedă însă în
acelaşi timp experienţa efectivă ca ceva anume căreia îi re
vine, după cum ştim deja, rolul de a determina obiectul cu
ajutorul categoriei cu privire simţul intern, i.e. la timp. Exis
tenţa vizată aici de către ego cogito nu referă însă la acel tip
de existenţă concret şi specific empirică, i.e. ca ceva anume
pe care îl vizăm de fiecare dată prin intermediul categoriilo
ci numai ca obiect nedeterminat (sub aspectul naturii, amodului de a exista), ca percepţie nedeterminată, în formu
larea lui Kant, i.e. ca ceva real care a fost dat numai pentru
gândire în genere, nu ca fenomen, nici ca lucru în sine (noumen), ci „ca ceva care există de fapt şi care este desem
nat ca atare în judecata: eu gândesc”.200 Să ne amintim c
în pasajul citat cu câteva pagini în urmă“ ego cogito er
luat ca salvându-se într-un anumit sens dihotomiei fenomen - lucru în sine (respectiv în sensul de a nu se înscri
ca obiect al categorisirii în această dihotomie, iar nu că a
fi absolut independent de ea). Acum ni se arată cum, într
un alt sens, ego cogito nu se salvează acestei dihotomi
cum o implică în mod necesar, cum se implică în mod l
fel de necesar la nivelul ei. Forţa motrice a acestei poziţionări dialectice a lui ego cogito faţă de sine rezidă, am în
cercat a argumenta, în tensiunea dintre transcendentalitat
şi transcendenţă, ca principii esenţialmente constitutiv
conştiinţei de afirmare pozitivă, respectiv negativă faţă d
sine a unei identităţi. După cum se vede şi în text, la Kan
ego cogito, în valenţa sa de judecată empirică, nu vrea î
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 229/370
ului (în maniera unui Hume) ci dimpotrivă ea ca formă vi-
dă., ca pură dispoziţie raţională întru auto-reflexivitate este
a priori la modul cel mai pur- o reprezentare de sine a gân
dirii în genere. Ceea ce se intenţionează a se pune în vedere prin această din urmă valenţă empirică a lui ego cogito este că această reprezentare pură, spontană de sine ca exis
tând nu s-ar putea exercita efectiv, conştiinţa, în ciuda
menţionatei predispoziţii a priori nu şi-ar putea surveni si
eşi ca existând, ca gândind în măsura în care nu ar lua contact cu fenomenul: „empiricul nu este decât condiţia folosi-
202rii facultăţii intelectuale pure”.Astfel, iară a cădea în păcatul tematizării unei cu
noaşteri pur raţionale, absolut independente de orice conţi
nut, implicit a unei conştiinţe fără obiect (Descartes), pe de
o parte, a unei eventuale experienţe a priori de sine, de factură pur transcendentală (Husserl), pe de alta, Kant oferă o
alternativă foarte elegantă de a concepe ceea ce mai târziu
avea să se numească natura intenţională a conştiinţei 0<,
faimoasa teză fenomenologică. Grosso modo, în termenii
acestei alternative de interpretare, conştiinţa are nevoie de
altceva decât de sine în pura imanenţă (de un altceva) pentru a-şi putea conferi sieşi identitate. Ea este obligată să
îşi apară tocmai pentru a se putea gândi ca existând. Ceea
ce survine în această falie dintre conştiinţă şi conştiinţă este tocmai cunoaşterea ca problemă, fenomenul ca produs
(ca întruchipări ale intenţionalităţii ca predispoziţie ontolo
gică). La nivelul acestei dialectici, transcendentalul pur
(ego cogito), pe de o parte, transcendentul pur (lucrul în si
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 230/370
ne), pe de alta sunt în mod egal inaccesibile la nivel dir
anume ca obiecte ale experienţei posibile. Cu toate însă
scapă de fiecare dată desemnării empirice, ele se regăs
în implictul perpetuu şi necesar al oricărui act de conştisunt postulate de fenomen tocmai ca ceea ce îl face în m
necesar şi suficient posibil ca prezenţă concretă. Frust
mulat, conştiinţa este cea care cunoaşte lucruri-orice lu
este cunoscut cu conştiinţă. Fenomenul ca prezenţă se
xează la întâlnirea dintre conştiinţa-subiect şi conştiin
obiect, dintre, cum ar spune Husserl noetic şi noemati
devine din ce în ce mai evanescent pe măsură ce se exarează aproprierea de unul dintre cei doi termeni ai rela
Dacă într-adevăr, după cum afirmasem ceva mai devre
în termenii aşa numitei interpretări standard, cunoaşte
ne surprinde într-o ipostază pasivă a noastră (în sens tra
cendental), trebuie să ţinem cont de faptul că este vorba
o pasivitate secundară, de o pasivitate articulată pe un fode activitate: conştiinţa ca reprezentare spontană de s
sub aspectul purei existenţe (inteligenţă). Orice cunoaş
survine pe fondul conştiinţei, mai bine spus în intimita
unei conştiinţe. Pentru ca nemijlocirea dintre cele două
mensiuni să fie pe cât de intimă se cere pentru a pu
vorbi de o autentică posibilitate a cunoaşterii, i.e. de fa
ră a satisface pretenţiile generice auto-constitutive legde apodicticitate, nu este suficient a vorbi numai despr
solicitare a cunoaşterii către conştiinţă, anume a spune
orice cunoaştere reclamă în mod necesar conştiinţă, ci d
solicitare le fel de patşntă din partea conştiinţei către
noaştere: numai procedând la o cunoaştere conştiinţa po
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 231/370
ţei, fenomenul survine tocmai ca moment de inegalitate î
tre conştiinţa subiect (ego cogito) şi conştiinţa obiect (c
plul fenomen - lucru în sine). în această ordine de idei, c
noaşterea este esenţialmente circumscrisă fenomenul
tocmai întrucât în măsura în care ar fi posibilă o cunoaşte
de sine de factura simplei conştiinţe de sine, în condiţii
existenţei fie a unei cunoaşteri pur raţionale (de factura c
lei vizate de Descartes), fie a unei intuiţii intelectuale (p
care vom încerca în capitolele următoare a o pune în leg
tură cu Husserl), acest moment de tensiune dintre polul pzitiv, transcendental şi cel negativ, transcendent (lucrul
sine) al identităţii conştiinţei se anulează, chestiune cu ac
laşi tip de repercusiune şi asupra acestei identităţi ca atarAstfel Husserl aducând în totalitate fenomenul în imanen
conştiinţei, prin segregarea tensiunii sale esenţiale cu l
crul în sine (grosso modo văzut de către el ca o autentic
non-problemă) nu reuşeşte altceva decât să-l lipsească pacesta de calitatea sa constitutivă de reprezentare, eludân
ca atare polul transcendent al identităţii conştiinţei esenţ
almente necesar acesteia; în mod paradoxal distruge intim
tatea relaţiei dintre conştiinţă şi fenomen tocmai prin cre
terea excesivă a proximităţii celor două, după cum ar spun
I leidegger, le distruge apropierea tocmai anulându-le d părtarea.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 232/370
2 3 0
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 233/370
C ap ito lu l 111.
Concretitudinea transcendentală a egoului:
intenţionalitate şi fenomen.
1. F îlosof ie ş i ev ide n ţă în tre e id et ic ş i cul tu ral .
După cum se ştie, ceea ce demarează întreg demersu
husserlian atât sub aspect metodologic, cât şi pozitiv este
chestiunea privitoare la evidenţă. Pentru a nu lăsa sub sem
nul arbitrariului această opţiune de început, am defalcat do
uă justificări ale acestui lucru, prima articulată din prismaanumitor considerente mai generale privitoare la natura şi
sarcina filosofiei, cea de-a doua având o înclinaţie ceva mai
pronunţat doctrinar-teoretică privitoare la natura conştiinţei.
Sub cel dintâi aspect trebuie spus că această ante-
menţionată opţiune de început nu survine la Husserl exnihilo ci ea are la bază o asumare explicită din partea gânditorului a naturii discursului pe care el şi-l propune, i.e. ccl
filosofic. Mai explicit, călăuzirea premergătoare204 a interogaţiei lui Husserl porneşte de la ideea de fîlosofie ca fe -
nomen desfăşurat în istorie i.e. ca fapt a! culturii care trăieşte într-o anumită auto-definire, calitate în care îi sunt
constitutive o anumită natură, respectiv sarcină specifice.Ca atare filosofiei îi revin la modul constitutiv o serie de
pretenţii, de standarde care au însoţit-o, la un mod fie im
plicit, fie explicit, pe întregul parcurs al desfăşurării sale is-
lorice. Principala astfel de pretenţie este cea privitoare la
evidenţă (apodictică); cu alte cuvinte există o pretenţie de
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 234/370
natură constitutivă (sau autoconstitutiva) a filosofiei f
de filosofe ca ea să fie, între toate ştiinţele şi demersude cunoaştere, cea care se mişcă exclusiv pe terenul nec
tăţii şi universalităţii. La urma urmelor acest aspect
totodată cel care vine să dea seama de statutul privilegde întemeiere, pe care filosofiei i se pretinde a-1 juca în
dinea cunoaşterii.în raport cu toate acestea Husserl nu face decâ
constate că situaţia filosofiei, atât din punctul de veder
stării de fapt de la momentul respectiv, cât şi al evolu
sale istorice, nu vine şi nici nu a venit vreodată să satis
aceste pretenţii. Cu atât mai dramatică pentru ea este actă postură în condiţiile în care, raportat la definirea, restiv auto-definirea sa, ea este cea căreia ar trebui să îi rerolul de autoritate regulativă a tot ceea ce ţine de ord
cunoaşterii, astfel încât această incapacitate de a-şi înt
propriile standarde, pe lângă faptul că o aruncă într-o si
ţie de perpetuă autodezamăgire ce efectiv o împiedică
şi facă debutul, o face responsabilă şi de starea generalădezordine în care se află întreg spaţiul epistemic. în es
deci filosofía nu există întrucât ea nu şi-a făcut încă deb
după cum se exprimă Husserl în Filosofa ca ştiinţă rroasă, locul ei fiind ţinut până la momentul respectiv d
mănunchi pestriţ de păreri mai mult sau mai puţin argum
tate, perspective, metode şi standarde aproximativ saticute, un soi de cimitir de încercări eşuate al căror ansam
l-am putea numi mai degrabă eufemistic filosofare.
Aflat aici, Husserl refuză a privi toate acestea ca
un atribut de esenţă al domeniului filosofiei, revendicân
se în mod alternativ de la ideea unei reconstruiri a aces pornind de la însăşi fundamentele ei, direcţie care, în
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 235/370
todologic cât şi pozitiv ca sistem de referinţă, ca punct solid
şi nemişcat după cum se exprima Descartes în Meditaţiile sale.
Relativ la toate acestea elocvent este următorul pasaj
din Filosofía ca ştiinţă riguroasă: „(...) eu nu spun că filosofía ar fi o ştiinţă imperfectă, ci spun pur şi simplu că ea
nu este nicidecum ştiinţă; căci ea nu şi-a făcut încă debutul
ca ştiinţă (,..)Ea nu numai că dispune de un sistem doctrinar
imperfect, incomplet doar în cazuri particulare, ci pur şi
simplu nu dispune de niciunul. Totul, în mod absolut, estecontroversat aici; oricare luare de atitudine constituie numai
o chestiune de convingere individuală, de interpretare deşcoală, de «punct de vedere». Se resimte aici necesitatea
unui sistem filosofic doctrinar, care, după impunătoare pre
gătiri de-a lungul generaţiilor, începe realmente de jos, pe
fundament sigur şi care creşte către înalt, ca orice construc
ţie trainică în care, conform unei viziuni ce conduce către o
configuraţie durabilă, se aşează piatra pe piatră, una mai so
lidă decât alta205.”Aceasta ne aduce la cel de-al doilea aspect206 sub care
acest punct de plecare este justificat, în măsura în care evi
denţa este prin excelenţă mediul în care trăieşte conştiinţa, prin această formulă încercând a se da seama de faptul că
orice trăire ( Erlebniss) particulară a conştiinţei are evidenţa
ca sistem de referinţă, i.e. se articulează ca o confirmare,sau infirmare, a unui fapt pornind de la evidenţă. Mai expli
cit, pentru Husserl, orice conştiinţă se sprijină pe evidenţă
lîe în mod nemijlocit (cu alte cuvinte este conştiinţă a evi
denţei înseşi), fie mijlocit, anume prin fondul de potenţiali-
05 Husserl, Edmund, Filosofa ca ştiinţă riguroasă, trad. Alexandru
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 236/370
tăţi specific- mai exact, oricărei trăiri a conştiinţei îi este ca
racteristic în mod specific un anumit fond de potenţialităţcare dă seama (nu neapărat într-un singur fel, pot foarte b
ne fi mai multe însă ansamblul în care aceste scenarii sun
combinate constituie specificul trăirii respective) de legătura trăirii respective cu evidenţa, în sensul în care trimite la
cale potenţială însă concretă207 în care ea ar putea fi adus
în act, prin aceasta faptul confirmând sau infirmând respec
tiva trăire. Indiferent însă de care dintre aceste două alterna
tive este efectiv realizată, ceea ce importă aici este faptul crespectiva trăire întreţine prin însăşi natura (originea ei) un
perpetuu raport cu evidenţa prin intermediul acestui fond d potenţialităţi care îi dă totodată o poziţie specifică în rapor
cu aceasta la nivelul ansamblului tuturor trăirilor conştiinţe
Să discutăm următorul exemplu: mergând pe strad
aud un zgomot a cărui sursă nu o pot clar identifica, cel pu
ţin pentru moment, întrucât acesta provine de după un colţ
In mintea mea însă survine, în legătură cu menţionatuzgomot, imaginea unui copil jucându-se cu mingea şi con
comitent o cale prin care aş putea descoperi dacă intr
adevăr aşa stau lucrurile şi în realitate, să spunem posibili
tatea de a mă uita după colţ şi de a afla.208 Deci concomiten
cu sunetul respectiv survine în conştiinţa mea un scenariu
207 în sensul în care este cumva Ia îndemână, poate f i făcută actuală în
măsura în care se ia această decizie (orice legătură aici cu conceptul he
ideggerian de fiinţa re la îndemnând -Zu-handenes- este pur accidentală
m în realitate arareori avem noi, într-o astfel de situaţie, un singur sce
nariu care să justifice (mai propriu spus să constituie)o trăire la nivelu
conştiinţei. Pol exista o multitudine însă ceea ce contează nu este numă
rul lor, ci faptul că ele survin în mod spontan în măsura în care faptu
respectiv ajunge să fie prezent conştiinţei şi totodată că fiecare dintre
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 237/370
de conţinut care are rolul nu atât de a-1 justifica, ci mai de
grabă de a-1 constitui la nivelul conştiinţei ca pe o trăire particulară a acesteia şi totodată o manieră potenţială princare pot afla cum stau lucrurile în realitate ce dă seama de
relaţia conţinutului respectiv cu evidenţa. Morala pe care o putem extrage este că, din punct de vedere fenomenologic,
nu există pentru conştiinţă fapte neutre, inerte, dezbrăcate
de sens, ci acesta le este în mod constitutiv acordat de către
conştiinţă din momentul în care se pune problema ca ele să
îi fíe prezente. Astfel, la nivelul oricărui fapt de conştiinţă,
conţinutul, concreteţea şi relaţia cu evidenţa sunt în modinerent întreţesute, ele venind să dea seama de sensul pentru
conştiinţă al faptului respectiv, acesta din urmă fiind totoda
tă singurul mod în care ceva poate ajunge să fie perceput decătre conştiinţă.
Reluând astfel, faptul dacă menţionatul criteriu de va-lidare (saufalsificabilitate), cum s-ar exprima un cmpirist,
este satisfăcut de realitatea faptică nu importă, cel puţin pentru moment. Care dintre cele două alternative sunt confirmate, verdictul final al realităţii nu contează sub aspect
fenomenologic, ci ceea ce contează este exact ceea ce se în
tâmplă înainte de aceasta, respectiv cum un conţinut efectiv
experimentat {zgomotul), un scenariu de justificare şi un
criteriu de validare survin în mod concomitent şi se implicăreciproc în mod obligatoriu în măsura în care să putem
ajunge a avea de-a face ca fapt de conştiinţă tocmai cuaceastă trăire- zgomotul.
Ca atare calea către evidenţa apodictică209 nu este indicată a fi, cel puţin în acest prim pas, legată de problema
corespondenţei cu faptele ci tocmai de această ipostază de
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 238/370
întâmplă în conştiinţă tocmai în anteriorul confruntării cu
eventualul verdict final al realităţii. Această reorientare metodologică a privirii dinspre lume către conştiinţă merge în
paralel cu o opţiune de ordin teoretic a fenomenologiei lu
Husserl, anume: rolul constitutiv al conştiinţei în raport culumea. în termenii lui Husserl, privirea, în particular, înţelegerea în general sunt constitutive, prin aceasta avându-seîn vedere tocmai faptul că ele nu fac doar să ia notă de unanumit obiect exterior determinându-1 sub aspectul proprie
tăţilor ci că tocmai ele sunt cele care pun şi îşi pun în faţăun anumit obiect devăzut, de înţeles', conştiinţa aduce după
sine sensul a ceea ce îi va servi drept substrat de diferenţiere. De aceasta însă este prematur a ne ocupa acum; pentru
moment să revenim la problema evidenţei.
Poate cel mai adecvat ar fi, în vederea deschideri
acestui strat primordial al evidenţei, în particular al celespecifice lui ego cogito, să ne uităm în preistoria evidenţe
ca atare, în mod specific în relaţia sa cu logicul. O elucidara acesteia o găsim în contextul mai general al discuţiei des
pre natura logicii pe care Husserl o întreţine în polemica s
cu psihologismul în Cercetări logice 1: Prolegomene la lo
gica pură2'0. Grosso modo, forma pe care o ia menţionat
prejudecată psihologistă faţă de evidenţă este că în măsur
în care orice adevăr se revendică în mod esenţial de la judecată iar aceasta reprezintă în ultimă instanţă nimic altcev
decât un act psihic, rezultă că adevărul însuşi, laolaltă cu
corelativul său afectiv„ evidenţa, rezidă într-o anumită dis
poziţie mentală, eventual de o factură privilegiată, dar re
ductibilă până la urmă la o simplă configuraţie particulară
psihicului. Noi, urmează argumentul, recunoaştem o jude
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 239/370
cată ca adevărată numai în cazul în care o sesizăm ca evi-
dentă, prin aceasta din urmă înţelegându-se „un caracter psihic particular şi binecunoscut fiecăruia din propria experienţă internă, un sentiment de o natură specială care garan
tează adevărul judecăţii de care este ataşat.”211 Orice om normal simte în anumite împrejurări normale evidenţa pro
poziţiei, să spunem, 2+1 = 1+2 la fel cum ar simţi durerea
atunci când s-ar arde. In acest context, aşa numitele legi lo-
gice, tradiţional dotate cu un statut a priori, reprezintă defapt nimic altceva decât propoziţii ale psihologiei, eventual
de o factură specială, însă a căror sarcină efectivă se reduce
la a indica acele condiţii psihologice de care depinde prezenţa sau absenţa acestui sentiment al evidenţei. Husserl îl
citează ca exemplu în acest sens pe Mill: „Proprietăţilegândirii de care logica este interesată sunt câteva dintre
proprietăţile ei contingente; anume acelea de prezenţa căro
ra depinde gândirea corectă, în opoziţie cu cea incorectă.”212
Un bun argument adus de Husserl împotriva acestei
perspective îl constituie sesizarea indiferenţei la distincţia
alethică a mecanismelor psihice stricto sensu- sub raport
pur psihic exact aceleaşi procese responsabile cu producerea adevărului sunt cele care revin şi falsităţii, nimic nu le
diferenţiază în calitate de procese psihice. Acest simplu fapt
marchează independenţa logicului de psihologic. în sens alternativ perspectivei empiriste, Husserl va argumenta că11
11 Ibidem, p. 256.
| ! Ibidem, prelual din Mill, John-Stuart, “An Examination of Sir Willi
am Hamilton’s Philosophy”, p. 462 (“The properties of Thought which
concern Logic are some of its contingent properties; those, namely, on
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 240/370
evidenţei, în calitate de recunoaştere a adevărului, îi revin
două tipuri de condiţii: unele de factură ideală, a priori, rezultând dintr-o transformare specială, o anumită personali-
zare, a propoziţiilor logice pure (care în sensul lor propriu
nu vizează neapărat ceva legat de evidenţă, respectiv a fi recunoscute de către cineva ca fiind adevărate), altele defactură reală, a posteriori, printre care şi cele de natură psi
hologică îşi găsesc locul. Husserl este de acord cu psiholo
gismul în ideea faptului că recunoaşterea adevărului presu
pune ca sine qua non intuirea sa, iar în acest sens propoziţii
le logicii pot livra în mod indirect condiţiile psihologice
pentru datul evidenţei, însă această relaţie este, după cum
spuneam, indirectă şi, oricum, extrinsecă sensului esenţial a
ceea ce revine logicului; în esenţă psihologismul face aici o
dublă confuzie, una legată de relaţia logicului cu evidenţa,
cea de-a doua de relaţia evidenţei cu psihologicul.
In privinţa primului aspect, Husserl susţine că relaţia
este esenţialmente univocă respectiv că logicul nu vizeazăîn niciun fel în sensul său propriu ceva legat de evidenţă,
dar că, pe de altă parte, evidenţa presupune prin natura ei oraportare la logic, astfel încât şi acesta, luându-se în consi
derare acest interes special al evidenţei poate fi transformat,
instanţiat de aşa natură încât propoziţiile care îi revin să
poarte (în continuare la modul a priori) şi asupra acesteia.
In sensul lor propriu, propoziţiile pure ale logicii se revendică la modul pur descriptiv de la un domeniu aparte, pur
impersonal; ele nu pot dobândi această relaţie cu trăirile evidenţei decât în măsura în care le punem în aplicare, le
instanţiem, „în acelaşi fel în care fiecare lege «întemeiată
exclusiv pe concepte» poate fi transpusă în domeniul repre
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 241/370
zentat general al cazurilor empirice particulare ale acesto
concepte.”213Avem aici de-a face, Intr-un anumit sens, cu o trans
formare de forma: Toţi a sunt b c este a deci c este b —
Toţi oamenii sunt muritori Socrate este om deci Socrate
este muritor. Corelativ, ambele forme, pentru a purta înmod explicit asupra evidenţei ar putea fi prefixate cu o formulă de genul Oricine care ştie că Toţi a sunt b/ Toţi oa
menii sunt muritori şi că c este a/ Socrate este om, poate
judeca în mod evident că c este b/ Socrate este muritor.
Prima formă a silogismului nu conduce în mod necesar lacea de-a doua, în sensul că ar avea vreo obligaţie de esenţă
în a se converti în ea. Totodată obiectele naturale subsuma
te simbolurilor abstracte a,b,c ar putea fi înlocuite cu orica
re altele sau, dimpotrivă, ne-am putea menţine le nivelul
purului simbolism abstract- natura lor empirică specifică nu
le afectează în niciun fel statutul la nivelul silogismului ca
atare. Faptul că nu există o determinare de esenţă a primuluisilogism în a se transforma în cel de-al doilea, respectiv că
în măsura în care el totuşi o face, rămâne total neafectat în
privinţa adevărului de care el dă seama îl leagă pe acesta
din urmă mai degrabă de forma ca atare a demersului decâtde conţinutul obiectelor în el implicate care, după cum am
văzut poate varia sau chiar lipsi cu desăvârşire: materia pur
logică a demersului nu are nimic de-a face cu statutul empiric particular al termenilor implicaţi. Ca atare, principiile
pur conceptuale ale logicii pot fi luate şi ca desemnând po-
sibilităţi/imposibilităţi, compatibilităţi/incompatibilităţi pur
ideale, după cum am văzut însă, propoziţiile despre eviden
ţă care stau în legătură cu acestea nu au în continuare nimic
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 242/370
a face, spre exemplu, un manual de anatomie internă
omului cu statutul lui Socrate la nivelul silogismului no
tru). Exemplul pe care îl aduce Husserl în acest sens este
propoziţia rezultată din combinarea principiului contradic
ei cu principiul terţului exclus poate, printr-o aplicare genul celei anterior exemplificate, lua şi o formă de tip
Evidenţa poate apărea Ia una şi numai una dintre judecă
le ce formează o pereche de judecăţi contradictorii, însă
considerarea ei trebuie să ţinem în permanenţă cont de fa
tul că cele două principii, nici luate separat, nici laolaltă, reclamă prin ele însele o asemenea transformare. Ar fi c
puţin straniu să găsim într-un manual de logică o atare fo
mulare a celor două principii. Aceasta întrucât se poate s
bili desigur o echivalenţă generală între o propoziţie forma A este adevărat şi ceva de genul Oricine poate jud
ca în mod evident că A însă aceasta nu înseamnă că A es
adevărat ne spune acelaşi lucru ca şi echivalentul ei. „P
ma propoziţie nu vorbeşte despre judecăţile cuiva în parcular, nici ale cuiva la modul complet general. Lucrurstau aici la fel ca în cazul propoziţiilor matematice pu
Enunţul a+b=b+a spune că valoarea numerică a sumei ce
două numere este independentă de poziţia lor în această c
nexiune, dar nu spune nimic despre actele de numărare
însumare ale cuiva oarecare. La astfel de lucruri ajunge
abia printr-o transformare evidentă şi echivalentă. Desiguin concreto (iar acest lucru este cert a priori) niciun num
[nu este dat] tară numărare, nicio sumă tară însumare.”După cum spuneam'anterior, chiar şi în urma unei asem
nea transformări, propoziţiile de echivalenţă corespunzăto
re propoziţiilor logicii pure se menţin în purul a priori i
ca atare nimic nu ar putea fi aici revendicat de către psih
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 243/370
logie, în calitatea ei de ştiinţă empirică despre faptele psi
hice. In ultimă instanţă diferenţa se articulează pe fondu
distincţiei dintre real şi ideal (pur conceptibil), iar în aces
sens psihologicul ţine de posibilitatea reală vizând ca atare
sub o formă sau alta, contextul empiric specific, contingentextrinsec logicului însuşi iar, pe când orice este ideal
imposibil este în mod necesar şi real-imposibil, reciprocanu este valabilă: anumite aspecte pot depăşi orice capacitate
omenească de cunoaştere şi cu toate acestea să aibă o soluţie iar, ca atare, să fie posibilă o evidenţă a priori cu privire
la ele. Parafrazându-1 pe Husserl, orice adevăr-real constituie confirmarea unui fapt pornind de la simpla posibilitate
Pe de altă parte, aceasta nu înseamnă că menţionatele con
diţii ideale ale evidenţei nu întreţin o legătură indirectă cu
cele reale, respectiv că nu pot avea în mod indirect o anumită utilitate psihologică.
Sintetic: orice propoziţie logică pură poate suporta o
transformare într-o propoziţie legată dc evidenţă (ideală)care are la rândul ei ceva de spus despre compatibilitalea/incompatibilitatea anumitor acte psihice- nu c posibilă
nicio operaţiune (numărare, transfer etc.) ca act psihic care
contrazice legile ideale ale matematicii. Dar asta nu înseamnă că în aceasta constă şi semnificaţia autentică aenunţurilor matematice în cauză. în sens general, din orice
propoziţie logică sau matematică putem extrage posibili-lăţi/imposibilităţi apriorice care reglementează anumite
compatibilităţi/incompatibilităţi între acte psihice reale, însă
doar pentru aceasta legile în discuţie nu sunt încă, ele însele
propoziţii psihologice. Psihologiei îi revine sarcina de a
cerceta condiţionarea natural-reală a acestor trăiri, eventualo anumită dispoziţie mentală o anumită concentrare a inte
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 244/370
raport cu cel psihologic), strat derivat dintr-o ontolo
specifică a logicului- numărul trei, teorema lui Pitagora
pot fi luate în semnificaţia lor epistemică originară ca s
gularităţi sau clase de singularităţi empirice ci numai în
litate de propoziţii sau concepte generale pure, obiecte idle despre care se poate spune eventual că sunt sesizate ide
tiv în corelatele lor operaţionale (numărare, judecare e
dentă etc.). A le reduce însă exclusiv la aceste operaţiuni
atare în calitate de acte psihice înseamnă le înstrăina de a
tentica lor miză epistemică, ar fi ca şi când încercând
discutăm despre, să zicem, semnificaţia estetică a tablou„Marat” al lui Louis David am reduce întreg registrul rap
tării la anumite tehnici de mişcare a mâinii sau la o anum
chimie a culorii. In sensul propriu semnificaţiei sale ep
temice trebuie să luăm fiecare adevăr ca pe o unitate idea
parte a unei multiplicităţi potenţialmente nelimitate de ad
văruri echivalente ca formă şi materie. Fiecare judecată a
tuală inclusă în această multiplicitate ideală corespunde numai în formă, fie şi în materie acestor condiţii ideale a
posibilităţii evidenţei. Spre exemplu există o multiplicita
infinită de silogisme de tipul Toţi oamenii sunt muritorSocrate este om -Socrate este muritor, a căror formă pură
fi, să zicem, Toţi a sunt b - c este a - c este b\ aceasta în
meiază în ontologia adevărului un veritabil modus al ace
tuia, deci fixează un fel de a fi adevărat care pune laolatoate judecăţile adevărate de acest tip. Aceasta ar corespu
de dimensiunii formale a adevărului, ţinând aproximativ
ceea ce se numeşte validitate. Acest modus al adevărului plasează în relaţie mai mult sau mai puţin imediată cu al
le (spre exemplu principiul terţului exclus se plasează în
un anumit fel în proximitatea modului ponens) astfel înc
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 245/370
ideale de judecăţi potenţialmente adevărate şi mediind totodată relaţiile dintre ele. Ca atare, legile pur logice sunt ace
lea care se întemeiază exclusiv pe conceptul de adevăr şi pe
cele aflate în imediata sa intimitate. Atunci când sunt eon
ii'untate cu diferite acte de judecată, când sunt puse în aplicare în termenii lui Husserl, ele ajung să definească, în te
meiul exclusiv al formei judecăţii condiţii ideale pentru po
sibilitatea/imposibilitatea evidenţei în cazul propoziţiei în
cauză, aceasta este readusă la idealitate, determinată ca parte a menţionatei reţele. Acum, după cum spuneam, aces
lor condiţii ideale ale evidenţei li se adaugă şi anumite condiţii reale, cu o arie extrem de largă, începând de la, să spu
nem, capacităţile generice ale esenţei psihice a celui care se
întâmplă să enunţe judecata, până la contextul specific, măsura în care Socrate este realmente om, măsura în care oa
menii sunt realmente muritori ctc.. Dintre aceste două tipuri
de condiţii, unele sunt contingente şi extrinsece adevărului
ca atare şi domeniului său imediat, vizând, în ultimă inslanţă constituţia particulară a speciilor de esenţe psihice care se
întâmplă să fie puse în legătură cu judecăţile examinate, legate ca atare de domeniul psihologiei, celelalte, ca ideal-
legice şi intrinseci adevărului şi modurilor sale nemijlocit
conexe, valabile pentru orice conştiinţă posibilă.
In esenţă, Husserl va argumenta în sensul faptului că
deşi nu orice judecată adevărată este evidentă, orice judecată (autentic) evidentă este adevărată. La aceasta revine înultimă instanţă tocmai statutul privilegiat al judecăţilor ne
mijlocit evidente, apodictice, respectiv în faptul că având o
priză directă la adevăr ele susţin relaţia judecăţilor corectede ordin comun cu acesta: ele devin evidente prin mijloci
rea celor dintâi astfel încât orice adecvare validitate corec
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 246/370
apodictice. De acest lucru ne putem da seama din simplu
fapt că atunci când avem prezenţa în evidenţă a unei jude
căţi apodictice noi suntem conştienţi (cel puţin atât cât pr
veşte evidenţa în cauză) doar de acea judecată particulară
pe când, pe de altă parte, atunci când ajungem să avem conştiinţa în evidenţă a unei judecăţi corecte de ordin comu
noi suntem concomitent conştienţi atât de judecata în cauz
cât şi de cea sau toate cele prin intermediul cărora ea ajung
să fie evidentă. Judecata apodictică se poate susţine singur
tocmai întrucât are o priză directă la adevăr, judecata co
mună nu, tocmai întrucât nu are.
Acum poate devine mai lămurită afirmaţia din paginle introductive potrivit căreia din punct de vedere fenome
nologic diferenţa dintre judecata asertorică şi cea apodictic
nu revine, aşa cum s-a considerat în mod tradiţional, l
simplul fapt că în cea dintâi conştiinţa trebuie oarecum s
iasă din sine (i.e. din Conştiinţă) pentru a-şi găsi argument
în ceva exterior, eventual în realitatea exterioară ca cev
existent în sine, pentru a se putea susţine întru Adevăr, p
când cea apodictică îşi conţine argumentul iar ca atare î
este auto-suficientă. Pentru Husserl s-ar părea că în judeca
ta asertorică nu se iese niciodată din conştiinţă pentru a sface sinteza între o reprezentare mentală şi o entitate real
ci aceasta se produce între o conştiinţă şi o altă conştiinţă
Astfel, cu cât numărul de sinteze necesar pentru a ajunge levidenţa originară este mai mare (pentru a aduce vizarea î
cauză la adecvare) cu atât caracterul asertoric al judecăţ
în cauză este mai pronunţat, cu cât acesta este mai restrân
cu atât e mai pronunţat cel apodictic, cazul privilegiat fiincel al unei judecăţi, conştiinţe etc. ce nu mai are nevoie d
nicio sinteză pentru a ajunge la evidenţă- apodicticitate
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 247/370
Ca atare, fenomenologic, evidenţa nu poate fi luată ca
un sentiment accesoriu care se adaugă, în sens extrinsec, laanumite judecăţi care prin aceasta ajung să se distingă într-o
clasă aparte clasa judecăţilor adevărate lăsând însă jude
cata respectivă neatinsă în semnificaţia ei, ca şi când conţinutul i s-ar păstra intact indiferent dacă ea ar fi sau nu în
zestrată cu acest caracter: „(...) evidenţa nu este nimic alt
ceva decât «trăirea» adevărului.”215 Cu alte cuvinte, la fel
ca şi în cazul percepţiei, intuirea este tocmai sesizarea adevărului în evidenţă, iar la fel cum a nu vedea nu este totuna
cu a nu fi, nici lipsa evidenţei nu înseamnă neapărat neade-
văr. In acest sens, adevărul se raportează la evidenţă la felcum se raportează un obiect particular al experienţei (un in-
dividual) la perceperea sa adecvată: se poate întâmpla să-lrecunoaştem din prima, se poate să fie nevoie de o serie dc
mai multe încercări, unele reuşite, altele eşuate care să ni-l
reveleze ca ceea ce el este. „ Ceea ce este reprezentat intui
tiv (das AnschaulichVorgestellte) şi luat ca existent nu estedoar ceva vizat, ci el este prezent şi în act, ca fiind ceea ce
este vizat prin el.”216 Pentru Husserl Adevărul, în sensul său
originar, este o idee, idee instanţiată în diferite maniere, unadintre acestea, cea privilegiată, fiind judecata evidentă ca
trăire actuală a adevărului, care, ca atare, se constituie ca o
conştiinţă a unui dat originar- tocmai prin aceasta o repre
zentare adevărată dar neevidentă este adusă la evidenţă,respectiv prin refacerea întregului său parcurs ontogenetic
până la conştiinţa primordială în evidenţă. După cum spuneam şi anterior, pentru Husserl orice conştiinţă se articulează în nostalgia evidenţei.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 248/370
„Judecata neevidentă se comportă faţă de cea eviden
tă la fel cum se comportă o schemă reprezentativă oarecara unui obiect faţă de percepţia sa adecvată.” Aceast
chestiune va deveni ceva mai precizată în momentul în car
ne vom adânci ceva mai mult în problema genezei obiectului în raport cu conştiinţa. Pentru moment este suficient
spune că la fel cum în cazul percepţiei neclare a unui obiecnoi sesizăm fiecare ipostază perceptivă a sa ca instanţă
unui ceva nedeterminat, mai degrabă ca emulaţie a unuobiect, pentru ca ulterior pe măsură ce clarificăm şi ne cla
rificăm, obiectul intenţional, fiecare ipostază perceptivă ac
tuală să se precizeze tocmai ca instanţă a ceva anume (cubsticlă etc.) prin aceasta reprecizând şi specificând şi obiec
tul intenţional ca atare (cubroşu, sticlăde lapte) trimiţân
ca atare în mod specific şi precizat la obiect în ansamblusău (suntem cumva mai lămuriţi în aşteptările noastre de
pre cum va evolua acesta pe parcursul percepţiei) şi judeca
ta neevidentă nu vizează iniţial decât un singur aspect, deo
camdată nelămurit în identitatea sa (ca ipostază a cev
anume) pentru ca odată trecută prin evidenţă să devină ca
pabilă a-şi dezvălui vizatul în ansamblul său, aşa cum el s
oferă (spre exemplu un anumit modus particular al adevăru
lui). Prin aceasta se trece de la o simplă vizare în sens su biectiv, ca vizare a mea (cum ar ti spre exemplu să văd u
tablou după care să îmi fac o părere întreţesută unei anumte evocări personale pe care el mi-o prilejuieşte, implicit
unei variante interpretative mai mult sau mai puţin specific
la o punere în sens ontologic, manifestă într-o dublare a in
tuiţiei obiectului ca atare cu o intuiţie suplimentară a faptu
lui că nimeni altcineva (alter ego) nu ar putea considera/vedea altfel. Astfel, evidenţa se constituie ca trăire
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 249/370
adecvării „dintre opinie şi prezentul însuşi vizat prin acea
opinie, dintre sensul actual al enunţului şi starea de fapt da
tă ea înseşi, iar adevărul este ideea acestei concordanţe.”218
Orice opinie, trăire, judecată etc. indiferent cât de puţin pre
cizată, de neclară, îşi are un vizat, un obiect intenţional de
la care se revendică în calitate de instanţă şi pe care ca atare pretinde a-1 descoperi. In acest sens ea lansează desigur şi
anumite intenţii anticipative ale obiectului în cauză, îşi
permite a face predicţii mai mult sau mai puţin specificedespre cursul pe care îl va lua perceperea sa. Aceasta lansează un obiect intenţional secundar, mai degrabă un pseu-
do-obiect intenţional sau o emulaţie a acestuia. Astfel, înfiecare moment se produce o confruntare între obiectul intenţional ca atare afişat în prezentul viu (die lebendige
Selbstgegenwart) al vizării (perceperii, imaginării, amintirii
ctc.) şi emulaţia- obiect în cauză, astfel încât, în măsura în
care cel dintâi se lasă a f i descoperit în sensul ant icipat de
ccl de-al doilea (confirmă aşteptările) se produce o fixare, o
sinteză între cele două ipostaze ale obiectului intenţional,fnergia care se degajă din această fuziune între obiectul pur
imanent (obiectul-emulaţie) şi obiectul intenţional ca atareeste ceea ce noi receptăm ca evidenţă. In acest sens, eviden
ţa este ancorată în realitate (în sens fenomenologic) iar nuîn subiectul psihologic, este, dacă vreţi, trăirea actuală asociată principiului general al concrescenţei subiectului, ego-
ului pe de o parte, lumii, realităţii, pe de alta, la un acelaşinucleu: conştiinţa. „Nu este întâmplător că ideea unei pro
poziţii concordă hic et nune cu starea de fapt dată. Acest
raport priveşte mai degrabă semnificaţia identică a propoziţiei şi starea de fapt dată.”219 în parametrii principiului men
' Hiid 270
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 250/370
ţionatei concrescenţe, orice obiectivitate survine ca ipoa ceea ce am numit oarecum alternativ până în momenfaţă ego transcendental , ego cogito sau conştiinţă -mentul menţionatei fuziuni corelate evidenţei apodictitraduce ca o cădere a subiectului în obiect, ceea ce zintă iniţial o simplă vizare a unui subiect-individ reavine instanţă a unui sens fixat în ordinea ego-ului trandental, coştiinţei în genere. Oricât ar părea de cointuitiv, în evidenţă judecata (sau oricare altă formă dzare echivalentă) nu doar se vădeşte ca fiind conformălităţii, ci ea devine realitate. Orice opinie trebuie asu
de către ontologie pentru a căpăta valoare epistemicacest sens poziţia asumată de Husserl vădeşte o înrudiesenţă cu o anumită atitudine originar-filosofică, elaletheia ca întrebare privitoare la adevăr nu se poate ala decât trecând prin Fiinţă. Ca atare, priza ontologevidenţei este cea care face ca ceea ce este trăit ca adesă nu poată fî decât adevărat- aceasta rezultă din însăş
nexiunea esenţială generală dintre trăirea adevărului şvăr”220.
„Înţelegem astfel din nou de ce «sentimentul» evţei [das «Gefühl» der Evidenz ] nu poate avea vreo altădiţie prealabilă esenţială decât adevărul conţinutului juţii la care se referă. Căci aşa cum este evident că acolonu există nimic, nici nu avem ce să vedem, la fel, nunici mai puţin evident că acolo unde nu există adevă
poate exista nici intuirea [ Einsehen] că ceva este adecu alte cuvinte, nici evidenţă [Evidenz\E 21
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 251/370
Revenind astfel, cazul privilegiat şi cu rol întemeietor
în raport cu toate celelalte evidente este cel al numitei evi-
denţe apodictice ca arătare de sine sieşi (Selbsterscheinung ). La modul analitic se poate spune că
aici elementelor numite în exemplul nostru a surveni în
mod concomitent în vederea constituirii cu sens a unui faptde conştiinţă li se mai adaugă unul: aducerea nemijlocită la
evidenţă. Cu alte cuvinte, în acest caz, împlinirea aşa numi-tului criteriu de confirmare survine în mod concomitent cu
însăşi constituirea trăirii respective în conştiinţă. Astfel, da-
că anterior spuneam despre trăirile conştiinţei că stau înmod invariabil în relaţie cu evidenţa prin intermediul ori-zonturilor de potenţialităţi care le sunt caracteristice, acum,
în cazul celor care au parte de această formă privilegiată deevidenţă, respectiv cea apodictică, ele nu se mai sprijină pe
evidenţă prin intermediul orizonturilor de potenţialităţi, în
speţă prin aducerea în act a diferitelor situaţii de verificare
caracteristice, ci în mod nemijlocit. însăşi prezenţa faptuluirespectiv la nivelul conştiinţei este suficientă pentru a ajun-
ge la evidenţă, sau, cum ar spune Husserl, sintezele de con-
firmare evidentă aparţin în mod necesar domeniului posibi-lităţii obiectului, faptului respectiv. Acesta este cazul unor
diferite trăiri ale conştiinţei, spre exemplu adevărurilor de
factură analitică, însă ipostaza privilegiată (în sens originar)a acestui tip de evidenţă sub aspect transcendental, este ca-
zul lui ego cogito.
Mai exact, mutatis mutandis, ceea ce am afirmat ante-rior în raport cu exemplul nostru este valabil şi în raport cu
formula ego cogito sub aspect pozitiv, cu aşa numita reduc-
ţie transcendentală sub aspect metodologic, în calitatea ei
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 252/370
ţei, grosso modo, o limitare, cel puţin pentru început, la
ea ce ştiu eu cel mai sigur222223. Iar aşa cum am văzut şi
sus faptul dacă există în realitate un copil care bate min
este şi rămâne o chestiune problematică , faptul că exceva care experimentează acestea şi că acest ceva îşi speu este absolut cert.
Aceste două aspecte generale legate de evidenţă
care ne-am ocupat pe parcursul ultimelor pagini, se în
nesc în manieră conjunctă în afirmaţia lui Husserl (de
luare parmenidiană) de la începutul articolului Fenome
logie cum că „filosofía caută lămurirea fiinţei pe calea ureflecţii asupra gândirii fiinţei”224. Iar cum gândirea fii
(i.e. conştiinţa) are ca mod propriu-originar de a fi evid
(în particular cea apodictică) devine evident acum de ce ce discurs asumat filosofic trebuie să înceapă cu acechestiune.
Vom mai zăbovi însă puţin la acest aspect întru
aici se oferă prilejul întâmpinării unui anumit tip de cri
222 De consultat în acest sens şi: Ricoeur, Paul, „Studiu asupra Med
ilor carteziene ale lui Husserl” în La şcoala fenomenologiei, trad. A
Daniela Marinescu şi Paul Marinescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2
pp. 190-236.
223 întrucât, în măsura în care s-ar persista în suspiciune, chiar daca
satisface respectivul criteriu uitându-ne după colţ şi descoperind restivul copil s-ar putea întreba din nou: de unde ştiu eu că nu doar m
pare? Iar replica ar tî: depinde ce înţelegi prin realitate?, astfel di
ţia putându-se prelungi la nesfârşit. Singura soluţie de a nu ajung
asemenea pante alunecoase-este o schimbare a modului de pune
problemei în raport cu evidenţa, cu alte cuvinte a o căuta în altă pa
lucru pe care reducţia transcendentală, în opinia mea, încearcă să-l f
evidenţa trebuie căutată pe versantul conştiinţei iar un pe cel al obie
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 253/370
destul de întâlnit, anume acuza unei forme de totalitarsimepistemic de care şi Husserl, printre alţii, s-ar face vinovat
Astfel cineva ar putea argumenta, în acest sens, că existădupă cum ştim, numeroase alte contexte (în primul rând
culturale dar şi individuale) care privesc cu totul diferichestiunea adevărului, pe care o tematizează, în măsura încare o fac, fără nicio legătură cu evidenţa în general, cu
apodicticitatea în particular. Ca atare fenomenologia, ce
puţin cea de această factură, cu atât mai mult cu cât ea mar
chează o anumită asumare explicită de poziţie în acest sens,
nu reprezintă nimic altceva decât o formă mascată de colo-nialism, de data aceasta epistemic, prin care o viziune particulară, relativă la un context cultural şi doctrinar specific
încearcă să se instituie asupra întregului. Dacă lucrurile ar
sta într-adevăr aşa, am fi foarte departe de acel alasasăfie
(Seinlassen) cu care Heidegger avea să pună în legătură fî-
losofia şi fenomenologia nu cu mult mai târziu.
In linii mari, răspunsul lui Husserl ar li aici (cred) căde bună seamă că această perspectivă asupra adevărului este
profund angrenată într-un context cultural specific, însă ci,
cu toate acestea, îi revine dreptul de a se institui asupra întregului tocmai întrucât, spre deosebire de toate celelalte
perspective, în mod egal condiţionate Ia contexte culturalespecifice, este singura care are conştiinţa întregului,
asumându-şi tocmai propriul particularism în ansamblulacesteia, iar numita apodicticitate este în primul rând tocmai marca acestui tip de atitudine înglobantă faţă de Adevăr
şi Fiinţă. Mai explicit, Adevărul reprezintă, în această valenţă, la fel ca şi Umanitatea, cel puţin în priceperea noastră
o Idee, care desigur că este tributară, în această calitate unui
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 254/370
aceasta ca la un întreg. Ca atare nu orice formă de adecvar
de potrivire, ar fi adevărată (cel puţin nu în sensul a ceea cnoi ca europeni înţelegem ca Adevăr) ci numai aceea car
întreţine într-o formă mai mult sau mai puţin explicită o re
laţie de esenţă cu această atitudine holistă în faţa existentu
lui. După cum spuneam, apodicticitatea este tocmai marcacestei deschideri întru întreg iar, ca atare, exact ceea c
susţine tot ceea ce ar putea ridica vreodată, cel puţin pentr
noi, pretenţii la Adevăr, i.e. cunoaştere. Astfel se explicăspre exemplu, faptul că indecizia şi, de fapt, eşecul filosofci în a-şi face debutul ca ştiinţă riguroasă a luat proporţiil
unei neorânduieli pe scară largă a întreg spaţiului epistemişi, în mod corelativ, a unei crize echivalente la nivelul lumi
vieţii (Lebenswelt). Aceasta tocmai întrucât Adevărul c
evidenţă apodictică marchează o atitudine specifică în faţ
lumii iar filosofiei în revine sarcina de a susţine progresu
în adecvarea datului cultural real la telos-ul pe care singu(şi la modul auto-constitutiv) şi-l proiectează.
De această linie de interpretare pare a se apropia, ce puţin la un moment dat şi Ricoeur: „Să notăm, pentru a în
cheia acest tur de orizont al noilor categorii ale raţiunii
modificarea de sens pe care a suferit-o conceptul d
apodicticitate; acest concept, speculativ prin excelenţă
gravitează acum în jurul noii idei de om. Ideen 1 trata nece
sitatea judecăţii care particularizează o propoziţie generală
de ordin eidetic ca una apodictică şi o opunea «simplei opinii asertorice a unui individ». în cadrul textelor din Krisis
apodicticitatea este sinonimă cu desăvârşirea pretinsă de raţiune; acesta ar fi adevărul omului ca raţiune împlinită: în
această condiţie, ea reprezintă polul infinit al istoriei şi vo
caţia omului; textul inedit intitulat Filozofia ca priză de
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 255/370
descoperă a fi responsabil de propria existenţă, se înţelegeea o existenţă care constă în faptul de a avea ca vocaţie (Se-
in in Berufensein) viaţa sub semnul apodicticităţii; aceastăînţelegere n-ar da naştere unei ştiinţe apodictice de ordin
abstract şi în sensul obişnuit al cuvântului; ar fi o înţelegere
care ar realiza totalitatea existenţei sale concrete sub semnullibertăţii apodictice, ridicând această existenţă la nivelul
unei raţiuni apodictice, al unei raţiuni pe care omul şi-ar
înşuşi-o de-a lungul întregii sale vieţi active: această raţiuneconstituie umanitatea sa , aşa cum am spus-o, înţelegându-
se pe sine în mod raţional.» Astfel, apodicticitatea încă maiexprimă constrângerea, dar o constrângere a unei sarcini to-tale”.22;
„întrucât telos-ul omului european coincide cu apariţia acestui transcendentalism, ne vom limita a rezuma, în
câteva fraze scurte , acest „principiu transcendental”.1. Transcendentalismul este o filosofic în formă dc în
trebare; este o întrebare-regresivă ( Ruckfrage) care reducetotul la Sine ca sursă ultimă a oricărei poziţii de existenţă şi
de valoare: «Această sursă se numeşte euînsumi, înţelegând prin aceasta toată viaţa mea reală şi posibilă de cu
noaştere, pe scurt, viaţa mea concretă în general. întreaga problematică transcendentală gravitează în jurul raportului
acestui eu, al eului meu -al ego-ului- cu ceea ce are un loc bine stabilit şi de la sine înţeles, adică sufletul meu; în con
tinuare, ea se mai referă la relaţia acestui eu şi a proprieivieţi a conştiinţei cu lumea de care sunt conştient şi a cărei
existenţă adevărată o recunosc în rezultatele conştiinţei melc.» Prin aspectul său interogativ, această filosofie urmăreşte însăşi Ideea filosofiei.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 256/370
2. Operaţiunea (Leistung) conştiinţei este o donare
sens şi existenţă; pentru a atinge apogeul acestei conving
trebuie să ajungem până la răsturnarea definitivă a obie
vităţii. Enigma lumii (Weltrătsel ) ne dezvăluie operaţiun
(Leistung) conştiinţei.3. Ego-ul primordial este numit viaţă ( Leben); prim
său act este intr-adevăr pre-ştiinţific, perceptiv; orice m
tematizare a naturii este o «deghizare» ( Kleidung ), secun
ră prin comparaţie cu donarea originară a unei lumi a vi( Lebenswelt ). Această regresiune la lumea vieţii fondată
ego relativizează ea singură orice operaţiune de grad su
rior, orice obiectivism în general.”226
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 257/370
2 . S en su l r e g r e s iv ită ţi i tra n sc e n d en ta lism u lu fen o m en o lo g ic : re d u c ţia tra n sc e n d e n ta lă ş i
n a tura in ten ţ ion ală a con ş tiin ţe i.
Revenind astfel, din punct de vedere fenomenologic,faptul dacă există o lume de lucruri în sine care să cores
pundă (sau nu) reprezentării noastre despre ele este o chestiune Rezolvabilă dar şi Relevantă. Oricum însă o atare pro-
blematizare a evidenţei ~ trădează, după cum afirmasem
din primele pagini, o înţelegere defectuoasă a problemei în
trucât ea nu face decât să plaseze evidenţa, criteriul originaral cunoaşterii şi permanentul ei sistem de referinţă, pentru
totdeauna în afara domeniului de posibilitate al acesteia. Dece? Răspunsul este simplu: în primul rând întrucât noi nu
putem avea de-a face decât cu reprezentări ale noastre des
pre pretinsele lucruri în sine anume ca efecte ale acestora
asupra facultăţilor noastre de cunoaştere. însă după cum
ştim (şi după cum remarcase referitor la acest subiect şiKant în Critica raţiunii pure) valoarea raţionamentului care
conchide de la efecte la cauze determinate este întotdeauna
îndoielnică, întrucât corespondenţa efect cauză nu este în
mod necesar univocă, altfel spus cauzele pot fi întotdeaunamai multe, astfel încât raţionamentul nostru nu se poate ridica decât la pretenţii de cel mult probabilitate, nicidecum
dc evidenţă, cu atât mai puţin apodictică. Cu alte cuvinte
atât timp cât ne vom apuca să deducem cumva lumea, calume de lucruri în sine, pornind de la reprezentările noastre
despre aceasta, legând problema cunoaşterii (şi implicit a
Vezi şi Martin, Wayne M., „Husserl and the Logic of
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 258/370
apodicticităţii) de determinarea conţinutului acesteia în bza menţionatelor reprezentări, pe lângă faptul că vom tind
să ne închidem în false probleme, vom plasa evidenţa ap
dictică în afara domeniului de posibilitate al cunoaşterii, îscriind, pe cale de consecinţă, cunoaşterea într-o ipostazde perpetuă auto-dezamăgire, resemnare şi, în cele din urm
alienare, aruncând astfel tot ceea ce ţine de ea în plină deordine, aşa cum am văzut că s-a şi întâmplat în cazul par
cular al filosofiei. Şi toate acestea numai pentru că am că
tat evidenţa în altă parte decât ar fi trebuit. Pe de altă part
dacă în căutarea noastră ne îndreptăm privirea în mod orginar nu asupra lumii considerate în calitate de ansamblu d
l u c r u r i in s in e ci asupra conştiinţei şi implicit asupra lum
ca produs al facultăţilor constitutive acesteia, problemidentificării punctului solid şi nemişcat capătă un răspu
simplu- ego cogito ca nucleu de identitate pe un fon
experienţial aflat în permanentă schimbare, pe de o part
lumea, în calitate de sinteză maximă a conţinutului de tră
ale acestuia, pe de alta. Deci, la modul sintetic, reducţ
transcendentală are în vedere inhibarea tendinţei spont
ne228 pe care o manifestăm ca subiecţi empirici în existen
22ii Husserl numeşte această tendinţă spontană atitudine naivă conce
ce serveşte ca bază pentru detaşarea fenomenologiei de tot restul d
mersurilor de cunoaştere în forma distincţiei dintre ştiinţele eidetice
trăiesc necontenit sub semnul perpetuei evidenţe de sine a lui ego cog
şi considerând orice pas ulterior din prisma acestuia) şi ştiinţele na
(care lansează pretenţia de a se ocupa pur şi simplu cu fapte, indepe
dent de ego cogito, nedândurşi seama că prin aceasta devin incoeren
cu însăşi calitatea lor de ştiinţă căci odată cu ego cogito este evacuată
evidenţa primă, întemeietoare, de care orice demers de cunoaştere ca
se pretinde a fi ştiinţă are nevoie) Se poate consulta privitor la sens
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 259/370
noastră cotidiană de a pune asupra fenomenului lume (în
baza faptului că ea ne este permanent prezentă într-o desfă
şurare perpetuă) încă un strat, respectiv lumea în calitate deansamblu de lucruri în sine, pentru a ne întreba ulterior da
că acesta din urmă dublează conţinutul celei dintâi sau nu şicum ne putem da seama de acest lucru. în termenii luiRicoeur, conştiinţa „ în loc să facă corp comun cu lumea sa,
redevine stăpână pe sine prin această putere înglobatoare şiîşi descoperă caracterul instituant, sub accentele afective şi practice pe care realitatea le dobândeşte prin activitatea mea
evaluatoare şi voliţională.”229. Prin largarea pretenţiei onto
logice a prezenţei lumii ceea ce rămâne este lumea însăşi încalitatea sa originar definitorie: fenomenalitatea. Reducţia
transcendentală230 corespunde unui soi de rapel epistemic. Ea ne deschide astfel accesul la evidenţa apodictică: ego
cogito, pe de o parte, ca unitate identică persistentă pc un
fond experienţial în perpetuă schimbare, lumea în calitate
de conţinut de conştiinţă al acestuia, i.e. lumea ca fenomende existenţă pe de alta. Elisabeth Stroker remarcă foarte bi
ne în acest sens: „(...) Reducţia transcendentală reclamă, ca parte integrantă a propriului demers,” pre-darea” lumii, ast
fel încât aceasta să poată fi ca atare supusă transcenderii.Reducţia transcendentală poate fi iniţiată numai pornind de
la lume- şi poate fi înţeleasă numai în termenii a ceea ce ea
este şi se pretinde a fi în raport cu lumea în măsura în careconduce dincolo de lume. Această reducţie trebuie conce
pută într-un sens radical şi executată într-un sens universal:nu doar validităţile particulare a ceea ce există trebuie să
cadă sub punerea în paranteze, ci întreaga teză generală a
Ricoeur Paul Analize şi probleme în Ideen I I ” în La şcoala feno
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 260/370
atitudinii naturale trebuie pusă în paranteze şi credin
existenţa lumii ca un tot inhibată. In reducţia transcendlă nu neg lumea, în maniera unui sofist; nici nu mă înd
de existenţa lumii, în maniera unui sceptic; mai de
exercit reducţia fenomenologică cu intenţia, simultană
lăsa existenţa lumii nedecisă, astfel încât ea să poată d
pentru mine obiect al interogaţiei fenomenologice.”231Aici se impune următoarea observaţie: după cum
dem, evidenţa apodictic originară deschisă de redtranscendentală nu se limitează la identitatea pur form
lui ego cogito232 ci ea include şi lumea în calitate de men. în subiacentul acestei chestiuni stă, în opinia
faptul că Husserl concepe ego cogito ca pe un momenttemic explicit, direct accesibil, astfel încât pentru ca nu
conştiinţă a lui ego cogito ca certitudine apodictică să
surveni efectiv la nivelul ego-ului însuşi, este necesa
lângă identitatea cu sine formală a ego-ului, de un matconţinut concret de care să se poată deveni conştient
231“ The transcendental reduction requires, as part of its own proc
the pre-giveness of the world, so that the world can then, in a
way, be transcended. The transcendental reduction can be initiate
by beginning with the world — and it can only be under-stood in
of what it is and what it yields with respect to the world insofa
leads beyond the world. This reduction must be radically conceiv
universally executed: not only are the individual validities of be
fall under the epoche, but also the general thesis of the natural a
is to be bracketed and the belief in the world as a whole inhibited.
transcendental reduction I do not negate the world, as if I were a s
neither do I doubt the existence of the world, as if I were a sk
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 261/370
vers, schimbător şi tocmai raportat la care cgo-ul să poată fi
distins ca perpetuu identic. Astfel, lumea în calitate de fe -
nomen de existenţă este a priori prefigurată la nivelul ego-
ului (fiind totodată justificată în natura internă a acestuia)
tocmai în baza necesităţii acestuia de a fi conştient de sine,necesitate care reclamă ca unitatea identică ego cogito să fie
opusă unui conţinut concret şi aflat în perpetuă schimbare.
Grosso modo, raportul ego cogito lume este sub acest as
pect analog raportului dintre o maşină şi combustibilul care
o face să funcţioneze. Deşi ea poate fi perfect funcţională
sub aspect mecanic233, nu-şi poate satisface efectiv funcţiacăreia îi este destinată şi care îi este constitutivă tocmai na-
lurii sale de maşină în lipsa menţionatului carburant.
Acesta este, în opinia mea, aspectul care marchează
marea diferenţă dintre parcursul teoretic şi metodologic allui Husserl şi ceea ce făcuse înainte Descartes (cu a cărui
îndoială metodică reducţia transcendentală a fost pusă în
legătură, printre altele, chiar de către Husserl însuşi). Maiexplicit, consider că în subiacentul îndoielii sale, Descartesîncă păstrează sensul noţiunii de existenţă (găsit anterior a
fi defectuos) înţeleasă ca o corespondenţă a unor reprezen-lări mentale cu o lume de lucruri în sine. Cred că aici devi
ne foarte evidentă problema de coerenţă a sistemului său în-Irucât în măsura în care el, în primul pas al parcursului,
ajunge la concluzia că ego cogito în identitatea sa formală, pură, vidată de orice conţinut empiric constituie în mod ex
clusiv certitudinea apodictic originară234 nu văd cum ar mai
' ( orcspondcntul a priori-ului caracteristic ego-ului considerat în sine,
i c independent de relaţia sa cu lumea- în măsura în care o asemenea
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 262/370
putea fi, în asemenea condiţii, extinsă această certitudine
asupra conţinuturilor de conştiinţă în sensul existenţei
obiective (în înţelegerea carteziană a termenului de cor pondenţă cu o lume de lucruri în sine). Singura cale care
ar putea înfăţişa în această direcţie este aceea de a dedu
cumva lumea ca în sine existentă pornind de la reprezenrile noastre despre ea235, chestiune care însă, după cum
văzut anterior, este extrem de şubredă în baza faptului că
nu poate lua decât forma raţionamentului care conchide
la efecte la cauze determinate care este întotdeau
dubitabil (sub raport logic) neputându-se ridica decât la p
tenţii de cel mult probabilitate nicidecum evidenţă sau puţin certitudine, după cum sublimasem şi anterior.
Astfel, dacă există o afinitate de fond între Descar
şi Husserl236 sub aspectul frământărilor ce rezultă în nev
de întemeiere şi refundamentare a întregii filosofii, de
trebările pe care le au în vedere ambii pe întreg parcur
lor teoretic şi metodologic (respectiv (1) Există o evide
apodictică originară?; (2) Care este aceasta?; (3) Cum poate ajunge la ea?; (4) Cum poate căpăta valabilitate o
ectivă ceea ce este găsit ca evident exclusiv în insula c
ştiinţei mele?) şi a adeziunii explicite la revoluţia copercană a întemeierii idealist-transcendentale a cunoaşterii,
doi se disting în mod esenţial în privinţa materiei şi a fintăţii demersului lor, iar aceasta în baza faptului că prezum
ile subiacente celor două perspective sunt diferite. Astdacă Descartes în urma pasului ego cogito tinde, în rap
cu cea de-a patra întrebare anterior menţionată, cumva
233 Lucru pe care Descartes chiar îl face prin argumentul veracitas De
236 Despre intenţia originară a fenomenologiei puteţi consulta
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 263/370
refuze consecinţele radicale ale descoperirii sale sub aspec
tul naturii obiectivităţii şi, pe cale de consecinţă, să-şi câr-
pească oarecum sistemul în încercarea de a-1 adapta la o de
finiţie subiacentă a obiectivităţii împrumutată cumva de-a
gata din exterior şi neanalizată critic, Husserl permite concluziilor sale privitoare la evidenţa apodictică şi ego cogito
să se extindă şi asupra conceptului de existenţă obiectivă,
ca atare reformulându-1 în mod radical237.
Astfel, dacă Descartes viza un sens transcendent al
lui existere ca fapt de a f i în afară, cu alte cuvinte
prefigurându-se ca problemă accederea prin cunoaştere la
ceva aflat prin natura sa în afara cunoaşterii, Husserl are în
vedere, relativ la problema obiectivităţii, un sens transcen-
dental al lui existere (care perniţe, spre deosebire de celă
lalt o menţinere permanentă în evidenţa apodictică a lui
cgo-cogito). Aceasta este, cred, miza afirmaţiei lui Husserl
dintr-un anumit punct al Meditaţiilor carteziene cum că
transcendenţa este un sens de existenţă construit în puraimanenţă a ego-ului.
Desigur, acum, Husserl l-a avut la dispoziţie pe Kant a cărui
mternalizare transcendentală a spaţiului şi a timpului ca forme ale in
tuiţiei a avut, în opinia mea, un mare aport asupra perspectivei husser-
liene, în particular asupra constituirii conceptului de fenomen în forma
sa modernă.''' De menţionat în acest sens este că miza ultimelor două meditaţii ale
lui Husserl din lucrarea anterior menţionată este tocmai construirea obi
ectivitătii pe conceptul de alteritate iar alteritalea ca pe un sens de exis
tenţă ce rezidă în însăşi subiectivitatea generică (a priori) a ego-ului, i.e.
ca o intersubiectivitate ego/ogică. Mai concret: conştiinţa faptului că
cu sunt astfel este în mod inerent legată de conştiinţa că p o t f i şi altfel
aceasta din urmă fiind constitutivă şi sensului de celălalt (existent după
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 264/370
Am văzut astfel cum fenomenul este prefigurat în î
săşi natura internă, a priori a ego-ului, acesta fiind sing
ra posibilitate prin care o conştiinţă pur potenţială de si
poate fi adusă efectiv în act. Ca atare, ego-ul are nevoie
conştiinţa a ceva concret pentru a putea deveni efectiv co
ştient de sine. Aceasta ne aduce la conceptul de intenţionlitate, care ar constitui din punct de vedere fenomenolog
natura specifică şi ireductibilă a oricărui fapt de conştiin
La modul cel mai simplu intenţionalitatea are în vedefaptul că orice conştiinţă particulară este conştiinţă a cev
mai mult sau mai puţin specific determinat*239240. Cu alte cvinte la fel cum nu se poate vorbi despre o identitate form
lă, vidă a lui ego cogito (ceva concret trebuie gândit pent
ca cgo-ul să-şi poată surveni sieşi ca gândindu-se pe sin
nu se poate vorbi nici despre o identitate formală, vidăvreunui act particular de conştiinţă. Această chestiune es
explicitată în distincţia dintre dimensiunea noetică şi c
noematică a oricărei trăiri prin care se pune în evidenţă fa
tul că orice conştiinţă particulară este prin natura ei aconştiinţă a cuiva (noetică) pe cât este şi conştiinţă desp
ceva (noematică), conştiinţa ca atare, în deplinătatea sa n putând surveni decât în conjuncţia celor două dimensiu
i.e. conştiinţă a cuiva despre ceva.
Astfel în cazul raportului dintre o trăire şi obiectul sintenţional avem de-a face cu o legătură intrinsecă şi re
proc asumată iar nu cu o relaţie de tipul unui contact exte
celuilalt ca cel care este altfel dar în legătură cu mine, având la în
mână un acelaşi fond de potenţialităţi, o aceeaşi serie de alegeri de si
în termeii lui Sartre.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 265/370
or dintre un mediu numit conştiinţă şi un obiect din afara sla care ea cumva asistă şi pe care şi-l alipeşte; în termen
lui Kant legătura nu este de tip compositio241 ci nexus242
anume ca unitate a celor două aspecte într-o trăire unică dnatură constitutivă pentru identităţile ambelor- conştiinţ
care gândeşte obiectul intenţional în cauză şi obiectul gân
dit de către respectiva conştiinţă. Spre exemplu în cazul luego cogito dacă ne apucăm cumva să decantăm aceast
conştiinţă243 şi să distingem între egoul noetic ca ace/ mediu la nivelul căruia se ia notă de un anumit ceva şi egou
noematic ca acel ceva de care se ia notă la nivelul mediulu
respectiv, se va constata că autodefinirea de sine a egoului noetic (în măsura în care are sens a se vorbi despre aş
ceva în mod independent de dimensiunea noematică) arconsecinţe structurale asupra naturii ego-ului noematic ştotodată că ceea ce este găsit ca nou la nivelul acestuia din
urmă serveşte ca bază pentru o nouă auto-definirc d a egoului noetic. Subliniez însă din nou faptul că această distincţie este precedată de un mare dacă, altfel spus ea are caracterul unui pur artificiu mental şi nu încearcă să susţină posibilitatea de existenţă separată, independentă a dimensiuninoetice şi, respectiv, celei noematice.
4: Tennen ce desemnează punerea în legătură a unor elemente care nu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 266/370
3 - D im en siu n ea s in cro n ică a a n a lize i f e n o m e
nolog ice ( 1 ) . D esp re e sen ţă (W esen ) ş i s e s izarea e i: v a r ia ţ ia e ide t ică .
Ajunşi în acest punct survine următoarea întrebare
cum se constituie pentru noi obiectele în calitatea lor d
fapte de conştiinţă , de unităţi noetic-noematicel Vom constata în raport cu această din urmă întrebare faptul că oric
conştiinţă pe lângă faptul de a fi esenţialmente intenţional
i.e. conştiinţă a ceva, a unui anumit obiect, se constitu
totodată şi ca o intenţionare în plus a obiectului respectivCu alte cuvinte orice trăire a conştiinţei porneşte de la
prezenţă nemijlocită a unui obiect într-o instanţă actuală
sa, îi prefigurează acestuia un fond de potenţialităţi, să zcem de potenţiale instanţe perceptive al căror ansamblu sin
tetic constituie însăşi identitatea obiectului respectiv şi carca atare revine asupra instanţei actuale în momentul spec
ficat iniţial şi reglează actul nostru perceptiv integrând in
stanţa actuală în cauză într-un ansamblu coerent care dtotodată sensul instanţei respective- tocmai astfel se poat
vorbi despre aceasta ca instanţă a ceva.
Să presupunem ca atare că am în faţă un cub. îl prvesc. Ce înseamnă aceasta? Păi în primul rând aceasta în
semnă că eu am prezent respectivul obiect într-o instanţ perceptivă actuală, îi văd, să spunem, două dintre faţete. î
raport cu această instanţă perceptivă244 eu îmi definesc c
obiect-regulativ al identităţii instanţei respective un cub. î
baza acestor două aspecte, anume instanţa actuală pe de
parte şi menţionatul cub prefigurat de către aceasta pe d
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 267/370
alta eu îmi definesc o serie de instanţe potenţiale către care
percepţia obiectului respectiv ar putea evolua. Sigur, acumar putea surveni întrebarea: ce determină tocmai această
alegere prefigurativă de a pune actul perceptiv în cauză (instanţă actuală cum am numito noi) nemijlocit prezent în
legătură cu un anumit obiect potenţial existent şi de natură să regleze identitatea instanţei actuale? Este această legă-
tură necesară şi univocă, trimite ea, cu alte cuvinte numai
către un singur obiect? La aceasta se poate răspunde, pe deo parte sub un aspect general, că toate acestea ţin de faptulcă orice percepţie nu poate exista ca atare decât în măsura
în care are sens, este orientată către un ceva care dă seama
de însăşi natura specifică a percepţiei în cauză, cu alte cu
vinte că noi nu putem percepe instanţa actuală respectivădacă nu o punem în legătură cu ceva (pe care ea îl prefigu
rează şi care vine să îi dea ei identitate) a cărui instanţă ea
este, pe de altă parte într-un sens particular, că limitele alegerii obiectului-regulativ (şi prefigurat) în cauză coincid culimitele definite de configuraţia apărută în instanţa respectivă însăşi (nu pot, spre exemplu, ca plecând de la percepţiaunei muchii şi a două faţete să îmi prefigurez ca obiectregulativ al identităţii instanţei respective o sferă).
Astfel eu pun în legătură cu respectiva instanţă actua
lă un anumit fond de potenţialităţi determinat de obiectulintenţional pe care îl aleg în raport cu ea. Ca atare eu mă aş
tept ca rotind obiectul într-un anumit fel, instanţei actuale
să îi urmeze o alta al cărei conţinut îl am mai mult sau mai puţin specific prefigurat pornind de la prezenta instanţă.
Acţionez conform deciziei mele şi constat că noua instanţă
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 268/370
punsul ar fi că întreg procesul este reluat, obiectul intenţinal redefînit, păstrând însă seria de aşteptări care a core
puns, aceasta fiind ca atare luată şi reintegrată în noul obect intenţional. Astfel evoluăm din instanţă potenţială a
tualizată în instanţă potenţială actualizată şi din obiect itenţional în obiect intenţional pe parcursul unui proces cărui rezultat sintetic este însuşi obiectul prezent conştiinţ
în identitatea sa specifică. Ne putem imagina în acest co
text geneza obiectului ca pe un bulgăre de zăpadă carostogolindu-se devine din ce în ce mai mare - echivalen
obiectul, pe fondul acestei permanente negocieri de iden
tate, capătă tot mai mult determinaţii, devenind totodată d
ce în ce mai specific.Cu alte cuvinte atât adevărul cât şi eroarea la nivel
actului perceptiv au nevoie de un sistem de referinţă în r
port cu care să îşi capete sensul, sistem de referinţă repr
zentat tocmai de către menţionatul obiect intenţional car
în această calitate (anume cea de sistem de referinţă) esunic însă nu în sensul în care nu se schimbă (el având, dupcum am văzut posibilitatea de a se schimba cu ocazia fiec
rei confruntări dintre aşteptările relative la un obiect inte
ţional şi instanţele actuale corespunzătoare) ci în sensul
care de fiecare dată când o face, întreaga serie de instan
actuale şi foste actuale sunt redefinite, reordonate şi coag
late după modelul oferit de el (el serveşte ca bază unică dinterpretare şi reinterpretare a tuturor instanţelor, atât a c
lor actualizate, cât şi a celor doar potenţiale).Revenind, după cum spuneam anterior, în măsura
care noua instanţă potenţială corepunde aşteptărilor, ceea c
înainte fusese dat conştiinţei ca o simplă intenţie prefigur
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 269/370
denţa (ca instanţă actual prezentă conştiinţei), făcând înaceastă calitate obiectul confirmării sau, după caz, infirmă-
rii evidente. Concomitent, anterioara instanţă actuală revineîn postura de instanţă potenţială, vizată însă la un alt mod,
respectiv ca instanţă potenţială fostă actuală, mai simpluspus ca ceea ce mă aştept eu să se întâmple în baza faptului că aşa îmi amintesc că sa întâmplat data trecută. Pe de al
tă parte noua instanţă actuală îşi lansează propriile pretenţii, potenţialităţi în raport cu obiectul intenţional în cauză, acest
lucru reproducându-se în cazul fiecărei noi instanţe.
Deci, la modul sintetic, identitatea unui obiect în calitatea sa esenţială de afipentru conştiinţă, de dat al conşti-
inţei se constituie în baza unui proces de sinteză desfăşuratde către aceasta la nivelul întregului ansamblu de instanţe
potenţiale ale obiectului în cauză. Menţionata sinteză pre
supune varierea spontană în imaginaţie a tuluror instanţelor
şi alternativelor conceptibile ale obiectului în cauză, desigurîn limitele definite tocmai de natura sa specifică de acel (tip
de) obiect şi nu altul. în urma acestui proces se reţin caracteristicile de persistenţă ale obiectului (i.e. cele care au ră
mas invariabile pe parcursul acestui întreg proces) cafiindu-i constitutive în mod necesar şi, ca atare, constitutive
naturii acestuia, evacuând totodată toate celelalte ca fiindu-i asociate în mod contingent. Totodată în baza acestui proces se întemeiază şi distincţia dintre obiectul în cauză, înnatura sa internă şi celelalte lucruri cu care el stă doar înlegătură dar care nu îi sunt constitutive.
Spre exemplu dacă, pe de o parte, în anumite alterna
tive ale sale, un cub îmi apare ca fiind roşu, pe de altă parte
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 270/370
gătură cu el. Astfel faptul de a avea şase faţete sau ca plan
definit de una dintre faţete să întâlnească perpendicular plnurile definite de alte patru şi să fie paralel celui definit d
cea de-a cincea este o chestiune necesară, în sensul în canu este conceptibil a menţine obiectul în cauză în calitatesa de cub în condiţiile modificării uneia dintre aceste pr
prietăţi, identitatea lui ar fi cumva dizolvată.
Acest întreg proces prin care un obiect este transfo
mat în pură posibilitate pornind de la o anumită instanţă atuală a sa şi variind în imaginaţie toate alternativele conce
tibile ale sale cu reţinerea invariabilului ca fiind constitutnaturii sale interne poartă numele de variaţie eidetic
aceasta constituind prin excelenţă modul în care conştiinţajung să îi fie date obiecte. Lămuritor în acest sens este umătorul pasaj din studiul prof. Elisabeth Stroker Fenomen
logia transcendentală a lui Husserl:
„Din acel punct, intuiţia esenţei s-ar desfăşura schimb la nivelul unui proces în care toate variaţiile posible ale unui obiect ar fi simulate şi desfăşurate în mod lib
în imaginaţie. Acest proces s-ar extinde până la însăşi lim
tele a ceea ce este imaginabil dată fiind natura obiectului
cauză, culminând într-o sinteză de coincidenţă a ceea rămâne ca invariabil pe întreg parcursul unor atari modi
cări. Esenţa, sau eidos, este, astfel, nimic altceva decât aceinvariant.”245
245„From that point on, the intuition of essence would occur inste
within a process where all possible variations of an example were free
simulated and run through in imagination. This process would
carried out up to the very limits of what is conceivable given the natu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 271/370
Sub un aspect secundar termenul de variaţie eideti
desemnează şi un principiu metodologic specific fenomenlogiei, ce survine pe fondul reducţiei transcendentale şi ca
împreună cu aceasta permite menţinerea oricărui fapt d
cunoaştere în permanenta auto-evidenţă a lui ego cogito246această chestiune se va preciza însă pe parcursul pasajel
care vor urma.Din toate acestea de reţinut este în primul rând fapt
că obiectul astfel constituit pentru conştiinţă este o unitasintetică de natură nu numai noematică ci şi noetică, vizân
ca atare nu numai ceea ce îndeobşte este numit obiect
gândirii ci şi subiectul acesteia, respectiv ego-ul. Aceasîntrucât, aşa cum am văzut şi anterior, cele două aspec
sunt în mod inerent legate, însuşi conceptul de conştiinneputându-se defini decât prin conjuncţia celor două, re
pectiv în calitate de conştiinţă a cuiva despre ceva.Raportându-ne la această definiţie ne putem da scam
de faptul că ego-ul acoperă ambii poli de coagulare a senslui a ceea ce înseamnă conştiinţă. Astfel putem vorbi at
despre un ego în calitatea de conştiinţă a cuiva (i.e. ca p
de identitate care este parcurs de un flux de trăiri intenţinale concrete) cât şi despre ego în calitate de conştiin
despre ceva (sub acest aspect conceptul de ego vizând to
mai materialul, conţinutul concret de trăiri intenţionale cu
configuraţie specifică). Aceasta ne aduce la ideea faptulcă orice obiect care ajunge să fie prezent conştiinţei (în uma procesului de sinteză anterior descris) desemnează o
246 Mai exact, în ordinea metodei fenomenologice, dacă reducţia tra
cendentală viza limitarea premiselor investigaţiei la certitudinea ap
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 272/370
cultate a ego-ului însuşi de a şi-l face prezent- mai exa
orice nou (tip de) obiect prezent conştiinţei întemeiază toodată o nouă regulă la nivelul ego-ului constituant de a ş
face accesibil descoperindu-ne astfel atât o lege a constiturii anumitor (tipuri de) obiecte de către conştiinţă cât şi u principiu de funcţionare al ego-ului constituant acestorMai simplu spus, orice nou obiect sau nou mod în care este desemnează un nou mod în care ego-ul este. Ca atar
variaţia eidetică, sub aspectul său de principiu fenomenolgic, revelează pe lângă necesarul şi universalul de la nivel
oricăror obiecte prezente conştiinţei şi necesarul şi univesalul de la nivelul ego-ului însuşi.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 273/370
4 . D im en siu n ea s in cro n ică a a n a lize i f e n o m eno logice ( 2 ) . D u b la ip o s ta ză a eg ou lu i tra n s -
cendenta l: ego p o la r ş i ego m on ad ic . Concep-
tu l de h ab i tu a l i ta te .
Cu titlu rezumativ, în ordinea de cunoaştere fenome
nologică, dacă primul pas, respectiv cel al reducţiei trans-cendentale era destinat a circumscrie investigaţia unor pre
mise apodictice, respectiv evidenţa apodictic-originară a luiego cogito, cel de-al doilea, anume variaţia eidetică (pro
dusă pe fondul celei dintâi) vizează transformarea ego-uluiînsuşi în simplă posibilitate reţinând sintetic ceea ce se în
tâlneşte la acest nivel ca necesar constitutiv oricărui egoconcret, real şi universal distribuit în rândurile acestora.
Ca atare ego-ului în calitatea sa de ego transcendental
îi sunt constitutive trei ipostaze- ego-ul redus trancendcntal;
ego-ul variat eidetic (prin care se vizează constituirea unuiansamblu generic al tuturor modurilor potenţiale concepti-
bile în care un ego ar putea fi) şi cea de sinteză a invariantului existent la nivelul acestui ansamblu de infinite moduri
potenţiale în care un ego ar putea fi (ca dând seama de necesarul şi universalul de la nivelul oricărui ego real, con
cret).
La nivelul ego-ului transcendental dimensiunea noeti-că, respectiv ego-ul în calitatea sa de pol de identitate este
desemnat prin conceptul de egopo/ar , pe când sub aspectulsău noematic, de flux de trăiri concrete este denumit ego
monadic.Mai explicit, la nivelul ego-ului variat eidetic, în spa
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 274/370
cu care ego-ul într-o variantă particulară a sa ar avea dface dacă ar fi actualizat247). Ca atare ego-ul monadic
constituie în concretitudinea sa tocmai ca actualizare a u
ra dintre potenţialele sensuri de a fi existente la nivelul e
ului transcendental, natura sa individuală (a ego-ului modic) depinzând de natura specifică (conţinutul) sensur
potenţiale care sunt actualizate şi care, considerate în
samblu aduc cu sine în raport reciproc şi o configuraţie s
cifică. Aceasta implică faptul că orice actualizare a anutor sensuri potenţiale de la nivelul ego-ului transcende
într-o configuraţie specifică (numită ego monadic) este pusă unei condiţii de composibilitate, cu alte cuvinte treb
ca respectivele sensuri actualizate să poată fi posibile
preună. Aceasta dă seama de un al doilea strat de necesitanume unul constituit din acele proprietăţi rezultante
specificul ego-ului monadic respectiv- acele proprietăţi c
îl fac pe ego-ul monadic în cauză să fie tocmai aceI
monadic şi nu altul , specificul necesar distingerii ego-umonadic în cauză, cu acele trăiri concrete particulare şi
acea configuraţie specifică de oricare altul. Aceasta î
meiază proprietăţi permanente ale ego-ului monadic în c
ză şi, în mod echivalent, puncte de persistenţă la nivfluxului de trăiri (prin natura sa schimbător) parcurs de
tre acesta în calitate de acte ale ego-ului - aşa numhabitual ităţi.
Spre exemplu: eu iau o decizie. Cu alte cuvinte
infinitatea de sensuri potenţiale pe care le am la îndem
ca ego monadic eu privilegiez pe unul, îl aduc în act. înteriorul acestui fapt, indiferent ce aş face, fie că acţio
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 275/370
susţinut în direcţia deciziei mele, fie că mă răzgândesc şi
fac cu totul altceva acel sens potenţial, respectiv deciziamea, va rămâne cumva înregistrat la nivelul conştiinţei me
le ca sens fost actualizat, grosso modo eu mă voi raporta
pentru totdeauna la mine (printre altele) şi ca acel cinevacare a luat decizia respectivă. Ea va fi un act al meu şi vaservi ca sistem de referinţă al tuturor faptelor care stau în
legătură cu ea, fie că m-am ţinut de decizia luată, fie că nu.
Ea va reprezenta un punct de persistenţă pe fondul schim bător al experienţelor parcurse, o habitualitate a ego-ului meu cum ar numi-o Husserl, habitualitate care deşi sub un
anumit aspect este arbitrară, în sensul în care iniţial este lalatidudinea mea, ea devine ulterior oarecum necesară în
sensul în care odată aleasă nu mai poate fi ignorată, nu semai poate face abstracţie de ea, eu nu mai pot face abstrac
ţie de ea în raportarea mea la mine (desigur în contextul în
cauză). Ea devine cumva constitutivă mie în calitate dc ego
monadic- astfel identitatea oricărui ego-monadic sc constituie (reconstituie) în această istorie personală concretă de
liabitualităţi, de fapte potenţiale aflate la îndemână şi aduseîn act prin diferitele alegeri de sine248 ale ego-ului.
De reţinut este însă faptul că ego-ul monadic în con-
cretitudinea sa nu constituie nicidecum o abdicare de la puritatea lui ego cogito care ar fi cumva exclusiv rezervată
ego-ului transcendental. După cum am spus şi anterior, ego-n I transcendental este în mod necesar potenţialmente con-
<ret, în sensul în care fiecare dintre alternativele potenţiale*arc constituie ansamblul desemnat ca ego transcendental
<.le prin natura sa concretă, mai exact, conţinutul de trăiri
corespunzător fiecărui potenţial mod de a fi al ego-ului
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 276/370
cendental. Ceea ce constituie aşa numitul caracter abstral conştiinţei, în particular al ego-ului transcendental rezîn ipostaza sa249 de suspendare, în faptul că deşi fiecare d
tre infinitele alternative pe care le are la dispoziţie sunt s
suri concrete de a f i250 niciunul nu este, la acest niveadus în act- ego-ul transcendental este plasat într-o ipostde suspendare datorită raportului reciproc de tensiune din
diferitele potenţiale sensuri de a fi.Mai explicit: după cum am văzut şi anterior, pentru
mai multe alternative de a fi să poată fi actualizate con
mitent232 ele trebuie să fie posibile împreună, sau, cum
exprimă llusserl, composibile. Cum însă avem la dispoz
un spaţiu infinit de potenţiale sensuri concrete de a fi, fiere dintre acestea îşi are contrapartea sa (sub aspect condictoriu) rezultatul este un joc de sumă nulă la nivelul
samblului ca atare- ego-ul transcendental în ansamblul
nu poate fi sub nicio formă adus în act. El este astfel în m
perpetuu ţinut în această ipostază de suspendare, chesticare însă, pe de altă parte, îi asigură o perspectivă privil
ată (Übersicht ), el având la nivelul privirii, în mod petuu, cuprinderea ansamblului potentialităţilor. Am pu
spune că ego-ul monadic are la îndemână unui universfinit de potenţiale moduri ale sale de a fi (aceasta incluz
potenţialele sale fapte, acte, trăiri, configuraţii etc) toc prin intermediul ego-ului transcendental. Sub acest asp
în opinia mea, metoda reducţiei transcendentale nu estecât o cale prin care se caută a i se face accesibil ego-
249 A celui clin urmă.
2 0 Adică inerent dotate cu un conţinut intenţiona] de trăiri
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 277/370
monadic, ego-ul transcendental în explicitul său prin read
cerea şi rearuncarea celui dintâi în ipostaza de suspendacaracteristică celui din urmă prin tratarea a ceea ce este a
tual, a ceea ce se întâmplă efectiv să fie ca un simplu mo
al posibilităţii. Aceasta deschide totodată ego-ului monad perspectiva universalului şi necesarului sub aspectul inva
antului care se păstrează la nivelul întregului ansamblu potenţiale sensuri concrete de a fi. Astfel, necesarul desem
nează o regiune particulară, eventual privilegiată, de la nvelul posibilului, ca ceea ce este universal posibil. Aceas
dă seama şi de familiaritatea lumii pentru ego, având simptom, spre exemplu, faptul că până şi ceea ce este necnoscut este cumva înţeles ca potenţial cognoscibil, prin n
tura sa (de obiect necunoscut) perceput prin relaţie cu cece este cunoscut253, implicit ştiut254, iar mobilul acestui fa
53La nivelul jargonului filosofic aici se are în vedere distincţia stabide Platou în Theaitetos şi în Sofistul între a f i i şi a cunoaşte. Cu ti
rezumativ menţionez faptul că în aceste dialoguri, în vederea evită
paradoxului sofistului, Platon tratează fa p tu l de a nu cunoaşte în po z
vitatea sa„ desemnându-1 (desigur, laolaltă cu a cunoaşte) ca mod
faptului de a şti.
Grosso modo paradoxul pe care Platon aici încearcă să îl evite e
acesta (sub raport epistemic): Adevărul înseamnă a grăi cu privire
cele pe care le ştii/ Ca atare eroarea înseamnă a grăi cu privire la cele
care nu le şti i . /Dar tu cum nu ştii nimic despre respectivul lucru nu
cum să vorbeşti despre el (căci nu ştii nici măcar despre existe
lui)./Ca atare nu e posibil a vorbi despre ceva ce nu ştii./ Ca atare ero
rea nu este posibilă./Deci totul este adevărat.
Platon încearcă să evite această argumentare (1) rupând sinonimia co
pletă dintre a şti şi a cunoaşte, (2) tratându-1 pe a cunoa ş te ca pe o s
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 278/370
rezidă în aceea că nu există percepţie actuală, pur prezen
ci orice act perceptiv se constituie în baza unei sinteze în
un dat actual şi fondul de potenţialităţi către care el trim
ca atare orice este necunoscut trimite prin natura sa la cece este cunoscut şi în raport cu care el este înţeles şî pot
ţial cognoscibil. Ca atare necunoscutul survine în conştii
oricărui ego monadic prin intermediul ego-ului transcdental, identitatea sa de obiect necunoscut fiind ţinută as
în perpetuă legătură (prin intermediul sensurilor potenţi
pe care el le prefigurează şi care, la rândul lor, se întasupra lui conferindu-i sens) cu obiectele cunoscute.
Adevărul înseamnă a grăi despre cele pe care le cunoşti (deci le ştii)
atare eroarea înseamnă a grăi cu privire la cele pe care nu le cun
(ştiindu-le şi pe aceastea, i.e. ştiind cel puţin despre existenţa lor)
ulteriorul acestor doi paşi ai argumentării cel de-al treilea (aşa num
pivot al concluziei) nu mai este posibil căci judecata îl are aici în ved
pe a nu şti iar nu pe a nu cunoaşte la care se refereau primele dou
decăţi- lanţul argumentativ este astfel rupt.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 279/370
5* D im e n s iu n e a d ia c ro n ic ă de a n a liz ă f e nm e n o lo g ic ă . P r o b l e m a t iz a r e a fe n o m e n o lo g ic
a c o n ş t ii n ţ e i ş i a n a l iz a i n t e n ţ io n a lă a id e i i
R e a lita te 2̂ .
Pe lângă această dimensiune sincronică de tratare problemei genezei obiectului, Husserl pune în discuţie,
un mod la fel de pregnant, o dimensiune diacronică a chliunii. Astfel, în ldeen II spre exemplu, ni se propune o
ritabilă filogeneză a constituirii obiectului prin intermedunei reflecţii noemcitice la nivelul căreia sunt parcurse
mod sistematic toate ipostazele sale ontologice, începând la simpla apariţie, singulară şi oarecum vagă (prin faptul
a nu atârna de niciun obiect intenţional în mod explicit terminat)256, până la obiectul real dotat cu o identitate co
cretă însă solipsistă (i.e. definită în raport cu un ego real
dividual), lucrul obiectiv care populează aşa numita Natua ştiinţelor empirice, pentru a ajunge în ultimă instanţăobiect în calitatea sa de act cultural în care concretitudin
sa reică devine asimilată abstracţiunii sensului: în ordin
spiritului partea adumbrită a obiectului iese în faţă, iar cnaturalevidentă alunecă în secundar, el este supus unconversiuni intenţionale în urma căreia ceea ce în atitudin
naturală se prezintă ca un apendice, o funcţie a, o ane
’ O interesantă analiză a rolului temporalităţii în ansamblul fenome
logiei găsiţi şi în Kelly, S.D., „Temporal Awareness”
l ’henom eno logy a nd Ph i losophy o f M ind , Editée! by David Wood
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 280/370
aproximativă şi evanescentă a datului material-real, cap
prioritate, asimilându-1 pe acesta intr-un alt registru dotat
o obiectivitate aparte; astfel, spre exemplu, sunetul-inert
te absorbit într-o simfonie, semnul grafic este absorbit
literă, litera este absorbită în cuvânt iar acesta în scriere,
acest moment se produce o răsturnare a priorităţilor, suptul fizic al sensului, sunetul sau bucata de hârtie transpa
ca anexă, ca apendice a ceea ce mai devreme fusese neese
ţial iar acum devine esenţă.Fireşte, ipostazele filogenetice ale obiectului surpr
se în reflecţia noematică sunt urmate îndeaproape de parcurs echivalent în ordinea noetică: ego-ul însuşi trebu
să suporte o scrie de modificări care să îl facă demn de o
ectul pe care şi-l pretinde. Astfel, în mod corelativ parc
sului noematic, se va trece de la ego-ul solipsist al reducţtranscendentale la ego-ul obiectivat ca Psyché, ego
intersubiectiv, pentru ca, în cele din urmă, Spiritul ca soi de echivalent cultural al ego-ului transcendental să
cheie dialectica.
Esenţialmente avem de-a face în cazul acestei reflecnoematice, cu o ipostază privilegiată a ceea jargonul fen
menologic desemnează ca analiză intenţională: se porne
de la un de la sine înţeles, de la un sens gata fixat şi bătărit în spaţiul semnificaţiilor, eventual ipostaziat într-o im
gine, pentru ca ulterior, să se caute în prealabilul său (să
silabisească după cum spune Ricoeur) acele intenţii constuante implicite care converg în el. Ceea ce se caută de feste tocmai intenţipnalitatea constituantă a conştiinţei, ca
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 281/370
mai obiectele de ea create, reprezintă un eşec de procedu
ab initio, în măsura în care această manieră de a lansa într barea, ce este conştiinţa în ea însăşi?, o proiectează
aceasta din ipostaza activă în care este esenţialmente sc
fundată, în cea a unui quid, a unui ceva anume, ca încremnit într-o identitate inertă, văduvind-o exact de ceea ce revine mai specific: faptuldeafiînflux. Aceasta m
chează o atitudine investigativă specific fenomenologică va căpătă cu atât mai multă preganţă mai târziu, la Heidegcr- faptuldeaIăsasăfie\ consideraţia pentru ipostaza
cercetare, cu alte cuvinte atenţia deosebită pentru faptul poziţionarea investigativă să nu alieneze obiectul chestionde însăşi esenţa sa specifică, de aşa natură încât, la sfârşsă nu rămânem cu impresia că am aflat ceva despre ceea
ne interesa când de fapt noi alterasem, poate chiar distrussem lucrul care ne interesase iniţial prin însăşi maniera
care ne-am aplecat asupra lui. Ca atare ipostaza în care es plasat obiectul investigării este la fel de mult determinan
în privinţa conţinutului a ceea ce vom descoperi despre pe cât sunt aşa zisele note interne ale sale, iar, sub aces
considerente, a plasa conştiinţa ca atare pe masa de diseca laboratorului analitic este o ipostază ce scapă din start î
Ireaga miză a ceea ce ea este', aici maniera de a întreba
propune un răspuns care prin modul său invaziv înstrăineză obiectul de însăşi firea sa esenţială şi specifică. în ultim
instanţă Kant însuşi, după cum am văzut ceva mai devremne avertizase în privinţa a, să-i spunem, sustractivităţii ep
temice a conştiinţei în puritatea sa: ego cogito survine întodeauna doar în implicitul a tot ceea ce poate fi pentru n
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 282/370
terează un acelaşi paralogism transcendental pe care Kant
reproşa raţionalismului clasic iar, în aceeaşi linie de argu
mentare, fenomenologia pune în vedere faptul că ceea c
vom descoperi la sfârşitul travaliului empirist-psihologisva fi mai degrabă tributar premiselor necritic asumate acercetătorului (sau şcolii) în cauză, decât firii conştiinţe
Aşa s-ar explica, pentru fenomenolog, pestriţia de răspunsuri şi opţiuni oferite de cercetarea psihologică asupra aş
zisei naturi a conştiinţei, tributară mai degrabă serend
pităţii provenite din combinarea acestei abordări alienancu o anumită unilateralitate: fiecare dintre ele se fixeazînlr-un este, într-o ipostază particulară a obiectivării conşt
inţei, încercând să îi dovedească, sub o formă sau alta, c
racterul esenţial, în contra tuturor celorlalte care vizează î
mod alternativ să facă acelaşi lucru cu aspectul de ele seszat. In replică la toate acestea, pentru Husserl şi fenomeno
logia care l-a continuat sub acest aspect (Heidegger), con
ştiinţa nu funcţionează în registrul lui este, nu îi revine c
esenţă un quid, un ceva anume, inert în baza căruia să i saloce un anumit loc, mai mult sau mai puţin specific, î
mecanica Naturii ci în al lui aputeafi; orice eu sunt al con
ştiinţei se articulează pe fondul unui eu pot, orice trăir
(Erlebniss) revine la calitatea de asumare conştientă a un pure potenţe în ansamblul unei multiplicităţi infinite. Astfe
desluşirea oricărui act constituant al conştiinţei se poat purta doar în implicitul unui constituit al acesteia, unu
cogitatum (sau noema) asumat în calitate de ghid transcen
dental. In Ideen 11 această calitate îi revine în primul şi î
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 283/370
ror sinteză specifică rezultă în Ideea, conceptul şi sensuceea ce pentru noi înseamnă realul.
într-un prim pas putem astfel constata că acesta,
semnificaţie, se specifică în două mari ipostaze genericrealitatea ca natură, corespunzând, mai mult sau mai puţariei de interes a ştiinţelor empirice şi realitatea ca lumspirituală, avându-şi contrapartea epistemică în aşa numi
le ştiinţe ale spiritului, care în vremea lui Husserl ofereau
versiune interpretativă alternativă celei empiriste din ce
ce mai gustată. Cu alte cuvinte se urmăreşte, într-un segeneral, justificarea transcendentală, atât în mod separat c
şi reciproc a ontologiilor care revin celor două discursu
sau mai degrabă atitudini alternative: calea către depăşircontradicţiei aparent irezolvabile între oricare două sau mmulte ontologii în mod exclusiv disjuncte este tocmai ap
lul la transcendental, respectiv raportarea la ele nu ca dade-a gata în dimensiunea lor ontologică ci tocmai ca prodse constituite în atitudini alternative ale unui aceluiaşi eg
transcendental , iar aici întrebarea principală care se articlează este mai degrabă de factură teleologică decât cauzal
ce poate urmări ego-ul printr-o astfel de atitudine, respect printr-o astfel de ontologie ei corespunzătoare ? Aceasta rvine la a spune că legitimitatea oricărui demers de cunoa
tere se discută, în mod prioritar, într-un registru extr
axiomatic; fundarea internă a orice poate fi găsit ca adevrat la nivelul unei ştiinţe este precedată de o fundare extern
transcendentală responsabilă în mod universal de tot ceece poate însemna vreodată Adevăr atât în spaţiul ştiinţif
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 284/370
giei. Foarte bună este remarca lui Elisabeth Stroker în ac
sens: „(•••) Proiectul lui Husserl nu vizează o îndoială privire la cunoaşterea care, în atitudinea naturală, are
treaga legitimitate de a fi pusă la îndoială. Mai degrabă e
vorba despre surprinderea a ceea ce se întâmplă şi trebuiese întâmple la nivelul cunoaşterii pentru ca aceasta să î
plinească ceea ce o considerăm noi a împlini. Astfel, pen
Husserl, întrebarea nu priveşte atât problema posibilit
cunoaşterii de a-şi întâlni obiectul. întrebarea sa priveşmai degrabă, maniera în care trebuie înţeles faptul că
numitei cunoaşteri ajunge să îi fie conferită validitatemodul în care trebuie înţeleasă discuţia asupra validităţii
adevărului ci. Numai în această privinţă Husserl supune
noaşterea îndoielii. Fenomenologia pune la îndoială realirile cunoaşterii în măsura în care sensul pretenţiei salevaliditate rămâne neclar. Cu alte cuvinte fenomenologia
te interesată de sensul distincţiei dintre cunoaştere şi noaştere care are doar pretenţii de validitate. îndelungcontroversă asupra relaţiei dintre ontologie şi epistemoloeste decisă de către Husserl în favoarea priorităţii epistemlogiei.
Căci numai o critică a cunoaşterii poate conduce
clarificarea pretenţiilor ontologiei.”257
257„(Husserl's) project is not the doubting of knowledge (hat, in the
tural attitude, has every right not to be doubted. Rather it is the grasp
of what takes place and must take place in all knowledge so t
knowledge can achieve what we take it to achieve. Thus, for Huss
the question is not whether knowledge is capable of encountering
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 285/370
6. S t ra tu l so l ip s i s t de gen eză a ob iec tu lu i ntural .
Revenind acum la distincţia noastră, prima ipostagenerică a realităţii, respectiv cea în calitate de natură,
împarte la rândul ei în două dimensiuni, respectiv cea a relităţii ca natură materială şi cea ca natură animală sau phică.
Intr-un sens general trebuie remarcat totoda
unnându-1 pe Ricoeur, că din punct de vedere fenomenolgic orice realitate se constituie în conjuncţia a trei elemento intuiţie, un a vedea ca în mod primordial responsabilă
prezenţa realităţii în cauză; o materie non-intenţională (hyca materie primă care furnizează substanţa brută a trăir
concretitudinea acesteia; un transcendent, responsabil
orientarea trăirii dincolo de ea însăşi , respectiv ca presupnând un obiect pe care ea nu î! este, parafrazându-1 Waelhens. ~ De ţinut minte aici faptul că în această î
treagă întreprindere Husserl nu urmăreşte nicidecum o decalificare a ştiinţei empirice, cât o investigare a legitimităsale transcendentale. „Obiectul este o discordanţă posibi
depăşită. Ideen II sugerează imaginea unei respiraţii lar
Ihe sense of the distinction between valid knowledge and knowled
that merely makes a pretense to validity. The long-standing controver
over the relation between ontology and epistemology is decided
Husserl in favor of the priority of epistemology. For only a critique
knowledge can lead to the clarification of ontological asser-tions.”
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 286/370
care urmează unei mişcări de influx sau de revenire reflex
vă la ego-ul pur al fenomenologiei şi unei mişcări de expraţie sau de obiectivare prin care conştiinţa se fixează în c
va real, în semnificaţii prime şi demne de a fi rostite, demne de Âiystv şi Xoyoq.”259Se investighează deci mai degrabă sensul atitudin
generale la nivelul căreia lucrul survine ca lucru şi în caînsăşi Ideea de natură transpare în calitatea sa de temă nomativă; altfel spus obiectul, prin sensul său generi
primordial trimite la o înţelegere a naturii de o anumită fatură, înţelegere în care anumite poziţionări, comportamensunt prescrise iar altele sunt excluse. Parafrazându-1 pe aclaşi Ricoeur, ceea ce ştim în primul şi în primul rând nu escare sunt obiectele care fac parte din natură ci care esconştiinţa la care ele se raportează. Atitudinea specifică nturii este cea desemnată de Husserl ca fiind de factudoxicoteoretică, denumire prin care se încearcă a se subnia faptul că ea este mai mult decât simplă percepţie, anum
percepţie dublată de un anumit sens al asumării, de o anmită poziţionare ontologică: obiectul experienţei în atitudnea naturală face mai mult decât să îmi fie prezent, el es
la fel pentru mine, cât şi pentru oricine altcineva şi chiducând împlinirea intenţiei până la maximul pretenţiei, mod independent de noi. Lucrul, în această primă ipostade obiect (Gegenstand) se constituie la intersecţia cu însutrupul care revine ego-ului, devenit astfel corp perceptiv natât în calitate de reprezentant empiric asociat, alipit egului imaterial cât ca dimensiune materială esenţialmen
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 287/370
cel care survine ca stând împotrivă ( gegenstehen), prezensa este de fiecare dată dublu orientată: orice descoperire
unei noi proprietăţi a obiectului se suprapune peste irump
rea unui nou câmp de senzaţii la nivelul trupului. Trupul descoperă pe sine ca ft ind cumva faţă de un ceva pe carenu îl este - paradoxal: acest fel de a fi alunecă din calitatmod al trupului în cea de proprietate a obiectului. Tocm
întrucât trupul resimte ceva anume, specific în condiţii prezenţei acelui obiect, acest câmp de senzaţii este transf
rat asupra obiectului: este proprietatea obiectului în cauzde a face trupul să simtă aşa şi aşa reciproc, este propri
tate a trupului de a se simţi aşa şi aşa în raport cu acel obect. Aceeaşi materie hyletică, nonintenţională este specula
intenţional atât în mod transcendent cât şi imanent. Totodtă, aceasta face ca, într-un sens general, însuşi corpul, în clitatea sa de lucru, să fie co-aprehendat laolaltă cu dimens
unea sa senzorială: mâna este aprehendată laolaltă cu întrecâmpul concret al senzorialităţii sale, cu toate atingeri¡ictuale şi potenţiale de care o ştim a fi capabilă.
Pe acest fond transcendental dublu orientat lucrul cobiect survine la intersecţia dintre întindere şi materialitat
astfel, dacă purei întinderi îi revine rolul de indicator al pr
zenţei obiectului, materialitatea este constitutivă concreteţacestuia, exact ceea ce face, în ultimă instanţă, din simplu
spaţiu-întins o realitate. Cu alte cuvinte, în măsura în car
supunem variaţiei eidetice obiectul, în coordonata sa ce
mai generală, el, înainte de însăşi realitatea sa, survine c pură întindere, i.e. sesizabil în mod specific ca esenţ
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 288/370
tudinii, a rezistenţei (Gegen-stand ). Deci în măsura în abstragem lucrai în calitate de obiect oricărei circumsta
oricărui context în care el ar surveni din prisma unuia
altuia dintre aspectele sale, ne rămâne o simplă schemă
sibilă, o aşa numită formă picturală după cum preferă sexprime Ricoeur. Ca atare, această mişcare pune în val
firea obiectului atât pe dimensiunea esenţei sale, cât existenţei, anume a acelui ceva care adăugat esenţei
din ea o realitate concretă: ceea ce lucrul înseamnă penoi presupune sine qua non o formă determinată căreia
te celelalte specificaţii survenite ulterior, care şi fac de adin obiectul respectiv o realitate, îi sunt contingente,
funcţii ale contextului. Totodată însă, în pura sa esenţă
ometrică obiectul rămâne incomplet, spectrului îi lips surplusul care îi conferă identitate reică.
Ca atare, momentul de debut al reităţii lucrului
tocmai raportarea schemei la circumstanţe. în acest conlucrul se constituie în deplinătatea sa pe fondul unei înt
sinteze: schemă-perspectivă-circumstanţă. Astfel, pe d parte, confruntăm schema picturală cu o multitudine de
spective, pe fondul variabilităţii cărora aceasta ne aparidentică iar, pe de alta, opunem lucral-identic astfel obţ
circumstanţelor extrinsece260, mişcare prin care transpar
fel de natură secundară, sau mai degrabă pseudo-natu
obiectului în cauză, constituită de corespondenţa mai msau mai puţin biunivocă dintre circumstanţe şi moduril
260 Diferenţa dintre perspectiva variabilă şi, aşa numita circums
extrinsecă variabilă va dpveni mai clară în cele ce urmează. P
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 289/370
apariţie ale obiectului. Sinteza schemă-perspective dă se
ma de o identitate pozitiv-intrinsecă a lucrului în cauz
afirmă ceea ce el este în esenţa sa, cea legată de circumstaţe de o identitate negativ-extrinsecă, i.e. ni-1 caracterizea
tocmai prin prisma a ceea ce el nu este (obiectul este idetic ca nefiind circumstanţele variabile). Interacţiunea dintobiectul ca atare, în sensul naturii sale intrinseci şi circum
stanţe este, desigur, mediată de către perspective, cărora revine, în acest context, un statut ambiguu, suspendat: itrinseci obiectului, ca ipostaze nemijlocite ale arătării sa
de sine, ca, dacă permiteţi, aspecte de esenţă, extrinseci, aflate sub tensiunea circumstanţelor, în măsura în care co
ţinutul a ceea ce ele oferă este afectat, într-o anumită măsră şi de factori semnificaţi ca exteriori în raport cu obiect
ca atare. Privind, spre exemplu, o sticlă, dintr-o anumi
perspectivă ea va arăta aşa, Ia fel cum a facut-o probabil d
fiecare dată când am privit-o din acest unghi; pc dc altă pa
te putem constata că unghiului îi revine numai o parte conţinutului lucrului pe care perspectiva în cauză ni-1 ofermodificând luminozitatea, această percepţie se poate nuansticla va apărea altfel deşi o putem în continuare recunoaş
ca fiind aceeaşi, din acelaşi unghi. De ce aportul luminoz
tăţii asupra percepţiei lucrului este semnificat ca ceva ţ
nând de circumstanţe, anume extrinsec şi contingent lucrlui ca atare, pe când ceea ce ne înfăţişează simpla pe
spectivă asupra sa este luat ca intim legat de natura acestia, ca o transparenţă nemijlocită a esenţei sale? Răspunsusc află !a discreţia subiectului: perspectiva este fixată csemnificaţie în înţelegerea mea ca ceva asupra căreia eu p
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 290/370
ca atare posibilitatea de a varia arbitrar unghiul de percepţ
al obiectului, pe când luminozitatea este semnificată, şi atare resimţită ca ceva ce nu depinde în mod total şi nem
locit de mine. Acesta este un prim moment în care, decamdată în coordonatele unei identităţi pur solipsiste a l
crului pentru mine, subiectul cade în obiect ; anume tocmîntrucât îmi apar ca având posibilitatea de a varia în m
nemijlocit şi spontan la nivelul percepţiei perspectiva, este resimţită ca o modalitate reală în care obiectul se pr
zintă. Eu lansez aici, dacă vreţi, o provocare faţă de obieanume aceea ca eu făcând tot ceea ce îmi stă în putinţă
nivelul perspectivei) pentru a-i dezagrega identitatea, vaind în mod nelimitat unghiul de percepţie, el*262 să îmi ap
în continuare ca fiind acelaşi; în măsura în care obiectul ete în stare să reziste acestei probe constând în confruntar
cu libertatea mea nelimitată, el capătă independenţă onlogică, e văzut ca un transcendent, ca ceva ce nu mai ţi
de mine, iar modalitatea în care se prezintă (se dă) în fiecadintre aceste perspective ca nemaiţinând de perspectiva
atare, de mine dependentă, cât de natura sa reală şi intr
secă. Luminozitatea, pe de altă parte, nu este semnifica
ca ceva la fel de intim dependent de mine, iar ca atare eu îmi pot permite să lansez o aceeaşi provocare faţă de lucşi sub aspectul ei, astfel încât ea este trecută în ordinul c
cumstanţelor extrinsece obiectului ca atare. Astfel, sintet
acele aspecte pe care le resimt ca aflându-se sub contro
meu deplin şi în confruntarea cu care obiectul rezistă (identic) sunt luate ca intrinsece naturii sale, acelea pe ca
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 291/370
ea ce intră în identitatea obiectului. Această nesigur pe sine sub aspectul a ceea ce ţine de circumstanţe facodată ca, în privinţa lor, să fim mult mai pretenţioşi, în
sul în care dimensiunea normativă a percepţiei obiectulfie mult mai explicită; avem expresii ca în condiţii de
nozitate normală - nu folosim însă expresii ca în conormale de posibilitate a variaţiei unghiului de percepţ
Pe de altă parte suntem conştienţi de o anumită mică a relaţiei circumstanţe-perspective; ştim, spre exe
că de fiecare dată când aducem luminozitatea la o anuvaloare, lucrul va apărea în perspectiva respectivă aAceasta ne permite, după cum spuneam anterior, cons
rea unei naturi secundare, contextuale a obiectului în c
mai explicit normativă decât cea dintâi. Această idensecundară a obiectului este extinsă asupra mediului.
spune: obiectul nu apare aşa cum el este oricum, oricâ
oriunde ci numai în anumite condiţii. Plaja acoperiaceste condiţii este foarte largă, în rândul lor putând intla aspecte privitoare la circumstanţele mediului fizic şi la cele psiho-organice ale propriului nostru trup. Sunte
mod mai mult sau mai puţin spontan înclinaţi să luăm
degrabă ca ţinând de obiectul real modul în care el sezintă în, să spunem, lumină deplină unui om aflat în conde deplină acuitate mentală, decât în semiobscuritate c
aliat în stare de ebrietate sau psihic afectat în oricare al
Identitatea noastră este constitutivă lucrului iar identilucrului este normativ-constitutivă mediului de percepţi
care suntem incluşi şi noi ca subiecţi psiho-fizic obiecti
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 292/370
vreodată constitui obiect, sens, mister, problemă, pe de aca familiar.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 293/370
7 . E go tra n sc e n d e n ta l ş i P sych é . R e la ţia
trupu l. Id e n t ita te a index ica lă a egou lui re
La nivelul acestei dialectici ego transcendental -ect - ego obiectivat relaţia cu propriul corp joacă rol
pivot în sensul în care, în legătură cu el, două naturisemnificate ca fiind întreţesute într-un acelaşi pol de idtate care deschide, pe de o parte trupului, dimensiunealigibilului, ego-ului pe cea a concretitudinii. Trupul e
meu în alt sens decât ca ceva posedat, anume ca ce
mod intim mie concrescut, ca ceva ce eu sunt. Psyc
trupul nu desemnează două substanţe diferite, în modmult sau mai puţin contingent dar coercitiv alipite c
stau de fapt pentru un acelaşi obiect, surprins însă dinspective diferite, respectiv fie ca finalitate a unei mişcă
obiectivare a ego-ului, fie a uneia de animare a reicucorpului lKörper ) care prin aceasta este însufleţit ( Bele
devenind efectiv trup {Leib). în acest sens ego-ul, prin ra sa abstras oricărei localizări (nu şi unei poziţionări)
ge să capete o cvasi-localizare: trupul este resimţit ca ego-ului, centru de orientare, punctul zero {Nullpunkt),
iiI absolut. Putem constata de altfel că geografia reatrimite prin ea însăşi la punctul zero: obiectele sunt plta stânga, la dreapta, sus, jos, înainte, în spate etc. . R
sc constituie, în acest strat primordial, în registrul luraport-cu al cănii centru sunt eu în calitate de trup, che
ne prin care, din celălalt punct de vedere, ego-ului ca p
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 294/370
exemplu, dezvăluie ca trăire, o proprietate a obiectuatins, pe de o parte, o modalitate concretă în care ego-ul
te, pe de alta - sticla este rece întrucât eu sunt rece când
ating (mai specific, eu mă simt pe mine ca fiind rece atucând o ating)', proprietatea pasageră a obiectului îmi dez
luie o posibilitate mie proprie şi potenţial perenă de aconcret: odată ce am aflat lucrul acesta pot alege oricâ
să fiu din nou rece astfel, atingând o atare sticlă. In acea
constă de altfel excepţionalul raportului potenţial- actual
contextul discuţiei despre conştiinţă: orice pură potenţialte, chiar dacă neactualizată în mod efectiv, este actual a
mată în orice raportare la sine a ego-ului, în sensul în c
cl este în mod actual conştient de fiecare posibilitate c
(cel puţin în baza experienţei trecute, însă nu neapărat) ideschide, asumând-o ca atare la nivelul definirii de si
Sintetic, fiecare nouă surpriză pe care ego-ul şi-o face
raportarea sa la sine, devine o notă a identităţii sale. Pafrazând o celebră formulă de-a lui Husserl, orice vizare e
o fundare; în măsura în care ego-ul s-a descoperit pe sine
un moment dat a fi capabil de ceva anume, i.e. a f i capade a fi întrun fel anume, această posibilitate este reţinută
deschizându-i o cu regiune cu totul nouă a experienţei
totodată, auto-definirii de sine posibile. Ego-ul este capaa menţine pure potenţialităţi în aşteptare şi a apela la
atunci când îi vine. Odată ce i se întâmplă un lucru, un m
de a f i el ştie, de acum înainte despre sine că poate f i şi a
fel, înţelegere dublată totodată de conştiinţa faptului acest mod de a fi este dependent exclusiv de disponibili
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 295/370
ciul potenţial, pe cât este concret la modul actual; lui i se înlâţişează cu la fel de multă patenţă orice stare aşa zis actua
lă în care se întâmplă să fie (să spunem poziţia în care se
găseşte propriul trup, sau o anumită hotărâre luată în privinţa unei dileme) pe cât i se înfăţişează una pe care doar o arla îndemână, în sensul în care ar putea-o face efectivă înmăsura în care ar alege acest lucru. în ultimă instanţă, ego
u! optează în fiecare moment al auto-definirii identităţii saleîntre o serie de ontologii alternative şi potenţialmente infi
nite. Aceasta înseamnă a fiinţa în mod concret în domeniutui a putea fi, iar, în lumina acestor ultime consideraţii pro
porţiile şi consecinţele eşecului de miză căruia raportarea
empirist-psihologistă la chestiunea conştiinţei îi este tributară este poate mai bine înţeleasă. Miza aici nu este pur teoretică ci ea este în egală măsură legată de însăşi lumea vieţi
Menţionata alternativă psihologist-empiristă face mai muldecât să descrie un mod, poate ştiinţific impropriu, în care
personalitatea funcţionează, ea fundează un mod, esenţial-mente alienant, în care ego-ul se înţelege pe sine, respectivnu în registrul lui a puteafi ci în al lui este, nu în calitate de
conştiinţă ce are în permanenţă prezentă în înţelegere ima
ginea ansamblului (potenţialităţilor) şi din perspectiva căreia fiecare sens particular de a fi este în mod lucid şi respon
sabil cântărit, ci ca obiect natural. Iar cum ego-ul ajunge să
se vadă pe sine ca obiect natural, anume înscris într-o mecanică inertă şi nereflectată a Naturii la nivelul căreia momentul (de altfel esenţial) al opţiunii nu mai joacă niciun rol
anume neliber deci neresponsabilizabil el se va şi com
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 296/370
Ca atare, într-un sens general, egoul transcenden
se află prins într-o permanentă negociere cu cel real în
vinţa sensurilor de a fi. Inevitabil, anumite sensuri partilare vizate (laolaltă cu întreaga lor contraparte implic
despre care am discutat în contextul conceptului compos ib Uitate) vor fi privilegiate, ajungând efectiv p
în act de către ego, iar altele, incompatibile cu acestea, fi păstrate în aşteptare. Această alegere prin care se f
trecerea din domeniul tuturor modurilor de a fi (păstrataşteptare) în domeniul lui a f i într-un anumit mod este c
ce marchează căderea ego-ului transcendental în ego-ul ra ego-ului polar în ego-ul monadic. A nu se înţelege însă
prin aceasta, ego-ul abidcă, în calitate de conştiinţă, de
identitatea sa transcendentală, cu alte cuvinte că cele dmoduri de a fi sunt succesive în sensul că unul dintre ele
cetează iar altul începe. După cum am subliniat în repe
rânduri, cele două momente se suprapun întrucât cele d
identităţi se presupun: ego-ul real nu este conceptibil al
decât în raport cu cel transcendental şi, vice versa. E
vorba doar despre punctul de vedere asupra mişcării, pectiv dinspre identitatea unui spaţiu potenţial infinit îns
un anumit sens particular de a fi, perspectivă din care e
ul transcendental este evident ca origine iar cel real trans
re ca finalitate, sau dinspre evidenţa unui mod anume dece tinde spre a deveni o simplă potenţialitate, printre m
altele, perspectivă din care ego-ul real este luat (în m prezumtiv) ca punct de plecare iar cel transcendental o
cum intuit în subiacent ca finalitate. într-un sens genereducţia transcendentală corespunde celei din urmă miş
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 297/370
lat, obiectul survine ca moment de inegalitate între ego-
transcendental şi cel real: ego-ul transcendental este, oarcum, şocat de faptul că din infinitatea de sensuri de a fi (p
care le are în mod concret prezente) tocmai acela se întâm plă să fie cel privilegiat, ego-ul real este şocat de faptul
acel sens concret, real care pentru el era luat de-a gata, î
cremenit este de fapt doar o simplă potenţialitate, printre infinitate de altele, la fel de concrete, la fel de realizabil
Ar fi aici poate mai pertinent a spune că, de fapt ego-transcendental şi cel real nu au niciodată de-a face unul c
celălalt în mod direct, ci mai degrabă îşi resimt recipro prezenţa numai prin efectele pe care mişcările originate fiecare dintre ei ajung să le aibă asupra celeilalte. Este ca
când aflându-ne la mal şi sesizând mişcarea de reflux a mrii realizăm faptul că ceva se întâmplă în larg , ceva ale crui efecte vom ajunge să le resimţim în mod iminen
Această perspectivă este în mod egal proprie atât ego-ultranscendental cât şi celui real. Niciunul dintre ele nu poaajunge la celălalt, dar îl ghiceşte sub impactul efectelor p
care mişcarea din el pornită le-a adus asupra mişcării sa proprii. Punctul de ciocnire este ghicit de către ambele
obiect, (Gegenstand - gegenstehen) primordialmente resim
ţit ca rezistenţă. Altfel spus, conştiinţa înglobează, desigambele ipostaze, atât cea a ego-ului transcendental, cât cea a ego-ului real, însă ea nu poate înota până în larg petru a vedea efectiv ce se întâmplă acolo în momentul cio
nirii. Ea nu poate decât eventual sesiza fluxul şi refluxul c
revin celor două ipostaze ale ego-ului, eventual fixa m
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 298/370
în expunerea punctului de vedere pe care încercăm a-1 pr
pune aici ca alternativă, legat, în principal, de specularefenomenologică a conceptului de lucru în sine (corespu
zând în contextul exemplului aici adus ciocnirii care se prduce în larg şi la care nici conştiinţa înglobantă, nici ego-u
transcendental, nici cel real nu pot avea acces).
Revenind, am putut constata astfel că identitatea ob
ectului survine, deocamdată în dimensiunea sa solipsistă, pfondul unei întreite sinteze între schema picturală (ţinând d
esenţa prereală a obiectului) - perspective (variabile d
recognoscibile în calitatea lor de aspecte ale unei aceleiaesenţe) circumstanţe (responsabile cu natura secundară
lucrului prin care acesta ajunge să fie extins asupra întreglui mediu, căpătând deci materialitate). Noetic, această si
teză este urmărită îndeaproape de o mişcare de întrupare
ego-ului prin care el devine parte a realităţii materiale suaspectul unui trup care nu îi este pur şi simplu alipit ci ese
ţialmente concrescut, în calitatea sa de realitate umană, p
rafrazând o referire a lui Sartre la Husserl. în măsura în caegoul transcendental alege să se înţeleagă pe sine ca oeste condiţionat a se semnifica pe sine ca esenţialmente î
treţesut unui trup care, în această calitate, nu mai este usimplu reprezentant al ego-ului imuabil în frusta realitate
materiei ci un veritabil moment de izbucnire a ego-ultranscendental în realitatea umană. „Ego-ul se constituie
psyché prin această întoarcere de sine asupra lucrurilor”.26
Ca atare Psyché survine în tensiunea esenţială cu ego-
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 299/370
special în sensul în care ego-ul om, deşi produs al obiectvării celui transcendental, este în continuare sine în
aperceput de această dată ca întreţesut unui corp, ca Psych
pe care în această calitate îl animă şi cu care întreţine, c parte a realităţii astfel constituite, o relaţie esenţială.
în ldeen II Husserl desemnează prin titlul de rază eului orice act de gândire, denumire prin care încearcă
surprinde dimensiunea constitutivă ce revine în mod esenţal oricărei trăiri a conştiinţei: eul radiază prin actele sal
demers prin care el îşi pune în faţă anumite obiecte de văz
de imaginat, de atins etc. . Pe fondul acestei activităţi pretatoare de sens el se va abstrage apoi obiectelor constituitva face un pas înapoi şi le va considera ca stând pentru sin
anume ca dotate cu legitimitate şi identitate proprie, ind pendentă de a sa; aceasta reprezintă, sub aspect atât noetcât şi noematic, trecerea de la ego-ul transcendental la ce
real. Astfel, după cum remarcă şi Ricoeur, înt-un sens scundar razele originate pe terenul ego-ului vor fi întâlnidc contraradiaţii echivalente dar de sens contrar venite di partea obiectului: în întruparea sa ego-ul se va comporta c
si cum obiectul intenţional este cel care îl determină, ca cum lucrul frumos este cel care îl atrage, cel urât îl respin
ge, cel ascuns nu se lasă văzut etc..Această scenetă implicdc bună seamă, ca ego-ul să joace şi faţă de sine rolul unenaturi pasive, să-şi eludeze esenţa constitutivă care îi revin
in calitate de ego transcendental şi să se ia pe sine ca doaasistând la obiectele al căror autor el, în aceastantemenţionată calitate, de fapt este. „Eul nu este nici ac
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 300/370
«eu».”264 „El nu poate nici să apară (entstehen), nici să di pară (vergehen), ci doar să producă (auftreten) şi să reduc
(,abtreten); el nu poate nici să se nască, nici să piară, ci do
să «insereze» şi să «abandoneze».”265 Pe fondul ego-ulutranscendental, cel real are un caracter artificial ', el survin
ca un lucru constituit, laolaltă cu obiectele la care asistînsă în ordinea produselor conştiinţei ego-ul real are un st
tut cu totul special tocmai în măsura în care, în mod perm
nent conştient în subiacent de deschiderea sa transcendentlă, el realizează de fiecare dată faptul că joacă un rol această postură de pasivitate în raport cu obiectul şi cu lu
mea, dar alege să participe Ia această scenentă tocmai într
cât acestea sunt cerinţele reclamate de însăşi activitate
constitutivă prin care ego-ul transcendental îşi instituie identitate efectivă, pe de o parte, lumea, pe de alta: el trebu
ie să se comporte faţă de sine ca fiind pasiv faţă de obie
tocmai pentru a avea de-a face cu un obiect, iar aceastocmai întru satisfacerea esenţei sale intenţionale. Aceasar fi contrapartea transcendentală a naivităţii mundane
ego-ului. Ca atare, orice pasivitate se constituie pe un fon
de activitate: ego-ul poate cel mult alege să exercite sau suspende actul specific orientat al reflecţiei, acel a te gân
la ceva anume, care îi revine în calitate de eu alert ţWach Ich), însă nu îşi poate cenzura însăşi activitatea prestatoa
de sensuri (o decizie în acest sens ar fi ea însăşi o form particulară de prestare de sens- aceasta este tocmai înţele
ciunea modului în care Husserl se raportează la reducţ
transcendentală şi care îl diferenţiază, printre altele, de cee
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 301/370
niciunei decizii reprezintă ea însăşi o decizie. Ca atare, în
măsura în care ego-ul real ajunge să se întâmple în lume caprodus al activităţii constituante originând în ego-ul trans
cendental (cuplul Psyché - trup) el o face cu totul altfel decât ca eveniment, obiect, lucru: el nu se întâmplă ci mai de
grabă „tot ceea ce se întâmplă lui i se întâmplă.”266 La felcum geografia primordială a realului trimite la trup în cab
late de punct 0 , de loc al sufletului, dinamica primordială a
acestuia trimite la Psyché în calitate de instanţă privilegiată,
dar real poziţionată, de asistenţă, deci căreia lucrurile i se întâmplă şi care pe acest fond ajunge să şi participe la ele.
în această calitate, ego-ului real-mundan îi revine o identi
tate de un ordin cu totul diferit decât cea a invariantului no-ematic ( Wesen) caracteristic reicului. Quid-ul esenţialmente
constitutiv acestuia din urmă este înlocuit cu o identitate de
factură, să-i spunem, indexicală, se păstrează ca o aceeaşiformă specifică de vizare în ciuda faptului că materia trăirii,
conţinutul specific vizat prin intermediul ci poate varia nelimitat (această manieră specifică de vizare este exact ceeace revine configuraţiei habitúale specifice desemnate caego monadic). Cu alte cuvinte nu mai este vorba aici despre
recunoaşterea unui aceluiaşi obiect într-un flux de perspective şi circumstanţe diferite, ci de recunoaşterea eului însuşica o configuraţie specifică a unei maniere de vizare: eul real
este de fiecare dată acesta, aici, traversat de acest gând,
astfel vizat, cel care a luat această hotărâre, al cărui trup es-Ic aşezat într-o astfel de poziţie. Conţinutul efectiv al trăirilor aflate în legătură cu aceşti indexicali poate desigur varia
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 302/370
ţinut anume pus în legătură cu aceasta, în sensul în carnu şi-ar pierde-o (ca simplu fapt de a o avea) în măsu
care acest conţinut ar fi înlocuit cu un altul, dar ea nu
independentă de orice conţinut anume ca atare. în măsucare identitatea sa este o configuraţie specifică a lui ac
aici, aşa, acum, acolo etc. iar toţi aceşti indexicali nuînsemna nimic fără un ceva anume pe care să îl indice ,
ea, ca identitate a ego-ului în lume nu este independent
aceste conţinuturi concrete şi specifice de trăire.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 303/370
H. D in nou d e sp re h a b itu a lita te . P rem ise le s
l ips i s te a le P ersoane i: ps iho log icul .
Toate acestea readuc în discuţie, de data aceasta înt
dimensiune diacronică, legată deci de devenirea egouceea ce mai devreme denumisem habitualitate, pe care pusesem în legătură cu aşa numitul ego-monadic, în cal
tea sa de ipostază egologică survenită prin actualizarea dulegea composibilităţii a anumitor sensuri potenţiale de
nivelul ego-ului transcendental. Am văzut anterior cum o
ce vizare poate fi o fundare, în sensul în care ego-ul are sibilitatea ca, în măsura în care aşa preferă, să specul
oricare dintre trăirile pe care le are la dispoziţie ca punct plecare pentru un întreg parcurs de auto-constituire; acea
tace ca vizarea iniţială să fíe reţinută ca definitorie pen
întregul tagaş de trăire pe care este condus ego-ul porn
de la ea: la nivel real ego-ul se constituie, după cum sneam, în unitatea unei isorii concrete. Punctele nodale
acestei istorii concrete sunt exact habitualităţile, care,această perspectivă a devenirii, îi fac posibilă ego-ului o
xare a identităţii (în raport cu sine) în măsura în care în cfruntarea cu acestea, el se recunoaşte pe sine ca autor.
atare, tocmai prin faptul că , cel puţin în limitcomposibilităţii, el, ca ego transcendental ar fi avut posib
tatea de a pune în act, de a face efective oricare dintre initele sensuri de a fi pe care le are la îndemână, dar, pe
altă parte, le-a preferat pe acelea anume, împreună cu toîncărcătura lor implicită, identitatea sa capătă o marcă s
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 304/370
unitate de istorie concretă ego-ul capătă manieră. în term
nii lui Ricoeur habitualitatea marchează „trecerea de la
exista la a avea, de la eu la «al meu»”.267 Nu putem vorbi încă aici despre personalitate, în m
sura în care unul dintre straturile de semnificaţie de caHusserl leagă acest concept, în speţă cel al inters
biectivităţii corelate temei alterităţii, a rămas încă nedesc
perit, însă putem de bună seamă pune în legătură aceas
manieră pe care o capătă ego-ul în calitate de configuraţde habdualităţi cu necesarul dar insuficientul de factură s
lipsistă cc intră în constituţia personalităţii.Aceasta ne aduce la problematizarea unei pseud
cau/.alităţi căreia i se pretează interacţiunea (de nivel psih
logic) între ego-ul mundan şi lumea sa. Astfel, cu toate în baza statutului său ambiguu, relaţia psihicului cu lum
nu se mai pretează la o cauzalitate de factura celei aplicab
le în cazul reităţilor, putem vorbi aici totuşi despre o reacvitate normată şi voluntar asumată relativ la circumstanîn termenii lui Husserl, despre o funcţionalitate determina
prin legi rezultată din convergenţa mai multor dimensiude (auto-) dependenţă. Avem astfel, la nivelul cel mai
jos, o dependenţă de factură fiziopsihică determinată
faptul că, în ansamblul auto-constituirii concrete a ego-ulanumite alegeri desfăşurate la nivel transcendental în p
vinţa sensurilor de a fi sunt proiectate la nivelul ego-ul
mundan ca proprietăţi reale. Mai clar, am văzut mai d
vreme cum în baza legii composibilităţii, anumite obiecintenţionale sunt, în' raport reciproc, exclusiv disjuncte
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 305/370
preună, trebuie să aleagă. Obiectele intenţionale trebuie s poată fi posibile împreună pentru a fi vizate împreună. Tot
odată, din mul(imea celor posibile împreună, unele sunt po sibile numai împreună astfel încât, în măsura în care se ale
ge a se viza efectiv un anumit obiect intenţional, trebuie c
întreaga sa încărcătură implicită să fie vizată laolaltă cu elLibertatea absolută în alegere este dublată de o responsabi
litate echivalentă. Aceasta face ca ego-ului real aspectel
neexplicit vizate ale obiectelor intenţionale să îi apară oarecum exterioare; simţindu-se oarecum în necunoştinţă de cauză faţă de ele, pe de altă parte în deplină cunoştinţă de ca
uză şi control faţă de contrapartea lor în mod explicit vizat(recunoscându-se pe sine ca autor în raport cu ele), cel
dintâi îl vor surprinde, apărându-i străine şi exterioare intenţiei sale. Pe de altă parte, neputând ignora faptul că, ex
terioare sau nu, ele apar de fiecare dată în legătură cu cel
explicit vizate (asumate ca interioare), raportul lor va lasumat în sensul unei recurenţe legic determinate între na
tura imanentă şi intimă a sa şi mediul înconjurător (am văzut deja cum în funcţie de modul în care luminozitatea, p
de o parte, perspectiva, pe de alta, sunt semnificate în rapor
cu libertatea ego-ului, aportul lor asupra obiectului era lua
ca ţinând de natura sa internă sau, respectiv, de mediul d percepţie). Aceasta revine unei prime forme de dependenţăde Husserl numită fizio-psihică (sau psiho-fizică), respon
sabilă, poate în cea mai mare măsură, cu impresia pe care ego-ul o are, la nivelul empiricului, că obiectul este determinant, în sensul constitutivităţii, în raport cu el însuşi.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 306/370
permanente cu cel transcendental, dimensiunea potenţiali
ţii, anume faptul că deşi acelea sunt sensurile pe care, subformă sau alta şi cu o încărcătură sau alta el le-a ales,
poate şi altfel, ele sunt doar un crâmpei infim din multi
dinea celor potenţiale care îi stau la îndemână. Cu alte vinte psihicul, ca suflet al ego-ului real se motivează pe s
prin intermediul celui transcendental.
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 307/370
9 - A lte rita tec i. I n te r s u b i e c t i v i t a t e a m o n a d o
logică: N a tură ş i cu ltură .
Aceste prime două forme de (auto-) dependenţă se i
tersectează în ceea ce îndeobşte numim psihologie. Ele mai pretează încă, cel puţin la modul analogic, la o abordre prin prisma cauzalităţii. Cea de-a treia formă de (aut
)dependenţă se plasează însă în afara oricărei posibilităţi
elucidare pornind de la cauzalitatea naturală, dimensiune
contextul căreia natura auto-constitutivă a ego-ului transpre cu cea mai mare claritate; se are în vedere aici aşa numtul nivel al Persoanei. Cu alte cuvinte, Husserl lasă aici
înţeles faptul că, într-un sens general, nu putem vorbi de
pre o elucidare de natură psihologică a ego-ului decât
măsura în care facem abstracţie de personalul din el. Atit
dinile, trăirile, comportamentele revendicate de către aceată din urmă dimensiune poartă în ele sensul unui cu totul a
tip de poziţionare în faţa realităţii sau, mai bine spus, unui cu totul alt tip de realitate decât cea reică: med
uman. A juca şah, a râde la o glumă, a picta un tablou suchestiuni a căror înţelegere ţine de o ontologie diferită
cea a natural-cauzalului, aceasta neînsemnând atât că ele pot avea aspecte care le însoţesc şi care pot fi foarte bine
această factură, cât că în măsura în care ne apucăm a le terpreta prin prisma acestor însoţitori le vom scăpa întrea
miză; la sfârşitul unui atare travaliu vom putea ajunge, po
te, a cunoaşte cauza râsului, a opţiunii de a juca şah, a ofe
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 308/370
ala cu mediul, adică prin comportamente în mediul um
în circumstanţe sociale (drept, moravuri, religie etc.).”268Această întreagă discuţie debutează la Husserl p
nind de la tema alterităţii, i.e. a constituirii transcendenta sensului de celălalt. Trebuie avut în vedere faptul că a
ego-ul îşi schimbă contrapartea obiectuală, anume că el se mai opune, ca subiectivitate, unor lucruri inerte a căesenţă o descoperă prin variaţia infinită a circumstanţeloripostazelor în care acestea îi apar, ci el se opune de acea
dată ca subiectivitate originară, stricto sensu unor alte biectivităţi, unor alţi sine pe care îi instituie desigur porn
de la propria sa subiectivitate dar tocmai ca nefiind
Aceasta se produce în temeiul unei forme cu totul speci
de aprehendare, de Husserl numită aprezent
(Apprăsentation) ca apercepţie prin analogie al cărei că
produs îl reprezită acea unitate de sens numită cuplu cuplare (. Paarung ).
Intr-un sens general, se poate afirma că tema constirii celuilalt ca alterego constituie punctul de converge
a trei mari mişcări din ansamblul fenomenologiei lui Hserl.
Astfel, în primul rând, întreg travaliul fenomenolo
solipsist (aşa numita egologie transcendentală) este depăîntr-o teorie a alterităţii ce oferă premisele solipsiste ale
ter-subiectivităţii monadologice269 despre care va fi vor
mai târziu. Morala ar fi aici că, din premise profund sol
siste, ego-ul fenomenologic se descoperă pe sine ca fiicondiţionat de către posibilitatea propriei identităţi, a-1
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 309/370
ancorat în intimitatea propriei sale solitudini transcenden
le şi, totodată, pe el însuşi ea incapabil a ajunge la sinenivelul unui eu personal fără a-1 institui pe celălalt.
„Dacă fac abstracţie de ceilalţi în sensul obişnuit cuvântului, atunci rămân «singur». însă o astfel de abstr
ţie nu este una radicală, o astfel de solitudine nu schimbă nimic încă sensul natural al obiectelor lumii de a-putea-
experimentate-de-oricine. Acest sens este şi inerent eulînţeles ca eu natural şi el nu ar dispărea nici dacă, în urmunei ciume universale, aş rămâne singurul suprav
ţuitor.”270Toate acestea fac posibilă, într-un al doilea sens, d
păşirea acestei ontologii a trăirii pur solipsiste în direcunei obiectivităţi de factură inter-subiectivă. Este vorba adespre acel a ne înţelege reciproc pentru a înţelege împre
nă aceeaşi lume despre care ne vorbeşte Ricoeur în legătu
cu Husserl. Cu alte cuvinte miza, travaliului solipsist descoperă deodată ca fiind ne-solipsistă, evidenţa transcedentală de sine este încununată de o evidenţă transcenden
lă a celuilalt, reciproc, de o evidenţă de sine ca celălalt. Sraport noematic, toate acestea ţin de premisele transcende
tale a ceea ce ştiinţa pozitivă tratează ca Natură. într-
parcurs echivalent celui al trecerii de la, spre exemplu, pziţionarea spaţială primordială în termeni de stânga/dreapaici/acolo, sus/jos etc. la cea în termenii punctelor cardina
se trece de la o ontologie la nivelul căreia contrapartea s biectivă a obiectului şi, totodată, mediul de semnificare
identităţii sale sunt profund solipsiste la una în care acest
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 310/370
să reţinem aici faptul că în această trecere de la evidenţa
lipsistă a lui ego cogito la dimensiunea sa alteră şi, resp
tiv, inter-subiectivă Husserl rămâne pe deplin fidel prin
piului apodicticităţii, rigurozitatea demersului fenomeno
gic nu este cu nimic ştirbită în măsura în care identitatiniţială, solipsistă a lui ego cogito, nu este posibilă decât cvizând, explicit sau implicit pe alter ego, mai frust, solips
tul nu poate ajunge la sine ca solipsist decât în măsura care îl instituie, sub o formă sau alta, pe celălalt.
In al treilea rând, această încununare a travaliului
lipsist în sensul unei obiectivităţi inter-subiective al cănon plus ultra l-ar reprezenta Natura, este totodată mome
tul de debut, oarecum dialectic al unui cu totul alt regis
de auto-constituire a ego-ului, dotat cu o obiectivitate aunomă şi specifică în raport cu cea a Naturii, anume cultu
După cum afirmasem, mai mult sau mai puţin fugitiv cu
teva pagini în urmă, atitudinea culturală răstoarnă într-anumit sens ordinea priorităţilor ce fusese statornicită
dimensiunea Naturii: ceea ce acolo survenea ca un apendica un epifenomen al reicului (inter-subiectiv definit) de
ne acum esenţial. Când vorbim, spre exemplu, despre
roman, aspectul cel mai puţin evident, inefabil şi oarecu
secundar în ordinea Naturii, să-i spunem sensul pur subietiv al trăirii, este cel care iese în faţă, iar exact ceea ce în
inte conta ca evident şi esenţial, suportul fizic, cartea
obiect, în mod egal împărtăşibil tuturor, inter-subiectiv doarecum neresimţit subiectiv este cel care acum devi
adumbrit, transpare ca nonesenţial. Deşi nu neapărat vizân
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 311/370
livului. Or, din toate modurile, este posibil să reţinem un felde mod neutru, să spunem infinitivul, ( a mânca, a călători,a picta), care este asemenea quid-ului comun tuturor noe-
melor; putem fi tentaţi să identificăm acest quid comun,acest nucleu de sens, cu reprezentarea şi să reconstruim do
rinţa, porunca, proiectul, pornind de la această reprezentareneutră: eu doresc (să călătoresc), vă poruncesc (să mâncaţi),
cu doresc,vreau (să pictez). Or, acest sens comun nu este înniciun caz o reprezentare; nu este în niciun caz o noemă
completă, adică ceva concret în care conştiinţa se poatetranscende; este ceva abstract prelevat de la noemele complete ale constatării, dorinţei, poruncii; cu ajutorul unei mo
dificări secundare şi identice în fiecare caz, acest nucleu de sens, acest Anicrov nu este decât corelatul logico-gramaticalal unei astfel de operaţiuni.”27 Trecând acum de intenţiile
mai degrabă critice ale lui Ricoeur faţă de Husserl în con
textul acestei afirmaţii, ceea ce este aici interesant pentru
discuţia noastră este că în termenii acestei analogii putemînţelege şi distincţia dintre obiectul natural şi, să-i spunem,
obiectul cultural: cartea fizică ar corespunde aici nucleului de sens, noemei incomplete cu care Ricoeur leagă indicati
vul, pe când romanul revine trăirii duse până la capăt, noe
mei efectiv concrete dar neîmpărtăşibile. Cu alte cuvinte,pentru a deveni împărăşibilă trăirea trebuie trunchiată, pen
tru a deveni adevărată în sensul reităţii naturale intenţiatrebuie dezlipită de dimensiunea ei solipsistă şi transformată într-o trăire neutră dar inter-subiectiv valorizabilă; de la
nivelul oricărei noeme sunt reţinute aici numai aspectele la
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 312/370
rău în asta, ne spune Husserl, însă nu trebuie niciodat
uităm (precum pozitivismul pare a fi făcut) că astfel de
clee inter-subiective de sens constituie doar constru
trăiri secundare şi artificiale, simple puneri de acord cu
anumit rol în dialectica ego-ului în raport cu sine însă arei parcurs, pentru a fi realizat efectiv, nu se poate în ni
caz opri aici.Ca atare, cea care în permanenţă ne pune în ve
acest lucru este tocmai cultura. In măsura în care acomplet de conştiinţă se vrea a fi solipsist ca origine,
dată însă valorizabil inter-subiectiv dar, în acelaşi timp cete din urmă, subiectiv revalorizabil, cea care vine o
cum să compenseze lipsa de trăire de la nivelul Naturii
mai bine spus, trunchierea şi neutralitatea ei în benef
punerii de acorde,ste, după cum spuneam, cultura.Cultura în acest context nu face nimic altceva dec
reasume ceea ce se câştigase în privinţa inter-subiectivca obiectiv în ansamblul travaliului ego-ului faţă de sin
nivelul unui solipsism de o natură superioară: al Spirit
La nivelul Spiritului, ego-ul trecut prin Natură devine ocum mai înţelept , ia notă de necesitatea instituirii celu
însă este conştient totodată de faptul că el însuşi este si
rul care, în cele din urmă, trage concluziile, respectiv trăirea până la capăt. Spiritul reprezintă, pentru Husacel tip de subiectivitate individuală a ego-ului transcen
tal maturizat, anume trecut prin ordinea inter-subiectiv
şi revenit la sine în calitate de configuraţie specifică pe dul acesteia. De aici şi profunda legătură pe care Huss
stabileşte între noţiunea de Sprit şi cea de individ O r
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 313/370
zează este exact opusul modalităţii în care se individualizează un lucru: acesta nu este decât un caz al unei regulgenerale, al unui quid dedus din nenumărate exemple; ia
fiecare lucru individual îşi are principiul în afara sa, în or
dinea lumii, în totalitatea relaţiilor sale externe. Dimpotrivăfiecare spirit este unic prin modul său de motivare, prin coerenţa instoriei sale; el nu advine decât o singură dată(einmaliges). Se va afirma oare că acesta (Dies) este un ca
particular al ecceităţii ( Diesheit )?” După cum spuneamcultura este modul predilect în care această subiectivitate
matură a ego-ului desemnată ca Spirit se manifestă.Câteva cuvinte despre modul în care se face efectiv
trecerea de la solipsismul transcendental la inter-subieclivitatea monadologică, prin instituirea transcendentală a al
terităţii. Dat fiind că în Meditaţii carteziene Husserl este oarecum mai explicit în această privinţă decât în Ideen // de
care ne-am ocupat pe parcursul ultimelor pagini, să revenim preţ de câteva rânduri la această lucrare, în speţă la Medita ţia V. Cum ne este oare posibil ca şi pe fondul reducţietranscendentale să îl înţelegem în mod spontan pe celălal
ca celălalt, anume ca pe un posesor de ego iar nu ca pe osimplă reitate, în condiţiile în care văditul percepţiei ca ata
re nu diferă cu nimic? Ce este acel ceva care ne semnalează prezenţa unui ego în spatele unui corp? Ce ne face posibilăînţelegerea subiectivă a unei alte subiectivităţi de aşa natură
încât ea să nu se confunde nici cu reicul, pe de o parte, nic
cu propria noastră subiectivitate, pe de alta?Răspunsul lui Husserl la toate aceste întrebări se ba
zează pe intuiţia faptului că în înţelegerea subiectivă a une
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 314/370
un rol la fel de important ca cel al manifestului, al aspec
lui de primă mână, de-a gata vădit: între eu şi celălalt ce
trebuie reţinut ca fiind comun tocmai pentru a putea rec
noaşte o existenţă de rang echivalent, ceva trebuie să sca
tocmai pentru ca cele două subiectivităţi să nu se confundHusserl sintetizează tensiunea dintre aceste două aspecte
nivelul conceptului de aprezetare care, într-un sens gener
are în vedere o formă cu totul specială de aprehendare p
intermediul căreia în purul solipsism ne devine posib prezenţa în registrul lumii exterioare a unei alte inferiorit
(subiectivităţi). De bună seamă, în sensul său primordisubiectivitatea este o prezenţă doar pentru unul sing
anume pentru eu, în sensul subiectivităţii solipsiste a egului transcendental. Pe de altă parte însă, tocmai în virtut
faptului că oricât de solipsistă, această subiectivitate a eg
ului este totodată de factură transcendentală, mie îmi devi
posibilă, la acest nivel, instituirea celuilalt ca alter ego semnificarea lui în consecinţă la nivelul fenomenului. Colativ acestei chestiuni, mie îmi devine totodată posibilă,
fondul reducţiei, sesizarea mea ca ego real, mundan în catate de mine pentru ego-ul transcendental, ca subiectivita
stricto sensu. După cum afirmă şi Ricoeur, pentru Husse
eul personal {personales Ich) survine de fiecare dată ca dsemnat la acuzativ, anume ca un mine din prisma ego-u
transcendental, aflat într-o imuabilă ipostază nominativiar la fel cum eu mă pot înţelege ca pe un mine pentru eg
îl pot înţelege şi pe celălalt ca pe un altmine pentru aceaşi subiectivitate, a ego-ului transcendental. Toate acest
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 315/370
teziene Husserl referă la aprezentare ca acel proces prin re latura realmente percepută a unui obiect trimite în
deauna şi în mod necesar la o latură nevăzută a
schiţându-i totodată şi un conţinut mai mult sau mai puspecific determinat. Aceasta marchează posibilitatea ucuplări, a unei analogii care prin intermediul asemănării tre corpuri considerate în calitatea lor de lucruri, face po
bil transferul înţelegerii mele solipsist-subiective de sine
posesor al unui ego şi asupra corpului celuilalt, semnifi
astfel, după cum spuneam, nu ca un corp fizic ca oricare tul, ci tocmai ca unul animat, deci ca trup. La fel cum p
priul meu trup este înţeles ca un aspect de izbucnire a eumeu personal la nivelul realităţii mundane, eu la care
acces în mod nemijlocit, trupul celuilalt, asemănător cemeu propriu mă condiţionează la o înţelegere (semnifica
echivalentă, i.e. ca animat de un eu personal analog despcare ştiu că se află acolo, în spate deşi nu am acces în m
nemijlocit în câmpul unei experienţe interne directe /'. dinamica aprezentării însă, la fel de necesară pe cât e
prezenţa vădită, evidentă a unuia dintre elementele cuplueste şi absenţa, le fel de evidentă, a celuilalt la nivelul ex
rienţei directe. Aspectul abumbrit trebuie să rămână întdeauna astfel, anume inaccesibil experienţei directe cu to
că de fiecare dată indicat de către cel făţiş. Ca atare, în csecinţa aprezentării, două elemente date în mod intuitiv
distinct în unitatea unei conştiinţe vor fi şi semnificatemod spontan ca invariabil asociate. Se produce astfel
transgresiune intenţională de sens la nivelul căreia de înd
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 316/370
„La o analiză mai exactă, descoperim că acestei cieri îi este esenţială o transgresiune [Ubergreifen] inte
onală, ce apare din punct de vedere genetic (şi anume
mod esenţial) de îndată ce elementele care se cuplează
date conştiinţei ca simultane şi distincte. Mai precis, de
perim că ele se cheamă reciproc într-o manieră vie şi c
acoperă [se identifică] reciproc în ceea ce priveşte senlor obiectiv. Această acoperire [identificare] poate fi to
sau parţială; ea posedă întotdeauna propria ei garanavînd drept caz-limită identitatea. Opera ei constă în tr
punerea sensului între elementele cuplate, adică în aperc
ţia unuia conform sensului celuilalt, în măsura în carementele sensului [Sinnesmomente] realizate în cazul ex
rienţei nu anulează această transpunere în conştiinţa celalt.”211 După cum remarcasem şi la nivelul fenomenolo
reităţii, pentru Husserl, orice conştiinţă este o intenţion
în plus a obiectului vizat. După cum ştim de asemenea,
care percepţie actual prezentă îşi proiectează un anufond de potenţialităţi în funcţie de modul în care este in
ţionată, anume de obiectul intenţional ales a fi vizat prin
şi prin prisma căruia ea, pe de altă parte, va ajunge a fi î
leasă (ca instanţă perceptivă a...). De bună seamă, acvizări anticipative (Vormeinungen) sunt apoi confrun
cu situaţia aducerii lor în act, cu aici şi acumul prezentuviu {Lebendige Selbstgegenwart). Confirmarea sau infirmrea acestor aşteptări în privinţa obiectelor la nivelul exp
enţei directe face ca aspectele de ele descrise să fie reţinsau nu ca fiind caracteristice respectivului obiect intenţio
Momentul adevărului în ordinea genezei obiectului de f
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 317/370
efectiv actuale în câmpul menţionatului prezent viu. Ducum vedem însă, în cazul instituirii celuilalt ca subiectivite, momentul confruntării directe, în sensul indicat de id
titatea reică a obiectului, lipseşte. Eu îl ghicesc pe celăca pe un sine pornind de la mine, deci ca alter ego. Celăla
ca subiectivitate, se pretează altui gen de moment al adevrului, atât decât mine cât şi decât reităţile de mine intenţnate. Ceea ce lipseşte la nivelul confruntării directe (ca e
perienţă făţişă) este înlocuit, compensat analogic cu o m
nieră de expresie şi comportament aşteptat care , pe de parte, mă are pe mine ca nucleu prestator de sens dar ca pe de alta, îi potenţează semnificatului tocmai natura străi
a subiectivităţii sale: „trupul străin pe care-1 experimentse manifestă neîncetat cu adevărat ca trup doar prin co
portamentul său schimbător, însă mereu concordant, în aIci încît acesta are propria sa latură fizică ce indică p
aprezentare latura psihică ce trebuie să apară în experienoriginală, împlinind-o. Totul se derulează astfel în permnenta schimbare a comportamentului de la o fază la alTrupul va fi experimentat ca un pseudotrup atunci cîaceste faze nu concordă între ele.
Pe acest tip de accesibilitate confirmabilă a ceea
este inaccesibil în original se întemeiază existenţa celuila(cea ce poate fi prezentat şi justificat în original sînt eu îsumi, respectiv ceea ce îmi aparţine în exclusivitate. Cece este experimentat astfel în acea formă întemeiată a un
experienţe ce nu poate fi realizată în mod primordial, a unexperienţe care nu prezintă obiectul însuşi în original, d
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 318/370
re intenţională a lumii mele primordiale: din punct de ved
re fenomenologic, celălalt este o modificare a eului m(care, la rîndul său, îşi păstrează acest caracter de a! m
datorită cuplării ce survine în mod necesar, opunîndu-1 c
luilalt eu). Este limpede că, în modificarea asimilantă, esaprezentat astfel tot ceea ce aparţine esenţei concrete acestui eu, pentru început ca lumea sa primordială şi ulte
or ca ego pe deplin concret. Cu alte cuvinte, în monada m
se constituie prin aprezentare o altă monadă.”275Ca atare, celălalt îmi este accesibil ca subiectivita
după cum spuneam, nu în virtutea unei confirmări direclaţişe a intenţiilor anticipative la nivelul unui soi de intr
specţie directă, ci natura sa personală mai degrabă îm
transpare prin prisma unei sume de atitudini, comportamete şi manifestări pe care eu le aştept a veni din partea sa
calitate de subiectivitate tocmai întrucât eu însumi în cali
tea mea de subiectivitate aşa m-aş propune în locul său, teptare care iar o reiau asupra mea şi o las să îmi reconfig
reze natura personală în consecinţă. Cealălalt se compo
aşa cum eu m-aş comporta în situaţia sa, i-ar aceasta m
face inteligibil tocmai ca pe o altă variantă a meContrapartea alteră a faptului de a mă fi constituit pe mi
în calitate de psihic/trup nu atât ca o entitate dotată în minert cu anumite proprietăţi reale, cât mai degrabă ca pers
nalitate, ca manieră specifică de vizare este că şi celăl
îmi transpare prin trup în mod analog: subiectivitate iden
că dar niciodată unilaterală, concordantă dar nu invarianîn momentul în care concordanţa aşteptări-comportamen
se dereglează şi posibilitatea acestei continue transgresiu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 319/370
este inteligibil în cadrul sferei mele proprii îmi devin
mai greu a mai efectua analogia caic, pe de o parte masemuia, dar care, pe de alta, îi şi presta identitate perso
specifică.După cum subliniază şi Ricoeur, posibilităţile ace
transfer, în măsura în care cazurile eretice anterior menate sunt evitate, sunt nelimitate; treptat, se ajunge la o
ordonare totală a psihicului cu organicul (celuilalt) perc
orice înseamnă coprezenţă ajunge să fie luat ca introp
„mâna celuilalt pe care o văd îmi aprezintă atingerea ssistă a acestei mâini şi tot ce ţine de această atingere; o
me întreagă apare prin această mână, o lume pe care nudecât să o imaginez, să mi-o fac prez
(vergegenwärtigen), iară ca ea însăşi să îmi fie prez
Astfel se formează o artă a semnelor, o gramatică vas
expresiilor, a căror ilustrare supremă este limbajul: a înge aceste semne, înseamnă să constitui omul, s
aprehendez pe celălalt ca analogon mie însumi”276.Ca atare, această instituire a celuilalt este reasum
solipsist: eu, cu toate că am acces în mod nemijlocit la
rile propriei conştiinţe, ajung să îmi constitui o naturcundară, aprezentată, în baza conştiinţei faptului că şi
lalt, ca subiectivitate, parcurge un proces analog în a mstitui pe mine însumi ca subiectivitate. Paradoxal: în
priul meu solipsism ajung să îmi devin mie însumi un tocmai ca o consecinţă a faptului de a-1 fi înţeles pe ceca subiectivitate. Mai explicit, conştient fiind că, la fel
în cazul raportului dintre mine şi el propria mea subiec
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 320/370
care ştiu că îi sunt celuilalt accesibile şi care ajung astfel mă indice, să mă exprime lui, atât în sensul prezenţei cât
al reciporcităţii, respectiv a faptului de a indica celuilalt
am o anumită înţelegere a sa pornind de la mine şi că înce pe această bază, să mă coordonez cu el, lui revenindu-i
datorie echivalentă. Această natură subiectivă exhibată co
stituie pentru Husserl temelia a tot ceea ce înţelegem ca lme obiectivă, gen căruia îi pot reveni de bună seamă dife
te grade de sistematizare al căror non plus ultra se regăseş(poate) la nivelul menţionatei matematizări a realului că
tate de ştiinţa pozitivă. In termenii lui Ricoeur, eu mă fosesc de cunoaşterea celuilalt în auto-constituirea mea pr
prie de aşa natură încât luând parte la percepţia celuilal
lumii ajung să mă situez pe mine însumi în afară. Obiec
varea mea de sine (demarată în purul solipsism odată cu săşi constituirea psihicului) este realizată acum printr
perpetuă anticipare a aspectelor valabile pentru celălaltcare rezultă într-o situare de sine în exterior. Spre exemp
în privinţa localizării, pornind de la aprezentarea aici-uceluilalt în baza acolo-ului său pe care experienţa făţişă m1vădeşte, eu ajung să îmi prezint propriul meu aici ca pe
acolo. Aspectul pervers al chestiunii ţine însă de faptul
acest parcurs aduce după sine o desubiectivizare a compotamentului subiectului faţă de sine: prin această îngroşare
aspectelor împărtăşite, al căror non plus ultra l-ar putea r
prezenta matematizarea realului, calităţile trăirilor resimi
subiectiv sunt respinse. La fel cum în purul solipsisschema în sine era lispită de concreteţe, de surplus du
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 321/370
efectivă ajunge să fie aprchendată ca un epifenomen al un
corp.După cum afirmasem şi anterior, ceea ce răstoar
din nou ordinea priorităţilor, restabilind ierarhia origina bazată pe preeminenţa subiectivităţii, demascând acecomportament inautentic şi alienant al ego-ului faţă de sin
în spaţiul Naturii este cultura. Dacă naturalul (în sensul şinţei pozitive) ajunsese să marcheze acest comportame
obiectivării al subiectului faţă de sine în direcţia constitui
unei huni de fapte şi obiecte neutre, i.e. nevalabile pentun subiect anume ci pentru totalitatea aceastora, în conscinţă marca specificităţii şi a trăirii solipsist resimţite fiin
ca atare îndepărtată din registrul ontologicului, în spaţi
culturii, stricto sensu, aproape că nu mai întâlnim fapte lucruri, ci tocmai sensuri subiective şi trăiri. Conforexemplului anterior, aici chimia culorii ajunge să constitui
dacă nu ceva total nerelevant, în orice caz ceva secundar
considerarea unui tablou ca operă de artă, textura hârtiei sanumărul paginilor la fel în considerarea unui roman. Cee
ce capătă aici importanţă este tocmai semnificaţia subiecvă specifică, modul aparte al fiecărei personalităţi (niciodtă direct accesibile) de a reacţiona, de a se configura în r
port cu respectivul (pseudo-)£/nt cultural, totodată de areconstitui pe acesta ca semnificaţie pornind de aici. In sp
ţiul culturii reicul este absorbit aproape până la aneantiza
de către sens. De reţinut însă: în toată această întreprindenu am părăsit niciodată de fapt terenul inter-subiectivităţi
Nicidecum nu avem aici de-a face cu o reafirmare a soli
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 322/370
ria intersubiectivităţii dezvoltată de Husserl culminează
ideea de Individ.Dacă trecerea de la solipsismul transcendental
intersubiectivitatea monadolgică se face prin interme
noţinunii de aprezentare, desemnată ca o formă cu tspecială de aprehensiune constituită în temeiul sinteze
două elemente, unul manifest (aici trupul) şi unul ascu
numai indicat dar niciodată efectiv accesibil (ego-ul ce
lalt), putem constata retroactiv faptul că Natura, pe d parte, cultura, pe de alta reprezintă de fapt potenţări
unuia, sau celuilalt dintre cele două aspecte inereaprezentării: Natura - ego-ul exhibat ca sumă de comptamente manifeste la nivelul relaţiei de alterizare, cultu
ego-ul în nemijlocirea sa interioară de sine; şi la fel cumrelaţia de aprezentare din cazul alterităţii medierea între
le două aspecte revenea de fapt ego-ului transcendental
pecte constituite astfel ca ipostaze ale sale) şi la nivelullaţiei dintre Natură şi cultură termenul definitiv al sintez
reprezintă tot ego-ul transcendental, inserat de astă d
într-o nouă ipostază: ca Spirit. Spiritul reprezintă deci a
ipostază a ego-ului transcendental în care ceea ce fusconstituit ca Natură pe terenul obiectivitătii inter-subiec
este reasumat în subiectivitate, având ca manieră predilde manifestare tocmai cultura. Descoperirile obiective
ştiinţei pozitive nu scapă nici ele acestei reasumări în o
nea Spiritului; ceea ce este găsit ca valabil în registrul turii este reluat şi reafirmat ca parte a unei conexiuni mmai generale de semnificaţii, conexiune ce traversează
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 323/370
za. Relativ la acest din urmă aspect Ricoeur afirmă: „Hu
serl se găseşte astfel în faţa uneia dintre sursele filozofii persoanei, ale existenţei, ale subiectului concret etc, ca
încearcă să acopere prăpastia săpată de Kant între reflec
transcendentală şi psihologia empirică. Dar în timp ce d
chide această psihologie comprehensivă a persoanei, elarată şi limitele: persoana nu are puritatea subiectului nomenologic; ea nu este ego-ul ultim. Ea se află încă în
mea «experienţei»; ea este cufundată [în lume] prin toamotivările sale; «naivitatea» sa precritică constă tocmai
faptul de a se defini prin comportamentul său în lumea a biantă (Umwelt); dovada acestui lucru o constituie caracrul reversibil al raportului eu-lume: înţelegem o persoa
prin motivele sale, prin influenţele pe care le resim
etc.”277Ca atare, hiatus-ul care (cel puţin din perspectiva
Husserl) este săpat de către filosofía lui Kant între egotranscendental (al apercepţiei originarsintetice) şi cel rei.e. fiecare dintre noi în calitate de subiect al acestei lum
este acoperit de către Husserl printr-o teorie a conştiinangrenate într-un mediu ambiant {Umwelt): ego-ul, la m
dul cel mai pur a priori, este în sine aşa cum îşi apare to
mai întrucât are nevoie a-şi apărea pentru a fi. După cuspuneam şi în paginile de început, a vorbi despre o esenintenţională a priori a conştiinţei înseamnă pentru Husserşterge distincţia dintre conţinutul gândirii, i.e. obiectul căcare aceasta se îndreaptă şi gândirea ca atare, ca act spontde (auto-) reflexie, ca mediu în care acesta278 reverberea
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 324/370
ca salvându-şi în calitate de în sine o anumită existenţ
dincolo de modul în care ea îşi apare tocmai întrneputându-se articula (inclusiv la nivel a priori) în abs
unui conţinut determinat (unui mod anume în care săapară), ea, în momentul în care se sesizează pe sine ca fîşi apare deja cumva; ea în sine începe să fîe d
apărându-şi; iar mediul predilect al acestor apariţi de
este, după cum văzusem mai devreme, tocmai cultUmanitatea însăşi, în ultimă instanţă, este o idee directo
a conştiinţei în acest ansamblu de auto-apariţii asumatecătre cultură şi care se rezolvă în mod specific la nivelu
ecărui individ. Aceasta dublat de ceea ce sublimasem devreme, anume că, pentru Husserl, umanitatea este
primul şi în primul rând, un anumit tip de cultură, expr
a unui anumit tip de atitudine în faţa existenţei, a cărei f
motrice în sensul devenirii reale (adecvării la telos) tocmai filosofia.
Astfel, într-un sens general, putem constata că ceea
debutează în preistoria conştiinţei ca un discurs asupragicului, evidenţei şi, implicit, relaţiei pe care aceasta o
treţine cu conştiinţa (în calitate de mediu specific în c
evidenţa se articulează), sfârşeşte într-o filosofie a cultşi o axiologie. Mişcarea de retragere iniţial marcată de cepoche pe fondul mundaneităţii naive a ego-ului suferă
fel un recul: la finalul travaliului fenomenologic ego-ul
reafirmat cu întreaga sa încărcătură cultural-mundană, cută însă prin filtrul eideticului şi reafirmată deci, de actă dată ca marcă a esenţei Orice aparenţă este un fap
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 325/370
mod specific raportat la cel de aparenţă: nu ca vădire
completă a unui obiect transcendent ci ca expresie nemcită a unei esenţe transcendentale. Lumea se cere recons
ită din temelii chiar şi în sensul unei reiterări a ceea ce deja tocmai pentru ca, la final, să dobândească valoanume atât ea ca obiect al reconstrucţiei, devenită ascreaţie, cât şi cel care o face, devenit astfel autor. „în
mul rînd, oricine vrea cu adevărat să devină filozof treb
să se retragă în el însuşi «o dată în viaţă» şi să încerce în
teriorul său răsturnarea [Umsturz] tuturor ştiinţelor vala pentru el pînă atunci şi reconstruirea lor din temelii. Filo
fia — înţelepciune (sagesse) — este o chestiune cu t personală a celui care filozofează. Ea trebuie să se const
ie ca propria sa înţelepciune, ca o sumă de cunoştcîştigate de el însuşi, care tind să fie universale şi pe car
să le poată justifica de la bun început şi cu fiecare p
sprijinindu-se pe evidenţele sale absolute. Dacă mhotărît să tind către acest scop, aşadar am luat hotărîrea csingură mă poate aduce pe calea unei deveniri filozof
am ales astfel începutul unei «sărăcii» absolute în matde cunoaştere [Erkenntnisarmut] “,279 în acest context
ducţia transcendentală poate fi văzută şi ca vizând o anu
tă apropriere a lumii', la final , cel care o exercită va des peri lumea ca fiindu-i familiară; se va descoperi totodată
sine ca responsabil, sau, mai degrabă, ca având voinţa p
priei responsabilităţi în raport cu lumea, pentru a preluformulă de-a lui Nietzsche. Totodată, sub un al doilea
pect, ego-ului real (celui care exercită reducţia) în măsur
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 326/370
le are la îndemână; pornind de aici, îi parvine totodată înlegerea celorlalte subiectivităţi în specificul propriilor ac
i.e. ca autoare şi, pe această bază, reconsiderarea propriu
solipsism ca presupunând deja de fapt aceste alte subiectităţi atât în raportarea la sine (noetic) cât şi la lume (noemtic): dubito ergo cogito, cogito ergo sum, sum ergo alteego est...
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 327/370
C apito lu l TV.
Concluzie şi încheiere: Luci'ul în sine nu estexpresia unei neputinţe.
Să ne imaginăm următoarea discuţie:
„Eu sunt, exist; e lucru sigur. Cât timp însă? Attimp cât cuget; căci s-ar putea întâmpla tocmai ca, dacă aş opri de la orice acţiune de a cugeta, să încetez pe dată
în întregime să mai exist. Iar acum nu admit decât ceva ce adevărat în chip necesar; prin urmare sunt anume doar
lucru cugetător, adică un spirit, un duh, un intelect, o ju
cată- cuvinte al căror înţeles mi-era până acum necunoscSunt un lucru adevărat şi fiinţând cu adevărat. Dar cc lucanume? Am mai spus-o, unul cugetător.”280 „(...) căci d
poate, după cum am presupus, niciunul chiar dintre lucrule închipuite nu este adevărat, totuşi facultatea însăşi de
imagina există în adevăr şi face parte din cugetarea mea.
sfârşit, acelaşi sunt eu, cel care simt sau care percep lucrule corporale ca prin simţuri: este evident că văd acum lumna, aud zgomotul şi simt căldura. Că acestea sunt false
trucât dorm? Dar măcar mi se pare că văd, aud, rni-e caAceasta nu poate fi fals. Aceasta e tocmai ceea ce se n
meşte a simţi, la mine; şi luat astfel, faptul nu e nimic alt
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 328/370
„(...) eu sunt conştient de mine însumi în sinteztranscendentală a diversului reprezentărilor în genere, prurmare în unitatea originară sintetică a apercepţiei, nu a
cum îmi apar, nici aşa cum sunt în mine însumi, ci numcă simt. Această reprezentare este o gândire, nu o intuir
Dar pentru cunoaşterea noastră înşine, în afară de acţiunegândirii care aduce diversul fiecărei intuiţii posibile la untatea apercepţiei, mai e nevoie de un anumit mod de intuiţ
prin care e dat acest divers, propria mea existenţă nu est
ce-i drept fenomen (cu atât mai puţin simplă aparenţă) ddeterminarea existenţei mele nu poate avea loc decât conformitate cu forma simţului intern şi după modul par
cular cum este dat diversul, pe care-1 leg, în intuiţia intern
şi nu am deci după aceasta nicio cunoştinţă despre mine acum sunt, ci numai aşa cum îmi apar mie însumi. Conştiin
de sine însuşi nu este deci nici pe departe o cunoaştere d
sine însuşi, cu toate categoriile care constituie gândirea unu
obiect în genere prin legarea diversului într-o apercepţiAşa cum pentru cunoaşterea unui obiect diferit de mine, p
lângă gândirea unui obiect în genere (în categorie), am n
voie totuşi şi de o intuiţie prin care determin acel concegeneral, tot astfel pentru cunoaşterea mea însumi am nevo
în afară de conştiinţă sau în afară de faptul că mă gândes pe mine, încă de o intuiţie a diversului în mine, prin ca
determin această idee; eu exist ca inteligenţă care este co
ştientă numai de facultatea ei de sinteză, dar care, cu privirla diversul pe care trebuie să îl lege, fiind supusă unei co
diţii restrictive pe care ea o numeşte simţ intern, nu poa
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 329/370
de intelectul însuşi) şi nu cum s-ar cunoaşte, dacă intuiţiaar fi intelectuală.”282
„Este posibil însă ca prin descoperirea cartezianăego-ului transcendental să ni se reveleze, de asemenea,
nouă idee despre întemeierea cunoaşterii, şi anume ca înmeiere transcendentală. într-adevăr, în loc de a urmări
utilizăm pe ego cogito drept premisă apodictic eviden pentru construirea unor raţionamente despre care se pre
pune că ne vor conduce la o subiectivitate transcendentă, îndreptăm atenţia asupra faptului că 87roxf| fenomenolog
(îmi) dezvăluie (mie, în calitate de filozof care mediteazănouă şi infinită sferă de existenţă, ca domeniu al unei exp
rienţe de tip nou, al experienţei transcendentale.”283 „(nu identitatea vidă a lui «eu exist» formează conţinutul a
solut cert al experienţei transcendentale de sine, ci toate dtele singulare ale experienţei de sine reale şi posibile
deşi ele nu sînt absolut certe în detaliu — sînt cuprinse îno structură universală şi apodictică a experienţei cuini (exemplu, forma temporală imanentă a fluxului conştiinţeIn virtutea acestei structuri şi ca o caracteristică a sa, eul
este schiţat lui însuşi, în mod apodictic, ca eu concret, ca real ce are un conţinut individual de trăiri, de facultăţi şi tendinţe. El se reprezintă pe sine ca orizont, în calitate
obiect accesibil experienţei de sine posibile ce poate desăvîrşită şi, eventual, îmbogăţită la infinit.”284
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 330/370
După cum putem constata, pentru Descartes,
cogitou! survenit în urma îndoielii este conceput ca un
cleu de identitate auto-reflexivă, pur raţională, cu rol d
temeiere atât în ordinea purei conştiinţe (anume ca p gând al acesteia, după cum ne exprimasem la un mom
dat) cât şi al cunoaşterii (la nivelul căreia dimensiunilîntemeiere sunt, după cum stabilisem la momentul potr
la rândul lor două: de conţinut- ego cogito ca prim l
cunoscut cu evidenţă; formală- legată de însăşi evide
anume criteriile clarităţii şi distincţiei). Sintetic, peDescartes ego cogito reuneşte calităţile de moment expde debut al conştiinţei şi de moment de excelenţă origin
a cunoaşterii. Ca atare, cunoaşterea este considerată în
tatea sa primordială de act de conştiinţă, chestiunea numitei corespondenţe alunecă, deocamdată, în secun
Totul se poartă în pura imanenţă a ego-ului. Putem aceasta ca moment de irumpere a unui nou tip de atitu
filosofică a cărei marcă specifică se va păstra ca fiindîntreaga sa descendenţă, aşa numita întoarcere de sine
pra sieşi (Selbstbesinnung): transcendentalismuf85. Des
pe de altă parte, în cazul specific al lui Descartes proble
tizarea acelui secundar pe care l-am pus în legătură cu
numita chestiune a corespondenţei este în continuare trtă în sensul definit de tradiţia aristotelică, deci ca adecva
acestor reprezentări regăsite în imanenţa ego-ului la o lîn sine obiectivă (deci adequatio asumat ca o fidelita
copiei în raport cu originalul). Rolul de mijlocitor al reldintre reprezentarea(copie) şi lucrul obiectiv (origina
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 331/370
constitutiv (i.e. veracitatea) se angajează în a garanta fidel
tatea reproducerii. Esenţialmente, cunoaşterea este înţelesă de către Descartes în sensul unei paralaxe ai cărei tre
termeni îi reprezintă ego cogito, Dumnezeu şi lumea aparentă. Astfel, cunoaşterea poziţiei noastre relative la Dumnezeu ne permite deducerea poziţiei noastre reale în rapo
cu lumea în sine obiectivă şi, pe această bază, extragerediferenţei în raport cu ceea ce ne apare (în sensul aparenţe
nu al apariţiei). In toată această întreprindere însă, mare
răsturnare transcendentală, iniţial intenţionată de către Decartes este, de fapt, doar pe jumătate realizată: deşi, sub as
pect noetic, întoarcerea sinelui asupra sieşi este făcută, egcogito fiind sesizat în calitate de temei transcendental aoricărei evidenţe, judecăţi, trăiri etc., nu este sesizată însă ş
încărcătura noematică a chestiunii, lumea este, în subiacenîn continuare înţeleasă ca o colecţie de lucruri în sine, faţ
de care nouă, în calitate de aşa zişi subiecţi epistemici, nrevine datoria de a ne adecva reprezentările. în esenţă, pen
tru a adapta o formulă celebră din istoria astronomiei, Descartes nu vede decât cu un singur ochi: sesizează temeiu
transcendental al lucrurilor, dar îi scapă lumea în calitatesa definitorie (cel puţin în consecinţa acestui fapt), anum
fenomenalitatea. într-un sens mai general, aceasta estexact ceea ce marchează miza specifică a fenomenului în
raport cu mai vechea noţiune de aparenţă: fenomenul con
stituie acea formă de apariţie în care este antrenată în mod
univoc subiectivitatea în calitatea sa transcendentalgenerică, iar nu psihologic-empirică. Revenind însă, ceea ce
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 332/370
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 333/370
posibilă orice cunoaştere nu poate face, în această calit
obiectul cunoaşterii. In întoarcerea sinelui asupra sieşi aeu asupra căruia şinele se întoarce nu este nicidecum ac
care şi execută întoarcerea; corelativ: o identitate cu sine
calitate de subiect transcendental al cunoaşterii nu susţcu nimic o identitate echivalentă ca obiect al acesteia. M
explicit, ego cogito revine acelei reprezentări spontane
sine ca existând pe care îndeobşte o desemnăm ca intelig
ţă şi o luăm ca marcă incontestabilă a conştiinţei; în eseînsă el nu spune decât că orice reprezentare în genere, or
experienţă în particular aparţine unei conştiinţe (trebuieaparţină unei conştiinţe pentru a se constitui ca atare). Afel, ego cogito constituie mai degrabă un vehicul a! categ
riilor prin care ne devine posibil a însoţi cu conştiinţă modul constitutiv) oricare dintre judecăţile, valorizările,
prezentările, trăirile cu care avem de-a face, integrându
de fiecare dată unei unice şi de fiecare dată aceleiaşi c ştiinţe (i.e. a mea286), facându-le prin aceasta proprii şi psonale şi constituindu-(ni-)le astfel la modul efectiv tocmca ceea ce ele ajung să fie. Cu alte cuvinte, într-o notă m
fenomenologică, nu se poate vorbi, ne spune Kant, desp
experienţe avute şi experienţe neavute, ca şi când lucrurs-ar desfăşura într-un anumit mod în sine, aparte de oric
dintre noi, dezlipite de orice subiectivitate în genere, penca apoi noi, asistând în mod mai mult sau mai puţin arbit
la unele dintre ele să ni le apropriem, ele devenind astfelale cuiva dincolo de calitatea lor în sine. Nu, ne spune Kafaptele survin din însăşi geneza lor cu această pretenţie
revendicare, cu solicitarea de a fi ale cuiva care le este
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 334/370
analitică” ni se spune în Critica raţiunii pure2'''7. Numa
fiind gândite în mod originar împreună lucrurile pot fi
apoi distinse. Această condiţie a gândirii lor împreună
exact ceea ce ţine de ego cogito, în speţă de identitatecu sine care, la nivelul experienţei ca atare se traduce în
goarea de sistematicitate asupra caracterului constitutiv
căreia în raport cu cea din urmă Kant ne atrage de atâmulte ori atenţia în Critica raţiunii pure. Ca atare tipu
identitate cu sine ce îi revine lui ego cogito în calitate
subiectivitate transcendentală (deci ca perpetuă instanţănerică de asistenţă pe care însăşi experienţa şi-o propuncalitatea sa de experienţă), îi este doar lui, în exclusivirezervat.
„Unitatea transcendentală a apercepţiei este ac
care reuneşte într-un concept despre obiect tot diversulîntr-o intuiţie. De aceea se numeşte obiectivă şi trebuie di
să de unitatea subiectivă a conştiinţei, care este o determin
a simţului intern, prin care acel divers al intuiţiei este dat
287 „Unitatea analitică a conştiinţei e inerentă tuturor conceptelor co
ne ca atare; de exemplu, dacă gândesc roşul în genere îmi reprezint
aceasta o însuşire care (ca notă) poate fi găsită undeva sau poate fi
tă cu alte reprezentări; deci numai ajutorul unei unităţi sintetice pos
pregândite pot să-mi reprezint unitatea analitică. O reprezentare
trebuie să fie gândită ca fiind comună unor lucruri diferite va fi con
rată ca aparţinând lucrurilor care, în afară de ea, mai au în sine cev
ferit ; prin urmare, ea trebuie gândită mai înainte în unitate sintetic
altele (deşi reprezentări numai posibile), înainte ca eu să pot gândi î
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 335/370
piric pentru o astfel de legătură.”2*9 Obiectivitatea se traduc
pentru Kant, nu ca o independenţă de orice subiectivitatdeci în sine, ci ca o independenţă de orice subiect anume, i
dividual, personal. Ca atare, obiectiv, tocmai întrucât decurgîn mod necesar şi exclusiv din subiectivitatea transcendental
subiectiv, decurge în mod contingent dintr-un subiect anumAnaliza în obiectul gândirii se întemeiază pe o sinteză orignară ( pregândită) în subiectivitate- numai ca primordialmen
unite într-o unică şi de fiecare dată aceeaşi conştiinţă (eg
cogito-ul apercepţiei originar sintetice) lucrurile pot fi apseparate. Parcursul nu este însă reversibil: nimic nu ne gara
tează că modul în care lucrurile, în ulterior, se separă pr
analiză în conştiinţă reproduce existenţa lor separată din ant
riorul contactului cu aceasta290, anume în sine. Aceasta tomai întrucât conştiinţa este cea care face separaţia. Demo
tând un puzzle vom avea de-a face cu fiecare dintre bucăţicomponente în mod separat. Aici nu vom spune însă caceasta este starea naturală a fiecăreia dintre bucăţi, înainde a fi concepute spre alipire într-un puzzle. Nu, ele au fo
din însăşi concepţia lor proiectate pentru a fi unite , fiecăredintre ele i s-a alocat din antecedent un anumit loc din ansamblul figurii pe care era destinată a o forma împreună c
toate celelalte- ele au fost gândite şi separat ca fiind împreunAnalogia cu impactul originar-constitutiv al conştiinţei asupr
ingredientelor care se distilează în elementul ei în forma unexperienţe este cred destul de evidentă aici.
Totodată, după cum spuneam, ceea ce se constituie c
un sine qua non al oricărei conştiinţe (în sens transcendental
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 336/370
trucat altfel el nu poate face obiectul conştiinţei, nu poate ti o
reprezentare ( care el totuşi se vădeşte a fi). Reluând o formu
lă anterioară, tocmai de aceea cunoaşterea nu este posibilă
decât ca sistem, anume întrucât experienţa nu este conceptibi-lă decât ca unitară, iar aceasta la rândul ei întrucât conştiinţa
însăşi nu poate ti altfel decât identică.Contrapartea ar fi însă aici că tocmai întrucât ego
cogito , în măsura în care ţine de sine qua non-ul primordial
al oricărei experienţe în genere, el nu este încă o experienţă.
După cum am văzut, apercepţia stă pentru „acea conştiinţă desine care, producând reprezentarea eu gândesc, trebuie săpoată însoţi pe toate celelalte şi care, fiind una şi aceeaşi în
291orice conştiinţă, nu mai poate fi însoţită de niciuna.”Aceasta revine Ia a spune că în ciuda faptului că în prealabilul
oricărei cunoaşteri ego-ul se gândeşte în mod spontan pe sineca existând (ceea ce şi face dealtfel din el o inteligenţă) el numai are, în acest stadiu, legată cu această reprezentare nicio
alta, eventual de factură intelectual-intuitivă, astfel încât el nu
poate accede şi la o cunoaştere de sine de aceeaşi factură
(anume spontană), nerămânându-i altă alternativă decât să sedetermine în acest sens după ceea ce îi furnizează acea intui
ţie pe care o are totuşi la dispoziţie, anume cea sensibilă, el
neputându-se, pe cale de consecinţă, cunoaşte pe sine decâtaşa cum îşi apare, deci ca fenomen. Tocmai întrucât ego
cogito este de fiecare dată cel care cunoaşte, el nu poate fivreodată cunoscut, ci doar gândit ca venind în prealabilul ori
cărei cunoaşteri. Cunoaşterea nu este, pentru Kant, un cerc
care se închide. Ceea ce îmi survine în introspecţie ca eu în-
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 337/370
mă gândesc ca cu. Nu mă pot cunoaşte însă ca eu tocmaitrucât eu sunt cel care cunoaşte.
In sens tehnic, chestiunea este dealtfel destul de simp
Cunoaşterea, pentru Kant, reprezintă fie o determinare a u
intuiţii anume în acord cu o regulă a intelectului fie, cel puo determinare a raportului unui concept cu intuiţia în ge
re . Insă cum intuiţia nu poate fi, în ultimă instanţă, în canostru altfel decât de factură sensibilă292293 (respectiv capabi
produce reprezentări numai în măsura în care este afectată exterior), la nivelul purului ego cogito nu există nicio intu
concretă care să poată fi determinată după acest concspontan despre propria existenţă. Ca atare, cu toate că ego
pur a priori îşi concepe cu de la sine putere propria existe
(se poate gândi pe sine ca fiind) în anteriorul fenomenu
aceasta constituind dealtfel şi temeiul necesar (dar insuficieal fenomenului ca atare şi al cunoaşterii care îi revine acest
el nu se poate şi cunoaşte pe sine în această calitate. în ca particular al presupusei sale substanţialităţi, al acelui
cogitans despre care ne vorbeşte Descartes, argumentul iaaceeaşi formă: în condiţiile în care categoriile intelectului p
beneficia numai de o utilizare empirică, niciodată de utranscendentală, iar substanţa este una dintre ele, este nev
de o intuiţie despre sine ca fiind identic corespunzătoare coceptului pur în cauză şi căreia această categorie să îi poată
aplicată. Cum însă noi nu putem găsi la nivelul experien(interne sau externe) nicio intuiţie de sine de această factu
rezultă că nu avem de fapt nicio susţinere în a decreta natusubstanţială a ego-ului şi, cu atât mai puţin, a o extinde ap
pe aceasta la fiecare dintre noi în calitate de fiinţe re
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 338/370
în calitate de subiectivitate transcendentală o reprezen
despre sine ca fiind identic şi, cu toate acestea, în calitate
obiect (al acestei subiectivităţi transcendetale) a fi multip
„O bilă elastică, care se izbeşte de una similară în lidreaptă, transmite acesteia întreaga ei mişcare şi prin urm
întreaga ei stare (dacă nu considerăm decât poziţiile în sţiu). Admiteţi, în analogie cu astfel de corpuri, substa
care transmit una alteia reprezentări, împreună cu conştii
care le însoţeşte: se va putea concepe astfel o întreagă se
de substanţe, dintre care prima ar comunica celei de-a dostarea ei împreună cu conştiinţa despre această stare, acea
ar comunica celei de-a treia propria ei stare plus starea sstanţei precedente, iar cea de-a treia ar comunica, la rândulstările tuturor celor precedente, împreună cu propria ei st
şi conştiinţa acestor stări. Ultima substanţă ar fi deci con
entă de toate stările substanţelor care s-ar fi schimbat înatea ei, ca şi când ar fi fost ale ei proprii, fiindcă acele stăr
fi trecut în ea împreună cu conştiinţa lor, şi cu toate aces
ea nu va fi fost una şi aceeaşi persoană în toate acestări.” ' 94 Decartes face deci o extindere nepermisă de
prima ipostază a ego-ului (subiectvitate transcendentală)
cea de-a doua (obiect al experienţei de sine). Din alt pu
de vedere, întregul demers cartezian privitor la ego cogconstituie o simplă reiterare mascată a principiului identit
o simplă tautologie care conceptualizează ce-i drept o conţie sine qua non a cunoaşterii dar care nu constituie în
doar prin aceasta, o cunoştinţă. Ego-ul nu este capabil a
cunoaşte pe sine ca în sine cu nimic mai mult decât
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 339/370
Deşi se gândeşte pc sine în mod spontan ca fiind, ego-ul n
se poate şi cunoaşte astfel, anume dincolo de aşa cum îş1 r 295
apare, dejenomen.Aceasta ar fi, in nuce, ceea ce s-ar putea numi inte pretarea standard a poziţiei lui Kant în privinţa raportulu
dintre ego cogito şi fenomen în particular, al celui dintrconştiinţă şi cunoaştere în general. Către ea ne îndreaptă î
mod mai mult sau mai puţin explicit o serie de pasaje d
importanţă din Critica raţiunii pure296. Ajunşi în ace punct se poate însă articula următoarea problemă: cât ddeparte poate merge (în termenii filosofiei kantiene) aceast
dependenţă a lui ego cogito de fenomen? Este ea valabi
doar în sensul aşa numitei cunoaşteri de sine (cum interprtarea standard pare a sugera) sau poate fi ea extinsă până
nivelul lui ego cogito însuşi, ca moment pur al conştiinţe
ca inteligenţă? Altfel formulat, se poate vorbi, în termenfilosofiei kantiene, despre o dependenţă a conştiinţei dc f
nomen nu numai în privinţa cunoaşterii de sine ci chiar
înseşi reprezentării spontane de sine ca existând!întrebarea care reuneşte toate aceste aspecte ar fi u
mătoarea: cu toate eu că sunt conştient de mine ca fiind
295 „Se vede din toate acestea că numai o înţelegere greşită a dat naşte
psihologiei raţionale. Unitatea conştiinţei, care se află la baza categor
lor, este luată drept intuiţie a subiectului ca obiect şi i se aplică categ
ria substanţei. Dar ea nu este decât unitatea în gândire, prin ea singu
nefiind dat niciun obiect, deci asupra ei nu poate fi aplicată categoria d
substanţă, care presupune totdeauna o intuiţie dată, şi, prin urmare n
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 340/370
mod independent de diferitele moduri în care îmi apar,
măsura în care nu miaş mai apărea nicicum miar ma
posibil a mă conştientiza că sunt? Aceasta ar de fapt m pe care întreaga discuţie de faţă şi-o asumă în ansamb
problematicii căreia îi este subsumată. De bună seamDescartes ar răspunde afirmativ la această întrebare, ne
spune probabil că tocmai pe această posibilitate, i.e. de a
conştient de mine în mod independent de diferitele mod
în care îmi apar, se şi întemeiază autonomia mea ca ecogito de aparenţele lumii din afară, în sens ontologic a
res cogitans de res extensa. Ceea ce mă interesează înaici este răspunsul pe care Kant l-ar oferi în linia criticii
care i-o adresează lui Descartes şi care, încerc eu a susţin
ar 11 negativ, mergând deci în direcţia susţinerii unui nivmult mai intim de dependenţă între conştiinţă şi fenom
decât se lasă de înţeles în interpretarea standard, anume
numai sub aspectul simplei cunoaşteri ci chiar, într-un m
mult mai primordial, al conştiinţei înseşi (prin aceasta ne
cercând nicidecum a sugera o interpretare a lui Kant cheia unui soi de empirism psihologist, care ar fi, cel pu
în ceea ce mă priveşte, funestă, ci mai degrabă o apropiere
sa de spiritul fenomenologiei). Această predispoziţie a p
ori inerentă a conştiinţei întru contactul cu fenomen
marchează, în opinia mea, debutul acelei tradiţii de concetualizare care circumscrie la modul esenţial conştiinţei,
însăşi puritatea sa a priori, concretitudinea, i.e. faptulde ficonştiinţăaceva, cu alte cuvinte exact ceea ce mai târz
în fenomenologia lui Husserl avea să poarte numele de
tenţionalitate. Cu toate că se înscrie în această descenden
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 341/370
cu cel de care el este esenţialmente legat, cel de fenom
(aceasta mai ales în valenţa critică faţă de Kant a utilizăriDespre acest din urmă aspect însă, ceva mai târziu.
Să ne reamintim aici, într-un sens general, faptul fenomenul survine în calitatea sa conceptuală de arătar
desine ca mult mai mult decât simpla aparenţă; el nu meste un stigmat al egoului care, în măsura în care se poat
trebuie depăşit, corectat (Descartes), ci fenomenul în calittea sa de apariţie este un mod cu totul privilegiat de arăta
de sine a lucrurilor, el, ca produs nemijlocit al conştiinţ
antrenează la modul cel mai propriu conştiinţa în sens otologic, este, dacă permiteţi, acea secreţie spontană a aceteia prin care ei îi devine posibil a face exact ceea ce îi escel mai specific în calitate de conştiinţă, anume acea spo
tană şi perpetuă autoiterare de sine ca existenţă. Fenom
nul este, dacă vreţi, acea oglindă de care conştiinţa se se
veşte pentru a se sesiza: deşi ea nu este neapărat aşa cum îapare în oglindă, ea este totuşi numai pentru că îşi apare
oglindă. Cu alte cuvinte, deşi conţinutul a ceea ce ea ses
zează în oglindă poate varia, într-un anumit sens ad libitu
(putând părea prin aceasta contingent), faptul ca atare de
se sesiza în oglindă, dincolo deci de orice conţinut anum
îi este esenţialmente necesar. Conceptul direct antrenat consecinţa aceste tematizări este, după cum spuneam, cel d
intenţionalitate', mai mult decât simpla cunoaştere de sine
conştiinţa nu se poate gândi pe sine în măsura în care nu îapare cumva. Spre această interpretare a poziţiei lui Kant nîndreaptă anumite pasaje din Critica raţiunii pure'.
Eu gândesc este cum s-a spus deja o judecată em
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 342/370
dedusă din judecata: eu gândesc, cum credea Descart
(căci altminteri premisa majoră: tot ce gândeşte există
trebui să preceadă), ci este identică cu ea. Ea exprimă o i
tuiţie empirică nedeterminată, adică percepţie (prin urma
ea demonstrează că deja senzaţia, care aparţine deci sens bilităţii, stă la baza acestei judecăţi existenţiale), dar pr
cedă experienţa, care trebuie să determine obiectul perceţiei, cu ajutorul categoriei, cu privire la timp; iar existen
încă nu este aici o categorie, ca atare nu se referă la un obect dat în mod nedeterminat, ci numai la unul despre car
avem un concept şi despre care vrem să ştim dacă există sanu şi în afara acestui concept. O percepţie nedeterminată în
seamnă aici numai ceva real, care a fost dat, şi anume numa
pentru gândire în genere, aşadar nu ca fenomen şi nici ca l
cru în sine (noumenon), ci ca ceva care există de fapt
care este desemnat ca atare în judecata: eu gândesc. Căc
este de notat că atunci când am numit judecata eu gândeso judecată empirică, prin aceasta eu nu am vrut să spun c
eul în această judecată este o reprezentare empirică; mai cu
rând ea este pur intelectuală, fiindcă aparţine gândirii în gnere. Dar fără vreo reprezentare empirică, care oferă gândir
materia, actul eu gândesc n-ar avea totuşi loc, iar empiricu
nu este decât condiţia aplicării sau folosirii facultăţii int
lectuale pure.”297
Deşi nu se originează în fenomen, ego cogito ca r
prezentare spontană de sine ca existând nu este posibil d
cât cu concursul acestuia. Aici devine mult mai patentă d
cât în interpretarea standard o anumită condiţionare inerenta ego cogito-ului a priori în a se scufunda în fenomen Aic
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 343/370
respectiv ca un nucleu vid de identitate a priori dar în ace
laşi timp auto-suficient sub aspectul simplei gândiri, care n
are a se simţi obligat a se coborâ în fenomen decât în măsu
ra în care îşi propune a se cunoaşte, dar care, în măsura îcare se mulţumeşte a rămâne simplă conştiinţă, fără preten
ţii de cunoaştere, poate adăsta indefinit de mult în aceast
auto-suficienţă a priori. Nu, ceea ce ni se indică aici este cego cogito-ul, cu toate că precedă în ordinea aprioricităţi
fenomenul (făcându-1 dealtfel posibil) şi totodată, după cum
am afirmat de nenumărate ori, nu constituie în calitatea sde reprezentare spontană de sine ca existând, un fenomen
el nu (îşi) devine efectiv în calitate de conştiinţă concretă dsine decât în contact cu acesta: fenomenul este condiţia d
aplicare a facultăţii intelectuale pure. Aceasta creşte în
foarte mare măsură gradul de intimitate dintre conştiinţă .ş
cunoaştere, într-un sens completamente speciile lui Kanl şdescendenţei sale filosofice: ego cogito este condiţionat d propria sa natură a-şi apărea tocmai pentru a-şi puica sin
veni sieşi caftind. Aceasta abia este miza autentică a con
ceptului de fenomen. Corelativ: conştiinţa înglobează cu
noaşterea tocmai ca pe acea secreţie spontană de care sserveşte pentru a exista (a se gândi pe sine ca existând). Cu
alte cuvinte, dintr-o altă perspectivă, fenomenul salveazconştiinţei (pur potenţiale în stadiul lui ego cogito) posibili
tatea transcendenţei, fapt care singur îi asigură acesteia şidentitatea transcendentală. Mai explicit, după cum afirma
sem la un moment dat, faptul de a avea o identitate survineîn cazul conştiinţei numai pe fondul unei dialectici în care
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 344/370
început laolaltă cu Waehlens298. Reflecţia nu este posibi
decât în oglindă, iar oglinda este cea care generează refle
ţia, nu doar o captează. Aceasta are o mare relevanţă asupra mecanismului intern a ceea ce în literatura fenom
nologică este desemnat ca intenţionalitate, în sensul tezial chestiunii legat de condiţionarea esenţială a conştiinţei d
a fi întotdeauna concretă, anume conştiinţă a ceva. îns
aceasta aduce după sine o dezvoltare care îi alocă lui Kanun loc aparte în linia transcendentalismului atât în ascen
denţa cât şi în descendenţa sa: în măsura în care este nevo
întotdeauna de oglindă pentru ca reflecţia să survină, ea tr buie să fie diferită de cel care se sesizează ca reflectat. Ch
ar dacă esenţiahnente concrescute unei aceleiaşi identită
(eu care mă sesisez pe mine în oglindă), reflectatul şi reflec
ţia trebuie să fie de facturi diferite. Hiatusul dintre ego-u
transcendental şi cel real, care îi este reproşat lui Kant, prin
tre altele şi de către fenomenologie, este exact cel care, ce
puţin în opinia mea, salvează posibilitatea conştiinţei con
crete. Iar aceasta ne aduce la miza disputei dintre Kant ş
Husserl: lucrul în sine. După cum am încercat să argumen
tez până acum, în direcţia unui potenţial sens în care Critic
raţiunii pure se lasă deschisă spre interpretare, cunoaştere
şi fenomenul sunt esenţiahnente necesare posibilităţii con
ştiinţei. Totodată însă, după cum am văzut, atât cunoaşterecât şi fenomenul nu sunt posibile decât pe fondul unui mo
ment de inegalitate dintre conştiinţa subiect (ego-ul tran
2)8„(...) intenţionalitatea caracterizează pentru conştiinţă faptul de a n
putea în niciun fel identifica ceea ce ea exprimă cu actul ei de expres
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 345/370
cendental) şi conştiinţa obiect (ego-ul real). în acest contex
lucrul în sine reprezintă mult mai mult decât produsul doctrinar al unei simple nostalgii raţionaliste a lui Kant, el estedupă cum l-am numit, un concept transcendental desprtranscendent care asigură fenomenului însuşi singura calita
te în care el este conceptibil: aceea de apariţie. în termeni
analogiei noastre, dacă fenomenul corespunde conţinutuluconcret al reflecţiei din oglindă, lucrul în sine este suprafaţ
pe care aceasta se constituie. Astfel, rezumativ, renunţare
la conceptul de lucru în sine aduce după sine renunţarea laînsuşi fenomen, implicit la dimensiunea de transcendenţă a
conştiinţei şi prin aceasta, în ultimă instanţă, la posibilitate
acesteia ca atare. Fenomenul completamente adus în ima
nenţa conştiinţei prin scoaterea sa din tensiunea esenţială pe
care o întreţine cu lucrul în sine se dizolvă, fapt care atrage
după sine dizolvarea posibilităţii conştiinţei înseşi.în Critica raţiunii pure ni se spune că intelectul are o
extindere problematică asupra lucrului în sine pe care însă
nu şi-o poate susţine şi asertoric. Produsul acestui tip apartede situaţie este tocmai conceptul de noumen. Mai explicit
aceasta rezultă, după cum am văzut, în temeiul statutulu
ambiguu al categoriilor în ansamblul facultăţilor: exclusivintelectuale prin origine, însă la modul la fel de esenţial cir
cumscrise intuiţiei în utilizare. Cum, pe de altă parte, intui
ţia, în cazul nostru, este limitată la cea de factură sensibilăea se găseşte într-o permanentă ipostază pasivă, neputând
ca atare produce reprezentări decât în măsura în care csle
afectată din exterior intelectul pe de altă parte la fel ca în
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 346/370
cumscris în utilizare: intuiţia sensibilă. Intelectul poate con
cepe deci o lume corespunzătoare lucrului în sine şi resim
nostalgia unei intuiţii care i-ar oferi şi susţinerea asertorica acestui concept, anume nu pasivă şi sensibilă, ci activ
intelectuală. Lucrul în sine transpare aici în valenţa sa d
conştiinţă a limitei, corespunzând în această calitate verditului pe care intelectul şi raţiunea îl dau în privinţa oricăre
cunoaşteri în ele originate în condiţiile în care se găsesc a
dependente de o intuiţie de factura celei sensibile: a nu luca în sine obiectiv ceea ce este de fapt doar generic subie
tiv. Această conştiinţă a limitei asumată însă în sens poziteste însă exact cea care, după cum spuneam mai devrem
susţine fenomenul în calitatea sa de reprezentare, de arăta
de sine a ceva (laolaltă cu întreg angrenajul a priori aflat î
implicitul său).„Sensibilitatea şi domeniul ei, anume acela al fen
menelor, sunt limitate ele însele de intelect în sensul că nse raportează la lucruri în sine, ci numai la modul cum l
crurile ne apar nouă în virtutea constituţiei noastre subiect
ve. Acesta a fost rezultatul întregii Estetici transcendentalel rezultă şi natural din conceptul unui fenomen în gener
fenomenului trebuie să îi corespundă ceva în sine care n
este fenomen, fiindcă fenomenul nu poate fi nimic pentrsine însuşi şi în afara modului nostru de reprezentare. Prurmare, pentru a evita un cerc perpetuu, cuvântul fenome
indică deja un raport la ceva, a cărui reprezentare nemijloc
tă este, ce-i drept sensibilă, dar care în sine, chiar făaceastă constituţie a sensibilităţii noastre (pe care se baze
ză forma intuiţiei noastre) trebuie să fie ceva adică un ob
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 347/370
genere, în care eu fac abstracţie de orice formă a intuiţiesensibile.”299
Ceva trebuie să scape reprezentabilităţii pentru ca re
prezentarea înşăşi să fie posibilă. într-un spirit mai apropi
fenomenologiei, ne permitem aici întrebarea: ce este de fapceea-ce-se-arată; este el văditul, nemijlocit prezentul sau
dimpotrivă, tocmai ceea ce se anunţă prin acesta, dar care înşuşi nu apare?
„Trebuie de aceea să stabilim că semnificaţia cuvântu
lui «fenomen» este: ceea-ce-se-arată-în-sine-însuşi, ceea c
este manifest. <E>cuv6peva, «fenomenele», sunt atunci totaltatea a ceea ce se află în plină lumină a zilei sau care poat
fi adus la lumină, ceea ce grecii identifică uneori cu rd ovr
(fiinţarea). Ce-i drept fiinţarea poate să se arate pornind dla ea însăşi în diferite feluri, de fiecare dată după modul d
acces la ea. In această arătare de sine, fiinţarea «arată c
şi...». O asemenea arătare de sine o numim fapt-de-a-avea
aparenţa-a-ceva.” „Pentru înţelegerea mai adâncă a conceptului de fenomen, important este să vedem cum anum
ceea ce este numit în cele două semnificaţii ale lutpcuvopevov («fenomen» ca «ceea-ce-se-arată» şi «fenome
» ca «aparenţă») alcătuieşte, potrivit structurii sale un între Numai în măsura în care ceva în genere pretinde, potriv
sensului său, să se arate, în speţă să fie fenomen, el poate sse arate ca ceva care el nu este, poate doar «să arate c
şi...».” „Cuvântul «apariţie», la rândul său, poate să aibă
însuşi un dublu sens: pe de o parte faptul-de-a-apărea
sensul unei anunţări de sine ca ne-arătare de sine şi, pe d
altă parte, însuşi acel-ceva-care-anunţă (clas Meldend
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 348/370
termen pentru adevăratul sens al fenomenului ca arătar
sine. Dacă desemnăm aceste trei lucruri distincte ca «ap
ţie», atunci confuzia este inevitabilă.” „ Desigur, toc
acel-ceva-ce-anunţă şi care este produs se arată el înşuşaşa fel încât, ca emanaţie a acelui ceva pe care îl anunţ
face pe acesta permanent să rămână învăluit în el înşuşi
să această ne-arătare care învăluie nu este, nici ea, apare
Kant foloseşte termenul apariţie ( Erscheinung ) în acest
blu sens. Apariţii sunt, potrivit lui, în primul rând «obiele intuiţiei empirice», ceea ce se arată în această intu
Acest ceva care se arată («fenomen» în sensul autentic ginar) este totodată «apariţie» ca emanaţie anunţătoa
ceva care, apărând, se ascunde.” „ Dacă surprindem
ceptul de fenomen în felul acesta, lăsând anume nedete
nat care fiinţare anume este socotită fenomen şi rămân
pur şi simplu deschis dacă ceea-ce-se-arată este de fie
dată o fiinţare sau un caracter pe care îl are fiinţa unei ţări, atunci putem spune că ceea ce am obţinut este dconceptul formal de fenomen. însă dacă prin ceea-ce
arată înţelegem, oarecum în sensul lui Kant, fiinţarea
este accesibilă prin intuiţia empirică, atunci conceptul
mal de fenomen îşi află aplicaţia legitimă.”300
După cum ne arată şi Heidegger fenomenul se revdică într-o măsură destul de importantă de la această amguitate. Astfel, întrebăm noi, nu cumva scos din eleme
ei, el îşi pierde orice susţinere, se dizolvai Mai exact,
300Heidegger Martin Fiinţă şi timp trad Gabriel Liiceanu şi Că
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 349/370
crulînsine este o pretenţie pe care însuşi fenomenul, în calitatea sa de apariţie, o lansează faţă de sine (cel puţin î
sensul său formal). Mai aproape de Kant, putem spune coricărei reprezentări îi revine, la modul esenţial, faptul de
avea un obiect, i.e. de a fi reprezentare a ceva; fenomenu
în calitatea sa de reprezentare nu face excepţie, cu toate că
în cazul său, acel ceva indicat rămâne un perpetuu transcendent, un învăluit după cum se exprimă Heidegger. Lu
crul-în-sine constituie, în opinia mea, întruchiparea conceptuală a acelui sens al transcendenţei care îl menţine î
această ambiguitate estenţialmente lui constitutivă. Din alt perspectivă, el este totodată cel care momeşte conştiinţa p
terenul fenomenului făcând-o astfel să-şi împlinească ace funcţie transcendentă a identităţii de care are nevoie pentr
a deveni efectivă, i.e. conştiinţă a ceva, intenţională (sensuacestei auto-depăşiri este pretins, în mod originar, de d
mensiunea transcendentală a identităţii, de ego cogito însuşdupă cum ni se ilustrează în interpretarea, să-i spunem, nonstandard a Criticii raţiunii pure: fenomenul este condiţia d
aplicare a facultăţii intelectuale pure, ne spune Kant ). Suma acestor auto-depăşiri şi auto-apariţii o putem lua, în valenţa sa mundană, tocmai ca fiind cultura în calitatea sa de
dacă permiteţi preluarea, existenţă întru mister şi pentru re
velare.
Husserl însă confundă lucrurile. în mod surprinzăto
îi scapă valenţa esenţialmente diferită a cuplului kantian fe
nomen lucru în sine de cea a mai tradiţional-naivului aparenţă - realitate, înţelegând lucrul în sine ca pe o reminiscenţă a raţionalismului clasic în filosofia lui Kant şi luând
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 350/370
conceptibil, niciodată cognoscibil. Grăitoare în aces
sunt pasaje ca:
„Realizată în această manieră concretă şi sistemfenomenologia este eo ipso« idealism transcendental»
într-un sens fundamental nou: nu în sensul unui ide
psihologic, nu în sensul unui idealism care urmăreşte ducă o lume ce are un sens, din datele senzoriale lips
sens. El nu este un idealism kantian care crede că poat
deschisă posibilitatea unei lumi de obiecte în sine, cel
ca un concept-limită, ci un idealism care nu este nimceva decît o autoexplicitare a ego-ului meu, ca subi
oricărei cunoaşteri posibile, autoexplicitare realizată înconsecvent în forma unei ştiinţe egologice sistemati
anume ţinînd cont de orice sens al obiectelor existent
care ele pot avea vreo semnificaţie pentru mine, ca
Acest idealism nu este o construcţie bazată pe un joc gumente şi el nu poate fi obţinut ca preţ al victoriei î
lectica dispută cu «realismele». El este explicitarea senoricărui tip de obiect existent pe care eu, ego-ul, îl pot
gina şi, în mod special, explicitarea sensului transcendnaturii, a culturii şi a lumii în general (care îmi este da
adevărat prin intermediul experienţei).”301sau„Apoi, o autentică teorie a cunoaşterii nu poate
pe deplin sens decît ca teorie transcendental-fennologică, teorie care, în loc de a pomi în mod absurd d
prezumtivă imanenţă pentru a ajunge în final la o prezvă transcendenţă (cea a unui «lucru în sine» care se p
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 351/370
aceasta din urmă trebuie să devină în totalitate inteligibil
ca operaţiune intenţională.”302
Cel care are însă nevoie de lucrul în sine este, dup
cum am încercat a arăta, însuşi fenomenul, în chiar valenţsa primordială de arătare de sine însuşi iar nu o oarecardoctrină de o factură sau alta privitoare la el. După cumspuneam, lucrul în sine corespunde mai degrabă unui sen
obiectual care revine oricărui fenomen în calitatea sa d
reprezentare decât unui obiect desemnat in extremis. A înţelege lucrul în sine în acest din urmă sens înseamnă a lufenomenul însuşi ca pe o expresie a unei neputinţe. în ineţia luptei îndreptăţite cu aşa numita naivitate, în înţelegere
căreia fenomenul este doar un alt mod de a spune aparenţădeci opus a! realităţii, deci falsitate, Husserl îl asumă şi pKant acestei înţelegeri defectuoase, în baza faptului că men
ţine un concept ca cel de lucru în sine, ignorând, în aces
sens, eforturile explicite duse de către el în direcţia sublinerii statutului esenţialmente aparte al fenomenului faţă daparenţă. Cuplul fenomen - lucru în sine nu poate li înţele
nici măcar în sens analogic, pornind de la cel aparenţă
realitate', el funcţionează cu totul altfel, nu ridică nicidecum
o problemă de factura fidelităţii copiei în raport cu origina
lul: falsitatea este doar un mod al fenomenului la fel ca mute altele, inclusiv adevărul. Acest lucru Kant îl face explicde nenumărate ori .*301
’°2 Husserl, Edmund, Meditaţii carteziene, trad. Aurelian Crăiuţu, Ed
Humanitas, Bucureşti, 1994, p. 119.
301Reluăm aici ca exemplu unul dintre acestea: A afirma prin urmare
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 352/370
Se poate sesiza în Critica raţiunii pure, după cum
subliniat intr-un punct anterior al discuţie noastre, un pa
lelism al dialecticii ego cogitoului faţă de egoul real ,
cea a lucrului în sine faţă de fenomen: ambele incognosc
le în mod direct însă cu necesitate postulabile304 pornind
se raportează la conţinut. (...) reprezentarea unui corp în intuiţie nu
prinde absolut nimic care să poată aparţine unui obiect în el însuşi, ci
prinde numai fenomenul a ceva şi modul cum suntem afectaţi de a
ceva; şi această receptivitate a capacităţii noastre de cunoaştere
numeşte sensibilitate şi rămâne totuşi distinctă, ca cerul de pămâ
de cunoaşterea obiectului în el însuşi, chiar dacă am putea scruta fenom
nul până în afund.
Filosofía lui L e i b n i z şi Wolff a indicat prin urmare tuturor cer
tărilor asupra naturii şi originii cunoştinţelor noastre un punct de ved
cu totul fals, considerând diferenţa dintre sensibilitate şi intelectual
pur logică, pe când ea este vădit transcendentală, şi nu priveşte num
forma clarităţii sau obscurităţii, ci originea şi conţinutul lor, astfel în
prin sensibilitate nu numai că noi cunoaştem confuz natura lucrurîn sine, ci nu o cunoaştem deloc, şi că de îndată ce facem abstracţie
constituţia noastră subiectivă, obiectul reprezentat, cu însuşirile ce i l
atribuit intuiţia sensibilă, nu se găseşte nicăieri, nici nu poate fi găsit, p
tru că tocmai această constituţie subiectivă determină forma acesobiect ca fenomen.”
Kant, Immanuel, Critica raţiunii pure, Trad. Nicolae Bagdasar şi Ele
Moisuc, Ed. Iri, Bucureşti, 1998, p. 88.304
304 în Critica raţiunii pure Kant subliniază faptul că noi, pornind de
un ceva (X) ca de la un dat, putem explora pe cale raţională condiţi
de posibilitate ale datului în cauză. în cazul în care condiţiile de posi
litate astfel identificate sunt gândite în mod contingent în raport cu d
tul X (cu alte cuvinte este posibil să fi fost ele, dar este la fel de posib
să fi fost şi altele- nimic din conceptul lor sau al lui X însuşi nu ne ob
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 353/370
la contrapărţile lor empirice; corelativ: precondiţii incognoscibile ale oricărei cunoaşteri. Ca atare, rămâne de înţe
les că, prin absurd, în măsura în care ar fi posibilă o cunoaştere de sine de factura lui ego cogito (un soi de introspecţitranscendentală) ar fi posibilă şi o cunoaştere a lucrului în
sine. De bună seamă, cunoaşterea depinde de intuiţie care î
acest caz, s-ar cere a fi nu sensibilă, pasivă ci intelectuală
activă {spontana). In esenţă deci, posibilitatea unei presu
puse cunoaşteri în sine (atât a lui ego cogito cât şi a lucruluîn sine) ar depinde, în ultimă instanţă, de posibilitatea aces
tei intuiţii intelectuale (cu privire la care, ne spune Kant, cutoate că raţiunea ne oferă un concept problematic ne subliniază faptul că ne rămâne esenţialmente inaccesibilă). Rea
litatea acestei forme de intuiţie ar însemna ca ego-ul să îş
poată fi în purul a priori în mod efectiv concret (deci nudoar a priori orientat întru concretitudine, anume programa
întru contactul cu intuiţia sensibilă cum se întâmplă la Kantîn sensul afirmaţiei sale potrivit căreia fenomenul ar 11condiţia aplicării facultăţii intelectuale pure).
Aceasta ar însemna ca fie conştiinţa să fie posibilă în
forma unui ego cogito ca nucleu de identitate vidă, pur raţi
tulate în raport cu X (per thesin). Astfel, chiar dacă din varii motive, fie
ele da natură tehnică sau principială, nu putem accede în mod nemijlocit la
existenţa obiectivă a respectivelor condiţii, nu ne pot fi date ca atare la mo
dul intuitiv-sensibil, raţiunea ne face acesibilă o cale de a le dovedi existen
ţa în mod mijlocii pe această cale, a postulării. Un pasaj semnificativ în
acest sens: “Dacă este indubitabil cert fie că ceva este, fie că ceva trebuie să
se întâmple, dar totuşi numai condiţionat, atunci o anumită condiţie deter
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 354/370
onală, total dezlipită de orice intuiţie sensibilă, de
apariţie de sine (cum se întâmplă la Descartes), fíe c
nomenul să fíe în totalitate mutat în imanenţa conştiin
scos de sub revendicarea parţială a lucrului în sine (ca
ţie generic subiectivă în raport cu un transcendent
gnoscibil). Husserl, conştient de pertinenţa criticii lui
faţă de prima dintre aceste alternative, o ia pe cea de-a
cale prevalându-se în acest sens de conceptul de intenţlitate.
„(...) nu identitatea vidă a lui «eu exist» form
conţinutul absolut cert al experienţei transcendentale dne, ci toate datele singulare ale experienţei de sine rea
posibile — deşi ele nu sunt absolut certe în detaliu —
cuprinse într-o structură universală şi apodictică a e
rienţei eului (de exemplu, forma temporală imanentă a
xului conştiinţei). în virtutea acestei structuri şi ca o c
teristică a sa, eul îşi este schiţat lui însuşi, în mod apodca eu concret, ca eu real ce are un conţinut individuatrăiri, de facultăţi şi de tendinţe. El se reprezintă pe sin
orizont, în calitate de obiect accesibil experienţei de posibile ce poate fi desăvîrşită şi, eventual, îmbogăţită finit.”305306
Husserl ne vorbeşte deci despre o experienţă tcendentală de sine, ca împlinire epistemică a naturii i
ţionale a conştiinţei; ceea ce se uită însă este că preţul
tei formule de concretitudine a priori a egoului baza
transpunerea fenomenului în exclusiva imanenţă a
ului316, este că astfel i se şterge acestuia exact sensu
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 355/370
transcendenţă care îi este constitutiv în calitatea sa esenţialăde apariţie, de reprezentare (şi care îi era asigurat tocmade tensiunea cu lucrul în sine). Paradoxal, în această for
mulă, fenomenologia rămâne fără fenomen. La Kant, egocogito-ul este de bună seamă concret, în sensul că pretindedin sinea sa fenomenul, experienţa pentru a fi posibil atât încalitate de conştiinţă cât şi dc cunoaştere, dar nu este o ex
perienţă şi nici nu rezultă într-una decât în măsura în care se scufundă307 în fenomen, pentru a folosi o formulare a lu
Husserl; conştiinţa îşi survine ca ego cogito prin oglindaexperienţei fenomenale dar aceasta nu face din el însuşi
după cum spuneam, o experienţă.
de sorginte kantiană, ceea ce revine la a afirma că obiectul se manifestă
«prin» intermediul fenomenului, care nu-1 epuizează însă (obiecturămîne «transcendent» şi incognoscibil). Fenomenologia nu are de-a
face cu fenomenul luat în acest sens restrictiv. Obiectele în sine, respec
tiv existenţa lor şi posibilitatea cunoaşterii lor, nu constituie obiectul de
cercetare al fenomenologiei. Ceea ce contează pentru ea incă o da
tă — este doar faptul că ceva ne este dat, că ceva este prezent aici «în
mod real», că avem posibilitatea de a cerceta «datul» obiectiv (da
Gegebene) şi îi putem descrie articulaţiile, cu deosebire în raport cu
conştiinţa, a cărei principală caracteristică este intenţionalitatea (faptude a viza un obiect).” în ibidem, 1994, pp. 208 - 209. De luat în seam
aici este şi următorul pasaj din articolul Fenomenologie : Toate trăirile
în care noi ne raportăm direct la obiecte (experienţă, gândire, voinţă
valori), permit o reorientare a privirii prin care ele devin ca atare obiec
te. Modurile diferite de trăire se dovedesc a fi tocmai acel ceva în car
orice lucru, faţă de care noi luăm o anumită atitudine, se arată, «apare»
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 356/370
Astfel, o cunoaştere pur raţională, dezlipită de intu
pe de o parte, o cunoaştere prin prisma unui soi de intu
intelectuală, pe de alta, survin în acest context ca două f
te ale aceleiaşi monede, ca reiterări complementare ale uaceluiaşi spirit de neîncredere în arătarea de sine a lucr
lor, a cărei încercare de depăşire a fost însuşi conceptul
fenomen (cel puţin în contextul fdosofiei transcendentaEsenţa paralogismului săvârşit de Descartes consta în fap
de a fi încercat să extindă o identitate pur logică valabilcazul lui ego cogito (în calitate de reprezentare spontan
pură de sine sub aspectul existenţei, ca precondiţie a orrei alte reprezentări, implicit experienţe, conceptibile) a
pra ego-ului real; mişcarea săvârşită de Husserl, prin a
aducere a conştiinţei fenomenale în sfera purului ego cogeste de sens contrar însă întru o aceeaşi finalitate: reducesensului oricărei transcendenţe la pura imanenţă a ego-u
„în orice formă a ei, transcendenţa este un sens de existe[Seinssinn] care se constituie în interiorul ego-ului. Orsens şi orice existenţă imaginabilă, indiferent de faptul că
numesc imanente sau transcendente, fac parte din domen
subiectivităţii transcendentale, în calitate de subiectiviT A O
care constituie sensul şi existenţa.” , ni se spune în M
taţii carteziene. Fenomenul este însă aici trădat, îşi piedupă cum spuneam, dimensiunea transcendentă şi as
consistenţa. Ceea ce se uită de fapt aici este că transcend
ţa, în sens autentic, pretinde o dublă ancorare: una imane
sau mai bine spus transcendentală, la nivelul ego-ului
suşi (ca acel ceva în care transcendenţa este reprezenta
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 357/370
tă tocmai de lucrul în sine care îi revine acestuia la modu
constitutiv în această calitate de dimensiune transcendentă apariţiei, de anunţat a ceea ce se arată în sine însuşi, cum
ar spune Heidegger. Suspendând fenomenului sensul să(autentic) transcendent prin retezarea legăturii sale esenţial
cu lucrul în sine ne mutăm dintr-o hune a adâncimilor într
o lume prin excelenţă plată: fenomenul nu mai este o arătare, o indicare a ceva de dincolo ci o simplă suprafaţă
Astfel, în măsura în care Kant creează un hiatus între ego-u
transcendental (ego cogito) şi cel real prin menţinerea conceptului de lucru în sine o face întrucât, într-un anumit sen
însuşi fenomenul, prin încărcătura sa constitutivă, îl obligăDupă cum spune Husserl însuşi, orice trăire a conştiinţei e
te o „intenţionare în plus”309 a obiectului în cauză. Aceast perpetuă transcendenţă care trage după sine conştiinţa est
exact ceea ce revine lucrului în sine şi care o face, în ultim
instanţă pe aceasta, efectiv intenţională: conştiinţa trimit prin sine însăşi la fenomen iar fenomenul mai departe la lucrul în sine. Ego-ul nu se poate sesiza pe sine ca gândin
dacă nu se gândeşte ca ceva anume, dincolo de pura facu
tate a gândirii. Aceasta o face posibilă tocmai fenomenu prin tensiunea sa esenţială cu lucrul în sine. Concluzia car
se impune la sfârşitul acestui parcurs este paradoxală: con
309 „Această depăşire de sine însăşi a intenţiei în actul vizării (diese
UbersichhinausMeinen) inerentă oricărei conştiinţe trebuie considera
tă ca un moment esenţial al acesteia. Dar faptul că ea este — şi trebui
să fíe o intenţionare în plus"{[ Mehrmeinung") a unui aceluiaş
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 358/370
ştiinţa îşi survine ca un produs al acelor lucruriînsăşi le face posibile.
*
pe car
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 359/370
Bibliografie
Bibliografie primară (în ordine cronologică):
Descartes, René, Expunere despre metodă, trad, (lat.)
Dan Negrescu, Ed. Paideia, Bucureşti, 1995;(Descartes, René, „Discourse on the Method of
Rightly Conducting the Reason” în The Philosophical
Works o f Descartes (Vol.I), Translated by Elisabeth, S.Haldane and G.R.T. Ross, Cambridge University Press, New York, 1968, pp.131-199)
Descartes, René, Meditaţii despre filozofia primă,trad. Constantin Noica Humanitas, Bucureşti, 1994;
(Descartes, René, „Meditations on First Philosophy”în The Philosophical Works o f Descartes (Void),Translated by Elisabeth, S. Haldane and G.R.T. Ross,
Cambridge University Press, New York, 1968, pp. 79-130)
Kant, Immanuel, Critica raţiunii pure, trad. NicolaeBagdasar şi Elena Moisuc, Ed. Ii i, Bucureşti, 1998;
(Kant, Immanuel, Kritik der reinen Vernuft, FelixMeiner Verlag, Hamburg, 1956)
(Kant, Immanuel, ( 'ritic/iie o f Pure Reason,
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 360/370
Kant, Immanuel, Critica raţiunii practice, trad. Nilae Bagdasar, Ed. Iri, Bucureşti, 1999;
Husserl, Edmund, Cercetări logice I. Prolegomenelogica pură, trad. Bogdan Olaru, Ed. Humanitas, Bucure
2007;(Husserl, Edmund, Logische Untersuchungen.Ers
Band: Prolegomena zur reinen Logik. Max Niemeyer Vlag, Tübingen, 1928)
Husserl, Edmund, Filosofía ca ştiinţă riguroasă, trAlexandru Boboc, Ed. Paideia Bucureşti, 1994;
(Husserl, Edmund, Philosophie als Stren
Wissenschaft, Vittorio Klostermann, Frankfurt am Ma
1965)
Husserl, Edmund, „Ideea de cultură filosofică”
Husserl, Edmund, Conferinţe pariziene şi alte scrieri filos fice, trad. Alexandru Boboc, Ed. Paideia, Bucureşti, 199 pp. 113-119;
Husserl, Edmund, „Fenomenologie (Articol pent
Enciclopedia Britanică. Prima variantă)” în Husserl, Emund, Criza umanităţii europene şi filosofia, trad. Alexa
dru Boboc, Ed. Paideia, Bucureşti, 2003, pp. 69-101;
Husserl, Edmund, „Fenomenologie (Articol pent
Enciclopedia Britanică. Proiectul unei a doua prelucrări
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 361/370
Husserl, Edmund, „Conferinţe pariziene” în Conferin ţe pariziene şi alle scrieri filosofice, trad. Alexandru Boboc
Ed. Paideia, Bucureşti, 1999, pp. 56-109;
(Husserl, Edmund, „Pariser Vorträge” înCartesianische Meditationen und Pariser Vorträge
Martinus Nijhoff, Haag, 1963, pp. 1-39)
Husserl, Edmund, „Postfaţă (1930) la Idei pentru o fenomenologie pură şi o filosofe fenomenologică” în Husserl, Edmund, Criza umanităţii europene şi filosofa, trad
Alexandru Boboc, Ed. Paideia, Bucureşti, 2003, pp. 103140;
Husserl, Edmund, Meditaţii carteziene, trad. Aurelian
Crăiuţu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1994;(Husserl, Edmund, „Cartesianische Meditationen” în
Cartesianische Meditationen und Pariser VorträgeMartinus Nijhoff, Haag, 1963, pp. 43-183 )
Husserl, Edmund, Criza umanităţii europene şi filoso
fa , trad. Alexandru Boboc, Ed. Paideia, Bucureşti, 2003;
Bibliografie secundară (în ordine alfabetică):
Biemel, Walter, „Heidegger şi fenomenologia” în
Husserl, Edmund, Criza umanităţii europene şi filosofia
trad. Alexandru Boboc, Ed. Paideia, Bucureşti, 2003, pp177 203;
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 362/370
Philosophy o f Mind, Edited by David Woodruff Smith
Amie L. Thomasson, Oxford University Press, 2005,140-163)
Boboc, AL, „Husserl în gândirea contemporană
Husserl, Edmund, Conferinţe pariziene şi alte scrieri fil
fice, trad. Alexandru Boboc, Ed. Paideia, Bucureşti, 1 pp. 137-180;
Boboc, AL, „Postfaţă” în Husserl, Edmund, Filos
ca ştiinţă riguroasă, trad. Alexandru Boboc, Ed. PaiBucureşti, 1994, pp. 95-128;
Brandi, Johannes L., „The Immanence Theory
Intentionality” în Phenomenology and Philosophy o f MEdited by David Woodruff Smith and Amie L. Thomas
Oxford University Press, 2005, pp. 167-182;
Broughton, Janet, „Self-knowledge” în A Companto Descartes, Edited by Janet Broughton and John Carri
Blackwell Publishing, 2008, pp. 179-195;
Carman, Taylor, „On the Inescapability
Phenomenology” în Phenomenology’ and Philosophy Mind, Edited by David Woodruff Smith and Amie
Thomasson, Oxford University Press, 2005, pp.67-89;
Crowell, Steven, „Husserlian Phenomenology”, înCompanion to Phenomenology and Existentialism, Edi
by Hubert L Dreyfus and Mark A Wrathall Blackw
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 363/370
Flonta, Mircea, „Două concepte ale cunoaşterii” în
Flonta, Mircea, Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece stu-dii kantiene, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005, pp. 78 - 98;
Flonta, Mircea, „Filosofia transcendentală şi princi piile metafizice ale ştiinţelor naturii” în Flonta, Mircea, Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece studii kantiene, Ed.Polirom, Bucureşti, 2005, pp. 13-41;
Flonta, Mircea, „Idei regulative ca principii ale cerce
tării” în Flonta, Mircea, Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece studii kantiene, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005, pp. 99-117;
Flonta, Mircea, „Ştiinţa naturii şi legile ştiinţei” în
Flonta, Mircea, Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece stu-
dii kantiene, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005, pp. 42-77;
Flonta, Mircea, „Un sens al rigorismului moral” înFlonta, Mircea, Kant în lumea lui şi în cea de azi. Zece stu-dii kantiene, Ed. Polirom, Bucureşti, 2005, pp. 150-179;
Follesdal, Dagfinn, „Husserl’s Reductions And the
Role They Play In His Phenomenology” in A Companion to Phenomenology>and Existentialism, Edited by Hubert L.Dreyfus and Mark A. Wrathall, Blackwell Publishing, 2006,
pp. 105-1 14;
Hegel, Georg Wilhelm Friedrich, Fenomenologia spi-ritului trad Virgil Bogdan Editura Academiei Republicii
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 364/370
Janssen, Paul, „Lebenswelt şi ştiinţă în concepţia
Husserl” în Husserl, Edmund, Criza umanităţii europene
filosofia, trad. Alexandru Boboc, Ed. Paideia, Bucureş
2003, pp.161-176;
Kamptis, Peter, „Alexius Meinong sau obiectul impsibil” în Kamptis, Peter, Intre aparenţă şi realitate. O isrie a filozofiei austriece, Trad. Radu-Gabriel Pârvu, E
Humanitas, Bucureşti, 1999, pp. 151-160;
Kamptis, Peter, „Franz Brentano sau presupusul m
ment al genezei filozofiei austriece” în Kamptis, Peter, î
tre aparenţă şi realitate. O istorie a filozofiei austriec
Trad. Radu-Gabriel Pârvu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 199
pp. 104-115;
Kelly, Sean Dorrance, „Temporal Awareness”
Phenomenology and Philosophy of Mind, Edited by DavWoodruff Smith and Amie L. Thomasson, Oxford Unive
sity Press, 2005, pp.222-234;
Liiceanu, Gabriel, „Excurs asupra câtorva termeni h
ideggerieni” în Fiinţă şi timp, trad. Gabriel Liiceanu şi C
tălin Cioabă, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2003, pp. 579-625
Lohmar, Dieter, „Categorial Intuition” în A Compnion to Phenomenology and Existentialism, Edited by H
bert L. Dreyfus * and Mark A. Wrathall, Blackwe
Publishing, 2006, pp. 115-126;
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 365/370
Edited by Janet Broughton and John C’arricro, BlackwellPublishing, 2008, pp. 496 5 12;
Martin, Wayne M., „Husserl and the Logic of
Consciousness” in Phenomenology am/ Philosophy o f Mind ,
Edited by David Woodruff Smith and Amie L. Thomasson,Oxford University Press, 2005, pp.203-221;
Monahty, J.N., „Intentionality” in A Companion to Phenomenology and Existentialism, Edited by Hubert L.
Dreyfus and Mark A. Wrathall, Blackwell Publishing, 2006, pp. 69-77;
Miles, Murray, „Descartes’s Method” in A Compa-
nion to Descartes, Edited by Janet Broughton and JohnCarriero, Blackwell Publishing, 2008, pp. 145-163;
Noica, C., „Viaţa şi filosofía lui René Descartes” înDescartes, René, Meditaţii despre fdozofia primă, trad.Constantin Noica Humanitas, Bucureşti, 1994, pp. 5-108;
Norton, Fate David, „An introduction to Hume’s
thought” in The Cambridge Companion to Hume, Edited by
Norton, David Fate, Cambridge University Press, 1993, p.1-32;
Owens, David, „Descartes’s Use of Doubt” in A Companion to Descartes, Edited by Janet Broughton andJohn Carriero, Blackwell Publishing, 2008, pp. 164-178;
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 366/370
Ricoeur, Paul, „A cincea meditaţie carteziană”
Ricoeur, Paul, La şcoala fenomenologiei, trad. Ali
Daniela Marinescu şi Paul Marinescu, Ed. Humanitas, B
cureşti, 2007, pp. 237-278;
Ricoeur, Paul, „Analize şi probleme în ldeen 77”Ricoeur, Paul, La şcoala fenomenologiei, trad. Ali
Daniela Marinescu şi Paul Marinescu, Ed. Humanitas, Bcureşti, 2007, pp. 98-162;
Ricoeur, Paul, „Despre fenomenologie” în Rico
Paul, La şcoala fenomenologiei, trad. Alina-Daniela M
nescu şi Paul Marinescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 20
pp. 163-189;
Ricoeur Paul, „Husserl şi sensul istoriei” în Ricoe
Paul La şcoala fenomenologiei, trad. Alina-Daniela Manescu şi Paul Marinescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 200
pp. 24-68;
Ricoeur, Paul, „Kant şi Husserl” în Ricoeur, Paul,
şcoala fenomenologiei, trad. Alina-Daniela Marinescu
Paul Marinescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007, pp. 27319;
Ricoeur, Paul, „Metoda şi sarcinile unei fenomenogii a voinţei” în Ricoeur, Paul, La şcoala fenomenologi
trad. Alina-Daniela Marinescu şi Paul Marinescu, Ed. H
manitas Bucureşti 2007 pp 69-97;
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 367/370
logiei, trad. Alina-Danicla Marinescu şi Paul Marinescu, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 2007, pp. 365-380;
Ricoeur, Paul, „Studiu asupra Meditaţiilor cartezieneale lui Husserl” în Ricoeur, Paul, La şcoala fenomenologiei,
trad. Alina-Daniela Marinescu şi Paul Marinescu, Ed. Humanitas, Bucureşti, 2007, pp. 190-236;
Saugstad, Jens, ,„I think...’. Kant on Self-
Consciousness.” în Indexicality and Idealism II. The Self in
Philosophical Perspective, Edited by Audun 0fsti, PeterUlrich, Truls Wyller, Paderbom, 2002, p. 103-226;
Shand, John, „Descartes” în Shand, John, Introducere în filosofía occidentală, trad. Laurenţiu Hanganu, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998, pp.92-104;
Shand, John, „Hume” în Shand, John, Introducere în filosofa occidentală, trad. Laurenţiu Hanganu, Ed. Uni
vers Enciclopedic, Bucureşti 1998, pp.161-177;
Shand, John, „Husserl” în Shand, John, Introducere
în filosofía occidentală, trad. Laurenţiu Hanganu, Ed.
Univers Enciclopedic, Bucureşti 1998, pp.256-268;
Singer, Peter, llegel , trad. Cătălin Avramescu, Ed.
Humanitas, Bucureşti, 1996;
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 368/370
Cuprins
Capitolul I
Introducere: fenomenul nu este expresia unei neputinţe
1. Intenţionalitate şi conştiinţă în contextul filostranscendentale............................................................
2. Ego dubitans sau irumperea transcendentalismului
Capitolul I I
Critica raţiunii pure şi aducerea lumii la fenomen.........
1. Somnul dogmatic....................................................
2. Internalizarea transcendentală a spaţiului
timpului.......................................................................
3. Analitica transcendentală: aducerea intelectulu
nemijlocirea intuiţiei...................................................
4. Digresiune: fenomen şi aparenţă. Raportul cu lucru
sine..............................................................................
5. Raţiune şi aparenţă transcendentală........................ 6. Ex pumice aqua: ego cogito şi paralogism
transcendentale...........................................................
7. Sensul general al unei metafizici a ego-ului în Cr
raţiunii pure................................................................ 2
Capitolul III
Concretitudinea transcendentală a ego-ului: intenţional
şi fenomen 2
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 369/370
2. Sensul regresivităţii transcendentalismului fenome
nologic: reducţia transcendentală şi natura intenţională
conştiinţei....................................................................2553. Dimensiunea sincronică a analizei fenomenologice (1
Despre esenţă (Wesen) şi sesizarea ei: variaţi
eidetică........................................................................ 264
4. Dimensiunea sincronică a analizei fenomenologice (2)
Dubla ipostază a ego-ului transcendental: ego polar şego monadic. Conceptul de habitualitate....................271
5. Dimensiunea diacronică de analiză fenomenologicăProblematizarea fenomenologică a conştiinţei şi analizintenţională a ideii de Realitate...................................277
6. Stratul solipsist de geneză a obiectului natural.......283
7. Ego transcendental şi Psyché. Relaţia cu trupuIdentitatea indexicală a egoului real............................291
8. Din nou despre habitualitate. Premisele solipsiste al
Persoanei: psihologicul................................................301
9. Alteritatea. Intersubiectivitatea monadologică: Naturşi cultură...................................................................... 305
Capitolul IV
C o n c l u z i e ş i în c h e i e r e : L u c ru l în s i n e n u e s t e e x p r e s i a u n e
n e p u t i n ţ e ................................................................................. 3 2 5
Bibliografic 357
7/21/2019 Mihai Novac-Constiinta Si Fenomen. Conceptul de Ego Cogito Intre Kantianism Si Fenomenologia Lui Husserl-Editu…
http://slidepdf.com/reader/full/mihai-novac-constiinta-si-fenomen-conceptul-de-ego-cogito-intre-kantianism 370/370